Lucrarea de fa ță, își propune să studieze logistica în transporturi. [601282]

4
Introducere

Lucrarea de fa ță, își propune să studieze logistica în transporturi.
Logistica cuprinde to ți pașii unui proces de fabrica ție, toate activită țile de punere în
armonie a spa țiului și timpului cu bunurile și persoanele inclusiv gruparea lor, un proces care
asigură un flux coerent și neîntrerupt al produselor și serviciilor de la furnizorii organiza ției,
ținând cont de procesele din interiorul organiza ției, până la clien ții finali.
Lăsând la o parte mariile întreprinderii, chiar și magazinele de cartier vor avea nevoie
de logistică , dar la scară mai mică , deoarece și ele trebuie aprovizionate permanent.
Cu toate că logistica transporturilor nu este un domeni u intens mediatizat (pentru mulț i dintre
noi chiar neinteresat, ne știind ce înseamnă ș i cum influen țează), acesta reprezint ă un mod de
promovare a României și de a atrage clien ți din toat ă lumea, deci o nou ă sursă de
venit din închirierea spa țiilor și crearea unor noi locuri de munc ă, fapt care ar diminua rata
șomajului. Prezentare a celorlalte tipuri de transport, ne introduce în alegerea celui mai
profitabil transport.
Serviciile de transport reprezint ă o component ă a activit ății economice, organizat ă în
scopul de plasării în spa țiu a bunurilor și a oamenilor, în vederea satisfaceri i nevoilor
materiale și spirituale ale societ ății omene ști.
Diversificarea și modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea și
intensificarea produc ției și a circula ției m ărfurilor, de adâncirea diviziunii interna ționale a
muncii și chiar de dezvoltarea serviciilor turistice.
Având în vedere necesitatea realiz ării leg ăturilor dintre produc ție și consum,
transporturile sunt acelea care deplaseaz ă bunurile ob ținute în celelalte ramuri ale
produc ției materiale din locul în care au fo st produse la cel în care urmeaz ă a fi consumate
în cadrul pie ței interne sau interna ționale.
„Logistica în transporturi” prezint ă în prima etap ă noțiunea de logistic ă, în cea de -a
doua etap ă, o prezentare a transporturilor, iar în ultima etap ă un stud iu de caz al unei
companiei fictive .

Studiul de caz, ne exemplific ă modul în care se desf ășoară activitatea de logistic ă.

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

5
CAPITOLUL I –
DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR

1.1. Introducere
Economia de piață este tipul de economie în care cele două component, și anume piața
și concurența ei stabilesc bunuri le și servicii le ce se produc, în care relația dintre cerere și
ofertă stabilește principiile importante în emiterea bunurilor și s erviciilor și în care, în
general , piața împreună cu legi slațiile ei, având rolul de finitoriu în așezarea întregii
activități economice din întreaga societate. Se crede deci că partea principală în stabilirea
economiei de piață este piața, schimbul, în general, lucruri ce stau la baza organizării
economice a fiecărei țări. În maniera acestor noi explicații , activitatea comercială stabilită ,
într-o economie de p iață, prin cei doi factori, și anume „distribuție și vânzare", reprezintă o
parte importantă în economi e, pentru că ea este liantul între producție și consum .
Așadar , distribuția face legătura între spațiu și în timp și între producători și consumator i.
În același timp , luând în calcul activitatea fiecărei întreprinderi care produc e într-o viziune
nouă, prin unghiul de vedere al economiei de piața, distribuția mărfurilor apare ca o funcție
de neînlocuit ce asigură traseul adecvat al produselor întreprinderii spre locurile unde ele
întâlnesc cererea.
Termenul de distribuție numește ansamblul mijloacelor și al operațiunilor care garantează
punerea la dispoziți e a utilizatorilor sau a ultimilor consumatori de bunuri și servicii efect uate
de către societăile care produc. Cu alte cuvinte , putem concluziona faptul că distribuția este
repreze ntată de procesul prin care bunurile și serviciile prestate stau la dispoziția
consumatorilor interme diari sau finali, garatându -le acestora servi ciile de loc, timp, mărim e
etc.
Mijloacele și operațiunile numite prin intermediul termenul ui de distribuție se împarte în
două mari categorii, c are se pot declara prin noțiunile de distribuție comercială și distribuție
fizică. Distribuția comercială reprezintă transfer ul titlul ui de proprietate a produsului de la
producător la consumator. Distribuția respectivă poate fi garantată cu ajutorul agenților de
distribuție. Ei pot fi singulari, un bun exemplu fiind vâ nzătorii din întreprindere, sau pot fi
întreprinderi de comerț cu ridicata , adică en -gros, sau societăți comerciale ce au ca scop
comerțul prin corespondență sau de comerțul cu amănuntul . Distribuția fizică, la râ ndul său,
reprezintă punerea din punct de vedere material, a bunurile și servicii lor la dispoziția
consumatorilor, fiind ajutat de mijloacel e de transport și al stocajului. Distribuția fizică mai
este înt âlnită în literatura de specialitate și sub denumirea de logistică comercială .
În economia modernă, a l cărui parcurs este întemeiat pe o funcționare liberă a
mecanismului de piață, procesul de distribuție este văzut ca un proces care trebuie să ia parte
la creșterea progresului economic general. Într -un asemenea c ontex de inter pretare,

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

6
distribuția trece graniț ele unei simp le vehiculă ri de mărfuri, plusând sau asociind ei, o gamă
de servicii în permanentă dezvoltare , dar și o influență activă a producției, influentă ce sta la
baza cunoașterii detaliate a consumatorilor. Drept urmare , termenul de distribuție nu trebuie
încurcat cu mișca rea mărfurilor. Mișcarea mărfurilor are în vedere deplasarea fizică a
mărfurilor de la producție la consum, iar conceptul de distribuție vizează un proces mai larg,
care începe în timpul în care produsul este gata pentru a fi dat în vânzare pe piață și se
termină în același timp cu consumarea actului de vâ nzare la consumatorul final.
În acest ă perioadă de timp și spațiu au loc o serie de activități economice, cum ar fi:
livrarea mărfurilor, transportul lor, depozitarea și conservarea acestora, stocarea, v ânzarea cu
ridicata și cu amănuntul etc.; mobilizarea resurselor materiale, financiare și umane utile
efectuării procesului respectiv; stabilirea modalităților de transfer a titlurilor de proprietate și
asigurarea practică a acestor titluri etc. Acestea au drept scop multumirea corespunzătoare a
nevoilor consumatorilor și, prin aceasta, creșterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a
fiecărei firme implicate în tranzacțiile comerciale.

