LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [306959]

[anonimizat] I

MONOGRAFIA ORAȘULUI FUNDULEA

Coordonator științific:

conf. univ. dr. EMILIAN ALEXANDRESCU

PROF. [anonimizat]-GEORGICĂ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1

TĂMĂDĂU-MARE-CĂLĂRAȘI

BUCUREȘTI

2016-2018

MONOGRAFIA ORAȘULUI FUNDULEA

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………….. 3

MEDIULUL NATURAL ÎN ZONA ORAȘULUI FUNDULEA….

1.1. Așezarea geografică……………………………………………………………………… 4

1.2. Relieful ……………………………………………………………………………………… 5

1.3. Clima…………………………………………………………………………………………. 6

REPERTORIUL SITURILOR ARHEOLOGICE ȘI MONUMENTELOR ISTORICE DIN ZONA ORAȘULUI FUNDULEA

2.1. Situri arheologice din zona orașului Fundulea…………………………………. 8

2.2. Monumente istorice din zona orașului Fundulea………………………………16

ISTORICUL ORAȘULUI FUNDULEA

3.1. Cele mai vechi urme de locuire în zona orașului Fundulea………………. 33

3.2. Primele date istorice din trecutul localității …………………………………… 35

3.3. Evoluția istorică a localității ………………………………………………………. 49

PERSONALITĂȚI LOCALE

TRADIȚII ȘI OBICEIURI LOCALE

5.1. Tradiții și obiceiuri de iarnă

5.2. Tradiții și obiceiuri de primăvară

5.3. Tradiții și obiceiuri de vară

ELEMENTE DE DIDACTICĂ A ISTORIEI

6.1. Cercul de istorie locală

6.2. Curriculum la decizia școlii „[anonimizat]”

6.2.1. Programa școlară a disciplinei opționale

6.2.2. Planificarea calendaristică

6.2.3. Proiectarea unității de învățare

6.2.4. Proiect didactic

CONCLUZII………………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

Lucrarea de față se constituie într-o încercare de a reda, [anonimizat].

[anonimizat], precum și monumentele cu valoare istorică (clădiri, biserici, etc).

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a localității Fundulea.

Sunt prezentate de asemenea personalitățile care s-[anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat].

Sunt prezente și relatări din presa sfârșitului de secol XIX conținând informații referitoare la amploarea răscoalei țărănești din anul 1888 pe raza localității Fundulea.

[anonimizat] monografiei apar și informații despre satele Boanca și Alexandru Ioan Cuza, astăzi dispărute, care au făcut parte din cuprinsul localității Fundulea.

Unul dintre scopurile lucrării este aceea de a se constitui într-o disciplină opțională adresată elevilor școlilor gimnaziale de pe raza orașului Fundulea, prin care elevii să fie familiarizați atât cu trecutul localității lor, cât și cu elementele etnografice actuale.

1. MEDIULUL NATURAL ÎN ZONA ORAȘULUI FUNDULEA

1.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Localitatea Fundulea este situată în partea de SE a țării și în partea de nord vest a județului Călărași, la intersecția paralelei de 440 28’ latitudine nordică și a meridianului de 26030’ longitudine estică, la 66,81 m deasupra mării.

Fig. 1. Localizarea orașului Fundulea în cadrul județului Călărași

Aflată la o distanță de 33 de km față de municipiul București și la 98 de km de reședința județului, orașul Calărași, localitatea Fundulea beneficiază de condiții favorabile de amplasare, fiind traversată de calea ferată care leagă capitala București de orașul Constanța, de DN3, București-Constanța și de Autostrada Soarelui, A2-București-Constanța.

Este situată pe râul Catana, afluent al râului Mostiștea și are ca vecini la nord-vest comuna Belciugatele; la sud-vest comuna Fundeni; la sud comuna Sohatu, la sud-est comuna Sărulești; la est comuna Tămădău și la nord-est comuna Drăgoiești.

Satul Gostilele face parte din orașul Fundulea fiind așezat în partea de nord a șoselei naționale București-Călărași-Constanța, la o depărtare de circa 5 kilometri de orașul Fundulea, și se învecinează la nord cu satul Măriuța; la sud, cu orașul Fundulea;la vest, cu comuna Belciugatele, iar pe marginea de est a satului Gostilele curge râul

Mostiștea.

Fig. 2. Orașul Fundulea

1.2. RELIEFUL

Localitatea Fundulea are un relief de câmpie, cu altitudini maxime care nu depășesc 50-60 de metri, suprafața ei făcând parte din Câmpia Mostiștei subdiviziune a Câmpiei Române.

Din punct de vedere genetic, relieful Câmpiei Mostiștei este rezultanta directă a acțiunilor fluviolacustre. Este un relief cu câmpuri întinse străbătute din loc în loc de văi, cele mai importante fiind cele ale Mostiștei și ale afluentului său, Catana – al cărui bazin hidrografic se întinde în cea mai mare parte pe teritoriul localității Fundulea – la 2 km de confluența cu Mostiștea, râu pe al cărui mal drept este situat satul Gostilele.

În ansamblu, relieful  Câmpiei Române se încadrează în categoria marilor șesuri continentale ale Europei, de tipul câmpiilor de loess, cu forme netede ușor ondulate și înclinate, având o energie redusă și altitudini care foarte rar depășesc 200 m.

