Lucrare metodico-științifică pentru obținerea [304970]

[anonimizat] I

Modalități privind optimizarea tehnicilor de dezvoltare a mobilității articulare

a elasticității musculare la elevii de ciclul gimnazial

Coordonator științific Autor

Conf. univ. dr. JULIEAN FLEANCU Prof. [anonimizat]

– 2017 –

Planul lucrării

Capitolul 1. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

Clarificarea conceptelor cheie : optimizare, [anonimizat].

[anonimizat], a acelei soluții care este cea mai buna cu un criteriu predefinit.

SUPLEȚEA/FLEXIBILITATEA

SINONIME: mobilitate, elasticitate, flexibilitate;

DEFINIȚIE: capacitatea organismului uman de a efectua acte motrice cu mare grad de amplitudine. Este aptitudinea motrică aflată la granița dintre aptitudinile condiționale și cele coordinative .

Așa cum arată Finichiu Marin ,,capacitățile motrice intermediare cuprind: [anonimizat] a se adapta cu ușurință la variațiile de lungime impuse de mișcări; [anonimizat]–ligamentară, [anonimizat] a [anonimizat]; [anonimizat] a realiza amplitudini unghiulare variate în limitele funcționale proprii fiecărei articulați’’.

[anonimizat] a [anonimizat], și elasticitatea reprezintă proprietatea fundamentală din punct de vedere fiziologic a fibrei musculare de a reveni la lungimea sa după o contracție sau o întindere pasivă.

,,Daca mușchiul este întins la un ordin de mărime de 0,1 -0,2% din lungimea lui în stare de repaus, s-a demonstrat că în punțile transversale acumulează energie. Calitatea histerezei mușchiului este determinată și de lungimea tendonului. Un tendon mai lung ameliorează gradul de excursie motorie a musculaturii. [anonimizat].’’

Dragnea A. at al.(2008) considera mobilitatea ,,o calitate a [anonimizat] o caracteristică a [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat].

Forme de manifestare:

[anonimizat];

[anonimizat] o amplitudine mare și maximă doar în articulațiile solicitate în mod deosebit în anumite ramuri sportive;

[anonimizat]-o mobilitate maximă a unei articulații cu ajutorul unei forțe externe: partener, aparat, greutatea propriului corp;

[anonimizat]-o [anonimizat]ilor antagoniști și de forța necesară acționării segmentelor corpului:

Factori de condiționare:

structura și tipul articulațiilor;

capacitatea de întindere a mușchilor, ligamentelor și tendoanelor;

tonusul și forța musculară;

elasticitatea discurilor intervertebrale;

capacitatea sistemului nervos central de a coordona procesele neuromusculare;

temperatura și condițiile externe;

starea emoțională;

vârsta;

ritmul celor 24 de ore;

este condiționată și de o bună încălzire și pregătire a aparatului locomotor;

Lipsa de suplețe poate determina:

– lungirea timpului de învățare a anumitor mișcări;

– apariția accidentărilor;

– limitarea dezvoltării și valorificării celorlalte aptitudini;

– scăderea randamentului în efectuarea acțiunilor motrice;

Metode, procedee metodice și mijloace pentru dezvoltarea supleței:

metode active, care presupun folosirea unor exerciții dinamice cu ajutorul cărora vom acționa asupra supleței in marile articulații și coloană;

exerciții libere de tipul: flexie-extensie, răsuciri, balansări, circumducții:

exerciții la scara fixă;

exerciții pe perechi;

– exerciții cu obiecte portative ( bastoane, corzii, mingi;)

– metode pasive, caracterizate prin efectuarea unei presiuni asupra segmentului la care dorim să mărim suplețea, presiune exercitată de partener, aparate sau propriul corp; se menține poziția 3-10sec., după care se fac exerciții de relaxare;

– metoda antrenamentului autogen, constă din relaxare musculară și controlul unor funcții vegetative prin intermediul autocomenzii sau formule autosugestive; se utilizează mișcări de contracție și relaxare – reflexă;

– metoda stretching; cuvântul provine de la to stretch = a întinde; metoda se caracterizează printr-un sistem de exerciții care implică menținerea într-o anumită poziție a unui segment 10-30 sec., în scopul întinderii treptate a unui mușchi; are ca principiu de bază acțiunea musculară în trei trepte:

– contracție statică;

– relaxare (relativ totală);

– întindere lentă (10-80 sec.) după Solveborn, 1983;

Indicații în aplicarea stretching-ului: întinderea mușchiului să se realizeze pe fond de relaxare, pe cât posibil sub control psihic; pozițiile inițiale să fie comode; exersarea se face individual; se realizează de cel puțin 3x/săpt., dar se recomandă să se facă zilnic; eficiență mai mare la sfârșitul procesului instructiv-educativ în doza de 3x la grupele solicitate; în poziție de întindere maximă nu se realizează arcuiri; pe parcursul exercițiilor respirația este dirijată voluntar, pentru a rămâne lentă, profundă, continuă, fără apnee.

Indicații metodice pentru dezvoltarea supleței:

– exercițiile de suplețe nu se fac pe fond de oboseală;

– asupra supleței se acționează zilnic;

– paralel cu exercițiile de suplețe se recomandă folosirea exercițiilor de forță;

1.2 Particularitățile morfologice, funcționale, motrice și psihologice ale copiilor de 13-14 ani (clasa a VII-a)

1.2.1 Particularități morfo-funcționale

Tatiana D. în 2008, pag. 19, spune că la elevii din ciclul gimnazial, trăsătura principală în creșterea și dezvoltarea morfo-funcțională derivă din parcurgerea unei etape de modificări substanțiale morfo-funcționale care își pune puternic amprenta asupra întregii personalități viitoare a elevilor. Semnele instalării perioadei de pubertate prezinta mari diversități la nivel personal și sunt determinate de o multitudine de factori, cum ar fi: vârsta cronologică, ereditatea, alimentația etc.

Pubertatea se instalează in jurul vârstei de 10 – 11 ani, la ambele sexe, durând aproximativ 2- 3 ani la fete și aproximativ 4 ani la băieți. Acum au loc transformări deosebit de complexe suferite de organism, care își pun amprenta din plin pe plan psiho-fizic.

Procesele de osificare sunt foarte accelerate în această perioadă, luând naștere noi centri nervoși la nivelul coloanei vertebrale, precum și al bazinului și al oaselor membrelor. Se remarcă o dezvoltare mai accentuată a toracelui spre sfârșitul acestei perioade. Astfel la 10 – 13 ani, fetele sunt mai înalte și au o greutate corporală mai mare decât băieții de aceeași vârstă, pentru ca mai târziu fetele sa fie depășite de către băieți atât în greutate cât și în înălțime. În perioada pubertăți, secreția de testosteron este mult mărită la băieți (de 10 ori mai mare decât în perioada anterioară), fiind responsabilă, prin caracterul său puternic anabolizant, de creșterea masei musculare de la 27% la 41 – 42%. Ritmul accelerat de creștere din această perioadă privește atât creșterea și dezvoltarea organelor, aparatelor și sistemelor din sfera somatică, cât și din cea vegetativă.

Spre sfârșitul perioadei pubertate, această creștere încetinește foarte mult la fete, in schimb la băieți se observă continuarea ei. In aceasta perioadă, mușchii cresc în lungime, însă suprafața secțiunii acestora este încă mică. Forța se dezvoltă lent, fetele apropiindu-se ca forță de nivelul băieților, uneori chiar întrecându-i. Într-o anumită măsură, forța mușchilor extensori crește, ajungând să o depășească pe cea a celor flexori.