1.2. Rolul distribuției în societate

Activitatea de distribuție a părută în același timp cu producția de mărfuri, a cunoscut o
dezvoltare accelerată odată cu revoluția industrială, astfel devenind în zilele noastre una
dintre cele mai dinamice activități.
În perioada postbelică, dezvoltarea fără precedent a distribuției a fost simbolizată pe de -o
parte, de reconsiderarea în planul teoriei și practicii economice a raportului producție –
consum, iar pe de altă parte, de transformările în plan tehnic și organizatoric ale acestui
domeniu. Cei ma i importanți factori ce au impulsionat această evoluție sunt : dezvoltarea
producției de serie și diversificarea ei, ce a condus la o sporire apreciabilă a consumului,
precum și evoluția produselor sub aspect calitativ, novativ și tehnic.
Dezvoltarea rapid ă a distribuției se datorează rolului pe care aceasta îl are în procesul
reproducției, proces ce asi gură evoluția societății umane.
Astfel, distribuția, care include totalitatea activităților ce au loc în timp și spațiu, de la
terminarea produsului până la intrarea lui în consumul final, deține rolul de intermediar între
producție și consum, asigurând finalizarea activității oricărui producător și obținerea de către
consumator a bunului care -i sati sface necesitatea.
Prin vânzarea produsului, se recuperează cheltuielile efectuate de producător și
distribuitori și se obține profitul – scopul final al activității oricărui întreprinzător – care
trebuie să le asigure o eficiență economică acceptabilă, motivatoare, pentru reluarea activității
pe o scară mai mare.

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

7

Astfel, distribuției îi revine rolul hotărâtor în asigurarea cursivității proceselor economice,
întrucât ea finalizează activitatea unui producător, încheind ciclul de producție și asigurând
resursele bănești pentru reluarea activității economice.
Rolul d istribuției de asigurare neîntreruptă a fluxului de produse către consumator,
constă în (P. Ștefănescu – op. cit. p.405):
– realizarea unei corelații optime între cerere și ofertă, exercitând o influență activă
asupra producției pe baza cunoașteri i cererii consumatorilor (a celei în prealabil formulate, de
pildă prin comenzi);
– deplasarea produsului la locul cererii prin organizarea rațională a fluxului fizic al
mărfurilor;
– asigurarea momentului optim al livrării în raport cu cer erea, ceea ce conduce la
regularizarea mișcării mărfurilor și atenuarea oscilațiilor sezoniere;
– realizarea minimului rațional de cheltuieli pentru punerea la dispoziția consumatorului
a produsului dorit, cheltuieli pe care acesta le suportă.
Distribuția îndeplinește rolul de ajustare dintre cerere și ofertă și este creatoare de
servicii, adăugând astfel valoare produsului respectiv. Aceasta înseamnă, că produsul livrat
de producător suferă o serie de transformări, până să ajungă în posesia consuma torului final,
transformări care dau produsului valoare adăugată.
A. Tordjman (“Le commerce: son prix, ses services” – Analyse financiére, 1984,
nr.561 p.41 -48) reluând teoriile lui P. Avril, grupează aceste transformări în trei categorii:

1. – trans formări materiale și fizice: operații ce privesc împărțirea produselor în cantități
mai mici, transportul și stocarea lor. Ele sunt de natură industrială, deci funcții industriale;
2. – transformări spațiale și temporale – considerate ca funcții distr ibutive propriu -zise, ce
constau în aducerea unui produs în starea sa de:
– loc – unde se găsește produsul;
– lot – cantitatea omogenă a produsului;
– sortiment – lista produselor propuse în același loc și același timp;
– data – la care va fi observat produsul.

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

8
3. – transformările psihologice și comerciale – completează funcțiile industriale și
distributive, permițând adecvarea dintre :starea cererii din amonte” și “starea cererii din
aval”.
Trebuie precizat că atât la nivelul producătorului individual, cât și la nivelul societății,
distribuția ca sector de activitate specializat, aduce mai multe avantaje. Astfel, ea permite
reducerea numărului de tranzacții și a cheltuielilor, deoarece serviciile distribuitorului se
bazează pe cantitatea oferită de mai mulți producători, dacă producătorul și -ar asigura singur
distributia cheltuielile ar fi mult mai mari.
De asemenea, distribuția permite îmbunătățirea sortimentului oferit consumatorului,
deoarece distribuitorul oferă prod usele mai multor producători.
În acest fel se răspunde mai bine așteptărilor consumatorilor, cu atât mai mult cu cât
consumatorul permanent “cere servicii tot mai precise, individualizate și personalizate” (P.L.
Dubois, A. Jolibert – op. cit. p.308, vol. I I).
Ca regulator între producție și consum, distribuția joacă un rol activ, prin asumarea
rolului de exponent al preocupărilor și intereselor atât a consumatorului cât și a
producătorului.
De aceea, distribuția se bucură de o atenție deosebită în activitat ea de marketing a
fiecărei întreprinderi producătoare, căreia nu -i poate fi indiferent când se vinde produsul său,
cui, cu ce cheltuieli, la ce preț și mai ales cu ce implicații asupra activității viitoare.
Ansamblul proceselor și operațiunilor ce au loc î n timp și spațiu, din momentul
încheierii producției și până la intrarea în consum a produsului, precum și orientarea lor,
constituie obiect al mixului de marketing, mai precis a submixului de distribuție sau plasare.
Această variabilă pe care întreprinder ea producătoare o poate controla, rămâne totuși
componenta cea mai puțin flexibilă a mixului de marketing, dar rolul său se află în continuă
ascensiune și datorită faptului, că o distribuție bine gestionată poate fi o sursă de avantaj
competitiv, pe care n ici o întreprindere n -o poate ignora, deoarece aceasta i -ar aduce
numeroase prejudicii.
În fond, întreprinderea își recuperează cheltuielile și încasează profitul abia după ce
produsul a fost distribuit consumatorului, adică a fost vândut, ceea ce reflectă rolul esențial pe
care distribuția o are în politica de marketing.
Se apreciază că, în ultimile decenii, distribuția “a devenit una din cheile elaborării
mixului de marketing eficient: coerența dintre deciziile privitoare la preț, produs, comunicare,
promovare, servicii, alegerea canalului și a formulei de distribuție este unul din aspectele
esențiale ale unei politici comerciale”(P. L. Dubois, A. Jolibert – op. cit. vol. II, p.305).

