LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICǍ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [308140]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” [anonimizat]Ǎ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

"Jocul și rolul său în conservarea tradițiilor și obiceiurilor comunității rurale" Culegere de jocuri

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. univ.dr.Moraru Monica

CANDIDAT: [anonimizat].Iordan Nicoleta

Grădinița cu program prelungit

,,Tic Pitic” Hârșova ,Constața

CONSTANȚA

2017-2019

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………….pag 3

CAPITOLUL I .- Jocul – principala formă de activitate în grădiniță

1-Conceptul de joc ………………………………………………pag 6

Teorii despre joc …………………………………………….pag 11

Funcțiile jocului ……………………………………………..pag 15

I.4.Clasificarea jocului ………………………………………….pag 18

[anonimizat].1Scurta istorie a orașului Hîrșova……………………………………..pag 23

II.2 Portul popular-……………………………………………………………pag. 27

I.2 Obiceiuri și tradiții din viața oamenilor……………………………pag.29

II.3 Obiceiuri și tradiții de peste an…………………………………………pag 35

[anonimizat] "

III.1 Scopul și obiectivele cercetării………………………………………..pag.49

III2.Ipoteza cercetării……………………………………………………pag 49

III3.Prezentarea lotului de subiecți ………………………………….pag.49

III4. Organizarea și desfășurarea cercetării…………………………pag 52

III5.Metode de cercetare………………………………………………..pag 52

III.6 Rezultatele cercetării…………………………………………………pag 54

III.6.1. Etapa preexperimentală…………………………………..pag. 54

III.6.2. Etapa formativă……………………………………………..pag.61

III.6.3. Etapa postexperimentală…………………………………..pag. 88

Concluzii………………………………………………………………………pag.96

Bibliografie ………………………………………………………………….pag. 100

Anexe……………………………………………………………………………pag. 101

[anonimizat],[anonimizat]. Pentru a păstra, [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat] a-l percepe și a-l trăi, [anonimizat]. [anonimizat], se respectă la anumite evenimente. Copiii din orașele mari însă trăiesc în modernitate și alături de părinții lor s-[anonimizat]. Zestrea unei națiuni o constituie valorile sale culturale și tradiționale: graiul, portul, obiceiurile și religia. Când aceste valori sunt pe cale de dispariție putem vorbi de un proces de degradare a națiunii și chiar de dispariție a acesteia.

Astăzi, când climatul socio politic european s-a schimbat iar granițele statelor devin imaginare ,națiunile pot rezista peste timp doar prin valorile transmise din generație în generație.

Pentru ca, copiii și nepoții noștri să cunoască istoria zdruncinată a neamului românesc este de datoria noastră, a educatorilor, să le lăsăm cât mai puțin alterată zestrea înaintașilor pentru a ne recunoaște și a nu uita că am fost și că suntem români.

Într-o lume în care în goana pentru a asigura ziua de mâine ne-am pierdut identitarea,iar copiii noștri pun accent pe jocuri și jucării care le distorsionează realitatea ,consider că tradițiile si obiceiurile ne vor ajuta să redescoperim valorile morale și spirituale ale strămoșilor noștri. Tradițiile și obiceiurile păstrate prin viu grai, cele care alcătuiesc folclorul tind să fie date uitării în ultima vreme, ele fiind înlocuite de sărbători importate mai ales în marile aglomerări urbane,în zonele rurale cu ajutorul bătrânilor aceste tradiții sunt înca păstrate la loc de cinste.

Deși locuim în mediul urban, Hîrșova nu este o mare aglomerație urbană și de aceea la nivelul orașului mai sunt păstrate încă tradițiile locale.În Grădinița “Tic Pitic” se educă copiii în spiritul valorificării elementelor de folclor local. Doamnele educatoare sunt preocupate să transmită mai departe bogăția tradițiilor moștenite prin anumite activități educaționale, opționale și extracurriculare. Grădinița organizează anual un festival de dans intitulat "Dialog intercultural la Dunăre" care are și o secțiune închinată dansului popular.

În lucrarea"Jocul și rolul său în conservarea obiceiurilor și tradițiilor comunităților rurale" mi-am propus să scot la lumină tradițiile și obiceiurile din zona orașului Hîrșova și să le popularizez atât în rândul preșcolarilor dar și a familiilor lor.

Scopul principal al lucrării este în primul rând familiarizarea copiilor cu activitățile din zonă, având caracter folcloric: șezători, obiceiuri de Crăciun și de Paște. De asemenea, voi urmări prezentarea portului popular, a obiectelor populare, a obiceiurilor și a tradițiilor și de a se iniția în tainele meșteșugurilor, cum ar fi încondeierea ouălor de Paști. Foarte importante sunt și colecționarea de folclor autentic , formarea simțului estetic și a dragostei pentru tot ce înseamnă folclor și tradiții.

Prin varietatea folclorului copii pot să cunoască, să înțeleagă și să prețuiască mai mult trecutul poporului nostru, ocupația, obiceiurile, sentimentele, năzuințele generațiilor de ieri. Pentru ca, copiii să cunoască tradițiile, acestea trebuie să le fie prezentate într-o manieră adecvată vârstei și anume prin intermediul jocului.

După cum știm jocul reprezintă activitatea fundamentală în viața copilului deoarece prin joc acesta se dezvoltă, explorează mediul înconjurător, își comunică convingerile și învață cum funcționează societatea găsindu-și un loc al său în viață. Această activitate firească oferă copilului posibilitatea de a-și construi personalitatea. Venind în întampinarea acestei nevoi a preșcolarului de joc, mi-am propus să încerc să îmbin armonios jocul cu tradițiile locale și folclor. De aceea am ales cercetarea cu tema "Jocul și rolul său în conservarea obiceiurilor și tradițiilor comunităților rurale".

În activitatea instructiv educativă sunt perioade în care tradițiile și obiceiurile moștenite din moș strămoși revin pentru a oferi preșcolarilor modele morale, și drepte care să le călăuzească pașii. Aceste activități sunt cuprinse în proiecte zilnice sau săptămânale care preced anumite sărbători: 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Sf.Nicolae, Crăciunul, Paștele etc. Din experiența pe care o am, ca educatoare, știu faptul că preșcolarii sunt captivați de istoria, tradițiile și obiceiurile românilor iar dacă acestea le sunt prezentate prin metode și mijloace didactice adaptate vârstei, ei își însușesc tradiția și valorile morale ale înaintașilor. Pentru a le capta atenția preșcolarilor și a le stimula interesul pentru tema aleasă mă voi folosi la început de o caracteristică a vârstei și anume curiozitatea.

Lucrarea "Jocul și rolul său în conservarea obiceiurilor și tradițiilor comunităților rurale" este structurată pe trei capitole:

Capitolul I – Jocul – principala formă de activitate în grădiniță

Capitolul II – Tradiții și Obiceiuri ale comunității rurale

Capitolul III Cercetarea pedagogică vizând jocul și rolul său în conservarea obiceiurilor și tradițiilor comunităților rurale

În primul capitol voi prezenta în mare conceptul de joc, câteva teorii despre joc, funcțiile și clasificarea jocurilor.

Capitolul doi, cuprinde o scurtă istorie a orașului Hîrșova precum și tradiții și obiceiuri din viața oamenilor și un calendar al principalelor sărbători de peste an, însoțite de tradiții. Deorece prezintă date istorice acestea au fost preluate aricole scrise de d-l profesor Nicolae Constantin și din lucrarea d-lui profesor Dogaru Alexandru "Hârșova oraș bimilenar "Crestonație Ed.Omega 2015 Buzău .Tradițiile și obiceiurile au fost culese din monografia satului Ciobanu intitulată"Viața și istoria locuitorilor din Ciobanu și Miorița Județul Constanța -A Roșioru ,A Roșioru ed.Ex Ponto 2006 Constanța .

În al treilea capitol voi prezenta cercetarea pedagogică privind rolul pe care îl are jocul în conservarea tradițiilor și obiceiurilor. Subiecții pe care se va desfășura cercetarea fiind preșcolari este normal ca și conținuturile prezentate să fie într-un limbaj accesibil iar activitățile să se desfășoare sub formă de joc.

Lucrarea va avea anexată și o Culegere de texte populare (poezii de încantație, ritualuri, colinde) culese de la bătrânii satelor, de la bunici.

CAPITOLUL I

Jocul – principala formă în grădiniță

1.1. Definirea conceptului despre joc

În majoritatea scrierilor de specialitate jocul este definit ca fiind o activitate umană conștientă care are caracter universal, permanent și polivalent. Jocul nu este caracteristic doar pentru copii, acesta este important și în viața omului ,chiar dacă în cazul adulților este perceput mai degrabă sub formă de divertisment.Despre importanța jocului în viața adulților ne putem da seama din polisemia acestui cuvânt.

Jocul este activitatea preferatã a copilului,o activitate care nu presupune un scop anume,a cărei motivare este intrinsecă. Jocul, prin forma sa liberă care oferă plăcere individului reprezintă o modalitate esențială de manifestare a spiritului uman. Jocul poate fi definit ca o activitate fizică sau mentală(în funcție de jocul ales ) care se desfășoară din plăcere fară a avea o finalitate.

Deși specific copilăriei jocul apare și în viața de zi cu zi a adultului deși sub alte forme și constituind pentru acesta o formă de divertisment.Pentru copil jocul nu este o distracție, el reprezintă un mod de a cunoaște lumea reală și deși este întâlnit la fiecare generație el este diferit ca reguli ,mijloace și conținuturi.

Jocul satisface nevoia de activitate a copilului, de aceea, aceastã formã de manifestare se întâlnește la toți copiii de pretutindeni. Jocul, prieten nelipsit al copilului reprezintă pentru perioada preșcolară principala activitate, prin care copilul cunoaste realitatea, relaționează cu obiectele din jur, își satisface nevoia de mișcare, capătă încredere în forțele proprii , își îmbogățește vocabularul și cunoștințele.

Spre deosebire de muncă, jocul nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale, iar spre deosebire de învățătură, nu țintește în mod explicit obținerea de noi cunoștințe sau de produse ale învățării. Componenta instructiv–educativă se realizează prin obiectivele urmărite sistematic, iar componenta joc se realizează prin modul de desfășurare, prin elemente surpriză, prin elemente de mișcare și relaxare, prin participarea tuturor copiilor în ritmul propriu.

În grădiniță, prin intermediul jocului, procesul de învățare devine atractiv și ușor de asimilat de către copil. Astfel copilul se joacă atât în timpul activităților liber alese A.L.A.I și ALA II, cât și în cadrul activităților pe domenii experiențiale (ADE) unde jocul ajută la asimilarea unor conținuturi. Activitățile la alegerea copiilor, care sunt libere și recreative, se realizează prin joc și prin activități ocupaționale. Activitățile ocupațioale se realizează fie din inițiativa copiiilor sau la sugestia educatoarei. Aceste jocuri prin care copiii se apropie de activitățile zilnice,practice se pot realiza pe grupuri mici ,omogene care să permită tratarea diferențiată a preșcolarilor dar pot fi realizate și cu toată grupa. Prin intervenția adultului(educatoarea) jocul, se transformă în ceva mai serios, în învățătură dar rămâne totuși elementul distractiv care asigură plăcerea. Activitățile de învățare dirijată (comune sau obigatorii) au următoarele forme de realizare:

Joc simbolic – joc de manipulare, de imitare, de creație;

Joc cu reguli; (joc didactic)

Jocuri distractive;

Jocuri de mișcare;

Jocuri libere.

Pe lângă activitățile descrise mai sus,în învățământul preșcolar sunt incluse și activități

complementare, activități de după-amiază, care reprezintă odihnă activă și exersarea anumitor capacități fiziologice. Prin joc copiii asimilează și diverse rutine și tranziții cu ajutorul cărora își formează deprinderi și capătă independență față de adult.

Acestea se organizează după activitățile dirijate sub forma jocurilor distractive, a jocurilor de mișcare, a audițiilor și vizionărilor, a jocurilor de dramatizare, etc

Aceste activități completează, apofundează, consolidează cunoștințele și deprinderile dobândite, sau pregătesc din punct de vedere psihologic următoarele activități dirijate.

Jocul prin natura lui dezoltă spiritul de observație și de investigație al copilului, dezvoltă memoria , dezvoltă gândirea logică, creativă și flexibilă, cultivă imaginația și nu în ultimul rând formează conduita morală. Astfel putem spune că jocul este foarte important pentru dezvoltarea psihică dar și fizică a copilului.

Prin joc se urmărește socializarea copilului,independența lui precum și integrarea sa în activitatea școlară viitoare. Pentru a-și îndeplini menirea, activitățile ludice trebuie să existe în grădiniță și să se îmbine armonios cu alte tipuri de activități pentru a satisface nevoile cognitive, afective și de mișcare ale copiilor.

Zi de zi, prin joc, copilul își asumă diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea în care trăiește, acționează asupra obiectelor reale sau imaginare și în același timp își satisface nevoia de activitate.

De-a lungul timpului, oamenii de știință au încercat să explice jocul răspunzând la întrebări de genul „Ce este jocul și de ce se joacă copiii?”astfel în literatura psihopedagogică sunt numeroase lucrări consacrate jocului. Un posibil răspuns la această întrebare este dat de Victor Țârcovnici care afirmă că:

„Prin joc copilul reușește să cunoască lumea înconjurătoare și să se integreze în societate. Caracterul colectiv al jocului permite stabilirea de relații sociale între copii, schimburi de cunoștințe, trăirea unor game bogate de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine și a curajului, a inițiativei și a supunerii”(, Pedagogie generală, Editura „Didactică și Pedagogică”, București, p. 191).

Jocul, departe de a fi simpla acțiune gratuită, distractivă, recreativă, menită să consume excesul energetic, caracterizând biologia infantilă, reprezintă în esență o treabă cât se poate de serioasă. Psihologii au stabilit că jocul poate scoate la suprafață aptitudini și vocații.

Alte lucrări subliniază contribuția jocului la stimularea și dezvoltarea capacităților cognitive ale preșcolarului, îndeosebi ale creativității gândirii lui, la educarea însușirilor de personalitate ale acestuia și la înfăptuirea obiectivelor de cunoaștere ale procesului de predare – învățare.

Prin joc, preșcolarul își folosește întreg potențialul psihic, își cultivă inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă.

Ioan Cerghiț relevă că prin el „copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere, de a-și forma anumite deprinderi”.

Jean Huivinga spune că „Jocul este fenomen de structură” și „are anumite trăsături”:

„jocul este libertate”;

„jocul este viață obișnuită și o ieșire din ea”

„jocul te izolează de viață obișnuită în spațiu și timp”;

„jocul creează ordine, este ordine”;

„jocul creează o stare de excepție, un secret prin suspendarea vieții cotidiene”.

Din punct de vedere psihologic, jocul răspunde unor trebuințe firești de activitate, de dobândire a experienței, de afirmare prin performanțe ale conduitei.

Jocul este esența și rațiunea de a fi a copilăriei. Prin joc se aspiră la condiția de adult. Jocul socializează, umanizează. El are o însemnătate psihologică a individului „îl pregătește pentru viitor, satisfăcând nevoi prezente.”(Claparide Eduard,Psihologia copilului și pedagogie

experimentală, Editura “Didactică și Pedagogică”, București, 1975,)

Jocul este modul de existență al copilului, este lumea sa de ficțiune și simbolul cu profunde semnificații, pentru dezvoltarea lui.„Jocul este o instituție a poporului de copii” spune sugestiv și subtil Jean Chateau în cartea sa "Jocul și psihologia copilului de la naștere la adolescență" .

În joc și prin joc se realizează cunoașterea realității, se exersează funcțiile psihomotorice și socioafective, jocul este deci: agent al transmiterii experienței și al socializării. Jocul are rolul de a bucura, destinde, delecta, de a crea confort spiritual, de a compensa terapeutic tensiunile și neliniștile individului.

„Copilul – spune marele pedagog elvețian Eduard Claparide – este o ființă a cărui principală trebuință este jocul”.A devenit astăzi un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea copilului și chiar al adultului.Pentru copil aproape orice activitate este joc. Tocmai prin joc el ghicește și anticipă conduitele superioare. „La copil – scrie E. Claparede – jocul este munca, este datoria, este idealul vieții”.

Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință, poate să acționeze. Copilul este ființa care se joacă și nimic altceva. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a întreba de ce este copil. „Copilăria servește pentru joc și pentru imitare” spune tot Claparede. Sufletul și inteligența devin mai mari prin joc. Un copil care nu știe să se joace este un copil care nu va ști să gândească.

Copilăria este așadar ucenicia necesară vârstei mature și are drept scop antrenarea prin joc atât a funcțiilor fiziologice cât și a celor psihice.

De ce se joacă copilul? Pentru a se amuza, pentru a obține o plăcere? Nicidecum.Toate acestea se întâmplă când copilul este foarte mic, deci când se vorbește de jocurile copilului foarte mic sau de o activitate serioasă care nu are de-a face cu jocul.Adevăratul joc este altceva – ne arată Jean Chateau în cartea sa „Copilul și jocul”.

În primul rând el prezintă un caracter serios de care de obicei nu se ține se seama în suficiență maximă. Copilul, mai ales, în primii ani, îi place să facă „pe nebunul”, „să se amuze” dar el simte diferența între a face pe nebunul și a se juca.„Jocul este serios, el are reguli severe, presupune osteneală și uneori chiar duce la istovire”.1Nu este simplu amuzament ci mai mult.

Mai ales în primii ani copilul ajunge să fie atât de absorbit de rolul său încât pe moment se identifică cu personajul care-l joacă.

Jocul este forma de activitate cea mai accesibilă copiilor prin formele sale: de rol, de construcție, de mișcare, didactice, muzicale, etc.Prin combinarea diferitelor feluri de jocuri copilul și colectivul de copii vor fi puși în relații complexe unii cu alții, vor trăi unele emoții.

În joc, se formează unele relații, se formează sentimente. Copiii învață prin joc să conducă și să se supună, învață să se împrietenească. Deși au în centru lor copilul pe care îl ajută să se dezvolte psihic și fzic jocurile sunt totuși diferite de la un popor la altul,de la o clasă socială la alta. Chiar unul și același copil își schimbă subiectul jocului în funcție de condițiile concrete în care se află vremelnic.

Jocul oglindește activitatea omului și raporturile sociale între oameni.Prin joc copilul învață să descifreze lumea reală, motiv pentru care R. Hellon apreciază jocul ca pe „o activitate de preînvățare”. Conținutul principal al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a adultului, copilul fiind în primul rând o ființa eminamente social.

I.2 Teorii despre joc

De-a lungul timpului au fost enunțate unele teorii privind originile și formele de manifestare a jocurilor. Astfel s-a urmarit stabilirea unor puncte comune în definirea termenului de "joc" și a conținutului său .

După cercetarea cu mare atenție a surselor istorice definițiile pe care le dau autorii cu privire la joc sunt numeroase. Astfel s-a încercat definirea jocului din punct de vedere biologic,psihologic ,pedagogic si filozofic.

În literatura de specialitate au apărut numeroase teorii prin care încearcă să se explice jocul și funcțiile sale în viață omului.În cele ce urmează voi prezenta în linii mari câteva teorii despre joc:

JEAN PIAGET -consideră că jocul fiind un proces de asimilare are două caracteristici,

-asimilare de impresii și reacții din timpul jocului și de acomodare.

Concluzia articolului "Logica, genetica și sociologie" este că viața socială reprezintă o condiție necesară dezvoltării individului în însăși natura sa, făcândul să treacă de starea autistă la starea de personalitate.

El vede cooperarea ca un proces generator de rațiune deși diferențele dintre indivizi au legătură cu ereditatea biologică în sensul că niciodată nu a putut ridica gradul de inteligență al unui individ, chiar de nivel mediu sau debil. Piaget atribuie o funcție importantă coordonărilor și reglărilor sociale precizând că inteligența umană se dezvoltă la individ în funcție de interacțiunile sociale, în general prea neglijate.

LEHMAN și WITLY – scot în evidență faptul că prin joc conținutul este dependent de mediul social al copilului, însușindu-și cunoștințe privind profesiuni, activități.

