LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I [307440]

[anonimizat]-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I

Autor: Îndrumător:

Prof. [anonimizat]. univ. dr. Ene Marian

Liceul Teoretic ,,G.Gundisch” [anonimizat]

-2018-

Cuprins

Argument………………………………………………………………………………………………………………..4

CAPITOLUL I: [anonimizat]……6

1.1. Istoricul cercetărilor…………………………………………………………………………………………..6

1.2. Poziția geografică și limitele………………………………………………………………………………7

CAPITOLUL II: CONDIȚIILE NATURALE………………………………………………………….8

2.1.Evoluția paleogeomorfologică….……………………………………………………….8

2.2. Condiții geologice…..…………………………………………………………………..9

2.3.Relieful.…………………………………………………………………………………..10

2.4.Clima….…………………………………………………………………………………14

2.5.Hidrografia.………………………………………………………………………………21

2.6.Vegetația,fauna, solurile…..……………………………………………………………..24

2.7. Rezervații naturale și arii protejate……….……………………………………………..28

2.8. Protecția mediului….……………………………………………………………………31

2.9. Tipuri de degradări ale terenurilor….…………………………………………………..32

CAPITOLUL III: POPULAȚIA ORAȘULUI CISNĂDIE……………………………………….36

3.1. Numărul și dinamica populației………………………………………………………..36

3.2. Densitatea populației……………………………………………………………………38

3.3. Caracteristicile structurale ale populației……………………………………………….38

3.4. Mobilitatea populației…………………………………………………………………41

CAPITOLUL IV: AȘEZĂRILE UMANE……………………………………………………………….42

4.1. Istoricul orașului Cisnădie…………………………………………………………………………………42

4.2. Istoricul localității Cisnădioara…………………………………………………………………………..44

4.3. Teritoriul administrativ al orașului Cisnădie………………………………………………………..46

4.4. Zonarea funcțională a orașului Cisnădie………………………………………………………………46

4.5. Dotarea edilitară a orașului Cisnădie…………………………………………………………………..48

4.6. Monumente istorice și de cult…………………………………………………………………………….51

4.7. Muzeul Industriei Textile…………………………………………………………………………………..54

4.8. ANALIZA S.W.O.T.-populație, așezări și nevoile sociale……………………………………..55

CAPITOLUL V: ACTIVITĂȚILE ECONOMICE………………………………………………….56

5.1. Resursele naturale…………………………………………………………………………………………….56

5.2. Industria………………………………………………………………………………………………………….56

5.3. Agricultura………………………………………………………………………………………………………58

5.4. Transporturile…………………………………………………………………………………………………..60

5.5. Telecomunicațiile……………………………………………………………………………………………..61

5.6. ANALIZA S.W.O.T.-Infrastructura…………………………………………………………………..61

5.7. Turismul………………………………………………………………………………………………………….62

5.8. Activitatea comercială………………………………………………………………………………………65

CAPITOLUL VI: ÎNVĂȚĂMÂNTUL, ADMINISTRAȚIA, TRADIȚII…………………66

6.1. Învățământul…………………………………………………………………………………………………..66

6.2.Casa de Cultură a orașului Cisnădie……………………………………………………………………68

6.3. Administrația orașului Cisnădie………………………………………………………………………..68

6.4. Tradiții și obiceiuri…………………………………………………………………………………………..69

6.4.1. Tradiții la sași……………………………………………………………………………………………….69

6.4.2. Tradiții la români………………………………………………………………………………………….74

6.5. Portul popular…………………………………………………………………………………………………77

Motto:

,,FIECARE LOC DE PE PĂMÂNT ARE O POVESTE A LUI, DAR TREBUIE SĂ TRAGI BINE CU URECHEA CA SĂ O AUZI ȘI TREBUIE UN DRAM DE IUBIRE CA SĂ O ÎNȚELEGI !”

(N. Iorga)

ARGUMENT

   Această lucrare are ca scop prezentarea în mai multe planuri a localității Cisnădie care există din timpuri străvechi, ca fiind o localitate puternic inundată în valuri de colonizări și repopulări de-a lungul cursului istoriei.

Un oraș mic de provincie, localizat în Depresiunea Sibiului, Cisnădie își deapănă de secole trăirile și zbuciumul în istoria Transilvaniei. Trecerea anilor a lăsat urme arhitectonice, construite de vechi meșteșugari care ne fac și astăzi să vorbim de o localitate situată într-o regiune prin excelență săsească.

Principala motivație pentru care am ales să promovez bogățiile naturale și valorile cultural- istorice ale acestui oraș este diversă, de la necesitatea de a realiza o lucrare de specialitate care să susțină cu argumente frumusețea peisajului dintr-un oraș care are multe de oferit și care este încă, din păcate, prea puțin cunoscut, până la ideea de a realiza o prezentare a localității pentru cei care vreodată poate vor poposi pe aceste meleaguri.

Ca profesor de geografie, în acest oraș în care îmi desfășor activitatea, mă simt obligată moral și sufletește ca prin pregătirea de specialitate să-mi aduc contribuția la valorificarea zonei atât prin promovarea elementelor sale naturale cât și social-istorice.

Aceasta lucrare metodico-științifică este structurată în două părți distincte: în prima fiind realizată o prezentare complexă a caracteristicilor geografice ale orașului Cisnădie, iar în a doua parte am propus un model de programă opțional cu ajutorul căreia să fie aplicate la clasă informațiile cuprinse în lucrare cu scopul de a educa elevii în spiritul cunoașterii orizontului local și a respectului pentru frumusețile zonei..

Prima parte are șase capitole, fiecare având subcapitole cu anexe și fotografii, hărți, etc. În capitolul întâi se stabilește poziția geografică și cadrul natural iar ca în capitolul doi se tratezează condițiile naturale care au favorizat dezvoltarea orașului (condiții geologice, relief, climă, rețeaua hidrografică, flora și fauna, solurile). De asemenea s-au identificat principalele problemele de mediu cu care se confruntă locuitorii orașului cât și modalitățile de promovare a unei educații ecologice pentru respectarea și protecția mediului înconjurător.

Capitolul al treilea se axează pe studiul populației, cu accente asupra diversității etnice, evoluției în timp și rolului pe care fiecare etnie l-a adus la dezvoltarea localității, fiind totodată un exemplu de comuniune.

Capitolul patru tratează aspecte de geografie urbană privind evoluția istorică și în același timp detalierea unor aspecte urbane tipice (zonarea funcțională, echipamentul edilitar).

În capitolul cinci se face o analiză succintă a activităților din principalele sectoare de activitate economică cu accent asupra industriei, infrastructurii și turismului, factori care prin dezvoltarea lor pot constitui un impuls pentru economia locală.

Capitolul șase tratează aspecte legate de învățământ, tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie de-a lungul timpului atât de sași cît și de către români.

Prin analiza S.W.O.T. s-a încercat identificarea punctelor tari, punctelor slabe și stabilirea unor oportunități pentru dezvoltarea în timp a localității cu accente pe așezare geografică și cadrul natural, populație, industrie și agricultură, infrastructură, turism, probleme de mediu.

A doua parte de metodică a fost concepută ca un curriculum opțional la decizia școlii prin care informațiile din lucrare să fie transmise elevilor, aceștia îmbunătățindu-și cunoștințele cu privire la noțiunile geografice din orizontul local.

La început s-a făcut o analiză succintă a programei școlare și a tipurilor de curriculum pentru ca mai apoi să fie conceput un curriculum opțional la decizia școlii cu tema ,,Geografia orașului Cisnădie”. Pe baza curriculum-ului propus s-a realizat planificarea calendaristică și planificarea unei unități de învățare, acestea fiind folosite ca suport pentru administrarea testului de notare/cuantificare.

S-a insistat asupra proiectării, administrării și interpretării testului de notare/cuantificare din perspectiva analizei cunoștințelor pe care le au elevii și a gradului de percepere a noțiunilor însușite. Faptul acesta poate constitui un feed-back pentru profesor astfel încât să adapteze informația în funcție de capacitatea elevilor de asimilare și să planifice predarea-învățarea în mod corespunzător specificului clasei.

De asemenea știu că lucrarea de față nu este una definitivă, că mai există loc pentru cercetări, idei inovatoare și soluții de succes care să susțină dezvoltarea orașului Cisnădie dar, experiența pe care am dobândit-o, cunoștințele pe care le-am acumulat îmi înlesnesc continuarea eforturilor pentru a promova frumusețile naturale ale urbei și ale oamenilor care trăiesc aici de secole.

CAPITOLUL I: ISTORICUL CERCETĂRILOR, AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

1.1. Istoricul cercetărilor

Județul Sibiu a fost o punte de legătură și de circulație a bunurilor materiale, a valorilor spirituale, dar și leagăn al unor constante și perene producții materiale și spirituale care au făcut ca el să fie consemnat în documente ca „Vestita cetate a Sibiului” ( Richard Winter, 1971).

Numeroase date se găsesc și în lucrările de sinteză cu caracter general, cum ar fi: ,,Județele patriei-Județul Sibiu” (1971) de L. Badea și colab., ,,Enciclopedia geografică a României” (1982), ,,Monografia geografică a R.P.Române” (1960), ,,Hidrologie generală” (1962) de T. Morariu și colab., ,,Geografia fizică a României” (1980) de Al. Roșu, “Geografia României”, Vol. III, (1987). Din punct de vedere a analizei componentelor fizico-geografice cele mai multe studii au caracter geomorfologic referitoare la mari unități de relief cum ar fi Depresiunea Transilvaniei și arcul carpatic, existând studii și pentru unități mai mici de relief. Pentru caracteristicile vegetației se remarcă lucrarea intitulată ,,Caracterizarea generală a vegetației Depresiunii Sibiului și a dealurilor marginale, Analiza florei din Depresiunea Sibiului și dealurile marginale” (1976) de E.B. Schneider, studiu în care sunt evidențiate particularități ale vegetației și influențele ei asupra celorlalți factori naturali. În domeniul pedogeografiei ,,Geografia solurilor României” (1968) de N. Florea și colab., ,,Solurile României” (2003) de L.A. Stănilă. Pentru date referitoare la populație și așezări se remarcă următoarele lucrări: ,,Mărginimea Sibiului. Planificare și amenajare teritorială” (2009) de P. Cocean. În domeniul economic ,,Atlasul geografic al județului Sibiu” (2011) de V. Velcea, I. Velcea, lucrare în care sunt prezentate date referitoare la dezvoltarea social-economică din perspectivă durabilă a arealului analizat.

Datele referitoare la planul local se găsesc în lucrări cum ar fi: ,,Subcarpații și depresiunile marginale ale Transilvaniei” (1966) de V. Tufescu, în care face referire la Depresiunea Sibiului, ,,Geologia Depresiunii Transilvaniei” (1970) de D. Giupagea și colab., ,,Etapele genetice ale Depresiunii Transilvaniei” (1972) de M. Păucă, analizând evoluția paleogeografică a regiunii, ,,Clima Depresiunii Sibiu” (1997) de S. Ciulache, în care sunt analizați principalii parametri climatici și se evidențiază corelații între caracteristicile climatice și celelalte elemente geografice din Depresiunea Sibiu. De asemenea la nivel județean a fost elaborată “Strategia de dezvoltare a județului Sibiu pentru perioada 2010-2013 și direcțiile de dezvoltare pentru perioada 2014-2020”. Pentru Cisnădie s-au folosit date din “Strategia de dezvoltare a orașului Cisnădie pentru perioada 2015-2023”, “Elaborarea strategiei de dezvoltare a sistemului de învățământ în localitatea Cisnădie, jud.Sibiu ” (2008), în care sunt propuse diverse strategii de dezvoltare economico-socială din perspectivă durabilă. În același timp, am găsit numeroase informații în cartea “Cisnădie-Heltau. Album monografic”, editată în anul 2004, cu prilejul a 800 de ani de atestare documentară a localității Cisnădie și în PUG – Orașul Cisnădie, 2013. În esență, în geografie există metode noi de cercetare și de aplicare a cercetării în spațiul geografic. În acest sens, este importantă o colaborare interdisciplinară și utilizarea de date din diferite domenii ale științelor învecinate. În cercetarea analitică a complexelor geografice, este necesar să se studieze fiecare componentă a peisajului, ținând seama că acestea fac parte dintr-un sistem de intercondiționare reciprocă.

1.2. Poziția geografică și limitele

Orașul Cisnădie este localizat în sudul județului Sibiu, între 24°9’32” longitudine estică și între 45°42’47” latitudine nordică, fiind cuprins între Depresiunea Sibiului și Carpații Meridionali (vezi anexă-fig nr.10), la 10 km sud de municipiul Sibiu, la o altitudine medie de 455 metri, pe râul Cisnădie (Argintului – Silberbach) afluent al Cibinului și pe valea pârâului Popii (Ursului – Baerenbach) afluent al râului Cisnădie, la poalele Dealului Măgura 1304 m, (Goettzenberg). În partea sud-estică a Cisnădiei se află terasa a treia a Cibinului fiind fragmentată de apele Sadului, afluent al Cibinului. Această poziție i-a creat de-a lungul timpului anumite avantaje istorico-geografice. Așezată într-o zonă de margine a regatului Ungariei, localitatea a beneficiat încă din sec. XIV de anumite libertăți și privilegii, care și-au pus amprenta asupra evoluției comunităților umane din zonă. Orașul Cisnădie este cunoscut și cu denumirea în germana – Heltau (“haida” – “povârniș”) și în maghiară Nagydisznod. Orașul Cisnădie se învecinează cu:

Șelimbăr și Bungard – la Nord-Est;

Veștem și Mohu – la Est;

Sadu, Câinenii Mici – la Sud;

Sibiu, Rășinari și Râul Sadului – la Vest;

Sibiu – la Nord-Vest;

Are în componența sa localitatea Cisnădioara, care se află la 3,5 Km vest de orașul Cisnădie și la o distanță de 15 km de Sibiu. Suprafața Cisnădiei este 272 ha intravilan și 13856,7 ha extravilan iar Cisnădioara are o suprafață de 41,7 ha intravilan și 13543 ha extravilan.

Fig. nr. 1 HARTA CU LOCALIZAREA ORAȘULUI CISNĂDIE

Sursa: http://www.cisnadie.ro

CAPITOLUL II: CONDIȚIILE NATURALE

2.1. Evoluția paleogeomorfologică

Evoluția paleogeomorfologică a Depresiunii Sibiu este sintetizată în două etape:

-etapa de bazin;

-etapa depresionară (modelarea subaeriană).

Etapa de bazin

A început la sfârșitul Cretacicului superior-începutul Paleogenului, odată cu schițarea Depresiunii Transilvaniei. În cadrul acestei etape se remarcă trei faze:

-faza prebadeniană;

-faza badenian-sarmațiană;

-faza ponțiană.

Faza prebadeniană: în această perioadă Masivul Transilvaniei suferă o scufundare lentă, însă neuniformă. Mișcările din faza savică din sudul și sud-vestul Transilvaniei, au dus la exondarea regiunilor de contact.

Faza badenian-sarmațiană: când un rol important îl au transgresiunile tortoniene (badeniene). O zonă de sedimentare (Bazinul Transilvaniei) separă linia de țărm de una de denudare (munții din sudul depresiunii). Limita acestei depresiuni a fost determinată, în bună parte, de mișcările stirice. În sarmațianul inferior au loc noi mișcări de subsidență, când în zona de țărm s-au dezvoltat faciesuri mai grosiere alcătuite din depozite detritice. Modelarea subaeriană a avut loc în zona de bordură, în domeniul carpatic.

Faza ponțiană: câmpia recent exondată a fost fragmentată datorită mișcărilor din faza attică (sarmațian superior). În ponțian are loc colmatarea Bazinului Transilvan. În același timp cu depunerea formațiunilor ponțiene, suprafața de bordură de la marginea munților era netezită prin abraziune. De-a lungul văilor, această suprafață modelată pătrunde sub formă de umeri. Mișcările din faza rhodanică încheie sedimentarea Bazinului Transilvaniei, deci și etapa de bazin a Depresiunii Sibiu (I.Popescu-Voitești, 1976).

Etapa depresionară (modelarea subaeriană)

Faza de sculptare a nivelurilor de umeri: este caracteristică perioadei Dacian-Pliocen superior, într-un climat de tip mediteranean, perioadă favorabilă nivelărilor laterale. În acest timp se încheie etapa comună de modelare a marginii nordice a Munților Cindrel și a Munților Lotrului.

Faza de modelare piemontană: când s-a intensificat acțiunea de eroziune a râurilor, având loc un proces intensiv de aluvionare în depresiuni. Succesiunea fazelor de aluvionare, urmate de faze de nivelare, prin denudare și fragmentare verticală, în intervalul Pleistocen inferior – Pleistocen mediu, au concretizat acest ciclu piemontan.

Faza de formare a teraselor: a coincis cu al doilea paroxism al ridicărilor valahice de la începutul perioadei Riss și cu importante oscilații climatice legate de perioadele glaciare-interglaciare. În funcție de oscilațiile climatice și de nivelul de bază relativ constant al Oltului, de procesele de eroziune și adâncirea ritmică a râurilor se explică numărul redus de terase din Depresiunea Sibiului (I.Popescu-Voitești, 1976).

Faza de modelare actuală: reprezintă o continuare a evoluției cuaternare. Procesele geomorfologice actuale se manifestă diferențiat, cu accelerare locală, datorită condițiilor climatului actual și a activității antropice (despăduriri, folosința agricolă).

2.2. Geologie

Contactul depresiune-ramă

Vechi fracturi cu valori diferite, au determinat geneza și evoluția depresiunii în cursul neozoicului, acestea separând un bloc scufundat astăzi la adâncimi cuprinse între 1000 m și 4000 m de rama Munților Cindrel și a Munților Lotrului.

Tortonianul

În partea de sud a Cisnădiei, în zona localității Sadu, depozitele tortonianului se găsesc peste cristalin, unde se pot vedea brecii și conglomerate de structură încrucișată. La vestul localității Sadu, deasupra conglomeratelor, în discordanță cu ele, s-au depus marne cenușii cu Globigerine. Spre nord-vest de Sadu conglomeratele continuă pe Pârâul Tocile, acestea conținând blocuri mari de șisturi cristaline. Peste conglomerate, pe pârâul din nord-vestul Sadului se află marne calcaroase cu multe Globigerine, peste care s-a așternut un tuf dacitic alb, foarte fin, vizibil pe o grosime de mai mulți metri lângă podul de pe drumul vechi Sibiu-Sadu. La nord-est de Sadu, la aproximativ 1200 m, apar marne cu Globigerine, cu două intercalări subțiri de tuf dacitic. Marne albe calcaroase cu tuf dacitic apar până la est la nivelul Cibinului și al Oltului. Acest tuf este compact, cu intercalații de gresii dure, calcaroase, cafenii și roșcate la partea superioară, apoi cu alternanța de nisip tufaceu, tuf compact și marne calcaroase (G. Pop, 2001).

Sarmațianul

La est de Cisnădie, depozitele sarmațiene (foto 1) se pot vedea în partea de sud-est a localității Veștem, unde apar marne vinete compacte și foioase, cu calcare dolomitice și numeroase intercalații de tufuri dacitice. Deasupra acestora sunt nisipuri cu pietrișuri și conglomerate deschise pe grosime de 100 m, care se pot urmări spre nord până la confluența Hârtibaciului cu Cibinul, unde, de sub nisipuri, apar marne șistoase cu fețe albe și tufuri dacitice subțiri, pe grosime de circa 50 m.

Foto 1. Depozite sarmațiene observate în flancul sudic al Dealului Pietrii

(Sursa: https://www.google.ro)

Ponțianul

În general, este reprezentat prin pietrișuri cuarțitice și nisipuri albe micacee, nisipuri feruginoase cu lentile de marne și argile cenușii-negricioase.

Cuaternarul

Argilele nisipoase și pietrișurile depuse de pâraiele care coboară din Munții Cindrel pe mari suprafețe ale bazinului de scufundare, precum și eroziunea exercitată de acestea sunt specifice acestei perioade. Așezarea, din punct de vedere geografic, într-o zonă de interferență a mai multor unități morfologice, a influențat ocupațiile locuitorilor. De-a lungul timpului, acestea au cunoscut o permanentă modificare. Așadar agricultura și creșterea animalelor a constituit vreme îndelungată principala îndeletnicire economică iar meșteșugurile, postăvăritul și fierăritul erau subordonate, ceea ce a dus și la schimbarea statutului economic al localității, aceasta devenind un centru industrial. Comerțul avea funcție de intermediere între cele două categorii de producători.

Localitatea este situată la contactul cu muntele, este străjuită de un relief colinar, precum Dealul Cucului (589 m) și Dealul Cisnădiei (557 m), în zona terasei a treia a râului Cibin. Terasa este fragmentată de apele Sadului și Cisnădiei (Argintului) afluenți ai râului Cibin, care izvorăsc din Carpații Meridionali. Aceste ape au în general un debit destul de scăzut, doar primăvara nivelul lor crește din cauza topirii zăpezilor și a ploilor.

2.3. Relieful

Orașul Cisnădie este situat la poalele Dealului Măgura (1305 m), la contactul Podișului Transilvaniei cu Munții Cindrel. În apropierea contactului cu muntele se ridică înălțimi de peste 550 metri – Dealul Cucului (589 m) și Dealul Cisnădiei (557 m). Gruiurile piemontane se prelungesc, terminându-se în partea joasă a depresiunii cu o asociere de vechi contururi piemontane, terase și lunci. Cuprinde două trepte de relief:

-zona Munților Cîndrel (Cibinului) și ai Lotrului, la sud;

-zona Depresiunea Sibiului, la nord, unde sunt situate cele două localități componente Cisnădie și Cisnădioara.

2.3.1.Morfometria și hipsometria

Morfometria reprezintă o parte a geomorfologiei sau a unui studiu asupra reliefului, care se ocupă de analiza valorilor indicilor cantitativi (densitatea). Hipsometria reprezintă domeniul de analiză a reliefului, bazat pe măsurarea și reprezentarea altitudinilor și treptelor de înălțime. Prima dintre aceste două trepte: Munții Cindrel și Munții Lotrului se caracterizează prin masivități de relief domol, cu înălțimi cuprinse între 900 și 2000 m, rar depășind această înălțime. Cea de-a doua treaptă: Depresiunea Sibiului, situată între Munții Cindrel și ai Lotrului la sud-vest și Podișul Târnavelor la nord-est, sunt cuprinse între 380 m în Lunca Cibinului, și 650 m în Dealul Obrejii.

2.3.2.Energia reliefului

Diferența de altitudine dintre punctele extreme dintr-o zonă este numită energia reliefului. Aceasta se calculează prin mai multe metode: cartograme, izolinii, pe bazine morfohidrografice, pe profile transversale etc. În Depresiunea Sibiu, se remarcă trei categorii de suprafețe, în funcție de energia reliefului, astfel:

-suprafețe cu energia reliefului de peste 80 m, și cu potențial ridicat de manifestare a proceselor actuale de modelare, specifice pentru treapta piemontană, la contactul cu muntele;

-suprafețe cu energia reliefului cuprinsă între 30-80 m, cu potențial mediu de modelare, caracteristice teraselor și glacisurilor depresiunii;

-suprafețe cu energia reliefului cuprinsă între 0-30 m, cu potențial redus de modelare, caracteristice șesului aluvial al Cibinului.

2.3.3.Densitatea fragmentării reliefului

Reprezintă parametrul morfometric al reliefului care exprimă raportul dintre lungimea totală a talvegurilor care secționează o anumită suprafață, fie că sunt suprafețe egale, fie că este un bazin hidrografic. Se exprimă în km/km².

Depresiunea Sibiu prezintă o densitate a fragmentării reliefului de 1-2 km/km² în câmpia aluvio-proluvială, 0,1-0,5 km/km² în Lunca Cibinului, mai mici de 0,2 km/km² pe podul teraselor și pe conurile de dejecție și de 2,5 km/km² pe abruptul Podișului Hârtibaciului, fragmentat de alunecări de teren și procese de ravenare.

2.3.4.Geodeclivitatea

Reprezintă înclinarea unei suprafețe (panta); se măsoară pe teren sau se calculează pe hărți ce conțin curbe de nivel, se pot întocmi hărți speciale pe care apar areale cu valori de declivitate. În Depresiunea Sibiu 60% din pante au înclinare mică (1–5ș), acestea fiind caracteristice luncilor și teraselor. Pante cu înclinare de 2–5ș apar în zona glacisului de la baza abruptului Podișului Hârtibaciului, iar cele cu înclinare de 25–35ș sunt caracteristice reliefului colinar din partea sudică a depresiunii, respectiv și în zona localității Cisnădie și obârșiilor bazinetelor torențiale. Pantele cele mai înclinate, cu valori de peste 55ș sunt specifice în zona micului defileu de la Tălmaciu, în partea de sud-est a Cisnădiei.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…).

2.3.5.Expoziția versanților

Se referă la orientarea unor suprafețe de versant în raport cu punctele cardinale, având un rol esențial în aprecierea cantității de radiație solară pe care o primesc, rezultând și valoarea bilanțului caloric. Termenul este utilizat și pentru stabilirea raportului unui versant cu direcția vântului, versantul fiind considerat a fi expus sau adăpostit. Depresiunea submontană a Sibiului prezintă diferențe mari între versanții cu expunere sudică și cei cu expunere nordică (sursa: I. Pătru și colab., 2006).

Versanții care au o expunere sudică sunt eliberați într-un timp scurt de depunerile din timpul iernii (brumă, zăpadă), durata procesului de nivoablație fiind mai redusă, aceasta fiind înlocuită de pluviodenudare și fenomene de creep după uscare. Pe versanții care au expunere nordică, topirea zăpezii și dezghețarea solului se produc lent și uniform, realizându-se o eroziune peliculară, deoarece se realizează în timpul iernii pe o suprafață înghețată. Versanții care au expunere vestică sau estică au aceleași tipuri de caracteristici din punct de vedere al modelării, oscilând între eroziune peliculară și pluviodenudare.

