Lucrare metodico -științifică pentru [623095]

1
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC

Lucrare metodico -științifică pentru
obținerea gradului didactic I

Coordonator:
Lector Univ. Dr. Lefter Steliana
Candidat: [anonimizat]. Înv. Preșc. Cristea (Păuna) Maria Ramona,
Grădinița cu Program Normal sat Strejnicu

PLOIEȘTI
2017

2
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC

Stimularea abilităților civic -cotidiene
la preșcolari

Coordona tor:
Lector Univ. Dr. Lefter Steliana
Candidat: [anonimizat]. Înv. Preșc. Cristea (Păuna) Maria Ramona,
Grădinița cu Program Normal Strejnicu

PLOIEȘTI
2017
F 367.16/Ed.1 Fișier SMQ/Formulare

3
CUPRINS
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
CURRICU LUM NAȚIONAL – O ABO RDARE ACTUALĂ ………………………….. ……… 7
1.1. CONCEPTE CU EFECTE METODOLOGICE ………………………….. ………………… 7
1.2. PRINCIPII, CRITERII, COMPONENTE, FINALITĂȚI ………………………….. ……. 9
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 12
SPECIFICUL EDUCAȚIEI MORAL – CIVICE ………………………….. …………………….. 12
LA PREȘCOLAR I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 12
2.1. SCOPUL, SARCINILE ȘI PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MORAL -CIVICE …….. 12
2.2. TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI DIN PUNCT
DE VEDERE PSIHOSOCIAL ȘI MORAL ………………………….. ………………………….. ….. 16
2.3. METODE ȘI PROCEDEE DE ÎNVĂȚĂMÂNT FOLOSITE ÎN EDUCAȚIA
MORAL – CIVICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 18
2.4. PROFIL UL DE COMPETENȚĂ A EDUCATOAREI ÎN PREDAREA
EDUCAȚIEI MORAL -CIVICE ………………………….. ………………………….. …………………. 22
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 26
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚ ILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTU L PR EȘCOLAR ÎN
STIMULAREA ABILITĂȚI LOR CIVIC – COTIDIEN E A PREȘCOLARILOR …. 26
3.1. ROLUL ACTIVITĂȚILOR PE DOMENII EXPERIENȚIALE ÎN STIMULAREA
ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA PREȘCOLARI ………………………….. ……… 26
3.2. DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE, ACTIVITATE EDUCAȚIONALĂ ÎN
GRĂDINIȚĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 31
3.3. ROLUL ACTIVITĂȚILOR LIBERE ȘI A ACTIVITĂȚILOR DE
DEZVOLTARE PERSONALA ÎN STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC –
COTIDIENE LA PREȘCOLARI ………………………….. ………………………….. ………………… 33
3.4. ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ȘI ROLUL LOR ÎN STIMULAREA
ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA PREȘCOLARI ………………………….. ………. 37
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 41
METODOLOGIA CERCETĂR II ………………………….. ………………………….. ………………. 41

4
4.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCE TĂRII ………………………….. …………………… 46
4.2. IPOTEZA DE LUCRU A CERCETĂRII ………………………….. ……………………….. 47
4.3. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI ………………………….. ………………….. 47
4.4. PREZENTAREA METODELOR SI TEHNICILOR DE CERCETARE
UTILIZATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 49
4.5. PREZENTAREA DATELOR, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………… 55
CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. . 78
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 80
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 83

5
ARGUMENT

MOTTO :
“Să nu -i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi.
Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să
știm cum va fi lumea lor. Atunci să -i invățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –Descop erirea copilului )

Educația preșcolară presupune pe l ângă pregătirea intelectuală a copilului și
educația simțurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinței, a creativității, a
atitudinii pozitive față de semeni și mediul ambiant. Când vorbim despre educație,
instrucție și despre formarea moral – civică nu trebuie să pierdem din vedere că orice
activitate umană este supusă unei legi supreme : adaptarea individului la mediul social.
Viața presupune situa ții și evenimente pozitive dar în ace lași timp și situa ții
negative c ărora trebuie s ă ne adapt ăm. Fiecare persoan ă se adapteaz ă în func ție de
abilit ățile sociale pe care le are formate. De-a lungul activității didactice am observat că
acei copii ale c ăror abilita ți moral -civice, sociale nu su nt bine dezvoltate se confrunt ă cu
dificult ăți în a forma și men ține rela țiile sociale. Ace ști copii sunt marginaliza ți de cei lalți,
iși petrec mult timp jucâ ndu-se singuri. Acest lucru contribuie la absen ța interac țiunii cu
copii de v ârsta sa , la izolarea copilului. Copiii preșcolari care au slab dezvoltate abilit ățile
sociale, în timpul activit ății prezint ă dificult ăți în urm ărirea indrum ărilor, a cerin țelor
educatoarei, nu duc la bun sf ârșit sarcinile date. Cu timpul aceste problem e pot duce la
urmări negative asupra ad ăptarii la școală sau in societate.
În grădiniță, toate activitățile reprezintă experiențe de învățare pentru copil, pornind
de la activitățile integrate (centrate pe anumite obiective și conținuturi), până la momentele
de rutină sau tranzi ție, care consolidează anumite deprinderi, abilități ce contribuie la
autonomia copilului, conviețuirea socială, sănătatea, igiena și protecția lui, dar și pot
extinde cunoștințele și experiențele acumulate prin activitățile integrate.
Lucrarea de fa ță este organizată în patru capitole, dintre care primele trei abordează
o serie de studii teoretice legate de: curriculum național, specificul educa ției moral -civice
la pre școlari și importanța activități lor din învățământul preșcolar în stimularea abilită ților
civic -cotidiene a preșcolarilor .

6
În cea de -a doua parte a lucrării, am prezentat obiectivele, ipotezele, metodologia
utilizată, precum și rezultatele unei cercetări, prin care am urmărim să identificăm relația
dintre abilitățile civic -cotidiene și gradul de popularitate în grupul clasei la copiii
preșcolari . Datele obținute au confirmat ipoteza de la care am pornit, indicând faptul că
asigurarea unor contexte structurate, cum ar fi: utilizarea regulilor pentru ghidarea
comportamentului copiilor într -o situ ație socială, dar și oferirea unor oportunități de
exersare a abilităților sociale de cooperare, așteptare a rândului, rezolvare eficientă a
conflictelor cu ceilalți, împărțirea jucăriilor, au contribuit la îmbunătățirea abilităților
moral civice ale copi ilor de vârstă preșcolară în faza de post intervenție, ceea ce a
determinat creșterea complianței la reguli și a frecvenței de manifestare a
comportamentelor prosociale.

7
CAPITOLUL 1
CURRICULUM NAȚ IONAL – O ABORDARE ACTUALĂ

1.1. CONCEPTE CU EFECTE METODOLOGICE

În cadrul societ ății de azi , omul contemporan trebuie să manifeste comportamente
și atitudini specifice unui set complex de abilități de viață, cotidiene. Competențele -cheie
sub formă de cunoștințe, abilități și atitudini adecvate fiecărui context au un rol
fundamental în cazul fiecărui individ.
Învățământul românesc actual a preluat cele opt domenii de competență identificate
de Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind
competențele -cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2006/962/EC):
Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competențe matematice și
competențe de bază în științe și tehnologii, Competența digitală, A învăța să înveți,
Competențe soci ale și civice, Inițiativă și antreprenoriat, Sensibilizare și exprimare
culturală.
Competențele – cheie au o prezență explicită și implicită bine precizate în Legea
Educației Naționale, ceea ce arată că includerea acestora reprezintă referențialul maxim a l
procesului educațional.
Art. 4 din LEN precizează că: „Finalitatea principală a educării o reprezintă
formarea competențelor (definite ca „un ansamblu multifuncțional și trasferabil de
cunoștințe, deprinderi / abilități și aptitudini n ecesare în situați i diferite)” (LEN Legea nr.
1/2011 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianua rie 2011 ).
„D’Hainaut atrăgea atenția asupra faptului că punctul central al curricumurilor
trebuie s ă fie elevul, nu materia…. și că atunci când se vorbește de conținutul curricumului
trebuie să înțelegem ca nu este vorba de enunțări de materii de învățat , ci de scopuri
exprimate în termeni de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale
elevului” (MECTS, 2008, p.9)
Conform lui Tom șa (2005) “ conceptu l de curriculum include orice activitate
educativ ă elaborat ă de școală și dirijată spre un sco p, care are loc în institu ția însăși sau î n
afara ei”( Tomșa, 2005, p.102).

8
În România noul curriculum îmbina ideile pedagogiei tradiționale cu ideile
pedagogiilor alternative din lume și încearcă să se situeze în acord cu tendințele inovatoare
în domeniul curriculumului.
Conform Institutului de Științe ale Educației (2005) , Curriculumul pentru educația
timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani “se fundamentează pe un set de finalități
formulate în documentul de politici educaționale … Acest docum ent reprezintă un set de
enunțuri care reflectă așteptările privind ceea ce ar trebui copiii să știe și să fie capabili să
facă. Aceste așteptări sunt definite pentru a sprijini creșterea și dezvoltarea normală și
deplină a copiilor de la naștere până la i ntrarea în școală.”
Studiile științifice referitoare la efectele educației preșcolare asupra copilului au
evidenț iat o serie de componente importante:
• Educația preșcolară are un efect pozitiv asupra abilităților intelectuale și sociale ale
copiilor, inde pendent de mediul lor de proveniență.
• Educația preșcolară are efecte pozitive asupra viitoarei integrări sociale a
adolescentului și adultului.
• În educația preșcolară este i mportantă implicarea activă a familiilor.
Educația este un proces, o acțiune pri n care personalitatea uma nă se formează și se
dezvoltă. Cercetările în domeniu arată că cel mai mare beneficiu al educației prescolare
apare în planul non -cognitiv. Au fost identificate multe relații pozitive și semnificative
între frecventarea grădiniței și comportamentele centrate pe sarcină, dezvoltarea socio –
emoțională, motivația și atitudinile pozitive față de învățare.
Prezentul curriculum pentru educația timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani
prefigurează patru mari tendințe de schimbare:
a) “Diversificarea strategiilor de predare -învățare -evaluare, cu accent deosebit pe:
Metodele activ -participative, Jocul ca formă fundamentală de activitate în copilăria
timpurie și formă de învățare cu importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația
copil ului si Evaluare.
b) Mediul educațional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în
evidență dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale.
c) Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener.
d) Curriculum ul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare
globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii.” ( MECTS,
2008, p.13 ).

9
Perspectiva dezvoltării globale a copilului pune accentul pe importanța domeniilor
de de zvoltare a copilului, în contextul în care, pregătirea copilului preșcolar pentru școală
și pentru viață trebuie să aibă în vedere atât competențele academic e cât ș i capacități,
deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio -emoțională, dezvoltarea cogn itivă,
dezvoltarea fizică.

1.2. PRINCIPII, CRITERII, COMPONENTE, FINALITĂȚI

Conform Curriculum pentru învățământul preșcolar (2008) , din Declarația adoptată
de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la cea de a XXVI -a Sesiune Specială din data de
10 mai 2002 , rezultă principiile dupa care se ghidează construirea unui sistem de educație a
copiilor din România. Dintre aceste principii, următoarele constituie principalele dupa care
se ghidează acest sistem:
• “Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie p rincipalul obiectiv pentru toate
acțiunile legate de copii.
• Investiția în copii și respectarea drepturilor lor este una dintre modalitățile cele
mai eficiente de eradicare a sărăciei.
• Orice copil este născut liber și egal în demnitate și drepturi.
• Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viață.
• Toți copiii trebuie să aibă acces și să absolve învățământul primar, gratuit,
obligatoriu și de bună calitate.
• Copiii și adolescenții sunt cetățeni care dispun de capacitatea de a contri bui la
construirea unui viitor mai bun pentru toți.
• Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinței
politice, mobilizarea și alocarea unor resurse suplimentare la nivel național și internațional,
avându -se în vedere urge nța și gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.
• O lume mai bună pentru copii este o lume în care toți copiii se vor putea bucura
de anii copilăriei – un timp al jocului și al învățării, când copiii sunt iubiți, respectați și
alintați, când drepturile le sunt promovate și protejate, fără nici un fel de discriminare, când
siguranța și bunăstarea lor sunt considerate primordiale și când se pot dezvolta în sănătate,
pace și demnitate”( MECTS, 2008, p.5 ).

10
Experiența românească din ultimii 17 ani în domeniul educaț iei oferă argumente
care duc la legifera rea conceptului de educație preș colară și formarea de pârghii de acțiune
la nivel de sistem educațional. Una dintre pârghiile de acțiune la nivel de sistem educațional
este și programa de studiu care cuprinde t oate activitățile existente în interiorul structurii
organizaționale a grădiniței de copii, destinate să promoveze și să stimuleze dezvoltarea
intelectuală, afectivă, socială și fizică a fiecărui copil în parte și “are în vedere atingerea
următoarelor fina lități ale educației timpurii (de la naștere la 6/7 ani):
• Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de
ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia.
• Dezvoltarea c apacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul
pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor,
exercițiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
• Descope rirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și
atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții”( Ibidem, p.7 ).
Prezentul curriculum este structurat pe domenii de dezvoltare, finalitatea educației
în perioada preșcolarității fiind dezvoltarea globală a copilului, care urme ază să îi asigure
un bun start î n viață.
Curriculum face refer ire la următoarele componente: finalitățile, conținuturile,
timpul de instruire și sugestii privind strategiile de instruire și de evaluare pe cele două
niveluri de vârstă (3 -5 ani și 5 -6/7 ani).
Domeniile experiențiale în contextul dat de prezentul curri culum, se întâlnesc cu
domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric,
domeniul limbajului, domeniul socio -emoțional, domeniul cognitiv.
Domeniile experiențiale cu care se operează în cadrul curriculumului pentru
învățămâ ntul preșcolar sunt: Domeniul estetic și creativ, Domeniul om și societate,
Domeniul limbă și comunicare, Domeniul științe ș i Domeniul psiho -motric.
Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și
intelectual la experiențe pe rceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare
a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare.
Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți
oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează
evenimentele

11
Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și
abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.
Domeniul științe – include atât abordarea domen iului matematic prin intermediul
experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu
care se află în interacțiune.
Domeniul psiho -motric acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale,
mobilitatea generală ș i rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și
elemente de cunoaștere, legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.

12
CAPITOLUL 2
SPECIFICUL EDUCAȚIEI MORAL – CIVICE
LA PREȘCOLARI

2.1. SCOPUL, SARC INILE ȘI PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MORAL –
CIVICE

„Omul nu poate deveni om decâ t prin educa ție. El nu este dec ât ceea ce -l face
ea….Educa ția este o art ă a cărei practic ă, de mai multe genera ții, are nevoie a fi
perfec ționat ă” (Kant , apud , Marin , 2001, p.56-57).
Cucoș (2014) considera că prin educaț ie se crează viitorul , acesta fiind forțat să se
prezinte în forma dorită . În concepția acestuia educația trebuie făcuta cu fața către viitor
deoarece altfel ea nu ar fi viabilă și nu ar produce transformă ri.
În conc epția lui J.Dewey „Copilu l este un î ntreg organic, intelectual, social ș i
moral, precum și fizic. Trebuie s ă consider ăm copilul ca un membru al societ ății în sensul
cel mai larg și să pretindem de la scoal ă tot ceea ce este necesar pentru a -i permite
copil ului s ă-și recunoasc ă toate rela țiile sale sociale și să se integreze în ele”(Dewey.
(1972) apud, Călin, 2001, p.88). Educația este un proces de formare și sensibilizare a
copiilor, tinerilor pentru participare la tratarea și rezolvarea problemelor de care omenirea
se va lovi.
„Analiza problematicii contemporane … a condus la constituirea – în plan
educa țional – a unor r ăspunsuri specifice, prin poten țarea “noilor educa ții” sau a unor noi
tipuri de con ținuturi”( Cuco ș, 2006, p.54). Noile educații sunt: educ ația intelectuală, moral –
civică, religioasă, estetică, educația fizică, profesională, ecologică, democrație și toleranță,
pentru participare, pentru sănătate, casnică modernă, interculturală, pentru timpul liber,
umanistă, muncii, disciplinei conștiente, t ehnologică, igienico -sanitare, sexuală,
economică, permanentă, integrată.
Educația moral -civică este una dintre componentele „noilor educa ții” dar și o
componentă complexă a educației deoarece ea se realizează la niv elul tuturor formelor
educației : formal, nonformal, informal, curricular, extracurricular, etc.

13
Conform lui Marin C. Călin( 2001) sunt multe discuții în contradictoriu în legătură
cu educația moral -civică deoarece u nii autori tratează separat educația civică de educația
morală în timp ce alți au tori sunt în favoarea formulării de educație moral -civică .
Moralitatea și civismul sunt două dimensiuni fundamentale ale unei personalit ăți
armonioase, autentice și integrale.
„Educația moral -civică corespunde necesitații de a le forma copiilor o conduită
bazată pe cunoașterea cotidiană a regulilor vieții sociale, democratice într -un stat de drept.
Educația moral -civică urm ărește inițierea copiilor în practicarea unui comportament activ
și responsabil, capabil de toleranț ă și respect față de sine și de ceil alți, conștient de drepturi
și de datorii, liber și deschis spre alte culturi” (Haisân, 1997, p.110).
Adaptarea eficientă a preș colarilor la ce rințele din ce î n ce mai complexe ale
regulilor vieț ii sociale sunt asigurate de dezvoltarea optimă a competenț elor sociale care se
dezvoltă prin educația moral -civică. “Competențele sociale se referă la abil itatea copiilor
de a forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și adulți din viața lor”….
“Competențele sociale ale preșcolarilor sunt împarțite în dou ă categorii: abilități
interpersonale și abilităț i intrapersonale” (Ștefan , Kallay, 2010, p.27). Abilităț ile
interpersonale presupun relaționarea socială ș i rez olvarea de probleme iar abilităț ile
intrapersonale presupun respectarea regulilor și toleranța s ituațiilor care provoacă frustrare.
În teo ria inteligenț elor multiple, Gardner a propus înlocuirea „inteligenței generale“
cu opt categorii de „inteligențe“. „Aceste inteligențe sunt multidimensionale și reprezintă
seturi de abilități, talente, deprinderi mentale, pe care le posedă, în anumite grade, orice om
tipic dezvoltat ”. Între aceste t ipuri de inteligențe regăsim ș i „inteligența interpersonală ”
care „este dată de capacitatea de a rezolva probleme și de a dezvolta cunoaștere și produse
prin interacțiu nea cu ceilalți; abilitate de a discrimina și a răspunde adecvat la manife stările
și dorințele celorlalți” și „inteligența intrapersonală ” care „exprimă capacitatea de rezolva
probleme și de a dezvolta produse prin cunoașterea de sine; capacitatea de acces la
propriile trăiri și abilitatea de a le discrimina; exprimă conștientizarea propriilor c unoștințe,
abilități și dorințe”( MECT, 2008, Modul 1, p.14)
Educația moral -civică care este realizată în grădinițe prin activități precum educația
pentru societate ( D.O.S.) dar și prin celelalte activitați instructiv -educative din domeniile
experiențiale, activitățile liber alese și activitățile de dezvoltare personala ajuta la
dezvoltarea competen țelor sociale ale prescolarilor. Specificul educației moral -civice este
determinat de particularitățile de conținut a moralei ca fenomen social și de condițiile
psiho -sociale implicate în realizarea ei.

14
O coordonată importantă a formării personalității o constituie educația moral -civică
care se manifestă printr -un anumit mod de a acționa, de a gândi, de a se comporta. Vârsta
preșcolară reprezintă etapa formării deprinderilor (abilită ților) elementare de
comportament care, cu timpul prin stimulare din interior și stabilizare, vor deveni trăsături
ale personalității sale morale .
Educația morală este un proces complex și neîntrerupt care trebuie început de la cea
mai fragedă vârstă, când copilul, imitând își formează deprinderi (abilită ți) de comportare
civilizată. La această vârstă se for mează cu ușurin ță automatisme care stau l a baza
deprinderilor de comportare (deprinderea de a mulțumi atunci când primește ceva,
deprinderea de a saluta, deprinderea de a asculta pe ceilalți când vorbesc, fără a -i
întrerupe).
Dupa cum afirma Elisabeta Voiculescu (2003) educa ția moral -civică a
preșcolarilor “reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv -educativ și
totodată a acțiunii exercitate de f amilie, mediul social apropiat și colectivul de copii, avâ nd
ca scop punerea bazelor conș tiinței și conduitei civilizate a preș colarului, în conformi tate
cu comandamentele sociale și cu particularită țile de vârstă ”(Voiculescu, 2003 , p.123)
Scopul educației moral -civice constă în formarea individului ca subiect moral, care
simte, gâ ndește și acționează în spiritul cerințelor și exigențe lor mo ralei sociale, ca bun
cetățean, cu un comportament civic angajant. „Scopul educației moral -civice la vârsta
preșcolară constă în formarea bazelor conștiinței și a conduitei morale a copilului , în
conformitate cu cerințele societății si cu nivelul de de zvoltare al vârstei” (Andreescu si
colaboratorii, 1976, p.155).
Din scopul educației moral -civice reies principalele sarcini: formarea unor
reprezentă ri moral -civice, educarea sentimentelor morale și civice , formarea deprinderilor
și a obiș nuințelor de compor tare în societate și formarea unor trăsă turi pozitive de voință ș i
caracter . În realitate, pro filul moral -civic al copilului se dezvoltă concomitent pe toate
laturi le, se intercondiționează ș i se c ompletează , presupunând deopotrivă informație și
acțiune , sentimente, convingeri -fapte.
Procesul educației moral -civice se conduce după câteva principii care își au
originea în esența educației. Principiile reprezintă cerințe fundamentale cu privire la
organizarea și desfă șurarea educației. Conform autoarelor (2007) în „Pedagogia p reșcolară
și a școlarității mici , principiile educației moral -civice la copilul preșcolar sunt:
• „Educația morală a copilului prin grupul social din care face parte și în beneficiul
acestuia ;

15
• Caracterul activ al educației moral civice și s ociale ;
• Coroborarea respectului cu exigența în educația moral -civică a copilului preșcolar ;
• Fructificarea aspectelor pozitive ale personalității copilului ;
• Respectarea particularităților de varstă și individuale ;
• Unitate, continuitate, consecvență” (Nicul escu, 2007, p.94).
Educația morală a copilului prin grupul social din care face parte și în beneficiul
acestuia . Acest principiu ne arată că educația în grup, î n colectiv este un mijloc de a realiza
unul din obiectivele educaționale care vizează formarea convingerilor, sentimentelor,
atitudinilor .
Caracterul activ al educației moral civice și sociale „subliniaza necesitatea de a
realiza o strânsă legătură între reprezentările ș i sen timentele morale pe de o parte și
deprinderile și acț iunile morale pe de a lta parte”( Andreescu ș i colaboratorii 1976, p. 158 ).
Principiul c oroborarea respectului cu exigența în educația moral -civică a copilul ui
preșcolar subliniază faptul că acolo unde educatorul nu manifestă respect, d ragoste pentru
copil, nu creează un climat optim pentru desfășurarea activității ș i unde educatorul nu este
exigent, nu poate exista educaț ie.
Fructificarea aspectelor pozitive ale personalității copilului este principiul care ne
arată că eficiența lucrului cu preș colarul este „condiționată de felu l în care educatoare
reușește să descopere latura pozitivă esențială a fiecă rui copil, pentru ca prin aceasta să
dezvolte ulterior calități ș i să canalizeze aspectele pozitive ale personalit ății în devenire a
copilului” (Ibidem, p. 159).
Principiul respect ării particularităților de vâ rstă și individuale cere ca educatoarea,
în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor și posibilitățile individuale ale acestora
să aleagă metodele, conținutul educativ adecvat în desfășurarea activității instructiv –
educative.
Unitate, continuitate, consecvență este principiul care „subliniază ca între cerinț ele
și acțiunile educative să existe o concordanță cât mai deplină ” (Ibidem, p.159).
Educația moral -civică trebuie să pornească de la universul de viață al copilul ui și al
mediului din care provine, de la fapte și situații concrete de viață, cunoscute de copii sau
prezentate de educatoare, totdeauna însă accesibile înțelegerii lor.
Prin introducerea educației moral -civice în învățământul preșcolar se urmărește să -i
facem pe copii să deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă,
să fie toleranți, atât cu ei cât și cu cei din jur. De la simple cunoștințe și fapte de viață să -i

16
determinăm pe copii, să aibă atitudini personale participative, să-i învățăm că nu pot să
trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalți.

