LUCRARE METODICO-STIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [306273]

MINISTERUL EDUCAȚIEI SI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA”[anonimizat] I

Coordonator:

Conf.Dr. [anonimizat]: [anonimizat]:

Prof. înv. primar RĂDOI IONELA ANGELICA

Școala Gimnazială Nr 13 Brașov

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” [anonimizat] A HÂRTIEI ÎN VEDEREA OBȚINERII PERFORMANȚEI LA ABILITĂȚI PRACTICE

Coordonator:

Conf.Dr. [anonimizat]: [anonimizat]:

Prof. înv. primar RĂDOI IONELA ANGELICA

Școala Gimnazială Nr.13 Brașov

2019-2021

CUPRINS

Introducere

Cap.I. Semantica motricității: concept, [anonimizat]

I.1. Motricitatea – concept delimitări

I.2. Motricitatea, componentă fundamentală a existenței umane

I. 3. Ontogeneza motricității

I.4. Motricitatea la vârsta școlară mică

I.5. Didactica motricității

Cap. II.Tehnici de lucru și materiale

II.1. Tehnici de lucru

II.2. Materiale si unelte de lucru

Cap. III. Fundamentarea metodologică și cercetarea preliminară a lucrării

III.1.Premise și ipotezele lucrării

III.2. Organizarea și etapizarea cercetării

III.3. Metodele de cercetare

Cap.IV. Analiza, prelucrarea, interpretarea și sintetizarea datelor

IV.1. [anonimizat], prelucrarea și interpretarea datelor

IV.n. [anonimizat] A HÂRTIEI ÎN VEDEREA OBȚINERII PERFORMANȚEI LA ABILITĂȚI PRACTICE

,,Pentru orice realizare primul pas este curajul”

[anonimizat] a [anonimizat], care îi pun față de colegii lor într-o stare de inferioritate. [anonimizat] ,,neîndemânatici" sau ,,fără talent" [anonimizat], [anonimizat] o stare de inferioritate față de colegii lor.

[anonimizat], [anonimizat], ceea ce simte este mai dificilă. Atingerea activă permite o explorare mai bogată și o memorare mai bună ([anonimizat], 2012, pg.84-85).

Este evident însă că munca efectuată de elevi ([anonimizat]) [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], își insușesc cunoștințele despre proprietățile principale ale materialelor pe care le folosesc în executarea diferitelor obiecte utilizând unelte de lucru adecvate.

Cursurile de abilități practice sau de educație tehnologică constituie un bun prilej de punere în practică a cunoștințelor însușite la alte obiecte de învățământ, de consolidare și aprofundare a acestora. Cunoștințele de matematică se clarifică mai bine în efectuarea unor măsurători și calcule simple, necesare confecționării anumitor obiecte.

Copiii care sunt stimulați și încurajați să-și dezvolte motricitatea fină a mâinilor au parte de o dezvoltare a creierului mai rapidă. De aceea psihologii și pedagogii pun accent pe activitățile care dezvoltă motricitatea, pentru ca cei mici să se dezvolte armonios, să vorbească bine, să aibă o gândire și o imaginație bine dezvoltate, și o memorie bună. În acest proces, părinții pot contribui din plin, prin aplicarea unor exerciții.

Motricitatea manuală este funcția care permite acțiunea fină și diferențiată cu o singură mână sau cu ambele mâini pentru a realiza o acțiune complexă, cu sau fără control vizual, este funcția care asigură coordonarea manuală și coordonarea oculo-manuală (Paoletti, 2000, pg.83).

Un rol de importanță deosebită în procesul complex de construcție, modelare și dezvoltare a psihicului îl joacă activitatea motorie. Rolul motricitatii nu se limiteaza numai la activitățile cu caracter motor ci evident se extinde și asupra proceselor intelectuale prin intermediul celor senzoriale.

Când învățăm, depindem de modalitățile senzoriale implicate în procesarea informațiilor. Cercetările au demonstrat că 65% din populație sunt vizuali (își amintesc 75% din ceea ce văd sau citesc), 30% sunt auditivi și numai 5% sunt tactil-kinestezici (Dennis W. Mills, 2002, pg.218). Eficiența învățării depinde de procesarea cognitivă a informației, atât la nivel senzorial cu ajutorul senzațiilor, percepțiilor și a reprezentărilor, cât și la nivel superior prin limbaj, gândire, memorie sau imaginație.

În opinia lui Brenner (2011) cunoașterea umană se realizează pe trei nivele supraordonate, precum straturile unei piramide:

– cunoașterea prin activitate (cunoașterea inactivă) care reprezintă nivelul bazal;

– cunoașterea prin imagini (cunoașterea iconică);

– cunoașterea prin limbaj (cunoaștere simbolică).

Implicarea motricității în sfera celorlalte procese psihice ale individului se manifestă în actele sale comportamentale legate intim de sfera personalității.

Participarea motricității în conturarea profilului personalității este un fapt deja dovedit, plecând de la educarea temperamentului, continuând cu perfecționarea aptitudinilor și culminând cu modelarea caracterului.

Cele mai importante caracteristicile ale unei astfel de structuri sunt:

– autonomia funcțională datorită automatizarii actelor motorii

– mobilitatea de adaptare care este răspunzătoare de dezvoltarea și adaptarea omului la mediu (Paunescu C.,1977, pg.82).

Elementele structurii psihomotrice devin operante numai atunci când sunt în stransă legătură cu personalitatea.

Scopul principal urmărit în prezenta lucrare este de a pune la dispoziția tuturor cadrelor didactice, care lucrează cu copii de vârstă școlară mică, a profesorilor specializați în educarea psihomotricității, chiar și studenților care se pregătesc să devină psihopedagogi sau institutori, a unor metode practice și informații teoretice de educare și evaluare a  psihomotricității, precum și a unor informații și tehnici psihoterapeutice care să vină în sprijinul copiilor care au nevoie de asemenea intervenții.

Jocurile motorii favorizează motivația și implicarea, atenția, concentrarea, culegerea de informații, conflictul cognitiv și socio-cognitiv, stimulează memorarea, dezvoltă imaginația iar jocurile spontane, dirijate și provocate permit experimentarea și rezolvarea de problem (Frederique Wauters-Krings, 2012, pg.19-21).

Consider că, din prisma celor evidențiate mai sus, tema aleasă este de actualitate prin contribuția pe care doresc să o aduc în dezvoltarea motricității manuale ca premisă a performanțelor capacităților motrice.

În lucrare au fost deliminate părțile care compun teoria și cercetarea. Partea teoretică a lucrării constă în aportul adus studiilor efectuate, majoritatea informațiilor teoretice, dar și o parte din exercițiile specifice, le-am preluat și sistematizat din literatura de specialitate, la care am adăugat informații și exerciții suplimentare, dobândite în urma unor cercetări și constatări din propria activitate practică.

Partea de cercetare, în capitolul III am descris scopul, obiectivele, ipotezele, eșantionul și instrumentele folosite pentru realizarea cercetării. În capitolul al-IV-lea am prezentat experimentul pedagogic, rezultatele obținute, prelucrarea, interpretarea și reprezentarea grafică a acestora, dar și cele mai importante concluzii.

Lucrarea se încheie cu lista surselor biografice și cu anexele utilizate în acestă cercetare.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

CAPITOLUL I

Semantica motricității: concept, noțiuni derivate, ontogeneză

I.1. Motricitatea – concept delimitări

Definirea conceptului de motricitate poate avea mai multe referințe: fiziologică, psihologică, biomecanică etc. într-un context general, motricitatea reprezintă capacitatea unui individ de a realiza mișcări cu scopul schimbării poziției corpului sau a diferitelor segmente corporale, de a se deplasa, de a interacționa cu alți indivizi și de acționa în mediul ambiental (fizic sau social).

Motricitatea fină cuprinde mișcări fine, care solicită mare precizie. Comportamentul motor fin se obiectivează în prinderea și manipularea obiectelor. Manipularea obiectelor este influențată de gradul de maturizare psihomotorie, de experiențele motrice trăite de copil și de caracteristicile de îndemânare, ne spun specialiștii în domeniu.

„Motricitatea este ansamblul funcțiilor care asigură menținerea posturii și execuția mișcărilor specifice ființelor vii; ea este gândită în opoziție cu funcțiile de recepție și cele senzoriale" (Epuran, M., 2005, pg.209).

Prima abilitate la nivelul comportamentului motor fin este prinderea. Prinderea este de asemenea, considerată prima activitate intenționată care apare la om. Comportamentul motor fin se obiectivează în prinderea și manipularea obiectelor. „Manipularea obiectelor este influențată de gradul de maturizare psihomotorie, experiențele motrice trăite de copil și caracteristicile de îndemanare” (Horghidan V., 2000, pg.121,126).

Dragnea A. și Bota A. propun o structurare a motricității în secvențe componente, respectiv: „act motric, acțiune motrică și activitate motrică" ca elemente de natură „micro, mezo și macrostructurale" ale acesteia (Dragnea A., Bota A.,1999, pg.86).

Actul motric este definit de Mihai Epuran ca „element de baza al oricarei mișcări cu scopul adaptării imediate" și ca bază pentru „construirea de acțiuni motrice" (Epuran, M., 2005, pg.189).

Deprinderea motrică se referă la învățarea umană, în general, dar mai ales la „învățarea motrică”, având anumite particularități. În acest sens, m-am referit la:

• învățarea senzorio-motrică, care constă în modificarea conduitei ca adaptare a unui răspuns performant la condiții noi ce impun precizie mai mare sau finețe a răspunsului preexistent (desen în oglindă, ochirea unei ținte mobile etc.);

• învățarea motrică propriu-zisă constă în structurarea unor acte de comportament în care reacțiile stabilizate sunt dependente de componente senzoriale proprioceptive. Caracteristica sa este înalta automatizare precum dactilografie fără control vizual, exercițiile din gimnastica sportivă etc. (Epuran M., 2005, pg.16)

Actul motor ,,este un simplu fapt de comportare, de regulă conștient, realizat de mușchii scheletici care pun în mișcare un întreg ansamblu de elemente articulare, sub controlul sistemului nervos central, în vederea obținerii unui efect elementar de adaptare sau constituire a unei acțiuni motrice" (Epuran M., 2005, pg. 17), sau ,,rezultat al unei activități individuale, conștiente sau instinctive, care are ca scop efectuarea unei mișcări corporale" (Epuran M., 2005, pg. 146). Se afirmă că actul motor nu poate fi redus la o mișcare sau la o deplasare în spațiu fără un anumit scop (Epuran M., 2005, pg. 100), deși termenul include și actele reflexe, instinctuale și automatizate.

Acțiunea motrică este un ansamblu de acte motorii, astfel structurate, încât să realizeze un tot unitar, în scopul rezolvării unor sarcini imediate, care pot fi izolate sau înglobate în acțiune (Epuran M., 2005, pg. 18). Se aseamănă cu activitatea motrică, prin prisma motivație care o generează, se deosebește prin neconcordanța dintre motivul și scopul propus.

Activitatea motorie este ansamblul de acțiuni motrice încadrate într-un sistem de idei, reguli și forme de organizare, în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a organismului și de perfecționare a dinamicii acestuia (Epuran M., 2005, pg. 18).

Activitatea motorie poate fi voluntară sau involuntară și este coordonată de structurile sistemului nervos central. Impulsul și motivația stimulează efectuarea mișcărilor voluntare, care iau naștere în creierul emoțional și asociativ, unde elaborează planul general al mișcării, transmițându-1 simultan nucleilor bazali și cerebelului care transmit impulsuri spre cortexul motor, realizându-se feed- back-uri motorii.

Desfășurarea unei mișcări, de la intenție (concepere) la execuție, este următoarea (Radu.I.D., 2003, pg. 102):

– luarea deciziei de mișcare, care este un act cortical, conștient, determinat de realitatea și cerințele ambientale ajunse la conștiința noastră prin impulsurile nervoase senzitivo-senzoriale;

– elaborarea actului motor în cortex pe baza informației senzitivo-senzoriale;

– punerea în acțiune a sistemului piramidal și extrapiramidal ca sisteme motorii executive, de transport a comenzii și a planului de mișcare către motoneuronii alfa și gama, de aici, spre aparatul efector;

– sistemul senzorial-senzitiv transmite informații asupra modului de desfășurare a mișcării pe baza excitațiilor primite de proprioceptori, receptorii vizuali, cei vestibulari etc., iar aceste informații sunt recepționate de sistemul reglator (mai ales de cerebel);

-sistemul reglator asigură organizarea și ajustarea etapelor tonice și fazice ale sistemului efector;

-aparatul efector (mușchi-articulație) realizează mișcarea voluntară în conformitate cu planul elaborat, transmis de cortex și prelucrat continuu de subcortex;

-pe baza impulsurilor nervoase(aferentelor) senzitivo-senzoriale (Radu.I.D., 2003, pg. 102).

În diversele etape ale acestei structurări logice a mișcării pot interveni dificultăți determinate de recepționarea și interceptarea informațiilor, de transmiterea modului de desfășurare a mișcării, precum și de execuția adecvată a mișcării, în conformitate cu planul elaborat și transmis de la cortex la efector.

Psihomotricitatea denumește, generic, orice acțiune motorie, atitudine sau model comportamental care se află sub influența proceselor psihice, cele două laturi ale sale (motorie și psihică) neputând fi separate.

Abilitatea motorie generală include:

1. mișcările fundamentale (gestul rectiliniu, rotativ, scripturo- plastic, polimorf și de oscilație a corpului);

2.capacitățile fizice (forța, apăsarea, efortul, viteza mișcării, amplitudinea, agilitatea, îndemânarea, flexibilitatea, coordonarea, rezistența);

3. mișcările membrelor și ale altor segmente ale corpului (mișcările membrelor superioare și inferioare, mișcările deget-mână, mână-ochi, mână- picior, mână-ureche);

4. activitatea de manipulare sau conduita de comunicare neverbală (manipulare pe bază de imitație spontană, pe bază de imitație observabilă, pe bază de comenzi verbale, manipulare în scop de asamblare, mânuirea instrumentelor și aparatelor, modificarea voluntară a mișcărilor);

5. conduita verbală, reprezintă activitatea motorie și limbajul (mișcările organelor fonatoare și producerea sunetelor, asocierea sunet-cuvânt, coordonarea sunetelor în cuvinte și mesaje cu semnificație, coordonarea sunet-gest, coordonarea mișcărilor  ochilor, coordonarea mișcărilor digitale);

6. comunicarea de atitudini, sentimente și emoții prin gesture și activități de mimică (Radu.I.D., 2003, pg. 109).

