Lucrarea de fa ță a fost elaborat ă în cadrul proiectului Phare RO 0006. 18.02 – Formarea funcționarilor publici din administra ția locală în afaceri… [628368]

POLITICA SOCIAL Ă

Lucrarea de fa ță a fost elaborat ă în cadrul proiectului Phare RO 0006. 18.02 – Formarea
funcționarilor publici din administra ția locală în afaceri europene și managementul ciclului
de proiect, implementat de Institutul European din România în colaborare cu human
dynamics în anul 2003.
Lucrarea face parte din Seria Micromonografii – Politici Europene, versiune actualizat ă.

LISTA DE ACRONIME:

ANOFM Agen ția Națională pentru Ocuparea For ței de Munc ă
CASPIS Comisia Anti-S ărărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale
CES Comitetul Economic și Social
CNPAS Casa Na țională de Pensii și alte Drepturi de Asigur ări Sociale
FSE Fondul Social European
PNAO Planul Na țional de Ac țiune pentru Ocuparea For ței de Munc ă
SM State Membre
UE Uniunea European ă

CUPRINS:
Introducere…………………………………………………………………………………………………….. …………. 4

I. Politica social ă a Uniunii Europene …………………………………………………………………………….. 6
I.1. Momente cheie…………………………………………………………………………………………………. .6
I.2. Situația curentă………………………………………………………………………………………………….. 8
I.2.a. Baza legal ă…………………………………………………………………………………………………. 8
I.2.b. Actori institu ționali ai politicii sociale în UE…………………………………………………….. 9
I.2.c. Agenda politicii sociale……………………………………………………………………………….. 11
A. Priorit ăți ale politicii sociale………………………………………………………………………. 12
B. Direc ții de acțiune ale politicii sociale …………………………………………………………. 13
C. Strategii, instrumente și metode de implementare a politicii sociale………………….. 14
I.2.d. Aspecte problematice, tendin țe și provocări ……………………………………………………. 21
II. Politica social ă în România …………………………………………………………………………………….. 23
II. 1. Alinierea la standardele comunitare…………………………………………………………………… 23
II.2. Organizarea politicii sociale în România …………………………………………………………….. 26

Introducere

Politica social ă a UE este format ă dintr-un set de politici complementare, ce s-au
dezvoltat și multiplicat pe parcursul timpului și care acționează în acele sectoare de activitate ce
afectează sau genereaz ă gradul de bun ăstare individual ă și socială. Permanenta preocupare a
comunității europene pentru aspectele de politic ă socială – început ă cu Tratatul de Roma (1957)-
a dus, în timp, la crearea unui „model social european”1. Unul din momentele cele mai
importante ale evolu ției acestui model se situeaz ă în jurul anului 2000, când se face trecerea de la
o abordare bazat ă pe minimizarea consecin țelor sociale negative ale schimb ării structurale, la o
abordare ce are în vedere modernizarea sistemului social european și investiția în capitalul uman
– altfel spus, se trece de la o abordare cantitativ ă (minimizarea consecin țelor) la una calitativ ă
(investiția în oameni). De asemenea¸ o caracteristic ă important ă a politicii sociale este delegarea
responsabilit ăților de atingere a obiectivelor comunitare c ătre Statele Membre.

Deși preocuparea pentru aspectele sociale la nivel comunitar este prezent ă încă de la începuturile
acesteia, iar instrumente de politic ă socială au fost înfiin țate timpuriu (crearea Fondului Social
European în 1958), din punct de vedere programatic politica social ă debuteaz ă odată cu
adoptarea, în 1989, a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucr ătorilor2
(cunoscut ă și drept Carta Social ă).

Carta Social ă reflectă preocuparea pentru dimensiunea social ă a politicilor comunitare în
contextul construc ției pieței unice europene și a fost elaborat ă în urma unui proces de consultare
a părților interesate (reprezentan ți ai angajatorilor, lucr ătorilor, liber profesioni știlor, fermierilor,
etc.). Important de men ționat este c ă, deși în faza de proiect se prefigura o solu ție la nivel
comunitar, documentul final accentueaz ă rolul și responsabilit ățile SM în direc ția aplicării și
respectării drepturilor sociale fundamentale: libera circula ție a muncitorilor, angajarea și
salarizarea, îmbun ătățirea condi țiilor de munc ă și de viață, protecția socială, libertatea de
asociere și negocierea colectiv ă, formarea profesional ă, tratamentul egal al b ărbaților și femeilor,

1 European Social Model

protecția sănătății și siguranța la locul de munc ă, protecția copiilor, adolescen ților, persoanelor în
vârstă și a persoanelor cu handicap, precum și informarea, participarea și consultarea lucr ătorilor
în probleme ce îi afecteaz ă direct. Carta a fost semnat ă în decembrie 1989 de către 11 state
membre (SM), singura excep ție fiind Marea Britanie – care a semnat în 1998.

Pasul urm ător în programarea politicii sociale este reprezentat de Cartea Verde (Green Paper ) –
documentul care a lansat procesul de dezbatere asupra viitorului politicilor sociale la nivel
comunitar ( 1993), în vederea elabor ării Cărții Albe (White Paper) în 1994. Liniile de discu ție
identificate prin Cartea Verde privesc:
•℘prioritățile commune tuturor SM în domeniile pie ței muncii, form ării profesionale și
protecției sociale;
•℘îmbunătățirea situației ocupării forței de munc ă;
•℘accelerarea progresului în crearea unui sistem de produc ție bazat pe calitate;
•℘stimularea solidarit ății și integrării sociale;
•℘lupta împotriva s ărăciei și excluderii sociale;
•℘piața unică și libera circula ție a persoanelor;
•℘promovarea egalit ății de șanse pentru b ărbați și femei;
•℘sprijinirea dialogului social;
•℘coeziunea economic ă și socială;
În acest proces de consultare au fost implicate institu ții ale Uniunii Europene, SM și diverse
organizații publice, al ături de care au stat reprezentan ți ai angajatorilor și ai sindicatelor.

Ca rezultat al procesului consultativ ini țiat de Cartea Ve rde, Cartea Alb ă stabilește liniile de
acțiune ale politicii sociale comunitare pân ă în anul 2000 (când vor fi retrasate în Agenda
Politicii Sociale ). Conform acesteia, principala prioritate a fost stabilit ă ca fiind crearea de noi
locuri de munc ă, strâns corelat ă cu formarea unei for țe de munc ă educate, încurajarea unor
stardarde ridicate de munc ă și crearea unei pie țe europene a muncii – ce constituie priorit ățile
imediat urm ătoare. Alături de acestea stau crearea de oportunit ăți egale pentru femei și bărbați,
politica și protecția socială, sănătatea public ă, parteneriatele sociale, cooperarea interna țională și

2 În englez ă, „Community Charter of Fundamental Social Rights for Workers ”

eficacitatea implement ării legisla ției europene. Aceste priorit ăți au fost adresate prin adoptarea a
două programe de ac țiune pe termen mediu, pentru perioadele 1995 -1997 și 1998 – 2000.

Așa cum aminteam la început, anul 2000 reprezint ă un moment cheie în evolu ția modelului
social comunitar, datorit ă abordării noi pe care o aduce prin centrarea pe calitate. Asfel, se
discută posibilitatea cre șterii ratei de ocupare a for ței de munc ă prin stimularea cre ării de noi
locuri de munc ă, însă este vorba de locuri de munc ă „de calitate”. Atunci a fost adoptat ă Agenda
Politicii Sociale (Social Policy Agenda ), ce traseaz ă cadrul și prioritățile de dezvoltare ale
politicii sociale pân ă în anul 2005. Astfel, provoc ările cărora trebuie s ă le răspundă Agenda
Socială sunt date de rata de ocupare a for ței de munc ă, creșterea importan ței tehnologiilor
informației și numărul redus al celor ce au abilit ăți în domeniu, dezvoltarea unei economii bazat ă
pe cunoaștere, situa ția socială, procesul de extindere a UE și internaționalizarea politicii sociale.
În acest context, principiul care st ă la baza modelului social astfel reformat (prin centrarea pe
calitate) este înt ărirea rolului politicii sociale ca factor productiv, adică integrarea politicii sociale
cu politica economic ă și cu politica ocup ării forței de munc ă.

I. Politica social ă a Uniunii Europene

I.1. Momente cheie

Politica social ă a comunit ății europene a debutat odat ă cu tratatul de constituire a acesteia, în
1957. Astfel, Tratatul de la Roma pune bazele politicii sociale prin articolele sale referitoare la
libera circula ție a muncitorilor și la libertatea de stabilire a acestora, în contextul cre ării pieței
comune. Tot prin acest tratat a fost prev ăzută și crearea Fondul Social European , instrumentul
de finanțare a politicii sociale și cel mai vechi dintre fondurile structurale.

