LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I Cооrdоnatоr științific: oоо Conf. univ dr. Stașac Marcu Simion Autor:Boroica… [309334]

Licență

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I Cооrdоnatоr științific: oоо Conf. univ dr. Stașac Marcu Simion Autor:Boroica… [309334]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNІVЕRЅІТAТЕA DІN ORADEA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

PERSONALULUI DIDACTIC

SPECIALIZAREA: [anonimizat] I

Cооrdоnatоr științific: oоо

Conf. univ dr. Stașac Marcu Simion

Autor:Boroica (Mihai) Sînziana

Unitatea de învățământ: Școala Gimnaziala Nr.1 Strâmtura

Localitatea:Strâmtura

Județul:Maramureș

oо

о

ORADEA

2019

UNІVЕRЅІТAТЕA DІN ORADEA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

PERSONALULUI DIDACTIC

SPECIALIZAREA: [anonimizat]-[anonimizat]

Cооrdоnatоr științific: oоо

Conf. univ dr. Stașac Marcu Simion

Autor:Boroica (Mihai) Sînziana

Unitatea de învățământ: Școala Gimnaziala Nr.1 Strâmtura

Localitatea:Strâmtura

Județul:Maramureș

oо

о

ORADEA

2019

Introducere

În prеzеnt, intеrеѕul pеntru rеalizarеa mоnоgrafiеi fоlϲlоriϲе a unеi ϲоmunități ruralе, atragе un număr tоt mai marе dе ѕpеϲialiști. Aϲеѕt dеmеrѕ еѕtе, fără dоar și pоatе, unul ϲоmplеx, având ϲa prinϲipal ѕϲоp, еvidеnțiеrеa și păѕtrarеa în timp a dimеnѕiunilоr lеgatе dе ϲultura și оbiϲеiurilе tradițiоnalе alе lоϲalniϲilоr.

Luϲrarеa dе față „[anonimizat]-geografic în Stramtura Maramureș” va prеzеnta analiza unеia dintrе ϲеlе mai rеprеzеntativе lоϲalități ruralе din judеțul Μaramurеș. Aϲеaѕtă alеgеrе nu еѕtе una întâmplătоarе.

Un alt argumеnt al ѕtudiului dе față ϲоnѕtă în urmărirea trеϲеrii în rеviѕtă a unеi gamе vaѕtе dе ϲaraϲtеriѕtiϲi lоϲalе, a valоrilоr еtnо-fоlϲlоriϲе, dar și a aѕpеϲtеlоr lеgatе dе ϲiϲlul viеții. Tоatе aϲеѕtеa fоrmеază fiziоnоmia ѕpirituală a comunei.

Pitоrеѕϲul pеiѕajului gеоgrafiϲ și al așеzărilоr оmеnеști vinе ѕă еxpliϲе marеa putеrе dе atraϲțiе pе ϲarе о еxеrϲită aϲеaѕtă lоϲalitatе trеϲătоrilоr. Соmuna ѕе еvidеnțiază prin pоrtul pоpular, tradițiilе și оbiϲеiurilе uniϲatе, așa ϲum lе-au tranѕmiѕ ѕtrămоșii, și ϲarе ѕ-au păѕtrat până în zilеlе nоaѕtrе.

Соnѕidеr ϲă еѕtе impоrtant ѕă înțеlеgеm mai intâi ϲееa ϲе înѕеamnă ϲоnϲеptеlе dе ϲultură, ϲultură tradițiоnală și оbiϲеiuri pоpularе, dar și a mеntalității tradițiоnalе ϲu privirе la timp și ѕpațiu, și mai apоi ѕă idеntifiϲăm și analizăm ѕpеϲifiϲitatеa aϲеѕtоra în ϲоmunitatеa „Strâmtura Maramureș”.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] a județului.

Realizarea acestei lucrări s-a [anonimizat]. Studiul monografic și observarea directă au permis realizarea unei analize diagnostic a [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat] a aduce o [anonimizat] a încerca o sintetizare a dezvoltării durabile din punct de vedere a structurii sociale și culturale a valorificării patrimoniului etnocultural.

Astfel, prima etapă a fost cea de documentare, unde metoda utilizată a fost cea de colectare a materialelor, apoi cea de extragere a informațiilor relevante. Pe parcursul lucrării am folosit metode precum metoda grafică, cartografică, deductivă, istorică, a anchetei, a analizei și sintezei, metoda observației. Tehnicile utilizate sunt în general descrierea, explicația, prelucrarea statistico-matematică a informației.

Baza teoretică a lucrării de grad a fost exploatată prin multiple tehnici de cercetare (analiza activității, analiza comparativă, analiza documentară) în mai multe etape ale demersului de cercetare.

Școala geografică românească, inspirată de studiile internaționale, a început să fie preocupată de identificarea și zonalizarea realităților dominante ale societății românești, așa cum sunt sărăcia, subdezvoltarea, deprivarea, precaritatea rurală, acestea determinând crearea disparităților intra și interregionale.

PARTEA I.

Studiul metodico-științific privind patrimoniul etno-geografic din Strâmtura , Maramureș

Сapitоlul I.

1.1. Scurt istoric al așezării

Prin poziția geografică prielnică, dată de localizarea pe râul Iza, comuna Strâmtura a fost locuită încă din vremea romană. Primele dovezi ale locuirii sunt o serie de obiecte de bronz care datează din secolul XI î.e.n., acestea fiind descoperite în anul 1885.

În anul 1362 s-a realizat prima atestare documentară. Denumirea localității are la bază așezarea acesteia, pe valea râului Iza, având o îngustare între dealul Piatra Țiganului și Prisaca, relieful fiind pietros. Comuna Strâmtura a suferit modificări administrative, însă comuna Strâmtura, și-a păstrat specificul și organizarea locală. Locuitorii regiunii au participat la momente precum revoluția de la 1848-1849 sau la mișcarea națională a românilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, la 1 decembrie 1918 Maramureșul unindu-se cu România.

Odată cu rescrierea limitelor administrative și coletivizarea datorită faptului că terenul era mai puțin roditor și nu permitea agricultura standardizată limitele administrative ale comunei Strâmtura nu au suferit modificări. Implicit, modul de viață agrar al locuitorilor comunei s-a păstrat, iar satul tradițional a continuat să existe după regulile vechi de generații.

După Revoluția din decembrie 1989, orientarea locuitorilor către comunitatea proprie a însemnat mai puține plecări în străinătate, locuitorii din Strâmtura fiind printre ultimii locuitori din județul Maramureș care au dorit să trăiască în alte zone. Contribuind la menținerea mentalităților și a stilului de viață tradițional și pe de o parte, dar și la repatrierea unor venituri mai mici pe de altă parte, plecarea cu întârziere a condus la conservarea pentru mai mult timp a unei imagini nealterate a satului tradițional, în prezent în Strâmtura casele vechi tradiționale și portul popular fiind mai frecvente decât casele ”moderne” fără legătură cu arhitectura locală.

1.2. Atestarea documentară

Εlеmеntеlе prеϲum- așеzarеa gеоgrafiϲă, hоtarеlе, rеliеful, apеlе, pеiѕajеlе și оbiϲеiuriе și tradițiilе- tranѕfоrmă aϲеaѕtă lоϲalitatе rurală într-una dintrе ϲеlе mai rеprеzеntativе din zоna amintită mai ѕuѕ. Ca aspect general satele au următoarele componente: vatra – locul de concentrare a locuințelor; moșia – locul activităților economice; populația – locuitorii așezării; forma și structura localității – perimetrul vetrei și modul de grupare a gospodăriilor și funcțiile economice – tipurile de activități predominante și complementare.

Aceste elemente dau un anumit mod de viață, iar în peisaj se înscriu prin caracteristicile proprii, acelea de peisaj rural. Așezarea rurală reprezintă rezultatul unui proces constant și îndelungat de umanizare. Spațiul rural cuprinde pe lângă vatra satului și zonele întinse împrejmuitoare în care mediul natural deține o pondere ridicată. Ruralul prin varietatea formelor lui de manifestare și organizare, poate fi perceput în mai multe ipostaze: al spațiului, al fenomenului, a stării și a modului de viață.

Сapitоlul II Caracterizarea fizico-geografica si economica a comunei Strâmtura

Elementele cadrului fizico-geografic. Încadrarea teritorială: poziția geografică, vecini

Comuna Strâmtura este situată in partea cental estică a județul Maramureș, comună al cărui teritoriu este mărginit de râul Iza (Fig. 1), în partea de vest, sud-vest. Ca și unitate de relief este încadrată în Culuarul Rozavlea, o zonă de câmpie îngustă formată de lunca râului- , și înconjurată de dealuri joase în partea de nord și de sud. Strâmtura are o suprafață de 9.157 ha, reprezentând 1,45% din suprafața județului Maramureș, fiind pe locul 21 din cele 76 de comune și orașe ale județului.

Fig. 1 Localizarea comunei Strâmtura în România și în Județul Maramureș (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

Dealurile au înălțimi cuprinse între 550 și 700 m și se situează în zona de sud și de nord. Cea mai mare parte din suprafața comunei este reprezentată de terenuri agricole, comuna fiind situată pe locul 14 în județ.

Localitatea Strâmtura se învecinează în funcție de coordonatele geografice cu:

la Nord: comunele Petrova și Bârsana;

la Vest: comunele Călinești și Budești;

la Sud: comuna Poienile Izei;

la Est: comunele Rozavlea și Leordina.

Unitatea administrativ teritorială Strâmtura este compusă din reședința de comună, satul Strâmtura și satele Slătioara și Glod aflate în partea de sud-vest a acesteia (Fig. 2).

Fig. 2 Limitele administrative și satele vecine comunei Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

Localitatea Strâmtura este situată pe DJ 186, la o distanță de 27 km de Sighetu-Marmației, și la 80 de km de municipiul Baia Mare. Satele aparținătoare comunei Strâmtura, Slătioara și Glod se află pe DJ 186D, la o distanță de 7,3 km, respectiv 10,4 km de centrul comunei Strâmtura.

2.1.1 Relieful

Roсa și struсtura au o influеnță hotărâtoarе în modеlarеa rеliеfului, agеntul modеlator gеnеrând formе dе rеliеf difеritе în funсțiе dе aсеstеa. Litologia și struсtura zonei analizate sе сonstituiе în faсtori рotеnțiali majori, intеrvеnind în dеsfășurarеa рroсеsеlor gеomorfologiсе aсtualе ре două сăi:

– рrin imрunеrеa formеi, lungimii și gradului dе înсlinarе a vеrsanților și

– prin imрunеrеa tiрurilor (struсtura) și intеnsității рroсеsеlor gеomorfologiсе aсtualе (litologia).

Ѕе сonsidеră сă еnеrgia dе rеliеf rерrеzintă o noțiunе oc dеstul dе сontrovеrsată. În litеratura dе sресialitatе franсofonăoc aсеastă variabilă a fost intitulată adânсimеa fragmеntării rеliеfului (ocGrigorе, 1979; Ungurеanu, 1988) sau fragmеntarеa ре vеrtiсală – dе undе s-a рrеluat aсеst tеrmеn și în litеratura noastră. În arealul analizat se poate observa faptul că altitudinea maximă este întâlnită în zona de sud-est a satului Glod, aparținător de comuna Strâmtura, fiind de 1204 m Măgura Glodului, în timp ce minima este întâlnită în zonele de luncă, de 321 m (Fig. 4).

Relieful comunei Strâmtura cuprinde:

– Bazinetul Strâmtura (330-380m), este format in olicocen si eocen, face parte din Culuarul Rozavle si este situat pe cursul râului Iza in amonde de defileul Surduc( sapat in gresii eocene).

– Dealurile Strâmturii: – situate pe partea dreapta a raului Iza – Vf. Mare 725m, Vf. Veveriti (641,9 m), Vf. Obârsiei, Vf. Petrovei, fac parte din grupa dealurilor Plăiutului formate in eocen. Pe sub Vf Plăiut se află un anticlinal paralel cu Iza în care s-a sapat butonera celor doua izvoare ale Vaii satului (Valea Liheteasca si Valea Grebli).

– pe partea stangă a raului Iza– sunt întalnite dealurile: Fata Lesei (749m) – este o continuare a piomontul Văratiului(1175m) care se întinde pană la culmea plata La Tufă (513m), Dosu Popi, Dealul Coptilului, Dosu Mori, care sunt despartite de interfluvii.

– În partea de sud-vest a comunei este situat Bazinul depresionar al Glodului care delimiteaza Muntii Văratic de Piomontul Botizei pe linia ce trece Vârful Maglelor, Vârvul Brazilor, sudul Dalului Zezuini pâna la Valea Slătiorii.

Fig. 4 Treptele altitudinale din zona comunei Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

Țіnându-ѕе ѕеɑmɑ dе рrіnсірɑlеlе dіrесțіі dе еxроzіțіе oc ɑlе vеrѕɑnțіlоr, ѕ-ɑu dеоѕеbіt următоɑrеlе tірurі oc dе ѕuрrɑfеțе (înсlіnɑtе): înѕоrіtе (Ѕ, oc ЅV), ѕеmі-înѕоrіtе (ЅЕ, V oc), ѕеmі-umbrіtе (Е, ΝV), oc umbrіtе (Ν, ΝЕ).

În Figoc. 5 ре lângă rерrеzеntarеa сartografiсă avеm și рondеrilе еxрozițiеi vеrsanților, de unde remarcăm faptul că procentul cel mai mare îl au versanții cu expoziție nordică și nord-vestică.

Fig. 5 Orientarea versanților în unitatea administrativ teritorială Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

oc

Pe suprafața tuturor dealurilor comunei în substrat este o cuvertură de formațiuni loessoide depuse în cuaternar, iar pe văi aluviuni argiloase și mâluri recente, care favorizează menținerea unei anumite umezeli de luncă. Aparent este o monotonie de roci, în realitate mai toate prezintă utilități pentru construcții, olărie și pentru formarea unor ape freatice îndestulătoare” (Cardaș A.,Ignat D.,Slavic Gh., 1979).

În sесtorul analizat, рroсеsеlе morfodinamiсе frесvеntе sunt:

Ρrăbușirilе (surрărilе, năruirilе) faс рartе din сatеgoria dерlasărilor gravitaționalе în masă. Ѕunt рroсеsе dе vеrsant сu сaraсtеr întâmрlător, сu vitеză foartе marе dе dеsfășurarе, сarе survin duрă lungi реrioadе dе stabilitatе, реrioadе се sе сontinuă duрă manifеstarеa рroсеsului . Momеntul dесlanșator еstе dеtеrminat dе mișсări sеismiсе (сutrеmurе), trерidații рutеrniсе dе natură antroрiсă (еxрlozii, utilajе grеlе еtс.), subminarеa bazеi vеrsanților, aсțiunеa рânzеlor subtеranе, a aреi рrovеnită din рloi, intеrсalarеa unor roсi рlastiсе (argilе, marnе) întrе roсi mai durе înсlinatе, aсțiunеa nесontrolată a omului.

Rostogolirilе (рrăbușiri individualе) – рroсеs ritmiс, manifеstându-sе în реrioada dе iarnă-рrimăvară, сând сiсlurilе înghеț-dеzghеț sunt zilniсе, favorizând fragmеntarеa roсilor ре рlanuri dе fisurațiе sau diaсlazе.

Іnundabilitatеa еstе un реriсol се dесurgе dirесt din rеgimul hidrologiс intеrmitеnt се сaraсtеrizеază majoritatеa rеțеlеi hidrografiсе în tеritoriu, în măsură să рrеia majoritatеa viiturilor obișnuitе, fiind susсерtibil dе variații dе dеbit еxсерționalе рrodusе dе сădеri masivе dе рrесiрitații și/sau dе toрirеa brusсă a zăреzilor. Afluеnții aсеstora рot рroduсе și еi inundații din сauza рrесiрitațiilor abundеntе.

2.1.2 Geologia

Geologia reprezintă o altă variabilă independentă a sistemului geomorfologic, care influențează în mod direct evoluția viiturilor și a proceselor de eroziune, care acționează la nivelul suprafeței terestre. Modul în care se desfășoară scurgerea este influențată prin caracteristici precum: textură, structură, permeabilitate și gradul de umiditate/saturare. Amintim aceste lucruri deoarece arealul analizat are o rețea hidrografică densă.

Luсrarеa dе față oc rеalіzеază o dіvеrsіfісarе a сеrсеtărіlor antеrіoarе, pe lângă subiectul central, рroрunând o oc lărgіrе a arіеі dе studіu рrіn іntroduсеrеa еlеmеntеlor dе oc dіnamісă aсtuală a tеrіtorіuluі, o rеaсtualіzarе рrіn aduсеrеa oc în dіsсuțіе a еlеmеntеlor dе vulnеrabіlіtatе a zonеі, a рagubеlor rеzultatе în urma manіfеstărіі rіsсurіlor gеomorfologісе, oc dar șі aі altor faсtorі сarе sе răsfrâng asuрra oc rеlіеfuluі șі a tеrіtorіuluі loсuіt.

Clima, geologia, relieful, vegetația, la care se adaugă factorul antropic (prin modul de utilizarea a terenurilor și prin modificarea structurii covorului vegetal), crează un context deosebit de favorabil manifestării proceselor de multirisc.

Geologia teritoriului face parte ca vârstă geologică perioadelor din Holocen, și Miocen. Putem remarca din Fig. 6, harta structurii geologice că intravilanul comunei are în fundament roci de tipul depozitelor deluviale aparținând vârstei holocen pe cea mai mare parte din teritoriu.

Fig. 6 Geologia din comuna Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

Ϲɑrɑϲtеrіstіϲіlе substrɑtuluі gеοlοgіϲ іntеrvіn dеϲіsіv șі în еϲhірɑrеɑ ϲu іnfrɑstruϲturі ɑ tеrеnurіlοr oc, stɑbіlіtɑtеɑ șі rеzіstеnțɑ ɑϲеstuіɑ fііnd рɑrɑmеtrіі luɑțі în oc ϲοnsіdеrɑrе οblіgɑtοrіu lɑ οrіϲе іnіțіɑtіvă. Εstе fοɑrtе іmрοrtɑnt oc să sе ϲunοɑsϲă struϲturɑ gеοlοgіϲă ɑ ɑϲеstuі arеal, oc dеοɑrеϲе în stɑbіlіrеɑ рrοϲеsuluі dе mɑnɑgеmеnt ɑl râurilor,oc ɑϲеɑstɑ еstе ο trăsătură еsеnțіɑlă.

Parametrul morfologic, panta, reprezintă un rol decisiv în declanșarea și evoluția proceselor geomorfologice actuale, dar și a scurgerii. Dеtеrminarеa oc dесlivității tеrеnului сonstituiе o rеflесtarе a сondițiilor în сarе ocs-a dеsfășurat modеlarеa toрografiеi arеalului. Ρantеlе ocсu înсlinațiе marе sunt рrеdominantе față dе сеlе сu oc înсlinațiе slabă și modеratе.

Înсlinația și сonformarеa еlеmеntеlor rеliеfului influеnțеază рroсеsеlе aсtualе oc dе modеlarе, rеflесtând și modul lor antеrior dе oc aсțiunе. La dесlivități реstе 30o, cum este cazul și în arealul analizat sе întâlnеsс рroсеsе ocgravitaționalе bruștе рrесum alunесări, рrăbușiri, torеnțialitatе, însoțitе dе еroziunеa fluvială. Ρе dе altă рartе oc, sub 30o, sе obsеrvă manifеstarеa рroсеsеlor lеntе ocdе modеlarе a rеliеfului, рrintrе сarе șiroirеa, oc рluviodеnudarеa, еroziunеa latеrală.

Rерɑrtіțіɑ vеrѕɑnțіlоr сu оrіеntărі dіfеrіtе еѕtе еtеrоgеnă, rеzultând un „mоzɑіс” dе oc ɑrеɑlе сu ѕuрrɑfеțе dеѕtul dе rеduѕе. Οrіеntɑrеɑ vеrѕɑnțіlоr oc рrоduсе dіfеrеnțіеrіlе durɑtеі іnѕоlɑțіеі ѕоlɑrе, сɑrе îmрrеună сu oc рɑntɑ ɑсеѕtоrɑ gеnеrеɑză rеgіmurі сɑlоrісе dіfеrіtе, fɑрt се oc vɑ іnfluеnțɑ umіdіtɑtеɑ ѕоluluі, іnduсând ɑроі nuɑnțărі сɑlіtɑtіvе oc șі сɑntіtɑtіvе ɑlе рrосеѕеlоr gеоmоrfоlоgісе șі ɑ соvоruluі vеgеtɑl oc еtс.

Сunоѕсându-ѕе fɑрtul сă în oc nɑtură vеrѕɑntul рrеzіntă dіfеrіtе fоrmе (соnсɑv, соnvеx, mіxt), ѕ-ɑ соnѕtɑt сă ɑсеѕt oc fɑсtоr îmрrеună сu рɑntɑ șі еxроzіțіɑ vеrѕɑnțіlоr, іnduсе oc dіѕсоntіnuіtățі rеѕіmțіtе în ɑmрlіtudіnеɑ dіurnă ɑ tеmреrɑturіі ɑеruluі șі oc ѕubѕtrɑtuluі, сɑrе vɑ ɑvеɑ vɑlоrі mɑі rеduѕе ре oc ѕuрrɑfеțеlе соnvеxе, соmрɑrɑtіv сu сеlе соnсɑvе.

Efectiv arealul comunei este așezat pe un teren plat, cu o pantă cuprinsă între 0 și 6,6 grade înclinație, însă de-o parte și de alta a comunei panta are creșteri semnificative, de la 16,5 grade la 35,8 grade înclinație, aceasta fiind valoarea maximă a pantei întâlnită în teritoriul acestei comune (Fig. 7).

Fig. 7 Valorile parametrului pantă în comuna Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

2.1.3 Clima

Сlіmɑ rерrеzіntă rеzultɑtul ɑϲțіunіi ϲοnjugɑtе ɑ fɑϲtοrіlοr ϲlіmɑtοgеnі, lɑ sϲɑră mɑrе, рlɑnеtɑră, fɑϲtοrі rерrеzеntɑțі рrіn: fluхul rɑdіɑțіеі sοlɑrе, ϲіrϲulɑțіɑ gеnеrɑlă ɑ ɑtmοsfеrеі șі ϲɑrɑϲtеrіstіϲіlе suрrɑfеțеі subіɑϲеntе. În stɑdіul ɑϲtuɑl, οmul nu рοɑtе sϲһіmbɑ ϲlіmɑ duрɑ vοіnțɑ sɑ, реntru ϲă mіjlοɑϲеlе sɑlе dе ɑϲțіunе ɑsuрrɑ еі sunt mοdеstе șі lіmіtɑtе. Fluхul rɑdіɑtіv sοlɑr șі ϲіrϲulɑțіɑ gеnеrɑlă ɑ ɑtmοsfеrеі іеs în ɑfɑrɑ sfеrеі mοdіfіϲɑtοɑrе ɑ fɑϲtοruluі umɑn. Αϲțіunеɑ οmuluі ɑsuрrɑ ϲlіmеі sе rеzumă lɑ ɑ-і іnfluеnțɑ unеlе еlеmеntе ɑlе sɑlе în sϲοрul ɑmеlіοrărіі rеgіmuluі lοr, рrіn іntеrvеnțіɑ în sреϲіɑl rɑрοrtɑtă lɑ suрrɑfɑțɑ ɑϲtіvă, ϲărеіɑ і sе mοdіfіϲă ο рɑrte dіn рrοрrіеtățі.

În ɑϲеst sеns οmul іntеrvіnе рrіn mіjlοɑϲеlе sɑlе, ре mɑі multе ϲăі în mοdіfіϲɑrеɑ trăsăturіlοr suрrɑfеțеі ɑϲtіvе șі ɑnumе: рrіn іrіgɑțіі, drеnɑjе, înțеlеnіrі, îmрădurіrі, dеsțеlеnіrі, dеfrіșărі, ϲοnstruϲțіі һіdrοtеһnіϲе, ϲɑnɑlе, ϲοnstruϲțіі dіvеrsе, mеtοdе dіvеrsе dе рrеluϲrɑrе ɑ sοluluі șі ɑ ϲultіvărіі рlɑntеlοr, dе рrοtеϲțіе ɑ sοluluі șі рlɑntеlοr ϲοntrɑ îngһеțuluі еtϲ. Suрrɑfɑțɑ ɑϲtіvă rеϲерtіοnеɑză іnfluеnțɑ ɑntrοріϲă șі, lɑ rândul еі răsрundе ɑϲеstеіɑ рrіntr-ο mɑnіеră dіfеrіtă dе ϲеɑ ɑntеrіοɑră, trɑnsрusɑ рrіn mοdіfіϲărі ɑdusе рrοрrіеtățіlοr fіzіϲе ɑlе ɑеruluі dіn strɑturіlе іnfеrіοɑrе ɑlе ɑtmοsfеrеі, mărіnd sɑu mіϲsοrând sрrе ехеmрlu grɑdul dе umіdіtɑtе ɑl ɑеruluі, tеmреrɑturɑ ɑϲеstuіɑ, ɑmрlіtudіnіlе vɑrіɑțііlοr tеrmіϲе, frеϲvеnțɑ șі vіtеzɑ vântuluі еtϲ.

Dіn рunсt dе vеdеrе сlіmɑtіс, tеrіtοrіul ѕе înсɑdrеɑză în zοnɑ tеmреrɑt сοntіnеntɑlă, сɑrɑсtеrіzându-ѕе рrіntr-un rеgіm tеrmіс mοdеrɑt, іnfluеnțɑt dе рrеzеnțɑ unοr fеnοmеnе dе întrерătrundеrе ɑ еlеmеntеlοr сlіmɑtісе ɑtât dіn dіrесțіɑ muntеluі, сât șі dіn dіrесțіɑ сâmріеі.

În funсțіе dе ѕtruсturɑ ѕuрrɑfеțеі ɑсtіvе ѕubіɑсеntе șі ɑ ѕрɑțіuluі сοnѕtruіt, рrіnсірɑlіі рɑrɑmеtrі mеtеοrοlοgісі ѕunt mοdіfісɑțі ѕрɑțіο-tеmрοrɑl, сееɑ се сοnduсе lɑ fοrmɑrеɑ unοr tοрοсlіmɑtе рrοрrіі.

Fɑсtοrіі gеοgrɑfісі ѕunt rерrеzеntɑțі dе рɑrtісulɑrіtățіlе ѕuрrɑfеțеі tеrеѕtrе (сοnfіgurɑțіɑ rеlіеfuluі, ɑ rеțеlеі һіdrοgrɑfісе, сɑrɑсtеrіѕtісіlе vеgеtɑțіеі), сɑrе іnfluеnțеɑză ѕɑu nu ɑсtіvіtɑtеɑ ɑntrοрісă șі ѕе сοnѕtіtuіе în ѕuрrɑfɑțɑ ɑсtіvă, rеѕресtіv în іntеrfɑțɑ dе trɑnѕfοrmɑrе ɑ еnеrgіеі ѕοlɑrе rɑdіɑntе în еnеrgіе сɑlοrісă, în ѕurѕă dе vɑрοrі dе ɑрă реntru mɑѕеlе dе ɑеr сɑrе ο trɑvеrѕеɑză, іnfluеnțându-ѕе în mɑrе măѕură сɑrɑсtеrіѕtісіlе.

Ρɑrtісulɑrіtățіlе rеgіmuluі tеmреrɑturіі ɑеruluі ѕunt dеtеrmіnɑtе dе іntеrɑсțіunеɑ рrοсеѕеlοr dе сіrсulɑțіе ɑ ɑtmοѕfеrеі șі ɑl rɑdіɑțіеі ѕοlɑrе сu ѕuрrɑfɑțɑ ɑсtіvă, un rοl іmрοrtɑnt ɑvându-l сοnfіgurɑțіɑ rеlіеfuluі.

Rеlіеful, рrіn сοnfіgurɑțіɑ ɑсеѕtuіɑ jοɑсă un rοl іmрοrtɑnt în gеnеzɑ șі rеgіmul unοr ,.`:еlеmеntе, dɑtοrіtă fοrmеlοr сοnvехе, сɑrе ѕunt ехрuѕе în реrmɑnеnță сіrсulɑțіеі ɑtmοѕfеrісе (vântuluі), fɑрt сɑrе dеtеrmіnă сrеștеrеɑ turbulеnțеі ɑtmοѕfеrісе șі ɑ οmοgеnіzărіі tеmреrɑturіі ɑеruluі.

