LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [307900]
[anonimizat] I
Coordonator științific:
Conf. dr. univ. DIANA CSORBA
Autor:
Prof. ION (căs. NAE ) LILIANA
Grădinița Nr. 4 Popești-Leordeni, jud.Ilfov
București 2017
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
JOCUL DIDACTIC MIJLOC DE DEZVOLTARE A [anonimizat] I
Coordonator științific:
Conf. dr. univ. Diana Csorba
Autor:
Prof. Ion (căs. Nae) Liliana
Grădinița Nr. 4 Popești-Leordeni, jud. Ilfov
București 2017
CUPRINS
ARGUMENT………………………………………………………………………………………………1
CAPITOLUL I. JOCUL -UNIVERS AL CUNOAȘTERII ÎN PERIOADA PREȘCOLAR
I.1. Joc. Joaca. Joc didactic………………………………………………..3
I.2 Clasificarea jocurilor didactice……………….……………………..…9
I.3 Abordări didactice în învățământul preșcolar…………………………13
CAPITOLUL II. ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI
II.1 Conceptul de personalitate și importanța acestuia la vârsta preșcolară…………………………………..……………………………..…….18
II.2. Contribuția jocului la dezvoltarea proceselor psihice ale copilului……………………………………………………………………………………………………..20
II.3. Jocul didactic și activitățile integrate………………..………………..26
II.4 Interferențe între jocul didactic și comunicare………………………………..28
CAPITOLUL III. AFECTIVITATEA componenta esentiala a sist psihic
III.1 afectivitatea .Caracteristici generale
III2.Rolul afectivitatii in motivatia copilului prescolar
IIII,3 latura afectiva a jocului didactic
CAPITOLUL IV. [anonimizat] A PERSONALITĂȚII COPILULUI PREȘCOLAR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE
IV.1. Argumentare teoretică………………………………………………47
IV.2. Metodologia cercetării………………………………….…………..47
IV.3. Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice……………..…..49
IV.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor………………..….57
IV.5. Concluziile cercetării……………………………………………….58
BIBLIOGRAFIE………..………………………………………………………59
ANEXE……………………………………………………………………….…..61
ARGUMENT
Jocul este cea mai spontană activitate a unui copil. [anonimizat], [anonimizat].
Odată cu descentralizarea învățământului și instituirea unei variații curriculare s-a schimbat și abordarea predării la clasă.
Acest lucru este vizibil mai mult la ciclurile mari dar și la grădiniță sunt schimbări majore în procesul de predare. [anonimizat].
Jocul poate fi desfășurat ca atare și aici mă refer ca activitate liberă și independentă dar poate îmbrăca și forme de învățare dirijată și atunci discutăm despre jocul didactic care are o structură specială. De asemenea jocul este o [anonimizat].
Copiii sunt dornici de joc și sunt dispuși să se joace oricum. Prin urmare și atunci când vorbim de aplicarea la grupă a unui joc didactic, copiii nu prea fac diferența între jocuri (adică joc obișnuit –joc didactic). Ei doar percep jocul didactic ca un altfel de joc, dar pentru ei atât timp cât se joacă este mai mult decât în regulă. Oare de ce? Jocul, indiferent de natura sa, creează bună dispoziție, generează bucurie și competiție între copii.
Jocul în sine are multe valențe educative și creative. La vârsta preșcolară nici nu putem învăța copiii fără joc, acesta este folosit ca modalitate impetuos necesară pentru transmiterea de noi cunoștințe.
Am pornit de la ideea că jocul didactic este principala formă de activitate la preșcolari. Orice abordare didactică pe acest segment de vârstă trebuie privită prin prisma jocului didactic. Având în vedere tema aleasă, am structurat lucrarea în capitole care, din punctul meu de vedere, vin în a demonstra importanța jocului didactic în dezvoltarea personalității copilului. Astfel, am dezvoltat aspecte pedagogice legate de jocul didactic, creativitate și comunicare. Aceste pârghii, eu personal, le consider piloni în dezvoltarea personalității copilului preșcolar.
Orice activitate didactică poartă amprenta creativității educatoarei, iar calitatea actului didactic o dă comunicarea flexibilă și aspectul creativității.
În cadrul lucrării prezente, am realizat în cadrul primului capitol o prezentare a importanței jocul ca activitate liberă și specifică tuturor copiilor. Pe tot parcursul lucrării am abordat jocul ca activitate fundamentală la vârsta preșcolară, influența jocului asupra dezoltării morale, intelectuale și fizice ale preșcolarilor, relația dintre joc – învățare –creație. Pornind de la aceste ipoteze am încercat să găsesc modalități prin care pot pătrunde în lumea copilăriei pentru o cunoaștere mult mai amplă și mai profundă a copilului care își dezvoltă laturile creative prin intermediul jocului.
Tot în acest capitol am realizat o clasificare a jocurilor didactice precum și importanța pe care acestea o au în dezvoltarea intelectuală și emoțională a preșcolarilor
În cadrul celui de-al doilea capitol am reliefat importanța jocurilor didactice în dezvoltarea emoțională și aportul acestora la dezvoltarea proceselor psihice la această vârstă..Am realizat pârghii de discuție între aspectul comunicării și aspectele pe care le implică jocul didactic în cadrul activiităților didactice.
Prin joc dezvoltarea intelectuală este centrată asupra dobândirii de noi cunoștințe și asupra diversificării activităților mentale. Jocul favorizează dezvoltarea aptitunilor imaginative , capacităților de creeare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte și fenomene , posibilitatea de a opera mintal cu anumite reprezentări având drept model acțiunile concrete cu obiectele folosite în timpul jocului .
În capitolul trei am discutat despre afectivitate și rolul acesteia în dezvoltarea emoțională a copilului. Am reliefat caracteristicile relevante ale afectivității și legăturile sale cu gândirea și motivația.
Capitolul patru l-am dedicat studiului experimental și am evidențiat prin activitățile realizate în cadrul acestuia, importanța jocului didactic la dezvoltarea personalității preșcolarului.
În societatea actuală observăm o serie de schimbări rapide care ne afectează traiul de zi cu zi și mai ales timpul liber. Majoritatea părinților au din ce în ce mai puțin timp liber în a se juca cu proprii copii. Aceștia, la rândul lor își ocupă timpul cu o gamă vastă de jocuri care creează dependență și anume, jocul pe calculator.
Încă de la cele mai fragede vârste copiilor, li se cumpără tablete și copiii se joacă pe ele învățând în același timp să descarce aplicații variate. Aceste jocuri au și valențe pozitive necontestate dar au și aspecte care sunt în defavoarea dezvoltării emoționale și a personalității copilului.
Prin urmare, ceea ce am dorit să subliniez în lucrarea mea este faptul că, jocul didactic este o modalitate eficientă în activitatea de la grupă și are un rol pozitiv în dezvoltarea personalității copilului preșcolar.
Este important ca prin joc copilul să comunice verbal, prin mimică și prin gestică, prin exprimarea liberă a emoțiilor care le generează participarea la joc. Voia bună și sentimentul de bucurie este obținut prin implicarea copilului în activitatea directă a copilului alături de alți copii în cadrul jocului didactic.
Contactul în mod direct al copilului cu alți copii este vital pentru dezvoltarea personalității acestuia, pentru socializare și integrare în grupul de copiii.
CAPITOLUL I
JOCUL -UNIVERS AL CUNOAȘTERII ÎN PERIOADA PREȘCOLARĂ
I.1. Joc. Joaca. Joc didactic.
Încǎ din Antichitate s-a descoperit faptul cǎ arta seamǎnǎ cu jocul, orice creație imitǎ imaginea lumii. Arta nu doar modificǎ, ci construiește o altǎ lume prin intermediul jocului. În spațiul pur al ideilor, jocul acapareazǎ și înstǎpânește ființa umană.
Primele definiții ale jocului, la îndemâna întregii lumi, aparțin dicționarului explicativ.
Aici copiii, adulții pot gǎsi câteva dintre explicațiile date de-a lungul timpului, jocului. Printre acestea amintim câteva dintre ele:
– activitate fizicǎ, mintalǎ desfǎșuratǎ din plǎcere;
– distracție la care participǎ un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante;
– acțiunea de a se juca și rezultatul ei, activitate distractivǎ;
– distracție a copiilor lipsitǎ de griji;
– competiție sportivǎ (de fotbal, de baschet, de handbal, etc.).
Există o strânsă relație între joc și muncă, jocul fiind – așa cum preciza Jean Chateau – „o punte aruncată între copilărie și vârsta matură”.
Ulterior, după cum arată Elkonin în lucrarea Psihologia jocului, în toate limbile europene cuvântul joc a început să se extindă asupra unei largi sfere de acțiuni umane care, pe de o parte, nu presupun o muncă grea, iar pe de altă parte, oferă oamenilor veselie și satisfacție.
Copilul caută în joc o încercare capabilă de a-i permite să-și afirme Eul său, jocul având pentru copil rolul pe care munca o are pentru adult. Copilul se simte puternic prin succesele sale ludice. Acest fapt este determinat în primul rând de apariția reprezentării. Istoria jocului infantil este, de fapt, arată Ursula Șchiopu, istoria personalității care se dezvoltă și care se formează treptat.
În strânsă unitate cu celelalte procese de cunoaștere, prin joc se dezvoltă și limbajul copilului. După cum nu există jocuri fără mișcare și fără acțiune, tot așa nu există nici jocuri lipsite de reacții verbale. În acest sens, Tina Bruce (1993) menționează că, copilul vorbește chiar și atunci când se joacă singur. În această etapă de dezvoltare a vorbirii, soluționarea problemelor nu se poate realiza pe planul limbajului interior, ci prin reacții verbale deschise.
Copilul gândește cu voce tare. De asemenea, în cadrul jocurilor colective, copiii se înțeleg asupra subiectului, își repartizează rolurile, își comunică impresiile și astfel își activează vocabularul, își precizează semnificația cuvintelor, își dezvoltă limbajul contextual.
Norbert Sillamy, în Dicționar de psihologie, definește jocul astfel : activitate fizică sau mentală fără finalitate utilă, căreia i te dedici din simplă plăcere. Dar jocul este privit de Sillamy nu numai ca activitate specifică copilului (pentru copil totul este joc) ci și ca :
Metodă de instruire (în învățământul preșcolar, chiar și primar – joc educativ/joc didactic) ;
Mijloc de investigație și tratament psihologic, în special la copii : modelaj, marionete, dar și la adolescenți și adulți – se discută, în acest sens, de JOCOTERAPIE sau LUDOTERAPIE, ca tehnică folosită cu precădere în psihiatrie, psihoterapie, pentru a favoriza resocializarea pacienților (jocuri de îndemânare, jocuri de competiție etc.) ;
Tehnica de grup, destinată formării participanților (joc de rol) – este derivată din psihodrama lui Moreno și ia forma unei improvizații teatrale pe o temă aleasă în prealabil de toți participanții; este un instrument de perfecționare personală (capacitate de comunicare, soluționare de probleme, interrelaționare optimă), dar și mijloc de selecție profesională a candidaților.
În prezent, se consideră că jocul reprezintă tipul fundamental de activitate a copilului și, în același timp, mijloc de instruire și educație prin care copilul se dezvoltă fizic, intelectual și social, de aceeași importanță ca și activitățile de învățare și muncă.
Jocul are caracter polivalent, fiind pentru copil muncă, artă, realitate și fantezie. În acest sens, pedagogul elvețian E.Claparède precizează că „jocul este însăși viața”. Jean Piaget, elevul lui Claparède, referindu-se la evoluția jocului, acordă un rol deosebit factorului imitație, în timp ce alți psihologi socotesc de maximă importanță evoluția proceselor de cunoaștere, trecerea de la planul concret al acțiunii la cel abstract.
Joaca devine o formă proprie de manifestare, în care se afirmă liber și trăiesc satisfacții puternice. Pentru copii, joaca este o activitate lipsită de griji, o distracție în care ei au un rol însemnat. Joaca unui copil nu poate fi copiată de adult, pentru că aici formele de manifestare sunt specifice vârstei mici. Găsim diferențe de joacă și între copii, în funcție de vârsta, de mediul cultural în care se dezvoltă, de starea materială etc. La joacă fiecare copil își stabilește regulile, conținuturile, pe care le schimbă de câte ori e necesar. Joaca este o distracție pentru copil, o evadare din lumea organizată și o incursiune într-o lume proprie în care pot apărea restricții numai dacă sunt acceptate de copil. În joacă copilul găsește plăcerea deplină deoarece trăiește nedisimulat.
În Dicționarul de psihologie (1978), P. Popescu-Neveanu precizează : jocul este un mod de dobândire și precizare a cunoștințelor prin acțiune. Prin joc se dezvoltă procesele psihice de reflectare directă și nemijlocită a realității – percepțiile (mânuind diferite obiecte și materiale, copilului i se dezvoltă percepțiile de mărime, formă, culoare, greutate, distanță etc.) și reprezentările -, dar și procesele psihice intelectuale, memoria, gândirea, imaginația. Jocul este o activitate de gândire, arată Popescu-Neveanu, întrucât este orientat spre rezolvarea de probleme, spre găsirea căilor în vederea depășirii unor obstacole, acțiunea și cuvântul constituind principalele mijloace ale jocului.
Jocul este tot atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca și lumina soarelui. Prin joc, copilul învață și se dezvoltă totodată. Jocul înseamnă o explorare a universului, a realității. Pentru copil, jocul este distracție, este învățătură, este muncă, mijloc prin care se educă, mijloc eficient de cunoaștere a lumii înconjurătoare și de educare a limbajului.
Jocul didactic este o formă de activitate, atractivă și accesibilă copilului, prin care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative din grădinițele de copii. Toate jocurile didactice trebuie să faciliteze procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar forma sa distractivă va declanșa copiilor stări afective complexe.
Jocul didactic este un „tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică, regulile și acțiunile de joc conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor”.
Jocul didactic prezintă câteva caracteristici:
jocul este voluntar, liber de constrângere, de seriozitatea cotidiană, activează fantezia, facilitează experiența și prelucrarea datelor experienței cotidiene;
jocul pleacă de la premisa că are un scop, dar este deschis modificărilor, copiii reflectă lumea înconjurătoare și se adaptează la realitățile vieții;
prin jocuri copiii învață cu plăcere, ce-i timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi și obțin mai multă siguranță în răspunsuri;
valoarea principală a jocului, rezultă din faptul că-i face pe copii participanți nemijlociți, direct interesați la propria lor formare;
reușita jocului didactic este proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care educatorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-l definesc;
jocul didactic, având o structură complexă, trebuie studiat cu multă atenție înainte de a fi executat cu copiii.
Educatoarea trebuie să cunoască bine sarcina didactică urmărită în joc, acțiunea lui și regulile care-l reglementează, astfel încât să-l poată preda corect în activitatea pe care o desfășoară cu copiii. Nerespectarea uneia din componentele jocului, cunoașterea insuficientă a acțiunii sau a regulilor sale afectează buna îndeplinire a sarcinii didactice sau chiar duce la schimbarea profilului activității.
Structura jocului didactic
Jocul didactic se caracterizează printr-o structură specifică, originală, diferită de celelalte activități desfășurate în grădiniță. Integrarea jocului în procesul instructiv-educativ face ca preșcolarul să învețe cu plăcere, să devină interesat de activitatea pe care o desfășoară, face ca cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri.
Jocul este o formă de activitate specifică pentru copil și hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică arată U. Șchiopu în Dicționar de psihologie, al cărei coordonator este.
Prin natura sa, jocul didactic are o serie de caracteristici prin care se deosebește de celelalte activități cu conținut asemănător:
Scopul didactic al jocului – ca pentru orice altă activitate didactică desfășurată într-o instituție instructiv-educativă și pentru jocul didactic trebuie proiectate intențiile, obiectivele ce urmează a fi realizate. Acesta reprezintă finalitatea spre care tinde jocul respectiv.
Scopul didactic al activității de joc se elaborează de către personalul didactic, conform cerințelor Programei activităților instructiv-educative în grădinița de copii și ale noului Curriculum Național, ținând cont și de specificul vârstei grupei de copii.
Scopurile jocului didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și timp, de a deosebi formele, mărimile, culorile, de relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale etc.
Formularea scopului trebuie să fie clară, precisă, astfel încât să oglindească problemele specifice impuse de realizarea jocului și pentru a asigura organizarea și desfășurarea corectă a activității. Unele jocuri pot avea scop de natură cognitivă, altele urmăresc aspectul formativ, dar pot să cuprindă și ambele categorii.
Sarcina didactică – atracția copilului pentru joc se leagă direct de rezolvarea sarcinii didactice. Face referiri la ceea ce trebuie să execute copiii pe parcursul jocului, ceea ce li se dă spre rezolvare (să recunoască, să denumească, să compare etc.). Ea trebuie indicată clar, în termeni operaționali, în funcție de criteriul vârstei, la preșcolarii mici un singur aspect de conținut, în timp ce la preșcolarii mai mari poate să fie mai complexă. Același joc poate să-i pară copilului în diferite forme, dacă sarcina didactică este de fiecare dată alta.