Pasul urm ător a fost constituit de adoptarea Actului Unic European (The Single European Act) ,
în 1986, ce conține directive privind s ănătatea și siguranța la locul de munc ă, introduce dialogul
social și conceptul de coeziune economic ă și socială (materializat prin crearea Fondului de
coeziune economic ă și socială).

Anul 1989 constituie un moment important al construc ției sociale europene prin adoptarea
primului document programatic al politicii sociale – Carta Social ă, ce stabile ște drepturile
sociale fundamentale și, odată cu acestea, direc țiile de acțiune ale politicii sociale.

Un an mai târziu, în 1990, Tratatul de la Maastricht (ratificat în 1992) stabile ște ca unul din
obiectivele Uniunii atingerea unui „nivel ridicat de ocupare a for ței de munc ă și al protec ției
sociale, egalitatea între femei și bărbați […] creșterea standardelor de via ță și a calității vieții…”
(Articolul 2).

În 1991 a fost adoptat Protocolul Social (Social Policy Protocol ), ce a fost anexat Tratatului de
la Maastricht și care stabile ște obiectivele politicii sociale (prefigurate de Carta Social ă):
promovarea ocup ării forței de munc ă, îmbunătățirea condi țiilor de via ță și de munc ă, combaterea
excluziunii sociale, dezvoltarea resurselor umane, etc. (semnat de 11 SM, nu și de Marea
Britanie).

Cartea Verde (Green Paper ), lansată în 1993, deschide procesul de discu ție asupra viitorului
politicilor sociale la nivel comunitar și este urmat ă, în 1994, de Cartea Alb ă (White Paper ) – ce
stabilește prioritățile politicii sociale pân ă în anul 2000. Acestea sunt concretizate în programele
de acțiune social ă pentru perioadele 1995-1997 și 1998 -2000.

În 1997, prin Tratatul de la Amsterdam (ratificat în 1999) este abrogat Protocolul Social, este
lansat Acordul Social (Social Policy Agreement ) și este integrat un nou articol în Tratatul UE, un
articol privind ocuparea for ței de munc ă și cunoscut ca Titlul VIII . 1998 este anul în care Marea
Britanie semneaz ă Acordul Social și participă astfel la politica social ă comunitar ă.

Anul 2000 constituie un moment major în evolu ția politicii sociale prin elaborarea Strategiei de
la Lisabona (Lisbon Strategy ), prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene,
reprezentat de transformarea economiei comunitare în cea mai competitiv ă economie bazat ă pe
cunoaștere. Tot în acest an a fost adoptat ă și Agenda Politicii Sociale, ce preia acele obiective
specifice și elemente ale strategiei ce țin de politica social ă și le converte ște într-un program de
acțiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale. În 2003 a avut loc evaluarea
intermediar ă a Agendei Sociale, ce are ca rezultat ajustarea priorit ăților Agendei în funcție de
progresul înregistrat pân ă în acest moment și de schimb ările politice, economice și sociale
întregistrate la nivel comunitar.

I.2. Situa ția curent ă
I.2.a. Baza legal ă

Baza legal ă a politicii sociale a fost stabilit ă prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunit ății
Europene, 1957, și reînnoit), înt ărită prin Actul Unic European (1986/1987) și consolidat ă prin
Tratatul de la Maastricht (1992) și Tratatul de la Amsterdam (Tratatul Uniunii Europene 1997).
Tratatul de la Roma reflectă momentul de început al politicii sociale prin câteva articole
referitoare la libera circula ție a muncitorilor și a libertății de stabilire a acestora, în contextul
creării pieței comune. Actul Unic European a completat aceast ă linie prin o serie de articole
referitoare la s ănătatea și siguranța la locul de munc ă, dialogul cu partenerii sociali și coeziunea
economic ă și socială. În momentul de fa ță, cadrul legal general al politicii sociale este dat de
Articolele 2 și 13 ale Tratatului CE și Articolul 2 al Tratatului UE , care continu ă inițiativele
anterioare prin ad ăugarea de prevederi referitoare la combaterea discrimin ării (de gen, a
discrimin ării rasiale, etnice, religioase, bazate pe disabilit ăți, vârstă sau orientare sexual ă).
Astfel, Articolul 2 al Tratatului CE prevede – al ături de o dezvoltare economic ă armonioas ă,
echilibrat ă și durabilă – „ un nivel ridicat de ocupare a for ței de munc ă și al protec ției sociale,
egalitatea între femei și bărbați […] creșterea standardelor de via ță și a calității vieții…”, în timp
ce Articolul 13 se referă la adoptarea de m ăsuri adecvate pentru „ combaterea discrimin ării
bazate pe sex, origine etnic ă sau rasial ă, religie sau convingeri religioase, dizabilit ăți, vârstă sau

orientare sexual ă”. Tot în Tratatul CE , politica social ă este adresat ă distinct în Titlul VIII
(Articolele 125-130) – referitor la ocuparea for ței de munc ă și Titlul XI (Articolele 136-145) – ce
se referă explicit la politica social ă, educație, formare profesional ă și tineret. Articolul 2 al
Tratatului UE – stabilind obiectivele Uniunii Europene- preia aceste reglement ări și menționează
promovarea progresului economic și social printr-un nivel ridicat al ocup ării forței de munc ă,
întărirea drepturilor și intereselor indivizilor (prin introducerea cet ățeniei europene) și libera
circulație a persoanelor. Al ături de aceste prevederi juridice stau o serie de directive și
reglement ări privind Fondul Social European (FSE), condi țiile de munc ă, ocuparea for ței de
muncă și șomajul, securitatea social ă.

I.2.b. Actori institu ționali ai politicii sociale în UE

Principalii actori institu ționali implica ți în procesul de decizie și de implementare a politicii
sociale sunt reprezenta ți de Comisia European ă, Parlamentul European, Consiliul Uniunii
Europene (Consiliul de Mini ștri) și Comitetul Economic și Social, sprijini ți în activitatea lor de
trei agenții europene și un număr egal de parteneri sociali.
Comisia European ă este direct responsabil ă pentru preg ătirea și asigurarea implement ării
politicilor sociale, prin Direcția General ă(DG) Probleme Sociale și Ocupare a For ței de
Muncă.3 Rolul său este de a ini ția si definitiva noi acte legislative în domeniu și de a se asigura
că măsurile astfel adoptate vor fi implementate de Statele Membre. În activitatea sa, DG
colaboreaz ă cu DG Mediu și DG Dezvoltare Regional ă.
Parlamentul European este implicat în procesul decizional prin Comitetul pentru Ocupare și
probleme sociale4, ale cărui responsabilit ăți au în vedere diverse aspecte ce țin de politica de
ocupare a for ței de munc ă și de politica social ă.
Consiliul UE este echivalentul unui consiliu de mini ștri la nivel european și se reune ște de
câteva ori pe an , în scopul coordon ării politicilor sociale ale SM .

3 DG Employment and Social Affairs
4 Committee on Employment and Social Affairs

Comitetul Economic și Social (CES) are rol consultativ în procesul de decizie și emite opinii, la
solicitarea Comisiei Europene, care au îns ă numai caracter informativ. CES constituie leg ătura
cu societatea civil ă, în cadrul s ău fiind reprezentate diverse organiza ții economice și sociale de
pe teritoriul SM.
Comitetul de Ocupare (a forței de munc ă)5 a fost înfiin țat în anul 2000 (înlocuind Comitetul
pentru Ocupare și Piața munci i), are rol consultativ și este activ implicat în dezvoltarea
Strategiei europene de angajare a for ței de munc ă (European Employment Strategy ), precum și
în promovarea coordon ării între SM în privin ța politicilor ce țin de ocuparea și de piața forței de
muncă.

Centrul European de Monitorizare a Rasismului și Xenofobiei, cu sediul la Viena, a fost înfiin țat
în 1997 (începându- și activitatea în 1998) și sprijină procesul decizional prin furnizarea de date
și informa ții referitoare la situa ția rasismului, xenofobiei, islamofobiei și anti-semitismului la
nivel comunitar, precum și elaborarea de studii și strategii de ac țiune în acest domeniu.