I.2. Motricitatea, componentă fundamentală a existenței umane

Într-un context psihopedagogic plasarea mișcării, a activității motrice umane, are ca fundament argumentativ legaturile strânse pe care le dezvoltă cu procesele psihice, cu cele de natură cognitivă, alături de cele legate de marile funcțiuni biologice. Acesta generează, la rândul lor, un imens interes pe care il reprezintă activitatea motrică umană, ca model de studiu pentru transformările senzoriale, motrice și cognitive ale unui individ, în interacțiunea cu mediul înconjurător.

Mișcarea sau motricitatea este una dintre funcțiile vilale ale omului. Practic, mișcarea este un mijloc de supraviețuire, de adaptare la mediul înconjurator, de dezvoltare, de progres socio-cultural și economic (Epuran M., 2011, pg. 21).

Motricitatea fină sau motricitatea manuală cuprinde ansamblul unor mișcări care solicită mare precizie din partea copilului și include câteva mișcări importante: de orientare, de apucare, de prindere sau de manipulare. Cu cât copilul va fi stimulat să lucreze musculatura caracteristică articulației pumnului, cu atât acesta va deveni mai îndemânatic și va avea un control mai mare asupra mișcărilor fine cu gradul de dificultate adaptat vârstei.

După nașterea copilului, ideal ar fi ca, părinții, în activitățile zilnice, să înceapă treptat stimularea senzorială și motorie a copilului, vorbindu-i, atrăgându-i atenția asupra unor zgomote, a lucrurilor din jur, asupra urmăririi unor obiecte în mișcare, punându-1în situații de a prinde, a impinge, a trage, a se ridica în picioare, de a merge, de a recunoaște persoanele apropiate etc.

Toate acestea sunt importante pentru dezvoltarea psihică și motorie normală a copilului și pentru prevenirea apariției unor dificultăți psihomotorii.

I.3. Ontogeneza motricității

Pe parcursul dezvoltării sale, ființa umană are permanentă nevoie de mișcare pentru a se adapta la mediu. Încă din perioada dezvoltării fetale există mișcări de adaptare la mediul intrauterin, mișcări, care, începând aproximativ din luna a patra de dezvoltare, încep să fie percepute de mamă (Gesell, 2000, pg. 101).

După naștere, mișcările sugarului sunt spasmodice, neorganizate și necoordonate, având o evoluție rapidă în primul an de viață, care este astfel etapizată (Gesell, 2000, pg. 60):

-în primele trei luni, domină dezvoltarea mișcărilor gurii și a ochilor;

-în următoarele trei luni, domină dezvoltarea mișcărilor capului, gâtului și a umerilor;

-în lunile 7, 8 și 9, predomină mișcarea trunchiului, mâinilor și brațelor;

-în lunile 10, 11 și 12, domină dezvoltarea mișcării extremităților: a limbii, degetelor, gambelor și labelor  picioarelor.

După primul an, dezvoltarea mișcării corporale continuă astfel:

– între 12-18 luni, mersul se substituie târâtului;

– spre luna a 15-a, copilul începe să mânuiască paharul, cana, tacâmurile;

– la 20 de luni, mersul devine stabil, copilul începe chiar să fugă;

– la doi ani, copilul urcă scările singur;

– pe la trei- patru ani, mersul și alergatul sunt perfect controlate, făcându-se mari progrese în echilibru, copilul putând utiliza tricicleta și mașinuța cu pedale,

aruncă mingea, sare într -un picior, se cațără, se hrănește singur, se îmbracă și să se dezbracă singur, își încheie nasturii/pantofii, face mici servicii în gospodărie;

-după patru ani, copilul poate folosi foarfecele, poate sări coarda, începe să-și poată mențineechilibrul pe role/bicicletă, se cațără, sare;

-între cinci și șase ani, poate executa aproape orice mișcare fizică,excepție fac cele de forță;

– pe la șase ani, copilul trece într-o nouă etapă, când ,,grația se va estompa în favoarea forței" (Gesell, 2000, pg. 110).

După vârsta de sase ani, urmează o etapă mai lungă de maturizare a capacităților motorii:

– treptat cresc forța și capacitățile fizice, copilul începe să manifeste multiple abilități motorii;

– dezvoltarea motorie se realizează treptat și destul de lent, deoarece entrii nervoși de care depinde această dezvoltare nu ajung toți Ia maturizare în același timp, echilibrul lor funcțional schimbându-se cu vârsta și variază de la individ la individ, (Gesell, 2000, pg.103);

-la 7 ani majoritatea copii au dificultăți de coordonare motorie, manifestate prin nesiguranță și frecvente sinkinezii;

– de la 9 la 11 ani are loc perioada categorială, în care școlarul mic stabilește asemănările și deosebirile dintre obiecte, ceea ce îl va ajuta să poată grupa obiectele în funcție de categorie, modificarea categoriilor deja structurate, ceea ce vor dezvolta gândirea la nivel abstract.

Etapele care țin seama de stadiile semnificative de dezvoltare motorie, pe perioade, după cum urmează: – între 0și 3 luni = stadiul mișcărilor neorganizate;

-între 4 și 6 luni = stadiul mișcărilor necoordonate;

-între 7 și 10 luni = stadiul de debut al coordonării;

-între 10 și 24 luni = stadiul coordonării parțiale;

-între 3 și 5 ani = stadiul controlului complet al corpului;

-după 6 ani = stadiul maturizării capacităților motorii și psihomotorii.

1.4 Motricitatea la vârsta școlară mică (perioada antepubertară 6-10/11 ani)

În urma documentării teoretice prin consultarea diferitelor surse bibliografice am identificat următoarele caracteristici specifice acestei vârste.

Școlarul mic, influențat de integrarea în mediul școlar cu implicații mari în plan psihic, afectiv, de personalitate, este supus unor solicitari crescute, care sunt resimțite diferit în funcție de dezvoltarea sa biologică. Creșterea și dezvoltarea morfo-functionala a școlarilor sunt mai rapide și în general mai uniforme decât în etapele anterioare.

Exuberanța senzorială și motorie specifică acestei etape se va asocia cu îmbogățirea și flexibilitatea limbajului, cu dezvoltarea gândirii care câștigă coerență, claritate, comunicativitate și se emancipează într-o oarecare măsură de dominanța afectivă și activă care o frâna în etapa anterioară( Golu, P., Zlate, M., Verza, 1994, pg. 75).

Lărgirea cadrului relațional cu sine, cu obiecte sau cu alții constituie una dintre premisele dezvoltării psihice pe toate planurile. Se conturează imaginea și conștiința de sine. Creșterea gradului de autonomie, prietenia se leagă prin apariția unor interese și activități commune, comportamente asemănătoare, preferă același gen de literatură, se exprimă asemănător, au aceleași păreri despre anumite personaje.

Mimarea unei acțiuni va fi înlocuită cu învățarea și efectuarea reală a acțiunii respective.

Motricitatea în această etapă este debordantă, capacitatea de învățare motrică este remarcabilă, dar posibilitățile de fixare a mișcarilor noi sunt reduse. În consecință, doar repetarea sistematică, integrează și stabilizeaza structura nouă în repertoriul motric al copilului.

Sistemul muscular este la fel de inegal dezvoltat; mușchii lungi ai membrelor superioare și inferioare progresează mai rapid decât cei scurți ai mâinii, fapt care explică de ce preșcolarul efectuează mai ușor mișcările largi, ample (mers aruncare, lovire), decât mișcările de precizi precum desen, croșetat etc.(Roșca, Al., Chircev, 1965, pg. 55). Masa musculară se dezvoltă relativ lent, tonusul muscular are valori mai scăzute, ceea ce favorizează efectuarea unor mișcări cu amplitudine în diverse articulații. Forța musculară este relativ redusă, iar menținerea echilibrului necesită un efort suplimentar.

Aparatul respirator, destul de bine dezvoltat. Frecvența respiratorie crescută (45-50 resp/min.). O altă particularitate a aparatului respirator specifică acestei vârste este îngustarea căilor respiratorii superioare (Roșca, Chircev, 1965, pg. 56).

Sensibilitatea tactilă se subordonează văzului și auzului, ca instrument de control și susținere a acestora (Golu, P., Zlate, M., Verza, 1994, pg. 81).

În percepția copilului preșcolar, „însușirile obiectelor sunt reflectate în mod inegal, că adesea preșcolarul se oprește mai mult la forma și la culoarea obiectelor pe care le percepe mai clar decât la volumul lor” (Șchiopu, U., 1967, pg. 152).

Crește volumul vocabularului, ca urmare a capacității de formulare logico – gramaticală, a frazării coerente și a introducerii unor conținuturi cu sens și semnificație tot mai precise și mai bine structurate (Tomșa, Gh., Oprescu , 2007, pg. 67). Expresivitatea vorbirii se obține mai ales prin efecte verbale, prin conținutul și structura propoziției; progrese importante se înregistrează în corectitudinea pronunțării, încep să se diminueze mult perseverarea, contaminarea, eliziunea.

Activitățile cognitive favorizează o dezvoltare intelectuală evidentă, influențată de plasticitatea sistemului nervos, avantaj funcțional ce conferă copilului o mare receptivitate în comparație cu adulții.

Datorită dezvoltării progresive a limbajului, memoria începe să capete particularități mai evoluate, să devină o memorie ce operează activ, cu reprezentări complexe, evocate verbal ( Șchiopu, U., 1967, pg. 156).

În cadrul activităților obligatorii, experiența nemijlocită a copilului începe să fie reglată și organizată de către adult pe cale verbală. Se dezvoltă atenția, memoria, imaginația, motivația, se marchează trecerea de la analiză și sinteză senzorială, spre formele complexe de analiză și sinteză verbală.

Atenția contribuie la formarea abilității de a cunoaște, a deprinderilor de orientare și investigație, de concentrare și percepere. Aceasta constituie una dintre cele mai importante condiții ale fixării și păstrării experienței. La această vârstă, atenția voluntară, susținută de creativitatea copilului, creșterea volumului atenției, sporirea mobilității atenției, dezvoltarea concentrării și stabilitatea atenției. Atenția scade pe parcursul activităților obligatorii sau care nu satisfac nevoile copilului, și pe acest fond se poate instala oboseala.(Tomșa, Gh., Oprescu, 2007, pg. 71).

Memoria la școlarul mic este predominant mecanică și involuntară, fiind influențată în special de sentimentele copilului. Abia în jurul varstei de 9 ani copilul memorează voluntar, în jurul varstei de 10 ani memorarea devine logică și selectivă. Marele inconvenient în memorarea mecanică este faptul că datele menorate se uită cel mai repede (Golu, P., Zlate, M., Verza,1994, pg. 89).

Dezvoltarea imaginației în această perioadă, constituie un indiciu al dezvoltării psihice intense a copilului. Imaginația este un proces mijlocit de cunoaștere a realității obiective, copilul transformă în coordonatele conținutului și subiectului jocului, obiectele cele mai neînsemnate.

Principala caracteristică a gândirii preșcolarului este intuitivitatea, în sensul că „poate gândi ceea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului perceput” (Tomșa, 2007, pg. 66).

Motivația elevului are ca surse principale imaginea acestuia despre sine și situația sau contextul de lucru, de realizare a sarcinii. Motivația se activează prin competiție și voința, sub imperiul cerințelor adulților, care solicită o serie de performanțe din partea școlarului mic.

Pe măsura introducerii treptate a elementelor de învățare se produc schimbări vizibile și în activitatea psihică a copilului. Activitatea școlarului mic se comută de pe joc ca punct central, pe realizarea activităților școlare și extrașcolare.

1.5. Didactica motricitatii – Modul de organizare și etapele activităților pentru dezvoltarea motricității fine

Prin intermediul jocurilor, pregătim în primul rând degetele pentru activitățile zilnice ale vieții ce au la bază detaliul – spre exemplu, încheiatul și deschiatul nasturilor/fermoarelor, învârtirea spaghetelor pe furculiță, legarea șireturilor, ținerea și manevrarea  lingurii, punerea aței în ac, desenatul, scrisul, etc. În al doilea rând pentru faptul că dezvoltarea motricității fine este în legatură directă cu dezvoltarea vorbirii (a pronunției și a limbajului) și a gândirii.

Atribuțiile mâinilor

Principala atribuție a mâinii este acea de a apuca și de a susține obiectele, din aceasta derivând alte roluri datorită gamei mari de mișcări și a înaltei precizii de care este capabilă mâna. De asemenea are un foarte important rol tactil.

mâinile sunt uneltele primordiale care ne ajută să ne hrănim și să bem apă.

ne ajută să comunicăm prin gesturi, să salutăm

mâna se poate folosi ca instrument de măsură

datorită ridicatei sensibilități tactile ne ajută să putem citi în braille sau să aflăm forma unor obiecte în întuneric

mâna ne ajută să alinăm durerea sau să efectuăm tratamente prin masaj

prin mâini împărtășim afecțiune (Tubiana R.; Thomine Jean-Michel, Mackin E., 1998, pg.77).

În mână, sunt prezente numeroase elemente de dualitate: senzorial și motor, static și dinamic. Fiecare deget al copilului are un rol semnificativ.

Degetul mare sau police, este situat pe partea externă a mâinii paralel cu brațul, datorită poziție sale degetul mare ne ajută să apucăm obiecte și să le susținem.

Degetul inelar și degetul mic au rol static, de susținere, celelalte trei police, index și medius formează împreună tripodul dinamic. Acesta stă la baza folosirii instrumentelor și este, datorită prezenței policelor opozabile, un atribut unic uman.

Degetul mic si inelarul asigura stabilitatea celorlalte trei degete si a incheieturii. In acest mod, degetul cel mare, aratatorul si degetul mijlociu asigura controlul in sarcini ca si coloratul, desenatul sau decupatul.

Mâna este principalul organ al manipulării. Vârful degetelor este una dintre zonele cu cele mai multe terminații nervoase din organism și este principala sursă de informație tactilă din mediul extern.

Sursă foto:https://docplayer.fr.

De asemenea, din punct de vedere cerebral, dezvoltarea motricității fine are un impact deosebit de important asupra dezvoltării creierului, mâinile ocupând o porțiune mare pe scoarța cerebral.

