Lucrare practic ă 1 – Examenul clinic exo- si endobucal al pacientului copil [602249]

Lucrare practic ă 1 – Examenul clinic exo- si endobucal al pacientului copil;

Repere generale
1. starea de să nătate general ă
2. dezvoltarea fizic ă și mentală în concordan ță cu vârsta
3. greutate normală
4. coordonare nn-mm,

Aceste aspecte ne orienteaz ă asupra perspectivei examin ării amanun țite
1. copil vesel și încrezător- ex ioral facil
2. anxietate u șoară- va accepta ex dup ă ce se va familiariza cu mediul din cabinet
3. plânge, speriat – nu va accepta examinarea. Sunt necesare mai multe ședințe de
aclimatizare
4. probleme severe de comportament/ dizabilit ăți- este necesar ă imobilizarea
copilului de c ătre părinte

Examinarea extraoral ă
1. înălțimea
2. greutatea
3. aspectul tegumentelor
4. aspectul mâinilor(obiceiuri vicioase, afec țiuni generale ale st ării de sănătate)
Examenul cranio-facial
1. forma capului(sindroame)
2. aspectul p ărului, ochilor, urechilor, pielii
3. articulația temporo-mandibular ă
4. aspectul nodulilor limfatici
5. aspectul buzelor
Modificările anormale trebuiesc inve stigate prin recomandare de consult la medicul pediatru.
-anomalie cardiac ă congenital ă:
.
1

-asimetrie cranio-facial ă:

-teleangiectazie:
2

Nodul limfatic preaurucular/ afectare a glandei parotide

gingivo-stoamtit ă herpetică
Examinarea intra-oral ă
1. aspectul țesuturilor moi: aspectul limbii, bol ții palatine, obrajilor, inser ția frenurilor.
Se vor evalua modifică ri de culoare, form ă, leziuni ulceroase. Tot acum se va evalua
fluxul salivar și mobilitatea limbii.
2. aspectul gingiei și al țesutului parodontal: se reealizeaz ă în principal prin inspec ție,
limitat frecvent la aspectul gingiei, datorit ă afectării rare a aprodon țiului la aceast ă
grupă de vârstă. În cazul apari ției unor modific ări de natur ă inflamatorie, etiologia
trebuie să fie stabilit ă cât mai rapid. În aceast ă etapă se cuantific ă și depozitle de plac ă
bacteriană și tartru.

3

gingivită

3. examenul dentar individual: cunoa șterea cronologiei de erup ție dentară este esen țială
pentru aprecierea eventualelor anomalii de erup ție și a devoltării statusului dentar în
concordan ță cu vârsta.
Se vor evalua:
 prezența cariilor: active/ oprite în evolu ție; restaurabile/ nerestaurabile;
prezența tractului fistulos;
 eficiența sigilă rii/ adaptarea
 statusul restur ărilor dentare: intacte/ deficitare
 prezența eroziunilor/ atri ției;
 anomalii de structură (hipomineraliz ări)
 anomlii de num ăr;
 mobilitate dentar ă- patologic ă/ în limite normale;
 anomalii de poziț ie: cu înghesuire/ infraocluzii;
amelogenez ă imperfect ă

talon cusp

4

4. exam
enul ocluziei: este important pentru a aprecia necesitatea tratamentului ortodontic
(anomalii scheletale, ectopii, îngesuiri dento-alveolare);

ocluzie deschis ă severă

5

Lucrare practic ă 2 -Erupț ia dintilor temporari. Ordinea și vârstele de erup ție a
dinților temporari

Pedodonția este o ramur ă a stomatologiei, care se ocup ă cu:
studiul patologiei odon tale (caria simpl ă, caria complicat ă, traumatisme, distrofii),
 parodontale și a
mucoasei orale
la copii și adolescen ți precum și cu tratamentul preventiv și curativ al acestor îmboln ăvi.
Erupț ia dentar ă
 totalitatea mi șcărilor efectuate de dinte din pozi ția sa de formare intraosoas ă (din grosimea
oaselor maxilare) pân ă la atingerea planului de ocluzie și intrarea în func ție.
Erupț ia dentară este un proces fiziologic, îndelung at, complex, dictat genetic care apar ține
odontogenezei. Emergen ța dentară reprezint ă momentul în care dintele str ăpunge mucoasa bucal ă și
devine vizibil în gur ă.
Dinți succesori/succesionali = dinții permanen ți (I,C,PM) care înlocuiesc din ții temporari
Dinți accesionali = dinții perm
anenți (M1,M2,M3) care erup distal de ultimul dinte
temporar și care de aceea nu înlocuiesc nici un dinte de lapte.
Dinții în erupție se mișcă în cele 3 dimensiuni spaț iale (preponderant axial ă) având viteze și
amplitudini specifice stadiului eruptiv în care se g ăsesc.
Dezvoltarea, erup ția și emergenț a dentară urmează tipare similare la to ți dinții dar care se
produc cu viteze și cronologii diferite, specifice fiec ărui dinte în parte
Etapele erup ției
Erupț ia dentară cuprinde 3 etape în func ție de mișcările eruptive:
1) etapa preeruptiv ă
2) etapa eruptiv ă (prefuncțională)
3) etapa posteruptiv ă (funcțională).
Etapa preeruptiv ă

Este reprezentat ă de totalitatea mi șcărilor efectuate de germenele dentar, în grosimea
oaselor maxilar, pân ă ajunge în pozi ția in
traosoasă din care se va angaja în mi șcarea
eruptivă propriu-zis ă.
Etapa eruptiv ă (prefunc țională)
Este reprezentat ă de totalitatea mi șcărilor efectuate de germenul dentar din pozi ția
obținută în etapa anterioar ă până ajunge în planul de ocluzie, devenind funcț ional.
Categorii de mi șcări eruptive
erupția intraosoasă

erupția extraosoasă (în cavitatea oral ă)

6

Erupț ia intraosoas ă

Este reprez
entată de totalitatea mi șcărilor efectuate de germenul dentar din pozi ția
obținută în etapa anterioar ă până ajunge sub mucoasa bucal ă.
Erupț ia extraosoas ă (în cavitatea oral ă)
Este reprezentat ă de totalitatea mi șcărilor efectuate de dinte de sub mucoasa bucal ă până
ajunge în planul de ocluzie, devenind func țional.
Etapa posteruptiv ă (funcțională)
Este reprezentat ă de mișcările parcurse de dinte de când atinge planul de ocluzie, intr ă în
funcție și până când își înceteaz ă existența pe arcadă

FACTORII CARE INFLUEN ȚEAZĂ CRONOLOGIA ERUP ȚIEI DINȚILOR
TEMPORARI

Procesul erup ție
i și dezvoltării ocluziei dureaz ă 13-15 ani (excluzând molarii de minte).
Variaț ii în sensul: întâ rzierii / acceler ării ale erup ției față de vârsta medie normală a erupției.
Produse de a) factori fiziologi ci; b) factori patologici.
a.Factori fiziologici  factori lega ți de mam ă:
# vârsta mamei la na ștere,
# numărul de nașteri,
# starea de s ănătate. Cu cât mama este mai tân ără, mai sănătoasă și la primul copil erup ția se
face mai devreme a.Factori fiziologici factori lega ți de copil :
# greutatea și înălțimea la na ștere mare favorizează erupția precoce a incisivilor,
# sexul la bă ieți primul grup de DT erupe mai repede,
# factori socio-economici și condiții de viață,
# ereditatea, # tip rasial, # anotimp. b.Factori patologici  factori loco-regionali – obstacole (tumori, din ți supranumerari)
 factorii generali
b.Factorii g
enerali
Erupț ii întârziate

7

- rahitism, sifilis congeni tal, rubeola prenatal ă,
- anomalii cromozomiale ca sindromul Down determin ă întârzieri ș i inversiuni în secvenț a
erupț iei
- boli genetice: displazia cleidocranian ă (mulți dinți supranumerari), displazia
condroectodermală , microsomia hemifacial ă (Sindromul Goldenhar), sindromul Apert,
sindromul Crouzon, sindromul Trico-Dento-Osos, DLMP
- hipofunc ția hormonal ă tiroidiană, STH, hormoni sexuali, parathormon
- carențe vitamine și nutriționale: A (formarea structurii epiteliale), C (formarea
colagenului), D (in metabolismul fosfo-cal cic, in apozitia tesuturilor dure)

b.Factorii generali
Erupț ii accelerate

- boli genetice: hemihipertrofia facial ă, angiomatoza Sturge-Weber etc
- hiperfunc ția hormonal ă : tiroidieni, STH, sexuali, parathormon
- febrele eruptive duc la accelerarea erup ției dentare mai aproape de suprafa ță.
SECVEN ȚA (ORDINEA) ȘI CRONOLOGIA ERUP ȚIEI DINȚILOR TEMPORARI
Secvența erupț iei reprezintă ordinea în care din ții erup. (de ex. mai întâ i erup incisivii centrali
inferiori și apoi incisivii centrali superiori la ambele denti ții).

