Lucrarea de doctorat intitulat ă „Contractul de rent ă viager ă în dreptul român” este structurat ă pe cinci capitole și analizeaz ă specificitatea… [619065]

1CONTRACTUL DE RENT Ă VIAGER Ă
Drd. Alexandru Șerban
-rezumatul tezei de doctorat

Lucrarea de doctorat intitulat ă "Contractul de rent ă viager ă în dreptul român"
este structurat ă pe cinci capitole și analizeaz ă specificitatea contractului de rent ă viager ă
prin sublinierea particularit ăților și integrarea acestuia în categoria contractelor cu titlu
oneros, din care face parte.
În capitolul I intitulat „Contractele aleatorii în categoria cont ractelor cu titlu
oneros”, împ ărțit în opt sec țiuni, sunt analizate particularit ățile elementelor contractului
aleatoriu. Astfel, în sec țiuni distincte, sunt analizate aspecte privind: clasificarea
contractelor; particularit ățile raporturilor juridice n ăscute din contractul aleatoriu;
condi țiile esen țiale ale contractului aleatoriu (consim ță mântul p ărților, capacitatea de a
încheia contracte aleatorii, obiectul contractului aleatoriu, cauza contractului aleatoriu);
obliga ția aleatorie și r ăspunderea în materia contractelor aleatorii; principiile voin ței în
materie; no țiunea de contract aleatoriu.
În analiza no țiunii de contract aleatoriu am pornit de la reglementarea acest uia în
dreptul civil român, dar și sistemul de drept francez , având în vedere faptul c ă
reglementarea noastr ă civil ă este de inspira ție francez ă. Mai întâi, potrivit art. 1964
C.civ.fr., "le contrat aléatoire est un convention réciproque dont les eff ets, quant aux
avantages et aux pertes, soit pour toutes les parties, soit pour l'une ou plusieurs d'entre
elles, dépendent d'un événement incertain" ( contractul aleatoriu este o conven ție
reciproc ă ale c ărei efecte, privitoare de avantaje și pierderi, fie pentru toate p ărțile, fie
pentru una sau mai multe p ărți, depind de un eveniment nesigur). De asemenea, potrivit
dispozi țiilor art. 1104 C. civ.fr. pentru ca un contract s ă fac ă parte din categoria
contractelor aleatorii, trebuie ca avantajele sau pierderile s ă depind ă, pentru fiecare parte,
de un eveniment incert.
Pe de alt ă parte, potrivit dispozi țiilor art. 947 alin. 2 C. civ. român, "contractul
este aleatoriu când echivalentul depinde , pentru una sau toate p ărțile , de un eveniment
incert " . Potrivit art. 1635 "Contractul aleatoriu este conven ția reciproc ă ale c ărei efecte,
în privin ța beneficiilor și a pierderilor pentru toate p ărțile, sau pentru una sau mai multe
din ele, depinde de un eveniment incert ". În acest din urm ă text sunt enumerate
contractele aleatorii: contractul de asigurare, împrumutul nautic, jocul și prinsoarea și
contractul de rendit ă pe via ță .
În lucrare sunt prezentate opiniile din doctrin ă cu privire la no țiunea de contract
aleatoriu. Astfel, în doctrina francez ă (G. Baudry-Lacantinerie, Albert Wahl, Traité
theorique et pratique de droit civil, 12-éme ed., Librairie de la Socie té du Recueil, Paris,
1900, p.2) s-a ar ătat c ă numai defini ția din art. 1104 C.civ.fr. corespunde realit ății
lucrurilor pentru c ă însu și faptul c ă una dintre p ărți poate pierde sau câ știga este valabil în
aceea și m ăsur ă și pentru cealalt ă parte. În doctrina noastr ă (Rosseti B ălănescu, Al.
Băicoianu, Drept civil român. Studiu de doctrin ă și jurispruden ță , vol.II, Ed. SOCEC,
Bucure ști, 1943, p.385) s-a ar ătat c ă elementul comun al contractelor aleatorii este
întâmplarea mai mult sau mai pu țin apropiat ă a evenimentului incert, dup ă urma c ăruia
se va alege beneficiul fiec ărei p ărți. Este vorba de un beneficiu variabil, în raport de
faptul dac ă evenimentul are loc mai devreme sau mai târziu. Pe de alt ă parte problema
intr ării în vigoare a contractului aleatoriu a fost tran șat ă astfel: contractul aleatoriu intr ă

2în vigoare din momentul încheierii lui.