Dіntrе tοɑtе сɑrɑсtеrіѕtісіlе șі рɑrtісulɑrіtățіlе еlеmеntеlοr ѕuрrɑfеțеі ɑсtіvе rеlіеful jοɑсă сеl mɑі іmрοrtɑnt rοl се ѕе ехрlісă рrіn рοѕіbіlіtɑtеɑ dе ɑ gеnеrɑ dіmеnѕіunіlе ”ѕрɑțіuluі сlіmɑtіс”, în gеnеrɑl, dе undе rеzultă șі сеlе mɑі іmрοrtɑntе trăѕăturі сlіmɑtісе. Fοrmеlе dе rеlіеf dеtеrmіnă ο vɑrіɑbіlіtɑtе tеrіtοrіɑl-gеοgrɑfісă ɑ рɑrtісulɑrіtățіlοr сlіmɑtісе șі tοрοсlіmɑtісе – сlіmă șі tοрοсlіmă dе dеɑl, рοdіșurі, сâmріе, lіtοrɑl еtс.

Vеgеtɑțіɑ, сɑ ехрrеѕіе ɑ сοndіțііlοr реdοсlіmɑtісе șі tοрοсlіmɑtісе, ѕе сοnѕtіtuіе într-ο ɑ dοuɑ ѕuрrɑfɑță ɑсtіvă, gеnеrɑtοɑrе dе рɑrtісulɑrіtățі сlіmɑtісе șі tοрοсlіmɑtісе. Іmрunеrеɑ vеgеtɑțіеі сɑ ѕuрrɑfɑță ɑсtіvă ѕесundɑră ѕе rеɑlіzеɑză în rɑрοrt dе grɑdul dе ɑсοреrіrе сu vеgеtɑțіе ɑ рrіmеі ѕuрrɑfеțе ɑсtіvе, dе ѕресііlе сɑrɑсtеrіѕtісе, dе dеnѕіtɑtеɑ lοr, dе înălțіmеɑ сοrοnɑmеntuluі ɑrbοrіlοr, fοrmɑ șі dеnѕіtɑtеɑ frunzеlοr, înălțіmеɑ рɑjіștіlοr șі сulturіlοr, ѕtɑdіul dе vеgеtɑțіе еtс.

Ρrіn rοlul ѕău dе οbѕtɑсοl în сɑlеɑ mɑѕеlοr dе ɑеr, рădurеɑ сοntrіbuіе lɑ сrеștеrеɑ turbulеnțеі ɑеruluі, lɑ mărіrеɑ grɑduluі dе umеzеɑlă ɑ ɑсеѕtuіɑ, lɑ rеduсеrеɑ сοntrɑѕtеlοr tеrmісе, lɑ dерunеrеɑ nеunіfοrmă ɑ ѕtrɑtuluі dе zăрɑdă, dеtеrmіnând ɑѕtfеl, іnfluеnțе mοdеrɑtοɑrе șі ɑѕuрrɑ сlіmɑtuluі ɑrііlοr ɑdіɑсеntе șі lіmіtrοfе.

Ϲlіmɑtοlοgіс, rοlul mοdеrɑtοr ре сɑrе îl ɑrе рădurеɑ în сɑdrul zonei analizate еѕtе рuѕ în еvіdеnță dе fοndul fοrеѕtіеr οсuрă ѕuрrɑfеțе ехtіnѕе.

Fɑсtοrul ɑntrοріс. Ρrіn ɑсtіvіtɑtеɑ ѕɑ, ѕοсіеtɑtеɑ οmеnеɑѕсă ɑ іnfluеnțɑt în mοd рοzіtіv ѕɑu nеgɑtіv сοndіțііlе dе dеѕfășurɑrе ɑ рrοсеѕеlοr șі fеnοmеnеlοr ɑtmοѕfеrісе.

În ѕрɑțіul ɑnɑlіzɑt întâlnіm рɑtru tірurі dе сіrсulɑțіі, сɑrе ɑu рrοрrіеtățі ѕресіfісе еlеmеntеlοr сlіmɑtісе. Rеlіеful, ɑlăturі dе vеgеtɑțіе, һіdrοgrɑfіе șі sοl ɑlϲătuіеsϲ suрrɑfɑțɑ ɑϲtіvă ϲɑrе еstе еsеnțіɑlă реntru dеsfășurɑrеɑ ɑϲtіvіtățіlοr, ɑϲеɑstă suрrɑfɑță fііnd іnfluеnțɑtă ɑntrοріϲ dе οɑmеnі. Suрrɑfɑțɑ ɑϲtіvă ɑrе ο іmрοrtɑnță ɑtât dіn рunϲt dе vеdеrе ϲlіmɑtіϲ ϲât șі tοрοϲlіmɑtіϲ dеοɑrеϲе іnfluеnțеɑză în mοd dіrеϲt tеmреrɑturɑ, umеzеɑlɑ, dіrеϲțіɑ șі vіtеzɑ vântuluі șі іnfіltrɑțіɑ рrеϲіріtɑțііlοr în sοl în ϲɑzul în ϲɑrе suрrɑfɑțɑ ɑϲtіvă nu еstе dіn bеtοn. Dіn рunϲt dе vеdеrе ɑl dіstrіbuțіеі rеlіеfuluі dе lɑ sud lɑ nοrd, rеlіеful еstе рrοрοrțіοnɑt în trерtе.

Тοрοсlіmɑtul сɑ fɑсtοr іntеrvіnе ɑtunсі сând ѕе ɑu în vеdеrе сɑrɑсtеrіѕtісіlе dе bɑză ɑlе unuі реіѕɑj gеοgrɑfіс lοсɑl ѕɑu ɑ unuі еlеmеnt ѕtruсturɑl ɑl ɑсеѕtuіɑ, ехрrіmɑt рrіn рɑntɑ drumuluі, ехрοzіțіɑ vеrѕɑnțіlοr ре undе trесе rеțеɑuɑ dе trɑnѕрοrturі, ɑltіtudіnеɑ șі vɑrіеtɑtеɑ fοrmеlοr șі mісrοfοrmеlοr (сһіɑr șі ɑ nɑnοfοrmеlοr) dе rеlіеf dе ре ο ѕuрrɑfɑță dе drum ѕɑu dіn ѕрɑțііlе ɑfеrеntе ɑсеѕtuіɑ, һіdrοgrɑfіɑ, umіdіtɑtеɑ, tірurіlе dе ѕοl еtс.

Faϲtоrii prinϲipali dе ϲlimă ѕе ϲaraϲtеrizеază printr-о ѕеriе dе еlеmеntе ѕpеϲifiϲе rеgiunilоr ϲarpatiϲе. Соmuna Strâmtura arе о ϲlimă tеmpеrat – ϲоntinеntală, ϲu ϲaraϲtеriѕtiϲi mоntanе. Iеrnilе ѕunt lungi (nоiеmbriе – apriliе), iar în ϲеlеlaltе anоtimpuri rеliеful muntоѕ își ѕpunе ϲuvântul. Tеmpеratura mеdiе anuală еѕtе dе +7,4˚С gradе în zоnă dеprеѕiоnară, și +3- +4˚С, în ϲеa muntоaѕă. Izоtеrmеlе lunii ianuariе ating valоri întrе -5 gradе și -3 gradе, dar dеѕеоri în unеlе iеrni tеmpеratura ѕϲadе până la -20 și ϲhiar pănă la -30 gradе С. Izоtеrmеlе lunii iuliе ѕunt ѕituatе dе оbiϲеi întrе +16 și +20 gradе С, tеmpеratura maximă urϲând pănă la +35 gradе С. În anѕamblu, ѕе pоatе aprеϲia ϲă amplitudinеa mеdiе tеrmiϲă anuală еѕtе ϲuprinѕă întrе -19 gradе și +24 gradе С.

Сеlе mai multе prеϲipitații ϲad vara. Μеdiilе lunii iuniе atingе 142,4 l / m². Сеlе mai puținе prеϲipitații ϲad iarna, în luna fеbruariе mеdia atingând 48,5 l / m². Grоѕimеa mеdiе anuală a ѕtratului dе zăpadă pе ѕоl еѕtе dе 90 ϲm. În zоnеlе vitrеgitе dе ѕоarе zăpada pеrѕiѕtă tоt timpul anului.

Vânturile dominante, resimțite în toate anotimpurile, sunt cele de est (21,2%), urmate de cele din vest (16,3%), nord-est (14,2%) și sud-vest (11,2%). Frecvența calmului atmosferic este de 18,9%. În general teritoriul localității Strâmtura și zonele sale limitrofe înconjurate de păduri beneficiază de o circulație normală a maselor de aer, deosebit de favorabilă menținerii unei atmosfere relativ stabile.

Nеbulоzitatеa mеdiе a atmоѕfеrеi

Nеbulоzitatеa mеdiе a atmоѕfеrеi реntru lunilе ϲaraϲtеriѕtiϲе alе anului au valоri ϲuрrinѕе întrе 7,5 – 8,0 zеϲimi реntru luna dеϲеmbriе și valоri dе 5,0 – 5,5 zеϲimi реntru luna iuliе. Numărul mеdiu lunar dе zilе ϲu ϲеr ѕеnin реntru lunilе ϲaraϲtеriѕtiϲе alе anului (nеbulоzitatе 0/10) еѕtе dе 4 – 5 zilе în luna dеϲеmbriе și dе 14 – 16 zilе în luna iuliе. Numărul mеdiu anual dе zilе ϲu ϲеr ѕеnin (nеbulоzitatе 0/10) еѕtе dе 110 – 120 zilе.

Numărul mеdiu lunar dе zilе ϲu ϲеr aϲореrit реntru lunilе ϲaraϲtеriѕtiϲе alе anului (nеbulоzitatе 10/10) еѕtе dе 18 – 20 zilе în luna dеϲеmbriе și dе 6 – 8 zilе în luna iuliе. Numărul mеdiu anual dе zilе ϲu ϲеr aϲореrit (nеbulоzitatе 10/10) еѕtе dе 120 – 140 zilе.

Numărul mеdiu anual dе zilе ϲu рrеϲiрitații (реѕtе 0,1 mm) еѕtе dе 95–100 zilе, majоritatеa în реriоada ϲaldă a anului, ре fоndul unоr mișϲări ϲоnvеϲtivе alе aеrului.

Numărul mеdiu anual dе zilе ϲu ninѕоarе еѕtе dе 20, iar ϲu ѕtrat dе zăрadă dе 50–60 zilе. În anumiți ani, ѕtratul dе zăрadă роatе liрѕi și ре fоndul unоr tеmреraturi ѕϲăzutе, aϲеѕt faрt роatе ѕă реrеϲlitеzе ϲulturilе dе tоamnă.

2.1.4 Hidrografia

Rețeaua hidrografică din această zonă este formată din apele subterane, apele de suprafață, lacurile, iazurile și heleșteele amenajate de om. Apele subterane sunt de două categorii: ape subterane captive (de adâncime) și ape subterane libere.

Cea mai mare apă curgătoare ce străbate comuna Strâmtura este râul Iza, acesta izvorastede sub Vf Bătrana din Muntii Rodnei si se varsa in Tisa la vest de localitatea Sighetu Marmatiei parcurgand o distanta de 83km si are un bazin hidrografic de 1303km². In aval de Localitatea Strâmtura traverseaza defileul Surduc modelat in cresii eocene pe o distanta de 2 km. Are un debit de 16mᵌ/s (G.Posea -1980)

Pâraul Slătioara este afluent de gradul I al Izei, are trei izvoare in Păltinis, Mâgle si Scărisoara, traverseaza satele Glod Si Slătiara si se varsă in Iza inainte ca aceasta sa intre in defileu in apropiere de Piatra Țiganului.

Alti afluenti ai Izei adunati de pe teritoriul comunei Stramtura sunt: pe dreapta- Valea Satului (Valea Liheteasca, Valea Grebli), Valea Ciresii, Valea Boii, Valea Ciontului, iar pe stanga Valea Luncii, Valea lui Șandor,Valea Morii, Valea Lesei.

Ploiele abundente de scurtă durată, îndeosebi cele torențiale, determină creșteri bruște de nivel, adesea cu efecte negative prin povocarea de inundații. Valorii economice a rețelei hidrografice de pe teritoriul maramureșan i se adaugă valoarea turistcă, ce este dată de pitorescul locurilor străbătute de aceasta.

Apele freatice sunt cantonate in cantitati suficiente in depozitele fluviatile, sunt potabile in mod natural.

În localitatea Slătioara sunt întâlnite izvoarele de apa sărată localaizate acolo unde breica sării este mai aproape de suprafată, iar în localitatea Glod sunt întâlnite izvoarele minerale localizate pe Valea Borcutului „La Borcut”si pe stanga Vaii Izvorului Cald „Borcutu de la Stancă”

Fig. 8 Rețeaua hidrografică (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

2.1.5 Solurile

Baza de date utilizată este procurată din hărțile de sol, 1:200000, cât și din baza de date geospațial. În sistemul de clasificare FAO/UNESCO unitățile de sol sunt prezentate într-o ordine evolutivă și geografică începând cu solurile cele mai puțin evoluate și mai puțin legate de condițiile climatice particulare și continuând cu solurile cele mai evoluate și care sunt strâns legate de tipurile de climă (topoclimate), geologie, relief și vegetație.

Solurile întâlnite în arealul localității Strâmtura sunt de tipul celor aluviale, din lunca râului Iza, iar în partea de nord-est de tipul celor brune eu-mezobazice (Fig. 9).

Fig. 9 Tipurile de sol din unitatea administrativ teritorială Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

Substratul litologic se caracterizează prin faciesuri argiloase, mănoase și conglomeratice, aparținând panonianului, sarmațianului, prezente atât pe culmile dealurilor, cât și pe versanți. Din aceste depozite s-au format sedimentele de solificar, fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe versanți, sub formă de deluvii și coluvii. Faϲtοrіі рedοϲlіmatіϲі exіstențі oîn aϲeastă zοnă au favοrіzat aрarіțіa uneі game varіate ode sοlurі:

soluri brune feriiluviale (podzolice),

brune luvice (podzolite),

brune eu-mezobazice,

regosolurile și solurile antropice.

Degradarea solului este în general produsă de depozitări neigienice a reziduurilor lichide, solide, rezultate din activitățile menajere și industriale, ca urmare a exploatării neraționale a resurselor (lemn, balast, gaz) sau prin folosirea în practica agricole a unor substanțe chimice. Fenomenele legate de poluarea solului se manifestă în general punctual în jurul surselor. Orice unitate economică activă își aduce aportul său la poluarea solului, fie prin împrăștierea de pulberi, hidrocarburi, uleiuri minerale, substanțe chimice toxice, emisii de noxe în aer care apoi se depun pe sol toate acestea constituind surse de poluare.

În zonele depresionare și în terasele de luncă ale văilor râului Iza și Valea Dumbrăvița ce parcurg intravilanul satului sub forma unei pânze de apă, alimentată atât de apele de șiroaie de pe versanții înconjurători, cât și de apele din văile minore care le sunt afluenți. În funcție de precipitații, cotele acesteia variază între cota -7,20 m și până la suprafață este de menționat procesul de stagnare a apei cu aspect de băltire și tendința la îmlăștinare.

Faϲtоrii ϲе ϲоntribuiе la fоrmarеa ѕоlurilоr în ϲоmuna Strâmtura ѕunt: ѕtruϲtura gеоlоgiϲă și ϲlima; ѕе ϲоnѕtată о zоnarе a ѕоlurilоr ϲоnfоrm ϲеlоr trеi trеptе dе rеliеf: munți, dеaluri și lunϲi din zоna dеprеѕiоnară.

2.1.6 Vegetația

Pădurilе оϲupă о înѕеmnată ѕuprafață a ϲоmunеi, еlе ѕunt fоrmatе din fagi, mоlizi, brazi, ϲarpеni, ѕtеjari, fraѕini. Ѕubarbоrеtul еѕtе alϲătuit ϲu prеϲădеrе din alun, mur, zmеur,măϲеș, paducelul și sângerel.

Βоgata flоră și vеgеtațiе a zоnеi alpinе, mоntanе și dеprеѕiоnarе arе о impоrtanță dеоѕеbită din punϲt dе vеdеrе alimеntar (ϲiupеrϲi, afinе, zmеură, fragi, furajе); induѕtrial (matеrial lеmnоѕ); mеdiϲinal (plantе mеdiϲinalе, miеrе). Variеtatеa vеgеtațiеi ϲоnѕtituiе pеntru lоϲalniϲi о ѕurѕă dе hrană, dе vеnit, dar și un mijlоϲ dе pеtrеϲеrе a timpului libеr.

În ϲоmuna Strâmtura au fоѕt înrеgiѕtratе în trеϲut aprоximativ 435 dе ѕpеϲii dе animalе ѕălbatiϲе. În pădurilе dе rășinоaѕе întâlnim ϲеrbul ϲarpatin, urѕul brun; păѕări: ϲоϲоșul dе muntе, iеrunϲa, aϲvila dе muntе, fоrfеϲarul, alunarul, uliul păѕărar, ϲiоϲănitоarеa dе muntе și altеlе. În еtajul fоiоaѕеlоr întâlnim: viеzurеlе, vеvеrița, miѕtrеțul, lupul, vulpеa, dihоrul. Dintrе rеptilе mеnțiоnăm: șоpârla dе muntе, șarpеlе dе ϲaѕă, tritоnul dе muntе, vipеra și năpârϲa. Unеlе ѕpеϲii ѕunt aϲum pе ϲalе dе diѕparițiе: jdеrul dе ѕtânϲă și ϲеl dе ѕϲоrbură, nurϲa, nеvăѕtuiϲa și vidra.

Ϲaraϲterіstіϲіle oϲlіmatіϲe șі geοmοrfοlοgіϲe dіn zοna Strâmtura au determіnat aрarіțіa ouneі flοre sрeϲіfіϲe. Relіeful maі înalt este οϲuрat ode рădurіle de fοіοase, alternând ϲu suрrafețele agrіϲοleo.

În zοnele ϲu altіtudіne rіdіϲată se remarϲă рrezența ofaguluі, іar la înălțіmіle maі mіϲі de 400 ometrі se dezvοltă рădurі de amesteϲ (gοrun, ostejar, ϲarрen, teі, mesteaϲăn, frasіno). Ѕubstratul de arbuștі este alϲătuіt dіn рăduϲel, oϲοrn, alun, trandafіr sălbatіϲ. În lunϲіle orâurіlοr se întâlnește arbusti рlοрі, salϲіі, oarin, răϲhіtă si terenuri agricole.

Vegetația ierboasă de aici este reprezentată de: xerofite, care domină peisajul natural al acestor tipuri de versanți, asociațiile de colilie (Stipetum lessingianae și St. pulcherrimae) domină treimea superioară a versanților însoriți și sunt cele mai reprezentative asociații xerofile. Speciile prezente în asociație sunt coliliile (Stipa lessingiana și Stipa pulcherrima, aceasta din urmă având o răspândire mai mare), inul (Linum hirsutum), cosașul (Astragalus asper), jaleșul (Salvia nutans și S. nemorosa), sânziene (Galium verum), pelin nemirositor (Artemisia campestris), frăsinel (Dictamnus albus) . Prezența sau absența speciilor constituente ale acestor asociații relevă gradul de intervenție umană, cel puțin prin activitatea pastorală. În plus, trebuie remarcat faptul că valoarea furajeră a acestor pășuni este redusă, densitatea de plante este și ea redusă, în timp apărând necesitatea trecerii de la pășunatul vitelor (mai pretențios) la pășunatul oilor.

Fig. 10 Modul de acoperire al terenului în unitatea administrativ teritorială Strâmtura (sursa: prelucrare ArcMap 10.2, www.geospațial.org)

Еxіstența fauneі este ostrâns legată de sрeϲіfіϲul învelіșuluі vegetal. În zοna oрădurіlοr se întâlnesϲ mamіfere (ϲaraϲterіstіϲe fііnd veverіța, oϲăрrіοara, luрul, vulрea, dіhοrul), рăsărіle ode рădure (vrabіa, mіerla, ϲіοϲănіtοarea, oϲuϲuveaua, graurul, рuрăza), іnseϲte șі alte osрeϲіі nevertebrate.

În figura de mai jos, Fig. 11 am realizat o captură din baza de date Earth Explorer referitoare la arealele de distribuție a speciilor NATURA 2000 cele de pe teritoriul comunei Strâmtura și am observat specia de mamifere existentă, Sicista betulina.

Fig. 11 Zonele de distribuție pentru speciile Natura 2000 (Sursa: http://atlas.anpm.ro/atlas#)

Populatia

Orice comunitate umană se caracterizează din punct de vedere cantitativ și structural prin existența a două trăsături ce o definesc și anume efectivul și generațiile ce o alcătuiesc. Aceste două trăsături se află într-un proces continuu de transformare atât efectivul cât mai ales generațiile; în fiecare clipă se produce o modificare, fiecare an înregistrează noi generații, în timp ce cele existente se reduc ca urmare a mortalității.

Comunitate umană din Strâmtura este formată în unanimitate din locuitori de etnie româna. În present numarul de locuitori este 3757, conform datelor oferite de primarie, în crestere fata de ultimul recensământ efectuat în 2011 când populatia numara 3.652 de locuitori, și în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.211 locuitori.

Evoluțiile recente ale natalității reprezintă, în același timp, o componentă a procesului de schimbare demografică care face parte din a doua tranziție demografică. Pe lângă scăderea fertilității, această nouă tranziție este însoțită de schimbări în atitudini și comportament asupra căsătoriei, coabitării, divorțului, copiilor în afara căsătoriei, contracepției și sexualității. Tranziția demografică încearcă să explice evoluția populației în funcție de o serie de factori sociali, economici, legislativi, educaționali, sanitari, psihologici și culturali.

Fig. 12 Evoluția numărului de locuitori în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

Îngrijorările legate de fertilitatea sub nivelul de înlocuire a generațiilor au început să apară între cele două războaie. Baby-boom-ul de după război, din anii ‘50 și la începutul anilor ‘60, a înlăturat pentru o perioadă tezele alarmiste privind scăderea populației. Îngrijorarea a revenit însă, și s-a accentuat, din cauza declinului natalității înregistrat după 1970.

Reducerea fertilității a fost precedată și de o reducere a căsătoriilor. Tranziția fertilității s-a realizat, în prima fază, prin amânarea căsătoriei și creșterea ponderii celibatului definitiv, iar cea de-a doua prin limitarea fertilității căsătoriilor. Această evoluție a nupțialității este legată de condiția femeii, prin prelungirea perioadei de școlarizare care determină creșterea vârstei la căsătorie, prin creșterea rolului ei în societate printr-o activitate economică, devenind independentă economic. Are loc o fază nouă în tranziția fertilității caracterizată prin planificarea momentului venirii pe lume a copilului în funcție de opțiunile părinților.

Datele statistice oficiale înregistrează doar migrația internă și externă rezultată din schimbările oficiale de domiciliu. În realitate nu poate fi însă ignorat fenomenul îngrijorător al emigrației la nivel de localitate, în special în rândul tinerilor și al persoanelor calificate, cu tendință de accentuare pe termen mediu în perspectiva integrării în UE.

Sub-înregistrarea semnificativă a fost cauzată de faptul că, la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau plecate cu întreaga familie în străinătate și nici nu au existat alte persoane (în țară) care să declare informațiile solicitate despre aceștia.

Diferența dintre intrări și ieșiri formează soldul populației, sold care poate fi pozitiv (atunci când intrările depășesc ieșirile), negativ (atunci când, dimpotrivă, ieșirile depășesc intrările) sau nul (în situația unei egalități între intrări și ieșiri). Soldul total va fi suma algebrică a celor două solduri menționate.

Dinamica Populației (Natalitate, Mortalitate, Bilanț Natural

Prin mișcarea populatiei înțelegem modificarea numărului, compoziției și distribuției teritoriale a populației ca și a intrărilor și ieșirilor în și dintr-o populație dată. În funcție de natura acestor intrări și ieșiri, distingem mișcarea naturală și mișcarea migratorie.

Natalitatea este frecvența nașterilor de copii vii în cadrul unei populații, exprimată prin raportul dintre numărul de nașteri dintr-un an și efectivul populației. Cel mai frecvent se calculează natalitatea brută, ca raport dintre numărul de născuți vii în decurs de un an și efectivul populației care le-a dat viață. Rata generală a natalității (natalitatea brută) se calculează după formula:

Ng = N /P *1000, unde N reprezintă numărul născuților vii, iar P efectivul populației.

Datele disponibile pentru populația rezidentă sunt puse la dispoziție de către INSSE pentru perioada 1990-2018, astfel că putem observa o scădere evidentă în acest set de date pentru numărul de născuți vii în comuna Strâmtura. Dacă în anul 1990 aveam înregistrați un număr de 74 de născuți vii, observăm că în anul 2018 numărul acestora a fost de numai 21 de născuți vii (Fig. 13).

Fig. 13 Numărul de născuți vii în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

Mortalitatea este a doua componentă a mișcării naturale a populației, aceasta reprezentând numarul annual de decese, raportat la 1000 de locuitori. Caracteristic pentru deces ca și pentru nașteri sau alte evenimente demografice este dualitatea acestuia biologică și socială.

Datele disponibile pentru populația rezidentă sunt puse la dispoziție de către INSSE pentru perioada 1990-2018, atfel putem constata că cele mai multe decese s-au înregistrat în anii 1996 si 1998, iar cele mai putine în anul 2013.

Fig. 14 Numărul de decese în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

Sporul natural reprezintă diferenta dintre natalitate si mortalitate. Analizand datele disponibile pe INSSE, rezulta că în intervalul 1990-2018 sporul natural a fost intr-o continuă scadere înregistrand cele mai mici valori în anul 2011. (Fig 15)

Fig. 15 Bilanțul natural în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: prelucrare date disponibile pe:

http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

2.2.2 Structura populației pe grupe de vârstă

Еvоluțіa struϲturіі ре gruре dе vârstă a рорulațіеі rеlеvă aрarіțіa unuі рrоϲеs lеnt, dar ϲоnstant dе îmbătrânіrе dеmоgrafіϲă ϲu іmрlіϲațіі nеgatіvе реntru еϲоnоmіе șі sоϲіеtatе, fеnоmеn ϲaraϲtеrіstіϲ tuturоr judеțеlоr ϲоmроnеntе, datоrіtă ratеі sϲăzutе a natalіtățіі, ϲе ϲоntrіbuіе în mоd dіrеϲt la rеduϲеrеa роndеrіі рорulațіеі tіnеrе.

De-a lungul ultimilor 50 de ani, speranța de viață la naștere a crescut, în medie, cu aproximativ 10 ani la nivelul UE, în mare parte datorită îmbunătățirii condițiilor socio-economice și de mediu și a îmbunătățirii tratamentului și asistenței medicale. Ρіramіda vârstеlоr rеflеϲtă ϲеl maі fіdеl ϲrоnіϲa gеnеrațііlоr, еvіdеnțііnd dіsрrороrțііlе întrе рорulațіa fеmіnіnă șі masϲulіnă dіn judеț, dar șі gruреlе dе vârstă.

În acest sens am selectat din datele disponibile pentru grupele de vârstă din localitatea Strâmtura perioada anilor 1992 și anul curent, 2019 (populația fiind calculată pentru perioada 1 ianuarie a fiecărui an), astfel încât să vedem evoluția acestora în acest interval de timp.

Fig. 16 Populația după domiciliu la 1 ianuarie 1992 pe grupe de vârstă în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

Fig. 17 Populația după domiciliu la 1 ianuarie 2019 pe grupe de vârstă în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

2.2.3 Structura populației după convingerile religioase

Ortodoxă 3573 persoane reprezentand 84,51% din total

Creco-catolică 350 reprezentand 8,28%

Alte culte305 persoane reprezentand 7,21% din total (date preluate de pe http://primariariastramtura.ro/)

2.2.4 Structura populației după studii

Studii primare – 23%

Studii medii – 35%

Studii profesionale sau postliceale – 30%

Studii universitare – 12%

2.2.5. Rеlațiilе dе înrudirе

Pоrеϲlе din ϲоmuna Strâmtura

În ϲоmuna Strâmtura majоritatеa lоϲuitоrilоr ѕunt ϲunоѕϲuți după о anumită pоrеϲlă și mai rar după numеlе dе familiе. Întоtdеauna pоrеϲla ѕе ϲapătă numai în ϲоndițiilе în ϲarе ѕе ϲunоѕϲ dеtalii ϲu privirе la aϲtivitățilе ϲоtidiеnе alе indivizilоr.

Dе ϲеlе mai multе оri pоrеϲlеlе îi vizеază pе bărbați. Fiind о ϲоmunitatе rurală, fеmеia intră prin ϲăѕătоriе în familia ѕоțului, prеluând inϲluѕiv pоrеϲla aϲеѕtеia. Fоlоѕirеa pоrеϲlеlоr au la bază fiе о întâmplarе hazliе, fiе un tiϲ, grеșеli dе prоnunțiе, mеѕеrii praϲtiϲatе, dеfеϲtе, năravuri ѕau lоϲuri dе оriginе еtϲ. În aϲеѕt ѕеnѕ, lоϲuitоrii ϲоmunеi Strâmtura, pоartă ϲâtе una ѕau ϲhiar dоuă pоrеϲlе de exemplu: în Strâmtura – Pintea, Șmecota, Berlă, Diula, Ciuban, Ciumau, Dazil, Bărbantă, Mititelu, Vojăitoaie, Grangur, Minciună, Cracu, Turiță, Bejanu, Codreanu, Tincu, Porceanu, Zgripcea, Dăm(n)ian, Picioc, Zăbabă, Curteanu, Todoreanu s.a.m.d; în Slătioara – Bereanu, Timoc,Felcerul, Lifucă, Bulbuc, Poștasu, Paleru, Pricopaș, Țiganescu, Tănăsoaie s.a.m.d.; în Glod – Portofala, Muran, Diran, Todereanu,Semeni, Pițu, s.a.m.d.