2.3.6. Tipuri genetice de relief

2.3.6.1.Dealurile submontane

Fac parte din relieful major (vezi anexă-fig. nr.11), sunt caracterizate prin altitudini cuprinse între 250-1000 m, alcătuite predominant din roci sedimentare, interfluvii în general prelungi care au versanți convecși sau convex-concavi, separate de văi largi, cu lunci extinse și terase pe care sunt situate așezări. Dealurile piemontane ale localității Cisnădie (Valea Sevișului-Pârâul Tocilelor) s-au format în urma fragmentării unui piemont a cărui suprafață retează depozitele sarmațiene și panoniene, cu altitudinea cuprinsă într 580-600 m, care scade spre nord, est și vest până la 550 m și care intră în contact cu Lunca Cibinului și câmpia terasată, aluvio-proluvială. Din vechiul piemont au rămas resturi în Dealul Cucului de pe teritoriul localității Cisnădie și Dealul Tufari. Interfluviile sunt de două tipuri: culmi înguste (0,2-0,5 km) cu șei largi la altitudini de 560-570 m și interfluvii cu aspect de poduri (0,6-0,7 km) între râul Cisnădie și Pârâul Tocilelor care se desfășoară pe o lungime de 5-6 km. Dealurile piemontane (gruiurile) sunt fragmentate de văi largi și adâncite în formațiuni friabile (marne, argile, nisipuri, pietrișuri, rar conglomerate). Versanții prezintă pante domoale (15‰), profil echilibrat fără rupturi de pante accentuate. La ieșirea din munte, la o altitudine de 600 m, văile sunt adâncite, acolo remarcându-se ruptură de pantă.

2.3.6.2.Piemonturile

Aceste forme de relief au caracteristicile unei câmpii de acumulare care se desfășoară la contactul unor munți înalți cu o suprafață de uscat netedă sau lacustră. S-au format în condițiile unui climat cu sezoane umede și uscate (tipic mediteranean), în care precipitațiile, în cea mai mare parte au caracter torențial. În aceste condiții, rețeaua de torenți și râuri transportă o cantitate mare de pietriș și nisip din munți, pe care o depun sub formă de pânze, pe suprafețele de la exterior.

Piemontul Sadului

Este situat între valea râului Sadu și pârâul Tocilelor, la sud-estul localității Cisnădie. Suprafața piemontană are o altitudine de 520 m la contactul cu muntele și coboară la 450 m spre nord-est, deasupra localității Veștem. Are aspect de pod larg, cu lățimi cuprinse între 0,5-1 km, cu tendință de deschidere mai largă spre nord-est, unde lățimea este de 1,5-2 km, terminându-se printr-un abrupt deasupra terasei a doua a Cibinului. Afluenții Sadului și Văii Sărății au adâncimea fragmentării de circa 30 m. Depozitele piemontane alcătuite din pietriș grosier și în mare măsură alterat cu intercalații lenticulare de argilă și nisip, au o granulometrie cuprinsă între 2-5 cm și o grosime ce depășește câțiva zeci de metri.

2.3.6.3.Glacisurile

Sunt forme de relief cu panta redusă și ușor înclinată (2 –5ș), care mărginesc un abrupt sau un versant înclinat, reprezentând forme de tranziție, care au profil concav. Apar în toate zonele climatice dar în fiecare dintre acestea, sunt determinate de un proces dominant, respectiv de eroziune și acumulare datorat pluviodenudării și șiroirii în zonele climatice temperate. În estul localității Cisnădie, glacisurile deluvio-coluviale sunt recente și se dezvoltă la baza abrupturilor (cueste sau frunți de terasă), frecvent la baza abruptului Podișului Hârtibaciului. Aspectul este de suprafață continuă de acumulare, între localitățile Șura Mare și Tălmaciu, cu lățimi cuprinse între 80-150 m și pantă care scade de la 9ș la 2ș la contactul cu lunca râului Cibin.

2.3.6.4.Terasele

Sunt foste lunci în care râul s-a adâncit, create prin eroziunea apelor curgătoare, cu aspect de treaptă suspendată deasupra albiei minore (vezi anexă-fig. nr.12). Au o suprafață orizontală (pod), una verticală (frunte) și la contactul acestora au o linie (muchie). În structura terasei, peste rocă există o pătură de aluviuni cu grosime de câțiva metri. În cadrul depresiunii Sibiu s-au dezvoltat un număr de trei terase:

-T1 – cu altitudini relative de 5-10 m, este bine dezvoltată pe partea dreaptă a râului Cibin, între localitățile Gura Râului și Sibiu, până în dreptul localității Tălmaciu. A fost sculptată în aluviunile sale, de către râul Sadu a cărui albie s-a deplasat continuu spre sud unde are o lățime de 300-400 m. Așezările cu o structură compactă: Gura Râului, Orlat, Cristian, Șelimbăr, Veștem și Tălmaciu sunt situate pe această terasă. În aval de confluența râului Sadu cu Cibin, unde arealul este mai jos, se produc inundații pe o lățime de aproximativ 15 m atunci când în amonte cad ploi abundente.

-T2 – se întrepătrunde cu terasa 1 la confluența râului Sadu cu Cibin, are altitudini de circa 15-25 m și se desfășoară pe dreapta râului Cibin. Are poduri largi, cu lățimi de 0,8-2 km, o parte din municipiul Sibiu fiind așezată pe aceasta. Este situată în partea de nord-est și est a localității Cisnădie între râul Sadu și râul Cibin, are aspect de șes întins cu o suprafață plană și stabilă. Această terasă se află la 7-8 m înălțime față de râul Cibin și 4-5 m față de râul Sadu.

-T3 – cu altitudini relative de 40-50 m, iar din loc în loc urcă până la 70 m. Se desfășoară pe partea dreaptă a râului Cibin, are formă de poduri extinse, situate deasupra râului Cibin. Contactul cu conurile piemontane ale râurilor Cibin și Sadu se realizează spre sud, printr-o pantă foarte redusă, lină, greu de sesizat. Terasa coluvială, se află în partea de sud-est față de localitatea Cisnădie și este cunoscută sub denumirea de Dealul Armenilor. Are aspect de platou suspendat la 20-25 m pe malul râului Sadu, de natură coluvială. Prin erodarea de către râul Sadu a terasei, s-a creat un perete de 20-25 m unde se poate observa stratificația terasei. Relieful terasei este ușor accidentat, brăzdat de numeroase ogașe, ravene și valuri de pământ. Printr-o ușoară înclinare spre sud, terasa se racordează la panta versantului. În această zonă stabilitatea terenului este bună, neînregistrându-se fenomene de alunecări de teren.

2.3.6.5.Luncile

Sunt albiile majore ale râurilor, repezintând fundul unei văi. În Depresiunea Sibiu, cea mai dezvoltată este lunca râului Cibin, fiind larg extinsă, cu lățimi cuprinse între 0,5 km și 3 km.

Regiunea a evoluat din punct de vedere paleogeografic și este strâns legată de cea a întregii zone de contact dintre Carpații Meridionali și Bazinul Transilvaniei. În depresiunile de contact s-au depus straturi noi, miocene într-un facies detritic până târziu în miocen.

Depresiunea Sibiului, la sudul careia este situat orașul Cisnădie, este formată în cea mai mare parte din podurile întinse ale teraselor, luncilor și agestrelor Cibinului, Sadului și mulțimea de afluenți care se adună către centrul acestei depresiuni. Rolul cel mai important în evoluția ei a decurs în condițiile tipice ale unei depresiuni de contact, de diferențierile litologice și direcția drenajului. Ea a fost sculptată la contactul dintre formațiunile cristaline și cele sedimentare. Carpații Meridionali situați la sudul depresiunii sunt alcătuiți din formațiuni metamorfozate din care faciesul șisturilor cristaline se extinde parțial și pe teritoriul localității Cisnădie. De asemenea se dezvoltă rocile sedimentare cimentate care intră în componența Dealului Cucului și Dealului Cisnădiei. Morfometric localitatea se desfășoară la o altitudine medie de 455 m, cu altitudini mai mari pe locul numit Dealul Cucului (589 m) din sud-vestul localității. Între unitățile premontane se disting trepte mai coborâte ale reliefului până la nivelul râului, morfologia văii fiind ocupată de trepte intermediare între lunca râului și nivelul piemontului.

2.3.6.6.Riscuri geomorfologice

Spațiul geografic studiat este încadrat într-o regiune stabilă morfodinamic, cu manifestări ale proceselor geomorfologice liniare și areale (alunecări, torențialitate, inundații, etc.) datorită prezenței depozitelor sedimentare friabile (argile, marne, pietrișuri, rar conglomerate) în alternanță cu litologii mai dure în zona deluroasă și depresionară. Din analiza hărții riscurilor geomorfologice a Mărginimii Sibiului, realizată de profesor doctor Ioan-Aurel Irimuș, 2007, se disting următoarele tipuri de risc geomorfologic:

risc geomorfologic moderat pe versanții cu pante de 15-20‰, energie de relief de 50-80 m, expoziție sudică și vestică, densitate a fragmentării între 2-2,5 km/km², afectați de alunecări superficiale de teren, asociate cu procese de eroziune liniară;

risc geomorfologic mic pe versanții cu pante de 2-15‰, energie de relief de 10-40 m, expoziție nordică și nord-estică, densitate a fragmentării între 0,6-0,9 km/km², eroziune slabă în suprafață și reactivarea obârșiilor unor ogașe și ravene. Aici se încadrează ambii versanți ai pârâului Tocilelor și versantul drept al râului Sadu;

zone fără risc sunt considerate luncile râurilor Sadu și Cibin, care pot fi afectate de procese hidrice și sărăturare secundară.

2.3.7.ANALIZA S.W.O.T.

Favorabilitatea reliefului pentru locuire în zona orașului Cisnădie

Puncte tari

energia reliefului cu potențial redus și mediu de modelare;

densitatea mică a fragmentării reliefului;

prezența teraselor cu poduri extinse.

Puncte slabe

prezența depozitelor proluvio-coluviale;

prezența proceselor de ravenare și a alunecărilor de teren;

existența unor zone cu risc de inundare.

Oportunități

favorabilitate pentru construcția de locuințe;

posibilitatea cultivării terenurilor agricole;

extinderea spațială a orașului spre municipiul Sibiu.

Amenințări

gleizarea solului datorită excesului de apă;

inundarea unor areale ale teritoriului localității;

imposibilitatea construirii de locuințe.

2.4. Clima

Cea mai importantă caracteristică a regiunilor situate la latitudini medii este cantitatea de energie primită de suprafața terestră, reprezentată de temperatură. Numeroase procese fizice (îngheț-dezghețul, evaporația, condensarea, etc), biologice și chimice sunt dependente de temperatură și au repercusiuni directe într-un mare număr de activități umane. Clima caracteristică pentru oricare regiune, în consecință și cea a localității Cisnădie, este rezultatul interacțiunii complexe dintre radiația solară, circulația generală a atmosferei și suprafața activă subiacentă la care se adaugă influența tot mai accentuată a activității antropice. Această ineracțiune se reflectă atât în repartiția teritorială a diferitelor caracteristici ale climei, cât și în valorile și regimul lor diurn și anual.

Clima de tip continental moderată, de nuanță central-europeană (L. Badea, N. Caloianu, Gh. Dragu, Județele patriei – Județul Sibiu, București, 1971, pag. 21) este mai răcoroasă și mai umedă, cu zile însorite mai puține, cu ploi puține iarna și mai abundente în timpul verii (în special în iunie). Iarna începe la mijlocul lunii noiembrie, însă zăpada nu persistă mult timp.

Particularitățile climei:

Radiația solară influențează toate procesele geofizice și biofizice care au loc la suprafața Pământului și în atmosferă, asigurând energia necesară declanșării și evoluției lor ulterioare în timp și spațiu. Potențialul energetic solar este estimat pe baza măsurătorilor efectuate la stațiile meteorologice.

Radiația solară directă – valorile medii ale radiației solare directe înregistrate pe suprafața perpendiculară sunt de 0,70 cal/cm2/min.

Radiația solară difuză – în cursul unui an, variază de la valori medii de 0,40-0,44 cal/cm2/min, în amiaza zilelor de la sfârșitul primăverii până la solstițiul de iarnă, radiația difuză are valorile cele mai reduse, deoarece razele solare străbat stratul de nori.

Radiația globală – în luna iulie se înregistrează cea mai mare intensitate a radiației globale (16,78 kcal/cm2). Iarna încălzirile sunt episodice. Acestea se datorează advecțiilor calde dinspre sud și sud-vest și nu a unor creșteri ale intensității radiației globale.

Radiația reflectată – la sfîrșitul toamnei șă începutul iernii, se înregistrează cele mai reduse valori (sub 0,10 kcal/cm2/min.). Aceasta crește până la 0,17-0,20 cal/cm2/min în timpul verii.

Comportamentul principalilor parametri climatici:

2.4.1. Temperatura aerului

În analiza evoluției temperaturilor medii anuale, au fost prelucrate datele despre această variabilă luate de la stația meteorologică Sibiu. Valorile temperaturii aerului sunt neuniform repartizate datorită altitudinii și formelor de relief variate din cadrul zonei studiate. Prin suprapunerea peste harta hipsometrică a depresiunii cu harta izotermelor specifice, se observă că Depresiunea Sibiu este delimitată în cea mai mare parte de izoterma de 8șC. Aceasta are un traseu asemănător izohipsei de 600 m, urmărind îndeaproape contactul cu muntele. Se observă că la Sibiu, temperaturile medii anuale oscilează în jurul valorii de 8șC, iar valoarea temperaturii medii anuale la Cisnădie variază între 6ș și 9șC, unde iernile sunt geroase cu înghețuri nocturne și verile sunt răcoroase. Datorită influenței reliefului, distribuirea temperaturii aerului diferă de la un sezon la altul, sau chiar de la o lună la alta (tabelul nr.1). Valorile medii ale temperaturii aerului oscilează între -3,8șC în luna ianuarie și +18.8șC în luna iulie, acest regim termic fiind specific zonelor colinare joase sau depresionare. Prezența fenomenului de inversiune climatică frecvent în depresiune, influențează modul de distribuție a temperaturilor medii din luna ianuarie, fenomen pus în evidență de observațiile stațiilor meteorologice Sibiu și Păltiniș. Astfel izoterma de –3șC este specifică părților joase ale dealurilor piemontane, cea de –4șC teraselor Cibinului și cea de –4,5ș C este specifică Luncii Cibinului. Astfel, temperatura medie a acestei luni scade odată cu creșterea altitudinii. În zonele specifice teraselor Cibinului și o parte din zonele dealurilor piemontane (până la 450 m), în timpul verii este caracteristică izoterma de 19șC. Tabelul nr.1

Regimul temperaturii medii lunare a aerului în perioada 1990-2000

Sursa I.N.M.H. Sibiu

Fig. nr.2 Graficul temperaturilor medii lunare în perioada 1990-2000

Din analiza datelor din tabelul și graficul de mai sus (fig.nr.2) care se referă la temperaturile medii lunare, se observă că cea mai ridicată valoare a temperaturii medii lunare se înregistrează în luna iulie (18,8șC), iar cea mai scăzută valoare în luna ianuarie (-3,8șC).

Tabelul nr.2 Valorile maxime și minime ale temperaturii aerului (1990-2000)

Sursa I.N.M.H. Sibiu

Fig. nr.3 Graficul temperaturilor medii maxime și medii minime lunare în perioada 1990-2000

Pentru Sibiu (fig.nr.3), valorile maxime ale temperaturii aerului se înregistrează în lunile de vară (iunie-august), iar cele minime în anotimpul de iarnă (decembrie-februarie). Aceste valori ale temperaturilor din zona orașului Cisnădie, favorizează cultura cerealelor, legumelor, plantelor tehnice, cartofului precum și creșterea animalelor. Climatul de dealuri joase din această zonă, este prielnic drumețiilor și plimbărilor în aer liber mai ales în timpul verii.

2.4.2. Precipitațiile atmosferice. Nebulozitatea

Datorită poziției geografice a Sibiului în calea maselor de aer nord-vestice există consecințe asupra nebulozității și implicit asupra precipitațiilor. Cantitatea de precipitații este distribuită neuniform în timpul anului pe suprafața depresiunii Sibiului, datorită altitudinilor diferite la care se găsesc punctele de colectare a datelor, a expoziției diferite a versanților față de direcția generală a vânturilor dominante și a poziției diferite a sectoarelor depresiunii. În tabelul de mai jos, se observă că 12% din cantitatea anuală de precipitații cade iarna, 26% primăvara, 42% vara și 20% toamna. Din cauza frecvenței mari a regimului anticiclonic și slăbirii accentuate a convenției termice ascendente, în perioada rece a anului cad 32% din cantitatea totală de precipitații, față de 68% în perioada caldă.

Tabelul nr.3 – Cantitatea medie de precipitații la stațiile din meteorologice din Depresiunea Sibiu în perioada 1980-1990

Sursa: I.N.M.H. Sibiu

În timpul verii, la Sibiu se pot înregistra valori ale precipitațiilor cuprinse între 250-270 mm, iar în anotimpul de iarnă, valori mai scăzute, de 70-80 mm. La Cisnădie, suma medie anuală a precipitațiilor este cuprinsă între 600-700 mm. Mediile anuale ale nebulozității sunt ridicate la Sibiu, pentru perioada analizată. La stația Sibiu, cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de 652,9 mm și de 775,9 mm la Cisnădie (tabelul nr.4).

Tabelul nr.4 Precipitații atmosferice (mm) – Valori medii lunare și anuale (1961-2007)

Sursa: I.N.M.H. Sibiu

Fig. nr.4 Graficul precipitațiilor medii lunare în perioada 1961-2007

Prin analiza datelor de la stația meteorologică Sibiu (fig.nr.4), se remarcă o repartiție neuniformă a precipitațiilor. În februarie, se observă cea mai redusă cantitate de precipitații, urmând ca acestea să crească continuu până în iunie, după care scad de la o lună la alta până în decembrie și ianuarie.

Cantitatea de precipitații foarte redusă din luna februarie se datorează sistemele noroase legate de fronturile ciclonilor care vin dinspre Marea Mediterană. Acestea lasă o parte însemnată a produselor de condensare pe versanții sudici și vestici ai Alpilor, Dinaricilor, Balcanilor și Carpaților, iar aportul burnițelor și ninsorilor slabe care cad din norii stratiformi de inversiune termică este puțin semnificativ. În luna martie, cantitatea mediilor lunare crește cu 6-8 mm deoarece precipitațiile termoconvective se alătură celor de natură frontală.

Ciclonii atlantici sunt mai activi în luna mai, aerul umed oceanic pătrunde pe la periferia nordică a dorsalei fiind trimis către est de anticiclonul Azoric, convecția termică este tot mai intensă, determinând creșteri ale cantităților de precipitații, de peste 25 mm. În timpul lunii august cantitatea de precipitații scade, ca urmare a frecvenței mari a regimului anticiclonic. În octombrie, advecțiile umede dinspre Marea Mediterană se află în fază incipientă, cele dinspre Oceanul Atlantic slăbesc mult, iar convecția termică are un aport redus, astfel precipitațiile scad cu 20 mm față de luna august. În luna decembrie precipitațiile scad cu aproximativ 5 mm față de noiembrie, datorită norilor frontali din cadrul depresiunilor formate deasupra Mării Mediterane.

Precipitațiile, influențează prin cantitate atât dezvoltarea culturilor agricole cât și activitățile de transport sau turism. Din această cauză, în zona analizată, datorită ploilor torențiale din timpul verii, se produc inundații instantanee. Totodata, lipsa acestora duce la diminuarea producției agricole. Un factor de risc pentru transporturi, în timpul iernii, îl reprezintă stratul de zăpadă prin grosimea acestuia, înzăpezirea drumurilor și ajungerea la destinație cu întârziere. Stratul de zăpadă constituie în același timp un factor favorabil pentru agroturism și practicarea sporturilor de iarnă. Primele ninsori pot apărea uneori în a doua jumatate a lunii octombrie, iar ultimele la începutul lunii aprilie. Durata medie a intervalului cu ninsoare este în jur de 54 zile, pe an (tabelul nr.5).

Tabelul nr.5 Numărul mediu al zilelor cu ninsoare (1990-2000)

Sursa : I.N.M.H. Sibiu

2.4.3. Vântul și calmul atmosferic

Deplasarea aerului de-a lungul suprafeței terestre și elementul dinamic al climei, vântul este rezultatul forței gradientului baric orizontal. Acesta tinde să echilibreze contrastele barice din diferite regiuni ale Terrei, provoacând variații neperiodice asupra celorlalte elemente meteorologice, accentuează gradul de evaporație și transpirație, de asemenea dirijază morfologia superficială a stratului de zăpadă și acționează mecanic prin deflație, coraziune, sarcină de vânt. Poziția depresiunii Sibiu la latitudini medii, se caracterizează prin predominarea la înălțime a componentelor vestice (NV, V, SV) ale circulației atmosferice generale. Relieful din zona localității Cisnădie, impune în circulația atmosferică influența maselor de aer dinspre sud-est, dinspre culoarul Oltului și dinspre nord-vest. Deoarece în aceasta zonă viscolele sunt foarte rare, zapada nu este spulberată și se depune în strat uniform și persistent. Poziția de adăpost față de lanțul Carpaților Meridionali, determină la Sibiu o frecvență redusă a vântului. În medie este sub 6% la valorile medii lunare și sub 15% la cele maxime lunare (tabelul nr.6). Viteza vântului în perioada analizată nu depășește media de 3,5 m/s și depinde în mod direct de valoarea gradientului baric orizontal.

Tabelul nr.6 Frecvența și viteza medie lunară a vântului (1990-2000)

Sursa : I.N.M.H. Sibiu

Vînturile care bat în timpul anului sunt unele mai calde și secetoase iar altele mai reci și mai violente, fiind parte din aspectul climatic al aceastei zone. Iarna, zona este supusă unor invazii de aer rece și umed venit dinspre nord și nord-vestul Europei care aduc zăpadă și ger. Aici bat următoarele vânturi:

Vântul Mare (Mâncătorul de zăpadă), este un vânt local, foehnic, care coboară la începutul primăverii dinspre Munții Cindrel, este cald și grăbește topirea zăpezii fiind important pentru culturile agricole. Uneori, în timpul verii acesta se dezlănțuie, sub formă de vijelie;

Vânturile de Vest – sunt vânturi oceanice umede care vin dinspre vestul Europei și determină vara, precipitații bogate;

Austrul – bate dinspre sud-vest în lunile sezonului cald, aducând secetă;

Brizele montane – bat dinspre Munții Cindrel, ziua dinspre văi spre culmi iar noaptea dinspre culmi spre văi.

În timpul anului la stația Sibiu se remarcă frecvența calmului atmosferic. Frecvent, valorile medii lunare depășesc 50%, cele maxime fiind de peste 60% sau 90% (tabelul nr.7).

Tabelul nr.7 Frecvența lunară și anuală a calmului atmosferic (1990-2000)

Sursa : I.N.M.H. Sibiu

2.4.4. Fenomene climatice de risc

Fiind situată într-o zonă deluroasă la poalele munților, localitatea Cisnădie prezintă următoarele fenomene meteo-climatice de risc cu implicații asupra agriculturii, a transporturilor și a activităților turistice:

bruma – este un fenomen cu implicații dăunătoare pentru legumicultură. Numărul zilelor cu brumă este de 30 – 40 pe an. Primele zile cu brumă apar încă din luna septembrie;

ceața – se produce frecvent pe văile cursurilor de apă și la confluențe. Afectează transportul rutier, determină întârzieri în ajungerea la destinație a pasagerilor și mărfurilor. Numărul zilelor cu ceață este mai mare iarna decât vara, descrescând odată cu altitudinea reliefului, în medie fiind 50–60 de zile ceață pe an;

chiciura și poleiul – în timpul unui an, numărul mediu de zile cu chiciură este de 10-20 , iar cele cu polei de 3-4;

grindina – are o frecvență redusă de 0,2 zile/an și se manifestă datorită mișcărilor descendente ale aerului. În perioada caldă a anului au loc căderi de grindină cu o durată maximă de 15 minute pe fâșii de teren lungi de peste 100 km și late de peste 10 km.

Aceste fenomene climatice au implicații negative în desfășurarea activităților antropice.

2.4.5. Poluarea aerului

În mediul urban, sursele de poluare provin din arderile de combustibili fosili în procesele tehnologice utilizate de agenții economici (prin spălarea combustibililor solizi sau diversele reacții chimice), de la populație dar și de la emisiile de noxe ca urmare a traficului rutier. În mediul rural sursele poluante sunt reprezentate de producerea energiei termice pentru încălzirea locuințelor. Astfel impactul este puternic, deoarece se eliberează în atmosferă gaze cu conținut de dioxid de azot și sulf, amoniac și pulberi cu conținut de metale, care prin conversie chimică devin acizi, ajung în sol prin precipitații iar rezultatul este acidifierea sa, a apelor de suprafață și adâncime, iar efectele asupra ecosistemelor aferente sunt extrem de negative.

Compușii organici volatili, metalele grele, care provin din extinderea parcului auto și din dezvoltarea producției instalațiilor care folosesc solvenți; creșterea concentrației de CO2, CH4 în atmosferă, produce schimbări climatice majore, creșterea temperaturii la nivel global și apariția efectului de seră.

Arderea combustibililor fosili (cărbuni, petrol, etc.), industria energetică și prelucrătoare, trasportul rutier, produc emisii de CO2, iar cele de metan provin din agricultură și silvicultură prin descompunerea bacteriană a materiei organice în condiții anaerobe. Sursele antropice sunt reprezentate de creșterea animalelor, gropile de gunoi, exploatarea și transportul gazelor naturale. Pătrunderea în sol a unei cantități mari de azot prin administrarea de îngrășăminte chimice, dar și circulația rutieră prin emisia de gaze de eșapament, determină emisii de protoxid de azot. În zona studiată, calitatea aerului este bună, indicatorii factorului aer fiind situați sub valorile limită pentru protecția sănătății umane și vegetației. Pentru viitor se are în vedere utilizarea unor tehnologii și materiale nepoluante în dezvoltarea activităților umane și economice.

2.5. Hidrografia

2.5.1. Rețeaua hidrografică

În perimetrul studiat, rețeaua hidrografică de suprafață este formată din râul Cisnădie și afluenții care brăzdează intravilanul orașului Cisnădie de la vest la est și de la nord la sud. Atat râul Cisnădie cât și afluenții săi, au câte o zonă mai mare sau mai mică inundabilă datorită lipsei totale de lucrări sau cu lucrări depașite față de gradul de asigurare.

Această regiune aparține bazinului hidrografic al Cibinului. Râul Cibin izvorăște din Munții Cibinului, de unde își adună apele, iar principalii afluenți pe partea dreaptă sunt: Orlat, Mărăjdia, Poplaca, Seviș, Cisnădie, Tocile, Sărata și Sadu. Sursa de alimentare a râurilor și pâraielor care vin din munte, este nivală în proporție de sub 40%, iar pentru cele cu izvoarele în podiș deține 40-60%. La aceste categorii de râuri din Depresiunea Sibiului predomină scurgerea de primăvară și vară. Afluenții de pe dreapta Cibinului au debite mai mari și mai constante datorită precipitațiilor solide și lichide mai abundente din zona montană. Întreaga depresiune are ca râu colector Cibinul, în el vărsându-se și colectorul principal ce drenează depresiunea vecină Săliște. Cibinul izvorăște din Munții Cindrel și pătrunde în Depresiunea Sibiu în dreptul localității Gura Râului, pe direcția sud-nord iar în dreptul localității Orlat face un cot spre dreapta, dirijându-se pe direcția vest-est până la Sibiu, unde o nouă cotitură spre dreapta îl angajează pe direcția generală nord-sud, care se menține până la vărsarea în râul Olt.