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

9
1.3. Lantul furnizorilor
Logistica prin activitățile sale e vitală în cr earea unui astfel de avantaj, ea poate
influența pozitiv cota de piată și rentabilitatea întreprinderii dacă e privită ca o resursă
strategică, nu doar ca simplă activitate.
Datorită schimbării permanente a necesităților și așteptărilor clienților, a pres iunilor
concurențiale, precum și a evoluției cunoașterii, organizațiile trebuie să -și îmbunătățească
continuu atât produsele cât și procesele.
Logistica și managementul componentelor de logisică sunt compartimente ce pot
raspunde provocărilor generate de m ediul extern. Datorită costurilor pe care le implică fiecare
activitate logistică, reducerea acestora și creșterea rentabilității întreprinderii presupune
analiza lor, deoarece diminuarea unora presupune creșterea altora. Găsirea celor mai bune
soluții pen tru obtinerea performanțelor are la baza respectarea unor principii ce pornesc de la
asigurarea unei legături între logistică și strategia întreprinderii.
Procesul de aprovizionare este o verigă esențială în ciclul de dezvoltare al unui produs,
iar ținerea lui sub control reprezintă o cerință obligatorie .
Această problematică privind criteriile se selectare a furnizorilor are ca bază de pornire
o analiză pertinentă a pieței de aprovizionare materială, care sa permită emiterea unor
strategii eficiente în concordanță cu necesitățile și interesele întreprinderii, pentru a putea fi
fructificate avantajele concurenței de piață privind furnizarea resurselor materiale și
energetice, a echipamentelor tehnice, semifabricatelor etc.
În aprovizionarea materialelor și echipamentelor tehnice o importanță deosebită revine
deciziei de selecție a surselor de furnizare și a furnizorilor.
Managementul aprovizionării se concretizează în asigurarea completă a unității
economice cu resurse materiale și tehnice corespunzătoare calitativ la locul și termenele
solicitate cu un cost minim.

1.4. Aprovizionarea cu necesarul ( autovehicule sau piese)

Activitatea de recepție a mărfurilor reprezintă o verigă esențială a lanțului logistic și ca
atare, este important să fie cunoscute diferi tele mecanisme și reglementări, cu scopul de a
evita inconveniente inutile sau chiar în unele cazuri conflictele. Principalele documente
prezentate la recepție pot fi factura, bonul de livrare, bonul de comandă, documentul de
transport și eventual, în unel e cazuri, documente mai specifice, cum ar fi documente vamale,
licențe, diverse acorduri etc

Aprovizionarea reprezinta procurarea tuturor celor trebuincioase in procesul de
productie , circulatie sau pentru vanzare

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

10

Figura 1. 3. Aprovizionarea

Functiile aprovizionarii sunt:
– stabilirea necesarului de aprovizionat;
– stabilirea furnizorilor;
– contractarea marfurilor aprovizionate si lansarea comenzilor;
– primirea si receptia marfurilor

Fluxul tehnologic reprezinta succesiunea operatiilor si proceselor prin care din materia
prima se obtin produse necesare pe piata.

Aprov izionare Prelucrare Produs Comercializare

Aprovizionarea este prima faza a fluxului tehnologic, fara de care o intreprindere nu
ar putea produce sau vinde. Ce este necesar unui proces de productie?
– materii prime
– materiale
– utilaje
– tehnologii si cunostinte tehnice
– combustibil, energie electrica, apa
– forta de munca

Forme de aprovizionare
Fiecare intreprindere isi stabileste propria politica de aprovizionare. Prin politica de
aprovizionare intelegem:
– Cu ce cantitate de marfuri ne aprovizionam?
– Care sunt preturile acestor marfuri?
– Cum se aleg furnizorii ?
– Ce forma de aprovizionare alegem?

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

11
Pentru o buna aprovizionare , intreprinderea alege varianta care raspunde cel mai bine
urmatoarelor criterii:
– calitatea produselor
– pretul produselor
– termenele de livrare
– conditii de plata
– costurile aprovizionarii
– garantia respectarii contractului;
– serviciile ce insotesc livrarile.

Exista mai multe forme de aprovizionare:
– aprovizionare pe masura aparitiei nevoilor de consum;
– aprovizionare pe o perioada determinata;
– aprovizionare anticipata, in functie de conjunctura pietei;
– aprovizionare frecventa cu cantitati mici;
– aprovizionare speculativa;

Organizarea aprovizionarii tehnico -materiale trebuie astfel condusa, incat sa contribuie
la:
– asigurarea completa, complexa, si la timp a unitatii economice cu mijloacele
de productie;
– asigurarea conditiilor optime de depozitare;
– alimentarea rationala a locurilor de munca;
– utilizarea rationala a resurselor materiale, respectand normele de consum si
stocurile de productie stabilite.
–
Exista urmatoarele sisteme de aprovizionare tehnico -materiala:
a) sistem functional care grupeaza activitatile compartimentului de aprovizionare
pe urmatoarele sectoare:
– sector de programare (intocmeste programul de aprovizionare, stabileste
graficele de alimentare a locurilor de munca, organizeaza evidenta aprovizionarii);
– sectorul de materiale (desfasoara activitate operativa de aprovizionare propriu –
zisa a sectiilor, atelierelor si locurilor de munca pe baza graficelor intocmite de sectorul de
aprovizionare)
– sectorul de depozite materiale(asigura receptia si pastrarea materialelor si le
pregateste pentru constructie).
Sistemul f unctionalse aplica pentru intreprinderile care folosesc o gama redusa de
resurse materiale.Are ca dezavantaj separarea activitatilor pe cele trei sectoare, ceea ce
determina dispersarea raspunderilor privind aprovizionarea tehnico -materiala.

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

12

b) sistemul de o rganizare pe grupe de materiale presupune constituirea de
sectoare de aprovizionare -depozitare pentru fiecare grupa principala de materiale – grupa
materialelor chimice, grupa materialelor textile, grupa materialelor lemnoase etc.
Fiecare sector cuprinde t otalitatea activitatilor de aprovizionare si depozitare a grupei
respective.Acest sistem de aprovizionare se aplica in intreprinderile mari, avand avantajul ca
reuneste organizatoric functiile de baza ale aprovizionarii in acelasi sector de aprovizionare –
depozitare.

c) sistemul de organizare in fuctie de destinatia de consum a resurselor materiale
presupune organizarea de sectoare de aprovizionare -depozitare pentru fiecare
sectie.Avantajul principal al sistemului il constituie legatura directa dintre activitatea de
aprovizionare -depozitare si activitatea sectiilor de productie.
d) Sistemul mixt de organizare a aprovizionarii tehnico -materiale presupune ca
pentru unele resurse materiale(materiale auxiliare)sa se constituie sectoare speciale de
aprovizionar e-depozitare pentru aceste materiale, iar pentru materialee principale sa se
organizeze sectoare care sa se ocupe cu aprovizionarea si depozitarea pentru fiecare sectie in
parte.