Fundația European ă pentru Îmbun ătățirea Condi țiilor de Via ță și de Munc ă a fost înfiin țată în
1975 și are sediul la Dublin. Activitatea sa este orientat ă în două direcții: (1) managementul
cercetării și (2) informare și comunicare. De asemenea, Fundația sprijină procesul decizional
prin furnizarea de date privind îmbun ătățirea condi țiilor de via ță și de munc ă la nivel european.
Agenția European ă pentru Sănătate și Securitate la Locul de Munc ă , cu sediul la Bilbao, a fost
înființată în 1996, în scopul de a colecta, disemina și facilita schimbul de informatii și bune
practici în domeniu. Rolul s ău în procesul decizional const ă în furnizarea de date privind
sănătatea și securitatea la locul de munc ă, pe baza c ărora sunt fundamentate propunerile și
inițiativele Comisiei Europene în aceast ă direcție.
Alături de aceste organisme comunitare, un rol important în trasarea cadrului politicii sociale îl
au partenerii sociali, reprezenta ți de Confedera ția Sindical ă European ă (ETUC6), Uniunea

5 Employment Committee
6 ETUC – European Trade Union Confederation

Patronatului din Comunitatea European ă (UNICE7) și Centrul European pentru Întreprinderi
Publice (CEEP8). Aceștia sunt implica ți în procesul de dialog social și reprezint ă anagajații,
patronatul și sectorul profesiilor liberale.
I.2.c. Agenda politicii sociale

Agenda Politicii Sociale9 este documentul programatic și cadrul de implementare al politicii
sociale comunitare în perioda 2000-2005 și a fost adoptat ă în anul 2000, ca rezultat al “ Strategiei
de la Lisabona ” – elaborat ă în anul 2000, în cursul pre ședinției portugheze. Strategia prezint ă
obiectivul pe 10 ani (20 10) al UE – de transformare a economiei comunitare în cea mai
competitiv ă economie bazat ă pe cunoa ștere – și descrie stategia elaborat ă pentru realizarea
acestuia, ce reflect ă aproape toate activit ățile economice, sociale și de mediu ale UE. Altfel spus,
obiectivul Uniunii pentru urm ătoarea decad ă este de a cre ște performan ța economic ă, de a crea
mai multe locuri de munc ă (și mai bune) și de a folosi la maxim posibilit ățile oferite de o
societate bazat ă pe cunoa ștere („knowledge-based society”). Agenda Politicii Sociale preia acele
obiective și elemente ale strategiei ce țin de politica social ă și le converte ște într-un program de
acțiune pe 5 ani, ce constituie cadrul politicii sociale actuale și care are drept principiu de baz ă
întărirea rolului politicii sociale ca factor productiv . În plus, Agenda reflectă transformarea și
trecerea acestei politici de la o abordare bazat ă pe minimizarea consecin țelor sociale negative
(apărute odat ă cu schimbarea structural ă) la una centrat ă pe calitate și având în vedere
„modernizarea sistemului social și investiția în oameni”10, care integreaz ă politica social ă cu
politica economic ă și politica de ocupare a for ței de munc ă – după cum se poate observa din
schema de mai jos.11

7 UNICE – Union of Industrial and Employer’s Confederations in Europe
8 CEEP – European Centre of Enterprises with Public Participation and of Enterprises of General Economic
Interest
9 În englez ă, – Social Policy Agenda
10 “Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social
Committee and the Committee of the Regions on the Social policy Agenda” , COM (2000) 379 final.
11 Idem.

A. Priorit ăți ale politicii sociale

Prioritățile politicii sociale pentru perioada 2000-2005 reflect ă această orientare spre calitate și
sunt reprezentate de:
•℘gradul ridicat de ocupare al for ței de munc ă – are în vedere crearea și promovarea de noi
locuri de munc ă;
•℘calitatea muncii – se refer ă la locuri de munc ă mai bune și la moduri mai echilibrate de
combinare a vie ții profesionale cu via ța personal ă, ceea ce implic ă existența unor politici
de angajare mai bune, salarii rezonabile și o organizare a muncii adaptat ă atât nevoilor
companiilor cât și nevoilor indivizilor;
•℘calitatea politicii sociale propriu-zise – implic ă un grad ridicat de protec ție socială,
existența unor servicii sociale de calitate pe tot cuprinsul Uniunii și accesibile tuturor,
crearea de oportunit ăți reale pentru to ți indivizii și garantarea drepturilor fundamentale și Politica social ă
Calitate social ă / Coeziune social ă
Competitivitate / Dinamism Ocuparea for ței de munc ă /
Calitatea muncii
Politică economic ă Politică de ocupare (a for ței
de muncă)

a celor sociale – aspecte ce joac ă un rol esen țial în atingerea obiectivului pe zece ani al
politicii sociale, prin îmbinarea productivit ății cu satisfac ția personal-profesional ă;
•℘calitatea rela țiilor industriale – are în vedere adaptarea cu succes la schimb ările
industriale și reflectă impactul „cunoa șterii” – adic ă al noilor tehnologii și al cercet ării –
în progresul economic.
Aceste priorit ăți reflectă nevoile cu care se confrunt ă la ora actual ă societatea european ă și se
constituie ca puncte de referin ță ale noii politici sociale, fiind secondate de instrumente și
direcții de acțiune special adoptate în vederea realiz ării lor.

B. Direc ții de acțiune ale politicii sociale

Rezolvarea priorit ăților prezentate anterior constituie provocarea major ă a politicii sociale la
început de mileniu și impune structurarea pe obiective specifice și adoptarea de m ăsuri de
acțiune concrete și adecvate situa țiilor identificate.

Astfel, dat fiind c ă primele dou ă priorități – gradul ridicat de ocupare al for ței de munc ă și
calitatea muncii – țin de dinamica pie ței muncii și de sfera profesional ă, ele sunt tratate împreun ă
și dispun de direc ții comune de ac țiune ce au în vedere:
•℘crearea de locuri de munc ă mai multe și mai bune , cu scopul de a cre ște rata general ă de
ocupare pân ă la 70% și rata de ocupare în rândul femeilor pân ă la 60%;
•℘anticiparea și managementul schimb ării, precum și adaptarea la noul mediu de lucru
(reprezentat de o societate bazat ă pe cunoa ștere și pe dezvoltare tehnologic ă) – prin
informarea corespunz ătoare și eficientă atât a angajatorilor cât și a angaja ților în vederea
ponderării flexibilit ății și siguranței unui loc de munc ă;
•℘exploatarea oportunit ăților oferite de o societate bazat ă pe cunoa ștere – prin promovarea
învățării continue, a promov ării de noi forme de organizare a muncii și creșterea șanselor
de angajare a persoanelor cu handicap;
•℘promovarea mobilit ății forței de munc ă, prin implementarea liberei circula ții a forței de
muncă și eliminarea obstacolelor geografice, prin dezvoltarea de mecanisme ce
facilitează mobilitatea (inclusiv noile tehnologii);

Prioritatea referitoare la îmbunătățirea calit ății politicii sociale ca atare este reprezentat ă de
măsuri ce au vedere diverse domenii ale vie ții sociale și este strâns corelat ă cu modul în care
aceasta interfereaz ă cu viața profesional ă. Direcțiile de acțiune adoptate pentru adresarea acestei
nevoi sunt:
•℘modernizarea și îmbunătățirea protec ției sociale , astfel încât s ă asigure indivizilor un
venit sigur, s ă se realizeze securizarea pensiilor și crearea unor sisteme de pensii
durabile, s ă ducă la dezvoltarea unui sistem de s ănătate performant;
•℘promovarea incluziunii sociale – ce are ca obiectiv prevenirea și eradicarea s ărăciei,
precum și promovarea particip ării tuturor în via ța economic ă și socială;
•℘promovarea egalit ății de gen , prin promovarea particip ării femeilor la via ța economic ă,
științifică, socială, politică și civică;
•℘întărirea drepturilor fundamentale și combaterea discrimin ării, prin asigurarea
dezvoltării și respectării drepturilor sociale fundamentale.

Promovarea calit ății în rela țiile industriale este poate domeniul prioritar cu cel mai ridicat
caracter de noutate și are în vedere înt ărirea dialogului social, promovarea competitivit ății și a
solidarității la acest nivel.

Acestor direc ții de acțiune ce corespund unor priorit ăți specifice se adaug ă alte dou ă linii de
dezvoltare a politicii sociale, ce corespund dimensiunii extra-comunitare a acesteia: preg ătirea în
vederea extinderii UE și promovarea cooper ării interna ționale.

C. Strategii, instrumente și metode de implementare a politicii sociale

Modalitățile de implementare a modelului social european sunt dintre cele mai variate și
corespund complexit ății politicii sociale, formând o gam ă largă de abordări ce cuprinde elemente
strategice, instrumente financiare, legislative și analitice, metode de dialog și coordonare.
Acestea ac ționează concertat și împreun ă asigură coeziunea intern ă a politicii sociale.