Datorită înclinării generale a regiunii, afluenții de pe dreapta Cibinului ies din munte perpendicular pe rama acestuia, îndreptându-se spre nord-est. Aceștia au văi adânci și mai înguste pe treapta înaltă a depresiunii (în sectorul piemontan și de glacisuri) și mult mai largi pe treapta joasă, unde luncile lor puternic dezvoltate se unesc cu cea a Cibinului, făcînd să arate sub formă de golfuri ale acesteia. Cele mai dezvoltate lunci, dintre toți afluenții de pe dreapta ai Cibinului (Mărăjdia, Poplaca, Seviș, Cisnădie, Tocile, Sărata și Sadu), le au Valea Sevișului și Valea Sadului. Râurile care coboară din munte printre conurile de dejecție și pe spinările arcuite ale piemonturilor au alunecat spre dreapta, creându-și văi asimetrice, cu versanți mai abrupți pe dreapta și mai slab înclinați spre stânga (văile râurilor Poplaca, Seviș și Sadu).

În general, văile scurte care fragmentează terasele și lunca Cibinului sunt simetrice și înguste, cu aspect de șanțuri în pereții cărora apar la zi nisipurile sau pietrișurile piemontane, pietrișurile fine și solurile fosile ale luncii.

De sub dealurile podișurilor care mărginesc depresiunea, izvorăsc afluenții de pe stânga Cibinului (valea Râșnoavelor, valea Rușcior, valea Popii, valea Hamba) și au, versanți simetrici, domoli și nu prea îndepărtați unul de altul, în cursul superior. În lunca Cibinului, în cursul inferior, văile respective se reduc la simple șanțuri.

Râul Cisnădie

Se formeaza prin confluența Văii Popii (Ursului) cu Valea Argintului, care au izvoarele în Munții Cindrel (Cibinului). Bazinul hidrografic are o suprafață de 46 kmp și o lungime de 18 km după confluența cu cele două văi, până la vărsarea în răul Cibin în amonte de localitatea Mohu. Înainte de a intra în orașul Cisnădie, râul trece prin localitatea Cisnădioara pe care le traversează prin zona centrală. În zona centrală râul Cisnădie primește ca afluent de dreapta pâul Popii, care are un traseu aproape paralel cu râul Cibin. În intravilanul localităților, râul Cisnădie este regularizat și consolidat cu ziduri de sprijin și consolidări de maluri, avand o capacitate de transport a albiei de a tranzita debitele cu asigurarea de 2 % în Cisnădie și de 5% în Cisnădioara.

Râul Cisnădie are urmatoarele caracteristici:

– lungimea = 18 km;

– suprafața = 46 kmp;

– altitudinea medie = 640 m;

– panta medie = 33 ‰;

– coeficient de sinuozitate = 1,23.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

Pârâul Popii (Valea Urșilor) – este afluent de dreapta a râului Cisnădie și izvorăște din Dealurile Cisnădiei, traversând orașul de la sud la est. Valea Popii în intravilanul orașului Cisnădie are sectoare consolidate cu ziduri de sprijin sau cu lucrari de apărare, dar are si zone regularizate fără lucrări de consolidare.

Valea Popii (Urșilor) are urmatoarele caracteristici:

– lungimea = 7 km;

– suprafata = 9 kmp;

– alititudinea medie = 650 m;

– panta medie = 73 ‰;

– coeficient de sinuozitate = 1,23.

In amonte de orașul Cisnadie, pe Valea Popii în incinta fermei pomicole există o mică acumulare de apă folosită pentru stropitul pomilor, care nu are rol de atenuarea undelor de viitură, ci numai rol de asigurarea apei pentru perioadele de stropire.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

Râul Seviș – izvorăște din Munții Cindrel (Cibinului) și se formează prin confluența Văii Șteaza cu Valea Caselor, în localitatea Rășinari. Acesta traversează localitatea Rașinari de la vest la est și ajunge pe teritoriul orașului Cisnădie la o distanță de oraș de circa 4 km.

Râul Seviș are urmatoarele caracteristici:

– lungimea = 30 km;

– suprafața = 101 kmp;

– alititudinea medie = 806 m;

– panta medie = 32 ‰;

– coeficient de sinuozitate = 1,30.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

Pârâul Tocilelor – izvorăște din dealurile Sadului și se formează prin confluența văii Tocila Mare cu Tocila Mică și străbate parțial teritoriul orașului Cisnădie, în zona fermei agricole Tocile, în partea de sud-est, iar pe acestă vale în zona fermei agricole sunt amenajate mai multe lacuri piscicole. Acestea sunt reglementate din punct de vedere al gospodăririi apelor și nu s-au înregistrat inundații în zonă.

Valea Tocilelor are urmatoarele caracteristici :

– lungimea = 13 km;

– suprafata = 19 kmp;

– alititudinea medie = 615 m;

– panta medie = 59 ‰;

– coeficient de sinuozitate = 1,13.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

Pârâul Săpunului – are izvorul în Pădurea Dumbrava, traversează zona cimitirului și delimitează teritoriul orașului Sibiu de al localității Șelimbăr. Valea Săpunului nu traversează teritoriul orașului Cisnădie, dar la ieșire din orașul Sibiu pe DJ 106C, Sibiu-Cisnădie, există un podeț de șosea format dintr-un tub de beton cu Dn=800 mm, subdimensionat, care nu are capacitatea de a tranzita debitele din amonte ale Văii Săpunului cu o asigurare mai mare de 10%. În condițiile actuale, Valea Săpunului nu poate tranzita debite mai mari de 4-5 mc/sec, astfel că apa se revarsă în albia majoră pe malul drept care este mai jos decât malul stâng. În aceste condiții teritoriul orașului Cisnădie nu este afectat de revărsările Văii Săpunului, limita acestuia fiind la o distanță de cca.100 m de vale. Regimul caracteristic este cel al râului de deal și câmpie iar alimentarea este pluvio-nivală. Iarna se întâlnește un complex de fenomene, de la acele de gheață și până la pod de gheață continuu. Se impun măsuri de mărire a capacității de transport a albiei și efectuarea de lucrări pentru îmbunătățirea scurgerii, deoarece prezintă factori de risc în desfășurarea transporturilor, inundarea unei porțiuni din șosea și implicit întărzieri la destinație.

Valea Săpunului are urmatoarele caracteristici:

– lungimea = 5 km;

– suprafața = 6,4 kmp;

– alititudinea medie = 439 m;

– panta medie = 8 ‰;

– coeficient de sinuozitate = 1,08.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

Datele hidrologice determinate se referă la debite maxime cu probabilitatea de producere 1%, 2% și 5%. Datele morfometrice principale ale secțiunii de studiu, respectiv suprafața bazinului de recepție și altitudinea medie a acestui bazin (Hm-m) au fost determinate pe baza harților topografice la scara 1:25000 și Atlasul Cadastral al Apelor din România, valabile pentru zona studiată.

2.5.2. Poluarea apei

Calitatea apei este influențată de factorii poluatori din zonă: germenii patogeni, dejecțiile animale din gospodării, scurgerile din timpul ploilor din gropile de gunoi, suspensiile, dar și de deversarea necorespunzătoare a apelor menajere. Poluarea râul Cisnădie și a pânzei de apă freatică se face prin intermediul resturilor vegetale, a gunoiului menajer sau a apelor uzate menajere. Indicatorii care contribuie la calitatea apelor de suprafață sunt următorii: regimul de oxigen, nutrienți, salinitate, metale și substanțe toxice, organice și anorganice. Au fost identificate secțiuni de râuri a căror calitate este necorespunzătoare, datorită prezenței peste limitele admise a anumitor poluanți în râul Cisnădie în amonte de confluența cu râul Cibin (clasa a III-a de calitate). Din punct de vedere biologic și chimic, clasificarea apelor se face în clase de calitate conform Ordinului nr. 161/2006 al ministrului mediului și gospodăririi apelor.

(Sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

2.6. Vegetația, fauna, solurile

2.6.1. Vegetația

Depresiunea Sibiului se include în zona de vegetație a pădurilor de foioase amestecate cu rășinoase, cu predominanța gorunului, care este întâlnit pe cea mai mare parte a dealurilor piemontane, acesta se întrepătrunde cu alte specii: fag, carpen, mesteacăn, arțar etc. În 1940 Traian Săvulescu în „Harta provinciilor și districtelor floristice din România”, încadra regiunea în Depresiunea Sibiului, care face parte din provincia floristică est-carpatică. Odată cu defrișarea stejărișurilor și gorunetelor, pe versanții înclinați și pe terase s-au instalat pajiști. În luncile râurilor cresc zăvoaie de sălcii.

Zona Cisnădie – Cisnădioara este puternic marcată de Pădurea Dumbrava (termenul înseamnă în slavona veche „pădure de stejar”) care, prin poziția și importanța sa, trebuie remarcată cu toate componentele: ecologice, peisagistice și turistice. Ea este încorporată practic în prezent în spațiul urban sibian, și reprezintă din punct de vedere silvic două trupuri de pădure:

– un trup de 398 hectare, pe ambele laturi ale șoselei Sibiu Rășinari, până la culoarul liniei electrice de înaltă tensiune Sibiu-Sadu; acestui trup i se atribuie, în mod curent numele de pădurea „Dumbrava”;

– un trup de 582 hectare, de la linia electrică până în apropierea comunei Poplaca.

Flora zonei cuprinde 764 de specii de plante superioare, dintre care 402 sunt plante cu flori (cormofite), la care se adaugă 96 de specii de plante inferioare (talofite).

Localitatea Cisnădie este situată la limita inferioară a pădurilor de fag în amestec cu stejar, care populează partea sudică a localității. În „Harta provinciilor și districtelor floristice din România”, în 1940, Traian Săvulescu încadra regiunea în Depresiunea Sibiului, care face parte din provincia floristică est-carpatică. Datorită defrișării vechilor păduri de altădată au luat naștere pajiști secundare stepizate care sunt folosite pentru culturile agricole. Pe hotarul localității se gasesc păduri de fag, pin, mesteacăn, tei, carpen, iar de-a lungul râurilor salcia, arinul, plopul. Vegetația Depresiunii Sibiu mai păstrează, pe alocuri, aspectele sale spontane, în ciuda faptului că a fost transformată antropic în mare parte.

În general, treptele joase ale reliefului (luncile și terasele) sunt ocupate de culturi agricole care înlocuiesc fostele păduri de gorun. Luncile inundabile sunt folosite ca pășuni sau fânețe, iar în lungul unor cursuri de apă (Valea Argintului, Valea Popii, Râul Seviș, Pârâul Tocilelor), apar zăvoaie alcătuite din plopi, sălcii, arini, etc. Pe dealurile piemontane și pe glacisurile depresiunii se dezvoltă pajiști secundare stepizate, în care predomină asociațiile de Agrostis tenuis, Festuca sulcata, Festuca pseudovina, Botriochloa ischaemum, cu diverse ierburi mezoxerofile.

În Depresiunea Sibiului, o parte însemnată a învelișului vegetal o constituie pădurile de gorun, fiind mult extinse acoperind dealurile acestei zone. Pădurile sunt alcătuite din quercinee pure, quercinee în amestec, dar și fag. Pădurile de quercinee pure (Quercus petraea, Quercus dalechampii, Quercus policarpa) reprezintă mai mult de 90% din totalul suprafețelor forestiere ale regiunii. Se găsesc de asemenea arbuști: alunul, cornul, măcieșul, socul, murul, mărul pădureț și părul pădureț precum și un strat ierbos alcătuit din specii de rogoz. Quercineele în amestec numite șleauri apar în câteva porțiuni mici din pădurea Dumbrava. Acolo unde pădurea de deal a fost defrișată, s-au instalat zone de stepă.

În treapta înaltă a Munților Cindrel, la peste 1800 m, există o vegetație alpină și subalpină. În etajul alpin, vegetația este alcătuită din ierburi dese și scunde: firuța (Poa alpina), țăpoșica (Nardus stricta), păiuș (Festuca supina), rugina (Juncus trifidus). Zona fiind pigmentată cu florile viu colorate ale campanulelor și primulelor. Etajul subalpin este caracterizat prin dezvoltarea arbuștilor: jneapănul (Pinus montana), ienupărul pitic (Juniperus sibirica), smârdarul sau bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), afinul (Vaccinium myrtillus). De asemenea este extinsă pădurea de conifere (1400 – 1800 m), reprezentată prin molid (Picea excelsa) și brad (Abies alba). La nordul Masivului Măgura (1304 m), sunt situate localitățile Cisnădie și Cisnădioara, masiv care aparține Munților Cindrel, între 800 – 1200 m, pădurile de fag din apropierea localităților au fost poienite și înlocuite cu fânețe, presărate cu numeroase colibe și sălașe ale oierilor din Mărginimea Sibiului. În poienile antropice din cadrul acestor păduricrește o floră bogată, fiind frecvente și tufărișuri de zmeură, mure și fragi. Aceste poieni sunt larg răspândite în Munții Cindrel și Lotrului.

2.6.2. Fauna

Animalele caracteristice acestor păduri sunt: ursul brun, cerbul carpatin, râsul (foto 2), mistrețul, lupul, iepurele, veverița, vulpea, jderul de copac, pisica sălbatică, iar dintre păsări: cocoșul de munte, cinteza, pițigoiul de munte, uliul păsărar, fazanul, corbul, cucul, gaița, mierla, prigoria, etc. Reptilele și amfibienii sunt reprezentați de salamandră, șopârlă, broasca roșie de munte, broasca de lac. Se poate observa că vegetația și animalele specifice zonei Cisnădie sunt aceleași ca în întreaga zonă a Mărginimii Sibiului.

A- Ursul Foto 2 B- Râsul

(Sursa: https://www.google.ro)

2.6.3. Solurile

Solurile sunt strâns legate de evoluția și de interdependența dintre factorii climatici, morfologici, floristici, din punct de vedere genetic. Din prisma pedogeografică, regiunea face parte din categoria depresiunilor submontane și într-o oarecare masură si din cea a munților joși. Există în zonă soluri brune de pădure, slab și mediu podzolite, cu textură lutoasă și luto-nisipoasă, formate pe roci piemontane. Umiditatea a determinat podzolirea acestor soluri brune și chiar a podzolurilor secundare, pe terasele superioare și pe dealuri. Solurile brune de pădure podzolite sunt utilizate pentru culturi de cereale.

Spodosolurile – sunt reprezentate de podzoluri și soluri brune feriiluviale care se găsesc sub pădurile de molid, pe spinările largi ale piemonturilor și pe pantele line ale glacisurilor. Acestea au o fertilitate scăzută datorită proprietăților chimice și trofice, nefavorabile dezvoltării plantelor, fiind slabe în conținutul de nutrienți. Sunt bine valorificate de vegetația lemnoasă iar pajiștile au producții slabe de calitate inferioară.

Cambisolurile – se găsesc pe suprafețe mari în regiunile deluroase și depresionare și sunt reprezentate de solurile brune eumezobazice și brune acide. Acestea au proprietăți fizico-chimice bune și sunt folosite de la terenuri arabile până la pajiști naturale, plantații pomicole, viticole și păduri. Arealul pădurilor de gorun a fost prielnic formării solurilor brune eumezobazice. Deși se manifestă în condiții de climat până la foarte umed, solificarea se caracterizează printr-o alterare, levigare și debazeificare slabă până la moderată (ca urmare, procesele de migrare a argilei, nu au avut loc) și prin acumulare de humus cu grad de saturație în baze ridicat.

Argiluvisolurile – sunt reprezentate de solurile brune argiloiluviale și brune luvice, care au o fertilitate bună pentru păduri (gorun, fag), o fertilitate mijlocie pentru plantații pomicole, cartof, pajiști și redusă pentru culturile de grâu sau porumb. Procesul de alterare a fost mai intens, în cazul solului brun argiloiluvial rezultând cantități importante de argilă, realizându-se parțial o migrare a coloizilor minerali (argilă, oxizi și hidroxizi de fier). Acumularea acidă este următorul stadiu pedogenetic, manifestat prin migrarea argilei și levigarea hidroxizilor, fiind de fapt procesul de podzolire în grade diferite de intensitate. Pe versanții umbriți și pe platourile largi, se manifestă procesul de degradare, unde regimul hidric favorizează spălarea solurilor și deplasează argila apei în profil depunând-o în orizontul Bt-iluvial, care îmbogățit în argilă, imprimă o permeabilitate slabă solului favorizând procesul de pseudogleizare. Pe versanții însoriți și pe terase, se găsesc frecvent soluri brune tipice sau în grade diferite de podzolire.

Solurile neevoluate – sunt solurile aluviale specifice teraselor și luncilor Cibinului, Sadului și afluenților acestora. Acestea sunt formate din depozite fluviatile sau fluvio-lacustre recente și au o fertilitate ridicată, fiind favorabile culturilor furajere sau de porumb, grâu, orz, cartof, legume dar și pentru pajiști naturale. În perioadele umede, datorită ridicării nivelului freatic se produce adesea gleizarea acestora la baza profilului de sol. Regosolurile conțin un orizont A la suprafață, apoi materialul parental provenit din roci neconsolidate, menținute la suprafață datorită eroziunii geologice. Pentru aceste soluri, orizontul mineral de la suprafață este în permanență supus procesului de eroziune și transport către baza versanților iar procesul de humificare fiind foarte redus. Cele mai tinere soluri din punct de vedere pedogenetic sunt solurile aluviale de vârstă cuaternară, caracterizate prin procese de aluvionare, cu grade diferite de solificare, humificare și gleizare.

Solurile hidromorfe – sunt caracterizate prin excesul de umiditate datorită pânzei freatice aflate la mică adâncime, umiditate care stă la baza genezei acestora. Apar în luncile râurilor Cibin, Sadu, pe terasele inferioare și pe versanți. Condițiile de mediu saturat în apă au dat naștere unor orizonturi minerale caracterizate prin procese de oxido-reducere cu grade diferite de intensitate și segregarea sescvioxizilor sub formă de pelicule și concrețiuni. În funcție de adâncimea la care se află stratul freatic, ele pot fi hidromorfe, semihidromorfe și autohidromorfe, așa cum după cantitatea de humus solurile pot fi humifere atunci când sunt dezvoltate pe depozitele argiloase ale luncilor vechi sau cu slabă acumulare de humus, când sunt dezvoltate pe luncile mai tinere ale văilor secundare. Aceste soluri sunt utilizate pentru pășuni sau fânețe de slabă calitate. S-au format soluri negre clinohidromorfe în zonele în care există izvoare de coastă unde excesul de umiditate este datorat infiltrațiilor laterale. Caracteristica acestora este o bioacumulare intensă cu formare de humus, sub influența excesului de umiditate atât în prezența cât și în lipsa ionului de calciu.

Erodisolurile – se caracterizează prin materialul parental adus la suprafață datorită procesului de eroziune accentuată. Pentru a putea fi utilizate în cultura plantelor, aceste soluri necesită o serie de măsuri speciale împotriva eroziunii. Alunecările active, prăbușirile de teren, eroziunile în adâncime sunt forme accentuate de degradare a solului. (Sursa: Stănilă A.L., Parichi M., 2003)

2.6.4. Poluarea solului și efectele activităților umane asupra evoluției solurilor

Stratul afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței terestre, împreună cu condițiile mediului respectiv, constituie mediul de viață atât pentru plante cât și pentru microorganisme. Acestea influențează puternic solul începând de la fixarea azotului atmosferic și până la descompunerea materiei organice. Este un ecosistem fragil și bogat. Arealul localității Cisnădie dispune de o diversitate de soluri provenite din acțiunea complexă exercitată de litologie, formele de relief, condițiile topoclimatice și hidrologice.

Cele mai frecvente forme de poluare sunt reprezentate de îngrășămintele chimice utilizate, pesticidele folosite în combaterea buruienilor și protejarea de boli și dăunători, reziduurile zootehnice rămase pe sol și apele menajere reziduale depozitate sau evacuate în mod incorect. În această zonă nu există poluare cu substanțe chimice sau cu metale grele provenite din activitățile industriale. Într-o oarecare măsură, calitatea solului este influențată de factorii naturali: relief, climă, hidrografie, etc., de acțiunile antropice agricole sau industriale care contribuie la deteriorarea caracteristicilor solurilor, afectând capacitatea lor bioproductivă, calitatea produselor agricole și securitatea alimentară.

Activitățile de defrișare a speciilor lemnoase și înlocuirea lor cu vegetație ierboasă, au efecte negative asupra solului prin modificarea drenajul hidrologic al solului și generarea excesului de umiditate. Despăduririle din zona luncilor au ca efect ridicarea nivelului pânzei de apă freatică și înmlăștinirea unor porțiuni de uscat. Datorită utilizării unei agrotehnici necorespunzătoare, omul a distrus structura solului și a redus potențialul productiv al acestuia. Efectele pozitive ale activității antropice pentru evoluția solurilor, constau în aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare prin care se diminuează procesele de avansare a eroziunii solurilor. Acestea sunt: lucrări pe curbă de nivel, agrotehnică diferențiată, terase, benzi înierbate. Efectele negative asupra solurilor se vor reduce prin practicarea unei agriculturii ecologice, cum ar fi: înlăturarea utilizării îngrășămintelor chimice și pesticidelor, rotația culturilor pentru diminuarea sărăcirii solului în substanțe nutritive, reducerea pășunatului excesiv, etc.

2.6.5. Încadrarea landșaftică

Micro-peisajele care apar, datorită fragmentării reliefului și condițiilor specifice, diferențiază peisajul geografic major, astfel:

micro-peisajul de vale, existent pe văile Cisnădiei, Popii, Sevișului și Tocilelor, caracterizat printr-o frecvență mai mare a proceselor de versant, mișcări atmosferice reduse și dirijate, o frecvență slabă a fenomenului de ceață primăvara și toamna, eroziune mai accentuată a solurilor, o floră spontană tipică reprezentată prin quercine amestecate cu fag, carpen, ulm și plante ierboase de fâneață;

micro-peisajul de terasă;

micro-peisajul de luncă;

micro-peisajul de dealuri joase și înalte, caracteristic zonei de contact cu muntele (Dealul Cucului, Dealul Cisnădiei), în care se remarcă procese de versant și eroziunea solului în locurile defrișate, precum și o floră alcătuită din păduri de foioase, păduri de amestec cu conifere, pajiști.

2.7. Rezervații naturale și arii protejate

2.7.1. Rezervația naturală – Calcarele de la Cisnădioara

De o deosebită importanță științifică, peisagistică și recreativă este rezervația paleontologică “Calcarele de la Cisnădioara” (foto.3), cu o suprafață de 0,90 ha, denumită de localnici și „Piatra broaștei”, după forma pe care o are.

Calcarele cu hippuriți de la Cisnădioara, alcătuiesc o arie protejată de interes național. Rezervația naturală de tip paleontologic, situată în partea de sud-vest a Cisnădioarei, pe Valea Argintului, reprezintă o stâncă sculptată în rocă, în urma eroziunii apelor curgătoare, alcătuită din calcare cretacice care reprezintă un imens recif coralier cu resturi fosile de moluște, corali și resturi de corali. Mai cuprinde elemente de șisturi cristaline și numeroase fosile, precum și o bogată microfaună acvatică. Cunoscută pe plan național pentru varietatea de fosile marine, rezervația a fost cercetată încă din a doua jumătate a secolului XVIII. De atunci, ea constituie un punct fosilifer integrat în circuitul turistic european. Fosilele descoperite au o valoare de patrimoniu, fiind unice în România.

Rocile din jurul ei s-au depus în mediul marin în timpul Cretacicului. Depozitele cretacice se întind pe cca. 1 km², sprijinind cristalinul Munților Cindrel. Din punct de vedere geologic, există o varietate mare de roci: conglomerate, marne nisipoase, gresii, brecci. Cercetătorii au identificat în cadrul lor o bogată microfaună acvatică: foraminifere, corali, gasteropode, amoniți, belemniți, lamelibrauchiate, resturi de pești, moluște. În aceste roci este sculptată stânca cu formă bizară, alcatuită din conglomerate și calcare cretacice. Stânca este înaltă de 3 – 4 metri și este rezultatul eroziunii apelor curgatoare ale Pârâului Argintului, dar și a vântului, care într-un timp îndelungat au erodat stânca pâna la forma de azi. Este declarată monument al naturii datorită formei ei ciudate, cât si prin faptul că fosilele din componența acesteia ajută să se reconstituie paleogeografia locurilor, din timpuri îndepartate.

Foto 3. Calcarele cretacice de la Cisnădioara

(sursa: http://www.cisnadie.ro)

UAT Cisnădie se află în relație cu următoarele situri Natura 2000: SCI Frumoasa, SPA Frumoasa și SCI Oltul mijlociu – Cibin – Hârtibaciu, detaliate în studiul de evaluare adecvată elaborat în 2011, de ecolog Petrescu Mihai-Ciprian.

2.7.2. Aria Specială de Protecție Avifaunistică Frumoasa

Se desfășoară pe o suprafață de 130.980 ha și a fost desemnată în vederea conservării a 11 specii de păsări de interes comunitar. Suprafața ariei de protecție specială avifaunistică Frumoasa se întinde pe teritoriul județelor Sibiu (62 %), Vâlcea (20 %) și Alba (18 %).

Aria corespunde unei regiuni de munte cu păduri de conifere, însă mai puțin mixte și cu zone descoperite, alpine. Este o zonă valoroasă din punct de vedere peisagistic, care are un impact antropic redus. În pădurile întinse de conifere se găsesc numeroase efective de la cocoșul de munte la ciocănitoarea de munte. În număr mai mic se întâlnesc și specii ca ierunca (Bonasa bonasia), minunița (Aegolius funereus) și ciuvica (Glaucidium passerinum). Totuși, vulnerabilitatea sitului este reprezentată de defrișări și lucrări silvice, turismul necontrolat, vânătoarea în timpul cuibăritului, practicarea sporturilor extreme, etc. Circa 45% din suprafața SPA-ului se află în proprietate privată, iar restul în proprietatea statului.