2.2. TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA
COPILULUI DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOSOCIAL ȘI
MORAL

Un aspect important al dezvolt ării copilului îl constituie dezvoltarea
raționamentului m oral. Toate stadiile sau nivelurile constituirii ra ționamentului moral sunt
deschise achizi ției individuale.
Cele mai cunoscute teorii asupra dezvolt ării psihosociale și morale în copilarie
aparțin lui J. Piaget, E. H. Erikson , L. Kohlberg.

• Teoria lui Pia get asupra dezvolt ării morale
În cercetarea dezvolt ării morale la copil, Piaget, începe prin studierea formul ării și
aplic ării regulilor în jocurile de grup, analizând astfel cum înțeleg copiii regula,
corectitudinea și incorectitudinea, intoleranța, minci una, înșelăciunea, limita de toleranță,
normele de sancționare adoptate de adulți, ideea de justiție, de egalita te față de evaluarea
vinovăției. El a evidențiat mecanismele diverse prin care se formează atitudinile copiilor și
formele de evaluare prin pune rea în acțiune a unor “acceptori morali” (Schaffer, 2005, p.
167). Piaget a diferențiat două tipuri de morală dezvoltate în educația copilului: una
rezultată din raporturi de constrângere, autoritarism, obligativități severe impuse din
exterior și o morală rezultată din cooperare, în care majoritatea regulilor au la bază
sentimentul interiorizat al datoriei, bazat pe cooperare și respect reciproc.
“Interiorizarea valorilor morale parcurge conform concepției lui Piaget trei stadii:
– stadiul moralei eteronome (morala ascultării) până la 7 – 8 ani;
– stadiul autonomiei morale de la 7 – 8 ani până la 12 ani;
– stadiul conști inței morale, între 12 – 18 ani “(Schaffer, 2005, p.167- 181).
Din analiza acestor stadii rezultă modul de trecere de la morala eteronomă (prin
interiorizarea valorilor morale) la morala autonomă. Piaget „arată că până la vârsta de 6
ani, în jocul copilului nu există reguli în adevăratul sens al cuvântului. (…) Pentru că nu pot

17
înțelege regulile, moralitatea nu poate să existe la copilul mic și pre școlar ”( Sion, 2014,
p.133).
Vârsta, nivelul de inteligență, mediul familial și școlar, microgrupul de apartenență
sunt factori care contribuie la dezvoltarea morală. Desfășurarea acțiunii educative nu se
poate rezuma doar la informații și cunoștințe, ci sunt necesare și o atmosferă afectivă
favorabilă derulării procesului de sensibilizare la valorile morale, civice, juridice, precum
și ang ajarea preșcolarilor în acte manifeste și elemente de ideo -motricitate, apte să se
transforme în deprinderi și obișnui nțe.

• Teoria dezvolt ării psihosociale – E.H. Erickson
„Teoria dezvoltării personale și sociale a lui Erikson propune abordarea stadială a
formării personalității pe latura socializării (…) teoria lui Erik Erikson propune o
stadialitate a dezvoltării cuno așterii sinelui în interacțiunea cu ceilalți, respectiv,
accentuează asupra mediului so cial al dezvoltării copilului”( Sion, 2014 , p.39) .
În teoria lui Erickson rela țiile individului cu al ți membrii ai societ ății sunt
conflictele cu care se confrunt ă indivi dul și care trebuie rezolvate în vederea dezvolt ării
unei personalit ăți sănătoase. E. H. Erikson stabilește opt stadii ale dezvoltării personalității,
în funcție de o însușire dominantă, rezultată din tipul de relații pe care le stabilește
individul și de criză majoră pe care trebuie să o rezolve. „Stadiile lui Erickson sunt:
– Sugarul (0 -1 an) -Sentimentul de încredere versus ne încredere
– Prima copilărie (1 -2 ani) – Sentimentul autonomiei/ dependent
– Vârsta jocului (3 -5 ani) – Tendința de a avea inițiativ ă/retragere
– Vârsta școlară (până la pubertate: 6 -10/12 ani) – Sârguință și pricepere/inferioritate
– Adolescența – Identitatea personal ă/ confuzie
– Tanărul adult – Intimitate/ izolare
– Adultul – Realizare/ rutin ă
– Bătranetea – integritate/ disperare” ( Goran, 2014, p ..50).
La vâ rsta preșcolarit ății ceea ce determină echilibrul între inițiativă și sentimentul
de vină sunt relațiile cu familia în general. Din perspectiva lui Erikson copilul poate
descoperi ce fel de persoană poate deveni dac ă este convins cu fermitate c ă el este o
persoană prin sine însuși.

• Stadiile dezvoltării personalității morale ale lui Kohlberg

18
O alt ă teorie a dezvolt ării morale a fost avansat ă de către Kohlberg în 1963. Acesta
“a studiat modul în care copiii și adulții gândesc asupra regulilor car e le guvernează
comportamentul în anumite situații ”(Ibidem, p.133) . Kholberg a probat răspunsurile lor la
o serie de situații structurate sau dileme morale. Dezvoltarea moral ă descris ă de teoria lui
Kohlberg cuprinde trei etape în dezvoltarea morala, fieca re avâ nd dou ă nivelu ri distincte.
Prima etap ă este cea premoral ă care este caracteristica copiilor între 4 și 10 ani.
Aceștia ac ționeaz ă potrivit mecanismelor de control externe. Copiii respect ă regulile
pentru a evita pedeapsa sau pentru a primi recompen sa. Ignor ă motivele unei ac țiuni și se
concentraz ă asupra formei sale fizice sau asupra consecin țelor ei . Ei se conformeaz ă
regulilor în virtutea interesului personal și a lu ării în calcul a ceea ce pot face alț ii pentru
ei. A doua etap ă este cea a morali tății conven ționale (moralitatea conform ării cu rolul
social) (10-13 ani ). A treia etap ă este a moralit ății postconven ționale (moralitatea
principiilor morale autonome) este atins la începutul adolescen ței, sau abia la vâ rsta de
adult tan ăr, sau niciodat ă.
În teoria lui Kohlberg, stadiul de dezvoltare moral ă este indicat de ra ționamentul
aflat la baza ră punsului unei persoane la o dilem ă morală, și nu de r ăspunsul în sine.
„Atât Kohlberg, cât și Piaget consideră că dezvoltarea structurilor logice sunt ba za
în aria judecăților morale și înțelegerii regulilor de acest tip ” (Sion, 2014, p.132) . Ceea ce
îi diferențiază pe cei doi ar fi că Piaget a fost interesat mai mult de geneza judecății morale,
iar Kohlberg a urmărit traseul acesteia pe tot parcursul vie ții. Erikson, la rândul său a
preluat contribuțiile celor doi, combinându -le într -o manieră care generalizează totul la
nivelul stadiilor evoluției umane.

2.3. METODE ȘI PROCEDEE DE ÎNVĂȚĂMÂ NT FOLOS ITE ÎN
EDUCAȚIA MORAL – CIVICĂ

Scopul și sarcinil e educați ei morale se realizează printr -un ansamblu de m etode și
mijloace care se aplică în mod diferențiat în funcție de particularitățile dezvoltării
preșcolarilor și de specificul activității în grădiniță . Conform lui Nicola și Farcaș (1998)
acțiunile educative din grădinită se desfașoară „în mod organizat si sistematic, urmând
scopuri precise ș i folosind o strategie corespunzătoare. Obiectivul a cestei strategii este

19
construirea conștientă a personalității morale a copilului în concordanță cu imperativele
moralei societăț ii noastre”( Ni cola, Farcaș, 1998, p. 33).
Cucoș(2014) consideră că metodele ș i procedeele folosite în activităț ile di n
grădiniță se corelează cu particularitățile de vârstă ale pre școlarilor. Aceștia își formează
deprinderi care vor „fundamenta moralitatea mai târziu”. Principalele metode și procedee
ale educației moral – civice folosite î n acest scop sunt: exemplul, exercițiul, convorbirea pe
teme date, aprobarea și dezaprobarea. Utilizarea acestor metode cere tact și măiestrie
pedagogic ă din pa rte educatorului.
Exemplul „se bazează pe intuirea unor m odele ce întruchipează fapte sau acț iuni
morale ”(Ibidem, p.34) . Această metodă este cea mai eficientă si poate fi considerată cea
mai directă cale de a influența copilul preș colar . Această metodă este o formă de dovedire
concretă a felului î n care trebuie să se procedeze în anumite situații ș i este f olosita
permanent de educatoare . Prin caracterul să u viu și concret exemplul constă în influențarea
conștiinț ei, a simțurilor, gâ ndirii și sentimentelor copilului prin prezentarea unor fapte cu
caracter moral .
Pentru a fi înțelese exemplele la vârsta preșcolară trebuie să fie exemplificate
printr -o situație concretă, în context ludic. Comportamentele eroilor din povesti si basme
sunt exemple edificatoare de curaj ș i spir it de sacrificiu, dragoste de părinți și fraternă , de
exemplu pozitiv . Exemple de astfel de poveș ti sunt: “Ini ma mamei” de Al. Mitru,
“Nuieluș a de alun” de Că lin Gruia.
Cea mai eficace formă de exemplu utilizată în educarea copiilor preș colari o
reprezintă exemplul personal al educatoarei și părinț ilor. Copilul are dispoziția firească să
acționeze nu atât în direcția sfatului educatorului ș i al parintelui, ci în aceea a modelului
oferit de acesta. De aceea, responsabilitatea morală a edu catorului cât și a părinț ilor este
imensă.
Exercitiul constă în repetarea în practica zilnică a unor fapte și acțiuni, în condiț ii
aproximativ identice, în vederea formă rii d eprinderilor și obisnuințelor de comportare
morală, al constituirii și fixării tr ăsăturilor volitive și de carac ter, a conduitei morale, a
relațiilor morale practice. „ Exercițiul are o pondere mare în dezvoltare a dimensiunii moral –
civice la vârsta preșcolară. El trebuie integrat în context ludic pentru a împrumuta
motivația intrinsecă de la acesta. Constă în repetarea în diferite contexte special create, sau
în practica zilnică a unor comportamente conforme normelor și valorilor morale și civice,
în scopul formării și dezvoltării unor deprinderi optime de comportare. Gama ex ercițiilor
este diversificată:

20
• exerciții în legătură cu anumite acțiuni implicate de viața cotidiană
• exerciții în legătură cu fo rmarea unor deprinderi de muncă / exerciții organizate în
cadrul jocului” (Niculescu, Lupu, 2007 , p. 96).
Metoda exercitiului presupune dou a momen te principale: formularea cerințelor și
exersarea propriu -zisă. Întreaga activitate din grădiniță este o exersare organizată și
dirijată ce urmarește î n principal formare a conduitei moral – civice și să conducă la
autonomia și libertatea personalit ății. Educatoarea trebuie să urmarească exersarea î n cele
mai mici detalii pentru că numai astfel înlesneș te constituirea unor abilităț i corecte de
comportare morală și civică.
Convorbirea este un dialog î ntre educatoare și prescolari care influențează
conștiința și comportamentul preșcolarilor ș i prin care se urmarește clarificarea
cunoștințelor morale și declanșarea de stări afective corespunză toare. Se poate aborda sub
forma unor convorbiri pe o temă dată, ca de exemplu :”Ce mi -a plăcut mai mult în în vizită
la..?”,”Când c er ajutorul?”, “Este bine sau ră u?”, “Cum trebuie să n e purtăm cu
animalele ?”, “Cum ne purtă m acasă/ la grădiniță etc? ”. Convorbirea îi indruma pe copii, pe
baza dialogului dezvoltat, la analizarea unor fapte, comportamente ale copilulu i în
colectivitat e sau acasă . Convorbirea morală î i ajută pe copiii preșcolari să facă deosebirea
între un comportament corect și unul greșit, le stimulează preocupările pentru aprecierea
obiectivă a conduitei celor din jur și a propriilor convingeri și f apte. Convorbirea morală
realizează „funcț ii multiple de informare, de s ensibilizare, de corectare, de întarire
privitoare la conștiința ș i conduita copiilor”( Nicola, Farcaș, 1998, p. 34).
Abordate corec t metodic, cu măies trie și tact cu respectarea particularităților
psihologice ale vârstei, prin convorbirile morale copiii înteleg semnificația morală a
faptelor ș i putem stimula comunicarea dintre copil și educatoare, putem deschide porți
colaborării între copii .
Aprobare a este forma aprecierii favorabile. Ea constă î n aprecierea și
recunoaș terea rezultatelor conduitei morale a preș colarilor . Aprobarea are un rezultat
stimulator ș i se realizează prin mai multe procedee: evidenț ierea , recompensa , lauda si
acordul (un zâ mbet, un gest, o privire, sau cu ajutorul unor expresii ca „foarte bine”, „sunt
satisfă cut”etc.), .
Eficacitatea educativă a aprobă rii depinde de respectarea cerințelor pedagogice î n
aplicarea ei: obiectivitatea aprecierii , atragerea și obț inerea ade rării colectivului grupei în
vederea stabilirii și acordă rii recompenselor, folosirea unor recompense diferenț iate pe
forme de activitate.

21
Dezaprobarea reprezi ntă forma negativă a întăririi și constă în aprecierea negativă
a unor fapte și manifestă ri care nu s unt în concordanță cu anumite cerinț e morale sau cu
regulile stabilite . Prin exprimarea nemulțumirii educatorului față de conduita preș colarului ,
dezaprobarea declanșează tră iri afective negative (rușine, culpabilitate, se ntimentul
vinovăției, disconfort moral), care î l determină să evite repetarea greș elilor respective sau a
altora similare. Modalitatea prin care se realizează dezaprobarea este: avertismentul ,
mustrarea, pedeapsa , dezacordul prin care se exprimă nemulț umirea (un gest, o privire,
sau cu a jutorul limbajului), observaț ia ( individual ă sau în faț a celorlalț i copii ).
Dezaprobarea folosită în exces poate avea consecinț e negative, dar în aceeași
măsură poate pricinui și neglijarea ei. Este indicat să existe un echilibru între aprobare și
dezapr obare ca metode conexe utilizate de către educatoare . Educatorul va trebui să
manifeste mult tact î n aplicarea metodei dezaprobă rii.

Alte metode didactice recomandate în educația moral -civică includ îndeosebi:
Învățarea prin descoperire realizată în con texte familiare copilului (utilizarea
unor imagini din povestiri sau din viața reală care ilustrează reguli de politețe, reguli de
igienă, comportamente moral -civice, atribuirea de responsabilități în cadrul grupurilor).
Studiul de caz pune î n valoare expe riența personală a copiilor în analizarea unor
situații reale sau imaginare (de exemplu, analizarea urmărilor propriei conduite sau a
celorlalți , comport amentul unor personaje din poveș ti);
Jocul de rol este bazat pe empatie și pe acțiunea fictivă. Această metodă ajută la
formarea și exersarea unor comportamente de conduită civilizată; dezvoltarea cognitivă,
afectivă și volitivă a copiilor; însuș irea unor m odele de relații interpersonale. „Această
metodă facilitează formarea comportamentului social, inserți a socială a elevilor, învațarea
unor roluri sociale ș i verificarea corectitudinii atitudinilor sau comporta mentelor
formate”( Tomș a, 200 5, p. 133)
Dramatizarea , prin transpunerea scenică a conținutului unor povestiri (de
exemplu, Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin) sau a unor fapte de viață, adaptate la
particularitățile de vârstă ale elevilor, creează situații noi și concrete de învățare, prin
posibilitatea abordării lor într -o manieră personală, a utilizării unor elemente de creativitate
artistica.
Jocul didactic valorifică rolul pe care jocul îl are în viața copilului, îmbinând
elementele ludice cu cele educative, pe fondul unor stări emoționale. Conform lui
Gheorghe Tomș a (2005) prin joc se pot realiza „dezideratele educației morale a

22
preșcolarulu i, raportâ ndu-se la o serie de obiective generale aferente zonei social –
atitudinal”(Ibidem, 155) .
Povestirea morală constă î n expunerea , prezentarea într -o formă atractivă a unor
întamplari și fapte reale sau i maginare cu semnificaț ii morale. Poveș tile a u un impact
major și benefic asupra educaț iei copiilor . Între to ate, povestirea morală oferă copilului
învățămintele necesare pentru o educație corectă ș i un caracter puternic.
Scopul acestei metode este de a-i ajuta pe copii să tragă concluzii, învăță turi cu
privire la propria lor conduită. Pentru a fi eficientă, conț inutul povestirii morale trebuie să
fie emoționant, prezentat într -un limbaj plastic, să se utilizeze diverse procedee ar tistice,
retorice, dramatice, să fie prezentat material intuitiv.

Aplicarea acestor metode are rolul de a înlesni exersarea componentelor cognitive,
valorice și acționale ale normelor de conduită, ale comportamentului moral -civic și ale
cooperării în grup. Ca aceste metode să fie eficiente trebuie utilizate suporturi intuiti ve;
audiții muzicale cu o tematică specifică (de exemplu, „Un copil politicos”); folosirea un or
proverbe (de exemplu, „Ce ție nu -ți place altuia nu -i face” , Copiii, cinstea părinților;
părinț ii, lauda copiilor ”, „Prietenul la nevoie se cunoaș te”); realizar ea unor discuții urmate
de exerciții de cugetare personală (de exemplu, exercițiu cu tema „Fapte bune, fapte rele”,
urmat de răspunsuri la întrebările „Ce este o faptă bună/rea?”); punerea î n valoare a
rezultatelor benefice ale conduitei ludice.
Din perspe ctiva lui C. Cucoș „Cel mai adesea, metodele nu se manifestă izolat și în
stare pură. Ele apar și se concretizează î n variante metodologice compo zite, prin difuziunea
permanentă a unor trăsături ș i prin articularea a d ouă sau mai multe metode”( Cucoș , 2006 ,
p.291) .