Sarcinile didactice trebuie astfel concepute încât să reactiveze memoria reproductivă, dar mai ales gândirea, cu toate operațiile ei, cu capacitatea de asociere, cu flexibilitatea, cu fluiditatea.
Sarcina didactică trebuie să aibă în vedere următoarele:
să fie sub forma unui obiectiv operațional, să cuprindă un singur aspect al conținutului și să precizeze ceea ce au de făcut copiii în mod conștient și concret în desfășurarea jocului;
să cuprnidă o problemă care trebuie rezolvată de către toți copiii;
să antreneze întreaga personalitate a copilului;
să valorifice în anumite moduri cunoștințele, deprinderile și priceperile copiilor.
Elementele de joc reprezintă mijloacele de realizare a sarcinii didactice, dau farmecul jocului. O activitate didactică dacă nu conține aceste elemente, nu este joc. Ele pot fi: întrecerea, așteptarea, surpriza, aplauzele, recompensa etc.
Conținutul jocului – acesta reprezintă cunoștințele pe care copiii și le-au însușit anterior, în cadrul activităților obligatorii și pe care urmează să le folosească în cadrul jocului didactic. Reprezintă cunoștințele care arată despre ce este vorba în jocul didactic.
Conținutul jocurilor stimulează și cultivă trăsături psihice pozitive ca: inițiativa, inventivitatea copilului. Copilul, fiind pus în fața unei situații, nu adoptă o atitudine contemplativă ci, reflectă asupra ei, își imaginează diferite variante de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează. Faptul că uneori rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi, îl determină pe copil să gândească la diversele variante, să opteze, motivând alegerea făcută, prin avantajele pe care le oferă în comparație cu celelalte.
Regulile jocului didactic sunt stabilite dinainte și sunt obbigatorii pentru toți copiii, fac legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Acestea pot fi: repartizarea rolurilor, modul de rezolvare a problemei, succesiunea acțiunilor în joc, ce este și ce nu este permis în timpul jocului.
Materialul didactic folosit în cadrul jocului trebuie să fie diferit, adecvat conținutului, vârstei și particularităților individuale ale copiilor.
Acțiunea de joc este partea care face ca rezolvarea sarcinii să fie plăcută și atractivă pentru copii. Aceasta antrenează copiii la o activitate intelectuală care nu se conștientizează ca efort, dinamizează participarea și favorizează realizarea performanțelor.
Studiind jocul copilului în perioada preșcolară, U.Șchiopu precizează în lucrarea Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor (1970)că, prin intermediul jocului, copilul pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapt potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă.
I.2 Clasificarea jocurilor didactice
Varietatea foarte mare a jocurilor se lasă greu încorporată într-o schemă satisfăcătoare, datorită caracterului, conținutului și structurii jocului. În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe încercări de clasificare a jocurilor și mai simple și mai complexe, după un criteriu sau mai multe având la bază scheme de sondaj longitudinal sau sondaj transversal.
Eduard Claparede, inspirându-se din lucrările lui K.Gross, a împărțit jocurile în:
jocuri ale funcțiilor generale;
jocuri ale funcțiilor speciale și ca subgrupe de jocuri;
jocuri senzoriale;
jocuri motorii;
jocuri psihice.
Prin jocurile senzoriale Claparede a grupat toate tipurile de jocuri care antrenează capacitățile senzoriale; jocurile motorii antrenează îndemânarea, coordonarea mișcărilor, agilitatea, în timp ce jocurile psihice sunt:
jocuri intelectuale – care solicită o activitate intelectuală (antrenând gândirea, fac comparații)
jocuri afective- provoacă emoții(de durere, estetice).
O clasificare unanim acceptată a jocurilor este greu de realizat. Pentru elaborarea unei clasificări acceptabile este necesară selectarea criteriilor pe de o parte, ținând seama de sarcinile educării multilaterale a preșcolarilor, iar pe de altă parte, de ponderea influenței formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a copilului.
În funcție de aceste considerente, pedagogia generală clasifică jocurile în următoarele trei categorii:
– jocuri de creație;
– jocuri de mișcare;
– jocuri didactice.
Această clasificare corespunde în cel mai înalt grad sarcinilor dezvoltării fizice, intelectuale, morale și estetice ale copilului, jocurile didactice fiind numeroase, clasificarea se face după două criterii în funcție de:
conținut;
material didactic.
Varietatea mare a jocurilor didactice, proiectate în grădiniță pentru dezvoltarea limbajului sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical), impun găsirea unor criterii de clasificare a acestora. Cel mai important criteriu în acest sens îl constituie conținutul jocurilor didactice. Din acest punct de vedere ele pot fi grupate în:
jocuri didactice pentru formarea și exersarea unor propoziții corecte;
jocuri didactice pentru îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor,
jocuri didactice prin care se exersează structurile gramaticale.
Organizarea și desfășurarea jocurilor didactice
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibilă copilului, prin intermediul căruia se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative din grădiniță.
El trebuie pregătit din timp și cu multă atenție pentru a se putea asigura desfășurarea lui în bune condiții.
Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea lui metodică, de modul în care educatorul știe să asigure o concordanță deplină între elementele ce îl definesc.
Pentru organizarea unui joc didactic trebuie să avem în vedere următoarele cerințe:
pregătirea jocului;
organizarea judicioasă a acestuia;
respectarea momentelor jocului didactic;
ritmul și strategia conducerii lui;
stimularea copiilor în vederea participării afective la joc;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc ( complicarea jocului, introducerea altor variante).
Etapele jocului didactic
Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele momente care trebuie parcurse:
Introducerea în joc are menirea de a capta atenția copiilor, de a trezi curiozitatea în legătură cu ce urmează și de a crea o atmosferă prielnică desfășurării acestui tip de activitate. Acest moment se poate realiza prin povestiri scurte, ghicitori, convorbiri, versuri, se mai poate folosi surpriza (sub forma sosirii personajelor și a prezentării lor), vorbirea șoptită, bătăi în ușă, aducerea săculețului fermecat etc. Este un moment important al activității, deoarece îi familiarizează pe copii cu tema respectivă, prefigurează sarcina didactică pe care o implică jocul didactic.
Prezentarea și intuirea materialului este momentul în care copiilor li se prezintă materialul care va fi utilizat în joc. Acesta va fi intuit în întregime sau parțial în funcție de natura, cantitatea și dificultatea mânuirii lui în joc.
Anunțarea temei și a obiectivelor se face spunând simplu și concis formulat, cu multă claritate, în așa fel încât copiii să înțeleagă.
Explicarea și demonstrarea jocului este sarcina ce revine educatoarei, trebuie făcută în mod precis și concis, evitându-se excesul de vorbire, cuvintele de prisos care ar îngreuna înțelegerea celor arătate. Educatoarea trebuie să folosească, în același timp, un limbaj simplu, însoțit de gesturi și mimică adecvate.
Explicarea jocului trebuie să cuprindă următoarele:
descrierea acțiunii jocului, în succesiunea lui firească;
indicații cu privire la folosirea materialului;
precizarea sarcinilor copiilor;
formularea clară a regulilor jocului, precum și a rezultatului urmărit.
Pentru buna desfășurare a jocului, educatoarea trebuie să se asigure dacă toți copiii și-au însușit corect regulile jocului. În cazul în care copiii nu au înțeles regulile jocului, educatoarea intervine cu unele sublinieri la sfârșitul explicației, înainte de a începe jocul propriu-zis.
Executarea jocului de probă se realizează sub îndrumarea educatoarei care intervine pentru a reaminti regulile și ordinea etapelor jocului, făcând unele precizări organizatorice. După executarea jocului de probă, educatoarea va face aprecieri asupra modului de joc, va remarca greșelile săvârșite, va reveni cu explicații suplimentare pentru corectarea greșelilor.
Executatea jocului de către copii se realizează imediat după jocul de probă. În această etapă, care se realizează sub conducerea educatoarei, trebuie să se urmărească: să mențină atmosfera de joc prin aplauze, mișcare, competiție; să antreneze toți copiii în acțiune; să încurajeze copiii; să stimuleze jocul etc.
Educatoarea trebuie să verifice permanent îndeplinirea acțiunilor în succesiunea dată, respectarea regulilor, reamintirea lor atunci când este necesar, îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice.
Un rol important îl are și atragerea în joc a tuturor copiilor, sprijinirea celor care nu reușesc să efectueze corect sarcinile, îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele educative, asigurarea unui ritm vioi de joc, menținerea disciplinei.
Complicarea jocului se realizează după ce toți copiii au îndeplinit și rezolvat corect acțiunea și regulile jocului. Pentru a se asigura transferul deprinderii se pot introduce noi materiale și elemente noi de joc, sau se pot complica sarcinile jocului prin introducerea situațiilor problemă.
Încheierea jocului este momentul în care se face analiza rezultatelor, se stabilesc câștigătorii, se fac aprecieri asupra parcursului copiilor.
Pentru buna pregătire, organizare și desfășurare a jocului didactic, educatoarea trebuie să creeze cele mai bune condiții de realizare, astfel încât, jocul didactic să-și păstreze specificitatea și să-și mărească eficiența.
Jocul didactic, ca mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii, realizează una din cele mai importante cerințe ale educației preșcolare, aceea de a-i învăța pe copii o varietate de noțiuni, jucându-se în mod organizat.
I.3 Abordări didactice în învățământul preșcolar
Activitățile instructiv-educative din grădiniță sunt un mijloc de învățare, cu ajutorul strategiilor didactice, folosite de către cadrul didactic, copiii din gradiniță își însușesc anumite deprinderi, aptitudini, abilități necesare vieții de școlar.
Toți copiii au dreptul la educație și dezvoltare, fiecare copil este unic, trebuie să se țină seama de particularitățile de vârstă și de nevoile lui specifice. Nevoile copilului sunt foarte importante pentru educația lui, sunt diferite de la un copil la altul și de la o perioadă la alta, aborbarea lui trebiue să fie individualizată. Educatoarea trebiue să cunoască profilul psihologic al copilului pentru a avea un bun rezultat al activității pedagogice.
Grădinița are un rol important în pregătirea și motivarea copilului pentru formarea personalității și dezvoltarea creativității, sensibilității și a aptitudinilor sale. Din acest motiv este nevoie să se acorde șanse egale tuturor copiilor, toți au
dreptul la educație, rolul educatorului este de a pregăti copiii pentru societatea de azi și de mâine.
În cartea ,,Păriți străluciți, Profesori fascinați”, Augusto Cury ne propune o nouă viziune asupra modului de a crea o educație excelentă. Menirea educatorului este de a forma copii sociabili, fericiți, liberi și întreprinzători, un scop important este de a educa emoția, stima de sine, dezvoltarea solidarității, a toleranței, a capacității de adiministrare a gândurilor în situație de tensiune, a frustrărilor, toate acestea au ca obiectiv formarea de oameni care gândesc.
În cea mai importantă carte a lui Howard Gardner ,,Inteligențele multiple”, ne sunt formulate o serie de teorii a inteligențelor, acestea reprezintă seturi de abilități, talente, deprinderi mentale, pe care le are orice om, în diferite grade. Fiecare copil are un stil de învățare diferit, ceea ce înseamnă o abordare diferită, individualizată, pe tot parcursul dezvoltării sale, pentru o dezvoltare armonioasă a personalității sale, în funcție de trăsăturile sale de personalitate.
Jocul este o metodă activ-participativă, prin care educatorul poate forma deprinderi, consolida, verifica cunoștințele, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare. Jocul este forma cea mai naturală de învățare și, în același timp, de exprimare a conținutului psihic al fiecăruia. Un bun observator al jocului copilului poate obține informații prețioase pe care le poate utiliza ulterior în activitățile de învățare structurate.
Jocul poate fi cel mai bun mod de activizare al copilului, de a încuraja, de a stimula inteligența și de a dezvolta creativitatea. Jocurile pot fi folosite cu scopul de a familiariza copiii cu unele concepte, de a consolida cunoștințele însușite, de a dezvolta gândirea, de a recapitula și sistematiza cunoștințele și deprinderile însușite.
Pentru copilul preșcolar jocul constituie cadrul specific unui antrernament al spontaneității și al libertății de expresie, un mod important de a cultiva receptivitatea, de a dezvolta mobilitatea și flexibilitatea proceselor psihice ale copiilor.
Jocul constituie un real instrument de lucru în activitățile cu copiii preșcolari remarcându-se că:
jocul nu apare spontan și autonom, nu se dezvoltă de la sine, ci trebuie să fie învățat în ambianță socială;
jocul are un caracter polivalent, fiind pentru copil muncă, artă, realitate, fantezie;
jocul are un caracter universal cu rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării;
caracterul colectiv al jocului reprezintă o expresie a trebuinței de comunicare;
jocul este o realitate permanentă cu mare mobilitate pe scara vârstelor.
Jocul este un mod de viață pentru copil, modul principal de a cunoaște lumea înconjurătoare, astfel el se dezvoltă natural, o componentă importantă pentru dezvoltarea globală a preșcolarului.
În cartea ,,Pedagogie Preșcolară”, Elisabeta Voiculescu ne enumeră câteva moduri de organizare a jocului:
1. Jocul spontan este lipsit de constrângerile externe, educatoarea observă copiii,le pune la dispoziție materialele necesare desfășurării jocului, intervenția ei trebuie să fie discretă, să nu deranjeze copiii în timpul jocului. Jean Piaget clasifică aceste jocuri spontane în: joc de exersare, joc simbolic, jocul cu reguli și jocul de construcție.
2. Jocul exercițiu sau funcțional – antrenează toate procesele psihice ale copilului, sare, aleargă, selectează diferite obiecte după mărime, formă, culoare, se dezvoltă atenția, învață să relaționeze, să interacționeze cu colegii de joacă.
3. Jocul simbolic sau de creație sunt jocurile inventate de copii. În cadrul acestor jocuri întâlnim:
jocuri cu subiecte din viața cotidiană ( De-a familia, De-a doctorul );
jocuri cu subiecte din povești și basme ( De-a Căsuța din oală, De-a Scufița Roșie);
jocuri de construcție cu diferite materiale .
4. Jocul cu reguli – acest tip de joc apare după vârsta de 4 ani și se dezvoltă în timp. Aceste jocuri se aseamănă cu jocurile didactice prin faptul că pun preșcolarul, de cele mai multe ori, să rezolve diferite probleme. Cele mai numeroase sunt jocurile intelectuale și de mișcare, ce au ca scop exersarea unor deprinderi motrice: atmosfera de joc este realizată prin spiritul de competiție .
5. Jocul de construcție – este un joc foarte îndrăgit de copii, ei au la dispoziție diferite cuburi, mozaic, materiale plastice etc. Jocul de construcție dezvoltă simțurile, coordonarea mișcărilor, coordonarea ochi-mână, dar și gândirea, inteligența, imaginația, creativitatea, gustul estetic etc.
6.Jocul didactic – este un mijloc care favorizează trecerea de la joc la învățare. El trebuie să îmbine armonios activitatea instructiv-educativă cu elementul distractiv. Are rolul de a-i ajuta pe copii în ce privește concentrarea, atenția, gândirea, învățarea. Jocul didactic pentru a fi eficient trebuie să se adreseze memoriei vizuale, astfel capacitatea de concentrare a atenției crește.
Jocul este o condiție importantă pentru evoluția ulterioară a copilului, lipsirea de joc determină apariția unor carențe în dezvoltarea personalității. Prin intermediul jocului, copilul achiziționează informații, noțiuni necesare înțelegerii și integrării lumii reale.
Grădinița este mediul care, prin activitățile desfășurate, antrenează dezvoltarea psihio-fizică a copilului. În cadrul activităților din grădiniță se promovează trei tipuri fundamentale de activități: jocul, explorarea și experimentarea. Prin aceste activități copiii acumulează experiențe cu o semnificație majoră pentru dezvoltarea lor și le satisface nevoile specifice vârstei. Preșcolarii descoperă lumea înconjurătoare cu ajutorul celor trei căi.
Unul din mijloacele folosite în activitatea cu copilul este jucăria, ea este un stimulent al jocului. Ea este importantă pentru că face acțiunile copiilor reale, oferă posibilitatea să acționeze, exprimându-și ideile și sentimentele, îl ajută pe copil să
gândească, îl pune în diferite situații, ducând la dezvoltarea proceselor psihice. În jocul lor copiii își folosesc cunoștințele anterioare, dorind să obțină noi informații se nasc o mulțime de întrebări, ale căror răspunsuri copiii le rezolvă prin explorare.
Materialele didactice și jucăriile reprezintă instrumente importante din cadrul activităților din grădiniță, ele pot contribui semnificativ la dezvoltarea copiilor și la realizarea obiectivelor propuse.