Cronologia erup ției reprezintă la momentul în timp (vârsta) la care fiecare grup dentar erupe
(de ex. incisivul central inferior erupe în jur de 6 luni la denti ția temporar ă și în jur de 6 ani la
dentiția permanent ă).
Reguli generale:

erupț ia dinților temporari are lo c între 6 luni-2 ani și jumătate;

în general din ții temporari erup începând cu din ții mandibulari și continuând cu din ții
maxilari. Excepție de la aceast ă regulă o fac incisivii laterali superi ori care erup înaintea celor
inferiori.

ordinea erup ției dinților temporari atât la maxilar cât și la mandibulă este: incisiv central,
incisiv lateral, molar unu, canin, molar doi (1,2,4,3,5).
Etape de erupț ie:

Erupț ia dinților temporari se face în 3 etape:

etapa de erup ție a incisivilor (6-12 luni)

etapa de erup ție a molarilor unu (12-18 luni) și a caninilor (18-24 luni)

etapa de erup ție a molarilor doi (24-30 luni). Se poate observa c ă din 6 în 6 luni mai erupe un
grup dentar
CRONOLOGIA DEZVOLT ĂRII DENTARE
Cronologia dezvolt ării dentare cuprinde urm ătoarele stadii cheie:
 1) debutul form ării mugurelui
 2) debutul mineraliz ării coroanei
 3) terminarea mineraliz ării coroanei
8

 4) erupția
 5) închiderea apexului.
Concluz
ii la dezvoltarea din ților temporari

La 6 săptămâni viu – începe dezvoltarea dentar ă
La 6 luni viu – toate coroanele și-au început mineralizarea
La 1 an – toate coroanele și-au terminat formarea
La 2,5 ani – to ți dinții temporari au erupt
La 4 ani – to ți dinții temporari și-au terminat formarea r ădăcinii
MANIFEST ĂRI CLINICE CARE ÎNSO ȚESC ÎN MOD NORMAL ERUP ȚIA
(Teething-ul dentar)

Semne și simptome generale .
Erupția dentară poate provoca:
- disconfort copilului care devine agitat și plângăcios,
- pierderea poftei de mâncare, bea mult (cre șterea ingeră rii de lichide)
- insomnie
-roșeața perioral ă
Semne și simptome generale .
Erupția dentară poate provoca:
- dorința de a mesteca pe obiecte tari (juc ării) sau de a strînge degetele în tre arcade

- salivație abundent ă cu care se poate îneca și datorită căreia poate tu șii. Saliva se prelinge
mereu pe la col țurile gurii și va produce irita ții pe fața, gâtul și pieptul copilului. Este bine s ă
se mențină aceste zone uscate prin aplicarea de babe țele și schimbarea frecvent ă a hainelor
Erupț ia dentară NU poate provoca:
- febra mare peste 37,5 sau prelungit ă
- diareea, v ărsăturile,
- letargia sau problemele serioase de somn,
- semnele și simptomele de viroz ă respiratorie,
- erupțiile cutanate.

Semne și simptome locale

În timpul erup ției dentare copilul poate prezenta urm ătoarele semne și simptome locale care
sunt mai pronun țate la erup ția primilor din ți și la erupția molarilor
- semne de u șoară inflamaț ue gingival ă
- sem
ne de inflama ție gingival ă marcată prin suprainfectare (congestie, tumefac ție, puroi,
căldura locală crescută) – interven ție de urgen ță

Semne și simptome locale
- uneori, gingia poate fi colorat ă în albăstrui datorit ă sângerării în interiorul ț esuturilor
(hematomul de erup ție) sau purpuriu (culoarea normal ă este roz

- aceste zone inflamate sunt dureroase
9

- când dintele perforeaz ă gingia poate ap ărea uneori o m
ică sângerare dac ă ț. conj. nu s-a
dezintegrat total
Tratament- obiective
Calmarea irita ției locale date de pruritul gingival
Calmarea eventualelor dureri
Liniștirea copilului în timpul zilei.
Liniștirea copilului în timpul nop ții.
Tratament În perioada erup ției dentare se recomand ă

- menținerea igienei cavit ății orale prin ștergerea gingiilor cu tifon steril umezit cu ap ă rece.

- folosirea alimentelor pentru teething- pesme ți sau biscui ți preparați din făină, fără grasime
sau zahăr.

- aplicarea de babe țele curate pe gâtul și pieptul copilului pentru a evita scurgerea de saliv ă și
apariția iritațiilor pielii
Tratament - atenție la jucăriile pe care le roade! Juc ăriile trebuie s ă fie spălate frecvent, trebuie s ă fie
verificate s ă nu aibă muchii ascu țite care ar putea r ănii cavitatea bucal ă și să nu conț ină
substanțe toxice în interior

- mâinile copilului vor fi sp ălate frecvent și vor fi tăiate des unghiile
Metode recomandate pentru calmarea copilului :
ceai mușețel,
colutorii cu vitamina A, hidrocortizon și antibiotice,
gel Baby Zilactin, Baby Orajel (con țin benzocain ă ca anestezic și nu conțin zahăr sau alcool)
sau baby Anbesol.
Nighttime Formula Gel poate fi folosit noaptea.
 Calgel este un preparat anestezic care se g ăsește și la noi în țară. Se adm. La copii cu vârsta
mai mare de trei luni iar ap licarea lui se poate repeta dup ă un interval de 20 min,de maximum
6 ori pe zi Metode recomandate pentru calmarea copilului :

 simpla distragere a aten ției cu o carte, o poz ă, un cântec sau un jo c nou poate provoca
liniștirea.

 mulți bebeluși se calmeaz ă dacă pe zonele dureroase se fa c masaje blânde cu o linguriță
rece sau cu degetul înf ășurat într-un tifon curat și umezit cu ap ă rece se maseaz ă și curăță bine
zona de resturi alimentare. De asemenea obi ectele de cauciuc sau plastic reziliente u șor de
curățat pot fi date copilului s ă fie mușcate.
Metode recomandate pentru calmarea copilului :

10

analgetice g
enerale ca Tylenol (aceta minofen supozitoare) pentru bebelu și sau Panadol baby
infant pot fi de asemenea utile.
se pot folosi anestezice locale ca: colu torii cu anestezic, vitamina A,
Tratament concluzii După gravitatea simptomatologiei:
Numai aplica ții locale – irita ție locală
Aplicaț ii locale și analgezic pe cale general ă- iritație și agitație nocturn ă
Aplicaț ii locale+ analgezic pe cale general ă + hipnotic pe cale general ă- când exist ă
tulburări ale somnului

11

Lucrare practic ă 3 -Erupția dintilor permanen ți. Ordinea și vârstele de erup ție a
dinților permanen ți.

Iniț

3.3. ORDINEA ȘI CRONOLOGIA ERUP ȚIEI DINȚILOR PERMANEN ȚI
12

Reguli gene
rale:
erupț ia dinților permanen ți are loc între 6-12-13 ani (exclusiv M3)
în cadrul aceluia și grup dentar erup întâi dinț ii de la mandibul ă și apoi cei de la maxilar.
Excepție de la aceast ă regulă o fac premolarii superiori care erup înaintea celor inferiori.

Ordinea erup ției dinților permanen ți
este diferit ă în funcție de sex:
la fete: la mandibulă : 6,1,2,3,4,5,7;
la maxilar: 6,1,2,4,3,5,7
la bă ieți: la mandibul ă: 6,1,2,4,3,5,7;
la maxilar: 6,1,2,4,5,3,7.