2.4. PROFILUL DE COMPETENȚĂ A EDUCATOAREI Î N
PREDAREA EDUCAȚIEI MORAL -CIVICE

Educația morală trebuie să se desfășoare în acord cu evoluția morală a individului
și cu creșterea exigențelor comunității, într -o concordanță deplină.
Formarea unui compor tament moral – civic pretinde o metodologie și o strategie
complexă variată, dinamică și adecvată numeroaselor componente care trebuie formate și

23
dezvoltate. Domeniul educației moral – civice este delicat și de aceea cere competență și
artă pentru a soluți ona numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al
unui copil. O dificultate reprezintă integrarea metodelor și procedeelor utilizate în acest
proces într -un sistem, articularea lor într -o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor
situații în care se găsește educatorul și prescolarul. Abilitatea și măiestria educatoarei îl
vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau metodă la specificul situației pe care o are de
rezolvat.
Educatoarea nu va uita nici un moment că această bogată meto dologie va trebui să
fie permanent însoțită de exemplul său personal, de atitudinea ireproșabilă din punct de
vedere moral și civic în toate împrejurările. Uneori valoarea și eficiența unei metode este
consolidată sau slăbită tocmai de această atitudine pe rsonală a educatorului.
Competențele pe care trebuie să le aibă educatoarea î n activi tatea de modelare a
personalităț ii copilului sunt:
-“În primul rând cadrul didactic trebuie să fie o persoana căreia să -i placă copiii;
-Cadrul didactic trebuie să consti tuie un model de adult atât pentru copil, cât și
pentru părinț ii acestuia;
-Cadrul didactic trebuie să dețină o profundă cunoaștere teoretică și practică a
copilului;
-O altă calitate a educatoarei trebuie să fie atitudinea sa pozitivă față de
familie”( Goran, 2014, p. 123 -124).
În opinia lui Cucoș (2016) competențele de care trebuie să dea dovadă un bun
dascăl sunt: competența valorică prin ceea ce comunică fățiș și cum comunică; competența
disciplinară, academică; competența didactică, psihopedagogică, com petența
psihorelațională; capacitatea de a lucra în echipă și a lega parteneriate; cunoașterea și
integrarea noilor tehnologii de informare în practica didactică; competența autoreflexivă
critică în raport cu propria activitate educativă.
“Educatorul are c alitatea ontologic ă de subiect al educației care ini țiază activitatea
de educa ție prin statutul s ău existen țial, susținut c omuni tar și profesional” ( Cristea,
Stanciu, 2010 , p. 140).
Psihopedagogul Jerome Bruner considera c ă profesorul n u este numai un simp lu
transmiță tor de informaț ii , ci și un model. Astfel, “dacă și profesorul învață predarea
dobândește o nouă calitate” (Ibidem, pag.27).
Rene Hubert, pedago g francez afirma că “educatorul , prin g ândirea sa trebuie s ă
fie î nainte de toate un model viu de metodologie”. Î n cadrul proce sului educativ,

24
“profesorul trebuie să -și păstreze constant convingerea că el este pentru copii exemplul v iu
avut mereu sub ochi” (Poenaru, 1997 , p. 69-70).
Maria Montessori (1938) , în “Taina copilariei”, afirma că educatorul trebuie să aibă
“aptitudini de ordine morală ” ceea ce implică o pregă tire în ceea ce privește “interiorul”
său, “reintrând în sine însuși cu înț elepciune spre a descoperi anumite și determinate
scăderi c e pot deve ni obstacole, câ nd va educa pe cei mici”. P entru acesta este nevoie de
o “inițiere” în “pregătirea interioară ”( Montessori, 1938, p. 114).
Ρotrivit autorilor (1997) în mɑnuɑ lul dе „Ρsihologiе” , ɑрtitudinеɑ реdɑgogică
„рrеsuрunе o convеrgеnță ɑ tuturor însușirilor реrsonɑlității еducɑtorului ɑsuрrɑ
рrocеsului dе influеnț ɑrе ɑ еlеvilor”( Popescu – Neveanu, Zlate , Crețu, 1997, p. 169) .
Calitățile și trăsă turile de personalitate necesare unei educatoare sunt: sensibilitatea
față de copii, responsabilitatea socială, conștiinciozitate, simț ul dato rie, empatie , optimism
pedagogic, sociabilitate și temperament puternic echilibrat, mobil, d ar și calm, linistit,
amobil, răbdă tor.
Unul dintre componentele importante ale mă estriei pedagogice este tactul
pedagogic. „ Tactul pedagogic este acea c alitate a educat oarei de a reacționa, de a interveni
în toate î mprejurimile prin cele mai im portante procedee și metode”(Andreescu, Berni țchi,
Chircev, Taiban, 1976, p. 244).
Educatoarea trebuie să î și iubească meseria dar în același timp și pe copii . Aceasta
este o nece sitate în munca complexă de educație pe care o desfașoară un cadru didactic.
Educatoarea este responsabilă pentru management și calitatea acestuia. Un manager
eficient va crea și va mentine menține un mediu de învățare adecvat în care preș colari i să
partic ipe cu entuziasm și î n mod activ la activități. Educatoarea este un model pentru
preșcolari, inspirâ nd onestitate, cinste față de semeni.
Relația educatoare -preșcolar trebuie să fie o relație democratică. Educa toarea are
rol de organizator, î ndrumător, c onsilier, participant, manager al procesului educațional.
Relaț iile educator -educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv și
pe cooperare. Se renunț ă la control, punâ ndu-se accent pe proces.
Toate aceste calităț i morale sunt ind ispens abile unei educatoare, sunt hotărâtoare în
reușita muncii cu preșcolarii “deoar ece nu li se pot forma copiilor însușiri pe care cei care
îi educă nu le au”( Ibidem, p .246).
Cea mai de preț î nsușire a educatoarei este aceea de a iubi necondiționat cop ilul,de
a-l considera o “binecuvântare” pentru viața sa, de a fi flexibilă, înțeleaptă, blândă,
duioasă.

25
Prin tot ceea ce face, prin personalitatea sa, educatoarea reprezintă un model pentru
preșcolar și un sprijin pentru familia acestuia. Este greu de re dat în câteva fraze trăsăturile
și competențele unei bune educatoare și chiar dacă am putea să le descriem,(…) ele vor fi
doar o vagă descriere ce ar putea servi drept ghid general de formare și nu ca soluție certă
de realizare a imaginii calităților și co mpetențelor”(Voiculescu, 2003, p.126).

26
CAPITOLUL 3
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR ÎN STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC –
COTIDIENE A PREȘ COLARILOR

3.1. ROLUL ACTIVITĂȚILOR PE DOMENII EXPERIENȚIALE ÎN
STIMULAREA ABILITĂȚ ILOR CIVIC – COTIDIENE LA
PREȘ COLARI

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activități integrate sau pe di scipline
desfășurate cu copiii î n cadrul unor proiecte planificate î n funcție de temele mari propuse
de curriculum, precum și de nivelul de vârs ta și de nevoile și interesele copiilor din grupă.
Conform Elisabetei Voiculescu (2003) a ctivitățile pe domenii experienț iale
“contribuie la dezvoltarea unor trăsături morale, de voință și caracter necesare în viitoarea
activitate școlara: atitudinea disci plinată, finalizarea acțiunii, î ncrederea în forț ele proprii,
colegialitatea, i nteresul pentru activitatea de î nvatare, curajul de a participa activ, dorința
de afirmare și perfecționare, stăpânirea de sine, respectul față de adult și față de colegi,
atitudinea pozitivă față de muncă ”( Voiculescu , 2003, p. 86 -87).
Domeniile experiențiale sunt: Domeniul limbă și comunicare (DLC), Domeniul
științe (DS), Domeniul om și societate (DOS), Domeniul estetic și creativ (DEC) și
Domeniul psihomotric (DPM).
Dincolo de conținutul Domeniului limbă și comunicare, cele legate de educarea
limbajului, unele dintre conținuturile abordate au valențe în planul educației civic –
cotidiene. Preșcolarii își însușesc expresiile exprimării politicoase, ale salutului corect, își
educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.
Un rol î n formarea copiilor îl au poveștile , povestirile, miturile, basmele și poeziile.
Felul cum sunt pove stite sau lecturate analiza lor , duce la formarea unor sentimente
pozitive sau negative . Copiii își aleg modele, învață să învingă obstacole.

27
Prin literatură, copilul cunoaște adevărul despre lume și viață, formându -și în acest
mod concepții care duc la dezvoltarea armonioasă a personalității sale.
Prin mesajul transmis și însușit de copil, literatura dezvoltă sentimente de dragoste
față de natură, patrie, de respect față de tradițiile poporului nostru, față de lupta lui pentru
libertate. Ascultând pov estirile cu caracter istoric, ( mai ales din ciclul Povestiri istori ce
pentru copii de Dumitr u Almaș ), copiii cunosc istoria neamului nostru de la începuturi
până în prezent și au sentimentul de apartenență la acest neam viteaz, care de -a lungul
secolelor a luptat cu neobosit curaj pentru păstrarea identității sale naționale. Deci,
literatura pent ru copii dezvoltă senti mente morale și patriotice ( umanism, curaj, dragoste,
admirație), dar și dorința de a -și păstra asemenea străbunilor lor libertatea, de a apara
neamul și limba cărora le aparțin.
Prin folosirea basmului din literatura pentru copii, a ceștia dobândesc reprezentări
premergătoare asimilării noțiunilor morale de bine -rău, drept -nedrept, cinstit -necinstit,
harnic -leneș, curaj -lașitate, sau își însușesc deprinderi de comportare civilizată, care îi vor
ajută să se integreze cu succes în colec tivitate.
În basme am văzut că sunt întâlnite și personaje negative. Copiii vor analiza
însușirile acestora în același mod. În plus, educatoarea îi va ajuta să aibă o atitudine critică
față de ele, să explice de ce nu e justă comportarea unui personaj sau a altuia.
Cu ajutorul basmelor și al poveștilor educatoarea poate să dezvolte la copii cele mai
frumoase calități ale omului : curajul, cinstea, perseverensa și dârzenia în atingerea
scopului propus, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritu l de dreptate,
prietenia, etc. Poveștile pot fi socotite adevărate bijuterii educative populare, având o
compoziție simplă, acțiune concentrată, și o profundă învățătură morală. Sunt mult gustate
și ușor înțelese de copiii preșcolari.
În unele povești sun t biciuite defectele omenești. Analizându -le se formează la
preșcolari anumite convingeri în ceea ce privește atitudinea lor față de muncă, în ceea ce
privește cinstea și dreptatea. De exemplu, în povestea" Fata moșului și fata babei" de Ion
Creangă, iese în evidență deosebirea dintre oamenii cinstiți , muncitori, și cei leneși,
hrăpăreți. Fata moșului constituie pentru elevi un exemplu bun de urmat, iar fata babei un
obiect al disprețului lor. În special, în poveștile cu animale, sunt prezente astfel de te me
morale, deoarece cu ajutorul animalelor sunt prezentate diferite trăsături de caracter
omenești . Morala din poveste reiese limpede din caracterele acestor eroi, și din acțiune, nu
din sentințe morale. Pentru aceasta poveștile create de popor au o imens ă influență
educativă asupra elevilor.

28
Poveș tile, povestirile , poveș tile create" Prietenul meu" , "Scrisoare de la mare",
"Nuieluș a de alun " etc. co ntribuie la precizarea locului în familie, grădiniță, în grupurile de
copii , înțelegâ nd sarcinile și dreptu rile pe care la au.
Pentru copii lectura Poveștii unui om leneș, de Ion Creanga are o deosebită valoare
morală, ei fiind de acord cu pedeapsa acestuia, dar, în același timp, apreciind munca și
hărnicia – calități care arată valoarea omului.
Povestea Fata b abei și f ata moșneagului , de Ion Creangă este construită pe un
motiv întâlnit și în basmele populare și anume motivul fetei bune oropsită de mama
vitregă. Autorul scoate în evidență antiteza dintre oamenii buni, cinstiți,și harnici, care -și
îndeplinesc mun ca lor cu voie bună, și cei răi la suflet și leneși, care dispreț uiesc munca și
o fac în silă. Subiectul urmărește să pună în valoare învățătură morală. Ascultând aceasta
poveste, copiii înțeleg că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și dragostea cu ca re își
îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia și modestia fiecăru ia și ajung să prețuiască
munca , să aprecieze rezultatele ei și să urască lenea , lăcomia și răutatea.
Mesajul ar tistic al poeziei se prezintă ca un cod de norme morale pe care copilul l e
poate deprinde prin contactul direct cu opera, prin antrenarea și orientarea lui în discuții ca
el însuși să fie în măsură a -i descifra sensurile și a le asimila prin trăiri emoționale
puternice și autentice.
Poeziile cu caracter etic și satiric au o foa rte mare eficientă educativă. Există printre
ele numeroase creații cu o mare valoare, mai ales datorită faptului că normele morale sunt
redate prin imagini sugestive, realizate adesea prin contraste cu efecte comice. Apreciate
de copii și nu numai, sunt ve rsurile Elenei Farago în poeziile „Cățelușul șchiop”, „Șireata”,
„Gândăcelul”. Me morizarile: "Doi frati cuminti ", " Fapte bune" , " Acasa” aprofundează
nivelul cunoașterii relațiilor interumane generând atitudini pozitive față de familie .
Prin intermediul acestor povești , povestiri, mituri, basme și poezii, fără a
conștientiza, preșcolarul reface, generație după generație, drumul acestui erou care intră
dintr -o dată în rândul oamenilor mari. Povestea lui se termină totdeauna în chip fericit, dar
trece prin realitatea faptelor care -l duc de la neștiință și imaturitate la vârstă superioară a
adultului. Lumea de ficțiune îl inițiază pe copil în legi ale relațiilor umane. Copilul trăiește,
într-un plan imposibil, o problemă fundamentală reală, care confruntă ex istențe și valori.
Conștiința morală cuprinde comportamente intelect uale, reprezentări și noțiuni
(cunoștințe morale), dar și comportamente afective ( convingeri, s entimente, atitudini). La
vârsta preșcolară este necesară și posibilă îmbogățirea acesteia cu reprezentări și noțiuni
morale accesibile și transformarea acestora în convingeri ferme, în sentimente și atitudini

29
care vor deveni mobiluri interioare, motive reglatoare ale faptelor și acțiunilor morale de
mai târziu.
Cerințele morale sunt asimilate tre ptat de către copilul mic în procesul instructiv –
educativ și este foarte important că ele să se transforme în timp în trăsături pozitive de
caracter care să exprime atitudinea copilului față de lume și viață. Între conștiința morală și
conduita morală a co piilor există legături de independență, generate de gândirea lor concret
intuitivă și de capacitatea lor de înțelegere. Cu toate acestea apar discordante între ceea ce
copilul știe că „este bine”și modul său de a se comporta. O bună educatoare va încerca s ă
contracareze aceste discordanțe și să canalizeze formarea conștiinței și a conduitei morale
prin toate mijloacele și în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță.
Activitățile din cadrul Domeniului Științe (DȘ) sunt activitățile matematice și
activitățile de cunoașterea mediului înconjurător.
Activitățile matematice, dacă sunt bine organizate și realizate, educă un
comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerințelor
formulate de adult sau de partenerul de acti vitate, de a răspunde la întrebari, de a asculta
întrebarile celorlalți și sprijină dezvoltarea capacității de cooperare cu ceilalți copii.
Exercițiul individual efectuat sistematic, în conformitate cu cerințele educatoarei,
contribuie la formarea deprinde rilor de ordine și disciplină.
Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască și să
respecte ființa umană să respecte viețuitoarele și să le îngrijească, să -și însușeasca normele
morale ale colectivității din care fac part e.
”Cunoscând mediul ambiant, copilul se integrează î n societatea în care trăiește, se
adaptează cu mai multă ușurință la cerințele și obligațiile de viitor ș colar”( Comă nescu,
Gheorghe, 1998 , p.8). De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor și alte p osibilități
de cunoaștere. Este vorba de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a
rezultatelor activității umane în diferite domenii. Prin însușirea de noi cunoștințe despre
aceste aspecte ale vieții sociale, copiii își lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru
cunoașterea activității omului, li se educă dragostea și respectul față de om și de rezultatele
muncii lui.
De exemplu, pri n activităț ile de observare cu tema „Să ne cunoaștem gră dinița” se
exersează respectarea unor norme de con duită î n grup. Prin activităț i cu tema „Familia
mea” se fixează noț iunea de familie, relațiile care există î ntre membrii. Prin activitatea de
observare cu tema „Copilul” am urmărit conștientizarea necesităț ii de a respecta reguli de
igiena și de protecție personală . Activitățile „Sunt român”, „Datini și obiceiuri” sunt un

30
aspect al vieții sociale care place mult copiilor și care le dă posibilitatea să trăiască
sentimente puternice contribuind din plin la educarea dragostei față de poporul nostru, față
de ob iceiurile românilor, față de sărbătorile naționale.
Activitățile desfășurate în cadrul Domeniului estetic și creativ (DEC) precu m
activitățile de desen, pictură, modelaj și muzică îndeplinesc multiple funcții educative. Mă
refer în principal la natura și specificul artei, precum și la categoria de bază a esteticii –
frumosul. Arta este prin cipala modalitate prin care se î nfăptuiește relația estetică dintre om
și realitate. Activitățile de desen, pictură, modelaj, activitătile practice au interesante
valențe pentru educația morală. Copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar, să –
l ofere politicos, să fie mândri că participă cu forțe proprii la înfrumusețarea locului în care
trăiesc și se joacă.
Desenul ș i pictura sunt pentru copii un mijloc de expr imare, de comunicare de
descriere a experiențelor sale afective, de descărcare și rezolvare a unor stă ri tensionale,
este joc î ntrucâ t produce plăcere și nu este rezultatul unor constrâ ngeri exterioare. Desenul
este un mijl oc de comunicare si de intrare în relație cu alte persona je, prin utilizarea
desenului î n grup. Desenul îi ajută să comunice, să accepte și să colaboreze.
Desenele și picturile se pot utiliza în diferite moduri și cu multiple obiective . Prin
desen și pictură copilul își exprimă sentimente le, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine ,
descoperindu -și identitatea. Pictura, ca și desenul, este un joc, un dialog între copil și adult,
este un mijloc de socializare. Copiii de la vârsta preșcolară dobândesc priceperi și
deprinderi care stau la baza g ustului pentru frumos, al aprecierii și întelegerii lui.
Cântecele și jocurile cu cânt prin conținutul lor influen țează trăsaturile de caracter
și voință ale copilului. Pot fi audiate cântece cu tematică specifică, precum și poezii care
prezintă reguli de politețe . Copiii învaț ă să fie buni, harnici, să -și iubescă familia, ținutul
natal, poporul, patria, natura. Preșcolarii simt o deosebită plăcere ascultând și interpretând
cântece care -i fac mai vioi, mai veseli , mai sociabili, mai disciplinaț i, toate aces tea ajutând
la închegarea colectivului.
„Copiii învață „socializarea“ prin comunicarea și interacțiunea cu ceilalți colegi de
grupă. Copiii leagă prietenii prin aceste contacte, află despre interesele și preferințele
pentru anumite activități (de exemplu, unii copii desenează, pictează, alții încep să cânte
etc.), se cunosc, iar bunele relații, starea de bine dintre ei, reprezintă o condiție facilitatoare
pentru învățare și dezvoltare”( MECTS, 2008, Educația timpurie specificul dezvoltării
copilului preșcol ar, București, p.34).

31
Exercițiile fizice și jocurile de miș care din cadrul Domeniul psihomotric (DPM) ,
împreună cu factorii naturali, fortifică voința, cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, curajul,
inițiativa, perseverența, disciplina, dezvoltă sentimente le de prietenie, spiritul colectiv,
încrederea î n sine.
Domeniul psihomotric în gră diniță vizează două aspecte esenț iale:
-Dezvoltarea fizică optimă
-Dezvoltarea psihică optimă
Dezvoltarea fizică optimă presupune, pe lângă o conformație corporală ideală
(schelet, mușchi), corespunzătoare creș terii armonioase a taliei (înalțimii) copilului
raportată la vârsta și sexul sau, și călirea organismului, întă rirea musculaturii , fortificarea și
elasticizarea articulațiilor ș i dezvoltarea aparatelor cardiovascular s i respirator, î n special.
În privinț a dez voltării psihice optime, mișcarea efectuată sub forma unor exerciț ii
fizice , de tip sportiv, conduce la obț inerea echilibrul ui psihic, autocontrolului, creșterii
aprecierii de sine, dobândiri i încrederii în forțele proprii , într -un cuvânt î l conduce pe co pil
să se simta în largul său în viața cotidiană .

3.2. DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE , ACTIVITATE
EDUCAȚIONALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Laura Colceriu (2010) consideră grădinita „un context utilizabil pentru coordonarea
principiilor și acțiunilor morale”. Aici copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum
dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul pe care le pot observa concretizate în acțiunile
adulți lor cu care vin în contact. Aceștia discută unele prob leme morale, le exersează î n
jocuri libere sau dirijat e de educatoare, astfel dezvoltându -și conduite consistente cu
principii morale.
Conform Laurei Colceriu (2010) o biective le specifice ale D omeniului Om și
societate sunt:
• Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societat e; educarea abilității
de a intra în relație cu ceilalți;
• Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini
pozitive față de sine și față de ceilalți;
• Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, pro sociale, proactive (inițiat ivă)

32
• Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității
• Cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul
spiritual al poporului român;
• Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice ni velului de dezvoltare
motrică;
• Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre
tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse
simple;
• Formarea deprinderilor practic -gospodărești și uti lizarea vocabularului specific
Domeniul om și societate include “omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni,
relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează
evenimentele ”(Colceriu, 2010 , p. 5). În cadrul acestui domeniu se dore ște ca preșcolarii să
înțeleagă omul care își trăiește ș i își con struieș te viața de zi cu zi.
Din Domeniu l Om și societate fac parte educația pentru societate și abilităț ile
practice.
Educaț ia pentru societate vizează urmărirea obiectivelor cadru ș i real izarea
obiectivelor de referință specifice pe grupe de vârstă atâ t în cadrul unor activităț i special
proiectate, c ât și în toate celelalte activități ale programei din grădinită .
Educaț ia pentru so cietate este un proces complex și de durată c e se desfașoară pe
baza unor obiective clare ș i anume:
• Cunoașterea ș i respectare a normelor de comportare în societate, educarea
abilităților de a intra în contact cu ceilalț i. Pentru realizare a acestui obiectiv se pot
citi ș i dezbate povestiri precum “O du minica î n familie”, “Lebedele” de Hans Ch.
Andersen, “Cuvâ ntul fermecat” de V. O seeva, “Nuieluș a de alun” de Călin Gruia,
pot fi realizate activități de memorizare ca “Să ne comportă m civil izat” de E.
Farago, “Spune adevărul” de A. Tudoraș, “Stai să vezi” de C. Teodore scu sau
convorbiri cu tema “Ce știi despre?”, “Să iubim animalele”.
• Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini față de
sine și față de ceilalț i se poate obț ine prin povestiri precum “Ionică mincinosul” de
A Mitru, “Fetiț a cu chibriturile” sau convorbiri “Pățania lui Gigel”,” strada nu e loc
de joacă ”
• Cunoș terea unor elemente de istorie, geografie, religie, care definesc portr etul
spiritual al poporului româ n. Acest obiectiv îl putem realiza prin activităț i precum

33
povestiri “Despre sărbătoarea Crăciunului”, “Am fost și eu la Alba Iulia ș i am
văzut Unirea cea Mare” de D. Almaș, activităț i de convorbire cu tema “Cum te
pregătești de sărbători?”, “Călătorie prin ț ara mea”, ”Paștele î n familie”.
Condițiile de ba ză în activitățile desfășurate cu preș colarii sunt scopul bine precizat,
alegerea cu grijă a materialului didactic, caracterul atractiv. Prin conținutul lor interesant,
reusim să-i atragem pe copii, determinându -i să fie disciplinați, fără să mai fie nevoi e să
recurgem, în această privință, la observații .
Educaț ia pentru societate este o activitate frontal dirijat ă în care utiliză m observarea
unde copiii îsi însuș esc cunoștințe ș i deprinderi sociale , lecturile după imagini prin care
copiii își aprofundează manifestările afective față de coleg i, prieteni, animale, natură ;
convorbirea .
Activităț ile practice influențează pozitiv dezvolt area copiilor sub aspect moral.
Faptul că preșcolarul este pus în situați a de a executa prin forț ele lui proprii tema activită ții
contribuie la formarea indep endenței lui. Educatoare trebuie să aibă mult tact și să îi
stimuleze încrederea î n propriile forț e.
Prin activităț ile manual e îi educăm pe copii să deprindă simțul ordinii și curățenie.
În cadrul acestor activități el este obligat să lucreze curat, să strângă materialul rămas în
coșulețe, să se spele pe mâ ini.
În majoritatea situaț iilor, preș colarii folosesc obiectele confecționate î n jocuri, în
expoziții pentru părinți. Aceste situaț ii crează raporturi între copii care sta u la baza
închegă rii gru pului de copii, la baza dezvoltării relaț iilor de prietenie. Copiii trebuie nu
numai să știe să se joace împreună, dar să țină seama și de interesele colegilor lor, să
stabilească împreună conținutul jocului, să execute ceea ce și -au propus.