Nu trebuie uitat totuși „directorul” oricărui act sau al oricărei mișcări: cortexul. Scoarța cerebrală analizează, integrează, evaluează și comandă mișcările cu precizie și atenție. Acest fenomen, coordonarea ochi–mână, stă la baza funcției mâinii de apucare, dar și a acțiunilor de înaltă precizie, cum ar fi pictura sau ingineria.

Coordonarea ochi–mână se referă la controlul coordonat al mișcărilor oculare cu mișcările manuale și procesarea stimulării vizuale pentru a ghida funcția de apucare a mâinii, precum și folosirea propriocepției pentru a ghida ochii spre direcția dorită.

În afară de funcțiile senzoriale și motorii, mâinile reflectă în acțiune intelect și caracter, dar sunt, de asemenea, instrumente ale limbajului non-verbal, ale sensibilității și ale transmiterii emoțiilor. Mâinile simt, creierul determină, mâinile acționează.

CAPITOLUL II

TEHNICI DE LUCRU ȘI MATERIALE

Disciplina educație plastică are un caracter practic-aplicativ. Se îmbină într-un mod armonios munca practică cu cea intelectuală. Copiii învață să îmbine cât mai plăcut culorile, își exersează mușchii palmelor, învață să-și coordoneze mâinile și mișcările, se formează anumite îndemânări și deprinderi de a lucra cu diverse material și instrumente.

Pentru creearea propriilor „produse” copilul a depus anumite eforturi și emoții, acesta învață să respecte ceea ce a creat, munca depusă pentru realizarea unei lucrări (Valentin Sava, 2013, p.68).

În timpul lucrului copii fac cunoștință cu o serie de materiale, procedee tehnice și instrumente de lucru cu ajutorul cărora se familiarizează cu elementele de bază ale limbajului plastic.

II.1. Tehnici de lucru

Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le mărește curiozitatea și imprimă activităților artistico-plastice un caracter atractiv și creativ. Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plastice, copii își dezvoltă capacitatea de expunere artistico-plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse porpriile idei, trăiri, sentimente.

Tehnica ruperii libere-colajul

Din punct de vedere etimologic cuvântul „colaj” provine din francezul „coller”, ce înseamnă „a lipi”, și descrie procesul de creație a unui nou întreg pornind de la imagini diferite, în funcție de sistemul de reprezentare al unei persoane.

Prin ruperea liberă a hârtiei se obține colajul, procedeu care constă în lipirea pe același suport a unor elemente în vederea realizării unui efect de ansamblu, de natura estetica. Ruperea se face direct, spontan, fără a fi schițat cu creionul vreun desen sau altă imagine, după care se lipesc pe planșa suport.

Primele colaje au fost realizate o dată cu apariția hârtiei, în Japonia, în jurul anului 200 Î.Hr., dar tehnica a devenit foarte cunoscută în special o dată cu folosirea ei de către Pablo Picasso și George Braques. O formă foarte cunoscută a colajului este decupajul, accesibil atât copiilor, cât și adulților (https://dinnimic.wordpress.com/).

Este un procedeu de organizare a unei forme sau compozitii plastice cu ajutorul unor materiale diverse precum hartie, plante, fire etc. Colajul este o formă de artă care implică procesul de lipire și asamblare a unei varietăți de materiale pe o suprafata plană.

Artiștii care utilizează tehnica colajului folosesc pe lângă hârtie si alte materii prime precum țesături, metal sau lemn. Colajul care folosește un amestec de materiale se numește asamblaj.

Materiale necesare pentru colaj

Poate fi vorba de fotografii din reviste, hârtie de împachetat, ziare, ambalaje, felicitari, frunze, materiale textile, foițe metalice; adeziv sau lipici; foarfecă.

Unelte de lucru

hârtie, carton sau un placaj din lemn pentru suport;

foarfecă, cuter;

lipici sau aracet.

Modalități de lucru

Suportul de lucru este hartia sau un placaj din lemn. Ruperea hârtiei se face direct, spontan, fără a fi schițat cu creionul vreun desen sau altă imagine, după care se lipesc pe planșa suport, în vederea realizării unui efect de ansamblu, de natură estetică.

Sursa: https://destepti.ro/colajul-si-caracteristicile-acestei-tehnici-artistice)

2. Tehnica mototolirii hârtiei

Mototolirea hârtiei este una dintre cele mai folosite și apreciate tehnici…. Se realizează biluțe de hârtie care se aplică pe planșa suport, desenată. Culorile și mărimile acestora, precum și combinarea lor pe planșă depind de imaginația și de personalitatea fiecărui copil.

Materiale necesare pentru mototolire: hârtie creponată de diverse culori.

Unelte de lucru

diverse desene imprimate

opțional, foarfecă

lipici sau aracet.

Modalități de lucru

Rupe sau taie cu foarfeca în bucăți aproximativ egale hârtia pe care vrei să o folosești pentru a umple desenul.

Mototolește bine cu degetele, să nu se desfacă ulterior.

Pune lipici pe desenul printat, în locul unde aplici ghemotocul de hârtie.

Pune hârtia și presează ușor să nu-i strici forma.

3.Tehnica Origami – îndoirea hârtiei

Etimologic, cuvântul origami (de origine japoneză), este format din „oru” care are sensul de „a îndoi” și „kami” – “hârtie”, deci ,,hârtie îndoită. Noțiunea de origami este utilizată din 1880, până atunci arta plierii hârtiei era denumită orikata.

Putem numi origami orice formă de împăturire a hârtiei, de la coiful zugravului până la figuri complexe, cum ar fi dinozaurii sau chiar reproduceri tridimensionale arhitecturale și modele aerodinamice

În origami clasic realizarea obiectului începe cu un pătrat de hârtie care este pliat și împaturit în diferite moduri până la obținerea produsului finit, fără a tăia sau lipi. În origami modern, unii artiști au explorat posibilitatile plierii unui cerc, triunghi sau chiar banala foaie de caiet pentru a obține modele mai spectaculoase sau au folosit tăiat, lipit și pliat hârtia pentru a obține modele mai ușoare și accesibile începătorilor.

Cu puțină răbdare și îndemânare, se pot obține din hârtie, prin plisare, figuri minunate. Iată și pașii pentru obținerea lucrărilor prin tehnica Origami: se alege hârtia potrivită și se taie forma corectă pentru figura aleasă; toate îndoiturile și pliurile trebuie executate cu precizie pe o suprafață netedă și tare; etapele de lucru sunt executate în ordinea indicată.

Materiale necesare

Singurul material necesar pentru origami este o bucată de hârtie. În cea mai mare parte orice bucată de hârtie poate fi folosită pentru origami, dar există și hârtii speciale, foarte fine, care fiind împăturite pot lua orice poziție și pot fi tăiate în pătrate de 10 – 15 cm.

Hârtia pastelată este recomandată a fi folosită pentru construirea jucăriilor, materialelor ilustrative.

Hârtia pentru origami are un design special conceput pentru plieri exacte și, de obicei, este colorată doar pe o singură parte.

Unelte de lucru

● cuțit de hârtie (cuter) sau foarfecă;

● instrument din os pentru îndoit;

● trusă geometrică (riglă și echer).

Modalități de lucru

În ceea ce privește împăturirea, exista câteva metode stricte de obținere a diferitelor modele sau figuri, prin alăturarea unui colț de altul sau a unei parți de alta etc. Primul lucru care trebuie învățat sunt simbolurile care ne arată sensurile de împăturire a hârtiei. Sunt 9 simboluri cu nume sugestive, precum împăturirea în vale sau împăturirea în munte, apoi formele de bază. Pentru fiecare figură există diagrame care descriu modul în care tebuie impaturita hartia.

Este foarte important ca la plierea figurilor copilul să lucreze simultan cu ambele mâini.

4.Tehnica Quilling – rularea hârtiei

Quillingul, este un meșteșug vechi încă din Egiptul Antic, doar că pe atunci nu era hârtia de acum ci papirusul. Călugării și călugărițele din Franța și Italia, foloseau acestă tehnică pentru decorarea cărților și obiectelor religioase, transformându-le în adevărate obiecte de artă. Prin secolul al XVIII-lea, în Europa, tehnica quilling devine una dintre principalele preocupări ale doamnelor din înalta societate, devenind și una dintre disciplinele artistice, studiate în școlile vremii. Prin aceasta artă ele își puteau confecționa rame foto, suporturi de lumânări, cutii de bijuterii, felicitări și multe alte lucruri deosebite.

Sursa: https://ro.pinterest.com/reciclare/more_ideas/?ideas_referrer=2

În quilling, se rulează bucăți de hârtie cu ajutorul unui bețișor de răsucire formând suluri ce ulterior se aplatizează sau se spiralează benzi/fâșii de hârtie din care se obțin diverse forme care se lipesc între ele formând diferite produse felicitări, tablouri, obiecte pentru decor sau bijuterii.

Materiale necesare pentru quilling

Acestea sunt: hârtie de quilling (un set are 300 de fâșii, acestea au de regulă 30-35 cm lungime și 3-5 mm, până la 3cm lățime), ac pentru quilling, foarfecă, cotter și support pentru tăiat, creion, echer, clamă cu vârfuri ascuțite, scobitoare, orice lipici transparent pentru hârtie și șablon pentru quilling.

Hârtie de quilling

Ac pentru quilling

Adeziv

Șablon pentru quilling

Pieptene

Aparat de ondulat hârtia – fâșiile tale de hârtie vor avea cu ajutorul acestui instrument, cute pe care le poți face mai rare sau mai dese.

Modalități de lucru

Pentru răsucirea benzilor de hârtie se realizează astfel: capătul fâșiei se introduce în crestătura uneltei (ac quiling), apoi prin rotirea bețișorului se răsucește fășia de hârtie.

În funcție de model, fâșiile se taie în două, în patru sau la dimensiunea dată. Pentru unele decorațiuni va fi nevoie de fâșii foarte lungi, atunci se vor lipi mai multe fâșii una de cealaltă, una și jumătate, două fâșii întregi sau chiar trei.

Spirala de hârtie obținută se introduce în cercul corespunzator al șablonului și se lasă să se desfacă, să se decontracteze. Se lipește capătul fâșiei de hârtie pentru a se păstra forma circulară. Aceasta este forma de bază din care se pot modela toate celelalte forme, închise (cerc strâns, cerc lejer, picătură, frunză, romb), forme deschise (cârcel simplu, cârcel dublu alăturat, cârcel dublu suprapus) sau petala, ochi, marchiza, semiluna, patrat, triunghi, dreptunghi, semicerc, scut, lalea, rulou, sul, inima, forma v, forma s, forma c, etc. Pornind de la acestea se pot realiza adevarate opere de artă.

Sursa https://ro.pinterest.com/pin/191262315400342581

Pentru asamblarea modelelor, elementele se lipesc unele de altele cu adeziv. Pentru un design mai complex se poate folosi un desen, iar elementele se pot fixa cu ace pe placa de plută.

Principalele forme de quilling pentru incepatori sunt urmatoarele: cerc, picătură, aripă, ochi, frunză, semicerc, săgeată, semilună, triunghi etc.

Sursa https://ro.pinterest.com/pin/AXSJEq7RxhCLZpoeUL0s3C75yin8X76bRbRm-gs3HYLwH6oQfDKLcOE/

II.2. Materiale de lucru

Materialele și instrumentele de lucru sunt indispensabil legate de tehnicile de lucru. Prin tehnicile plastice copiii constrâng materialele folosite să configureze altceva decât sunt ele, fără să-și piardă propia structură. Mâna copilului, acționânnd asupra acestor materiale, le conferă calități plastice noi.

Deosebirea dintre tipurile de hârtie constă în rezistență, densitate, grosime, netezimea sau asprimea suprafeței, culoarea și alte caracteristici, ceea ce îi ajută pe elevi să-și aleagă singuri materialul cel mai potrivit pentru tehnica aleasă.

Papirusul a fost primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î.Hr. Papirusul era obținut din plante (Tom Philbin,2005,pg.15).

Cea dintâi hârtie a fost inventată din deșeuri în China în jurul anului 105 de către un secretar de la Curtea Imperială, pe nume Tsai-lun. Înainte de această invenție, chinezii scriau pe mătase, care era foarte costisitoare, sau pe tăblițe de bambus, care erau prea grele (Tom Philbin,2005,pr.18).

Hârtia însă a migrat spre vest, ajungând în Asia Centrală în anul 751, iar în Bagdad și Damasc în 793. În Europa începe să se răspândească după ce a fost adusă în Spania de către invadatorii arabi (Tom Philbin,2005,pr.19).

În jurul anului 1450 odată cu inventarea tiparului au apărut manufacturi de producere a hârtiei în toată Europa. În România primele fabrici de hârtie vor fi deschise în secolul al XIX-lea la Bușteni în anul 1882 și la Bacău în 1886.

Hârtia și cartonul sunt materiale cu largă și frecventă întrebuințare fapt pentru care sunt ușor de procurat și ușor de prelucrat prin simple operații manuale ( îndoire, pliere, mototolire, răsucire, rupere, decupare), copii realizând cu ușurință fel de fel de jucării și obiecte utile.

Cartonul ondulat a aparut în Statele Unite în 1874 cand Oliver Long a avut ideea să adauge prin lipire un strat neted de hârtie peste ondule astfel a brevetat și metoda de obtinere precum și termenul de carton odulat (Gavrilescu D., Toth Sigismund,2007, pg.21).

Inițial cartonul ondulat era folosit pentru confecționarea pălăriilor înalte, apoi pentru realizarea cutiilor în care să fie transportate obiectele fragile.

Deoarece cartonul ondulat nu este un material pretențios și se lucrează ușor, copiii se bucură să îl folosească pentru a obține podoabe și obiecte de decor.

Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/526217537691966496/

Confecționarea figurinelor din carton ondulat constituie o activitate deosebit de creativă. Mai întâi se rulează cartonul, apoi se modelează în forme corespunzătoare și din acestea se asamblează figurina. Posibilitățile pe care le oferă această tehnică sunt nelimitate, depinde doar de propria noastră imaginative.

Materiale și unelte

Carton ondulat- coală sau rolă, cu striații dure sau mai fine

Liniar metallic, creion, radieră – pentru măsurare si desen

Adeziv universal, bandă adezivă, lac adeziv.

Ochișori mobili, diverse dimensiuni.

Carioci de culori diferite

Foarfecă pentru hârtie si cutter- pentru tăierea fâșiilor de carton.