Etape de erupț ie:
Erupț ia dinților permanen ți se face în 3 etape:
-etapă molarilor unu și a incisivilor între 6-9 ani
-etapă caninilor, premolarilor și a molarilor secunzi între 9-12-13 ani
-etapa molarilor de minte dup ă 16 ani.
Etapa I de erupț ie:
erup molarii unu, -se exfolieaz ă incisivii temporari,
-și erup incisivii permanen ți;
Etapa a II-a de erup ție:
se exfolieaz ă molarii ș i caninii temporari,
-erup premolarii și caninii permanen ți,
-și erup molarii secunzi permanen ți;

CRONOLOGIA DEZVOLT ĂRII DENTARE
Cronologia dezvolt ării dentare cuprinde urm ătoarele stadii cheie:
 1) debutul form ării mugurelui
 2) debutul mineraliz ării coroanei
 3) terminarea mineraliz ării coroanei
13

 4) erupția
 5) închiderea apexului.
Concluzii la dezvoltarea din ților permanen ți

 regula lui 4 (cu excep ția M3)
La naștere – M1 î și începe mineralizarea
La 4 ani – toate coroanele și-au început mineralizarea
La 8 ani – toate coroanele și-au terminat mineralizarea
La 12 ani – toate coroanele au erupt
La 16 ani – toate r ădăcinile sunt formate.

14

15

16

Lucrare practic ă 4 -Diferente morfologice si de structura între din ții temporari
și dinții permanenti. Particularitati de ansa mblu. Caracteristici morfo-functionale
ale dintilor permanenti si temporari

Diferente morfologice intre dintii temporari si cei permanenti
* Coroanele si radacinile molarilor temporar i sunt mai subtiri mezi o-distal in treimea
cervicala decat cele ale molarilor permanenti.
* Radacinile dintilor tem porari anteriori sunt mai subtiri si mai lungi in comparatie cu latimea
si lungimea coroanei .
* Radacinile molarilor temporari sunt relativ mai lungi si mai sub țiri decât r ădăcinile din ților
permanen ți. De asemenea se g ăsește o mai mare prelungire mezio-distal ă a rădăcinilor din ților
temporari. Aceasta evazare permite o spa țiere mai mare între r ădăcini pentru dezvoltarea
coroanelor premolarilor.

17

* Radacinile dintilo r temporari an
teriori sunt mai sub țiri și mai lungi în compara ție cu lăț imea
și lungimea coroanei .
* Creasta cervicala de smalt din treimea cervicala a coroanelor dintilor anteriori este mult mai
proieminenta vestibular si oral la dintii temporari decat la cei permanenti.

Dentiția temporar ă cuprinde un num ăr de dinți mai mic decât cel al denti ției permanente, 20
de dinți temporari, câte 10 pe fiecare arcad ă. Seria dentar ă este formată din 4 din ți incisivi, 2
canini și 2 molari pe fieacare arcad ă.
 Dimensiune – dinții temporari sunt mai mici, talia lor este cu o treime mai redus ă decât talia
dinților permanenț i.
18

Forma – Di
nții temporari sunt mai scur ți și globuloși. Forma coroanelor este mai rotunjit ă
prezentând o strangula ție la nivelul coletului datorit ă terminării smalțului în mod brusc,
coroana este mai îngust ă, acest fapt contribuie la punerea diagnosticului de dinte temporar.
Forma molarilor este globuloas ă, cu o proeminen ță mezio – vestibular ă cervicală ; această
proeminen ță este mai accentuat ă la primul molar inferior – tuberculul Zukerkandel.

 Culoare – Culoarea din ților temporari este alb – alb ăstruie, datorit ă smalțului foarte sub țire
și opac.

19

Rezistența țesuturilor dentare este mai sc ăzută, stratul de smalț și de dentin ă este mult
mai subțire decât la din ții permanen ți. Smalțul are o grosime uniform ă pe toată suprafața
dintelui (1 – 1, 5 – 2 mm); camerele pulpare ale din ților temporari par mai voluminoase decât
la dinții permanen ți, iar canaliculele dentinare mai largi; coarnele pulpare sunt mai
proeminente și mai ascu țite decât forma cuspizilor din ților temporari; cornul pulpar mezio –
vestibular este cel mai apropiat de o suprafa ță.
Rădăcinile din ților temporari au o culoare mai albicioas ă și sunt mai delicate; ele sunt
astfel orientate încât s ă existe loc și pentru din ți permanen ți de înlocuire. R ădăcina frontalilor
prezintă o ușoară curbură către vestibular astfel în cât in concavitatea oral ă a rădăcinii este
găzduit mugurele frontalului de înlocuire; la pluriradiculari r ădăcin ile sunt mult mai
divergente și intre ele se afl ă mugurele premolarului permanent de înlocuire și există pericolul
că în caz de extrac ție precoce s ă se lezeze mugurele dintelui permanent; divergen ța rădăcinilor
este foarte pronun țată astfel încât perimetrul r ădăcinilor este mai mare decât cel al coroanei;
către zona apical ă rădăcinile se adun ă.
Smal țul dentar, sub țire și cu grosime uniform ă, prezintă un strat superficial de smal ț
aprismatic (care nu a avut timp suficient s ă se matureze); prezen ța acestui strat are implica ție
directă clinică atunci când se folose ște tehnica de demineralizare acid ă in cazul obtura țiilor
fizionomice (se face demineralizare timp de 2 minute). Dentina din ților temporari prezint ă canicule dentinare mai numeroase, cu un diametru
mai mare c ătre joncț iunea smalț – dentină; sunt mai pu țin numeroase și au un diametru mai
mic către contactul cu camera pulpar ă și ca urmare progresiunea cariei se face mai repede.
Cercetă rile făcute de francezi arat ă că după iceperea resorb ției ra
diculare apar
modifică ri in structura minerală a dentinei.
Cementul radicular este sub țire, stratul de celule este redus. Grosimea cementului
radicular este mai mic ă decât la din ții permanen ți.
Leg ătura dintre smal țul coronar și cementul radicular se face astfel:
– in 60% din cazuri cementul radicular acoper ă smalțul coronar;
– in 10% din cazuri smalț ul coronar acoper ă cementul radicular;
– in 30% din cazuri dentina este dezgolit ă (intre smal țul coronar și cementul radicular și
cementul radicular exist ă un spațiu).
Mineralizarea acestor din ți este deficitar ă postnatal, eviden țiindu-se linia neonatal ă
care trece prin punctele de contact ale molarilor și zona coletului la nivelul incisivilor.
Această linie neonatal ă face separa ția dintre mineralizarea prenatal ă și cea postnatal ă. Datorită
20

m
ineralizarii mai reduse, și a volumului mare a camerei pulpare capacitatea de ap ărare
pulpară este foarte redus ă.
Pulpa din ților temporari Când din ții temporari ș i-au închis apexul ș i devin func ționali
structura pulpei este asem ănătoare cu a din ților permanen ți. Pe măsură ce dintele temporar
îmbătrânește in pulpa se instaleaz ă modifică ri regresive, cu atât mai intense cu cât resorb ția
radiculară este mai avansat ă.

21

Lucrare practic ă 5- Diagnosticul cariei simple ș i complicate la dentiț ia
temporară și permanentă cu rădăcina incomplet format ă

INSTRUMENTAR
Trusa de consulta ție: oglinda, pensa și sonda.
METODE DE DIAGNOSTIC
A. anamneza
– date de identificare
– antecedente heredo-colaterale (generale și buco-dentare)
– antecedente personale fiziologice și patologice (generale și buco-dentare)
– date pentru evaluarea riscului la carie
B. examen subiectiv
 prezența/nu a durerii
– durere prezentă : în caria simpl ă, pulpitele acute, parodont itele apicale acute și cronice
acutizate
– durere absent ă/redusă : caria simpl ă, în pulpitele cronice, în necroza/gangrena simplă ,
parodontita apical ă cronică
 intensitatea durerii (mic ă/mare):
– în pulpitele reversibile exist ă dureri de mic ă intensitate, inconstante
– în pulpitele ireversibile acute și parodontitele apicale acut e durerea este de mare
intensitate
– în parodontitele apicale cronice durerea este redus ă (jenă) sau absent ă
 durata durerii:
– durere care înceteaz ă odată cu încetarea excitan tului ex. în caria simpl ă
– prelungită în timp, intermitent ă ex. în pulpitele reversibile durerea înceteaz ă la
câteva minute dup ă încetarea excitantului
– continuă ex. pulpite seroase sau purulente totale, parodontitele apicale acute
seroase, purulente
 caracteristicile durerii:
 provocată/spontană
– în caria simpl ă durerea este provocată (de agen ți fizici și/sau chimici) care
încetează odată cu încetarea excitantului
22