3.3. ROLUL ACTIVITĂȚILOR LIBERE Ș I A ACTIVITĂȚILOR DE
DEZVOLTARE PERSONALA ÎN STIMULAREA
ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA PREȘCOLARI

“Vârsta preșcolară este o perioadă de evoluție spectaculoasă a conduitei ludice. O
evoluție cu o asemenea intensit ate nu se mai regăsește în nicio perioadă a vieții. Bogăția și
impetuozitatea conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării și maturizării

34
psihofizice, ci și posibilităților de relaționare și a experiențelor acumulate odată cu intrarea
copilului în g rădiniță” (MECTS , 2008, Modul 3 , p.9).
Conform teoriei lui Jean Piaget jocurile simbo lice sau de creație corespund vârstei
de la 2 la 7 ani, vârsta preșcolarităț ii. “În concepția lui Jean Piaget, jocul simbolic are ca
principală funcție asimilarea realului la ,,eu”, favorizând astfel retrăirea într -un mod
specific a ceea ce l -a impresionat mai mult pe copil. Jocul are menirea de a transforma
realul la nivelul posibilităților și trebuințelor Eului”( Ibidem , p.9) .
Copiii preșcolari din grupa mică preferă rol urile singulare, active . Când aceștia se
joacă , de pildă, „De-a doctorul ”, „De-a asistenta” etc., prefer ă să se joace retras cu trusa
medicală sau interacționează cu un alt copil din apropiere care e implicat într -un alt joc. Cu
timpul, se dezvoltă depri nderile sociale și copilul începe să interacționeze cu mai mulți
copii, conlucrează având o preocupa re comună în joc: construiesc o casă , merg la plimbare ,
merg la magazin . Copiii încep să propun ă roluri și acțiuni care trebuie introdus e în joc,
organizeaz ă jocuri noi „De -a modelele ”, „De -a brutarii ”, „De -a zânele”, „De -a teatrul de
papuș i”. Uneori, jocul de rol urmează o înșiruire logică a evenimentelor, alteori , jocul se
abate de la subiectul propus și urmează căile impuse de imaginaț ia copiilor. Jocul de rol
îngăduie copilului să experimenteze o mulțime de comportamente, dar în acelaș i timp și
consecințele acestor a.
“După 4 ani, copiii stabilesc reguli, încep să devină preocupați pentru concordanța
cu realitatea transpusă în joc a acțiunilor ludice și a succesiunii acestora, precum și pentru
păstrarea ordinii și conduitelor civilizate în timpul jocului . (…) Conceptul de joc liber este
fundamental pentru curriculumul actual, iar când spunem joc liber ne referim la jocul care
este inițiat de copil în centre le de interes/activitate. În jocul liber copilul decide ce se joacă,
cu ce se joacă și cu cine se joacă” (Ibidem , p.9-10).
Conform Laurei Colceriu (2010) ,, jocul presupune un plan, fixarea unui scop și
fixarea anumitor reguli, ca în final să se poată real iza o anumită acțiune ce produce
satisfacție. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa . (…) jocurile și activitățile
alese îi ajut pe copii să socializeze în mod progresiv și să se inițieze î n cunoasterea lumii
fizice,a mediului social și cultur al căruia î i apar țin. Jocurile și activitățile alese se
desfasoară pe grupuri mici ș i individual ” (Colceriu, 2010 , p.159, p.163) . Având în vedere
setul de interese și aspirații ale copilului, nevoile acestuia, ca și intenția organizării unor
activități int egrate, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de
activitate/interes, după cum urmează: Biblioteca, Științe, Arte, Construcții, Joc de rol/
Colțul păpușii, Nisip și apă.

35
Centr ul „Bibliotecă” este spațiul care se adresează preponderent domeni ului de
Dezvolt are a limbajului și comunicării, dar prin sarc inile formulate în acest centru se pot
dezvolta : abilitățile de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată, promovarea sănătății și
nutriției, ca și exersarea unor capacități și atitudini în învă țare (curiozitate și interes,
inițiativă, persistență în activitate, creativitate). Copilul își îmbunătațește discriminarea
vizuală prin utilizarea: imaginilor, jetoanelor, planșelor pentru lecturi după imagini
(„Familia”, „Prietenii mei”, „J ocurile copiil or în grădiniță”) ; își îmbogățește cunoștințele
despre lume și viață prin: lec turi ale educatoarei („Maricica ”), jocuri didactice („Cu ce ne
îmbrăcă m”), convorbiri tematice („ Au procedat co rect copiii?”, „Să ne purtăm civilizat” ),
discuții libere;
Centrul „Arte” are influențe asupra dezvoltării copilului în toate domeniile . De la
dezvoltarea socioemoțională – pe care copiii o pot trăi prin dezvoltarea abilităților de a
interacționa cu colegii, la dezvoltarea conceptului de sine și al expresivității emoționa le
prin intermediul dezvoltării limbajului și al comunicării sau al motricității fine, la
stimularea creativității și exersarea persistenței, toate se întrepătrund în sarcinile, tehnicile
și tipurile de activități din Centrul „Arte” și pot asigura dezvolta rea globală a copilului. În
acest Centru Arte copilul dobândește printre alte cunoștințe și deprinderi elementare ș i
expres ivitate emoțională , social ăși deprinderi igienice privind condițiile de muncă.
În Centrul „Științe” se dezvoltă gândirea logică , înțelegerea relațiilor dintre o biecte
și fenomene, se exersează capacitatea de a rezolva probleme, copiii sunt familiarizaț i cu
deprinderi ș i cunoștințe elementare matematice sau a celor care privesc cunoașt erea și
înțelegerea lumii vii. În acelaș i timp, ce ntrul oferă copiilor experiențe de dezvoltare a
abilităților de interacțiune sau a comportamentelor prosociale prin interactionarea cu
colegii. În acest centru “trebuie să stimulă m co operarea (…) copiii care învață prin
cooperare, învață să lucreze cu ceil alți. Capaci tatea de coperare este cunoscută din ce î n ce
mai m ult ca o necesitate (…) facilitându -se relaț ionarea pozitiv ă”(Ghi d de bune practici
pentru educația timpurie a copiilor î ntre3 -6/7 ani, 2008, p. 49)
Centrul „Colțul Căsuței / Joc de Rol” este s pațiul în care copiii imită activitățile
vieții cotidiene și relațiile care se stabilesc î ntre oameni prin jocuri ca „De-a familia, De -a
medicul, De -a școala, De -a magazinul… . “. În a cest centru copilul învață cu plăcere și este
un mediu ideal în care socializează cu ceilalți copii și care poate să influențeze activitatea
din celelalte Centre. Prin intermediul jocul ui în acest „Centru copiii refac locuri, întâmplări
care le sunt familiare; imită comportamentul părinților sau joacă roluri ale unor personaje
cunoscute; reproduc lumea așa cum o înțeleg ei, inventează și interpretează situații bazate

36
pe roluri reale sau imaginare. Copiii își creează o lume a lor cu ajutorul căreia încearcă să
înțeleagă realitatea, rezolvă probleme pe care le întâlnesc în viața d e zi cu zi, repetă,
reinterpretează și retrăiesc experiențe ”(Colceriu, 2010, p.28).
La Centrul „Construcții” prin activitățile individuale sau de grup copiii stabilesc
relatii interpersonale ș i de cooperare prin jocuri ca „Grădiniț a”, „Cartierul”, „Curtea de
joacă ”.
Desfașurând activitatea într -o sala de grupă amenajată cu diverse centre de interes
pentru copii este foarte important să se stabileasca reguli cu copiii, norme de desfă șurare a
jocului astfel încât să fie ușor de g estionat orice situație de cr iză educațională.

• Activitatile de dezvoltare personală
Conform Metodolo giei de aplicare a planului de învățământ pentru copii cu vârsta
cuprinsă î ntre 3 -6/7 ani “activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziț iile” și
activitățile opț ional e. “Rutinele sunt activitățile -reper după care se derulează î ntreaga
activitate a zilei”.( Metodo logia de aplicare a planului de învățămâ nt pentru copii cu vârsta
cuprinsă î ntre 3 -6/7 ani , p.2) . Activităț i ca sosirea copilului, întâlnirea de dimineață , micu l
dejun, igiena, masa de prânz, gustă rile, plecarea fac par te din rutine deoarece se repetă î n
fiecare zi la interval e stabile.
“Copiii se dezvoltă într -un mediu ordonat ș i predictibil. Obiceiurile cotidiene,
rutinele au o altă importanță decât pentru adul ți. Ora mesei, timpul în care se joacă, ora de
somn din timpul zilei, momentele în care pleacă și vin de la grădiniță sunt obiceiuri zilnice
care le oferă copiilor stabilitatea de care au nevoie pentru buna lor dezvoltare, dar și
sentimentul de căldură și protecție. Repetând mai multe zile sau mai multe luni la rând
aceleași lucruri, învață să se cunoască mai bine pe ei înșiși și încep să perceapă mai clar
lumea care îi înconjoară. Beneficiile rutinei constau în faptul că repetiția este modalitatea
de bază prin care copiii pun stăpânire pe orizontul apropiat ”(Educația timpurie ș i specificul
dezvoltării copilului preșcolar, 2008, Modul 1, p.44) . Chiar dacă rutinele sunt considerate
activități simple, obișnuite de către adulți, acestea au un rol important în v iața copiilor.
Rutinele îi ajută pe copiii preșcolari să stabilească o ordine și un î nteles al l ucrurilor ș i prin
intermediul lor li se formează copiilor sentimentul de apartenență la grup. Ele acoperă
necesităț ile de bază ale copilului preșcolar și participă la dezvoltarea socia lă a acestuia.
Exemple de rutine: „Sunt politicos, deci mă port cât mai frumos!” (deprinderea de a fi
politicos) , „Jucăria, fiecare, unde să o punem, oare?” (deprinderea de a păstra ordine) , „Îmi
place să mă joc la grădiniță!” (dep rinderea de a se adapta unui mediu mai puțin cunoscut) , :

37
„Mă spăl pe mânuțe,/Că sunt mai drăguțe!” (deprinderea de a se spăla pe mâini) , „Copiii
cuminți îi ascultă pe părinți”(deprinderea de a asculta de sfaturile adultilor) .
Tranzițiile „sunt activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de
rutină la alte tipuri/categorii de activități de învățare, de la o activitate de învățare la alta , în
diverse momente ale zilei ”(Metodol ogia de aplicare a planului de î nvățământ pentru copii
cu vârsta cuprinsă î ntre 3 -6/7 ani, p.2). Etapele de tranziție pot fi realizate pe parcursul zilei
prin cântece („Batista” , „Găinușa moțată” ) , jocuri cu text și cânt („Un copil politicos” ,
„Luați seama bine!” , „Ne jucăm cu degetele” ), recitative ritmice („Mergem câ te doi, toți în
pas vioi!” , frământări de limbă („Fusul” , „Capra sare masa, iada sare casa” ) sau prin alte
mijloace atractive „Hai, cu scaune, cu tot, să ne așezăm la loc!” (exerciții de grupare și
regrupare) , „Bat din palme, uite -așa!” (joc de mișcare) , „Schimbă perechea!” (joc
distractiv) .
„Rutinele și tranzițiile, printr -o gestionare zilnică atentă și eficientă din partea
cadrului didactic, contribuie la menținerea unui climat sănătos, armonios, nestresant în sala
de grupă, a tonusului copiilor și a e ficienței parcursului învățării pe durata întregii
zile”(Educația timpurie ș i specificul dezvoltării copilului preșcolar , 2008, Modul 3, p.54).
Activitățile opționale intră în „categoria activităților de învățare, respectiv a celor
de dezvoltare personală și se includ în programul zilnic al copilului în grădiniță. Ele sunt
alese de către părinți” ( Metodologia de aplicare a planului de invatamant pentru copii cu
varsta cuprinsa intre 3 -6/7 ani, p.2 ). Pentru dezvoltarea moral -civică pot fi propuse
activități opționale de educație pentru sănă tate „Mănânc sănătos!”, educație rutieră „Cum
ne comportăm pe stradă?” , dans, teatru.

3.4. ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ȘI ROLUL LOR ÎN
STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA
PREȘCOLARI

Activităț ile extra curriculare f ac parte din educația formală care “cuprinde
totalitatea influențelor educative ce se derulează î n afara clasei (…) ceea ce este nou astăzi
în leg ătură cu această manieră de a educa rezidă î n organizarea ei planificată” (Cucoș ,
2006, p.45). Activităț ile e xtracurrriculare au un rol important î n dezvoltarea abilitatilor
civic-cotidiene ale copiilor preș colari prin cultivarea unui stil de viață civilizat, prin

38
acumul area unei serii de cunoștințe care î i pune în contact dire ct cu obiectele, fenomenele
din natu ră si diverse situații în care se confruntă cu realitatea socială . Pedagogia
Montessori vede activitățile extr acurriculare ca activităț i din care copilul deprinde lecții de
viață , învață să devină responsabil, independent, si prin care -și dezvoltă în mod natural
instinctul de a ajuta și învăța lucruri noi.
Activitatile extracurriculare “oferă un set de experiențe sociale necesa re, utile
pentru fiecare copil (…) prin:
• valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educațional;
• oportunități pentru valorificarea experiențelor de viață ale elevilor, prin cadrul mai
flexibil și mai deschis și prin diversificarea me diilor de învățare cotidiene;
• participare voluntară, individuală sau colectivă;
• modalități flexibile de a răspunde intereselor elev ilor – gama largă de activități pe
care le propune și posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activități să participe;
• dezvoltarea competențelor pentru viață și pregătirea tinerilor pentru a deveni
cetățeni activi; (…) elevii își dezvoltă și capaci tăți organizatorice, capacități de
autogospodărire, de management al timpului, de gândire critică, de adoptare a unor
decizii sau rezolvare de problem e”(Colceriu, 2010, p. 10-11).
Ca rezultatele să fie cele dorite trebuie să ne asigurăm că obiectivele instr uctiv –
educative primează . Activităț ile ex tracurriculare pot fi sub formă de: serbă ri, concursuri,
vizite la muzee, vizionarea spectacolelor de teatru, excursii, tabere , parteneriate etc. Prin
intermediul acestor activități copiii se autodisciplinează deoarece acceptă si se supun de
bună voie regulilor , dobâ ndesc simț de răspundere față de obligațiile sociale .
Conform MECTS, c ompetențele și atitudinile pe care copiii le dezvoltă în cadrul
activităț ilor extracurriculare sunt: “competențe interpersonale, cap acitatea de lucru în
echipă, încrederea în sine, disciplina, responsabilitatea, capacități de planificare,
coordonare și organizare/competențe de gestionare a proiectelor, capacitatea de a rezolva
probleme practice etc. Întrucât aceste competențe au releva nță crescută în dezvoltarea
personală a individului, contribuind deopotrivă la participarea activă în societate și pe piața
muncii, acestea sunt complementare celor achiziționate prin educația formală. Metodele
utilizate sunt foarte diferite de pedagogia u tilizată în educația formală. În cazul educației
nonformale accentul este pus pe învățarea prin acțiune, învățarea de la egali și activitatea
de voluntariat ” (MECTS -Găsit la https://www.edu.r o/educatie -non-formala -informala ).

39
Activitățile extracurriculare au influență formativă asup ra preș colarilor . În cadrul
activităț ilor care sunt organizate î n mi jlocul vieț ii soc iale ș i au la bază forme de acțiuni
turistice precum plimbări, excursii, vizi te copilul preș colar se confruntă cu realitatea și
observă prin acțiuni directe obiectele , fenomenele, locuri istorice. Acestea sunt orientate în
principal pe viaț a în aer liber iar preșcolarii își pot forma sentimentul de respect și dragoste
față de țară, de natură ș i față de om și realizările acestuia . Aceste activități sunt ocazii de
cunoaș tere pentru copil , contribuie la mărirea orizontului geografic, și fac legatura dintre
teorie și practică . Copilul se simte mai puț in limitat de anumite reguli care există în
grădiniță sau acasă . În excursii copilul este relaxat iar acest lucru îi permite să își manifeste
personalitatea sub o formă mult mai variată . Prin intermediul e xcursiei se dezvoltă relaț iile
de grup, spiritul de prietenie, se crează legături î ntre copii, care se pot transforma în
prietenii . Prin itermediul plimbărilor avem ocazia să observ ăm și să analizăm
comportamentul copiilor, pentru conștientizarea unor norme de conduită civilizată.
Prin specificul lor de activitate extracurriculară, serbăr ile înlesnec dezvoltarea
copiilor din punct de vedere fizi c, psihic și moral . Prin organizarea serbărilor se dezvoltă
copiilor deprinderile sociale, dragostea pentru țară, pentru frumos, fiind în același timp un
prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție, atât pentru copii cât și pentru părinți.
În cadrul proiectelor de parteneriat educational care se desfășoară în grădinițe ,
preșcolarul vine în contact cu diferite persoane, se dezvoltă într-un mediu comunitar
divers și necunoscut pentru el. Ca exemple de parteneriate care contribuie la stimularea
abilităților moral -civice sunt: „Educație rutieră -Micii pietoni” -parteneriat cu Sectorul de
Politie, „Micul creștin” -parteneriat cu Biserica, „Vreau să fiu sanatos” -parteneriat cu
dispensarul, „Eu și copilul meu” -parteneriat cu Familia.
Conform Ecaterinei Vrasmaș(2012) „…instituția de educație preșcolară nu poate
face față singură cerințelor multiple ale unui program eficient de educație. Grădinița își
poate îndeplini sarcinile de lucru numai în parteneria t cu fa milia și cu comunitatea.(…)
Parteneriatul presupune respect reciproc, acceptare, toleranță și lipsa judecăților de valoare,
a prejudecăților cu privire la situația economică, socială sau educațională a părințilo r. Dacă
se realizează cu adevă rat un partener iat, se poate vorbi de o construcție comună de relații
din care educatoarele primesc informații, părinții câștigă experiență, iar copiii cresc mai
bine și mai siguri pe ei ”(UNICEF România , 2012, p.29). Foarte important în desfășurarea
activităților extracur riculare este parteneriatul între grădiniță și familie. „Îmbinarea în
parteneriat a informațiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în
beneficiul copilului. Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianțe pentru

40
atingerea unor obiective comune. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de
respect, încredere reciprocă, consens cu privire la scopurile acțiunii și strategiilor de
atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor și responsabilităților.
Partene riatul dintre grădiniță și familie reprezintă o primă experiență relațională și de
colaborare a părinților cu persoanele profesioniste în domeniul educației ”(Educația
timpurie si specificul dezvoltării copilului preșcolar, 2008 , Modul 1 , p.60).
Familia est e un factor important în creșterea, dezvoltarea și educarea copilului,
fiind considerată prima școală în care copiii învață cum să se comporte în viață.
Parteneriatul grădiniță -familie, activitățile care se desfășoara împreună cu părinții, ajută la
formare a preșcolarului pentru viața de adult ce o va avea și la integrarea acestuia în viața
socială.
Activitatea extracurriculară este o component ă valoroasă a educaț iei căreia cadrul
didactic trebuie să îi acorde o mare importanță, având atitudinea corespunzăt oare atât în
realizarea activității cât și în relația cu preșcolarii. Multitudinea activităților
extracurriculare cât și a formelor de organizare crește interesul copiilor preșcolari pentru
oferta educațională.