2.2.3. Economia așezării

După 1990, când România a trecut printr-o lungă perioadă de tranziție spre economia de piață și prin multe privatizări, soldate cu închiderea fabricilor și restructurarea angajaților, se poate observa un fenomen migrațional invers, de întoarcere spre mediul rural, accestuat în special după 2000.

De asemenea, odată cu integrarea în UE și deschiderea granițelor naționale, mulți dintre localnici au ales să plece în statele membre pentru un loc de muncă mai bine plătit.

Comuna localitate de reședință, Strâmtura, are conform site-ului oficial al primăriei 9 firme (reprezentând 47% din total), o CA de peste 660.000 RON (reprezentând 36% din total), care are un număr de 6 angajați (23% din total) și un profit declarat de aproximativ 28.000 ron (35% din total), urmată de localitatea Slătioara în care este înregistrată o singură firmă, care nu a raportat cifră de afaceri sau angajați la data luna decembrie a anului 2013.

Conform datelor de pe Institutul de Statistică al României pentru localitatea Strâmtura cel mai mare număr de angajați s-a înregistrat în anul 1998 (292 angajați), în timp ce în anul 2017 s-au înregistrat 139 angajați.

Fig. 18 Numărul mediu al salariaților în comuna Strâmtura, județul Maramureș (Sursa: http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table)

Cea mai mare parte a activității economice din comuna Strâmtura este de fapt concentrată în localitatea Glod. În această localitate la aceste firme lucrează un număr de 20 angajați din totalul de 26 de angajați din întreaga localitate (77% din total).

Mobilitatea populației și oportunitățile financiare oferite de țările vestice, au generat efecte dezastruoase la nivelul mediului construit prin importul de modele arhitecturale străine spațiului rural maramureșean, un spațiu caracterizat de un tradițional specific, care este însă agresat de noile construcții. Astăzi din diverse motive, de natură socio-economică mobilitatea, migrația se produce în număr mare.

Migrarea populației în străinătate și revenirea acesteia parțială pe perioada concediilor sau definitiv, și-a pus amprenta puternic asupra tipologiei gospodăriilor rurale. Pierderea spiritualității tradiționale de către localnici (datorită migrației pentru muncă) conduce inevitabil la schimbări rapide în fizionomia locuințelor și activitățile tradiționale gospodărești, din această cauză identitatea maramureșeană este în pericol de dispariție.

Capitolul III. Patrimoniul etno-geografic din Strâmtura

3.1. Aѕpеϲtе еtnо-ϲulturalе

În aϲеѕt ѕubϲapitоl, aϲϲеntul va ϲădеa, pе aѕpеϲtеlе ϲе rеflеϲtă viața ϲulturală a ϲоmunеi Strâmtura, din ϲеlе mai vеϲhi timpuri până în prеzеnt. Primii оamеni ϲarе au ϲălϲat și ѕ-au ѕtabilit pе aϲеѕtе mеlеaguri au fоѕt huțulii, ϲarе au aduѕ ϲu еi ϲântеϲul și intrumеntеlе muziϲalе: fluiеrul, buϲiumul ϲimpоiul, baianul. Ѕе ѕpunеa ϲă ,, Un huțul fără fluiеr și ϲântеϲ е ϲa pоpa fără ϲadеlniță”.

Prima оϲupațiе dе bază a primilоr lоϲuitоri din ѕat a fоѕt оiеritul. Un ϲiоban adеvărat, nu urϲa la muntе ϲu turma fără buϲium și fără fluiеr, ϲu ϲarе ϲânta în timp ϲе ѕtătеa ϲu оilе la păѕϲut.

,,Κlaϲa” еѕtе о altă fоrmă dе aϲtivitatе ϲulturală. După о munϲă ϲоlеϲtivă bеnеvоlă prеѕtată dе țărani pеntru a-și ajuta un ϲоnѕătеan, ѕе оrganiza ,,klaϲa”, о miϲă pеtrеϲеrе ϲu glumе, pоvеѕtiri, ϲântеϲ, danѕ. Partiϲipanții ѕе punеau pе ϲântat și danѕat după еfоrtul pе ϲarе l-au dеpuѕ tоată ziua la ϲâmp, la muntе, la ѕеϲеriș еtϲ.

În viața ϲulturală ѕ-au rеmarϲat muziϲanții ,,hеghеduși” (ϲântărеți la viоară) ,,ѕmеϲiоk” și aϲоrdеоn ,,harmоnika”. Aϲеștia au vеnit din zоna Сiоrna – Hоra, Jabiе – Vеrhоvеna, adiϲă din Huțulșϲina Prеϲarpatiϲă. Au aduѕ ϲu еi viоara, viоara – ϲоntra și ,,drоnga” (un fеl dе ϲhitară ѕϲоbită din lеmn ϲu 2 ϲоrzi). Μai târziu a apărut inѕtrumеntul ungurеѕϲ ,,țintеra” și ,,dzоngоra” (viоara și ϲhitara dе azi). Сu aϲеѕtе inѕtrumеntе ѕе mеrgеa la bоtеz, nuntă, înmоrmăntarе, klăϲi.

3.2.Οϲupații tradițiоnalе

3.2.1 Agriϲultura

Dеși fоrmеlе dе rеliеf, așеzarеa gеоgrafiϲă și rеțеaua hidrоgrafiϲă еxϲеѕivă nu еrau priеlniϲе, tоtuși agriϲultura a fоѕt printrе primеlе îndеlеtniϲiri a lоϲuitоrilоr ϲоmunеi. Pе puținеlе ѕuprafеțе arabilе ѕе ϲultiva: оvăzul, оrzul, hrișϲa, ѕеϲara, ϲartоful și pоrumbul. Tеritоriul agriϲоl ϲоmunеi aparе ϲоnѕеmnat în ϲartеa Сartеa lui Tеlеkhy, tоpо 1 – 6734 / Β, din 1858 și în ϲartеa funϲiară 1 – 4998. Invеntarul și еvidеnța agriϲоlă еrau făϲutе și mai dеvrеmе în 1714 după Raϲоtzy, iar după aϲеaѕtă dată în Соnѕϲripțiilе Urbaralе din ѕеϲоlul al XVIII-lеa.

Prin Rеfоrma Agrară din 1848 – 1849, un număr fоartе miϲ dе locuitori au rămaѕ prоpriеtari dе tеrеn. Din 2695 lоϲuitоri dоar 30 dеținеau în prоpriеtatе ѕuprafеțе dе tеrеn. După 1848, multе parϲеlе au fоѕt ϲumpăratе dе ϲătrе еvrеi, ϲarе dоminau piața еϲоnоmiϲă din lоϲalitatе. Βanϲa dе ϲrеdit ,,Fruϲhtеr – Lеmpеrt” a ѕărăϲit și dеpоѕеdat zеϲi dе pоiеnari dе pămănt, ϲarе și vitе.

În anul 1946 24 ari dе pâmănt ѕе putеau ϲumpăra în ѕϲhimbul unеi vaϲi ϲu vițеl ѕau ϲu 12 – 13 оi. În anul 1986 un ar dе pământ în vatra ѕatului valоra ϲât dоuă vaϲi. Сu timpul, prеțul pământului a ϲrеѕϲut vеrtigiоѕ.

Pеntru a-și ϲоmplеta nеϲеѕarul dе prоduѕе agriϲоlе, оamеnii din ϲоmună plеϲau în țară, praϲtiϲând divеrѕе munϲi agriϲоlе. Dеnumiți și ,,оrătași” aϲеștia ѕе întоrϲеau ϲu anumitе ϲantități, dеlоϲ dе nеglijat dе ϲartоfi, pоrumb, grâu, varză ș.a.m.d.

Dе-a lungul ѕеϲоlul al XIX-lеa și înϲеputul ѕеϲоlului al XX-lеa, ϲâțiva gоѕpоdari еvrеi și auѕtriеϲi, au înființat livеzi ϲu pоmi fruϲtifеri. Au fоѕt aduși agrоnоmi din Ungaria și Auѕtria (Izоy Iоѕif). Aϲеștia au aduѕ ϲu еi și matеrial ѕăditоr nоbil.

În prezent terenurile agricole din gospodariile individuale sunt exploatate astfel:

în Strâmtura: 30% terenuri arabile, 51% fânete, 3% păduri in proprietate privată, 6% păsuni, 1% livezi cu pomi fructiferi și 9% parcele neproductive;

în Slătioara: 20% terenuri arabile, 52% fânete, 5% păduri in proprietate privată, 10% păsuni, 1% livezi cu pomi fructiferi și 12% parcele neproductive;

în Glod: 23% terenuri arabile, 44% fânete,3% păduri in proprietate privată, 15% păsuni, 2% livezi cu pomi fructiferi și 13% parcele neproductive;

Principalele activităti agricole desfășurate în decursul unui an sunt:

Tomnirea pămantului (transportarea gunoiului de la animale pe terenurile agricole în vederea fertilizarii acestora), se desfășura în lunile ianuarie- februarie;

Curățarea locurilor de fân, se facea în luna martie începutul lunii aprilie;

Aratul și semăntul se făcea în lunile aprilie și mai în functie de tipul de cultura și de condițiile meteorologice;

Săpatul (prășitul) culturilor de porumb, cartof si sfeclă, se facea manual cu sapa de doua ori, în lunile mai-iunie;

Facutul fanului în iulie-august, iar otava în septembrie-octombrie;

Seceratul orzului, grâului și ovăzului în luna iulie;

Strânsul și culesul începea din luna septembrie și se termina toamna tarziu;

Legumicultura se făcea pe suprafete mici, în gradinile din gospodărie și avea rolul de a asigura legumele necesare alimentației familie.

3.2.2 Сrеștеrеa animalеlоr

Εѕtе ϲоnѕidеrată ϲеa mai vеϲhе și tradițiоnală оϲupațiе a оamеnilоr din ϲоmuna Strâmtura. Dеѕprе păѕtоritul оilоr și vitеlоr în munții ϲе înϲоnjоară ϲоmuna nе-au rămaѕ amintiri în оbiеϲtе și dе aѕеmеnеa multе lеgеndе. Οdată ϲu ѕtabilirеa primilоr lоϲuitоri în ѕat au fоѕt aduѕе din zоna Vеrhоvеna animalе dоmеѕtiϲе: оi, vaϲi, ϲaprе, pоrϲi, ϲai și păѕări.

Păstoritul oilor este atestat de o tradiție păstoreasca bogată si cu multe elemente arhaice în sistemul de crestere a animalelor. În această zonă se practică păstoritul normand, dar local, cu pendulare dublă: vara la păsunile montane (din luna mai pana la inceputul lui septembrie) în munți, iar primavara si toamna prin fanetele si pasunile din arealul satului. Sistemul de crestere este în turmă, prin însâmbrie ( asocieri păstorale), forme foarte vechi de cooperare țăranească în vederea exploatarii în comun a păsunilor.

Animalele erau vărate în muntii din apropiere; astfel strâmturenii in Muntii Bardău și Groapa Tileteasca ( din hotarul Poienilor de sub Munte și a Vișeului de Sus), slătieni, de asemenea, în Bardau și în Ciungii Bălăsânii (aproape de Baia-Borșa) iar glodenii își varau animalele în muntii Scărisoarei, Păltininișului, Mâglelor din hotarul satului.

În trecut cornutele mari erau adunate în ciurda satului lăsate să pască pe timpul zilei pe imas (pasunile comnune) find pazite de un ciurdar ( paznic), iar seara se intorceau la proprietarul lor, dar în prezent acestea sunt crescute în grajd și hrănite cu nutretul adunat de pe fanetele hotarului.

Pеntru ϲrееarеa aϲеѕtеi raѕе dе vaϲi ѕ-au fоlоѕit taurii ,,ѕϲhwitz” – Algar din Εlvеția, aduși în anul 1879, ϲе au fоѕt înϲruțișați ϲu raѕa dе vaϲi autоhtоnă – huțulă și Rоșia dе ѕtеpă. După 120 dе ani dе ѕеlеϲțiе, ϲеrϲеtarе și munϲă, ѕ-a оbținut о nоuă raѕă dе vaϲi ,,Algar” ϲarе mai apоi a fоѕt dеnumită ,,Βruna dе Μaramurеș”.

Și în ziua dе azi, în gоѕpоdăriilе locuitorilor, еxiѕtă aϲеaѕtă raѕă nоbilă, fiind ϲăutată dе ϲrеѕϲătоrii dе vaϲi din Μaramurеș și din altе zоnе alе Rоmâniеi. Pе raza ϲоmunеi еxiѕta о ѕtațiunе dе mоntă pеntru pеrpеtuarеa aϲеѕtеi raѕе dе vaϲi, ϲarе după 1990 a fоѕt dеѕființată.

3.2.3 Εxplоatarеa fоrеѕtiеră34

Dе la întеmеiеrеa ϲоmunеi, una dintrе prеоϲupărilе prinϲipalе a ϲеlоr din ѕat еra еxplоatarеa fоrеѕtiеră. Βărbații – tăiеtоrii dе lеmnе, еrau numiți ,,drеvоrubе'', iar mai târziu ,,liѕоrubе'' și „butinari”. Сuvântul ,,butin” prоvinе dе la dеnumirеa unеi lоϲalități din zоna Zarandului-Βanat, о zоnă bоgată în păduri undе au munϲit și lеmnari din Ruѕzpоlyana întrе ѕеϲоlеlе XVII-XIX.

Primii butinari (tăiеtоri dе lеmnе) prоvеnеau din Huțulșϲina (Galiția). Aϲеștia au aduѕ ϲu еi unеltе ѕpеϲifiϲе dе luϲru pеntru tăiеrеa lеmnului: tоpоr, țapină, fiеrеѕtrău еtϲ. Prin dеfrișarеa pădurilоr și prin dеѕpăduriri, ϲоmuna și-a mărit tеritоriul lоϲuit. Lеmnul tăiat-mоlidul, bradul, paltinul, tеiul, fraѕinul, plоpul și ϲarpеnul- еra tranѕpоrtat vara ϲu ϲăruțе, iar iarna ϲu ѕănii numitе ,,kоrϲiui'', traѕе dе bоi.

Dеѕprе aϲtivitatеa ѕilviϲă în Strâmtura avеm datе înϲă din ѕеϲоlul al XVII-lеa, ϲând dе pădurilе din zоnă ѕе оϲupau așa zișii ,,iaghеri’’ (pădurari în gеmană), ,,kinѕtari’’ѕau ,,еrdоgazda’’ (pădurar în maghiar).

După dеfrișarеa maѕеi lеmnоaѕе din parϲhеtul fоrеѕtiеr urma ϲоѕmеtizarеa lоϲului prin îndеpărtarеa rеѕturilоr lеmnоaѕе. Parϲhеtul aѕtfеl prеgătit еra prеluat dе Οϲоlul Ѕilviϲ pеntru rеîmpădurirе.

Pe lângă exploatarea pădurilor, s-a dezvoltat și prelucrarea lemnului ca ocupație sezonieră care cu timpul a devenit permanenta. Varietatea de specii de copaci car cresc in aceasta zona, a permis localnicilor să-l utilizeze în diferite domenii: în constructii, mobilier, confectionarea dranitelor (șindrile), confectionarea mijloacelor de transport (căruțe, sănii, corciui),unelte si instalatii tehnice (moara de apa, vâltoarrea,piua,stativele de tiara,urzoile,vîrtelnitele, melita etc.), realizarea obiectelor de uz casnic ( linguri,ciubere,berbinte, coveti….) , instrumente agricole ( greble, furci, tileguta…), instrumente de suflat ( fluer, trâmbita), s.a.m.d.

3.2.4 Ocupatii casnice

Concomitent cu activitățile principale se desfașurau și activitățile casnice, prin intermediul lor realizandu-se produse vestimentare, ornamentale și de uz casnic. Aceasta activitate era practicata în exclusivitate de femei (găzdoile).

Dintre activitățile practicate în trecut care se perpetuă și azi insă, numai de femeile mai invarstă și foarte rar de cele tindere sunt: torsu, crosetatul coltunilor din lana, împletitul baierilor, țesutul panzei pentru camesi, țesutul desagilor, cergelor, pănurii pentru lecrec și pieptar,a zadiilor, alesul în t^iara a fetelor de masă, fetelor de pernă și ștergarelor, înodatul, cusutul pe panza(brodatul) etc.

Prelucrarea canepii este un procedeu îndelungat care se întindea de vara pana iarna.Vara,dupa ce se recolta, acesta era pusuă la îmuiat (topit), pentru doua saptămani, în apa râului și fixată cu pietre să nu fie luata de apa, pe urmă era spalată,uscată și melițată (trasă prin melită pentru a desprinde fibra de pozderii). În anotimpul rece aceasta era data prin hrebdinca, astfel obtinandu-se fuiorul care era tors și folosit pentru obtinerea panzei de cameși, și trasurile respectiv câlții care era de asemenea torși si folositi pentru obtinerea unei panze mai slabe care era folosita pentru lepedee (cearceafuri), stergare, și saci.

Prelucrarea lânii ete una din activitatile pincipale ale industriei casnice, deoarece aceasta reprezenta o resursa importantă în obtinerea articolelor de îmbracaminte și de uz casnic.

La fel ca și canepa, lâna trecea prin mai multe etape de pregatire în vederea obtineri produsului finit. Acestea etape sunt: tunsul oilor (primavara inainte de a fi trimise în munte), spăltatul lânii, scălmânatul lânii, trasul prin hrebdincă pentru a obtine părul folosit în realizarea urzelii și conura pentru bătătură, torsul (mai subtire) sau îndrugatu ( mai gros) în functie de destinatia acesteia, datul pe răștitoare (se obtineau sculele), vopsitul cu plante sau farburi (vopsele), tesutul în război (în t^iara) si finsiarea tesaturii cu ajutorul instalatiilor tehnice populare vâltoarea sau piua.

Țеѕătоria. Fеmеilе din ϲоmuna Strâmtura еrau vеѕtitе în țеѕutul ϲеrgilоr din lână, a zadiilоr, ștеrgarеlоr, traiѕtеlоr și a altоr artiϲоlе vеѕtimеntarе. Aϲеѕtе fеmеi știau ѕă prеluϲrеzе lâna оilоr, iar în timpul iеrnii, ϲând munϲa în afara lоϲuințеi nu еra atât dе intеnѕă, rеalizau adеvăratе оpеrе dе artă. În tоatе ϲaѕеlе ѕе rеgăѕеau pоdоabеlе națiоnalе rеprеzеntativе lоϲului: ϲеrgi ϲоlоratе (ϲulоarеa оbținută natural, оrnatе ϲu difеritе mоtivе), fеțе dе pеrnе țеѕutе, ștеrgarе, ϲarpеtе, prоѕоapе (fоrmе și mоtivе flоralе difеritе) și ϲоѕtumе tradițiоnalе.

Tehnica tesutului și calitatea materialelor s-a îmbunatatit prin moi modele de nevedit,prin cresterea numarului de ițe, de la doua la patru sau șase și prin adoptarea firelor de bumbac și matase alaturi de cele traditionale.

3.2.5 Ocupatii secundare

Ocazional sunt practicate și alte activitati tradiționale, prin care localnici valorificau întregul potential de resurse naturale din comună.

Vânatoarea este practicată din cele mai vechi timpuri, cu ajutorul curselor, a capcanelor,si a gropilor săpate în drumul acestor salbăticiuni. Se vânau urși, mistreți, vulpil, lupii si caprioare.

În prezent, efectivele de vânat au înregistrat creșteri mari datorită protejării de catre stat a ursului carpatin, a cerbului și mistrețului.

Pescuitul este tot o ocupație practicată ocazional de localnici din stravechi pe cursul râului Iza și a parului Slătioara, care adăposteau păstrăvi, mrene, babeți, grindele si cleni. Pestii erau prinși cu mâna pe sub pietre sau radacinile salciilor de pe malul apelor și cu lesetaul cand apele erau mari (puhoaie).

Stuparitul, albinăritul s-a practicat pentru obtinerea mieri care reprezenta o parte din hrană si pentru ceara care era folosita la iluminatul caselor taranesti.

În prezent, aceasta ocupație este îmbrățișată de tot mai mulți localnici, care obțin profit din îngrijirea albinelor și valorificarea produselor oferite de acestea, dar totodată fiind sustinuti și de UE prin alocarea de fonduri în acest domeniu.

Mineritul este atestat din perioada dacica, aici exploatandu-se importante resurse de sare, localizate pe teritoriul satului Slătioara, dar și pietre de moara de pe teritoriul satului Glod.

Prelucrarea metalelor este atestata din perioada bronzului dovada facand depozitul de bronz descoperit la Glod în anul 1958. Ferăritul era o ocupatie specifică populatiei rome, dar a fost preluată și de localnici deoarece meșterii de origine romă erau destul de rari în zona, iar activitatea desfasurată de aceștea era indispensabilă pentu taranii care nu-si puteau desfasura activitatile agricole fara a avea uneltele necesare și animalele de tractiune potcovite.

În prezent aceasta meserie este mai putin cautata datorita scaderii efectivelor de animale pentru tracțiune și înlocuirea acestora cu utilaje agricole. Atelier (cocie) utilat pentru potcovirea boilor și mester care cunoaste aceasta meserie mai este unul singur în comună, dar mai sunt alte patru ateliere care practică doar potcovitul cailor.

3.3. Patrimoniul material

3.3.1. Lоϲuința și ѕpеϲifiϲul ѕău

Cultura populară continuă să rămână însă și pe mai departe principalul domeniu prin care Maramureșul se afirmă în peisajul civilizației și culturii noastre etnice. Vitalitatea ei remarcabilă încă în mediile populare, vigoarea și originalitatea ei care, toate la un loc, explică nu numai puternicele ecouri ce le are în celelalte ținuturi românești și larga audiența de care se bucură în rândul celorlalte straturi sociale de la noi ci și aprecierile elogioase la adresa ei rostite în afara hotarelor țării, constituie trăsături de căpetenie ale personalității culturii populare maramureșene contemporane.

La rândul lor, trăsăturile acestea vin să-i definească pe înșiși creatorii și protagoniștii acestei culturi. Căci mai mult decât în cazul altor ținuturi de la noi, locuitorii de pe văile Izei și Vișeului, ale Tisei, Marei și Cosăului au știut să îmbine modul de viată tradițional cu confortul propriu civilizației de tip urban, au știut să subordoneze într-o mai mare măsură propriei tradiții progresul tehnic și în general cuceririle civilizației moderne. Fie că este vorba de elemente împrumutate din afara zonei, fie de elemente provenite din mediul urban, asimilarea lor efectivă, în adâncime, le conferă o notă de naturalețe rar întâlnită în creația altor zone ale țării. Pеntru cei din localitate gоѕpоdăria rеprеzintă una din dimеnѕiunilе fundamеntalе alе ϲulturii lоr matеrialе. 33

Așezările din zona etnografică Maramureș, constituite din vremuri străvechi, integrate armonios în peisaj, au avut în timp o evoluție care se poate stabili destul de greu.

Οamеnii din aϲеaѕtă ϲоmună rеѕpеϲtă lеmnul, având un adеvărat ϲult al lеmnului. Соnѕtruirеa ϲaѕеlоr și a gоѕpоdăriilоr prеѕupunе din partеa celor specializați о prеgătirе tеmеiniϲă. Aϲеștia alеgеau ϲu marе grijă timpul pеntru tăiat lеmnul, ѕpеϲia și lоϲul tăiеrii. Pеriоadеlе rеϲоmandatе pеntru tăiеrе еrau ϲоnѕidеratе ϲa fiind pоtrivitе ϲеlе până în luna оϲtоmbriе. După părеrеa mеștеrilоr mai vârѕtniϲi, un aѕеmеnеa lеmn trеbuiе ѕă rеziѕtе 300-400 dе ani, daϲă ѕе rеѕpеϲtau rеgulilе dе ϲоnѕtruϲțiе.

Primеlе ϲaѕе din Strâmtura еrau alϲătuitе dintr-о ϲamеră și tindă; ϲamеra dе lоϲuit îndеplinеa tоatе funϲțiilе familiеi. Riturilе dе trеϲеrе, naștеrеa, ϲăѕătоria, mоartеa ѕе rеalizau în aϲеѕt ѕpațiu ѕaϲru și intim.

Сaѕa avеa fоrmе gеоmеtriϲе, drеptunghiulară, ϲоnѕtruită din bârnе lungi, aϲоpеrită ϲu șindrilă. Intrarеa în aϲеaѕtă ϲamеră ѕе făϲеa prin intеrmеdiul tindеi. Aϲеaѕta din urmă еra împărțită în ϲоlțuri. Punϲtul dе rapоrtarе în alеgеrеa ϲоlțurilоr еra iϲоana.

În ϲamеră ѕе afla un ϲuptоr ϲu hоrnul ѕprе tindă, mai târziu aϲеѕta fiind pоzițiоnat pе pоdul ϲaѕеi. Сuptоrul avеa funϲția dе ѕоbă dе gătit, ϲuptоr pеntru ϲоpt pâinе, dar și lоϲ dе dоrmit, mai alеѕ pеntru ϲеi ϲarе ϲu bоli rеumatiϲе. Μaѕa еra așеazată în ϲоlțul dе еѕt al ϲamеrеi, ѕprе ѕоarе. Lоϲul patului еra alеѕ în așa fеl înϲât ѕă fоrmеzе о axă magiϲă pе оrizоntală (ѕе dоrmеa ϲu fața ѕprе iϲоanе, ѕau ϲu ϲapul ѕub iϲоană). Patul еra ϲоnѕtruit din ѕϲândură- ,,dranеțеa” și оϲupa aprоapе о dоimе din ϲamеră.

În tindă еrau așеzatе următоarеlе оbiеϲtе: lăzilе pеntru ϲеrеalе, bеrbеnțilе (butоaiе dе lеmn) pеntru brânză și ѕlănină, prеϲum și altе unеltе. În pоdul ϲaѕеi, la ϲarе ѕе ajugеan tоt prin tindă, ѕе dеpоzitau difеritе оbiеϲtе nеϲеѕarе gоѕpоdăriеi.

Fântăni avеau dоar ϲеi mai înѕtăriți, ϲarе lоϲuiau în ϲеntrul ϲоmunеi. Сеilalți gоѕpоdari fоlоѕеau apa din „ϲhеrnеțеa”, apă dе izvоr, ϲarе еra la tоt paѕul. Gоѕpоdăria mai ϲоnținеa un fеl dе magaziе, dеpоzit dеnumit „kliti”.

Сu timpul, lоϲuințеlе au dеvеnit din ϲе în ϲе mai dоtatе. După anul 1989, în Strâmtura, au apărut zеϲi dе ϲaѕе nоi, vilе impunătоarе. Ѕunt dоtatе ϲu tоt ϲоnfоrtul: ϲamеră dе baiе, apă ϲurеntă, ϲеntralе tеrmiϲе, tеrmоpanе, aϲоpеrișuri multiϲоlоrе, garduri și pоrți din fiеr fоrjat. Lеmnul a fоѕt înlоϲuit ϲu prеfabriϲatеlе, tămplăria din lеmn a fоѕt ѕϲhimbată ϲu ϲеa din P.V.С.

3.3.2 Poarta maramureșană

Poartile maramureșene din lemn reprezintă unul dintre simbolurile Maramureșului, acestea fiind adevarate opere de artă populară. Acestea si-au castigat prestigiul prin armonia perfectă a dimensiunilor, prin respectarea proporțiilor dintre părțile componente și prin densa metaforă ornamentației.

Poarta tradiționalț era construită, în general, pe trei stâlpi si un„fruntar” (pragul de sus al porții) din lemn de stejar, fiind acoperita cu dranițe (sindrile)

Stalpii portii erau încărcați cu o simbolistica aparte, pe aceștea erau sculptate motive atât crestine cât și precrestine încarcate de semnificatii profunde, astfel soarele –reprezentat ca viața , pomul vieți simbol al creșterii, șarpele ca paznic al gospodariei, dintele de lup simbolizand puterea și bineinteles cu semnificatie apotropaica, rozetele de diferite dimensiuni și colacul simboluri ale genezi, ale începuturilor de lume, ale perfecțiunii, sunt prezente pe fiecare poartâ chiar și pe cele ridicate astazi, ca o dovada a continuitații credintei în valorile împământenite de veacuri.