2.7.3. Situl de Importanță Comunitară Frumoasa

Fig.5 Arealul Sitului de Importanță Comunitară Frumoasa

(sursa: http://www.cisnadie.ro)

Situl are o suprafață de 137.359 ha și a fost desemnat în vederea conservării a 16 tipuri de habitate de interes comunitar, precum și a 26 de specii din fauna și flora de interes conservativ la nivel european. Suprafața sitului de importanță comunitară Frumoasa se întinde pe teritoriul județelor Sibiu (60 %), Alba (19 %), Vâlcea (19 %) și Hunedoara (2 %).

Peste 80% din suprafața totală este acoperită de habitatele de interes comunitar, din care cele mai reprezentative sunt pădurile de molid perialpine, jnepenișurile, pășunile alpine și subalpine. O parte din păduri sunt virgine sau cvasivirgine, acestea polarizând o mare diversitate biologică terestră, constituind o avuție națională inestimabilă. Pădurile existente, pure sau în amestec, au vârste medii de peste 120 și chiar 160 de ani, fiind habitate favorabile pentru populații viabile de urs, lup și râs. Datorită exploatărilor forestiere care nu respectă întocmai normele silvice în vigoare, arealul suportă o presiune semnificativă, devenind foarte vulnerabil. Pășunile alpine sunt afectate de pășunatul excesiv și de turismul necontrolat. Jnepenișurile au fost și sunt incendiate, dar în prezent mai rar, în vederea creșterii suprafețelor de pășune alpină. Populațiile de carnivore mari de importanță comunitară (urs, râs, lup) și populația de capră neagră sunt amenințate datorită vânătorii, braconajului, deteriorării habitatelor și disturbării liniștii. O presiune semnificativă asupra populației de capră neagră este exercitată și de pășunatul excesiv în zona alpină (degradarea pășunilor alpine, gonirea și atacarea de către câini și epidemiile sau molimele transmise în timp scurt de către animalele domestice). 69% din suprafața sitului propus se află în proprietatea statului român și 31% în proprietate privată).

2.7.4. Situl de importanță comunitară Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu

Este un sit în suprafață de 2826 ha ce se întinde pe teritoriile administrative ale județelor Sibiu (66 %), Brașov (25 %) și Vâlcea (9 %). Situl Natura 2000 a fost propus pentru desemnare de către Coaliția Natura 2000 a ONG-urilor de mediu din România.

Din punct de vedere al calității și importanței SCI Oltul Mijlociu – Cibin – Hârtibaciu în

cadrul rețelei ecologice europene Natura 2000, conform formularului standard al sitului, zona este de o importanță deosebită pentru conservarea speciilor pentru care a fost declarat acest sit de importanță comunitară: pești Barbus meridionalis (Moioagă), Cobitis taenia (Zvârlugă), Gobio kessleri (Petroc), Pelecus cultratus (Sabiță), Rhodeus sericeus amarus (Boare), Sabanejewia aurata (Dunariță), Zingel streber (Fusar), Zingel zingel (Pietrar); nevertebrate – Chilostoma banaticum, Unio crassus (Scoica de râu).

(sursa: www.cisnadie.ro/portal/…/cisnadie/…/pug_orasul_cisnadie_raport_de_mediu-85361[1…)

2.7.5. ANALIZA S.W.O.T.

Așezarea geografică și cadrul natural

Puncte tari

localizarea în sudul Depresiunii Sibiului, cu o multitudine de vestigii istorice;

apropierea de drumurile europene E60, E81;

rezervă importantă de teren pentru amenajări ulterioare;

resurse naturale: rețea hidrografică bogată, cu afluenți ai râului Cibin, păduri,

rezervații de o deosebită importanță științifică, peisaje atractive și istoricul așezării.

Puncte slabe

relief deluros și montan, considerat uneori monoton;

prezența polului de atracție urbană: municipiul Sibiu;

exploatarea necorespunzătoare a resursei forestiere;

rețea de distribuție a apei slab dezvoltată.

Oportunități

realizarea de programe de către autoritățile locale și județene pentru promovarea turismului în zonă;

atragerea investițiilor datorită poziției geografice în proximitatea orașului Sibiu;

proiecte în domeniul salubrității, canalizării, apelor uzate și protecția mediului înconjurător;

soluții pentru dezvoltarea căilor rutiere în conexiunea Cisnădie-Sibiu.

Amenințări

extinderea fenomenului de eroziune a solului cu posibile consecințe grave pe termen lung;

riscul inundațiilor la debite mari cauzate de râurile Cisnădie, Popii, Seviș și Tocilelor;

acțiuni antropice negative asupra mediului înconjurător.

2.8. Protecția mediului

2.8.1. Surse de generare a deșeurilor, tipuri și cantități de deșeuri

Principalele tipuri de deșeuri generate sunt:

• deșeuri menajere provenite de la populație, colectate neselectiv;

• deșeuri menajere provenite de la agenții economici;

• deșeuri provenite din servicii orășenești (deșeuri stradale, din parcuri și spații verzi, din piețe, din grădini);

• deșeuri agricole: dejecții animaliere, deșeuri vegetale, materiale fitosanitare expirate;

• deșeuri industriale: resturi de materii prime, deșeuri menajere asimilabile, cenușă, zgură, rebuturi de fabricație, ambalaje deteriorate, resturi de materiale textile, etc.;

• nămol provenit din epurarea apelor uzate;

• nămol provenit din fosele septice;

• deșeuri de materiale provenite din demolări și construcții.

Din orașul Cisnădie, deșeurile sunt preluate și transportate direct la depozitul ecologic Cristian, singurul din județul Sibiu. Pentru reciclarea deșeurilor revalorificabile, orașul Cisnădie ca și alte localități din Mărginimea Sibiului sunt deservite de câteva unități de profil (SC REMAT SA – reciclare deșeuri metalice, hârtie și carton, materiale plastic; SC REF DOVAS SRL – hârtie și carton; SC. FLARO SA – materiale plastice), însă nu există un sistem bine organizat în acest sens.

Îmbunătățirea calității vieții este posibilă în mod cert prin protecția și îmbunătățirea calității mediului. Aceasta are în vedere îmbunătățirea infrastructurii de mediu astfel:

• efectuarea lucrărilor în scopul prevenirii și reducerii riscurilor legate de dezastrele

hidrogeologice (regularizarea cursurilor de apă, extinderea zonelor verzi în lungul râurilor care străbat localitatea);

• amenajarea zonelor de mal ale apelor de suprafață la nivelul lățimii zonei de protecție și interzicerea construirii în asemenea zone care implică execuția de lucrări de regularizare și de amenajare antitorențială cu mult în afara așezării umane sau a zonei de desfășurare a activităților socio-economice;

• managementul deșeurilor (extinderea și îmbunătățirea infrastructurii de apă și apă uzată);

• construirea și reabilitarea de poduri și podețe;

• desecarea unor terenuri mlăștinoase și redarea lor agriculturii;

O atenție importantă trebuie acordată activităților economico-sociale care deversează apele uzate necontrolat, direct în factorii de mediu, afectând starea de confort și de sănătate a populației. Unitățile industriale existente pe teritoriul orașului Cisnădie, pot prezenta de asemenea riscuri, acestea nu vor putea depăși limitele maxime admise referitoare la substanțele poluante, zgomot, vibrații, radiații și alte substanțe nocive din aer, apă, sol. Zonele de protecție sanitară trebuie să fie prezente la cimitire, la bazele serviciilor de salubrizare, la sursele de apă (de suprafață și subterane), la bazele de utilaje ale întreprinderilor de transport, la depozite controlate de reziduuri solide, la stațiile de epurare a apelor uzate industriale. Arealele naturale de interes local, trebuie protejate pentru importanța lor peisagistică, iar pentru păstrarea calității mediului și echilibrului ecologic vor fi necesare condiții de autorizare a executării construcțiilor. Totodată se vor înființa zone de protecție ale monumentelor istorice, valoroase din punct de vedere arhitectural-urbanistic. Pentru toate construcțiile executate în zonele de protecție, autorizarea se face cu avizul Ministerului Culturii și Identității Naționale.

Siguranța și protecția igienei sănătății oamenilor, vor fi posibile prin respectarea normelor de însoțire la construcții, a distanței între clădirile de locuit, dotarea tehnico-edilitară, asigurarea spațiilor de joacă pentru copii, a zonelor verzi și de agrement pentru folosință generală, amplasarea la distanțe minime admise a unităților de mică industrie, comerciale și de prestări servicii.

2.8.2. ANALIZA S.W.O.T.

Probleme de mediu

Puncte tari

existența unor programe de educare și informare a populației în probleme de mediu și de investiții pentru reabilitarea a sistemelor de alimentare cu apă potabilă, canalizare, epurare a apelor uzate și de management al deșeurilor;

existența în zonă a unor importante resurse forestiere;

existența ariilor protejate în zonă;

inexistența unor poluatori mari.

Puncte slabe

exploatarea în mod necorespunzător a resurselor forestiere, în unele locuri;

extinderea zonelor construite, în defavoarea spațiilor verzi;

deversarea apelor reziduale menajere în locuri neamenajate;

insuficienta monitorizare a factorilor de mediu, de către autoritățile locale.

Oportunități

obținerea de fonduri europene pentru proiecte destinate reabilitării condițiilor de mediu;

linii de finanțare destinate educației ecologice;

Amenințări

dificultăți de accesare a fondurilor nerambursabile pentru protecția mediului;

defrișările necontrolate, cu urmări asupra dezvoltării durabile;

indiferența cetățenilor și insuficienta implicare față de protejarea mediului;

creșterea surselor de poluare datorită numarului mare de autovehicule uzate.

2.9. Tipuri de degradări ale terenurilor

În zona localității Cisnădie se pot stabili două categorii de degradare a terenurilor:

degradarea reliefului;

degradarea solurilor.

2.9.1. Degradarea reliefului

2.9.1.1. Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață

Pluviodenudarea constă în eroziunea exercitată de picăturile de ploaie asupra solulului afânat și lipsit de vegetație prin dizlocarea particulellor fine pe care le împrăștie, dar poate fi exercitată și de către o pânză de apă de ploaie încărcată cu particule de sol. Procesul de eroziune în suprafață se declanșează atunci când pe versanți s-a acumulat o cantitate de apă ce se poate scurge pelicular îndepărtând totodată particulele fine de sol și rocă. În Depresiunea Sibiu, aceste procese apar pe versanții cu înclinări mai mici de 10ș, pe interfluvii și pe podurile de terase. În funcție de declivitate, gradul de acoperire cu vegetație, tipul de sol și gradul de modificare antropică, eroziunea se manifestă cu intensități diferite. Eroziunea manifestată prin dispersia particulelor de sol, pe terasele cu înclinare mică (1ș-2ș) situate în lunci și poduri de terase. Eroziunea în suprafață este slabă până la moderată, în dealurile din partea sudică a depresiunii, îndeosebi pe versanții împăduriți situați între valea Sevișului și valea Sadului.

2.9.1.2. Procesele de ravenare

Procesele prin care sunt săpate șanțuri de dimensiuni diferite, într-un versant, de către apele de șiroire. Se manifestă intens în rocile mai puțin dure (argilă, loess), în sol și în pătura de alterare. Formele de relief care apar pe versanți, datorită acestui proces de degradare sunt diverse, de tipul rigolelor, ogașelor sau ravenelor.

2.9.1.3. Rigolele

Sunt canale mici de scurgere a apei, uu aspectul unor șanțuri care au lungimi sub de 200 m și adâncimi mai mari de 0,5 m, formate pe suprafețe înclinate, fără un bazin de recepție, care fac tranziția de la scurgerea în suprafață la scurgerea concentrată. Acțiunea de șiroire pe versanți, în Depresiunea Sibiu determină apariția rigolelor cu adâncimi de 1-5 cm. Acestea sunt distruse de materialul deplasat prin creep sau de activitatea antropică, astfel existența lor este efemeră.

2.9.1.4. Ogașele

Acțiunea torențială asupra scoarței tereste, determină apariția unor forme negative, numite ogașe. Lungimile acestora nu depășesc 1,5 km iar adâncimile lor sunt până la 10 m. În timpul ploilor torențiale ogașele devin funcționale și nu depășesc suprafața versantului. În zona studiată, ogașele au adâncimi de 0,5-2 m, ele apar mai frecvent pe suprafețe cu înclinări mai mari de 15ș, dar și pe suprafețele cvasiorizontale ale interfluviilor. Un procent de peste 80% din ele sunt simple, 15% au două ramuri și 5% au trei sau patru ramuri spre zona de obârșie. La cele simple, adâncimea cea mai mare este de 1 m.

2.9.1.5. Ravenele

Sunt șanțuri formate în urma acțiunii apei de șiroire, au aspect de văi mici în forma de ,,V” ascuțit, adâncite mai mult în sol și în depozitul de versant. Acestea se păstrează de la o ploaie la alta și la următoarele ploi, progresează. În Depresiunea Sibiu, au adâncimi mai mari de 5 m și ocupă o suprafață mai mică față de ogașe. În zona de obârșie, datorită sufoziunii și tasării au aspect de văiugi discontinui. Văiugile sunt forme adâncite cu versanții slab înclinați (5ș-10ș), au formă concavă, cu con de dejecție fixat și talveg larg și înierbat.

2.9.2. Degradarea solurilor

Se produce atât din cauza factorilor naturali, cum ar fi: gradul de înclinare al pantei, caracteristicile geologice ale substratului, cantitatea de precipitații, adâncimea la care se află pânza freatică și caracteristicile pedologice, cât și a factorilor antropici care constau în tipul de exploatare agricolă, exploatările de tip carieră și balastieră, precum și poluarea solului cu diferite substanțe.

2.9.2.1. Degradarea solurilor datorită factorilor naturali

Datorită caracteristicilor fizico-geografice ale Depresiunii Sibiu, au loc procese de gleizare și pseudogleizare în zonele de luncă, cât și procese de degradare fizică a solurilor, prin eroziune în suprafață, șiroire și alunecări de teren. Aceste procese se produc în condiții de rocă, sol și microrelief care favorizează stagnarea temporară sau de lungă durată a apei la suprafața terenurilor datorită ridicării nivelului apelor freatice aproape de suprafață sau chiar ivirii la zi. Excesul de apă are ca surse: precipitațiile abundente, revărsările periodice, creșterea nivelurilor râurilor și a pânzelor freatice care se alimentează din ele.

Aceste soluri afectate de procesele de gleizare și pseudogleizare au fertilitate scăzută deoarece substanțele organice nu pot fi descompuse de către activitatea bacteriană și nici de oxidație. Se formează și se acumulează produși de reducere chimică, în special fier și mangan, care dau orizontului de sol un colorit specific. De asemenea are loc înrăutățirea regimului aerohidric ca urmare a scăderii porozității totale, dar și a celui trofic care determină reducerea activității biologice în sol.

În cazul în care excesul de apă este determinat de prezența stratului freatic la baza profilului de sol sau chiar în cuprinsul acestuia, se petrec procese intense de reducere a fierului și manganului sub acțiunea reducătoare a unor compuși organici și minerali dizolvați în apa freatică și a lipsei oxigenului, dar și acumularea acestor produși și reașezarea particulelor de sol datorită umezirii excesive. Rezultatul este scăderea pronunțată a porozității solului. Astfel se produce procesul de gleizare a solului, cu prezența unui orizont gleic în profilul de sol, de culoare albăstruie, verzuie sau vineție datorită produșilor de reducere. Când excesul de apă este rezultat din stagnarea apei provenită din precipitații, revărsări sau inundații, însă nefiind permanent, după perioadele de stagnare urmează perioade de zvântare, au loc alternativ atât procese de reducere cât și de oxidare acumulându-se atât produșii reduși cât și produșii oxidați. Orizontul de sol rezultat are aspect marmorat, cu pete ruginii (produși oxidați), pete cenușii și concrețiuni ferimanganice, orizont numit pseudogleic.

În Depresiunea Sibiu aceste procese de gleizare și pseudogleizare au loc în Lunca Cibinului, precum și în luncile afluenților săi, aceste zone sunt puțin cultivate, predomină pajiștile, iar pe terase sunt amplasate așezările și căile de comunicație.

2.9.2.2. Degradarea solurilor datorită activităților antropice

Această zonă de intensă și veche populare, este supusă intens presiunii antropice asupra solurilor, manifestată mai ales prin cultivarea îndelungată a suprafețelor agricole, prin exploatările de tip carieră și balastieră, prin poluare, prin extinderea suprafețelor ocupate de așezările omenești, prin produsele rezultate în urma construcției căilor de comunicație și a locuințelor, prin extinderea căilor de comunicație sau prin parazitarea determinată de gropile de gunoi.

2.9.2.3. Degradarea solurilor datorită cultivării îndelungate și a poluării

Datorită cultivării, unele terenuri care au o anumită declivitate, sunt afectate de eroziunea de suprafață și de șiroire producând pierderi ale solurilor, mai ales în cazul în care aceste terenuri au fost cultivate cu plante prășitoare de tipul porumbului sau a cartofului. Aceste suprafețele afectate sunt destul de restrânse, deoarece terenurile cu au o declivitate mai pronunțată sunt acoperite cu păduri, pășuni sau fânețe. Poluarea datorată activităților umane legate de industrie, transporturi și a populării intense, are repercusiuni, determinând în același timp degradarea solurilor. Există două tipuri de poluare a solurilor, în Depresiunea Sibiu:

– poluare directă datorită deversărilor de deșeuri pe terenurile urbane sau rurale sau provenită din îngrășăminte chimice și pesticide aruncate pe terenurile agricole;

– poluare indirectă datorită depunerii agenților poluanți emanați în atmosferă, transportul agenților poluanți de către vânt dint-un loc în altul și infiltrarea în sol a apelor contaminate.

2.9.3. Tipuri de degradare a terenurilor

Există trei tipuri de degradări ale terenurilor rezultate în urma observațiilor de pe teren:

a. terenuri degradate în urma acțiunilor de ravenare și alunecărilor de teren, fiind specifice afluenților Cibinului din arealul de studiu;

b. terenuri degradate datorită proceselor de gleizare și pseudogleizare, caracteristice mai ales zonei de luncă a afluenților Cibinului din această zonă;

c. terenuri nedegradate – care sunt specifice zonei de contact cu rama montană.

CAPITOLUL III: POPULAȚIA ORAȘULUI CISNĂDIE

Un factor important pentru progresul economic și social îl constituie studiul populației, acesta ocupând primul loc în abordarea științifică a oricărui domeniu. Între creșterea numărului populației, dezvoltarea social-economică și calitatea mediului geografic există relații complexe, acestea fiind scoase la iveală de către geografi. Factorul uman ocupă poziție centrală în mediul geografic, fiind în relație activă și strânsă cu natura, în funcție de care se raportează și celelalte componente ale mediului. Creșterea sau scăderea numărului populației, întinerirea sau îmbătrânirea ei, gradul de cultură, de calificare și toate celelalte aspecte, sunt aspecte demografice care contribuie decisiv la ridicarea nivelului de trai și la progresul economic. Acestea sunt preocupări și ale oamenilor de știință dar și ale conducătorilor politici. Studiile monografiilor geografice vizează în mod special populația ca și componentă de bază, deoarece este factor important în direcția evoluției funcționale și a transformării mediului natural. Cunoașterea potențialului uman, cât și a particularităților și caracteristicilor sale actuale și de perspectivă, sunt factori prioritari.

3.1. Numărul și dinamica populației În fiecare moment se produc modificări în dinamica populației deoarece în mod permanent se înregistrează noi generații dar în același timp altele dispar ca efect al morții biologice. Ca urmare, populația sau comunitatea umană suferă un proces continuu de dinamică, de împrospătare cu alte și alte generații.

Natalitatea și mortalitatea, influențează dinamica populației, aceasta manifestându-se diferit în funcție de perioadă și de factorii ei distinctivi: gradul de dezvoltare a forțelor de muncă, rolul femeii în cadrul procesului de producție, condițiile medico-sanitare, gradul de ocupare a tineretului în procesul instructiv-educativ, etc. Densitatea populației, ritmul mediu de creștere, sunt factori care nu pot fi determinați decât prin cunoașterea numărului populației unui teritoriu la un moment dat. Prin analiza evoluției numărului populației orașului Cisnădie, pe baza recensămintelor, se poate observa o creștere continuă a populației până în anul 1977, după care populația orașului înregistrează o scădere cu aproximativ 6000 de locuitori (tabelul nr.8 ).

Tabelul nr.8 Evoluția numărului populației orașului Cisnădie între anii 1948 – 2011

Sursa: www.innse.ro

Fig. nr.6 Evoluția numerică a populației orașului Cisnădie (1930-2011)

Analizând dinamica populației orașului Cisnădie în perioada 1948-2011 (fig.nr.6), marcată de recensămite ale populației se pot face o serie de aprecieri care să explice prin intermediul anumitor evenimente istorice evoluția populației localității din ultimele două secole. Se pot observa următoarele aspecte:

– toate intervalele marcate de recensăminte au înregistrat creșteri de populație, cu excepția perioadei 1992-2011 când, datorită sporului natural negativ (diferența dintre născuții-vii și persoanele decedați) și a bilanțului negativ al migrației (diferența dintre persoanele plecate din localitate și cele venite), populația Cisnădiei, a scăzut.

– creșteri apreciabile se remarcă în intervalul 1948-1977, cu 12851 locuitori. Creșterea populației are cauze multiple (sporul natural ridicat după al doilea război mondial, sporul migratoriu – în special migrația forței de muncă din localitățile învecinate și din multe regiuni ale țării datorită dezvoltării industriei textile a localității, colonizările cu populație din mediul rural, etc.). Un calcul sintetic, la nivelul întregii perioade analizate (1948-2011), arată că populația Cisnădiei a crescut în valori absolute cu 6998 locuitori (de la 7284 locuitori la 14282 locuitori).

3.1.1. Dinamica naturală a populației

Este fenomenul care se referă la creșterile și descreșterile populației în cadrul unui teritoriu sau localități, datorate bilanțului natural și migratoriu. Cu ajutorul indicilor natalității și mortalității sau cei ai imigrărilor, se calculează bilanțului natural sau migratoriu care pot avea valori pozitive sau negative. Astfel, natalitatea prezintă mari fluctuații de la o perioadă la alta, aceasta fiind influențată de factorii sociali, economici, istorici și politici (tabelul nr.9).

Tabelul nr. 9 Rata natalității în orașul Cisnădie (1992-2016)

Sursa: www.innse.ro

Observănd valorile ratei natalității orașului Cisnădie, pe baza numarului de nou născuți vii și a numarului total al populației, dupa anul 2002 aceasta scade sub valoarea de 1‰. Fenomenul se datorează liberalizării avorturilor după 1990, extinderii sărăciei, creșterii numărului de șomeri datorită declinului economic, migrației externe a populației tinere (de vârstă fertilă), cât și în mod deosebit a procesului de îmbătrânire demografică.

De-a lungul timpului, mortalitatea a cunoscut oscilații datorate epidemiilor, nivelului de trai scăzut, asistenței medicale precare, dar mai ales gradului de îmbătânire demografică ridicat. În ultimile două decenii, oscilațiile sunt reduse, de la 0,73 în anul 1992 crește la 0,88 în 2016 (tabelul nr.10).

Tabelul nr.10 Rata mortalității în orașul Cisnădie (1992-2016)

Sursa: www.innse.ro

Bilanțul demografic natural a oscilat, in aceste condiții. Astfel a scăzut de la 0,1 în anul 2002 la -2,8 în 2004, datorită migrației populației tinere, după care se constată o creștere la 3,9 în 2006, deoarece crește natalitatea și scade motalitatea (tabelul nr.11, fig. nr.7).

Tabelul nr. 11 Rata bilanțului natural în orașul Cisnădie (1992-2016)

Sursa: www.innse.ro

Fig. nr.7 Dinamica naturală a populației orașului Cisnădie (1992-2016)

3.2. Densitatea populației

Prin raportul dintre numărul total al populației orașului Cisnădie (19335 locuitori în 2016) și suprafața totală a orașului (14128,7 ha), se obține o densitate medie de 1,36 loc/ha, datorită suprafețelor extinse în arealul montan și premontan. Densitatea generală a populației orașului Cisnădie este de 71,08 loc/km2.

3.3. Caracteristicile structurale ale populației

3.3.1. Structura populației pe sexe

Pe sexe, structura populației este rezultatul mișcării naturale, al raportului dintre mortalitatea masculină și cea feminină, al mișcării migratorii, îndeosebi al proporției dintre numărul migrațiilor pe sex feminin și masculin. Aceasta are o mare importanță pentru analiza resurselor de forță de muncă existente. Sunt activități care necesită forță de muncă feminină (industria textilă sau alimentară) și activități care necesită forță de muncă masculină (minerit, construcții, etc.). Anumite evenimente sociale, influențează structura pe sexe deoarece pot determina mortalitate ridicată în cadrul unei componente sau alta dar totodată este influențată și de industrializare și migrație. La recensământul populației din 2011, procentul populației de sex feminin depășea puțin pe cel al populației masculine. Astfel, populația de sex feminin reprezenta 51,29% din totalul populației localității Cisnădie, iar cea de sex masculin 48,71%.

În ceea ce privește evoluția populației pe sexe între anii 1972-2011 se poate observa faptul că, în orașul Cisnădie se înregistrează o scădere moderată a populației de sex masculin și mai accentuată a populației de sex feminin datorită reducerii activității industriei textile care folosește forță de muncă feminină.

În Cisnădioara numărul populației este relativ identic la ambele sexe atât înainte de anii 1990, cât si după această perioadă. Etnicii germani, au constituit populația majoritară a Cisnădioarei, populație care după anul 1990, a migrat masiv ăn Germania.

3.3.2. Structura populației pe grupe de vârstă

Din punct de vedere al semnificației demografice dar și economice, grupele de vârstă ale populației și analiza acestora sunt importante pentru determinarea resurselor de forță de muncă existente, dar și pentru prognoza nevoilor viitoare de forță de muncă, atât de necesare susținerii unei activități economice pe termen îndelungat. În același timp oferă informații asupra proceselor demografice referitoare la întinerirea și îmbătrânirea populației, la rata natalității, care pot să producă dereglări în întreaga activitate economică și socială.

Modificările produse în structura populației pe grupe de vârstă ale localității Cisnădie în perioada 1977-2011 și tendințele de modificare ale acestei structuri pot fi observate prin analiza ponderii populației tinere, adulte și vârstnice din totalul populației. Astfel în anul 1977 poderea populației tinere era de 38%, a celei adulte de 53%, iar cea vârstnică de 9% (fig. nr.8).