Strategia european ă de ocupare a for ței de munc ă12
„Strategia european ă de ocupare a for ței de munc ă” a fost adoptat ă odată cu introducerea, în
Tratatul de la Amsterdam ( 1997), a capitolului referitor la ocuparea for ței de munc ă (Titlul VIII).
Strategia are drept scop combaterea șomajului la nivelul UE și a fost conceput ă ca instrument
principal de trasare și coordonare a priorit ăților comunitare în aceast ă direcție, priorități ce vor fi
adresate de fiecare SM în parte. Astfel spus, rolul acestei strategii este de a coordona, la nivel
comunitar, politicile de ocupare ale SM. Ini țial elaborat ă ca strategie de cinci ani, aceasta a fost
supusă unei evalu ări intermediare în 2000 și unei evalu ări a impactului în 2002.

În funcție de priorit ățile identificate, strategia este structurat ă pe patru piloni, fiecare
reprezentând un domeniu de ac țiune a cărui dezvoltare contribuie la o mai bun ă ocupare a for ței
de muncă la nivel comunitar:
1) angajabilitatea – ce reprezint ă o nouă cultură în sfera ocup ării forței de munc ă și se
referă la abilitatea de a fi angajat, contribuind la combaterea șomajului în rândul
tinerilor și la combaterea șomajului pe termen lung;
2) antreprenoriatul – ce promoveaz ă crearea de noi locuri de munc ă prin încurajarea
dezvoltării locale;
3) adaptabilitatea – ce are în vedere modernizarea organiz ării muncii și promovarea
contractelor de munc ă flexibile;
4) asigurarea de șanse egale – se refer ă în special la adoptarea de m ăsuri speciale pentru
femei, în scopul reconcilierii vie ții profesionale cu via ța personal ă.

Modul de func ționare a strategiei este structurat pe mai multe etape, dup ă cum urmeaz ă:
1) stabilirea unor „Direc ții în ocuparea for ței de munc ă” (Employment Guidelines),
document elaborat anual și având la baz ă o propunere a Comisiei Europene ce este
discutată și aprobată de Consiliul European (Consiliul de Mini ștri);
2) elaborarea unor „Planuri na ționale de ac țiune”(National Action Plans) de fiecare SM
în parte, ce descriu modul de aplicare a elementelor documentului anterior la nivelul
SM respectiv;

12 În englez ă – European Employment Strategy

3) elaborarea, de c ătre Comisie și Consiliu, a unui „Raport comun asupra ocuparii ”
(Joint Employment Report) ce are la baz ă planurile na ționale de ac țiune;
4) trasarea de recomand ări specifice pentru fiecare SM (recomand ări ale Consiliului, pe
baza propunerilor Comisiei).

Metoda pe baza c ăreia se desf ășoară acest proces de coordonare a politicilor de ocupare a for ței
de muncă este o metod ă inițiată în cadrul Strategiei de ocupare și cunoscut ă ca „metoda deschis ă
de coordonare13”. Principiile ce sus țin această metodă sunt:
•℘principiul subsidiarit ății, ce const ă în stabilirea/împ ărțirea responsabilit ății între nivelul
comunitar și cel na țional prin stabilirea obiectivelor la nivel comunitar și
responsabilizarea SM în privin ța implement ării măsurilor de ac țiune adoptate, pentru
realizarea acestora la nivel na țional;
•℘principiul convergen ței, ce constă în urmărirea obiectivelor comune prin ac țiuni corelate;
•℘managementul pe baz ă de obiective , ce se refer ă la monitorizarea și evaluarea progresului
prin stabilirea de indicatori comuni pentru toate SM;
•℘monitorizarea pe țară14, ce constă în elaborarea de rapoarte ce înregistreaz ă progresul și
identifică posibilele bune practici la nivel de SM;
•℘abordarea integrat ă, ce presupune extinderea Direcțiilor politicilor pie ței muncii în sfera
altor politici (sociale, educa ționale, antreprenoriale, regionale și de impozitare).

Rezultatul evalu ărilor din 2000 și 2002 au ar ătat progrese în direc ția creării unui cadru integrat al
politicilor na ționale, cre șterii transparen ței politicilor de ocupare și a numărului de actori
implicați (atât la nivel comunitar, cât și la nivelul SM). De asemenea, au fost identificate
aspectele sensibile ale politicilor de ocupare și trasate priorit ățile perioadei urm ătoare. Astfel,
dacă la nivelul realiz ărilor se poate vorbi de progresul politicilor na ționale în domeniu și de
schimbarea percep ței asupra conceptului de ocupare și corelarea acestuia cu educa ția continu ă,
de promovarea egalit ății de gen și de eficacitatea metodei deschise de coordonare, nu a fost
neglijată nici identificarea priorit ăților și direcțiilor de dezvoltare pentru perioada urm ătoare.
Temele identificate pentru reforma Strategiei de ocupare a for ței de munc ă sunt: a) stabilirea de

13 În englez ă – The Open Method of Coordination
14 În englez ă – country surveillance

obiective clare, b) simplificarea Direcțiilor de ocupare (fără a îi reduce îns ă eficacitatea), c)
întărirea rolului parteneriatului social în aplicarea strategiei și d) creșterea coeren ței și
complementarit ății cu alte procese comunitare.15

Dialogul social
Dialogul social – ini țiat în 1985, promovat în 1986 (prin Actul Unic European ) și consolidat în
199816 – este unul din elementele cheie ale modelului social european și joacă un rol important în
cadrul Strategiei europene de angajare a for ței de munc ă. Dialogul social reprezint ă o procedur ă
de consultare la nivel comunitar, în care sunt implica ți diverși parteneri sociali, pe de o parte, și
Comisia European ă, pe de alt ă parte. Partenerii sociali implica ți , așa cum am ar ătat anterior,
sunt: Confedera ția Sindical ă European ă (ETUC), Uniunea Patronatului din Comunitatea
European ă (UNICE) și Centrul European pentru Întreprinderi Publice (CEEP), reprezentând
anagajații, patronatul și sectorul profesiilor liberale. În timp, dialogul social s-a dovedit a fi o
procedură eficientă de găsire a solu țiilor comune în dezvoltarea politicilor sociale, având ca
rezultat un num ăr de opinii comune și de acorduri colective (4) între partenerii sociali și Comisia
European ă. Opiniile sunt expresii formale ale rezultatului dialogului social, ce nu impun obliga ții
asupra părților implicate ci reprezint ă numai o pozi ție comun ă, de compromis, asupra unui
aspect problematic. Pân ă acum au fost adoptate 15 astfel de opinii comune. Spre deosebire de
acestea, acordurile colective au caracterului unui angajament asumat de comun acord de c ătre
părțile intetresate și reprezint ă o modalitate de a conveni asupra unei solu ții ce rezolv ă o
problemă comună. Acordurile realizate pân ă în prezent se refer ă la:
•℘concediul parental ( 1996) – prevede posibilitatea lucr ătorilor de a primi concediu parental
după nașterea copilului și expirarea concediului de maternitate;
•℘munca cu jum ătate de norm ă (1997) – permite lucr ătorilor să își adapteze orarul de
muncă;
•℘contractele pe termen limitat ( 1999) – permite angajatorului s ă foloseac ă mai multe
contracte pe timp limitat pentru acela și muncitor;

15 Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic and Social
Committee and the Committee of the Regions on Taking Stock of Five Years of the European Employment Strategy ,
COM (2002) 4 16 final – pag.4.
16 Commission Communication of 20 May 1998: Adapting and promoting the social dialogue at Community level

•℘organizarea timpului de lucru al personalului de pe mare ( 1999) – ce stabile ște
organizarea timpului de lucru și alternarea orelor de lucru cu cele de odihn ă.
Toate aceste acorduri au fost transformate în directive.

Un aspect particular al dialogului social este dialogul sectorial , ce reprezint ă derularea unor
procese de negociere și consultare la nivel descentralizat și având ca rezultat încheierea unor
acorduri cadru (o solu ție de compromis între opinii comune și acorduri colective). Caracterul
acestor acorduri nu este unul obligatoriu, ci voluntar, care exprim ă dorința părților implicate de a
avea cadre comune de ac țiune într-o anumit ă direcție. Un exemplu de astfel de acord este cel
încheiat între CEEP și ETUC ( 1990) în domeniile transportului și distribuției energiei. Dialogul
sectorial se dovede ște a fi un mod eficient de interven ție la acest nivel și asigură dimensiunea
orizontală a procesului de consultare și negociere, ceea ce nu face decât s ă vină în întâmpinarea
noilor tendin țe de dezvoltare a politicilor europene, bazate pe voluntariat17.