Câmpia Mostiștei este o câmpie tabulară, acoperită de un strat gros de loess, o rocă sedimentară de origine eoliană, alcatuită dintr-un praf fin, de culoare galben – brună, prin care apa pătrunde relativ usor. Singurele neregularități le reprezintă văile terasate ale râurilor, crovurile (adâncituri de formă circulară sau ușor alungită, formate în straturile de loess prin acțiunea apelor freatice), precum si movilele.

Fig.3. Râul Catana

Specific zonei sunt nisipurile de Mostiștea datând din Pleistocenul superior acoperite cu depozite de loess cu o grosime de până la 20 m. Nisipurile de Mostiștea sunt favorabile cantonării apei freatice situată la baza depozitelor loessoide la o adâncime de circa 14 m.

1.3. CLIMA

Prin poziția sa în cadrul Câmpiei Mostiștei, orașul Fundulea se situează într-un climat temperat continental cu ușoare nuanțe excesive și face parte din sectorul climatic central al Câmpiei Române, temperatura medie anuală fiind de 10.4șC.

Luna cea mai rece este ianuarie, a cărei temperatură medie este de -15.0șC, cea mai caldă lună fiind iulie, cu o temperatură medie anuală de +22.0șC.

Temperatura maximă înregistrată la statia meteorologică Fundulea a fost de +41,3șC la data de16 august 1963, iar temperatura minimă înregistrată a fost de -26.5șC.

În anul 2002 sau produs cele mai mari temperaturi extreme din ultimii 10 ani. Temperaturile maxime absolute au atins 38șC (iunie), de asemenea temperatura minimă absoluta a coborât sub -22,4șC (decembrie).

Vânturile dominante sunt Crivățul și Austrul. Crivățul are o frecvență de 20%, bate iarna dinspre est și nord-est și determină geruri mari, înghețuri intense, polei, iar uneori viscole puternice, însoțite de viteze mari ale vântului provocând spulberarea și troienirea zăpezii, înghețul solului și degradarea culturilor, precum și înzăpezirea arterelor de circulație. Austrul, prezent în aproape toate anotimpurile, bate dinspre vest și sud-vest, are o frecvență de 15%, este un vânt uscat care iarna produce ger, vara secetă iar primăvara usucă rapid câmpul umed.

În ultimii ani, iarna este caracterizată prin îndelungate intervale de timp relativ cald și umed, cu nori și precipitații sub formă de ploaie și lapoviță și mai rar cu ninsori și chiciură. Vara, dinamica atmosferică predominantă  este cea din vest mai ales la începutul anotimpului.

Precipitațiile medii anuale sunt de 580 mm, din care 72% cad în timpul perioadei de vegetație – lunile mai-iunie. În anotimpul de vara cad numai 35% din totalul precipitațiilor anuale, avand deseori un caracter torențial. Frecvența anilor secetoși este foarte mare, de peste 40%. Perioadele de secetă mai frecvente sunt de 10-14 zile în lunile mai-iulie și în jur de 30 zile la începutul primăverii și mai ales la începutul toamnei.

2. REPERTORIUL SITURILOR ARHEOLOGICE ȘI MONUMENTELOR

ISTORICE DIN ZONA ORAȘULUI FUNDULEA

2.1 SITURI ARHEOLOGICE DIN ZONA ORAȘULUI FUNDULEA

Valea Mostiștei, situată în partea de est a județului Călărași și străbătută de râul cu același nume pe o lungime de 92 km, este o zonă fertilă, care a oferit din cele mai vechi timpuri condiții optime de viață comunităților omenești. Numeroasele situri arheologice, situate pe raza orașului Fundulea și în zonele apropiate dovedesc faptul că zona a fost intens locuită încă din cele mai vechi timpuri.

Într-o încercare de a inventaria, pe scurt, siturile arheologice, aceste sunt prezentate succint, atât cele aflate pe raza orașului Fundulea, cât și cele situate în apropierea localității.

Situri arheologice pe raza orașului Fundulea:

La nord de orașul Fundulea, în zona viilor pe malul stâng al văii Catanei, se află o întinsă așezare din seolul IV. d.Hr., iar spre nord-vest la circa 300 m se găsesc urmele unei așezări din epoca bronzului (fig. 4);

Fig. 4. Situri arheologice la marginea nordică orașului Fundulea

La marginea nordică a localității Fundulea, pe malul drept al văii Catanei în zona podului care traversează râul, în gropile de scos lut s-au descoperit fragmente ceramice geto-dacice;

La Fundulea pe malul drept al Mostiștei, pe terasa de la confluența văii Catanei cu Mostiștea, se găsește o așezare aparținând culturii Dridu din epoca medievală timpurie (sec. IX-XI);

Pe malul drept al Mostiștei, la circa 500 m nord de șoseaua Fundulea-Tămădău Mare, de pe terasa cultivată cu viță de vie, s-au adunat fragmente de ceramică aparținând siliștii medievale a localității Fundulea (fig. 5 și fig. 6);