41
CAPITOLUL 4
METODOLOGIA CER CETĂ RII

Prin prezenta cercetare urmărim să identificăm relația dintre abilitățile civic –
cotidiene și gradul de popularitate în grupul clasei la copiii preșcolari . Faptul că
învățarea participativ -creativă a devenit problema centrală a didacticii mod erne a demarat
numeroase căutări în vederea descoperirii modalităților eficiente de educare moral -civică a
copiilor în spiritul unei atitudini conștiente și active, care să -i antreneze permanent în
activita tea de învățare și să le formeze capacităț ile necesare unei activități de învățare
productivă care să soli cite intens operațiile gândirii logice. În perioada micii copilăr ii au
loc schimbări vizibile în plan compor tamental și social. Este dovedit faptul că la vârsta
preșcolară copiii devin mai înc rezători în forțele proprii, capacitatea de exprimare se
dezvoltă cu rapiditate, iar relațiile sociale se extind odată cu intrarea în grădiniță.
Cercetările de specialitate arată că jocul are o importanță covârșitoare în salturile
pe care micuții le înre gistrează. Copiii își dezvoltă prin joc abilitățile de cunoaștere, învață
să interacționeze cu cei de vârsta lor sau cu adulții apropiați. Odată cu intrarea în grădiniță
se observă schimbări majore în plan emoțional, mental și fizic. În acest sens, Ioan Ce rghit
afirma: „Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și inițiativă, dă o notă personală
muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor ceea ce asigură o
participare vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente d e emulație, de stimulare
reciprocă, de cooperare fructuoasă ( Cerghit , 1997, p.36).
Dacă înscr ierea la grădiniță în grupa mică reprezintă pentru copii intrarea într -o
lume necunoscută și străină, începând cu grupa mijlocie acest mediu școlar organizat le
oferă posibilitatea creării unor relații de calitate atât cu personalul didactic, cât și cu colegii
de grupă. După cum este bine -cunoscut, copilul preșcolar învață prin imitație. La începutul
grupei mici, în jocurile și activitățile alese îi surprindem pe copilași imitând gesturi și
cuvinte ale apropiaților din familie, iar mai apoi, în grupele mijlocie și mare regăsim
cuvinte, gesturi sau chiar atitudini de -ale educatoarei sau ale personalului de îngrijire.
Educatoarei îi revine sarcina de a căuta cele m ai eficiente căi și mijloace prin care să
contracareze influențele negative pe care copiii și le -au însușit independent de voința
noastră. Educatoarea este cea care creează copilului o imagine pe care s -o poată imita, fără

42
a-i afecta dezvoltarea emoțional ă, iar atunci când greșește, corectarea să fie făcută cu
finețea unui bun pedagog și cu inima unui bun părinte, fără apostrofări, etichetări sau
cuvinte jignitoare, prin explicații care să clarifice situația apărută, având totodată constanță
în conduit: „A asculta pe copil, a căuta să -l înțelegi, a -l accepta din punct de vedere afectiv,
adică a -l iubi indiferent de ceea ce descoperi greșit în actele sau în caracterul lui, nu
înseamnă a asista pasiv, resemnat la modul defectuos în care evoluează copilul, du pă cum
nu înseamnă nici a -l supune unor constrângeri aspre aplicate în numele unui ideal de
perfecțiune ” (Isembert, 1998 ).
Demersul didactic desfășurat în cadrul organizat al grădiniței este proiectat astfel
încât să dea posibilitatea copiilor să se dezvol te din punct de vedere intelectual, afectiv,
moral, social și fizic, fără a le umbri bucuria copilăriei. Știind că în grădiniță jocul este
formă de organizare, metodă și procedeu, educatoa rea are menirea de a transforma oricare
din metodele interactive în joc cu multiple valențe formativ -informative, care să stimuleze
personalitatea fiecărui copil. La vârsta preșcolară și școlară mică, preșcolarii și școlarii au
imaginea de sine raportată la felul în care se comportă cadrele didactice față de ei. Este
mom entul în care ei interiorizează o imagine despre sine pe care o primesc de la persoane
importante. Cadrul didactic este cel de la care așteaptă aprobarea sau dezaprobarea pentru
ceea ce a realizat sau a spus. Sunt copii care fixează cu privirea educatoarea ca să citească
aprobarea după chipul acestuia.
Cadrele didactice care lucrează în învățământul preșcolar, perfecționându -și
continuu activitatea, cunoscând particularitățile individuale ale copiilor cu care lucrează,
valențele conținuturilor pe care treb uie să le atingă prin predare -învățare -evaluare,
acționează astfel încât dezvoltarea aptitudinilor preșcolarilor să fie stimulată. Prin crearea
unui context social – educațional adecvat, prin utilizarea metodelor cu eficiență și impact
maxim pentru fiecare secvență de învățare, adaptând metodele de predare – învățare –
evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul
psihologic al copiilor, educatoarea oferă cadrul optim de manifesta re și dezvoltare
intelectuală.
Dacă din punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă
particularitățile de vârstă și cele individuale ale copiilor, ținând seama de faptul că modul
de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți,
atunci putem spune că preșcolarilor le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare intelectuală.
Activizarea copiilor în activitatea la grupă diferă de la o etapă la alta, în funcție de
atitudinea acestora față de tema abordată, de gradul conștientizării obi ectivelor ce urmează

43
a fi realizate, de nivelul de dezvoltare a proceselor psihice. Pentru ca preșcolarii să fie
participanți activi la lecții este necesară o bună cunoaștere a lor, apoi presupune înfăptuirea
unei suite de acțiuni cum ar fi: trezirea și cu ltivarea interesului pentru cunoaștere, punerea
în valoare a inteligenței în mod individual  prin efort personal, exercitarea capacității de
însușire a cunoștințelor, orientarea cunoștințelor teoretice spre problemele ridicate de
practică, cultivarea spi ritului de investigare, antrenarea în activitatea de eval uare a
activității desfășurate.
În grădiniță se formează nu numai priceperi și deprinderi, ci și obișnuințe cum ar fi
cea care vizează comportarea în societate. Este vorba de conduita civilizată, al e cărei
temelii sunt puse din perioada preșcolară și pe care școala, prin activitățile de învățare și
joc, le cultivă sistematic.
Pentru a realiza o educație eficientă cerințele familiei și ale grădiniței trebuie să fie
în concordanță. Evitarea unor situații în care copilul să se simtă azvârlit de colo – colo,
situații în care asupra lui se abat o ploaie de sfaturi, care pentru puterea lui de înțelegere
contrazic realitățile cunoscute, este necesar să fie abordat un climat educativ concentric, în
care sfaturile primite din familie să fie aceleași cu cele transmise la grădiniță. Absența
joncțiunii factorilor educativi (grădiniță -familie), produce haosul, dă naștere unor elemente
de anarhie în mintea copilului, deoarece el se vede pus în situația de a nu mai ști după cine
să se ia. Atunci când sunt îndrumați cu tact și răbdare, când sunt ajutați, deprinderile se
formează cu ușurință. O atenție deosebită trebuie acordată exersării sistematice a unei
deprinderi, zi cu zi. Dacă nu se repetă un timp mai îndel ungat, ceea ce s -a clădit în timp
se poate distruge într -o perioadă foarte scurtă.
Crearea și menținerea unui climat de încredere, asigurarea unei atmosfere de lucru
stimulatoare sunt condiții indispensabile în vederea asigurării unei participări a ctive a
copiilor la activitate. Sub influența întregii activități didactice, a jocului, a procesului de
învățământ în întregul său, în această perioadă are loc o intensă dezvoltare intelectuală a
copiilor. Dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare fii nd reprezentat printr -o
configurație proprie de procese și însușiri psihice. Aptitudinile preșcolarului se dezvoltă în
concordanță cu acti vitatea pe care o desfășoară el. „Se dezvoltă la această vârstă emoțiile și
sentimentele intelectuale, morale, estetic e: viața în grup, raporturile de cooperare,
contribuind hotărâtor în dezvoltarea judecății morale la copil. Curiozitatea, trebuința de a
afla, de a cunoaște, de explorare și documentare constituie premise ale stimulării, formării
și dezvoltării motivației ” (Dumitriu, Dumitriu, 2004, p.27). Importante sunt la această
vârstă expresiile și cuvintele încurajatoare în urma activității desfășurată în clasă. Copiii

44
sesizează faptul că li se apreciază mai ales caracteristicile implicate în obținerea
rezultatelor d e către educatoare și părinți. De altfel, ocaziile de a se exprima în alte direcții
sunt relativ restrânse. Preșcolarii sunt deosebit de fericiți când simt că în fiecare zi lucrurile
pe care le descoperă le pot face cunoscute celorlalți, iar educatoarea va lorifică acest
potențial (ca formă a curriculum -ui extins) în extinderea sferei cunoașterii.
În perioada preșcolară și în școlaritatea mică copiii se disting printr -o mare
diversitate temperamentală. În cadrul activităților instructiv -educative, depistând și
cunoscân d portretele temperamentale ale copiilor, aspectele pozitive și limita fiecăruia, se
poate facilita intervenția avizată, diferențiată și flexibilă a educatoarei în scopul u nor
compensări temperamentale: „(…) temperamentul se modulează, căpătâ nd anumite nuanțe
emoționale, suportă toate influențele dezvoltării celorlalte componente superioare ale
personalității și dobândeșt e o anumită factură psihologică ” (Ibidem , p.34 ).
Fiecare copil este unic și, ca atare, în grupul clasei există o diversi tate de copii,
având o diversitate de personalități fizice, psihice și emoționale. Respectând diversitatea
copiilor avem posibilitatea adoptării unor diverse stiluri și procedee de lucru, pentru a crea
fiecăruia condiții potrivite de stimulare și învățare. Tratarea diferențită înseamnă respect
față de individualitatea fiecărui copil, precum și acordarea de șanse egale de dezvoltare
pentru toți copiii grupei. A -i trata diferențiat pe preșcolari presupune adaptarea metodelor
și procedeelor didactice la parti cularitățile învățării individuale și ale unui grup, prin
stimularea și corelarea relațiilor interindividuale, pr ecum și încurajarea învățării. Totodată,
a-i trata diferențiat înseamnă a valorifica ceea ce știu, ceea ce pot să facă, axându -ne pe
curricu lum-ul ascuns ce se pune în evidență. Tratarea diferențiată se poate realiza în forme
variate, de la activitățile frontale, la activitățile pe grupe, precum și în activități
individuale.
Cadrul psihopedagogic și social cel mai propice apropierii de copi ii preșcolari în
scopul cunoașterii lor și tratării diferențiate îl constituie atât activitățile desfășurate pe
domenii sau jocurile și activitățile alese, cât mai ales, activitățile desfășurate
extracurricular, în mediu diferit de cel al clasei, ocazie cu care comportamentul iese din
regulile grădiniței. Cеrcеtărilе carе vizеază vârѕta preșcolară рrеzintă рrοblеmеlе dе
adaрtarе la cеrințеlе și activitațilе grădiniței în funcțiе dе aѕреctеlе рѕihοfiziοlοgicе și
ѕοciο -afеctivе intеlеctualе. Ѕе cοnѕtată că ac tivitatеa desfășurată de copii în grădiniță se
constituie ca ο рutеrnică imрlicarе a реrѕοnalității în viața ѕοcială, carе ѕе manifеѕtă рrin
tеndințе și intеrеѕе nοi, cеntratе ре рrοcеѕеlе dе tranѕmitеrе dе cunοștințе, рrin ѕtabilirеa

45
unοr rеlații cοlеgia lе cu alți cοрii din grupă, dar și рrin imрlicarеa rеѕрοnѕabilă a cadrului
didactic carе mοdеlеază ѕuflеtul și mintеa copilului mic.
Chiar dacă la vârѕta preșcolară реrѕοnalitatеa cοрiilοr еѕtе în fοrmarе, rеlația
tеmреramеntului cu caractеrul ѕе ma nіfеѕt ă ca trăѕătură рѕіhο -іndіvіduală și se cοnѕtіtuіе
ѕub іnfluеnța cοndіțііlor gеnеralе dе mеdіu, dе vіață șі dе еducațіе. Εѕtе rеcunοѕcut faрtul
că trăѕăturіlе tірοlοgіcе nu dеtеrmіnă vοlumul, dіrеcțіa șі еfіcіеnța aрtіtudіnіlοr șі
caрacіtățіlοr, cі ѕе cοnѕt іtuіе ѕub іnfluеnța mеdiului șі în cadrul cοndіțііlοr dе еducațіе:
„Εduc ația еѕtе anѕamblul dе actiuni și activități carе intеgrеază ființa umană ре un factοr
activ, ѕе dеѕfășοară ѕiѕtеmatic, unitar, οrganizat, având un cοnținut cu nеcеѕitatе dеfinit dе
ѕοciеtatе, uzând dе рrοcеdее, mеtοdе, mijlοacе adеcvatе și fiind cοnduѕă dе factοr i
cοmреtеnți ѕреcial calificați ” (Crețu, 1994, p.11). Un alt factor determinant în formarea
abilităților civic -cotidiene la preșcolari îl constituie mediul familial. Меdiul familial еstе
imрοrtant atât în рlanul dеzvοltării fizicе, cât și în cеl рsiһοlοgic, rеlațiοnal și moral civic.
Dе la dеzvοltarеa unοr cοmрοrtamеntе adеcvatе, la cеlе carе vizеază limbajul sau
gândirеa, clim atul familial își рunе amрrеnta: „Dеzvοltarеa cο municării și ехреrimеntarеa
succеsului cοnduc la crеștеrеa stimеi dе sinе a cοрilului, iar încеrcărilе dе a cοmunica vοr
fi numеrοasе. (…) Τοatе acеstеa cοnduc la ο stimă dе sinе scăzută, în marе рartе datοrată
încеrcărilοr nеrеușitе în cοmunicarе. Εsеnția l еstе faрtul că, dеzvοltarеa cοmunicării
imрlică crеarеa unui mеdiu lingvist ic atât la șcοală, cât și acasă ” (Verza, 2002, p. 18 ).
Cu ajutοrul datеlοr culеsе dе la рărinți рοatе fi dеtеrminat rοlul ре carе îl
arе familia, rеsреctiv factοrii sοciο -cultur ali ai acеstеia, ca еfеct asuрra atitudinilor și
comportamentelor prin care s e dezvoltă încrederea în sine. Αșa duрă cum еstе dеfinit dе
cеrcеtătοrii din dοmеniul еducațiеi, cunοștintеlе însușitе dе cοрii în activitățilе din
grădiniță, îmрrеună cu curricul um ascuns, рοt ajuta rеalizarеa curriculumului fοrmal,
acțiunе cе arе ο încărcătură mοrală рutеrnică, рrin carе cοntribuim la sοcializarеa copiilor
preșcolari, în sрiritul unui sеt dе valοri. Οrganizarеa οрtimă a învățării, ре tеmеiul
dеzidеratеlοr infοrma tiv – fοrmativе alе învățământului, cοntribuiе și la stimularеa
рrοcеsului dе οrganizarе a cοnduitеi vοluntarе, cοmрοrtamеntul preșcolarului fiind tοt mai
рutеrnic ,,… imрrеgnat cu ο nοtă dе i ntеnțiοnalitatе și рlanificarе” ( Verza, 2002 , p. 27).

Εfοrtul ре carе cadrul didactic îl dерunе în rеalizarеa dерrindеrilοr cе duc la
creșterea stimei de sine a copilului preșcolar și educarea comportamentului civilizat ținе dе
rеlația dintrе еl și copiii ре carе îi еducă și îi fοrmеază. Мaturitatеa sοciο -afеct ivă a
preșcolarilor vizеază următοarеlе cοmрοnеntе:

46
• caрacitatеa dе a rеsреcta unеlе dерrindеri dе cοnduită civilizată în cοlеctiv;
• caрacitatеa dе a stabili rеlații cu alți cοрii, rеsреctiv un anumit nivеl dе
sοciabilitatе;
• caрacitatеa dе a intеracțiοna cu adulții, în sеnsul dе a sе disреnsa trерtat dе ajutοrul
și îndrumarеa реrmanеntă a acеstοra;
• caрacitatеa dе a cοlabοra cu alți cοlеgi, adică рrеzеnța sрiritului dе întrajutοrarе cu
alți cοрii în rеalizarеa unοr lucrări cοmunе;
• caрacitatеa dе a sе adaрta f ără рrοblеmе la рrеzеnța реrsοanеlοr străinе;
• caрacitatеa dе a cοnștiеntiza nеcеsitatеa dе a рăstra οbiеctеlе cu carе intră în
cοntact;
• caрacitatеa dе a fi cοnstant și реrsеvеrеnți în acțiuni, еvidеnțiindu -sе astfеl
încrеdеrеa în fοrțеlе рrοрrii;
• caрacitat еa dе a manifеsta inițiativă în acțiunе;
• manifеstarеa intеrеsului реntru activitatеa dе tiр preșcolar;
• caрacitatеa dе a -și subοrdοna intеrеsеlе individualе cеlοr cοlеctivе.
Fοlοsirеa în activitatеa didactică a unοr divеrsе mеtοdе și рrοcеdее activ –
рartic iрativе, crеarеa unοr situații dе învățarе bazatе ре autοnοmia intеlеctuală și acțiοnală
a copiilor, stimularеa imaginațiеi crеatοarе, a рοtеnțialului lοr crеatοr, a gândirii criticе, dar
și a gândirii divеrgеntе cеntrată ре stratеgii еuristicе, cοnstituiе mοdalități еficiеntе dе
comportamente care contribuie la educarea moral -civică.

4.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

• Scopul cercetării
Scopul acestei cercetări este de a determina relația dintre abilitățile civic -cotidiene
și gradul de popularitate în gru pul clasei la copiii preșcolari .
• Obiectivele generale ale cercetării
• Să identificăm relația dintre comportarea morală și gradul de popularitate în rândul
colegilor;
• Să demonstrăm că abordarea în familie a unui stil educativ integrator, cooperant cu
fiecare copil, determină la aceștia un comportament responsabil, civilizat, în toate
împrejurările

47
• Să deducem cauzele care generează tulburări de comportament, ca efect al lipsei de
tact pedagogic din partea părinților asupra copiilor de vârstă preșcolară;
• Să identificăm așteptările pe care le au părinții privind educația copilului în
grădiniță și familie;

4.2. IPOTEZA DE LUCRU A CERCETĂRII

• Dacă în grădiniță și familie există o comunicare corectă cu copiii în plan
comportamental, atunci comportamentul moral -civic în grădiniță va fi apreciat de
colegi prin gradul de popularitate în grupul clasei .

4.3. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI

„Orice acti vitate educațională ѕe întemeiază pe cunoașterea pѕihologică a
ѕubiecților care fac obiectul unei aѕtfel de intervenții. Μai m ult decât atât, calitatea
proceѕului educațional depinde eѕențial de abilitățile pѕihologice ale celor ce -l întreprind.
Emil Planchard a ѕintetizat aceaѕtă idee în ѕintagma Νemo pѕуchologuѕ, niѕi paedagoguѕ
(Νu poți ѕă fii pedagog fără a fi pѕiholog), tocm ai pentru a ѕublini a forța aceѕtei
interdependențe ” (Epuran, 2002, p. 32 ).
Colectivul clasei experimentale este format din copii normal dezvoltați atât fizic cât
și intelectual, cu vârste cuprinse între 4 ani și 5 ani. Preșcolarii sunt disciplinați, nu creează
probleme în timpul activităților, sunt comunicativi și sociabili, cu un nivel normal de
dezvoltare intelectuală. Î n ceea ce privește eșantionul de copii implicat în cadrul acestei
cercetări, am urmărit adaptarea școlară a acestora, respectiv cele trei dimensiuni ale
adaptării: adaptarea pedagogică, adaptarea relațională și ad aptarea normativă.
Adaptarea pedagogică este similară cu capacitatea copilului de a asimila cunoștințe,
de a-și forma priceperi și deprinderi, abilități, competențe, care sunt vehiculate, tarnsmise
și solicitate la nivelul pr ocesului i nstructiv -educativ. Adaptarea relațională exprimă
capacitatea preșcolarului de a se acomoda la grupul clasei, de a comunica și relaționa cu
colegii și educatoarea, aspect deosebit de important în tr-un colectiv format din copii de
vârste diferite.

48
Adaptarea normativă pune în valoare capacitatea copiilor de a -și însuși normele de
conduită atât în mediului grădiniței, cât și în cel extrașcolar.
Copiii participanți la prezenta cercetare dețin un niv el de dezvoltare fizică și
intelectuală corespunzătoare vârstei și competențelor specifice la nivelul standardelor
curriculare prevăzute de programă.
Lotul experimental este format din 23 de preșcolari din grupa MIJLOCIE B, dintre
care:
• 13 băieți și 10 fete;
• În vârstă de 4 ani, 13 copii;
• În vârstă de 5 ani, 10 copi i;
Lotul de control (martor) este format tot din 23 de preșcolari, din grupa MIJLOCIE
A, dintre care:
• 13 băieți și 10 fete;
• În vârstă de 4 ani, 5 copii;
• În vârstă de 5 ani, 18 copii;
În reprezentare grafică, cele două grupe incluse î n cercetare se prezintă astfel:

0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00%4 ani5 ani
4 ani 5 ani
grupa control 21,70% 78,30%
grupa experimentala 56,50% 43,50%Reprezentare grafica dupa criteriul
varstei copiilor

Fig. 3. 1 Reprezentare grafică după criteriul vârstei preșcolarilor

49
4.4. PREZENTAREA METODELOR SI TEHNICILOR DE
CERCETARE UTILIZATE

Cercetarea pedagogi că este o acțiune de observare și investigare, pe baza căreia
cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educațional. Această cercetare are drept
scop explicarea științifică, înțelegerea, optimizarea și prospectarea activității de instruire și
educare. Ea s e bazează pe investigarea teoretică și aplicativă a relațiilor funcționale și
cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional. Inovarea în învățământ se
realizează atât prin generalizarea experienței avansate, cât și prin experimentare. Practica
educativă constituie un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor și de
generalizare a experienței pozitive. În același timp, cercetarea pedagogică, prin concluziile
ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului de învățământ ș i de educație. Rolul
cercetării pedagogice constă în explicarea, interpretarea, generalizarea și inovarea
fenomenului educațional prin schimbări de structură sau prin introducerea de noi
metodologii mai eficiente.
Cercetările pedagogice presupun derula rea de acțiuni specifice, în legătură cu toate
componentele fenomenului educațional, printre care: cunoaștere, înțelegere, explicare,
interpretare, provocare intenționată, emitere de ipoteze, verificare de ipoteze. Acestea pot
fi inițiate și derulate de că tre specialiști, între care se numără cercetătorii din domeniul
pedagogic, psihologic, dar și de către cadrele didactice, indiferent de formele de
învățământ sau ciclul la care se lucrează.
Cercetarea pedagogică reprezintă un tip special de cercetare științifică angajată la
nivelul activității de educație. Investigația propusă, realizabilă în cadrul aceleiași
discipline, sau transdisciplinar se poziționează între cercetarea fundamentală și cercetarea
aplicată, cercetarea normativă si cercetarea opera tională, cercetarea filosofică si cercetarea –
acțiune, cercetarea prospectivă și cercetarea retrospectivă.
Ca tip special de cercetare stiințifică, cercetarea pedagogică asigură înțelegerea
normativă a activității de educație. Ea urmarește definirea și ar gumentarea legilor și
principiilor care ordonează acțiunea de proiectare și de realizare a educației la nivel de
sistem și de proces. Această perspectivă evidențiază necesitatea cercetării finalităților
educației care determină orientările valorice ale edu cației, realizabile în diferite contexte
istorice și sociale. Tendințele moderne ale cercetării pedagogice evidențiază importanța
investigațiilor orientate în direcția educației permanente. În acest mod se valorifică

50
problematica teoriei educației la nivel ul unor modele operaționale aplicabile în domeniul
instruirii permanente, posibilă numai în contextul unor abordări intradisciplinare,
interdisciplinare și trandisciplinare.
Pentru a fi eficientă, o cercetare pedagogică trebuie să parcurgă etapele stab ilite de
specialiștii în domeniu, folosind metodele specifice. În activitatea la clasă, cadrul didactic
recurge la cercetări pedagogice proprii, ori de câte ori constată piedici în abordarea unor
noțiuni, scăderea randamentului copiilor sau orice alte neaj unsuri în demersul instructiv –
educativ pe care îl desfășoară. De asemenea, provocările sunt create și de schimbările ce au
loc la nivelul învățământului preșcolar și primar.
• Etapele cercetării în științele educației
Pentru ca cercetarea să fie obiectivă și eficientă, în organizarea acesteia se impune
respectarea următoarelor etape:
a) Formularea temei
În formularea temei am avut în vedere caracterul de actualitate și de perspectivă,
contribuția la nivelul grupei/clasei, a meliorarea procesului didactic
b) Document area și elaborarea instrumentelor de cercetare
În această cercetare am acordat atenție deosebită elaborării instrumentelor de
cercetare: teste inițiale, teste finale, proiecte didactice experimentale, grafice, diagrame
precizarea bibliografiei și a surselo r de documentare. În alegerea metodelor de
documentare am apelat la: lectura științifică, fișe -conspect pe probleme, fișe de idei și de
citate respectând sursa de documentare.
c) Elaborarea proiectului de cercetare
Am elaborat proiectul de cercetare r espectând cerintele P rogramei preșcolare.
d) Formular ea ipotezei
Formularea ipotezei am făcut -o pornind de la problemele de actualitate în învățământul
preșcolar, pentru a îmbunătăți activitatea cu copiii.
e) Precizarea obiectivelor pe baza ipotezei
După formul area ipotezei am stabilit obiectivele, cu respectarea următoarelor cerințe:
• să fie corect formulate și să se bazeze pe date reale;
• să poată fi completate pe parcursul cercetării;
• să dirijeze întregul proces de cercetare;
• ipoteza să anticipeze soluțiile;
• să poată fi confirmată prin cercetare.