În ambele sisteme de drept contractul aleatoriu se deosebe ște de contractul afectat
de modalit ăți – termen sau condi ție suspensiv ă – pentru simplul motiv c ă cel din urm ă nu
se execut ă decât de la împlinirea termenului sau de la realizarea condi ției. În delimitarea
contractului aleatoriu de contractul sub condi ție în lucrare se subliniaz ă c ă de și în ambele
găsim elementul "eveniment nesigur", în contractul condi țional chiar existen ța lui
(existen ța conven ției condi ționale) este subordonat ă existen ței condi ției, în timp ce în
contractului aleatoriu, evenimentul nesigur nu are influen ță asupra acestuia, nu afecteaz ă
încheierea lui valabil ă, f ăcând numai ca șansele de pierdere sau de câ știg s ă depind ă de
el. În plus, evenimentul – condi ție este întotdeauna un eveniment viitor, în timp ce
evenimentul nesigur din contractul aleatoriu poate fi și actual. Pe de alt ă parte, un termen
inserat în contract nu are menirea de a face ca acel contract s ă fie aleatoriu, chiar dac ă
executarea lui a întârziat. În fine, caracterul aleatoriu se pierde în situa ția în care
evenimentul considerat incert, este totu și cunoscut de c ătre una din p ărți.
Așadar, contractul aleatoriu este un contract oneros la încheierea c ăruia părțile nu
cunosc existen ța sau întinderea exact ă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru
ele din contract , fiindc ă au în țeles s ă se oblige în func ție de un eveniment viitor și incert
(în ce prive ște realizarea sau/ și în ce prive ște momentul realiz ării sale), denumit alea ,
care comport ă, pentru fiecare dintre p ărți, o șans ă de câ știg sau un risc de pierdere.

În capitolul al II-lea, intitulat „No țiuni generale privind contractul de rent ă
viager ă”, împ ărțit în patru sec țiuni, am analizate aspecte privind: evolu ția istoric ă a
contractului de rent ă viager ă; reglementarea contractului de rent ă viager ă; identitatea
institu ției analizate; caracterele juridice ale contractului de rent ă viager ă.
Am observat c ă renta viager ă era cunoscut ă înc ă din dreptul roman, având ca
surs ă testamentul ori stipula ția și fiind constituit ă cu titlu gratuit ori cu titlu oneros.
Contractul de renta viager ă din dreptul modern î și are îns ă izvorul în vechiul drept
francez, unde a fost reglementat pentru a înlocui împrumutul cu dobând ă care, de și
permis înc ă din dreptul roman, este interzis în dreptul canonic datorit ă abuzurilor
cămătarilor, fiind considerat un p ăcat. În realitate, de și interzis și considerat a avea o
cauz ă imoral ă, împrumutul cu dobând ă, care corespundea unor nevoi sociale, a continuat
să fie practicat, fiind mascat sub forma unor contracte de vânzare-c ump ărare care
îndeplineau func ția unui împrumut cu dobând ă. În acest context, pentru a înlocui
contractul de împrumut jurisconsul ții, între care în primul rând Loysel, au imaginat
contractul de rent ă viager ă prin care o persoan ă se oblig ă s ă pl ăteasc ă alteia o rent ă în
schimbul unui capital a c ărui restituire era facultativ ă. În realitate, capitalul transmis era
împrumutul, iar sumele pl ătite cu titlu de rent ă constituiau dobânda și amortizarea
capitalului. Debitorul se putea achita restituind creditorului în într egime capitalul primit,
fără ca acesta s ă-l poat ă pretinde. Contractul era imaginat ca o vânzare, renta fiind lucrul
vândut, iar capitalul pre țul vânz ării, deosebindu-se îns ă de vânzare prin aceea c ă era un
contract real și unilateral, iar nu unul consensual și sinalagmatic. În fine, Codul civil
francez de la 1804 a reglementat contractul de împrumut cu dobând ă, a șa încât nu mai
exista nici un interes pentru a considera constituirea unei rente de osebit de împrumut sau
asem ănător unei vânz ări; contractul de rent ă viager ă este și el reglementat expres în
aceea și materie cu cel de împrumut.