Sistemul cardio-vascular înregistrează o extindere a dimensiunilor într-un ritm mai puternic între 13 – 14 ani. Inima crește în greutate și volum, lucrând mai eficient, astfel încât inima fetelor la aceasta vârstă este similară cu cea a băieților.

Frecvența cardiacă înregistrează o scădere, ajungând la băieți la o medie de 82 bpm și 88 de bpm la fete.

Tensiunea arterială este relativ mică la această vârstă, înregistrând o medie a valorilor de 90 – 100 / 40 – 50, crescând în efort până la 150-160 / 90-100.

Respirația externă este determinată de dezvoltarea anatomică a aparatului respirator. Crește amplitudinea mișcărilor respiratorii de la 230ml (11 ani) la 300 ml (13 ani), ajungând la 15 ani la 350ml. Debitul respirator crește și el în medie de la 5l pe minut (11 ani) la 6 l (la 13 ani), respectiv 6,3l la 15 ani.

Frecvența respiratorie înregistrează o scădere de la 22 pe minut la 11 ani la 20 pe minut la 13 ani și 18 pe minut la 15 ani. Consumul maxim de oxigen însă crește mai repede acum la băieți decât la fete.

1.2.2 Particularitățile motrice la vârsta pubertară

Particularitățile fiziologice ale acestei vârste, desemnează această perioadă ca una dintre etapele cele mai favorabile dezvoltării calităților motrice. În primul plan rămâne viteza (viteza de deplasare) și îndemânarea, care se pot dezvolta fără restricții deosebite, distanțele parcurse cu viteze maxime fiind însă mai reduse decât la adulți. Tot în această perioadă este recomandată dezvoltarea calității motrice rezistența, deoarece VO2 max poate fi îmbunătățit înaintea vârstei adulte.

Efortul de rezistență la volume și intensități adecvate, reprezintă un stimulent biologic pentru dezvoltarea marilor sisteme funcționale, în special a celor implicate în transportul și utilizarea oxigenului la nivel celular. Totuși, nu se va dezvolta în ritm și scop de performanță, deoarece volumul cardiac reprezintă 50% din cel al adultului. Din punctul de vedere al calității motrice -forța, se va pune accentul pe: dezvoltare musculară generală, se inițiază antrenamentul de forță explozivă și cel de forță în regim de rezistență.

,,Datorită plasticității scoarței cerebrale și a mobilității proceselor nervoase superioare: excitația și inhibiția, este posibilă dezvoltarea/educarea unor aptitudini motrice:- V.-la 12 ani- fete; la 13ani- la băieți; datorită dezvoltării aparatului locomotor se dezvoltă și I.- pubertatea fiind vârsta îndemânării; la vârsta de 12-13 ani, simțul orientării în spațiu se apropie de cel al adultului; la 12-13 ani, fete și 13-14 ani, băieți, scade nivelul mobilității; prin îmbunătățirea calității mușchilor, crește și forța în regim de viteză (detenta, puterea); se mărește și capacitatea de efort static, moderată la băieți; capacitatea de rezistență este scăzută și trebuie luate măsuri pentru îmbunătățirea ei; se va acționa asupra R în regim de F.; R. în regim deV.; la această vârstă, băieții preferă exercițiile de forță, fetele preferă exercițiile expresive, executate pe muzică; din punct de vedere al deprinderilor motrice: alergarea, cea mai des folosită, volumul ei scăzând odată cu înaintarea în vârstă; aruncarea, mai accesibilă băieților, mai ales azvârlirea, fetele folosind împingerea; săritura are bătaia puternică, dar zborul redus.’’

1.2.3 Particularitățile psihologice

La vârsta școlară medie, elevul își perfecționează procesele gândirii, trecând relativ ușor la înțelegerea noțiunilor abstracte, având concepții personale despre lume, societate, precum și convingeri, dezvoltând de asemenea idei proprii.

Acum crește interesul pentru sexul opus, legându-se prietenii, este vârsta ambițiilor, a speranțelor sau chiar a pasiunilor ascunse.

Intelectual, preadolescenții înregistrează un progres major în abstractizarea gândirii, aceasta devenind foarte critică, memoria devine logică, iar capacitatea de asimilare se dezvoltă.

Gândirea operează mai complex, mai abstract și cu raționamente mai ramificate.

Afectivitatea elevului aflat la vârsta pubertății stă sub semnul exteriorizării față de sexul opus.

Emotivitatea este pregnantă și vizibilă prin schimbările bruște de dispoziție.

Personalitatea începe să se contureze, fiind aproape de stadiul de adolescent și punând accent pe latura socială a puberului.

1.3 Particularitățile predării exercițiilor de dezvoltare fizică generală în gimnaziu

Obiectivele operaționale ale exercițiilor de dezvoltare fizică generală sunt:

Să generalizeze exercițiile de dezvoltare fizică generală sub forma unor complexe în lecția de educație fizică din ciclul gimnazial;

Să aplice diversificat exercițiile de acest tip in concordantă cu particularitățile de vârstă și pregătire a elevilor.

Exercițiile de dezvoltare fizică generală au drept caracteristici mișcări naturale gândite special pentru prelucrarea selectivă și sistematică a grupelor musculare, precum și a articulațiilor.

Ele sunt predate, de regulă, sub forma unor complexe alcătuite din 8 – 10 exerciții. Executarea acestor exerciții trebuie să fie aleasă in funcție de ce urmărim în lecție, nivelul de pregătire psiho-motric al elevilor, și nu în ultimul rând, al condițiilor de pregătire in care se lucrează.

In elaborarea complexului de exerciții trebuie să se țină seama de anumite reguli, cum ar fi:

Antrenarea succesivă a grupelor musculare;

Folosirea exercițiilor de mare amplitudine și cu viteză de execuție mică la început;

Folosirea exercițiilor cu o dozare și o viteză mărită in partea de mijloc;

Angrenarea mai multor grupe musculare spre sfârșitul complexului;

La sfârșitul complexului, exercițiile trebuie să ajungă la un maxim de intensitate.

Exercițiile de dezvoltare fizică generale pot fi clasificate în funcție de următoarele criterii:

Criteriul anatomic: exerciții pentru gât / brațe/ trunchi/ picioare;

Criteriul activității musculare: exerciții de forță / viteză / mobilitate / suplețe / relaxare;

Criteriul formelor de practicare: exerciții libere / cu partener / cu obiecte / la aparate.

Tatiana D., în 2008, pag 66., arată că pentru dezvoltarea mobilității se poate folosi cu succes metoda stretching, dar cu respectarea urmatoarelor reguli :

Plasarea corecta a segmentelor pentru ca efectul să fie cel dorit;

Relaxarea zonelor întinse “simțirea strechingului”;

Adaptarea exercițiilor la posibilitățile individuale;

Adaptarea și reglarea respirației lentă și controlată;

Evitarea senzației de durere, pentru că odată aparută înseamnă că s-au produs niște rupturi la nivelul fibrelor musculare formându-se în mușchi un țesut cicatrizat care conduce la pierderea elasticității.

Suplețea începe să regreseze încă din primii ani ai vieții, micșorându-se mobilitatea în articulații pe masura osificării țesuturilor cartilaginoase. In jurul varstei de 13-16 ani, acest proces se încheie, aparatul ligamentar este consolidat și, ca urmare, elasticitatea ligamentelor se poate dezvolta mai puțin. Se reduce astfel amplitudinea maximă a mișcărilor. La vârsta de 14-15 ani, mobilitatea coloanei vertebrale scade mai mult de 25%.