EDVARD CLAPAREDE – este de părere că jocul reprezintă o adevărată muncă pentru copil, fiind un mijloc cu ajutorul căruia își poate dezvolta eu-l său psihologic.

K. BUHLER- consideră că, copilul se joacă doar pentru plăcerea pe care o simte în timpul jocului, indiferent de rezultatul lui.

ADLER – susține că jocul este o formă de manifestare a copilului neajutorat, de exprimare a incapacității acestuia de a se afirma în viață. Jocul devine o cale prin care individual fuge din fața realității.

A.N. LEONTIEV- definește jocul ca o activitate fundamentală ce are un rol hotărâtor în evoluția copilului ce constă în reflectarea și reproducerea vieții reale. Este o activitate biopsihosocială având originea legată de resorturile biologice. Jocul , în concepția lui Leontiev, își are originea în decalajul care există între cerințele puse în fața copilului față de mediul și posibilitățile de care dispune pentru a răspunde acestora.

C.V. PLEHANOV- consideră că jocul este un fenomen social generat de muncă și are trăsături comune cu aceasta. Plehanov arată că atât conținutul, cât și caracterul jocului sunt determinate de mediul social surprinzându-se influența societății în general și a clasei sociale în special. Jean Piaget în cartea sa "Psihologie și pedagogie"(Ed.Didactică și pedagogică-1972) ne prezintă" jocul ca o formă spontană de de pregătire pentru viața matură și fixează multe achiziții ce le creează."

Studiile moderne de psihologia dezvoltării, pedagogie preșcolară și școlară, psihosociologie, care abordează problematica jocului din perspective variate și care au adus contribuții valoroase pentru înțelegerea valențelor complexe ale conduitei ludice admit în unanimitate și susțin cu argumente specifice faptul că în copilăria mică și mijlocie jocul constituie tipul fundamental de activitate, ,, toate pornesc de la presupunerea că jocul are loc de dragul unei alte realități, că servește la anumite necesități biologice,, (Johan, Huizinga, Homo ludens, Editura Humanitas, București, 1998, p.41), adică forma de activitate care susține cel mai înalt grad dezvoltarea psihică, prin antrenarea psihomotorie, senzorială, intelectuală și afectivă.

Recunoașterea unanimă a valențelor formative ale jocului se continuă în planul teoriei pedagogice cu stabilirea modalităților didactice optime de valorificare a acestui potențial, dar și cu încercarea de recuperare a dimensiunii ludice a fenomenului educațional.

Teoria recreerii(odihnei) susținută de Schaler(1861) și Lazarus(1883) prin care se afirmă că jocul este o recreere,prin care copilul se odihnește.

E. Claparede critică această teorie considerând argumentația insuficientă. Încercând să desființeze această teorie ,Claparede arată că ,copiii se joacă încă de când se trezesc și astfel nu poate fi explicată nevoia de odihnă. De altfel cunoscând bine copilul ne dăm seama că oboseala nu poate îndemna la joc ci mai degrabă la repaus.

Teoria surplusului de energie ( 1795)

Autorii teoriei Schiller și Spencer consideră că orice copil are un surplus de energie, limitele acesteia neputând fi consumate prin ocupații serioase și înmulțindu-se treptat. Excesul de energie se descarcă “cum poate în mod firesc pe canalele create deja e obișnuință, în centri nervoși”. Este posibil ca surplusul de energie acumulată de copil să favorizeze jocul, dar nu se poate constitui o explicare a acestuia prin energia acumulată în exces. Această teorie este consederată superficială.

Teoria exercițiului pregătitor (1896)

Karl Gross este psihologul care a abordat pentru prima dată jocul dintr-o perspectivă biologică, formația sa profesională fiind aceea de biolog. Astfel jocul a fost analizat nu doar la om ci și la animale, încercând a descifra nu numai determinismul imediat ci și semnificația funcțională a jocului, rolul lui în conservarea vieții. Gross consideră că jocul ar avea ca funcție dobândirea unor anumite deprinderi, funcție pe care, o consideră specifică învățării și nu jocului.

Wundt critică această viziune biologizantă susținând că finalismul nu poate ține loc de cauză, iar E. Claparede atrage atenția asupra faptului ca jocul copiilor, departe de a fi preexercițiu al unor instincte sau conduite utile, reproduce ceea ce îl inpresionează pe copil, ceea ce determină asimilarea realității, integrarea ei ca act de trăire, “fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de posibilități și disponibilități de a reacționa”(U. Șchiopu, Psihologia Copilului, Editura Didactica și Pedagogică, București,1967, p.142.)

Teoria lui Jean Piaget

Jocul , pentru psihologul elvețian Jean Piaget este o activitate de asimilare, activitate ce are o funcție dublă : prima este aceea de repetiție activă și consolidare, prezentându-se sub formă de asimilare funcțională sau reproductivă, responsabilă de dezvoltarea prin funcționalitate; a doua funcție este una de factură mentală și constă în “digestia mentală”.

Astfel, jocul este o activitate de asimilare ce se complică treptat, încorporând o vastă simbolistică de-a lungul ontogenezei timpurii, în special “Prin repetări de conduite în joc sau în afara acestuia, se constitue treptat scheme de acțiune și scheme mentale corespunzătoare acțiunilor, controlului și reprezentării acestora” (Ursula Șchiopu) ca expresie a asimilării și acomodării.

J. Piaget consideră că există o perioadă când jocurile au un caracter egocentrist, în ansamblu său însă, teoria lui, creează un cadru psihologic plauzibil și multilateral jocului, cu diferențele sale specifice. Deși această teorie este una dintre cele mai importante din domeniu a suferit și ea anumite critici

Teoria biologistă

Fundamentată de Froebel, psiholog de formație medicală, a elaborat teoria jucăriilor fără număr care într-o diversiune foarte complexă trebuie să însoțeasca copilul în perioada micii copilării. “Copilul ca personalitate poate funcționa numai prin joc”.

În viziunea teoriei biologiste încă din primi ani de viață copilul de vârstă antepreșcolară cunoaște un proces foarte dinamic de dezvoltare prin joc, în diversitatea lui. Jocul e o dimensiune biologică fundamentală, copilul are o predispunere la joc, se exprimă prin joc.

Personalitatea se manifestă prin jocul unic în raport cu sine și cu realitatea încojurătoare. Concluzia ar fi ca aceste jocuri să fie determinate de cât mai mulți stimuli: jocuri foarte diferite. Este important ca asupra copilului să se acționeze printr-o diversitate de jocuri încă din primul an de viață. Trebuie să le asigurăm copiilor cât mai multă coordonare, mișcare, dans.

Teoria exersării

Promovată de Gross, în sensul folosirii jocului ca instrument de autoeducație, de pregătire pentru viață într-o diversitate a conținutului său în contextele domeniilor activității din învățământul preșcolar. Această teorie a exersării prin joc e abordată ca un model al diversificării exercițiilor pregătitoare pentru viață în diversitatea ei.

Teoria recapitulării

Promovată de Hackel, din care reiese că ontogeneza repetă filogeneza, prin ereditate fiecare copil primește un model de genotip și un model de fenotip care împreună poartă cu ele modelul unic, individualizat și diferențiat. Legea recapitulării are o aplicație asupra modelului fenotipic. Fenotipul exprimă modelul cultural preluat și transmis de copiii din generațiile anterioare (obiceiuri, tradiții, concepte, tabele de valori).

Teoria freudistă

În interpretarea jocului – ne orientează spre analiza jocului ca tehnică de psihoterapie prin care copilul se poate elibera de temeri, anxietăți, tensiuni sublimate. Jocul – ca terapie de grup, pentru înfrângerea temerilor.

I.3 Funcțiile jocului

Jocul este activitatea fundamentală a copilului preșcolar și școlar mic. Ursula Șchiopu –

“Prin joc își definește un univers armonios, care-i poate conferi o stare de confort afectiv”, copilul are nevoie de joc în grup social.

Funcția adaptativă

Se manifestă prin asimilarea realității fizice și sociale și prin acomodarea eu-lui în realitate. În joc, copilul preșcolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic și social, reușind astfel să interiorizeze realitatea și să se adapteze la un nivel primar cerințelor acesteia. Pe parcursul vârstei copilăriei mijlocii se poate observa o creștere a capacității copilului de a transpune rapid și coerent în joc elemente ale realității: roluri, conduite, atitudini, obiecte, și de a prelucra, reflecta cu o mai mare profunzime și în contexte ludice diverse (jocuri cu subiect și roluri) aspecte mai ample ale mediului înconjurător.

Această funcție a jocului este larg recunoscută. Astfel, Freud și colaboratorii săi consideră că repetarea experiențelor reale în joc este o modalitate de obținere a controlului asupra unor evenimente dureroase.

Erikson consideră jocul drept o metodă prin care copiii își organizează și integrează experiențele de viață, iar Piaget și reprezentanții școlii piagetiene arată că jocul este mijlocul esențial al copiilor de stăpânire a realității.

Funcția formativă

Jocul este un mobil al dezvoltării cognitive, afectiv-emoționale, psihomotorii și de modelare a personalității. Cunoașterea prin experiența directă, pe care o asigură jocul, presupune implicarea capacităților perceptive, a abilităților de reacție, a capacităților de raționare, si a posibilităților de comunicare, ce sunt exersate și îmbunătățite în plan calitativ și cantitativ.

În fața problemelor adesea reale pe care le impune jocul, copiii au ocazia de a-și exersa capacitatea de analiză a posibilităților de rezolvare și de punere în practică a soluțiilor optime, astfel încât jocul să poată continua.

Jocul stimulează fantezia, imaginația reproductivă si creatoare, este un mijloc de dezvoltare a flexibilității și spontenaității. Jocul presupune relaționarea copilului cu obiectele și partenerii de joc, uneori această relaționare având un caracter competitiv.

Funcția informativă

Prin intremediul jocului, copilul achiziționează informații, noțiuni, concepte necesare înțelegerii și integrării lumii reale. Investigând realități fizice diverse, copilul manipulează, alege, ordonează, clasifică, măsoară, se familiarizează cu proprietățile diverselor lucruri și dobândește cunoștințe despre greutate, duritate, înălțime, volum, textură, categorii, serii și familii de obiecte, legile lumii fizice.

În reflectarea realității sociale, el exersează statusuri, roluri, limbaje și reguli specifice, a căror învățare sistematică, necontextualizată ar fi în mare parte imposibilă la această vârstă.

Funcția de socializare

Este concretizată în exersarea prin joc și asimilarea în plan comportamental a exigențelor vieții sociale. Majoritatea tipurilor de joc și în special cele de cooperare, de competiție sau de rol presupun relaționare, adaptare a acțiunilor proprii la acelea ale unui partener de joc,asumare a responsabilității propriului comportament și respectarea convențiilor comportamentale impuse de situație.

Jocul îi oferă copilului ocazii numeroase de explorare a unor concepte precum cel de libertate, implicat în multe din activitățile ludice. Copiii au ocazia să experimenteze implicațiile pe care libertățile personale le sunt în sfera responsabilităților.

Obligat de contextul ludic să se dedubleze și să interpreteze roluri diverse preșcolarul mare ajunge să-și formeze un sens al identității proprii și să acumuleze elemente ale imaginii de sine, lucru facilitat tocmai de ocaziile, oferite de joc, de analiză a sinelui din perspective variate.

Funcția de relevare a psihicului

Copilul transpune în joc trăiri, sentimente, intenții neîmplinite în real, impresii, temeri, gânduri, atitudini, conflicte intrapsihice interrelaționale. Ele sunt astfel accesibile părinților și educatoarei care observă jocul copilului, felul în care acesta își alege subiectul, resursele materiale, partenerii, felul în care se implică în rolul și conținutul pe care îl dă acestora, și au astfel ocazia să constate atât manifestările incipiente ale intereselor, aptitudinilor acestuia, cât și nivelul dezvoltării psihofizice și eventualele tulburări sau disfuncții survenite în dezvoltarea personalității sale.

Jocul este un generator excelent de autocunoaștere a capacităților proprii si de construire a încrederii în sine și forțele proprii.

Caracterul și conținutul jocului la vârsta preșcolară este dat de o serie de factori de inflență, dintre care cei mai importanți sunt:

nivelul dezvoltării intelectuale, sociale, și de continuare a conștiinței de sine și de altul;

experiența de viață a copilului și impresiile oferite de mediul ambiant;

modelul relațiilor sociale dintre adulți, care este preluat ilustrat în joc, atât de perspectiva comportamentului de rol, cât și a atitudinilor particulare ale adulților semnificativi; – mediul,echipamentele și contextul în care are loc jocul.

Așa cum am arătat deja, pentru a se angaja în joc, copilul are nevoie de asigurare de către adult a câtorva condiții legate de timpul pentru activitatea ludică, spațiul și echipamentele necesare, unui mediu stimulant, atât din punct de vedere al oportunităților și sugestiilor de joc, cât și din perspectiva atitudinii pozitive și suportive a adulților față de activitatea de joc.

Rezumând, putem spune că jocul devine la vârsta preșcolară o condiție importantă pentru evoluția sa interioară, iar lipsirea de joc sau de resursele necesare desfășurării lui (timp, spațiu, oportunitatea de a repeta temele de joc, jucării, aprobarea și asistența adultului) determină apariția unor carențe în dezvoltarea personalității, chiar dacă lipsa jocului a fost compensată de abordarea altor forme de educație. Studiile asupra consecințelor deprivării de joc a copiilor cu deficiențe oferă o serie de dovezi în acest sens.

La vârsta preșcolară, jocul este o realitate permanentă. Copilul de 3-6 ani se joacă cea mai mare parte a timpului și pe măsura creșterii și dezvoltarii joaca să ia forme din ce in ce mai complexe și diverse, influiențând și subordonând toate celelalte acțiuni de viață, interese și preocupări. Jocul preșcolarilor obține astfel un caracter multiacțional, activitatea practică, învățarea, hrănirea sau îmbrăcarea, luând forma unor jocuri.. Manifestările de joc au acum un caracter dinamic. Ele evoluează și obțin caracteristici noi și forme variate și interesante.

“Din perspectiva pedagogică, jocul este considerat un mijloc de instruire, o formă de educație, o modalitate pedagogică – terapeutică, având astfel o varietate de semnificații de natură constructive.(A. Glava, C. Glava, Introducere în Pedagogia Preșcolară, Editura Dacia

(educațional), 2002, p. 196.)

1.4. Clasificări ale jocului

Vârsta copilariei mijlocii se remarcă printr-o spectaculoasă dezvoltare a naturii jocului, pe fondul achizițiilor majore ale copilului în planul capacităților psihofizice. Manifestările ludice devin din ce în ce mai variate și complexe.

În studiile de psihopedagogia jocului se regăsesc numeroase încercări de integrare a activităților ludice în categorii de sinteză, preocuparea specialiștilor pentru clasificarea tipurilor de joc fiind constantă, indiferent de perspectiva teoretică din care fiecare dintre aceștia a analizat fenomenul de joc.Deși sunt cunoscute mai multe clasificări ale jocurilor în studiul de față vom lua drept criteriu de clasificare natura activității antrenate în joc, în funcție de care se pot stabili două mari categorii de joc:

jocul de creație;

jocul cu reguli – care au la rândul lor variante specifice.

Jocul simbolic sau de creație această categorie de activități ludice include jocurile în

care tema, subiectul și regulile jocului sunt alese de copii, ele fiind cunoscute și ca jocuri libere. Acestea redau aspecte ale realității fizice și sociale,impresii acumulate de copii în urma unor experiențe directe sau imaginare ale acestora.

Transpunerea va fi făcută cu mai multă sau mai puțină acuratețe, în funcție de calitatea reprezentărilor de care dispune copilul și de resursele materiale disponibile, subiectul și regulile acestui joc sunt inventate de copii. Aici se întâlnesc o mulțime de variante ca de exemplu:

– jocuri cu subiecte din viața cotidiană, inspirate din activitățile adulților (jocuri de rol): de-a familia, de-a școala, de-a șoferul , de-a doctorul;

– jocuri cu subiect din povestiri, basme, din spectacolele sau emisiunile vizionate: serbarea, teatrul, improvizat, parada modei;

– jocuri sugerate de obiecte uzuale pe care le utilizează în alte scopuri: un băț în loc de cal, o pălărie ca oală, un paravan ca scenă de teatru de păpuși;

– jocuri de construcție cu diferite materiale.

Adesea, preșcolarii aleg subiecte fanteziste, despre viitor, despre ființe ireale. Spre grupa mare, jocul de creație devine mai complex, intervin înțelegeri asupra respectării regulilor sau un plan sumar al jocului, se negociază variante, se realizează un fel creativitate în grup.

Jocul cu reguli are pe lângă reglementări acceptate de participanți (cel puțin o regulă) și un caracter competitiv. Regula este convenție între parteneri cu privire la procedeul adoptat sau la rezultat. Adesea apar controverse privind adoptarea unor reguli. Acest tip de joc apare după vârsta de 4 ani și se dezvoltă până la intrarea în școală și după aceea. Jocurile pot fi adoptate de la copiii mai mari sau inventate în grup.

Jocul de construcție – atitudinea creatoare în jocul de construcție se manifestă în activitatea de utilizare a unei varietăți de materiale pentru configurarea unor reproduceri bidimesionale sau tridimensionale, aproximative sau fidele, ale unor obiecte reale. În activitățile organizate sau libere, jocul de construcții poate lua forma elaborării unei construcții originale, a reconstruirii unui model prezentat anterior sau a construcției după model.

În primi ani ai preșcolarității copilul se concentrează asupra obiectului construit căruia îi acordă o semnificație pe parcursul construcției sau ulterior. Activitățile de construcție nu au unitate, elementele construite fiind adesea prezentate dispersat, copilul nefiind preocupat pentru crearea unor relaționări între acestea.

Pe măsura înaintării în vârstă, preșcolarul tinde să acorde importanță sporită semnificației construcției, care este stabilită la începutul acțiunii și este considerată treptat mai importantă decât aceasta. De aici și preocuparea preșcolarului mare pentru rezolvarea cu acuratețe și originalitate a sarcinilor de construcție. Evoluția este evidentă și în ceea ce privește alegerea temei jocului, care devine mai complexă, dar și în atenția acordată detaliilor.

Jocurile spontane sunt cele în care lipsește intervenția dirijistă. Educatoarea poate observa copiii, preferințele lor în alegerea jocurilor și le poate pregăti materiale, jucării, conținuturi sau variante. Intervenția ei va fi cât mai discretă, pentru a nu deranja copiii în timp ce se joacă.

J. Piaget a clasificat aceste jocuri spontane în funcție de criteriul evolutiv, obținând următoarele tipuri fundamentale: jocul de exersare, jocul simbolic, jocul cu reguli și jocul de construcție.

Jocul-exercițiu sau funcțional are rol de antrenament al analizatorilor, al limbajului sau al deprinderilor motorii. Elementele de joc și regulile sunt simple, importanța competiției cu sine sau cu alții fiind predominantă. Copiii își exersează versificația, uneori rimând cuvinte fără sens, creează povești neverosimile (cu efect hazliu), pun întrebări la nesfârșit sau înșiră considerații personale, pe o temă unică. Jocul de exersare trebuie acceptat și incurajat de adult.

Jocurile de mișcare acest tip de jocuri corespunde dinamismului specific copilăriei și satisface în cea mai mare măsură nevoia de mișcare a preșcolarilor. În general, aceste jocuri se bazează pe respectarea unui set de reguli prestabilite și pe performarea unor mișcări specifice. Spre deosebire de etapa anterioară de vârstă, în perioada preșcolară, aceste mișcări sunt încadrate într-un context, în jocuri de mișcare ce reflecta fragmente din viața reală, presupunând cel mai adesea imitarea unor mișcări, atitudini și relații din viața oamenilor și animalelor (ex: lupul și oile, hoții și vardiștii, rațele și vânătorii)- jocuri de mișcare cu subiect.

Contextualizarea mișcărilor are loc și în jocurile cu text și cânt, în care copiii se organizează în cerc sau horă, iar existența textului sau a cântecului asigură o interpretare mai expresivă a rolului impus de text și executarea corectă a mișcărilor (ex: jocuri cu degetele). În aceeași categorie a jocurilor de mișcare se integrează și jocurile fără subiect, a căror scop principal este exersarea îndemânării și agilității motrice. De cele mai multe ori acestea primesc un caracter competitiv, desfășurându-se sub forma întrecerilor.