– în pulpitele reversibile durerea este provocat ă care du
rează un timp dup ă
încetarea excitantului. Cu cât dureaz ă mai mult cu atât afec țiunea este mai grav ă.
– în pulpitele acute tota le durerea este spontan ă și provocat ă (exacerbat ă) la agenți
fizici / chimici
– în parodontitele apicale acute durerea este spontan ă și exacerbat ă de mastica ție
 caracterul durerii-lancinant ă/pulsatilă
– în pulpitele acute seroas e, parodontitele apicale acute seroase durerea este
lancinantă
– în pulpitele purulente și în parodontitele apicale acu te purulente este pulsatil ă
(zvâcnește)
 localizată /iradiată
– în caria simpl ă, pulpitele reve rsibile durerea este localizat ă
– în pulpitele seroase și purulente totale durerea este iradiat ă
– în parodontitele apicale acute este iradiat ă
 factori de exacerbare /calmare a durerii
– în pulpita seroas ă to tală durerea este excerbat ă la rece și parțial calmat ă la cald și
la antialgice
– în pulpita purulent ă durerea este exacerbat ă la cald și parțial calmat ă la rece și la
antialgice
– în parodontitele apicale acute durerea este exacerbat ă la masticaț ie
C. examen obiectiv
a. metode tradi ționale
 sunt imprecise și destul de nesigure dar sunt simple și ieftine
 inspecția, palparea cu sonda, percu ția în ax, teste complementare (radiografia,
testele de vitalitate, probele terapeutice)
 inspecția (detectarea vizual ă)
– caria simplă / complicat ă: fără / cu lipsă de substanță dentară (se apreciz ă cantitatea și
calitatea dentinei alterate pent ru a evalua viteza de evolu ție a procesului de carie)
– obturații noi / vechi, cu/ f ără carie secundară
– caria sim
plă / pulpită: modific ări de culoare localizate ale smal țului: brun sau alb
(smalț subminat)
– necroză / gangrena pulpar ă: modificări de culoare ale întregul ui dinte în gri-brun din
cauza mortific ării pulpare
23

– caria sim
plă / complicat ă: modific ări de culoare și volum ale papilelor / marginii
gingivale (culoare ro șie și tumefierea gingiei); polip gingival
– pulpite cronice deschise : polip pulpar / ulcera ții pulpare
 palparea cu sonda
– pentru obiectivarea lipsei de substan ță pe suprafeț e dentare pu țin vizibile sau în
jurul unor obtura ții (caria secundar ă)
– consistența dentinei alterate (moale – evolu ție rapidă; dură – evoluț ie lentă)
– eventuale deschideri ale camer ei pulpare (în caria complicat ă)
– mobilitate patologic ă în parodontite apicale acute
– mobilitate fiziologic ă la DT în func ție de gradul RR și la DPI în func ție de gradul
creșterii radiculare
– obiectivarea bazei de implantare a u nui polip pentru diagnosticul diferen țial dintre
polipul pulpar ș i cel gingival
 radiografia (bitewing/periapical ă) (vezi LP 4)
 se poate ad ăuga eventual transiluminarea simpl ă (lumina din înc ăp ere reflectat ă pe
dinte prin intermediul oglinzii dentare)
– procesul de carie se observ ă ca o pată neagră pe dinte
b. metode moderne
 sunt mult mai precise dar sunt mai complexe și mai scumpe.
 metode:
– inspecția vizuală cu magnifica ție (lupă)
– măsurarea fluorescen ței laser cu KaVo DIAGNOdent
– măsurarea conductivit ății electrice
– transiluminarea cu fibre optice FOTI
– radiografia și transiluminarea digital ă
– videodiagnosticul
– metoda evalu ării riscului la carie (identificarea factorilor etiologici principali ai
cariei dentare precum și a celor favorizan ți).
DIAGNOSTICUL CA RIEI COMPLICATE
1. Pulpita
a) Pulpite reversibile:
 dureri provocate de agen ți fizici și chimici, reduse ca intensitate, de scurt ă
durată , inconstante, localizate
24

 cam
era pulpar ă este de obicei deschisă în special la DT, pulp ă vie
 palparea cu sonda a pulpei provoacă durere și sângerare ro șu deschis
b) Pulpite ireversibile acute:
 Pulpita seroas ă totală:
 dureri spontane, intense, iradiate care dureaz ă 30 minute-câteva ore la DT
până la o noapte întreg ă la DP, iradiate, nu cedează la antialgice
 dureri lancinante, ex acerbate de rece
 cameră pulpară deschisă , pulpă vie inflamat ă
 palparea cu sonda a pulpei provoacă durere și sângerare ro șu deschis
 Pulpita purulent ă:
 dureri spontane, intense, iradiate care dureaz ă mai puțin la DT (30 minute
– câteva ore rar o noapte întreg ă) iar la DP mai mult (frecvent o noapte),
care nu cedeaz ă la antialgice
 dureri pulsatile, excer bate la cald
 camera pulpar ă este deschisă și din ea se elimin ă o picătură de puroi după
care ap
are sângerarea de culoare ro șu închis
c) Pulpite ireversibile cronice
 dureri spontane și provocate surde, repetate
 camera pulpar ă este deschisă , pulpă vie
 palparea cu sonda a pulpei provo ca o oarecare sensibilitate și sângerare
abundentă de culoare ro șu închis greu controlabil ă
2. Gangrena simpl ă:
 lipsa durerii
 camera pulpar ă este deschisă , pulpa este mortificat ă
 palparea cu sonda a pulpei nu provoacă sângerare și durere
 pulpa infectată are o culoare gri, miros fetid, este moale
3. Gangrena complicată (inflamaț ia parodon țiului apical)
a) parodontitele apicale acute (inflama ția acută a parodon țiului apical)
 dureri de mare intensitate, spontane, exacerbate de mastica ție, iradiate
 cameră pulpară deschisă , pulpa este mortificat ă
 palparea cu sonda a pulpei nu provoacă sângerare și durere
 percuția în a
x intens pozitiv ă
b) parodontitele apic ale cronice (inflama ția cronică a parodon țiului apical)
25

 durere redus ă ca in
tensitate
 cameră pulpară deschisă , pulpa este mortificat ă
 palparea cu sonda a pulpei nu provoacă sângerare și durere
 percuția în ax negativ ă/jenă

PRINCIPII DE TRATAMENT
Caria simpl ă
A. Tratament preventiv (profilactic)
a. preven ția primară (tratament etiologic)
– scop: prevenirea apari ției primelor semne de boal ă (caria
incipientă )
– prin punerea de bariere între agen ții etiologici și gazdă
– prin evaluarea periodic ă a riscului la carie (f. etiologici se
schimbă)
– prevenția primară este necesar ă chiar la copiii cu risc la carie
mic
OMS recomand ă 4 metode de preven ție p rimară :
– corectarea și controlul igienei
– corectarea și controlul dietei
– fluorizare sistemic ă și locală
– sigilarea.
b. preven ția secundar ă
– are ca scop limitarea progresiei bolii și prevenirea apari ției a noi cazuri
– prin interven ția în stadiile precoce (incipiente) ale bolii
c. preven ția terțiară
– are ca scop limitarea progresiei bolii odat ă ce ea a produs neajunsuri func ționale
– prevenirea apari ției complica țiilor pulpare și periapicale.
B. Tratament curativ restaurator
Tratamentul restaurator în lipsa unui tratament preventiv sus ținut este ineficace deoarece el se
adresează doar efectelor bolii ș i nu și cauzelor ei.
Tehnicile de tratament restaurator al cariei simple folosite la copii și adolescen ți sunt: tehnica
clasică modificată , tehnica minim invaziv ă și tehnica ART.
Principiile generale ale acestor tehn ici de tratament restaurator difer ă prin:
26