Dupa cum s-a demonstrat printr-o serie de cercetări, creșterea supleței poate fi realizată mult mai ușor la elevii de vârstă mai mică decât la cei din clasele superioare. Dezvoltarea supleței la copii are ca scop primordial asigurarea dezvoltării armonioase a mobilității la nivelul tuturor articulațiilor. Suplețea este în mare masură determinată de ereditate, însă sub influența exercițiilor de dezvoltare a supleței a mobilității în articulații, la unii copii crește rapid și substanțial, iar la alții foarte încet și nesemnificativ.

Sistemul exercițiilor de stretching folosit de regulă în antrenament sportiv, poate fi folosit, de ce nu, și în lecția de educație fizica. Spre deosebire de stilul relativ clasic de încălzire, folosit atât în antrenament, cât și în lecțiile de educație fizică, unde se utilizează ritmul rapid și destinderea, stretching-ul întinde părțile mobile atât ale mușchilor, ligamentelor, tendoanelor, cât și a articulațiilor corpului lent, astfel încât acesta să se sincronizeze cu inspirația care trebuie făcută pe nas și expirația pe gura, aceasta din urmă se recomandă să fie de două ori mai lentă decât inspirația. Odată atinsă, o întindere musculara maximă, poziția obținută trebuie menținută o anumită perioadă de timp, de regula într-un interval 10-30 secunde, urmat de o perioadă de relaxare de ordinul secundelor.

Având în vedere aceste considerente, mi-am propus să introduc, în special în predarea exercițiilor de dezvoltare fizică generală, exerciții de dezvoltare a mobilității prin stretching, dar și în temele din gimnastică și în partea de încheiere a lecției, în special după temele din lecțiile care vizează dezvoltarea forței.

CAPITOLUL 2 DEMERSUL METODELOR DE CERCETARE

2.1 Scopul

Scopul lucrării îl reprezintă optimizarea tehnicilor de dezvoltare a mobilității articulare și elasticității musculare la elevii din ciclul gimnazial clasa a VII-a în cadrul unui experiment și studiu comparativ între elevii din mediul urban cu cei din mediul rural.

In acest scop, am ales clasa de nivel urban drept clasa sau grupa experiment și clasa de nivel rural drept clasa sau grupa de control.

Cercetarea experimentală și comparativă a avut drept scop efectuarea unui experiment pedagogic pentru validarea sau invalidarea ipotezelor formulate în legătură cu desfășurarea programului de exerciții .

De asemenea, alt scop a fost să se constate care este dinamica lucrului astfel organizat, la nivelul celor doua clase, cât și analiza comparativă.

In plus, am dorit să observ dacă se mărește eficiența lecției și în ce direcție, în condițiile lucrului acestui tip de exerciții și ce influență au acest gen de exerciții în dezvoltarea psihomotrică și în general.

2.2 Obiectivele

„Obiectivele constituie, în esența lor, finalități ale activităților desfășurate în anumite condiții, cu anumite scopuri și cu participarea unor categorii sociale’’.

Obiectivele acestui studiu sunt:

Analiza și studierea literaturii de specialitate ;

Alcătuirea unor structuri de exerciții specifice de ,,stretching’’ ce urmarește dezvoltarea mobilității articulare și a elasticității musculare.

Efectuarea unor măsuratori inițiale și finale, precum și analize comparative privind dezvoltarea mobilității dintre clasa experiment și cea se control.

Efectuarea unor testări inițiale și finale, precum și a unor analize comparative privind dezvoltarea celorlalte capacități motrice între cele două clase.

Cunoașterea si evidențierea efectelor utilizării exercițiilor de ,,stretching’’, de dezvoltare a mobilității articulare și elasticității musculare.

Demonstrarea faptului că utilizarea exercitiilor de ,,stretching’’ la elevii de gimnaziu din mediul urban (clasa experiment) conduce la o bună dezvoltare a mobilității articulare și elasticității musculare în comparație cu elevii din mediul rural (clasa control).

2.3 Ipotezele cercetării

Ipoteza cercetării a plecat de la premisa că folosind tehnica ,,stretching’’ în lecția de educație fizică, aceasta va conduce la o bună dezvoltare a mobilității articulare și elasticității musculare la clasa experiment.

Din aceasta se desprinde o ipoteza secundară care a plecat de la premisa că dezvoltarea mobilității la gimnaziu pe baza exercițiilor specifice de ,,stretching’’ va contribui la îmbunătățirea capacității de efort și a nivelului de pregătire fizică, facilitând realizarea obiectivelor cadru specifice clasei a VII-a și a componentelor modelului absolventului de gimnaziu.

Studiile și investigațiile făcute de mine au avut ca finalitate elaborarea, experimentarea și validarea unui program de exerciții de stretching destinat elevilor de gimnaziu de la clasa experiment.

Este de presupus ca odată desfășurat acest program de exerciți, acesta va contribui la dezvoltarea mobilității la clasa experiment.

De asemenea, este de presupus ca odată cu dezvoltarea mobilității, aceasta va contribui la îmbunătățirea celorlalte capacitați motrice, a aptitudinilor și deprinderilor motrice la clasa experiment.

2.4 Metodele de lucru si de cercetare

Pentru realizarea lucrării am folosit metode ale cercetării generale și unele metode specifice educației fizice și sportului:

Studiul și generalizarea datelor literaturii de specialitate

Orice cercetare nu este posibilă fără o informare și documentare minuțioasă, realizată prin studierea lucrărilor de specialitate care tratează aspectele în cauză, atât a autorilor români cât și străini. Au fost studiate o serie de cărți, tratate, îndrumare, manuale, periodice, culegeri de lucrări științifice și site-uri web, care au legătură cu tema abordată în lucrare. Toate acestea constituie bibliografia selectivă a prezentei lucrări.

Observația pedagogică

Ca metodă de cunoaștere și cercetare psihopedagogică, observația constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului (grupului) așa cum se prezintă ele în mod natural

Aspectele observației sunt următoarele:

– felul cum subiectul abordează situația;

– cum stabilește contactul uman cu ceilalți;

– cum reacționează la sarcinile propuse;

– felul cum își organizează acțiunile;

– felul cum se exprimă.

Condițiile observației:

– caracterul fundamental teoretic și metodologic;

– scopuri precis formulate;

– sarcini precis delimitate.

Înregistrarea observației:

– prin organe de simt, auz;

– prin intermediul aparaturii adecvate.

Metoda măsurătorilor și testărilor psihomotrice

Pentru evaluarea/investigarea gradului de dezvoltare al calităților motrice am folosit următoarele instrumente/probe:

– naveta 5X10m;

-sărituri succesive peste banca ;

– săritura în lungime de pe loc;

– ridicarea trunchiului din culcat dorsal;

– ridicarea trunchiului din culcat facial.

– proba de mobilitate statica;

– proba de mobilitate dinamica;

Metoda statistico-matematică

Ca metodă de prelucrare și interpretare a datelor recoltate în cercetare, statistica s-a impus în ultimele decenii, cunoașterea ei fiind indispensabilă oricărui specialist. În lucrarea de fată, am utilizat calculul unor serii de indicatori statistici, dintre care amintim:

– media aritmetică – este cea mai cunoscută dintre valorile reprezentative (notate cu „m‖, în formulele matematice). Ea se află calculând suma tuturor valorilor colectivului (simbolizate în formulă, prin litera „x‖; pentru „sumă‖ se folosește litera grecească sigma mare „Σ‖; suma (totalul) se împarte la numărul elementelor (N). În formulă, m = Σx/N sau m=T1/N, unde T1= Σx

– mediana este acel parametru care, prin poziția sa, se află în mijlocul seriei de date. Ea reprezintă punctul central al seriei, deoarece la stânga și la dreapta ei se situează câte 50% din totalitatea datelor. Mediana coincide cu media în cazul unei distribuții teoretice normale și se îndepărtează mult de aceasta dacă distribuția este asimetrică.