Fig. 5. Siturile aparținând culturii Dridu și Fig.6. Fragment de broz găsit

siliștii orașului Fundulea în siliștea medievală

La 1 km nord-vest de vatra fostului sat Boanca, de pe terasa joasă s-au adunat fragmente ceramice aparținând unei culturi nedeterminate din epoca bronzului. De asemenea tot în această zonă se găsesc urmele unei așezări din secolul IV d.Hr.;

În dreptul fostului sat Boanca, pe malul drept al Mostiștei se găsește o așezare geto-dacică și o așezare din secolul IV d.Hr.;

La circa 2 km sud-est de satul Gostilele, pe malul stâng al Mostiștei la N de barajul lacului de acumulare se găsesc urmele unei așezări aparținând culturii Dridu aceasta fiind siliștea medievală târzie a satului Gostilele (fig. 7);

Fig. 7. Trei situri arheologice în apropierea satului Gostilele

La Gostilele, imediat la est de sat, pe malul stâng la Mostiștei se află ostrovul Berechet de pe care s-au adunat fragmente ceramice aparținând mai multor epoci. Unele fragmente aparțin culturii Gumelnița, însă nu s-au găsit dovezi ale unei locuiri permanente corespunzătoare acestei epoci. Câteva fragmente cu luciu caracteristic, negre la exterior și cărămizii la interior aparțin culturii Mediaș din Hallstatt-ul timpuriu. Numeroase fragmente ceramice, urmele de chirpic în arătură și gropile care se văd în profilul malului dovedesc existența unei așezări aparținând culturii Sîntana-Cerneahov, peste care s-a suprapus o așezare de tip Dridu (fig. 8).

Fig. 8. Așezarea pluristratificată situată pe ostrovul Berechet

Situri arheologice în apropierea orașului Fundulea:

La circa 800 m sud-est de satul Dârvari se găsesc fragmente ceramice care aparțin culturilor Sântana-Cerneahov, Dridu și din perioada feudalismului dezvoltat;

La est de Fundulea, la Tămădău Mic la nord de sat, lângă podul ce traversează Mostiștea și D.N. 3 spre Fundulea, au fost descoperite fragmente ceramice aparținând unei epoci preistorice nedeterminate, precum și unei asezări de tip Dridu, iar la sud de sat au fost descoperite urme dacice;

La circa un kilometru nord de Tămădău Mare, pe malul stâng al Mostiștei, pe un bot de terasă plantat cu viță-de-vie, se găsesc urmele unei așezări din secolul IV d.Hr. peste care se suprapune o așezare aparținând culturii Dridu;

Pe malul stâng al Mostiștei, la doi kilometri sud de localitatea Tămădău Mare, pe o terasă înclinată spre sud-est, pe marginea unei văi, se află o așezare din epoca bronzului aparținând culturii Coslogeni. Îngrămădirile de oase, cioburi și cenușă, precum și resturile de cenușare sunt specifice fazei timpurii a culturii Coslogeni. Tot în acest sit se găsesc fragmente ceramice aparținând Latenului geto-dacic și unei așezări de tip Dridu care se întinde 1,5 km spre nord de-a lungul malului Mostiștei. Situl arheologic este înscris în Lista monumentelor istorice la nr. crt. 81 Cod LMI 2015 CL-I-s-B-14582 (fig. 9);

Fig. 9. Așezarea pluristratificată de lângă Tămădău Mare

În Halta Mostiștea, la nord de podul C.F.R., pe malul drept al Mostiștei, se află siliștea feudală a satului Plumbuita;

La sud-est de Fundulea în satul Șeinoiu, pe malul stâng al Mostiștei, în cotul pe care îl formează râul Mostiștea, pe o terasă se află un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița, tell-ul fiind distrus în cea mai mare parte de cimitirul satului. Situl este înscris în Lista monumentelor istorice la nr. crt. 80 Cod LMI 2015 CL-I-s-B-14581 (fig.10);

Fig. 10. Așezarea neolitică de tip tell de la Șeinoiu – Movila din cimitir

La marginea nordică a satului Șeinoiu, pe panta unei terase se găsește o așezare din secolul IV d.Hr. apartinând culturii Sântana-Cerneahov;

Pe malul drept al râului Mostiștea, imediat la nord de satul Săcele, pe terasa înaltă, se găsesc fragmente ceramice aparținând unei culturi nedeterminate din epoca bronzului;

La vest de satul Săcele, la 350 m vest de cotul șoselei ce intră în satul Săcele dinspre Șeinoiu, pe malul drept al Mostiștei se găsește un tumul aparținând epocii bronzului;

La Polcești, pe malul drept al Mostiștei, în partea de sud a satului, pe terasa înaltă se găsesc fragmente ceramice din epoca bronzului (cultura Coslogeni) și urme de locuire geto-dacice;

Tot la Polcești, dar pe malul stâng al Mostiștei la sud-vest de sat, pe un bot de terasă se află o așezare aparținînd culturii Coslogeni, suprapusă de o așezare geto-dacică.