Agrafe de păr – pentru fixarea formelor până la uscarea adezivului

Modalități de lucru

Se folosește tehnica de rulare a hârtiei cu ajutorul unui bețișor de răsucire, formând suluri sau rulouri din care se obțin diverse forme și care se lipesc între ele formând diferite produse felicitări, tablouri, obiecte pentru decor, bijuterii și chiar jucării.

Astfel prin prelucrarea acestor fâșii de carton ondulat, asemeni fâșiilor de quilling, (cerc strâns, cerc lejer, lacrimă, petală, ochi, semilună, pătrat, triunghi, dreptunghi, semicerc, scut, lalea, rulou, sul, inimă, forma ovală, forma bombata, formă v, forma s, forma c, etc.,pornind de la toate acestea se pot realiza adevărate opere de artă.

Figurinele obținute pot deveni jucării sau decorațiuni interioare care să ne înveselească viața și locuința (A.Wegener, 2015, pg.68).

Sursa https://ro.pinterest.com/pin/43417583896205369/

II.3. Mișcări motrice aferente executării rulării

Abilitățile motrice fine sunt mișcări diferențiate și complex coordonate ale mâinilor și degetelor în timpul executării acțiunilor. Capacitatea copilului de a distribui corect efortul muscular în timpul muncii mâinilor și a degetului mare în raport cu restul este o condiție importantă pentru stăpânirea cu succes a abilităților motorii ale activităților educaționale.

Abilitățile motrice fine ale mâinilor interacționează cu astfel de proprietăți superioare ale conștiinței precum atenția, gândirea, percepția optică-spațială (coordonare), imaginația, observația, memoria vizuală și motorie și vorbirea. Dezvoltarea abilităților motrice fine este, de asemenea, relevantă, deoarece întreaga viață viitoare a copilului va necesita utilizarea mișcărilor precise și coordonate ale mâinii și degetelor, care sunt necesare pentru a se îmbrăca, desena și scrie, precum și pentru a efectua multe activități cotidiene și educative diferite.

Mișcări motrice aferente executării rulării sunt:

prinderea materialelor și uneltelor;

apăsatea, presarea și fixarea materialelor;

utilizarea foarfecii pentru a tăia hârtia;

tăiere, rupere, mototolire, pliere, rulare a hârtiei sau a șervețelului;.

să lucreze simultan cu ambele mâini, cu mișcări coordonate și sincronizate.

Dezvoltarea motorie se realizează în strânsă legătură cu dezvoltarea abilităților cognitive, afective și sociale. Mișcarea este un factor determinant pentru descoperirea lumii, care nu e întotdeauna la îndemâna copilului. Plăcerea de a învăța se dezvoltă prin descoperire, explorare, curiozitate. Pentru a învăța, trebuie să gestionăm resursele de atenție, ceea ce presupune o proiectare, controlare a tonusului, a emoțiilor, focalizarea atenției. Este condiționată de capacitatea de a confrunta noile informații cu cunoștințele dobândite, folosind memoria de lucru și memoria de lungă durată.

În perioada senzorio-motorie și perioada preoperatorie descrise de Piaget, acțiunile concrete cu obiecte sunt principalele pârghii de învățare. Activitatea motrică este modul de exprimare favorit al copilului de vârstă preșcolară și școlară mica. Jocurile motorii favorizează motivația și implicarea, atenția, concentrarea, culegerea de informații, conflictul cognitiv și socio-cognitiv, stimulează memorarea, dezvoltă imaginația iar jocurile spontane, dirijate și provocate permit experimentarea și rezolvarea de problem (Frederique Wauters-Krings, 2012, pg.19-21).

Motricitatea manuală este funcția care permite acțiunea fina și diferențiată cu o singură mână sau cu ambele mâini pentru a realiza o acțiune complexă, cu sau fără control vizual, este funcția care asigură coordonarea manuală și coordonarea oculo-manuală (Paoletti, 2000, pg.83).

Din punct de vedere neurologic, motricitatea manuală este controlată de un anume sistem. Zona cerebrală care controlează motricitatea mâinii este apropiată de centrele limbajului, percepției și cogniției. Acțiunea mâinilor ar fi deci apropiată de gândire (Bouchard, 2009, pg.83).

Motricitatea manuală permite exprimarea prin gest pentru a comunica eficient, permite intrarea în contact corporal cu celălalt, stăpânirea gesturilor uzuale, asigură orientarea și apropierea mâinilor de obiectul dorit, permite prinderea și manipularea în scopul de a modifica sau de a atinge obiectul.

Motricitatea manuală este o formă de motricitate fină și diferențiată care permite acționarea asupra mediului și percepției. Ea ne permite să manipulăm realitatea, să o transformăm, să facem încercări și erori, să construim. Ea este indispensabilă stăpânirii gesturilor uzuale și acțiunilor funcționale folosirea de unelte, îmbrăcat, spălare pe mâini.

Pentru un copil care prezinta un deficit motor al motricității mâinii, stabilirea legăturii dintre ceea ce vede, ceea ce atinge, ceea ce aude, ceea ce simte este mai dificilă. Atingerea activă permite o explorare mai bogată și o memorare mai bună (Frederique Wauters-Krings, 2012, pg.84-85).

CAPITOLUL III

FUNDAMENTAREA METODOLOGICĂ ȘI CERCETAREA PRELIMINARĂ

III.1. Obiectivele cercetării

identificarea unor strategii eficiente de stimulare a dexteritatii manuale;

familiarizarea elevilor cu tehnica rulării hârtiei;

cunoașterea și utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale și unelte;

proiectarea, confecționarea și evaluarea unor produse simple;

dezvoltarea dexterității manuale.

III.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza generală

Dacă tehnica de rulare a hârtiei este corect înțeleasă și utilizată, atunci devine una din cele mai importante activități de stimulare și dezvoltare a dexterității manuale.

Ipoteze specifice

1. Presupunem că utilizarea în mod frecvent a metodelor și tehnicilor activ-participative în cadrul activităților cu elevii din învățământul primar, stimulează dezvoltarea dexterității manuale.

2. Presupunem că în activitățile cu elevii se utilizează în mod curent metode și tehnici de rulare a hârtiei, dacă se stimulează dorința de a învăța, curiozitatea și inițiativa de acțiune creând condiții propice obținerii performanțelor motrice.

III.3. Organizarea și etapizarea cercetării

Etapa a-I-a

Testarea inițială (pretestare) a celor două eșantioane, experimental și martor, a avut loc în perioada 17 septembrie-2 octombrie 2019, etapă ce a constituit testarea inițială, atât pentru experimentul preliminar cât și pentru experimentul propriuzis.

Etapa a-II-a

Etapa experimentală, este etapa în care s-a implementat programul de intervenție. S-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2019-2020 și s-au utilizat strategiile specifice dezvoltării dexterității manuale și performanță în învățarea tehnicii rulării hârtiei, adaptate elevilor implicați în experiment.

Etapa a-III-a

Testarea finală (posttestare), a evaluării performanțelor obținute și a stabilirii concluziilor finale cu privire la corectitudinea ipotezelor susținute și a demersurilor educaționale realizate prin utilizarea modalităților de stimulare a potențialului creativ al elevilor.

III.4. Variabilele cercetării

Variabila dependentă: dezvoltarea dexterității manuale

Variabila independentă: prin tehnici de rulare a hârtiei cu ajutorul metodelor, instumentelor și procedeelor specifice dezvoltăm dexteritatatea manuală.

sau

Variabilele cercetării

Variabila dependentă: dezvoltarea dexterității manuale în cadrul orelor de abilități practice.

Variabila independentă: aplicând tehnici de rulare a hârtiei cu o serie de materiale, procedee și instumente de lucru, copii își dezvoltă dexteritatea manuală

III.5. Data, locul și subiecții cercetării

Lucrarea va prezenta cercetarea pedagogică desfășurată în Brașov, la Școala Gimnazială Nr.13, avându-i ca subiecți principali, pe elevii claselor a-III-a A și a-III-a B.

Grupul experimental este format dintr-un număr de 27 elevi (18 fete și 9 băieți) ai clasei a-III-a B, iar grupul de control este format din 27 elevi ai clasei a-III-a A (15 fete și 12 baieți), cu vârste cuprinse între 9 și 10 ani, având personalități diferite copii prezentând diferențe mari în ceea ce privește nivelul de dezvoltare a capacităților intelectuale. Din punct de vedere fizic, psihic și acțional sunt dezvoltați normal conform vârstei lor, excepție face o fetiță cu CES.

Testările au respectat condițiile de cercetare și s-au aplicat în aceleași perioade, cu subiecții odihniți și apți din punct de vedere medical.

Atât la grupul experimentalal cât și la grupul de control, metodele și mijloacele s-au folosit respectând planificările anuale și semestriale, precum și structura lecției de abilități practice.

Pentru realizarea cercetării propuse am primit ,,acordul” atât din partea părinților cât și din partea conducerii școlii unde elevii învață.

III.6. Metodologia cercetării

Pentru o bună investigare au fost alese o serie de metode care să ofere date cu privire la rolul jocului în dezvoltarea personală a copiilor.

Principalele grupe de metode la care s-a apelat în demersul nostru științific au fost:

Metodele analizei și generalizării teoretice a datelor literaturii de specialitate

În vederea cunoașterii preocupărilor antecedente ale specialiștilor români și străini și a rezultatelor obținute de către aceștia, în direcția temei abordate în lucrarea de față s-a recurs la investigarea bibliografică a literaturii retrospective și curente.

Toate informațiile culese din literatura de specialitate au adus un aport substanțial în realizarea și argumentarea teoretico-metodică a lucrării de față.

În urma studierii materialului bibliografic, am putut emite ipoteza cercetării, a cărei veridicitate am încercat să o dovedesc pe parcursul experimentului.

Metoda observației

Am folosit observația pe tot parcursul desfășurării experimentului cu scopul de a înregistra sistematic aspectele lui semnificative.

Observația este o metodă generală de cunoaștere pe care o utilizăm atât în viața de toate zilele, cât și în demersuri științifice, deoarece aceasta permite cunoașterea unei realități prin percepția faptelor concrete de manifestare a acesteia. În fiecare oră de curs observăm comportamentul elevilor, relaționarea cu ceilalți, modul în care se implică în sarcinile propuse și alte astfel de aspecte. Dincolo de aceasta, în multe cazuri ne propunem intenționat să observăm diferite aspecte, ca bază a deciziilor instrucționale.

Ca metodă directă de investigare științifică a realității, observația realizată sistematic a însoțit activitatea desfășurată în vederea stabilirii ipotezei experimentale, a problematicii lucrării precum și ca modalitate de recoltare a datelor pe durata experimentului pedagogic. Pe durata experimentului, scopul principal al utilizării metodei observației, a fost de a culege informații concrete despre felul în care subiecții, au răspuns la stimulii pe care i-am implementat.

Observația a fost de tip participativ, deoarece au participat la toate activitățile propuse și a vizat fiecare subiect în parte pe parcursul desfășurării cercetării.

Pentru asigurarea unei obiectivități, a unei fidelități în aprecierea elevilor datele observației trebuie complectate ce datele furnizate de celelalte metode de investigare.

Metoda psihometrică ( metoda testelor)

Testul reprezintă un instrument experimental constând într-o probă standardizată sub aspectul conținutului, al condițiilor de aplicare și al tehnicilor de evaluare a rezultatelor.

Standardizarea în acest context asigură reglementarea detaliată a normelor de aplicare și a modalităților de măsurare.

Pe parcursul experimentului am efectuat două testări: una inițială la începutul anului școlar-septembrie 2019 și una finală- martie 2020.

Metode de prelucrare statistică a datelor

Aceste metode sunt modalități de măsurare, modelare și cuantificare a unor date pedagogice. Ele evidențiază variația, frecvența apariției, nivelul înregistrat în cadrul fenomenului instructiv – educativ, materializate printr-o serie de mijloace statistico-matematice ca: tabele, tabele numerice, medii, procente, curbe diferite, diagrame, etc. Cuantificarea matematică poate avea valoare și operativitate pedagogică numai dacă este însoțită și de analiza calitativă a fenomenului pedagogic, adică prelucrarea datelor și stabilirea concluziilor pedagogice să fie realizate în strânsă corelație cu rezultatele obținute prin intermediul celorlalte metode de cercetare pedagogică. Analiza și interpretarea calitativă elimină erorile.

În cadrul acestei metode se întocmesc tabele în care se consemnează rezultatele obținute, se realizează reprezentări grafice și se fac calcule ale indicilor procentuali.

Aceste metode permit interpretarea corectă și obiectivă a rezultatelor obținute de către subiecți, precum și a formulării unor concluzii practice.

III.7. Etapele cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în trei etape, fiecare din ele având obiective proprii.

Etapa a-I-a

Testarea inițială (pretestarea) a celor două eșantioane, experimental și de control, a avut loc în perioada 17 septembrie-2 octombrie 2019, etapă ce a constituit testarea inițială, atât pentru experimentul preliminar cât și pentru experimentul propriu-zis.

Etapa a-II-a

Etapa experimentală, este etapa în care s-a implementat programul de intervenție. S-a desfașurat pe parcursul a 6 luni și s-au utilizat strategiile specifice dezvoltării gândirii critice, învățării prin colaborare, o gama largă de tehnici și metode activ-participative de stimulare a imaginației și a creativității, adaptate la elevii implicați în experiment.

Etapa a-III-a

Testarea finală (posttestare), a evaluarii performanțelor obținute și a stabilirii concluziilor finale cu privire la corectitudinea ipotezelor susținute și a demersurilor educaționale realizate prin utilizarea modalităților de stimulare a potențialului creativ al elevilor.

III.7.1. Etapa constatativă (pretestare)

Este etapa în care se obțin informații și care însumate oferă o imagine asupra individualității copilului, a colectivului. După cum se știe, cunoașterea copilului urmează un proces ce nu se termină niciodată, care pornește de la nivelul de cunoaștere empirică , bazată pe intuiția și experiența părinților și a cadrului didactic și de un nivel al cunoașterii sistematice, care pune în acțiune mijloace obiective de studiu.

Este etapa desfășurată în perioada 17 septembrie-2 octombrie 2019.

Probe pentru dexteritate manuală

În cadrul unei metode procedeele pot varia ca număr și poziție, varietatea procedeelor face metoda mai atractivă, mai interesantă și mai eficientă. Între metodă și procedeu relațiile sunt dinamice: metoda poate deveni ea însăși un procedeu în cadrul altei metode și invers, fără să afecteze atingerea scopului urmărit.