– abaterea standard – cea mai importantă măsură a variabilității din punct de vedere statistico –matematic ; notată cu litera „s‖ pentru eșantioane și derivă din formula:

Unde: X sunt valorile individuale; M este media eșantionului; n este numărul de subiecți observați.

– coeficientul de variabilitate(variație, omogenitate) – este utilizat în scopul stabilirii gradului de omogenitate a unui eșantion și se obține prin raportarea abaterii standard la media eșantionului. Rezultatul obținut se raportează apoi în procente. Un coeficient de variație mai mic indică o grupare mai bună în jurul valorii medii : CV=S/M*100

Unde: S este abaterea standard a eșantionului studiat; M este media grupului.

Interpretarea coeficientului de variabilitate se face în funcție de valorile obținute:

– dacă coeficientul este cuprins între 0 si 15%, înseamnă ca împrăștierea datelor este foarte mică, iar media este reprezentativă, deoarece eșantionul măsurat este omogen;

– daca valoarea lui este între 15 și 30%, împrăștierea datelor este mijlocie, media fiind încă suficient de reprezentativă;

– dacă coeficientul depășește 30%, media aritmetică nu este reprezentativă pentru eșantionul în cauză, fiind recomandată utilizarea medianei din cauza lipsei de omogenitate a grupului.

– Metoda grafică și tabelară.

Metoda prezentării datelor – prezentarea intuitivă a datelor de cercetare permite evaluarea corectă de către cercetător; după colectare și măsurare au fost prezentate într-o formă adecvată etapei și necesităților cercetării.

2.5. Studiul comparativ privind eficiența tehnicilor de dezvoltare a mobilității articulare si elasticității musculare in lecția de educație fizică la elevii clasei a VII-a

2.5.1 Locul de desfășurare și eșantionul supus cercetării

Cercetarea pe care am realizat-o s-a desfășurat atât în sala de sport, cât și pe baza sportivă de la Școala Gimnaziala Ocnița și Colegiul Național Constantin Cantacuzino Târgoviște.

Subiecții incluși în cercetare au fost elevii cu colective mixte ai Școlii Gimnaziale Ocnița și Colegiului Național Constantin Cantacuzino Târgoviște de nivelul clasei a VII-a. Voi denumi în continuare clasa Școlii Gimnaziale Ocnița clasa sau grupa de control, iar pe cea a Colegiului Național Constantin Cantacuzino Târgoviște clasa sau grupa experiment.

.

Structura celor două grupe, control si experiment, este reprezentată în următoarele grafice:

2.5.2 Conținutul experimentului

2.5.2.1 Etapizarea conținutului

În cercetarea pe care am realizat-o au fost cuprinși elevi din clasa a VII-a, care au fost observați sistematic și s-a lucrat cu ei nemijlocit timp de un an de zile.

Preluând colectivele grupa de control si cea experiment, am lucrat cu ele, urmărind la cele doua clase realizarea obiectivelor propuse, urmând ca rezultatele obținute de elevi să fie comparate.

În faza preliminară a cercetării, propunându-mi cunoașterea clasei de elevi, am pornit de la individualitățile ce-o compun și de la desemnarea câmpului psiho-social în care se exercită relațiile între elevi, urmărind ca aspect principal nivelul motric la care se situează elevii din clasa a VII-a.

Pentru realizarea acestui obiectiv elevii au fost supuși unei testări inițiale, în cadrul căreia a trebuit să parcurgă un set de probe practice ce vizează în principal nivelul mobilității precum si a capacității motrice a acestora.

Datele, observațiile culese în etapa constatativă m-au condus la formularea unor concluzii, în baza cărora mi-am organizat activitatea din etapa experimentului propriu-zis.

Astfel:

– colectivul clasei VII rural( control) include 12 fete si 13 băieți;

– colectivul clasei VII urban(experiment) include 14 fete si 11 băieți;

– colectivul claselor de elevi este eterogen, atât sub aspectul dezvoltării fizice, cât și al capacității motrice;

– nivelul mediu al claselor se situează, la o primă estimare, între notele 7și 8 (raportat la normele de control);

– există o timorare a elevilor slabi față de elevii buni – timorare care se manifestă prin „jenă”, lipsă de curaj etc. în execuție.

Obiectivul principal al etapei formative a cercetării a fost reprezentat cu precădere de experimentarea și validarea modalităților de asigurare a creșterii eficienței acesteia prin adaptarea corespunzătoare a conținutului la particularitățile morfo-funcționale și motivațional-volitive ale elevilor în funcție de exigențele generale ale școlii și de cerințele dezvoltării optimale a fiecăruia.

În experiment s-a operat permanent cu două variabile: timpul de învățare și calitatea învățării, considerându-le de primă importantă în educația fizică.

În partea finală a experimentului elevii au susținut (lunile mai-iunie) o a doua testare, folosind aceleași probe de la testarea inițială din septembrie/octombrie. În urma testării finale, am trecut la prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute de elevi, prin compararea acestora atât între clase, cât și între testarea inițială și finală, folosind indicatorii statistico-matematici cei mai concludenți: media aritmetică, diferența între medii, mediana, abaterea standard, coeficientul de variabilitate și pragul de semnificație.

După interpretarea obiectivă a rezultatelor obținute în urma experimentului am încheiat etapa cercetării prin desprinderea a câteva concluzii ce mi s-au părut esențiale privind eficiența aplicării tehnicii de dezvoltare a mobilității articulare si elasticității musculare in lecția de educație fizica.

2.5.2.2 Probe folosite în evaluare

Pentru a evidenția efectele produse de aplicarea exercitiilor de stretching în lecția de educație fizică la elevii din clasa a VII a, au fost aplicate două testări, la începutul anului școlar (septembrie/octombrie 2016) și la sfârșitul anului școlar (mai/iunie 2017). Probele alese au fost în număr de 7, cele două grupuri fiind supuse unui program diferențiat in sensul ca la clasa experiment au fost utilizate metode de dezvoltare a mobilități preluate din metoda stretching, desfășurate atât in prima parte a orei sub forma unor complexe de dezvoltare fizica cât și pe parcursul lecției și la sfârșitul lecțiilor în funcție de temele din ora, precum și în temele din gimnastica .

Astfel, au fost supuse testării următoarele probe, care vizează calitățile motrice: viteză, rezistență, forță, îndemânare, mobilitate:

naveta 5×10 m – probă ce vizează viteza de repetiție și de deplasare precum si capacitatea de rezistenta cardiovasculara la efort;

săritura în lungime de pe loc – probă ce vizează forța membrelor inferioare (detenta);

sărituri succesive peste banca de gimnastica -proba ce vizează forță în regim de rezistenta;

ridicarea trunchiului din culcat dorsal – probă ce vizează forța musculaturii abdominale;

ridicarea trunchiului din culcat facial – probă ce vizează forța musculaturii spatelui;

proba de suplețe dinamica ( testul Fleishman) – proba ce vizează mobilitatea în regim dinamic (mobilitate coxo-femurala, scapulo-humerala)- vezi anexa 1

proba de mobilitate statica (lombara)–proba ce vizează mobilitatea lombara- vezi anexa 2

Rezultatele obținute la cele 7 probe de către grupele experiment și de control, la cele două testări, pe care le-am prelucrat prin metode statistico-matematice, sunt evidențiate în tabelele anexate la capitolul IV.