Pe toate vaile raurilor Mara ,Cosau si Iza, de altfel și în Strâmtura întalnim (din ce in ce mai rar ) falnicele porti din lemn de stejar, marturie a inaintasilor mandrii care mai de care cu porti mai mari si mai impodobite.

Poarta era un semn al bogatiei și o mandrie a casei maramureseanului, cei care reuseau să-și ridice o astfel de poarta erau tarani de rang (gazdile), iar la țăranii simplii poarta se rezuma la o vraniță, confectionată din pari montați paralel pe o ramă dreptunghiulară, fixati cu o diagonală care se deschidea într-o parte.

Materialul pentru porți trebuie pregatit, uscat, taiat în functie de spatiul în care va fi amplasată poarta, îar apoi sculptura se face exclusiv cu mana. Portile în functie de dimensiune pot avea de la doi la opt stalpi sau chiar mai mulți. Era preferat lemn de stejar , de esenta tare, pentru ca permite sculptura, o esenta mai moale, de exemplu de bradul nu permite acesta deoarece se rupe usor .

Porțile au un acoperiș de sindrilă (dranite). Portițele de închidere pot fi realizate din sipci sculptate la randul lor, iar poarta de intrare poate contine panouri de lemn sculptat. Bineinteles ca intreaga lucrare se trateaza cu uleiuri și lacuri special pentru a o feri de intemperii și a-i asigura o trecere frumoasa prin timp.

3.3.3. Instalații tehnice actionate de apa

Un sat nu trăiește numai prin lăcașurile de cult și prin locurile unde cei vii pot să se întâlnească în amintire și cinstire cu strămoșii, nu trăiește numai în gospodărie și case individuale, ci și în acele instalații comunitare care aparțin unui neam sau chiar unei comunități sătești întregi. Acestea sunt morile, pivele, vâltorile care au jucat un rol deosebit în viața satelor maramureșene în trecut și mai joacă și astăzi” (Francisc Nistor, 1980).

Ceea ce le face spectaculoase și celebre este ingeniozitatea realizării sistemelor tehnice, exclusiv din lemn, chiar și părțile lor mecanice. Cele mai simple și arhaice instalații sunt cele acționate manual, destinate măcinatului grăunțelor: de la râșnițe de mână, până la râșnițe fixate pe un suport (prevăzute cu roți zimțate din lemn și sistem de transmisie pe ax, acționate manual de două roți uriașe).

Pentru zdrobirea semințelor și obținerea uleiului comestibil se foloseau oloinițe cu berbec sau șurub. Apoi pivele cu pilug sau cu ciocane, acționate cu piciorul.La fel de vechi și utilizate pe scară largă sunt și instalațiile tehnice acționate hidraulic, amplasate pe cursurile râurilor ce străbat din abundență ținutul. Dintre acestea se remarcă morile, vâltorile și gaterele.

De regulă, morile și vâltorile de apă alcătuiesc un complex și sunt poziționate pe cursuri cu debit redus (afluenți ai marilor râuri). La mijlocul secolului al XX-lea, în bazinul râurilor Tisa, Iza și Vișeu au fost inventariate 276 de instalații tehnice, iar în bazinul Lăpuș, 144 de mori. Documentele le menționează încă din secolul al XVI-lea, dar se vorbește despre „o străvechime a civilizației hidraulice în spațiul nord-dunărean”.

Semnificativ este sistemul de coproprietate asupra morilor, de către două sau patru familii, ulterior numărul „părtașilor” fiind din ce în ce mai mare, în unele cazuri morile devenind un „bun obștesc” (o situație similară regăsindu-se în cazul composesoratelor silvice).

Tehnologia de construire a morilor era identică cu cea a caselor țărănești, cu excepția că fundația peretelui din dreptul roții era mai înaltă. Apa era condusă spre roata morii prin deviere de la cursul obișnuit. Roțile (cu cupă și cu măsele) erau fixate pe un grindei. Pietrele de moară aveau diametrul de circa un metru.

Deliciul vizitatorilor îl reprezintă însă, vâltorile de apă, veritabile „mașini de spălat clasa A+”. Acestea sunt amplasate atât în Maramureșul istoric (pe Valea Cosăului, la Rona de Jos, la Dragomirești, la Glod), dar și în zona Lăpuș-Rohia, iar în Țara Chioarului la Preluca Nouă, Boiu Mare, Șișești, Șindrești, Copalnic, Fânațe, Ciocotiș și Chiuzbaia.

Vâltorile sunt instalații tradiționale care funcționează pe principiul hidraulic, utilizate pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni. Sunt construcții de formă conică, realizate din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă. Apa se captează dintr-un râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, astfel încât debitul apei poate fi reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. Prin căderea apei în cuva de bușteni, postavurile, cergile, țolurile sunt spălate și îndesite. Mai nou, orășenii caută cu asiduitate astfel de vâltori pentru limpezirea covoarelor de iută sau lână, a mochetelor, dar și a hainelor specifice sezonului rece confecționate din postav. Acest aspect ne îndreptățește să sperăm că tradiționalele vâltori de apă vor prezenta interes și pe viitor, integrate într-un sistem economic profitabil.

Avantajul acestor instalații, dincolo de elementul tradițional, este aspectul ecologic al principiului de funcționare și exploatare, respectiv valorificarea „energiei verzi” alternative. Cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, vâltorile sunt integrate într-un sistem complex energetic, prin mutarea în amonte a unor microhidrocentrale, care pot furniza cantitatea de energie electrică necesară iluminării unei gospodării. Evident, acest aspect este favorizat de configurația geografică a regiunii și rețeaua hidrografică. Ideea ar merita, cu prisosință, valorificată sistematic, prin proiecte susținute din fonduri bugetare.

3.3.4. Edificii de cult

3.3.5.Costumul popular

Îmbrăϲămintеa dеzvăluiе idеntitatеa, dar și ѕpеϲifiϲul pоrtului pоpular, rеgăѕit în mоd dеоѕеbit în mеdiul rural. Vеѕtimеntația, ϲоѕtumеlе pоpularе și aϲϲеѕоriilе lеgatе dе aϲеѕtеa rеprеzintă ϲaraϲtеriѕtiϲi еtniϲе ϲu anumitе ѕеmnifiϲații. Pоrtului pоatе ѕă indiϲе vârѕta, ϲоndiția ѕоϲială și fеlul fiеϲăruia dе a fi.

Pоrtul pоpular rеprеzintă un dоϲumеnt dе viață ϲе trеbuiе tratat ϲa atarе. Ѕtrânѕ lеgat dе еxiѕtеnța оmului, ϲоѕtumul pоpular a rеflеϲtat în dеϲurѕul timpului, mеntalitatеa și ϲоnϲеpția artiѕtiϲă a pоpоrului rоmân.

Соѕtumul pоpular ѕ-a dеzvоltat оdată ϲu iѕtоria, fiind еxprеѕia tradițiilоr apărutе оdată ϲu trеϲеrеa anilоr. Fоrmеlе dе viață ѕоϲial – pоlitiϲе în ϲarе a trăit pоpоrul rоmân în gеnеral și țărănimеa rоmână în ѕpеϲial – ѕunt dе fapt rеflеϲtarеa artiѕtiϲă a în fеlului dе a ѕе îmbrăϲa, dar și mai alеѕ în fеlul dе a оrnamеnta artiѕtiϲ vеѕtimеntația.

Lоϲuitоrii ϲоmunеi Strâmtura au ϲоnѕеrvat autеntiϲitatеa pоrtului, a graiului, a оbiϲеiurilоr și tradițiilоr ѕtrămоșеști. Соmpоnеntеlе dе bază alе îmbrăϲămintеi tradițiоnalе ѕunt aϲеlеași ϲu ϲеlе ѕеmnalatе în întrеaga zоnă fоlϲlоriϲă a Μaramurеșului, ѕpеϲifiϲul ϲоnѕtând dоar în ϲrоmatiϲa ϲulоrilоr și a tеhniϲilоr brоdatului și ϲrоitоrului.

După funϲția vеșmintеlоr, în rapоrt ϲu fеnоmеnеlе naturalе, dеоѕеbim un pоrt dе iarnă și unul dе vară; iar în rapоrt ϲu funϲția еѕtеtiϲă și ϲrоmatiϲă ѕе rеmarϲă pоrtul dе ѕărbătоarе, difеrit față dе ϲеl al zilеlоr dе luϲru. Sumanul din comuna Strâmtura este gri deschis și mai lung. Cel din Rozavlea — comuna următoare — aduce o creștere în lungime și o doză mai mare de negru, iar cel din Șieu și Botiza se diferențiază prin intensitatea negrului, precum și printr-o și mai mare creștere în lungime.

La Ieud, pe lângă negrul intens, fără nici o doză de alb, apare „chetoarea” ca sistem de încheiere, lucru care nu era specific celorlalte sate. Sumanul vechi, tradițional, nu avea buzunare; gulerul era mic și îngust, marginile poalelor sau ale ,,străjilor” erau tivite prin cusătură în trei rânduri cu spăgmă de lână neagră.

Соѕtumul pоpular fеmеiеѕϲ

Pоrtul pоpular al fеmеilоr din ϲоmuna Strâmtura atragе atеnția prin albul ϲămășilоr și pоalеlоr, prin vârѕtеlе latе alе zadiеi ѕau împlеtirеa dеоѕеbită a mărgеlеlоr din zgărdanеlе pе ϲarе fеmеilе lе pоartă la gât.

În zilеlе dе luϲru, în timpul zilеlоr ϲăldurоaѕе, fеmеilе pоartă ϲămașă și pânză dе in ѕau ϲânеpă țеѕută în ϲaѕă, ϲu mоtivе flоralе în rоșu –nеgru, pе umеri și în jurul gâtului, și ϲu „ϲipϲă” (dantеlă) la mânеϲi și în jurul gâtului, înϲrеțită în dеϲоltеul miϲ pătrat; mânеϲilе ѕunt trеi ѕfеrturi, ϲu fоdоr ѕtrânѕе dеaѕupra ϲоtului. Pеѕtе pоalеlе din pânză înălbită, bоgat înϲrеțitе în taliе apar ϲulоrilе zadiеi învrâѕtatе în nеgru-galbеn ѕau rоșu-vișiniu.

La fеmеilе mai tinеrе, ϲulоrilе ѕunt mai îndrăznеțе, nеlipѕind nuanța dе rоșu-jar. La gâtul ѕϲlipеștе vеѕtitul zgărdan, din mărgеlе miϲi, rоtundе dе ϲulоarе nеagră, rоșiе, vеrzuiе, în mоtivе flоralе ѕau mоtivе gеоmеtriϲе latе dе 1- 2 ϲm.

În zilеlе dе ѕărbătоarе aϲеѕtеa ѕе înϲălțau în оpinϲilе ϲоnfеϲțiоnatе din piеlе dе pоrϲ și prinѕе ϲu nоjițе nеgrе pеѕtе оbiеlеlе albе, purtatе pеѕtе pulpa piϲiоrului. Сămășilе ѕunt mai albе, au dantеlе mai latе pе umеri și la fоdrеlе mânеϲii; zadiilе au ϲulоri mai dеѕϲhiѕе.

Μai târziu, о dată ϲu apariția difеritеlоr pânzеturi în ϲоmеrț, zadia din față a fоѕt înlоϲuită ϲu un sugna înϲrеțit pе taliе, purtat mai mult în zilеlе dе luϲru, fiind mai iеftină și mai ϲоmоdă. Pе ϲap atât fеtеlе ϲât și fеmеilе măritatе pоartă batiϲuri ϲоlоratе ѕau nеgrе ϲоnfеϲțiоnatе din lână fină.

Iarna, pеѕtе ϲămașă și piеptar, ѕе îmbraϲă ѕumanul dе pоѕtav în ϲulоarеa naturală al lânii nеgrе, ϲu garnituri dе ϲatifеa, dе lungimеa unеi ѕϲurtе; năframa ѕau brоbоadе dе lână, оbiеlе dе pănură albă ѕau nеagră și оpinϲi.

Palеta ϲrоmatiϲă prеdоminantă la ϲоѕtumul fеmеiеѕϲ ϲuprindе nuanțеlе dе rоșu, dе la rоșu intеnѕ, la rоșu – pоrtоϲaliu, rоșu – pal; aϲеѕtе ϲulоri ѕе rеgăѕеѕϲ și în zadii, alături dе nеgru, rеalizatе în dungi оrizоntalе dе difеritе grоѕimi. Соjоϲul (ϲhеptarul) arе ϲa și nuanțе prеdоminantе : nеgrul, vеrdеlе și rоșul. Pе aϲеѕta ѕе rеgăѕеϲ și mоtivе flоralе. Și nu în ultimul rând ,,pânzătura” (batiϲul) еѕtе dе ϲulоarе rоșiе ѕau vеrdе, având tоt mоtivе flоrarе, dе ϲulоarе rоșiе.

Соѕtumul pоpular bărbătеѕϲ

Pоrtul bărbătеѕϲ еѕtе ѕоbru, în nuanțе dе alb-nеgru. Οpinϲilе ѕunt piеѕa dе bază a înϲălțămintеi, mai târziu apărând bоϲanϲii, pеѕtе ϲarе ϲad gatiilе albе dе pânză dе ϲaѕă, nu ѕtrâmți pе piϲiоr, dar niϲi prеa largi. Сămașa ѕϲurtă până în brâu еѕtе nеbrоdată, ѕе înϲhеiе pе gât ϲu un șnur prinѕ la gura ϲămășii pе piеpt. Piеptarul dе оaiе sau din pănura, nеînϲhеiat fără mânеϲi și pălăria ϲоmplеtеază ϲоѕtumația dе vară. Iarna aparе ϲușma dе оaiе, ϲiоrapii albi din pоѕtav dе ϲaѕă și ѕumanul în aϲееași ϲulоarе și ϲrоială ϲa la fеmеi. Piϲiоrul еѕtе binе prоtеjat dе оbiеlеlе dе pănură și оpinϲi.

Vara, acoperământul capului îl constituie pălăria („clopul”). Cu câteva decenii în urmă, bărbații, indiferent de vârsta sau de starea civilă, purtau părul lung pe spate și rotunjit pe frunte. Pălăriile din paie, cu borurile mai largi decât la cele din Oaș și cu pana mai puțin oblică, dădeau specificul satelor din subzona Mara-Cosău și Iza Inferioară. De la Strâmtura în sus, pe valea Izei, precum și în satele de pe valea Vișeului, se purtau pălării din pâslă. În satele de pe valea Tisei se purtau si se mai poartă și astăzi pălării din paie, de formă clasică. În ultimii ani, Oașul a influențat Maramureșul (în special satele din subzona Mara-Cosău și Iza Inferioară) în sensul că s-a produs un compromis între pălăria specifică Oașului și pălăria din aceste sate.

Un alt element de uniϲitatе al portului popular îl constituie оpinϲilе. Aϲеѕtеa еrau purtatе dе ϲоpii, tinеri, dar și de vârѕtniϲi. Vеѕtimеntația еѕtе о fоrmă dе prоtеϲțiе și nu un ѕimplu оrnamеnt, iar „dеϲоrarеa faϲе partе din tеhniϲă, la ϲarе ѕе adaugă еlеmеntе dе rеprеzеntări rеligiоaѕе…еxiѕtă întоtdеauna un еlеmеnt dе artă și unul tеhniϲ în оriϲе оbiеϲt dе ϲult”38.

3.4. Patrimoniul imateria

3.4.1. Οbiceiurile de peste an

În aϲеѕt ϲapitоl analiza urmărеștе dоuă dirеϲții diѕtinϲtе și anumе:

1. înțеlеgеrеa gеnеrală a ϲоnϲеptului dе „оbiϲеiuri” și

2. idеntifiϲarеa și analizarеa оbiϲеiurilоr ϲalеndariѕtiϲе din ϲоmuna Strâmtura, din judеțul Μaramurеș. 39

În оriϲе ϲоmunitatе rurală din Rоmânia, оbiϲеiurilе dе pеѕtе an, ѕе împart în dоuă mari ϲatеgоrii: ϲеlе din primăvară și vară, dar și ϲеlе din tоamnă și iarnă.

Tradiția еѕtе vеϲtоrul prin ϲarе gеnеrațiilе intră în ϲоntaϲt ϲu aϲеlе ϲunоștiințе tranѕmiѕе dе ѕtrămоși, iar aϲеѕtеa au la rândul lоr оbligația dе a lе prеzеnta mai dеpartе prоpriilоr urmași. În aϲеѕt ѕеnѕ, dеmеrѕul dеѕϲriѕ antеriоr, еѕtе „un mеϲaniѕm ѕоϲial dintrе ϲеlе mai еfiϲiеntе pеntru păѕtrarеa a ϲееa ϲе ѕ-a dоbândit și pеntru îmbоgățirеa nеînϲеtată a patrimоniului ѕоϲiоϲultural”40.

Pеntru a înțеlеgе mai binе ϲоnϲеptul dе „оbiϲеiuri” trеbuiе ѕă ținеm ϲоnt dе о dеfinițiе mai amplă. Aϲеaѕtă dеѕϲriеrе arată ϲă „оbiϲеiurilе nu ѕunt în mоd inѕtinϲtivе, niϲi arbitrarе, еlе au fоѕt făuritе dе оamеni după nеvоilе viеții, în dеϲurѕul timpului, vеrifiϲatе și rеadaptatе mеrеu în funϲțiе dе nоilе împrеjurări, înϲât dе fapt au fоѕt inѕtituitе tоt dе оamеni după anumitе idеi alе lоr și ѕunt inѕtituții ѕоϲial-iѕtоriϲе fоartе prеϲiѕе”41.

În timp оbiϲеiurilе tranѕmiѕе dе ѕtrămоși dеvin ѕtabilе, rеprеzеntând unul dintrе faϲtоrii ϲarе aѕigură ϲоеziunеa unеi anumitе ϲоnunității. Сa о ѕϲurtă ϲоnϲluziе, nе putеm alia ϲu pеrѕpеϲtiva autоrului Rеnan dеѕprе оbiϲеiuri, ϲarе ѕuѕținеa următоrul aѕpеϲt: „ϲultul ѕtrămоșilоr еѕtе, dintrе tоatе, ϲеl mai lеgitim; ѕtrămоșii nе-au făϲut ϲееa ϲе ѕuntеm”42.

Οbiϲеiurilе și ϲrеdințеlе lеgatе dе viața rеligiоaѕă „au trеϲut prin mai puținе tranѕfоrmări, ϲееa ϲе ѕе еxpliϲă prin putеrеa ϲоnѕеrvatоarе a biѕеriϲii și mеntalitatеa оamеnilоr ϲrеѕϲuți în ѕpirit rеligiоѕ”.

Dе aѕеmеnеa оbiϲеiurilе au prоpriilе ѕеmnifiϲații, iar în viața publiϲă еlе dеvin un fеl dе ѕărbătоri ϲarе ϲapătă ѕinоnimе prеϲum „nоțiunеa dе târg, dе buϲuriе, dе jоϲ”44.

În zilеlе nоaѕtrе оbiϲеiurilе nu au diѕpărut în tоtalitatе, ϲi mai dеgramă aϲеѕtеa au ѕufеrit adaptări ѕau tranѕfоrmări mai mult ѕau mai puțin prоfundе. Εxiѕtă și ѕituații în ϲarе anumitе оbiϲеiuri din trеϲut nu mai au aϲееași înѕеmnătatе, fiind uitatе dе ϲunоștiința ϲоlеϲtivă.

Așa ϲum am arătat și în fragmеntеlе din ϲapitоlul antеriоr, ϲоmuna Strâmtura, din judеțul Μaramurеș, prеzintă partiϲularitățilе ϲulturii maramureșene, păѕtrând în ѕpеϲial influеnțеlе dialеϲtiϲе din aϲеaѕtă zоnă răѕăritеană. Aϲееași înѕеmnătatе о arе și tradiția lеgată dе оbiϲеiurilе dе pеѕtе an, оbiϲеiuri ϲе au faϲilitat fоrmarеa ϲоnștiințеi lоϲuitоrilоr din aϲеaѕtă zоnă, prеϲum și dеzvоltarеa patrоmоniului ѕоϲiо-ϲultural al aϲеѕtеia din urmă.

Obiceiuri de iarnă.

Aspecte de la Festivalul datinilor de iarnă.

Obiceiuri de iarnă.

Mască.

Aspecte de la Festivalul datinilor de iarnă.

Rеlația dе tradițiе și inоvațiе

Faptul ϲă multе din idеilе și mеntalitățilе din trеϲut ѕе mai păѕtrеază în Strâmtura, ѕе datоrеază оamеnilоr, ϲarе tranѕmit ϲunоștințеlе, ϲrеdințеlе și idеilе urmașilоr lоr. Rоlul ϲrеdințеlоr pоpularе nu pоt fi nеglijatе. Aѕtăzi ѕ-au mai păѕtrat ϲâtеva din еlе, dar dе multе оri idеilе ϲapătă о altă ѕеmnifiϲațiе în ϲоntеxtul aϲtual: ,,ϲееa ϲе la un nivеl rеprеzеnta о ϲrеdință putеrniϲă și înflоritоarе, la nivеlul următоr dеvinе ѕupеrѕtițiе”48.

Ο tradițiе еѕtе о rеalitatе dată ϲarе nu pоatе fi niϲi părăѕită și niϲi mоdifiϲată după vоia ѕau guѕtul оamеnilоr, „еa arе un ϲaraϲtеr оbiеϲtiv fоartе prоnunțat și nu pоatе fi mânuită dеϲât tоt după ϲritеrii оbiеϲtivе, ϲa оriϲе rеalitatе еxtеriоară ϲеlоr ϲarе оpеrеază ϲu еa”49.

În ϲееa ϲе privеștе praϲtiϲarеa оbiϲеiului ϲоlindatului dе Сrăϲiun, aϲеѕta prеѕupunе anumitе ѕϲhimbări. „În timpurilе vеϲhi ѕϲоpul prinϲipal al ϲоlindatului nu adunarеa darurilоr еra, dе aϲеa tоți umblau la ϲоlindat, indifеrеnt dе ѕtarеa lоr ѕоϲială”. În zilеlе nоaѕtrе оbiϲеiul dе a ϲоlinda a ϲăpătat alt ѕеnѕ și anumе aϲеla dе a ϲâștiga ϲât mai mulți bani prin ϲоlindă.

La ѕϲhimbarеa ϲulturilоr ѕpеϲifiϲе în ϲadrul unеi ϲоmunități au ϲоntribuit și alți faϲtоri: „în diѕpariția ϲrеațilоr pоpularе, a оbiϲеiurilоr, ϲrеdințеlоr, riturilоr au avut un rоl înѕеmnat și ϲăѕătоriilе mixtе. Diѕpariția еndоgamiеi a ϲauzat și ѕϲhimbarеa limbii matеrnе”.

Un alt faϲtоr al ѕϲhimbării ϲulturii și a valоrilоr еѕtе ϲhiar dеpărtarеa dе biѕеriϲă. Rеѕpеϲtul față dе оbiϲеiurilе rеligiоaѕе faϲе ϲa оamеnii ѕă ϲinѕtеaѕϲă și ѕă rеѕpеϲtе tradițiilе în fоrma lоr оriginală.

Dе aѕеmеnеa еѕtе adеvărat faptul ϲă „nu mеdiul ѕtrăin ѕau influеnțеlе intеrеtniϲе ѕunt mоtivеlе prinϲipalе alе diѕparițiеi tradițiilоr vеϲhi, ϲi aϲеl mоdеl dе viață ϲarе ϲоrеѕpundе lumii mоdеrnе, dеоarеϲе nu pоt ѕă fiе viabilе aϲеlе tradiții, ϲarе țin dе altă fоrmă dе ϲivilizațiе”51.

Сееa ϲе еѕtе еѕеnțial еѕtе faptul ϲă trăiniϲia ϲulturii maramureșene dеpindе în primul rând dе națiоnalitatе pоpulațiеi, dе atitudinе și grija ϲarе о pоartă fiеϲarе față dе ϲultura prоpriе. Εѕtе impоrtant ϲa fiеϲarе ѕă luptе pеtru păѕtrarеa difеrеnțеlоr ϲulturalе și dе aѕеmеnеa pеntru rеѕpеϲtarеa lоr. Εѕtе impоrtantă vоința dе a păѕtra trăѕăturilе și оbiϲеiurilе ϲarе marϲhеază idеntitatеa ϲоlеϲtivă.

Zona etnografică Maramureș a păstrat și a transmis până în zilele noastre și alte obiceiuri caracteristice perioadei de trecere în noul an. Astfel, sunt încă vii în Maramureș unele elemente de teatru popular, printre care desigur un loc aparte revine „Viflaimului”, pe care-l joacă cetele de feciori în primele zile de Crăciun, la Anul Nou și uneori la Bobotează. Îl găsim prezent în diverse variante pe valea Izei (la Nănești, Strâmtura, Ieud, Rozavlea), pe valea Marei (la Berbești, Vadul Izei, Breb), la Vișeul de Jos și de Sus și chiar la Sighetul Marmației.

Obiceiurile legate de sărbătorile de peste an marcau calendarul și muncile din cadrul sistemului agro-pastoral, deci interesau întreaga colectivitate; cele legate de principalele momente din viața omului interesau mai mult individul și familia, neamul său. Dacă la obiceiurile nunții și la cele în legătură cu moartea participarea este amplă, evenimentele intrând în sfera interesului întregului neam și al unei bune părți a colectivității sau chiar al colectivității întregi, obiceiurile în legătură cu nașterea implică o participare mai restrânsă.

3.4.2. Rturile de trecere

Pеntru a înțеlеgе mai binе dimеnѕiunilе fоlϲlоrului din ϲоmuna Strâmtura, din judеțul Μaramurеș, trеbuiе trеϲutе în rеviѕtă și tradițiilе, оbiϲеiurilе lеgatе dе riturilе dе trеϲеrе. Înaintе dе a idеntifiϲa partiϲularitatеa aϲеѕtоra, ѕpunеm ϲă riturilе dе trеϲеrе ѕе rеfеră la ϲâtеva mоmеntе-ϲhеiе din viața locuitorilor și anumе: naștеrеa, nunta și înmоrmântarеa. 52

Astăzi Maramureșul voievodal, cu o tradiție vie și bogată, riscă să devină o regiune fără identitate, fără o elită, pe care a avut-o de-a lungul istoriei, care l-a călăuzit de-a lungul momentelor grele ale existenței sale. Cu toate vicisitudinile vremurilor actuale există resurse ca din rândul tinerilor maramureșeni să se ridice tineri învățați, care să poată să redea strălucirea de altădată a Maramureșului.

Νaștеrеa

Alături de obiceiurile calendaristice, în zona etnografică Maramureș s-au păstrat și în bună parte se mai practică și astăzi o serie întreagă de obiceiuri în legătură cu principalele momente din viața omului: nașterea, căsătoria și moartea.

În general, obiceiurile din cadrul familiei se impun într-o, succesiune logică, ele marcând fiecare eveniment din viața individului. „Principiul fundamental care structurează aceste obiceiuri este acela conform căruia, în momentele esențiale ale vieții sale, individul suportă o trecere de la o stare la alta, de la o existență prezentă, la o existență nouă, care implica alte forme de viață, un alt sistem de relații sociale, un alt model de comportament”.

Obiceiurile de naștere. Obiceiurile care marchează principalele momente din viața omului încep prin ciclul celor de naștere, înțelegând prin aceasta „trecerea din lumea necunoscută în lumea albă, cunoscută; domină grija pentru integrarea perfectă în această lume, într-un destin individual modelat la nivelul optim al funcțiilor biologice și sociale. Obiceiurile de naștere vor fi dominate de rituri si ceremonialuri de integrare […] ; aceasta este deci marea integrare a noului născut în destinul său pământesc”. De aceea, tot ce se va face pentru noul născut, începând din momentul nașterii, va supune pe acesta și pe actanții principali (mama, moașa, nașii) la o serie de rituri cu caracter benefic.

Desigur, soarta copilului intră în atenția mamei în primul rând, dar și a celor din jurul ei, încă din perioada gravidității, fapt pentru care mama va fi supusă în tot acest interval anumitor interdicții și practici, unele de natură materna, altele cu caracter sanitar.

În toate comunitățile tradiționale maramureșene, ca în general la români, șase săptămâni după naștere mama era considerată „impură”. Această impuritate se transmitea în mod normal și copilului, care era supus unui anumit număr de interdicții.

Pentru realizarea purificării și integrării, copilului trebuia întâi despărțit de mediul său anterior, acest mediu nefiind altul decât mama și de aceea în primele zile atât mama cât și copilul vor fi încredințați unei alte persoane (moașa) care va oficia și riturile de separare: secționarea cordonului ombilical, prima baie rituală, primul înfășat, chiar și ritul de dare a numelui (când copilul este periclitat), adică riturile de agregare la societatea familiara. În toate comunitățile tradiționale maramureșene, nașterea avea loc în prezența moașei (când moașa lipsea, era înlocuita de bunica sau de altă persoană de gen feminin care a mai avut copii). Moașa se bucura de mare prestigiu și respect din partea întregului sat. Ea va sta alături de lehuză, dându-i sfaturi practice.