La nord de Fundulea și la circa 2 km sud de satul Măriuța, pe malul stâng al Mostiștei, se găsesc urmele unei așezări din secolul IV d.Hr., peste care s-a suprapus o așezare de tip Dridu care se întinde câțiva kilometri;

La Măriuța, pe malul stâng al Mostiștei, în dreptul satului în zona denumită „La Movilă” se găsește un tell neolitic care aparține culturii Gumelnița având trei niveluri de locuire (fig.11);

Fig. 11. Tell-ul gumelnițean de la Măriuța din zona „La Movilă”

La est de satul Măriuța, pe un promontoriu în apropierea tell-ului neolitic, se găsesc urmele unei așezări preistorice aparținând unei epoci nedeterminate;

Vizavi de satul Măriuța, pe malul stâng al Mostiștei, la baza tell-lui „La Movilă” pe o peninsulă se află urmele unei așezări din secolul IV d.Hr

Așezarea culturii Gumelnița de la Măriuța-Movila Mică la 200 m est de sat și la 50 m sud de tell-ul eneolitic "La Movilă", pe malul stâng al văii Mostiștea. Așezarea cu trei niveluri de locuire, este mărginită la est și la vest de apele râului, care în acest loc face un cot larg (fig. 12);

Fig.12. Așezarea de tip Gumelnița de la Măriuța-Movila Mică

Mataraua, pe malul drept al văii Mostiștea, vizavi de sat, de pe o suprafață de 2 ha s-au adunat fragmente ceramice din epoca bronzului, epoca geto-dacică și aparținând culturii Dridu. Situl este înscris în Lista monumentelor istorice la nr. crt. 49 Cod LMI 2015 CL-I-s-B-14559 (fig. 13);

Pe malul stîng al Mostiștei, la marginea de sud a satului Mataraua au fost adunate fragmente ceramice aparținînd culturii Boian din neoliticul timpuriu, culturii Coslogeni din epoca târzie a bronzului și culturii Mediaș din prima epocă a fierului (Hallstadt);

Fig. 13. Situl arheologic de la sud de satul Mataraua

La nord de satul Mataraua pe o terasă a râului Mostiștea se găsesc urmele unei așezari fortificate geto-dacice, situl arheologic fiind înscris în Lista monumentelor istorice la nr. crt. 50 Cod LMI 2015 CL-I-s-B-14560;

La sud de satul Mataraua, pe malul stîng al Mostiștei, se află urmele unei o întinse așezări aparținînd culturii Dridu.

La vest de Fundulea, la circa 2 km sud-est de satul Cândeasca, pe malul stâng al Catanei, se găsește o așezare fortificată aparținând culturii Coslogeni din epoca bronzului mijlociu (sf. mil. II î.Hr.). Așezarea este întărită cu val de pământ dublat de șanț de apărare. La circa 750-800 m nord-vest de aceasta a fost cercetată o groapă cu rebuturi de la un cuptor de ars ceramică (fig. 14);

În comuna Belciugatele, în partea de sud-est a localității, dar și zona cuprinsă între școala veche și malul râului Catana se găsesc fragmente ceramice geto-dacice și feudale timpurii aparținând culturii Dridu;

Fig. 14. Așezarea Coslogeni de la Cândeasca

2.2 MONUMENTE ISTORICE DIN ZONA ORAȘULUI FUNDULEA

Pe raza localității Fundulea și în apropierea acesteia se găsesc o serie de monumente istorice, a căror scurtă inventariere este redată, ca și în cazul siturilor arheologice, separat cele din Fundulea de cele din apropierea orașului.

Monumente istorice pe raza orașului Fundulea.

Biserica din orașul Fundulea, are hramul Sf. Nicolae și face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.

Cea mai veche biserică din Fundulea era construită din lemn, avea hramul Sf. Nicolae și a fost consemnată pentru prima dată în documente la data de 14 aprilie 1833.

Biserica actuală a fost ridicată din cărămidă pe locul vechii biserici de lemn prin eforturile stareței mânăstirii Pasărea în anul 1860 în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza după cum confirmă textul pisaniei scris cu caractere chirilice: „Această sfântă și dumnezeiască biserică s-a zidit în zilele prea înălțatului domnu al principatelor unite Aleksandru Ioan I și ale Preafericitului Patriarhu al Ierusalimului D. Kiril, mitropolitu al țării fiindu Prea Sfinția sa D. Nifon în epitropia prea cuviosului arhimandrit Kiril Bucureșteanu 1860”.

Fig. 15. Biserica din orașul Fundulea

Biserca are configurația unei nave cu o lungime de 25 de metri și o lățime de 8 metri, stilul fiind neoclasic. Este compusă din pridvor, pronaos, naos și altar, are o singură turlă, iar catapeteasma este sculptată în totalitate din lemn de stejar.

Pictura este realizată de pictorul Dogărescu – Tatăl în anul 1934, este executată în tehnica frescă și a suferit mai multe intervenții de restaurare în 1953, 1975, pentru ca în 1995 să fie respălată, iar în 1997 – 1998 să fie refacută integral.

În anul 1934 biserica a primit un pridvor în față, balconul pentru cor și stranele actuale, cu sprijinul familiilor Mardoloescu și Faur. Mai mult, familia lui Anghel Faur a repictat-o integral după cutremurul din anul 1940.

Biserica din parohia Fundulea-Crâng, are hramurile Sfântului Ierarh Spiridon și Sfântului Mucenic Alexandru.