Indiferent de forma pe care o iau, jocurile de mișcare exercită un important rol formativ în planul dezvoltării psihofizice a preșcolarilor. Impunând respectarea unor reguli de mișcare, ele contribuie la sporirea preciziei și coordonării mișcărilor generale și fine.

Copilul învață să își subordoneze tendințele, interesele și trăirile proprii intereselor de grup, fixate prin regulile jocului, ceea ce implică exersarea stăpânirii de sine, a altruismului și spiritului de echipă.

“Când copilul se joacă cu alți copii, el învață să respecte reguli și algoritmi, ce constituie temeiul conformării la normele de comportare socială, morală."( A. Glava, C. Glava, Introducere in Pedagogia Preșcolara, Editura Dacia (educational), 2002, )

JOCUL DIDACTIC

Jocul didactic este o forma de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează o parte din sarcinile instructiv-formative ale activităților obligatorii, dar și a celor alese, într-o atmosferă distractivă, antrenantă și motivată.

Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfășurării lui, copilul are ocazia să-și aplice cunoștințele dobândite în diverse tipuri de activități, să își exerseze priceperile și deprinderile în cadrul unei activități plăcute, în care sarcina și condițiile de învățare sunt stabilite de cadrul didactic, dar elementul ludic este prezent prin integrarea unor momente de surpriză, așteptare, încercare a capacitățiilor personale și întrecere între copii.

Jocurile didactice pot îmbrăca forma unor jocuri de mișcare; parcurgerea de către copii a unor trasee identice într-o încercare, sau a unor jocuri sportive combinate cu jocul de creație: jocuri concurs în care copiii îndeplinesc rolul unor personaje.

Jocurile didactice care urmăresc explicit dezvoltarea psihică pot fi și aceastea foarte variate. Iată o posibilă clasificare a acestora, după criteriul ariei psihofizice exersate (după Moyles):

Jocul psihomotor ce vizează dezvoltarea mobilității generale și fine:

Jocuri de construcție / dezasamblare;

Jocuri de manipulare / coordonare;

Jocuri de stimulare senzorială: de discriminare cromatică, muzicale;

Jocuri de mișcare creativă (dansul);

Jocuri de cățărare, escaladare;

Jocul de stimulare intelectuală:

Jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultării, de cuvinte;

Jocuri de cunoaștere a mediului: de explorare, investigație, rezolvare de probleme;

Jocuri logico-matematice: cu numere și numărare, de comparare, analiză, descriere, clasificare, de perspicacitate;

Jocuri de creativitate: de imaginație mintala, de reprezentare estetică; Jocuri de dezvoltare socio-emoțională:

Jocuri de comunicare, cooperare;

Jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tăcere;

Jocuri de empatie: interpretarea unor povești, redarea unui personaj, imitație;

Jocuri de prezentare de sine;

Jocuri de competiție;

Jocuri terapeutice;

Categoriile de joc clasificate mai sus primesc în practica educațională valențe organizatorice și formative specifice în funcție de nivelul de dezvoltare al copiilor, jocurile didactice trebuind să vizeze zona proximei dezvoltări și să țină cont de linia generală a evoluției preșcolarilor în activitatea ludică. Alte criterii de adaptare a tipurilor de joc didactic sunt: finalitatea mai generală urmărită, particularitățile individuale și de grup ale copiilor, nevoile lor de cunoaștere.

Detaliind asupra acestui ultim criteriu, trebuințele de cunoaștere ale preșcolarilor pot fi pe deplin întâmpinate în jocul didactic, dacă acesta este riguros gândit și organizat, educatoarea fiind în același timp preocupată pentru diferențierea și individualizarea sarcinilor de joc.

Trebuințele de cunoaștere și acțiune ale preșcolarilor se pot manifesta în direcții variate:

nevoia de a exersa, persevera, imita, controla, a obține încredere în forțele proprii;

nevoia de a achiziționa noi cunoștințe în domenii de interes, de a exersa deprinderi fizice și intelectuale și de a obține competențe specifice;

nevoia de a gândi și a crea original;

nevoia de a investiga, căuta, explora neîngrădit;

nevoia de a comunica, a pune întrebări, a interacționa cu ceilalți, a avea momente de reculegere și reflecție;

nevoia de a se prezenta pe sine și de a-și evalua posibilitățile și limitările; – nevoia de a se angaja în activitate în ritmul propriu.

Deci, prin jocul didactic se asigură înțelegerea, fixarea sau repetarea anumitor cunoștințe în mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să scadă. Jocul se constituie ca activitate fundamentală la vârsta preșcolară. J. Piaget denumește jocul ca fiind un anumit tip de activitate, înțeleasă ca un exercițiu funcțional.

CAPITOLULII

Tradiții și obiceiuri ale comunității rurale

II.1. Scurtă istorie

Obiceiurile ,datinile și cântecele însoțesc viața omului de la naștere până la moarte.Multe dintre ele foarte vechi ca existență, apar ca sărbători populare și cuprind o bogăție de fapte folclorice. Bineînțeles că și în Dobrogea și implicit în zona Hîrșova se practică obiceiuri cunoscute în toată țara, ele însă prezintă unele aspect specific zonei.Specificul acestor obiceiuri este dat de istoria locurilor de influența oamenilor care au trait pe aceste locuri.Pentru a înțelege mai bine datinile și obiceiurile în primul subcapitol al acestui capitol voi prezenta o scurtă istorie a orașului Hîrșova.

Dobrogea este, după cum se știe, o străveche vatră de istorie și cultură, fapt ce o integrează armonios în ansamblul spiritualității românești.

Teritoriul României de astăzi s-a constituit din două provincii romane: Dacia și Moesia Inferior. Așezându-se peste populația dacică ,latinii aduc o cultură nouă, aduc multe credințe păgâne, dar mai cu seamă creștinismul. De aceea Dobrogea este considerată unul din cele mai puternice bastioane de latinitate danubiano-pontică. O semnificație aparte are faptul că de pe acest pământ a iradiat cu forță credința creștină adusă și sintetizată la începuturi de Sfântul Apostol Andrei.

C.C. Giurescu: ”Pe pământul Dobrogei s-a produs o adevărată sinteză etnică românească: aici s-au amestecat românii autohtoni – așa-zișii dicieni – cu cei veniți de pe malul stâng al Dunării, atât din Țara Românească sau Muntenia cât și din Moldova, și cu păstorii transilvăneni sau mocanii coborâți cu turmele”. ( Din istoria nouă a Dobrogei, 1928)

Istoria zdruncinată precum și oamenii care s-au instalat de-a lungul timpului pe aceste locuri au influențat tradițiile și obiceiurile locului și de-a lungul timpului unele au rămas nealterate.

În centrul Dobrogei,județul Constanța, pe malul drept al Dunării se gasește orașul Hîrșova cu o vechime de aproximativ șapte milenii. Primele dovezi ale locuirii pe aceste locuri datează încă din epoca neo-eneolitică din care datează vestigiile apărute în sud-estul localității pe malul Dunării.

Cercetările desfășurate în vechiul Tell arată existența unei comunități umane care se ocupata cu vânătoarea, pescuitul, cultivarea pământului și creșterea animalelor. Au fost identificate, prin cercetări, schimburi comerciale cu comunități din spații mult mai îndepărtate.

Mai târziu sunt marcate prin vestigii și epoca bronzului și epoca fierului aceste dovezi pot fi văzute în cadrul Muzeului Carsiun din localitate. Cea mai mare dezvoltare a comunităților din zonă are loc în antichitate unde s-au desfășurat schimburi comerciale cu orașele porturi de la Marea Neagră, Histria și Callatis.

În a doua jumatate a secolului I p. Hristos s-a clădit fortificația romană cunoscută

sub numele de Carsium (construită pe zidurile unei fortificații geto-dacice).

La începutul secolului al-II-lea ,în timpul războaielor dacice ,în anul 103,împăratul Traian a întărit zidurile de lut ale vechii fortificații cu ziduri de piatră. Cetatea cunoscută sub numele de Carsium ,Carso, Carsos,Carsius apare menționată des în documentele Antichității începând cu secolul al-II-lea până ăn secolul al VII-lea. Numele cetății Carsium, după anumiți istorici ,provine de la un toponim de origine tracică fiind legat de aspectul stâncos al locului.Potrivit documentelor istorice cetatea a fost distrusă și refăcută repetat în timpul împăraților Constantin cel Mare și Iustinian. Cetatea antică era mare și importantă iar în cadrul ei existau ateliere ceramice ,cariere pentru extacția și cioplitul calcarului ,pentru producerea vaselor de sticlă,ateliere meșteșugărești,de prelucrare a lemnului și a pieilor.

Din a doua jumătate a secolului al VII-lea, după așezarea bulgarilor la sud de Dunăre se întrerup contactele cu lumea răsăriteana. Abia în secolul al X-lea bizantinii revin la Dunăre și reconstruiesc vechile fortificații, între care și pe cea de la Carsium.

Este posibil ca în secolul al XIII-lea așezarea să fi fost sub administrație genoveză. În secolul al XIV-lea, în timpul lui Mircea cel Bătrân, Dobrogea intră în componența Tării Românești.

Între secolul al XV-lea și prima parte a secolului al XIX-lea cetatea Carsium este

sub ocupație otomană și apare în scrierile vremii ca un oraș înfloritor. Astfel în 1651 , în scrierile sale Evlia Celebi descrie orașul ca având 1600 case, geamii, băi, bazar și era apărat de un zid de 3000 pași. Celebrul călător și scriitor turc vorbește și despre numele orașului care ar veni de la expresia odovan hîrs geliyor care se traduce prin vine ursul (hârs) din șes (câmpie). Vorbele acestea au fost rostite de sultan la cucerirea fortificației. Apărătorii cetății au folosit piei de urs pentru a-i speria pe turci. Atunci sultanul a strigat; Odovan hîrs geliyor! , pecetluind astfel numele acesteia.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea în oraș sosesc mocanii ardeleni care au trecut cu turmele lor în Dobrogea,la aceștia adăugându-se și alți români din Muntenia, Moldova, Țara Făgărașului,Munții Apuseni și din sudul Dunării.

Ei s-au stabilit definitiv aici intemeindu-și așezări ,întărind astfel elementul românesc ortodox. Totuș prezența creștinismului la Carsium este atestată încă de la sfârșitul secolului al III-lea.

În această perioadă se pun bazele orașului modern centru acestuia aflându-se pe malul Dunării. În jurul portului se construiesc pravalii, depozite, bănci, iar pe dealul dinspre vest, o scoală monumentală (sub îndrumarea lui Nicolae Țârcă și Ioan Cotovu 1878) și o biserică pe măsură.

Școala a adăpostit și un muzeu, primul muzeu regional al Dobrogei. In timpul primului război mondial orasul a ars din temelii ,iar în timpul celui de-al doilea război mondial orașul a suferit distrugeri importante.

Epoca comunistă a marcat începutul decăderii orașului. Dintr-un centru al comerțului cu cereale, centru administrativ și judecătoresc, a fost reclădit cu o noua identitate. Au fost închise Judecătoria, Procuratura, Muzeul. Economia a căpătat un caracter meșteșugăresc. Lipsit de resurse, orașul a decăzut. Mulți locuitori au migrat spre orașele învecinate (Constanța,Slobozia ,Tulcea). În prezent orașul încearcă să-și regăsească gloria de altădată, dar majoritatea tinerilor preferă să-și facă viitorul ăn altă parte.

După cum arată și istoria acestor locuri, Hîrșova este un oraș multicultural cei care s-au stabilit aici de-a lungul istoriei au adus obiceiuri și tradiții din zonele natale care peste ani s-au contopit cu cele autohtone.În orașul de pe malul Dunării conviețuiesc în armonie români, turci , tătari fiecare păstrându-și cu sfințenie tradițiile.

II 2 Portul popular (Îmbrăcămintea)

În cadrul tradițiilor intră și portul popular,construcția caselor precum și meșteșugurile. Deși acestea nu vor face parte din cercetarea propriu zisă voi încerca să prezint pe scurt câteva aspecte din portul și meșteșugurile oamenilor. Întrucât în zona Dobrogei conlocuiesc o mulțime de minorități naționale, precum lipoveni, bulgari, turci, macedoni, tătari, costumul popular dobrogean a împrumutat elemente specifice acestor etnii.

Îmbrăcămintea locuitorilor din Hîrșova se asemăna din multe puncte de vedere cu cea purtată în întreaga Dobrogea. Femeile purtau cămăși albe cu diferite croieli ,uneori vărgate cu bumbac roșu sau negru, urzeală de borangic. Hainele de sărbătoare aveau ornamente la mâneci, pe piept și în jurul gâtului.

Pe lângă cămașă majoritatea femeilor purtau un androc care era o fustă din lână de culoare grena alternată cu negru.Peste cămașă purtau flanea lucrată din fire de lână și căptușită cu blană. În anotimpul rece , se purtau pieptare care se mai numeau și cojoc. Pieptarul sau cheptarul mai poate fi întâlnit și astăzi la bătrânii de la sate ,era lung până la mijloc, lucrat din piei de oaie (argăsite), cu blană pe dinăuntru, fără mâneci și încheiat în făță cu copci metalice făcute de cojocar.

Aranjatul părului la femei se făcea diferit în funcție de vârstă și de statutul pe care îl aveau. Femeile căsătorite purtau capul acoperit cu o pânză albă numită tulpan care se strângea pe cap și ascundea părul, deasupra tulpanului se purta o basma sau batic cu motive florale. Femeile mai bătrâne purtau un cașmir de culoare închisă iar iarna o broboadă de lână.

Bărbații purtau cămăși albe din pânză, fără guler, având doar o bandă în jurul gâtului. Pantalonii erau confecționați din aba sau pânză de culoare brun închis sau albă. În funcție de croială cei albi strâmți pe picior se numeau ițari sau cioareci iar cei largi șalvari după modelul turcesc.

Hainele de iarnă erau confecționate din postav sau lână prin împletire ca zăbunul ,căptușit ca o plapumă ce se încheia în partea dreaptă cu "bumbi" (nasturi aproape rotunzi, ascuțiți la vârf) confecționați din porțelan alb, roșu sau albastru. Iarna se mai purtau flanele, piptare, ghebe, șube.

Încălțămintea locuitorilor era simplă constând din opinci confecționate din piele de porc sau opinci din cauciuc gros pânzat ce purtau denumirea de opinci boaxe. Ciorapii folosiți erau de lână de culoare albă sau neagră, iar iarna peste aceștia se înfășurau obiele de pânză subțire, care înfășurau piciorul de la talpă până la ghenunchi ,acoperind și pantalonii strâmți. Acestea se legau cu o sfoară împletită din păr de cal numită târsână. În iernile geroase peste obiele purtau turuieci.

Bărbații purtau pe cap căciuli de diverse forme cei bogați purtau căciuli de astrahan. Bărbații își încingeau mijlocul cu brâu țesut în patru ițe, lung de 4-5 coți (2,5 metri) pe care și-l înfășurau în jurul mijlocului de 2-3 ori acesta avea o lățime de 15 cm. Brâul propriu zis era lipsit de ornamente dar la capete erau lăsate din urzeală frsnjuri răsuciți cu lungimea de 10-15 cm. Brâul se purta peste pantaloni ,iar în partea dreaptă ciucurii erau lăsați să se vadă.

Locuințele oamenilor erau în general făcute din chirpici (cărămizi mari de pământ amestecat cu paie, uscate la soare) sau din ceamur (pământ cu paie care se pune rând după rând, dupâ ce se usucă primul rând), pe temelie de piatră. Unele case bătrânești din oraș construite astfel pot fi văzute și astăzi. Bătrânii își înveleau casele cu stuf și papură, iar cei mai înstăriți foloseau olane și tablă.

Casele bătrânești aveau geamuri mici care nu se deschideau uneori în cazul familiilor mai nevoiașe în loc de sticlă se punea în geam "bășică de bou", casele erau formate din 2-3 camere și erau luminate cu "opaiț"(o feștilă de bumbac cufundată într-o strachină cu seu sleit) sau lampă.

II.3 Obiceiuri și tradiții din viața omului

Folclorul este inima orcărei culturi. Manifestarea gândurilor, emoțiilor și durerilor de veac ale oamenilor, aceasta cuprinde o serie de obiceiuri, datini și tradiții care s-au păstrat datorită permanenței și continuității spirituale ale oamenilor.

Ca în orice comunitate omenească bazată pe relații sociale de muncă, de viață ,de spirit și în localitatea Hîrșova s-au creat, s-au cultivat și s-au transmis numeroase obiceiuri ,forme de manifestare și spirituală, afectivă care au darul de a-i apropia sufletește pe oameni ,de a-i ține uniți în confruntările cu viața, de a se bucura de roadele muncii lor și de a-și croi un viitor mai bun pentru urmași. Pe măsura păstrării în timp a datinilor și obiceiurilor moștenite din vechime ,acestea devin istorie și ne fac să înțelegem mai bine caracteristicile sociale, modul de viață, gradul de cultură, de civilizație a societății în care au trăit moșii și strămoșii noștri. Tradiția nu s-a format și nu s-a îmbogățit ca un fenomen izolat, din contră ea demonstrează diversele stadii ale unei societăți omenești în continuă mișcare și în permanentă dezvoltare, rezultatul inteligenței, muncii și capacității creatoare a omului.

Privind lucrurile din această perspectivă, trebuie să înțelegem că obiceiurile, datinile , , folclorul în general, poate proveni din sânul unei comunități, punînd în valoare particularități proprii, dar tot atât de bine poate fi preluat și de la alte comunități adaptate, potrivit unui mod social de comunicare ,de înțelegere și de apropiere între oameni.

În mod tradițional s-au transmis până la noi, și sigur se vor transmite și mai departe de către urmași – deprinderi, obiceiuri, datini legate de anumite momente, situații, stări sociale de tot ce face parte din viață, în bine sau mai puțin bine, pe parcursul diferitelor faze ale trăirilor umane : naștere, botez, nuntă, sărbători laice și religioase, credințe încheind cu actul înmormântării.

Cultura tradițională cunoscută în rândul comunității din Hîrșova, este prezentată ca și când întreaga moștenire folclorică s-ar mai practica de către generațiile tinere, care au menirea istorică și datoria morală s-o facă.

În această parte a lucrării voi încerca să aduc în prim plan obiceiuri și tradiții legate de viața omului.

Tradițiile și obiceiurile au fost culese din monografia satului Ciobanu și din lucrarea d-lui Dogaru Alexandru. ( Hârșova Oraș Bimilenar, Editura Omega 2015).

Este bine cunoscut că omul, în viața de pe pământ, trece prin trei momente foarte importante: botezul, nunta și înmormântarea. Toate trei au o legătură deosebită cu viața religioasă a omului, iar primele două sunt considerate Sfinte Taine.

Pruncul, la puțin timp după naștere, este botezat pentru a se curăți, a se spăla de păcatul strămoșesc, apoi, ajuns la maturitate, el se va despărți de mama și tatăl său și își va lua soție. Acest eveniment este consfințit prin nuntă, prin Sfânta Taină a Cununiei.

În sfârșit, la bătrânețe, omul moare și va fi îngropat creștinește, oficiindu-se slujba religioasă și, de obicei, predica, câteva cuvinte despre cel trecut în viața de veci.

Riturile de trecere comportă trei subsecvențe identificate de Arnold Van Gennep, și anume rituri de separație, ce preced nașterea, nunta și înmormântarea, de prag, anume evenimentul ca atare și de integrare în noul statut sau intervalul ce urmează consumării evenimentului, așa cum ar fi la naștere intervalul de 40 de zile până la mergerea la biserică a lăuzei, etc

Tradiții și obiceiuri legate de naștere

În credința populară sunt o serie de interdicții și rânduieli în legătură cu nașterea unui copil,multe dintre ele fiind considerate doat superstiții. Conform bătrânilor de la sate respectarea acestora asigură succesul sarcinii și sănătatea mamei și a pruncului

În timpul sarcinii, femeia nu trebuia să fure nimic , căci în cazul în care făcea acest lucru și era prinsă „putea să se prindă de obraz, și prinzându-se, copilul ce-l naște se ivește cu semnul lucrului furat pe trup“. Era datoare să-și păzească privirea, pentru a nu vedea ceva defectuos, iar dacă se întamplă acest lucru, nu trebuia să privească îndelung asupra defectelor. În caz contrar, exista riscul ca pruncul să fie născut după cum a arătat lucrul văzut.