Capitolul 3. Programe de dezvoltare a mobilitĂȚii articulare Și elasticitĂȚii musculare la gimnaziu

Am introdus la clasa experiment, în special în predarea exercițiilor de dezvoltare fizică generală, exerciții de dezvoltare a mobilității prin stretching, dar și în temele din gimnastică și în partea de încheiere a lecției, în special după temele din lecțiile care vizează dezvoltarea forței.

Aceste exerciții sunt prezentate in paginile ce urmează sub formă diferențiată pe grupe musculare principale, cum ar fi :

Exerciții pentru gât și articulațiile scapulare

Exerciții pentru umeri și articulația humerala

Exerciții pentru brațe/antebrațe și mână

Exerciții pentru musculatura pieptului

Exerciții pentru musculatura abdominală

Exerciții pentru musculatura spatelui

Exerciții pentru musculatura fesierilor

Exerciții pentru musculatura coapselor

Exerciții pentru musculatura gambelor

Din aceste exerciții prezentate au fost alcătuite variante de complexe de exerciții prin care au fost influențate selectiv grupele musculare și articulațiile interesate în maniera descrisă mai sus.

Exerciții pentru musculatura gâtului și articulația scapulară

Exerciții pentru umeri si articulația scapulo -humerala

Exerciții pentru brațe si antebrațe

Exerciții pentru piept

Exerciții pentru spate

Exerciții pentru coapse

Exerciții pentru mușchii fesieri

Exerciții pentru mușchii abdominali

Exerciții pentru mușchii gambei

CAPITOLUL 4. DINAMICA EVOLUȚIEI INDICILOR MOBILITĂȚII ARTICULARE ȘI ELASTICITĂȚII MUSCULARE

Datele obținute oferă material pentru compararea rezultatelor în diverse etape ale desfășurării experimentului și în același timp ele pot fi interpretate prin compararea cu rezultatele obținute de clasa de control.

Progresul elevilor a fost determinat periodic atât la grupul experimental, cât și la cel de control. De subliniat faptul că nu toți elevii care obțin rezultate bune sub aspectul performanței reușesc execuții de calitate. Aceasta se explică prin faptul că în execuția tehnică corectă, în afara calităților motrice solicitate, mai intervin: simțul echilibrului, orientarea corpului în spațiu, perceperea corectă a relației spațiu-timp, curaj, simțul mișcării legat de timp etc. Pe de altă parte, elevii cu performante slabe sub aspect cantitativ reușesc, în unele cazuri, execuții corecte din punct de vedere tehnic, fapt ce denotă simt al mișcării, conștientizarea execuției și un nivel corespunzător de dezvoltare psihomotrice.

În cadrul grupelor s-a format un spirit de întrajutorare, elevii corectându-se reciproc, dorind să reușească într-un timp cât mai scurt. Progresul este evident la grupul experimental, ai căror elevi își îmbunătățesc rezultatele în aproape toate probele, față de grupul de control în care doar o parte dintre elevi își îmbunătățesc performanta, iar ceilalți într-o măsură mai mică.

Un argument convingător în favoarea eficienței aplicării tehnicilor stretching de dezvoltare a mobilității îl reprezintă rezultatele înregistrate în cadrul lotului experimental.

Maniera de lucru creată de realizarea acestor tehnici relativ noi a dus la o puternică emulație în rândul elevilor, fiecare dintre ei urmărind depășirea propriilor rezultate și chiar întrecerea cu alții, deși nu acesta era scopul urmărit neapărat.

Pentru interpretarea obiectivă a rezultatelor s-a recurs la calculul a mai multor indici statistico-matematici, luând ca repere rezultatele de la testarea inițială și cea finală de la cele două grupe: experiment și control.

Rezultate obținute la proba – naveta 5X10m

GRUPA CONTROL

Tabel nr 1

Rezultate obținute la proba – naveta 5X10m

GRUPA EXPERIMENT

Tabel nr 2

Indicatori statistici calculați la proba –naveta 5X10m – și reprezentarea grafică

Tabel nr 3 GRUPELE EXPERIMENT SI CONTROL

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– Naveta 5x10m –

Naveta este un test util de evaluare a calității motrice – viteza.

Indicatorii statistici calculați la proba – naveta 5x10m –, pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între 15,5s și 14,96s la grupa de experiment, respectiv15,98s și 15,54s la grupa de control cu o rată de creștere de 0,54s la grupa de experiment și 0,44s la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 0,88s și 0,94s la grupa de experiment și 1,3s și 1,11s la grupa de control, aspect cu semnificații de omogenitate valorică.

Coeficientul de variabilitate, cuprins între 5,68 și 6,22la grupa de experiment și 8,13 și 7,65 la grupa de control, este permanent mai mic de 10% ceea ce exprimă o omogenitate foarte bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate – are valori mai mari decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer la ambele grupe (pentru grupa de experiment t=15,72 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01, iar pentru grupa de control t=13,63 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01).Deci diferența este semnificativă pentru ambele grupe ceea ce scoate în evidentă cu o probabilitate de 99% o creștere semnificativă a performanțelor obținute.

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F = 1.609326 > F crittical =1.416304

respingându-i-se ipoteza secundară că nulă, acceptându-i-se varianta alternativa deci se validează ipoteza secundara.

Rezultate obținute la proba – sarituri succesive peste banca de gimnastica

GRUPA CONTROL

TABEL NR 4

Rezultate obținute la proba – sarituri succesive peste banca de gimnastica

GRUPA EXPERIMENT

TABEL NR 5

Indicatori statistici calculați la proba –sarituri succesive peste banca de gimnastica – și reprezentarea grafică

Tabel nr 6 GRUPELE CONTROL SI EXPERIMENT

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– sărituri succesive peste banca de gimnastica –

Sărituri succesive peste banca de gimnastică este un test util de evaluare a calității motrice – forța în regim de rezistență.

Indicatorii statistici calculați la proba – sărituri succesive peste banca de gimnastica –, pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între 20,29 și 26,72 la grupa de experiment, respectiv 19,32 și 223,28 la grupa de control cu o rată de creștere de 6,44 la grupa de experiment și 3,96 la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 2,50 și 3,56 la grupa de experiment și 3,77 și 4,37 la grupa de control, aspect cu semnificații de omogenitate valorică.

Coeficientul de variabilitate, cuprins între 12,32 și 13,32 la grupa de experiment și 19,51 și 18,77 la grupa de control, este permanent mai mic de 20% ceea ce exprimă o omogenitate bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate, are valori mai mari decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer la grupa de experiment (unde t=18,57 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01), și valoare mai mare decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer pentru grupa de control (unde t= 18,68 mai mare decât 2,06 la pragul de semnificație de 0,05).

Deci diferența este semnificativă pentru ambele grupe experiment și de control, ceea ce scoate în evidentă cu o probabilitate de 99%, respectiv 95%, o creștere semnificativă a performanțelor obținute la ambele grupe.

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F=1.504852>F crittical=1.416304

respingându-se ipoteza secundara ca nulă, acceptându-se varianta alternativă, deci se validează ipoteza secundară.

Rezultate obținute la proba – săritura in lungime de pe loc

GRUPA EXPERIMENT

Tabel nr 7

Rezultate obținute la proba – săritura in lungime de pe loc

GRUPA CONTROL

Tabel nr 8

Indicatori statistici calculați la proba –săritura în lungime de pe loc – și reprezentarea grafică

Tabel nr 9 GRUPELE EXPERIMENT SI CONTROL

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– Săritura în lungime de pe loc –

Săritura în lungime de pe loc exprimă gradul de pregătire în ceea ce privește forța – detenta.