Explorarea presupune încercările și tentativele copilului de a cunoaște și de a descoperi lucruri noi. Este una din acțiunile fundamentale ale dezvoltării copilului, permite cucerirea lumii înconjurătoare și stimulează motivația de a cunoaște, oferind bazele dezvoltării potențialului psihofizic și aptitudinal al copilului.
În cartea ,,Psihologia copilului” Mielu Zlate în urma cercetărilor a constatat: ,,Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și de acțiune a copilului, el deschide în fața copilului nu doar universul activității, ci și universul extrem de variat al relațiilor interumane, oferind prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora și dezvoltând dorința copilului de a se comporta cu adulții, el dă posibilitatea preșcolarului de a-și apropia realitatea înconjurătoare, de a-și însuși funcția socială a obiectelor, de a se familiariza cu semnificația socioumana a activității adulților, de a cunoaște și de a stăpâni lumea ambientală, în sfârșit, jocul formează, dezvoltă și restructurează întreaga viață psihică a copilului.”
CAPITOLUL II
ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI
II.1. Conceptul de personalitate și importanța acestuia la vârsta preșcolară
”Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria lui statuie ”( J.Chateau)
Personalitatea copiilor este o construcție unică pentru fiecare dintrei ei. Toate componentele personalității acționează și se corelează între ele, formând o personalitate unică. În procesul de învățământ, educatorul este atent la aspectele care vizează și personalitatea copilului.
Cele trei laturi ale personalității sunt:
-temperamentul;
-caracterul;
-aptitudinile.
Temperamentul
Temperamentul cuprinde acele însușiri de personalitate care sunt predominant înnăscute, adică sunt puțin influențate de mediu, de educație. Aceste însușiri se exprimă prin cantitatea de energie, prin modul în care se mișcă sau vorbește un om. Din această cauză despre temperament putem spune că este dimensiunea (latura) dinamico-energetică a personalității. Însușirile temperamentale se exprimă prin:
– dinamica acțiunii; unii oameni sunt mai activi, alții mai pasivi, unii se mișcă și vorbesc repede, alții mai lent;
– nivelul energetic; unii sunt energici, rezistenți la solicitări fizice sau psihice, se concentrează mai ușor, nu obosesc prea repede; alții au mai puțină energie, obosesc ușor, se concentrează greu;
– tendința de a fi calm sau nerăbdător, impulsiv.
Cercetările efectuate au demonstrat că acesta poate fi diagnosticat prin metode de observație. Astfel noi, educatorii ne putem da seama ce fel de temperament are copilul prin adaptarea sa la sarcinile educative, prin observarea modului de a-și însuși anumite aspecte ale învățării.
Putem aplica și metoda chestionarului sau cea a investigației pentru a determina temperamentul unui copil. Identificarea tipului de temperament la preșcolari, ne ajută pe noi să ne putem modela activitatea și să găsim soluții optime pentru a determina copilul la o participare activă și cu rezultate optime obținute.
Ca o concluzie, temperamentul ca parte dinamică a personalității reprezintă un set de trăsături înnăscute care pot avantaja sau dezavantaja copilul. Odată identificate, ele pot fi educabile și se poate construi o personalitate ideală, indiferent de tipul de temperament, deoarece factorul primordial este educația în formarea personalității.
Caracterul
Caracterul este o latură dinamică a personalității care vizează aspecte sociale și morale ale acesteia. Prin formarea unor trăsături de caracter pozitive, putem educa preșcolarul să obțină rezultate frumoase în plan social. Printr-o formare atitudinală corespunzătoare, copilul se poate raporta la cei din jurul lui ( și aici mă refer la familie, la colegii de la grădiniță, la persoanele cu care intră în contact).
Există și raportarea la propria persoană dar acest aspect nu este foarte clar și bine definit la cei mici. Încă din grădință, copilul își formează o conduită comportamentală și socială care să se adapteze cu cerințele societății. Prin urmare, în grădiniță și nu numai, copilul învață nu numai la nivel achizițional ( intelectual ) dar își formează caracterul și fiecare implicare a copilului în activități educative este un câștig pentru acesta și o transformare pentru personalitatea lui.
Aptitudini
Aptitudinile reprezintă un complex de însușiri psihice structurate în mod unic care permit efectuarea unor activități cu ușurință. Putem spune că aptitudinile aspectează partea operațională a personalității. Acestea surclasează individul peste media comună în desfășurarea unor activități.
Fiecare pedagog și psiholog a încercat o structurare a aptitudinilor în funcție de anumite criterii. Astfel se pot distinge :
-aptitudini didactice -care se referă la activitatea de instruire;
-aptitudini educative-care vizează dezvoltarea personalității.
În funcție de procesele psihice implicate, putem vorbi în cadrul primei categorii de aptitudini ce asigură calitatea limbajului, a atenției, a memoriei. Iar în a doua categorie putem discuta despre aptitudini care vizează spiritul de observație, tactul pedagogic, spiritul organizatoric.
II.2 Contribuția jocului la dezvoltarea proceselor psihice ale copilului
Perioada preșcolarității este perioada ,,formării inițiale a personalității”. Această perioadă depinde foarte mult de factorii de mediu. Mediul familial, socio-cultural și apoi practica socială se vor impune în acțiunea lor de modelare psihică privitoare la caracterul, temperamentul, comportamentul și procesele de cunoaștere ale copilului.
Una din cele mai importante și mai adecvate modalități, prin care copiii au experinența directă a lumii, este jocul. Cercetătorii au prevăzut nenumărate definiții ale jocului, care înseamnă, de fapt 80% din activitatea desfășurată în grădiniță.
,, Jocul este munca copilului” (Maria Montesori)
,,Jocul implică angajarea activă a celui care se joacă” (C.Garvey).
În permanență educatoarea trebuie să înțeleagă obiectivele jocului și să fie capabilă să identifice influențele lui asupra dezvoltării personalității copilului, să-i învețe să gândească singuri, să rezolve probleme și să se înțeleagă cu ceilalți copii.
S-a constatat în variate contexte, valențele formative ale jocului asupra dezvoltării psihofizice a copilului:
Motricitatea
După vârsta de 3 ani mișcările necoordonate sunt înlocuite treptat cu mișcări bine coordonate, armonizate. Organizarea și desfășurarea jocurilor de mișcare din grădiniță au multiple beneficii asupra educării conduitei morale și a conștiinței, formării trăsăturilor pozitive de caracter și voință.
În cadrul activităților din grădiniță se pot organiza diferite jocuri care duc la dezvoltarea fizică a preșcolarului. Pentru dezvoltarea motricității fine, copilul trebuie să fie capabil să utilizeze mâinile și degetele pentru diferite scopuri. Dezvoltarea motricității fine este esențială în pregătirea copilului pentru școală. Mulți preșcolari au dificultăți în mânuirea corectă a creionului din cauza mușchilor mâinii care nu sunt suficienți de dezvoltați.
În cadrul activităților din grădiniță, preșcolarul își dezvoltă acești mușchi încercând să execute diferite acțiuni cum ar fi: jucându-se cu diferite seturi de jucării (veselă, mobilă, haine pentru păpuși), executând diferite desene, diferite activități de tăiere cu foarfeca, de modelaj, jocuri de masă, jocuri de construcții, etc.
Voi aminti câteva jocuri care se pot realiza în cadrul activităților din grădiniță, dezvoltând musculatura fină a preșcolarului: ,,Îmbrăcăm păpușa să mergem la plimbare”, ,,De-a artiștii”, ,,Coșul cu flori”, ,,Castelul prințesei” etc.
Pentru dezvoltarea motricității grosiere sunt implicați mușchii mari ai mâinii, picioarelor și trunchiului, și cuprinde mersul, alergarea, săritura, aruncarea și prinderea, târârea, cățărarea și escaladarea, tracțiunea și împingerea, ridicarea și transportul unor obiecte. Toate acestea fiind deprinderile de bază și aplicativ-utilitare care sunt urmărite în cadrul activităților de joc și educație fizică din grădiniță.
Următoarele activități pot fi realizate la grădiniță pentru dezvoltarea motricității grosiere: ,,Veniți la ursuleț”, ,,Vulpea și iepurele”, ,,Vânătorii și veverițele”, ,,Pisica cocoțată”, ,,Târăște-te și fugi”, ,,Sări minge, minge jos/sus”etc.
Senzațiile și percepțiile
Senzația copilului preșcolar este primul nivel psihic de prelucrare, interpretare și utilizare a informațiilor despre însușirile obiectelor și fenomenelor din mediul înconjurător. Senzațiile se dezvoltă doar dacă se acționează asupra lor, la această vârstă copilul dorește să cunoască, să investigheze mediul înconjurător, el trebuie ajutat, îndrumat și încurajat de către adulții din jurul lui. Cu ajutorul sensibilității vizuale și auditive reușește să capteze cât mai multe informații, treptat încep să diferențieze culoarea, mărimea, forma obiectelor. Auzul devine din ce în ce mai fin, iar pipăitul se subordonează văzului și auzului, dacă toți acești factori sunt în strânsă legătură exercită asupra copilului o schimbare majoră asupra dezvoltării sale.
Educatoarea, alături de părinți, are un rol foarte important în alegerea activităților, jocurilor care să trezească, să stârnească în copil un interes major, toate acestea bine organizate duc la perfecționarea organelor de simț, la îmbogățirea senzațiilor și percepțiilor, la formarea de reprezentări vii.
Percepțiile se formează ca urmare a acțiunii directe cu obiectele. Pentru a satisface nevoia de cunoaștere a preșcolarului este necesar să aibă acces la obiecte diferite, să manipuleze, să compună și să descompună aceste obiecte.
Voi enumera câteva trăsături importante ale percepției copiilor preșcolari: curiozitatea, explorarea perceptivă (implică simțul tactil, auditiv, vizual), percepția preșcolarului poate fi îndrumată de către educator.
Prin urmare ,,activitatea concretă cu obiectele, experiența senzorială a copilului constituie treapta inițială a cunoașterii și dezvoltării sale psihice.
Pentru preșcolar seriozitatea și pasiunea cu care se joacă ne face să cunoaștem mai bine dezvoltarea și perfecționarea proceselor de cunoaștere – percepția, reprezentarea, gândirea, spiritul de înțelegere, memoria, imaginația, vorbirea și trăsăturile de personalitate-caracter, aptitudini, voință, afectivitate. Prin joc, copilul dezvoltă relațiile de comunicare, capacitatea de observație și pune în aplicare o serie de reguli și norme sociale, ceea ce constituie un factor important în socializarea copilului.
Intelectul este capacitatea psihică foarte complexă, ea cuprinde o serie de procese și activități psihice precum: gândire, memorie, limbaj, imaginație, atenție. Toate aceste activități psihice îl ajută pe preșcolar să se desprindă încet de stimulul concret, să depășească experiența senzorială.
În perioada preșcolarității, gândirea are un caracter intuitiv, legată de imagine, este o gândire egocentrică. Copilul nu poate înțelege că ceilalți trăiesc sentimente diferite și gândesc diferit, el crezând că este centrul universului.
Jocul, la vârsta preșcolară, este o condiție importantă pentru evoluția ulterioară a copilului, lipsirea de joc determină apariția unor carențe în dezvoltarea
personalității. Prin intermediul jocului, copilul achiziționează informații, noțiuni necesare înțelegerii și integrării lumii reale. Grădinița este mediul care, prin activitățile desfășurate, antrenează dezvoltarea gândirii.
Gândirea are la bază reactualizarea cunoștințelor, analiza diferențelor, observarea relațiilor cauză-efect, extragerea ideilor din exemple, susținerea ideilor cu exemple și evaluarea informațiilor în funcție de valoarea de adevăr, de utilitate, de efecte pozitive sau negative. Doar prin experiență proprie, sub îndrumarea educatoarei, în cadrul activităților din grădiniță, copilul dobândește anumite capacități și abilități ce duc la dezvoltarea gândirii.
Principalele modalități de operare a gândirii la preșcolari:
Analiza și sinteza;
Comparația;
Abstractizarea și concretizarea.
Memoria este funcția psihică de bază care face posibilă întipărirea, conservarea, recunoașterea, fixarea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor etc. Memoria este implicată în toate procesele psihice.
Dezvoltarea memoriei crește odată cu vârsta, datorită dezvoltării gândirii și a limbajului interior, în același timp cu memoria mecanică se dezvoltă memoria logică, alături de memoria involuntară apare cea voluntară. Memoria voluntară pentru copil este strâns legată de motivele și scopurile activităților în care este implicat, solicitat, de la activitățile de joc până la cele de creație.
Limbajul este un mijloc de comunicare, nu apare spontan la copil, constituie un lung și dificil proces de învățare, servește ca mijloc de comunicare a gândirii și se dezvoltă în strânsă legătură cu gândirea. Fără gândire nu se poate comunica iar comunicarea nu are sens dacă nu exprimă o gândire suficient de dezvoltată.
La intrarea în grădiniță, copiii au o serie de rețineri și de deficiențe în legătură cu exprimarea verbală. Rolul educatoarei este esențial în dezvoltarea limbajului, cu ajutorul activităților specifice din grădiniță, limbajul trebuie dezvoltat (forme ale limbajului fonetic, de vocabular și ale structurilor gramaticale).
Imaginația se dezvoltă foarte mult la vârsta preșcolară, trecerea de la realitate la ficțiune se face cu ușurință. Imaginația este implicată în domeniile de creație: educație plastică, activitate practică, stiință etc.
Atenția este o condiție esențială a actului de învățare, sporește eficiența și facilitează învățarea. La preșcolarul mic întâlnim atenția involuntară, el poate desfășura o activitate care îi trezește interes, îi oferă situații noi, îi activează starea emoțională pe o perioadă mai lungă de timp. Atenția voluntară nu este suficient dezvoltată, din acest motiv preșcolarul, nu are capacitatea de a se concentra pe o perioadă mai lungă de timp.
Rolul educatoarei în captarea atenției este imporant, îi revine sarcina de a trezi atenția involuntară și de a determina și menține atenția voluntară asupra activității pe o perioadă mai lungă de timp.
,,Dezvoltarea unor elemente componente ale intelectului copiilor n-ar fi posibilă fără prezența atenției, care este capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate.”
Motivația este o condiție interioară care provoacă, determină și susține efortul de învățare. Copilul sub influența motivației își însușește anumite deprinderi, abilități și priceperi. Putem enumera mai multe motive care provoacă activitatea sau inactivitatea, randamentul scăzut sau crescut al copilului: curiozitatea și dorința de a înțelege anumite lucruri, fapte, fenomene din jurul lui, plăcerea produsă de activitățile constructive, sentimentul progresului, dorința de a fi apreciat, plăcerea de a colabora cu colegii.
Motivația copiilor poate fi intrinsecă și extrinsecă. Motivația intrinsecă se referă la motivația care vine din interiorul copilului și nu din recompense exterioare, cum ar fi banii, cadourile sau notele de la școală. Motivația vine din plăcerea de care acesta se bucură atunci când duce o sarcină la bun șfârșit sau vine dintr-un sentiment de satisfacție.
Motivația extrinsecă se referă la motivația care vine din recompensele și darurile celorlalți. Factorii motivaționali sunt externi, sub forma unor recompense, bani sau note, care oferă satisfacție, recunoaștere.
Afectivitatea la preșcolari este influențată de activitățile din grădiniță, de relațiile interpersonale. La această vârstă copilul pătrunde într-un mediu nou, unde cunoaște persoane noi, de diferite vârste, se dezvoltă sentimente morale, intelectuale, estetice. Sentimentele morale sunt cele de rușine, de mulțumire, de prietenie. În cadrul sentimentelor intelectuale întâlnim mulțumirea sufletească ce apare atunci când reușește să își îndeplinească sarcinile. Apar și sentimentele estetice generate de contactul cu frumosul din obiecte, muzică, povești etc.
Personalitatea copiilor se formează în primii șapte ani din viață. Mediul în care trăiește și atmosfera în care se desfășoară viața familială sunt hotărâtoare pentru concepția pe care copilul și-o formează despre viață și pentru formarea caracterului său. Personalitatea cuprinde un ansamblu de componente precum: temperamentul, caracterul, aptitudinile.
,,Prin urmare, folosind jocul ca mijloc de formare intelectuală, educatoarea va acționa în următoarele direcții: va îmbogăți impresiile copiilor despre realitatea înconjurătoare; le va extinde sfera reprezentărilor și va adânci, preciza și corecta conținutul lor; le va stimula imaginația reproductivă și creatoare în realizarea temelor de joc; le va activiza gândirea și procesul de comunicare verbală prin care ei își exprimă impresiile, părerile și dorințele în joc; va exersa verbalizarea elementelor jocului”.
II.3 Jocul didactic și activitățile integrate
În învățământul actual, un rol important se pune pe învățarea centrată pe elev și predarea integrată. Predarea integrată are rolul de a lărgi plaja activității didactice, de a oferi copilului exemplificări variate și pe larg făcând conexiuni cu informațiile din mai multe domenii.