Testul ,,Labirint” adaptat de G. Bontilă după McQuarrie, pentru evaluarea aptitudinii perceptiv-spațiale în condițiile atenției concentrate susținute. Măsoară abilitatea de planificare și anticipare și coordonarea vizual- motorie.

Materiale: – o fișă cu 6 figuri, fiecare cu 12 linii.

Tehnica: pornind dintr-un anumit punct să identifice calea de urmat pentru ieșirea din labirint; urmărirea liniilor se face doar perceptiv și niciodată cu ajutorul unui instrument (aspect de subliniat în instructaj și de urmărit subiectul pe parcursul realizării probei).

Instructaj: se indică, în cele 5 imagini, punctele de sosire a 12 linii sinuoase care traversează fiecare imagine, de la stânga la dreapta și sunt amestecate.

Timp de execuție: 5 minute

Cotarea: se adună punctele realizate și se raportează la etalon.

Tabel nr.1 Testul ,,Labirintului”

Proba 2 Test,, Rapiditate” -adaptate de G. Bontilă după Binet și Vaschide, alcătuit pentru măsurarea coordonării motrice, instabilitatea, impulsivitatea, conștiinciozitatea și neliniștea.

Materiale: – o coală de hârtie pe care se desenează pătrățele cu latura de l cm, și anume: 10 pătrățele în înălțime și 25 în lungime;

– un creion destul de lung, pentru a putea fi ținut comod în mână de către copil;

– cronometru.

Instructaj: Se va cere copilului examinat să traseze în fiecare pătrețel câte o linie (orizontală sau verticală), cât mai repede cu putință. Nu trebuie să omită nici o pătrățică și nu are voie să revină asupra celor sărite.

Durata probei: un minut pentru fiecare mână.

Cotarea: Suma celor patru coeficienți împărțită la 4 ne dă un coeficient general, care reprezintâ gradul de dezvoltare ai psihomotricității sub aspectul componenței motorii generale din structura psihomotricității.

Tabel nr.2 Testul ,,Rapiditate”

Proba 3 Probă de sensibilitate cromatică (Ghid pentru evaluarea aptitudinilor școlarității)

Materiale: – 8 cartoane de dimensiunile 10/7cm;

– creioane colorate;

– foarfecă.

Instructaj: se realizează 8 cartoane cu dimensiunile 10/7cm pe care le colorăm astfel: 1. Albastru, 2. Verde, 3. Roșu-Portocaliu, 4. Galben, 5. Violet, 6. Maro, 7. Negru.

Pe spatele cartonului se trece numărul curent dat fiecărei culori. Cartoanele se așează pe o masă și se acoperă.Se cere elevilor să treacă pe rând și să aleagă repede o culoare, notând numărul culorii în caietul de observații. Este bine ca elevii să treacă și să alegă culoarea fără să fie influențați.

Tabel nr.3 Probă de sensibilitate cromatică

Proba 4 Testul ,,Vaza cu flori” pentru evaluarea coordonării oculo-motorii și bimanuale.

Materiale: – planșă suport- ,,Vaza cu flori”

– hârtie creponată de diferite culori,

– aracet.

Tehnica: Mototolire a hârtiei creponate. Pornind de la elementele de bază, elevii trebuie să aleagă culoarea fiecăruia și dimensiunea potrivită.

Respectarea temei plastice:

Folosirea indicatiilor și a tehnicilor sugerate;

Organizarea spațiului de lucru;

Gradul de finalizare a lucrării;

Acuratețea lucrării.

Descriptori:

1.Ruperea hârtiei la dimensiuni egale;

2.Realizarea bobițelor prin mototolire (bobițele trebuie să fie aproximativ egale și de diferite culori);

3. Aranjarea și lipirea bobițelor pe support, după forma dorită;

4.Parcurgerea etapelor de lucru și realizarea lucrării în timpul acordat.

Etape de lucru

1.rupe sau taie cu foarfeca în bucăți aoroximativ egale hârtia

2. mototolește bine cu degetele, să nu se desfacă ulterior

3. pune lipici pe planșa support, în locul unde aplică ghemotocul de hârtie

4. pune hârtia și presează ușor să nu-i strice forma.

Cotarea: Se face după gradul de realizare al lucrării conform itemilor.

Itemii *

Tabel nr.4 ,,Vaza cu flori”

Proba 5 Colajul ,,Tablou de toamnă” pentru evaluarea îndemânării, a puterii de concentrare și răbdarea.

Materiale: – planșă suport ,,Peisaj de toamnă” în care vom folosi două tehnici de lucru: motolire și șnuruire;

-hârtie de mărimi și grosimi diferite, creponată / glasată, carton; – lipici, foarfecă, sfoară, riglă, pensulă .

Tehnica: rupere, îndoire, rulare, răsucire sau șnuruire a hârtiei creponate, trasare în contru, decupare, tăiere, lipire.

Pornind de la elementele de bază, elevii trebuie să aleagă culoarea potrivită fiecărui element și dimensiunea potrivită.

Respectarea temei plastic

Folosirea indicațiilor și a tehnicilor sugerate.

Organizarea spațiului de lucru.

Gradul de finalizare a lucrării.

Acuratețea lucrării.

Descriptori:

1.Ruperea sau tăierea hârtiei la dimensiunile potrivite;

2.Realizarea șnurului (prin răsucirea panglicii de hârtie) și a bobițelor (prin mototolire);

3. Aranjarea și lipirea șnurului și a bobițelor pe suport, după conturul indicat;

4.Parcurgerea etapelor de lucru și realizarea lucrării în timpul acordat.

Etape de lucru

1. Taie fâșii de hârtie creponată cu lățimea de 1 cm.

2. Rulează câte o fâșie; apoi preseaz-o pe foaia de carton (suport), după ce ai trasat liniile care marchează copacul și crengile acestuia.

3. Pentru frunze și fructe, mototolesc fâșii de culori diferite.

4. Lipește șnurul și bobițele de hârtie creponată pe un carton A4, în care ai trasat copacul de toamnă.

Cotarea: Se face după gradul de realizare al lucrării conform itemilor.

Itemii *

Tabel nr.5 ,,Peisaj de toamnă”

III.7.2. Etapa experimentală

În cadrul acestei etape am introdus metode și tehnici noi în activitățile susținute la nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am facut măsurători și determinări. Precizez că am acționat și la nivelul grupului de control aplicând aceleași probe, dar fără a implementa programul de activități și jocuri didactice propus în lucrarea de față. Acest lucru s-a făcut cu scopul de a compara între ele rezulatele și scorurile obținute de copiii cuprinși în cele două grupe, neechivalente din punct de vedere socio-cultural și educațional. Această etapă s-a desfășurat pe parcursul semestrului I si II al anului școlar 2019-2020.

Metodele folosite au fost : observația, brainstormingul, convorbirea, studiul produselor activității, metoda experimentului, explicația, demonstrația, exercițiul.

Observația pedagogică

Această metodă constă în urmărirea atentă și sistematică a manifestărilor psihocomportamentale ale copilului, în condițiile naturale de joc , învățare școlară sau activitate extrașcolară.Furnizează cele mai multe date pentru caracterizarea copilului de vârstă școlară mică. Metoda poate fi utilizată frecvent, în raport cu un scop dinainte stabilit. Ca observarea să fie cât mai obiectivă, se pot analiza datele de la mai mulți observatori, care pot fi membrii ai grupului sau ai clasei.

Brainstormingul -,,Asaltul de idei’’

Este o metodă de grup, care implică participarea deplină a elevilor, dezvoltând gândirea divergentă, imaginația și creativitatea.Această metodă se poate utiliza pentru găsirea de soluții la o problemă, pentru a prezenta o temă nouă sau ca exercițiu creativ. La sfârșit se analizează ideile în mod constructiv.

Metoda convorbirii

Tematica convorbirilor a fost stabilită în raport cu scopurile activităților pregătite și desfășurate.

Este o metodă care permite purtarea unor discuții premeditate în care este necesară menținerea stării de neutralitate , pentru a nu afecta demersul spontan de exprimare a gândirii copilului.Convorbirile au avut loc în condiții obișnuite pentru a surprinde manifestările comportamentale ale elevilor.Au fost folosite convorbiri standardizate, dirijate dar și convorbiri libere, spontane.

Jocurile au marele avantaj de a conduce către purtarea convorbirilor nondirective (relatări spontane).

,,Bățul vorbitor’’

Este o variantă a discuției .Această metodă presupune așezarea elevilor în cerc și folosirea unui ,,băț”. Această metodă este preluată din cultura indiană în care fiecare din membrii tribului se foloseau pentru a putea vorbii și a fi ascultat de de ceilalți. ,,Bățul’’va fi trecut din mână în mână și fiecare elev își va spune opinia. Există cazuri în care elevii nu sunt forțați să-și spună părerea dacă nu doresc.

Studiul produselor activității

Este cea mai folosită metodă în cunoașterea copilului. Orice produs al activității copilului poate constitui obiect de investigație psihopedagogică. Metoda oferă date despre capacităție psihice de care dispune copilul: coerență în demersul cognitiv, forța imaginației, interese, aptitudini, capacități, calitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor acestuia. În analizarea acestor produse se stabilesc și anumite criterii: complexitatea, simplitatea, corectitudinea, incorectitudinea, originalitatea, expresivitatea, nonexpresivitatea. Produsele oferă informații despre emoțiile, trăirile, sentimentele avute față de propria lor persoană, față de ei din jurul lor.

Metoda experimentului

Această metodă a constat dintr-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea „raționamentului experimental” care a permis prelucrarea datelor provenite atât din observații cât și din aplicarea testelor. Prin experimentul realizat, am încercat să verificăm relații presupuse (dată ca ipoteze) prin provocarea și controlul acestora.

Dintre formele de experiment cunoscute în metodologia cercetării științifice, am folosit experimentul de verificare, structurat pe organizarea, dirijarea și desfășurarea în așa fel a activității experimentale, încât în final, să existe posibilitatea verificării ipotezelor stabilite inițial care se pot confirma sau nu.

A fost utilizat experimentul de tip natural deoarece s-a desfasurat în cadrul școlar obisnuit; constatativ, înregistrând și consemnând situația existentă la un moment dat (la începutul, pe parcurs și la finalul cercetării); formativ- deoarece introduce ,,factori de progres” (Zlate M., 2005, pg.9-10), conform strategiilor didactice, a metodelor activ-participative care urmăresc efectele produse asupra subiecților cercetării.

Probe de evaluare (teste, exerciții aplicative)

Este o formă scrisă, modernă , rapidă în aplicare , exactă în măsurare. Implică o temă sau o sarcină , iar rezultatele oferă posibilitatea unei măsurări exacte, obiective, operează cu bareme clare și operaționale în prelucrarea și interpretarea datelor. Oferă posibilitatea de comparare a rezultatelor obținute, în aprecierea succesului sau insuccesului. Metoda presupune parcurgerea etapelor (delimitarea temei, elaborarea itemilor, aplicarea probei, prelucrarea și interpretarea rezultatelor). După administrarea probelor, rezultatele obținute sunt însumate și raportate la scala etalon, realizându-se măsurarea individuală a rezultatelor care sunt supuse prelucrării și interpretării.

Metode de transmitere și însușire a noilor cunoștințe

Demonstrația este metoda care influențează fără echivoc realizarea unei lucrări sau a unui obiect.

Explicația are un rol important în transmiterea mesajului, a informației către elevi, în vederea realizării obiectivelor demonstrației.

Conversația se bazează pe dialog și ne ajută să ne dăm seama dacă explicațiile au fost înțelese, dacă etapele și tehnica de lucru au fost însușite, iar elvii știu ce și cum să lucreze.

Metoda modelarii se bazeză pe folosirea analogiei, adică reproducerea sau redarea într-o formă a obiectului sau a lucrării. Elevii în această etapă exersează, folosesc instrumente diferite de lucru, decupează, mototolesc hârtia, o rulează sub directa supraveghere a dascălului.

Exercițiul se referă la efectuarea conștientă și repetată a unor acțiuni sau operații în scopul formării de: priceperi și deprinderi practice și intelectuale; la dezvoltarea unor aptitudini; la consolidarea cunoștințelor dobândite și nu în ultimul rând la stimularea potențialului creativ al elevilor.

Deprinderile de lucru sunt necesare tuturor domeniilor de activitate în care se dorește obținerea unui randament și a unor performanțe specifice, încă de la vârsta școlară mică sunt necesare unele abilități motrice și senzoriale care să stea la baza formării unor deprinderi de lucru pentru utilizarea instrumentelor specifice scrisului, desenatului, utilizării unor dispozitive și aparate etc.

Exerciții pentru educarea mobilității pumnului și mâinii

Este important ca aceste exerciții  să fie percepute de către copii ca pe o joacă, nicidecum ca pe o activitate obligatorie, pe care sunt nevoiți să o ducă la bun sfârșit. Atmosfera trebuie să fie una relaxată, tolerantă față de schimbările bruște de interes sau oboseală ale copilului, toate acestea fiind specifice vârstei. Trebuie avut în vedere faptul că dezvoltarea motricității fine se întinde pe o perioadă lungă de timp, iar jocurile și exercițiile pentru dezvoltarea motricității fine necesită multă răbdare, atenție și perseverență.

Strânge pumnul- se strânge ușor pumnul ținănd degetul mare peste celelalte degete, apoi deschide-l brusc și întinde cât de mult poți toate degetele.

ro.med-dir.com

Punctează cu degetul mare- ține mâna întinsă vertical cu degetul mare adus în față, apoi atinge cu acesta varful fiecarui deget. Exercițiu este util în activități precum apucatul periuței de dinți, tacâmurilor, a stiloului, pensulei etc.

www.desprecopii.com

Strânge mingea- Chiar dacă acest exercițiu îl faci cu o minge, te ajută să ții mai bine obiectele să nu le scapi, dar și să deschizi o ușa. Acest exercițiu este extrem de util pentru a dezvolta forța mâinilor și a degetelor. Strânge-o cât de tare poți pentru câteva secunde, apoi dă-i drumul, cu fiecare mână.

www.romedic.ro

Exerciții de tragere (întindere) a unui elastic cu degetele (cu fiecare separat), pentru educarea mobilității și forței.

www.romedic.ro

Exerciții elementare de rupere/ lipire/ îndoire/ modelare/ bobinare/ răsucire/ mulare/ înșirare/ șnuruire/ tăiere/ înnodare/ îmbinare/ împletire/ țesut / cusut.