Indicatorii statistici calculați la proba –săritura în lungime de pe loc – pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între 154,28cm și 168,12cm la grupa de experiment, respectiv 146,44cm și 155,4cm la grupa de control cu o rată de creștere de 13,84cm la grupa de experiment și 8,96cm la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 17,5cm și 18,29cm la grupa de experiment și 21,77cm și 23,56cm la grupa de control.

Coeficientul de variabilitate are valori ce se înscriu între 11,11cm și 10,87cm la grupa de experiment și 14,86cm și 15,16cm la grupa de control, exprimând o omogenitate bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate, are valori mai mari decât valoarea lui „t” din Tabla lui Fischer la ambele grupe (pentru grupa de experiment t=22,78 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01, iar pentru grupa de control t=13,79 mai mare decât 2,06 la pragul de semnificație de 0,05).

Deci diferența este semnificativă pentru ambele grupe, ceea ce denotă cu o probabilitate de 99%, respectiv 95%, o îmbunătățire evidentă a performanțelor obținute.

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F=1.659893>Fcritical=1.416304

respingându-se ipoteza secundara ca nulă, acceptându-se varianta alternativa, deci ipoteza secundara se validează.

Rezultate obținute la proba – ridicarea trunchiului din culcat dorsal

GRUPA CONTROL

Tabel nr 10

Rezultate obținute la proba – ridicarea trunchiului din culcat dorsal

GRUPA EXPERIMENT

Tabel nr 11

Indicatori statistici calculați la proba –ridicarea trunchiului din culcat dorsal – și reprezentarea grafică

Tabel nr 12 GRUPELE EXPERIMENT SI CONTROL

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– Ridicarea trunchiului din culcat dorsal –

Ridicarea trunchiului din culcat dorsal este un test util de evaluare a calității motrice – forța musculaturii abdominale.

Indicatorii statistici calculați la proba – ridicarea trunchiului din culcat dorsal – pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între 19,68 și 24,2 la grupa de experiment, respectiv 21,72 și 25,08 la grupa de control cu o rată de creștere de 4,52 la grupa de experiment și 3,36 la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 3,37 și 3,57 la grupa de experiment și 3,13 și 3,69 la grupa de control.

Coeficientul de variabilitate are valori ce se înscriu între 17,15 și 14,75 la grupa de experiment și 14,41 și 14,71 la grupa de control, exprimând o omogenitate bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate, are valori mai mari decât valoarea lui „t” din Tabla lui Fischer la ambele grupe (pentru grupa de experiment t=20,83 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01, iar pentru grupa de control t=15,26 mai mare decât 2,06 la pragul de semnificație de 0,05).

Deci diferența este semnificativă pentru ambele grupe, ceea ce exprimă cu o probabilitate de 99%, respectiv 95%, o creștere semnificativă a rezultatelor.

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F=1.071373 < F critical=1.98376 deci se accepta ipoteza secundară ca nulă.

Rezultate obținute la proba – extensia trunchiului din culcat facial

GRUPA CONTROL

TABEL NR 13

Rezultate obținute la proba – extensia trunchiului din culcat facial

GRUPA EXPERIMENT

Tabel nr 14

Indicatori statistici calculați la proba –ridicarea trunchiului din culcat facial – și reprezentarea grafică

Tabel nr 15 GRUPELE EXPERIMENT SI CONTROL

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– Ridicarea trunchiului din culcat facial –

Ridicarea trunchiului din culcat facial este un test util de evaluare a calității motrice – forța musculaturii spatelui.

Indicatorii statistici calculați la proba – Ridicarea trunchiului din culcat facial –, pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabelele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între 21,88 și 25,44 la grupa de experiment, respectiv 22,2 și 25,12 la grupa de control cu o rată de creștere de 3,56 la grupa de experiment și 2,92 la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 2,86 și 3,63 la grupa de experiment și 3,30 și 3,56 la grupa de control, aspect cu semnificații de omogenitate valorică.

Coeficientul de variabilitate, cuprins între 13,08 și 14,26 la grupa de experiment și 14,86 și 14,18 la grupa de control, este permanent mai mic de 20% ceea ce exprimă o omogenitate bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate, are valori mai mari decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer la grupa de experiment (unde t=16,43 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01), și valoarea lui „t” din tabela lui Fischer pentru grupa de control (unde t=17,97 mai mare decât 2,05 la pragul de semnificație de 0,05).

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F=0.963563>F crittical=0.504093

respingându-se ipoteza secundara ca nulă, acceptându-se varianta alternativă, deci se validează ipoteza secundară.

Rezultate obținute la proba – suplețe dinamica

GRUPA CONTROL

TABEL NR 16

Rezultate obținute la proba – suplețe dinamica

GRUPA EXPERIMENT

TABEL NR 17

Indicatori statistici calculați la proba –suplețe dinamică – și reprezentarea grafică

Tabel nr 18 GRUPELE EXPERIMENT SI CONTROL

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– suplețe dinamică –

Suplețea dinamică este un test util de evaluare a calității motrice – mobilitatea.

Indicatorii statistici calculați la proba – suplețea dinamica –, pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabelele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între 10,44 și 13,68 la grupa de experiment, respectiv 10,32 și 11,68 la grupa de control cu o rată de creștere de 3,24 la grupa de experiment și 1,36 la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 1,32 și 1,43 la grupa de experiment și 0,98 și 1,14 la grupa de control, aspect cu semnificații de omogenitate valorică.

Coeficientul de variabilitate, cuprins între 12,64 și 9,50 la grupa de experiment și 9,57 și 9,79 la grupa de control, este aproape permanent mai mic de 10% ceea ce exprimă o omogenitate bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate, are valori mai mari decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer la grupa de experiment (unde t=27,12 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01), și valoarea lui „t” din tabela lui Fischer pentru grupa de control (unde t=13,88 mai mare decât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01).Deci diferența este semnificativă atât pentru grupa de experiment, cat si pentru cea de control ceea ce scoate în evidentă cu o probabilitate de 99% o creștere semnificativă a performanțelor obținute.

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F=0.635922 >F crittical=0,376071

deci se respinge ipoteza principală ca nulă, acceptându-se varianta alternativă.

Rezultate obținute la proba – suplețe statică

GRUPA CONTROL

Tabel nr 19

Rezultate obținute la proba – suplețe statică

GRUPA EXPERIMENT

Tabel nr 20

Indicatori statistici calculați la proba –suplețe statică– și reprezentarea grafică

Tabel nr 21 GRUPELE CONTROL SI EXPERIMENT

t – s-a calculat între indicatorii inițiali și finali ai fiecărei grupe;

F – statistica testului F Test care s-a calculat între indicatorii finali ai grupelor experiment si control ;

α – este cel din tabela lui Fisher/F Test la pragul de semnificație de 0,05 respectiv 0,01;

X – media aritmetică

S – abaterea standard

CV – coeficient de variabilitate

T1 – testarea inițială

T2 – testarea finală

D – diferența T1, T2

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

– suplețe statica –

Supletea statica este un test util de evaluare a calității motrice – mobilitatea.

Indicatorii statistici calculați la proba – supletea statica–, pentru grupele de experiment și control sunt centralizați în tabelele.

Valorile medii la cele două testări se înscriu între -0,08 și 110 la grupa de experiment, respectiv -0,48 și 1,64 la grupa de control cu o rată de creștere de 109,92 la grupa de experiment și 1,16 la grupa de control.

Abaterea standard are valori ce variază între 6,35și 6,94 la grupa de experiment și 4,95 și 5,64 la grupa de control, aspect cu semnficații de omogenitate valorică.