Cele mai vechi informații despre existența unei biserici în satul Crângu sunt consemnate în lucrarea generalului Friedrich Wilhelm von Bauer, „Memorii istorice și geografice asupra Valahiei”, publicată la Leipzig în anul 1778, satul fiind denumit „Crângul lui Vlădilă”.

În anul 1810 „[…] satul avea 13 case în care locuiau 36 rumâni. Biserica era din lemnu slabă, cu hramul Adormirea Precistii făcută de dumnealui sărdar Constantin Chițoranu pă moșia dumnealui.

Fig. 16. Biserica parohială Fundulea-Crâng

Biserica actuală din cărămidă, a fost ridicată în anul 1854 asa cum arată și textul pisaniei scrisă cu caractere chirilice în relief și așezată deasupra ușii de intrare în biserică, din care se mai păstrează un fragment: „[…] Grigore Ghica, soția sa Sofica, fiica sa Alecsandrina, care s-a zidit în anulu 1854“.

Din pictura originală, realizată la 1854, se păstrează numele ctitorilor, icoana hramului de pe catapeteasma bisericii, care este pictată în tehnica tempera, de către un ucenic al lui Nicolae Grigorescu, pe numele său. De asemenea și catapeteasma din lemn este pictată de pictorul mai sus amintit, iar icoanele sunt pictate în ulei

La 15 august 1926, biserica este restaurată de către Nicolae și Maria Lucașhevici, iar în urma cutremurului din anul 1977, grav avariată, turla bisericii este reconstruită.

Biserica din satul Gostilele, are hramul Sf. Nicolae și face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.

Nu dintotdeauna biserica s-a aflat în acest loc unde este situată astăzi. Primul lăcaș de cult, împreună cu cimitirul parohial, s-a aflat în fosta vatră a satului, astăzi, inundată de apele Mostiștei. Din fosta biserică cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, menționată rentru prima dată în documente la data de 30 decembrie 1831, nu a mai rămas decât o moviliță și foarte multe cruci de jur împrejur, acestea fiind vizibile și astăzi, când apele Mostiștei se retrag. Această biserică ar fi fost zidită spre sfârșitul secolului XVIII și a funcționat până în anul 1894, când a fost înlocuită de actuala biserică, cea dintâi căzând în ruină.

Biserica actuală s-a ridicat pe o movilă în mijlocul satului, construcția începută în aprilie 1887 fiind terminată în noiembrie 1894, după cum se consemnează și în textul pisaniei: „Această sfântă biserica s-au început din temelie din anul 1887, luna aprilie, si s-au terminat în anul 1894, luna noiembrie, cu ajutorul pioșilor creștini prin stăruința domnului Hagiu Constantin Gheorghe”.

Biserica, în formă de cruce, este construită din cărămidă, pe temelie de piatră și măsoară 25 de metri lungime și 12 metri lățime.

Pe interior, absidele sunt în formă de semicerc, iar pe exterior, corespund cu o jumătate de octogon. Pe acoperiș, se află două turle semețe, cu înălțimea de 11 metri. În interior, găsim un spațiu larg, fără stâlpi de susținere; în naos, există abside semirotunde.

Fig. 17. Biserica Sf. Ierarh Nicolae din satul Gostilele

Pictura a fost refăcută în anul 1933, de către pictorul Arutium Arvachian; în cadrul reparațiilor din anul 1954 pictura a fost spălată și restaurată de către pictorul Gheorghe Trășculescu, același pictor restaurând-o în anul 1978.

O icoană de o valoare artistică deosebită este Proschinetaria, din anul 1872, donator fiind Costachi, conform inscripției de pe spatele pânzei; despre icoană, Ion Lazăr, profesor la Universitatea de Arte „Nicolae Grigorescu“ – București și artist renumit spunea că în prezența unei rarități, a unei unicități artistice, îți vine parcă să te închini, mulțumind Proniei cerești că există, deși autorul sau autorii rămân anonimi.

Palatul Ghika din satul Crângu. Având două nivele – parter și etaj -, conacul situat în satul Crîngu a fost construit în secolul XIX de către Alexandru Ghika, zis „Căciulă mare” descendent al domnitorului Țării Românești, Alexandru Scarlat Ghika (1766 – 1768).

Urmașii lui Alexandru Ghika au vândut palatul împreună cu moșia, inginerului C. Stoienescu constructorul liniei ferate București-Constanța, iar acesta l-a revândut în anul 1906 guvernatorului Băncii Naționale, Anton Carp. Proprietățile, rămase moștenire Mariei

Carp sunt vândute mai departe inginerului Dumitru Alexandrescu, în posesia căruia s-au aflat până la exproprierea din timpul regimului comunist.

Conacul a fost folosit probabil drept castel de vânătoare, spre această ipoteză conducând decorațiunile interioare prezente pe plafonul a două dintre încăperi. În prima încăpere erau reprezentate păsări și arme de vănătoare, iar în cea de-a doua încăpere era reprezentată vegetația caracteristică zonei: stuf, trestie, stânjenel de baltă.

Fig. 18. Palatul Ghika din satul Crângu

Palatul care o vreme a adăpostit într-o aripă a sa școala din sat, a fost în perioada regimului comunist sediul Stațiunii de Cercetări pentru Plante Medicinale și Aromatice, iar după Revoluția din decembrie 1989 și desființarea institutului, palatul a rămas în paragină bârnele de lemn asigurând un echilibru precar zidurilor care stau să se prăbușească.