Acest lucru permite cadrului didactic să apeleze la experiența sa și să realizeze diferite scenarii didactice flexibile care să ofere copiilor posibilitatea să înțeleagă, să-și însușească și să aplice cunoștințele. Prin predarea integrată se creează situații de învățare mult mai ample în comparație cu situațiile monodisciplinare.
Exemplu:
Tema săptămânii Viețuitoarele marine, iar tema activității este Proiectarea unui Planetariu.
Copiii sunt rugați să specifice elementele caracteristice unui acvariu (plante, nisip, pietre, scoici, corali, pești).
De asemenea sunt stimulați să comunice și să coopereze la modalitățile de realizare a unui asemenea proiect. Având jocul didactic la bază, această activitate integrată are o lejeritate în desfășurare, iar copiii participă la activitate fiind direct interesați să construiască și să-și aducă contribuția personal la realizarea proiectului.
În cadru aceleiași teme putem realiza activitatea La pescărie, unde copiii îmbină cunoștințele de la Educație civică, Educarea limbajului, Matematică. Copiii sunt împărțiți în grupe mai mici.
Unii sunt vânzătorii alții cumpărătorii.
Se urmărește în cadrul acestui joc :
Consolidarea cunoștințelor despre viețuitoarele marine;
Identificarea cardinalului unui număr;
Realizarea corespondenței dintre mulțime și numărul respectiv;
Formarea conduitei unei persoane la cumpărături;
Consolidarea formulelor de politețe;
Exprimarea corectă și clară;
Stimularea creativității copilului.
La Abilități practice, am realizat o activitatea gospodărească care a fost un real succes, Tema- În bucătărie.
Am pregătit toate elementele necesare activității gospodărești: șorțulețe pentru copii, bonețele, fețe de masă.
Copiii au ascultat regulile de desfășurare ale activității gospodărești și anume: să ne spălăm pe mâini, dacă ne murdărim în timpul activității ne curățăm nu băgăm mânuțele în gură, ne prindem părul .
Sarcina didactică a fost să realizeze platouri creative utilizând produse din pește. La dispoziție au avut trei feluri de icre, rondele de pește afumat, pastă de pește, ton, crochete din pește, snițel din pește, lămâie etc.
Sarcina didactică a constat în a realiza sandwich-uri tartinabile cu icre, altele cu unt și somon, altele cu unt și pastă de pește, să realizeze o salată din ton, porumb și lămâie, apoi să realizeze platouri. Activitatea a mobilizat toți copiii și nu au simțit că lucrează.
Mai întâi au recunoscut produsele alimentare. Mi-a fost mult mai ușor să concentrez toate cunoștințele acumulate de-a lungul unei săptămâni într-o activitate practic – gospodărească.
Copiii au comunicat între ei, au lucrat și colaborat pentru realizarea platourilor, a sandwich-urilor și a salatei cu ton. Buna dispoziție a pus stăpânire pe întreg colectivul și obiectivele propuse au fost realizate cu ușurință.
De asemenea, copiii au învățat norme de comportament în bucătărie, elemente de igienă atunci când gătești și mai ales curățarea locului de muncă după încetarea activității. Aceste aspecte sociale lasă amprente pozitive în dezvoltarea personalității copilului și modelează frumos caracterul acestuia prin implicarea în diverse activități pozitive.
Acest tip de învățare activă, este solicitant pentru cadrul didactic dar are multiple beneficii în dezvoltarea psihică a copilului și modificări atitudinale spectaculoase care conduc la formarea unor trăsături de caracter pozitive.
II.4 Interferențe între jocul didactic și comunicare
Descentralizarea învățământului are ca particularitate învățarea centrată pe elev. Este o schimbare importantă în demersul didactic. Copilul este pionul principal al activității de învățare și este parte activă a actului de învățare. Un rol important al acestui proces îl are comunicarea. Când vorbesc despre comunicare vorbesc despre aspecte flexibile ale procesului de comunicare. Mă refer la aspectele sociale pe care le îmbracă comunicarea în procesul instructiv educativ. Indiferent de noțiunea care trebuie predată, de volumul de cunoștințe, de algoritmul predat, eficiența asimilării acestora este modalitatea de transmitere.
În cartea ,,Laborator preșcolar”, Mihaela Păiși Lăzărescu ne propune câteva mentalități care trebuie abandonate în ceea ce privește comunicarea:
a) A vorbi nu e totuna cu a comunica.
Copilul care vorbește mult, neîntrerupt, nu deține o mai bună competență de comunicare, comparativ cu cel care tace.
b) A tăcea nu înseamnă lipsă de comunicare.
Putem afla, de la copilul care tace, foarte multe lucruri despre el: că nu aude sau aude deficitar, că este timid, că se teme să se exprime, că refuză dialogul.
c) A transmite nu e totuna cu a comunica.
Mesajul trebuie transmis, dar trebuie și receptat. Obligația educatoarei este nu numai să transmită mesajul, dar și să verifice receptarea lui.
Gândirea operează cu ajutorul cuvintelor, propozițiilor, frazelor, expresiilor, acestea fac parte din limbaj. Limbajul permite comunicarea experienței(senzorial-perceptive, logice, imaginate sau afective), dar și interrelaționarea socială(dialogul).
Limbajul are și funcția de organizare a activității, de facilitare a înțelegerii, de comunicare și exprimare a dorințelor, trebuințelor.
Întrucât gândirea se dezvoltă în unitate strânsă cu limbajul, influența nu este într-un singur sens, de la limbaj la gândire și invers: dezvoltarea gândirii ajută și favorizează dezvoltarea mai departe a limbajului.
Prin practicarea jocurilor didactice se acumulează o serie de experiențe care duc la dezvoltarea gândirii:
• rolul copilului este să caute soluții, să-și imagineze diferite variante de rezolvare și să-și confrunte propriile păreri cu cele ale colegilor;
• să aibă libertate deplină în alegerea variantelor de rezolvare, trebuie să motiveze varianta aleasă;
• va învăța foarte multe lucruri corectându-și propriile greșeli;
• să verbalizeze acțiunile.
Un alt ingredient al acestui succes este creativitatea. Aici mă refer și la creativitatea cadrului didactic de a concepe demersul didactic dar și la stimularea creativității copilului în cadrul demersului didactic.
Există variate activități în care copilului i se poate stimula creativitatea. Activitățile de pictură sau de lucru manual oferă posibilități copiilor de a se reinventa. Ei reușesc să-și pună amprenta personală pe produsul finit.
O altă activitate care ilustrează aspecte alte personalității este modelajul. O temă care are la bază ca material plastilina și subiect la alegere. Este o modalitate de a observa câteva trăsături de personalitate. Fiecare copil va fi creativ, în funcție de starea lui de spirit sau buna dispoziție din ziua respectivă și va reda în lucrarea sa aspecte ale preocupărilor sale permanente.
Un rol important îl joacă și imaginația. Un plus la acest gen de activitatea îl are dezvoltarea motricității mâinilor. De asemenea utilizarea culorilor dă o tentă de esteticitate lucrării.
Activitățile didactice în care se pune accent pe creativitate duc de la sine modificări comportamentale. Se face practic trecerea de la atitudinea de imitație la cea de elaborare personală, creativitatea îmbrăcând forme personale. Văzând că lucrările sunt apreciate, promovate și acceptate de cei din jur, copiii reușesc să capete încredere în forțele proprii .
Unui copil căruia i se spune că ceea ce a făcut nu este bine sau nu corespunde cu cerința dată, este un copil care simte cum apasă asupra lui negativismul activității.
Exemplu: Fructe de toamnă-activitate didactică /joc didactic
Activitatea de modelaj presupune din partea copiilor să realizeze cu ajutorul plastilinei fructele de toamnă. Fiecare copil va reda acest lucru în manieră proprie. Copiilor le place să se joace și să frământe plastilina.
Este posibil ca nu toți copiii să reușească să realizeze obiectivele propuse dar ei trebuie stimulati și încurajați să lucreze. Chiar dacă produsul finit nu este aproape de realitate, trebuie apreciat efortul, străduința și în același timp se pot strecura și corectările aferente produsului.
Un copil care este apreciat pentru munca sa este mult mai ușor de corectat decât unul care este corectat dar nu este apreciat deloc pentru efortul depus. Copilul trebuie încurajat să încerce nu să renunțe.
Este o mare realizare a cadrelor didactice să învețe copiii prin intermediul jocului didactic și să- i pregătească pentru următoarea etapă a vieții lor.
CAPITOLUL III
AFECTIVITATEA
III.1 Afectivitatea –componentă esențială a sistemului psihic
Afectivitatea este o componentă esențială și indispensabilă a sistemului psihic uman, la fel de necesară și legic determinată ca și celelalte componente – cognitivă, motivațională, volitivă. Ea reprezintă o modalitate specifică de relaționare cu lumea și cu propriul Eu.
Formele structurale ale afectivității. Afectivitatea prezintă o structură complexă și eterogenă, în cadrul ei putând fi delimitate mai multe tipuri de componente și anume: stările organice, emoțiile obiectuale simple, emoțiile obiectuale complexe, sentimentele și pasiunile.
Unele componente sunt înnăscute, ca de pildă, emoția de frică, emoția de plăcere, emoția de bucurie, altele și cele mai multe sunt dobândite, elaborate în cursul vieții, ca de pildă, emoțiile estetice, emoțiile morale, sentimentele sociale etc.
Proprietățile emoțiilor. Orice trăire emoțională pune în evidență o serie de proprietăți de ordin cantitativ și calitativ, precum: referențialitatea, polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența.
Referențialitatea este proprietatea oricărei emoții specifice de a ne orienta spre un obiect, eveniment, persoană etc. și de a ne apropia (lega) sau de a ne îndeparta de ele.
Polaritatea este proprietatea oricărei trăiri emoționale de a se asocia cu semnul valoric "+" sau "-", pozitiv sau negativ, plăcut-neplăcut, agreabil-dezagreabil, bucurie-tristețe.
Intensitatea exprimă încărcătura energetică pe care o activează și o încorporează în sine trăirea emoțională. Ea se întinde între foarte slab și foarte puternic, exploziv, paroxistic.
Durata reprezintă întinderea în timp a trăirii emoționale. Distingem o durată activă, corespunzătoare acțiunii stimulului afectogen și o durată pasivă (latentă) corespunzătoare prelungirii trăirii după încetarea stimulului .Experiența emoțională se stochează și se păstrează timp îndelungat în forma memoriei afective. Raportul dintre experiența afectivă pozitivă și experiența afectivă negativă determină semnul dispoziției de fond – optimist sau pesimist, depresiv.
Convertibilitatea constă în inversarea semnului trăirii emoționale față de același obiect: trăire inițial pozitivă se transformă în trăire negativă sau invers.
Ambivalența constă în existența într-o structură unitară a doua trăiri de semn opus în raport cu unul și același obiect sau persoană: atracție-respingere, dragoste-ură (exemplu, de o asemenea structură este gelozia).
III.2 Dezvoltarea afectivității la preșcolari
„Afectivitatea la vârsta preșcolară ne apare ca un liant al tuturor componentelor psihice, ca un factor ce conferă sensul de întreg al vieții psihice. ”, iar „orice proces intelectual sau motor este învăluit de sentiment”.
Deoarece principalele trăsături ale personalității adultului sunt determinate nu numai de constituția genetică, ci și de experiențele trăite de individ în primii ani de viață, evenimentele trăite în copilărie au o importanță deosebită pentru dezvoltarea armonioasă ulterioară. Dacă în marea lor majoritate, experiențele trăite sunt fericite, pozitive, atunci prin prisma lor oferă copilului încredere atât în viitor, cât și în persoanele din jur. Dacă experiențele sunt nefericite, atunci ele afectează percepția copilului despre viață și lumea înconjurătoare.
Ursula Șchiopu (1997) leagă dezvoltarea emoțională a copilului preșcolar de procesul identificării, care trece prin câteva faze și anume:
La 3 ani, identificarea se manifestă prin creșterea stărilor afective difuze, în care copilul plânge cu lacrimi și râde cu hohote, manifestând apoi o reținere vinovată.
Între 4 și 5 ani, identificarea devine mai avansată, realizându-se în relație cu modelele umane cele mai apropriate, modelele parentale.
După vârsta de 5 ani, identificarea capătă noi orizonturi datorită contactelor sociale și culturale care vehiculează tipologii diferite și valori culturale, morale.
Ursula Șchiopu consideră că în această perioadă, în plan afectiv apar și sentimentele, dezvoltându-se astfel conștiința morală a copilului. Acestea sunt:
Emoții și sentimente estetice: chiar dacă nu posedă judecăți estetice diverse, copilul apreciază obiecte, lucruri prin “frumos” sau “urât” doar din punct de vedere estetic.
Emoții și sentimente intelectuale: se dezvoltă din dorința de cunoaștere, de înțelegere profundă și prin observarea fenomenelor ce țin de mediul înconjurător.
Emoțiile și sentimentele social-culturale. „În a doua copilărie încep să se constituie sentimente social morale, datorită dezvoltării sociabilității și generalizării sentimentelor de atașament, dragoste, simpatie, admirație.” Preșcolarii nu mai sunt chiar încântați din orice, iar o stare emoțională se menține un timp mai lung. Ei trăiesc emoții calitativ noi, din sfera relațiilor sociale, și anume: solicitudinea, compasiunea, milă, indignarea, repulsia, emoții legate de viața din familie, în grădiniță, satisfacția provocată prin îndeplinirea sarcinilor de muncă, etc.
Desfășurarea programului zilnic din grădiniță oferă educatoarei multiple ocazii pentru a cunoaște copiii sub aspectul proceselor afective. Emoțiile trăite de ei în timpul povestirilor, în jocurile de mișcare, în jocurile de creație, sunt numeroase și variate.
Preșcolarii din grupa mică se manifestă viu, își exteriorizează, întreaga gamă a trăirilor afective prin gesturi, prin mimică: râd, se înduioșează până la lacrimi, se bucură, se alarmează, dupa cum eroul îndrăgit este sau nu în pericol. Preșcolarii mai mari, în astfel de cazuri, nu se manifestă tot atât de zgomotos, agitat, ceea ce denotă că ei își rețin trăirile emotive.
În dezvoltarea emoțiilor pozitive, a unei conduite corespunzătoare, influența educativă deține un rol important. Modul de exprimare a emoțiilor poate fi foarte mult cultivat prin educație. Ținând cont de acest fapt, educatoarea atrage atenția copiilor, în mod sistematic, că nu este bine să plângă tare, să țipe, să râdă zgomotos, să se manifeste impulsiv. În acest sens pot fi folosite cu succes ilustrațiile, povestirile, memorizările, etc., care oferă direct sau indirect prilejul aprecierii atitudinilor pozitive și dezaprobării celor negative. Procedând astfel, copilul învață să-și inhibe într-o anumită măsură reacțiile impulsive, să își însușească treptat modurile sociale de exprimare a stărilor emotive.
Un element esențial al dezvoltării afectivității copilului este relația adultului cu acesta. Prin imitație, copilul preia de la adult o serie de stări afective, precum și expresiile emoționale care le însoțesc.
“Ciocnirea” dintre dorințele copilului de a-l mulțumi pe adult, pe care îl iubește și anumite reguli morale impuse de acesta, ca și “ciocnirea“ dintre tentațiile copilului, extrem de numeroase la această vârstă și restricțiile în privința satisfacerii lor (într-o anumită ordine, după un anumit program), generează un spectru extrem de larg al trăirior afective. Cele două medii diferite în care își desfășoară cu preponderență viața copilul preșcolar – familia și grădinița – vor constitui un fel de axă a vieții de zi cu zi.
„Nesatisfăcându-i nevoia de afecțiune, adultul produce copilului “răni afective”, cum le numește R. de Lassus . Ele au greutate hotărâtoare în formarea, evoluția și manifestarea personalității viitorului adult. Cea mai profundă dintre răni este, după psihologul belgian, absența dragostei necondiționate, acea dragoste oferită total, nedozată în raport cu ceea ce primim sau cu ceea ce face celălal.”
Dragostea necondiționată reprezintă fundamentul pe care se edifică o personalitate cu încredere solidă în sine. Integrând acest sentiment, copilul capătă simțământul importanței și valorii proprii.
Evoluția copilului, ca și imaginea sa despre sine depinde de relațiile cu adulții și de imaginea acestora despre el. Respectul și aprecierea constante a adulților contribuie la formarea unei imagini pozitive despre sine. Lipsa de respect le rănește și le sporește neîncrederea, declanșând egoism și teama de subapreciere din partea altora.