Am considerat important s ă arat c ă, în vechiul drept românesc, Codul Calimach

3avea dispozi ții exprese privind renta viager ă în capitolul XXVI "Despre tocmeala de
norocu" dup ă "joc și prinsoare", în art. 1719-1721, reproducând dispozi țiile art. 1284-
1286 din Codul civil austriac. Astfel, potrivit art. 1719, tocmeal ă de norocu este și când
acela ce dând altuia o sum ă de bani sau alte lucruri, va încheia tocmeala ca să ia pe tot
anul o hot ărât ă dare pân ă la sfâr șitul vie ții sale , sau aceluia c ăruia s-au dat banii sau
lucrul, ori pân ă la sfâr șitul vie ții altcuiva. Mai departe, potrivit art. 1720, darea pe un an
ditr-o asemenea tocmel ă înceteaz ă împreun ă cu moartea acelei persoanei , pe a c ărei
via ță era îngr ădit ă. Pentru aceea darea anului de pe urm ă se d ă dup ă analogia zilelor cât a
tr ăit persoana în anul de pe urm ă.
În prezent, contractul de rent ă viager ă este reglementat de dispozi țiile art.
1639-1651 C.civ., cuprinse în capitolul III intitulat " Despre contractul de rendit ă pe
via ță " al titlului XIII " Despre contractele aleatorii " din cartea a III-a "Despre diferitele
moduri prin care se dobânde ște proprietatea". Reglement ările cuprinse în acest capitol
sunt organizate pe dou ă sec țiuni: sec țiunea I " Despre natura contractului de rendit ă pe
via ță " (art. 1639-1645) și sec țiunea a II-a " Despre efectele contractului de rendit ă pe
via ță între p ărțile contractante " (art. 1646-1651). În fine, într-o sec țiune aparte am
prezentat reglementarea contractului de rent ă viager ă în Codul civil italian, capitolul al
XIX- lea, art. 1872 – art.1881.
Am subliniat c ă în Proiectul Codului civil contractul de rent ă viager ă î și
găse ște reglementarea în art. 710- 719 din capitolul XII "Renta pe via ță și contractul de
între ținere pe via ță ", din cartea V "Obliga țiile", titlul VII "Diferite contracte speciale",
dispozi ții care reglementeaz ă aspecte privind: constituirea rentei, rezolu țiunea
contractului, neplata ratelor scadente, dobânda rentei, insesizabilitatea rente i.
Fa ță de aceste considerente în lucrare se arat ă c ă renta viager ă este un contract
prin care o persoan ă înstr ăineaz ă un bun sau pl ăte ște o sum ă de bani în schimbul unei
presta ții periodice în bani, care urmeaz ă a i se pl ăti pân ă la decesul s ău.
Cu privire la caracterele juridice ale contractului de rent ă viager ă, în lucrare se
arat ă motivat c ă acesta: este un contract aleatoriu; este, în principiu, un contract
sinalagmatic; este, în principiu, un contract cu titlu oneros; este, în principiu, consensual;
este un contract numit; este un contract principal; este un contract negociat; este un
contract cu executare succesiv ă; este un contract translativ de proprietate. Sunt analizate
distinct consecin țele juridice care decurg din fiecare caracter al acestui contract.
În capitolul al III-lea intitulat „ Specificitatea condi țiilor esen țiale ale
contractului de rent ă viager ă, împ ărțit în șase sec țiuni, sunt analizate particularit ățile
consim ță mântului, capacit ății, cauzei și obiectului contractului de rent ă viager ă, precum
și aspecte privind forma acestui contract.
În materia viciilor de consim ță mânt se arat ă c ă renta viager ă, care este un contract
aleatori, exclude posibilitatea aplic ării viciului leziunii, având în vedere c ă leziunea este
privit ă ca o dispropor ție v ădit ă de valoare între contrapresta țiile la care se oblig ă p ărțile
unui contract.
În materia contractului de rent ă viager ă este perfect aplicabil ă ideea regula potrivit
căreia capacitatea de a încheia un asemenea contract se înf ățișeaz ă a fi regula, în timp ce
incapacitatea de a-l încheia, este excep ția. Astfel, au capacitatea s ă încheie contractul de
rent ă viager ă persoanele fizice care au capacitate deplin ă de exerci țiu, adic ă au împlinit
vârsta de 18 ani, cu precizarea c ă femeia c ăsătorit ă înainte de împlinirea acestei vârste
este asimilat ă majorului, gra ție principiului egalit ății so ților.

4Pe de alt ă parte, pentru c ă renta viager ă se poate constitui și prin testament (art.