1.5. Logistica depozitarii
Logistica depozitării mărfurilor se referă la organizarea sistemului de depozitare, cu
ajutorul unui sistem computerizat. Furnizorii pubilcă spații de depozitare după anumite
criterii de căutare, și cu ajutorul unui software logistics. Totul pentru a optim iza capacitățile,
și a ușura munca de zi cu zi. Logistica depozitării este un proces de depozitare a mărfurilor
până la livrare la clienți. Cea mai importantă este organizarea. Bursa de depozitare este un
ajutor esențial în procesul de organizare. Totul tr ebuie să se miște conform planului,
executante și controlabile inclusiv instrumente pentru realizarea unui flux optim al bunurilor.
Disciplinele parțiale, de ex. logistica de achiziționare, depozitare, transport, producție,
distribuție și de eliminare ca deșeu, sunt și ele foarte importante. Procedurile de încărcare
trebuie să fie, de asemenea, în conformitate cu cerințele legale. Logistica depozitării
mărfurilor servește de asemenea materiale, informațiile și fluxurile de valoare de la achiziții
publice l a vânzările, de a reglementa și de a îmbunătății capacitățile.
Depozitarea consta in cumpararea , stocarea , prelucrarea si vinderea ( revinderea )
pieselor auto catre beneficiari (cei care au nevoie de ele) .
Procesul de depozitare cuprinde o serie de operatii incepand cu pregatirea depozitelor
in scopul receptiei materialelor si continuand cu receptia propriu -zisa a autovehiculelor ,
depozitarea temporara a pieselor dezmembrate, depozitarea pentru o anumita perioada ( pana
la vanzare) , pregatirea pent ru eliberarea materialelor din depozit .

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

13

Figura 1.5. Logistica depozitarii

1.6. Logistica de productie
( necesarul de piese si realizarea satisfacerii cererii de oferta)

Procesul de producție poate fi definit ca fiind totalitatea acțiunilor conștiente ale
angajaților unei întreprinderi, îndreptate asupra materiilor prime, cu ajutorul diferitelor
mașini, utilaje sau instalații, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în
produse, lucrări sau servicii cu anumită valoare de piață.
Producția este cel mai important proces din lanțul valoric al unei companii
producătoare, iar calitatea și competitivitatea pe piață a produselor rezultate din procesul de
producție este decisivă. Pentru îndeplinirea acestor deziderate este esențială eficien ța
sistemului informatic de gestiune a activității. Numai implementarea unei soluții informatice
perfect modelate pe specificul activităților unei întreprinderi producătoare poate asigura
premisele competitivității acesteia. Componentele importante, precum și definițiile acestora,
ce stau la baza p roducției sunt prezentate în figura urmatoare :

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

14

Figura 1. 6. Componentele logistic ii de productie

Procesele de productie consta in dezmembrarea partiala sau totala a autovehiculelor,
in functie de cererea de piata.

1.7. Distributia informatiilor
( coduri originale piese, producatori, modele, etc)

Distributia informatiilor este foarte importanta deoarece se face intre client si furnizor,
deoarece clientul trebuie sa furnizeze informatii si date tehnice referitoare la piesele necesare
pe care doreste sa le achizitioneze, iar furnizorul, in urma cererii clientului,este obliga t sa
raspunda cererii cu o oferta cat mai bogata si detaliata privind datele pieselor, mai exact
coduri originale, producatori, modele compatibile , etc.
Daca feedback -ul din partea furnizorului este pe masura asteptarilor clientului, atunci
putem spune c a relatia client – furnizor este una de succes, trecand la etapa urmatoare, si
anume pretul.
De asemenea, în cazul accesarii platforme i informatice pentru producție și servicii
este valabilă afirmația: un sistem informatic este atât de bun cât informația pe care o conține.
Dacă informația introdusă în sistemul informatic de predicție nu este precisa, atunci se vor
face estimări incorecte. De asemenea dacă angajații încearcă să facă anumite operații manual,
dezactivând sistemele automate implementate, atunci chiar și cele mai scumpe soluții ERP

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

15
vor genera o imagine de ansamblu incorecta asupra a ce se întâmplă în departamentul de
producție și aprovizionare din cadrul companiei.

1.8. Procesele de comanda si pregatirea costurilor de livrare

O data stabilit pretul de catre furnizor si acceptul clientului se poate trece la urmatoarea
etapa, procesarea comenzii si stabilirea metodei de livrare.
Managerii lanțului de aprovizionare trebuie să planifice activitățile necesare pentru
producție, testare, impachetare și pregătirea pentru livrare. Aceasta este porțiunea ce -a mai
intens monitorizata, aici companiile potmonitoriza nivelurile de calitate, ca pacitatea de
producție și productivitatea forței de munca.
Livrarea –partea pe care managerii o numesc logistică, este partea în care companiile
coordoneaza recepția comenzilor de la clienți, dezvoltarea rețelei de depozite, alegerea căii de
livrare către client și stabilirea căii de recepție a plății.
Retur – aceasta parte poate fi problematica pentru multe companii. Managerii
departamentului de producție și aprovizionare trebuie să puna la punct o rețea flexibilă și aptă
pentru a primii produse defecte în apoi de la clienți și pentru a oferii suport tehnic pentru
clienții care au probleme cu produsele livrate.

1.9. Managementul stocurilor
( vederea stocului existent si cererea de oferte)

Managementul stocurilor presupune determinarea cantitatii optime de stocuri ce
trebuie detinute, a momentultui cind trebuie sa se faca o noua aprovizionare si a cantitatii
necesare pentru aprovizionare.
Stocurile se exprima fizic si valoric, cu mentiunea ca pot fi exprimate uneori si in
numar de zile.
Lipsa controlului stocurilor poate crea mari probleme financiare unei firme. De
exemplu, detinerea de stocuri in plus a multor piese de autovehicule iesite din uz, cu o
fiabilitate a pieselor ridicata, etc., duce la scaderea rentabilitatii capitalului investit. Sau, caz
contrar, lipsa anumitor piese cerute de catre clienti pe o perioada de timp si nefurnizarea
acestora, poate duce la pierderea clientelei.

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

16
Cu cat perioada de conversie a stocurilor (timpul necesar pentru transformarea
materiei prime in produse, si apoi vanzare a acestora) este mai mare, cu atat ciclul de
conversie a numerarului (timpul necesar pentru ca toate cheltuielile efectuate pentru obtinerea
unui produs, sa fie recuperate, tot sub forma de numerar, prin vanzarea produsului) este mai
mare.
Un ciclu mai lu ng de conversie a numerarului cauzeaza lipsa de fonduri pentru
desfasurarea normala a activitatii .