Din punct de vedere al vieții afective, copilul preșcolar suportă pe acest plan atât modificări cantitative (crește numărul stărilor și dispozițiilor afective), dar și modificări calitative (se îmbogățesc, se diversifică formele existente, apar forme noi). Aceste modificări apar și datorită aparițiilor unor noi condiții de viață, a apariției unui nou context social prin integrarea în colectivitate. Apare o restructurare a afectivității condiționată de noi factori externi. Această restructurare apare ca o consecință a contradicției dintre trebuințele de autonomie ale preșcolarului și interdicțiile manifestate de adult, dar și de respectarea normelor de conduită și de raportare la regulile grupului social în care s-a integrat (grupul din gradiniță).
„Intrarea în grădiniță este o deschidere formidabilă spre viață”, dar experiența trebuie gestionată și pregătită din timp, pentru a evita eventualele reacții de respingere din partea copilului.
Un alt sentiment care se dezvoltă la copii este acela al prieteniei. Prieteniile între preșcolarii din grupele mici și mijlocii se înfiripă mai repede, dar ele au un caracter superficial și instabil, aparând brusc, fără vreo anumită motivare rațională. La vârsta preșcolară mare, prieteniile încep să aibă un caracter relativ mai stabil și mai selectiv.
Treptat, sub influența educației, odata cu dezvoltarea funcției analitico-sintetice a scoarței cerebrale, cu intensificarea rolului de control al sistemului verbal, impresionabilitatea preșcolarilor devine mai diferențiată, emoțiile dobândesc un caracter din ce în ce mai conștient, mai variat, mai bogat în conținut, mai complexe și mai stabile.
Particularitățile menționate în sfera sentimentelor morale elementare nu se încadrează în limite rigide. În unele cazuri, trăsăturile caracteristice vârstei preșcolare mari le putem regăsi și la unii copii din vârstele precedente și invers. Mai mult, în sfera sentimentelor, individualitatea fiecarui copil se afirmă evident.
III. 3 Latura afectivă a jocului didactic
Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice și să se înșele. Nu folosiți cuvinte când acțiunea, faptul însuși, sunt posibile”, afirma pedagogul Pestalozzi.
Pornind de la aceste cuvinte, noi trebuie să ajutăm copiii să treacă peste toate obstacolele care îi apar în drumul său spre cunoaștere și descoperire prin crearea unui liant între el și lumea înconjurătoare. El va reuși prin forțele proprii să-și exerseze capacitățile de a decide, a dori, a alege și toate acestea se vor realiza cu ajutorul unui cadru instituționalizat, și anume grădinița.
La grădiniță, copilul se află într-un mediu stimulativ, mediu în care activitățile din diferite domenii intră în dialog cu el și astfel se crează o comuniune între copil și vastele domenii ale cunoașterii.
Afectivitatea copiilor este favorizată de metodele interactive prin care copiii descoperă o nouă experiență prin interrelaționarea în grupuri de învățare activă aceea de a studia, investiga și capătă încredere în capacitățile individuale și ale grupului.
Educația integrată este o modalitate nouă, o strategie modernă, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează metoda în predarea, învățarea cunoștințelor îmbinând diverse domenii de formare a comportamentelor și abilităților preșcolarității.
Integrarea presupune revenirea în același loc, în aceeași activitate a mai multor activități de tip succesiv care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la însușirea conținuturilor, la realizarea în practică a proiectului didactic propus fiind o strategie ce presupune reconsiderări radicale nu numai în planul conținuturilor ci și în ambianța predării și învățării.
Activitățile integrate se pot realiza cu ajutorul jocului organizat prin care copilul poate descoperi medii diferite, iar sarcinile pot fi îndeplinite fie individual, fie în grupuri mici.
În continuare voi prezenta câteva jocuri didactice folosite în cadrul activităților integrate cu ajutorul cărora copilul își evidențiază latura creativă.
Jocul „La magazin”
Domenii integrate: Domeniul Științe (Matematică), Om și societate
Scopul jocului: verificarea și consolidarea cunoștințelor de comportare civilizată în magazin.
Sarcina didactică: folosirea corectă a formulelor de salut la intrarea și ieșirea din magazin.
Regulile jocului: Copiii sunt grupați în echipe de câte 4 și se duc la magazin. Cei care nu respectă formulele de salut, nu stau la rând, fac gălagie sau nu plătesc nu vor putea cumpăra produsul dorit, fiind excluși din magazin.
Desfășurarea jocului: Într-o parte a sălii va fi amenajat magazinul cu ajutorul unor măsuțe pe care vor fi expuse obiectele care urmează a fi vândute, iar în cealaltă parte vor fi aranjate scăunelele în semicerc. Magazinul va fi marcat cu ajutorul unui gard construit din cuburi, marcându-se prin spații libere intrarea și ieșirea din magazin.
Înainte de începerea jocului se va face o demonstrație a sa. Educatoarea va interpreta atât rolul cumpărătorului, cât și rolul vânzătorului. Pentru fiecare rol va avea un semn distinctiv. Pentru rolul de vânzător va avea un creion și o agendă, iar pentru rolul de cumpărător va avea o sacoșă. Copiii vor trece pe rând atât în rol de cumpărător, cât și de vânzător.
Cu ajutorul acestui joc, copiii învață să folosească formulele de politețe atât la intrarea cât și la ieșirea din magazin. De asemenea dacă nu respectă regulile de politețe, nu stau la rând sau nu plătesc, ei nu vor putea achiziționa produsul dorit. Acest joc ajută atât la dezvoltarea deprinderilor de comportare și socializare, cât și la dezvoltarea limbajului prin enunțurile pe care și le formulează pentru a solicita produsul dorit.
În acest joc am integrat Domeniul Științe (Matematica) și Domeniul Om și societate. Cu ajutorul acestor domenii am stimulat creativitatea copiilor după cum urmează: Merg la magazin să cumpăr 4 mere galbene, 5 piersici mici și 3 pere. De asemenea folosesc formulele de politețe, atât la intrarea cât și la ieșirea din magazin : „ Bună ziua!, Vă rog să-mi dați…, Mulțumesc !, La revedere !”
La finalul jocului cu ajutorul fructelor cumpărate de la magazin, copiii vor fi antrenați să pregătească prăjiturele cu fructe și astfel își vor dezvolta simțul estetic și creativ decorând după bunul plac prăjiturelele.
Jocul ” Alegerea prietenului meu”
Domenii integrate: Domeniulul Limbă și comunicare cu Domeniul Estetic și creativ(desen).
Scopul acestui joc este de a dezvolta capacitatea de clasificare și diferențiere a acțiunilor și comportamentele pozitive și negative.
Sarcina didactică: compararea unor situații de viață diferite și alegerea celei care corespunde cu noile norme.
Regulile jocului: copiii privesc diverse imagini afișate pe un panou în fața clasei și își aleg acele imagini care ar reprezenta profilul copilului cu care ar dori să fie prieten, justificându-și alegerea făcută.
După ce privesc imaginile afișate, copiii vor sta la măsuțe și vor discuta împreună cu educatoarea diverse imagini care fac parte din situații de viață diferite. Se poate face o selecție a imaginilor pozitive și eliminarea celor negative.
Copiii își vor alege un prieten pe baza unei imagini prezentate și apoi va aduce câteva argumente cu privire la alegerea făcută.
Prin intermediul acestui joc, copilul învață cum să-și aleagă un prieten, ce calități trebuie să îndeplinească și să facă diferența dintre bine și rău. La finalul activității ei vor avea sarcina de a-și desena prietenul așa cum și-l imaginează.
În acest joc am integrat Domeniulul Limbă și comunicare cu Domeniul Estetic și creativ(desen).
Creativitatea copiilor s-a stimulat astfel: din mai multe imagini cu posibili prieteni, copilul își alege una singură motivându-și alegerea, apoi își desenează prietenul așa cum și-l imaginează.
Jocul „Cele patru anotimpuri”
Domenii integrate: Domeniul Științe (Cunoașterea mediului) și Domeniul Limbă și comunicare Scopul jocului: dezvoltarea gândirii, capacității de a face conexiuni între datele cunoscute despre anotimpuri, deprinderea copiilor de a opera cu simboluri simple, de a le raporta corect la fenomenele corespunzătoare.
Sarcina didactică : realizarea unei analogii între cartonașele de o anumită culoare și anotimpul cu toate caracteristicile lui căruia îi corespunde culoarea respectivă.
Regulile jocului : educatoarea va afișa pe tabla magnetică un jeton cu un fruct, o floare sau un fenomen specific unui anotimp. Copiii vor alege de pe masă, cartonașele care au culoarea corespunzătoare anotimpului respectiv și apoi le vor așeza pe panoul corespunzător echipei din care face parte.
Desfășurarea jocului: Copiii vor fi împărțiți în patru grupe, specifice fiecărui anotimp. Anotimpul primăvara va avea culoare verde, vara va avea culoare galbenă, toamna culoarea roșie, iar iarna culoarea albă.
Jocul începe prin alegerea de către educatoare a unui cartonaș pe care este ilustrată o lalea. Copiii vor căuta și vor ridica acel cartonaș care reprezintă culoarea corespunzătoare anotimpului căutat și anume culoarea verde. Pe tot parcursul jocului, copiii vor fi antrenați și provocați să ridice și două sau mai multe cartonașe în funcție de imaginea aleasă. Dacă se alege imaginea în care este reprezentată ploaia. Acest fenomen poate fi întâlnit atât primăvară, cât și vara sau toamna. În această situație copiii vor ridica cartonașul galben, verde și roșu.
În partea a doua a jocului, copiii vor avea jetoane cu imagini, iar educatoarea va avea jetoane cu diverse culori corespunzătoare anotimpurilor. Pe parcursul acestei activității copiii pe lânga ridicarea cartonașului corespunzător culorii pe care educatoarea a ales-o, poate despărți în silabe și alcătui propoziții cu ajutorul cuvăntului de pe jeton. Ei vor mai avea și sarcina de a grupa imaginile în funcție de anotimp.
În acest joc au fost integrate Domeniul Științe (Cunoașterea mediului), unde copiii vor vorbi despre fenomenele specifice fiecărui anotimp și Domeniul Limbă și comunicare în care copiii vor alcătui propoziții și vor despărții în silabe cuvintele aflate pe jetoane.
Creativitatea este stimulată astfel : „ Pe o măsuță sunt așezate cele patru zâne ale anului, iar copiii îi vor atribui fiecărei zâne jetoanele cu imagini caracteristice fiecărui anotimp. La finalul activității fiecare grupă va realiza câte o machetă. Grupa 1 va realiza o machetă reprezentând anotimpul primăvara, grupa 2 – anotimpul vara, grupa 3 – anotimpul toamna, grupa 4 anotimpul iarna.
Jocul „ Corpul omenesc”
Domenii integrate: Domeniul Estetic și creativ (Desenul) cu Domeniul Om și societate
Scopul: verificarea cunoștințelor despre părțile corpului omenesc, organele de simț și importanța acestora în viața noastră.
Sarcina didactică : legătura dintre acțiunile pe care le executăm și părțile corpului
Regulile jocului : copilul trebuie să recunoască și denumească o anumită parte a corpului, indicată de educatoare, după care va executa o acțiune care i se potrivește.
Desfășurarea jocului: Copilul recunoaște și denumește o parte a corpului indicată de educatoare. După ce a denumit corect partea corpului, execută diverse mișcări în concordanță cu partea denumită. Spre exemplu dacă a denumit ochii, el își miscă privirea, deschide și închide ochii, se uită în sus, în jos.
Educatoarea poate realiza cu ajutorul unui personaj din poveste, spre exemplu cu „Cenușăreasa”, acțiuni simple. Copiii vor avea sarcina de a denumi partea corpului cu ajutorul căreia s-a putut realiza mișcarea, dar și să recunoască și să introducă personajul în povestea din care face parte.
În jocul Corpul omenesc se pot integra Domeniul Științe (Cunoașterea mediului) cu Domeniul Estetic și creativ (Muzică).
În cadrul domeniului Științe, copiii recunosc și denumesc diferite părți ale corpului uman, iar în încheierea activității se va interpreta cântecelul „ Degetele”.
III.4
Viața socială este o condiție necesară dezvoltării individului, în însăși natura sa, făcându-l să treacă de la o stare latentă la starea de personalitate. Toate formele de organizare și desfășurare a procesului instructiv-educativ din grădiniță sunt strâns legate între ele și concură spre finalitățile învățământului preșcolar. În acest context, educația pentru societate și-a găsit un loc bine meritat în”Programa activităților instructiv-educative”, deoarece preșcolarul trăiește în grădiniță primele lui experiențe sociale și primele lui experiențe de viață colectivă în afara familiei. Grădinița are, deci, în vedere cultivarea unui tip comportamental și moral care să dezvăluie preșcolarilor căile de comportare ca indivizi liberi, toleranți, cu respect față de ceilalți.
Domeniul Om și societate este un domeniu care-l familiarizează pe copil cu segmente ale societății. Odată venit la grădiniță, orizontul cunoașterii lui se extinde și automat pe parcurs capătă și un anumit grad de independență. În cadrul activităților din acest domeniu, copilul se familiarizează cu aspecte sociale variate care au rolul de a-i dezvolta viziunea și îmbogăți personalitatea sa, aflată în plină formare cu experiențe noi de viață.
Domeniul “Om si societate” îl ajuta pe copil să interiorizeze sensul regulilor sociale, să învete să interacționeze cu cei de aceeși vârstă, dar și cu adulții și să înțeleagă diverse evenimente cu semnificație socială.
Pe parcursul anului școlar anterior și actual am organizat diferite jocuri pentru a se cunoaște copiii între ei și în același timp pentru a se respecta reciproc; jocuri precum: “Cum te cheamă?”, “Cui i-ai dat jucăria?”, “Deschide urechea bine” sunt concludente în acest sens. Regulile de politețe au fost următoarele pe care le-am insuflat copiilor prin jocuri ca: “Bună ziua,tuturor!”, “Bună dimineața, căciulă, că stăpânul n-are gură!”, sau povești precum: “Nu numai la grădiniță”.
Automat există schimbări comportamentale care mută copilul de la persoana lui la apartenența unui grup.
Copilul de grădiniță este stimulat de nevoi psihosociale. El trebuie în permanență încurajat, trebuie acceptat, de persoanele din jur, de adulți dar în aceași măsură și de colegi.
Educarea unei atitudini pozitive față de colegi și dezvoltarea abilităților de cooperare, solidaritate și competiție le-am educat învățându-i poezia “Papucii” de Luiza Vlădescu și prin jocurile “Roata norocului”, “Caută și potrivește”.
În jocurile didactice din cadrul activității Educație pentru sănătate se urmărește să se formeze trăsăturile de caracter pozitive față de aspectele vieții, înșușindu-și reguli de igienă generală, reguli de alimentație sănătoasă etc. Aceste reguli sunt antrenate atât în viața familială, în cea educațională dar și socială.
Majoritatea jocurilor presupun comunicare și relaționare. Adaptarea la situații noi, adoptarea unei gândiri de aparteneță la grup creează responsabilități în psihicul copilului, chiar dacă vorbim de un simplu joc.
Aceste reguli sunt însușite în cadrul jocurilor cu tematică specifică: Corpul omenesc, Reguli de igienă, Alimentație sănătoasă, Sportul –sănătate curată.
Acest gen de activități au efecte pe termen lung:
Se dezvoltă conștiința disciplinei;
Se crează o punte de adaptare la comportamentul social actual;
Crează formarea unui stil de muncă personal;
Ajută la formarea unei conduite comportamentale, sociale, alimentare și de igienă personală corespunzătoare colectivității și societății;
Ajută la dezvoltarea gustului estetic;
Stimulează creativitatea personală.
Aceste jocuri didactice aspectează și viața socială a copilului. Îi oferă posibilitatea de a asimila o varietate de experiențe ale adulților, stiluri de comportamente, modalități de acomodare și mai ales de adaptare la anumite situații.
Relaționarea este importantă și stă la baza formării trăsăturilor de caracter pozitive. În cadrul jocului Fapte bune, fapte rele, copilul trebuie să discute aspecte pozitive sau negative care reies din activitatea jocului.
Ceea ce mi-a plăcut la acest joc este posibilitatea copilului de a alege, de a opta pentru unul din comportamentele prezentate. Aceste jocuri au rolul de a pune bazele unor trăsături pozitive. A îndruma copilul către modele de viață pozitive este un aspect important al personalității acestuia.
Sunt copii care au devenit adulți și au realizat că modelele familiale oferite nu sunt cele mai corecte față de ei, dar le acceptau și considerau că așa trebuie să fie, deoarece erau singurele aspecte prezentate în acest sens.
Învățarea socială se realizează nu numai în grădiniță, dar și în familie. De aceea este important să fie o relație foarte bună între familie și grădiniță.
Cooperarea între cei doi parteneri ajută copilul să se dezvolte armonios și fără impedimente psihice sau sociale.
Jocul de rol în Educatia civică
Educația civică vizează formarea gândirii critice și dezvoltarea unei atitudini conștiente și responsabile față de sine și lumea din jur, prin folosirea unor strategii de învățare interactive, care să formeze deprinderi participative (dialogare, argumentare, luare de decizii etc), urmărește formarea unui set de competențe necesare și suficiente, pentru a face din copil un bun cetățean. Îi inițiază pe cei mici în practicarea unui comportament civic (activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ, reflexiv, autoevaluativ) într-o societate democratică.