51
• să fie verificabilă în procesul educațional;
f) Precizarea metodologiei cercetării
Precizarea metodologiei cercetării a constat în stabilirea etapelor de cercetare,
respectiv etapa de constatare/preexperimentală, etapa experimentală și etapa finală. În
literatura de specialitate cercetarea pedagogică este definită ca fiind : „…o strategie
proiectată și realizată în scopul de a surprinde relații și fapte noi între componentele
acțiunii educaționale și de a elabora, pe aceas tă bază, soluții optime pentru problemele
procesului educațional. Este un demers rațional, organizat în vederea surprinderii relațiilor
funcționale și cauzale dintre variabilele acțiunii educaționale practice“ ( Drăgan, Nicola,
apud, Dumitriu, 2004 , p. 6 ). O altă definire autorizată dată metodicii de cercetători în
domeniul psiho -pedagogiei este: „(…) un sistem de prescripții, procedee, tehnici, mijloace
prin care se concretizează aplicarea unei metode sau unui grup de metode; modelu l concret
de lucru în c ercetare ” (Dumitriu, 2004 , p. 53 ).
Pentru verificarea ipotezei formulate am ales etapele pe care le -am respectat în
derularea cercetării. Acestea sunt:
• stabilirea situației și a eșantionului experimental;
• administrarea factorului experimental pe eșantio nul experimental;
• înregistrarea, prelucrarea, analiza, interpretarea rezultatelor și stabilirea
diferențelor;
• stabilirea diferențelor între cele două faze (finală și esențială) în cadrul
eșantionului.
Metodele de cercetare p edagogică includ un sistem de strategii cu ajutorul cărora se
va ajunge la o nouă configurație a procesului didactic. În același timp, au un caracter
operațional deoarece indică în mod concret cum trebuie procedat, indică logica internă a
operațiilor pe ca re le implică cercetarea. În cadrul cercetării pedagogice se utilizează
noțiunea de eșantion, care reprezintă un anume număr de cazuri de copii care urmează să
fie supuși investigației. Eșantionul experimental este acela asupra căruia se intervine în
mod d eliberat pentru a verifica ipoteza propusă.
• Cercetarea este de tipul practic -aplicativă, demers ul abordat fiind cel inductiv.
• După metodologie și instrumentarul utilizate, este cercetare observațională.
• După finalitatea propusă este de dezvoltare.
• Având în vedere direcția de abordare în cercetările de dezvoltare, aceasta este
cercetare transversală.

52
În experimentul propus spre desfășur are intervin, în princip al două c ategorii de
variabile, cele independente și cele dependente. V ariabilele independente reprezintă
practic, f actorii experiment ali control ați, respectiv modificările, schimbările introduse, în
cazul de f ață, strategii didactice ludice, care să -i activizeze pe copii individualizat și
diferențiat, pentru ca ei să se poată adapta la mediul edu cațional mai eficient. Variabilele
dependente reprezintă efectele și rezult atele const atate în urm a introducerii v ariabilei
independente, respectiv a producerii modificării.
Variabila independentă:
• relația dintre educația moral -civică și gradul de popular itate în grupul clasei.
Variabile dependente:
• rezultatele în plan comportamental,
• stilul managerial al cadrului didactic,
• atitudinea părinților față de educația moral -civică,
• empatia dintre educatoare și copiii grupei.
În prezenta cercetare a m folosit următoarele metode și tehnici de cercetare
psihopedagogică:
1. Observația științifică
Observarea sistematică a copiilor este una dintre metodele cu o largă arie de
aplicabilitate. Această metodă constă în observarea subiecților într -un mod sistem atic. În
observarea continuă și orientată spre anumite aspecte această metodă pune în evidență
comportamentele afectiv -atitudinale ale copiilor, indiferent de disciplina de învățământ. De
exemplu, fișa de evaluare a competenței Așa da, așa nu , am utiliza t-o deoarece, atât
observația pasivă, spontană, cât și observația provocată, științifică, oferă posibilitatea
cadrul potrivit de a colecta un material faptic bogat, fiind în măsură să furnizeze în același
timp date referitoare la manifestarea copiilor în t impul activităților, în activitățile
extracurriculare sau în timpul pauzelor. Prin folosirea acestei metode am obținut date
referitoare la particularitățile psihice individuale ale copiilor, capacitatea de percepere,
spiritul de observație, posibilitatea d e reactualizare a cunoștințelor, reacția la întrebările
adresate, gradul de concentrare, dezvoltarea atenției, rapiditatea și spontaneitatea
răspunsurilor, caracteristici ale limbajului. Am derulat observația în situații variate, iar
datele obținute le -am consemnat fără a atrage atenția copiilor. Aceste date le -am corelat cu
cele obținute prin alte metode. Observarea sistematică mi -a oferit posibilitatea de a
identifica la copii fapte de conduită ce aparțin unui anumit tip de temperament. Folosirea

53
metodel or active în cadrul activităților, precum și în cadrul activităților extracurriculare , au
contribuit la dezvoltarea abilităților de comunicare și de lucru în echipă, având în același
timp un impact benefic asupra copiilor.

2. Analiza produselor activităț ii
Cu ajutorul metodei de analiză a produselor activității am obținut informații
despre procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale copiilor prin prisma
obiectivă rii lor în produsele realizate: activitatea independentă, desene, povestiri, luc rări
artistic -plastice. Prin aceste produse obținem informații importante legate de
caracteristicile lor individuale. Copiii timizi se manifestă mult mai liber în activitatea
independentă sau în cele de exprimare prin scriere și desen față de activitățile de
participare prin exprimare verbală. Progresul înregistrat s -a pus în evidență de la o etapa la
alta, iar vocabularul a devenit mai nuanțat și calitatea exprimării a crescut.
Testele docimologice oferă informații cantitative asupra fenomenului investigat ,
reprezentând „(…) un set de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se verifică și se
evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și al capacităților de a opera cu ele, prin
raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil ” (Nicola, 1994,
p. 335). Aplicate periodic în procesul instructiv -educativ ajută la determinarea nivelului de
cunoștințe, priceperi, deprinderi, dar și a gradului de dezvoltare a capacităților intelectuale.
Toate testele au fost concepute în corelație cu obiectivele operaționale stabilite , cuprinzând
seturi de itemi prin care am urmărit înregistrarea și evaluarea performanțelor
comportamentale, iar rezultatele obținute au fost interpretate, consemnate, apoi
sistematizate în tabele centralizate, grafice, di agrame areolare , ajutând la inter pretarea
datelor, în capitolul 4. 5. al acestei lucrări.

3. Experimentul pedagogic
Experimentul psihopedagogic furnizează date precise și obiective. Astfel, în cadrul
experimentului psihopedagogic de tip formativ, am verif icat influența folosirii povestirilor
și exercițiilor morale în activitate, cu influență asupra rezultatelor comportamentale ale
copiilor .
În realizarea cercetării am parcurs următoarele etape:
• Testarea inițială a grupului experimental în vederea eva luării cunoștințelor și
comportamentelor civice, prin chestionare individuale.
• Introducerea factorului de progres , respectiv a exercițiilor și activităților de

54
educație moral -civică în grupul experimental. Testarea finală, cu ajutorul căreia s -a
pus în evidență factorul de progres în comportamentul preșcolarilor.

Experimentul a furnizat date de ordin cantitativ și calitativ, având un grad de
precizie considerabil. Datele pe care le -am obținut au fost concludente, prelucrate și
interpretate cu ajutorul met odelor și tehnicilor statistico -matematice. În ordonarea și
gruparea datelor am apelat la următoarele tehnici statistico -matematice: tabele
centralizatoare de rezultate analitice, prin care am consemnat rezultatele individuale ale
elevilor investigați. Gr uparea datelor măsurate am realizat -o cu ajutorul tabelelor sintetice.
Ca forme de reprezentare grafică am folosit histograma, poligonul frecvențelor și diagrama
areolară. Determinarea tendinței centrale s -a stabilit prin media aritmetică, mediana sau cu
ajutorul modulului (categoria modală, dominantă) .
În cadrul cercetării, metodele utilizate nu au fost aplicate izolat, ci s -au completat
unele pe altele, obținând astfel informații corecte, obiective, concrete. Finalizarea
cercetării s -a realizat prin:
• analiza, interpretarea și sintetizarea datelor experimentale;
• compararea rezultatelor obținute prin experimentare, între etapa evaluării inițiale
și cea a evaluării finale;
• verificarea ipotezei;
• confruntarea rezultatelor cercetării cu obiectivele acesteia, rezultate din ipoteza
generală;
• cuprinderea datelor în prezenta lucrare științifică; implementarea cercetării și
evaluarea rezultatelor.
Pentru a respecta caracterul obiectiv al cercetării m -am ghidat după
următoarele cerințe ped agogice:
• înregistrarea corectă și fidelă a datelor;
• investigarea unui număr suficient de cazuri;
• asigurarea cadrului natural al situațiilor pedagogice de investigație;
• folosirea îmbinată a datelor și a metodelor de investigație din surse directe și
indirecte;
• reluarea acțiunii de prelucrare și interpretare a datelor înainte de stabilirea
concluziilor finale;
• folosirea mijloacelor tehnice moderne.

55
Cеrcеtărilе carе vizеază vârѕta preșcolară рrеzintă рrοblеmеlе dе adaрtarе la
cеrințеlе și activitaț ilе grădiniței în funcțiе dе aѕреctеlе рѕihοfiziοlοgicе și ѕοciο -afеctivе
intеlеctualе. Ѕе cοnѕtată că activitatеa desfășurată de copii în grădiniță se constituie ca ο
рutеrnică imрlicarе a реrѕοnalității în viața ѕοcială, carе ѕе manifеѕtă рrin tеndințе ș i
intеrеѕе nοi, cеntratе ре рrοcеѕеlе dе tranѕmitеrе dе cunοștințе, рrin ѕtabilirеa unοr rеlații
cοlеgialе cu alți cοрii din grupă, dar și рrin imрlicarеa rеѕрοnѕabilă a cadrului didactic carе
mοdеlеază ѕuflеtul și mintеa copilului mic. Chiar dacă la vârѕ ta preșcolară реrѕοnalitatеa
cοрiilοr еѕtе în fοrmarе, rеlația tеmреramеntului cu caractеrul ѕе manіfеѕtă ca trăѕăturі
рѕіhο -іndіvіdualе și se cοnѕtіtuіе ѕub іnfluеnța cοndіțііlor gеnеralе dе mеdіu, dе vіață șі dе
еducațіе. Εѕtе rеcunοѕcut faрtul că trăѕăt urіlе tірοlοgіcе nu dеtеrmіnă vοlumul, dіrеcțіa șі
еfіcіеnța aрtіtudіnіlοr șі caрacіtățіlοr, cі ѕе cοnѕtіtuіе ѕub іnfluеnța mеdiului șі în cadrul
cοndіțііlοr dе еducațіе.
Succеsul unеi acțiuni dерindе dе mοtivarеa intеriοară, dе еducarеa vοințеi, dе
dеzvο ltarеa caрacității реntru învățarе, dе aрtitudinilе реrsοnalе alе cοрiilοr. Rеalizarеa
еducațiеi la vârsta рrеșcοlară vizеază dеzvοltarеa acеstοr calități vοlițiοnalе, fiind οbiеc tivе
alе curriculum -ui οficial.
În cadrul activității la grupă, am οbsеrvat c ă în οbținеrеa rеzultatеlοr un rοl imрοrtant
îl au рrеοcuрărilе ре carе cοрiii lе au în afara рrοgramului șcοlar, cunοștințе, рricереri sau
dерrindеri dοbânditе invοluntar, adică cеlе aрarținând curriculum -ui ascuns. Ρеntru ca
acеst рοtеnțial ascuns să fiе рus în valοarе еstе nеcеsar ca în grădiniță să se crееzе cοndiții
οрtimе dе afirmarе a individualității fiеcărui cοрil, în situații реrsοnalizatе dе învățarе.
Fοlοsirеa în activitatеa didactică a unοr divеrsе mеtοdе și рrοcеdее activ -рarticiрativе,
crеar еa unοr situații dе învățarе bazatе ре autοnοmia intеlеctuală și acțiοnală a copiilor,
stimularеa imaginațiеi crеatοarе, a рοtеnțialului lοr crеatοr, a gândirii criticе, dar și a
gândirii divеrgеntе cеntrată ре stratеgii еuristicе, cοnstituiе mοdalități еf iciеntе dе
comportamente care contribui e la educarea moral -civică .

4.5. PREZENTAREA DATELOR, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

• Realizarea evaluării inițiale

56
În evaluarea inițială pentru educația moral -civică la preșcolari, am avut în vedere
cerințele Programei activităților din grădiniță. La nivelul învățământului preșcolar, în plan
comportamental, copiii trebuie să aibă formate următoarele capacități:
Obiective cadru:
• „Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate;
• Educarea abi lității de a intra în relație cu ceilalți;
• Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini
pozitive față de sine și față de ceilalți;
• Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă);
• Dezvolta rea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității”
(Programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii. Curriculum pentru
Învățământ preșcolar 3 -6 ani, domeniul Om și societate).
În vederea cunoașterii nivelului de înțe legere, operare și aplicare a normelor de
comportament civic, am aplicat teste având următoarele obiective:
Obiective:
• Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește:
grădiniță, grupul de joacă, familie;
• Să negocieze și să p articipe la decizii comune;
• Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu
norme prestabilite și cunoscute;
• Să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea
autocontrolului;
• Să răspundă adecvat verbal sau comportamental, la cerința formulată.
Itemi:
• Desenează cel puțin doi prieteni -2 puncte ;
• Colorează doar personajele pozitive -2 puncte;
• Expune cu propriile cuvinte, utilizând limbajul corect, fluent, expresiv, o situație în
care s -a realizat o faptă b ună – 1 punct;
• Identifică toate situațiile în care copiii din imagini realizează o faptă bună – 3
puncte;
• Găsesc un alt final al poveștii, în care iezii să nu fie mâncați de lup – 2 puncte.
Durata activității:
• 30 – 35 minute/activitate

57
Notare:
• A comporta ment atins pentru punctaj între 9 și 10 puncte;
• D comportament în dezvoltare pentru punctaj între 6 și 8 puncte;
• S necesită sprijin pentru punctaj mai mic de 6 puncte;

• Concluzii formulate în urma evaluării inițiale:
Prin test ele aplicate am urmărit să cunoaștem care este atitudinea copiilor despre
comportarea unor personaje redate prin desen, poziția pe care aceștia o ocupă în sfera
prieteniei (le -am cerut să -și deseneze prieten ii, iar verbal am aflat care este fiecare
membru în desen, raportând cele redate în desen cu testul de cunoaștere psihologică).
Totodată, prin evaluare diagnostic inițială a nivelului de operare cu normele de
comportament civilizat, am identificat și fact orii socio -culturali din familie. De asemenea,
am urmărit să identific ăm copiii care recunosc un comportament pozitiv, când este redat în
antiteză cu cel negativ, precum și deprinderile de exprimare verbală. (Anexa 1)
Rezultatele obținut e la evalu area inițială la grupa experimentală
Grupa mijlocie B :
23 copi i înscriși, 23 copi i prezenți,
• 4 copii comportament atins – capacitate a maximă (au obținut 10 puncte) – 17,4%
• 12 copii capacitate med ie – comportament în dezvoltare – 52,2%
• 7 copii necesită sprijin – 30,4%
Centralizarea datelor obținute la evaluarea inițială de la cele două grupe implicate în
cercetare se prezintă astfel:
Grupa experimentală – evaluare inițială
Rezultate
exprimate
procente Nr. copii
comportament
atins Nr. copii
compo rtament
în dezvoltare Nr. copii care
necesită
sprijin Total copii
4 12 7 23
% 17,4% 52,2% 30,4% 100%
Rezultatele obținute la evaluarea inițială la grupa de control

Grupa mijlocie A :
23 copi i înscriși, 23 copi i prezenți,
• 5 copii comportament atins – capacitate a maximă (au obținut 10 puncte) – 21,7 %
• 10 copii capacitate med ie – comportament în dezvoltare – 43,5 %
• 7 copii necesită sprijin – 34,8 %

58

Grupa de control – evaluare inițială

Rezultate
exprimate
procente Nr. copii
comportament
atins Nr. copii
comportament
în dezvoltare Nr. copii care
necesită
sprijin Total copii
5 10 8 23
% 21,7 % 43,5 % 34,8 % 100%

Din datele sintetizate în urma evaluării inițiale la cele două grupe , rezultă că la
probele inițiale rezultatele sunt echilibrate. Nivelul com portamentului atins înregistrează
un mic avans la grupa de control, respectiv 4.3%, în timp ce pentru comportamentul în
dezvoltare grupa experimentală are un avans de 8,7%. Numărul copiilor care necesită
sprijin înregistrează aproximativ o treime din total ul copiilor, pentru fiecare grupă
participantă la experiment. Compara tiv, cele două grupe au obținut la evaluarea inițiala
următoarele rezultate:

Fig. 3.2 Reprezentare grafică comparativă evaluare inițială

Realizarea evaluării formative
Evaluarea formativă (continuă), realizează verificări sistematice pe parcursul
programului, pe secvențe mai mici, oferind cadrului didactic posibilitatea de verificare a
tuturor copiilor și a întregii materii de studiu (privind elementele esențiale ale
conținutului). Această modalitate de verificare vizează evaluarea rezultatelor și a
procesului care le -a produs, în vederea ameliorării acestuia, scurtând mult intervalul
dintre evaluarea rezultatelor și perfecționarea activității: „Eval uarea randamentului școlar

59
constituie o componentă constantă a activității didactice, integrată structural și funcțional
în această activitate. În didactica modernă, evaluarea este considerată parte integrantă a
procesului de învățământ, furnizând în primul rând, cadrelor didactice informaț iile
necesare desfășurării optime a acestui proces. A evalua rezultatele școlare înseamnă a
determina măsura în care obiectivele procesului de învățământ au fost realizate, precum și
eficiența strategiilor didactice utilizate. Astfel, evaluarea facilitează reglarea și
autoreglarea procesului de învățământ, informația urmând o cale inversă de la efecte la
cauze, de la ieșire la intrare ” (Dumitriu, 2009 , p. 103). Prin evaluarea continuă se
realizea ză c ompararea rezultatelor copi ilor cu obiectivele concrete, operaționale și
înregistrarea progreselor obținute pe parcursul programului. În același timp, exercită
funcția de constatare a rezultatelor și sprijinirea continuă a copiilor de -a lungul
progr amului printr -o apreciere mai nuanțată, generează relații de cooperar e între cadrul
didactic și copi i și dezvoltă capacitatea de autoevaluare la aceștia. Prin această formă de
evaluare se diminuează timpul utilizat pentru evaluare, sporind disponibilită țile de timp
pentru instruire -învățare. Conform cerințelor programei, „Evaluarea reprezintă o
componentă organică a procesului de învățământ. Se recomandă cu prioritate metode
moderne de evaluare precum: observarea sistematică a comportamentului elevil or,
centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice
achizițiile copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini în
contexte firești, sincretice, adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se
realizeze prin raportare la competențele specifice, evitându -se comparațiile între copii. De
asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strat egiilor de predare, pentru o
mai bună adecvare la particularitățile indivi duale și de vârstă ale preșcolarilor. Procesul de
evaluare valorifică și experiențele de învățare, respectiv competențele dobândite de către
copii în contexte nonformale sau informale. Rezultatele copi ilor vor fi înregistrate,
comunicate și discutate cu pă rinții. În întreaga activitate de învățare și evaluare va fi
urmărit, încurajat și val orizat progresul fiecărui copil “ (Programa activităților instructiv –
educative în grădinița de copii. Curriculum pentru Învățământ preșcolar 3 -6 ani ).
Activitatea de e ducație civică devine eficientă dacă se folosesc mijloace și procedee
didactice care să -i implice pe copiii preșcolari în propria formare, iar activitățiel să fie
concepute astfel încât să participe cu plăcere la ele. Astfel, prin metoda pr oiectelor la
vârste timpurii ne -am propus evaluare a dezvoltării relaționării copi ilor, implicarea în
activitatea de grup, folosirea unui limbaj adecvat cu colegii din grupa de lucru,
manifestarea toleranței și acorda rea sprijinului prin încurajare: „Din punct de ve dere

60
educativ, se impun cu nece sitate explicații acordate copiilor asupra modului în care
comportamentul lor îi afectează pe cei din jur, fapt care le deschide o nouă viziune asupra
lumii și a regulilor ei. Majoritatea teoreticienilor care abordează problema dezvoltării
morale punctează ca deosebit de importantă explicarea felului în care regulile morale
protejează oamenii. Luarea în calcul a perspectivei celuilalt constituie, după cum se știe, un
aspect semnificativ al teoriei lui Kohlberg despre judecata mor ală” (Jeder, 2004, p. 57). În
activitatea cu copiii preșcolari este importantă stimularea colaborării, a in teresului și
motivației acestora prin organizarea unor activități de învățare variate, adaptate nevoilor
indivi duale ale fiecărui preșcolar.
Dacă d in punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă
particularitățile de vârstă și cele individuale ale copiilor, ținând seama de faptul că modul
de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți
copiii, atunci putem spune că preșcolarilor le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare și
manifestare a personalității.
Metoda proiectelor
Metoda proiectelor este strategia didactică des folosită pentru verificarea și
structurarea cunoștințel or. Se axează pe aplicarea practică a cunoștințelor acumulate,
stimulând copiii să caute răspunsuri la întrebările care -i preocupă. Temele se aleg ținându –
se seam a de particula ritățile de vârstă și nevoile de cunoaștere ale copiilor. Prin harta
proie ctului se stabilesc obiectivele operaționale, resursele materiale și umane. Cadrul
didactic are rolul de coordonator al întregii activități educative, implicând totodată și
părinții. Se pune mare accent pe interdisciplinaritate, asigurând astfel structura rea
cunoștințelor însușite la mai multe materii, precum și cele pe care le dețin din familie.