Coeficientul de variabilitate, cuprins între 3,17 și 1,57 la grupa de experiment și 4,95și 3,43 la grupa de control, este permanent mai mic de 10% ceea ce exprimă o omogenitate foarte bună la cele două grupe.

Semnificația diferențelor între medii – eșantioane corelate, are valori mai mari decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer la grupa de experiment (unde t=16,88 mai mare dcât 2,79 la pragul de semnificație de 0,01), și valoare mai mare decât valoarea lui „t” din tabela lui Fischer pentru grupa de control (unde t=9,70 mai mare decât 2,05 la pragul de semnificație de 0,05).Deci diferența este semnificativă pentru grupa de experiment si de control, ceea ce scoate în evidentă cu o probabilitate de 99%, respectiv de 95%, o creștere semnificativă a performanțelor obținute .

Aplicând F Test two-sample for variances obținem rezultatul testului

F=0,837232 >F crittical=0,376071,

deci se respinge ipoteza principala ca nulă, acceptându-se varianta alternativă deci se validează ipoteza principală.

Analizând rezultatele obținute la cele două grupe la testarea inițială și finală putem aprecia că:

la testarea inițială valoarea performanțelor obținute de subiecții celor două grupe au avut valori foarte apropiate diferentele find nesemnificative conform testului aplicat, ceea ce dovedește că elevii au aproximativ aceeași bază de plecare la începerea experimentului;

pe parcursul desfășurării experimentului, performanțele realizate de grupa experimentală se detașează de rezultatele grupei de control, ele accentuându-se la sfârșitul experimentului la toate probele;

datorită diferențelor semnificative între cele două grupe la testarea finală se poate spune că sistemele de acționare alese și strategia utilizată au influențat pozitiv aceste rezultate;

la toate cele opt teste, rezultatele superioare ale grupei de experiment față de cele ale grupei de control sunt urmarea utilizării mijloacelor de acționare alese și folosite precum si strategiei utilizate pe parcursul anului școlar în lecția de educație fizică si intr-o buna si foarte mare masura datorite tehnicilor de dezvoltare a mobilitatii în cadrul grupei de experiment;

ca urmare a rezultatelor obținute de grupa de experiment la testările finale și a faptului că mediile au fost net superioare față de cele ale grupei de control, se poate deduce că aportul tehnicilor de dezvoltare a mobilitatii duce la creșterea nivelului de pregătire și a dezvoltării funcționale, iar in ceea ce priveste mobilitatea aceasta crestere este foarte mare ceea ce determină ca pe viitor să se țină seama de acest lucru în activitatea de educație fizică si asa cum spunea si George Mocanu (2011) ‚’’trebuie menționatǎ și legătura puternică a celor două probe de mobilitate cu multe probe de forță (statică, dinamică, explozivă, în regim de rezistență), ceea ce poate reconsidera importanța acestei aptitudini în cadrul lecției de educație fizică, prin includerea unor teste de evaluare a sa, dublată de planificarea ei ca temă distinctă în lecție’’.

CAPITOLUL V.CONCLUZII

Dacă în antrenamentele sportive exercițiile de stretching sunt practic nelipsite, atât la începutul acestuia, cât și la sfârșitul lui, fiind de altfel demonstrată eficiența utilizării acestora, la educația fizică și mai ales la acest nivel gimnazial pana în clasa a VII-a, acestea sunt mai puțin întâlnite.

Cu toate acestea, eu am introdus gradual și cu o atentă dozare în funcție de particularitățile psiho-motrice ale elevilor aceste exerciții la clasa experiment, în special în predarea exercițiilor de dezvoltare fizică generală, tehnicile prezentate de dezvoltare a mobilității prin stretching, dar și în temele din gimnastică și în partea de încheiere a lecției, în special după temele din lecțiile care vizează dezvoltarea forței.

În felul în care au fost concepute tehnicile de dezvoltare a mobilității , acestea pot fi aplicate independent de dotarea materială a școlii, oricând și oriunde, accentul punându-se pe cunoașterea elevilor sub aspectul care interesează activitatea de educație fizică. Chiar dacă nu sunt condiții pentru o testare complexă (și testarea psihică), stabilirea structurii grupelor poate fi făcută în funcție de criteriile: fizic, motric și criteriul aptitudinilor fizice.

Prin aplicarea tehnicilor de stretching în vederea dezvoltării mobilității în lecția de educație fizică, elevilor li se asigură șanse egale de acces și reușită în procesul de formare și autoformare. Implicit, elevilor li se stimulează încrederea în forțele proprii, create fiind premisele unei autoaprecieri și aprecieri obiective.

Cercetarea experimentală ne permite observația că utilizarea exercițiilor de stretching în lecția de educație fizică realizează o ameliorare și o nuanțare a relațiilor interpersonale la nivelul clasei, ducând implicit la optimizarea relației profesorului cu elevii, acesta având cu aceasta grupa un contact nemijlocit mult mai direct și adecvat nivelului fiecărui elev.

Lecțiile au câștigat prin densitate printr-o mai bună încadrare a elevilor în sarcini și prin realizarea unui volum sporit de lucru

Activitatea experimentală a demonstrat că utilizarea exercitiilor de stretching a condus la o buna dezvoltare a mobilității la grupa experiment de aceea prin fenomenul de transfer si condiționare reciprocă îmbunătățirea substanțială a mobilității a condus și la dezvoltarea celorlalte calități motrice.

Putem deci trage concluzia ca aceasta aptitudine este foarte importantă în lecția de educație fizică de aceea poate ar fi utilă planificarea ei ca temă distinctă în lecție și implicit prin includerea unor teste de evaluare a sa.

BIBLIOGRAFIE

1.Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 3393 / 28.02.2017 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT Clasele a V-a – a VIII-a București, 2017

2. Aptitudinile motrice(1995) – Teste si masuratori pentru tinerii sportivi,Ministerul Tineretului Sisportului – Centrul de cercetarei pentru probleme de sport,p73

2.Ariile curriculare de educație fizică și sport (în vigoare), www.edu.ro

3.Bob Anderson.(2007 – Stretching oricand si oriunde,Bucuresti,Editura Niculescu

4. Cârstea Gh. (1999) – Metodica educației fizice școlare, București, A.N.E.F.S.

5. Cârstea Gh. (2000) – Teoria și metodica educației fizice și sportului, București, Editura AN-DA.

6. Crețu M. (2006) – Gimnastica de bază, metodica organizării, dezvoltării fizice generale și a capacității aplicative, Pitești, Editura Universității din Pitești.

8. Criteriile de notare la clasa a V-a și a VIII-a, www.edu.ro

9. Cuculescu, I., Iordache, O., Probabilități și procese stocastice, Editura Tehnică, București, 1976

10. Dragnea A. (1996) – Antrenamentul sportiv, București, Editura Didactică și Pedagogică.

9. Dragnea A. (coord.9 (2002) – Teoria educației fizice și sportului, București, Editura FEST.

10. Dragnea A., Bota A. (1999) – Teoria activităților motrice, București, Editura Didactică și Pedagogică.

11. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) – Teoria sportului, București, Editura FEST.

12. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C. (2004). Psihopedagogie. București: E.D.P.

12. Iosifescu, M.(1977)Teoria probabilităților și statistica matematică,Bucuresti, Editura Tehnică.

12. Firea E. (2003) – Metodica educației fizice școlare, București, Universitatea Ecologică.

13. Finichiu Marin,Capacitatile motrice in lectia de educatie fizica Metode simijloace,Universitatea Petrol – Gaze din Ploiești.