Marimea stocurilor

Factorii principali in determinarea marimii stocurilor sunt:
– nivelul previzionat al vanzarilor;
– durata ciclului de fabricatie;
– durabilitatea sau perisabilitatea produsului finit;
– viteza cu care se poate face aprovizionarea;
– consecintele care pot apare in lipsa unui anumit tip de stoc la un moment dat.

Investitia in stocuri

Pentru a afla cat veti investi in detinerea de stocuri trebuie sa determinati:
– stocul de lucru necesar la un moment dat (volumul acestuia depinde de
volumul productiei si de vanzari);
– nivelul stocurilor de siguranta (stocurile necesare la un moment dat cand
cererea poate fi mai mare decat cea previzionata); Acest lucru se face
comparand valoarea costurilor suplimentare de detinere a stocurilor de
siguranta cu posibilele costurile generate de pierderea vanzarilor din lipsa din
stoc a produselor solicitate.

Costurile stocurilor

Un bun management al stocurilor inseamna a avea la dispozitie stocurile necesare
pentru realizarea productiei la costurile minime.
Pentru a vedea cat va costa stocurile, trebuie sa identificati toate costurile legate de
achizitionarea si detinerea de stoc uri.
Costurile stocurilor pot fi clasificate in trei categorii:
– costuri de detinere – costul capitalului blocat, costuri de depozitare si
manipulare, costuri cu asigurarile, amortizare si uzura morala;
– costuri de comanda – costul comenzilor, costul de exp editie si manipulare;
– costuri legate de lipsa de stoc – pierdere de vanzari, pierderea increderii
clientilor, dereglari ale procesului de productie.

CAPITOLUL I – DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Frunză Bogdan

17

Figura 1.7. Schema privind managementul stocurilor

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

18
CAPITOLUL II –
Relațiile dintre logistică și distribuție

Mutațiile care au avut loc în privința abordării teoretice și practice a fluxului fizic al
materiilor prime, materialelor, produselor semifinite și finite au condus la apariția unor noi
termeni, printre care: distribuție fizică, logistică, managementul mat erialelor, managementul
logistic și managementul lanțului de aprovizionarelivrare. Deseori, acești termeni sunt
considerați sinonimi, fiind utilizați pentru a descrie aproximativ același domeniu – logistica.
Numeroși autori consideră că acești termeni su nt interschimbabili. Alți specialiști în
domeniu acordă o semnificație diferită fiecărui concept menționat și sunt de părere că nu
există o definiție unică, ce poate fi aplicată oricărui produs, fiecărei companii. Terminologia
încetează să fie o problemă n umai dacă se presupune că există o accepțiune comună, conform
căreia fiecare termen se referă, în general, la un set cuprinzător de activități legate de
mișcarea și stocarea produselor și a informației. Aceste activități sunt desfășurate pentru a
îndeplini două obiective majore – oferirea unui nivel adecvat de servire a clienților și crearea
unui sistem logistic care să asigure conformitatea globală cu cerințele clientului .

Figura 2.1. Relațiile dintre logistică și distribuție

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

19
2.1. De la distribuție la logistică
Există autori care afirmă că logistica nu este sinonimă cu distribuția fizică. Printre
aceștia, M. Christopher definește logistica drept un proces de conducere strategică a mișcării
și stocării materiilor prime, materialelo r, subansamblelor și produselor finite de la furnizori
către clienți. În această optică, logistica este preocupată de managementul fluxului fizic care
începe cu sursele de aprovizionare ale unei întreprinderi producătoare și se termină la punctul
de consum al unui produs. Distribuția fizică este privită ca un concept mai restrâns decât
logistica, fiind preocupată doar de fluxul produselor finite de la producători către
consumatori, nefiind implicată în fluxurile de materii prime, materiale, semifabricate e tc.
Philip Kotler definește distribuția fizică ca pe un proces care „comportă planificarea,
implementarea și controlul fluxurilor fizice de materiale și de produse finite, de la punctele de
proveniență ale acestora la punctele de utilizare, astfel încât să fie satisfăcute cerințele
clienților și să se obțină un profit”. În această accepțiune, distribuția fizică apare ca o noțiune
care se suprapune peste logistică. Totuși, Kotler face distincție între distribuția fizică, pe care
o consideră ca fiind o activi tate mai tradițională și logistică, care este mai orientată către
piață. Astfel, conceperea distribuției fizice începe cu capătul liniei de producție și cu produsul
finit, după care se încearcă găsirea unor soluții generatoare de costuri cât mai mici pentr u a
aduce marfa spre client. Conceperea logisticii ia în considerare, ca punct de plecare, clientul
cu nevoile și cerințele sale și apoi urmează găsirea soluțiilor prin care să fie realizate
produsele.
Prin urmare, putem afirma că, dacă distribuția are o direcție din amonte către aval,
logistica pornește din aval, de la nevoia sau cerința unui client și merge în amonte, dincolo de
producător, până la furnizorii de materii prime. Pe această logică s -a construit și noțiunea de
lanț logistic (supply chain), c a noțiune care urmărește să -i unească pe toți participanții la
circuitul unui produs de la concepere și până la consum. În acest mod, cu cât ne depărtăm de
consumatorul final către amonte, cu atât variabilitatea comenzilor crește – iată principiul
fundamen tal al oricărui lanț logistic.
În mod concret, dacă survin mici modificări în cererea finală, comenzile detailiștilor
către angrosiști devin fluctuante, cele ale angrosiștilor către producători devin haotice și unii
producători pot să treacă în șomaj tehni c, iar altora să li se solicite să producă mai mult decât
au capacitatea. Acest efect se numește „efectul biciului cu care se strunesc boii”, deoarece

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

20
curba care arată creșterea variabilității comenzilor urcă pe măsură ce înaintăm spre amontele
lanțului lo gistic. Soluția pentru a preîntâmpina o asemenea situație constă în schimbul de
informații și colaborarea dintre participanții la lanțul logistic.
Prin urmare, logistica nu pune doar problema distribuției din aval, respectiv a
produselor care se deplaseaz ă de la producători către clienți, ci și a celei din amonte, adică a
materiilor prime de la furnizori la producători. În acest mod, putem privi relațiile dintre
distribuție și logistică ca de la parte la întreg, respectiv distribuția reprezintă o parte a
logisticii care începe cu producătorul și se încheie la client. În plus, dacă orientarea
distribuției este din amonte către aval, logistica are o direcție inversă, respectiv din aval către
amonte