Pe timpul cât „era grea”, nu avea voie să lovească vreun câine, căci copilul născut va fi câinos la inima. Îi era interzis să stea pe treptele casei, dacă împlinea această rânduială, era ferită de o naștere grea

Ursitoarele.

Credința în ursitoare, în puterea lor de a croi soarta fiecărui om, a fost și mai este încă răspândită și înrădăcinată în sânul poporului român, ea fiind moștenită de la romani.

Sunt trei așa numite zâne care vin în noptea a treia din prima săptămână de viață a copilului nou-născut și-i menesc soarta.

Se zice că în timpurile străvechi, aceste ursitoare erau văzute și auzite cum ursesc de către moașele, care – în aceste zile – privegheau nou-născuții, pe mamele acestora și chiar de părinții copilului. Din păcate, pentru că moașele au destăinuit acest secret, în zilele noastre ele nu mai au acest dar.

În zona Hîrșova tradiția de ursitoare se desfășura în a treia noapte iar la căpătâiul noului născut se pun o serie de obiecte : carte de rugăciuni, foarfecă, piptene, un obiect de îmbrăcămine, o pilă, o iconiță. A doua zi după "venirea" ursitoarelor obiectele sunt adunate și folosite în îngrijirea copilului iar mama cinstește evenimentul servind bomboane.

Botezul

De foarte mult timp botezul copiilor reprezintă una dintre cele mai importante tradiții pe care creștin-ortodocșii o țin cu sfințenie. Iată care sunt cele mai importante obiceiuri, datini și tradiții de botez.

În primul rând, se obișnuiește ca nașii de botez să se aleagă fie din familie, fie să se moștenească,conform tradiției, nașii de cununie trebuie să boteze și copii sau cel puțin pe primul născut.

Lumânarea de botez reprezintă lumina din sufletul fiecărui prunc botezat și este obligația nașului. Panglica sau fașa de botez trebuie să fie de culoare roz sau roșie pentru fetițe și albastră pentru băieți, în plus, aceasta nu trebuie să fie scurtă pentru ca pruncul să nu se căsătorească prea repede, însa nici prea lungă pentru ca, copilul să se căsătorească prea târziu.

Obiceiul cere ca nașii să pregătească pentru înfășatul pruncului într-o pânză albă, necusută și nefinisată, deoarece și Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos a fost înfășat astfel. Această pânză de înfășare trebuie să măsoare trei metri.

Pentru slujba de botez, părinții bebelușului trebuie să aducă la biserică ulei și vin pentru mirungere și împărtășanie. Mai mult, aceștia trebuie să aducă și prăjituri și șampanie, ca să celebreze acest moment plin de bucurie, ei trebuie să organizeze și ospățul. Mai mult, petrecerea de botez se poate face în oricare zi a anului, chiar și în post. Biserica Ortodoxă spune că bebelușul nu decide cînd să vină pe lume, astfel el trebuie să fie botezat fără vreo urmă de reținere. Nașa duce copilul la biserică și spune “duc un păgân și voi aduce un creștin”, iar la întoarcere spune “am dus un păgân și am adus un creștin.”

Tot la petrecere se aducea și muzica. În zilele noastre, la petrecerea de botez se invită nașii, rudele, prietenii și vecinii, în timp ce petrecerea se face și cu dar. Invitații fie dau bani, fie cadouri pentru copilaș.

După ce bebelușul s-a născut, nu este bine să se vină cu daruri. De fapt, doar cei apropiați familiei vin să vadă micul copil. Aceștia aduc mâncare deoarece lăuza nu are voie să pregătească niciun fel de mâncare pentru șase săptămâni.

În unele regiuni ale țării se mai obișnuiește să se lase bănuți pe pieptul copilului, ca să aibă parte de noroc, sau în scutec pentru a avea parte de un somn liniștit. Nașii se ocupă de cumpăratul trusoului, a costumașelor și a păturii,iar dacă bebelușul este fată, aceștia cumpăra și cercei.

A doua zi după săvârșirea botezului are loc și scoatearea din mir a copilului. În timpul ritualului îmbăierii, lumânarea de botez trebuie să rămână aprinsă, iar la sfârșit aceasta se stinge fie de tavan, fie de tocul ușii. Mai apoi, lumânarea se despodobește de toate elementele decorative și se păstrează într-un loc uscat în poziție dreaptă. De asemenea, aceasta nu trebuie să se încovoaie sau să se rupă.

Moțul tăiat se păstrează ca amintire împreună cu lumânarea de botez, până când copilul va împlini șapte ani.

Apa din cădiță trebuie neapărat să fie neîncepută, scoasă la răsăritul soarelui și să conțină următoarele pentru a-i înzestra pe bebeluș:

Flori, pentru ca bebelușul să fie frumos.

Bani, pentru ca să aibă cel mic avere.

Apa Sfințită, pentru ca bebelușul să fie curat ca aceasta.

Ou, pentru ca, copilul să fie la fel de sănătos și plin ca oul.

Pietre, pentru ca el sau ea să fie puternic.

Busuioc, ca să miroasă frumos.

Miere, ca sa fie dulce.

Picătură din lumânarea de botez.

Inel, ca bebelușul să aibă părul creț.

Nunta

Nunta reprezintă un prilej de bucurie, petrecere, de strângere a rudelor din toate colțurile țării. Spre deosebire de nunțile din zilele noastre la nunta tradițională participa o mare parte a comunității, iar aceasta dura trei zile: sâmbăta ceremonialul se desfășura la casa miresei, duminică la casa mirelui iar lunea la casa socrilor mari.

Nunta în forma ei clasică era o mare manifestare folclorică și ținea trei zile:sâmbătă spre seară la casa miresei,duminică la casa mirelui și luni la socriii mari. În vinerea nunții se pregăteau sarmalele. Sâmbăta se împodobea bradul, iar seara era serată de cavaleri. Bradul se împodobea cu colac, ornament de flori era așezat în mijlocul curții și se dansa în jurul lui.

Duminică, mireasa era luată de cavalerul de onoare, cu care se ducea și lua apă din fântână și o ducea acasă. Se pregătea brăcaciul care se împodobea cu busuioc.Când se chema lumea la nuntă se ducea călare pe cai și cu plosca din poartă-n poartă. Mireasa când ieșea din casă, deasupra capului ei era rupt colacul și aruncat în semnul crucii. Lunea dimineață se pregătea ciorba de potroace, iar marți se făceau plăcintele. După nuntă, la o săptămână se duceau socrii mari cu mirii la socrii mici acest obicei numindu-se Iertăciune. După aceea nași scoteau finii la biserică și masa era pregătită de nași.

Primul tablou al nunții este propunerea mirelui pentru părinții fetei și purta numele de băutul ploștii.Tot acum se întâlnesc socrii pentru a-și da consimțămîntul și se stabilește data logodnei și a nunții.Logodna se mai numea și schimbul inelelor și avea loc la părinții fetei.Pregătirea pentru nuntă dura aproape o săptămână și era anrenată o mare parte din comunitate.

O altă distracție în sânul comunității o reprezentau horele, organizate duminicile, mai puțin în post și șezătorile.

Cultul funerar

Ceremoniile de înmormântare sunt moștenite de la romani. Aceștia puneau în fața casei unde exista un mort un chiparos, copac ce nu mai putea îmboboci după ce a fost tăiat. Coloniștii romani din Dacia nu au găsit acest copac și obiceiul a fost ușor modificat, folosindu-se, în regiunile de munte, un brad, iar în cele de câmpie un pom. Pomul de înmormantare reprezintă doar una dintre ipostazele sub care se regăsesc anumite prezențe vegetale de mare importanță în viața românului. Pentru a se evita tăierea unui pom întreg obiceiul se reduce la o creangă, ce este împodobită cu zaharicale și turtițe ce se împart la pomana mortului.

Auzind că cineva cunoscut a murit, vecinii vin la priveghi, unde stau de vorbă cu mortul, rugându-l să transmită mesaje celor dispăruți dintre neamurile lor. Priveghiul durează de obicei trei zile, timp în care preotul vine și îi citește stâlpii, adică toate cele patru evanghelii. Mortul era transportat într-un sicriu deschis așezat într-un car tras de boi prin întreg satul, și cortegiul făcea șapte opriri, care semnificau cele șapte popasuri ale lui Iisus pe muntele Golgota.

De asemenea, se acoperă oglinzile și vasele cu apă cu o cârpă neagră în același scop. La cimitir preotul stropește sicriul cu vin și ulei, citește slujba specială de înmormântare, cei prezenți mănâncă din coliva mortului, pregătită acasă de rudele mai îndepărtate, apoi toată lumea prezentă merge acasă unde preotul binecuvintează masa pregătită pentru pomenire.

II.4 Obiceiuri și tradiții de peste an

Poporul român era, în trecut, foarte credincios, numeroase sărbători tradiționale, de multe ori păgâne, își aveau un corespondent în cele religioase. Astfel că, în unele locuri, la mari sărbători, se mai păstrează diferite obiceiuri care duc cu gândul la timpurile trecute.

A. Candrea, în cartea „Calendarul Babelor" scrie că, mai ales la țară, se țineau 96 de sărbători cu date fixe, 34 de sărbători cu date mobile, cele 52 de duminici din an, 12 vineri din post, plus marțea și joia din Postul Paștelui. Totalul zilelor în care nu se lucra deloc sau se lucra parțial era de 196, rămânând astfel 169 de zile integral lucrătoare.

Pentru o prezentare cât mai exacta a sărbătorilor religioase voi încerca o prezentare în ordinea datei la care se sărbătoresc începând cu luna ianuarie deși,după calendarul vechi anul nou începea la 1 martie și se încheia la 23 februarie ultima zi a acestei luni. Abia în anul 153î. Hr.se stabilește ca anul nou să înceapă la 1 ianuarie.

IANUARIE numită și Gerar al cărei nume vine de la gerul care caracterizează această lună. În prima zi a lunii ianuarie sărbătorim Sfântul Vasile.

Princilalul obicei care se păstrează în zona orașului Hîrșova este sorcovitul. Copiii mici merg dimineața cu acest colind pentru a aduce sănătate celui colindat. O superstiție legată de aceasă sărbătoare este că dacă prima persoană care îți trece pragul este bărbat vei avea un an plin de belșug.

Pe 6 ianuarie creștinii sărbătoresc Bobotează sau sfințirea apelor, apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. La Bobotează se sfințesc apele, iar preotul se duce la o apă curgătoare unde va arunca crucea. Obiceiul practicat de Bobotează constă în recuperarea de către flăcăi a crucii aruncată în apă, dovedind trecerea lor în rândul bărbaților. Înainte de sărbătoare preoții merg din gospodărie în gospodărie cu Botezul. După slujba de Bobotează preoții botează cai care sunt aduși la biserică.

În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își pun busuioc sub pernă,iar în ziua respective țin post. Fetele care cad pe gheață în ziua de Boboteaza pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Cea mai cunoscută sărbătoare din luna FEBRUARIE o reprezintă Dragobetele care în credință populară era fiul babei Dochia .Este un tânăr și reprezintă î popor sărbătoarea dragostei ,un Sf.Valentin autohton.Conform legendelor de Dragobete păsările se împerechează și încep să-și construiască cuib.

MARTIE prima lună de primăvară mai este denumită în popor și Mărțișor

După calendarul vechi, 1 martie era considerat începutul unui Nou An; sărbătorirea venirii primăverii la 1 martie are origini romane; în acel timp se sărbătorea zeul Marte, zeul forțelor naturii, al primăverii și al agriculturii. Mărțișorul era format dintr-un fir roșu și unul alb, de care se atârnau monede de aur sau argint. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înțelepciunii bărbatului. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr și-l țineau astfel până ce înflorea primul pom (de obicei până la sfârșitul lunii martie). După aceea, cu șnurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv își cumpărau caș, pentru că tot anul să le fie față frumoasă și albă.Tradiția mai spune că mărțișorul trebuia dat jos în momentul în care vezi prima data în acel an barza, atunci se agăța mărțițorul într-un pom.

O altă tradiție a lunii martie o reprezintă Babele.

. O legendă despre Dochia apare în cartea "Ghidul sărbătorilor " de Irina Nicolau , în aceasta, Dochia ne este prezentată ca o soacră rea. Ea își trimite nora la 1 Martie să-i aducă fragi de pe munte. Un moș ,poate Dumnezeu, îi dă fetei o mână de fragi. Văzând fragii Baba Dochia consideră că a venit primavera, își pune nouă cojoace unul peste altul își ia oile și pleacă la munte.Vremea capricioasă de primavara o face pe Dochia să-și lepede pe rând cele nouă cojoace.Apoi cade o ploaie înghețată iar baba îngheață împreună cu oile.Cu timpul sloiurile s-au prefăcut în piatră și astfel este explicate proveniența Babelor din Bucegi. Babele este o tradiție românească ținută mai ales în zonele rurale. Aceasta are loc de pe 1 si pana pe 9 martie. Fiecare român își alege o baba, sau mai bine o zis o zi, așa cum va fi baba pe care omul și-o alege, așa va fi și firea omului în anul ce vine. Unii bătrâni spun ca așa cum este vremea în acea zi așa ii va merge omului în anul acela.

Și anume, dacă vremea este frumoasă iar soarele este prezent pe cer, acel om va fi voios și bun la suflet întreg anul iar toate ii vor merge bine. Totuși, dacă în acea zi cerul este întunecat, omul acela nu va fi bun la suflet ci mai degrabă supărăcios. Mai mult, unii bătrâni cred că dacă ninge sau ploua în acea zi, anul va fi unul bogat.

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, această sărbătoare se ține pe 9 martie și mai este denumită și Ziua Bărbatului. Tradiția cere ca la această sărbătoare să se facă colăcei („Mucenici") în formă cifrei 8. În Dobrogea sunt întâlniți atât mucenicii din aluat dospit copți în cuptor și apoi unși cu miere și nucă(mucenicii moldovenești),dar și cei fierți în apă, după care se adauga zahăr și nucă în zeama fiartă. Numărul lor trebuie să fie de 40 sau 44; o altă tradiție din această zi este să se bea 40 de pahare de vin sau de țuică pentru a fi sănătos.

Buna Vestire sau Blagoveștenia este o sărbătoare cu dată fixă serbată la 25 martie. În credința populară la această dată vin păsările călătoare, tot acum cântă pentru prima dată cucul, vestitorul unor lucruri importante în viața omului .Când o persoană îl aude pentru prima oară cântând, trebuia să numere de câte ori cânta pentru a ști câți ani mai are de trăit.

APRILIE

Luna Aprilie începe cu Ziua păcălelilor sau a nebunului ,zi în care oamenii se păcălesc.

În acest an Paștele a fost serbat în aprilie și odată cu el și alte sărbători cu dată variabilă care vor fi amintite mai jos.

Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) se sărbătorește în ultima duminică din postul Paștelui, toată lumea merge la biserică ca să ia ramuri de salcie, sfințite de preoți. Aceste ramuri de salcie au înlocuit ramurile de finic cu care locuitorii Ierusalimului l-au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos. Salcia este mereu înflorită în această perioadă a anului, o expresie a fertilității și a reînvierii naturii. Din aceste ramuri se fac coronițe și se pun la icoanele din casele credincioșilor. De asemenea, se spune că e bine să te încingi cu aceste ramuri de salcie ca să nu te doară mijlocul.

Învierea Domnului: Paștele este o sărbătoare a cărei dată e variabilă. Regula după care se calculează ziua exactă a fost stabilită la Sinodul Ecumenic de la Niceea, în 325 e.n. Astfel, Paștele Ortodox este sărbătorit, în fiecare an, în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară (pe 21 martie sau, în unii ani, cu cel mult două zile înainte sau după).

Dacă această duminică se suprapune Paștelor iudeilor (14 Nisan – a șaptea lună a anului ecleziastic și prima lună a anului civil în calendarul ebraic), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

Paștele este cea mai importantă sărbătoare creștină. În această duminică sărbătorim înviererea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, după ce a fost răstignit în Vinerea Mare. Sărbatoarea Învierii Domnului este precedată de 40 de zile de post,timp în care pe lângă postul alimentar creștinii devin mai apropiați de D-zeu și sufletește. Săptămâna patimilor sau săptămâna mare-ultima săptămână a postului este și ea foarte bogată în tradiții mai ales religioase. Creștin ortodocși merg la diferite slujbe :Deniile(miercuri),Joi mari sau Ziua morților,Vinerea seacă Trecerea pe sub masă ,Prohodul ,sâmbătă –Slujba Invierii Domnului, Duminică . Pe parcursul ultimei săptămâni creștinii se spovedesc și se împărtășesc pentru a -și curăța sufletul de păcate. Pe lângă tradițiile de ordin religios se întâlnesc și tradiții laice născute din diferite credințe și superstiții care s-au transmis prin viu grai iar în comunitățile rurale sunt păstrate cu sfințenie. Simbolul celei mai importante sărbători din calendarul creștin ortodox este oul. Se spune că una dintre femeile mironosițe a adus un coș cu ouă pe care l-a așezat la picioarele crucii Mântuitorului, acestea fiind înroșite de sângele lui Iisus Hristos. În tradiția populară ouăle sunt purtătoare de noroc. De asemenea, ouăle roșii se ciocnesc la masa de Paște alături de binecunoscuta replica "Hristos a Înviat! – Adevărat a înviat!". Și se spune că cei care ciocnesc ouă în ziua de Paște și rostesc simultan “Hristos a inviat! – Adevărat a Inviat!”vor fi iertați de un păcat. Ouăle se vopsesc(doar roșu) joi , vineri nu se vopsesc și nici nu se seamănă nimic în grădini ,această zi numindu-se și Vinerea seacă.

Un obicei în ziua de Paști era că, la masă, gospodarul să ciocnească un ou roșu cu soția sa pentru a se întâlni în lumea cealaltă. Tot in ziua de Paste, de aceasta data dimineața, în zona rurală și nu numai, se pune intr-un lighean apa proaspătă, un ou roșu dar și o monedă de argint. Toți membri familiei se spala pe rând cu această apă pentru a fi tot anul curați și sănătoși.

Tot în prima zi de Paște există obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare, dar și pentru ca ea semnifică primenirea trupului și a sufletului, așa cum se întâmplă cu întreaga natură, odată cu venirea primăverii.

Pentru ziua de Paști, femeile pregătesc pască.

Ea se frământă din făină, la care se adaugă lapte și ouă. Pasca are formă rotundă pentru că, în popor, se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Între împletituri se pune brânza sărată sau dulce, frământată cu ou și stafide. Pasca se împodobește cu ornamente din aluat. Pasca este dusă la biserică în Noaptea de Înviere pentru a se sfinți. Astfel, ea dobândește puteri purificatoare.

Față de Crăciun care este o sărbătoare a bucuriei de a trăi ,Paștele este o sărbătoare a împlinirii sufletului. Totuși în ultimii ani această sărbătoare și-a mai pierut din semnificații fiind înlocuită de o sărbătoare comercială, Venirea Iepurașului.

Izvorul Tămăduirii -această sărbătoare nu are dată fixă,se sărbătorește de obicei în prima vinere după Paști.

Tradiția spune că Sfântului Apostol Andrei i s-a făcut milă de unul dintre ucenicii săi căruia îi era sete și a lovit în stâncă cu toiagul, de unde a izvorât apă.Acest izvor se găsește la mănăstirea Dervent din județul Constanța ,unde se află și Peștera Sf.Andrei.

Acest izvor curgea într-o singură zi din an, la această sărbătoare. Apa izvorului este dulce și nu se strică, fiind considerată apa pură, asemenea agheasmei.

Sfântul Gheorghe -sărbătoare cu dată fixă sărbătorită pe 23 aprilie,își are originile în vechime cînd peste un vechi zeu al vegetației, identificat cu Cavalerul Trac, calendarul ortodox l-a suprapus pe Sfântul Gheorghe, Purtătorul de biruință.