1640-1641 C.civ.), rezult ă c ă au relevan ță în aceast ă materie și dispozi țiile art. 807 C. civ.
(minorul de 16 ani poate dispune prin testament pentru jum ătate din bunurile de care
dup ă lege poate dispune majorele), precum și dispozi țiile art. 808 C. civ. (este capabil de
a primi prin dona țiune între vii oricine este conceput în momentul dona țiunii ). Astfel, se
poate spune c ă minorul care a împlinit 16 ani poate fi credirentier, constituind pri n
testament fondul de bunuri sau capitaluri necesar rentei, în propor ție de pân ă la jum ătate
din cât ar fi putut dispune dac ă ar fi fost major. Pentru persoana juridic ă trebuie s ă se
observe limitarea adus ă de principiul specialit ății capacit ății de folosin ță , de unde rezult ă
că angajarea prin contractul de rent ă viager ă este posibil ă numai dac ă aceasta este
conform ă principiului respectiv. În fine, capacitatea de a contracta a cre direntierului și
debirentierului este strâns legat ă de discern ământul lor.
În ceea ce prive ște forma contractului de rent ă viager ă s-a observat mai întâi c ă
este aplicabil în materie principiul consensualismului. Pe de alt ă parte, în situa ția în care
prin contract se transmite proprietatea asupra unui teren, este nec esar ă forma autentic ă,
având în vedere c ă terenurile se înstr ăineaz ă valabil în sistemul nostru de drept prin astfel
de acte. De asemenea, când renta izvor ăș te dintr-o dona ție este necesar ă forma autentic ă,
ori când izvor ăș te dintr-un testament trebuie s ă respecte condi țiile de form ă din materia
testamentului.
În capitolul al IV-lea intitulat „Efectele contractului de rent ă viager ă”, împ ărțit
în patru sec țiuni distincte , în lucrare am analizat aspecte privind: persoana în favoare
căreia se încheie contractul de rent ă viager ă; obliga țiile credirentierului fa ță de
debirentier, precum și cele fa ță de ter ți; obliga țiile debirentierului.
În lucrare este analizat ă situa ția în care contractul de rent ă se încheie în favoarea
mai multor persoane, care decedeaz ă în momente diferite. De asemenea se arat ă c ă renta
viager ă constituit ă în favoarea unei persoane decedat ă este nul ă, atât în sistemul francez
(potrivit art 1794 C. civ. fr, orice contract de rent ă viager ă dispus ă în favoarea unei
persoane care a decedat în ziua contractului, nu produce nici un efect), cât și în sistemul
nostru (potrivit art. 1644 C. civ., este f ără lucrare orice contract de rendit ă pe via ță , în
favoarea unei persoane care era deja moart ă în momentul încheierii contractului).
Unei analize atente au fost supuse dispozi țiile art. 1642 alin. 1 C.civ. român, cu
prec ădere teza sa final ă: „Redinta pe via ță se poate înfiin ța în favoarea persoanei ce a
pl ătit pre țul, sau a altei a treia ce nu are nici un drept la redint ă”. Partea final a primului
alineat al art. 1642 este, cel pu țin la prima vedere, surprinz ătoare. Cum poate fi
constituit ă renta în favoarea unei a treia persoane, iar aceast ă persoan ă s ă nu aib ă drept de
rent ă, este o problem ă cel pu țin curioas ă. S ă fie vorba de nulitate constituiri? Sau depinde
de bun ăvoin ța stipulantului ori promitentului care vor pl ăti renta dup ă bunul plac?
Lămurirea sensului acestei dispozi ții bucluca șe poate fi g ăsit ă numai prin observarea
dispozi țiilor corespunz ătoare din Codul civil francez. Astfel, renta este viager ă pentru c ă,
de regul ă, exist ă atâta timp cât tr ăie ște beneficiarul ei. Dar p ărțile pot s ă prevad ă c ă renta
va dura, nu cât tr ăie ște beneficiarul, ci cât va tr ăi o a treia persoan ă. Altfel zis, renta
viager ă, fie ea stipulat ă în folosul aceluia care pl ăte ște pre țul, fie în folosul unui ter ț,
trebuie s ă fie stabilit ă pentru un timp calculat asupra vie ții unei persoane (sau mai multor
persoane). De aici î și trage contractul în discu ție caracterul de contract aleatoriu.