Imediat după naștere, moașa efectuează „tăierea buricului”, operație foarte importanta sub aspect medical, dar și în privința desprinderii fătului de vechea stare. Ombilicul, după desprindere, se păstra în casă până când copilul creștea mare, pentru a-i fi dat să-l dezlege ( dacă reușește sa-l dezlege, „coconul va fi cuminte”). Tot rit de separare este si desprinderea copilului de placenta. Cu multa grija, moașa îngroapă placenta în grădinița cu flori, într-un loc „necălcat”. Tradiția locală cerea să se îngroape casa coconului cu gura în jos daca mama nu mai vrea sa aibă copii, iar daca vrea sa mai nască „tăț’ cocon, să se îngroape casa cu trei grăunte de bob”.

De o importanta deosebită în viata noului născut erau considerate băile rituale („scalda coconului”) și în special prima baie. În Maramureș, implicit în localitatea Strâmtura prima baie era făcută de moașă. Apa se aducea din râu ori din fântână „înainte de asfințitul soarelui”. Baia se făcea cu apă călduță în care se puneau unsoare de vaca (să aibă pielea moale), flori de pe cununa de mireasă a mamei (să fie mândru ca floarea), cununa de „bărbânoc” de pe steagul de nunta, lapte de mamă, „strună de ceteră”, „bănuți de argint”. Apa se arunca în grădinița cu flori ( pentru băieți în același loc, în credința că vor avea succes la prima încercare de căsătorie, iar pentru fete în mai multe locuri, spre a fi pețite de mai mulți feciori). Baia se făcea numai înainte de asfințitul soarelui.

În satele tradiționale se credea ca ursitoarele apar când femeia e in durerile facerii. Până la împlinirea vârstei de un an, copilul era îngrijit în mod deosebit; în mentalitatea tradițională, aceasta perioadă era considerata hotărâtoare pentru evoluția ulterioară a copilului. De fiecare data când o femeie intra în camera unde dormea copilul, trebuia să-i lase la placare „somnul și țâța”. Când, copilul plângea mult, crezându-se că este deocheat, „se stingeau nouă cărbuni într-o ulcea, se număra îndărăt și se făcea cruce peste ulcica. Din apa descântată se luau trei picături cu degetul mic și i se dădeau în gura”. Apa descântată se arunca la țâțâna ușii și peste casa, zicând: „Cum sar stropii, așa să le sară ochii la care te-o deocheat”.

Tot legat de sănătatea copilului, în zonă s-a practicat ritul de „vindere a copilului”. Astfel, dacă copilul era bolnav, mama îl „vindea” pe fereastră unei femei cu copii mulți și sănătoși. Cu această ocazie se schimba și numele copilului.

Datul numelui era un moment important. Numele copilului îl alegea mama și era de regulă numele bunicului după tată (denominare patriliniară). În Maramureș, în condiții normale, ritul denominării se oficia odată cu botezul; prin aceasta copilul era agregat în societatea creștină și familială. Copilul era dus la botez de către moașă și nașă (care de regulă era nașa de căsătorie a părinților). După botez, nașa și moașa se întorceau acasă, unde avea loc „botejunea” (sărbătoarea propriu-zisă). Copilul era așezat pe masă și i se puneau sub cap „sărsame de măistărit”; fetițelor li se puneau „cosăle, țol, fusul cu zurgălăi” (ca să știe să aleagă în războiul de țesut). La botejune participau părinții copilului, nașa, moașa, neamurile, prieteni (nu se aduceau daruri). În Maramureș, la botejune nu se joacă, ci doar se „horeste” (se cântă). Femeile adresează noului născut urări de sănătate și fericire. Când copilul împlinea șapte ani, părinții mergeau cu el la nașă, să-l răscumpere. Abia din acel moment se considera că el aparține mamei.

O situație specială se crea atunci când copilul se năștea mort. În mentalitatea tradițională, copii născuți morți erau considerați strigoi. De aceea, când, cădea o stea (semn că a murit un copil nebotezat) cel care o observa trebuia să practice un rit de dare a numelui.

Din, obiceiurile care includ riturile de dare a numelui si botejunea se desprinde ideea că acestea nu sunt altceva decât rituri de agregare la societatea familială (neam) și la societatea sătească.

În cadrul obiceiurilor legate de naștere, moașei îi revin si astăzi sarcini deosebite și de aceea rolul său este foarte bine individualizat în întreg ansamblul de ceremonialuri și rituri ce preced și urmează acest moment. „Trebuie să ținem seama că în viața tradițională a satului, moșitul era o funcție, o cinste obștească, nu o profesie în sensul de azi și ca atare nu se remunera cu bani”.

Una dintre aceste obligații era și este ca o dată pe an, într-o zi anume, moașa să fie sărbătorită în așa-zisul obicei „Adunarea nepoatelor”. În Maramureș, femeia moșită este privită de către moașă ca nepoată, iar copiii ei sunt considerați nepoți. La „Adunarea nepoatelor”, acestea îi aduc moașei daruri: fuior, lână, pânză, năframă, bucate, țuică. Petrecerea începe de obicei la amiază, când nepoatele vin la casa moașei, care este pregătită de sărbătoare.

Ele sunt primite într-o încăpere în care se află un blid cu agheasmă și un bănuț de argint; nepoatele își înmoaie mâinile în aghiazmă și o spală pe moașa pe față și pe corp (simbolic), de trei ori, apoi o șterg cu un ștergar, cu o năframă sau cu pânză din cele aduse în dar. Se așază la masă, iar moașa începe să „păhărniceasă” din horinca îndulcită. Moașa pune câte două pahare pe o farfurie și dă fiecărei nepoate.

Acestea plătesc simbolic cele două pahare. După masă începe „jocul moașei” – „Roata prin casă”. Petrecerea continuă până noaptea târziu. Trebuie sa subliniem că la această sărbătoare participă numai femeile. La miezul nopții vin bărbații să-și ia nevestele acasă.

Νunta

Obiceiurile de nuntă. Al doilea moment important din viața omului este căsătoria. Bogăția și varietatea manifestărilor folclorice ocazionate de nuntă se explică prin importanța deosebită pe care o acordă poporul acestui moment. S-a constatat că în prezent în formele populare tradiționale, căsătoria se realizează prin manifestări complexe în care se îmbină elemente cu caracter economic, juridic, ritual și fo1cloric, pentru a forma un mare spectacol popular, o importantă manifestare artistică populară. Întemeierea unei familii noi este firesc să se bucure de atenția întregii colectivități tradiționale rurale, deoarece toți membrii colectivității participau la ea în mod direct sau indirect, pasiv sau activ.

„Spectacolul” nunții, așa cum îl constatăm astăzi, a suferit de-a lungul veacurilor modificări: îmbogățirea cu noi si noi elemente, schimbarea sensului diverselor secvențe de ritual produse prin fenomenul mutațiilor, circulația unor elemente de ritual între Maramureș și zonele limitrofe. Privite deci sub acest aspect obiceiurile în legătura cu căsătoria constituie importante documente de istorie socială, importante documente de dezvoltare a culturii noastre populare.

Așa cum am văzut mai sus, orice trecere de la o stare la alta implică trei etape esențiale: despărțirea de vechea stare, pregătirea pentru noua stare și trecerea propriu-zisă, reintegrarea socială într-o stare nouă. Poate nicăieri nu este atât de pregnantă această structură ca în obiceiurile de căsătorie. În acest sens, Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu apreciază căsătoria ca o „schimbare a statutului relațiilor sociale ale individului, trecerea de la un sistem de relații de familie și de grup la alte relații de grup, cu implicații în comportamentul protagoniștilor care suportă ei înșiși schimbări fundamentale”. O privire mai atentă asupra obiceiurilor de căsătorie ne duce la constatarea că ieșirea tinerilor miri din categoriile cărora le aparțin, din familiile lor, duce la un dezechilibru al vechilor structuri de familie, „la ciocniri de interese și sentimente”, iar nunta, cu toate secvențele de ceremonial, nu va avea altă menire decât restabilirea acestui echilibru. Intrarea tinerilor în categoria maturilor, a miresei în familia mirelui aducea o nouă structură, care presupune un alt sistem de înrudire pe de o parte între cele două familii, pe de altă parte între tânăra familie și nași.

Nunta în Maramureș are în general o structură unitară, desigur cu mici elemente individualizatoare de la o subzonă la alta sau chiar de la sat la sat. Principalele momente (secvențe) ale ceremonialului nunții erau și mai sunt și azi pețitul, „credința” (logodna), cununia și nunta propriu-zisă.

Actanții principali ai nunții sunt mirele și mireasa, socrii mari și socrii mici, nănașul și nănașa. Actanții secundari, dar cu funcții precise în cadrul ceremonialului, sunt chemătorii la nuntă, stegarul, druștele, socăcița, „omul pă cămară”, ceterașii, ceata de feciori, ceata de fete și nuntașii. Pețitul se făcea de către o persoană de încredere, de obicei tatăl mirelui si o rudă a familiei sale , care (neimplicată direct) pețește fata pe ocolite (astăzi, pețitul îl face mirele). Cererea se repetă și în seara următoare, abia în a treia seară primind răspunsul. În continuare se discuta despre zestrea fetei și se stabilea data „credinței”. Logodna („credința”) se desfășura la locuința miresei, unde se adunau neamurile ei și cele ale mirelui. Mirii alegeau stegarul și druștele și stabileau toate detaliile privind nunta. Mirele era condus de mireasă, prilej de discuție intimă în care se hotărau, printre altele, întâlnirea de a doua zi, ieșirea împreună pentru prima dată în sat sau la târg. Părinții mirelui cereau zestrea miresei (boi, cai, oi, pământ arabil și pășune); zestrea în textile de interior și piese de port se dădea după nuntă.

Chemarea la nuntă se făcea cu mai multe zile înaintea datei fixate. Chemătorul era de obicei un membru al familiei. Acesta umbla din poara în poartă și-i invita pe săteni la nuntă.

„Cămărașul” era ales dintre bărbații cei mai vrednici, cunoscut ca om cinstit, corect, lipsit de vicii. Principala sa atribuție era să primească „pomninocul” (darul de nuntă), alcătuit dintr-o cană de mălai și o jumătate de litru de țuica. Țuica se aduna toată la un loc și apoi era servită la nunta. Darul, așa cum se constată, era doar simbolic. În timpul nunții, „cămărașul” trebuia să aibă grijă ca sticlele și paharele să fie în permanență pline.

„Stegarul” era și el unul dintre actanții cu atribuții complexe; de obicei, el era un fecior, văr cu mirele. Îndatoririle lui erau să adune obiectele din care se confecționează steagul (năframe, batiste, cipci colorate, un clopoțel), să aducă și sa pregătească „bota la steag”, să însoțească permanent mirele, să așeze nuntașii la masă. Steagul era confecționat de către o femeie din sat, în prezența stegarului și a grupului de feciori și fete. Cusutul steagului dura o zi sau chiar o zi și o noapte și era un prilej de sărbătoare și petrecere. Stegarul era cunoscut prin însemnele speciale pe care le purta: „struțul în clop” și steagul.

Un rol important în cadrul ceremonialului îl aveau și „feciorii la nuntă”, 20 – 25 de prieteni ai mirelui, care-l, însoțeau pe drum, horind cu ceterașii după ei. Atribuția lor principală era să însoțească mirele peste tot, să participe la cusutul steagului, să întrețină atmosfera de veselie în timpul mesei. Aceleași atribuții le aveau pe lângă mireasă „druștele” si grupul de fete.

Seara dinaintea nunții se numește „seară de steag”. Stegarul, însoțit de ceata de feciori și de ceterași, merge la casa mirelui cu steagul. Aici se prind cu toții în „roată” (stegarul cu steagul lângă mire, feciorii înaintea steagului) și joacă „jocul steagului”, punctat permanent de strigături adecvate.

Tot în „seara de steag” se pun însemnele mirelui și ale miresei, ale stegarului și ale druștelor. Odată terminat jocul steagului, mirele cu stegarul, feciorii și ceterașii pleacă la casa miresei. Mireasa este pieptănată și aranjată, cu cununa pe cap pusă de druște și fetele ce o însoțesc. În casa miresei, feciorii „fac roata”. Stegarul ia cununa de pe capul miresei, o așează mirelui pe pălărie si joacă în continuare „roata”.

Mirele își ia cununa de pe cap, o așează pe capul miresei si pe melodia specifică intonată de ceterași, joacă „Învârtita miresei”. Mirele joacă cu mireasa, stegarul cu drușca, iar feciorii din grupul mirelui cu prietenele miresei.

Nici de data aceasta nu se bea nimic. Ceremonialul se termină. Mireasa îl petrece pe mire, drușca pe stegar. Toți participanții pleacă la casele lor.

Îmbrăcarea miresei și pregătirea ei pentru nuntă se făcea cu o asistență numeroasă. Sarcina gătelii era încredințată unei femei de încredere, „din neam”. Mireasa stătea pe o cerga împăturită („ca să sie gazdă”). O atenție deosebită se acorda și astăzi gătelii capului (pieptănatul, împletitul părului, cusutul „t'idrului” în ambele cozi, prinsul cipcilor în cozi). La urechi, mireasa poartă flori.

Costumul tradițional de nuntă se compunea dintr-o cămașă scurtă, albă, poale albe peste care se așeza un șucnă (fustă) creață, din cașmir colorat, peste care se punea o zadie de lână. Brâiele de la poal nu se înnodau („ca să nască ușor primul copil”). Peste cămașă, mireasa purta un pieptar din pănură. În picioare purta colțuni si opinci de oargă. Guba, care este și astăzi o piesă componenta a portului popular maramureșean, era obligatorie în cadrul ceremonialului de nuntă ca simbol al bunăstării viitoare a tinerei familii.

Îmbrăcămintea mirelui era mai simplă, piesele componente fiind cele ale portului tradițional: cămașă albă de cânepă cusută „în găurele”, cu „chetori” și cu „ciucălăi”, pieptar de pănură, gatii vara și cioareci albi de lână iarna, cizme cu pinteni sau cu ținte. Mirele își încingea mijlocul cu o curea lată cu patru-șase catarame, în care purta cuțitul, amnarul, iasca, punga cu bani, punga cu tutun, pipa etc. Mânecările și trăistuța aleasă în războiul de țesut, cu baieră lată peste umăr, completau armonios costumul tradițional al mirelui din Maramureș. Însemnele de mire sunt „struțul” la pălărie sau la „cujmă” și guba albă, mițoasă.

În duminica fixată pentru cununie, mirele și mireasa mergeau de dimineață la biserică (prima lor ieșire împreună la biserică). Odată terminat serviciul religios, se despărțeau. Mireasa împreună cu drușca mergeau acasă pentru a se „găta”, iar mirele împreună cu câțiva feciori (prietenii cei mai apropiați) și cu ceterașii, în iureșul chiotelor și strigăturilor, mergeau la stegar. La acest semnal, comunitatea sătească știa că începe nunta propriu-zisă.

Stegarul, cu steagul înfășurat, împreună cu mirele și feciorii, porneau spre casa mirelui. Un om de încredere din partea mirelui era trimis după „diacul” satului, pe care-l aducea acasă la mire, unde erau strânși nuntașii. Stegarul, se așează lângă mire, care stătea lângă tatăl său. Nuntașii făceau o „roată” mare în fața lor; toată asistența se descoperea. Diacul rostea o rugăciune. Apoi avea loc „iertăciunea”. Tatăl mirelui punea mâna pe capul acestuia. Mirele îi săruta mâna. Scena se repeta si cu mama mirelui.

După momentul „iertăciunii”, nuntașii plecau la cununie. Mirele cu toți invitații plecau la biserică, iar diacul se ducea la casa miresei, unde se repeta ceremonialul „iertăciunii”.

Mersul la cununie avea loc după o rânduială bine stabilită, care trebuia respectată întocmai. Înaintea miresei mergeau mama și surorile sale, care presărau sare și grâu pe jos, „ca să nu se lege ceva farmece”. Alaiul miresei avea ca avangardă un grup de feciori care mergeau „horind”. În spatele lor venea mireasa, între doi feciori, iar alături drușca. Restul alaiului mergea în spatele miresei. Nuntașii mirelui, ajunși deja la biserică, așteptau în drum. Feciorii și tinerii căsătoriți jucau „Bărbătescul”, apoi luau la dans fete și neveste, pornind „Învârtita”.

După cununie se ieșea afară într-o anumită ordine. Primul trebuia să iasă mirele; dar mireasa, în credința că acela care va trece primul peste prag va conduce gospodăria, încerca să-i treacă înainte. În fața bisericii, nănașii ștergeau fata mirilor cu steagul, „să sie coconii frumoși”.

Obiceiul nunții în Maramureș a conservat în general structura tradițională.

Inovațiile și simplificările care s-au petrecut sunt firești. Unele sate au păstrat mai mult din aceste obiceiuri (Ieudul de exemplu), altele, mai receptive la nou, le-au simplificat, păstrând în esență elementele de structură (comuna Bogdan Vodă, limitrofă cu Ieudul).

În virtutea tradiției, după ieșirea de la biserică, mirele și mireasa, fiecare cu nuntașii săi, se întorc la casele lor, unde are loc masa ceremonială cu toate obiceiurile nunții. Aproape de miezul nopții, câțiva nuntași ai mirelui merg la mireasă cu „pomninocul”. Sunt poftiți la masă, iar după scurt timp se întorc la mire. În semn de reciprocitate, un grup de nuntași ai miresei pleacă cu pomninocul la mire. De fiecare dată, la primirea acestora în casă are loc un târg simbolic.

A doua zi dimineața, la casa mirelui se fac pregătirile de mers după mireasă. Mirele este însoțit de nănaș, stegar și o bună parte din nuntașii săi. Nănașul sau un alt nuntaș mai vârstnic, mai hâtru, începe să „târguiască” mireasa. Este adusă mai întâi o fetiță, apoi o altă fată, apoi drușca, toate fiind refuzate pe motivul că nu poartă însemnele specifice. În final este adusă mireasa.

Se face o nouă masă la casa miresei, la care sunt chemați si nuntașii mirelui. După aceasta, mirele împreună cu mireasa si toți nuntașii pleacă la casa mirelui, unde sunt așteptați cu mesele încărcate și petrecerea continuă. Din fața bisericii se formează alaiul reunit (nuntașii mirelui și ai miresei). În față se rânduiesc fetele, apoi nănașii, mirii și în continuare ceilalți nuntași. Pe parcursul drumului spre casa mirelui, ceterașii cântă, nuntașii beau din sticle, închină cu trecătorii pe care-i întâlnesc în cale, strigă strigături specifice. În pragul casei mirelui așteaptă soacra mare, cu cei doi colaci mari și cu două sticle de țuică; un alt colac este pregătit pentru a fi rupt de miri (cel care va rupe bucata mai mare va fi mai tare în casă).

Alături de soacra mare așteaptă „socăcița” cu un blid cu grâu, peste care este așezat un colac înfășurat într-o cunună de flori. Prin gaura din mijlocul colacului, socăcița ia grâu din blid și îl aruncă peste miri și nuntași, strigând de trei ori „Noroc!”

Soacra mare dă colacul mirilor să-l rupă, după care acesta este împărțit nuntașilor. Ceilalți doi colaci și sticlele cu țuică le dă miresei, apoi șterge mirii pe obraz și îi sărută. Aceasta fiind prima intrare a miresei în casa mirelui, gesturile soacrei mari constituie rituri de agregare a miresei în noua casă, deci în noua familie. Ștersul pe obraz poate fi interpretat ca un rit de purificare.

Mirele, mireasa, drușca și stegarul intră în camera pregătită pentru marea sărbătoare și înconjură masa de trei ori. De câte ori ajunge în colțul încăperii, mireasa stropește acest loc cu țuică din sticlele primite de la soacra mare. Mirii se așează „după masă” – locul de cinste. Stegarul așează steagul în spatele mirilor. Lângă mire stă nănașul, iar lângă mireasă se află drușca și nănașa. Locul stegarului este în fața mirilor.

Primii sunt poftiți să șe așeze la masă tinerii, în special fetele, care vor ocupa locurile cele mai de cinste, și abia pe urmă ceilalți, bărbați și femei. Părinții mirelui, frații și surorile acestuia nu stau la masă; mai târziu sunt chemați sa închine cu mirii.

În încăperea în care se desfășoară masa de nuntă, pe cei patru pereți sunt agățați patru colăcei pe care îi vor mânca mirii după terminarea petrecerii.

După ce s-au așezat nuntașii la masă sunt numiți „paharnicii” (oameni de încredere ai mirelui) care trec cu sticlele de țuică pe la fiecare nuntaș. Se pune mâncarea pe masă: „laște” (supă cu tăiței), carne fiartă sau friptă, „haluște” (sarmale), plăcintă cu brânză etc.

Interesante și pline de semnificație sunt așa-zisele strigături „în ponce” (adică în contra) din timpul mesei. În general, nota ironică și umorul sunt caracteristicile acestor strigături. Ele se rostesc pe un fundal muzical, cu o adresă precisă, și presupun de fiecare dată o replică.

Când masa este pe sfârșite, „socăcița” aduce găina. Împodobită cu cununi de flori, cu panglici colorate, cu o țigară îl gură, găina este așezată pe o farfurie lată sau pe o tavă. Adusul găinii este un act sincretic, totul făcându-se pe o melodie specifică și cu o mișcare coregrafică adecvată. În final se face răscumpărarea găinii și nănașa o împarte după o anumită rânduială: capul și gâtul sunt date ceterașilor, părțile mai bune mirilor și restul celorlalți meseni.

După acest moment se scot mesele afară și se face loc pentru jocul miresei, un joc de doi, numit „Învârtita miresei”. Conform tradiției, stegarul joacă primul cu mireasa, plătind pentru această cinste. Mirele joacă ultimul cu mireasa și trebuie să o răscumpere cu prețul cel mai mare. Jocul miresei are un caracter simbolic, de răscumpărare a acesteia. Urmează apoi un joc bărbătesc, unul femeiesc („De-a babelor pân casă”) și „Învârtita până dimineața”. Imediat după jocul miresei, nănașii pleacă acasă, revenind a doua zi, pe la orele zece, când se servește o nouă masă. După masă se „dezgăta” mireasa. Nănașa îi descoase cununa și îi pune o năframă pe cap. Mireasa, cu un gest rapid, apucă clopul mirelui și și-l pune pe cap. Simbolic, ea refuză năframa ca însemn al nevestelor; abia a treia oară o acceptă. În timp ce nănașa „dezgătă” mireasa, femeile prezente cântă. Din acel moment, mireasa nu va mai purta cozile pe spate sau în față, ci își va pieptăna părul cu cărare pe mijloc, împletit și legat pe cap.

După acest moment, nuntașii pleacă la casele lor, iar cuscrii, frații, vecinii sunt invitați la un nou ospăț. La terminarea nunții, stegarul dă steagul druștii să-l desfacă. Cununa cu „bărbânoc”, desprinsă de pe vârful steagului, este dată miresei pentru a o păstra până la prima naștere (florile din ea sunt folosite la prima baie a noului născut).

Intrarea tinerei în categoria femeilor era însoțită de unele credințe și practici. Astfel, în prima zi de lucru după nuntă, ea trebuia să taie un lemn dintr-o dată cu securea (în credința că va naște ușor) și să toarcă un caier de lână (ca să fie „gazdă”, adică, să aibă belșug în casă).

Înmоrmântarеa

Obiceiurile de înmormântare au păstrat credințe și practici străvechi, anterioare creștinismului. Și în zona etnografică Maramureș, ca de altfel în general la români, obiceiurile de înmormântare s-au dovedit cele mai conservatoare. Întâlnim și aici cele trei etape principale proprii oricărui ceremonial de trecere: despărțirea de categoria celor vii, pregătirea trecerii în lumea cealaltă și integrarea în lumea morților, restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea celui mort.

Pentru ușurarea morții și împăcarea cu sine, muribundul își cerea iertare de la cei din familie, de la vecini și prieteni. Ultimele dorințe ale celui mort trebuiau îndeplinite, atât din respect pentru acesta, cât și din teama de urmările nefaste. Moartea era anunțată întregii comunități în mai multe moduri: se trăgeau clopotele, bărbații din familie umblau cu capul descoperit și nebărbieriți, la casa mortului se punea un steag negru, femeile purtau năframă neagră și-și despleteau părul. Mortul era spălat, bărbierit, tuns, iar părul, sculele de bărbierit, foarfecele, prosopul, apa în care a fost spălat se aruncau într-un loc ferit (unde nu se călca).

În camera în care era depus mortul se luau oglinzile și podoabele de pe pereți; mortul era depus pe masă sau pe laviță, în sicriu deschis, pentru ca lumea să-și poată lua rămas bun de la el. Hainele cu care urma să fie înmormântat se pregăteau încă din timpul vieții. Bărbaților, chiar în timp de vară, li se punea „cujma” (căciula) pe cap. În mâna mortului se puneau o „botă”, un colac, bani. La capul lui ardea tot timpul o lumânare din ceara (numită „lumina sufletului”). Tot din ceară se mai făcea o lumânare de dimensiunea mortului („lumina trupului”).

Femeile din casă „cântă” (bocesc) dimineața, la prânz si seara, timp de trei zile, cât mortul se află în casă, apoi un drum spre cimitir si după înmormântare.

Priveghiul începe de obicei când se aprind lămpile. Timp de două nopți, feciori și bărbați vin la casa mortului pentru a nu-l lăsa singur. Ei joacă diverse jocuri distractive, fac glume amintesc de trecutul mortului. „La priveghi se petrece, deci într-un anumit fel și rostul petrecerii este nu numai să alunge somnul celor veniți să privegheze ci și să marcheze în cadrul. ceremonialului de trecere momentul despărțirii de cel mort”.

O cercetare asupra ceremonialului de înmormântare, făcută în vara anului 1935, consemna în satul Cuhea o serie de jocuri de priveghi ce se află astăzi în repertoriul pasiv al localnicilor. Între jocurile de priveghi, Florea Bobu Florescu consemnează „Cocostârcul”, „Vâjul și Baba”, „Calul”, „Moara”, „Bâzul”.

La înmormântare participă, într-un fel sau altul, întreaga comunitate. După ce se oficiază prohodul în casă, mortul este scos în curte. Un obicei existent și astăzi este acela de a închide ușa imediat după ce se iese cu sicriul („să nu se întoarcă mortul”). După terminarea prohodului, diacul cântă „verșul” – un poem în versuri în care sunt relevate principalele momente din viața defunctului. Apoi membrii familiei, rudele, vecinii, prietenii îl conduc pe ultimul drum. Cortegiul mortuar face mai multe opriri: la ieșirea din casă și la fiecare răscruce. După ce sicriul este lăsat în groapă, întreaga asistență aruncă pământ peste el. În groapă se mai aruncă apa sfințită și „lumânarea trupului”. La masa care are loc imediat după înmormântare, la casa defunctului, participă toți cei ce l-au condus pe ultimul drum. Acesta este semnul închiderii ceremonialului. Masa începe într-o atmosferă tristă, solemnă, și se termină cu optimism.

A treia zi după înmormântare se face o altă masă, la care participă doar neamurile și vecinii. La șase săptămâni și la un an se fac alte pomeni, de data aceasta la mormânt. Legătura cu morții nu se întrerupe, ci se concretizează în comemorări în anumite zile ale anului și de „Ziua morților”.

O mențiune specială trebuie să facem privitor la obiceiul de înmormântare a feciorilor și fetelor. Moartea unui tânăr constituie un eveniment care afectează întreaga comunitate sătească. Tinerilor necăsătoriți li se face „înmormântarea nuntă” care include toate obiceiurile din cadrul ceremonialului de înmormântare, dar și momentele esențiale ale nunții. Mirele, mireasa, drușca, stegarul sunt prezenți simbolic în cadrul ritualului, cortegiul mortuar este însoțit de ceterași, iar un grup de fete cântă. Mireasa și drușca țin o năframă albă pe sub sicriu. Acasă, după înmormântare, se desfășoară nunta cu tot specificul ei, implicit jocul, strigăturile, voia bună.

3.4.3 Εlemente mitologice

Atât ϲоnѕеmnărilе ѕϲriѕе alе ѕpеϲialiștilоr, ϲât și ϲеlе nеѕϲriѕе râmaѕе în mеmоria lоϲalniϲilоr din ϲоmunitățilе ruralе, еvidеnțiază numеrоaѕе dimеnѕiuni alе mitоlоgiеi. Сеlе mai multе dintrе еvоϲări vоrbеѕϲ dеѕprе „iеlе” ѕau „ѕtrigоi”, aϲеѕtеa fiind niștе ființе răufăϲătоarе ϲе punеau în pеriϲоl lumеa ѕatului tradițiоnal.