Ridică degetele- întinde palma pe masă, apoi ridică ușor fiecare deget și lasă-l înapoi pe masă. Acest exercițiu mărește flexibilitatea degetelor.

www.desprecopii.com

Exerciții de dezvoltare a motricității fine și a preciziei mișcărilor:

– gesturi fundamentale (liniare, rectilinii, rotative, polimorfe);

– controlul segmentar (gesturi simple, fixarea lateralității, schemă corporală, coordonare dinamică a mâinilor);

– exerciții elementare de rupere/ lipire/ îndoire/ modelare/ bobinare/ răsucire/ mulare/ înșirare/ șnuruire/ tăiere/ înnodare/ îmbinare/ împletire/ țesut / cusut. ƒ

Exerciții de abilitate manuală și de coordonare a mișcărilor:

manipulări de materiale (bile, cuburi);

montarea și demontarea marionetelor;

pictură;

noduri simple, executate cu o singură mână.

încheierea nasturilor de la cămașă

legarea șireturilor

Exerciții pentru formarea și exersarea coordonării oculo-motorii și bimanuale:

1. Tehnica picturii cu sare ,,Fluturele” – atelier senzorial

Materiale: – planșă suport ,,Fluturele”;

– lipici lichid, de preferat la sticlă;

-sare de masă (grunjoasă);

-pensulă și un pahar cu apă pentru curățat pensula;

-acuarelă sau coloranți alimentari.

Etapele de lucru:

1. Folosiți lipiciul pentru a desena forma fluturelui pe hârtie.

2. Turnați sare pe lipiciul umed, astfel încât să îl acoperiți.

3. Lăsați să se usuce.

4. Când lipiciul s-a uscat, scuturați ușor foaia de hârtie, pentru a îndepărta excesul de sare. Veți vedea că vor rămâne acoperite doar liniile trasate cu lipici.

5. Folosind pensula și acuarelele, colorați liniile acoperite de sare. Culoarea se va împrăștia încet pe suprafața desenată cu lipici, iar culorile diferite se vor întrepatrunde, dând naștere unor nuanțe foarte frumoase.

2. Copac decorat cu orez sau paste făinoase colorate- atelier senzorial

Materiale: – coală de carton;

– lipici lichid;

-orez sau paste făinoase;

-pensulă și un pahar cu apă pentru curățat pensula;

-acuarelă sau coloranți alimentari.

Etapele de lucru:

1. Colorați orezul sau pastele făinoase în nuanțe de roșu, galben, portocaliu și verde.

2. Desenați pe foaia de carton trunchiul copacului și câteva crengi folosind creioane colorate.

3. Acoperiți cu lipici zona care va fi coroana copacului.

4. Presărați orez sau pastele făinoase colorate și lăsați copacul să se usuce.

Activitățile de rulare a hârtiei și a cartonului ondulat

Activitatea nr.1 ,, Toamna”

Schiță de activitate

Data: 07.11.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Toamna

Tipul lecției: Consolidarea cunoștințelor și deprinderilor însușite

Scopul lectiei: formarea deprinderilor de a confecționa produse utile, folosind produse din diferite tipuri de hârtie (colorată, creponată, ondulată, etc) și tehnici combinate de lucru

Tehnica folosită: decuparea, rularea, mototolirea și lipirea hârtiei creponate

Competențe generale:

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

– să realizeze produse din diferite tipuri de hârtie carton, hârtie colorată,creponată, ondulată,, cerată,etc, cu scop decorativ

-să obțină expresivitate prin tehnici neconventionale( hârtie mototolită, hârtie răsucită)

-să respecte etapele de lucru;

– să identifice materialele și instrumentele de lucru necesare lucrării respective;

-să analizeze propriile lucrări și pe ale colegilor.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercitiul, brainstorming

Mijloace de realizare: carton, hartie creponată colorată, lipici, foarfecă.

Durata: 30-35 minute.

Tutorial ,,Toamna”

Materiale: -hâtie creponată de diverse culori;

-coală de carton;

– lipici;

– foarfecă.

Etapele de lucru:

1. Răsucește fășiile de hărtie pentru a forma trunchiul și ramurile copacului.

2. Trasații pe foaia de carton trunchiul copacului și câteva crengi folosind lipiciul.

3. Aplicați hărtia răsucită pentru a forma trunchiul și ramurile copacului.

4. Apoi rupe sau taie cu foarfeca în bucăți aproximativ egale hârtia creponată.

5. Mototolește bine cu degetele, să nu se desfacă ulterior.

6. Pune lipici în locul unde aplici ghemotocul de hârtie.

7. Pune hârtia și presează ușor să nu-i strici forma.

Activitatea nr.2 ,,Barca”

Schiță de activitate

Data:14.11.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Barcă din carton

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Realizarea de obiecte folosind diferite materiale

Tehnica folosită: desenarea, decuparea, lipirea cartonului și a hârtiei colorate

Competențe generale:

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

– să realizeze produse din diferite tipuri de hârtie carton, hârtie colorată,creponată, ondulată,, cerată,etc, cu scop decorativ

-să realizeze contururi, decupaje, colaje, amprentari;

-să respecte etapele de lucru;

– să identifice materialele și instrumentele de lucru necesare lucrării respective;

-să analizeze propriile lucrări și pe ale colegilor.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă, aprecierea

Mijloace de realizare: carton, hartie colorată, lipici, foarfecă, creioane colorate.

Durata: 30-35 minute.

Tutorial ,,Barca”

Materiale: – foarfecă;

– carton, hârtie colorată;

– lipici;

– creioane, linie;

– băț de frigăruie.

Etapele de lucru:

1.Desenați conturul unei bărci ca și cum ați fi privit-o de sus – pe o bucată de carton. Taie forma.

2. Utilizați-l ca un șablon pentru a desena altul pe o coală de carton.

3. Taie capetele acestor două bucăți de carton.

4. Luați o bucată de carton care va deveni baza bărcii.

5. Lipiți forma completă a vasului și vârfurile tăiate.

6. Puneți în mijlocul barcii bățul de frigăruie nu îl împingeți până la capăt, ci doar suficient ca să stea singur ca un catarg.

7. Tăiați două bucăți mai mici de carton și puneți unul în partea din față a navei și unul în spate.

8. Pentru velă, tăiați un dreptunghi de hârtie albă pe care îl lipiți de catarg.

9. Când adezivul și hârtia s-au uscat, puteți picta barca!

Aplicația nr.3 ,,Mașina”

Schiță de activitate

Data: 21.11.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Mașină din carton

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Realizarea de obiecte folosind diferite tehnici si materiale

Tehnica folosită: decuparea, rularea, desenarea, lipirea cartonului

Competențe generale:

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

– să realizeze produse din diferite tipuri de hârtie carton, hârtie colorată,creponată, ondulată,, cerată,etc, cu scop decorativ

-să execute corect etapele de lucru;

-să respecte etapele de lucru;

– să identifice materialele și instrumentele de lucru necesare lucrării respective;

-să analizeze propriile lucrări și pe ale colegilor.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul

Mijloace de realizare: role carton, carton, lipici, foarfecă, scobitori, cariocă, acuarele.

Durata: 30-35 minute.

Tutorial ,,Mașina”

Materiale: -carton ondulat de la ambalaje;

-carton simplu, format A4;

-vopsele acuarelă, carioca neagră;

-adeziv pentru hârtie;

-scobitori;

-compas.

Etapele de lucru:

1. Rolele de hârtie sunt obținute prin rularea unei bucăți de carton ondulat ( un dreptunghi cu latura de 12cm), apoi se vopsesc cu acuarelă( dacă este cazul).

2. Din foaia de carton ondulat colorat se mai decupează 4 cercuri cu diametrul de 3 cm și un cerc cu diametrul de 1,5 cm.

3. Cercurile de 3 cm se vor transforma în roțile mașinuței, iar cel de 1,5 cm va fi volanul mașinii. Așadar, le putem colora cu vopsea albă și cariocă neagră (dacă este cazul).

4. Pe tubul colorat se pot desena cu carioca diferite modele, pentru a face mașinuța să semene cât mai mult cu una de curse.

5. În corpul mașinuței vom face o gaură mai mare pentru locul șoferului și 4 găuri mici pe părțile laterale pentru prinderea roților. Facem câte o gaură mică în centrul cercurilor de 3 cm.

6. Pentru prinderea roților vom folosi câte două scobitori ale căror capete le vom acoperi cu bucățele mici de radieră.

Aplicația nr.4 ,,Ramă murală”

Schiță de activitate

Data: 28.11.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice Abilități practice

Tema: Ramă murală

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Realizarea de obiecte folosind diferite tehnici si materiale reciclabile în vederea obținerii unei rame murale.

Tehnica folosită: tăierea, aplatizarea, lipirea, asamblarea tuburilor de hârtie

Competențe generale:

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

– să realizeze produse din diferite tipuri de hârtie carton, hârtie colorată,creponată, ondulată, cerată, etc, cu scop decorativ

-să respecte și să execute corect etapele de lucru;

– să identifice materialele și instrumentele de lucru necesare lucrării respective;

-să analizeze propriile lucrări și pe ale colegilor.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: role de carton, carton, lipici, foarfecă, pensulă, acuarele.

Durata: 40-45 minute.

Tutorial ,,Ramă murală”

Materiale: – role de carton de la hârtia igienică;

– carton simplu;

– vopsele, acuarelă;

– adeziv pentru hârtie;

– pensulă.

Etapele de lucru:

1. Ca prim pas, rulourile de hârtie sunt aplatizate și tăiate în patru benzi egale. Majoritatea pieselor sunt lăsate în formă de petală și așezate una lângă alta pentru a forma flori din ele.

2. Tăiați câteva bucăți la unul dintre capete și rulați-le ușor între degete de câteva ori – acestea vor deveni tulpini.

3.Tăiați din nou șase/opt bucăți la unul dintre capete și înfășurați-le strâns în jurul degetelor, obținând astfel niște lăstari sau chiar frunzulițe.

4. Realizați elementele de pe suprafața de lucru. Pentru a forma florile, lipiți petalele împreună, în cinci, șase sau șapte bucăți, după cum dorinți.

5. Asamblați imaginea: lipiți o formă de trei petale într-un colț al cadrului și începeți să vă modelați imaginea din ea până când completați complet cadrul.

6. Lipiți cu atenție elementele pe cadru peste tot și fixați-le împreună cu lipiciul.

7. Vopsește întreaga compoziție în orice culoare, având grijă ca ambele părți ale benzilor să fie acoperite cu vopsea.

Aplicația nr.5 ,,Buburuza”

Schiță de activitate

Data: 05.12.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Buburuza

Tipul lecției: Consolidarea cunoștințelor și deprinderilor însușite

Scopul lectiei: formarea priceperii și deprinderii de a realiza o compoziție plastică prin utilizarea cartonului ondulat

Tehnica de lucru: tăierea, răsucire, asamblarea, lipire.

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: fâșii de carton, adeziv, foarfecă, pensulă, sârmă plușată neagră, marker negru, sârmă, folie magnetică.

Durata: 45-50 minute.

Tutorial ,,Buburuza”

Materiale: – role de carton ondulat;

– adeziv pentru hârtie și material plastic;

– pensulă;

– sârmă plușată neagră;

– marker negru;

– sârma subțire sau folie magnet

Etapele de lucru:

1. Se taie două fâșii de carton ondulat cu lățimea de 3cm și lungimea de 12cm(roșu) și 8cm(negru).

2. Rulăm și lipim cele două fâșii pentru a obține două tuburi (rulouri).

3. Lipim cele două rulouri iar între ele așezam și lipim două antene din sârmă plușată sau chiar din carton.

4. Decupăm o frunză din carton ondulat verde.

5. Așezăm cele două rulori pe frunză și le lipim formând capul și corpul buburuzei.

7. Desenăm ochii, gura și bulinele si buburuza este gata.

Aplicația nr.6 ,,Bulgărași colorați”

Schiță de activitate

Data: 12.12.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Bulgărași colorați

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Realizarea de obiecte folosind cartonul și hârtia colorată

Tehnica folosită: plierea, tăierea, lipirea hârtiei și a cartonului

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: carton, coli de hârtie colorată, lipici, foarfecă, sârmă.

Durata: 40-45 minute.

Tutorial ,,Bulgărași colorați”

Materiale: – carton simplu, format A4;

– cinci-zece coli de hârtie colorată;

– un creion;

– foarfecă;

– sârmă subțire;

– adeziv pentru hârtie;

Etapele de lucru:

1. Pliați asemenea unui evantai coala de carton sau colile de hârtie colorată.

2. Presați bine, apoi tăiați marginile hârtiei în formă de semicerc, pe care ați trasat-o în prealabil cu ajutorul creionului.

3. Desfaceți evantaiul și prindeți foile la mijloc cu bucata de liță, sub forma unei funde.

4. Apoi desfaceți-le precum bobocul unei flori. Rezultatul este cel din colajul alăturat.

Aplicația nr.7 ,, Omul de zăpadă”

Schiță de activitate

Data: 19.12.2019

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Omul de zăpadă

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Deprinderea de a realiza obiecte folosind cartonul ondulat

Tehnica folosită: tăierea, rularea, asamblarea, lipirea cartonului ondulat

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: carton ondulat, lipici, foarfecă.

Durata: 25-30 minute.

Tutorial ,, Omul de zăpadă”

Materiale: – carton ondulat culori diferite;

– foarfecă;

– lipici.

Etapele de lucru:

1. Tăiați fâșii din cartonul ondulat la aproximativ 5 mm lățime.

2. Din fâșiile obținute, rulați două sau trei spirale mari, care vor deveni capul și corpul omului de zăpadă. Dacă lungimea unei benzi nu este suficientă, este necesar să lipiți împreună câteva bucăți.

3. Lipiți spiralele între ele.

4. Din fâși roșii, albastre, roz, galbene rulați spirale mici sub formă de "piramide" pentru nas și pălărie.

5. Din fășiă mici negre rulați cinci sau șase spirale pentru ochi și nasturi.

6. Nu uitați fularul.

Aplicația nr. 8 ,,Vaza cu flori”

Schiță de activitate

Data: 16.01.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Vaza cu flori

Tipul lecției: Consolidarea cunoștințelor și deprinderilor însușite

Scopul lectiei: Dezvoltarea simțului practic, a gustului estetic prin realizarea propriilor lucrări

Tehnica folosită: tăierea, rularea, asamblarea, lipirea cartonului ondulat

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: carton ondulat colorat, lipici, foarfecă.