Fig. nr.8 Ponderea populației pe grupe de vârstă în anii 1977 și 2011

În anul 2011, din totalul populației Cisnădiei, populația tânără reprezenta 25%, cea adultă 59%, iar cea vârstnică 16% (fig. nr.10). În această perioadă se observă creșterea accentuată a populației vârstnice, creșterea moderată a ponderii populației adulte și scăderea ponderii populației tinere. Prin corelarea acestui fapt cu creșterea duratei medii de viață, numărul populației adulte apte de muncă va scădea iar numărul de pensionari va crește. Acest lucru este important pentru stabilirea potențialului forței de muncă în raport cu necesitățile actuale și viitoare ale pieței forței de muncă, pentru stabilirea politicilor sociale de protecție a vârstnicilor și a politicilor socio-demografice de încurajare a creșterii populației tinere.

La recensământul din anul 2011, se observă că ponderea cea mai mare o au persoanele cu vârste între 15-19 ani și 30-34 ani, iar cea mai mică o dețin persoanele cu vârstă peste 75 de ani. Pentru a compara, se constată că, femeile domină grupele de vârstă de 5-9 ani, 15-19 ani, 44-49 ani și apoi toate grupele de vârstă până la 85 de ani, iar bărbații domină grupele de vârstă de 10-14 ani, 20-24 ani și 30-34 ani. Astfel, aspectul piramidei vârstelor orașului Cisnădie nu ar arăta perfect simetric pentu cele două sexe. În partea întâi efectivele populației masculine sunt mai numeroase datorită supranatalității masculine, în partea de mijloc cele două efective sunt aproximativ egale, iar în ultima parte a vieții efectivele populației feminine sunt mai mari datorită mortalității mai ridicate în rândul populației masculine. Se remarcă rata scăzută a natalității, fapt ce se reflectă în scăderea numărului populației tinere și comportamentul demografic al populației.

3.3.3. Structura etnică și confesională

Conform datelor recensământului din anul 2002, populația totală din localitatea Cisnădie împreună cu Cisnădioara era de 15648 persoane. La recensământul din 2011, populația însumează 14282 persoane. În ceea ce privește componenta socială, atât în 2002 cât și în 2011, în localitatea Cisnădie predomină persoanele de etnie română.

În 2002, existau 15279 români (98%), dar și reprezentanți ai următoarelor etnii:

– 193 persoane aparținând etniei germane (1%);

– 113 persoane aparținând etniei maghiare (0,7%);

– 37 persoane aparținând etniei rrome (0,2%);

– 19 persoane aparținând altor etnii (0,1%).

În anul 2011, existau 13862 români (97%), reprezentanții altor etnii,fiind:

– 185 persoane aparținând etniei germane ( 1,3%);

– 108 persoane aparținând etniei maghiare (0,8%);

– 69 persoane aparținând etniei rrome (0,5%);

– 58 persoane aparținând altor etnii (0,4%).

Din punct de vedere a structurii confesionale, predomină religia ortodoxă (95,2%), celelalte confesiuni dețin ponderi nesemnificative, acestea depășind rar pragul unui procent.

3.3.4. Structura profesională

După recensământul populației efectuat în anul 2011, prin analiza privind statutul socio-profesional, populația activă este grupată în șase categorii: salariați, patroni sau întreprinzători privați, lucrători pe cont propriu, membri ai societăților agricole, lucrători familiali în gospodăria proprie, alte situații. În Cisnădie predomină categoria salariațiaților cu o pondere de 94% din totalul populației active, urmați de lucrătorii familiali în gospodăria proprie-3%, apoi lucrătorii pe cont propriu-2%, patronii-1% și celelalte categorii care sunt sub 1%.

Ca structură profesională în rândul populației ocupate pe sexe se remarcă o dominare a persoanelor de sex masculin pentru categoriile de patron, lucrător pe cont propriu și lucrător familial în propria gospodărie. În structura pe ramuri ale economiei naționale în localitatea Cisnădie predomină populația ocupată în sectorul secundar (industrie, construcții) cu o pondere de 72%, urmată de populația ocupată în sectorul terțiar (servicii) cu 28%. Populația salariată în agricultură, lipsește aproape în totalitate, această ocupație se realizează totuși de către lucrătorii familiali care nu sunt remunerați.

În sectorul terțiar din localitatea Cisnădie se observă o creștere a ponderii cu 9% în perioada 2004-2009 (17%-2004, 28%-2009). Aceasta se datorează pe de o parte scăderii numărului de salariați din industrie și construcții, iar pe de altă parte creșterii numărului populației ocupate în comerț și transporturi. După Anuarul Statistic al județului Sibiu din anul 2009, structura populației ocupate pe ramuri ale economiei naționale în localitatea Cisnădie (fig. nr.9) este următoarea:

– industrie și construcții: 72% ;

– comerț: 8%;

– transporturi, depozitare și comunicații: 6%;

– administrație și activități financiar-bancare: 5%;

– învățământ, sănătate, asistență socială: 9%.

Fig. nr.9 Structura populației ocupate pe ramuri economice în 2009

Populația activă își desfășoară activitatea cu precădere în industria textilă și confecții precum și în industria marochinăriei, aparatură medicală și de laborator, morărit și panificație, fabrica de ciocolată, etc. În domeniul agricol, datorită suprafețelor extravilane întinse, există și terenuri destinate agriculturii, unde funcționează o stațiune de cercetări pomicole precum și activități pomicole, tradiționale aceastei zone. Alte activități complementare, precum exploatarea lemnului se desfășoară în cadrul Ocolului Silvic “Măgura Sibiului”. Industria și construcțiile dețin încă supremația în ocuparea forței de muncă a localității Cisnădie, însă după 2004 se află în creștere și ponderea populației ocupate în activitățile comerciale și de transporturi.

3.4. Mobilitatea populației

Această formă a mișcării populației, numită mobilitate teritorială are implicații multiple în ceea ce privește dinamica, răspândirea și structura populației. Deplasarea populației, în funcție de perioadele de timp în care se efectuează, prezintă migrații pendulare: zilnice, săptămânale, migrații sezoniere, migrații pe o durată mai mare de timp și migrații definitive care presupun atât schimbarea locului de muncă cât și a domiciliului.

Migrațiile zilnice – au luat o mare amploare în ultimele trei decenii datorită dezvoltării industriale și repartiției acesteia în teritoriu, dar și învățământului liceal și profesional care reprezintă un fenomen obișnuit al zilelor noastre. Centrul principal de polarizare este orașul Sibiu mai ales pentru învățământ și industrie, iar din totalul populației angrenate în migrația zilnică, majoritatea este reprezentată de elevi.

Migrația sezonieră – are în general motive economice și se desfășoară predominant spre țările Europei Occidentale dar și în interiorul țării, într-o măsură mai redusă.

Migrația definitivă – este cauzată și generată de o serie de factori: economici (dezvoltarea/subdezvoltarea unor zone), demografici (suprapopularea), istorici (războaie), etc., dar și de plecările populației tinere, în urma terminării studiilor liceale sau universitare și încadrării lor în muncă în alte localități din țară sau emigrarea în alte țări. Astfel în perioada 1 ianuarie – 1 iulie 2010 localitatea Cisnădie a înregistrat o rată de emigrare externă de 0,95‰. Se remarcă și revenirea definitivă a unor familii prin repartițiile din domeniul învățământului sau a sănătății sau venirile definitive ca rezultat al căsătoriilor. Un spor migratoriu pozitiv va fi posibil datorită dezvoltării micilor industrii și a serviciilor.

CAPITOLUL IV: AȘEZĂRILE UMANE

4.1. Istoricul orașului Cisnădie

Cea mai veche mărturie despre existența umană pe aceste meleaguri o constituie un toporaș de mână (cioplitor), unifacial, confecționat din Silex descoperit în anul 1972 în comuna Racovița. Unealtă universală, ea aparține așa numitei „culturi de prund” sau cultura oldowaina, după denumirea Defileului Oldoway din Africa Orientală unde a fost aflată pentru prima data de către specialiști. Din timpuri îndepărtate, încă din mileniul I î.e.n., acest ținut a fost locuit. Aici au trăit dacii, apoi romanii care aveau un castru puternic la Boița (caputum stenarum), iar prin apropiere trecea drumul spre Apulum.

Populației românești de aici i se adaugă în evul mediu, coloniștii germani care au venit în

sec. al XII-lea și al XIII-lea. Prima mențiune documentară care amintește despre o așezare pe locul actual al localității datează din anul 1204, într-un document al regelui Emeric sub denumirea de "Rivetel". În 1241, așezarea este distrusă de mongoli. Alte date care descriu localitatea sub denumirea de “Civitas Gzynoya” apar în anul 1323. Denumirea germană a localității "Heltau", sub titulatura de"Civitas" apare pentru prima dată într-un document emis de regele Carol Robert de Anjou, în 1323. Despre Cisnădioara, apare prima atestare scrisă din 1223, când regele Andrei al II-lea confirmă o donație făcută.

În jurul anului 1300, datorită gradului de dezvoltare și a numărului crescut al locuitorilor localității, este posibilă începerea construcției unei impunătoare biserici fortificate. Aceasta a fost ridicată pe temelia unei bazilici realizate în stil romanic, cu un turn masiv în partea de vest. Construcția a fost ulterior fortificată, i s-au adăugat modificări de stil de la romanic la gotic și i s-a dat un carcater militar datorită creșterii primejdiei turcești. În anul 1425, în Cisnădie a fost construit primul turn cu ceas din Transilvania, înconjurat de 2 ziduri de apărare, zidul interior având și încăperi pentru păstrarea proviziilor.

În sec. XIV-XV așezarea începe să se dezvolte tot mai mult din punct de vedere economic. Astfel, apar și se dezvoltă rapid breslele și meseriile, în special cele specializate pe producția de seceri și coase, care în mare parte erau exportate peste graniță. De asemenea există documente care atestă utilizarea secerilorși coaselor în agricultură și de către localnicii care aveau moșii întinse. Tot în această perioadă se înființează o puternică breaslă a postăvarilor, cea care va stabili și specificul economic al localității. Pentru că domnii Țării Românești le permiteau sașilor și românilor din Cisnădie să pască oile în munții ce le aparțineau, treptat, localitatea s-a profilat pe dezvoltarea industriilor textile.

Conflictele comerciale care apar temporar între anii 1456-1462 între Vlad Țepes, care proteja negustorii munteni, și negustorii săi din Ardeal îi determină pe locuitorii din Cisnădie să-și fortifice cetatea, aceștia ridică un al doilea zid în jurul cetății, construiesc în interiorul ei câteva turnuri puternice și își procură totodată și arme de foc.

În secolul al XVI-lea, apar și alte bresle importante din diferite domenii: producătorii de lână, șelarii și olarii care, ulterior, în secolele XVIII- XIX s-au transformat în manufacturi și apoi în fabrici. În anul 1460, la o populație de 200 de familii, sunt atestați peste 100 de meșteșugari.

Datorită numeroaselor invazii ale turcilor în Țara Românească, Cisnădia era supusă multor primejdii. Astfel are loc o întărire a relațiilor dintre conducătorii localității Cisnădie și domnitorii Țării Românești. Turcii au ars așezarea, în 1490, iar în 1493 au revenit, dar au fost înfrânți la Turnu Roșu. La această luptă participă și cisnădienii. La începutul sec. al XVII-lea, când Mihai Viteazul a făurit prima unitate politică a celor trei țări românești, cisnădienii chiar dacă erau în apropierea operațiunilor militare, au avut puțin de suferit, lupta având loc la Șelimbăr, în 28.10.1599.

Prințul Gheorghe Racotzi care a domnit între 1630-1648 a avut o atitudine loială față de locuitorii Cisnădiei, cu toate că în 1634 le-a impus o încărtiruire de soldați pe termen de 10 zile, care datorită sălbăticiei mercenarilor, n-a fost agreat deloc. Însă cisnădienii au primit mai multe privilegii de la principe. Acesta a acordat drepturi importante țesătorilor, le-a luat apărarea împotriva exigenței notarului de stat din Sibiu, ocazie cu care Cisnădia a fost menționată din nou ca un târg. În 1734, în Cisnădie s-au stabilit în jur de 125 landleri protestanți (foto 4), aceștia fiind expulzați din regiunea lor natală – landul Salzburg din Imperiul Habsburgic, datorită credinței lor protestante după Martin Luther.

Foto 4. Documentul care atestă stabilirea landerilor protestanți din Salzburg la Cisnădie

(Sursa: http://www.cisnadie.ro)

În anul 1797 la Cisnădie, a fost montat pe turnul bisericii primul paratrăsnet din Transilvania, deoarece biserica și turnul au fost lovite de mai multe ori de trăsnet.

Așa cum reiese din documente, la sfârșitul secolului XVII-lea și începutul secolului XVIII-lea, austriecii reușesc să pătrundă în Transilvania, înlătură dominația otomană și o înlocuiesc cu cea habsburgică, mult mai aspră după cum se arată de asemenea în unele documente, care va fi motivul numeroaselor răscoale. Împaratul Francisc a reînnoit un drept mai vechi a Cisnădiei, în 1806, de a avea târg. Pentru acest fapt, la timpul respectiv s-au cheltuit mulți bani, iar sibienii erau împotrivă.

În anul 1873 se înființează la Cisnădie, Asociația țesătorilor de lână, iar în 1888 tor aici se inaugurează prima școală profesională textilă din Transilvania. Până în anul 1918 au funcționat la Cisnădie 24 de întreprinderi care aveau profil textil iar în 1948 la naționalizare, existau în oraș 102 fabrici și ateliere care aparțineau acestei branșe industriale.

Cu privire la hărnicia cisnădienilor și la numeroasele meșteșuguri practicate de aceștia, se obțin informații prețioase de la numeroși vizitatori ai Sibiului și Cisnădiei încă de la începutul sec. al XIX-lea. Cu toate acestea, cisnădienilor le-a fost afectată prosperitatea și bunăstarea materială de multe nenorociri, cum ar fi: ciuma din 1604, 1660 și cea din 1737-1738. Incendiul din 17 ianuarie 1841, când au ars multe case și hambare de cereale au creat o pagubă care a fost evaluată atunci la suma de 6000 de guldeni, sumă foarte mare pentru vremea respectivă. Au urmat încă 11 incendii, în perioada 1844-1862 în care au fost distruse 106 case, cu vitele și cerealele aferente. În 23 august 1857, în urma unor ploi torențiale, comuna a fost inundată, multe poduri au fost rupte de ape, localnicii suferind din nou pierderi mari.

La recensământul din 1941 localitatea Cisnădie avea 5.385 locuitori, din care 3.691 erau de origine etnică germană. Au urmat însă alte evenimente nefericite în 1944 cînd armata sovietică a deschis în Cisnădie un lagăr pentru prizonieri iar în anul următor se începe deportarea sașilor (foto 5), spre lagărele din URSS. Astfel, în anul 1945, un număr de 870 de bărbați și femei de origine germană din Cisnădie au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică; dintre aceștia, 35 au murit.

Foto 5. Etnici sași din Cisnădie deportați în Rusia

(Sursa: https://www.google.ro)

În anul 1946, Cisnădia este declarată oficial oraș.

În 1948 odată cu naționalizarea, toate fabricile textile din Cisnădie s-au transformat în mari întreprinderi textile care atrag forță de muncă din toată țara.

În 1949, majoritatea sașilor care au supraviețuit s-au întors în Cisnădie, iar ceilalți au fost duși în Germania.

După 1990 începe privatizarea întreprinderilor textile ale Cisnădiei fapt care duce la o situație socială nefavorabilă. În paralel cu creșterea numărului românilor din localitate numărul sașilor scade, ca urmare a fenomenului emigrării și astfel dintr-o localitate cu populație majoritar germană, Cisnădia devine o localitate românească.

În prezent Cisnădia cunoaște aceeași evoluție politică precum celelalte orașe ale țării, căutând să facă față problemelor noi, dar și să-și mențină prestigiul câștigat prin atâtea secole de istorie.

4.1.1. Personalități locale

Gustav Gundisch (foto 6), născut în Cisnădie la 15 septembrie 1907, a fost primul student sas care a studiat istoria la Universitatea București, începând cu anul universitar 1926-1927. A fost membru activ al Institutului de Cercetare Istorică și a promovat doctoratul în filologie. A ocupat funcția de custode adjunct la Muzeul Brukenthal și apoi a preluat conducerea Arhivelor națiunii săsești din Sibiu. În 1933 a fost desemnat de către Cercul de Etnografie, să continue scrierea cărții “Istoria sașilor din Transilvania”. După naționalizarea arhivei, Gustav Gundisch și-a pierdut slujba și a fost arestat de mai multe ori. A fost numit bibliotecar și consilier cultural al Consistoriului Bisericii Evanghelice din România, perioadă când a reușit să publice numeroase lucrări științifice și a restaurat biserici cu ajutorul unor instituții de stat. După moartea soției s-a stabilit în Germania la copii.

În timpul vieții a fost onorat cu: Crucea de Onoare a Germaniei (1984), Premiul Cultural al Sașilor din Transilvania (1987), Distincția Georg-Dehio (1989), iar din 1995 a fost Doctor “Honoris Causa” al Universității din Sibiu.

A decedat în septembrie 1996, la 21 septembrie s-au oficiat funerallile în Castelul Horneck din Germania, iar la 28 septembrie trupul săau a fost adus acasă și a fost înhumat la Cisnădie.

Foto 6. Gustav Gundisch

În anul 1999, Liceul Teoretic din Cisnădie a luat numele lui Gustav Gündisch. Clădirea se găsește pe locul în care fost construită prima școală de către comunitatea germană, în secolul al XIV-lea. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gustav_G%C3%BCndisch)

4.2. Istoricul localității Cisnădioara

Foto 7. Cisnădioara – imagine panoramică (Sursa:https://www.google.ro)

Istoricul Cisnădioarei (Michelsberg-denumirea germană) se pierde în negura vremii, pe la inceputul sec. al XIII-lea sau chiar cu mult timp înainte. Astfel, într-un act de donație din anul 1223, apare prima atestare a localității Cisnădioara, prin care bazilica din dealul Cisnădioarei era donată mănăstirii cisterciene de la Cârța. Atunci regele Andrei al II-lea confirmă actul prin care capelanul magister Gocelinus, dăruia cistercienilor de la Cârța această bazilică, împreună cu moșia din jur. Totodată, hramul și denumirea germană (Michelsberg) au fost transferate dealului Sf. Mihail din Cisnădioara. Cetatea se află la 50 de metri deasupra localități și este vizibilă de la distanță.

Acest act de donație reprezintă practic prima atestare documentară a localității Cisnădioara, deși săpăturile arheologice au dovedit faptul că vatra satului datează din epoca fierului.

Din secolul al XlII-lea și până la începutul secolului al XVIII-lea, Cisnădioara a rezistat fără a suferi distrugeri majore și o perioadă îndelungată, de sute de ani, a constituit principalul loc de refugiu pentru toți oamenii din zonă. Unele documente din anul 1705, amintesc de faptul că țăranii aveau o grijă deosebită pentru soarta cetății lor. Mai ales în contextul răscoalei „curuților”, care erau conduși de Francisc Rakoczi al II-lea, contra dominației habsburgice din Ungaria. Un detașament de luptă format din cavaleri și mușchetari a fost trimis atunci la Cisnădioara pentru a ocupa și a distruge fortificația. Obștea satului s-a organizat și a trimis înaintea armatei o solie formată din cinci bătrâni încărcați cu daruri, pentru a opri dărâmarea cetății.

În interiorul bisericii din dealul Cisnădioarei au fost amplasate în 1940, monumentele funerare ale ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari căzuți în luptele din jurul Sibiului în toamna anului 1916. Aceste plăci funerare au fost strămutate în acelați an, din cimitirul de la Gușterița (fostă comună, astăzi cartier al Sibiului). Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cisnădioara,_Sibiu

4.3. Teritoriul administrativ al orașului Cisnădie

Teritoriul administrativ al orașului Cisnădie este împărțit în două zone distincte: o zonă situată în sudul Depresiunii Sibiu la contactul cu rama montană, care cuprinde localitățile Cisnădie și Cisnădioara și o zonă montană situată în Munții Cindrel și Munții Lotrului.

Orașul Cisnădie – centru administrativ, se află la o distanță de 10 km de municipiul Sibiu, pe valea pârâului Argintului și pârâului Ursului, afluenți ai râului Cisnădie, la poalele Măgurii Cisnădiei din Munții Cindrel.

Cisnădioara – localitate săsească, inițial, situată la 2 km vest de orașul Cisnădie și la 10 km depărtare de Sibiu, cu acces din drumul județean care duce spre Rășinari. Satul este situat pe o pantă lină, tipul de relief fiind dealul, iar singurul vârf stâncos din sat se află în partea de sud, unde se găsește biserica fortificată. Tot înspre sud, în depărtare, se văd Munții Cindrel. Cisnădioara reprezintă locul ideal pentru odihnă și recreere, un sat de munte cu gospodării săsești, unde soarele își lasă umbre și lumini peste vestigii de secol XIII. Prima biserică în stil romanic din Transilvania, a fost construită de sașii de aici, pe un vârf stâncos de munte. Muntele a botezat-o cu numele său și a ocrotit-o. Acesta este: Biserica Evanghelică – Luterană “Sf.Mihail” care are un jurnal al ei începând cu actul de donație datat în 1223. (Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Cisnădioara,_Sibiu).

4.4. Zonarea funcțională a orașului Cisnădie

În fiecare perioadă de timp, se face zonarea în funcție de dezvoltarea economică și socială a orașului. Reflectă modul de organizare a teritoriului așezărilor în funcție de evoluția genurilor de activitate, a funcțiilor, a modului de valorificare a posibilităților materiale și spirituale dar se adaugă și tradițiile locale. Vatra unei așezări cuprinde zone care au funcțiuni diferite, acestea având numele de zone funcționale. Definirea zonelor funcționale reiese din analiza structurilor interne din cadrul fiecărui oraș, acestea fiind mai mult sau mai puțin organizate. Orașul Cisnădie (foto 8), ca oraș de depresiune, situt în partea sudică a Transilvaniei are în structura sa internă următoarele zone funcționale:

1. Zona de locuit;

2. Zona industrială;

3. Zona verde;

4. Zona obiectivelor de interes public;

5. Zona cu valoare istorică, culturală și urbanistic-arhitecturală.

Foto 8. Orașul Cisnădie – imagine panoramică

(Sursa: https://www.google.ro)

4.4.1. Zona de locuit cuprinde zona centrală și rețeaua de străzi a orașului :

a. centrul istoric – nucleul orașului în care se află : Primăria, Bancă, Biserica Evanghelică, Piața agroalimentară, Poliția, Liceul Teoretic “Gustav Gundisch”, Magazine, Restaurant, Clădiri vechi (locuințe). Cea mai mare suprafață a centrului dar și a orașului este ocupată de zonele cu locuințe vechi. Casele sunt construite mai compact, în stil săsesc, aliniate la stradă, majoritatea cu front închis cu porți.

b. rețeaua de străzi – are un caracter radiar-concentric specific orașelor cu nuclee istorice, în care se află suprafețe întinse ocupate cu locuințe vechi dar și cartiere noi cu blocuri, în partea de nord și de sud a orașului. De asemenea în aceste cartiere se găsesc sediile PTTR, C.E.C, Casa de Cultură, Școli Gimnaziale, Societăți cu tradiție în industria textilă, Blocuri de locuințe și spații comerciale la parter. Spre sud-estul orașului, aproape de zona centrala este situat Spitalul Orășenesc și numeroase Pensiuni Turistice.

4.4.2. Zona industrială – ocupă o suprafață importantă a orașului, este situată la periferie și reprezintă ramuri ale industriei productive (SWOBODA HARTMAN ROMÂNIA S.R.L. – piese și accesorii pentru autovehicule; SOMAREST S.R.L – fabricarea încălțămintei; TRANS EURO TEXTILE S.R.L – industria tricotajelor; CARGO TRANS S.R.L – transporturi rutiere și de mărfuri; SR2C INDUSTRIE S.R.L – construcții și componente metalice; BEST S.R.L – băuturi nonalcoolice; RAGUSE MEDIZINISCHE PRODUKTE ROMÂNIA S.R.L – echipamente și aparatură medicală, ANDRITZ S.R.L – produse din material plastic; HORTICOLA INTERNAȚIONAL SEVIȘ – creșterea bovinelor și fabricarea produselor din lapte). Societățile sunt înființate după anul 2000, dar și înainte, ele fiind amplasate majoritatea de-a lungul drumului județean unind astfel intravilanul.

4.4.3. Zona verde – în partea sudică a localității, la ieșirea spre Cisnădioara, s-a înființat recent o bază sportivă. Tot în zona aceea există un loc de recreere dar si joacă, frumos amenajat, Parcul Măgura. In curând, se vor demara lucrările unui centru SPA, în zona Parcului Magura. Baza de agrement se va întinde pe o suprafață de circa 2.000 de mp și va avea un bazin semi-olimpic, cu lățimea de 15 metri și lungimea de 25 de metri, o sală de fitness, saună, sală de masaj și loc de joacă pentru copii. Acesta va completa zonele de relaxare existente.

4.4.4. Zona obiectivelor de interes public – dotările publice sunt concentrate în zona centrală. Acestea sunt: Primăria, Poliția, Bancă, Piața Agroalimentară, etc., iar spre părțile extreme ale centrului, se află: poșta ,Casa de Cultură, C.E.C-ul, Spitalul, etc.

4.4.5. Zona cu valoare istorică, culturală și urbanistic-arhitecturală – Biserica Evanghelică Fortificată, construită în secolele XII-XIII, în stil romanic cu hraul Sf. Walpurga situată în centrul Cisnădiei și Biserica săsească din Cisnădioara, construită pe Dealul Cetății.

4.5. Dotarea edilitară a orașului Cisnădie

4.5.1. Alimentarea cu apă – orașul Cisnădie și o parte a localiății Cisnădioara dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă care deservește localitatea. Atât populația orașului Cisnădie cât și o parte a Cisnădioarei este alimentată cu apă potabilă din două surse independente, Sadu II și Gura Râului, avantaj major pentru prevenirea unor situații de criză, prin stația de tratare Sibiu Sud, amplasată pe Dealul Sevișului, pe DJ 106C, prin rețele de transport și distribuție care însumează 41,5 km. Canalizarea masoară 27 km, fiind legata de Stația de epurare Sibiu printr-un colector principal de 6,4 km (sursa: “Raport de mediu. Plan urbanistic general. Orașul Cisnădie”). Sursa supraterană Sadu care alimentază cu apă orașul Cisnădie, este amenajată în aval de centrala hidroelectrică Sadu II. Aceasta are următoarele caracteristici: captarea apei se face prin sifonare peste coronamentul barajului Sadu II, debitul fiind de 400 l/s, prin două conducte DN 600 mm, fiecare transportând debitul integral. Amorsarea se realizează cu ajutorul a 2 pompe M.I.L. amplasate întro construcție adiacentă barajului. Acționarea lor se face atât automat cât și manual. Sorburile conductelor sunt realizate în dreptul pilelor dintre ploturile 1 si 2 a corpului barajului, cel dinspre malul drept la cota -6,0 față de coronament iar celălalt la cota de -8,0 m. Sorburile sunt legate fiecare cu câte o conductă metalică DN 600, fiind sprijinite pe un eșafod metalic format din 2 conducte DN 325 mm, încastrate în fundație și umplute cu beton, rigidizate între ele. Debușarea conductelor se face într-un cămin de încărcare situat la cca. 15 m de piciorul barajului. Pe fiecare dintre conducte este prevăzută câte o vană, înainte de debușarea din cămin (sursa:www.apacansb.ro/p.php?pag=cisnadie).