2.2. Tipuri de logistică
Termenul logistică acoperă o mare diversitate de accepțiuni și de domenii. Ca atare, este
greu de realizat o structurare corespunzătoare a sensurilor și a implicațiilor pe care le
presupune logistica. În cele ce urmează ne propunem să prezentăm unele dintr e cele mai
frecvente accepțiuni pe care le are logistica în domeniul economic.
O împărțire tradițională a logisticii este aceea care împarte această activitate în două
forme fundamentale. Una optimizează un flux continuu de materii prime, materiale, produ se
printr -o rețea de legături de transport și noduri de stocare – formând ceea ce se numește
logistică globală . Cealaltă coordonează o parte a resurselor întreprinderii pentru a realiza o
anumită activitate – logistica diferitelor activități ale întreprind erii (logistica aprovizionării,
logistica depozitării, logistica transporturilor etc.). Dacă logistica unei activități este o
logistică internă întreprinderii, logistica globală a devenit un factor strategic, care oferă
avantaje concurențiale.
De fapt, co mpetitivitatea unei întreprinderi constă din ce în ce mai mult în capacitatea
sa de a reduce durata tuturor activităților sale (comercială, achiziții, producție, transport,
livrare etc.). Reactivitatea a devenit astfel cuvântul de ordine al întreprinderii. Ea este definită
ca fiind capacitatea de a păstra o adecvare între productivitatea întreprinderii și adaptarea la
nevoile clienților.
Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar să se realizeze o comunicare între toți
membrii unui lanț care traverseaz ă fluxurile fizice, financiare și de informații, înainte de a
efectua orice acțiune care vizează optimizarea logisticii globale. Această viziune implică nu
doar o imagine coerentă a activităților întreprinderii, ci și integrarea nevoilor clienților,
precum și constrângerile furnizorilor. În acest mod, lanțul logistic este extins într -o manieră
globală, adică în afara întreprinderii, pornind de la ansamblul furnizorilor și
subcont ractanților și până la client.

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

21
Funcția logistică administrează direct fluxuril e materiale și indirect fluxurile asociate
imateriale: fluxurile informațiilor și cele financiare. În funcție de sensurile fluxurilor
materiale, logistica poate fi divizată în logistică din amonte, logistică din aval și logistică
inversă.
Logistica din am onte cuprinde:
– dezvoltarea în interiorul sau exteriorul întreprinderii client (crearea de la zero sau
modificarea a ceva existent) și căutarea surselor de aprovizionare (sourcing) prin relații cu
fabricanți (producători, industriași, furnizori, subcontr actori), prestatori de servicii,
consultanți în domeniul logistic;
– aprovizionare (procurement), care implică noțiunea de contract;
– cumpărarea (purchasing) care induce noțiunea de comandă (deschisă sau fermă);
– transportul în amonte și operațiunile de vamă pentru circulația mărfurilor către un
punct de stocare sau o platformă de pregătire a comenzii.

Logistica din aval cuprinde:
– stocarea mărfurilor în depozite;
– supraambalarea (copacking), constituirea loturilor, condiționarea, marcarea,
etichetarea etc.;
– pregătirea comenzilor;
– transportul în aval.
Logistica inversă se referă la circulația mărfurilor de la consumatorul final la punctul
de reparare, reciclare sau distrugere definitivă. De asemenea, această logistică se referă și la
returul mărfurilor de la client la vânzătorul lor.
Infrastructura logistică este constituită din depozite și căi de comunicații și are ca
obiect mișcarea fluxurilor materiale, pentru a le dirija de la locurile de producție, până la
locurile de transformare, apoi de la acestea către locurile de consum. În g eneral, aceste trei
componente sunt despărțite, ceea ce ridică problema fluxurilor care le unesc. În acest sens,
putem grupa logistica în următoarele categorii: logistica bazată pe fluxuri întinse sau pe
fluxuri stocate și logistica bazată pe fluxuri împin se sau trase. Când produsul poate fi orientat
direct către locul de consum, fără a se constitui stocuri, fluxul se numește întins. În situația
inversă fluxul se numește stocat. Dacă producția decide cantitatea mărfii transportate fluxul
se numește împins. Dimpotrivă, dacă consumatorul decide cantitatea mărfii transportate și
produse fluxul se numește tras.
Extinderea funcției logistice determină diferențierea activităților relevante „logisticii
produsului” de cele legate de „logistica de susținere” (urmări rea logisticii produsului după
vânzare), conform figurii de mai jos:

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

22

Logistica produsului se referă la toate fazele ciclului de producție, de la
aprovizionarea cu materii prime, până la stocarea în magazine. Logistica de susținere
intervine începând de la vânzarea produselor și include post -vânzarea și întreținerea.
În funcție de rolul asumat de logistică, funcția acesteia poate evolua de la nivelul
strategic la cel tactic și operațional. Ținând cont de această evoluție a funcției se poate vorbi
de log istica de pilotare (conducere), care are în vedere atât nivelul strategic și cel tactic, și de
logistica operațională, preocupată de realizarea în cadrul întreprinderii a mijloacelor necesare
activării fluxurilor: manipulare, ambalare, transport, stocare e tc.

2.3. Logistica transporturilor de mărfuri
Serviciile logistice cuprind un ansamblu de activități diverse. Dintre acestea
transportul deține o pondere semnificativă atât ca prezență, cât mai ales din punct de vedere a
costurilor. Opțiunile unei firme față de transport sunt numeroase, dar diferite c a implicații: să
aibă mijloace proprii de transport, să închirieze, să recurgă la firme specializate, să aleagă o
anumită modalitate de transport etc. Toate acestea trebuie analizate într -un context specific,
neputând fi date dinainte soluții șablon.

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

23
Transportul poate fi definit ca activitatea prin care se realizează deplasarea mărfurilor
pe diferite distanțe între diverse puncte.
Principalele modalități de transport sunt:
– rutier,
– naval (pe apă),
– feroviar,
– aerian și
– prin conductă.

Figura 2.3. M odalitati de logistica in transporturi

Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilă în ceea ce privește ruta și
perioada de operare. Mărfurile pot fi livrate direct la sediul clienților sau într -un loc desemnat
de aceștia. Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distanțe scurte a
mărfurilor de valoare ridicată. Între dezavantajele transportului rutier se pot menționa faptul
că restricțiile la controalele vamale (pentru transporturile internaționale) pot fi consumatoare
de timp. De asemenea, distanțele lungi și necesitatea efectuării unor traversări de apă reduc
atractivitatea pentru transportul rutier. În plus, în unele părți ale globului, în special în țările
slab dezvoltate, infrastructura rutieră este proastă.

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

24

Figura 2.4. Transport rutier

Transportul naval (pe ap ă) constituie o modalitate de transport foarte ieftină pentru
deplasarea mărfurilor în sistem vrac, a produselor cu valoare unitară mică sau neperisabile
(de exemplu, cărbunii și țițeiul). Transportul naval este lent și poate fi dependent de starea
vremii ( de exemplu, unele porturi sunt acoperite cu gheață în timpul iernii). De obicei,
transportul naval se utilizează în combinație cu alte modalități de transport pentru a putea
realiza livrarea mărfurilor din „ușă în ușă”.