Includerea palatului în lista monumentelor istorice, însoțită de o bună restaurare probabil că i-ar putea reda aspectul originar și ar înzestra orașul Fundulea cu una dintre cele mai reprezentative mărturii de arhitectură civilă din epoca modernă.

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial din orașul Fundulea. Ridicat din inițiativa localnicilor cu stare din Fundulea, în frunte cu preotul Ștefan Popescu, monumentul închinat ostașilor căzuți în anii 1916-1918 ai Primului Război Mondial, a fost dezvelit în anul 1933, fiind situat în parcul din centrul localității.

Operă a sculptorului Spiridon Georgescu, cunoscut artist, autor a numeroase astfel de monumente în perioada interbelică (Dorohoi, Codlea, Alexandria, Turnu Măgurele, Lehliu, etc), lucrarea de la Fundulea a costat 150.000 lei.

Fig. 19. Monumentul eroilor din orașul Fundulea.

Monumentul este dedicat „Eroilor noștri” ale căror fapte de vitejie au fost consemnate în bătăliile desfășurate în Dobrogea, Ardeal, Oituz, Mărăști, Mărășești, numele celor 42 de eroi căzuți fiind redate pe panourile de marmură plasate în partea superioară a soclului.

Pe soclu este amplasată statuia realizată din bronz reprezentâd un ostaș român apărător al fruntarilor țării, lovind cu patul puștii pe atacator.

Monumente istorice în apropierea orașului Fundulea

Biserica din satul Tămădău Mic cu hramul Sfinții 40 de mucenici, face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor, este amplasată pe malul drept al râului Mostiștea, în partea de nord a satului Tămădău Mic și este înscrisă în Lista monumentelor istorice – județul Călărași, la nr. crt. 250 Cod LMI 2015 CL-II-m-B-14721

Fig. 20. Biserica „Sfinții 40 de mucenici” din satul Tămădău-Mic

La 1810, satul Tămădăul de Jos, avea 20 de case cu 79 rumâni. “Biserica de zidu tare cu hramul Sfinților 40 Mucenici făcută de săteni pă moșiia mănăstirii Plumbuita cu două rânduri de veșminte de citu și cu cărțile toate deplin”. Anuarul din anul 1909, ne spune că biserica este de zid, a fost construită în 1818 și reparată la anul 1890.

Conform declarației de asigurare din anul 1924, biserica din Tămădăul Mic, construită în 1838 din cărămidă arsă, cu pardoseală din lespede de piatră și tavanul de zid boltit, are lungimea de 14 m, lățimea de 6 m și înălțimea de 8 m, a fost reparată în 1913 și învelită cu tablă de fier în 1923.

Pictura în interiorul bisericii este în ulei, dar nu se mai păstrează nimic din pictura veche, însă pictura de pe catapeteasmă este originală, păstrându-se în stare bună.

Biserica din satul Brătășanu cu hramul Adormirea Maicii Domnului, face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor fiind situată la intrarea în satul Săcele (cum se numește satul Brătășani de la 1 ianuarie 1965), pe malul drept al râului Mostiștea.

Există informații despre o biserică de lemn mult mai veche, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, construită în secolul al XVIII-lea de Ioniță Brătășanu pe moșia lui înzestrând-o cu odăjdiile și cărțile necesare.

Fig. 21. Biserica din satul Brătășanu

Actuala biserică din satul Săcele (fost Brătășani) cu hramul Adormirea Maicii Domnului este construită în anii 1868-1873. Pisania veche a bisericii scrisă cu litere majuscule incizate pe placă de marmură albă, se află în pridvor, deasupra ușii de intrare în pronaos și are următorul conținut: „Această sfântă și dumnezeiască biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului s-au ridicatu din nou din temelie în locul care au fostu și mai nainte, din cătunul Brătășani, în zilele Prea Sfinții Sale Mitropolitu Nifon prin stăruința și cheltuielele loru Ion Anghel, Gheorge Potlogeanu, Tudor Ion și cu ajutorul mai multora. Această sf. biserică nu este liberu a strica de nimeni din urmașii de câți a repara lucrările necesare ș-a dărui ce va voi fiecare, țiind totdeauna numele fondatoriloru de mai susu. S-au pusu temelie în anul 1868, iunie 24 și s-au sfințit la anul 1873, aprilie 29”.

Biserica din satul Dârvari cu hramul Sf. Nicolae este situată la circa 5 km est de Fundulea, pe malul stâng al lacului Mostiștea.

În anul 1810, satul Dârvari avea 16 case în care locuiau 65 de suflete. Biserica veche de lemn cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae fusese construită de Vasilache Strâmbeanu pe moșia lui. Datorită faptului că în biserică sunt câteva obiecte de cult ce datează înainte de anul 1810, se poate trage concluzia că biserica ar fi mai veche.

În anul 1850, serdarul Grigore Pleșoianu, proprietarul moșiei Străuleanca, cu ajutorul unui răzeș, Toma Teșileanu, zidește pentru satul Dîrvari, actuala biserică, din cărămidă. Soția ctitorului Grigore Pleșoianu este înmormântată în pronaos.