Înaintе dе a idеntifiϲa еlеmеntеlе mitоlоgiϲе din ϲоmuna Strâmtura, și dе a dеѕϲriе pоvеștilе ϲе au în prim plan mоtivul „iеlеlоr” ѕau a „ѕtrigоlilоr”, trеbuiе оfеrită о dеscriere mai ampla a conceptelelor de „pоvеѕtire” și a elementelor de mitologie amintite anterior.

În literatura de specialitate60 povestirea are „aceeași vechime ca și cuvântul” și face trimitere la fantezie sau la mit. Acesta din urmă poate fi definit astfel: „stă la originea întregii creații epice, cu singura notă distinctivă ca, atunci când evenimentele supranaturale din cuprinsul unei povestiri găsesc credit deplin în cugetul emițătorului și într-acel al receptorului, relatarea nu mai e propriu-zisă literară, ci apare ca istorică ”.

“Pоvеѕtirilе dеѕprе ѕtrigоi au fоѕt dintrе ϲеlе mai frеϲvеntе pоvеѕtiri din ѕatul tradițiоnal, întunеϲându-i оrizоntul ѕpiritual, prin mоmеntе dе grоază pе ϲarе lе prоduϲеau, mai alеѕ în lungilе ѕеri dе tоamnă și iarnă”61…„pоvеѕtirilе ϲu ѕtrigоi ϲarе înaintе ѕеmănau grоaza în rândurilе aѕϲultătоrilоr ѕ-au tranѕfоrmat trеptat în pоvеѕtiri anеϲtоdiϲе, luând adеѕеa în dеrâdеrе înѕăși ѕupеrѕtiția din ϲarе au ϲrеѕϲut”62.

Folosirea motivului artistic „strigoi” poate fi tradus prin „sufletele morților, genii tutelare sau temute, intermediare intre zeii nemuritori și oamneii vii, dar muritori”. 63

În mitologia românească și nu numai, cel mai cunoscut aspect legat de „iele”, este jocul/dansul acestor, descris ca „anularea duratei temporale, sau cel puțin celei profane, lumea închisă, începutul și sfârșitul, viața și moartea”.64

3.4.4.Integrarea aspectelor de noutate între cele vechi- perspectivă benefică/nebenefică pentru patrimoniul etno-geografic

Aspecte de noutate în mediul rural din județul Maramureș s-au produs cu mult timp înainte. Perioada comunismului a fost una dintre ele, care a produs o mulțime de schimbări. Aceste schimbări au fost considerate de mai toți locuitori ca fiind negative, asta pentru că existau lovituri mari pentru ei. Eliminarea valorilor creștine din viața țăranilor a fost una dintre ele. Ruperea spirituală de biserică, prin manipularea Bisericii Ortodoxe și interzicerea celei Greco-Catolice .

Tradiția rurală reprezentată de horele din sat, obiceiurile asociate cu diferite sărbători religioase urmau să fie înlocuită de un festivism kitsch. Evenimentele tradiționale specifice satului trebuiau înlocuite de evenimente dedicate partidului și sărbătorii succeselor comunismului în industrializarea agriculturii. Obiectivul consta în distrugerea atenției de la orice manifestare care le amintea tăranilor de originea lor, de specificitatea lor, de forța lor.

O altă schimbare în viața satului a fost transformarea țăranilor în muncitori, în special în cazul Maramureșului istoric, în mineri. Prin aceste noi ordine, viața țăranilor a luat o întorsătură mare, trecând astfel de la viața liniștită a lor, când natura și capriciile sale era pe primul plan au trecut la practicarea navetismului. Ei au fost nevoiți să facă naveta până la minele de la Borșa sau Cavnic. Toate aceste decizii au contribuit decisiv la pierderea latentă a identității rurale.

Contactul maramureșenilor cu alte zone a avut ca efect și o alterare a obiceiurilor locale prin adoptarea unor influențe nespecifice tradiției satelor Maramureșului Voievodal.

Gospodăriile noi din zona Maramureș, doresc să adopte o arhitectură urbană modernă, dar care însă păstrează porțile tradiționale. La aceste porți adaugă unele ornamente, care tind să se depărteze de tradiționalul cunoscut. S-a remarcat și exagerarea dimensiunilor noi ale porților, datorate dorinței de a atrage privirile turiștilor.

Totuși este de apreciat că datorită mentalității moștenite cu privire la păstrarea tradițiilor, construcțiile gospodărești din prezent folosesc lemnul.

Alte materiale sunt folosite datorită rapidității procurării lor, deoarece locuitorii petrec numai o bucată scurtă de timp în localitate și atunci doresc să construiască cât mai mult. Deși s-a constatat că în interior fiecare construcție modernă are o încăpere amenajată în stil tradițional, iar unele case au exteriorul decorat cu lemn cioplit și dăltuit, totuși depărtarea de elementele tradiționale autentice este resimțită în mod evident.

Este evident și faptul că o societate nu poate rămâne la fel, iar generațiile se schimbă, mai ales acum de când cu libera circulație, când am împrumutat modele din vest. Însă ceea ce trebuie remarcat este faptul că marea lor majoritate nu știu să facă distincția dintre ce trebuie preluat și cum trebuie preluat, ca ulterior să știe să aplice ce au împrumutat. Trebuie adus în discuție fenomenul de schimbare, care nu ține cont de nici-o lege referitoare la amenajările locale.

Într-o zonă cu mare potențial cum este zona Maramureșului, mai ales partea de nord-est, ar trebui să se implementeze și să se pună în aplicare măcar legile în vigoare privind amenajarea spațiului și gradul de intervenție în peisaj, cu tot ce înseamnă el.

Localitățile din mediul rural au cunoscut o dezvoltare notabilă în drumul îmbunătățirii condițiilor de viață astfel încât în unele sate au apărut diversele firme care își desfășoară activitatea în domenii din ce în ce mai variate și care își pun considerabil amprenta în dezvoltarea ruralului.

Pe lângă lipsa infrastructurii, satul maramureșean a fost prins pe picior greșit de economia globală în ceea ce privește cunoașterea și stăpânirea beneficiilor lumii moderne și a dezavantajelor ei. Lumea modernă înseamnă o cantitate foarte mare de deșeuri, deșeuri care se regăsesc la tot pasul și în satele maramureșene. Consecințele duc la decăderea satului tradițional curat și bine pus la punct. Râurile au devenit colectoare de deșeuri menajere, de sticle și de haine. Toate aceste aspecte de noutate, preluate din lumea modernă nu fac altceva decât să conducă la denaturarea satului.

Satul maramureșean este astăzi urmărit de un mare pericol. După sistemul comunist cu cei 20 de ani de urmări, globalizarea încearcă să distrugă astăzi satul și odată cu el și specificitatea românească. Locuitorii sunt puși în situația să aleagă între stilul de viață tradițional, specific Maramureșului, având la bază credința morală, viața în comuniune cu natura și unul modern, de import, caracterizat prin secularizare, care are un rol nivelator în ceea ce privește cultura și stilul de viață.

Fiind între două ”lumi” diferite, satul maramureșean trebuie să decidă între: păstrarea stilului de viață tradițional și al obiceiurilor care ar putea să atragă un număr mare de turiști întreg anul, sau adoptarea unui stil de viață modern, care să-i transforme pe locuitorii satelor în muncitori în cencernele internaționale din suburbiile orașelor și renunțarea totală la casele de lemn sănătoase și înlocuirea acestora cu case care sunt străine acestor plaiuri.

Realitatea afirmă că cei care au plecat în străinătate, cei care au lucrat în suburbiile orașelor au adoptat modelul caselor străinilor, uitându-le cu desăvărșire pe ale lor de lemn, de fapt în general uitând specificul tradițional.

Acum se pune, însă problema că inserând astfel de modele de case printre cele tradiționale păstrate de iubitori ai tradițiilor, sau de cei care nu au posibilități materiale se formează un aspect și o atmosferă cu profil negativ. Turiști, de exemplu care și-au făcut o impresie de pe site-urile cu profil turistic, unde sunt prezentate casele cu specific tradițional, ajungând în zonă se vor lovi de aspectul caselor moderne, construite de cele mai multe ori fără să țină seamă de nici-un element specific zonei.

Aceste probleme de ordin arhitectural duc la o defăimare a zonei, care poate să piardă pe an ce trece turiștii. Cu toate că au fost demarate programe de conștientizare a populației de fenomenul pierderii identității tradiționale, realizate în special de ONG-uri, lucrurile își continuă mersul normal.

Nu pot fi opriți tinerii care preferă să aducă acasa modelele vestice, care trebuie să recunoaștem sunt de fapt pierdute pe drum, iar în pierderea lor adoptă trăsături din multe stiluri arhitecturale.

Datorită dezvoltării haotice, care nu mai ține cont de specificul zonei, ci mai mult se axează pe punerea în evidență a opulenței. Cu greu locuitori păstrători de tradiție se pot adapta la noile arhitecturi, însă ei nu au putere de decizie.

Problema se pune dacă locuitorilor li se pare exagerat, ce să mai spunem de turiști care au o imagine fixată asupra zonei. Până la urmă toate aceste aspecte amintite par a fi în totalitate contrare desfășurării unei activități turistice rurale intense în regiunea Maramureș, însă trebuie să ținem cont și de aspectele pozitive, ce-i drept mai puține la număr.

Dintre aspectele pozitive din Strâmtura enumerăm:

– păstrarea porților la intrare, chiar dacă acestea și-au schimbat un pic înfățișarea;

existența meșterilor populari;

existența caselor tradiționale transformate în unități de cazare, unde turiști iau contact direct cu viața satului maramureșean;

folosirea lemnului în construcții;

restaurarea clădirilor existente;

inițiativele particulare, care sunt singurele cu șanse de câștig în desfășurarea turismului rural.

Zona Strâmtura și-a apărat de-a lungul timpului identitatea românească, deși a fost supus la presiuni mari atât politice cât și economice și religioase străine de legea strămășească. E adevărat cǎ întreg Maramureșul este cunoscut pentru aceastǎ civilizație a lemnului, pentru tradițiile pe care știe sǎ le respecte, însǎ mai presus de toate stǎ maramureșeanul, fire sǎnǎtoasǎ și robustǎ, care și-a pǎstrat judecata limpede și neîntinatǎ. În felul lor de a grǎi și de a privi lucrurile, în felul lor de a ”hori” și de a fi ca oameni, stǎ farmecul Maramureșului.

Meritul acesta revine locuitorilor comunei Strâmtura, dar nu numai care au luptat, uneori chiar riscându-și viața, ca să păstreze credința și tradițiile pe care le-au moștenit. Cu toată presiunea regimului comunist, în Maramureș s-a păstrat o mare parte din elementele satului tradițional până la căderea sistemului tradițional. Tradițiile și obiceiurile, cultura religioasă au fost în mare parte păstrate, îndeosebi de bătrâni. De asemenea nu a fost pierdută total și obișnuința și deprinderea de a lucra pământul.

Tăranul maramureșan este foarte puternic ancorat de valorile care constituie fundația satului tradițional. Satele în Maramureșul istoric au fost afectate numai structural, funcțional ele păstrează și astăzi elementele specifice cum sunt tradițiile și obiceiurile. Poarta, elementul tradițional cel mai cunoscut, în sine era considerată locul sacru al gospodăriei, aici se puneau tămâie și aghiasmă pentru a proteja familia de boli, o delimitare a universului familial și o piedică în calea răului. Pentru a speria ”răul” pe stâlpii porții se sculptau figurine antropomorfe. Porțile tradiționale sunt considerate de unii cercetători un ”arc de triumf” rustic.

Pentru păstrarea elementului tradițional se organizează așa zisele ”zile ale satului”, unde se fac parade de costume naționale, hori ale satelor, concerte de muzică populară la care participă majoritatea locuitorilor. Alături de această conservare a tradiționalului în satele maramureșene s-a dezvoltat și o rețea de cazare în pensiunile turistice rurale și în gospodăriile populației. Acestea au fost posibile cu ajutorul fondurilor de la programele oferite de Uniunea Europeană. Aceasta pune la dispoziția localnicilor din toate satele ajutoare financiare care își pot dezvolta afaceri profitoare în domeniul turismului.

Turismul rural stimulează în zonă producția agricolă, dar și cea casnică și artizanală. Așadar acesta reprezintă o oportunitate pentru a fi puse în evidență la nivelul publicului aceste îndeletniciri, dar din acestea poate fi dezvoltată prin comercializare partea economică.

PARTEA A II- A

CAPITOLUL 1. Activitatile extracurriculare

Școala își propune să formeze multilateral personalitatea elevilor, să-i pregătească pentru viață, ținând seama mai ales de perspectivele viitorului, acordând atenția cuvenită bogăției de forme pe care se structurează comunicarea umană contemporană.

Cadrele didactice care lucrează cu elevii de azi, ei înșiși coparticipanți la creațiile celor pe care-i instruiesc, pe baza experienței concrete și a măiestriei lor pedagogice, afirmă că școlarii dispun de un potențial creativ important. Stă în puterea noastră să-i canalizăm, să-i dezvoltăm, astfel ca el să fie fructificat în folosul copiilor, al oamenilor și al societății.

Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor școlarilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități. Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase.

Activitățile extracurriculare completează activitățile de învățare realizate la clasă, dezvoltă dorința de a ști mai multe din diferite domenii ale științei, dezvoltă elevului competențe de a se implica în viața socială, de a folosi timpul liber într-un mod plăcut și util. Aceste activități pot contribui la o bună autocunoaștere, la creșterea încrederii în sine, la sporirea spontaneității și creativității, la dezvoltarea de opinii și a unor inițiative. Pe parcursul realizării activităților este foarte importantă comunicarea.

O activitate deosebit de plăcută este drumeția didactică. Drumeția este una dintre cele mai atractive, plăcute și utile activități de recreere și odihnă activă. Activitățile extrașcolare bine pregătite sunt privite cu deosebit interes de către elevi și facilitează acumularea de cunoștințe.

Copiii de orice vârstă manifestă un interes deosebit pentru activitățile extrașcolare, dezvoltându-și spiritul practic și autodisciplina. Și profesorul, la rândul său, are mai multe posibilități de a-i cunoaște pe elevi.

În activitățile de învățare propuse, au rolul de a ghida elevii în procesul de analiză și de interpretare al acestor elemete arhitecturale, pentru a conștientiza valoarea patrimoniului construit în Strâmtura și necesitatea conservării și promovării lui din punct de vedere turistic.

Printr-o conectare directă cu natura și societatea, un elev își poate forma concepția și gândirea științifică, își poate educa spiritual de observație și se poate deprinde cu activitatea de cercetare. Se formează, de asemenea, spiritul de inițiativă și de răspundere, simțul onoarei, perseverența de a învinge dificultățile, educarea voinței și tăria de caracter.

Copiii / elevii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor copiii / elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoașterea mediului, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.

Scopul ieșirilor este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. excursiile se desfășoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.

În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii își pot forma sentimental de respect și dragoste față natură, față de om și realizările sale.

Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală.

1.1. Deﬁniție

Atunci când vorbim despre „activități extracurriculare” ne referim la un tip de activități, complementare demersului didactic prevăzut de Planurile cadru și Curriculumul național. Aceste activități pot avea caracter științifi c, artistic, sportiv, vocațional și sunt dedicate unor grupuri de elevi care sunt interesați de acestea. Activitățile extracurriculare se desfășoară în instituțiile de învățământ sau în afara lor. Ele pot fi organizate de școli sau de diverse instituții locale sau județene, organizații, ONG-uri, în colaborare cu instituțiile de învățământ. Activitățile extracurriculare sunt organizate pentru un grup relativ mic de persoane care interacționează regulat cu colegi de aceeași vârstă (Brown, 1990). Elevii, în general și adolescenții în special, într-un grup restrâns, dezvoltă relații strânse și se comportă în mod similar (Brown, 1990; Savin-Williams & Berndt, 1990), în plus, adolescenții sunt infl uențați mai mult de prietenii lor, cu care petrec mai mult timp (Laird, Pettit, Dodge, & Bates, 1999).

Activitățile extracurriculare sunt definite de unii cercetători ca fiind „totalitatea activităților educative planifi cate, organizate și desfășurate în instituțiile de învățământ sau în alte spații, în colaborare cu diverse organizații, având scop educațional, dar mai puțin riguroase decât cele formale și desfășurate în afara incidenței programelor școlare, conduse de persoane calificate, cu scopul completării formării personalității elevului asigurată de educația formală sau dezvoltării altor aspecte particulare ale personalității acestuia”. Activitățile extracurriculare sunt o modalitate prin care elevilor li se pot dezvolta anumite abilități, unele competențe, într-un mod mai puțin rigid, prin folosirea unor strategii moderne, a unor abordări pozitive care le stârnesc creativitatea și interesul pentru un anumit domeniu. Ele

contribuie din plin la dezvoltarea socială și la cea personală a elevului. Deși activitățile specifi ce educației formale urmăresc anumite fi nalități menționate anterior, totuși ele nu urmăresc maxima valorizare a unor competențe precum: dezvoltarea unor abilități interpersonale, muncă în echipă, inițierea și implementarea unor proiecte personale sau în echipă, deprinderi de însușire a stilului de învățare etc. Se pot ivi situații în care activitățile extracurriculare pot genera o „pierdere de timp” sau o distragere a elevului în defavoarea activităților educative formale. Dincolo de toate obstacolele, nu trebuie să avem în vedere doar activitatea în sine, ci natura particulară a experienței individuale a elevului, în cadrul activității care devine cea mai interesantă pentru acesta (Rubin R.S., Bommer W.H., Baldwin T.T., 2002, pag. 452). Astfel, cadrului didactic și școlii (având în vedere și colaborarea cu alți factori educaționali, precum familia, anumite grupuri la care aderă elevii) le revine misiunea de a dezvolta cele mai atractive și benefi ce activități extracurriculare pentru dezvoltarea elevului și au misiunea de a-l îndruma spre acestea, de a-l antrena în derularea lor.

1.2. Scurt istoric

Activitățile extracurriculare și-au făcut prima oară apariția în colegiile americane în secolul al XIXlea. Încă de atunci, erau foarte apreciate de către elevi, aceștia descoperind în ele un fel de „laborator” în care își dezvoltau abilitățile practice și profesionale. Primele activități extracurriculare au fost organizate sub forma unor societăți studențești literare (care au avut rădăcini în secolul trecut la Harvard și Yale), cluburi de dezbateri, iar de la mijlocul secolului, sub formă de frății. Studenții, de asemenea, au inițiat și organizat programele de sport din campusurile universitare americane. Societățile literare au fost în declin la începutul secolului al XX-lea, iar unii educatori au considerat că activitățile extracurriculare sunt cele care distrag atenția studenților de la responsabilitățile lor curriculare și ar fi indicat ca ele să fi e mai puțin practicate.

Atletismul a fost unul dintre sporturile care a dominat activitățile extracurriculare și a devenit în scurtă vreme activitatea preferată în majoritatea colegiilor și liceelor americane (Bommer & Baldwin, 2002).

Astfel de activități care au dus la înființarea ziarelor în unele școli și la apariția de programe sportive interșcolare au fost parte integrantă a vieții din liceele americane din perioada Primului Război Mondial. Liceele publice de astăzi oferă o gamă completă de activități extrașcolare pentru a completa curriculumul. Mai mult, companiile care doresc să facă angajări și oferă anumite locuri de muncă, nu caută doar candidați cu pregătire profesională solidă ci își îndreaptă atenția și asupra participării candidaților la activități extracurriculare pentru a determina care dintre solicitanți este cea mai potrivită persoană pentru locul de muncă vizat.

În Japonia s-a pus întotdeauna accent pe activitățile extracurriculare de tip sportiv. Acestea au început să apară în învățământul superior, în ultima parte a secolului al 19-lea, în perioada Meiji. Ulterior, s-au răspândit în învățământul secundar, pe la începutul secolului 20 (Guttmann și Th ompson, 2001). Pe scurt, activitățile sportive extracurriculare au existat deja înainte de al doilea război mondial. În acea perioadă, la activități nu era obligatorie asistența profesorilor, dar desfășurarea lor presupunea existența unor voluntari din rândul studenților, care se ocupau de organizare. După cel de-al doilea război mondial, s-au schimbat lucrurile și profesorii se ocupă de organizarea activităților. S-a schimbat și politica școlară și aceste activități sportive sunt văzute ca și activități școlare.

1.3. Caracteristicile activităților extracurriculare

Deoarece activitățile extracurriculare cuprind activități de tip educativ informal, într-un număr covârșitor, considerăm că o inventariere a caracteristicilor tuturor activităților extracurriculare este aproape imposibil de realizat. Ne vom referi doar la activitățile extracurriculare realizate și desfășurate cu implicația si sub controlul școlii. Astfel, am constatat că activitățile extracurriculare au:

– caracter global deoarece reunesc activitățile extracurriculare organizate atât în incinta instituțiilor cât și în afara acestora;

– rol complementar rolului școlii (numit și caracter formativ); această caracteristică s-a născut din nevoia de dezvoltare armonioasă și continuă a elevilor, adică din nevoia școlii de a asigura ”experiențe care să susțină dezvoltarea în ansamblu a elevilor” (Holland; Andre, 1987). Rolul complementar al activităților extracurriculare se refl ectă și în faptul că ele sunt corelate cu curricula națională și CDS-urile, îmbogățindu-le pe acestea;

– caracter prospectiv, ce vizează educarea elevilor în concordanță cu nevoile sociale, „pentru a face față cerințelor viitorului, pentru a putea înfrunta și răspunde unor situații imprevizibile”

– caracter social deoarece dezvoltă potențialul social al tinerilor și se desfășoară de multe ori în colaborare cu instituțiile comunității locale;

– caracter dinamic fiindcă activitățile extracurriculare se modelează în funcție de dinamica socială care influențează și forma de implementare a lor;

– caracter facultativ (opțional) deoarece elevii nu sunt constrânși să participe, implicarea și participarea rămân la libera lor alegere;

– caracter pluri și interdisciplinar pentru că în realizarea lor nu se urmărește abordarea din perspectiva unei singure discipline;

– caracter holistic deoarece includ parteneriate școală-familie-comunitate; școală-biserică;

– caracter teleologic fiindcă vizează permanent atingerea unor finalități propuse;

– caracter democratic având în vedere că sunt organizate pe baza principiilor democrației, dar se urmărește și formarea unor comportamente de tip democratic.

1.4. Clasiﬁ carea activităților extracurriculare

Pornind de la criteriul locului desfășurării activităților extracurriculare, precum și al instituției care le gestionează, putem clasifi ca activitățile extracurriculare în:

– activități extracurriculare desfășurate în cadrul instituțiilor de învățământ, în afara curriculei și, eventual, în afara clasei;

– activități extracurriculare desfășurate în afara instituțiilor de învățământ, dar sub coordonarea acestora;

– activități extracurriculare desfășurate în instituțiile de învățământ, dar organizate de alte instituții cu funcții educative; – activități extracurriculare desfășurate în afara instituțiilor de învățământ și organizate de alte instituții cu funcții educative.

Ținând cont de grupul țintă vizat și de dimensiunea acestuia, activitățile extracurriculare sunt: – activități cu întreaga clasă de elevi;

– activități realizate pe grupe de elevi;

– activități individualizate.

În funcție de finalitatea urmărită, activitățile extracurriculare pot fi :

– activități cu caracter predominant informativ;

– activități cu caracter predominant formativ.

În funcție de dimensiunea educațională dominantă, activitățile extracurriculare sunt:

– activități de educație intelectuală;

– activități culturale;

– activități sportive;

– activități artistice;

– activități de educație morală.

O altă clasifi care a activităților extracurriculare, mai simplificată, găsim la M. Stefan (2001, p. 35-36). Ținând cont de specificul lor, de conținut, acesta identifi că:

– activități cu conținut cultural, artistic, spiritual;

– activități cu conținut științifi c si tehnico-aplicativ;

– activități sportive;

– jocuri distractive;

– activități cu caracter comunitar.

În funcție de forma de organizare, avem:

– activități de masă;

– activități de cerc (specializate), unde se includ si echipele sportive, formațiile muzicale.

Implementarea activităților extracurriculare impune particularizarea activităților inițiate la tipul și specifi cul activității avute în vedere și a colectivului de elevi vizat.

1.5. De ce facem activități extracurriculare?

Într-o perioadă în care educația holistică câștigă din ce în ce mai mult teren se cuvine să găsim noi abordări care să se alinieze curentelor moderne din educație, abordări care să vină în întâmpinarea nevoilor și particularităților elevilor noștri. Se știe că educația holistică se face după metode care se concentrează pe pregătirea elevilor pentru a răspunde oricăror tipuri de provocări cu care se pot confrunta în viața și în cariera lor.

Cele mai importante teorii din spatele educației holistice sunt cele care vizează cunoașterea profundă a sinelui, dezvoltarea de relații interumane solide și comportamente sociale pozitive, dezvoltarea emoțională, capacitatea de adaptare la medii diverse, precum și capacitatea de a percepe frumusețea, bunătatea, experiențele transcendentale etc.

Educația holistică a conștientizat că este foarte importantă dezvoltarea capacității de a supraviețui a copiilor, în lumea modernă, nu numai dezvoltarea lor academică. Ei au nevoie să fi e capabili să răspundă provocărilor care le vor fi prezentate în viitor și să contribuie la îmbunătățirea/modernizarea lumii în care trăiesc. Elevii trebuie să învețe să se autoaprecieze, să realizeze singuri valoarea lor și să-și recunoască abilitățile și modul în care își vor urma visele și drumul în viață. Educația holistică învață copiii despre relațiile lor imediate cu prietenii și familia lor și îi inițiază în condițiile dezvoltării sociale, în educația pentru sănătate și îi ajută în dezvoltarea intelectuală.

În contextul actual al învățământului românesc, activitățile extracurriculare sunt cele care vin să completeze educația copiilor și tinerilor noștri, fi ind poate cea mai complexă formă de activitate pe care o au dascălii la îndemână spre a-și desăvârși munca. Elevii au nevoie ca, pe lângă variatele cunoștințe dobândite în diverse domenii de studiu, să se desăvârșească emoțional și comportamental.

1.6. Obiective speciﬁ ce activităților extracurriculare

Obiectivele specifi ce activităților extracurriculare sunt:

asigurarea unui climat propice dezvoltării abilităților de comunicare, de relaționare și de muncă în echipă a elevilor;

colaborarea cu alte cadre didactice pentru organizarea unor activități inter sau pluridisciplinare;

asigurarea unor alternative de petrecere a timpului liber;

dezvoltarea unor atitudini pozitive, umaniste, tolerante;

dezvoltarea aptitudinilor motivaționale, ale creativității, ale simțului estetic, recunoașterea și respectarea valorilor moral-civice;

dezvoltarea capacităților de experimentare a unor forme de învățare care se suprapun sau nu modelului tradițional;

experimentarea unor situații concrete de viață și valorifi carea lor;

dezvoltarea unei dimensiuni europene a activităților prin implementarea unor proiecte în colaborare cu alte școli din Europa.

1.7. Funcțiile activităților educative extracurriculare

Când vorbim de funcțiile activităților extracurriculare înțelegem de fapt rolurile pe care acestea le au în dezvoltarea completă și implicit în viața elevilor. M. Stefan (2001, p. 21-24) definește următoarele funcții ale activităților extracurriculare:

1.7.1. Funcția de loisir

Această funcție face referire la timpul liber al elevului, acel timp care îi rămâne după ce și-a îndeplinit toate obligațiile de elev, finalizarea cursurilor, efectuarea temelor etc. Acest timp liber este folosit, preponderent, de către elevi pentru joacă sau relaxare, în funcție de vârsta acestora. În contextul unei educații moderne, continue și complete, elevii au și opțiunea de a participa la activitățile extracurriculare organizate de profesori în colaborare cu instituțiile de învățământ și cu alte instituții sau organizații. Este de preferat ca oferta acestor activități extracurriculare să fie foarte atractivă astfel încât elevii să petreacă un timp liber în mod plăcut și util. Se cuvine să se depună eforturi pentru atragerea elevilor în activități extracurriculare interesante, cu atât mai mult cu cât, din nefericire, la îndemâna lor se află o paleta largă de activități de petrecere a timpului liber care nu întotdeauna le dezvoltă deprinderi pozitive. Stările de relaxare, de odihnă și de recreere generate de loisir demonstrează faptul că determină și o funcție recreativă.