Figura 2.5. Transport maritim

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

25
Transportul feroviar reprezintă o modalitate bună pentru transportul mărfurilor în
sistem vrac pe distanțe mari. Utilizarea în creștere a sistemelor de transport containerizate
oferă un mijloc flexibil în ceea ce privește folosirea transportului fer oviar, cu timp și costuri
de transfer minime pe încărcătură.

Figura 2 .6. Transport feroviar

Transportul prin conductă necesită o investiție inițială ridicată pentru construirea
conductei, dar reprezintă o modalitate ce permite obținerea unui cost m arginal redus pentru
transportul fluidelor și a unor produse chimice. Transportul țițeiului și a gazelor naturale este
asociat, în mod obișnuit cu transportul prin conducte.

Figura 2.6. Transport prin conducte

Transportul aerian este considerabil mai scump pe tonă/km decât oricare altă
modalitate de transport, dar este mult mai rapid. Este de preferat mai ales pentru deplasarea
produselor perisabile, a celor de valoare ridicată și în cantități reduse (de exemplu,
diamantele, soft urile, florile naturale etc.). În prezent asistăm la o tendință de extindere a
pieței transportului aerian prin promovarea serviciilor sale, care au la bază conceptul de cost

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

26
complet al distribuției. Astfel, cheltuielile mai ridicate de transport pot fi co mpensate prin
reducerea altor costuri (ambalare, asigurare etc.). În plus, realizarea unor aeronave mai mari
și mai flexibile a dus la reducerea costurilor.

Figura 2.7. Transport aerian

În alegerea modalităților de transport se ține seama de o se rie de criterii și anume:
viteza de deplasare, frecvența deplasării, siguranța pe timpul transportului, capacitatea
mijlocului de transport, disponibilitatea mijlocului de transport, costul transportului,
specificul mărfii etc. Sigur că nu vor putea fi înt runite simultan toate aceste criterii de către
un singur mod de transport și de aceea, va fi căutată o optimizare între mai multe criterii care
să corespundă cel mai bine nevoilor de transport ale unei firme. Acesta deoarece decizia cu
privire la alegerea modalității de transport are o importanță deosebită. Unii autori susțin că
din costul total al distribuției fizice costul transportului reprezintă circa 37 %.
O tendință tot mai des întâlnită în legătură cu transporturile o constituie extinderea
transpo rturilor combinate sau multimodale. Transporturile combinate presupun utilizarea a
cel puțin două modalități de transport și pot fi de tipul:

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

27
– piggyback – combină transportul rutier cu cel feroviar;

Figura 2.8. Transport piggyback

– fishyback – combină transportul rutier cu cel naval;

Figura 2.9. Transport fish yback

– trainship – combină transportul feroviar cu cel naval;

Figura 2.10. Transport trainship

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

28

– airtruck – combină transportul rutier cu cel aerian

Figura 2.11. Transport airtruck

2.4.Notiunea de depozit
Depozitul este locul î n care se face transportul marfurilor in timp real. Pot exista
depozite la producator, sau cum este cazul nostru la vânzător ,sau pe parcurs fie ca unități
independente ce sunt specializate numai pentru simpla depozitare, fie ca mici unităț i lipit
unei alte stucturi. Depozitele se pot specializa dup ă categoria produs ului, dup ă regiunea
acesteia (marfuri pentru Europa, Asia etc.), dup ă cerința clienților sau chiar generale.
Depo zitul are un spaț iu de c ontact cu furnizorii. Acest loc este special amenajat
distinctiv tipului și felului de marf ă și taliei depozitului: g ăsim o anumit ă construc ție și dotare
pentru transportul pe calea ferat ă, alta pentru transportul auto ș i alta pentr u transport auto
containerizat, de exemplu. Fiind specializate în depozitare ele preiau cantităț i mari de marf ă
astfel încat operațiile de î ncărcare -descărcare sunt c ât mai apropiate de standardele
interna ționale aceptate.

2.5. Rolul depozitelor

Rolul important al depozitelor de distribuție rezultă din următoarele
considerente:
 Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de
disponibilitate a produselor la locul și timpul solicitate de către client;
 Depoz itele de distribuție, amplasate corespunzător, diminuează timpul de livrare;
 Transporturile în cantități de masă sunt mai ieftine decât transporturilemici;
expedierea în cantități mari se face pe distanțe mari producător -depozit de distribuție;
expedierea de cantități mici poate să se limiteze pedistanțe mici .

CAPITOLUL II – Relațiile dintre logistică și distribuție Frunză Bogdan

29

Figura 2.12. Vedere de ansamblu interioară a unui depozit

Figura 2.13 Vedere de ansamblu exterioară a unui depozit

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

30
CAPITOLUL I II –
Prezentarea depozitului ș i sistemului logistic al acestuia

3.1. Prezentarea firmei luate ca si studiu de caz “ S.C. ASV AUTO S.R.L”

Sediul central al firmei , dar și punct
de lucru, S.C. ASV AUTO S.R.L se
regăsește la ieș irea spre Sibiu din Brașov, pe
DN 1 Km 174+633.5 m, în apropierea de
intrare în localitatea Ghimbav, întinzându -se
pe o suprafață de aproximativ 15.000 mp u .

Figura 3.1. Vedere de ansamblu al sediuliu ASV Ghimbav

Ca și alt punct de lucru, se mai poate găsi
la adresa Brașov, Str. Avram Iancu Nr. 3, fiind
compus din două clădiri anexate , prima cladire
ce se regăsește la stradă fiind clădirea de birouri,
iar în clădirea din curtea din spate se regăsește
service -ul autorizat și stația de Inspecție Tehnică
Periodică.

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

31

Figura 3.2. Vedere de ansamblu al sediuliu ASV Brasov

ASV AUTO ofera clienților săi servicii de calitate în cel mai modern service
autorizat RAR pentru diferite tipu ri de autoturisme, dotat cu dispozitive de ultimă generație
care permit intervenții pentru toate mărcile de automobile și utilitare ușoare.
Firma dispune poate cel mai mare depozit din Ardeal de piese de schimb de origine
Dacia RENAUL Group , toată gama de piese de schimb de origine DACIA si accesorii pentru
toate tipurile de automobile Dacia RENAUL Group , existând momentan peste 50.000 de
repere ce se găsesc în programul de gestiune al firmei, repere ce se găsesc in cele două
gestiuni și ce se împa rt in subdiviziuni.
Stocul ce se regăsește în punctul de lucru cu adresa Ghimbav este denumit G01, iar
cel de pe Avram Iancu G91.