Conducător în oastea romană, el a salvat-o pe fiica conducătorului din Lida din ghearele dragonului, fiind venerat în toată lumea creștină. Sfântul Gheorghe a fost patronul militar al Moldovei medievale. În noaptea de Sf.Gheorghe se seamănă busuioc care capătă puteri miraculoase. În calendarul pastoral la 23 aprilie începe vara pastorală, se strâng turmele pentru a urca la munte. În jurul acestei date în Dobrogea oile sunt strânse în turme pentru a fi duse la izlaz, unde vor rămâne pănă la Sf.Dumitru.

În calendarul pastoral Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru (Sâmedru, 26 octombrie) sunt sfinți de o mare importanță , deoarece ei împart anul în două între Sângiorz și Sâmedru este vara pastorală, iar între Sâmedru și Sângiorz, iarna pastorală.

De asemenea, în trecut, la oraș, casele se închiriau între aceste date, fiind tradițional ca toată lumea să își găsească o locuință nouă de Sfântul Dumitru, contractul durând până la Sfântul Gheorghe. Caloianul este un obicei popular practicat în Dobrogea pentru aducerea ploii în vreme de secetă sau în zilele de după Paște. Caloianul era solul trimis de oameni la zeul ploii, pentru a-l îndupleca să dezlege ploile. Astfel, pe vreme de secetă, fetele și femeile de la țară făceau un omuleț din lut galben împodobit cu coji de ouă păstrate de la Paște (numit „Caloian") pe care-l puneau într-un sicriu și pe care-l boceau ca pe un mort, imitînd astfel ritualul înmormîntării. Femeile cîntau o poezie anume și apoi îngropau omul din lut lîngă o fîntînă. După trei zile îl dezgropau și-l aruncau pe apă, pentru a tulbura apele și norii, așa cum se întîmplă înainte de a ploua. De ziua Caloianului, bărbații arau doar pînă la amiază, iar restul zilei petreceau. Obiceiul își are originea în epoca precreștină. Legendele tracice spuneau că, după ce marele poet și profet Orfeu a fost decapitat de către preotesele Soarelui, capul lui a fost aruncat în rîul Naparis și, plutind pe apă, a continuat să cînte. Cu prilejul acelui tragic eveniment, a început să plouă vijelios, fenomenul ținînd cîteva zile. Atestarea documentară asupra acestei sărbători apare încă din antichitate.

MAI -această lună mai este denumită populat și Florar luna florilor.

Sărbătoarea Înălțării Domnului nu este o sărbătoare cu dată fixă se sarbătorește la 40 de zile după Paște, pe lângă semnificația creștină profundă, și o serie de obiceiuri care s-au păstrat de-a lungul anilor și pe care românii, mai ales cei de la sate, le respectă cu sfințenie.Înălțarea Domnului coincide cu Ziua Eroilor.

Și, pentru că tot am amintit de cei trecuți la cele veșnice, tradiția creștină spune că oamenii care mor în ziua de Ispas (Înălțare) ajung în Rai. Se mai spune din popor că semănatul după Ispas nu rodește și că nu este bine să dai, în această zi, sare din casă, existând credința că vacile nu vor mai da lapte bun.

Sfinții Împărați Constantin și Elena sărbătorită la 21 mai este o sărbătoare importantă a creștinilor deoarece cei doi sfinți sunt cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Împăratul Constantin, care a domnit asupra Bizanțului în secolul al III-lea d. Hr., a fost foarte evlavios, mama sa, Elena, fiind cea care a scos la lumina lemnul Sfintei Cruci de pe Golgota. Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiția populară ne spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare. Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena care se celebrează anual la 21 ale lunii maieste, se pare, cea mai mare sărbătoare creștină a bisericii ortodoxe din această lună.

Împăratul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevărat protector al creștinilor, în timpul domniei sale, adoptându-se o serie considerabilă de măsuri în favoarea Bisericii și a preoților. De numele Sfântului Împărat Constantin se leagă și Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Sfânta Sărbătoare a Paștelui să fie sărbătorită în prima duminică de după luna plină a echinocțiului de primăvară.

Prima lună de vară este IUNIE sau Cireșar denumită astfel după primele fructe care se coc. Printre sărbătorile dintre această lună amintesc:

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica, 24 iunie): Drăgaica se

practica de fete nemăritate și urmărea asigurarea prosperității holdelor.Această sărbătoare apare încă din antichitate când zeițele erau invocate să apere lanurile. Fata care reprezintă divinitatea poartă pe cap o coroană din flori de sânziene și spice de grâu și este îmbrăcată în alb. Ceremonialul se desfășura mai mult pe la casele oamenilor, grupul de fete juca de la o casă la alta o horă rotita de trei ori. Sânzienele sunt patroanele semănaturilor, apara recoltele și vitele, continuând rolul preoteselor zeițelor Ceres și Diana (Sancta Diana – Sânziene).

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sau San Petru este sărbătorit la 29 iunie. Despre Sfântul Petru știm că este cel mai iubit și respectat sfânt din calendarul tradițional românesc. El este cel care umblă pe pământ și are parte de situații foarte omenești,

fiind foarte credincios, lui îi sunt încredințate cheile Raiului; împarte hrana animalelor sălbatice, mai ales lupilor. Importanța sărbătorii este subliniată de postul care o precede, acesta fiind variabil, în funcție de data Paștelui.

IULIE a doua lună a verii mai este denumită și Cuptor fiind luna cea mai călduroasă din an.

Una din cele mai mari sărbători de peste an sărbătorită pe 20 iulie este Sfântul Ilie.

În trecut această sărbătoare se ținea ca să îi apere pe oameni de trăznete și de fulgere.

Timp de câteva zile în apropierea acestei sărbători se spune că Sfântul Ilie umbla cu carul său prin cer și de aceea ploua cu tunete și fulgere. Conform tradiției românești Sf Ilie nu știe când cade sărbătoarea lui .Dornic să dea un chef el îl întreabă pe Dumnezeu cât mai până la ziua sa, iar acesta îl amână mereu. După ce trece ziua lui de furie SF.Ilie începe ploile. Dacă plouă și tună de Sf.Ilie merele și alunele vor fi viermănoase.De Sf.Ilie femeile dau de pomană mere, până atunci ele nu gustă aceste fructe.

Pentru apicultori este o zi importantă deoarece încep să reteze stupii și să adune mierea.

Ultima lună de vară AUGUST denumită popular și Gustar de la varietatea de fructe care sunt ”gustate”,în această lună.

Schimbarea la Față (6 august): acum se gustă poama nouă din rodul viilor. Sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Față a Mântuitorului pe Muntele Taborului a fost suprapusă pe o sărbătoare deja existentă în calendarul românesc.La această dată se schimbă fructele care până acum fuseseră”veninoase”; este ”prima” dulceață a fructelor

.Printre superstițiile acestei zile se numără și faptul că nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare și se interzice scăldatul, pentru că apele fiind de acum tot mai reci, crește riscul îmbolnăvirilor.

Adormirea Maicii Domnului este sărbătorită la data de 15 august și este o importantă sărbătoare ortodoxă, precedată de un post de două săptămâni. După ce și-a săvârșit sortul apostolic care i-a fost încredințat și anume să ducă credința în Muntele Athonului (Athos), Maica Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind astfel săvârșită și dorința creștinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii și să fie luat la cer, ca și Iisus Hristos.

În această zi este celebrată și Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbări la malul mării la Constanța, dar și în orașele dunărene.

La țară, în vii se angajează pândarii și se spune că se ”leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul sărbătorită pe 29 august, este o zi de post, în care, potrivit tradiției, este bine să nu se mănânce roșii, pepene roșu și alte fructe, mâncăruri sau băuturi de culoare roșie, în memoria sângelui care a fost vărsat la tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Unii mănâncă numai struguri sau ajunează. Lumea satului nu tăia nimic cu cuțitul, totul se rupea cu mâna. Nu se mânca varză, căci Sfântului Ioan Botezătorul de șapte ori i s-a tăiat capul pe varză și iar a înviat.

SEPTEMBRIE – prima lună de toamnă, este o lună bogată pentru agricultori deoarece acum se culeg roadele muncii de peste an. Printre sărbătorile religioase din această lună, amintesc:

Nașterea Maicii Domnului serbată pe 8 septembrie, este una dintre sărbătorile Maicii Domnului, numită popular și Sântămăria Mică. Această sărbătoare reprezintă popular "granița" dintre vară și toamnă, fiind marcată de închiderea pământului pentru insecte și de plecarea păsărilor migratoare spre țările calde.

Înălțarea Sfintei Cruci, serbată prin post la data de 14 septembrie. În această se începe culesul strugurilor, acum se fac mustul și vinul. Ziua Crucii reprezintă momentul când pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele, șerpii, plantele care au fost lăsate la lumina de cu primăvara. Sărbătoarea se mai numește Crucea Mare, Ziua Șarpelui. Se spunea că, dacă va mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.

OCTOMBRIE numită popular și Brumărel, este caracterizată prin căderea frunzelor și tot acum se fac însămânțările de toamnă. În această lună se serbează două sărbători importante din calendarul ortodox:

Sfânta Cuvioasa Parascheva este o sărbătoare foarte importantă pentru români, serbată pe 14 octombrie, deoarece moaștele Sfintei se află în Catedrala Mitropolitană din Iași de peste 250 de ani. În preajma acestei zile se organizează pelerinaje care durează până la trei zile, Sfânta Parascheva fiind Protectoarea Moldovei. Tradițional, ziua de vineri este considerată ziua Cuvioasei

Parascheva. Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost aduse în Moldova în timpul domniei lui Vasile Lupu, după ce acesta a plătit mulți bani pentru datoriile Patriarhiei Constantinopolului.

Drept mulțumire, Patriarhul de atunci acceptat strămutarea moaștelor ei de la Constantinopol la

Iași.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie denumită popular și Sâmedru sărbătorită pe 26 octombrie, marchează timpul în care păstorii coboară de la munte pentru a lăsa oile în grijă stăpânilor lor. În tradiția populară Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe sunt frați, iar după cum s-au înțeles, Sfântul Dumitru trebuie să desfrunzească acum pădurile și să-i cheme pe toți la sărbătoarea recoltei.

Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi sărbătorit pe 27 octombrie, – este o sărbătoare importantă pentru români, deoarece moaștele acestui sfânt se află la Catedrala Patriarhală din București.

Acum se organizează un pelerinaj care durează până la trei zile, sosesc credincioși din toată țara la București.

NOIEMBRIE – numită și Brumar, este luna în care cade prima brumă se încheie semănatul de toamnă și totul e gata de iernat.

Prima sărbătoare a lunii serbată pe 8 noiembrie este Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Cei doi sfinți sunt căpeteniile oștirilor îngerești, Arhanghelul Mihail fiind cel care a luptat împotriva îngerilor răului, care au fost alungați din Rai, iar Arhanghelul Gavril este cel care aduce Bunăvestirea Maicii Domnului, că îl va naște pe Iisus Hristos.

O altă sărbătoare importantă a lunii este Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat – Ocrotitorul României serbat la 30 noiembrie reprezintă un prilej pentru a cerceta ce va aduce anul următor, un timp în care se interferează planurile malefice cu cele benefice. Se mai păstrează obiceiuri precreștine, păgâne, de apărare împotriva acestor spirite malefice, instrumentul utilizat fiind usturoiul. O superstiție legată de această sărbătoare este observarea lunii. Dacă luna e plină și cerul senin, iarna va fi moinoasă; dacă luna e plină și cerul întunecat, dacă ninge sau plouă, peste iarnă urmează zăpezi mari și grele.

. Obiceiul de Sf.Andrei este semănatul grâului Tradiția spune că grâul pus la încolțit de Sfântul Andrei spune câte ceva despre viitorul omului care l-a plantat. De Anul Nou, cum arată grâul așa va fi și sănătatea celui care l-a plantat, în noul an.Dacă firele sunt zdravăne și înalte, omul care a plantat va fi norocos și sănătos în noul an. Bătrânii spun că aspectul grâului spune ceva și despre recoltele anului agricol ce urmează. Un grâu frumos înseamnă o recoltă bogată, pe câmpuri și în livezi.. Grâul pus la încolțit se păstrează de regulă până după Anul Nou. Dacă se face prea mare, grâul poate fi tăiat sau legat, după 1 ianuarie.

DECEMBRIE prima lună de iarnă,este o lună a bucuriei și a copilăriei prima sărbătoare din lună este Sf.Nicolae.

Sfântul Ierarh Nicolae sau Sănicoară este serbat pe 6 decembrie, care după tradiția populară, reprezintă prima zi de iarnă. Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut in localitatea Patara din Asia Mica, in cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstăriți si creștini devotați.

Crescut in spiritul poveței creștine „să împarți averea săracilor”, Sfântul Nicolae și-a dat întreaga moștenire pentru a-i ajuta pe nevoiași.

În tradițiile românești, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie; păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lasă lumea fără lumina și căldura; este iscoada a diavolului; stăpânește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apară soldații în război, motiv pentru care aceștia Îi invoca in timpul luptelor; ajuta văduvele, orfanii si fetele sărace care vor sa se mărite.

Istoria vieții Sf. Nicolae vorbește și despre o altă minune și anume ca a izbăvit de la moarte pe trei bărbați năpăstuiți pe nedrept.

Pe când aceștia erau in închisoare au aflat de timpul când aveau sa fie omorați si au chemat pe sfânt in ajutor; i-au pomenit și de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alți trei bărbați din Lichida.

Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor si gata spre apărare, s-a arătat in vis împăratului si exarhului; pe exarh l-a mustrat pentru ca a defăimat împăratului pe cei trei bărbați, iar

împăratului i-a arătat și i-a dovedit că bărbații aceia sunt nevinovați și că din pizma au fost pârâți că au uneltit împotriva lui.

Copiii din țarile creștine au fost învățați că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine și le încarcă ghetele, bocancii sau bradul cu dulciuri, dar unii găsesc și câte o nuielușa. În colindele românești, cântate în plină iarnă, se vorbește despre florile dalbe, flori de măr, aceste flori reprezintă nuielușa de la Sf.Nicolae.

În credința populară, joarda(nuielușa) Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Crăciun reprezintă un semn că greșelile au fost iertate.

Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apa crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.

Sfântul Nicolae este un moș care aduce zăpada scuturându-și barba. În tradiția populară românească, Sfântului Nicolae îi sunt atribuite calități sporite, fiind unul dintre sfinții cei mai de vază alături de Dumnezeu, cel care se plimba cu Acesta pe pământ în timpurile primordiale și nu numai. În zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete, își aleg gazda în casa căreia au loc repetițiile pentru colinda de Crăciun și de Anul Nou. Irina Nicolu în cartea"Ghidul Sărbătorilor Românești" ni-l prezintă pe Sf.Nicolae ca fiind al doilea sfânt creat de Dumnezeu .Sfântul Mihail stă în dreapta Domnului iar Sf.Nicolae în stânga.

Perioada sărbătorilor de iarnă este împărțită în două:

– între Ignat, serbat pe 20 decembrie și Crăciun , sărbătorit pe 25 decembrie era perioada nefastă; atunci se deschideau mormintele, iar sufletele morților circulau printre vii, de Ignat se sacrifică porcul.

– între Crăciun 25 decembrie și Bobotează serbată pe 6 ianuarie este o perioadă a bucuriei.Crăciunul face parte dintr-un ciclu de 12 zile, de la 25 decembrie până la 6 ianuarie,care asigură trecerea Anului Vechi spre Anul Nou și este pregătit de un post lung de 40 de zile. Postul Crăciunului ia sfârșit și fiecare se poate bucura de mâncărurile rituale: preparatele din porc, sarmalele, colacii și cozonacii, prăjiturile și vinul. Cele trei zile de sărbătoare ale Crăciunului aduc liniște și pace în case.Înainte de marea sărbătoare oamenii din zonele rurale și nu numai merg la biserică" să-si primenească " sufletul prin spovedanie și prin Taina Împărtășaniei.

Moș Crăciun nu ține de tradițiile populare românești, ci este un împrumut apusean târziu, atestat la noi prin secolul al XIX-lea. Tradiția creștină spune despre Crăciun că era proprietarul sălașului unde Fecioara Maria l-a născut pe Pruncul Iisus, iar soția lui, Crăciuneasa, a ajutat-o la naștere.

Nașterea Domnului este o sărbătoare cu dată fixă care se serbează în fiecare an pe 25 decembrie. Până în secolul XIX, românii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun, dar pentru că aceasta avea o importanță atât de mare, Biserica a suprapus acestei date sărbătoarea Nașterii Domnului care se sărbătorea pe 6 ianuarie. Crăciunul este un zeu solar întâlnit la popoarele indo-europene, specific teritoriului locuit de către geto-daci. Acest zeu era întruchipat de Saturn la romani și de Mithra la persani. Denumirea de „moș” reprezintă vârsta zeului la sfârșitul anului calendaristic, care trebuie să moară și să reînvie anul următor.

În zona Dobrogei, obiceiurile de Crăciun si de Anul Nou au fond comun cu cele din alte zone, pentru că foarte multe au intrat în această zonă prin transhumanță, sau prin politica de colonizare a statului prin cele trei valuri venite din Oltenia ,Muntenia și Transilvania .

Trebuie menționat că în Dobrogea deși există o mare varietate de colinde(de pescar, de fată.de băiat,de cioban ,de casă) elementul religios nu este pregnant. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea Mântuitorului aduce cu ea și practici foarte vechi prin care se celebra Solstițiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranțe că va renaște.

Dumitru Galavu în cartea "Antologie de colinde dobrogene"-ne spune "că din ciclul obiceiurilor de iarnă se remarcă în primul rând colindul care reprezintă un cântec străvechi cu funcție de urare,de sănătate și de belșug.

Textul colindului inspirat din realitatea înconjurătoare reflectă această realitate în toată

complexitatea și profunzimea ei exprimată într-o meltitudine de idei ,printr-o tematică variată prin bogăția imaginilor ,prin expunerea subtilă a stărilor de lucru sufletești."

Conținutul colindelor este variat ,în el apar mai multe aspecte ale vieții sociale.

În Ajunul Crăciunului se practică mersul cu Moș Ajunul, iar copii care mergeau la colindat amintesc venirea Crăciunului urând de sănătate și belșug. În seara de Ajun copii mici umblă cu "Florile Dalbe","Domn,Domn să-nălțăm" și "Raza Soarelui"

În seara de Ajun merg cu colindul cetele mari care au o gamă variată de colinde: de casă,de fată,de băiat,de flăcău,de popă,de mort etc.

În dimineața zilei de Crăciun,până după slujbă copiii umblă cu Steaua. Pentru acest colind cu câteva zile înainte este confecționată steaua din carton sau o sită de făină înbrăcată în hârtie creponată.Se fac patru colțuri împrejur iar înăuntru de introduce un clopoțel, pe partea din față se pune o icoană cu Maica Domnului și cu Isus Hristos. Steaua vestește minunea Nașterii Domnului. O altă tradiție a acestei perioade este Împodobirea bradului iar în cele ce urmează voi prezenta o scurtă istorie a pomului de Crăciun.

Pomul de Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalației electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel.

Deși în Europa originea sa precreștină nu mai e contestată de nimeni, părerile rămân totuși înpărțite: unii văd în el o reprezentare a „arborelui lumii”, alții îl consideră o referire directă la „arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roșu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din rai.

Până în sec. al 15-lea, crenguțele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca și darurile care le făceau oamenii unii altora, erau considerate tradiții păgâne. Dar nu peste multă vreme în locul acestora va fi folosit un arbore întreg.

Conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălțat primul pom de Craciun, într-o piață publică. Nu avea încă lumânări și era împodobit cu mere roșii. In 1611, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.

După 1878, decorațiunile (globurile) de Crăciun din sticlă argintată de Turingia au tot mai mult succes, așa că această tradiție pur germană va cuceri întraga lume, fiind adoptată pretutindeni, fie că este vorba despre țări din Asia, Africa, America de Nord și de Sud sau Australia.

La sfârșitul sec. al 19-lea, în saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput fără pomul de Crăciun, împodobit și scânteietor. In 1776, prin intermediul soldaților germani care participau alături de englezi la războiul de independență, tradiția pomului de Craciun ajunge și în Statele Unite, iar în anul 1880 cucerește și Casa Albă.