Nu este obligatoriu ca renta s ă fie stabilit ă „asupra capului” creditorului, c ăci ea poate
fi stabilit ă și „asupra capului” unui ter ț, sau chiar „asupra capului” debitorului. Astfel, se

5poate conveni c ă îmi vei pl ăti o rent ă cât timp tr ăie ște fratele d-tale, a șa încât renta este
stabilit ă asupra capului unui ter ț. Ea se va stinge numai prin moartea ter țului, iar nu prin
moartea creditorului care ar muri mai înainte. Ea va continua în pe rsoana mo ștenitorilor
creditorului, pân ă la moartea ter țului. Se poate stabili c ă renta va fi pl ătit ă în tot timpul
vie ții celui care o pl ăte ște, a șa încât este stabilit ă asupra capului debitorului (D.
Alexandresco , Dreptul civil român în compara țiune cu legile vechi și cu principalelele
legisla țiuni str ăine, tomul X, 1911, Bucure ști, p. 103).
Articolul 1971 din Codul civil francez prevede expres c ă „renta se poate constitui pe
capul unui ter ț”, adic ă atât timp cât va tr ăi acesta, f ără ca el s ă aib ă vreun drept asupra
rentei. Mai departe, art. 1973 C.civ. francez prevede c ă renta se poate constitui „în
favoarea” unui ter ț. Redactorul român a confundat constituirea rentei „pe capul unui al
treilea” cu stabilirea rentei „în favoarea unui al treilea” și considerând c ă redactorul
francez face repet ări inutile, a dorit s ă le evite. A șadar, din art. 1971 și 1973 C.civ.
francez a f ăcut un singur articol, respectiv art. 1642 C.civ. român, care are îns ă o
men țiune final ă derutant ă (C. Nacu , Drept civil rumân, vol. III, Bucure ști, I. V. Socec,
1903, p. 477) . Mult mai clar, Codul civil italian prevede în art. 1873: „(1) Renta viager ă
poate fi constituit ă pe durata întregii vie ți a beneficiarului sau a unei alte persoane (sn –
AS)”.
Este analizat ă separat situa ția în care renta viager ă este constituit ă în favoarea unei
persoane bolnave . Se observ ă c ă atunci când vorba de o boal ă obi șnuit ă și trec ătoare,
contractul de rent ă viager ă este valabil, dac ă îns ă este vorba de o boal ă grav ă care face ca
persoana "s ă fie pe moarte", un asemenea contract nu este valabil, fiind asimi lat
contractului de rent ă viager ă încheiat în favoarea unui decedat. Astfel, potrivit art. 1645
C. civ., contractul de rent ă pe via ță , în favoarea unei persoane afectate de o boal ă de care
a murit în interval de 20 de zile de la data contractului, este nul (în acela și sens sunt
dispozi țiile art. 1975 C.civ. fr.). Solu ția este corect ă dac ă avem în vedere caracterul
aleatoriu al contractului de rent ă viager ă, a șa încât atunci când moartea persoanei este
sigur ă și se va produce imediat contractul nu mai este unul aleatoriu. Se me n ționeaz ă aici
că în Proiectul Codului civil se prevede c ă nu produce nici un efect contractul prin care s-
a constituit cu titlu oneros o rent ă asupra vie ții unei persoane care, la data încheierii
contractului, suferea de o boal ă din cauza c ăreia a murit în 60 de zile de la aceast ă dat ă.
În lucrare se arat ă motivat c ă dispozi țiile art. 1645 C.civ. care con țin o prezum ție
absolut ă de lips ă a cauzei nu se aplic ă constituirilor de rent ă cu titlu gratuit, care, prin
ipotez ă, nu are caracter aleatoriu.
Sunt analizate obliga țiile credirentierului, și anume: obliga ția de a constitui
fondul rentei, în lucruri sau în capital; obliga ția de a transmite dreptul de proprietate
asupra bunurilor care formeaz ă fondul rentei c ătre debirentier (obliga ție de a da);
obliga ția de a predea efectiv aceste bunuri debirentierului ( obliga ție de a face ); obliga ția
de a-l garanta pe debirentier cu privire la aceste lucruri.
La rândul s ău, debirentierul are urm ătoarele obliga ții: obliga ția de a da garan țiile
promise; obliga ția de a pl ăti datoriile rentei la termenele stabilite; obliga ția de a suporta
riscurile bunurilor primite.