3.2. Depozitul G0 1
Depozitul G01 are o suprafață de 5000mp, suprafață în care se gă sește cam tot stocul
de piese de schimb necesar oricărui tip de intervenție auto asupra oricărui model Dacia –
Renault Group, conform Legii nr. 449/2003 din 12/11/2003 , care spune că “Orice produc ător
sau comerciant autorizat trebuie sa își păstreze piese necesare reparațiilor, schimbării sau
înlocuirii pieselor în cauză pe bază de garanție timp de 10 ani. ”
Figura 3.3. Vedere interioară – depozit ASV Ghimbav

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

32
Cel mai mare flux de piese, ca și in cazul depozitului ASV Brașov, îl au piesele de
consum ( cons umabilele ) , cum ar fi uleiuri de motor, inel etanșare bușon, filtre ulei, filtre
aer, filtre polen, plăcuțe sau discuri de frână,kit distribuție, kit accesorii, pompă apă, etc…

Figura 3.4. Prezentare produse de consum (consumabile)

Tot aici in acest depozit găsim și elemente de caroserie cum ar fi bări , elemente ce în
depozitul G91 nu se regăsesc.

Figura 3.5. Elemente de caroserie

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

33
3.3.Depozitul G91
În Anexa nr. 1 se află amplasate birourile, Recepția Service, Recepția ITP, Recepția
Piese vânzări, Caseria, etc.
Depozitul G91 are o suprafață totală de 550mpu, se află la subsolul Anexei Nr 2, unde
găsim doar de la piese consumabile la piese de mecanică, din cauza spațiului ușor limitat.

Figura 3.5. Vedere de ansamblu al punctului de lu cru ASV BRASOV si a celor 2 Anexe

3.4. Drumul pieselor din magazie în service
3.4.1. Depozit ASV Ghimbav G01
Recepția pieselor se face de către magazioner, în funcție de cerința recepționerului
service după primirea constatării efectuate de către mecanicul în cauză.
În Depozitul din Ghimbav, aprovizionarea cu piesele necesare se poate face cu mai
multe mijloace de transfer , mai exact cu ajutorul :
– motostivuitorului din
Depozitul Central către G01. Se
folosește in general pentru paleții
cu baxuri sigilate de consumabile (
uleiuri, filtre, etc), de greutăți ce
depășesc 1T ,dar nu mai mult de
2T. – transpaletul se folosește
pentru paleți de dimensiuni mai
mici, dar și cu gre utăți cuprinse
între 50kp și o tonă.
– Carucior
pliabil , cu sarcina
maximă de 90Kg
Figura 3.6. Modalități de aprovizionare cu piese Depozit – Service

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

34
3.4.2. Depozit ASV Brasov G91

Aici recepția pieselor este oarecum acceași ca și în G01, doar că aici nu se mai
utilizează motostivuitorul, paleții cu piese (consumabile) fiind deja desfăcuți din G01 și
monitorizându -se nota de transfer, se verifică numărul pieselor sosite, astfel încât inventarul
nemaifiind necesar atât de frecvent .
Figura 3.7. Nota Transfer De pozit Central Ghimbav G01 – ASV Brasov G91

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

35
Recepția pieselor se face de către magazioner, în funcție de cerința recepționerului
service după primirea constatării efectuate de către mecanicul în cauză.
În cazul în care, la un autoturism ce este adus pentru revizie tehnică ce a atins limita
de an sau limita de kilometri (ex:1an/15.000km – motoare benzină; 1an/20.000km – motoare
diesel), nu rezultă nimic în urma constatării efectuate de către mecanic, recepționerul trebuie
să emită nota de transfer a reviziei s au reparației specifice. În caz contrar, clientul este
anunțat asupra defectelor rezultate, iar în urma devizului efectuat, după răspunsul său, se
emite nota de transfer cu care merge împreună cu mecanicul la magazioner pentru a -i putea
înmâna piesele nece sare reparației.
Astfel de documente le puteți observa în imaginile următoare :

Figura 3.8 . Ordin Reparatie

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

36

Figura 3. 9. Nota transfer G91 – G92 (Service)

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

37

3.5. Analiza SWOT a Logisticii Gestiunii G91
Analiza S WOT este o metodă utilizată în mediul de afaceri, folosită pentru ajuta rea
proiectării unei imaginii reprezentative a firmei. Ea își îndeplineste funcția ca o imagine a
firmei sau a ideii de afaceri și determină în același timp elementele de influență din interior,
dar și din exter ior ai unei organizații, precum și statutul acesteia pe piață sau în raport cu
ceilalți competitori cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe ale unei companii, în
relație cu oportunitățile și amenințările exist ente la un moment dat pe piață.

Figura 3.10. Analiza SWOT a firmei ASV Brașov

-recepția service -ului
destul de aglomerat ă;
-multe cereri de oferte
de prelucrat atât service cât
și vânzări piese de schimb
sau oferte vânzări auto;
–
– oportunități de dezvoltare
cariere;
– oportunități de dezvoltare
a nivelului salarial ;
– oportunități de dezvoltare
al spiritului de echipă;
– oportunități de dezvoltare
al spiritului competitiv;
-concurența service -rilor
auto pe parte de prețuri ;
-concurența service -rilor
auto pe parte de manoperă;
–
-service -ul se află în
centrul orașului;
-reprezentanță autorizată
RAR;
-disponibilitate rapidă de
piese de schimb;
-ofertă variată de piese
de schimb atât originale cât
și aftermarket;
-posibilitate de serviceare
v v ariată

CAPITOLUL II I – Prezentarea depozitului și sistemului logistic al acestuia Frunză Bogdan

38
Alte puncte tari (Strenghts) mai sunt reprezentate ș i de activitatea de Service
impreuna cu dotările de ultimă generație:
 Reparații auto în garanție și post -garanție
 Reparații mecanice, tinichigerie -vopsitorie și electrice
 Verificare și reglare geometrie roți
 Tester diagnosticare inje cție
 Curățire sistem injecție
 Reparații și încărcat cu freon instalații aer condiționat
 Inspecție tehnică periodică
 Montaj accesorii: casetofoane auto, alarme auto, închidere centralizată, etc.
 Spălătorie auto
 Montare suprastructuri pentru autoutilit are
 Atelier tinichigerie – vopsitorie
 Stand redresat caroserii CAR -O-LINER
 Stand pentru reglat direcția
 Aparatură pentru noxe
 Testere pentru diagnosticare
 Aparatură pentru curățat injecția
 Aparatură pentru verificat discurile și plăcuțele de frână pe veh icul
 Aparatură pentru sistemele de aer condiționat
 Echipamente electronice de diagnosticare motor și instalații electrice
 Stand diagnosticare jocuri