La noi obiceiul a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au inceput să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la curtea regală a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun „O Tannenbaum” devine în limba română „O brad frumos”, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor.

Sfântul Arhidiacon Ștefan serbat pe 27 decembrie, a fost primul mucenic care a pătimit și a fost ucis cu pietre pentru Hristos.

31 Decembrie/1Ianuarie:Revelionul /Noaptea Sf.Vasile

Revelionul sau noaptea în care nu se doarme este plină de tradiții și obiceiuri,iar în lumea satului sunt și mai multe superstiții.Conform tradiției în această seară nu se doarme că altfel vei fi leneș tot anul.

Se spune că obiectul pe care îl ții în mâna la 12 noaptea, la trecerea dintre ani, acela va fi cel mai important pe planul vieții tale.

Dacă ții bani în mână, îți va merge bine cu banii, dacă ții iubita de mână, îți va merge bine cu dragostea, dacă ții paharul, va fi un an vesel. De asemenea prima persoană care va bate sau va suna la ușă în noul an trebuie primită. Principalele colinde sunt:

Plugușorul: această tradiție se mai păstrează în Dobrogea scopul ei fiind de a ura gospodarilor belșug în anul care urmează. Grupuri de băieți îmbrăcați gros și cu căciuli împodobite cu panglici colorate și cu bice și clopote pornesc pe la vecini Gazdele îi răsplătesc pe urători cu mere, nuci, covrigi, bani

Jocul caprei: întruchipează simboluri ale fertilității și fecundității. Capul caprei, cioplit din lemn, cu maxilarul inferior mobil, este acoperit cu un amalgam de materiale care de care mai colorate și mai strălucitoare, mărgele, clopoței. Trupul Caprei este realizat din covoare, țesături roșii. Dansul Caprei este repetat în fiecare gospodărie.

. .

O altă tradiție în noaptea dintre ani este "Calendarul de ceapă ",păstrat mai ales de bătrâni, fiind o metodă de prezicere a vremii anului următor. Se iau două-trei cepe mari, se taie în jumătate, se alegeau 12 felii egale peste care se presara sare și se puneau pe 12 farfurii care erau denumite după lunile anului. În timpul nopții pe unele din aceste felii se acumula apă, semn că vor fi precipitații, altele rămâneau uscate, semn de secetă.

Dintre superstițiile pe care le păstrează bătrânii în prima zi a anului nou amintim că

de Anul nou este bine să ai bani în buzunar,prima persoană care-ți trece pragul casei trebuie să fie un bărbat,în această zi nu se dă nimic cu împrumut.

În noaptea dintre ani trebuie să se mănânce doar bucate de porc pentru că "porcul râmă înainte" iar în noul an totul va merge bine, nu se mănâncă carne de pasăre deoarece aceasta râcâie cu picioarele și totul îți va merge pe dos.

În prima zi a anului copiii merg cu Sorcova, au în mână crenguțe de măr sau sorcove confecționate din hîrtie creponată și urează pentru sănătate .

În capitolul trei voi încerca să familiarizez preșcolarii cu tradițiile și obiceiurile sărbătorilor religioase de peste an.

CAPITOLUL III

Cercetare pedagogică vizând jocul și rolul său în conservarea obiceiurilor și tradițiilor comuntăților rurale

Cercetarea pedagogică este un tip special de cercetare științifică ,ce are drept scop explicarea științifică,înțelegerea,optimizarea și prospectarea activității de instruire și educare. Cercetarea pedagogică se bazează pe investigarea teoretică și practice aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale ale variabilelor caracteristice fenomenului educational.

Obiectul unei cercetări pedagogice îl constituie o problemă sau un fapt pedagogic pe care cercetătorul îl depistează și delimitează din ansamblu structural din care face parte.

Răspunsurile, concluzia obținută în urma cercetării sunt explicații ale unor întrebări și sugestii pentru îmbunătățirea și ameliorarea procesului instructive educative.

Organizarea cercetării pedagogice implică parcurgerea următoarelor etape

Etapa formulării problemei care urmează a fi cercetată;

Delimitarea surselor de abordare teoretică și practică;

Orientarea investigației la nivel de cercetare fundamentală-aplicativă;

Angajarea inovației la nivel strategic-tactic-operațional;

Etapa proiectării cercetării, care presupune orientarea investigației ca cercetare observațională-experimentală, spontană-sistematică, longitudinală-transversală;

Stabilirea obiectivelor cercetării, specifice procesului de învățământ;

Formularea ipotezei cercetării, care vizează alegerea metodologiei de cercetare, bazată pe un ansamblu de metode, tehnici, mijloace de investigație: extensie-intensie, paricipative-neparticipative, de colectare-prelucrare a datelor, etc.;

Organizarea cercetării prin: stabilirea eșantionului, alegerea instrumentelor operaționale pentru culegerea datelor empirice și a informațiilor teoretice;  Dirijarea cercetării în sens longitudinal și transversal.

Desfășurarea propriu-zisă a cercetării pedagogice constă în aplicarea în practică, în manieră flexibilă a etapelor și a subetapelor prevăzute în proiectul cercetării, în vederea verificării ipotezei de lucru, conform obiectivelor cercetării prestabilite.

Într-o cercetare sunt de parcurs urmǎtoarele etape:

etapa preexperimentalǎ, când se aplicǎ testele inițiale pentru a constata nivelul de la care începe cercetarea;

etapa experimentalǎ, când se aplicǎ instrumentele de cercetare (proiecte didactice, teste, etc)

etapa finalǎ, când se aplicǎ testele finale.

Finalizarea cercetării se realizează prin:

analiza, interpretarea și sintetizarea datelor experimentale;

compararea rezultatelor obținute la cele două loturi(experimental și martor);

prelucrarea statistică a rezultatelor;

valorificarea rezultatelor prin elaborarea lucrării științifice.

Cercetările științifice presupun din partea celor care le proiectează și le realizează, valorificarea și îmbinarea de demersuri care țin de arta și de știința educației. Cercetările pedagogice presupun asambluri de demersuri sistematice și complexe, gândite, proiectate, realizate, coordonate și evaluate, respectându-se o ierarhizare algoritmică, cu etapele și subetapele stabilite. Stabilirea etapelor și subetapelor are caracter flexibil, apelând la creativitatea cercetătorului, la potențialul său adaptatativ la situația concretă, la atitudinea sa critică, precum și la imaginația sa creatoare.

Cercetarea de față debutează la începutul anului școlar 2017-2018 Ea vine în întâmpinarea dorinței de cunoaștere ,investigare și perpetuare a tradițiilor și obiceiurilor locale apreșcolarilor și a familiilor lor care doresc să ducă mai departe cultura populară locală. Copiii și-au manifestat dorința ca pe lângă activitățile obligatorii din programa educativă a grădiniței să învețe despre obiceiuri și tradiții populare străvechi.De aceea mi-am propus să vin în întâmpinarea acestei nevoi cu lucrarea de față.

III. 1 OBIECTIVELE ȘI SCOPUL CERCETĂRII

Pornind de la ipoteza amintită anterior în lucrarea de față mi-am propus să demonstrez că tradițiile și obiceiurile românilor pot fi readuse la viață prin intermediul preșcolarilor cu ajutorul jocului. Pentru o abordare mai ușoară a tradițiilor și obiceiurilor de către preșcolari mi-am propus următoarele obiective:

Redescoperirea și promovarea valorilor tradiționale românești prin impicarea copiilor,cadrelor didactice și a comunității în diverse activități legate de folclor;

Abordarea unor activități de promovare a artei și tradițiilor populare;

Abordarea unor activități cu cu familia și counitatea locală privind tradițiile și obiceiurile ;

III. 2. IPOTEZA

Ipoteza lucrării : Se prezumă că prin intermediul jocului,preșcolarii vor dobândi cunoștințe esențiale privind obiceiurile și tradițiile comunităților rurale.

III.3. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI

Cercetarea pedagogică și s-a realizat pe un lot de 23 preșcolari,10 băieți și 13 fete ai Grădiniței cu program Prelungit "Tic Pitic" Hîrșova, Județul Constanța Colectivul de copii este eterogen, copiii nefiind aleși în funcție de capacitățile fizice și intelectuale.

Subiecții au vârste cuprinse între 3și 4 ani ,5 preșcolari au 3 ani și 20 preșcolari au 4 ani. și provin din mediul urban.

Date demografice, în funcție de vârstă și gen sunt evidențiate și în diagramele 1 și 2:

Fig.nr.1 Diagrama – gen subiecți Fig.nr.2 Diagrama – vârstă subiecți

Tabel nominal al lotului de subiecți:

III. 4. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Etapele cercetării :

-etapa constatativă(preexperimentală) s-a desfășurat în perioada 16-31 oct.2017, în cadrul căreia preșcolarii au parcurs teste de evaluare ințială.

-etapa formativă s-a desfășurat în perioada noiembrie 2017-mai 2018. În urma centralizării datelor obținute, în urma evaluării inițiale au fost concepute o serie de activități care să cuprindă diferite datini și obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă și primavara. Activitățile s-au desfășurat pe parcursul a două proiecte tematice:

1. ” Sărbători de iarna la români!” ( perioada 4 – 22 decembrie 2017)

2. ” Paștele la români!” ( perioada 26 -30 martie 2018)

-etapa finală s-a desfășurat în mai 2018 , în această etapă s-au centralizat rezultatele urmărindu-se progresul preșcolarilor și eficiență metodelor folosite.

III.5. METODE DE CERCETARE FOLOSITE

În lucrarea "Psihopedagogie pentru formarea profesorilor"- Abrudan C. denumește metoda de cercetare ca fiind „calea delimitată pentru a ajunge le obținerea unor situații noi, care vor contribui la optimizarea procesului didactic”. Aceasta include „un sistem de strategii cu ajutorul cărora se va ajunge la o nouă configurație a procesului didactic”. În același timp are un caracter operațional deoarece indică în mod concret cum trebuie procedat, indică logica internă a operațiilor pe care le implică cercetarea.

În cadrul metodelor de cercetare pedagogică se poate organiza o grupare a acestora în felul următor:

metode de colectare a datelor (observația, experimentul, convorbirea, testul docimologic, analiza produselor activității)

metode de prelucrare statistică a acestora (media aritmetică, tabele, grafice, diagrame) Pentru realizarea acestui studiu am în vedere utilizarea următoarelor metode:

Metoda studiului bibliografic

Metoda monografica

Metoda interviului

Metoda testelor

Metoda observației

Metoda convorbirii

Metoda statistico-matematică

Metoda graficelor.

Metoda studiului bibliografic impune studiul cunoștințelor de specialitate legate de tema aleasă. Este o metodă de investigație indirectă, constituind într-o măsură importantă ceea ce numim documentarea, studiul materialelor pe tema aleasă.

În realizarea a ceea ce mi-am propus, am pornit de la studiul unei bibliografii care a conținut atât lucrări despre joc și rolul acestuia în dezvoltarea copilului, dar și cărți despre obiceiuri și tradiții ale românilor.

Metoda monografica este o metodă indirectă ,socio-pegagogică. Ea analizează fenomenul educațional dintr-un anumit spațiu, școală, localitate fiind studiate monografii,memorii,etc.

Metoda observației

Este o metodă de investigație directă, care constă în urmărirea conștientă a procesului instructiv-educativ, în ansamblul său, ori sub diversele sale laturi fără să se aducă modificari acestora din partea cercetătorului. Folosim această metodă în majoritatea etapelor cercetării, însoțind celelalte metode.

Metoda statistico-matematică-este o metoda auxiliară indirecta.Ea arată variațiile activității instructiv educative cu ajutorul tabelelor și a diagramelor.

Metoda convorbirii

Este „metoda de cercetare directă prin care se discută în mod intenționat cu subiecții și factorii educativi pentru obținerea de date în legătură cu desfășurarea procesului instructiveducativ”.(Abrudan C., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universității din Oradea, 2003 – pag. 279). Convorbirea se desfășoară în funcție de obiectivele urmărite, pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate. Prin intermediul convorbirii se pot dobândi informații de cea mai mare importanță cu referire la interesele și opiniile educaților.

Ea se poate realiza individual sau în grup, ocazional sau planificat.

III.6 Rezultatele cercetării

III.6.1 Etapa preexperimentală

Deoarece cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor ține în mare parte și de practicarea acestora în familie am ales ca în cadrul evaluării inițiale să încep cu un chestionar acordat părinților pentru a-mi face o părere despre perceptia pe care o au aceștia depre tradiții. (Anexa 2).

Evaluare preșcolarilor s-a făcut prin probe orale și datorită întinderii foarte mari (ca durată)a proiectului s-a realizat în trei etape :

-prima cu character general care prin care am urmărit cunoștințele generale despre tradiții desfășurată la începutul experimentului în luna octombrie

-probe de evaluare privind tradițiile sărbătorilor de iarnă.

Am ales această procedură deoarece la această preșcolarilor le este foarte greu să înțeleagă și să descrie evenimente care se defășoară pe o durată de timp mai lungă.

.

Cât privește modalitatea de sărbătorire din cei 25 subiecți -9 săbătoresc alături de familie sărbătorile romănești, 6 sărbătoresc mai ales sărbătorile moderne prim dăruirea de cadouri și mese festive,iar 10 țin să practice atât sarbătorile moderne cât și cele tradiționale.

Cât privește implicarea copiilor în pregătirea sărbătorilor majoritatea subiecților 21 au răspuns "nu"considerând că aceștia sunt prea mici.Din discuțiile avute cu părinții am observat că sărbătorile sunt percepute mai ales prin aspectul lor comercial iar acolo unde în familia lărgită nu mai există bunicii,părinții prefer să cumpere produsele tradiționale .

La începutul cercetării pentru a apropia copiii de tradiții am creat un centru tematic cu câteva obiecte de artă populară prin care să trezesc curiozitatea preșcolarilor. În acest cadru s-a desfășurat evaluarea inițială care a urmărit cunoștințele pe care le au copiii despre tradiții în general.

Evaluarea inițială a cuprins 2 probe orale și s-a realizat mai ales prin joc și două fișe de lucru.

Fig. Nr.1 Centru tematic Tradiții și obiceiuri la români

1. Recunoaște costumul popular.

Sarcina:Ridică jetonul

Obiectiv urmărit: recunoașterea costumului popular

Material didactic:set de trei jetoane care ilustrează diferite costume.

Am explicat copiiilor sarcina de lucru.Fiecare copil va vizualiza imaginile de pe jetoane.

La îndemnl meu "Ridică jetonul care ilustrează costumul popular" va ridica imaginea corespunzătoare.

Variantele în care se poate încadra răspunsul sunt:

participă activ la joc și dă răspunsul corect – 3 puncte

participă activ la joc dar nu răspunde corect – 1 puncte

2. Ce muzică asculți?

Obiectiv urmărit: Recunoașterea melodiei populare

Probă orală auditivă.

Copiii vor audia 2 fragmente muzicale- o melodie populară,un cântec disco.

Punctajul aferent este următorul:

participă activ la joc și recunoaște cântecul popular 3p

participă activ la joc nu recunoaște cântecul popular 1p

Centralizarea rezultatelor la evaluarea inițială

La prima probă de recunoaștere a costumului popular din cei 23 de preșcolari evaluați 13, în procent de 57%, au recunoscut costumul popular și au ridicat jetonul corect,iar 10 preșcolari reprezentând 43 au participat la joc dar nu au recunoscut costumul popular.

În cadrul celei de-a doua probe,la audiția muzicală deși le-a plăcut muzica, doar 8 preșcolari au recunoscut cântecul "Drag mi-e jocul românesc" ca fiind un fragment dintr-o melodie populară,iar 15 reprezentând 74%nu au recunoscut fragmentul popular.

Deoarece cercetarea se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp iar vârsta și dezvoltarea psihică a copiilor nu ne permite evaluarea initială a tuturor sărbătorilor am decis ca proba 3 (fisa cuprinzând tradițiile de Crăciun să se desfășoare în prejma sărbătorilor de iarnă înainte de desfășurarea proiectului "Sărbători de iarnă la români". Fișa este prezentată în anexa și a fost completată de copii pe 4 dec. 2017.

În urma evaluării inițiale am constatat că atât copiii grupei" Albinuțele" cît și părinții acestora au dorința de a afla cât mai multe lucruri despre tradiții și obiceiuri străvechi conștientizând importanța acestora în vederea valorificării lor în dezvoltarea social și emoțională a copiilor.Pe parcursul anului calendaristic sunt întâlnite numeroase sărbători care au diferite tradiții,totuși ținând cont de vârsta preșcolarilor am ales pentru cercetare doar perioada sărbătorilor de Iarnă și sărbătorile de Paște.

III.6.2. Etapa formativă s-a desfășurat în perioada noiembrie 2017-mai 2018. În urma centralizării datelor obținute în urma evaluării inițiale au fost concepute o serie de activități care să cuprindă informații despre diferite datini și obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă și primavara. Activitățile desfășurate au fost cuprinse într-un proiect tematic "Sărbători de iarnă la români!" și două săptămâni independente "Iarnă să te duci cu bine!" și "Paștele la români!"

Pentru noi toți, iarna nu este numai anotimpul zăpezii și al frigului, ci și acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini și obiceiuri legate de sărbătorirea Nașterii Domnului. Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradițională a neamului nostru. Este o mare bucurie că încă se mai păstrează în unele zone ale țării aceste datini care ne ajută să înțelegem sărbătoarea respectivă precum și să ne bucurăm împreună de Marele Praznic. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conștiință a neamului din care facem parte.

Am început sărbătorile de iarnă cu sărbătorirea sf.Andrei. Întreaga activitate din ziua de

29 noiembrie a fost cuprinsă în cadrul unui proiect pe o zi închinat sărbători SfAndrei. În cadrul întâlnirii de dimineață denumită – La mulți ani Andrei/Andreea

preșcolarii au aflat că pe 30 noiembrie românii sărbătoresc ziua Sf.Apostol Andrei ,iar "Albinețele"care poartă acest nume sunt sărbătorite într-un cadru festiv.

Pentu a capta atenția preșcolarilor,am prezentat un scurt P.P.T despre S.f.Andrei precum și principala tradiție din această zi -semănarea grâului. Activitatea a fost continuată mai apoi pe centre la"Alfabetizare

" DLC preșcolarii au aflat legenda Sf.Ap.Andrei, la "Manipulative " au sortat pahare în funcție de culoare(rosu ,galben, albastru) iar la centrul "Artă" au desenat "Felicitare pentru prietenul meu".În cadrul centrului știință s-a desfășurat activitatea pe domenii experiențiale Dos-"Plantăm grâu de Sf.Andrei".Copiii au aflat că în ziua de Sf.Andrei se plantează grâu pentru a vedea dacă anul viitor va aduce belșug.Pentru a respecta tradiția fiecare copil va semăna grâu intr-un pahar pe care il va îngrijii (uda)până la serbarea de Crăciun când vom vedea cât de mult a crescut.

Pentru a "indeplini "această tradiție am ales să jucăm jocul "Alege paharul de culoare…"astfel:Copiii sunt așezați în semicerc, pe o masa sunt așezate pahare în culorile steagului(roșu, galben ,albastru), un castron cu pământ și grâu. Pentru ca jocul să se desfășoare cât mai liniștit ,educatoarea alege copilul care să meargă la masa cu ajutorul unei numărători :"Un ,doi,trei, mergi de vrei…și alege paharul …(albastru,roșu,galben)de Sf.Andrei.Copilul ales cu ajutorul numărătorii va merge în față va alege paharul de culoarea indicate de educatoare.Dacă a ales corect culoarea indicată va putea semăna grâu în acel pahar. După ce li se explică preșcolarilor regula jocului de trece la desfășurarea lui.

Fig.nr 2 Imagini Sf.Andrei

Următoarea sărbătoare prezentată este 1 Decembrie -Ziua națională a României.

În cadrul Întâlnirii de dimineață este explicat preșcolarilor că pe 1 Decembrie se sărbătorește Ziua națională a României , iar la centrul tematic aceștia vor observa harta și steagul național precum și câteva costume populare.