Așa cum men ționam la început, dialogul social este un element esen țial al modelului social
european, dar nu numai. Implicarea și consultarea partenerilor sociali în procesul de decizie a
dobândit din ce în ce mai mult ă importan ță în dezvoltarea politicilor comunitare, iar pentru țările
în curs de aderare crearea structurilor de dialog este un aspect necesar al acestui proces.

Fondul Social European18
Fondul Social European (FSE), înfiin țat prin Tratatul de la Roma, reprezint ă principalul
instrument financiar al politicii sociale europene și este unul din fondurile structurale ale politicii
regionale. În particular, FSE constituie instrumentul de implementare a Strategiei europene de
ocupare și finanțează trei tipuri de ac țiuni: formarea profesional ă, reconversia profesional ă și
măsuri ce duc la crearea de locuri de munc ă. În urma procesului de reform ă prin care au trecut
fondurile structurale în 1999, priorit ățile de acțiune s-au schimbat iar pentru perioada 2000-2006
FSE va sprijini m ăsurile de combatere a șomajului, de dezvoltare a resurselor umane și integrare
pe piața muncii cuprinse în Strategia de ocupare . Astfel, priorit ățile tematice pentru perioada
2000-2006 sunt grupate în dou ă categorii: (a) adaptarea la noua economie manifest ă în cadrul

17 Vezi acordurile voluntare de mediu.
18 Pentru detalii complementare referitoare la acest fond, vezi bro șura „Politica regional ă”.

dialogului social și (b) promovarea strategiilor locale de ocupare (a for ței de munc ă) și inovare.
Pentru prima categorie, au fost stabile 5 astfel de teme:
•℘anticiparea schimb ării economice și sociale;
•℘utilizarea instrumentelor informatice în cadrul dialogului social;
•℘noi abord ări în direc ția dezvolt ării responsabilit ății sociale corporative19;
•℘modernizarea organiz ării muncii;
•℘promovarea înv ățării continue.
Pentru promovarea strategiilor locale (categoria b), priorit ățile tematice sunt date de:
•℘analizarea situa țiilor existente la nivel local privind ocuparea for ței de munc ă;
•℘dezvoltarea de parteneriate locale, cu actori relevan ți din diferite sectoare;
•℘studii și cercetări relevante pentru preg ătirea strategiilor locale de ocupare;
•℘dezvoltarea și implementare de strategii locale;
•℘ monitorizare și evaluare;
•℘schimbul și diseminarea de informa ții, dezvoltarea de re țele.
După cum se poate observa, aceste priorit ăți reiau priorit ățile Agendei Politicii Sociale și ale
Strategiei de ocupare și le translateaz ă la nivel practic.

Finanțarea prin FSE este sus ținută și de programul comunitar EQUAL, care sus ține acțiuni ce
promoveaz ă egalitatea de șanse și lupta împotriva discrimin ării, alături de un set de Acțiuni
inovatoare20 ce promoveaz ă noi abord ări privind formarea profesional ă și adaptarea industrial ă
(și cunoscute ca m ăsuri ale „Articolului 6”).

Metode și strategii adiacente
Această categorie a modalit ăților de implementare a politicii sociale cuprinde crearea unui cadru
legislativ comun tuturor statelor membre, accentuarea unei anumite priorit ăți în mai multe
direcții de acțiune (cum este cazul egalit ății de gen) și utilizarea de analize politice și cercetări. O
importanță specială este acordat ă acestora din urm ă prin înfin țarea a trei organisme separate ce
monitorizeaz ă evoluția și implementarea politicii sociale: Centrul European de Monitorizare a

19 În englez ă -, „corporate social responsibility ”.
20 Pentru detalii privind programul EQUAL, vezi bro șura „Politica regional ă”.

Rasismului și Xenofobiei21 (Viena), Fundația European ă pentru Îmbun ătățirea Condi țiilor de
Viață și de Munc ă22 (Dublin) și Agenția European ă pentru S ănătate și Securitate la Locul de
Muncă23 (Bilbao).

Centrul European de Monitorizare a Rasismului și Xenofobiei a fost înfiin țat în 1997
(începându- și activitatea în 1998) și are drept scop furnizarea de date și informa ții referitoare la
situația rasismului, xenofobiei, islamofobiei și anti-semitismului la nivel comunitar, precum și
elaborarea de studii și strategii de ac țiune în acest domeniu. De asemenea, Centrul disemineaz ă
informații și exemple de bune practici prin re țeaua sa RAXEN ( Rețeaua European ă de
Informații privind Rasismul și Xenofobia )24, ce are puncte na ționale de colectare și diseminare a
informației în fiecare SM.

Fundația European ă pentru Îmbun ătățirea Condi țiilor de Via ță și de Munc ă a fost înfiin țată în
1975 pentru a contribui la planificarea și crearea unor condi ții mai bune de via ță și de munc ă la
nivelul UE. Activit ățile sale se desf ășoară în parteneriat cu guvernele, organiza țiile patronale,
sindicatele și Comisia European ă, fiind orientate în dou ă direcții: (1) managementul cercet ării și
(2) informare și comunicare. De asemenea, organiza ția dispune de o re țea de Centre Na ționale de
Legătură25 ce funcționează ca sisteme de comunicare și fac legătura cu nivelele na ționale.

Agenția European ă pentru Sănătate și Securitate la Locul de Munc ă a fost înfiin țată în 1996, în
scopul de a colecta, disemina și facilita schimbul de informatii economice, tehnice și științifice
privind îmbun ătățirea condi țiilor de munc ă, precum și bune practici de prevenire a acccidentelor
de muncă și a bolilor profesionale.

21 În englez ă – European Monitoring Centre on Racism and Xenophobia (EUMC)
22 În englez ă – European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions
23 În englez ă – European Agency for Safety and Health at Work
24 În englez ă – European Information Network on Racism and Xenophobia
25 În englez ă – National Liaison Centers

I.2.d. Aspecte problematice, tendin țe și provocări26

Evaluarea intermendiar ă a Agendei Politicii Sociale , realizată în 2003, a ar ătat o schimbare
vizibilă a situației economice și politice la nievel comunitar, comparativ cu anul 2000 (când a
fost lansat ă Agenda ). Astfel, Europa anului 2003 este caracterizat ă de o încetinire de durat ă a
progresului economic, ce rezult ă în încetinirea ritmului cre ării de noi locuri de munc ă și creșterea
ratei șomajului – ceea ce ridic ă noi provoc ări pentru politica social ă a perioadei imediat
următoare (2003-2005) și pentru realizarea obiectivelor stabilite în 2000. Aspectele problematice
identificate în cursul acestei evalu ări evolueaz ă în jurul tendințelor demografice (îmbătrânirea
populației și a forței de munc ă în spațiul comunitar), inegalităților de gen încă existente,
schimbării naturii familiei (creșterea num ărului familiilor monoparentale, ceea ce duce la
ajustarea corespunz ătoare a protec ției sociale în aceast ă direcție), schimbărilor tehnologice ,
disparităților sociale și sărăciei. Acestora li se adaug ă provocarea adus ă de extinderea Uniunii
cu încă 10 state în anul 2004. Pe de alt ă parte îns ă, în timp ce economia comunitar ă este în
regres, aceste noi SM înregistreaz ă o creștere economic ă constantă – ceea ce poate impulsiona
progresul economic la nivel comunitar.

Una din principalele provoc ări aduse de extinderea UE în domeniul social se refer ă la
discriminarea minorit ăților etnice – și în special a minorit ății roma – și necesită crearea de solu ții
comune la nivelul Uniunii. Acesteia i se adaug ă potențialul migrator al for ței de munc ă din noile
SM și modul în care va fi afectat peisajul social comunitar. Totu și, se poate ca acest efect
migrator s ă nu fie unul de durat ă ci unul pe termen scurt, iar fenomenul migrator poate avea loc
și în sens invers, datorit ă foștilor lucrători migran ți ce pot alege s ă se întoarc ă în țara de origine
odată cu integrarea acesteia în UE.