S.C APĂ-CANAL S.A Sibiu a preluat efectiv la 1 iunie 2009 activitatea de distribuție a apei potabile și canalizare, pe fondul unei lipse de încredere în calitatea apei de la robinet, generate de epidemia de enterocolită existentă în Cisnădie la acea dată. La imaginea pătată a acestui serviciu vital pentru societatea omenească, în general, a contribuit și lipsa apei pentru două săptămâni în iarna acelui an, când magistrala care alimenta Uzina de apa Cisnădie, a înghețat.

4.5.2. Canalizarea – în prezent rețeaua de canalizare existentăși stația de epurare orășenească preia tot orașul Cisnădie, iar zonele turistice de pe teritoriul Cisnădiei se face din surse proprii (fântâni). Cisnădioara nu dispune ăn totalitate de un sistem centralizat de alimentare cu apă, necesarul fiind asigurat din surse proprii (fântâni) sau prin captarea unor mici izvoare care alimentează câte un grup de locuințe.

Rețeaua de canalizare menajeră existentă pentru apele uzate, preia apele uzate de la locuințele individuale și colective (blocuri), de la agenții economici și unitățile industriale, fiind realizată în special în sistem divizor și local în sistem unitar. Lungimea totală a rețelei în sistem divizor este de 27,8 km, din care 6,80 km este rețea de canalizare pluvială. Rețeaua de canalizare menajeră cuprinde 3 colectoare secundare și un colector principal și are o lungime de 21 km. Colectorul principal este racordat la colectorul clopot al municipiului Sibiu, situat în amonte de stașia de epurare Mohu și subtraversează calea ferată dezafectată, Sibiu – Cisnădie, calea ferată Sibiu – Podu Olt, calea ferată Sibiu – Agnita și cursurile de apă Cisnădie și Seviș.

Rețeaua de canalizare pluvială este realizată din tuburi de beton, are o lungime totală de 6,8 km, este extinsa 90% în intravilan. Pentru unitățile locative situate în zonele adiacente DJ 106C Sibiu – Cisnădie se faceîn microstații de epurare sau în bazine vidanjabile. Localitatea Cisnădioara nu dispune de un sistem centralizat de canalizare menajeră, aceasta făcându-se în bazine vidanjabile (sursa: “Raport de mediu. Plan urbanistic general. Orașul Cisnădie, 2013”).

4.5.3. Stația de epurare (foto 9) cuprinde:

– tratarea mecanică: etapă în care prin decantare, are loc îndepărtarea materiilor solide prin sitare, îndepărtarea uleiului, grăsimilor și nisipului;

– epurarea biologică: etapă în care au loc procese de nitrificare și denitrificare cu stabilizarea nămolului, decantare secundară, extragere apă tratată;

– tratare nămol: nămolul în exces este îngroșat în instalații compacte, după care sunt stocate temporar pe paturile de nămol de unde vor fi depuse pe halda de gunoi orășenesc.

Foto 9. Cisnădie – Stația de epurare a apei

(sursa:https://www.google.ro)

4.5.4. Alimentarea cu gaze naturale – în prezent, orașul Cisnădie, folosește gazele naturale pentru producerea energiei termice necesară pentru încălzire și prepararea apei calde menajere în:

– centrale termice de cvartal (locuințe);

– centrale termice ale unităților industriale;

– microcentrale termice individuale;

– sobe de teracotă, precum și în procesele tehnologice – cu flacără directă, la procese

tehnologice industriale și preparare de hrană la bucătărie.

Alimentarea cu gaze naturale a localităților Cisnădie și Cisnădioara, se realizează prin două conducte de transport de înaltă presiune, Sibiu – Cisnădie DN 150 mm (Ø 6’’) și Sibiu-Cisnădie DN 250 mm (Ø 10’’). Statia de reglare/masurare/predare (SRMP) înalta/medie/redusă presiune este amplasată în zona de nord a localității Cisnădie. Din SRMP pleacă conductele de distribuție de redusă presiune amplasate pe arterele de circulație ale orașului spre consumatorii care sunt alimentați direct, sau la cei 28 de consumatori industriali, prin intermediul statiilor de reglare masurare (SRM), (sursa: “Raport de mediu. Plan urbanistic general. Orașul Cisnădie, 2013”).

4.5.5. Aprovizionarea cu energie electrică – în Cisnădie este asigurată din sistemul energetic național prin intermediul stației de 110/20 kV amplasată în partea de est a localității. Stația Cisnădie este alimentată la rândul ei din stația de sistem Sibiu (400/220/110 kV).

Prin intermediul rețelelor de medie tensiune de 20 kV aeriene si subterane se realizează distribuția energiei electrice. Liniile de medie tensiune sunt cele de tip subteran (LES 20 kV), în zona industrială, unde se face distribuția pe joasă tensiune catre 27 consumatorii locali cu ajutorul posturilor de transformare de 20/0,4 kV.

În zona centrală și în zona industrială sunt posturi de tip PCZ (post de transformare în construcție de zidarie), iar în zonele periferice posturile de transformare sunt de tip aerian. Pentru siguranță mărită în alimentare, posturile de transformare sunt racordate în general în sistem intrare-ieșire pe bucla de medie tensiune. Rețeaua aeriană de medie tensiune (20 kV) care deservește localitatea este pozată pe stâlpi de beton armat precomprimat (tip CONEL), iar traseul acesteia, urmărește trama stradală a localității în zonele de intravilan.

În zonele unde există atât rețele de medie tensiune cât și de joasă tensiune, pentru susținerea acestora sunt utilizați stâlpii specifici rețelei de medie tensiune. Pentru celelalte artere ale localității rețeaua de joasă tensiune este instalată pe stâlpi de beton armat specifici rețelelor de joasă tensiune. Prin conductoare de aluminiu cu secțiunea de 35 – 95 mmp se face radial alimentarea rețelelor de joasă tensiune, din posturile de transformare.

Necesarul de energia al întregii localități este asigurat de rețelele majore de 20 kV precum LEA 0,4 kV. În majoritatea arterelor din localitate este asigurat iluminatul public, pentru care sunt utilizate lămpi cu vapori de mercur sau sodiu. De asemenea, sunt folosiți stâlpii rețelei de joasă tensiune pentru susținerea instalațiilor de iluminat public. Cisnădioara este alimentată din linia de medie tensiune LES 20 kV din zonă prin două posturi de transformare aeriene.

4.5.6. Spațiile verzi. Parcurile – terenurile amenajate alcătuiesc o componentă importantă al ansamblului urbanistic modern. Grija pentru aspectul estetic este o preocupare permanentă pentru locuitorii urbei. Amenajarea spațiilor verzi, respectiv Parcul Măgura (foto 10) în partea sudică a orașului, la ieșirea spre Cisnădioara, încadrat de alei, straturi cu flori și locuri de joacă pentru copii, precum și pomii ornamentali plantați de-a lungul principalelor străzi, este o dovadă a preocupării cetățenilor și administrației locale.

Foto 10. Parcul Măgura Cisnădie

(Sursa:https://www.google.ro)

4.6. Monumente istorice și de cult

4.6.1. Biserica Evanghelică fortificată

Lăcașul de cult (foto 11) datează din secolul al XIII-lea, din epoca medievală. Este o bazilică fortificată, construită în stil romanic, cu trei nave, care a fost modificată ulterior în stil gotic. Biserica a fost construită de sași, o minoritate germanică, venită aici în valuri succesive din Luxemburg, Flandra, Belgia, nordul Franței, vestul Germaniei, în secolul XII (1141-1161), ]n timpul regelui Gheza al II-lea, care a dorit să creeze un sistem de fortificații în Transilvania.  Construcția a fost realizată din piatrăși cărămidă și poartă hramul Sf.Walpurga. Din anul 2010, biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice a județului Sibiu.

Rolul bisericii ca lăcaș de rugăciune, există din anul 1349, după cum arată izvoarele istorice.

Aceasta este transformată în stil gotic în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea.

Alte modificări arhitecturale au fost aduse după atacul turcilor din anul 1493. Astfel, biserica a fost fortificată prin supraînălțarea turnului central și dotarea lui cu metereze, supraînălțarea absidei și s-au construit două turnuri suplimentare care au fost fixate peste portalurile laterale. De jur împrejurul bisericii s-a construit o rețea de șanțuri carea au fost umplute cu apă (în prezent sunt acoperite) și s-au ridicat trei centuri de ziduri străbătute de coridoare de apărare care sunt prevăzute cu turnuri și bastioane. În 1751 a fost modificat și turnul clopotniță, iar mai târziu după aproape patru decenii, în 1795, i s-a adăugat primul paratrăsnet din Transilvania confecționat din cupru. Apsida sudică a fost separată printr-un zid, de restul construcției și a fost transformată în trezorerie, iar pe locul apsidei nordice, a fost ridicată sacristia.

Aici s-a păstrat „Tezaurul Cisnădiei”, până în anul 1915, după care a fost transferat la Muzeul Brukenthal din Sibiu. În interiorul lăcașului de cult se află importante obiecte de cult: un clopot din 1664, o cristelniță pentru botez făcută din bronz precum și porțile altarului vechi construit în stil baroc. Altarul poliptic, compus din mai multe panouri, datează din secolul al XVI-lea și a fost creat de Vincentius Cibiniensis.

Se păstrează până astăzi integral, turnurile care poartă denumiri în funcție de destinația pe care au avut-o: „Turnul Paznicului”, „Turnul Primăriei”, „Turnul Făuritorilor de Seceri” (până la revoluția industrială și la apariția mașinilor de secerat, sașii din Cisnădie au deținut monopolul manufacturii de seceri în Ardeal) „Turnul Școlii” (în Transilvania și mai ales în satele săsești s-a pus accent pe educație, iar din secolul al XVII-lea, în Ardeal, școala este obligatorie chiar și atunci când satele erau asediate activitatea continua) și Turnul din grădina parohiei.

(Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_fortificată_din_Cisnădie)

Foto 11. Biserica Evanghelică Fortificată – Cisnădie

(Sursa:https://www.google.ro)

4.6.2. Biserica Cetate “Sf. Mihail" – Cisnădioara

Foto 12. Cetatea – Cisnădioara

(Sursa:https://www.google.ro)

Biserica fortificată (Cetatea) de la Cisnădioara, construită în secolul al XIII-lea, a fost un lăcaș de cult în care credincioșii se adunau pentru a asista la slujbele religioase. Ulterior a fost transformată în cetate prin construirea unui sistem de fortificație constând dintr-un zid în jurul bisericii, cu rol de apărare.

Pentru construcția bisericii, sașii au ales un platou îngust de pe dealul stâncos al Cisnădioarei. A ceasta a fost prima biserică din Transilvania, construită în stil romanic, pe care sașii au denumit-o Biserica Evanghelică-Luterană Sf.Mihail.

Construită în întregime din piatră și lespezi luate din munte, cu formă dreptunghiulară, înconjurată de ziduri de piatră înalte de 6 metri, această fortăreață solidă a avut rol de apărare împotriva invaziei tătarilor. Aspectul bisericii este simplu, fiind compusă dintr-o navă centrală mai mare și două nave laterale, cu ferestre înguste. Zidurile din jurul bisericii au fost ridicate la începutul secolului al XIII-lea, prevăzute cu culoar de luptă zidit și cu creneluri. În timp, treptat, pentru apărare s-au înălțat și zidurile cu biserica în mijlocul lor. Bătrânii își abandonau agoniseala și gospodăriile și urcau sus in cetate în momentrul cînd turcii intrau în sat.

Portalul flancat de arcade, are colonete cilindrice și este format din patru arce sprijinite pe capiteluri sculptate. Deasupra intrării, sunt vizibile urme de ornamente pictate în roșu, element inedit în arhitectura Transilvaniei, după modelul unei biserici burgunde din secolul al XII-lea.

Curtea închisă cu un portic, precede acest portal care se încadrează în caractesiticile stilului romanic având un soclu înalt, fațada principală spre de vest, multe trepte și portaluri uriașe, decorate bogat și flancate de turnuri pătrate sau octogonale de influență siriană.  Unul dintre turnuri, avea rol de clopotniță, cînd cetatea avea rol de biserică.

Un alt turn situat la câțiva metri, există pe latura dinspre nord în exteriorul zidului de incintă, dar unit cu acesta printr-o punte mobilă. In interiorul zidurilor, se află încă bolovani rotunzi care erau aruncați asupra celor care asediau cetatea. Biserica a fost întărită cu ziduri de piatră la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea biserica, prevăzute cu un drum de strajă și cu doua turnuri de pază și observație, care acum sunt distruse.

În interior se află monumentele funerare ale ofițerilor și soldaților germani si austro-ungari care au căzut în jurul Sibiului în luptele din toamna anului 1916. Plăcile funerare au fost strămutate din cimitirul de la Gușterița în anul 1940.

Acest monument este renumit pentru acustica sa impresionantă, astfel, aici se organizează concerte, înregistrări audio și spectacole sincretice. Lăcașul găzduiește frecvent spectacole de teatru și expoziții, care atrag sute de turiști, lucru care a dus la promovarea zonei atât în țară cât și în străinătate (sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Cisnădioara,_Sibiu).

4.6.3 Biserica Evanghelică – Cisnădioara

Foto 13. Biserica Evanghelică – Cisnădioara

(Sursa:https://www.google.ro)

Biserica fost finalizată în 1764 în stil baroc și este înscrisă pe lista monumentelor istorice din anul 2010. Este situată în centrul satului, iar partea ei sudică are ieșire spre stradă principală. În curte, spre nord se află o fântână și un monument închinat soldaților căzuți în Primul Război Mondial. Acest monument a fost ridicat pe locul unei foste biserici construită în stil gotic, însă din vechea construcție s-a păstrat numai turnul care se află pe latura din vest.

În interiorul bisericii există câteva strane care păstrează picturile vechi din secolele XVII-XVIII. Punctul de atracție îl reprezintă cea mai veche orgă cu tuburi funcțională din Transilvania, din 1723, adăpostită de acest lăcaș (cea mai veche orgă nefuncțională care datează din 1671, dar și cea mai mare din Europa de Sud-Est, se află în Biserica Evanghelică din Sibiu). Instrumentul a fost restaurat și modernizat, acesta fiind aprovizionat cu aer printr-un sistem electric de ventilație. Din anul 1990, organistul bisericii este localnic al Cisnădiei, Remus Henning, responsabil și pentru orga bisericii Cetate din Cisnădie.

(Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Cisnădioara,_Sibiu).

4.7. Muzeul Industriei Textile

Este unic în România, iar existența acestuia se datorează tradiției textile care există în Cisnădie. Clădirea este monument de arhitectură și este situat în incinta cetății săsești. Încă din perioada medievală Cisnădia era recunoscută pentru tradițiile în meșteșugul postăvăritului și țesătoriei datorită învecinării sale cu satele din Mărginimea Sibiului unde creșterea oilor era principala îndeletnicire. Astfel au apărut primele ateliere de prelucrarea lânii.

În muzeu sunt expuse piese legate de istoria țesutului și cărți vechi de valoare, din secolele XVI – XVII. Se pot admira diverse obiecte de uz meșteșugăresc, expuse într-o ordine cronologică, ce ne poartă din cele mai vechi timpuri ale existenței Cisnădiei și până la începutul secolului al XXI-lea, când la Cisnădie mai funcționa vestita fabrică de covoare. Există aici steagurile breslei postăvarilor (1834), un darac cu discuri pentru scărmănat lână, un dispozitiv de scărmănat lână tip leagăn (foto 14), selfactor, război de țesut original, urzitor cu stelaj pentru țevi, dispozitib de răsucit pe țevi, documente, utilaje manuale folosite la prelucrarea lânii din perioada 1700 – 1900, precum și exponate ale întreprinderii cu profil din oraș (sursa: www.sibiu-turism.ro)

Foto 14. Dispozitive de scărmănat lână

(Sursa:https://www.google.ro)

4.7. ANALIZA S.W.O.T.

Populație, așezări și nevoi sociale

Puncte tari

grad de calificare în anumite domenii nivel relativ ridicat;

proveribiala ospitalitatea a locuitorilor;

o mare varietate de tradiții și obiceiuri;

o mare varietate de tradiții și obiceiuri;

o mare diversitate de tradiții și obiceiuri datorită diversității etnice (români, germani, rromi,);

existența toleranței etnice și de religie.

Puncte slabe

îmbătrânirea populației;

depopularea (spor natural negativ și migrarea tinerilor spre centre urbane mai mari, respectiv Sibiu);

o anumită mentalitate a populației față de schimbare în general și reconversie profesională în special;

migrarea populației tinere spre mediul urban și străinătate, mai ales a celor cu pregătire profesională înaltă;

slaba adaptare socială a populației de etnie rromă.

Oportunități

existența unor localnici de succes care au inițiativă;

existența unor programe de finanțare guvernamentale și europene pentru investiții și în zonă;

valorificarea potențialului uman, păstrarea tradițiilor culturale.

Amenințări

scăderea ponderii populației active;

natalitate scăzută;

migrarea tinerilor spre alte zone din țară și străinătate.

CAPITOLUL V: ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

Activitatea economică reprezintă principala componentă a acțiunii sociale deoarece nevoile oamenilor sunt tot mai mari și mai diversificate, resursele sunt relativ rare, astfel încât pentru a-și asigura existența, aceștia trebuie să participe la activități practice.

Factorii care influențează dezvoltarea economică sunt atât cei naturali: așezarea geografică, relieful, clima, solul, resursele naturale, cât și cei umani: condițiile social-istorice, tradițiile, pregătirea profesională, sistemul politic, etc. Teritoriul localității Cisnădie cuprinde o parte ocupată de pășuni și fânețe care favorizează creșterea animalelor și o altă parte ocupată de păduri. Asfel s-a dezvoltat încă din vremuri străvechi industria textilă (renumitele covoare de Cisnădie) și a prelucrării lemnului, care a concentrat majoritatea forței de muncă din împrejurimi și din țară. În prezent, ramurile industriale s-au diversificat iar unitățile economice au domenii de activitate diferite. Astfel economia Cisnădiei este structurată astfel: 58% industrie, 12% construcții, 12,5% servicii și 17,5% alte domenii.

(Sursa: https://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIMĂRIA+CISNĂDIE/186077)

5.1. Resursele naturale

Cele mai importante resurse naturale de pe teritoriul administrativ al Cisnădiei, sunt resursele forestiere bogate, care se întind pe o suprafață de 3715 ha. Pădurile sunt sisteme biologice productive care furnizează materie primă necesară industriei lemnului, dar reprezintă totodată și o sursă importantă de energie.

Alte resurse naturale sunt reprezentate de suprafațele agricole ale orașului care totalizează 4435 ha. Acestea cuprind 803 ha terenuri arabile, 830 ha livezi și pepiniere pomicole, 2270 ha pășuni și 532 ha fânețe (Sursa: Institutul Național de Statistică)

O altă resursă o reprezintă rocile de construcții (pietriș și nisip) exploatate din albia pârâului Cisnădie (Valea Argintului) și a afluentului său, pârâul Ursului.

5.2. Industria

5.2.1. Scurt istoric

Poziția favorabilă a localității Cisnădie între sate românești (Rășinari, Orlat, Gura Râului, Săliște, Poiana, Jina, Sadu, Râul Sadului), a căror ocupații a fost de secole agricultura și creșterea animalelor, a determinat pe cisnădieni să se specializeze în producția textilă, dar nu numai atât. Breslele erau organizațiile care practicau același meșteșug sau meșteșuguri înrudite și se identificau cu interesul național săsesc, deoarece până în anul 1948, românilor le era interzis dreptul de a intra în bresle.

Prima întreprindere de torcătorie-țesătorie și apreturi din Cisnădie a luat ființă în 1880, aceasta folosea energia aburului. În primele decenii ale secolului trecut, a început să se dezvolte, o industrie modernă mai ales faptului că din 1896, Cisnădia a fost prima localitate electrificată din zonă, prin intermediul unei linii electrice care se alimenta de la hidrocentrala Sadu. În Cisnădie, în 1920 a început producția de covoare, iar în 1926 a fost dată în folosință prima țesătorie de panglici pentru pălării bărbătești, din țară. În 1930, existau 14 intreprinderi de postav, 3 fabrici de covore, o țesătorie de mătase și o filatură de bumbac. Remarcabil este faptul că spre anul 1960, covoarele fabricate în Cisnădie erau exportate în peste 30 de țări ale lumii: Japonia, Elveția, U.R.S.S., Spania, Suedia, R.F.Germania, Zair, Libia, Etiopia, Cipru, Franța, Italia, Irak, S.U.A., etc. (sursa: www.cisnadie.ro). Până în anii 1993-1994, câteva unități ale cooperației își desfășurau activitatea în Cisnădioara, dar acestea au dispărut odată cu desființarea unităților textile din Cisnădie, din cauza importului masiv de mochete și covore sintetice din import.

Fierăritul, un meșteșug care se dezvoltă mult, mai ales în producerea de seceri, care în 1475, deținea monopolul în cele șapte scaune. La o distanță de 7-8 km de Sadu, pe locul unde este construită hidrocentrala Sadu II, meșterii sași au descoperit minereu de fier, de unde era coborât pe debitul mare de apă al văii, pe niște luntrișoare, până la atelierele de pe Puntea Băii, unde se confecționau seceri și alte unelte agricole. Apoi acestea erau trimise spre Cisnădie pentru finisare, cu ajutorul cailor, peste Dealul Măgura. De aici cea mai mare parte era trimisă spre vânzare. Din anul 1544, datează această breaslă a fierarilor, care avea ca scop principal apărarea intereselor profesionale dar și îndeplinirea de sarcini educative, social-politice sau militare. Această breaslă trebuia să apere „Bastionul secerarilor” (sursa: https://www.cisnadie.ro).

Postăvăritul era o practică înfloritoare în vremea secolului al XVI-lea, datorită poziției geografice a Cisnădiei, în apropierea trecătorii Turnu Roșu și a satelor românești pastorale. Românii furnizau materia primă și prelucrau în piuă țesăturile breslelor. Astfel progresul în domeniul textilelor se datora comenzilor mari de postav, flanele și molton pentru armată, dar și pentru populația de peste munți. În această situație, după 1840, atelierele din Cisnădie, Sibiu și Sadu, se transformă în manufacturi (sursa: https://www.cisnadie.ro).

Exploatarea pădurilor – era ocupația specifică satelor de munte, ea reprezenta o adevărată bogăție și esența existenței acestora. Pe baza acestei activități, s-au dezvoltat: pădurăritul, lemnăritul, jogăritul, cărbunăritul, cărăușitul forestier care erau ocupații tradiționale ale acelor timpuri. Din acestea au rezultat alte meserii secundare: dogăritul, dulgheritul, rotăritul, rudăritul, tâmplăritul, împletitul de nuiele și răchită, vărăritul, olăritul și altele. Totodată, pădurea a fost și sursă de hrană pentru oameni și animale (culesul de afine, fragi, mure, zmeură, ciuperci, urzici, alune, buruieni pentru leac și pentru coloranți naturali, vânătoarea, pescuitul).

5.2.2. Activitățile industriale

Orașul Cisnădie, cunoaște în prezent o redresare economică, datorită înființării de noi firme și de creerea unui număr apreciabil de locuri de muncă. După declinul activităților industriale din perioada 1990-2000, când fabricile cu profil textil au dat faliment (“S.C. COVTEX S.A.” – fabrica covoare plușate, “S.C. MĂTASEA ROMÂNĂ“ – producea țesături de mătase, “S.C. BUMBACUL S.A.“ – cu producție de fire de bumbac), a urmat o perioadă în care numărul șomerilor a scăzut considerabil și o mare parte din populația activă a Cisnădiei și-a găsit de lucru în zona localității. Astfel s-au dezvoltat o serie de afaceri ale unor firme importante în țară cât și în străinătate. Ca urmare a crizei economice declanșată în anul 2008 și a politicilor fiscale ale guvernului, numeroase firme și-au închis activitatea.

Activitățile agenților economici care există în prezent pe teritoriul orașului Cisnădie, sunt diverse. Conform topului primelor firme, după numărul locurilor de muncă și cifra de afaceri, se remarcă SOMAREST SRL (foto 15), firmă cu capital francez, înființată în 2001, cu activitate în fabricarea încălțămintei de lux (Louis Vuitton) și cu un număr de 680 angajați;

Foto 15. S.C. SOMAREST SRL

(sursa: https://www.google.ro)

SWOBODA HARTMANN ROMANIA SRL (foto 16), înființată în în 1936 în Germania și în 2004 în Cisnădie, companie de top în lume, cu profil de fabricarea pieselor și accesoriilor pentru autovehicule și cu un număr de 441 angajați;

Foto 16. S.C. SWOBODA HARTMANN ROMANIA SRL

(sursa: https://www.google.ro)

TRANS EURO TEXTILE SRL, înființată în 1998, cu profil de fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (pentru Lacoste Operations), cu 423 angajați; RAGUSE MEDIZINISCHE PRODUKTE ROMANIA SRL, înființată în 1997, specializată în fabricarea de echipamente și aparatură medicală, cu 286 angajați; ROMTAP PROD COM SRL, înființată în 1999, produce covoare și mochete și are 110 angajați; BEST SRL există din 1992, produce băuturi nealcoolice și are 82 de angajați; ANDRITZ SRL s-a înființat în 2005, fabrică produse din material plastic și are 70 de angajați; SR2C INDUSTRIE SRL înființată în 2005, produce construcții metalice și componente ale structurilor metalice, cu un număr de 74 de angajați. De asemenea belgienii au înființat în 1996 o fabrică de ciocolată PRALIN SRL, care produce tablete și figurine din ciocolată, pentru hoteluri de lux, muzeele din țară, petreceri private dar și pentru sărbătorile de Paște și Crăciun;

În localitatea Cisnădioara există câteva societăți economice mici, cu numar mic de angajați, majoritatea agenților economici din domeniul industrial, se află în Cisnădie.