Fig.3 Centru tematic 1 Decembrie

Pentru a intra în atmosfera de sărbătoare se ascultă imnul national.Se observă steagul și cum sunt dispuse culorile iar apoi se trece la activitățile pe centre. La centrul Alfabetizare "Albinuțele" citesc imagini despre România și observă felul cum se îmbracă oamenii la zi de sărbătoare. Se prezintă copiiilor costumul popular și sunt denumite diverse componente ale acestuia:ia, fota. Pentru aș însuși cunoștințele referitoare la costumul popular la centru Manipulative se desfășoară jocul -"Îmbracă păpușa în costum popular" iar la centrul Artă se confecționează stegulețe. Jocul "Îmbracă păpușa în costum popular are drept scop fixarea cunoștințelor despre obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte popular și denumirea lor. Obiectivele jocului:

-recunoașterea obiectelor de port popular;

-însușirea unor denumiri ale acestor obiecte;

Elemente de joc:,aplauze,dialogul

Material didactic: siluete de carton( fedru), obiecte de îmbrăcăminte decupate ie ,brâu,fote ,pantaloni sau ițari,traistă,opinci, clop,basma.

Jocul se desfășoară pe grupuri mici 3-4 jucători. Pe masa se află o siluetă de copil fetiță/băiat. Într-un coșuleț sunt inagini decupate ale unor obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte.Pe rând,copiii aleg din coșuleț imaginea unui obiect de vestimetație îl denumesc și apoi il prind de silueta păpușii îmbrăcând-o.

Jocul poate avea și o altă variantă: copilul ales de educatoare cu ajutorul unei numărători, iese în față și alege dintr-un coșuleț obiectul cerut de aceasta. "Unu ,doi, trei ,dă-mi de vrei un…clop, o ie,o straiță etc.Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze și încurajări.

Fig.nr.4 Copiii și costumul popular

Pentru a termina ziua într-un cadru de sărbătoare aceștia participă alături de colegii lor din grădiniță în sala de festivități, la o activitate extracuriculară închinată zilei naționale și audiază cântece patriotice.

Fig.nr 5 Sărbătoarea de 1 Decembrie în "G.P.P.Tic Pitic"

După 1 Decembrie se începe proiectul tematic ” Sărbători de iarna la români!”, care cuprinde activități privind familiarizarea preșcolarilor cu datinile și tradițiile locale.

Pentru a vedea mai bine progresul copiiilor și eficiența metodelor și mijloacelor de predare alese,înainte de desfășurarea proiectului se aplică umătoarea fișă de evaluare .

Proiect tematic

”Sărbători de iarnă la români!”

Nivelul I

Tema: CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM?

Proiect tematic: Sărbători de iarnă la români

Subteme:

Sfinte Nicolae, noi te așteptăm cu drag!

Obiceiuri străbune

Vine ,vine moș Crăciun

Perioada: 4 decembrie 2017 – 22 decembrie 2017

Obiective de referință vizate:

DLC

Să participe la activitățile de grup și de joc, de învățare, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor

Să transmită mesaje simple în cadrul jocurilor sau activităților de învățare

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles

Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza relațiilor cu ceilalți

DȘ

Să înțeleagă și să numească relațiile spațiale relative, să plaseze obiecte într-un spațiu dat în raport cu un reper dat

Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare, precum și interdependența dintre ele

Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate

Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii

DOS

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește

Să trăiască în relații cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie

Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice

DEC

Să cunoască denumirea instrumentelor și materialelor de lucru

Să mânuiască corect instrumentele și materialele de lucru

Să identifice culorile de bază folosindu-le adecvat

Să intoneze cântece pentru copii

Să asocieze mișcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia

DPM

Să se orienteze în schema corporală cunoscându-și posibilitățile motrice ale fiecărei părți

Să-și formeze corect deprinderile motrice de bază.

Centre de interes și materiale puse la dispoziția copiilor:

Inventar de probleme:

Resurse: umane -educatoarele,

-preșcolarii grupei mici Albinuțele,

-părinții

de timp-3 săptămâni

materiale-diferite obiecte populare așezate la centrul tematic.

Subtema: ”Sfinte Nicolae, noi te așteptăm cu drag!”

Subtema: ”E vremea Colindelor!”

Subtema:”Vine ,vine Moș Crăciun!”

O altă sărbătoare îndrăgită de copiii din toată lumea, Moș Nicolae s-a desfășurat în cadrul subtemei intitulată "Sfinte Nicolae, noi te așteptăm cu drag!" Ziua de Moș Nicolae este foarte așteptată de cei mici pentru dulciurile și cadourile pe care le aduce și pentru a-și vedea fiecare măsurată cumințenia.

Iată un bun prilej de a familiariza copii cu încă o tradiție și mai ales cu încă un personaj care se dovedește a fi un model de noblețe, modestie, bunătate, puritate.

Punem astfel umărul la formarea unui comportament moral deziderat și la păstrarea din generație în generație a unui obicei, o tradiție În cadrul activităților preșcolarii au aflat când se sărbătorește si ce reprezintă această sărbătoare pentru copiii din toată lumea,cum răsplătește moșul pe copiii cuminți dar și pe cei neascultători. Activitatea "Moș Nicolae -prietenul copiiilor debutează cu întâlnirea de dimineață in cadrul căreia "Albinuțele" află cine a fost Moș Nicolae și au loc discuții despre pregătirea ghetuțelor pentru a-l întâmpina ..Activitatea continuă pe centre la Alfabetizare preșcolarii află Legenda lui Moș Nicolae prin intermediul unui p.p.t.,copiii sunt impresionați de poveste și de bunătatea moșului,la Artă înfrumusețează Ghetuța lui Moș

Nicolae aplicând pe ea vată și material mic decupat steluțe, brăduți etc. pentu a se crea o lucrare cât mai originală,iar la Construcții copiii construiesc din cuburi de lemn Căsuța lui Moș Nicolae lucrând în echipe într-o atmosferă de calm și bună dispoziție.

Ziua se încheie cu un joc distractiv în cadrul A.L.A. II- Cea mai curată ghetuță!

Copiii își aduc ghetuțele de la vestiar au la dispoziție lavete, materiale textile pe care le vor utiliza la lustruirea ghetelor .Educatoarea dă startul ,copiii trebuie să lustruiască ghetuțele pe fond musical al cântecului" Ghetuțele".Jocul se termină o dată cu terminarea melodiei.

Pentru ca moșul să poată pune cât mai multe cadouri în ghete,acestea trebuie să fie foarte curate și lustruite. Copiii vor folosi lavetele, pentru a lustrui ghetuțele repede și bine.

După ce ghetele vor străluci de curățenie, copiii le vor așeza în fața pătuțului ca moșul să le observe pe fiecare și să lase un cadou.

Fig.nr 6 În așteptarea lui Moș Nicolae

După bucuria adusă de Moș Nicolae ,copiii se pregătesc pentru sărbătoarea Crăciunului, învățând colinde și pregătindu-se pentru primirea colindătorilor.

Fișă de evaluare

1.Spune ce vezi în imaginile de mai jos.

2.Colorează imaginile sărbătorii Crăciunului.

3.Spune ce vezi în imaginile de mai jos.

.Colorează imaginile specifice sărbătorii Crăciunului:

1) colorează o imagine- 1p

2)colorează două imagini-2p

3)colorează trei imagini 3p

4)colorează toate imaginile 4p

Tabel nominal cu rezultatele probei de evaluare.

Deși toate imaginile reprezintă tradiții și obiceiuri specifice Crăciunului majoritatea preșcolarilor au colorat și au recunoscut două imagini -Moș Crăciun și Împodobirea bradului, doar doi copii au ales și colindele ca specific Crăciunului

Prima săptamână denumită "E vremea colindelor"își propune să aducă în atenția preșcolarilor colinde și obiceiuri de Crăciun din vremea bunicilor . Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Nașterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece și jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradițional al obiceiurilor românești desfășurate cu ocazia Anului Nou, dar și a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, plugușorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măști, dansuri, teatru popular și religios, etc. Cele mai bogate, mai variate și mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de plugușoare, colindele de ceată.

Caracterul esențial al sărbătorii este bucuria și încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetație, al unei noi etape în viața lui și a sătenilor săi, a colectivității în care trăiește. Datorită vârstei copiiilor se vor învăța doar colinde ușoare-"Bună dimineața la moș Ajun", "Sorcova","Plugușorul".Pe lângă învățarea textelor preșcolarii vor fi familiarizați și cu "accesoriile pt urat"clopoței ,sorcove,trăistuțe. Pentru a procura aceste accesorii s-a organizat activități cu părinții-ateliere pentru confecționarea sorcovelor și a ciucurilor( nasturi) pentru costumele de serbare( om de zăpadă).Mămicile preșcolarilor au participat cu plăcere amintindu-și de perioada copilăriei și implicându-se în pregătirea sărbătorilor de la grădiniță.

Fig.nr.7 Atelierul de sorcove

Pentru a introduce copiii în atmosfera de basm a sărbătorilor de iarnă sala de grupă a fost decorată cu fulgi de nea și alte elemente specifice Crăciunului ( Moș Crăciun, beteală, globulețe ) iar la centru tematic a fost amenajat un" colț de iarnă."

În acest peisaj de poveste a început călătoria noastră printre tradiții și obiceiuri la Întâlnirea de dimineață -"Din bătrâni se povestește…"preșcolarii au aflat că de Crăciun ,creștinii sărbătoresc Nașterea lui Isus fiind o perioadă plină de bucurie oamenii colindă vestind bucuria nașterii Domnului tuturor. În cadrul activităților pe centre la "Alfabetizare "preșcolarii "citit "imagini despre Crăciun,au lucrat pe fișe și au ascultat povești și au urmărit P.P.T.uri. În cadrul centrului "Manipulative " au făcut puzzle și domino cu imagini de iarnă și au sortat material mărunt(brad,globuri,bomboane,sănii,oameni de zăpadă)

În cadrul centrului "Știință"am făcut experimente cu gheață/zăpadă și am făcut plimbări în parcul orașului pentu a observa atât schimbările din natură cât și pregătirea orașului de sărbătoare.

La "Artă"preșcolarii au colorat brăduți, săniuțe, globuri au pictat fulgi de nea,reni și moși prin amprentare, au modelat covrigi pentru colindători și prăjiturele pentru Moș Crăciun.

La "Construcții" au construit căsuța lui Moș Crăciun,sănii,brazi cu diversre cuburi.

La "Joc de rol "preșcolarii au fost pe rând colindători și au repetat colindele învățate pentru a intra în spiritul sărbătorilor. După învățarea colindelor au fost inițiate jocuri distractive pentru consolidare, aceste jocuri s-au desfășurat în cadrul ALA II.

Săculețul cu surprize!

Materiale: cartonașe cu diverse imagini cu obiecte care sugerează un cântec ,un colind (o sorcovă-Sorcova,un clopoțel -Plugușorul , om de zăpadă -cântecul cu acelaș nume.un săculeț de pânză

Desfășurarea jocului:Preșcolarii (grupați pe echipe) sunt puși să tragă din săculeț cartonașe și să recunoască obiectul de pe cartonaș.După numirea obiectului, copilul împreună cu echipa cântă colindul respectiv.Ex din săculeț s-a extras o imagine a unui clopoțel copilul îl numește apoi intonează împreună cu echipa colindul Bună Dimineața.Fiecare răspuns corect este recompensat cu apluze,iar în cazul unui răspuns necorespunzător preșcolarii sunt ajutați pentru menținerea unei admosfere de bună dispoziție.

Karaoke distractiv

Pentru aputea desfășura jocul și a antrena cât nai mulți copiii e nevoie de un microfon și câteva negative.Preșcolarii vor veni pe rând la microfon pentru a-și demonstra talentul.Cei care își aduc aminte cuvintele cântecului sau îl recunosc după negative sunt recompensați cu aplauze. Activitatea integrată (DȘ+ DOS) "Albinuțele îl ajută pe Moș Crăciun"debutează cu întâlnirea de dimineață în care copiii au posibilitatea de a-și împărtași ideile, de a-și manifesta starea de spirit de bună dispoziție. După efectuarea prezenței și completarea calendarului are loc o scurtă discuție despre sărbătorea care se apropie.

-Ce sărbătoare se apropie?

-Ce sărbătorim noi de Crăciun? (nașterea lui Iisus Hristos,sosirea lui Moș Crăciun)

-Cum ne pregătim pentru această sărbătoare? (învățăm colinde, împodobim bradul…).

Se intonează cântecul ,, Moș Crăciun ce drag ne ești” pentru a creea energia și buna dispoziție necesare.

La noutatea zilei preșcolarii află că Moș Crăciun vizitează grădinița noastră participând la serbări.Fiind o perioadă aglomerată Moșul ne trimite o scrisoare prin care ne roagă să-l ajutăm. Pentru a-l ajuta preșcolarii trebuie să lucreze pe centre cu materialele primite și sa împodobească un brad care este foarte trist.După ce se citește scrisoarea Moșului se trece la activitatea pe centre:la centrul ,,Manipulative” –vor îmbina corect piesele de puzzle realizând imaginea dorită,la centrul ,, Alfabetizare" preșcolarii vor "citi"imagini despre iarnă și vor realiza o cărticică pentru Moș Crăciun, la centrul Artă se desfășoară activitatea integrată(DȘ+DOS): ,,Albinuțele îl ajută pe Moș Crăciun”

În timp ce lucrează sunt îndrumați și urmăriți de educatoare. Se reamintește copiilor comportamentul așteptat în cadrul activităților: colaborăm la realizarea sarcinilor, ne ajutăm colegii, vorbim în șoaptă. Educatoarea va îndruma jocul didactic urmărind totodată activitatea copiilor de la celelalte centre.

Scopul jocului:

Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor matematice cu privire la sortarea și gruparea obiectelor după unul sau două criterii;

Consolidarea priceperii și deprinderii de a lipi diferite materiale pentru a realiza o lucrare practică;

Sarcina didactică: Recunoașterea și diferențierea obiectelor după criteriul mărime și culoare.

Lipirea diferitelor materiale pentru arealiza o lucrare practică.

Varianta 1:

Copiii vor descoperi primele surprize de la Moș Crăciun: un brad ce așteaptă să fie împodobit corespunzător, globuri de diferite mărimi și culori .Pe rând, fiecare copil va veni în față, va lua din săculeț un globuleț și va preciză mărimea. Apoi îl va așeza în brad . (Exemplu: Acesta este un glob mic\mare apoi îl va așeza în brad).Pentru fiecare răspuns corect vor fi răsplătiți cu aplauze iar in piept vor primi un globuleț roșu\galben sau albastru. Varianta 2:

Pentru varianta a II-a, copii se vor împărți în doua echipe in funcție de culoarea globulețului primit în piept. Pe masă se află un coșuleț cu globuri de carton colorate roșu\galben sau albastru

.La semnalul educatoarei preșcolarii din cele două echipe vor sorta globulețele astfel: echipa roșie-globuri roșii, echipa galbenă –globuri galbene.

Varianta 3: Globulețele folosite la varianta a-II-a, vor fi decorate cu sclipici și cu diferite elemente specifice anotimpului iarna.

Se intuiesc materialele puse la dispoziție, se explică modul de lucru. Se efectuează încălzirea mâinilor și se trece la realizarea temei propuse.

Se fac aprecieri verbale asupra obiectelor realizate.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să-și aștepte rândul până când sunt numiți prin numărătoare, cu ajutorul baghetei și să rezolve corect sarcinile jocului. Fiecare răspuns corect este aplaudat și recompensat cu un globuleț de hârtie colorată.

Elemente de joc: mânuirea materialului, numărătoare, aplauze, recompense (globulețe din hârtie) urme de pasi pe parchet.

Numărătoare:,,Unu, doi, trei ia un globuleț dacă vrei!”

După terminarea activităților preșcolarii împodobesc bradul de Crăciun în cadrul activităților ALA II. Pentru împodobirea bradului se folosesc ornamentele realizate în timpul activității și se vor intona cântece de iarnă.Se pune accentul pe crearea stării de bună dispoziție a întregului colectiv.

Fig.9 În așteptarea lui Moș Crăciun

Proiectul tematic "Sărbători de iarnă la români"se termină cu serbarea de Crăciun intitulată sugestiv "În așteptarea lui Moș Crăciun". Într-un decor de poveste "Albinuțele"recită poezii,cântă și dansează,colindă pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun și a încânta părinții și bunicii.

Fig.nr 10 Imagini de la serbarea de Crăciun

O altă tradiție respepectată cu sfințenie în grădinița noastră este o tradiție religioasă și este vorba de Sf.Împărtășanie.Înaine de marile sărbători Crăciunul și Paștele ,părintele vine la grădiniță sau preșcolarii merg la Biserică pentru a primi sfânta Împărtășanie.

Fig.nr 11 Împărtășania copiiilor

După serbarea de Crăciun și o binemeritată vacanță de iarnă,timp în care tradițiile și obiceiurile de iarnă au fost exersate a urmat o activitate în care s-au consolidate și verificatcunoștințele referitoare la mult îndrăgitele sărbători..În cadrul activității "Tabloul anotimpurilor"preșcolarii și – au reamintit cunoștințele despre anotimurile toamna și iarna .Activitatea s-a desfășurat sub forma unui joc didactic interdisciplinar.

Scopul jocului:reactualizarea cunoștințelor referitoare la sărbătorile din anotimpurile toamna și iarna.

Pentru a capta interesul copiiilor în cadrul centrului Artă, preșcolarii contecționează două coronițe,coroana Iernii și coroana Toamnei. Jocul se desfășoară la centrul Știință unde sunt

prezenate două" tablouri "ale celor două anotimpuri.

Copilul ales cu ajutorul baghetei magice iese în fața clasei, alege una dintre coronițe și

răspunde la o întrebare despre anotimpul respectiv.Fiecare răspuns corect este recompensat cu aplauze și un stimulent de pus în piept(o frunză sau un fulg de nea).Pe lângă această probă , pentru a monitoriza cunotințele învățate am reluat fișa de lucru cu privire la tradițiile de Crăciun. De această dată preșcolarii au înregistrat un mic progres care constă în faptul ca 7 dintre ei au colorat cele patru imagini referitoare la Crăciun,iar 6 dintre copii au colorat 3 imagini.

În cadrul etapei formative am continuat cu prezentarea sărbătorilor de primăvară ce s-au

desfășurat în perioada 1 martie -10 aprilie în cadrul activităților desfășurate pe două săptămâni independente.

Prima săptamână independentă denumită sugestiv" Iarnă să teduci cu bine! "prezintă tradiția de la începutul anotimpului primăvara și anume mărțișorul.Conform tradiției din Dobrogea în prima zi de primăvară băieții dăruiesc fetelor mărțișoare. Pentru a dărui mărțișoare mamelor și bunicilor ,preșcolarii grupei Albinuțele au confecționat mărțișoare tradiționale. Activitatea debutează cu întalnirea de dimineață.Copiii se așază în semicerc și cântă melodia"Bună dimineața" –prin mișcările sugerate de text se realizează gimnastica de înviorare. Prezența copiilor se realizează prin metoda "mâna oarbă"Un copil vine în fața,alege o fotografie numește copilul din fotografie apoi îl salută.Fotografiile copiilor prezenți sunt puse la panoul – albinuță. După salutul de dimineață, vor completa “Calendarul naturii”. Copiii își vor reaminti care este tema săptămânii (“ Mărțișoare,mărțișoare”).

Noutatea (tema) zilei va fi realizată prin apariția albinutei Maya care aduce copiilor o ,, Scrisoare de la Zâna Primăvara”. În scrisoare, copiii sunt anunțați că Zâna Primăvara se pregătește să vină pe meleagurile noastre dar are nevoie de ajutor.Zâna dorește ca preșcolarii să confecționeze un vestitor al ei cu ajutorul căruia să poată goni iarna, de aceea împreună cu d.nele educatoare le-a pregătit copiiilor diverse probe pe care dacă "Albinuțele"le rezolvă corect,Iarna va pleca iar Primăvara va putea veni. După citirea scrisorii, copiii vor fi invitați să descopere surprizele trecând în revistă centrele deschise.

Copiii, în funcție de dorința fiecăruia, se vor împărti și își vor alege centrul de interes la care

vor să lucreze.