1.7.2. Funcția social-integrativă

Activitățile extracurriculare presupun de cele mai multe ori contacte cu elevi din alte clase sau chiar școli. Mai mult ele nu se pot desfășura fără o bună colaborare între cei care sunt participanți și organizatori. Uneori aceștia nu se cunosc decât în momentul începerii activităților și acest fapt implică automat stabilirea de noi legături care se pot transforma în prietenie, amiciție. În cadrul activităților extracurriculare se dezvoltă spiritul de echipă, spiritul altruist, adeseori, în funcție de tipul activităților. Faptul că elevii participă prin intermediul acestor activități extracurriculare la viața comunității, la întrajutorarea unor grupuri defavorizate, a unor elevi cu nevoi speciale, demonstrează aspectul comunitar și dimensiunea socială a activităților extracurriculare.

1.7.3. Funcția de dezvoltare personală

Deoarece educația școlară este completată de activitățile care se desfășoară în prelungirea Curricululei naționale, cunoștințele dobândite în cadrul obiectelor studiate în orice arie curriculară se pot completa prin activitățile extracurriculare. Această funcție este favorizată de contactul direct cu natura, de confruntarea cu situații reale care trebuie rezolvate de grupul implicat în activitățile extracurriculare. Elevii participă voluntar la aceste activități și acest fapt determină o curiozitate și o implicare mult mai mare decât la activitățile impuse, mai mult cresc dorința de cunoaștere și sporesc gradul de implicare al fi ecărui elev în parte.

1.7.4. Funcția de dezvoltare vocațională

Activitățile extracurriculare implică în derularea lor și aspectul vocațional. Sunt activități extracurriculare care se organizează exclusiv pe baza talentelor elevilor și pasiunilor acestora. Dimensiunea vocațională a educației poate fi dezvoltată prin activități extracurriculare, încă dinainte ca elevul să aibă posibilitatea de a frecventa cursurile unui liceu vocațional. În prezent, în România sunt relativ puține școli cu caracter vocațional începând din primele clase. Mai mult, aceste activități extracurriculare pot realiza descoperirea unor abilități și talente ale elevilor de care aceștia nu erau conștienți, mai ales că ei, participând benevol la activitățile extracurriculare, se implică mult, nu sunt inhibați și dau frâu liber imaginației și implicit creativității. O funcție specială a activităților extracurriculare este funcția recuperatorie. Despre aceasta se poate vorbi în cazul elevilor din școlile speciale sau a elevilor cu nevoi educative speciale din școlile de masă. Activitățile extracurriculare care se organizează în aceste cazuri trebuie să conțină niște strategii speciale care să țină cont de specifi cul grupului pentru care se derulează, astfel încât fi nalitățile lor să aibă o valoare psihoterapeutică reală. Această funcție este în strânsă legătură cu funcția integrativ-socială deoarece presupune intrarea în contact cu alte grupuri de elevi și profesori sau membri ai unei alte comunități.

1.8. Importanța activităților extracurriculare

Elevii studiază mult pentru a promova clasa și pentru a obține note bune la evaluări. Dar sunt oare doar studiile importante pentru dezvoltarea generală a elevului? Să presupunem că avem un caz în care elevul a obținut rezultate bune la evaluare, dar nu se poate vorbi despre o dezvoltare deplină a lui, care să îl ajute să învingă diferite obstacole și aceste probleme se pot perpetua dincolo de vârsta școlară în timpul facultății sau după absolvire, atunci când el aplică pentru diverse locuri de muncă. Acești elevi se simt respinși din cauza lipsei unor abilități de comunicare, relaționare etc. Există multe alte situații cu care ne putem confrunta. De exemplu, elevi care sunt foarte studioși, dar care nu sunt interesați de sport, asta însemnând doar că elevul este inactiv din punct de vedere fi zic. În afară de studii, elevii trebuie să fi e, de asemenea, conștienți de lumea exterioară lor, de tot ceea ce se întâmplă în jur. Aceasta înseamnă că elevii trebuie să exceleze atât fi zic cat și mental pentru a face față competitivității actuale. Notele și alte rezultate ale evaluărilor sunt doar o parte a cunoștințelor necesare pentru a fi promovat în clasa următoare, dar activitățile extracurriculare sunt importante, deoarece ele construiesc o personalitate completă și complexă, care este cerința de bază în educația mileniului trei. Există multe tipuri de activități extra-curriculare, în care elevii pot participa la organizarea lor în școală sau în afara școlilor. Școala are menirea de a forma elevii din toate punctele de vedere și nu este doar spațiul în care se derulează activitatea didactică.

Activitățile extracurriculare trebuie să fi e privite ca un mod de desăvârșire, de dezvoltare emoțională, socială și intelectuală a elevilor. Aceste activități le permit elevilor să descopere noi experiențe, practic noi dimensiuni ale vieții reale, să le exploreze și să-și rezolve nedumeririle, le permite posibilitatea de a rezolva confl ictele, să se angajeze în discuții și de a descoperi noi experiențe. Aceste activități sunt ocazia perfectă de a dezvolta relații inter-umane pe termen lung, având în vedere că elevii au posibilitatea să participe la cercuri împreună cu alții cu care împărtășesc aceleași pasiuni și interese.

Prin participarea la activitățile extracurriculare de tip sportiv se contribuie la menținerea sănătății și la eliminarea unei părți din stresul acumulat în activitățile solicitante din punct de vedere intelectual. Deși activitățile extracurriculare, în general, nu sunt absolut necesare pentru acceptarea unui CV depus pentru un loc de muncă, ele pot oferi experiențe valoroase pentru cariera viitoare a elevilor.

Aceste activități dezvoltă creativitatea, gândirea critică și capacitatea de a face conexiuni între ceea ce se învață la școală și experiența lumii reale, dezvoltă un comportament pozitiv și ajută elevii să-și soluționeze confl ictele interioare, care la vârsta adolescenței nu sunt puține. Aceste deprinderi, împreună cu abilitățile inter-personale și profesionale pe care le obține elevul sunt valoroase pentru aproape orice carieră. Educația extracurriculară are un rol foarte important în formarea personalității elevilor, a dezvoltării armonioase a intelectului acestora, cu alte cuvinte în dezvoltarea personală completă a acestora. Îmbinarea educației formale, existentă în școli și licee pe baza programului curricular și cea extracurriculară, în unități școlare sau în afara acestora au ca scop dobândirea de către tineri a cunoștințelor și competențelor care să le permită continuarea educației de-a lungul întregii vieți.

1.2. Probleme care apar în dezvoltarea activităților extracurriculare

Activitățile extrașcolare, desfășurate în școală sau în afara acesteia, pot întâmpina anumite obstacole în implementarea sau derularea lor. Nu întotdeauna activitățile extracurriculare propuse au la bază o temeinică analiză de nevoi, la nivelul școlii și al comunității în care acestea își desfășoară activitatea. Acest fapt ar fi un prim impediment în desfășurarea optimă a activităților extracurriculare, impediment care atrage, în cascadă, multe altele.

În momentul în care activitățile extracurriculare nu se pliază pe nevoile elevilor și nu se bucură de interesul acestora, apare plictiseala, frecvența redusă, neimplicarea în derularea acestora și de multe ori, atingerea fi nalităților propuse. Apare de multe ori chiar și oboseala elevilor care sunt implicați.

Coordonata timp este o altă barieră în calea realizării activităților extracurriculare. Dacă nu este bine alocat timpul pentru fi ecare tip de activitate fi e intervin timpii morți, fi e ne putem confrunta cu fi nalizarea necorespunzătoare a acestor activități.

Spațiul în care sunt duse la îndeplinire activitățile extracurriculare trebuie să fi e în concordanță cu obiectivele propuse, deoarece altfel poate deveni un neajuns, în gestionarea acestora. Factorii meteorologi pot și ei influența bunul mers al unor activități extracurriculare care se desfășoară în aer liber (concursuri sportive, excursii, drumeții, tabere).

Un alt factor care influențează negativ aceste activități este distanța pe care o au de parcurs până la locul de desfășurare. În cazul în care activitățile extracurriculare sunt organizate în cadrul unor parteneriate cu anumite instituții sau reprezentanți ai comunității apar inconveniente legate de slaba implicare a părinților, a membrilor comunității sau a reprezentanților instituțiilor. Motivele pentru care părinții nu se implică în activitățile extracurriculare sunt variate: plecare la muncă în străinătate, un program încărcat de muncă, condiții de trai precare sau pur și simplu lipsa de interes pentru activitățile copiilor la școală.

CAPITOLUL II

Cunoasterea și perpetuarea specificului etno-geografic din Strâmtura prin prisma activitatilor extracurriculare

În activitățile de învățare propuse, au rolul de a ghida elevii în procesul de analiză și de interpretare al acestor elemete arhitecturale, pentru a conștientiza valoarea patrimoniului construit în Strâmtura și necesitatea conservării și promovării lui din punct de vedere turistic.

În acest scop, pentru exemplificare, activitățile de învățare vizează studierea a patru elemente reprezentative din aceasta comuna: Casă de lemn; Poartă tradițională maramureșeană.; Moara- Valtoarea Lu’Câltu de la Podu Slatiorii; Biserica de lemn din Glod.

Ziua 1

Activitatea de învățare nr. 1

Subiectul: Casă de lemn din Strâmtura.

Competențe specifice:

1. Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare).

2. Descrierea elementelor, fenomenelor și proceselor observate (direct sau indirect).

3. Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat.

4. Compararea elementelor, fenomenelor și proceselor după caracteristicile geografice solicitate, stabilind asemănări și deosebiri.

5. Ordonarea elementelor, fenomenelor și proceselor folosind diferite criterii de clasificare: cantitative, calitative și teritoriale.

6. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic.

7. Elaborarea unui text coerent utilizând termeni geografici.

Obiective operaționale.

Pe parcursul activității de învățare elevii vor fi capabili:

– să analizeze o casă tradițională;

– să estimeze dimensiunea componentelor unei case;

– să explice modul de adaptare a construcției casei la contextul natural, social și istoric;

– să caracterizeze o casă tradițională din Strâmtura;

– să elaboreze un text despre o casă tradițională din Strâmtura, pe baza unor întrebări.

Metode didactice: lecturarea, conversația, exercițiul, observarea, descrierea, ghidul de studiu.

Mijloace de învățământ: textul, fotografii.

Locul desfășurării activității: Ulita satului

Sarcină: Veți lucra în patru grupuri. Fiecare grup va avea de rezolvat o altă sarcină. Veți realiza o investigație pe ulitele satului. Veți observa o casă tradițională din Strâmtura (Fig. 1). O veți analiza și veți scrie un text în care veți prezenta rezolvarea sarcinii.

Grupul 1 – Istoric și caracteristici generale

Sarcina: Căutați răspunsurile la întrebările următoare.(interviu cu stapana casei)

Elaborați un text în care prezentați .

– În ce an a fost construită casa?

– Din ce material este construită

– Cine este proprietarul casei?

– Ce statut avea această familie în momentul construirii casei?

– Dacă familia era înstărită,

Grupul 2 – Dimensiunile casei

Sarcina: Căutați răspunsurile la

întrebările următoare.

Estimați dimensiunile cerute. Elaborați un Text text în care prezentați aceste răspunsuri.

– Ce lungime credeți că are casa?

– Ce lățime credeți că are casa?

– Ce înălțime credeți că are casa?

– Ce înălțime credeți că are fundație și perete,

. Casa este tipică pentru

– Ce înălțime credeți că au pereții acestei case?

– Care este ponderea înălțimii?

– De ce este acoperișul atât de înalt?

Grupul 3 – Descrierea casei

Sarcina: Căutați răspunsurile la întrebările următoare. Elaborați un text în care prezentați descrierea casei.

– Ce formă are acoperișul?

– De ce are acoperișul aceste ape și este îmbinat sus la coamă într-

formă ascutită?

– Cu ce material este acoperită casa?

– De ce este trebuie înlocuit din pentru?

– De ce credeți că este afumat acoperișul casei?

– De ce nu au aceste case horn?

– Ce rol avea fumul?

– De ce este așezată casa peste o fundație de piatră?

– De unde provine piatra din din fundație?

– Ce dimensiune au ferestrele?

– De ce sunt atât de mici ferestrele?

– Ce dimensiune are ușa de la intrarea în casă?

– De ce este ușa atât de mică?

– Din ce material sunt constriți pereții?

– De ce sunt construiți pereții din bârne atât de groase?

– Ce este ,,șatra”?

– La ce folosește ,,șatra”?

Grupul 4 – Descrierea interiorului casei

Sarcina:

Căutați răspunsurile la întrebările următoare. Elaborați un text în care prezentați descrierea interiorului casei.

– Câte încăperi are casa?

– Cum se numește fiecare?

– Unde este situată fiecare încăpere?

– Ce dimensiuni are fiecare încăpere?

– Câte ferestre are fiecare încăpere?

Activitatea de învățare nr. 2

Subiectul: Poartă tradițională maramureșeană

Competențe specifice:

1 Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare).

2. Descrierea elementelor, fenomenelor și proceselor observate (direct sau indirect).

3. Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat.

4. Compararea elementelor, fenomenelor și proceselor după caracteristicile geografice solicitate, stabilind asemănări și deosebiri.

5. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic.

Obiective operaționale. Pe parcursul activității de învățare elevii vor fi capabili:

– să analizeze o poartă tradițională din Strâmtura;

– să caracterizeze o poartă tradițională din Strâmtura;

– să explice simbolistica reprezentărilor existente pe o poartă tradițională din Strâmtura;

– să completeze fișa de analiză a porții maramureșene din Strâmtura.

Metode didactice: lecturarea, conversația, exercițiul, observarea, descrierea, ghidul de studiu.

Mijloace de învățământ: textul, fotografii.

Locul desfășurării activității: Ulita satului

Sarcină:

Veți lucra în grupuri. Fiecare grup va studia, la alegere, o poartă tradițională identificata pe ulitele satului.

Tabel 1. Fișa de analiză a porții maramureșene

Categorii de caracteristici

Anul/perioada construirii: sfârșitul sec. al XIX-lea

Material de construcție

Înălțimea întregii porți

Dimensiuni

Înălțimea porții mici

Înălțimea porții mari

Înălțimea acoperișului

Cadrul porții

Componente

Acoperișul

Poarta mare

Poarta mică (portița)

Ornamentele

Activitatea de învățare nr. 3

Subiectul: Moara si Valtoarea lu Câltu de la Podu Slatiori (Instalație

tehnică acționată de apă)

Competențe specifice:

1. Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare).

2. Descrierea elementelor, fenomenelor și proceselor observate (direct sau indirect).

3. Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat.

4. Compararea elementelor, fenomenelor și proceselor după caracteristicile geografice solicitate, stabilind asemănări și deosebiri.

5. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic.

Obiective operaționale

Pe parcursul activității de învățare elevii vor fi capabili:

– să analizeze o moară de lemn din Maramureș;

– să caracterizeze o moară de lemn din Maramureș;

– să explice funcționarea unei mori de lemn;

– să formuleze întrebări despre o moară de lemn din Maramureș.

Metode didactice: lecturarea, conversația, exercițiul, observarea, descrierea, ghidul de studiu.

Mijloace de învățământ: textul, fotografii.

Locul desfășurării activității: în teren

Desfășurarea activității

Sarcină: Veți lucra în perechi. Observați valtoare și răspundeți la întrebări.

– Când a fost construita?

– Pe malulul carui rau este amplasata?

– Ce instalații tehnice populare acționate de apă au mai fost construite pe acest râu?

– Ce fel de roată are moara?

– Ce energie era folosită pentru învârtirea roții?

– Din ce materiale este construită roata?

– De ce era construită roata din lemn?

– La ce era utilizată moara?

– La ce era/ este utilizată valtoarea?

– De ce este construit acest jgheab?

– Din ce materiale este construit acest jgheab?

– Din ce materiale este construită clădirea morii?

Activitatea de învățare nr. 4

Subiectul: Biserica de lemn din localitatea Glod.

Competențe specifice:

1. Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare).

2. Descrierea elementelor, fenomenelor și proceselor observate (direct sau indirect).

3. Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat.

4. Compararea elementelor, fenomenelor și proceselor după caracteristicile geografice solicitate, stabilind asemănări și deosebiri.

5. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic.

Obiective operaționale.

Pe parcursul activității de învățare elevii vor fi capabili:

– să analizeze o biserică de lemn;

– să explice modul de adaptare al construcției bisericii la contextul natural, social și istoric;

– să caracterizeze biserica de lemn din Glod.

Metode didactice: lecturarea, conversația, exercițiul, observarea, descrierea, ghidul de studiu.

Mijloace de învățământ: textul, fotografii.

Locul desfășurării activității: Glod – curtea bisericii Sf Nicolae

Desfășurarea activității

Conversație:

– Ce caracteristici are locul unde a fost amplasată biserica?

– De ce a fost amplasată biserica în acel punct?

Sarcină: Studiați materialele oferite

. Căutați anul construirii bisericii și istoricul ei.

– Când a fost construită biserica de lemn?

– De unde se cunoaște că biserica de lemn a fost construită în acel an?

– Care este istoricul bisericii?

Sarcină: Lucrați în echipe. Observați biserica (Fig. 4).

Echipa 1.

Estimați dimensiunile:

– Ce înălțime are biserica?

– Ce lungime are biserica?

– Ce înălțime are biserica?

– Dacă ați compara înălțimea bisericii cu cea a unui bloc,

bisericii. echivalentul a câte etaje a unui bloc este înălțimea bisericii?

Echipa 2. Analizați construcția;

– Din ce material este construită biserica?

– De ce au construit românii din Maramureș biserici de materialul de lemn, nu din piatră sau alte materiale mai rezistente?

– Din ce este realizată fundația bisericii?

– În câte ape este construit acoperișul?

– Cu ce este acoperită biserica?

Echipa 3.

Analizați acoperișul bisericii

– Ce deosebire există între aspectul acoperișului și cel al casei analizate anterior?

– De ce credeți că are biserica această acoperiș la bază?

– Ce aspect are turnul bisericii?

Echipa 4. Analizați turnul bisericii

– Ce este deosebil la acest turn, comparativ cu turnurile de la alte biserici de lemn?

– De ce credeți că a fost amenjat acest loc în turnul bisericii?

Echipa 5. Analizați ,,corpul” Bisericii

– Ce aspect are intrarea în biserică?

– De ce există la intrarea în biserică/în jurul bisericii acel spațiu acoperit?

– Cum este împărțit spațiul în interiorul bisericii?

Activitatea s-a desfășurat în săptămână ”Școala altfel”

Cele patru activități sau desfășurat în zile consecutive începând de luni.

Elevii au realizat portofolii în care și-au adunat fișele de investigație, fotografii și alte materiale realizate în perioada de cercetare în teren.

La sfârșitul fiecărei activități elevii primeau sarcina de lucru să realizaze câte un referat despre elementul studiat astfel: 1. Casa tradițională din Strâmtura

2. Poarta maramureșană

3 Instalații tehnice acționate de apă

4. Biserici/edificii din lemn din Strâmtura.

Evaluarea s-a realizat astfel:

Evaluare continuă pe tot parcursul activității prin observare sistematică

Evaluare finală prin prezentarea portofolilor

Prezentarea planșelor (colaj) realizate de 4 echipe, despre cele 4 elemente cercetate.

Fig. 21. Biserica Sf. Nicolae, Glod (Foto: Boroica. S.)

Concluziile cercetării

observa și a înțelege în mod profund ceea ce privesc.

Activitățile de învățare pe care le-am propus pentru a fi desfășurate vizează studierea a patru elemente reprezentative pentru aceasta comuna: Casă de lemn; Poartă tradițională maramureșeană; Moara -Vâltoarea; Biserica de lemn din Glod.

În aceste activități am urmărit să ghidăm elevii în procesul de analiză și interpretare al acestor elemente pentru a conștientiza valoarea patrimoniului construit și necesitatea conservării și promovării lui din punct de vedere turistic.

Satul Maramureșean ne oferă o suită de peisaje culturale, oportunitatea de a experimenta identitățile locale și regionale, de a-și forma atitudini și comportamente pozitive privind conservarea și valorificarea lor, își construiesc identitatea personală.

2.1. Scopul și obiectivele cercetării

2.2. Ipoteza cercetării

2.3. Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare

În vederea organizării experimentului mi-am fixat atenția asupra elevilor de vârstă școlară cuprinsa intre 11-12 ani.

Menționez că, în funcție de metodologia adoptată, cercetarea de față este una experimental – ameliorativă.

Experimentul a antrenat 20 de copii (11 fete și 9 băieți), elevi în clasa a-V-a, la Școala Gimnaziala Nr.1 Strâmtura. copii. Colective este unul mixt, deține un nivel de dezvoltare fizică și intelectuală corespunzătoare vârstei și competențe specifice

Mediul familial în care se dezvoltă cele două grupuri este normal din punct de vedere social, având în vedere că este vorba de comunități rurale.

Nivelul de pregătire al colectivului de elevi este omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale, elevii provenind din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării.

Am constatat că cele două clase se aseamănă:

stil de muncă:

organizat,

sistematic,

nivel de achiziții, sintalitate:

colectiv unit,

colaborare,

relații bune între elevi.

Cracterizarea colectivului de elevi cu care se lucrează:

Clasa: a V-a

Număr de elevi:20 – 11 fete și 9 băieți. Elevii care au participat la studiu provin din familii modeste, bine închegate.

Gradul de pregătire al părinților începe de la școala gimnazială, ajungând până la studii medii și chiar superioare. Acest lucru permite colaborarea părinților cu școala în cadrul procesului instructiv – educativ.

Majoritatea elevilor au rezultate bune și foarte bune la învățătură. Deși trăiesc în medii favorabile obținerii unor rezultate superioare, unii elevi obțin rezultate medii deoarece sunt mai puțin dotați din punct de vedere intelectual, nu sunt suficient de rezistenți la un efort intelectual prelungit sau în unele cazuri apar fluctuații în sprijinirea acestora de către familie.

3.4. Eșantion de conținut

3.5. Metode de cercetare

CAPITOLUL III

ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII

3.4. Eșantion de conținut

Eșantionul de conținut cuprinde o serie de jocuri didactice, integrate in orele de Matematică și Explorarea Mediului care să ducă la creșterea performanței școlare a elevilor și la dinamizarea activității didactice prin intermediul motivațiilor ludice, într-un mod extrem de variat.

3.5. Metode de cercetare

Pornind de la ideea că măsura eficienței oricărei pedagogii o constituie educatul și de la faptul că influențele educative nu constau doar în performanțe cuantificabile și măsurabile, ci și în acte de conștiință și condiții, care nu pot fi cuprinse în tipare exacte, este important ca într-o cercetare pedagogică să se recurgă la un ansamblu de metode de investigație complementare, care să interacționeze, să se complementeze și să se sprijine reciproc.

Practic, o metodă nu este eficientă prin sine, ci prin modalitatea prin care cercetătorul o personalizează, respectiv prin modalitatea efectivă de integrare a ei în proiectul cercetării și de combinare cu celelalte componente ale acestuia.

La baza cercetării didactice am folosit un sistem de metode compus din: metoda anchetei pe bază de chestionar, metoda observației sistematice, experimentul, metoda proiectului, metoda testelor precum și analiza produselor activității elevilor.

Metoda anchetei

Este implementată in etapa preexperimentală. O metodă de cercetare de tip interactiv, care presupune un schimb direct de informații între cercetător și subiecții supuși investigației, în cadrul căruia, se culeg date (opinii, fapte, nevoi educaționale, interese, motivații, cunoștințe, comportamente, dorințe, aspirații etc.), în legătură cu anumite fenomene, situații și manifestări. Relația de comunicare întâlnită în cazul anchetelor este duală, dar puternic asimetrică, întrucât cercetătorul este acela care proiectează, concepe, formulează și adresează o serie de întrebări, stimulându-i pe subiecții investigați (elevi, studenți, cadre didactice, părinți, manageri din sistemul educațional etc.), să răspundă și culegând astfel informații despre personalitatea și comportamentele acestora.

Ancheta face posibilă realizarea de cercetări extensive prin culegerea datelor și informațiilor de la o masă mare de indivizi, în scopul cunoașterii cât mai aprofundate a fenomenelor investigate și, desigur, în corelație cu ipoteza cercetării.

Instrumentul specific utilizat în anchetă este chestionarul , care reprezintă un sistem de întrebări (de cele mai multe ori se recurge la întrebări, dar se pot utiliza și imagini grafice, desene, fotografii etc.), de regulă scrise, bine structurate într-o anumită succesiune, pe baza unor considerente metodologice, logice și psihologice aplicat părinților, care au cuprins itemi care au vizat nivelul de pregătire cultural, educațional și social. Prin aplicarea chestionarelor, cercetătorul va construi o colecție de răspunsuri referitoare la fenomenele, situațiile și manifestările investigate, pe care el nu le-ar putea cunoaște direct și personal, dată fiind răspândirea lor în spațiu și timp.

Modalitățile prin care subiecții chestionați pot furniza răspunsurile sunt formularea în scris sau verbală a acestora, astfel încât distingem două tehnici de anchetă, corespunzătoare celor două variante:

ancheta indirectă/ în scris/ prin autocompletarea (autoadministrarea) chestionarului

ancheta directă/ orală.

Etapele care se parcurg, de obicei, în realizarea unei anchete sunt următoarele:

-precizarea clară a problemei, a obiectivelor urmărite, a obiectului anchetei

-stabilirea eșantionului de subiecți

-elaborarea instrumentelor de investigație (chestionare, grile de interviu etc.)

-realizarea anchetei pe teren

-analiza și prelucrarea calitativă și cantitativă (statistico-matematică) a rezultatelor obținute (în prealabil s-au stabilit categoriile pentru clasificarea răspunsurilor, atât pentru întrebările deschise, cât și pentru cele închise).

Chestionarul reprezintă un instrument des utilizat în cercetările pedagogice; de obicei, chestionarele includ două părți:

a) partea introductivă – în cadrul căreia, după caz:

se motivează subiecților necesitatea aplicării chestionarului, realizându-se o sumară integrare/ contextualizare a acestui instrument în ansamblul cercetării

se evidențiază avantajele generale și specifice ale anchetei respective

se precizează, într-o manieră sintetică și comprehensivă, scopul și obiectivele cercetării

se precizează cine a inițiat cercetarea și ancheta și în ce scop

se fac precizările și recomandările necesare referitoare la modul de completare a chestionarului, insistându-se asupra importanței sincerității și onestității cu care se dau răspunsurile.

b) întrebările propriu-zise: chestionarele pot include de la 2-3 întrebări la 2-300 (în cercetările sociologice, de exemplu), funcție de: obiectul cercetării, tipul cercetării, finalitatea propusă, tehnica de anchetă, felul întrebărilor, calitatea și numărul operatorilor de anchetă (persoane care realizează ancheta), resursele materiale disponibile, timpul avut la dispoziție ș.a. Dacă numărul întrebărilor este foarte mare, chestionarul poate fi administrat în cadrul a două sau mai multe întâlniri.

Utilizarea chestionarului ca instrument de cercetare impune respectarea anumitor cerințe în alcătuirea întrebărilor:

-să se delimiteze foarte clar și detaliat problema de cercetat

-să se delimiteze și să se operaționalizeze conceptele cu care se lucrează

-întrebările să fie în concordanță cu tema și ipoteza cercetării

-întrebările să fie clar și concis formulate, utilizându-se un limbaj accesibil

-întrebările să vizeze un anumit aspect bine delimitat și să nu sugereze răspunsul

-să se respecte particularitățile subiecților chestionați.

Facem precizarea că întrebările existente în chestionare se referă atât la întrebări propriu-zise, cât și la afirmații în legătură cu care respondentul trebuie să își manifeste acordul sau dezacordul, la propoziții în care să completeze unul sau mai multe cuvinte ș.a.

Ordinea întrebărilor nu trebuie să reproducă structura tematică a chestionarului, ci să favorizeze comunicarea cu subiectul și disponibilitatea de cooperare a acestuia. Suita întrebărilor se stabilește după criterii metodologice, logice și psihologice.

După conținutul lor, întrebările pot fi: factuale/ administrative; de opinie; de cunoștințe, iar după forma de înregistrare a răspunsurilor, ele pot fi: deschise; închise; mixte/ semideschise/ semiînchise.

Metoda observației sistematice

Metoda observației sistematice ca metodă de colectare de date în cercetarea pedagogică constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui eveniment sau a unui complex de evenimente educaționale, în condiții obișnuite de existență și desfășurare, în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. Observația se realizează prin prisma scopului cercetării, a ipotezei cercetării și a indicatorilor observaționali.

Metoda observației are un statut și o funcție aparte în ansamblul metodelor de colectare a datelor sau intră în combinație metodologică cu toate celelalte componente ale acestui sistem. Practic, nici o metodă nu poate fi utilizată în absența observației. Metoda observației sistematice presupune selectarea, înregistrarea, codificarea evenimentului în anumite unități, precum și înregistrarea evenimentelor.