Tema proiectului: Comportarea civilizată
Motivarea alegerii temei:
Fiecare copil așteaptă să fie descoperit, apreciat și înconjurat cu atenție . Ei trebuie
sensibilizați în legătură cu ceea ce este frumos și bun în lumea aceasta, trebuie să fie
conștientizați de importanța comportării civilizate pentru cei din jurul lor, dar și pentru
propria imagine. Comportamentul civilizat aduce satisfacții deoarece cei din jur le acordă
mai mare încredere și respect celor care îi tratează cu respect, înțelegere și încredere. Știm
prea bine că nimic nu este mai prielnic decât exemplul. Activitatea de colectare a datelor
pentru proiect am realizat -o prin di verse jocuri, făcând apel la ipoteza lucrării, potrivit
căreia: Dacă în grădiniță și familie există o comunicare corectă cu copiii în plan

61
comportamental, atunci comportamentul moral -civic în grădiniță va fi apreciat de colegi
prin gradul de popularitate în grupul clasei
Obiectivul general :
Dezvoltarea abilităților comportamentale și socio -emoționale ale copiilor de vârstă
preșcolară, ca premisă a susținerii dezvoltării educației moral -civice în etapa școlară care
urmează.
Obiectivele operaționale :
O1: Să experimenteze în cadrul programului educațional specific unele tehnici și
strategii de formare a comportamentelor morale și socio -emoționale adecvate;
O2: Să își corecteze unele comportamente indezirabile care se pun în evidență în
unele momente ;
O3: Să fie favorizate și dezvoltate abilitățile socio -emoționale ale copiilor
preșc olari;
O4: Să coopereze și să comunice în cadrul jocurilor;
O5: Să manifeste interes și motivație pentru descoperire și aplicarea cuno ștințelor
însușite în contexte diferite;
Resurse:
• Materiale: biblioteca clasei, fișe de lucru, CD –uri;
Postere cu:
– imagini reprezentând situații de comportament ale copiilor sau ale pe rsonajelor
unor povești;
– texte cu ghicitori, glume;
• Umane: copiii grupei, părinții interesați;
• Temporale – o săptămână ;
• Procedurale: observarea spontană și dirijată, jocul didactic, jocul de rol, explicația,
povestirea, lucrul în echipă, exercițiul practic, învățarea prin descoperi re;
Durata proiectului:
• săptămână
Harta proiectului:
• realizată cu copiii și afișată în sala de grupă;
Conținutul și activitățile propuse:
• Înființarea unei mini -album în sala de clasă, cu imagini care surprind comportarea
civilizată;

62
• Vizionare CD cu întâmplări relevante pentru comportare;
• Realizarea unor interviuri imaginare cu personajele din poveștile cunoscute despre
comportamentul pe care l -au avut în povești (Pinocchio, lupul, vulpea, ursul
cafeniu, Alice, ș.a ).;
• Creații literare pentru co pii: Cățelușul șchiop, Nu numai la grădiniță, Fapte bune,
ș.a.;
• Joc de rol;
• Brainstorming – „De ce este bine să ne comportăm civilizat?”
• Realizarea unui poster cu regulile grupei . (Anexa 2)

Concluziile proiectului
Pentru realizarea proiectului am stabilit inventarul de activități pentru o săptămână.
Categoriile de activități planificate au răspuns cerințelor Programei preșcolare. Am selectat
mijloacele de realizare în așa fel încât temele să fie cât mai atractive, pentru planificarea
activități lor pe durata desfășurării proiectului. Pe parcursul desfășurării proiectului copiii
și-au îmbogățit volumul de cunoștințe despre ce înseamnă să fii civilizat. În vederea
atingerii obiectivelor propuse în cadrul activităților de predare -învățare, am ales calea cea
mai eficientă pentru informarea și formarea unor deprinderi de comportare civilizată.
Metodele de eficientizare a activităților favorizează însușirea cunoștințelor, formarea de
priceperi, deprinderi, atitudini si aptitudini.
Conținuturi/activități de învățare
Ca activități de învățare am utilizat:
• jocul didactic;
• jocul de rol;
• lectura realizată în grădiniță;
• lecturi ale părinților;
• repovestiri;
• dramatizări;
• convorbiri;
• activități de creație/artistico -plastice (desene, colaj e);
Am ales ca texte suport creații reprezentative pentru copilăria mică, cum ar fi:
Ciuboțelele ogarului, de Călin Gruia ; Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă; Cei
trei purceluși, poveste populară, Pinocchio, de Carlo Collodi, poezia Fapt e bune, ș.a .

63
Metode și tehnici de evaluare:
• joc didactic;
• povestire;
• carnaval cu personaje pozitive din poveștile discutate;
• expoziție cu lucrările realizate: colaje, desene, măști confecționate;

• Realizarea evaluării finale
Am realizat evaluarea final ă folosindu -mă de chestionar. Un chestionar l -am aplicat
părinților și unul copiilor. Prin aceste chestionare am urmărit identificarea gradului de
operare în situații concrete cu normele de comportare civilizată, dar și percepția privind
creșterea populari tații în rândul colegilor prin adoptare a unui comportament civilizat.
În chestionar folo sim următoarea notație: R1: pentru primul răspuns de la fiecare
întrebare, R2; pentru al doilea răspuns din întrebare (a doua opțiune); R3, R4, R5, fiecare
pentru opțiunea cronologică a întrebării .
Chestionarul aplicat copiilor ( Anexa 3) și răspunsurile primite, exprimate numeric și
procentual, sunt următoarele:
1) Te joci cu jucăria ta preferată. Un coleg vine și -ți ia jucăria, fără să ți -o ceară. Ce
faci?
R1: Îm i recuperez jucăria smulgândui -o = 0 răspunsuri
R2: Îi cer politicos să mi -o înapoiez e = 14 răspunsuri = 60,8 %
R3: Îl conving să ne jucăm împreună = 6 răspunsuri = 26 %
R4: Solicit edu catoarei să -mi facă dreptate = 3 răspunsuri = 13 %
Centralizarea răspu nsurilor primite și exprimarea lor procentuală arată evoluția
comportamentului copiilor după activitățile de educare a comportamentului civic -cotidian.
Varianta de
răspuns grupa
experimentală Procente Grupa control Procente
R1 0 0% 3 13%
R2 14 60,8% 10 43,4%
R3 6 26% 4 17,3%
R4 3 13% 6 26%
Total 23 100% 23 100%
Tabel 1: Centr alizare răspunsuri întrebarea 1
Analizând comparativ rezultatele înregistrate de cele două grupe de preșcolari
implicate în cercetare, se observă faptul că la grupa experim entală, respectiv grupa mijlocie
B, se înregistrează un procent mai mare la comportamentele civic -cotidiene, față de grupa

64
de control. La grupa experimentală, activitățile derulate în scopul stimulării abilităților
civic -cotidiene au fost eficiente.
Repre zentarea grafică comparativă pune în evidență diferențele între cele două
grupe de preșcolari.

Fig. 3.3 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 1
2) Ești la intrarea în clasă împreună cu o colegă. Cum procedezi?
R1: Desch id ușa și o poftesc să intre = 17 răspunsuri = 73,9 %
R2: Intru fără să privesc în jur = 4 răspunsuri = 17,3%
R3: Mă înghesui odată cu colega mea = 0
R4: Nu știu ce aș face = 2 răspunsuri = 8,7 %
Prin această întrebare am urmărit să identifi căm în ce măsură comportamentele civic –
cotidiene sunt aplicate în mod independent, adică devin automatisme. Astfel, pentru grupa
experimentală rezultatele obținute la R1 ( Desch id ușa și o poftesc să intre) înregistrează un
procent de 73,9%, în timp ce pent ru grupa de control procentul este de doar 47,8%.
Diferența dintre aceste rezultate este unul semnificativ, respectiv de 26,1%. Întrebarea 2
confirmă eficiența activităților de educare a abilităților civic -cotidiene a preșcolarilor.
Varianta de
răspuns grupa
experimentală Procente Grupa control Procente
R1 17 73,9 % 11 47,8 %
R2 4 17,3 % 6 26%
R3 0 0 % 4 17,3%
R4 2 8,7 % 2 8,7 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 2 : Centralizare răspunsuri întrebarea 2

65
În reprezentare grafică, rezultatele obținute s e prezintă astfel:

Fig. 3.4 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 2
3) Ești în timpul servirii mesei la grădiniță. Cum procedezi?
R1: Aștept până ce toți colegii au mâncarea în față = 16 răspunsuri = 69,5 %
R2: Mănânc fără să aștept = 5 ră spunsuri = 21,7 %
R3: Mă grăbesc ca să am mai mult ti mp = 2 răspunsuri = 8,7 %
R4: Nu respect regulile = 0 răspunsuri = 0 %
Rezultatele înregistrate la cea de -a treia întrebare sunt cuprinse în următoarea centralizare:
Varianta de
răspuns grupa
expe rimentală Procente Grupa control Procente
R1 16 69,5 % 11 47,8 %
R2 5 21,7 % 5 21,7 %
R3 2 8,7 % 5 21,7 %
R4 0 0 % 2 8,7 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 3: Centralizare răspunsuri întrebarea 3
Comportarea civilizată trebuie să devină normalitate , indiferent de situația cotidiană.
Astfel, nu este suficient să -i învățăm pe copii să salute politicos persoanele mai în vârstă
pentru a primi laude și complimente . Politețea și bunul simț trebuie să devină parte din
comportarea cotidiană. Acesta ar fi un ul dintre motivele pentru care am considerat
necesară chestionarea unei situații de comportament în timpul servir ii mesei. Copiii din
grupul experimental au format comportamentul civic adecvat, în procent de 69,5%, față de
47,8 înregistrat de grupa de cont rol.
Reprezentarea grafică comparative este elocventă.

66

Fig. 3.5 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 3
4) Te joci în curte cu ceilalți copii. Unul cade și se lovește. Cum reacționezi?
R1: Îl ajut s ă se ridice și îl încurajez = 20 răspunsuri = 86,9 %
R2: Îmi continui joaca = 2 răspuns = 8,7 %
R3: Râd de el că a căzut = 0
R4: Nu mă interesează ce li se întâ mplă altora = 1 răspuns = 4,3%
Educarea atitudinii morale de altruism trebuie începută încă de la grădiniță, pentru a deveni
comportament în etapele următoare. Astfel, la presupunerea că n copil cade în curt e și se
lovește, copiii din grupa experimentală au optat pentru varianta Îl ajut să se ridice și îl
încurajez în procent de 86,9%, în ti mp ce copiii din grupa de control înregistrează un
procent de 43,4%; deci se situează la jumătatea primului procent.
Varianta de
răspuns grupa
experimentală Procente Grupa control Procente
R1 20 86,9 % 10 43,4 %
R2 2 8,7 % 8 34,8 %
R3 0 0 % 1 4,3 %
R4 1 4,3 % 4 17,3 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 4: Centralizare răspunsuri întrebarea 4
În reprezentare grafică procentuală r ezultatele obținute la cea de -a patra întrebare se
prezintă astfel:

67

Fig. 3.6 Reprezentare grafic ă comparativă întrebarea 4
5) Expresiile: „te rog” și „mulțumesc” le folosești pentru că:
R1: Așa te -au educat parinții = 10 răspunsuri = 43,4 % R2:
Știi că dacă ești politicos ești apreciat de ceilalți copii și de cunoscuți = 11 răspunsuri =
47,8 %
R3: Le folosesc doar cu adulții = 2 răspunsuri = 8,7 %
R4: Le folosesc foarte rar = 0
Varianta de
răspuns grupa
experimentală Procente Grupa control Procente
R1 10 43,4 % 9 39 %
R2 11 47,8 % 5 21,7 %
R3 2 8,7 % 7 30,4 %
R4 0 0 % 2 8,7 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 5 : Centralizare răspunsuri întrebarea 5
Comportarea ci vic-cotidiană este reprezentată atât ce atitudinea în anumite situații,
de reacțiile umane, dar și de modul de adresare și de răspuns. Prin ultima întrebare a
chestionarulu i adresat copiilor am urmărit să identificăm gradul în care copiii grupelor
mijlocii folosesc expresiile te rog și mulțumesc . Alegerile făcute de copiii din grupa
experimentală înregistrează cel mai mare procent pentru varianta Știi că dacă ești politicos
ești apreciat de ceilalți copii și de cunoscuți , cu un procent de 47,8%, urmat ă de prima
variant, adică Așa te -au educat parinții , în procent de 43,4%. La grupa de control cel mai
mare procent este atribuit primei variante, cu un procent de 39%.

68

Fig. 3.7 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 5
Răspunsurile primite de la copii la chestionarul aplicat denotă faptul că procentul
cel mai mare este înregistrat de răspunsurile care vizează comportamente pozitive. Copiii
au comportamente moral -civice speci fice vârstei preșcolare. Educația moral -civică se
realizează atât în grădiniță, cât și în familie. Αșa duрă cum еstе binе -cunοscut, f amilia еstе
cеl dintâi cadru sοcial dе carе fiеcarе cοрil arе nеvοiе, fiind mеdiul cеl mai рriеlnic реntru
dеzvοltarеa și dеsăvârșirеa ființеi umanе. În cadrul familiеi cοрilul simtе siguranță, liniștе,
afеcțiunе, sеninătatе, carе cοnstituiе ο atmοsfеră рriеlnică реntru dеzvοltarеa nοrmală și
еcһilibrată și imрlicit un cadru nοrmal реntru adaрtarеa la cеrințеlе grădiniței. Ѕе
еvidеnțiază aѕtfеl rοlul familiеi în еducația cοрilului. Рână la intrarеa cοрilului în grădiniță,
рărinții ѕе οcuрă dе acеѕta реntru a -i fοrma dерrindеri și cοmрοrtamеntе mοralе,
cοmрrimatе, dе οbicеi în еxрrеѕia cеi șaрtе ani dе acaѕă .

Chestionarul aplicat părinților ( Anexa 4) și răspunsurile primite sunt următoarele:
1) Cât de importantă vi se pare educația moral -civică pentru educarea copiilor în
grădiniță?
R1: Foarte importantă 
R2: La fel de importantă ca și celelalte activități 
R3: Copiii sunt prea mici pentru a fi educați moral -civic
R4: Nu știu, nu răspund

69
Varianta de
răspuns Părinți grupa
experimentală Procente Părinți g rupa
control Procente
R1 12 52,2 % 9 39 %
R2 8 34,8 % 5 21,7 %
R3 2 8,7 % 7 30,4 %
R4 1 4,3 % 2 8,7 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 6: Centralizare răspunsuri întrebarea 1 părinți
Răspunsurile primite la această întrebare arată că părinții copiilor grupei
experimentale consideră că educația moral civică este foarte importantă, în procent de
52,2%, în timp ce părinții grupei de control aleg această variantă de răspuns în procent de
39%. Această diferență de apreciere a educației moral -civice între părinții celor două grupe
implicate în cercetare apare în urma implicării părinților copiilor din grupa experimenta lă
în activitățile extracurriculare organizate pe teme de educație civică. Deci, implicarea
părinților copiilor în activitățile organizate de grădiniță contribuie la cunoașterea directă a
importanței formării civic -cotidiene a copiilor de la cea mai fraged ă vârstă. Reprezentarea
grafică a datelor obținute evidențiază diferențele de opinie ale părinților celor două grupe.

Fig. 3.8 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 1 părinți
2) Sunteți cu copilul într -un market. Acesta insistă să -i cumparați o jucăr ie. Cum
reacționați?
R1: Dacă nu am stabilit de acasă acest lucru, nu i -o cumpăr 
R2: Îl conving că nu îi este necesară 
R3: Cedez insistențelor
R4: Nu știu, nu răspund

70
Varianta de
răspuns Părinți grupa
experimentală Procente Părinți grupa
control Procente
R1 13 56,5 % 9 39 %
R2 8 34,8 % 7 30,4 %
R3 1 4,3 % 5 21,7 %
R4 1 4,3 % 2 8,7 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 7: Centralizare răspunsuri întrebarea 2 părinți
Prin această întrebare am urmărit să identificăm cât de consecve nți sunt părinții
când se apelează la autoritate. Este cunoscut faptul că actualii părinți se implică sporadic în
educarea comportamentului propriilor copii, folosindu -se de respectarea copiilor conform
drepturilor, dar fără nicio obligație. Părinții care au fost cooptați în activitățile de educație
civică a copiilor, vor avea în vedere respectarea unor comportamente civic -cotidiene în
toate împrejurările, pe când cei care se simt obligați de statutul de părinți să -i ofere
copilului tot ce își dorește vor c eda cu ușurință insistențelor copilului în detrimental
comportamentului civic. Datele obținute se regăsesc și în reprezentarea grafică
procentuală.

Fig. 3.9 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 2 părinți
3) Copilul dorește să -l duceți în parcul de j oacă. Când ajungeți acolo este nemulțumit
și vrea să mergeți să se plimbe cu rolele. Cum procedați?
R1: Discut cu el despre alegerea făcută init ial 
R2: Nu îl ascu lt; neglijez cerere
R3: Cedez insistențelor și mergem după ro le, ca să nu -l supăr
R4: Îl cert spunându -i că nu face ce vrea 

71
Varianta de
răspuns Părinți grupa
experimentală Procente Părinți grupa
control Procente
R1 14 60,8 % 9 39 %
R2 6 26 % 9 39 %
R3 3 13 % 4 17,3 %
R4 0 0 % 1 4,3 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 8: Centralizare răspunsuri întrebarea 3 părinți
Cea de -a treia întrebare a chestionarului adresat părinților pune în evidență relația
părinților cu copiii. Prin modul de relaționare părinți -copii se poate educa stima de sine la
copii încă de la g rădiniță. Observăm că părinții copiilor din grupul experimental acordă cel
mai mare procent primei alegeri, respectiv aceea că părinții discută cu copilul despre
alegerea făcută initial (60,8%), față de rezultatele obținute în grupul de control (39%).
Repr ezentarea grafică procentuală este următoarea:

Fig. 3.10 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 3 părinți
4) Sunteți împreună cu copilul în vizită la bunici. Acesta devine neastâmparat; face o
serie de obrăznicii. Cum procedați?
R1: Îi atrag aten ția în mod discret 
R2: Strig la el făcându -i observaț ii în fața familiei 
R3: Neglijez comp ortamentul copilului
R4: Îl rog pe soț/so ție să -l potolească 
Atitudinea părinților față de comportamentul copiilor în situații de criză este
ilustrată de rez ultatele înregistrate la cea de -a patra întrebare. Chiar dacă incidentul se
produce în familie, opinia părinților trebuie să fie una constructivă . Prin comunicare
corespunzătoare copiilor li se formează comportamente civic -cotidiene.

72
Varianta de
răspuns Părinți grupa
experimentală Procente Părinți grupa
control Procente
R1 16 69,5 % 9 39 %
R2 1 4,3 % 9 39 %
R3 3 13,1 % 4 17,7 %
R4 3 13,1 % 1 4,3 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 9: Centralizare răspunsuri întrebarea 4 părinți

Fig. 3.11 Repreze ntare grafică comparativă întrebarea 4 părinți
5) Cât de importantă vi se pare comportarea civilizată a copilului dumneavoastră
pentru creșterea gradului de popularitate în rândul colegilor din grădiniță?
R1: Foarte importantă 
R2: Puțin importantă 
R3: Deloc importantă
R4: N u cunosc, nu răspund
Varianta de
răspuns Părinți grupa
experimentală Procente Părinți grupa
control Procente
R1 19 82,6 % 11 47,8 %
R2 2 8,7 % 5 21,6 %
R3 0 0 % 4 17,6 %
R4 2 8,7 % 3 13 %
Total 23 100% 23 100%
Tabel 10 : Centralizare răspunsuri întrebarea 5 părinți
Rezultatele obținute la această întrebare denotă faptul că părinții copiilor din grupa
experimentală apreciază comportamentul civilizat al copiilor și ca modalitate de afirmare
în grupul clasei. Procentul obți nut pentru prima alegere, respectiv cea prin care
comportarea civilizată a copilului pentru creșterea gradului de popularitate în rândul

73
colegilor din grădiniță este foarte importantă, înregistrează 82,6%, față de 47,8% cât
înregistrează aceeași alegere în cazul părinților din grupul de control.
În reprezentare grafică centralizată, răspunsurile primite se prezintă astfel:

Fig. 3.12 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 5 părinți

Răspunsurile primite de la părinți în urma chestionarului aplicat d enotă faptul că
aceștia sunt interesați de educația moral -civică a copiilor, încă de când frecventează
grădinița. Procentul cel mai mare este înregistrat de răspunsurile care vizează
comportamente pozitive, specifice vârstei preșcolare. Putem afirma că edu cația moral –
civică se realizează atât în grădiniță, cât și în familie, nu doar la nivel declarativ, ci și în
mod practic. F amilia еstе cadrul sοcial în carе fiеcarе cοрil arе oportunitatea formarii, fiind
mеdiul cеl mai рriеlnic реntru dеzvοltarеa și dеsă vârșirеa ființеi umanе. Siguranța,
liniștеa, afеcțiunеa, necesare реntru dеzvοltarеa nοrmală și еcһilibrată sunt asigurate de
părinții actuali, într -un număr tot mai mare în mediul urba n, dar și în cel rural.
Cunoașterea trăsăturilor de personalitate a le copiilor prezintă o importanță
deosebită pentru rezultatele activității acestora. Comportamentul este una dintre trăsăturile
personalității care influențează randamentul școlar și stima de sine, atât la nivel individual,
cât și în cadrul colectivului d e copii. Se cunoaște funcția educativă a aprecierilor, faptul
că un sistem de evaluare poate stimula sau poate frâna dezvoltarea unei motivații
puternice față de comportarea în societate. Interesul copilului pentru o activitate se reflectă
în plăcerea de a o realiza și amplifica, iar sentimentul de sastisfacție pentru rezultatele
obținute este major și hotărâtor pentru a ctivitatea viitoare. Relațiile dintre copii î n cadrul
grupei, dintre cadrul didactic și ei, influențează randamentul, exprimarea dorinței de a se
autodepăși a copiilor. Cooperarea cadrului didactic cu copiii, încrederea pe care o

74
manifestă față de aceștia, atitudinea apropiată și în același timp exigentă, sunt elemente
care favorizează manifestarea unui comportament civic apr eciat de ceilalți.