Fig. 22. Biserica din satul Dârvari.

În anul 1891, biserica a fost restaurată și pictată din nou, cu cheltuiala generalului Constantin Văspescu, proprietarul moșiei, dar și cu ajutorul lui Alecu Bărănescu, rudă cu primul ctitor.

Pisania pe care o găsim în interiorul bisericii, are următorul text: „Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, construcția acestei biserici ce poartă hramul Sf. Nicolae a fost finalizată în anul 1850 prin efortul lui Alecu Bărănescu și a soției sale Eufrosina”.

Nu se cunoaște dacă biserica a fost pictată inițial, dar în anul 1891, cu ocazia reparații-lor efectuate, biserica a fost pictată de către pictorul Ion Dogărescu. În 1957 s-a spălat și refăcut pictura din interiorul bisericii cu ajutorul enoriașilor, dar și cu alte donații din afara localității. Pictura bisericii este refăcută recent, în stil realist de către pictorul Gheorghe Decu. Catapeteasma este realizată din lemn de stejar, neavând elemente sculpturale deosebite.

Crucea de piatră datând din anul 1728, situată lângă biserica din satul Dârvari, comuna Tămădău Mare; crucea este înscrisă în Lista monumentelor istorice a județului Călărași, la nr. crt. 266 Cod LMI 2015 CL-IV-m-B-14736;

Fig. 23. Crucea din satul Dîrvari

Biserica din comuna Tămădău Mare cu hramul Sf. Cuvioasă Parascheva face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.

În anul 1810 satul Tămădăul de Sus avea 94 de case, în care locuia 381 rumâni. Biserica de lemn veche cu hramul Adormirea Precistii a fost făcută de săteni pe moșia mănăstirii Plumbuita.

În anul 1909, biserica avea hramul Cuvioasa Parascheva, hram pe care-l poartă și astăzi, era de zid, fiind clădită la 1834-1848 prin stăruința neobosită a preotului Stan Ghiolban și a fratelui său, părintele Tudose, fiind sfințită în anul 1850. Fondurile necesare construcției au fost colectate de inimosul preot pe întinsul Bărăganului, timp de 10 ani, majoritatea daniilor constând în vite pe care le strângeau în cirezi, valorificându-le în orașele țării.

Construcția bisericii a durat doisprezece ani. Cărămida a fost fabricată la marginea satului, iar lemnăria a fost adusă de la munte. Învelișul bisericii a fost făcut din șiță, care, deteriorându-se cu vremea, a fost înlocuită cu tablă. Împrejurul bisericii a fost construit un zid de cărămidă tencuit, cu arcade și bolți la intrare. Acest zid a rezistat intemperiilor vremii aproape 75 de ani, distrugându-se complet în timpul Primului Război Mondial.

În anul 1937 biserica a fost complet restaurată, atât în interior, cât și în exterior, iar pictura a fost refăcută de către pictorul I. Dogărescu; s-a turnat pardoseală din beton și mozaic; s-a construit din zid podul pentru cor; s-a construit din nou amvonul deoarece era complet deteriorat.

Fig. 24. Biserica din comuna Tămădău Mare

Biserica este ridicată, sub formă de cruce, cu lungimea de 24,5 metri și lățimea de 14 metri, este construită pe temelie și ziduri din cărămidă și posedă o turlă principală, care se află deasupra podului. În interiorul bisericii găsim doi stâlpi de susținere, care sprijină podul bisericii. Pe exteriorul bisericii sunt aplicate câteva ornamente dreptunghiulare, lăsându-se loc în mijlocul lor pentru pictură.

Biserica din satul Călăreți are hramul Sf. Cuvioasă Parascheva și face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor.

Fig. 26. Biserica din satul Călăreți.

Biserica este zidită de colonelul Ioan Odobescu, tatăl scriitorului Alexandru Odobescu, în anul 1854, din cărămidă și acoperită cu tablă. Pisania veche are următorul text: „Această sfântă biserică a fost zidită de familia Odobescu în anul 1854, stricată de cutremurul din 10 noiembrie 1940. S’a reparat cu ajutorul lui Dumnezeu în anul 1942. Lucrările de zidărie s’au făcut de Prefectura Județului Ilfov, iar pictura și mobilierul de familia avocat Matei Popescu din București în anul 1946. Toate cu îndemnul și stăruința preotului paroh Florea Rădulescu. Pictori Constantin Gheorghiu și Ion Minulescu”.

Biserica a fost reparată în anul 1883, C. Athanasiu, proprietarul moșiei Călăreți, donând suma de 2.600 de lei, necesară acoperirii cheltuielilor. În anul 1930 au fost efectuate lucrări de reparații la biserică și acoperișul acesteia, iar în anul 1937 au fost executate reparații, constând în tencuieli interioare și exterioare.

În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, biserica și pictura au suferit grave avarii, astfel că în anul 1942 încep lucrările de refacere cu ajutorul Prefecturii Ilfov.

În toamna anului 1946, după finalizarea lucrărilor, se oficiază slujba de resfințire a bisericii.

Casa memorială Alexandru Odobescu. În satul Călăreți, există o casă memorială ce a aparținut tatălui lui Alexandru Odobescu (autorul nuvelei Pseudo–Cynegheticos). În această casă funcționează Școala cu clasele I – IV, Călăreți, iar într-o sală erau expuse obiecte ce aminteau de trecerea scriitorului pe aici.