– mom
entul efectu ării diagnosticului de carie: tardiv/precoce
– metodele de investigaț ie în scop de diagnostic: clasice/moderne
– momentul iniț ierii tratamentului: tardiv/precoce
– gradul de sacrificiu al țesuturilor dentare dure în timpul prepar ării cavității:
moderne (cavit ăți ultraconservatoare/conservatoare) și clasice (cavit ăți cu
sacrificiu mare de substan ță dentară dură)
– metode prin care este îndep ărtată dentina alterat ă: metode clasice/moderne
– materialele care se utilizeaz ă de predilec ție pentru obtura ția plastică : amalgam /
materiale adezive.
Caria complicat ă
A. Tratament profilactic
– presupune diagnostic și tratament în fazele incipiente ale
îmbolnăvirii pulpare
– prevenirea agrav ării formelor clinice
B. Tratament curativ pulpar
a. în pulpitele reversibile incipiente (coronare) sunt indicate COAFAJELE
b. în pulpitele reversibile (cu pe ste 2-3 pusee acute) este indicat ă PULPOTOMIA
(parțială/totală; vitală/devitală)
– pulpotom
ie parț ială vitală (se îndep ărtează doar o parte a pulpei coronare desensibilizată
prin anestezie)
– pulpotomie vitală (se îndep ărtează toată pulpa coronar ă desensibilizată prin anestezie)
– pulpotomie devitală (îndepărtarea întregii pulpe coronare desensibilizat ă cu preparate
chimice devitalizante – arsenic/înlocuitori de arsenic)
c. în pulpitele ireversibile corono-radiculare este indicat ă PULPECTOMIA
(parțială/totală; vitală/devitală)
– pulpectomie (extirpare) par țială vitală (se îndep ărtează toată pulpa coronară și o parte
a pulpei radiculare sub anestezie)
– pulpectomie totală vitală (se îndep ărtează toată pulpa corono-radicular ă sub anestezie)
– pulpectomie total ă devitală (se îndep ărte ază pulpa corono-radicular ă desensibilizată cu
preparate chimice devitalizante)
d. în necroza / gangrena par țială (coronară ) este indicat ă PULPOTOMIA (non vital ă)
care reprezint ă îndepărtarea pulpei coronare mortificate/infectate)
e. în necroza / gangrena total ă (corono-radicular ă) este indicat ă PULPECTOMIA (non vital ă)
care reprezint ă îndepărtarea pulpei corono-radiculare necrozat ă și frecvent infectat ă)
27

C.Tratamen
t restaurator
– restaur ări directe (obtura ții)
– restaurări indirecte (c oroane, DCR etc ).

28

Lucrare practic ă 6- Deprinderea metodelor de lucru specifice Pedodon ției

Etapele tratamentului cariei simple cavitare:
I. prepararea cavit ății: superficial ă, medie, profund ă notate cu cifre dup ă clasificarea lui Black
modificată (de la clasa I-V la care se adaug ă clasa a VI-a). Cavităț ile se preg ătesc după
regulile lui Black adaptate la condi țiile particulare ale DP tineri.
II. tratamentul pl ăgii dentinare:
– toaleta cu ap ă oxigenat ă în cavitățile medii și superficiale și ser fiziologic în cele
profunde
– bază în cavitățile medii și coafaj în cavit ățile profunde (ca la DT). Coafaje: indirect,
direct și natural cu hidroxid de calciu pent ru stimularea neodentinogenezei. Se
reintervine dup ă 6-8 săpt. pentru a îndep ărta în totalitate a dentina alterat ă (tehnica
excavațiilor succesive)
III. restaurarea coronar ă a lipei de substan ță cu materiale plastice (metod ă directă) sau rigide
(metodă indirectă).

I. PREPARAREA CAVIT ĂȚII
Principiul de baz ă în prepararea cavit ății este: economia de substan ță dentară dură în scopul
păstrării vitalit ății pulpare ca o garan ție a creșterii rădăcinii și a închiderii apexului
(apexogeneza).
Reguli generale de preparare ale cavit ăților la DP imaturi:
1) Crearea accesului, a conturului extern și a formei de convenien ță
– accesul și conturul cavităț ii cât mai limitat dar cu îndep ărtarea smal țului nesus ținut și
colorat marginal
– forma de convenien ță se face cât mai limitat pentru a fi în acord cu principiul de baz ă
dar în acela și timp suficient de mare pentru a putea aborda procesul carios cu
instrumentarul atât în timpul prepar ării cavității cât și în timpul obtur ării (forma de
convenien ță)
– se schițează concomitent cu cele de mai sus și forma de reten ție și rezistență
2) Exereza dentinei alterate
– EDA se face în general pân ă în țesut sănătos
– la cariile profunde se folose ște. EDA în ședințe succesiv e separate în timp (6-8 s ăptămâni)
29

– tehn
ica excava țiilor succesive se asociaz ă cu coafajul natural care este o metod ă de
tratament a pl ăgii dentinare și de protec ție pulpară care se realizeaz ă în cazul cariilor profunde
în care peretele dentinar restant este sub țire și întrerup în dreptul unui corn pulpar de o mic ă
cantitate de dentin ă alterată pe care dacă am îndepă rta-o s-ar deschi de camera pulpar ă
– coafajul natural se realizeaz ă cu hidroxid de calciu pentru a se depune dentin ă de repara ție
care se îngroaș e stratul dentinar restant
3) Extenzia preventiv ă
– riscul la carie, tipul rela țiilor ocluzale și extinderea în suprafa ță a dentinei alterate sunt
criterii în func ție de care se poate limita extenzia preventiv ă creându-se cavit ăți mici
punctiforme
– există tendința de limitarea a extenziei preventive care este considerat ă un principiu
distructiv și înlocuire cu conceptul de sigilare preventiv ă pentru caria ocluzal ă (obturația
preventiv ă cu rășină)
– la cavitatea cl. a II-a nu se recomand ă limitarea extenziei preventive clasice în cavitatea
verticală
4) Retenția
– cavitățile nu se adân
cesc prea mult pentru a nu se deschide camera pulpar ă care este
voluminoasă
– se prepară cavități autoretentive (conform regulilor de la DT)
– în cazul cavit ăților ultraconservatoare care vor fi obturate cu materiale adezive cavit ățile se
fac mai pu țin retentive dpdv macromecanic
– știfturile/pu țuri parapulpare pentru cre șterea reten ției nu sunt recomandate la DP imaturi din
cauza riscului de deschidere a camerei pulpare. Se amân ă procedura pân ă după ce se produce
apexogeneza 5) Rezisten ță
– îndepărtarea cuspizilor foarte nesus ținuți
– căptușire cu CIS sau FOZ a celor mai pu țin nesusținuți
– unghiul cavo-suprafa ță de 90
o
– îngroșarea marginilor de smal ț foarte sub țiri pentru a rezista la demineralizarea acid ă
(obturație cu compozit) și la forțele masticatorii
6) Finisarea
– netezirea marginilor anfractuoase de smal ț în funcție de materialul și tehnica de restaurare
folosită.

30

CAVI
TĂȚI CLASICE MODIFICATE
Se prepar ă după regulile lui Black modificate pentru a se adapta principiului de baz ă (vezi
dinții temporari). Vor fi obturate cu: amalgam, compozit sau CIS
1. Cavitatea I
– carii cu extenzie lateral ă mică → cavităț i mici punctiforme de diferite profunzimi cu
păstrarea crestelor oblice de smal ț la molarii superiori
– carii cu extindere lateral ă mare → cavități extinse în suprafa ță care nu mai p ăstrează fisuri
marginale neînglobate în prepara ție (cavitate clasic ă clasa I – vezi la DT)
– carii multiple → cavitățile se unesc dac ă punț ile de smal ț sunt nerezistente
2. Cavitatea II
– cavitatea vertical ă: pereți laterali divergen ți spre dintele vecin și convergen ți spre ocluzal,
unghiuri rotunjite, pragul se scoate din punctul de contact cu vecinul
– cavitatea orizontal ă: se poate reduce în suprafa ță, pereții laterali convergen ți spre ocluzal,
unghiuri rotunjite, profunzime sub jonc țiunea S-D cu 0,5 mm.
– istmul: lat de 1/3-1/4, adânc sub JSD, te șit pt a asigura rezisten ța
– unghiuri interne rotunjite
3. Cavitatea III
– formă prism atic ă, triunghiular ă
– pereți laterali convergen ți spre suprafe țele libere
– îndepărtarea smalț ului colorat de la margine
– unghiuri dentinare rotunjite și îngroșate pentru a rezista la demineralizarea acidă
4. Cavitatea IV
– puțuri, știfturi parapulpare în axul lung al dintelui în dentina de sub jonc țiune S-D în cazul
unor distruc ții mari coronare (Rx în prealab il pt a observa volumul pulpei)
– compozite hibride pt obtura ția definitiv ă (nu compozit Flow sau CIS care nu sunt rezistente)
5. Cavitatea V
– perete parapulpar convex, para lel cu convexitatea dintelui
– forma extern ă este aceea care rezult ă în urma îndepă rtarii dentinei alterate
– pereții laterali convergen ți spre suprafaț a liberă
– unghiuri dentinare rotunjite
6. Cavitatea VI
– formă de casetă, rotundă, ovalară
– pe vârful cuspizilor sau pe marginea incizal ă
– materiale rezistente (amalgam/compozit de posterior).
31