Învățarea, indiferent de obiectul său, presupune înțelegere, cunoaștere, dar și participare afectivă. În acest sens, trebuie să-i ajutăm pe preșcolari să se apropie ei înșiși de adevăr, să-i sprijinim să perceapă, să selecteze din multitudinea de variante, pe acelea care, odată percepute și asimilate devin reguli de conduită în viața și activitatea fiecăruia.
Prin diversificarea metodelor, cadrul didactic va urmări evitarea monotoniei, plictisului, rutinei, deschizând în sufletul preșcolarului dorința de învățare într-un mod creativ și eficient.
Printre metodele eficiente utilizate în scopul educației civice la vârste mici menționez: conversația, exercițiul, jocul de rol, problematizarea, studiul de caz..
Încorporat în activitatea didactică, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, oboselii.
Jocul de rol este o metodă activă prin care se consolidează, se verifică cunoștințele copiilor, care le îmbogățește sfera de cunoștințe și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.
Eficiența jocului de rol, depinde de cele mai multe ori de felul în care educatorul știe să asigure o concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a celor mici prin întrebări, explicații, aprecieri.
Apelând la joc în activitățile de educație civică am simțit că voi avea acces spre sufletul copilului, spre minunata lui lume de gânduri și vise, căci jocul este binecuvântarea coplilăriei.
Am aplicat diferite jocuri care au adus căldură și naturalețe în act, de educație civică, încercând să fiu “mai aproape de ei”, să picur mai multă omenie, mai multă iubire și grijă pentru copii și să formez sufletele lor pe căi raționale și sentimentale, încât la fiecare pas să am satisfacția de a vedea triumfând bunul simț și superioritatea inimii.
Propun, în continuare, câteva jocuri, utilizate în activitatea de educație civică, care antrenează copiii să lucreze în echipă și au un efect benefic asupra proceselor intelectuale, afective și volitive.
1."SPUNE ADEVĂRUL ! "
Acest joc urmărește viteza de reacție a copiilor și promptitudinea cu care aceștia pot face față unor întâmplări, fapte nu tocmai bune, educarea în spiritul adevărului.
Sarcina didactică: să găsească replici cu care să se înlăture neadevărul pe care-1 cuprind frazele celui ce inventează așa zisele “minciuni”.
Marterial didactic: ilustrații stimul, texte, ghicitori care pot constitui puncte de plecare în elaborarea unor idei nu tocmai adevărate.
Desfășurarea jocului: Colectivul de copii este împărțit în două grupe. Sunt invitați în fața clasei doi reprezentanți. Unul dintre ei are sarcina să povestească ceva în care să strecoare multe “minciuni” sau lucruri nu tocmai frumoase, politicoase.
Cel de-al doilea trebuie să fie foarte atent și să-și oprească colegul din povestit ori de câte ori sesizează ceva și în același timp, să găsească o soluție prin care se poate înlătura minciuna.
2. "SFATUL BUN"
Prin acest joc se consolidează elementele ce definesc adevărata prietenie, rolul prieteniei și avantajele pe care le au cei care au prieteni.
Sarcina didactică: constă în găsirea unor soluții prin care se poate salva o prietenie, se poate ajuta un prieten, se poate găsi un prieten.
Materialul didactic: trei plicuri ce conțin trei scrisori, diferite ca stil, prin care cei trei expeditori solicită, de la elevii participanți la joc, “rețete utile” (expeditorii pot fi din clasă, dar necunoscuți de participanți, ci numai de educator).
Desfășurarea jocului: Se prezintă cele trei scrisori, fără să fie desfăcute.
Recompensele (în cărți, rechizite) vor fi arătate și vor fi precizate condițiile în care un elev poate primi recompensa: Cel care dă cele mai interesante “rețete” pentru prietenie va fi apreciat de expeditorul scrisorii analizate, care se va desconspira la sfârșitul jocului oferind personal recompensa. Se citește prima scisoare:
Exemplu: Dragi prieteni,
Am un mare necaz: nu reușesc să-mi găsesc un prieten adevărat. Am încercat și totuși … Sunt o fire deschisă, prea vorbăreț chiar. Îmi plac copiii și tare mult doresc să am un prieten. Ajutați-mă!”
Rețete: “Caută să fii mai cumpătat la vorbă, învață să te joci frumos, civilizat!” “Fii mai puțin pretențios! Ai răbdare, cunoaște ma bine copiii, partenerii de joc!”
În general activitățile didactice din cadrul Domeniului Om și societate, îmbină sarcinile de învățare cu forma plăcută a jocului. În acest gen de jocuri, copilul este solicitat din mai multe puncte de vedere: psihic emoțional, afectiv. Este indicat ca jocurile didactice din acest domeniu să implice copilul în activități care sunt echivalente cu realitatea din jur.
Consider că jocul este activitatea necesară, care corespunde cerințelor de dezvoltarea a copilului, tendințelor lui de a fi în contact cu adulții și cu alți copii, de a percepe activ, de a înțelege și a oglindi lumea înconjurătoare, dorinței lui de a-și exprima gândurile.
CAPITOLUL IV
STUDIU EXPERIMENTAL – JOCUL DIDACTIC MIJLOC DE DEZVOLTARE A PERSONALITĂȚII COPILULUI PREȘCOLAR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE
4.1. Argumentare teoretică
Grădinița reprezintă o primă etapă în viața copilului. În această perioadă copilul are parte de o dezvoltare accelerată atât din punct de vedere al achizițiilor intelectuale dar și al dezvoltării personalității sale. Aceste acumulări care au loc în grădiniță se realizează și se dezvoltă prin joc didactic.
La baza jocului stă comunicarea. Implicit o dezvoltare importantă în această perioadă îl are limbajul.
Noțiunile sunt lipsite de atractivitate pentru copii în forma lor brută, dar prezentate sub forma jocului didactic ele devin interesante pentru copii și mult mai accesibile. De asemenea dezvoltarea personalității copilului se realizează prin implicarea directă a acestuia în acțiuni educative, oferindu-i exemple pozitive și negative, precum și consecințele pe care le au exemplele negative asupra vieții sociale a copilului.
4.2.Metodologia cercetării
Scopul cercetării:
Rolul jocului didactic în dezvoltarea personalității copilului preșcolar
Ipoteza cercetării:
În cercetarea mea am pornit de la ideea că jocul didactic are un rol important în dezvoltarea limbajului și în comunicare, prin urmare am emis ipoteza că folosirea sistematică a jocului didactic în cadrul activităților din Domeniul Om și societate va conduce la dezvoltarea personalității copilului preșcolar.
Am pornit de la ideea că actul comunicării este ingredientul essential al activității didactice. Datorită valențelor în comunicare pe care le posedă cadrele didactice putem vorbi de o permisivitate psihică a înțelegerii sarcinilor didactice la copiii preșcolari.
Prin comunicare reușim să transformăm sarcini didactice cu grad de dificultate în simple acte de joacă (dirijată) în care să urmărim realizarea obiectivelor operaționale.
Afectivitatea din tonul actelor de comunicare în strânsă legătură cu un limbaj adecvat particularităților de vârstă facilitează înțelegerea și activează procesele psihice ale copiilor. Printr-o comunicare eficientă și un limbaj pe înțelesul lor, putem avea un feedback pozitiv al activității didactice și sarcinilor pe care intenționăm să le punem în aplicare la grupă.
Tot jocul didactic reprezintă principala modalitate de asimilare de informații noi dar și de formare de conduite. Am ales să demonstrez rolul jocului didactic în dezvoltarea personalității copilului mic prin căi de activizare ale acestuia din cadrul activităților de la grupă. Pentru cercetare am ales jocuri prin care copilul poate da maximum de creativitate.
Obiectivele cercetării:
-dezvoltarea gândirii euristice;
-stimularea creativității prin joc didactic;
-integrarea în colectivitate prin joc didactic;
-dezvoltarea personalității preșcolarului;
-implicarea copilului în activități de învățare din Aria curriculară Om și societate;
-integrarea socială a copilului în colectivitatea grădiniței;
-modelarea caracterului copilului prin implicarea acestuia în activitățile de la grupă cu caracter social și activizarea lui în cadrul jocurilor didactice cu caracter civic
Metodologia investigației:
-Observarea sistematică;
-Jocul didactic;
-Experimentul.
4.3 Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice
Lot de subiecți:
Două grupe de copii, ambele din Grădinița Nr.4, județul Ilfov. Unitatea se află în Popești Leordeni. Grupele de copii sunt grupe mari . Copiii au vârste cuprinse între 5-6 ani. Perioada de cercetare s-a întins pe patru luni de zile.
Caracteristicile grădiniței din care fac parte subiecții:
Grădinița Nr .4 Popești Leordeni , județul Ilfov, este o grădiniță care are o populație destul de semnificativă.
Aspectul care vizează lărgirea orizontului cultural și intelectual este lăsat în grija școlii și al grădiniței. Grădinița își desfășoară activitatea într-o clădire destul de veche, doar exteriorul grădiniței a fost renovat.
Ca structură interioară, grădinița funcționează cu o grupă mică, două grupe mijlocii și două mari. Cadrele din instituție sunt titulare și se preocupă de activități de perfecționare și formare personală.
Primăria a dotat fiecare grupă cu câte un calculator și LCD, care ajută cadrele didactice la desfășurarea activităților din grădiniță. Având ca nouă abordare predarea integrată, cadrele didactice sunt preocupate de confecționarea materialului didactic variat care să corespundă nevoilor din cadrul activităților de învățare ale copiilor.
Grădinița este implicată în diferite proiecte educaționale care au rolul de a promova unitatea și de a diversifica activitatea didactică a copiilor la grupă. Există o preocupare pentru încheierea de parteneriate cu diverse instituții locale: poliția, biserica, cabinetul medical etc. Efectuarea activităților deosebite se realizează prin străduința doamnelor educatoare.
Datorită unei puteri financiare reduse a părinților, nu reușim să implicăm copiii în varietatea de opționale pe care le avem la dispoziție. Există opționale la nivelul unității dar nu atât de variate pe cât am dori noi să le implementăm la grupă. Aceste opționale generează costuri care implicit trebuie suportate de părinți.
Revenind la loturile de subiecți din cele două grupe, specific că una dintre grupele de copii din Grădinița nr. 4 este o grupă de control, adică are vechime, pe când cealaltă grupă este o grupă nou formată.
Grupele sunt fiecare cu un efectiv de 24 de copii/grupă. Raportul băieți fete este relativ același. În grupa de control sunt 14 băieți și 10 fete, în grupa nou formată sunt 15 fete și 9 băieți .
Aplicarea:
Activitățile din grădiniță care au la bază lucrul în grup și învățarea socială au rolul de a dezvolta personalitatea copilului. Dezvoltarea limbajului și a comunicării este un ingredient esențial în dezvoltarea personalității copilului mic și are un rol în integrarea sa socială.
În cadrul evaluării inițiale am ales jocuri din Domeniul Om și societate.
Jocul “La cumpărături”
Pentru desfășurarea acestui joc am amenajat un colț din spațiul grupei decorându-l asemeni unui magazin obișnuit cu o varietate de produse pe care copiii le cunoșteau.
Obiective operaționale:
O1 – să recunoască din gama de produse expuse cel puțin 4 produse;
O2 – să formuleze cel puțin 3 întrebări și răspunsuri corecte conform situației date;
O3 – să folosească în cadrul comunicării cel puțin 3 expresii politicoase vizând aspectul civic;
O4 – să respecte cel puțin 3 reguli ale jocului adaptându-se la situația concretă.
Sarcina de lucru:
-recunoașterea produselor din magazine;
-formularea unor întrebări și răspunsuri adecvate;
Itemul I-să socializeze unii cu alții ( să comunice), respectând normele de conduită corespunzătoare.
Materialul didactic folosit este variat : legume, fructe, lapte, pâine etc……
Am cerut copiilor să realizeze un joc de rol: un copil să fie vânzătorul, altul să fie cumpărătorul. Copiii au fost urmăriți să folosească formule de politețe dar și raspunsuri sau întrebări referitoare la diferite produse.
Exemplu:
-Bună ziua!
-Bună ziua! Cu ce vă servesc?
-Vreau o cutie de lapte !
-Poftim! Costă 3 lei!
-Poftim! Mulțumesc! La revedere!
-La revedere!
Acesta este un exemplu, dar copiii au folosit și alte modalități de exprimare atunci când le-a venit rândul să joace un rol. Jocul didactic a fost amuzant și antrenant.
Copiii s-au prefăcut pentru 10 minute că au fost adulți și au încercat să joace aceste roluri cât mai bine cu putință, respectând regulile jocului. Ei au adaptat situațiile la felul lor de a fi și acest aspect le-a evidențiat personalitatea și spontaneitatea din cadrul dialogului.
Jocul “Fructe și legume de toamnă”-activitate de modelaj
Obiective operaționale:
O1 – să recunoască din prezentarea PPT cel puțin 6 fructe și legume;
O2 – să denumească din paner cel puțin 5 fructe și legume;
O3 – să sorteze din coș cel puțin 4 fructe și legume după anumite criterii;
O4 – să modeleze, cu plastilină cel puțin 4 fructe și legume.
Sarcina de lucru:
-să denumească fructele și legumele prezentate în materialul PPT;
-să aleagă din coșul cu fructe mai multe fructe de același fel dar de culoare diferită;
-să selecteze legumele separat și fructele separat;
-să redea prin modelaj mai multe fructe și legume
Materialul didactic folosit :
Fructe și legume proaspete, plastilină, material PPT.
Itemul II-să coopereze unii cu alții și să-și însușească deprinderi de lucru în grup, respectând regulile de grup și cele ale jocului.
Activitatea am desfășurat-o pe grupe astfel încât unii copii au avut de modelat fructe, alți copii au avut de modelat legume. Pe parcursul activității, copiii au adus un plus de creativitate lucrărilor prin prisma lucrărilor efectuate.
Jocul “Schimbă masca”
Obiective operaționale:
O1 – să recunoască de pe panou cel puțin 4 stări emoționale;
O2 – să denumească, privind personajele, cel puțin 3 stări emoționale din timpul jocului didactic;
O3 – să selecteze de pe masă cel puțin 3 măști care evidențiază anumite stări emoționale, apelând la comunicarea nonverbală;
O4 – să transpună în actul comunicării, prin intermediul limbajului, aspecte ale comunicării nonverbale.
În cadrul acestui joc itemii urmăriți sunt:
Itemul III-să denumească stările emoționale pozitive și negative din timpul jocului didactic.
Acest joc didactic este combinat cu experimentul pentru că fiecare copil este pus să experimenteze o stare emoțională.
Materialul didactic folosit este un panou cu măști. Pe acest panou sunt expuse o serie de măști care redau anumite stări sufletești: bucurie, tristețe, durere, veselie, curaj, frică…
Varianta I
Copiii își exprimă în perechi părerea personal despre vitrina măștilor și de exponatele prezentate. Apoi sunt grupați și își confecționează măștile pe care le doresc. Se realizează o expoziție cu măștile copiilor și se discută care sunt măștile care au fost confecționate mai mult (preferate) decât celelalte și de ce ….
Varianta II
Copiii aleg o mască din vitrină și încearcă să exprime în cuvinte proprii ce sugerează masca ( ce sentimente încearcă un copil care are această mască sau ce emoții).
Spre finalul activității se poate juca Schimbă masca-copiii schimbă măștile între ei și redau prin mimă trăirile legate de cineva care poartă asemenea mască.
Jocurile alese pentru evaluarea inițială au fost diferite ca temă. Itemii pe care i-am evidențiat și i-am urmărit pe parcursul jocurilor au fost împărțiți relativ în mod egal –adică am pus accentul deopotrivă și pe latura emoțională, socială și importanța comunicării, nu numai pe partea de acumulare de cunoștințe și formare de deprinderi
Evaluarea finală
În cadrul evaluării finale am ales jocuri cu un grad de complexitate mai ridicat. Am combinat metoda experimentului cu cea a observației și cu jocul didactic. În cadrul activităților de Educație civică am aplicat un joc, în care am specificat mai mulți itemi care să vizeze domenii variate. Aplicarea acestui joc integrat a oferit o mai mare deschidere către comunicare a copiilor dar în același timp le-a solicitat și creativitatea personală.
Jocul “Cine suntem noi? Cum suntem noi?”
Obiective operaționale:
O1 – să identifice privind secvențe, cel puțin 3 calități morale ale personajelor prezentate;
O2 – să realizeze o comparație pe baza secvențelor a cel puțin 3 personaje pozitive și 3 negative;
O3 – să realizeze un dialog creativ redând cel puțin 3 replici ale personajului ales;
O4 – să interpreteze în mod creativ un personaj din cel puțin 4 propuse.