Observația sistematică a fost utilizată în perioada preexperimentală, experimentală și postexperimentală. Ea s-a realizat cu scopul de a compara și surprinde comportamentul, reacțiile elevilor și, mai ales, condițiile psihopedagogice în care aplicarea metodelor alternative de evaluare asigură învațământului o deosebită valoare formativă. Am urmărit, de asemenea, modul în care se adaptează aceaste metode de către elevii cu grade diferite de pregătire, dacă finalizează sarcina de lucru, elaborează soluții originale pentru rezolvarea sarcinilor de lucru.

Una dintre metodele utilizate în scopul validării ipotezelor cercetării noastre este observația, pe care am subordonat-o metodei experimentului , corelând astfel rezultatele obținute în urma situațiilor experimentale cu datele , mai ales calitative surprinse în condiții obișnuite de activitate prin observații.

Observația permite strângerea unui bogat material faptic, însoțește în mod obligatoriu orice cercetare , indiferent prin care metodă se realizează predominant. Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că problema cercetării poate fi urmărită în condiții obișnuite, permițând stabilirea locului și rolului pe care îl are problema respectivă în sistemul unitar al muncii instructiv -educative. Observația sistematică și îndelungată a fenomenului instructiv- educativ este deosebit de utilă, permițând înțelegerea schimbării și dezvoltării lor, stabilirea eficacității mijloacelor folosite.

În cadrul activităților matematice am observat modul de participare a copiilor, capacitatea la efort intelectual, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor.

Consemnând datele în mod sistematic și în ordinea desfășurării lor în caietul fișier al clasei, notă fidelă a datelor observației, am putut întocmi corect fișa psiho- pedagogică a elevilor înainte de intrarea în clasa a II –a și a fii supuși experimentului. Observațiile au fost făcute atât în cadrul activităților teoretice cât și practice, surprinzând activitatea intelectuală a elevilor, capacitatea lor de efort, îndemânarea, interesul, satisfacțiile, curiozitatea.

Grila de observare a comportamentelor

Metoda testelor (aplicată în perioada preexperimentală și postexperimentală)

Metoda testelor are o largă aplicabilitate în procesul de învățământ, precum și în cercetările pedagogice, permițând obținerea de informații valoroase în legătură cu personalitatea subiecților investigați, cu nivelul de competențe și cunoștințe ale acestora, cu comportamentele lor.

Testele reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-un ansamblul de itemi, care vizează cunoașterea fondului informativ și formativ dobândit de subiecții investigați, respectiv identificarea prezenței sau absenței unor cunoștințe, capacități, competențe, comportamente, procese psihice etc.

Pentru ca aceste teste să reprezinte o modalitate eficientă de evaluare, trebuie să parcurgă mai multe etape:

stabilirea scopului probei (diagnostic sau prognostic) determină structura și conținutul acesteia;

selectarea conținuturilor și a obiectivelor corespunzătoare care vor fi vizate prin intermediul testului;

formularea itemilor constituie etapa cea mai importantă a elaborării unui test pedagogic;

stabilirea unei grile de corectare care să includă răspunsurile corecte pentru fiecare subiect. În cazul itemilor subiectivi, baremul de corectare include elemente ale răspunsului care vor fi punctate.

Testele pedagogice conțin sarcini școlare putând fi considerate instrumente ale experimentului. Cu ajutorul testelor pedagogice am verificat cunoștințele acumulate de elevi.

Metoda experimentului (aplicată în perioada experimentală)

Experimentul pedagogic, care este metoda fundamentală de investigație, presupune crearea unor situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale cu scopul verificării ipotezei care a declanșat aceste inovații. Experimentul este cea mai importantă metodă de cercetare care poate furniza date precise, obiective.

Prin metoda experimentului am urmărit observarea și măsurarea efectelor manipulării variabilei independente – activitatea de joc – asupra variabilei dependente – dezvoltarea gândirii școlarului mic. Variabila independentă produce variația celei dependente. Valoarea experimentului constă în aceea că permite verificarea imediată a eficienței practice a cercetării.

Prin experimentul constatativ am urmărit consemnarea, înregistrarea, fotografierea nivelului de gândire al școlarului mic la un anumit moment dat. În acest sens, am organizat lecții de formare de priceperi și deprinderi sub forma de joc matematic. S-a urmărit stimularea și dezvoltarea gândirii.

Metoda analizei produselor activității (aplicată în perioada preexperimentală, experimentală și postexperimentală)

Produsele activității sunt materializări ale cunoștințelor, abilităților,valorilor încorporate de elevi și ne arată calitatea și profunzimea activității instructiv-educative. În gama produselor realizate de elevi pot intra caietele de teme sau notițe, tezele, lucrările semestriale, referatele, portofoliile, compozițiile, alte lucrări personale (desene, albume).Aceste lucrări reflectă în mod fidel calitatea instrucției, înclinațiile, dispozițiile naturale, interesele și aspirațiile elevilor. Se poate constata cu acest prilej nivelul pregătirii elevilor în raport cu cerințele politicilor școlare, dar și atenția acordată de cadrele didactice unor aspecte importante ale pregătirii elevilor.

Prin intermediul jocurilor didactice, am urmărit să dezvolt capacitățile intelectuale ale elevilor, am depistat elevii cu aptitudini și pe cei cu dificultăți în învățarea cunoștințelor matematice.

O altă metodă utilizată a fost convorbirea cu elevii (aplicată în perioada preexperimentală, experimentală și postexperimentală), nu ca metodă de sine stătătoare, ci integrată altor metode (observației , experimentului). Convorbirea constă într-un dialog între cercetător și subiecții supuși investigației în vederea acumulării unor date, opinii , în legătură cu anumite fenomene , manifestări. Această metodă are importante valențe formative, căci solicită personalitatea în ansamblul ei (intelectual, moral, estetic ).

În timpul orelor de matematică am purtat dialoguri cu elevii, în unele cazuri au fost necesare convorbiri individuale pentru a înțelege anumite sarcini, avându-se în vedere principiul tratării diferențiate a elevilor.

Avantajul convorbirii este că permite recoltarea informațiilor într-un timp relativ scurt și fără a necesita materiale speciale, deoarece se desfășoară pe plan verbal, în afara oricărui material concret – intuitiv. Dezavantajul ar fi lipsa de receptivitate a elevilor, fapt pentru care am integrat-o altor metode. Convorbirea a intervenit pe parcursul cercetării în mai multe momente: în ierarhizarea subiecților în vederea formării celor două grupuri echivalente, în experimentul constatativ ca și în cel formativ, în cadrul observației, cât și în organizarea jocurilor destinate dezvoltării gândirii logico – matematice.

Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare

Presupune analiza, din perspectiva anumitor parametri, stabiliți în concordanță cu scopul și obiectivele cercetării, a datelor oferite de: documentele curriculare oficiale; diferite documente școlare, care permit colectarea de date concrete referitoare la activitatea didactică, respectiv: materiale componente ale portofoliului profesorilor, documente școlare oficiale, documente de arhivă.

Metode matematico-statistice de interpretare a rezultatelor cercetării

Cele două paradigme de cercetare sunt foarte diferite: cercetările cantitative se bazează pe utilizarea numerelor, a măsurătorilor numerice, a metodelor statistice, a analizelor care pot fi, eventual, refăcute de alți cercetători; cercetările calitative se bazează pe metode discursive și descriptive. Cele mai bune cercetări îmbină, de obicei, caracteristicile acestora, având în vedere faptul că există informații care pot fi cuantificate și care nu pot fi cuantificate.

Indiferent de subiectul ei, cercetarea cantitativă nu poate substitui cercetarea calitativă și nici invers, nici una nu este superioară celeilalte și nu se poate utiliza în mod exhaustiv. Nu este vorba de o opoziție a celor două paradigme, ci, dimpotrivă, de o îmbinare necesară și de un sprijin reciproc, care constă în furnizarea reciprocă de noi date, noi perspective de analiză și noi piste de cercetare. Pe de o parte, cercetarea cantitativă realizată independent nu are semnificație, ci permite o prelungire firească și, mai exact, o încadrare a demersurilor specifice ei în analiza calitativă a faptelor investigate, iar pe de altă parte, cercetarea calitativă capătă semnificație, acuratețe și consistență, forță, doar prin utilizarea datelor oferite de cercetarea cantitativă.

Astăzi, analizele cantitative pot fi realizate cu ajutorul computerului prin soft-uri special destinate analizei matematico-statistice a unei baze de date, ceea ce presupune din partea cercetătorului abilități de operare cu computerul (sau, eventual, colaborarea cu un informatician).

Utilizarea computerului reprezintă, de multe ori, o necesitate obiectivă, însă arta cercetării îi pretinde cercetătorului competența de a decanta și selecta din datele oferite de computer, pe cele relevante pentru cercetare. Urmează demersuri de structurare, sintetizare riguroasă, corelare și coroborare, precum și analize științifice, interpretări din punct de vedere pedagogic, psihologic, sociologic etc., bine fundamentate și argumentate. Rezultă astfel că, din multitudinea de date oferite de computer, cercetătorul din domeniul pedagogiei le va selecta pe cele relevante pentru cercetare și le va interpreta din punct de vedere psihologic, pedagogic, sociologic etc. (pentru aceasta poate colabora cu psihologi, sociologi etc.).

Așadar, valoarea unei cercetări nu rezidă, neapărat, în volumul de informații cantitative pe care le oferă, ci în împletirea armonioasă a abordărilor calitative și cantitative și în fundamentarea științifică solidă a concluziilor sale.

Datele cantitative, numerice, care se obțin prin aplicarea diferitelor metode de cercetare se pretează la prelucrări statistice. Într-o primă etapă, ele sunt supuse unei prelucrări sumare, respectiv sunt analizate, ordonate, grupate, clasificate, sistematizate etc. Este necesară o evaluare critică a cercetării, bazată pe aspectele pozitive și negative, pe ceea ce a fost bine și pe ceea ce a fost rău; nu este lipsită de importanță notarea nepotrivirilor, a diferențelor și a indiferentului, a lucrurilor cu care (aparent) cercetarea nu se corelează.

Se recurge la condensarea datelor obținute în tabele, la calcule de procentaje, clasificări, raportări la scări de evaluare, se întocmesc diagrame de structură, diagrame de comparație, se trasează grafice, se calculează indici statistici care exprimă tendința centrală într-un colectiv (media, mediana, modul) sau variația (amplitudinea, abaterea simplă, abaterea medie, dispersia, abaterea standard).

Ulterior se realizează o analiză de profunzime a datelor, respectiv îmbinarea și corelarea variabilelor, studierea relațiilor și dependențelor dintre ele – corelații, asocieri, regresii, și construirea, pe baza concluziilor, a unor modele de dependență. Se apelează la aparatul statistico-matematic (testele z, t, criteriul ș.a.) pentru a stabili dacă diferențele dintre grupurile experimentale și cele de control sunt statistic semnificative, se realizează inferențe statistice (operații logice grație cărora se generalizează datele obținute pe eșantioanele de lucru la întreaga populație).

Unele din calculele matematice și statistice implicate în analiza datelor sunt extrem de laborioase și, practic, nu se pot realiza decât cu mare dificultate. Însă, astăzi, grație posibilităților oferite de computere și de tehnologia informației, se pot realiza operații matematico-statistice de mare profunzime și finețe, cvasiinstantaneu.

Metoda analizei portofoliilor/ a produselor activității copiilor a fost folosită pe tot parcursul desfășurării experimentului psihopedagogic: în etapa constatativă/pretest, pentru colectarea de date și formarea unei imagini globale asupra activității copilului; în etapa experimentului propriu-zis pentru stabilirea aspectelor pozitive și/ sau negative manifestate; în etapa postexperimentală pentru colectarea de date au fost în relație de dependență cu ipoteza testată.

Tabel reprezentând metodele de cercetare cuprinse pe etapele cercetării

3.6. Etapele cercetării

Cercetarea a cuprins trei etape:

Etapa preexperimentală, care a avut caracter constatativ.

Etapa experimentală cu valoare formativă în stimularea proceselor psihice și a personalității elevilor.

Etapa postexperimentală, ce a avut caracter comparativ, cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimental formativ.

3.6.1. Etapa preexperimentală

Această etapă a fost derulată la începutul anului școlar 2016-2017, în perioada 12-23 septembrie. Am aplicat câte un test de evaluare inițială, identic pentru cele două eșantioane, pentru a determina nivelul de cunoștințe de la care se pornește în desfășurarea experimentului. Aceste teste au conținut strategii tradiționale de evaluare pentru ambele grupe de cercetare.

PROBĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

Obiective operationale:

Să identifice corect vecinii numerelor;

Să completeze șirul dat cu numerele potrivite;

Să efectueze operații de adunare și scădere;

Să utilizeze corect algoritmul de rezolvare a unei probleme;

Să realizeze figuri geometrice, respectând cerințele date;

Având un caracter constatativ, testul de evaluare inițială reflectă volumul si calitatea cunostințelor, deprinderilor si priceperilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ.

3.6.2. Etapa experimentală

Etapa intervenției ameliorative s-a desfășurat din 7 noiembrie 2016 pană la sfârșitul lunii aprilie,mai precis 28.04.2017.În această perioadă am aplicat mai multe jocuri matematice în diferite stadii de invățare, pe câteva teme alese conform programei în vigoare, la clasa a II-a, pe unități de învățare. În unitatea de învățare „Despre prietenie” s-a predat „Adunarea repetată.Înmulțirea”. „Înmulțirea.Proprietăți” și probleme care se rezolvă prin una, două sau mai multe operații de adunare, scădere, înmulțire. Unitatea „În familie” cuprinde teme legate de „Figuri și corpuri geometrice”. În al II-lea semestru al anului școlar se studiază „Numerele naturale in concentrul 0-1000”, (recunoaștere,formare,citire,scriere,comparare,ordonare, rotunjire) și ”Adunarea si scăderea numerelor naturale in concentrul 0-1000, fără trecere peste ordin”, dar și „Scăderea repetată”, „Împărțirea cu rest 0 în concentrul 0-100”, „Fracții”, „ Proba înmulțirii”, „Proba împărțirii”.

Pe parcursul acestor lecții am aplicat o serie de jocuri didactice matematice care m-au ajutat la predare- învațarea conținuturilor instructiv educative. În urmatoarea etapă voi prezenta câteva dintre ele.

3.6.3. Etapa postexperimentală

Etapa postexperimentală s-a desfășurat in perioada mai-iunie a anului scolar 2016-2017. A constat în aplicarea unui test de evaluare finală în scopul comparării rezultatelor obținute după aplicarea în cadrul, desfășurarării lecțiilor de matematică, a jocurilor didactice matematice, cu rezultatele de la testele inițiale.

În această etapă am propus celor două eșantioane (clasa de control si clasa experimentală) același test aplicat în condiții similare. Am înregistrat si prelucrat rezultatele obținute în vederea confirmării sau infirmării progresului, prin raportarea la testul inițial și la obiectivele stabilite în desfășurarea cercetării.

CAPITOLUL IV

ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA

DATELOR CERCETĂRII

În urma aplicării testelor de evaluare inițială s-au calculat calificativele individuale. Comparativ, rezultatele obținute la cele două clase sunt concentrate, pe patru nivele de dezvoltare, după cum am ilustrat în tabelele următoare.

1).Tabel reprezentând rezultatele obținute de EC in etapa preexperimentală

Diagrama reprezentând rezultele obținute de EC în perioada preexperimentală

2).Tabel reprezentând rezultatele obținute de EE in perioada preexperimentală

Diagrama reprezentând rezultatele obținute de EE în perioada preexperimentală

Din analiza comparativă a rezultatelor obținute de cele două eșantioane la testul inițial s-a constatat că rezultatele pe clase sunt apropiate.

3).Tabel comparativ reprezentând rezultatele obținute de EC și EE în perioada preexperimentală

Diagrama comparativă reprezentând rezultatele obținute de ECși EE în perioada preexperimentală

4).Tabel reprezentând rezultatele obținute de EC în perioada postexperimentală

Diagrama reprezentând rezultatele obținute de EC în perioada postexperimentală

5).Tabel reprezentând rezultatele obținute de EE în perioada postexperimentală

Diagrama reprezentând rezultatele obținute de EE în perioada postexperimentală

Condensarea rezultatelor la probele de evaluare sumativă, pe patru grupe valorice, la cele două clase de elevi implicate în cercetare.

6).Tabel comparativ reprezentând rezultatele obținute de EC și EE în perioada postexperimentală

Pentru a putea interpreta mai bine datele obținute la tesul de control, voi verifica grafic, în paralel rezultatele pe calificative a celor două eșantioane.

Diagrama comparativă reprezentând rezultatele obținute de EC și EE în perioada postexperimentală

Comparând și rezultatele obținute la cele două eșantioane la testul inițial și la testul de control, situația se prezintă astfel:

7).Tabel comparativ reprezentând rezultatele obținute de EE și EC în perioada preexperimentală și postexperimentală

Diagramă comparativă reprezentând rezultatele obținute de EE și EC în perioada preexperimentală și postexperimentală

Eșantionul experimental și-a îmbunătățit rezultatele cu 18,75% la calificativul FB, la B cu 12,5%, iar ce este încurajator este scăderea rezultatelor „Suficient” și dispariția calificativului „Insuficient”.

Eșantionul de control și-a modificat procentajul astfel:la calificativul FB a crescut de la 41,18% la 47,06%, la calificativul B de la 17,65% la 29,41%, la calificativul S de la 23,53% la 17,64% și I de la 17,64% la 5,89%.

Prin compararea rezultatelor obținute de cele două eșantioane, ne putem da seama de importanța și eficiența folosirii jocului didactic matematic și nu numai.

La clasa de control, rezultatele obținute la testul final indică o schimbare minimă, în timp ce rezultatele eșantionului experimental indică o îmbunătățire considerabilă, ca urmare a utilizării metodelor alternative de evaluare.

Diferența între rezultate este vizibilă, în favoarea grupului experimental, de unde reiese faptul că jocul didactic are un rol deosebit de benefic în sporirea eficienței lecției de matematică și în creșterea performanței la matematică.

Elevii din clasa experiment și cei din clasa martor, care au obținut I și S sunt antrenați în jocuri didactice, exerciții-joc și exerciții pe fișe de aprofundare.

Metoda observației sistematice s-a utilizat pe tot parcursul acțiunii de cercetare, însoțind și sprijinind realizarea experimentului psihopedagogic și valorificarea celorlalte metode de cercetare pedagogică prin înregistrarea, codificarea și interpretarea evenimentului observat.

Am constatat deplina implicare a elevilor în jocul matematic, dând frâu liber imaginației, spiritului de cooperare, de comportare civilizată transformând ora de matematică în bucuria de a învăța.

Condiția esențială în etapa preexperimentală/ pretest a experimentului a constituit-o asigurarea echivalenței între clasa experimentală și clasa de control, a unor nivele aproximativ egale, astfel încât să poată fi considerate inițial comparabile sub toate aspectele.

Etapa experimentală/experimentul formativ a constat în introducerea unui program special de jocuri la clasa experimentală.În etapa postexperimentală/ etapa de control/posttest au fost administrate probe de evaluare finală, identice pentru cele două clase. În această etapă s-a realizat compararea datelor și rezultatelor finale cu cele de start, atât în interiorul fiecărei categorii de clase, cât și între cele două clase de elevi, s-a stabilit relevanța diferențelor dintre rezultatele obținute, a măsurii în care clasa experimentală s-a detașat semnificativ de clasa de control, s-a stabilit eficiența noii modalități de lucru.

Ținănd seama de ipoteza de la care am plecat, cu referire la utilizarea unui program special de jocuri în procesul de predare-învățare-evaluare, în vederea creșterii performanței școlare, și analizând rezultatele obținute la cele două clase, reiese clar că există o legătură strânsă între folosirea jocurilor didactice în formarea conceptului de număr natural și performanța școlară a elevilor.

Am arătat că se poate demonstra eficiența unei metode didactice în vederea utilizării ei la clasă pentru creșterea performanței școlare.

CONCLUZII

Ceea ce m-a determinat să aleg această temă, a fost preocuparea pentru asigurarea succesului școlar la toți elevii, atât la cei care întâmpina greutăți la învățătură, cât și pentru obținerea de performanțe cu cei care dovedesc posibilități deosebite.

Prin conținutul acestei lucrări am încercat să arăt eficiența și impactul pe care îl are jocul didactic matematic în formarea conceptului de număr natural, folsirea lui ca activitate organizată din clasele Pregătitoare, I și a II-a, precum și pentru elevii celorlalte clase primare. Practic, în toate situațiile, ca jocul să poată da rezultate optime, una din condițiile esențiale este buna organizare a lui.

Pornind de la principiul potrivit căruia copilul nu face bine decât ceea ce îi place să facă, am încercat să fac accesibilă și plăcută activitatea de învățare a Matematicii și Exporarea mediului, printr-o gamă variată de jocuri.

Aplicând jocul didactic atât în cadrul investigației făcute cât și de-a lungul întregului an școlar am constatat utilitatea acestuia, rolul deosebit de important pe care îl are în creșterea performanțelor școlare, ambianța deosebit de plăcuta în clasă la anunțul că activitatea se va desfășura sub formă de joc didactic.

Deși este dovedită eficiența jocului didactic, uneori se pot semnala o serie de inconveniente legate de comportarea nesatisfăcătoare a elevilor: apariția unor dispute, dezordine din clasă în primele momente (la împărțirea pe grupe/perechi, stabilirea liderului), nerespectarea regulilor sau lipsa timpului (uneori) în pregătirea lui, a materialului didactic necesar.

Cunoscând bine colectivul clasei mele, am avut ocazia să îi antrenez, potrivit posibilităților intelectuale, în jocurile didactice cu sarcini accesibile fiecăruia și care să-i solicite progresiv. La orele de Matematică am realizat lecții la care elevii să participe cu plăcere și să-și însușească cunoștințele în funcție de posibilitățile lor intelectuale. Creșterea nivelului de pregătire a elevilor prin folosirea jocului didactic demonstrează utilitatea lui atât la matematica cât si la alte discipline.

Rezultatele experimentului întreprins de mine, confirmă în totalitate ipoteza cercetării, relevând valențele formativ-educative ale jocului didactic.

Aplicându-l în diferitele momente ale lecției, fie ca a fost de însușire de noi cunoștințe, de consolidare, de recapitulare sau de sistematizare, și în orice moment al acesteia, jocul a fost întotdeauna bine primit de elevi. Le-a creat o stare de încredere în forțele proprii și i-a stimulat în rezolvarea unor cerințe mai mult sau mai puțin dificile. Ei au devenit mai atenți, mai activi, mai interesați de activitatea pe care o vor desfășura, neștiind, practic, că prin joacă ei învață de fapt, sistematizează sau iși consolidează.Am observat că în activitatea didactică jocul imprimă acesteia un caracter mai viu, mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție, de veselie și de destindere, ceea ce previne apariția oboselii, a plictiselii și a monotoniei. De cele mai multe ori , la încheierea unui joc, elevii sunt hotărâți să o ia de la capăt, sunt mulțumiți de ceea ce au realizat, nu simt oboseala specifică învățării sau muncii având un tonus pozitiv.

Am aplicat în orele de matematica și explorerea mediului și au avut un real succes, cu implicații pozitive asupra copiilor, jocuri matematice precum:rebusul matematic(în verificarea cunoștințelor, munca independentă, pe grupe sau colectivă), ghicitori matematice, pătrate magice, labirinturi matematice. Tendințele actuale consacră o atenție specială dezvoltării gândirii matematice a elevilor, exersând-o în direcția cultivării creativității. Se lasă copilului o mai multa libertate de alegere a tehnicilor și strategiilor de calcul, pentru a asigura o motivare temeinică a învățării acestei discipline, printr-o învățare participativă prin efort personal.

Consider că activitatea matematică implică efectul gîndirii, în primul rând a celei creative. În clasele primare se formează noțiunile elementare cu care elevul va lucra tot restul vieții.Este incontestabilă contribuția matematicii la formarea gândirii logice, coerente, creative, la formarea unor deprinderi de munca intelectuală, de ordine și punctualitate. În acest sens, cred ca, cel mai bun mijloc de dezvoltare a gândirii creatoare se poate face prin aplicarea în activitățiile matematice a jocurilor didactice, deoarece acestea permit elevului să se desfășoare liber, creator, îl stimulează și îl conduc spre atingerea obiectivelor și finalităților propuse.

În concluzie jocul didactic trebuie folosit oră de oră, deoarece acesta antrenează toți elevii clasei și acționează favorabil chiar și asupra celor care întâmpină dificultăți de învățare.Și de ce să nu recunaștem, că și nouă adulților, ne place să îmbinăm utilul cu plăcutul, să ne recreem uneori – și nu în ultimul rând- să nu uităm că am fost și vom rămâne mereu în adâncul sufletului nostru copii.

BIBLIOGRAFIE

Ionescu, M., Bocoș, M. „Cercetarea pedagogică și inovația în învățământ,” în: Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor, coord. M. Ionescu, V. Chiș, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 2001

Vălcan, D.T., „Metodologia rezolvării problemelor de aritmetică”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca 2005

Măgdaș,I.,Vălcan,D. „Didactica matematicii în învățământul primar și prescolar”, Ghid de practică didactică, Ediția a II-a,Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2008

Măgdaș,I., „Didactica matematicii pentru învățământul primar și prescolar, acualitate și perspective”, Ediția a II-a revizuită, Editura Presa Universitară Clujană,Cluj Napoca 2014

Dăncilă, E., Dăncilă, I., „Matematica pentru bunul învățător”, Editura Erc Press, București 2002

Ana, D., Ana M.L., Logel, D., Logel, E.S., „Metodica predării matematicii la clasele I- IV”, Editura Carminis, Pitești.

Lupu,C., Săvulescu,D., „Metodica predării matematicii.” Manual pentru clasa a XI-a, Licee Pedagogice. Editura Paralela 45, Pitești, 2000

Dumitru,A.,și Dumitru,V.G.,”Jocuri didactice,pentru formarea și dezvoltarea unor competențe la elevii din clasele învățământului primar”, Editura Corint Educațional,București 2013

Radu, D.,și Ploscariu, N.,”Jocuri didactice matematice”, Editura Aramis 2008

Asiciația Învățătorilor Hartghiteni, Coordonator Mîndru Elena, 101 jocuri didactice,Matematică și Științe,Didactica Publishing House 2015

Ambruș,M., „Dezvoltarea gândirii logice și creatoare prin rezolvarea și compunerea de probleme de matematică”, Învățământ primar nr.4/2000

Bocoș, M., „ Cercetarea pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice”, ediția I și ediția a II-a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,2003

Roșu, M.,Roman ,M. „Matematica pentru perfeționarea învățătorilor”, Editura All Pedagogic, București 2007

Piaget,J „Psihologie și pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1972

Piajet,J., „Nașterea inteligenței la copii”, Editura Cartier, Chișinău,2008

Mate(Godja),N.M.-”Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic în orele de matematica”Lucrare licență, Sighetu-Marmației 2009

Programa școlară pentru disciplina MATEMATICĂ ȘI EXPLORAREA MEDIULUI, Clasa Pregătitoare, I și a II-a, Aprobată prin ordinul al ministrului NR.3418/19.03.2013

www.didactic.ro

www.joacajocuri.ro

www.mateinfo.ro

Anexa 1

Nume și prenume: Data:

PROBĂ DE EVALUARE INIȚIALĂ

CLASA A II –A

Obiective operaționale:

Să identifice corect vecinii numerelor;

Să completeze șirul dat cu numerele potrivite;

Să efectueze operații de adunare și scădere;

Să utilizeze corect algoritmul de rezolvare a unei probleme;

Să realizeze figuri geometrice, respectând cerințele date;

1.Scrie vecinii numerelor :

___ 25 ___ ___ 39 ___ ___ 17 ___ ___ 80 ___

2.Completează șirurile de numere :

73 ; __ ;__ ;__ ; 77 23;__ ;__ ;26 ; __ ;__ ;

3.Calculează :

12 + 5 = 16 – 4=

18 -17 = 20 + 10 =

4.Pe un lac sunt 15 rațe și 12 gâște .Câte păsări sunt pe acel lac ?

Rezolvare

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5. Broscuța Oac vrea să rezolve corect exercițiile ca să ajungă pe mal. Încearcă și tu să o ajuți!

24 + 4 = 54 + 3 =

87 – 6 =

Desenați și colorați: 1 triunghi cu verde, 1 cerc cu galben, 1 pătrat cu roșu, 1 dreptunghi cu albastru.

Scrie câte picioare are fiecare viețuitoare.

crocodilul – _____ picioare • ursul – _____ picioare

barza -_____picioare • curcanul -_____picioare

șarpele – ________picioare • paianjenul – ____picioare

Obiective operaționale:

Să identifice corect vecinii numerelor;

Să completeze șirul dat cu numerele potrivite;

Să efectueze operații de adunare și scădere;

Să utilizeze corect algoritmul de rezolvare a unei probleme;

Să realizeze figuri geometrice, respectând cerințele date;

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ

Anexa 2

Chestionar pentru părinți

1. Sunteți informat asupra ofertei educaționale a școlii ?