II. TRATAMENTUL PL ĂGII DENTINARE
– se face în f
uncție de profunzime și topografia dintelui (f rontal sau lateral)
– materiale pentru baz ă compatibile cu materialele de obtura ție
– materiale biocompatibile cu efect terapeutic favorabil:
 Cav. superficiale:
– toaletă : apă oxigenată, alcool, neofalin ă
– lacuri protectoare (Copalite) / liner-uri / bonding pt protec ția dentinei expuse
 Cav. medii:
– toaletă : apă oxigenată
– liner cu hidroxid de calciu (op țional)
– bază (ZOE/CIS/FOZ pt amalgam, doar CIS/FOZ pt materiale adezive)
 Cav. profunde:
– toaletă : ser fiziologic,
– coafaje cu hidroxid de calciu: coafaj natural și tehnica excava țiilor succesive
– bază.
III. OBTURA ȚIA PLASTIC Ă DIRECT Ă
– amalgam – rezistent, cavit ăți retentive (reten ție macromecanic ă), nu elibereaz ă fluor,
inestetic – compozite – mai pu țin rezistente decât amalgamul da r mai reszistente decât CIS, cavit ăți
limitate (reten ție micromecanic ă prin demineralizare), estetice, unele elibereaz ă fluor.
Com
pozitele de posterior pot fi folosite și în zona laterală pentru cavit ăți cu component ă
ocluzală
– CIS autopolimerizabil conven țional este mai pu țin rezistent la fractur ă și uzură ; de aceea
este indicat în cavit ăți mici care s ă nu susțină un efort masticator mare (reten ție chimică). CIS
este un material relativ estetic, elibereaz ă fluor (cel mai mult CIS conven ționali
autopolimerizabili-Kavitan, Chemflex etc urma ți de cei modifica ți cu metale-Miracle Mix sau
cei modifica ți cu rășini-Vitremer fotopolimerizabili)
– Compomerii – r ășini cu modific ări ale poliacidului Dy ract sunt consideraț i mai mult
compozite decât CIS. Combin ă calitățile compozitelor cu cele ale CIS (eliberare de F cea mai
redusă dintre CIS-uri) dar sunt mai rezisten ți și mai estetici decât CIS conven țional

32

Lucrare practic ă 7- Deprinderea metodelor local e de prevenire a cariei

Sigilarea șanțurilor și fosetelor

Enameloplastia

Obturația preventiv ă

DEFINITIE :
Sigilarea este o metoda de prevenire a ca riei dentare din sant uri si fosete, care
reprezinta, in esenta, izolarea dintilor de me diu exterior prin aplicarea si mentinerea
(mecanica sau chimica) a unui material pe suprafata de smalt, deretentivizand-o.
GENERALITATI
Nu apartine ondonologiei conservati ve ci face parte integral a din medicina preventiva a
cavitatii bucale, fiind in clusa de OMS intre cele 4 metode de prevenire a cariei dentare ,
alaturi de:
a. fluorizare generala si locala, b. igiena alimentatiei, c. igiena bucodentara. ROLURILE SIGILARII
izolarea dintelui fata de mediul bucal (rol de barier a fizica intre suprafata ocluzala si
mediul bucal), prin umplerea in mod mecanic a santurilor si fosetelor adanci cu o rasina
cariorezistenta, impiedicand accesul unor alte microorganisme, substante alimentare
cariogene si oxigen pentru bacteriile aerobe .
 blocarea ’’locusului’’ preferat al streptocopului mutant si al altor mecanisme cariogene.
 usurarea manoperelor de curatare a santurilor si fosetelor

EFECTELE SIGILARII
efectul profilactic pasiv, contribuie prin blocarea mecanica la cresterea rezistentei
structurilor dentare la atacul cariogen, fiind cea mai eficace metoda a cariilor ocluzale.
efectul profilactic activ, obtinut prin suplimentarea preparatelor cu monofluorfosfat de
sodiu in proportie de aproximativ 10% din care ionii de fluor sunt eliberati in mod treptat.
33

INDICATIILE SIGILARII Determ
inate de factori GENERALI
 VARSTA PACIENTULUI
Optima la copii si adoloscenti astfel: a. la 3-4 ani pentru dintii temporali,
b. la 6-7 ani pentru molarul de 6 ani,
c. la 11-13 ani pentru molarul de 12 ani si premolari, datorita faptului ca receptivitatea la
carii a dintilor permanenti tineri este maxima in intervalul de 24 de luni de la eruptie.
Determinate de factori GENERALI 1. copii cu comportament fizic si psihic deficitar obligatorie in colectivitatile de copii cu handicap care nu isi pot efectua igiena orala 2.copii ce refuza fluoroprofilaxia. 3. copii ce consuma mari cantitasi de dulciuri. 4. receptivitatea pacientului de a veni la controal e perioadice (pacienti ce nu pot efectua multe
sedinte). 5. capacitatea de cooperare cu medicul stomatolog Determinate de factori REGIONALI
dentitie: la dintii temporar i si permanenti recenti erupti,
gradul de igiena orala,
susceptibilitatea crescuta la carie (la cei cu activitate carioasa mediei si moderata),
carii multiple ale dintilor temporari,
pacientii cu nivel crescut de streptococ mutans,
 fluoroprofilaxia (sau alte metode de profilaxi e) folosite in atecedente sau in prezent, ea
asigurand o protectie selectiva, partiala la nivelul reliefului negativ de pe fata ocluzala, sigilarea fiind parte a un ui program complet de profilaxie si nu o metoda izolata (unii pacienti
sau parinti neintelegand zona specifica de pr ofilaxie reprezentata de aceasta metoda) .
 eruptii precoce ale dintil or permanenti si temporari

Determinate de factori LOCALI
topografie: la santurile si fosetele santurilor ocluzale ale molarilor, premolarilor si foramen
caecum ale dintilor frontali. In aceasi cavitate bucala, medicul trebuie sa ierarhizeze ordinea
34

aplic
arii sigilarilor, dand prioritate molarului 1 permanent si apoi molarul 2 permanent, stiind
ca ei sunt cei mai susceptibili la carie lasand locul urmator pentru premolari si molarul de 18
ani. Profunzimea si desenul detaliilor in relief
(anatomia ocluzala) :
 santuri si fisuri adanci, pr ofunde cu proasta coalescenta,
 existenta unor santur i si fosete aberante,
 santuri si fisuri fara indicatie de sigilare in vecinata tea altora care se sigileaza.
 dinti cu defecte de de zvoltare de coalescenta,
 statusul odontal – criterii de tratament, in corelare cu cele 3 diagnostice posibile:
 suprafata ocluzala sanatoasa
 Suprafata ocluzala posibil cariata
 Suprafata ocluzala cariata
CONTRAINDICATIILE SIGILARII DE ORDIN GENERAL 1. copii a caror stare generala necesita efect uarea tratamentelor stomatologice cu anestezie
generala; 2. imposibilitatea cooperarii cu pacientul (copii necooperanti);
3. dupa cativa ani de la eruptie. DE ORDIN LOCOREGIONAL 1. pacientii la care nu se pot efectua o uscare corecta in timpul procedurii ;
2. leziuni carioase ce intereseza de talii de relief sau alte suprafete netede (carii aproximale)
ale aceluiasi dinte; 3. leziune carioasa palpabila cu sonda; leziune carioasa in dentina; 5. existenta reconstituirilor la nivelul dintilor vizati; 6. pacienti cu risc scazut de carie (relativ); 7. pacienti cu malocluzie (ocluzie traumatica).
AVANTAJELE:

reprezinta o tehnica de rutina simpla si nenociva;
nu necesita nici o preparare de cavitate (tehnica noninvaziva);
35

greseli ca exces de sigilant sau bule de aer in sigilant, pot fi usor observate si corectate in

timpul aplicarii;
verificarea acoperirii si polimerizarii co recte este foarte usoara;
pot fi reinoite fara a acuza nici un prejudiciu dintelui care ramane intact;
inlocuieste cu succes printr-o tehinca consrv atoare (sub forma de sigilari
largite) obturatiile cu amalgam de argint;
ofera o protectie esentiala in intervalul in care exista cel mai mare risc la carie;
efectul profilactic poa te fi crescut prin adaugarea de fluor in sigilant.