Pentru acest joc didactic am evidențiat doi itemi :
Item ( I 1)-realizarea unui dialog creativ respectând tipologia personajului;
Item ( I 2)-identificarea calităților morale ale personajelor și compararea acestora.
Sarcina de lucru:
-copiii au avut de identificat personajele din povești;
-copiii au avut de realizat un dialog creativ respectând tipologia personajului.
Material didactic:
-videoproiector;
-casetă audio;
-imagini;
-jetoane.
Toate materialele didactice folosite au avut rol stimulativ. Copiii s-au jucat și în același timp au învățat. Efectele prezentării poveștilor cu ajutorul laptopului însoțite de sonorizare au captat atenția copiilor, le-a stimulat interesul pentru lumea poveștilor și i-a îndemnat pe fiecare să-și exprime părerea personal cu privire la personajele prezentate.
Desfășurarea jocului pe toate variantele prezentate a fost o invitație la comunicare, la socializare reciprocă, la învățare de tipologii de personaje.
Jocul de rol pe care copiii l-au avut ca sarcină de interpretat, a stimulat creativitatea și buna dispoziție a copilului. Interpretarea unică, personală, a fiecărui personaj a adus o notă de personalitate interpretativă și originală.
Regulile jocului au fost bine stabilite încă de la începutul activității didactice. Stabilirea regulilor are rolul de a stimula competitivitatea dintre copii fără a trișa.
Un rol deosebit l-a avut stimularea comunicării și urmărirea unui limbaj corect. Copiii au avut ca sarcină să specifice ce fel de personaje sunt cele prezentate, care sunt calitățile acestora (harnic, viclean, rău, frumos, leneș etc…)
Aceste calități trebuiau evidențiate în jocul de rol prezentat. Rolul acestui joc a fost de a dezvolta personalitate copilului, de a-i dezvolta abilitățile de comunicare, de a-i forma noțiuni despre conduita morală și conștiința morală.
Prin acest joc copiii au socializat, au comunicat reciproc. Prin exprimarea părerilor personale, ei au avut o contribuție personală la activitate și în acelși timp și-au sporit încrederea în forțele proprii.
Jocul “Cum este să fii copil?”
Obiective operaționale:
O1 – să cunoască cel puțin 3 drepturi ale copilului;
O2 – să formuleze cel puțin 4 păreri personale despre propria copilărie;
O3 – să asocieze cel puțin 3 stări emoționale adecvate cu imaginea copilăriei;
O4 – să manifeste interes și plăcere în cadrul jocului.
Acest joc didactic are rolul de a forma la copii o imagine cât mai veridică despre ceea ce înseamnă statutul de copil.
Itemii urmăriți:
Item( I 3)-transmiterea unei idei despre lumea copilăriei prin mijloace diferite; Item ( I4 )-cunoașterea drepturilor copilului.
Material didactic:
-planșă cu Globul pământesc ( Globul copilăriei), flipchart, etichete, coli, carioca, panglici, imagini, material PPT prezentat cu ajutorul videoproiectorului.
Ca metode de lucru s-au aplicat metodele din cercetare dar și alte metode interactive: brainstorming-ul, harta conceptuală.
Sarcina de lucru:
Copiii au avut la fiecare grupă altă sarcină de lucru și anume:
-unii copii au avut sarcină de lucru să realizeze un afiș prin desen sau aplicarea de decupaje cu titlu -Copilăria pe glob;
-alți copii au avut de asociat imagini cu fețe zâmbitoare, triste, speriate, uimite folosind o serie de culori, panglici;
-unii copii au avut de redat prin desen sau decupaje aspecte ale încălcării drepturilor copiilor.
Jocul s-a desfășurat pe mai multe variante și pe grupe de copiii. Astfel a fost stimulat lucrul în grup. Copiilor li s-a oferit oportunitatea de a comunica unii cu alții de a-și da cu părerea și de a se exprima liber.
O contribuție personală la desfășurarea activității a făcut ca să crească gradul de participare la activitate. Nu au existat timpi morți pe parcursul activității și cel mai important aspect este că toți au participat în grade diferite dar evidente la realizarea lucrărilor grupului din care făceau parte.
Prezentarea drepturilor copilului a fost făcută în materialul PPT. Tot printr-un material au fost făcute prezente și imagini cu alți copii din alte state (Cambogia, Africa, China ).
Sarcinile de lucru au fost conturate pe drepturile fundamentale ale copilului legale, astfel prin această activitate consider că am reușit să familiarizez copiii de grădiniță cu statutul legal al tuturor copiilor.
Am folosit un limbaj adecvat vârstei lor și m-am axat pe drepturile fundamentale ale tuturor copiilor. Faptul că ei au reușit să ducă sarcinile de lucru la bun sfârșit și să am un feed-back la activitate , înseamnă că obiectivele propuse au fost realizate.
Jocul: “Te iert –Iartă-mă”
Obiective operaționale:
O1 – să recunoască într-o situație dată cel puțin un aspect greșit;
O2 – să folosească cel puțin 3 simboluri ale prieteniei în realizarea felicitărilor;
O3 – să denumească în cadrul dialogului creativ cel puțin 3 stări emoționale;
O4 – să evidențieze cel puțin un comportament pozitiv/negativ dintr-o situație prin intermediul limbajului.
În cadrul acestui joc am urmărit itemii:
Item ( I5)- recunoșterea greșelilor din timpul unei zile sau ale unei situații date;
Item(I 6)-dezvoltarea comunicării verbale și emoționale prin învingerea stării de teamă și trăirea bucuriei împăcării.
Materialul didactic :
-prezentarea de imagini care redau diferite situații care arată greșeli frecvente, coli de desen, creioane, hârtie creponată sau glasată, flori , jetoane.
Sarcina de lucru:
Copiii au de desenat felicitări sau diferite simboluri care au scopul de a reda iertareași prietenia.
Pentru acest lucru trebuie să conștientizeze fapta și să-și asume curajul de a recunoște că au greșit.
Jocul pornește de la materialul prezentat, apoi continuă cu exemple din grupă evidente. Se discută despre etapele împăcării și despre curajul de care trebuie să dai dovadă când îți asumi o greșeală și ceri iertare sau scuze.
Consecințele acestui joc sunt morale și comportamentale cu rezonanță în manifestarea socială a copilului.
Această activitate are rolul de a conștientiza copilul de grupă mare de faptele sale și de a-l face să-și asume acțiunile sale.
Un rol important al acestui joc îl are comunicarea. Prin comunicare verbală și emoțională se realizează iertarea și îndreptarea greșelilor, cel puțin în fază primară. După aceea se urmărește copilul și faptic, prin comportamentul său pe viitor.
Formarea caracterului la copii este un proces lung. Acestă latură a personalității se formează prin exemple clare care să aducă copilul către situații de viață socială, chiar cu exemple din grupă.
Am ales acest tip de activitate și de joc deoarece nu toți copiii reușesc să comunice verbal foarte bine și să-și stăpânească emoțiile, prin urmare pot recurge la desene sau emotional faces. Jocul are rolul de a-i face pe copii să înțeleagă că a greși este omenește dar și a-și cere iertare este important, deoarece Prietenia este liantul comunicării și colectivității.
Jocul are mai multe variante și are ca rol stimularea comunicării, dezvoltarea personalității și promovarea atitudinii pozitive sociale ale colectivității.
Copiii reușesc să definească împăcarea prin comunicare verbală de tipul Iartă-mă, sau scuză-mă, însoțite de o strângere de mână sau un desen sau o floare etc.
Prin acest joc corectăm aspecte negative și cultivăm aspecte pozitive care au rolul de a forma un caracter frumos. Astfel ei reușesc să realizeze lucrări precum: Copacul prieteniei, Grădina iertării, Brățări simbolice.
4.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Evaluarea inițială
Pentru a desfășura cercetarea, am avut nevoie să identific nivelul celor două grupe stabilind niște itemi. Este evident că jocul a avut mai multe obiective dar pentru cercetare le-am selectat pe cele care vizează personalitatea copilului, cunoașterea personală și învățarea socială.
În primul joc, am urmărit modelarea comportamentului copilului în cadrul social, mai exact cum se comportă atunci când intră într-un magazin. Acest joc a fost distractiv pentru copii mai ales că erau puși să joace roluri de persoane adulte, iar acest lucru pe ei îi atrage. Copiii au avut ca sarcină să formuleze politicos întrebări și răspunsuri adecvate conform cerințelor. S-a pus accentul pe conduită, pe modele de comportament civilizat.
Itemul I-să socializeze unii cu alții ( să comunice), respectând normele de conduită socială corespunzătoare specific fiecărei situații în parte. (Jocul I)
Jocul de rol a fost antrenant. Prin dialogul realizat mi-am dat seama că una dintre grupe are rețineri în formularea răspunsurilor. Cei de la grupa de control din grupa mare 1, au rezolvat sarcinile didactice mult mai bine decât cei din grupa nou formată,grupa mare 2.
În cadrul celui de-al doilea joc, am urmărit cum lucrează în grup, cum comunică între ei având sarcini comune. De asemenea am observant că cei de la grupa de control au obținut rezultate mult mai bune. Acest lucru se datorează faptului că aceștia au o vechime în grădiniță și activitățile didactice timp de un an de zile își pun amprenta pozitiv pe formarea deprinderilor de lucru corespunzătoare și adecvate unui grup de lucru.
Cei din grupa nou formată au fost mai retrași și ce am observant, au avut tendința să lucreze individual.
Acest lucru denotă că nu sunt încă sudați ca un colectiv, încă sunt în perioada de cunoaștere reciprocă și adaptare la viața socială din grădiniță. Dar pot spune că au lucrat frumos și cu rezultate bune.
Itemul II-să coopereze unii cu alții și să-și însușească deprinderi de lucru în grup, respectând regulile de grup și cele ale jocului(Jocul II).
Al treilea joc a avut rolul de a invita copiii la o cunoaștere emoțională intrinsecă, la definirea unor stări emoționale și transmiterea acestor stări prin mimică sau prin gesturi, prin alte metode pe care copiii le consideră modalități de comunicare. Jocul cu măști este un joc emoțional și prin regulile sale determină copiii să se exteriorizeze și să spună ceea ce simt ei în acel moment.
Am observat și în acest caz că cei de la grupa de control s-au descurcat mai bine. Acest lucru s-a datorat faptului că cei de la grupa de control au reușit să transmită prin intermediul cuvintelor, al limbajului mai multe informații despre starea indicată de o mască anume.
Itemul III-să denumească stările emoționale pozitive și negative din timpul jocului didactic ( Jocul III)
După cum observăm pe grafic, este evident că cei de la grupa de control stăpânesc mult mai bine tehnicile de lucru și au obținut rezultate mai bune. Acest lucru se datorează faptului că ei se promovează ca o grupă de control.
Anul trecut au trecut prin faza de cunoaștere reciprocă, au învățat să se adapteze la sarcinile date și la regulile din grădiniță.
Perioada de un an pe care au acumulat-o în grădiniță le-a adus plusuri și schimbări benefice.
Schimbările se observă foarte mult la capitolul adaptare la regulile jocului. Ei sunt sociabili, sunt îndrăzneți, dornici de afirmare și participare la orice joc didactic. Ce am observat este faptul că limbajul este la un nivel mai dezvoltat.
Au o mare dorință de comunicare și socializează frumos și adecvat unii cu alții. Au deprinderi de grup formate, își definesc emoțiile bine și rezultatele obținute arată că au mai fost implicați în acest gen de activități.
Tabel 1. Reprezentare grafică pe itemi și activități didactice –evaluare inițială
În cadrul graficului de mai sus sunt reprezentate grafic următoarele aspecte:
-activitățile sub formă de joc didactic realizate în cadrul evaluării inițiale ( joc :1, 2, 3)
-grupe de copii –culoarea roșie , respectiv albastră
-gradul de realizare a itemilor pe numărul de copii
La grupa nou formată am observat mici stângăcii în timpul activității. Acești copii sunt sociabili, volubili, dar am observant o carență la comunicare, la limbaj.
Unii dintre ei nu-și găseau cuvintele, alții se exprimau în cuvinte puține și propoziții simple chiar încercau să exprime o anumită stare emoțională și s-a observat că nu aveau cuvintele la ei.
Este firesc să se întâmple într-o grupă nou format acest lucru, deoarece cei care fac parte din astfel de grupe sunt nevoiți să se adapteze la o serie de aspecte noi și mai ales la schimbări și o serie de reguli legate de colectivitate.
Ei se află în perioada de asimilare și de adaptare, din acest fapt nici nu pot fi foarte deschiși. Este evident că nu au beneficiat de experiența celorlați din cealaltă grupă dar au încercat să facă față și au obținut rezultate bune.
Unii dintre ei, care au personalitatea mai puternică, au încercat să lucreze doar cum doresc ei fără să se consulte cu ceilalți, iar unii care erau timizi au fost pur și simplu izolați. Acest lucru se va ameliora pe parcursul trecerii unui an.
Implicarea tuturor copiilor în activități, înlăturarea barierelor comunicaționale vor avea ca rezultat o participare activă a tuturor copiilor la activitatea didactică și dezvoltării în sectorul personalității fiecăruia dintre ei. Schimbarea climatului familial cu cel din grădiniță este un aspect pe care unii copii îl percep mai dificil.
Tabel 2 . Reprezentare pe grupă a gradului de realizare al itemilor urmăriți
Tabel 3 . Reprezentare pe grupă a gradului de realizare al itemilor urmăriți
Evaluare finală
Pentru evaluarea finală am selectat jocuri cu grad de dificultate mai mare și mi-am permis să introduc și jocuri care vizează dezvoltarea inteligenței emoționale la copii. Jocurile au avut caracter integrat, au vizat mai multe domenii de activitate.
Itemii pe care i-am stabilit au vizat și verificarea cunoștințelor dar și aspecte ale dezvoltării personalității. Prin urmare, aici am selectat doar itemii care vizează domeniul Om și societate.
Regulile jocului au fost bine stabilite, iar materialul didactic folosit a captat atenția copiilor și i-a determinat să se implice în activitate. Practic, copiii s-au jucat.
Ei nu au simțit că învață sau sunt supuși unei evaluări. Toate activitățile au fost bine organizate, iar răspunsurile copiilor au fost creative și au depășit așteptările.
Item ( I 1)-realizarea unui dialog creativ respectând tipologia personajului (joc 1);
Item ( I 2)-identificarea calităților morale ale personajelor și compararea acestora (joc 1);
Item( I 3)-transmiterea unei idei despre lumea copilăriei prin mijloace diferite ( joc 2);
Item ( I4 )-cunoașterea drepturilor copilului ( joc 2);
Item ( I5)- recunoșterea greșelilor din timpul unei zile sau ale unei situații date ( joc 3);
Item(I 6)-dezvoltarea comunicării verbale și emoționale prin învingerea stării de teamă și trăirea bucuriei împăcării. ( joc 3).
Jocurile au fost variate și am încercat prin aplicarea lor la grupă ( dar și a variantelor de joc) să stimulez creativitatea individual, să caut să stimulez comunicarea, indiferent de forma ei de manifestare și mai ales implicarea în procent mare a tuturor copiilor la toate formele de joc.
Este important să stimulezi copilul să-ți spună ce simte, ce-i place să facă sau ce nu-i place să facă. După personala mea părere este esențial să cauți activități care–l stimulează pe copil și nu care-l frustează.
Este deosebit de important să-ți spună copilul că acest gen de activitate este ceva ce el nu-și dorește dar consideră că altă activitate i se potrivește. Iar acest aspect este oglindit în comunicare.
Tabel 4. Reprezentare grafică pe itemi și activități didactice –evaluare finală
În cadrul graficului de mai sus sunt reprezentate grafic următoarele aspecte:
-grupe de copii –culoarea roșie , respectiv albastră
-gradul de realizare a itemilor pe numărul de copii
Evaluarea finală a fost realizată după perioada de cercetare. Prin urmare evaluarea a avut un grad mai mare de complexitate și de asemenea a vizat mai multe domenii de activitate, deoarece am realizat o evaluare integrată.
Jocurile și activitățile pe care mi le-am propus în această evaluare au fost prezentate integrat și de asemenea am încercat în același timp să realizez activități aparte care să-i motiveze pe copii și să-i determine să lucreze cu plăcere și în același timp să ia parte la activități, stimulați de curiozitate .
Fiecare joc a prevăzut mai multe obiective, dar eu, pentru a mă rezuma la cercetare am selectat acele obiective și itemi care vizau obiectivele cercetării mele și le-am specificat în lucrarea de față.
În cadrul evaluării finale am urmărit 6 itemi. Acești itemi au vizat anumite aspecte ale formării personalității copilului, aspecte comportamentale sau legate de conduită. De asemenea am specificat că jocurile au vizat și inteligența emoțională.