Revenind la situa ția general ă a politicii sociale la nivel comunitar, este de remarcat tendin ța de
accentuare a rolului „responsabilit ății sociale corporative ” 27– adică a acceptării unei companii de
a își justifica deciziile în fa ța părților interesate (afectate în mod direct de acestea). Ap ărut la

26 Această component ă a lucrării are la baz ă evaluarea intermediar ă a Agendei Politicii Sociale ( Midterm Review of
the Social Policy Agenda) și raportul Kok asupra extinderii UE (Wim Kok – Enlarging the European Union:
Achievements and Challenges? ”)
27 În englez ă -corporate social responsibility

începutul anilor ’90 în peisajul politic comunitar, acest nou concept economico-social duce la
fomarea unor companii social-responsabile, care iau în considerare impactul ac țiunilor lor asupra
comunităților și mediului în care opereaz ă, asupra angaja ților și consumatorilor, și care aleg s ă
echilibreze profitul economic cu nevoile p ărților interesate. Promovarea acestui nou tip de
responsabilitate social ă este una din preocup ările UE, ce are astfel în vedere abordarea combinat ă
a sectoarelor economic, social și protecția mediului.

Acestea sunt numai câteva din elementele în jurul c ărora va evolua politica social ă în următorii
ani, la care se adaug ă preocuparea continu ă pentru îmbun ătățirea calității relațiilor industriale
(prin dezvoltarea de indicatori de calitate și promovarea în țelegerii rela țiilor industriale). De
asemenea, se continu ă dezvoltarea obiectivelor stabilite în 2000, adic ă: creșterea num ărului și
calității locurilor de munc ă, dezvoltarea flexibilit ății și securității în contextual unui mediu de
lucru în schimbare, modernizarea protec ției sociale, promovarea egalit ății de gen, combaterea
sărăciei, discrimin ării și excluziunii sociale.

II. Politica social ă în România

Pentru România, țară în curs de aderare la UE și confruntat ă cu presiunea schimb ărilor necesare
alinierii la standardele comunitare, se poate spune c ă politica social ă reprezint ă un exemplu de
succes în istoria procesului de negociere. Aceasta deoarece Capitolul 13 de negociere,
corespunz ător politicii sociale, a fost deschis în al doilea semestru al anului 200 1 și închis
provizoriu în primul semestru al anului 2002 – ceea ce înseamn ă că au fost stabilite elementele de
bază ale tuturor domeniilor semnificative în acest sector, chiar dac ă procesul de corelare cu
politica UE continu ă încă.

II. 1. Alinierea la standardele comunitare

Demarat în anul 1999 prin Programul Na țional de Aderare la UE, procesul de aderare a
României a cunoscut o abordare structurat ă odată cu deschiderea capitolelor de negociere (în
anul 2000). Fiecare capitol de negociere este detaliat în cadrul unui Document de pozi ție, ce
cuprinde aspectele asupra c ărora statul respectiv trebuie s ă acționeze în direc ția implement ării
acquis-ului comunitar și a dezvolt ării cadrului institu țional adecvat. Documentul de pozi ție
pentru Capitolul 13 are în vedere urm ătoarele aspecte ale politicii sociale: armonizarea
legislativă, dialogul social, egalitatea de tratament pentru femei și bărbați, lupta împotriva
discrimin ării, ocuparea for ței de munc ă, FSE, securitatea social ă (inclusiv protec ția socială a
persoanelor vârstnice și eliminarea excluziunii sociale), integrarea persoanelor cu handicap,
sănătatea public ă, sănătatea și siguranța la locul de munc ă și afilierea la Fundația European ă
pentru Îmbun ătățirea Condi țiilor de Via ță și de Munc ă . În momentul încheierii acestui capitol
de negociere exista cadrul legal și instituțional de baz ă pentru fiecare din aceste domenii, îns ă
reforma politicii sociale trebuia s ă continue.

O evaluare a gradului de aliniere a politicii na ționale la standardele comunitare ale politicii
sociale este dat ă de „ Parteneriatul pentru Aderare 2003 ”, conform c ăruia politica social ă și de
ocupare a for ței de munc ă în România mai avea de progresat în ceea ce prive ște:

•℘continuarea alinierii la acquis-ul comunitar în domeniul legisla ției muncii, inclusiv
elaborarea noului Cod al muncii;
•℘completarea transpunerii acquis-ului în domeniul egalit ății de tratament între femei și
bărbați și implementarea lui, în special adoptarea legisla ției privind maternitatea, familia
și copilul;
•℘continuarea alinierii la acquis-ul comunitar în domeniul anti-discrimn ării și
implementarea sa adecvat ă;
•℘continuarea transpunerii acquis-ului comunitar în sectorul s ănătății și siguranței la locul
de muncă, precum și îmbunătățirea cooper ării între cele dou ă ministere de resort;
•℘completarea și continuarea implement ării legislației din domeniul s ănătății publice;
•℘ implementarea Planului Na țional de Ac țiune pentru Ocuparea For ței de Munc ă;
•℘continuarea dezvolt ării capacit ății Agenței Naționale de Ocupare de promovare a
programelor și măsurilor active de ocupare, în special la nivel local și regional, precum
și pregătirea acesteia pentru implementarea de proiecte prin FSE;
•℘continuarea m ăsurilor de sprijin pentru partenerii sociali;
•℘promovarea dialogului social autonom, în special la nivel de întreprinderi și la nivel
sectorial;
•℘completarea legisla ției secundare necesare implement ării noii Legi privind Sistemul
Național de Asisten ță Socială (legea cadru, nr. 705/200 1) și a dezvolt ării de sisteme de
monitorizare și control în domeniu;
•℘întărirea cooper ării inter-ministeriale și a descentraliz ării responsabilit ăților privitor la
implementarea legisla ției din domeniul asisten ței sociale;
•℘implementarea Strategiei Anti-s ărăcie și de Promovare a Incluziunii Sociale și
clarificarea cadrului institu țional adecvat pentru implementare.
De asemenea, aceste nevoi sunt identificate și în „ Foaia de parcurs pentru România și
Bulgaria ”28, structurate îns ă în priorit ăți pe termen mediu și priorități pe termen lung.

Astfel, procesul de aliniere la standardele comunitare continu ă și prioritățile anterior semnalate
sunt adresate prin adoptarea de m ăsuri coresunz ătoare. Pentru perioada 2002-2003, a șa cum se

28 Communication from the Commission to the Council and to the European Parlaiment: Roadmaps for Bulgaria and
Romania – COM(2002)624 final

arată în raportul anual al progresului întocmit de Guvernul României29, realizările acumulate sunt
structurate pe domeniile Documentului de pozi ție, astfel:
/Gd8♊legislația muncii – a fost adoptat noul Cod al Muncii (ianuari 2003);
/Gd8♊egalitatea de tratament pentru b ărbați și femei – a intrat în vigoare legea egalit ății de
șanse (iunie 2002) și au fost clarificate responsabilit ățile delegate urm ătoarelor institu ții:
Agenția Națională pentru Ocuparea For ței de Munc ă (ANOFM), Casa Naționala de
Pensii și alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS), Inspectia Muncii (IM), Consiliul
Național de Formare Profesional ă a Aduților (CNFPA), Institutul Na țional de Cercetare
Stiițifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale și Institutul Na țional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protec ția Muncii , fiind avut ă în vedere și înființarea unei Agenții
Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei si B ărbați.
/Gd8♊sănătate și securitate în munc ă – au fost revizuite normele generale de protec ție a muncii
și au fost transpuse prevederile a 20 de directive europene din domeniul securit ății și
sănătății în munc ă, precum și elaborarea unui Plan Național de Îmbun ătățire a
Condițiilor de Munc ă din sectorul sanitar (2003);
/Gd8♊dialogul social – au fost adoptate m ăsuri legislative pentru:
•℘consolidarea statutului Consiliului Economic și Social ,
•℘promovarea dialogului social bipartit (patronate-sindicate),
•℘crearea parteneriatului social în fundamentarea politicii de stabilire a salariului
minim pe baza co șului minim de consum,
•℘elaborarea, în parteneriat, a Planului Na țional de Dezvoltare,
•℘crearea Forumului Virtual de Informare , Consultare si Dezbateri pentru
Societatea Civil ă și Parteneriatul Social
/Gd8♊sănătatea public ă – a fost acordat ă atenție acțiunilor de înt ărire a capacit ății instituționale
de implementare a acquis-ului comunitar în domeniul bolilor transmisibile, al infec ției cu
HIV la copii, al dependen ței de droguri, al tutunului și fumatului, al furniz ării serviciilor
medicale;
/Gd8♊ocuparea for ței de munc ă – principala realizare a fost adoptarea Planului Na țional de
Acțiune pentru Ocuparea For ței de Munc ă (PNAO) pentru perioda septembrie 2002-

29 “Raport asupra progreselor înregistrate în preg ătirea pentru aderarea la Uniunea European ă în perioada
septembrie 2002 – iunie 2003 ”, Guvernul României, iunie 2003

decembrie 2003, la care se adaug ă Documentul Comun de Evaluare a Politicii de
Ocupare a For ței de Munc ă (octombrie 2002)– rezultat în urma consult ărilor dintre
Guvernul României și reprezentan ți ai Comisiei Europene, având drept scop identificarea
unor domenii prioritare ce necesit ă o monitorizare a progresului realizat;
/Gd8♊securitate social ă, persoane vârstnice și excluziune social ă – au fost adoptate m ăsuri în
următoareale direc ții:
•℘asigurările sociale – a fost elaborat proiectul Legii privind schemele
facultative de pensii ocupa ționale;
•℘asistența socială – a fost aprobat Regulamentul cadru de organizare și
funcționare a serviciului public de asisten ță socială (2003) și a fost
restructurat ă activitatea de protec ție a persoanelor cu handicap;
/Gd8♊lupta împotriva discrimin ării – participarea României (începând cu anul 2002) la
Programul Comunitar de Combatere a Discrimin ării (2002 – 2006);
Aceste realiz ări și progrese sunt reflectate de forma de organizare a politicii sociale în România
și de adoptarea de noi proiecte legislative și planuri de ac țiune.