DEZAVANTAJELE:
necesita personal calificat;
efectul este tranzitoriu, ele trebuiesc refacute periodic datorita deteriorarii imbinarii
adezive in timp;
nu beneficiaza toate suprafetele (cele aproximale);
nu poseda calitatile unor pr oduse active profilactice, asigurind doar rolul de bariera
mecanica a zonelor retentive (la cele fara eliberare de ioni de fluor) ;
transparenta unor materiale face dificil controlul prezentei lor ;
nu se poate aplica la un numar mare de subiecti.
Conditiile impuse unui sigilant
1.sa fie fluid (materialele cu vascozitate mica um ecteaza cel mai bine smaltul gravat);
2. sa fie aderent la suprafetele gravate (puternic si durabile aderente de dinte) ;
3. priza rapida in conditiile cavitatii bucale ;
4. proprietati termice si mecanice cat mai aproape de cele ale teseturilor dure dentare, totusi
nu necesita o rezistenta mare la abrazie, intrucat trebuie sa se ‚’’spele’’ treptat de pe suprafata
de autocuratire; 5.biocompatibilitatea: sa nu afecteze tesutul pulpar, partile moi invecinate organismului in
general. Pina in acest moment nu se cunosc cunoasc efecte adeverse;
6. sa nu perturbe ocluzia;
7. sa aibe calitati fizionomice satisfacatoare;
8. impermeabile;
9. sa patrunda in detaliile morfologice.
Categorii de sigilan ți:
36

Dupa clasa de material sigilan
t
prima generatie (activitate prin raze ultraviolete)
a doua generatie (cu polimerizare chimca)
a treia generatie (sigilanti fotopolimerizabili la lumina vizibila):
 Sigilanti negranulari:
Status Arrow2, Helioseal (Vivadent), Fi ssurit (Vovo), Delton LC (De Trey), Visio-Seal
(ESPE), Concise LC White Sealant (3M ESPE);
 Sigilanti granulati:
Prisma Shield (L.D. Caulk Co.), Fluoroshi eld (L.D. Caulk Co.) Estiseal Lite Cure, Fissurit
F(Voco).
 Sigilanti cu eliberare de fluor: Fissurit(Voco),Helioseal F(Vivadent).

CIS
Avantaje
1. adeziune chimca la smalt fara o pregatire prealabila
2. eliberare continua de fluori, 3. culoarea acceptabila, 4 timp de priza convenabil, 5. simplificarea tehnicii de lucr u (eliberarea demineralizarii).
CIS
Dezavantaje
fragilitatea glass-ionomerilor aplica t in strat mai subtire de 2 mm;
timp lung de priza(5 min.) ce creaza dificultati,
retentia slaba;
rezistenta mai scazuta in z onele supuse solicitarilor;
sensibilitate in mediul umed, dezhidratare in timpul stadiului initial al reactiei de priza.
vascozitate mare ce le impiedica accesul in santuri si fosete,
manipulare mai complicata, aplicare mai greoaie;

Tehnica sigilarii consta in etapele (materiale fotopolmerizabile) :
1. examinarea și selecția dinților pentru aplicarea sigilantului;
2. igienizarea cavita ții bucale și curațarea suprafeț ei dentare;
3. izolarea din ților;
37

4. pregatirea suprafe ței
de smalț;
5. spalarea și uscarea;
6. prepararea materialului;
7. aplicarea sigilantului și polimerizarea;
8. verificarea sigilarii; 9. controlul in rela țiile ocluzale și finisarea;
10. controalele periodice. Criterii pentru determinarea cariilor din șanțuri și fosete (Radike):
1.varful sondei este prins sau prezinta rezisten ța dupa inserț ia in șanț sau foseta, dupa o
presiune moderata sau ferma și cand este acompaniata de unul sau mai multe semne :
a. o inmuiere la baza zonei, b. opacitate adiacenta ș anțului sau fisurii evidenț iind o subminare sau o demineralizare,
c. smal ț moale adiacent șanțului sau fisurii ce poate fi luat cu sonda.

2. pierde transluciditatea normala a smalț ului adiacent șanțului și fisuri, in contact cu zona
inconjuratoare. Condiț ia este considerata a fi eviden țierea clara a subminarii. In unele din
aceste cazuri sonda poate sa nu se pr inda sau sa nu penetreze fisura.

Igienizarea cavita ții bu
cale ș i curațarea suprafe ței dentare
Scop : Indepartarea completa a placii dentare și a resturilor (depozite moi) de pe
suprafața ocluzala pentru:
1. deblocarea fisurilor adanci, 2. vizualizarea șanțurilor și fosetelor,
3. permite sigilantului sa intre in contact maxim cu suprafa ța smalț ului.
Se efectueaza prin periaj profesional , fiind interesata in mod special suprafa ța ocluzala
ce va fi sigilata

Izolarea din ților

 Reprezinta menținerea unui camp operator uscat pe toata durata efectuarii tehnicii
de sigilare, o eventuala contaminare cu saliva ar permite remineralizarea suprafe ței de smalț
38

pregatita pentru sigilare, iar contam
inarea um eda din timpul aplicarii si gilantului ar avea o
influența negativa asupra sigilarii.
Este o condi ție esențiala care asigura longevitatea sigilantului.
Scopuri :
1. menț inerea dintelui curat și uscat pentru o ac țiune și o legare optima a materialului;
2. elimina poluarea suprafe ței prin posibilele contac te cu saliva, apa sau
umiditatea aerului expirat; 3. impiedica sigilantul sa ia contact cu țesutul oral, sa fie inghi țit accidental sau
sa creeze neplaceri pacientului datorita gustului.

Izolarea din ților

Scopuri : 1. menț inerea dintelui curat și uscat pentru o ac țiune ș i o legare optima a materialului;
2. elimina poluarea suprafe ței prin posibilele contacte cu saliva, apa sau
umiditatea aerului expirat; 3. impiedica sigilantul sa ia contact cu țesutul oral, sa fie inghi țit accidental sau s ă creeze
neplaceri pacientului datorita gustului.
Pregatirea suprafe ței de smal ț (gravajul acid)

Reprezinta demineralizarea cu un agent demineralizant a marginilor șanțurilor și
fosetelor. Scop : imbunataț irea aderen ței sigilantului prin :
1. crearea de neregularita ți care sa imbunata țeasca zona de renten ție;
2. marirea dimensiunilor microscopice dintre prisme pentru a fi accesibile pentru sigilant. Timpul de gravaj (trebuie cronometrat) este cel r ecomandat de producator, de obicei 60
secunde pentru dinț ii permanen ți și 120 secunde pentru din ții temporari.
1. Nici un demineralizant comercia l existent studiat (Botte nberg) nu e in stare sa
penetreze mai adanc de 17% din totalul adancimii fisurii.
2. Smal țul de la și din profunzimea orificiului fisurii este mai rezistent la condi ționarea
acida decat smal țul de pe planurile inclinate.
3. Daca o suprafa ța demineralizata nu este acoperita de sigilant in decurs de 10 zile, ea
va avea un aspect normal datorita remineralizarii din constituen ții salivei.
39

4.
Daca pentru demineralizare se folosesc geluri foarte vascoase exista posibilitatea ca
demineralizarea sa nu se realizeze complet și uniform pe toata suprafa ța, ramanand zone
nedemineralizate, eviden țiate dupa spalare și uscare. In acest caz se va repeta demineralizarea.