La grupa de control ( grupa mare 1) copiii au reușit în procent mare să realizeze sarcinile educative la care au participat. Fiind o grupă de control, perioada de cercetare a avut un dublu rol:
-de consolidare a deprinderilor de lucru în grup, de socializare și de aprofundare a relațiilor dintre membrii grupului, de acceptare reciprocă și de colaborare;
-de cunoaștere personală și exteriorizarea propriilor emoții și conștientizarea lor;
-s-a urmărit dezvoltarea limbajului, stimularea creativității și încrederea în propriile forțe.
După cum observăm graficul rezultatelor, copiii au obținut rezultate spectaculoase în cadrul tuturor activităților propuse în cadrul evaluării finale.
Copiii din această grupă au reușit să realizeze obiectivele propuse de mine și să le definească prin rezultate excepționale în cadrul activităților.
Cei de la grupa nou formată au obținut și ei rezultate bune comparativ cu cele din evaluarea inițială. Dacă este să discut raportul performanțelor, cei din grupa nou formată au obținut clar un salt calitativ.
Acest lucru îl subliniez, deoarece ei parcurg o perioadă de adaptare, iar rezultatele sunt bune, având în vedere evaluarea inițială. Doresc să subliniez că au înregistrat progrese vizibile și au reușit să colaboreze minunat.
Chiar dacă nu au obținut rezultatele grupei de control, trebuie să recunoaștem meritul și străduința lor. Au reușit să facă un salt calitativ din punct de vedere al socializării, al comunicării, al exprimării orale și emoționale.
Tabel 5 . Reprezentare pe grupă a gradului de realizare al itemilor urmăriți
Tabel 6 . Reprezentare pe grupă a gradului de realizare al itemilor urmăriți
Raport evaluare inițială
În cadrul acestui raport observăm o discrepanță de rezultate între cele două grupe.
Cei de la grupa de control au obținut rezultate mult mai bune. Este drept, faptul că ei au o vechime în cadrul grădiniței. Prin urmare au fost familiarizați timp de un an de zile cu activitățile diverse din grădiniță.
Pe timpul unui an de zile, doamnele educatoare au antrenat copiii în activități variate care au avut rolul de a dezvolta personalitatea lor dar și de a acumula informații noi. Un an de activitate dirijată a avut ca efect benefic:
-acumulări în sistemul informațional;
– adaptare la social;
-educare comportamentală, educarea atitudinii sociale și față de activitățile de grup;
-stăpânirea unor impulsuri;
– promovarea personalității și stimularea creativității individuale.
Acești parametri au fost vizați și lucrați în procente diferite în cadrul activităților de la grupă și prin centrarea învățării pe fiecare copil.
Această diversitate de activități la care au participat pe parcursul unui an a fost benefică. Copiii sunt adaptați la programul grădiniței, comunicarea dintre ei este mult mai fluentă și faptul că se cunosc reciproc au reușit să colaboreze mult mai bine între ei.
Exercițiul și experiența anterioară a avut un impact pozitiv asupra rezultatelor obținute.
Ceea ce m-a impresionat a fost faptul că acești copii sunt foarte flexibili în atitudine și sociabili. S-au acomodat repede și au reușit să se mobilizeze în procent relativ mare.
Tabel 7. Reprezentare procentuală -ambele grupe a gradului de realizare al itemilor urmăriți
Referitor la cei de la grupa nou formată, am constatat că ei trec încă printr-o perioadă de adaptare. Ei sunt dezlipiți proaspăt de familie și au încă probleme care vizează programul grădiniței, orele de desfășurare, adaptarea la activitățile obligatorii, programul de masă impus, învățare dirijată etc. Este firesc că acest traseu îl parcurge orice grupă nou formată.
Important este, perioada de adaptare cât de mare poate fi. Toate aceste lucruri crează o presiune psihică pe copil, iar educatorul încearcă s-o înlăture relativ repede.
De aceea este important să se colaboreze reciproc. Cu un copil de vârstă preșcolară poți câștiga multe bătălii dacă-l implici în activități cu joc didactic.
Prin urmare rezultatele obținute la grupa nou formată au evidențiat că sunt mari goluri. Aceste goluri se definesc prin :
-comunicare deficitără;
-limbaj sărăcăcios;
-tendința de a lucra individual;
-atenție scăzută, oboseală și agitație.
Rezultatele obținute de această grupă sunt sub medie. Este evident că sunt la început de drum cu toate capitolele.
Cert este că, am solicitat implicarea familiilor acestor copii și pe parcursul cercetării ne-au ajutat foarte mult, au avut discuții individuale cu proprii copii, i-au ajutat să depășească momentele neplăcute, au insistat pe prezența copiilor lor în grădiniță ca permanență la activități și program.
Au implicat copiii în activități variate și opționale. Acest lucru a avut un rezultat pozitiv. Copiii s-au adaptat mult mai repede, au început să comunice reciproc mult mai bine, să socializeze.
Unele jocuri didactice seamănă ca reguli și prin aplicarea repetată a lor, copilul a început să-și însușească anumite reguli relativ repede.
Raport evaluare finală
Raportul evaluării finale mi-a indicat, în mod evident că cei de la grupa de control au reușit să obțină rezultate bune dar și bine proporționate pe itemi. Este remarcabil faptul că au reușit un raport procentual echilibrat pe fiecare item.
Acest fapt denotă că au evoluat foarte bine. Și-au însușit niște reguli, funcționează bine în calitate de grupă și au reușit să comunice atât verbal dar și emoțional foarte bine. Sarcinile plasate au fost rezolvate cu succes atât pe subgrupe de copii cât și pe fiecare copil în parte.
Au învățat să se respecte reciproc, să cedeze și să se accepte unii pe alții. Prin urmare, personal, ceea ce m-a bucurat este faptul că funcționează bine în calitate de grup. Înseamnă că au asimilat câteva dintre regulile grupului și pot face față împreună oricărei provocări specifice vârstei.
Copiii au devenit mai expresivi în comunicare, mai flexibili în exprimarea părerilor personale și a emoțiilor prin care trec. Ceea ce mie mi se pare important este faptul că au un grad mare de toleranță unul vis-a vis de celălalt.
La grupa nou formată am avut parte de rezultate de asemenea spectaculoase. Față de evaluarea ințială, rezultatele din evaluarea finală sunt demne de laudă.
Aici, practic se vede aportul jocului didactic, al activităților cu rol în dezvoltarea personalității, formarea de comportamente și conduite morale. Saltul dintre cele două evaluări la grupa nou formată este spectaculos.
Tabel 8. Reprezentare procentuală pe ambele grupe a gradului de realizare al itemilor urmăriți
Acești copii într-o perioadă relativ scurtă, au reușit să achiziționeze informații și să se adapteze la condițiile unui program impus, să învețe să comunice unii cu alții, să realizeze achiziții comportamentale, de limbaj, de atitudine, să asimileze reguli sociale și să le aplice în propriul grup de lucru.
Ceea ce doresc personal să specific este că, rezultatul de la grupa nou formată a fost impulsionat de aportul familiilor. Este o grupă în care ajutorul părinților în educarea copiilor este evident.
Dacă rezultatul de la grupa de control se datorează muncii asidue a cadrelor didactice cu acești copii și a faptului că sunt modelabili și receptivi la ceea ce li se transmite, rezultatul de la grupa nou formată se datorează atât cadrelor didactice, a metodelor folosite, a varietății jocurilor didactice folosite, dar și a unei colaborări deosebite cu familiile acestor copii și implicarea lor ca părinți în problemele educaționale ale propriilor copii.
Practic, rezultatele obținute de la grupa nou formată sunt relativ aproape de cele ale grupei cu vechime. După cum ne indică graficul, acești copii au obținut achiziții în sectorul dezvoltării și identificării stării emoționale proprii.
Acest lucru se datorează părinților care își implică copiii în activități mult mai variate decât cei de la grupa cu vechime. Iar activitățile în care sunt implicați acești copii au legătură cu socializarea cu formarea de conduite, comportamente sociale, acceptarea și promovarea ideilor personale și stimularea creativitățiii copilului în cadrul oricărei activități conform posibilităților sale individuale și mai ales inclinațiilor sale creative.
Raport evaluare inițială –finală
Raportul este evident între cele două evaluări. Fiecare lot de copiii a înregistrat progrese vizibile . Rezultatele comparative arătă că acești copiii prin intermediul jocului și-au îmbunătățit vocabularul și pronunția, fără să facă prea mult efort. Dacă nu-i antrenam în cadrul jocului ,iar activitatea educativă era una banală ,rezultatele nu erau acestea.
Chiar dacă de la prima evaluare se observă un decalaj între rezultate pe itemi în cadrul comportamentelor studiate. Am vrut să evidențiez faptul că stimularea creativității în cadrul sarcinilor de lucru variate are un impact pozitiv oriunde l-ai aplica, indiferent de grupă.
La evaluarea finală, rezultatele sunt în creștere, mai ales în cadrul comportamentului în dezvoltare.Copiii au reușit să-și perfecționeze limbajul și să -și dezvolte vocabularul.
Copiii au reușit să vorbească corect și să-și însușească reguli gramaticale de bun simț prin intermediul jocului și a stimulării creativității prin sarcina didactică.. Spectaculos este faptul că de atunci ei se autocontrolează când vorbesc, cel puțin la grădiniță. Dacă acest lucru ar fi continuat și acasă rezultatele ar fi minunate.
Însușirea unei exprimări orale clare și cursive îl ajută în dezvoltatrea sa intelectuală pe copil,dezvoltarea limbajului îi oferă posibilități de exprimare variate,astfel creativitatea este permanent stimulată.
Aspectele corecte din cadrul limbajului îi ajută pe copii nu numai în cadrul activităților de dezvoltarea vorbirii, la matemetică,cunoașterea mediului și celelalte. La intrare în școală copilul trebuie să posede un volum de cunoștințe care să-l ajute în înșușirea viitoarelor noțiuni.
Am observat în cadrul rezultatelor o creștere a rezultatelor în etapa de evaluare finală.Acest lucru denotă o însușire a comportamentelor dar și o îmbunătățire în cadrul sistemului emoțional, afectiv. Dezvoltarea emoțională este un pas decisiv în formarea personalității copilului. În cadrul activităților, copiii colaborează în rezolvarea sarcinilor didactice.În timpul lucrului dar și la finalul activității , ei compară lucrările, le analizează atât din punct de vedere al calității sau cantității dar și din punct de vedere emoțional.Unii sunt încântați de ceea ce au lucrat , alții abandonează lucrarea , alții o aruncă.
Tabel 9. Reprezentare procentuală a evaluărilor inițială-finală la ambele grupe
4.5. Concluziile cercetării
Această lucrare oglindește munca pe care o depune orice cadru didactic la grupă. Am realizat această cercetare axându-mă pe experiența mea dobândită, bazându-mă pe creativitate și am exploatat posibilitățile de care dispun copiii în variatatea jocurilor aplicate.
Am dorit să evidențiez că grădinița nu este un loc unde se realizează achiziții doar la nivel intelectual. Grădinița este locul unde copilul se descoperă individual.
Aceste aspect, copilul le descoperă prin implicarea sa directă în activități de joc didactic cu caracter specific. Jocul de rol, relaționarea cu ceilalți colegi, interpretarea proprie a unor situații de grup, socializarea între membrii grupului sunt doar câteva aspecte ale jocului didactic care are rol în dezvoltarea personalității copilului preșcolar.
Activitățile din cadrul educației civice, jocurile integrate duc la salturi calitative și la schimbări pozitive în cadrul sistemului personalității copilului. Modelarea comportamentului, învățarea unor situații legate de viața socială și asocierea unui comportament adecvat acestor situații sunt doar câteva dintre aspectele pe care copilul preșcolar le asimilează și le însușește, contribuind astfel la diversificarea experienței sale de viață și adaptarea la viața de școlar, de mai târziu.
Toți copiii au tendința de a se juca. Copilul se joacă adesea cu alți copii. Dar jocul didactic presupune reguli, iar copiii reușesc să le respecte și să creeze competitivitate în cadrul acestuia.
Pentru ei, jocul didactic este un altfel de joc, o altfel de activitate mai riguroasă dar care aduce cu el bună dispoziție și crează plăcere, este practic o bucurie pentru ei. Copiii se joacă atât timp cât le este stimulat interesul și reușești să-i ții captați.
De aceea, jocurile pe care le-am aplicat au avut variante multiple care să stârnească interesul copiilor și să nu intervină plictiseala și rutina. Pe parcursul cercetării am încercat să activez comunicarea și exprimarea oricărei forme de emoții. Acest lucru m-a ajutat să comunic mai bine cu copiii și să mă adaptez la personalitatea fiecărui copil.
Făcând acest lucru am reușit să determin copiii să se implice în activitățile propuse, să capete curaj să se exprime, iar pe alții mai îndrăzneți să-i temperez și să-și aducă modificări pozitive comportamentului lor, relativ mai impulsiv.
Răbdarea, acceptarea reciprocă, conștientizarea emoțiilor și exprimarea lor mi-au oferit o posibilitate de cunoaștere individuală a fiecărui copil.
Am realizat ceea ce trebuie îndreptat, unde trebuie să exersez mai mult și am identificat unde este prea multă presiune psihică pe copil și atunci am făcut un pas în spate și am descoperit altă modalitate de a acționa pentru a avea rezultatul scontat.
BIBLIOGRAFIE:
Anghel E., Psihologia educației pe tot parcursul vieții, (2011), Editura For You,București,
Augusto Cury, Păriți străluciți, Profesori fascinați, (2007), Editura For You;
Bocoș, Mușata, Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, (2007), Ed.Paralela45, București;
Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta – Metode interactive de grup – ghid metodic, (2007), Editura Arves, București;
Claparède Ed. – Psihologia copilului și pedagogie experimentală, (1975), E.D.P. București;
Conona Petrescu, Educația timpurie, (2010), Editura Cultura Didactică, București;
Cristea S. – Dicționar de pedagogie, , (2000), Editura Litera, București;
*** Curriculum pentru învățământul preșcolar, (2008) MECTS,;
Dicționar pedagogic, (1979), EDP, București;
Educația în anul 2000, București;
ElisabetaVoiculescu, PedagogiePreșcolară, (2001), Ed. Aramis, București;
Elkonim, Psihologia jocului (1980), Editura Didactică și pedagogică;
Elvira Chircev,Pedagogie preșcolară ,(1972), EDP,București;
Ghid de bune practici pentru educația timpurie între 3-7 ani, (2008), MECT, Unitatea de management al proiectelor pentru învățământul preuniversitar;
Golu P., Mielu Zlate, Emil Verza (1995), Psihologia copilului, EDP, Bucuresti
Ioana Cosma, coordonator proiect, Resurse educaționale pentru activitățile integrate, material realizat – Proiect Resurse educaționale pentru profesori,(2016), Editura Atelier didactic;
Lespezeanu M. – Tradițional și modern în învățământul preșcolar,(2007), Editura Omfal Esențial, București;
Manolescu M., Potolea D. – Teoria și metodologia curriculumului, (2006), Bucuresti;
Mariana Petre și colectivul, Învață de la toate-educație pentru societate-învățământul preprimar ,(2000), Editura Aramis;
Mielu Zlate, Psihologia copilului, (1995) EDP, Bucuresti;
Mihaela Păiși Lăzărescu, Laborator preșcolar, (2011),V&Integral,București;
Niculescu, Rodica Mariana, Lupu, Angelica Daciana, Pedagogia preșcolară și a școlarității mici, (2007), Editura , Atelier Didactic;
Păun E., Iucu R. (coordonator) – Educația preșcolară în România, (2002), Editura Polirom, Iași;
Preda Viorica – Copilul și grădinița, (1999), Editura Compania, București;
Preda V. – Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, (2010), Editura Sitech, Craiova;
Programă școlară pentru Educație pentru societate,(2012) MECTS, Proiect propus pentru dezbatere;
Oprea Crenguța-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive,(2009), E.D.P.
Oprea Crenguța-Lăcrămioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, (2003), Editura Universității din București;
Ion-Ovidiu Pânișoară, Comunicarea eficientă.Ediția a IV-a, revăzută și adăugită, (2015), Editura Polirom;
Revista învățământului preșcolar.Nr.1-2, 3-4(2003); Nr.3-4(2004);
Șchiopu, Ursula, Psihologia copilului, (1967), Editura Didactică și pedagogică, București
Șchiopu Ursula – Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, (1970), E.D.P. București;
Șchiopu, U.; Verza, E., Psihologia vârstelor, (1998), Editura Didactică și Pedagogică, București;
Taiban, M.; Petre,M.; Berescu, A, Jocuri didactice pentru grădinițele de copii (1976), Editura Didactică și Pedagogică, București;
Tomșa, G.; Oprescu, N., Bazale teoretice ale psihopedagogiei preșcolare, ( 2007), Editura V&I Integral, București;
Zlate Mielu, Fundamentele psihologiei,(2000), Editura Pro Humanitate, București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [307900] (ID: 307900)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.