13. Fleancu J.L. (2001) – Baschet. Îndrumar practico-metodic, Pitești, Editura Cultura.

14. Fleancu J.L. (2007) – Metodica predării baschetului, Craiova, Editura Universitaria.

16. George Danut Mocanu.(2011) – Dezvoltarea calitatilor motrice la elevii din invatamantul gimnazial in baza dozarii diferentiatea afortului fizic – Autoreferat la Teza de doctorat -Chisinau.

16. Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educație fizică și sport (2000) (2001) MEC-SNEE.

17. Grigore V. (2003) – Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, București, Editura Bren.

19.Macri A.C., 2002, Atletismul pentru scolari, Ed. Universitatii din Pitesti

22. Mihăilă I., Preda C. (2002) – Handbal – tehnica și metodica jocului, Pitești, Editura Powe Flower.

25. Mihăilescu L. (2001) – Atletism în școală, Editura Universității din Pitești.

30. Niculescu I. (2006) – Evaluare motrică și somato-funcțională, Craiova, Editura Universitaria.

31. Niculescu I. (2006) – Istoria educației fizice și sportului, Craiova, Editura Universitaria.

33. Niculescu M. (1998) – Metodica predării jocului de volei, Editura Universității din Pitești.

35. Niculescu M., Georgescu L., Marinescu A. (2006) – Condiția fizică și starea de sănătate, Craiova, Editura Universitaria.

36. Tatiana Dumitru,(2008) Razvan Dobrescu.Metodica predarii gimnasticii in gimnaziu, Editura Pim,Iasi

36. Tudor Virgil.(1999) – Capacitatile conditionale coordinativesi intermediare, Bucuresti, Editura Coresi.

37. Rață G. (2004) – Didactica educației fizice și sportului, Bacău, Editura Alma Mater.

38. Rață G. (2004) – Metodica educației fizice și sportului, Bacău, Editura Alma Mater.

39. Rata ,G.,2008,Didactica educatiei fizice si sportului ,edit.Pim ,Iasi.

40. Simion Ghe., Simion I., (2006) – Arta pregatirii fortei musculare, Editura Universitatii din Pitesti, pag.36

39. Simion Gh. (1998) – Exerciții gimnice în lecția de educație fizică școlară, Editura Universității din Pitești.

40. Sistemul național școlar de evaluare la educație fizică și sport (1999), București.

41. Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996) – Gimnastica, Târgoviște, Dom Impex.

42. Solveborn S(1998, Stretching. Antrenament pentru dezvoltarea mobilitatii si de intindere, Bucuresti.

43. Stretching,2002,Ministerul tineretului si sportului-Institutul national pentru cercetare pentru sport,Buletin informativ, nr .561-562 iunie-iulie 2002

43. Cerghit I. (coord.9 (1988) – Curs de pedagogie, București, T.U.B.

47. Fleancu J.L. (2007) – Măsurare și evaluare în jocul de baschet, Craiova, Editura Universitaria.

51. Niculescu M., Mateescu A., Crețu M., Trăilă H. (2006) – Bazele științifice și aplicative ale pregătiriimusculare, Craiova, Editura Universitaria.

52. Stoica A. (coord.) (2001) – Evaluarea curentă și examenele, Ghid pentru profesori, București, Editura Prognosis.

53. Stoica A. (2003) – Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică, București, Humanitas Educațional.

BIBLIOGRAFIE WEB

http://www.creeaza.com/familie/sport/ROLUL-STRETCHINGULUI-IN-ANTREN188.php

www.scribd.com/document/92752747/TESTE-mobilitate

http://www.elady.ro/articole/Fitness/Exercitii-pentru-mobilitate-articulara.html

http://www.lectiadeortopedie.ro/amplitudinea-miscarilor-articulare/

http://www.scritub.com/diverse/Calitatea-motrica-Mobilitatea54721624.php

http://www.eminescusm.ro/suport-pentru-elevi/popdan-gheorghe/exercitii-de-dezvoltare-a-supletei

profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatWork_2.pdf

www.easycalculation.com/statistics/t-distribution-critical-value-table.php

http://www.fasttracktofatloss.com/acecoachingresources/Ultimate-Guide-to-Stretching-Flexibility.pdf

http://acsf.edu.au/pdf/Top_Stretches.pdf

http://www.stat.purdue.edu/~jtroisi/STAT350Spring2015/tables/FTable.pdf

www.youtube.com/watch?v=v-D6oBCcSEA

ANEXA 1

Descrierea testelor de mobilitate.

1. Mobilitate / flexibilitate dinamica (testul Fleishman)

Elevul sta in picioare cu spatele spre zid, la o distanta care sa nu-l faca sa loveasca zidul in momentul aplecarii inainte.Picioarele trebuie sa-i stea departate la nivelul umerilor. Se traseaza un X pe sol, intre picioarele subiectului. Este necesar un cronometru.

La semnal elevul se apleacă si atinge cu amandoua mâinile X-ul trasat intre picioarele lui, apoi se ridica, se intoarce spre (cu ambele si mâini) X-ul trasat pe perete. Acesta reprezinta drept un ciclu.

In cadrul ciclului urmator, subiectul efectueaza aceeasi mișcare intorcandu-se spre dreapta si continua sa o schimbe, la fiecare ciclu, spre partea care se intoarce.profesorul demonstreaza exercitiul insistand pe executarea lui cu rapiditate.

Se inregistreaza cate cicluri s-au efectuat in 20 de secunde.

ANEXA 2

Descrierea testelor de mobilitate.

2. Mobilitate / flexibilitate lombară (statica)

Materiale necesare: banca de gimnastică /rigla de cca. 50 cm.

Procedura:

Elevul, fără încălțăminte, este situat în poziția așezat, cu picioarele atingând planul vertical al suportului de la marginea unei bănci de gimnastică. Acesta va efectua o singură mișcare de îndoire a trunchiului spre înainte, cu brațele extinse (mâinile cu degetele extinse), cu o scurtă menținere cât mai înainte posibil a acestora, având membrele inferioare extinse. Proiecția planului vertical al suportului băncii este marcat pe suprafața plăcii prizontale a acesteia (corespondent cu planul vertical al plantelor elevului). Aceasta reprezintă reperul „0” de la care se măsoară, cu o riglă (sau o gradație trasată/lipită pe suprafața băncii), distanța de la vârfurile degetelor mijlocii ale mâinilor.

Notă pentru profesorul examinator:

• Distanța de la vârfurile degetelor până la reperul „0” se notează cu minus în fața valorii înregistrate (ex. – 8,5 cm).

• Distanța de la vârfurile degetelor, care au depășit reperul „0”, se notează cu plus, în fața valorii înregistrate (ex. + 6,5 cm ).

• Pentru cei care ajung cu vârfurile degetelor mijlocii numai până la reper, se înregistrează valoarea „0”.

• Mâinile pot fi alăturate (aliniate) sau suprapuse.

• Se măsoară în centimetri și subdiviziuni de centimetru (0,5 cm).

ANEXA 3

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE NAVETA 5 X 10m

ANEXA 4

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE SARITURI SUCCESIVE PESTE BANCA DE GIMNASTICA .

ANEXA 5

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE SARITURA IN LUNGIME DE PE LOC.

ANEXA 6

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE RIDICARE A TRUNCHIULUI DIN CULCAT DORSAL.

ANEXA 7

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE EXTENSIE A TRUNCHIULUI DIN CULCAT FACIAL.

ANEXA 8

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE SUPLETE DINAMICA.

ANEXA 9

CALCULE STATISTICO- PROBABILISTICE PENTRU PROBA DE SUPLETE STATICA.