Spalarea și uscarea
1. Inaintea spalarii, aspiratorul este pozi ționat la ca țiva mm de suprafa ța dintelui.
2. Se efectueaza spalarea cu jet continuu de apa din spray-ul unitului dentar (se incearca
in prealabil) sau cu o seringa, jetul trebuind sa fie direc ționat direct catre suprafa ța ocluzala
(ce poate fi mascata de cuspizi) sau catre suprafe țele vestibulara sau orala, apa trecand apoi in
aspirator. 3. Timpul de spalare este variabil, de obicei adaptat formei de prezentare a
acidului utilizat. Wei recomanda 20 de secunde pentru solu ție și 30 de secunde pentru gel.
Aplicarea sigilantului și polimerizarea
Verificarea sigilarii Inspecț ie
Palpare cu sonda.
Controlul in rela ții ocluzale și finisarea
Se face dup ă minim 5 minute de la polimerizare;
Se îndepărtează contactele premature ș i interferen țele;
Controale periodice
Sigilarea este considerata eficienta cand inchide etan ș pe o durata cat mai lunga sistemul de
șanțuri și fosete. Sigilarea efectuata corect dureaza ca țiva ani, dupa care adaptarea marginala
trebuie refacuta. Controalele sun necesare o data la 6 luni.
Se verifica sub doua aspecte :
1. clin
ic prin examenul cu sonda,
2. paraclinic .

40

Situaț ii la co
ntrolul clinic
1. sigilare intacta -nu se intervine;
2. sigilantul pierdut in totalitate – se repeta sigilarea ;
3. sigilantul pierdut in totalitate pe o anumita zona – se verifica adapta rea sigilantului
restant și daca este buna, i se aspre ște suprafa ța cu o piatra fina, se gr aveaza zona cu sigilantul
pierdut și se completeaza cu un nou sigilant.

Sigilarea l ărgită
In anumite situa ții clinice, sigilarea se poate efectua printr-o tehnica de lucru invaziva.
Practic se efectueaza o prelucrare mecanica a șanțului ocluzal , o largire a acestuia.
Sigilarea l ărgită
largirea se poate face cu o freza cilindrico-coni ca fina diamantata sau cu o freza sferica.
 se recomanda in cazul suprafe țelor ocluzale cu șanțuri adanci, in special cand șanțurile
adanci și inguste prezinta modificari de culoare și se suspecteaza a ar fi cariate.
Prin largirea exploratorie cu freza se d ă diagnosticul de certitudine și se stabilie ște conduita
terapeutic ă adecvată :
– sigilare sau obtura ție preventiva sau chiar preparare clasica de cavitate.
Avantajele enameloplastiei
(Xalabarde) A. în cazul folosirii materialelor pe baza de Bis-GMA: a. permite patrunderea mai profunda a materialului, indiferent daca este granular sau
negranular, b. asigura o adaptare mai buna la smal ț,
c. cre ște rezisten ța la uzura a materialului, deoarece permite aplicarea intr-un strat mai
gros. B. in cazul f
olosirii glass-ionomerilor:
a. se pierd mai pu ține sigilari,
b. sigilarile care se men țin sunt corespunzatoare sau ap roape corespunzatoare din punct
de vedere al pastrarii formei anatomice și in privin ța integrarii marginale.
Obturațiile preventive
41

Definiție: Tehnica prin
care se combin ă sigilarea șanțurilor și fosetelor ocluzale cu
tratamentul unei carii minime ocluzale de smal ț sau smalț și dentină.
Obturațiile preventive
Odontomia profilactica poate fi utila in anumite situa ții clinice in care se impun masuri
profilactice locale, da r sigilarea nu se poate aplica. Fortier și Demars-Frenault enumera:
1. existen ța unor dubii in le gatura cu prezen ța sau absen ța unor carii,
2. copii cu policarii care au o igiena proasta,
3. imposibilitatea efect uarii unor controale periodice regulate,
4. copii a caror stare generala necesita efectuarea tratamentelor stomatologice sub anestezie generala (in special copii neadapta ți, handicapaț i psihic).
Scop 1. realizarea unor prepara ții minime cu sacrificiu dentar redus,
2. inlocuirea extens iei preventive cu una chimica nondistructiva,
3. imunizarea suprafeț elor ocluzale cu ajutorul ra șinilor sigilante.
Tipuri de leziuni carioase (Simonses) In funcție de extinderea și adancimea procesului carios depist ate prin preparare exploratorie
se deosebesc : 1. tip A
– leziunea carioasa in șanțuri și fosete este minima, cantonata numai in smal ț,
sau cand exista dubii in privin ța cariei,
2. tip B – leziunea carioasa a progresat in de ntina, dar este de mica amploare,
3. tip C – leziunea carioasa are o exti ndere mai mare in dentina.
Tehnica obtura ției p reventive cu ra șini
Tipul 1. Cuprinde etapele :
1. indepartarea cat mai conservatoare a țesutului alterat cu o freza sferica și palparea
exploratorie pentru a preciza in tinderea procesului de carie (cavitatea nu se extinde pana la
dentina daca leziunea este cantonata in smal ț),
2. izolarea, 3. demineralizarea in vederea aplicarii sigilantului, 4. spalare și uscare,
Tehnica obtura ției p
reventive cu ra șini
5. aplicarea adezivului amelodentinar (eventual), 6. aplicarea sigilantului și polimerizarea.
7. controlul rela țiilor ocluzale.
42

Tipul 2. Cuprinde etapele :

1. indepartarea dentinei alterate, 2. izolare, 3. aplicarea obtura țiilor de baza cu hidroxid de calciu sau glass-ionomeri, care
realizeaza o legatura mai buna cu dentina,
4. demineralizarea smal țului,
5. spalare și uscare,
6. aplicarea agentului de legatu ra (nu se aplica cand baza se realizeaza din glass-
ionomeri). Obturaț iile preventive de tip 2 și 3 necesita aplicarea unui agent de legatura la
smalț și dentina.
7. aplicarea ra șinii compozite granulare.

Tipul 3
Tehnica este asemanatoare tipului 2, dar ra șina granulara se folose ște numai pentru obturarea
cavitaț ii, iar pentru sigilarea șanțurilor și fosetelor se folose ște un material de sigilare.
Sigilantul trebuie aplicat imediat dupa introduc erea compozitului in cavitate pentru a forma o
legatura chimica cu acesta și pentru a umple eventualele goluri marginale.
Tehnica obtura ției preventive cu glass-ionomeri Garcia-Godoy
recomanda urmatorii timpi operatori:
1. periaj profesional cu pasta de piatra ponce, 2. spalare cu apa, 3. pregatirea conservativa a cavita ții,
4. izolarea, 5. spalarea cavita ții cu apa și uscarea blanda cu aer necontaminat cu ulei,
6. indepartarea re sturilor dentinare tasate pe pere ții cavitații (, , smear layer'), prin
aplicarea de acid poliacrilic timp de 10 secunde. In cavita țile mai profunde inaintea folosirii
condiționerului se aplica un stra t de hidroxid de calciu,
7. spalarea u șoara cu jet de apa, 30 de secunde, apoi uscare blanda,
8. aplicarea glass-ionomerului de preferat de tip III (acesta va asigura o legatura mai buna cu sigilantul care va fi depus de asupra), decat un glass-ionomer de tip II,
9. deminerali zarea glass-ionomerului intarit și a șanțurilor și fosetelor invecinate (cu gel
de acid fosforic 37-44% timp de 1 minut), 10. spalare cu jet de apa fara presiune 30 de secunde , apoi uscare cu aer,
43

11.
aplicarea materialului de sigilare pe suprafa ța demineralizata pana pe pantele
cuspidiene,
12. controlul in ocluzie cu evitarea zonelor de solicitare masticatorie.

44

Lucrare practic ă 8- Interpretarea radiografiilor dentare la copii în perioada
dentiț iei temporare și mixte.

45

46

47

48

49

50

51

Universitatea Dun ărea de Jos, Facultatea de Medicin ă și Farmacie
Departamentul de Medicin ă Dentară
Disciplina Pedodon ție
Anul de studiu IV

Îndrumar de lucr ări practice

Autor:
As. Univ. Dr. Ionel Dan-Cristian
52

53