Durata: 45-50 minute.

Tutorial ,,Vaza cu flori”

Materiale: -carton ondulat diverse culori;

– bețișoare de frigăruie;

– foarfecă;

– lipici.

Etapele de lucru:

1. Decupați fâșii din cartonul ondulat.

2. Rulați fiecare fâșie de carton ondulat până formați un cilindu.

3. Lipit cilindii formați din fâșiile de carton ondulat și dați formă florii.

4. Acoperiți bățul de frigăruie cu carton ondulat verde

5. Tot din carton ondulat de culoare verde realizați și frunze pentru floare.

6. Pentru vază luăm trei benzi pe care le răsucim într-un disc dens căruia îi dăm formă de con.

Aplicația nr.9 ,,Girafele”

Schiță de activitate

Data: 23.01.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Girafele

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Deprinderea de a realiza obiecte folosind cartonul colorat

Tehnica folosită: tăierea, rularea, asamblarea, lipirea cartonului

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: carton colorat, lipici, foarfecă.

Durata: 40 minute.

Tutorial ,,Girafele”

Materiale: – hârtie/carton colorată galbenă și maro;

– foarfecă;

– creion;

– lipici.

Etapele de lucru:

1. Ia o coală de carton ondulat sau de hârtie galbenă și ruleaz-o în formă de con.

2. Fixează cu lipici marginea conului, apoi decupează partea inferioară astfel încât să aibă o bază stabilă pentru a putea sta în picioare.

3. Pe bucata de carton, hârtie ramasă, desenează capul unei girafe, apoi decupeză-l pe contur.

4. Din coala de hârtie maro, rupe bucățele mici și lipește-le pe toaăa suprafața conului.

5. Lipește capul girafei în varful conului.

Aplicația nr.10 ,,Copacul”

Schiță de activitate

Data: 30.01.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Copacul

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Deprinderea de a confecționa produse utile, folosind o pungă de hârtie și tehnici combinate de lucru

Tehnica folosită: franjurare, rularea și răsucirea hârtiei

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercitiul, brainstorming.

Mijloace de realizare: pungă de hartie, hârtie colorată, lipici, foarfecă.

Durata: 30-35 minute.

Tutorial ,,Copacul”

Materiale: – o pungă de hârtie;

– hârtie colorată;

– foarfecă;

– lipici.

Etapele de lucru:

1. Franjurează cu foarfeca partea superioară a pungii de hârtie.

2. Deschide punga, astfel încât să poată sta în picioare fără altă susținere.

3. Răsucește partea inferioară a pungii pentru a forma trunchiul copacului.

4. Definește bine baza, astfel încât să poată sta la verticală.

5. Răsucește fiecare dintre fâșiile de hârtie pentru a forma ramurile.

6. Copacul este gata și îl decorăm cu bucățele de hărtie.

Aplicația nr.11 ,,Crizanteme”

Schiță de activitate

Data: 06.02.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice Abilități practice

Tema: Crizanteme

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Deprinderea de a confecționa produse utile, folosind hârtie colorată și tehnici combinate de lucru

Tehnica folosită: tăierea, răsucirea și lipirea hârtiei

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, exercitiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: hârtie creponată, bețe frigărui, lipici, foarfecă.

Durata: 40-45 minute.

Tutorial ,,Crizanteme”

Materiale: – hârtie creponată;

– bețe de frigărui;

– buretieră;

– lipici;

-foarfecă.

Etapele de lucru:

1. Tăiem o fâșie de hârtie creponată și o franjurăm.

2. Umezim ușor degetele și răsucim fiecare bucată tăiată.

3. Cu grijă, răsucim hârtia după bățul pentru frigărui.

4. Lipim cu banză adezivă marginile crizantemei.

5. Lipim hârtie creponată verde sau hârtie de mătase pe codița florii.

Aplicația nr.12 ,,Iepurașul”

Schiță de activitate

Data: 13.02.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Iepurașul

Tipul lecției: Consolidarea cunoștințelor și deprinderilor însușite

Scopul lectiei: formarea deprinderilor de a confecționa produse utile, folosind cartonul ondulat și tehnici combinate de lucru

Tehnica folosită: tăierea, rularea, asamblarea, lipirea cartonului ondulat

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: carton ondulat colorat, lipici, foarfecă.

Durata: 45-50 minute.

Tutorial ,,Iepurașul”

Materiale: – benzi de carton ondulat;

– ochii;

– foarfecă;

– lipici.

Etapele de lucru:

1. Rulați două role de benzi de carton.

2. Lipim rulourile împreună, pentru a forma corpul.

3. Pentru urechi faceți două picături din benzi de carton. Lipim picăturile pe o parte cu lipici.

4. Gura o realizăm dintr-un triunghi din panglici de hârtie roz. Lipiți gura cu lipici.

5. Pentru nas realizăm un rulou din carton roșu, căruia îi dăm formă de triunghi. Lipiți nasul.

6. Lipim ochii.

7. Piciorul din față poate fi realizat dintr-o rolă liberă.

Aplicația nr.13 ,,Bijuterii”

Schiță de activitate

Data: 20.02.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Bijuterii

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Dezvoltarea simțului practic, a gustului estetic prin realizarea propriilor lucrări

Tehnica folosită: tăierea, rularea, asamblarea, cartonului ondulat

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, aprecierea.

Mijloace de realizare: carton ondulat colorat, lipici, foarfecă.

Durata: 45-50 minute.

Tutorial ,,Bijuterii”

Materiale: – carton ondulat;

– hărtie quiling;

– ac quiling;

– panglică, ață, cârlige cercei;

– foarfecă;

– lipici.

Etapele de lucru:

1.Din carton colorat sau hârtie quiling puteți răsuci margele de diferite culori și dimensiuni.

2.Cilindrii simpli sunt formați din benzi simple.

3.Lipim, apoi înșirăm cilindrii pe ață sau panglică.

4. Pentru cercei. Rulăm fiecare fâșie de carton ondulat sub formă rotundă sau sub formă de picătură.

3. Lipim, apoi atașăm cârligele cerceilor.

Aplicația nr.14 ,,Cocoșul”

Schiță de activitate

Data: 05.03.2020

Aria curricular: Arte și tehnologii

Disciplina ; Arte vizuale și abilități practice

Tema: Cocoșul

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi

Scopul lectiei: Dezvoltarea simțului practic, a gustului estetic prin realizarea propriilor lucrări

Tehnica folosită: tăierea, rularea, asamblarea, lipirea cartonului ondulat

Competențe generale:

Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

Realizarea de creații funcționale și/sau estetice folosind materiale și tehnici adecvate

Competențe specifice:

Diferențierea caracteristicilor elementelor de limbaj plastic (nuanțe, tonuri, forme), în mediul înconjurător și în imagini

Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcție de proprietăți ale acestora și de tehnici de lucru adecvate

Obiective operaționale:

cognitive:

– să identifice materialele si tehnicile de lucru ;

– să realizeze o compoziție originală utilizând materiale in culori adecvate, respectând cerințele;

psihomotorii:

– să lucreze ordonat și ingrijit;

– să dovedească îndemânare în mânuirea instrumentelor plastice;

afective:

– să-și manifeste preferința pentru anumite compoziții, argumentând alegerile făcute ;

– să relaționeze pozitiv cu membrii grupului de apartenență.

Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, munca independentă, aprecierea;

Mijloace de realizare: carton ondulat colorat, lipici, foarfecă.

Durata: 50 minute.

Tutorial ,,Cocoșul”

Materiale: – carton ondulat culoarea: culoare galbenă 15 buc. dimensiune: 50 cm x 1 cm 4 buc dimensiune: 25 cm x 0,5 cm 6 buc dimensiune: 12 cm x 1 cm.;culoare portocalie 6 buc dimensiune: 50 cm x 1 cm 6 buc dimensiune: 25 cm x 0,5 cm 6 buc dimensiune: 12 cm x 1 cm.; culoare verde 2 buc dimensiune: 50 cm x 1 cm 8 buc dimensiune: 25 cm x 0,5 cm 6 buc dimensiune: 12 cm x 1 cm.; culoare roșie 4 buc dimensiune: 16 cm x 1 cm 8 buc dimensiune: 16 cm x 0,5 cm 3 buc dimensiune: 12 cm x 1 cm 2 buc dimensiune: 8 cm x 1 cm 2 buc dimensiune: 4 cm x 0,5 cm.; culoare roz 1 buc dimensiune: 6 cm x 1 cm;

– ochi din plastic 2 buc;

– creion;

– riglă

– oarfecă;

– lipici.

Etapele de lucru:

1. Din două benzi galbene și una portocalie răsucim un disc cu diametrul de 2 cm.

2. La sfârșit, fixăm vârfurile cu lipici. Astfel de discuri trebuie să fie făcute două bucăți.

3.Dați discurilor o formă de cupolă. Învelim cu lipici în interior. Aveți două semifabricate pentru corpul unei căldărițe.

4. Pentru capul cocoșului ia trei benzi galbene, una portocalie și una verde. Lipiți toate aceste cinci benzi într-o singură bandă comună. Din această bandă lungă răsucim un disc dens.

5. Formăm un con din acest disc, partea superioară a conului trebuie să fie ușor curbată, nu ascuțită. Rezultatul a fost un gol pentru capul și gâtul unei găoace.

6. Luați trei benzi roșii, răsuciți discurile din ele, apoi formați o picătură.

7. Luăm o bandă roz, întâi o răsucim într-un disc, o dizolvăm într-o spirală și dăm spiralei forma unui triunghi. Acesta este un gol pentru ciocul galben.

8. Luați două benzi roșii, le rulăm pe fiecare într-un disc, apoi dizolvăm într-o spirală și dăm spiralelor o formă în formă de picătură.

9. Pentru aripile cocoșului luăm opt benzi verzi, șase benzi portocalii și patru benzi galbene. Răsucim aceste benzi în discuri, le dizolvăm în spirale și dăm spiralelor o formă de picătură.

10. Pentru coada cocoșului ia două dungi galbene, două dungi portocalii și două dungi verzi. Lipim împreună toate aceste șase benzi. Când lipim benzile, ne așezăm una peste alta, cu partea ondulată în sus și lipim doar de la un capăt, făcând în același timp o ușoară curățare de la capătul benzii anterioare.

11. Picioarele cocoșului. Luați opt benzi roșii, mai întâi faceți o îndoire de 1,5 cm lungime la capăt și înfășurați restul benzii în jurul acesteia, răsuciți slăbit să fie ovale.

12. Luați patru benzi roșii, lipiți discurile în două bucăți.

13. Luați două benzi galbene și răsucițile în discuri dense. Lipim vârfurile.

14. Puneți degetele la un loc. Pentru a face acest lucru, lipici împreună partu degete astfel trei împreună și unul în direcția opusă, așa cum se arată în fotografie. În partea superioară a piciorului inferior lipim conurile – șoldurile.

15. Lipim toate și ochii. Cocoșul este gata!!!

III.7.3. Etapa finală (evaluează cunoștințele dobândite în urma intervenției)

Aplicarea metodei test-retest impune să se asigure asemenea condiții încât pentru fiecare persoană erorile de măsură la cele două testări să fie variabile aleatoare independente. Aceasta înseamnă, că intervalul de timp dintre test și retest trebuie stabilit astfel încât subiecții să nu își poată aminti cum au răspuns la primul test.

Modalitatea de verificare și evaluare a rezultatelor obținute s-a realizat prin introducerea scorurilor în tabele și compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat pe rând rezultatele (sub forma de punctaje) și s-au interpretat prin analiza comparativă a procentelor obținute de copiii din cele două grupuri: experimental și de control.

Tabel nr. 6 Testul ,,Labirintului”

Tabel nr. 7 Testul ,,Rapiditate”

Tabel nr.8 ,,Vaza cu flori”

Tabel nr.9 ,,Peisaj de toamnă”

CAPITOLUL IV

Analiza, prelucrarea, interpretarea și sintetizarea datelor

Pentru a evidenția performanțele obținute de cele două grupuri cuprinse în experiment, am recurs la înregistrarea rezultatelor obținute, calcularea și interpretarea datelor recoltate în urma metodei experimentale.

Centralizarea rezultatelor obținute la proba 1 Testul ,,Labirintul”

Tabel nr.10

Reprezentarea grafică la testarea inițială (pretest)

Reprezentarea grafică la testarea finală (posttest)

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute

Grup experimental Grup control

Graficul evidențiază evoluția subiecților la proba nr.1 Testul ,,Labirintul”

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele acestei probe au oferit informații ce vizează aptitudinii perceptiv-spațiale în condițiile atenției concentrate susținute care măsoară abilitatea de planificare și anticipare și coordonarea vizual- motorie.

În urma observațiilor făcute datele obținute în etapa inițială sunt cuprinse între 9 și 20 puncte, elevii din grupul experimental au înregistrat o valoare medie de 54%, iar cei din grupul de control au înregistrat o valoare de 52,9%.

Diferența dintre grupurile participante la experiment, în urma testelor finale este semnificativă din punct de vedere statistic, grupul experimental a obținut o valoare de 64,5% cu 10.5% mi mult, în schimb grupul de control a obținut o valoare de 56,6% cu numai 3.7% mai mult.

Centralizarea rezultatelor la proba 2 Testul ,,Rapiditate”

Tabel nr.11

Reprezentarea grafică la testarea inițială

Reprezentarea grafică la testarea finală

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute

Grup experimental Grup control

Graficul evidențiază evoluția subiecților la proba nr.2 Testul ,,Rapiditate”

Interpretarea rezultatelor

Această probă am aplicat-o pentru a susține și completa proba nr.1 din etapa constatativă. În urma aplicării acestei probe am constatat următoarele: în grupul experimental în etapa inițială 18,5% dintre elevi au avut între 70 și 79 puncte, 55,5% au obținut între 60 și 69 puncte și restul reprezentând 26% au avut sub 60 puncte. În cadrul grupului experimental, tot 18,5% dintre participanți au obținut între 70 și 79 puncte, 55,5% au obținut între 60 și 69 puncte și 26% au avut sub 60 puncte.

Se poate observa că în urma testării finale punctajele se schimbă semnificativ. În această etapă în grupul experimental 26% dintre copii au obținut punctaje cuprinse între 80 și 89 de puncte, pe când grupul de control 14,8%. În cazul în grupul experimental 40,7% au avut între 70 și 79 puncte, 21,6% dintre participanți au obținut între 60 și 69 puncte și doar elevul cu CES a avut același scor sub 60 puncte. În grupul de control 18,5% au avut între 70 și 79 puncte, 55,5% au obținut între 60 și 69 puncte și restul de 11,2% au avut sub 60 puncte.