II.2. Organizarea politicii sociale în România

În România, politica social ă este o politic ă concertat ă, coordonat ă de către Ministerul Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei și susținută de activitatea altor ministere precum Ministerul
Sănătății și Ministerul Educa ției și Cercetării. Domeniile de activitate ale politicii sociale
naționale sunt:
A. Piața forței de munc ă (inclusiv șomajul) și politicile salariale
B. Pensiile și alte drepturi de asigur ări sociale;
C. Asisten ța socială și politicile familiale;
D. Relațiile de munc ă, securitatea și sănătatea în munc ă.
La aceste 4 domenii de care este responsabil în special Ministerul Muncii se adaug ă domeniile:
Asigurări de Sănătate, Politici din sfera locuin ței și locuirii, Politici în sfera Educa ției, Politicile
sociale din domeniul proba țiunii / reinser ției sociale a persoanelor delinvente și alte politici
sociale de care sunt responsabile în principal alte ministere.

Fiecare dintre aceste domenii are cadrul s ău legal și instituțional, problemele specifice și
prioritățile sale de ac țiune.

A. Domeniul pie ței forței de munc ă (inclusiv șomajul) și al politicilor salariale
Acest domeniu cuprinde aspectele legate de ocuparea for ței de munc ă, reconversia profesional ă a
șomerilor, egalitatea de șanse pe pia ța muncii etc. și răspunde problemelor lor specifice. Cadrul
legal de bază al acestui domeniu este format de Legea nr.76/2002 și de Ordonanța nr.129/2002 .
Legea nr.76/2002 privind sistemul asigur ărilor pentru șomaj și stimularea ocup ării forței de
muncă „reglementeaz ă măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea
protecției persoanelor pentru riscul de șomaj, asigur ării unui nivel ridicat al ocup ării și adaptării
forței de munc ă la cerințele pieței muncii”30 și stabilește obiectivele na ționale în domeniu.
Ordonanța nr.129/2002 se referă la formarea profesional ă a adulților și reprezint ă ordonanța
omonimă din 2000 (Ordonan ța 129/2000), modificat ă și completat ă în 2002. Aceast ă ordonanță
stabilește obiectivele form ării profesionale a adul ților, organizarea na țională a form ării
profesionale a adul ților, reglementeaz ă autorizarea furnizorilor de formare profesional ă și
modalitățile de finan țare ale acesteia.

Documentul strategic al acestui domeniu este reprezentat de Planul Na țional de Ac țiune pentru
Ocuparea For ței de Munc ă (PNAO), adoptat în 2002 și structurat în patru piloni –
corespunz ători pilonilor Strategiei europene de ocupare a for ței de munc ă:
I. Îmbun ătățirea capacit ății de angajare (angajabilitatea);
II. Dezvoltarea spiritului antreprenorial și crearea de locuri de munc ă (antreprenoriatul);
III. Promovarea capacit ății de adaptare a întreprinderilor și a angaja ților acestora
(adaptabilitatea);
IV. Asigurarea egalit ății de șanse între femei și bărbați (șanse egale).
PNAO cuprinde m ăsurile pe termen scurt și mediu ce vor fi aplicate de România pentru
îmbunătățirea situa ției ocupării forței de munc ă, în func ție de priorit ățile corespunz ătoare
fiecăruia din cei 4 piloni.

30 LEGEA Nr. 76 / 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigur ărilor pentru șomaj și stimularea ocup ării forței de
muncă (M.O.nr. 103/06.02.2002)

Principalele institu ții ale domeniului for ței de munc ă sunt Agenția Națională pentru Ocuparea
Forței de Munc ă (ANOFM) și Oficiul pentru Migra ția Forței de Munc ă. ANOFM a fost
înființată în 1998 (Legea nr. 145/1998) – sub denumirea de Agenția Națională pentru Ocupare și
Formare Profesional ă – și a dobândit denumirea actual ă în anul 2000 ( Ordonanța de urgen ță nr.
294/2000). ANOFM a fost înfiin țată ca organism tripartit31 și are în subordine agen ții constituite
la nivel jude țean și la nivelul municipiului Bucure ști, formând astfel o re țea națională de ocupare
a forței de munc ă. Agenția are trei obiective principale, în vederea c ărora își desfășoară
activitatea:
1) instituționalizarea dialogului social în domeniul ocup ării si form ării profesionale;
2) aplicarea strategiilor na ționale în domeniul ocuparii și formării profesionale;
3) aplicarea m ăsurilor de protec ție socială a persoanelor neîncadrate în munca.
Activitățile specifice ale Agen ției pentru realizarea acestor obiective (sau serviciile oferite) sunt:
activități de informare și consiliere a carierei, consultan ță în vedera începerii unei afaceri,
servicii de preconcediere, completarea veniturilor șomerilor, subven ționarea locurilor de munc ă,
medierea muncii, acordarea de credite, organizarea de cursuri de formare profesional ă și
stimularea mobilit ății forței de munc ă. Tot pentru stimularea mobilit ății forței de munc ă, însă la
nivel interna țional, acționează și Oficiul pentru Migra ția Forței de Munc ă. În atribuțiile sale
intră activități de recrutare și plasare a for ței de munc ă, activități de informare și consiliere a
lucrătorilor migran ți (și a celor interesa ți), eliberarea permiselor de munc ă pentru cet ățenii străini
ce vor să lucreze în România, precum și atestarea și recunoa șterea calific ărilor profesionale ale
acestora.

B. Domeniul pensiilor și altor drepturi de asigur ări sociale
Acest domeniu cuprinde organizarea și funcționarea sistemului public de pensii și a al
asigurărilor sociale în România (cu excep ția asigurărilor de șomaj și asigurărilor de sănătate care
intră în alte categorii), ale c ărui principii de baz ă sunt32:
•℘principiul unicit ății – statul organizeaz ă și garanteaz ă sistemul public bazat pe acelea și
norme de drept;

31 Document de pozi ție – Capitolul 13, pag. 6.
32 LEGEA Nr. 19/17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigur ări sociale (M.O.nr.
140/01.04.2000)

•℘principiul egalit ății – asigur ă tratament nediscriminatoriu tuturor participan ților la
sistemul public de pensii și asigurări sociale;
•℘principiul solidarit ății sociale – presupune drepturi și obligații reciproc asumante de c ătre
participan ții la sistem;
•℘principiul obligativit ății – menționează obligativitatea particip ării la sistem, pentru a
putea beneficaia de serviciile acestuia;
•℘principiul contributivit ății – presupune constituirea fondurilor de asigur ări sociale prin
plata de contribu ții de către părțile participante la sistem;
•℘principiul solidarit ății și redistribuirii intra și inter-genera ționale – presupune
redistribuirea fondurilor de asigur ări sociale atât între membrii unei genera ții (prin
existența pensiei minime și plafonarea pensiei maxime) cât și de la o genera ție la alta prin
utilizarea sistemului de pensii în flux;
•℘principiul autonomiei – presupune administrarea de sine st ătătoare a sistemului public de
asigurări.

Cadrul legal al sistemului de pensii și asigurări sociale este trasat de Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii și alte drepturi de asigur ări sociale, ce reglementeaz ă modul și
condițiile de func ționare ale sistemului, bugetul asigur ărilor de stat și modul de realizare a
contribuției de asigur ări sociale. Al ături de aceasta, se afl ă în lucru o serie de proiecte legislative
care deși se înscriu la celelalte 3 domenii influen țează drepturile de pensii și asigurări sociale:
modificarea și completarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigur ărilor pentru șomaj și
stimularea ocup ării forței de munc ă, serviciile sociale, protec ția social ă a familiilor
monoparentale, schemele facultative de pensii ocupa ționale și protecția maternit ății la locurile
de muncă expuse riscurilor profesionale.