În fine, în capitolul al V-lea intitulat "Natura juridic ă a contractului de rent ă
viager ă" sunt analizate asem ănările și deosebirile existente între contractul de rent ă
viager ă și alte contracte asem ănătoare.
Mai întâi, contractul de rent ă viager ă este comparat cu contractul de între ținere.

6Se ar ătă c ă prin contractul de între ținere una dintre p ărți înstr ăineaz ă un bun sau pl ăte ște
o sum ă de bani, un capital, iar cealalt ă parte se oblig ă s ă-i asigure între ținerea în natur ă pe
timpul cât va tr ăi, iar dup ă moarte s ă o înmormânteze.
Contractul de între ținere, asem ănător contractului de rent ă viager ă, este un
contract cu titlu oneros aleatoriu, caracterul aleatoriu al aces tuia fiind chiar mai pronun țat
decât în cazul rentei viagere, de vreme ce obliga ția debitorului între ținerii depinde nu
doar de durata incert ă a vie ții creditorului, dar și de nevoile lui zilnice sau de al ți factori
care pot influen ța întinderea presta țiilor, cum ar fi starea s ănătății creditorului, costul
vie ții, locul unde tr ăie ște acesta etc.
În lucrare, observându-se opiniile din doctrin ă potrivit c ărora ar trebui ca acest
contract s ă î și g ăseasc ă o reglementare legal ă, avându-se în vedere și faptul c ă în practic ă
își g ăse ște o larg ă aplicare, se sus ține propunerea de reglementare a acestui contract din
Proiectul Codului civil. Astfel, în acest proiect normativ în capitol ul XII al titlului VII din
cartea V, art. 1720-1729, este reglementat contractul de între ținere pe via ță . Astfel,
contractul de între ținere î și va g ăsi o consacrare legislativ ă dup ă o perioad ă îndelungat ă
în care i s-au aplicat regulile obliga țiilor generale și inova țiile rezultate din practica
instan țelor judec ătore ști ori promovate în doctrin ă.
Observându-se opiniile din doctrin ă și din jurispruden ță , în lucrare se arat ă c ă
ambele contracte, de între ținere și de rent ă viager ă, sunt contracte aleatorii cu executare
succesiv ă. Totu și cele dou ă contracte nu sunt identice, iar ceea ce le deosebe ște este
natura obliga țiilor debitorului presta țiilor succesive. Astfel, contractul de între ținere
cuprinde o obliga ție de a face, esen țialmente personal ă, iar contractul de rent ă viager ă
cuprinde o obliga ție de a da. În plus, se arat ă c ă reglementarea din Proiectul codului civil
privind înlocuirea între ținerii prin rent ă viager ă este binevenit ă și înl ătur ă unele dispute
din doctrin ă și jurispruden ță cu privire la transformarea în bani a obliga ției de între ținere
rezultând dintr-un contract de între ținere. Astfel, ar urma ca instan ța de judecat ă s ă
înlocuiasc ă, la cererea oric ăreia dintre p ărți, între ținerea în natur ă cu o rent ă în bani de
valoare egal ă, în situa ția în care: a) prestarea sau primirea în natur ă a între ținerii ori
locuirea împreun ă a creditorului și debitorului între ținerii nu mai poate continua pentru
motive obiective; b) debitorul între ținerii moare. În toate cazurile în care între ținerea a
fost înlocuit ă printr-o rent ă viager ă, devin aplicabile dispozi țiile care reglementeaz ă
contractul de rent ă viager ă (art. 1729 din proiect).
În lucrare sunt analizate asem ănările și deosebirile dintre renta viager ă și:
asigurarea pe via ță , obliga ția legal ă de între ținere, obliga ția natural ă de între ținere, legatul
alimentar, obliga ția de reparare a prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite (ca re poate
îmbr ăca forma unei rente lunare în situa ția în care persoana r ămâne cu incapacitate total ă
sau par țial ă de munc ă), renta viager ă agricol ă, introdus ă de curând în sistemul nostru
juridic (prin Legea nr. 247/2005, titlul XI – Renta viager ă agricol ă, modificat prin
Ordonan ța de urgen ță nr. 114 din 21 decembrie 2006).
Concluzia care se desprinde este c ă renta viager ă se aseam ănă cu alte institu ții
juridice care au o finalitate asem ănătoare, dar nu se confund ă cu nici una dintre aceste,
pentru c ă are o fizionomie juridic ă proprie.