5.3. Agricultura

Din cele mai vechi timpuri, agricultura a fost printre primele practici ale oamenilor. Cultivarea pământului și creșterea animalelor (ovine și bovine) reprezintă ocupațiile de bază. În această zonă, solul este sărac în substanțe minerale, slab productiv dar pentru îmbunătățirea acestuia se folosesc îngrășămite naturale atât gunoi de grajd cât și îngrășăminte chimice pe bază de azot, fosfor și potasiu. În anul 1956, existau ferme pentru producția de fructe (pe dealul Hochberg), pentru creșterea bovinelor, spre ieșirea de vest a orașului, unde existau pășuni învecinate și o fermă de creșterea porcinelor, în sud-est, aproape de gara de atunci. În 1976, a luat ființă un punct de cercetare în cadrul unei ferme pomicole care se întindea pe 830 ha, unde se cultiva experimental pomi fructiferi și viță de vie. Alte suprafețe erau ocupate cu culturi de plante agricole și păduri. În 1979, foata fermă de păsări a fost transformată în fermă de creștere a iepurilor. O altă fermă a fost înființată în 1987, pentru creșterea vulpilor polare și argintii.

Operatorii economici importanți, activează în agricultură, silvicultură și piscicultură, dar aceștia sunt în număr redus. Un procent mai mare al forței de muncă care prestează activități neremunerate există în cadrul gospodăriilor familiale.

Localitatea Cisnădie are o suprafață extravilană de 13562 ha, iar cea destinată agriculturii este de 4387 ha, din care 749 ha – teren arabil, 2316 ha – pășuni, 490 ha – fânețe, 832 ha – livezi. Se adaugă o suprafață de 8885 fond forestier, 58 ha suprafețe ocupate cu ape și stuf, pe o suprafață de 119 ha sunt construite drumuri iar 93 ha sunt suprafețe neproductive și ocupate de tabere (sursa: Cisnădie – Album monografic, 2004).

După aplicarea Legii nr.18/1991, o suprafață de 330 ha a intrat în dreptul de proprietate a 455 persoane.

Unitățile economice care funcționează în domeniul agricol, pe raza localității Cisnădie, sunt: S.C. HORTICOLA INTERNAȚIONAL SEVIȘ SRL , unde se cresc bovine pentru lapte, dar se obține și producție vegetală, a fost înființată în anul 2002 și are 81 de angajați; S.C. SANPHIL SRL care se ocupă cu cultivarea plantelor pentru fibre, există din anul 2013 și are 150 de angajați; S.C. APOLLO AGRICOM SRL, produce și comercializează cereale; S.C. MARU CONCEPT SRL, înființată în 1998, are activități în ferme în vederea culturilor combinate; S.C. NICO TRANS SRL, a fost înființată în 2004 și are activitate de exploatare forestieră; S.C. TECHNOMILL SRL, înființată în 2002, execută lucrări de mecanizare pentru numeroase firme din agricultură; STAȚIUNEA DE CERCETĂRI POMICOLE Cisnădie care continuă să funcționeze în cadrul Institutului de Montanologie R.A. Cristian; OCOLUL SILVIC VALEA SADULUI R.A. CISNĂDIE, înființat în 2014, are ca obiect de activitate silvicultura și alte activități forestiere.

În Cisnădioara, un sat fără terenuri arabile, pricipala ocupație a localnicilor a fost împletitul de coșuri și pălării dar și pomicultura în fostele plantații de pomi fructiferi de pe dealurile localității, astăzi fărâmițate de noile construcții ale celor înstăriți. In prezent, o mare parte a populației active din Cisnădioara muncește în Cisnădie sau Sibiu în diferite domenii.

5.3.1. ANALIZA S.W.O.T.

Industria si agricultura

Puncte tari

existența unui număr mare de societăți comerciale și persoane fizice autorizate cu activitate în zonă;

existența forței de muncă disponibile, în zonă;

tradiții locale în cultura pomilor fructiferi;

forță de muncă specializată în domeniile care au tradiție locală.

Puncte slabe

amploarea fenomenului de migrație a populației active în spațiul european;

număr redus de persoane care participă la cursuri de reconversie profesională;

resurse financiare insuficiente, investiții autohtone și străine reduse;

infrastructura învechită, echipamente și tehnologii necorespunzătoare, alimentarea cu apă precară;

fragmentarea livezilor – cu construcții noi, moderne ;

insuficiența materiilor prime și a pieței de desfacere a produselor, pe raza localității.

Oportunități

încurajarea vânzării produselor locale printr-o legislație bine stabilită, în detrimentul produselor aduse din import;

încurajarea cooperării dintre agenții economici activi și producătorii agricoli locali;

utilizarea resurselor naturale și antropice din zonă și a investițiilor în infrastructură, precum și a capacităților de cazare și de adoptare a unor programe de reconversie pentru tineri, în domeniul turistic;

utilizarea programelor de finanțare ale UE pentru toate domeniile atât din mediul rural cât și urban;

dezvoltarea relațiilor de parteneriat economic și administrativ cu unități teritoriale (similare sau asemănătoare) din țară și străinătate;

dezvoltarea turismului, prin crearea unei rețele informaționale turistice;

dezvoltarea agroturismului și a turismului natural și arhitectural.

Amenințări

lipsa de receptivitate și flexibilitate a autorităților locale și a unor cetățeni la cerințele pieței care determină decalaje economice mari, greu de recuperat;

fonduri străine pentru investiții, destul de scăzute în raport cu potențialul zonei;

cadrul legislativ nefavorabil pentru dezvoltarea sectorului de cercetare, inovare și dezvoltare;

invadarea pieței interne cu produse agricole din alte țări care beneficiază substanțial de fonduri pentru susținerea activității agricole;

reducerea ponderii populației active datorită migrației spre țări mai dezvoltate.

5.4. Transporturile

Transporturile reprezintă principalul suport material care leagă atât industria de agricultură, cât și orașul de sat constituind principalul "nerv" al vieții economice. Densitatea și gradul de modernizare a căilor de comunicație este unul dintre factorii care indică gradul nivelului de dezvoltare social-economică al unei zone geografice.

Transporturile rutiere:

Lungimea totală a drumurilor publice este de 27 km, din care 17,34 km sunt asfaltate, 3,83 km sunt pietruite și 5,83 km sunt drumuri de pământ (sursa: www.cisnadie.ro)

Orașul este străbătut de drumul județean DJ 106 C care face legătura Cisnădiei cu Sibiul, prin Șelimbăr și apoi cu DN 1 (respectiv E 15 A) și are o lungime totală de 14 km, asfaltat în totalitate. Tot cu Sibiul, Cisnădia se leagă prin Cisnădioara – Pădurea Dumbrava, prin DJ 106 D cu lungimea de 15 km, modernizat în totalitate. Prin Colonia Seviș, de asemenea spre Sibiu, trece DJ 106 C , fiind cea mai scurtă legătură, de 8 km, drum asfaltat. Pe relația Cisnădie-Sadu-Tălmaciu, trece un drum județean, iar pe relația Cisnădie-Cisnădioara-Rășinari există alt drum modernizat.

Clasificarea drumurilor după destinație se face astfel:

• drumurile publice – fiind obiective de utilitate publică destinate circulației rutiere, în scopul satisfacerii cerințelor de transport unitar ale economiei naționale;

• drumurile pentru utilitate privată – sunt destinate satisfacerii cerințelor private de transport rutier în activitățile economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, etc.

Drumurile, din punct de vedere al circulației, se împart în:

• drumuri care sunt deschise circulației publice – cuprind toate drumurile publice;

• drumuri care sunt închise circulației publice – cuprind drumurile de utilitate privată și servesc obiectivelor la care publicul nu are acces.

Ca și importanță, din punct de vedere funcțional și administrativ-teritorial, drumurile se împart în următoarele categorii:

• drumuri de interes național;

• drumuri de interes județean;

• drumuri de interes local.

Transporturile feroviare – au realizat legătura cu Sibiul, pe o distanță de 10 km atât pentru transportul de mărfuri cât și pentru transportul de călători. Șinele de cale ferată mai există, însă ramificația de cale ferată Sibiu-Șelimbăr-Cisnădie, a fost închisă în 1997.

5.4.1. Difuncționalități la nivelul teritoriului și localității Cisnădie

5.4.1.1. Circulația rutieră

Una din cele mai mari probleme și elementul care creează cele mai mari disfuncționalități, îl reprezintă tranzitarea celei mai scurte distanțe dintre Cisnădie și Sibiu pe drumul județean DJ 106 C, prin Colonia Seviș, drum pe care s-a construit în ultimii 2-3 ani, un cartier nou, la intrarea în Sibiu, pe teritoriul orașului Cisnădie. Traficul intens, drumul îngust, prezența în trafic a utilajele care lucrează încontinuare în acest cartier, prezența bicicliștilor, lipsa iluminatului public pe timp de noapte, lipsa marcajelor pe axa de pe marginea drumului, lipsa trotuarelor, creează adevărate probleme pentru toate persoanele, mai ales pentru cele navetiste care străbat zilnic acest drum, determinând întârzieri la destinație dar și pericolul pentru viața oamenilor, ce rezultă în urma tranzitării acestui drum.

5.4.1.2. În domeniul activităților economice – disfuncționalitatea mare o reprezintă aspectele de incompatibilitate în relațiile dintre diferitele zone funcționale: prezența zonei industriale la periferia sudică, sud-estică șă chiar în partea centrală a orașului Cisnădie, prezintă probleme pentru circulația dinspre Sibiu și dinspre noul cartier al Cisnădiei construit la intrarea în Sibiu pe DJ 106 C, spre și dinspre zonele industriale. Astfel, apar suprapuneri ale circulației persoanelor, cu cea locală, cu cea de tranzit și cu cea industrială.

5.4.1.3. În domeniul locuirii – problemele existente în prezent, sunt date de densitatea mare a construcțiilor din noul cartier construit pe DJ 106 C, la intrarea în Sibiu, lipsa străzilor amenjate, a trotuarelor, a trecerilor de pietoni, a iluminatului public, a magazinelor, grădinițelor, școlilor, etc. și existența unui trafic foarte intens pe un drum îngust, cu zgomotul și poluarea aferentă. O altă problemă este lipsa de confort și degradarea locuințelor în Colonia Seviș.

5.5. Telecomunicațiile

Întreaga zonă a orașului Cisnădie este racordată la rețeaua de telecomunicații a firmelor care asigură aceste servicii de telecomunicații, televiziune, internet, telefonie. Rețeaua de telecomunicații este realizată în cablu pozat în pământ sau aparent pe stâlpi. Accesul la telefonia mobilă este asigurat, prin acoperirea totală atât a localității Cisnădie cât și a Cisnădioarei.

5.6. ANALIZA S.W.O.T.

Infrastructura

Puncte tari

apropierea de municipiul Sibiu;

existența infrastructuri de transport, asfaltate, Sibiu-Cisnădie, Cisnădioara;

arhitectură tradițională, cu origini germanice;

existența unei bune infrastructuri de telecomunicații, internet, televiziune și telefonie mobilă.

Puncte slabe

starea necorespunzătoare a rețelei rutiere în special pe drumurile județene;

alimentarea cu apă și rețeaua de canalizare încă deficitară;

deficiența iluminatului public;

insuficiența locurilor de parcare pentru autoturisme.

Oportunități

existența fondurilor nerambursabile pentru îmbunătățirea infrastructurii fizice de bază;

posibilitatea utilizării surselor regenerabile de energie și implementarea proiectelor de iluminare stradală;

existența unor programe cu finanțare nerambursabilă pentru eficientizarea energetică a clădirilor, reabilitare termică precum și modernizarea și extinderea rețelei de apă potabilă dar și uzată .

Amenințări

orientarea programelor europene și guvernamentale spre ale zone considerate prioritare;

interesul scăzut a investitorilor;

comunicarea deficitară uneori cu autoritățile locale.

5.7. Turismul

Potențialul turistic al Cisnădiei împreună cu Cisnădioara, din punct de vederea al peisajului natural, cultural și istoric, este mare. De asemenea există numeroase trasee și obictive turistice (anexa 15). Există aici un patrimoniu extrem de valoros cum este cel cultural-istoric, etnic si folcloric.

Activitatea turistică, este o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere, dar și o activitate economică, aceasta luând o amploare deosebită în întreaga lume dar și în țara noastră. Turismul s-a dezvoltat cu precădere în toate localitățile din “Mărginimea Sibiului”, sub formă de turism agrar, în această zonă fiind situate și localitățile Cisnădie și Cisnădioara, zonă de o rară frumusețe și sălbăticie naturală. Aici pensiunile existente oferă condiții extraordinare de cazare pentru turiștii interesați să-și petreacă timpul pe frumoasele meleaguri sibiene. Agroturismul urmărește tentațiile turistice ale “Mărginimii Sibiului”, atăt istorice căt și culturale. În localitățile Cisnădie și Cisnădioara, este bine dezvoltat turismul cultural-istoric datorită numeroaselor obiective turistice existente. Crearea unei infrastructuri turistice mai bune, va duce la creșterea fluxului turistic cu impact asupra dezvoltării localității. Arealul studiat dispune de o varietate de resurse naturale (relief, climă, rețea hidrografică, vegetație, faună), de resurse antropice (edificii cu valoare istorică) și resurse de forță de muncă calificată capabilă să desfășoare activități în domeniul turismului.

Pe drumul județean 106 D Cisnădie-Cisnădioara, se remarcă Pensiunea “Casa cu Flori” (foto 17) cu o panoramă deosebită asupra cetății Cisnădioara, minunate peisaje montane și păduri de brad.

Foto 17. Pensiunea “Casa cu Flori”

(sursa: https://www.google.ro)

În localitatea Cisnădioara, numeroasele pensiuni, printre care se remarcă Pensiunea “Casa Soarelui” (foto 18), situată în apropierea cetății, la poalele Munților Cindrel, oferă liniștea necesară pentru relaxare și petrecerea unei vacanțe sau a unui weekend.

Foto 18. Pensiunea “Casa Soarelui”

(sursa: https://www.google.ro)

Toate pensiunile oferă o cazare confortabilă, cu camere dotate după cele mai noi și moderne cerințe, cu restaurant, terasă, foișor, grătar, piscină, sală de fitness, saună. De asemenea pentru companii, unele pensiuni pot fi puse în întregime la dispoziție, ele fiind dotate și cu săli de conferințe.

Avantajele practicării agroturismului în arealul localității Cisnădie:

Amplasamentul pensiunilor agroturistice în mijlocul naturii unde bioclimatul este relaxant, în zone liniștite cu puține construcții;

Frumusețea peisajului la care se adaugă calitatea aerului, fără praf și alergeni, cu un bogat conținut de ioni negativi și de asemenea, calitatea apelor;

Ospitalitatea oamenilor care oferă și asigură cazarea;

Găzduirea turiștilor în diferite pensiuni care pot avea camere aranjate și mobilate atât modern cât și în stil tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită;

Servirea de produse alimentare, preparate culinare și băuturi specifice 100% naturale obținute în gospodărie sau din surse sigure din zonă, fără aditivi, conservanți sau compuși chimici sintetici și se adaugă chiar și cure cu plante medicinale;

Obiective valoroase din punct de vedere turistic: biserici, cetăți, case-monument istoric;

Artizanatul: meșteșuguri, tradiții (festivaluri, târguri, sărbători populare) și obiceiuri locale.

5.7.1. ANALIZA SWOT

Puncte tari:

așezarea geografică favorabilă dezvoltării turismului;

diversitatea etnică și culturală, tradiții, obiceiuri și arhitectură tradițională bine conservate;

potențial turistic deosebit, promovarea clădirilor cu valoare istorică construite de sași;

tradiții locale, organizarea de evenimente culturale;

existența posibilităților de cazare și o deosebită ospitalitate.

Puncte slabe:

resurse financiare insuficiente;

neexploatarea la maxim a potențialului agroturistic;

interes scăzut pentru turism ca potențial de afaceri pentru crearea de noi locuri de muncă, lipsa unor itinerarii turistice tematice;

lipsa agențiilor de turism care să promoveze valorile locale și colaborarea slabă cu agenții de profil care să promoveze zona;

lipsa unui pachet de servicii care să cuprindă programe diverse (echitație, sporturi diferite, etc.).

Oportunități:

așezarea geografică a localității Cisnădie în Mărginimea Sibiului;

situarea localității Cisnădie în proximitatea municipiului Sibiu care este accesibil în toate direcțiile (prezența aeroportului internațional, a legaturilor feroviare cu toate marile orașe europene, situat de-a lungul rutei Viena-Budapesta-Arad-București-Sofia-Istanbul);

extinderea rețelei de gospodării autorizate pentru practicarea agroturismului;

formarea unor pachete turistice cu specific agroturistic și cinegetic, dezvoltarea unor produse turistice complexe;

forța de muncă disponibilă și atragerea acesteia în sistemul serviciilor turistice și unități de cazare nefolosite la întreaga capacitate;

extinderea colaborării cu organizații neguvernamentale care au capacitatea să atragă fonduri extrabugetare și folosirea fondurilor europene.

Amenințări:

insuficienta promovare a localității Cisnădie în circuitul turistic al Sibiului;

interesul scăzut al cetățenilor urbei prin necunoaștere și proastă informare asupra avantajelor promovării acțiunilor cu scop turistic în zonă;

orientarea investitorilor spre alte zone, datorită creșterii nivelului salariilor;

insuficiența capitalului de investiții capabil să susțină și să crească activitățile de afaceri în turism, fiscalitatea și birocrația.

În urma analizării modului, în care elementele ce țin de potențialul localității Cisnădie (punctele tari și punctele slabe) se interrelaționează cu factorii caracteristici mediului (oportunitățile și amenințările), s-au stabilit următoarele măsuri:

înfiintarea Asociației Pensiunilor Agroturistice din Cisnădie (A.P.A.T);

igienizarea albiei râurilor Cisnădie și Valea Popii de pe teritoriul localității Cisnădie;

realizarea unui plan de amenajare a zonei centrale;

promovarea localității Cisnădie prin mass-media locală și națională, reviste de specialitate și printr-un panou de prezentare cu harta zonei;

realizarea de trasee turistice (pe jos sau cu bicicleta);

organizarea unei întâlniri cu reprezentanții Agențiilor de Turism;

colectarea de materiale informative și realizarea panoului de prezentare;

organizarea unui seminar pentru dezvoltarea agroturismului în colaborare cu primăria orașului Vitre (Franța).

5.8. Activitatea comercială

Ca element deosebit, în satul Cisnădioara a existat meșteșugul cahlelor. Acestea sunt plăci de teracotă pictate și smălțuite, utilizate la fabricarea sobelor tradiționale săsești. Meșteșugul s-a pierdut odată cu anul 1989, când un număr de 1000 de sași din cei 1200 care locuiau în 300 de case din Cisnădioara, au luat drumul pribegiei, spre Germania. Astăzi acest meșteșug continuă, el fiind reluat de poștașului satului, Michael Henning, un sas rămas în Cisnădioara, care și-a încropit un atelier în anul 2000. El este cel mai cunoscut meșter de cahle tradiționale săsești, posibil singurul din România. Cahlele se realizează manual, la fel și pictura care este inspirată din motive tradiționale secolului al XVII-lea, din cataloage, imagini vechi și chiar din cioburi vechi de două-trei sute de ani. Durata lucrului la cahlele necesare unei sobe este de un an, fiind o treabă migăloasă. Cahlele sasului din Cisnădioara împodobesc multe case din străinătate, arta sa ajungând în Germania, Franța, Italia, dar și în casele unor români cu nume sonore (sursa:http://www.sibiu-turism.ro).

În prezent în Cisnădioara se remarcă ponderea mare a unităților de cazare (pensiuni agroturistice) și a celor comerciale. Astfel, în localitățile Cisnădie și Cisnădioara, conform datelor înregistrate la Primăria Cisnădie predomină activitățile de servicii (69%, din care 25% sunt activități comerciale), urmate de activitățile de construcții (14%), activitățile industriale (14%) și activități agricole (4%).

CAPITOLUL VI: ÎNVĂȚĂMÂNTUL, ADMINISTRAȚIA,TRADIȚII

6.1. Învățământul

a. Scurt istoric

După cum reiese din datele arhivate, existența unui învățător (magistru școlar) este certă din anul 1428, acesta funcționa și ca notar public. Însă primul nume al unui învățător menționat în documente a fost Johannes de Gyressau/Gireslau, care în 1517, purta denumirea de “ludimagister”, adică maestru școlar. În 1663, documentele vorbesc despre funcționarea a patru clase, între timp numărul învățătorilor a crescut. Prima atestare a unui local de școală datează din1766-1767, procesul de învățământ desfășutându-se separat pentru băieți și fete. De asemenea, biblioteca școlară era o permanență a instituției, care dispunea de 57 de volume, așa cum arată o primă informație documentară din 1797, aceasta fiind mereu îmbogățită, ajungând la 6500 de volume în 1967. Din 1791-1797 datează primele informări despre materiile predate: citire, scriere, matematică, catehism, cântecul săptămânal, proverbul săptămânal, geografie, cunoștințe despre natură. Limba latină a fost scoasă începând cu anul 1821. În 1867 s-a introdus treapta superioară a școlii de băieți, iar în 1871 treapta superioară pentru școala de fete.

La 3 iunie 1888, s-au deschis cursurile “Școlii de țesut” la inițiativa „Asociației Țesătorilor de Lână” din Căsnădie, fiind prima școală de profil din România, care a pornit la drum cu 30 de elevi. Abia în 1912, un buletin preciza că de la înființare, au intrat în școală 369 de elevi din care au absolvit 139. Din 1907, denumirea școlii s-a schimbat în „Școala de specialitate pentru țesătorii de lână”, care avea ca scop dezvoltarea industriei textile în orașul Cisnădie și orientarea după necesitățile sociale și profesionale locale. Astfel școala a fost dotată cu ateliere de fabrică ce au cuprins toate secțiile necesare prelucrării postavului: filatură, țesătorie, vopsitorie și apretură. Limbile de predare erau germana și maghiara. Din anul 1936, a luat ființa “Liceul Industrial Textil”, școală de nivel mediu, cu durata de școlarizare de patru ani. În 1948, reforma școlară operată de regimul comunista a adus modificări importante în organizarea școlară, în planurile și programele de învățământ (sursa: www.cisnădie.ro).

În prezent, în Cisnădie există următoarele unități educaționale: 6 unități preșcolare, 3 școli gimnaziale, 2 licee și un club al elevilor.

b. Liceul Teoretic “Gustav Gundisch”

Școala apare în documente, pentru prima dată în secolul al XIV-lea, iar corpurile de clădire s-au construit în mai multe etape:

– cea mai veche construcție datează din sec. al XIV-lea;

– o altă construcție pe locul vechii școli, datează din anii1766-1767;

– în 1825 se construiește atât școala de băieți, cât și cea de fete, o locuință pentru învățători și o cancelarie;

– în 1846-1847, se construiește încă o clădire lângă cea veche;

– în 1875 s-a construit un corp cu etaj, vis–a-vis de clădirea construită în 1846-1847;

– în 1938 s-a construit corpul nou, cu aula.

După anul 1989, liceul a primit statutul de liceu teoretic, în care s-a păstrat o secție de limba germană pentru clasele I-VIII care a cuprins un număr de aproximativ 200 de elevi.

În luna mai 1999, liceul a luat denumirea de Liceul Teoretic “Gustav Gundisch” (foto 19) în urma vizitei Ministrului Învățământului Andrei Marga (sursa: “Cisnădie. Heltau. Album Monografic, 2004”).

Spațiul școlii cuprinde 25 săli de clasă, 6 laboratoare (Informatică, AEL, Multimedia, Fizică, Chimie, Biologie), teren de sport, sală de sport și biblioteca școlară.

În prezent, structura organizatorică se prezintă astfel:

– învățământ primar – 10 clase (5 clase secția română și 5 clase secția germană);

– învățământ gimnazial – 9 clase (5 clase secția română și 4 clase secția germană);

-învățământ liceal – 8 clase (4 clase filiera tehnologică, profil servicii, calificarea profesională tehnician în activități economice și 4 clase filiera teoretică, profil uman, specializarea filologie);

Liceul se bucură an de an de rezultate foarte bune la examenele de bacalaureat, cu procente mari de promovare, fapt care îl situează pe primele locuri ale județului Sibiu.

Foto 19. Liceul Teoretic Gustav Gundisch Cisnădie

(sursa: https://www.google.ro)

c. Grupul Școlar de Industrie Ușoară

Are o vechime de 130 de ani avându-și rădăcinile în prima școală de profil textil din România, înființată în 1888. De-a lungul timpului, aceasta a suferit numeroase modificări, atât ca schimbare a locației cât și a denumirii, în repetate rânduri. În 1948, Școala Tehnică Textilă s-a transformat în Școala Medie cu durata de patru ani, care s-a comasat cu Școala Profesională luând denumirea de Centrul Școlar Textil. În 1968 se va numi Grupul Școlar M.I.U. Cisnădie. În 1977 denumirea se schimbă în Liceul Industrial de Industrie Ușoară Cisnădie, din 1990 se numește Grupul Școlar de Industrie Ușoară, iar în prezent Liceul Tehnologic Cisnădie (foto 20). În prezent, unitatea de învățământ dispune de clase pentru învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional și seral. Învățământul liceal, pregătește viitori absolvenți – tehnicieni operatori tehnică de calcul și tehnicieni în industria textilă; cel profesional califică absolvenți speciaizați în croitorie îmbrăcăminte după comandă, iar cel seral are profil de științe sociale (sursa: “Cisnădie. Heltau. Album Monografic, 2004”).

Foto 20. Liceul Tehnologic Cisnădie

(sursa: https://www.google.ro)

6.2. Casa de Cultură orașului Cisnădie

Casa de Cultură a fost dată în folosință în anul 1960 și s-a aflat sub tutela sindicatelor. Numărul locurilor pe scaune era de 536, scena fiind pretabilă pentru spectacole muzicale, piese de teatru, spectacole pentru copii și tineret, activități politice, iar anexele erau folozite pentru repetiții și alte activități. În ultima perioadă a regimului comunist, pe lângă această instituție funcționa Centrul de Creație “Cântarea României” al Sindicatelor Cisnădie și un cenaclu literar numit “Școala Ardeleană”. Abia în anul 2007, instituția intră în patrimoniul orașului Cisnădie, însă lucrările de reabilitare, dotare și modernizare, au fost aprobate în anul 2013. În toamna anului 2017, Casa de Cultură (foto 21) și-a reînceput activitatea, aici desfășurându-se săptămânal, numeroase activități de cultură pentru locuitorii Cisnădiei (sursa: www.cisnadie.ro).