Principala institu ție responsabil ă pentru func ționarea sistemului de pensii și asigurări sociale
este Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigur ări Sociale ( CNPAS), înfiin țată în anul
2000 și având în subordine o re țea de case locale și regionale de pensii (toate cu personalitate
juridică). Rolul CNPAS const ă în asigurarea resurselor necesare pentru mecanismele de protec ție

socială, stabilirea de proceduri pentru implementarea m ăsurilor de asigur ări sociale și în
admnistrarea majorit ății măsurilor de aliniere la standardele comunitare în acest ă direcție.

C. Domeniul asisten ței sociale și politicilor familiale
În cadrul acestui domeniu exist ă trei direc ții de dezvoltare (subdomenii): (a) presta ții și servicii
de asisten ță socială, (b) asisten ța socială pentru persoane vârstnice și (c) combaterea excluziunii
sociale. Pentru fiecare din aceste subdomenii exist ă un cadrul legislativ adecvat și instituții
responsabile pentru implementarea acestuia. Înainte îns ă de a vedea modul propriu-zis de
funcționare a asisten ței sociale în România, trebuie men ționat procesul de reform ă ce a demarat
în anul 200 1, prin adoptarea Legii nr.705/200 1 – ce reprezint ă baza cadrului legal al sistemului
național de asisten ță socială. Prin aceast ă lege este stabilit scopul asisten ței sociale: „protejarea
persoanelor care, datorit ă unor motive de natur ă economic ă, fizică, psihică sau social ă, nu au
posibilitatea s ă își asigure nevoile sociale, s ă își dezvolte propriile capacit ăți și competen țe
pentru integrare social ă”33 și sunt definite:
•℘dreptul la asisten ță socială;
•℘prestațiile și serviciile sociale;
•℘instituțiile de asisten ță socială;
•℘organizarea și funcționarea sistemului na țional de asisten ță socială (la nivel central și
teritorial);
•℘personalul din cadrul sistemului de asisten ță socială;
•℘modalitatea de finan țare a asisten ței sociale;
•℘jurisdicția asistenței sociale ;
•℘Comisia de mediere social ă.

Principalele institu ții responsabile în acest domeniu sunt, la nivel central – Ministerul Muncii,
Solidarității Sociale și Familiei , iar la nivel local – Direcțiile de munc ă și solidaritate social ă
județene (și cea a municipiului Bucure ști) și Consiliile jude țene și locale (prin departamentele de
asistență socială ). Alături de acestea, un rol important îl au:

33 LEGEA Nr. 705 / 3 decembrie 200 1 privind sistemul na țional de asisten ță socială, (M.O. nr. 8 14/18.12 2001)

•℘Comisia de mediere social ă – comisie cu rol consultativ, înfiin țată la nivelul fiec ărui
județ și fiecărui sector al municipiului Bucure ști;
•℘Consiliul Na țional al Persoanelor Vârstnice – înființat în 2000, are rol consultativ și
funcționează în scopul intitu ționalizării dialogului social dintre persoanele vârstnice și
autoritățile publice34;
•℘Comisia Anti-S ărărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) – înființată în 2001
și aflată sub coordanarea direct ă a primului ministru, are drept scop monitorizarea și
sprijinirea eforturilor de implementare Planului Na țional Anti-S ărăcie și Promovare a
Incluziunii Sociale.

D. Domeniul rela țiilor de munc ă, securității și sănătății în munc ă
Activitățile acestui domeniu au în vedere ralierea la abordarea comunitar ă a securității și sănătății
în muncă, axată pe activitatea de prevenire a accidentelor de munc ă și a bolilor profesionale.
Baza lega lă a acestui domeniu este dat ă de Legea nr. 90/ 1996, ce define ște cadrul de organizare a
protecției muncii la nivel na țional și atribuțiile institu țiilor responsabile cu coordonarea și
controlul acestei activit ăți.

Alături de Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei – ce constituie organismul
principal de coordonare a acestei politici , principala institu ție cu responsabilit ăți în domeniu este
Inspecția Muncii (aflată în directa subordonare a ministerului) . Înființată în 1999 (Legea
nr.108/1999), are drept scop urm ărirea îndeplinirii obliga țiilor legale de c ătre angajatori în
domeniul rela țiilor de munc ă, precum și a celor referitoare la condi țiile de desf ășurare a muncii,
la apărarea vieții, integrit ății corporale și sănătății tuturor celor implica ți în cadrul procesului de
muncă. Inspecția Muncii are în subordine Inspectoratele Teritoriale de Munc ă, Centrul de
Monitorizare a Unit ăților cu Risc Profesional și Centrul de Preg ătire și Perfecționare
Profesional ă a Inspec ției Muncii. De asemenea, România este afiliat ă la Agenția European ă
pentru Sănătate și Securitate la Locul de Munc ă.

34 LEGEA Nr. 16 din 6 martie 2000 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea Consiliului Na țional al
Persoanelor Vârstnice (M.O NR. 104/ 9 martie 2000).

Așa cum politica social ă a Uniunii Europene este în continu ă transformare, și politica României
în aceast ă direcție nu reprezint ă o etapă finală de dezvoltare ci progreseaz ă permanent,
adaptându-se atât unor priorit ăți comunitare cât și unor priorit ăți naționale specifice. La
momentul actual se afl ă în discuție o serie de acte legislative și se desfășoară o serie de proiecte
cu asisten ță internațională, ce au în vedere dezvoltarea unui cadru institu țional adecvat,
perfectarea dialogului social și a comunic ării inter-ministeriale, precum și dezvoltarea de sisteme
de monitorizare a progresului – elemente cheie ale unei politici sociale eficiente.

BIBLIOGRAFIE :

Rapoarte :

Chasard, Yves & Preda, Marian. Politici sociale în Europa , Institutul European din România,
București:2000

Document de Pozi ție al României: Capitolul 13 – Politica social ă și de ocupare a for ței de
muncă, 2001

Planul Na țional de Ac țiune pentru Ocuparea For ței de Munc ă , Guvernul României, 2002

Raport asupra progreselor înregistrate în preg ătirea pentru aderarea la Uniunea European ă în
perioada septembrie 2002 – iunie 2003 , Guvernul României, iunie 2003

KOK, Wim – Enlarging the European Union: Achievements and Challenges?”, Robert Schuman
Centre for Advanced Studies , European University Institute: Florence, 2003

Legislație:

Council Regulation (EC) No 1035/97 of 2 June 1997 establishing a European Monitoring Centre
on Racism and Xenophobia

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic
and Social Committee and the Committee of the Regions on the Social policy Agenda , COM
(2000) 379 final.

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic
and Social Committee and the Committee of the Regions on Taking Stock of Five Years of the
European Employment Strategy , COM (2002) 4 16 final.

Communication from the Commission to the Council and to the European Parlaiment: Roadmaps
for Bulgaria and Romania , COM(2002) 624 final

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the Economic
and Social Committee and the Committee of the Regions on the Midterm Review of the Social
Policy Agenda , COM (2003) 3 12 final.

Consolidated version on the Treaty of European Union, 2002 (O.J. C 325/5)

LEGEA Nr. 19/ 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigur ări
sociale (M.O.nr. 140/01.04.2000)

LEGEA Nr. 16 din 6 martie 2000 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea Consiliului
Național al Persoanelor Vârstnice ( M.O. nr. 104/ 9.03.2000 )

LEGEA Nr. 705 / 3 decembrie 200 1 privind sistemul na țional de asisten ță socială, (M.O. nr.
814/18.12 2001)

LEGEA Nr. 76 / 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigur ărilor pentru șomaj și stimularea ocup ării forței
de muncă (M.O.nr. 103/06.02.2002)

Adrese web:

Acasă

http://www.caspis.ro/
http://www.cnpas.org/
http://www.esc.eu.int/
www.euroactiv.com
http://europa.eu.int/eur-lex/
http://europa.eu.int/eures/index.jsp
http://europa.eu.int/comm/employment_social/social_policy_agenda/social_pol_ag_en.html
http://www2.europarl.eu.int/

http://eumc.eu.int/
http://europe.osha.eu.int/
http://www.eurofound.eu.int/

Homepage

http://www.mmss.ro/
http://www.omfm.ro/prima.php3
http://www.protectiamuncii.ro/