De aici reiese faptul că în urma desfășurării activităților suplimentare cu copiii din grupul experimental, punctajele obținute de aceștia se regăsesc în partea superioară a punctelor, procentele obținute fiind mai mari decât în cazul copiilor din grupul de control.

Centralizarea rezultatelor la proba nr.3 ,,Probă de sensibilitate cromatică”

Tabel nr.12

Reprezentarea grafică la proba nr.3 ,,Probă de sensibilitate cromatică”

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele probei au fost înscrise în fișa de observație elaborată pentru evaluarea capacității elevilor de deosebire a culorilor, rezultatele generalizate fiind expuse în tabelul nr.12.

În grupul experimntal: 12 elevi (44,4%) au ales culoarea roșie,5 elevi (18,5%) au ales culoarea albastră, 4 copii (14,8%) culoarea verde, 3 elevi (11,1%) culoarea galbenă, 2 dintre participanți ( 7,4%) au ales culoarea violet, în schimb uloarea neagră a fost aleasă doar de copilul cu CES.

În grupul de control: 10 elevi (37%) au ales culoarea roșie, 5 elevi (18,5%) au ales culoarea albastră, 7 copii (25,9%) culoarea verde, 3 elevi (11,1%) culoarea galbenă și 2 dintre participanți (7,5%) au ales culoarea violet.

Putem concluziona că niciun participant nu a aleas culoarea maro. Așa dar, culorile alese ne oferă o imagine asupra personalității pe care o are fiecare dintre copiii. Aceste preferințe oferă cheia utilizării diferitelor culori și nuanțe chiar pentru crearea unei atmosfere propice în clasă.

Centralizarea rezultatelor la proba nr.4 ,,Vaza cu flori”

Tabel nr.13

Reprezentarea grafică la testarea inițială

Reprezentarea grafică la testarea finală

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute

Grup experimental Grup control

Graficul evidențiază evoluția subiecților la proba nr.4 ,,Vaza cu flori”

Interpretarea rezultatelor

Analiza comparativă cantitativă și calitativă a rezultatelor obținute de eșantionul experimental și de cel de control, ne permite să concluzionăm următoarele: în etapa inițială niciun elev nu a obținut 5 puncte, dar un numar egal de elevi și anume 15 elevi reprezentând 55,5% au obținut 2 puncte. În cazul grupului experimental 25,9% dintre participanți au obținut 3 puncte, 11,1% au obținut 1 singur punct. În grupul de control doar 7,4% dintre participanți au obținut 3 puncte, iar ceilalți au obținut un singur punct reprezintă 37% din participanți. Menționez faptul că un singur elev a obținut 4 puncte și este din grupul experimental.

Punctajele în urma testării finale se schimbă semnificativ, în această etapă rezultatele obținute de grupul experimental sunt cuprinse între 3-5 puncte după cum urmează: 22,2% dintre elevi au realizat proba corect obținând 5 puncte, 33,3% au comis parțial greșeli obținănd astfel 4 punte și 37% dintre elevi au obținut 3 puncte. În cazul elevului cu CES rezultatul a rămas neschimbat și anume un punct.

În cazul grupului de control punctajele sunt cuprinse între 1 și 4 puncte, punctajul maxim nu a fost atins în această probă, 7,4% au avut același punctaj, 26% dintre participanți au avut 2 puncte, 48% au obținut 3 puncte, iar restul de 18,6% au obținut 4 puncte.

De aici reiese faptul că în urma desfășurării activităților suplimentare cu copiii aflați în grupul experimental, punctajele obținute de aceștiase regăsesc în partea superioară a punctelor, procentele pe care aceștia le-au obținut fiind mai mari decât în cazul copiilor aflați în grupul de control. Progresul grupului experimental a fost de 10,5%, iar cel al grupului de control de numai 3,7%, diferența mediilor este semnificativă statistic.

Centralizarea rezultatelor la proba nr. 5 ,,Peisaj de toamnă”

Tabel nr.14

Reprezentarea grafică la testarea inițială

Reprezentarea grafică la testarea finală

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute

Grup experimental Grup control

Graficul evidențiază evoluția subiecților la proba nr. 5 ,,Peisaj de toamnă”

Interpretarea rezultatelor

Observăm că la această probă în etapa inițială niciun elev nu a obținut 4 sau 5 puncte. Un numar similar de elevi din ambele grupuri reprezentând 59,53% au obținut 2 puncte, în rest în cazul celor care au obținut un punct respectiv 3 puncte diferența între grupa experimentală și cea de control este de 3,7%.

În urma testării finale punctajele se schimbă semnificativ, în această etapă grupul experimental a obținut următoarele rezultate: 3,7% dintre elevi au avut aceleași rezultate un punct elevul cu CES, 2 puncte au fost menținute tot de 3,7% dintre elevi, majoritatea participanților 51,9% au progresat obținănd astfel 3 punte și 33,3% dintre elevi au obținut 4 puncte și 7,4% au reușit să obțină punctajul maxim de 5 puncte.

Punctajele grupului de control sunt cuprinse între 2 și 5 puncte, punctajul maxim a fost atins în această probă de 3,7% din elevi , 14,8% dintre participanți au avut 4 puncte, 55,5% au obținut 3 puncte, iar restul de 26% au obținut 2 puncte.

Diferența mediilor este semnificativă din punct de vedere statistic, punctajele în etapa inițială a fost de 13,8 ,iar în etapa finală de 37. Putem afirma faptul că progresul grupului experimental se datorează exercițiilor și procedeelor pentru formarea și dezvoltarea coordonării mișcărilor oculo-motorii și bimanuale precum și a diferiților stimuli folosiți.

Analiza rezultatelor din posttest și compararea lor cu celelalte rezultate sunt relevante pentru evoluția eșantioanelor experimentale și de control. Această analiză comparativă permite stabilirea diferențelor semnificative dintre rezultatele obținute de eșantionul experimental față de rezultatele obținute de eșantionul de control. Această diferență se datorează eficienței metodelor utilizate în perioada formativă și, implicit, confirmă ipoteza.

CONCLUZII

Studiul de față are drept principale limite faptul că rezultatele obținute nu pot fi generalizate, deoarece lotul de subiecți nu îndeplinește criteriile de reprezentativitate.

Toate rezultatele cercetării contribuie la confirmarea ipotezei și anume, dacă în cadrul activităților cu elevii din ciclul primar se utilizează în mod frecvent metode și tehnici de rulare a hârtiei/cartonului, atunci devine una din cele mai importante activități de stimulare și dezvoltare a dexterității manuale în vederea obținerii performanței motrice.

Pe parcursul cercetării s-a putut observa o implicare pozitivă și o conlucrare stimulativă a elevilor în ceea ce privește executarea sarcinilor. Sarcina de lucru a permis diferite modalități de realizare, copiii au lucrat individual, timpul de lucru a fost de 50 minute .

Copiii au realizat produse originale: copaci, flori, rame murale,figurine, bijuterii-calitatea și diversitatea materialelor folosite influențând rezultatele lor. Toate activitățile organizate au presupus efort fizic, mișcări precise, o bună coordonare a mișcărilor, sincronizarea gândirii cu mișcările în vederea finalizării lucrărilor.

În etapa a –I-a (pretestare) observăm că punctajele dintre grupul experimental și grupul de control sunt relative similare și astfel ne dăm seama că avem grupuri echivalente și putem porni un experiment educațional.

Etapa experimentală, care a constat în implementarea programului de intervenție, s-a putut observa că rezultatele subiecților din lotul experimental au crescut semnificativ. Creșterea valorică a rezultatelor este mult mai importantă pentru că ea evidențiază, la un moment dat, nivelul de funcționare, de acceptare a noii metodologii, oferind soluții de perfecționare a actului de predare-învatare.

Dacă finalizam experimentul și aplicam probele posttest, presupun că rezultatele subiecților din lotul experimental versus grupul de control ar fi crescut din punct de vedere statistic.

Ipotezele acestei cercetări s-au confirmat după etapa evaluativă, prin rezultatele probelor aplicate.

Activitățile de rulare a hârtiei aplicate și prezentate au contribuit la realizarea obiectivelor și scopurilor propuse.

Dezvoltarea dexterității manuale este, de asemenea, relevantă, deoarece întreaga viață viitoare a copilului va necesita utilizarea mișcărilor precise și coordonate ale mâinilor și degetelor, care sunt necesare pentru a se îmbrăca, desena și scrie, precum și pentru a efectua multe activități cotidiene și educative diferite.

Concluzionând, consider că dezvoltarea motricității manuale trebuie să fie continuă și sistematizată, fiindcă numai așa rezultatul va fi unul pozitiv. Rezultatele obținute susțin faptul că putem interveni asupra nivelului de dezvoltare a dexterității manuale prin tehnici specifice, eșalonate în timp, desfășurate și integrate în activitățile didactice, cât și în cele extracurriculare.

LIMITE

Studiul de față are drept principale limite faptul că rezultatele obținute nu pot fi generalizate, deoarece lotul de subiecți nu îndeplinește criteriile de reprezentativitate

În această cercetare nu am făcut diferențe de gen, ceea ce probabil ar fi scos în evidență modul de abordare și rezolvare a cerințelor dintre fete respectiv băieți.

BIBLIOGRAFIE

Albu, M., (2000), Metode și instrumente de evaluare în psihologie, Editura Argonaut, Cluj-Napoca,

Albulescu, I., (2008), Educația și mass-media, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Allport, G., (1981), Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Anucuța, L.,Anucuța, P.,(1997), Jocurile de creativitate, Editura Excelsior, Timișoara.

Barbu, Petruț, G., (2012), Copilul și motricitatea, Editura Nomina, București.

Berger, G., (1973), Omul modern și educația sa, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Beaudot,A.,(1973) apud Roco, M.,(1981), Creativitate individuală și de grup, Editura Academiei, Bucuresti.

Birch, A. (2000), Psihologia vârstelor, Editura Tehnică, București.

Bocoș M., (2008), Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist, Editura Paralela 45, Pitești.

Bonchiș, E., (coord.), (2002), Învățarea școlară, Editura Universității Emanuel, Oradea.

Călin, C. M., (2003), Teoria și metateoria acțiunii educative, Editura Aramis, București.

Cerghit, I., (2002), Sisteme de instruire alternative și complementare, Editura Aramis, București.

Chiș, V., (2005), Pedagogia contemporană. Pedagogia prin competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Clocotici, V., Stan, A. (2001), Statistică aplicată în psihologie, Editura Polirom, Iași.

Diaconu M., (2001), Îndrumător pentru lecții de abilități practice clasele I-IV, Editura Petrion, București.

Dumitru, I. Al., (2001 ), Educație și învățare, Editura Eurostampa, Timișoara.

Epuran, M., (2005), Metodologia cercetarii activitatilor corporale , Editura Anticariat , București

Flonta, M., Stupineanu, C., Dobrescu. S., (2015), Arte vizuale și abilități practice, Editura CD Press, București.

Goleman D., (2001), Inteligența emoțională, (trad. Irina-Margareta Nistor), Editura Curtea Veche, București.

Gavrilescu D., Toth Sigismund, (2007), Cartonul Ondulat, Editura Gloria, Cluj.

Golu, M. (2003), Bazele psihologiei generale, Editura Universitară, București.

Horghidan, V., (1998) Problematica psihomotricității, Editura ANEFS, București.

Ilica, A., (2009), Pedagogia modernă, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad.

Ionescu, M., (1979), Previziune și control în procesul didactic, Editura Dacia, Cluj.

Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Iucu, B. R., (2001), Instruirea școlară, Editura Polirom, Iași.

Joița, E., (1993), Eficiența instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Joița, E., (coord.), (2003), Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arvers, Craiova.

Macavei, E., (2001), Pedagogie. Teoria educației, Editura Aramis Print, București.

Miclea, M. (1999), Psihologie cognitivă, Editura Polirom, Iași.

Mitrofan, N., Mitrofan, I. (2005), Testarea psihologică. Inteligența și aptitudinile, Editura Polirom, Iași.

M. Epuran, (2011), Motricitate și psihism în activitățile corporale, Editura FEST, București.

Neacșu, I., (1999), Instruire și învățare, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Piaget, J., (1965), Psihologia inteligenței, Editura Științifică, București

Postelnicu, C., (2000), Fundamente ale didacticii școlare, Editura Aramis, București.

Radu, I., Ionescu, M., (1987), Experiență didactică și creativitate, Editura Dacia, Cluj.

Radu I., (coord) (1993), Metodologie psihologică și analiza datelor experimentale, Editura Sincron, Cluj-Napoca.

Roșca, Al., (1971), Metodologie și tehnici experimentale în psihologie, Editura Științifică, București

Scarlat, E., (1993), Educația fizică a copiilor de vârstă școlară, Editura Editis, București.

Sava Valentin, (2013), Artele plastice-Tehnici și tehnologii de specialitate, Editura Performantica, Iași

Șchiopu, U., (1997), Dicționar Enciclopedic de Psihologie, Editura Babel,București.

Șchiopu, U., Verza, E., (1997), Psihologia vârstelor –ciclurile vieții, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Tudor, V., (1999), Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare – componente ale capacității motrice, Editura Rai, București.

Thorndike, L. E., (1983), Învățarea umană, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Tubiana R., Thomine Jean-Michel, Mackin E.,(1998), Examination of the Hand and Wris.

Zlate, M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași.

Zlate M., (2006), Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, București.

Wegener Andrea , (2015), Figurine din carton ondulat, Editura Casa, Oradea.

Wood R., Tolley H., (2006), Inteligența emoțională prin teste, (trad. Mihaela Ștefan), Editura Meteor Press, București.

WEBOGRAFIE

www.edu.ro.

www.pro-edu.ro

www.dex-online.ro

www.copilul.ro

www.didactic.ro

ANEXE

ACTIVITĂȚI REALIZATE

TOAMNA

2.BARCA

3.MAȘINA

4.RAMA MURALĂ

5.BUBURUZA

6.BULGĂRAȘI COLORAȚI

7.OMUL DE ZĂPADĂ

8.VAZA CU FLORI

9.GIRAFELE

10. COPACUL

11.CRIZANTEMA

12.IEPURAȘUL

13.BIJUTERII

14.COCOȘUL

15.ALTE LUCRĂRI