Foto 21. Casa de Cultură Cisnădie

(sursa: https://www.google.ro)

6.3. Administrația orașului Cisnădie

a. Primăria Cisnădie

Primarul, viceprimarul, secretarul orașului împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local al Orașului Cisnădie constituie Primaria orașului (foto 22). Primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor guvernului, dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor Consiliului Județean. Alte atribuții ale primarului sunt: ordonator principal de credite, numirea și eliberarea din funcție a personalului din aparatul propriu al instituției, etc. În exercitarea funcției, primarul este ocrotit de lege. Viceprimarul este ales dintre consilieri, de către consiliul local orășenesc. Viceprimarul exercită atribuții delegate în numele primarului, semnează actele pe care le presupune executarea atribuției delegate, asumându-și responsabilitatea acestora. Secretarul este funcționar public și are dreptul de stabilitate în funcție, își desfășoară activitatea în condițiile legii și îndeplinește și alte atribuții încredințate de către Consiliul Local sau primar. De asemenea asigură realizarea sarcinilor legate de funcționarea administrației publice locale, participă în mod obligatoriu la ședințele consiliului local, coordonează compartimentele și activitățile cu caracter juridic, avizează proiectele de hotărâri ale consiliului local, etc.

Foto 22. Primăria Cisnădie

(sursa: https://www.google.ro)

b. Consiliul Local Cisnădie

Consiliul Local Cisnădie, autoritate administrativă autonomă, deliberativă, este compus din 17 consilieri aleși în condițiile legii pe o perioadă de 4 ani. Consiliul Local se întrunește lunar în ședințe ordinare și ori de câte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. În intervalul dintre ședințe, Consiliul își desfășoară activitatea prin comisiile de specialitate, care propun, prin rapoarte, admiterea sau respingerea proiectelor de hotărâri sau a altor acte. În cadrul Consiliului Local Cisnădie, funcționează comisiile de specialitate, formate din consilieri locali, pe principalele domenii de activitate. Fiecare comisie are câte un președinte și un secretar ales, din cadrul membrilor comisiei. Comisiile de specialitate analizează și avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate.

6.4. Tradiții și obiceiuri

Asemeni multor orașe ale secolului XXI, și Cisnădie a pierdut o mare parte din tradițiile și obiceiurile sale. Cât timp a existat o populație de etnie germană în număr mare (înainte de 1985), aceștia organizau un bal mascat și o paradă tradițională pentru această etnie, dar și pentru conlocuitorii lor români, cu ocazia sărbătoririi zilei recoltei, în luna octombrie.

6.4.1. Tradiții la sași:

Întemeietori ai Cisnădiei, sașii au fost primii care și-au creat propriile tradiții, tradiții care reflectă diferite stadii în evoluția spirituală a localității, precum și a orizontului de cultură a populației. Dintre tradițiile populare, cele mai imortante sunt cele legate de botez, confirmare, nuntă.

6.4.1.1. Nașterea și botezul

Nașterea unui copil este întotdeauna prilej de bucurie pentru părinți. El este așteptat cu nerăbdare, dar și cu teama viitoarei mame asupra sănătății copilului, deoarece în vremurile trecute nașterile aveau loc acasă cu ajutorul moașei. Dacă primul născut era un băiat, acesta primea numele tatălui, iar dacă era fată primea numele mamei. Următorii născuți primeau numele bunicilor sau rudelor apropiate. Datorită acestei tradiții, numeroși oameni aveau prenume asemănătoare. Cele mai des întâlnite la băieți erau: Georg, Johann, Martin, Michael, Thomas, iar la fete: Maria, Katharine, Anna, Sofia. Până la botez mama nu avea voie să iasă din casă, rudele și vecinele o ajutau la treburile gospodărești. Călcarea interdicției de a ieși din casă era considerată o rușine, femeile lehuze aveau voie să facă acest lucru numai dacă erau bolnave sau trebuiau să părăsească localitatea.

Obligațiile pentru pregătirea botezului, reveneau tatălui, deoarece mamele nu puteau să părăsească gospodăria. El era cel care trebuia să găseasc nașii copilului, aceștia fiind aleși dintre rudele apropiate. Pentru ca botezul să corespundă cererilor religioase, trebuiau aleși doi nași și două nașe. După îndeplinirea acestei obligații, tatăl mergea la biserică și anunța preotul de viitorul botez. Acesta se făcea numai în biserică, foarte rar acasă, doar atunci când copilul era bolnav iar părinții se temeau pentru viața lui. După ce copilul era botezat de către preot, mama venea în fața altarului, unde preotul îi vorbea despre obligațiile ei, îndemnând-o să fie bună și să-și iubească copiii. Apoi, părinții primeau certificatul de botez, în care erau trecute datele copilului, ale părinților, dar și numele nașilor. După terminarea slujbei religioase oamenii sărbătoreau evenimentul, exprimându-și în felul acesta bucuria față de copil și părinții lui. În zilele de Paști, Rusalii și Crăciun, era interzis să se facă botezuri..

6.4.1.2. Confirmarea

Un alt moment important din viața unui tânăr sas, era confirmarea. Aceasta se făcea cu scopul cunoașterii de către copil a credinței în Dumnezeu, de a învăța să discearnă singur între bine și rău și era o modalitate de a vedea de către comunitate, cum a fost crescut acesta. Erau confirmați tinerii care împlineau 14 ani și care au urmat cursurile de religie ținute de preot. În felul acesta tânărul era inițiat în tainele învățăturii religioase, având ca izvoare: Biblia, Micul Catehism și Cartea de cântece bisericești. Cursurile începeau de la sfârșitul clasei a V-a și durau cel puțin un an. Cu o zi înainte de confirmare, copiii aveau datoria de a merge la nași să le ceară iertare pentru greșelile făcute. Ei aveau emoții deoarece erau obligați să rostească anumite cuvinte. Nașii ascultau, dădeau povețe pentru viitor, apoi înmânau tânărului un cadou, semn al prețuirii lor. Obligația de a-și cere iertare, o aveau tinerii și față de părinți și preot, deoarece confirmarea trebuia făcută cu sufletul curat și cu inima împăcată. În ziua confirmării fetele purtau pentru prima dată – Sammetborten – semn al purității și erau acoperite cu un voal alb. În biserică fetele stăteau pe partea dreaptă, iar băieții pe partea stângă. Momentul era plin de emoție, deoarece tinerii, în fața tuturor celor prezenți, trebuiau să răspundă la întrebările puse de preot. În felul acesta preotul vedea dacă ei și-au însușit cu succes cunoștințele de la cursurile de religie. Pe lângă semnificația religioasă evenimentul marca și intrarea în rândul oamenilor maturi.

6.4.1.3. Logodna și nunta

Nunta a fost întotdeauna momentul cel mai important din viața a doi tineri. De obicei băieții se căsătoreau după ce-și făceau serviciul militar, în jurul vârstei de 25 de ani, iar fetele mai devreme, la 20 de ani. Dacă o tânără nu se căsătorea până la 25 de ani, părinții ereu îngrijorați pentru viitorul ei. Pentru fetele care „nu erau la locul lor”, chiar dacă aveau multă avere, era o mare greutate în a-și găsi soț. După ce, cei doi tineri își cunoșteau sentimentele reciproce, băiatul venea în casa părinților fetei pentru a-i cere mâna. El saluta cu respect, își scuza deranjul și cu cele mai alese cuvinte, adresa părinților fetei rugămintea de a-I acorda mâna fetei. Dacă părinții erau de acord tinerii se logodeau, în cadrul unei mici petreceri la care participau rudele apropiate. Pentru a face cunoscută în localitate, logodna lor, fata trebuia să poarte un myrtenkrănzchen (coroniță de mirt), iar băiatul un buchețel de flori la pălărie. În prima duminică de la logodnă (foto 23.A), tinerii purtând însemnele proaspetei lor legături, mergeau la biserică unde putea fi văzuți de tot satul.

A- Tineri logodiți Foto 23 B- Tineri căsătoriți

(sursa: https://www.google.ro)

Căsătoria (foto 23.B) avea loc după patru săptămâni de la logodnă. Slujba religioasă se oficia la biserică, după care urma petrecerea, cu voie bună la care participau cei care au fost invitați. Cavalerii de onoare erau obligați să păzească mireasa pentru ca ea să nu fie furată. Dacă se întâmpla totuși să fie furată, ei trebuiau să o caute și să o răscumpere. Cei care o furau cereau bani sau vin. Nuntașii însoțiți de muzicanți, făceau un marș prin localitate, pentru a răspândi bucuria petrecerii, iar nunta era continuată și a doua zi.

6.4.1.4. Sărbătorile

Pentru sași regulile erau stricte în privința organizării diferitelor evenimente legate de sărbătorile religioase. Anul bisericesc evanghelic începe la 1 Advent. La acel moment se face o coroană rotundă din brad pe care se pun patru lumânări, pentru că această perioadă de post durează patru duminici (până la Crăciun). Coroana se pune în biserică și în fiecare duminică se aprinde câte o lumânare până ard toate. La lăsarea postului de Crăciun se organiza la un „frate” o masă festivă. Se tăia un porc, se păstra cu un an înainte must și zahăr pentru un vin bun de băut în al doilea an. La această festivitate mergeau numai bărbații. Până în 1990, la sărbătoarea Crăciunului exista o tradiție, când copiii între 10-15 ani, urcau la cetate la Cisnădioara și culegeau un fel de iederă, din care făceau cununi sub care cântau colinde în prima zi a Crăciunului.

În luna februarie, între Crăciun și Paște, era perioada carnavalului (foto 24.A). Fanfara sașilor și participanții se mascau, umblau prin localitate și adunau gogoși și vin. Seara se organiza un bal, la care participa întreaga comunitate. O altă sărbătoare importantă este Paștele (foto 24.B). În vinerea mare a Paștelui, la ora 15.00, copiii mergeau la biserică cu 1-2 ouă roșii, iar cei din Comitetul bisericii le dădeau covrigi de post.

A- Carnaval în Cisnădioara Foto 24 B- Fete în costume de sărbătoare (Paști)

(sursa: https://www.google.ro)

În duminica Paștelui, până la ora 10.30, când începea slujba, băieții, care nu erau confirmați, mergeau la stropit cu parfum la fetele de vârsta lor. Ei primeau bani (1-2 lei sau chiar o monedă de 3 lei). Tinerii aveau același obicei, dar ei mergeau „la stropit” a doua zi de Paște însă aceștia primeau un pahar cu tărie și prăjitura tradițională – Henklesch.

De Rusalii exista o altă tradiție. În vinerea Rusaliilor toți tinerii se adunau într-o șură, de unde plecau să facă rele: ei furau porți sau obloane de la geamuri, de la fete. Ca șă-și primească lucrurile înapoi, părinții fetelor trebuiau să plătească cu o vadră (10 l) de vin, băutură pe care băieții o consumau în șură. Pe la 4-5 dimineața, plecau în pădure după mesteceni (foto 25.A). Cu aceștia se împodobea biserica și de asemenea, fiecare fată care era confirmată primea în fața casei un mesteacăn. Șura (foto 25.B) era locul de distracție, amenajat la o familie care era dispusă să asigure acest loc. Aici mestecenii erau atârnați cu vârful în jos și tăiați toți la același nivel, pentru a avea loc de dans.

A – Mestecini în căruțe trase de cai Foto 25 B – La Șură

(sursa: https://www.google.ro)

6.4.1.5. Alte manifestări ale sașilor:

a. ZIUA MAMEI( Muttertag) – era sărbătoarea din prima duminică a lunii mai. Femeile din comunitate împodobeau biserica înainte cu o zi, se pregăteau cadourile pentru mame și se făceau buchete de flori pentru cele care și-au botezat copilul în anul respectiv. La slujba de duminică, două fete îmbrăcate în portul săsesc, mergeau cu câte un buchet de flori spre altar, pentru a le depune în memoria mamelor care s-au stins din viață. În acest timp se cânta cântecul: ,,Und wenn du noch eine Mutter hast” (Și dacă mai ai o mamă).

,,Wenn du noch eine Mutter hast, so danke Gott und sei zufrieden!

Nicht allen auf dem Erdengrund ist diese hohe Gluck beschieden.

Wenn du noch eine Mutter hast so sollst du sie mit Liebe pflegen,

Dass sie dereinst ihr mudes Haupt in Frieden kann zur Ruhe legen. …

(,,Când mai ai o mamă, mulțumește lui Dumnezeu!

Nu toți de pe pământ au parte de așa noroc.

Când mai ai o mamă îngrijește-o cu multă dragoste,

Pentru a pleca din lumea aceasta, c-un suflet împăcat….”)

Foto 26. Copiii în costume populare săsești

(sursa: https://www.google.ro)

b. ZIUA RECOLTEI (Erntedankfest) – la culegerea roadelor sau la sosirea unui nou anotimp, ca și la români ,,ziua recoltei” este un prilej de bucurie cu cântece, dans și multă voie bună. În ziua aceasta, biserica evanghelică este împodobită cu diferite recolte aduse de enoriași. După slujba religioasă, sărbătoarea continuă în sala festivă a comunității săsești, unde sunt expuse cele mai frumoase produse agricole, fiind numerotate în vederea organizării unei tombole, cu toți cei prezenți la această sărbătoare. Muzica de fanfară, cântecele și dansurile săsești, contribuie la atmosfera de veselie din sală. În timp, aceste obiceiuri s-au piedut, totodată localitatea și-a pierdut farmecul pe care l-a avut odinioară. În prezent începe să renască tradițiile pe meleagurile de unde sașii au plecat, mai ales că aceștia revin tot mai des în țară, în locurile de baștină (sursa: http://www.turism-transilvania.ro/traditii-si-obiceiuri).

6.4.2. Tradiții la români:

6.4.2.1. Oieritul

Creșterea oilor (foto 27.A) reprezintă o veche tradiție a cisnădienilor fiind practicată în zonă din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Această tradiție s-a păstrat din tată în fiu, fiind și în prezent o ocupație de bază a unor locuitori ai Cisnădiei și Cisnădioarei. După Sfinții Constantin și Elena, încep pregătirile pentru urcatul oilor la munte, când proprietarii le aduc de la păscutul de primăvară. De regulă fiecare turmă de oi are câte doi ciobani din care unul este șef (,,vătaful”). Pentru datul oilor în strungă fiecare proprietar își aduce strungarul de acasă. Toți proprietarii de oi participă la prima mulsoare pentru a se evalua cantitatea de lapte obținut, pentru a vedea care sunt oile nărăvașe la muls, cum se folosesc utilajele aduse de acasă. Mulsul oilor (foto 27.B) se face de două ori pe zi (dimineața și seara), iar începând cu 1 septembrie doar o dată pe zi. Produsul obținut după închegarea laptelui este brânza de burduf, apoi brînza telemea.

A – Munții Cindrel: stână de oi Foto 27 B – Ciobani la muls oile

(sursa: https://www.google.ro)

Procesul tehnologic este următorul: după muls, laptele se strecoară într-o căldare de aramă, se măsoară cu ,,țancul” și se dă cheag. După 30 de minute se verifică dacă laptele s-a prins, apoi după alte 30 minute se amestecă conținutul pentru omogenizare și se lasă pentru a se separa zerul de brânză. Conținutul din căldare se trece în crintă și se lasă să se strecoare zerul. Cașul obținut se pune pe ,,patul cu podine” din brad aflat în ,,celarul” stânii unde se zvântă și se usucă timp de trei zile. Pentru obținerea brânzei de burduf se trece cașul prin mașina de tocat carne, se dă sare după gust și se îndeasă în burduful confecționat din piele de oaie sau bășică de porc. Pentru musafirii care vin la stână ciobanii prepară ,,balmoșul” (combinație de caș, unt, smântână, făină de mălai, puse pe rând la foc).

6.4.2.2. Șezătoarea

Obicei desfășurat în perioada Postului Crăciunului și nu numai pentru petrecerea timpului în comun și pentru veselirea inimilor și descrețirea frunților. În Cisnădioara au existat trei tipuri de șezători: de fete, de muieri și mixte. Principalele activitățile erau: torsul lânii, împletitul ciorapilor și a mănușilor de lână, cusutul iilor și făcutul ciupegelor. La șezători participau și feciori care țineau ,,răschitorul” fetelor, le ,,pitulau” fusele, iar spre sfârșit jucau fetele și le conduceau acasă. Pe timpul șezătorilor aveau loc și schimburi de experiență în probleme casnice, sau între o șezătoare și alta, când unii feciorii sau femeile măritate se mascau în ,,budihai” speriind femeile în vârstă și copiii. Se întâmpla ca la șezătorile de femei, gazda sau altă persoană servea femeile cu țuică, apoi sub curajul alcoolului unele cântau, altele spuneau bancuri stârnind astfel veselia. Șezătorile mai însemnau și un prilej de ,,a pune satul la cale” persoanele în vârstă povestind despre întâmplări cu urși, lupi, etc., iar cei tineri împerecheau și desperecheau alți tineri din sat. Astăzi șezătorile sunt rare, fiind ținute doar de femeile în vârstă, tinerii participând foarte rar sau lipsind de la astfel de activități.

6.4.2.4. Nunta

Și la români, nunta este cel mai important moment din viață a doi tineri. Obiceiul de nuntă este legat de următoarele etape:

– etapa îndrăgostiților și a tatonărilor;

– întâlnirea părinților;

– alegerea și programarea nașilor;

– stabilirea datei nunții.

După stabilirea posibilității de a deveni neamuri, are loc ,,tocmeala” (logodna) când se întâlnesc părinții ambilor tineri și alte neamuri bune de gură. La această întâlnire, fiecare parte promite averea ce urmează să o dea fiului sau fiicei sale. Dacă totul decurge normal se stabilește data nunții, se aleg nașii și locul nunții. Cu trei zile înainte de nuntă umblă prin localitate ,,chemătorii”, rude ale mirilor care invită la nuntă pe ceilalți locuitori. Astăzi chemarea la nuntă se face prin ,,invitație” scrisă sau mixt (chemători și invitație). Sâmbătă seara, după apusul soarelui se adună băieți și fete în curtea mirelui, rude apropiate și vecini. Deplasarea alaiului spre casa miresei este însoțită de muzică din folclorul local asociată cu strigături, în trecut deplasarea făcându-se cu cai sau care cu boi.

Când se ajunge la casa miresei, un om mai în vârstă numit ,,vornic” deschide petrecerea și arată scopul venirii mirelui și al alaiului care-l însoțește. Cei prezenți sunt invitați la masă, timp în care muzica își fixează repertoriul pentru întreaga durată a nunții. Petrecerea durează până după miezul nopții, timp în care băieții și fetele se întrec la joc, iar neamurile mirelui se ocupă de încărcatul zestrei în care. Deplasarea înapoi la casa mirelui este însoțită de chiuituri și strigături, iar seara se încheie cu bătutul chindeaulelor și a culmii pe perete, cu joc și voie bună.

A doua zi, după ieșirea de la biserică, alaiul se deplasează de la casa mirelui, la nași apoi la mireasă. După ce se pun flori în piept tuturor nuntașilor iar feciorii cântă miresei ,,Ia-ți mireasă ziua bună”, întreg alaiul se deplasează la biserică pentru oficierea cununiei religioase. La ieșirea din biserică unul din feciorii localității prieten al mirelui, oprește alaiul făcând tinerilor căsătoriți anumite urări.

Alaiul se deplasează în acordurile muzicii și strigăturile feciorilor spre locul desfășurării nunții (în trecut, căminul cultural). Înainte de a se așeza la masă soacra mare pune pe capul miresei o pâine mare de casă și un burduf de brânză întrebând-o de trei ori: ,,Ce ne aduci mireasă ?”, aceasta răspunzând: ,,Voie bună în casă”. Apoi feciorul ,,vornicit” la biserică prinde de mână mirii și nașii ocolind o masă de lemn în patru colțuri, oprindu-se la fiecare colț și spunând: ,,Mire și mireasă, miri să nu mai fiți, numai nuni și socri mari” iar ceilalți feciori răspund: ,,viva”. Aceste opriri și intonări se fac de trei ori la fiecare colț de masă. După dezlegarea dată de preot se trece la gustarea băuturilor și mâncărurilor pregătite. Nunta se reia pe o scară redusă a treia seară când se reface o altă ,,mică nuntă” plină de glume, comedii și alte situații hazlii.

6.4.2.5. Sărbătorile Crăciunului

În această perioadă intră toate sărbătorile care au loc între Crăciun (25 decembrie) și Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), la care participă mulți membri ai comunității din satul Cisnădioara (bărbați, femei, tineri, bătrâni, intelectuali, etc.). Pregătirile încep din ziua de Sfântul Nicolae (6 decembrie) când se fac repetiții pentru colindele de Crăciun. În această zi se constituie două ,,cete de feciori” una din tineri cu vârsta între 17-20 de ani și alta cuprinzând feciorii între 22-27 de ani numită și ,,ceata mare”. Se aleg și comitetele de conducere care cuprind: primarul, viceprimarul, casierul și doi pârgari care asigură ordinea în interiorul cetei și în relațiile acesteia cu oamenii comunității. Comitetul condus de primar are atribuții, cum ar fi: găsirea unei case pentru repetiții, stabilirea cotei de participare a fiecărui membru din ceată, asigurarea băuturii pe timpul sărbătorilor, a muzicii, amenajarea sălii căminului cultural, etc. Tradiția în colindatul satului se face și de către copiii de la școală sub numele de ,,stelari”. Acețtia au roluri diferite în scenetă: Irod, Valtezar, Gaspar, Melfior, Soldat I, Soldat II, Înger, Călugăr și Cioban.

În seara de ajun cele două cete în costume tradiționale se reunesc în curtea preotului de unde încep colindatul. Preotul le reamintește despre semnificația Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, apoi le urează ,,La mulți ani!” și o noapte de colindat frumoasă. Cele două cete împart satul în două, iar unde sunt fete de măritat se cântă o melodie în plus dedicată acestora. Repertoriul melodiilor este variat: ,,Păltiorul”, ,,Țărăneasca”, Sus la Poarta Raiului”, etc. Până în dimineața Crăciunului întregul sat este colindat, apoi cetele de colindători intră în biserică unde preotul realizează slujba de dezlegare.

Foto 28. Copii la urat

(sursa: https://www.google.ro)

După ieșirea din biserică, cele două cete, continuă cântatul, oamenii mulțumindu-le, după care se reunesc la sediul lor pentru un pahar cu vin cald și pentru a depăna amintiri din noaptea de colindat. Apoi, fiecare membru al cetei merge acasă pentru a se odihni deoarece după amiază începe jocul. Ceata copiiilor (stelarii), începe colindatul în ziua de Crăciun după ieșirea din biserică intonând cântece laice, bisericești și joacă o scenetă care marchează momentul sosirii Fecioarei Maria la Ierusalim, Nașterea lui Iisus și măsurile luate de Irod pentru prinderea și uciderea acestuia. Copiii primesc bani, colaci, cozonaci, mere și nuci. De la Crăciun până la Sfântul Ioan se organizează joc, iar în ziua de 31 decembrie sunt colindați cei care poartă numele de Vasile (foto 28).

Mai există încă un obicei frumos de Rusalii, când la porțile fetelor nemăritate se pun mesteceni. Un obicei preluat de la etnia germană, care a rezistat cu succes și la populația română, este stropitul cu parfum al fetelor și femeilor a doua zi de Paște de către copii, tineri și bărbați, în schimbul ouălor roșii (sursa: http://www.turism-transilvania.ro/traditii-si-obiceiuri).

6.5. Portul popular

6.5.1. Portul săsesc:

Portul popular săsesc (foto 29) este rezultatul unei evoluții milenare. Bărbații purtau o cămașă scurtă, deasupra o haină cu mâneci din postav, pantaloni largi strânși pe pulpă cu șiretul opincilor și o mantilă fară mâneci. Femeile purtau deasupra unei cămăși scurte din pânză și cu încrețituri la guler, o rochie lungă cu mâneci largi din postav. Se încălțau cu opinci, mai târziu cu cizme sau pantofi, pe cap purtau o basma din pânză albă, iar fetele o panglică.

Foto 29. Costume tradiționale săsești

(sursa: https://www.google.ro)

Acest costum este adaptat condițiilor climaterice din Transilvania, îmbrăcămintea era făcută în casă, doar pantofii erau cumpărați sau făcuți de cizmar. Treptat acestui costum i s-au adăugat o serie de modificări, el devenind foarte bogat în forme și în cromatică. Bărbații își completau ținuta cu o pălărie plată care avea o banderolă colorată. Portul de sărbătoare al săsoaicelor din Cisnădie și Cisnădioara cuprindea ca obiecte de preț: un spangengiirtel și o pafta împodobită cu numeroase pietre colorate. Cele necăsătorite purtau pe cap sammetborten, iar în păr numeroase fonte care atârnau în față. Acest costum era completat uneori cu o basma pe care tinerele o purtau pe umeri, iar femeile căsătorite își acopereau capul cu un voal alb (sursa:www.turism-transilvania.ro/traditii-si-obiceiuri).

6.5.2. Portul românesc:

a. Portul popular (foto 30) la bărbați înainte de război era compus din: cămașă din in sau cânepă, izmene din in sau cânepă, cioareci din lână albă de oaie, opinci din piele de vită sau porc cu două rânduri de curele, haina sau ,,recălul” confecționată din postav nevopsit și necăptușit de culoare albă sau neagră, ,,buboul” sau ,,sarica” era confecționat din lână de oaie neagră nevopsită, având două șururi lungi numite ,,băieri” din piele de oaie vopsite în trei culori: roșu, galben, albastru. Cei înstăriți aveau cojoc de oaie lung care se purta la sărbători, îmbrăcămintea se confecționa manual.

Foto 29. Costum tradițional

(sursa: https://www.google.ro)

b. Portul popular la femei este compus din iie, ciupag cu altițe în alb și negru tip săliștenesc, poalele se coase de ciupag. Fetele până la 14 ani purtau pe lângă ii, ,,cătrință” (șorț în față), iar peste 14 ani purtau două ,,cătrințe” (două șurțe), putând ieși la horă. Mai purtau un batic (,,păstură”), opinci, iar mai târziu pantofi și ghete cu șireturi înalte, berte confecționate în casă din lână, în tricolor, ciorapi de lână făcuți cu cârligul sau acele. Femeile tinere purtau fuste și șurțe din lânică de bumbac negru, recale căptușite din lână, iar cele bătrâne și mai înstărite purtau cojoc de oaie cu motive înflorate sau ,,bubouri” din lână de oaie de culoare neagră.