Fig. 25. Casa memorială Alexandru Odobescu din satul Călăreți

Biserica din satul Măriuța cu hramul Sfântul Gheorghe este situată la circa 9 km nord de Fundulea, face parte din Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei și Călărașilor și este înscrisă în Lista monumentelor istorice – județul Călărași, la nr. crt. 213 Cod LMI 2015 CL-II-m-B-14693.

Biserica situată în centrul satului este amintită la 1777, iar în Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei în anul 1810 se menționează că biserica din lemn tare cu hramul Sf. Gheorghe fusese construită de medelnicerul Gheorghie pe moșia Sfintei Mitropolii.

Conform Anuarului din 1909, construcția bisericii actuale ce păstrează același hram, a început în aprilie 1865, lucrările încheindu-se în anul 1870, biserica fiind sfințită în același an în ziua de 23 august.

Textul pisaniei confirmă cele menționate mai sus: „Această sfântă și dumnezeiască biserică s-a ridicat din temelie la anul 1865 aprilie. S-a ridicat în acest an până la înveliș și a încetat până la anul 1870. Iar în acest an s-a sfințit august 23. În anul 1928 s-a învelit cu tablă nouă iar pictura s-a făcut din nou în anul 1935 cu cheltuiala enoriașilor sfințindu-se în ziua de 27 octombrie în zilele M. S. Regelui Carol II și ale P.S. Patriarh dr. Miron Cristea. Pictor I. Dogărescu – București”.

Fig. 27. Biserica din satul Măriuța.

Biserica a fost grav avariată la cutremurul din 1977, fiind închisă, deoarece prezenta pericol de prăbușire. Ulterior biserica a fost refăcută prin consolidare, refacerea învelișului cu tablă, repararea stranelor, iar mai târziu, în anul 2001, s-a refăcut pictura întregii biserici.

Biserica din satul Mataraua cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena se află la circa 2 km nord de satul Măriuța și este înscrisă în Lista monumentelor istorice – județul Călărași, la nr. 211 Cod LMI 2015 CL-II-m-B-14690

În Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei din anul 1810 se menționează că biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena era construită din zid, de slugerul Panait, pe moșia acestuia, și nu avea slujitori.

Conform Anuarului din 1909, biserica actuală a fost zidită între anii 1860-1865 și a fost reparată în anul 1902 fiind situată pe un deal la marginea satului, foarte aproape de sat, cu cimitirul în fața și în spatele bisericii.

Fig. 28. Biserica din satul Mataraua.

Pisania bisericii dă alte date decât cele menționate mai sus: „Această sfântă și dumnezeiască biserică din satul Mataraua nu se știe bine când s-a zidit întâi, dar se știe că la anul 1788 a fost reclădită de Pană Bobeanu și că avea hramul Întâmpinarea Domnului. La anul 1887, fiind foarte năruită, s-a refăcut din nou cu cheltuiala lui Costache Athanasiu Lipati, dându-i-se hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena. Apoi, în anul 1927, fiind cu totul ruinată, locuitorii satului, cu cheltuiala lor, au dres toată zidăria și zugrăvind-o în întregime, s-au găsit portretele vechilor ctitori Zamfirache vel Clucer și cocoana Dumnealui”.

Biserica din satul Cojești cu hramul Nașterea Maicii Domnului, se află la 4 km nord de șoseaua București – Constanța, fiind înscrisă în lista monumentelor istorice din județul Că-lărași, la nr. 201 Cod LMI 2015 CL-II-m-B-14682.

În trecut biserica a făcut parte dintr-un ansamblu de clădiri boierești – conac, școală, biserică și clopotniță, din care acum se mai păstrează doar ultimele două.

În pridvorul bisericii se află o pisanie din piatră gălbuie, în cadrul uși de la intrare, datată 1752, iar deasupra ei o alta din marmură gri, din 1911.

Fig. 29. Biserica din satul Cojești.

Prima pisanie menționeză: „Această sfântă și dumnezească beserecă în care se cinstește și se prăznuiește hramul Nașterea Sfintei Curatei Preabogoslovitei Slăvitei Stapânii noastre Născătoarei de Dumnezeu și Preafecioarei Mariei din temelie iaste zidită și înălțată de robul lui dumnezeu Ștefan Văcărescul vel Log, cu Jupâneasa dumnealui Ecaterina împodobindu-o și înfrumusețându-o pre dinăuntru și pre dinafară precum se vede. În zilele preaînălțatului domn Ion Grigore Ghica Vvd […]și s-au săvârșit la anul Domnului de la zidirea lumii: 7261: fiind ispravnic Radul Log sluga dumnealor”.
　Cea de-a doua pisanie are următorul text: „Această sfântă biserică cu hramul Nașterea Maicei Domnului, s-a reparat zidăria și pictura din nou cu cheltuiala familiei T.D. Crețulescu, proprietarul moșiei Belciugatele – Cojești, în zilele M.S. Regelui Carol I și a prea S.S. Mitropolit Primat Ath. Mironescu, în anul 1911, iunie, 25, când s-a și sfințit”.