Analiza comparativă a rezultatelor și evaluarea progreselor
Pentru formarea unei imagini de sine pozitivă este nevoie de o întărire pozitivă a
activităț ilor de joc ale copiilor, obișnuirea lor cu responsabilități și cu de prinderea de a lua
anumite decizii, stimularea oricărei inițiative ce vine din partea copilului. Relația părinților
cu copiii în planul comunicării trebuie să fie una foarte bună și astfel, d acă în grădiniță și
familie există o comunicare corectă cu copiii în plan comportamental, atunci
comportamentul moral -civic în grădiniță va fi apreciat de colegi prin gradul de
popularitate în grupul clasei
Chiar dacă un copil greșește, educatoarea trebuie să găsească un ton potrivit de a
explica, fără a -l jigni s au minimaliza eforturile. Este de preferat să avem o formulare de
acceptare, dar cu sugestia care să îndrepte atitudinea sau comportamentul. De exemplu,
este recomandabil să se folosească formulări de genul: Este bine și așa, dar …. în locul
formulei Nu es te bine. „Educația autentică trebuie să plece întotdeauna în opera de
modelare a naturii umane de la cunoașterea diversității caracteristicilor și forțelor pe care le
posedă fiecare copil, elev sau individualitate în parte. Cunoașterea structurii și dinami cii
caracteristicilor personalității, a nivelului de dezvoltare intelectuală, emoțională, atitudinală
constituie, de fapt, piatra unghiulară a oricărui proces educațional care își propune
formarea dirijată a omului, influențarea modului său de comportare, adaptare și integrare în
viața socială ” (Dumitriu, 2004 , p.6). Pentru a educa stima de sine în sensul creșterii acestui
comportament, în cadrul activității la grupă se impune crearea unor condiții optime de
afirmare a potențialului individualității fiecăru i copil în situații personalizate sau
socializate de învățare.
Un alt aspect foarte important în activitatea cu copiii este acela de a nu face
comparații între copii. Copilul are nevoie de aprecierea noastră pentru ceea ce face el, nu
de o raportare a acțiunilor lui la un alt coleg. De asemenea, acest aspect al evitării
comparațiilor trebuie cunoscut și de familiile copiilor. A -l compara pe un copil cu unul
dintre frați reprezintă o greșeală pedagogică care poate avea repercursiuni în plan
emotional, d ându -i copilului neîncredere și alterând relațiile între frați. Dacă dorim o
comparație este recomandat să comparăm copiii cu ei înșiși în perioade diferite, pentru a le
sprijini eforturile. Orice comparație trebuie să aibă caracter stimulativ, copilului să i se
aprecieze progresele.

75
În activitatea cu copiii, mai ales în cazul celor care prezintă o stimă de sine scăzută,
se recomandă stimularea pozitivă, întărirea motivației și a încrederii în propriile forțe,
precum și reluarea unor anumite activităț i în vederea consolidării achizițiilor dobândite.
Dintre atitudinile care duc la stimularea stimei de sine și educarea unui comportament
civic, în cazul copiilor de vârstă preșcolară, amintim:
• Să fie integrați în activitate, în mod participativ, toți copii i;
• Să evidențiem aspectele pozitive și să le menționăm;
• Să creem posibilități și opțiuni de manifestare ori de câte ori este posibil;
• Să oferim recompense;
• Copiilor timizi, să le trasăm responsabilități care să -i mobilizeze și să le asigure
recunoștința co legilor (să împartă fișele, să ducă anumite materiale la alte grupe
ș.a.);
• Să facem aprecieri pozitive privind ținuta vestimentară, aranjarea lucrurilor, ș.a.,
știind că la această vârstă copiii au nevoie de apreciere, iar cei timizi în mod
deosebit;
• Cerin țele să respecte particularitățile de vârstă și individuale ale copilului;
• Proiectarea activităților să se facă cu respectarea principiilor didactice și cu
folosirea unor mijloace și procedee adecvate;
• Cerințele să fie formulate clar.
Este f oarte important să acceptăm copiii așa cum sunt, atât ca dascăli, cât și ca
părinți. A-l accepta pe fiecare copil așa cum este presupune o atitudine pozitivă în fața
dificultăților lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rău, nepriceput,
indisciplinat. Se impune să -i responsabilizăm pe părinți să aibă în vedere efortul copilului,
dorințele lui, chiar dacă rezultatul nu este cel așteptat. Comportamentele persoanelor din
jurul fiecărui copil își pun a mprenta pe modul lui de reacție și pe educ ația moral -civică . În
acest sens, ilustrativă este lista de principii extrase din modul de viață al copilului,
formulate de B.Wolfe:
„* dacă copilul este criticat, el învață să condamne;
* dacă copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuș;
* dacă copilul este ridiculizat, el devine timid;
* dacă copilul este certat în permanent, el se simte vinovat;
* dacă copilul se simte tolerat, el învață să fie răbdător;
* dacă copilul este încurajat, el învață să fie încrezător;

76
* dac ă copilul este prețuit, el învață să aprecieze;
* dacă copilul trăiește în spiritul dreptății, el învață să fie cinstit;
* dacă copilul trăiește într -un mediu care îl apreciează, el învață să se placă pe sine;
* dacă copilul trăiește într -un me diu în care există acceptare și prietenie, el învață să
iubească și să ofere iubire celor din jur.” (Wolfe , apud, Revista Învățământului Preșcolar,
2006 )
Atât părinții cât și cadrul didactic au datoria morală de a completa sau continua
acțiune a formativă a copilului. Trebuie să -i învățăm pe copii de mici despre valoarea pe
care o are fiecare dintre ei, ajutându -i astfel să -și formeze un comportament moral -civic
corespunzător . Altfel spus, nu este suficient ca un copil să fie genial, mult mai im portant
este ca cei din jurul său să -l ajute să -și construiască un comportament moral -civic pozitiv.
Un copil fară calități de excepție poate avea performanțe bune dacă abordează sarcinile în
mod pozitiv, cu încredere și curaj.
Noi adultii, trebuie să -i susținem pe copii în ceea ce privește identificarea,
exprimarea si controlul emotiilor . Această susținere se realizează dacă îi încurajăm
permanent pe copii pentru a -și exprima propriile emotii construindu -le un mediu sigur,
aprobator.
Atât rolul părinților, cât și al educatoarei în grădiniță, sunt deosebit de importante
prin faptul că activitățile copilului mic au nevoie de atitudine pozitivă. De exemplu, copilul
care pune întrebări tot timpul nu trebuie sancționat sau certat, ci stimulat prin ră spunsuri.
Sau dacă a realizat din plastilină o mașinuță și nu o căsuță cum i s -a spus, acesta trebuie să
fie un prilej pentru adulți să afle motivația activităților lui și nu să -i anuleze munca.
Se știe că preșcolarii emotivi, timizi nu obțin întotdeaun a rezultatele dorite și
meritate de ei pentru că se adaptează mai greu la noile condiții de învățare și într -o
perioadă mai lungă de timp. În acest sens, cunoașterea particularităților individuale ale
fiecărui elev îi permit cadrului didactic să -i trateze pe copiii emotivi cu răbdare și blândețe,
încurajându -i pentru a căpăta încredere în forțele proprii. Î n activitatea didactică se are în
vedere folosirea unor diverse metode și procedee activ -participative, crearea unor situații
de învățare bazate pe auto nomia intelectuală și acțională a copiilor, stimularea imaginației
creatoare, a potențialului lor creator, a gândirii critice, dar și a gândirii divergente ce ntrată
pe strategii euristice. „Este dovedit faptul că se produce o dezvoltare optimă a aptitudini lor,
capacităților și competențelor persoanei acolo unde condițiile de mediu și educație sunt
favorabile, în consonanță cu structura și dinamica personalității individuale. Deci, cu atât
mai justificat este un act pedagogic cu cât educația săvârșită de adu lt se realizează în

77
serviciul formării abilităților intelectuale, dezvoltării competențelor cognitive, psihomotorii
și împlinirii personalității copilului ” (Dumitriu, 2004, p. 7).

78
CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI

Prin cercetare a pedagogică desfășurată am pus în evidență importanța comunicării
cu copiii în plan comportamental în vederea folosirii comportamentului moral -civic în
grădiniță. Argumentele verifică ipoteza lucrării, potrivit căreia, d acă în grădiniță și familie
există o comunicare corectă cu copiii în plan comportamental, atunci comportamentul
moral -civic în grădiniță va fi apreciat de colegi prin gradul de popularitate în grupul
clasei. Cei mai importanți factori de dezvoltare ai abilităților moral civice vizează
conte xtele și oportunitățile sociale variate oferite copiilor, răspunsurile adecvate din partea
adulților, părinților și educatorilor, modelul personal de exprimare al emoțiilor și rezolvare
al problemelor sociale și emoționale.
Asigurarea unor contexte str ucturate, cum ar fi: utilizarea regulilor pentru ghidarea
comportamentului copiilor într -o situație socială, dar și oferirea unor oportunități de
exersare a abilităților sociale de cooperare, așteptare a rândului, rezolvare eficientă a
conflictelor cu ceil alți, împărțirea jucăriilor, au contribuit la îmbunătățirea abilităților
moral civice ale copiilor de vârstă preșcolară în faza de post intervenție, ceea ce a
determinat creșterea complianței la reguli și a frecvenței de manifestare a
comportamentelor pr osociale. Tratarea fiecărei situații de conflict la nivelul grupei ca pe o
situație de învățare a abilităților de gestionare eficientă a abilităților de rezolvare de
conflicte cum ar fi: exprimarea emoției în cuvinte, negocierea, compromisul, a condus la
creșterea abilităților de exprimare emoțională, înțelegere a emoțiilor și autoreglare
emoțională și comportamentală. Acest tip de intervenție a înlocuit abordarea tradițională în
care copiii erau certați și pedepsiți pentru că au gener at un anume conflict.

Considerăm că oferirea unui feedback pozitiv corect, renunțarea la critica și
feedbackul negativ, recompensarea corectă utilizată în practica la grupă, stabilirea și
aplicarea corectă a regulilor de grup, precum și evitarea etich etării, pozitive sau negative, a
copiilor de către educatoare, părinți sau copii, ar putea influența într -o manieră pozitivă
calitatea actului educațional asigurând bazele formării abili tăților moral -civice. Prin
implementarea în grădiniță a unor programe educaționale de dezvo ltare a
comportamentelor moral civice se atinge realizarea următoarele influențe informative
benefice în procesul formării reprezentărilor și cunoștințelor specifice dezvoltării
comportamentului moral civic, dar și a celor socio -emoționale ale copiilor:

79
• Îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii specific comportamentului
civilizat, respectiv înțelegerea, numirea și exprimarea emoțiilor;
• Însușirea și respectarea de norme și reguli necesare unei vieți de calitate în grupul
de aceeași vârstă;
• Îmbogățir ea cunoștințelor legate de relațiile sociale și trăirile emoționale desprinse
din lectura textelor cu conținut specific;
• Capacitatea de a stabili relații corecte între faptele fiecăruia și consecințele lor;
• Capacitatea de a povesti întâmplări reale sau im aginare cu caracter socio –
emoțional.
În ceea ce privește influențele formative ale educației moral -civice considerăm că
sunt extrem de relevante și depind de competența și atitudinea personalului didactic care
necesită o pregătire prealabilă. În centrul p rogramului formativ stă formatorul motivat și
motivator, pentru crearea unui climat afectiv și social de suport, în care fiecare copil să fie
implicat și valorizat în propriul proces de formare. În acest sens, cadrul didactic constituie
un model pentru co pilul preșcolar, în vorbire, în ținută, în comportament și în atitudine.
Totodată, cadrul didactic formează front comun cu părinții pentru coeziune și continuitate
în educația copilului. Prin atitudinea și implicarea pedagogică, fiecare cadru didactic poat e
forma copii diciplinați, respectuoși, comunicativi și empatici, doar modelându -și propriul
comportament și devenind model. Contribuția cadrului didactic la dezvoltarea stimei de
sine a copiilor, a stabilității, a liniștii interioare, a capacității de a c ontempla frumosul, de a
ierta, de a -și face prieteni, de a fi sociabili, este completată de dezvoltarea sentimentului de
siguranță al copiilor, a toleranței, soli darității și perseverenței.
Un rol determinant în formarea și modelarea comportamentelor em oționale și
sociale îl are și informarea părinților. Încheierea unor programe de parteneriat educațional
cu familia prin care părinții și grădinița colaborează în mod real, ca parteneri egali în
educația copilului, are rezultate benefice în ceea ce priveșt e comunicarea părinte -copil.
Rezultatele obținute în cadrul prezentei cercetări confirmă nevoia de aplicare a principiilor
educației socio -emoționale în sensul realizării comportamentelor moral civice în activitatea
didactică de zi cu zi, valoarea și carac terul educativ având un impact major asupra practicii
educaționale, în pregătirea pentru viață a copiilor. Astfel, valorificarea susținută,
consecventă și pe scară largă a informațiilor, modelelor și exemplelor propuse de noi ar
putea conduce la o calitate mai bună a educației în rândul copiilor preșcolari.

80
BIBLIOGRAFIE
***Programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii. Curriculum pentru
Învățământ preșcolar 3 -6 ani, D omeniul Om și societate
***Programa activităților instructiv -educativ e în grădinița de copii. Curriculum pentru
Învățământ preșcolar 3 -6 ani
***LEN Legea nr. 1/2011 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie
2011
1. Andreescu,F., M. B. (1976), Pedagogia preșcolară – Manual pentru l iceele
pedagogice de educatoare, Bucuresti: Editura Didactică și Pedagogică;
2. Cerghit , I. (1997), Metode de învățământ , București: Editura Didactică și
Pedagogică;
3. Haisân, C. , (1997) Educatia moral -civica a prescolarilor . în Revista
învățământului preșcolar, Nr. 3 -4. București: CORESI.
4. Colceriu, L. (2010). Metodica predării activității instructiv educative în grădinițe,
Detalierea temelor pentru definitivat conform programei valabile din 2008. Gasit
la adresa:
forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2514649
5. Colceriu, L. (2010). Psihopedagogia învățământului preșcolar – Detalierea temelor
pentru definitivat – Programa 2008. Gasit la adresa:
forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2534602
6. Crețu, T. (1994). Psihologia vârstelor . Bucure ști: Editura Tipografia Universitatii
Bucure ști
7. Cristea,S., F. S. (2010). Fundamentele educației, Universitatea Euro pei de Sud -Est
LUMINA. București: E ditura Pro Universitaria .
8. Cucoș, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
9. Cucoș, C. (2014 ). Pedagogie . Iași: Editura Polirom.
10. Cucoș, C. (2016 ). Educația: experiențe, reflecții, soluții . Iași: Editura Polirom.
11. Dewe y, J.(1972) apud. Marin C. C . (2001). Filosofia educației . București: Editura
Aramis.
12. Drăgan, I. Nicola,I. apud, Dumitriu, C. (2004). Introducere în cercetarea
psihopedagogică. București: Editura Didactică și Pedagogică R.A.

81
13. Dumitriu, Ghe. Dumitriu, C. (2004 ). Psihopedagogie. București : Editura Didactică
și Pedagogică
14. Dumitriu, C. (2004). Introducere în cercetarea psihopedagogică . București:
Editura Didactică și Pedagogică R.A.
15. Dumitriu, C. (2009). Teoria și practica evaluării . Iași: Editura PIM
16. Dumitriu, G. (2004). Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor . București:
Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
17. Epuran, M. (2002). Antrenament mental , Conspecte, Note, Sinteze. București:
Editura FEST
18. Goran, L. (2014). Psihologia educației. Bucuresti: E ditur a Fundatiei Romania de
Maine.
19. Isembert, A. (1998) . L`education des parents – Paris. Presses Universitaires de
France. . în Revista de pedagogie Nr. 2/2010
20. Jeder, D. (2004). Niveluri ale moralității și educației morale . în revista Didactica
Pro, nr. 5 – 6
21. Marin C.C. (2001). Filosofia educatiei. Bucuresti: Editura Aramis.
22. MECTS. (2008). Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.
23. MECTS. (2008). Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar –
Proiectul pentru reforma educa ției timpurii, Modul 1. Bucureș ti.
24. MECTS. (2008). Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului preșcolar –
Proiectul pentru reforma educației timpurii, Modul 3. București.
25. MECTS. (2008). Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor într e3-
6/7 ani.
26. MECTS. (n.d.). Metodologia de aplicare a planului de învățământ pentru copii cu
vârsta cuprinsă între 3 -6/7 ani.
27. MECTS. ( 2008). Educația timpurie specificul dezvoltării copilului preșcolar.
București.
28. MECTS (2008). Educația timpurie ș i speci ficul dezvoltării copilului preșcolar –
Proiectul pentru reforma educației timpurii, Modul 1. Bucuresti.
29. Montessori, M. (1938). Taina copilăriei, traducere de I.Sulea -Firu. București:
Editura Tiparul Universitar.
30. Nicola, I.,D. F. (1998). Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică .
București: Editura Didactică și Pedagogică
31. Nicola, I.( 1994) Pedagogie , București: Editura Didactică și Pedagogică

82
32. Niculescu, R.M., L.D. (2007). Pedagogia preșcolară și a școlarității. Gasit la
adresa : http://www.bpsoroca.md/pdf/pedagogia%20preșcolara1.pdf
33. Popescu – Neveanu, P., M. Z. (1997). Psihologie, manual pentru clasa a -X-a.
București
34. Poenaru, R. (1997). Profesorul un manual dotat cu sentimente. Bucuresti: Editura
Danubius.
35. Schaffer, R. S. (2005). Introducere în psihologia copilului . Cluj: E ditura ASCR.
36. Sion, G. (2014). Psihologia Dezvoltării – Curs în tehnologie ID -IFR. Bucuresti:
Editura Fundației Romania de Maine.
37. Ștefan, C. A., E. K. (2010). Dezvoltarea competențelor emoționale și socia le la
preșcolari . Cluj -Napoca: E ditura ASCR.
38. Tomșa, G. (2005). Psihopedagogie preșcolară și școlară. București: Editura
Coresi.
39. UNICEF România, c.V.(2012). Educația incluzivă în grădiniță : dimensiuni,
provocări și soluții . Buzău: Alpha MDN
40. Verza, F . (2002). Introducere în psihopedagogia specială și în asistența socială ,
București: Editura Fundației Humanitas
41. Voiculescu, E. (2003). Pedagogie preșcolară. București: E ditura Aramis.
42. Wolfe , B., apud, Revista Învățământ ului Preșcolar , nr. 1 -2, 2006, Stima de sine la
copiii preșcolari
• MECTS. Gasit la adresa: https://www.edu.ro/educatie -non-formala -informala

83
ANEXE

Anexa 1
Fișă evaluare inițial ă

1. Desenează -ți prietenii. Folosește creioanele colorate.

2. Colorează personajele cu care ai vrea să fii prieten:

(imagini preluate de pe http://e -povesti.ro/planse_de_colorat/copii/ )

84
3. Alege imaginile în care îți place cum procedează copiii:

(imagini preluate de pe http://www.omfal.ro/materiale -didactice/educatie -civica )

4. Spune o situație în care s -a întâmplat o faptă bună (din povești, sau din
experiența ta)

5. Găsește un alt sfârșit pentru povestea „Capra cu trei iezi”. Desenează cum ai vrea
tu să se termine povestea.

85
Anexa 2
REGULILE GRUPEI
Nr.
Crt. Regula Simbolul
1. Respectăm drepturile
colegilor

2. Apreciem calitățile
celorlalți

3. Colaborăm și ne
ajutăm

4. Îi încurajăm pe cei
timizi

5. Când ne jucăm,
includem în joc t oți
colegii

86
6. Suntem toleranți

7. Vorbim între noi pe
un ton potrivit

(Imagini de pe: https://www.google.ro/search?q=imagini+regulile+grupei&espv)

87
Anexa 3
CHESTIONAR PENTRU COPII
1) Te joci cu jucăria ta preferată . Un coleg vine și -ți ia jucăria, fără să ți -o ceară. Ce faci?
R1: Îmi recuperez jucăria smulgândui -o;
R2: Îi cer politicos să mi -o înapoieze;
R3: Îl conving să ns jucăm împreună
R4: Solicit educatoarei să -mi facă dreptate;
R5: Strig, p lâng, devin agresiv;

2) Ești la intrarea în clasă împreună cu o colegă. Cum procedezi?
R1: Deschid ușa și o poftesc să intre;
R2: Intru fără să privesc în jur;
R3: Mă înghesui odată cu colega mea;
R4: Nu știu ce aș face;

3) Ești în timpul servirii mesei la grădiniță. Cum procedezi?
R1: Aștept până ce toți colegii au mâncarea în față;
R2: Mănânc fără să aștept;
R3: Mă grăbesc ca să am mai mult timp;
R4: Nu respect regulile;

4) Te joci în curte cu ceilalți copii. Unul cade și s e lovește. Cum reacționezi?
R1: Îl ajut să se ridice și îl încurajez; 
R2: Îmi continui joaca; 
R3: Râd de el că a căzut; 
R4: Nu mă interesează ce li se întâmplă altora; 

5) Expresiile: „te rog” și „mulțumesc” le folosești pentru că:
R1: Așa te -au educat parinții;
R2: Știi că dacă ești politicos ești apreciat de ceilalți copii și de cunoscuți;
R3: Le folosesc doar cu adulții;
R4: Le folosesc foarte rar;

88
Anexa 4
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
1 . Cât de imp ortantă vi se pare educația moral -civică pentru educarea copiilor în
grădiniță?
R1: Foarte importantă; 
R2: La fel de importantă ca și celelalte activități; 
R3: Copiii sunt pre amici pentru a fi educați moral -civic;
R4: Nu știu, nu răspund;
2 . Su nteți cu copilul într -un market. Acesta insistă să -i cumparați o jucărie. Cum
reacționați?
R1: Dacă nu am stabilit de acasă acest lucru, nu i -o cumpar; 
R2: Îl conving că nu îi este necesară;
R3: Cedez insistențelor;
R4: Nu știu, nu răspund; 
3 . C opilul dorește să -l duceți în parcul de joacă. Când ajungeți acolo este nemulțumit și
vrea să mergeți să se plimbe cu rolele. Cum procedați?
R1: Discut cu el despre alegerea făcută initial; 
R2: Nu îl ascult; neglijez cererea;
R3: Cedez insistențelor și mergem după role, ca să nu -l supăr;
R4: Îl cert spunându -i că nu face ce vrea; 
4 . Sunteți împreună cu copilul în vizită la bunici. Acesta devine neastâmparat; face o serie
de obrăznicii. Cum procedați??
R1: Îi atrag atenția în mod discret; 
R2: St rig la el făcându -i observații în fața familiei; 
R3: Neglijez comportamentul copilului;
R4: Îl rog pe soț/soție să -l potolească; 
5 . Cât de importantă vi se pare comportarea civilizată a copilului dumneavoastră pentru
creșterea gradului de popularita te în rândul colegilor din grădiniță?
R1: Foarte importantă; 
R2: Puțin importantă; 
R3: Deloc importantă
R4: Nu cunosc, nu răspund.