La centrul Manipulative, vor juca Lotto folosind imagini de primăvară,alăturând imaginile identice.

La Construcții, vor construi ,,Castelul Zânei Primăvara” ” realizând tema propusă prin îmbinarea, alăturarea cuburilor din lemn.

Activitățile pe domenii experiențiale se vor derula in cadrul unei activități integrate pe două domenii experiențiale (DLC+DOS) Mărțișoare ,Mărțișoare… lectura educatoarei- confecționare mărțișoare și vor avea loc la centrul tematic,care pentru această activitate a

"îmbrăcat" haine tradiționale.

Se anunță tema zilei, lectura,,Mărțișorul”- de Emilia Plugaru, apoi vom realiza prin răsucire șnurul mărțișorului. Se începe expunerea conținutului clar și expresiv, schimbând ritmul vorbirii pentru a menține trează atenția copiilor, iar pe un panou vor fi expuse imaginile din poveste .

După ce preșcolarii află povestea iar conținutul acesteia este fixat cu ajutorul întrebărilor se trece la confecționarea șnurului de mărțișor prin răsucire.

Prezint copiilor un șnur pentru mărțișor gata confecționat și le explică modul cum a fost realizat – prin răsucire și se explica modul de lucru.

Rog un copil să vină să ajute la răsucirea firelor de ață pentru a realiza șnurul.

După terminarea activității, mărțișoarele vor fi oferite mămicilor.

Pentru a dărui mărțișoarele am jucat jocul distractiv:"Ghicește fetița!"

Copiii sunt așezați în cerc ,în mijloc un băiat este legat cu o eșarfă la ochi și învârtit.Pe margine copiii dansează și cântă "Băiete,băiete /Fugi după fete/dacă o fată vei ghici /Un mărțișor îi vei oferii."

După terminarea cântecului copiii se opresc iar cel din mijloc se îndreaptă spre un copil îl atinge pentru a-l recunoaște.Dacă recunoaște o fetiță îi dă acesteia un mărțișor.

Fig. nr.13 Activitatea mărțișorului

Sărbatoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbatoare traditională românească, Mucenicii sau Măcinicii. În credința populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moșilor. De aceea, în aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bățe sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. Pentru a marca aceasă sărbătoare importantă și la grădiniță am frământat și copt mucenici în cadrul unui joc de rol denumit "De-a brutarii".. Copiii vor coopera în pregătirea mucenicilor, într-o atmosferă placută, cu emoții în finalizarea sarcinilor gospodărești.

Fig. nr.15 Activitatea practică Mucenicii

Timpul s-a scurs ușor, "Albinuțele "au crescut și a venit vremea să învețe despre alte tradiții și obiceiuri ale poporului nostru,tradiții și obiceiuri de Paște prezentate în cadrul săptămănii independente "Paștele la români"

Tema: CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM?

Nivelul I

Subtema: Paștile la Români

Perioada: 26-30 III-2018

Centre de interes și materiale puse la dispoziția copiilor:

Inventar de probleme:

Într-o dimineață când au venit la grădiniță preșcolarii au găsit centrul tematic aranjat de sărbătoare.Curioși s-au apropiat și au început să pună întrebări despre cele observate.Din discuțiile purtate cu preșcolarii am aflat că aceștia asociază sărbătoarea Învierii Domnului cu venirea iepurașului care reprezintă partea comercială (importată) a sărbătorii.Pornind de la această" confuzie "am hotărât ca în săptămâna ce urmează să abordez activități în cadrul cărora să scot la lumină tradițiile și obiceiurile specifice obiceiurile pascale și să răspundem la următoarele întrebări: Ce reprezintă Biserica? De ce merg oamenii la biserică? Ce putem face pentru a deveni mai buni? De ce Paștele simbolizează Învierea Domnului? Cum se pregătesc oamenii pentru Paști? De ce vopsim ouă roșii? Implicarea copiilor de vârstă preșcolară în realizarea unor acțiuni de vopsire a ouălor,de participare la obiceiurile de Paști va conduce la conștientizarea faptului că tradițiile trebuie păstrate și transmise mai departe.

Obiceiuri de Paști

Cel mai răspândit obicei creștin de Paști este vopsirea de oua rosii, a căror prezență este obligatorie pe masa de Paști, deși în prezent se vopsesc ouă și de alte culori (verzi, albastre, galbene,etc.). În folclorul romanesc există mai multe legende crestine care explică de ce se înroșesc ouă de Paști și de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea au fost înroșite de sângele care picura din rănile lui Iisus

Fig.nr 15 Centru tematic de Paște

Am încercat să răspund la aceste întrebări prin următoarele activități: la centrul

Alfabetizare am citit imagini despre Paște ,am citit poveștile "Legenda ouălor roșii"și

"Sărbătoarea bucuriei" ,Biblia pentru copii- citire de imagini;am confecționat „Oul roșu” de Lucia Muntean (memorizare) , la centrul Manipulative am sortat jetoane cu imagini de Paște,am completat puzzle șidomino ,la centru Știință am aflat “Câte ouă sunt în coș?”- joc didactic -“De ce vopsim ouăle roșii?”-discuții libere;,și am jucat jocul ",Ce se ascunde în coșuleț"la centru Artă ,"Albinuțele" au modelat ouă și pască,au colorat și au pictat ouă, au confectionat“Felicitari de

Pasti”-aplicatie,la Construcții, copiii au realizat din piese de îmbinat coșulețe și au construit o biserică.La centrul Joc de rol au jucat diverse jocuri de-a familia ,de-a gospodinele în cadrul cărora s-au pregătit pască și ouă roșii. Pentru a înțelege mai bine importanța acestei sărbători am fost împreună cu preșcolarii în vizită la biserică.

Fig.nr.16 Secvențe din activitatea de Paște.

Activitatea debutează cu întâlnirea de dimineață în cadrul căreia se folosește salutul special de Paște "Hristos a înviat!-"Adevărat a înviat!".Li se explică preșcolarilor că acest salut este folosit de Paște și timp de 40 de zile după această sărbătoare.

După salut și înviorare stabilim cum este vremea și observăm ce copiii lipsesc de la grădiniță.Noutatea zilei o constituie un ou roșu adus de o fetiță la grădiniță.

Toți preșcolarii doresc să se joace cu acest ou și se întreabă de unde vine. Pentru a afla cât mai multe despre oul roșu invit copiii la activitatea pe centre unde la Alfabetizare ascultă cu atenție Legenda ouălor roșii,la centrul Construcții ,preșcolarii vor construiesc coșulețe pentru ouă iar la Artă vor picta ouă roșii.În finalul unei activități interesante în cadrul activităților ALA II copiii se destind cu jocul distractiv "Plimbă oul!"

Explicarea regulilor și demonstrarea jocului:

Jocul se poate organiza individual. Copiii sunt așezați în semicerc .Primul concurent va avea o lingură în care se află un ou. Lingura cu oul se ține în mână iar la semnalul educatoarei,concurentul pornește în mers alert sau aleargă până la linia de sosire în aplauzele colegilor. În cazul în care oul cade din lingură ,concurentul se reîntoarce la start. . Câștigă cel care ajunge primul la linia de plecare fără să piardă oul pe traseu.

O altă activitate în care copiii au fost activi, implicați, atenți dar și fericiți că au venit la grădiniță a fost cea în care am vizitat biserica. Preșcolarii au fost impresionați de vizită mai ales că părintele le-a explicat semnificația sărbătorii de Paște și au primit în dar fișe de colorat privind tradițiile de sărbători. Preșcolarii au aflat că Sărbătorile Pascale sunt prilej de bucurie pentru toți creștinii iar unul dintre obiceiurile de Paște este ciocnitul ouălor. În cadrul acestui obicei se repetă propozițiile "Hristos a înviat!-Adevărat a înviat!"Întorși la grădiniță preșcolarii au colorat fișele primite și au exersat ciocnitul ouălor.

Sfârșitul anului școlar se apropie cu pași repezi deci și a cercetării mele.Analizând retrospectiv anul școlar2017-2018 ,deși a fost o provocare, am reușit să desfășurăm activități deosebite la care atât copiii cât și părinții au participat cu plăcere.A fost o perioadă incitantă în care copiii și-au manifestat spontaneitatea, curiozitatea, receptivitatea și interesul pentru tot ce este nou și atractiv. Pentru mine a fost o plăcere să-mi desfășor activitatea de cercetare alături de ei și cu ajutorul lor, învățând împreună despre tradițiile și obiceiurile strămoșești.

În cele ce urmează am prezentat evaluarea finală realizată în urma cercetării, deși cunoștințele acumulate de copii au reieșit și din serbări,expozițiile cu lucrări și produsele activității și participarea la festivalul de dans "Dialog intercultural la Dunăre". În cadrul festivalului preșcolarii au urmărit și exersat cu plăcere dansuri populare.

III.6.3. Etapa postexperimentală a cercetării s-a desfășurat în mai 2018 , în această etapă s-au centralizat rezultatele urmărindu-se progresul preșcolarilor și eficiență metodelor folosite. Pentru a observa progresul copiiilor și cunoștințele privind tradițiile evaluarea finală s-a desfășurat sub forma unui joc didactic și a unei fișe de lucru.

Jocul didactic numit" Trăistuța fermecată"se joacă cu 6-8 jucători.Copii sunt așezați în semicerc, în fața lor sunt două panouri pe care se găsește câte o planșă ce ilustrează anotimpul iarna și alta în care este ilustrat anotimpul primăvara.

Scopul jocului verificarea cunoștințelor referitoare la anumite tradiții și obiceiuri studiate și perioada lor de desfășurare;

Sarcina didactică:

Recunoașterea obiectelor de pe jetoane și așezarea lor pe panoul potrivit Regulile jocului

Pe rând, câte un copil extrage câte un jeton dintr-o trăistuță, îl denumește și apoi îl așază la panoul potrivit.(ex. Un steag va fi așezat pe panoul anotimpului iarna deoarece iarna sărbătorim Ziua României, mărțișorul se așază pe panoul Primăverii) Elemente de joc

Descoperirea jetoanelor din trăistuță, aplauzele, numărătoarea și aprecierea răspunsurilor date de copii prin gesuri sugestive.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, observația, explicația, demonstrația, jocul

Material didactic

Diferite jetoane reprezentând imagini sugestive ale unor sărbători : Ghetuțe,stegulețe,costum popular, globuri,brad împodobit, clopoței, sorcove , mărțișoare ,ouă roșii ,fișe, creioane colorate.

Desfășurarea jocului

Copiii sunt așezați pe scăunele , iar în fața lor se află două panouri unul ilustrând anotimpul iarna iar celălalt primăvara. Copilul numit cu ajutorul baghetei magice extrage un jeton din trăistuță , îl recunoaște și apoi spune ce reprezintă obiectul respectiv și când se folosește. Exemplu:"Pe jeton se află o sorcovă care este folosită la colindat. După ce recunoaște jetonul îl asează pe panoul cu anotimpul când are loc sărbătoarea pe care o reprezintă. " La sfârșitul jocului cele două panouri reprezintă o hartă a sărbătorilor din acele anotimpuri.

Preșcolarii aplaudă sau ridică degetul mare în semn de aprobare a răspunsului sau coboară degetul mare în cazul unui răspuns greșit.

Varianta a doua a jocului constă într-o fișă.

Jocul se încheie atunci când preșcolarii și-au îndeplinit sarcinile primite.

Fișă de evaluare

1. Încercuiește elementele tradiționale ale sărbătorii Nașterii Domnului

Fișă de evaluare

2 .Colorează elementele specifice sărbătorii Paștelui.

Descriptori de performanță

1. Jocul didactic

-participă activ la joc și dă răspunsul complet și corect – 3 puncte

participă activ la joc și dă răspunsul incomplet – 2 puncte

participă la joc dar nu reușește să dea răspunsul corect – 1 punct

2. Formează prin încercuire elementele care definesc sărbătoarea Crăciunului – fișa

formează prin încercuire toate elementele – 3 puncte

formează prin încercuire, parțial elementele -2 puncte

încercuiește elemente necorespunzătoare -1 punct

3 Recunoaște și colorează simbolul Paștelui

Recunoaște și colorează corect 3p

Recunoaște dar nu colorează corect -2 puncte

Colorează elemente necorespunzătoare -1 punct

Tabel – Rezultatele testului final

Tabel centralizare rezultate evaluare finală

Tabel – Rezultatele comparative obținute la testarea inițială și finală din cadrul experimentului didactic

Centralizarea rezultatelor obținute

Din diagrama comparativă de mai sus se observă că față de evaluarea inițială preșcolarii au prezentat o

Concluzii și propuneri

Tradițiile populare românești constituie una dintre valorile cele mai de preț ale poporului nostru și nu trebuie să lăsăm timpul șă evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm.

Experiența ultimilor ani mi-a arătat că preșcolarii sunt captivați de istoria ,tradițiile și obiceiurile locurilor natale.Deoarece consider că tradițiile și obiceiurile trebuie să fie cunoscute încș din copilarie mi-am propus în prezenta cercetetare popularizarea acestora în rândul copiilor și a părinților. Știind că la vârstă preșcolară activitatea dominantă este jocul ,în lucrarea de față mi-am propus să familiarizez preșcolarii cu tradițiile și obiceiurile locale prin intermediul jocului.

În primul capitol am vorbit despre joc, prezentând definiția ,rolul și funcțiile jocului în copilărie.Am continuat prin a expune diferite teorii legate de joc așa cum apar ele în scrierile de specialitate.

În cel de-al doilea capitol intitulat "Tradiții și obiceiuri locale" am prezentat pe scurt istoria orașului Hîrșova pentru că ,după cum se știe tradițiile și obiceiurile sunt strâns legate de istoria locală.În continuare am prezentat tradiții din viața omului legate de naștere,căsătorie și înmormântare, iar î ultima parte a acestui capitol am prezentat tradițiile legate de marile sărbători de peste an.Pentru a prezenta cât mai exact aceste sărbători le-am prezentat pe luni,în ordine cronologică.

Al patrulea capitol conține cercetarea propriu-zisă. Am stabilit ipoteza și obiectivele cercetării ,am descris lotul de subiecți și apoi activitățile pe care le-am desfășurat ținând cont de etapele cercetării și consemnând rezultatele. Metodele și mijloacele pe care le-am folosit în realizarea acestei lucrări metodico-științifice mi-au fost de un real folos ajutându-mă să-mi îndeplinesc obiectivele propuse în cadrul cercetării.

Deoarece vârsta copiilor nu mi-a permis o abordare pe larg a tradițiilor, în cadrul cercetării de față mi-am propus familiarizare preșcolarilor doar cu tradițiile sărbătorilor de iarnă și de primăvară. La vârsta preșcolară sunt greu de înțeles evenimentele petrecute de Crăciun, Boboteaza, Paște de aceea am încercat să prezint tradițiile și obiceiurile prin intermediul legendelor și a jocurilor .

Tradițiile sărbătorilor de iarnă sunt foarte îndrăgite de copii, cu entuziasmul caracteristic vârstei am aflat lucruri noi despre sărbătoarea Nașterii Domnului,ne-am jucat de-a colindătorii repetând colindele învățăte , am pregătit covrigi pentru a-l întâmpina pe Moș Crăciun și într-o atmosferă de dună dispoziție am împodobit bradul.

Pe lângă activitatea cu preșcolarii în peleriajul nostru în lumea tradițiilor am implicat și părinții care ne-au oferit sprijinul lor, atât în procurarea unor materiale cât și prin participarea la anumite ateliere(confecționarea sorcovelor).

O evaluare a tradițiilor și obiceiurilor de Crăciun a constituit-o Serbarea de iarnă unde preșcolarii au demonstrat ce au învățat pe parcursul proiectului.

În cadrul săptămânii independente "Iarnă să te duci cu bine/Primăvara vine vine… împreună cu preșcolarii am aflat legenda mărțișorului și am confecționat mărțișoare tradiționale.

Pe parcursul proiectului tematic "Paștele la români "copiii grupei mici "Albinuțele"au vizitat biserica unde am aflat semnificația sărbătorii de Paște ,am vopsit ouă și am organizat jocuri distractive cu acestea, și nu în ultimul rând am aflat și exersat salutul folosit în cadrul sărbătorilor pascale.

În urma activităților desfășurate am observat că elementele de cultură și tradiție populară îi unește pe copii, îi sensibilizează și-i bucură în același timp,creează armonie și emoție estetică puternică, impresionează pozitiv, deopotrivă, pe copii și pe părinți.

Ca o concluzie finală, pot să spun că prin activitățile desfășurate am validat ipoteza conform căreia pri intermediul jocului preșcolarii vor dobândi cunoștințe despre tradiții și obiceiuri ale comunității rurale.

După experiența dobândită în cadrul acestei cercetări mi-am propus ca și în anii următori să continui aprofundarea tradițiilor românești,prezentându-le copiilor aceste datini și obiceiuri cât mai atractiv prin intermediul jocului.

BIBLIOGRAFIE

ABRUDAN C., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universitatea din Oradea, 2003)

ANTONOVICI Ș-MITU F.-Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Editura Pro Humanitate București-1999

CRISTEA, S Dicționar de teremeni pedagogici.: Editura. Didactică și pedagogică București 1998

CUCOȘ CONSTANTIN ,Pedagogie – Editia a II-a revăzută și adăugită,Editura Polirom 2006.

.DUMITRU, G, OPRESCU, N, NOVAC, C, BUNAIAȘU, C, CĂMĂRAȘU, G,

PĂUNESCU, A -Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar. Craiova: Editura. Didactica Nova; 2007

DOGARU,MIHAI, AL.- Hîrșova Oraș Bimilenar, Editura Omega 2015

GOIA V-Literatura pentru copii și tineret, Editura Dacia

GLAVA A., GLAVA C., Introducere in Pedagogia Preșcolara, Editura Dacia (educational), 2002

IUCU, R., PĂUN, E. Educația preșcolară în România. București :Editura. Polirom; 2002

. LESPEZEANU, M. Tradițional și modern în învățământul preșcolar – O metodică a

activităților instructic-educative.: Colecția Didactica Esențial; București 2007

MARIAN SIMION FLOREA- Sărbătorile la români, Editura Fundației culturale Române,

București 1994

POP-MICULI O- Universul ritualurilor românești, Editura Arvin Pres București 2007

ROȘIORU ALEXANDRU, ROȘIORU AURA ANA-Viața și istoria locuitorilor din Ciobanu

și Miorița județul Constanța., monografie, Editura Ex Ponto 2006

SÎNGEORZAN VOLUMIA, Hârșova coordonate geografice, Editura C.D.Press, București 2014

VOICULESCU E. , Pedagogie preșcolară, Editura, Aramis, 2001

NICOLAU, IRINA – Ghidul Sărbatorilor Românesti (1998)

***TEACHER'S CORNER: Cercetarea pedagogică.

***Aspecte psihopedagogice ale vârstelor premergătoare școlarizării și micii școlarităti suport de curs-https/vdocuments.site/psihologia jocului.html

CORGHENICI L.- Dezvoltarea temei de cercetare, Cum se elaborează o lucrare științifică

ANEXE

CHESTIONAR

Vă rugăm să răspundeți cu sinceritate la următoarele întrebări. Menționez că nu există răspunsuri corecte sau greșite ci doar răspunsuri care corespund cunoștințelor și părerilor dumneavoastră. : Vârsta- Localitatea-

1.În familia dumneavoastră se respectă tradițiile și obiceiurile străvechi? a)Da

b)Nu

c)Nu știu

2.Cunoașteți semnificația și ritualurile sărbătorilor străvechi?

a)Da

b)Nu

c)Nu știu

3.Implicați copilul în pregătirile pentru sărbători?

a)Da

b)Nu

4.Care dintre următoarele sărbători le celebrați:

a)Hallowen c)Sf.Valentin

b)Sf.Andrei d)Dragobetele

e)Niciuna

5.Dacă ar fi să alegeți, la ce ați renunța:

a)sărbători tradiționale românești

b)sărbători de import(străine)

c)Ambele

d) nici una

6.Ce înseamnă pentru dumnevoastră a sărbători:

a)Să cumpăr cadouri

b)Să pregătesc o masă festivă

c)Să practic obiceiuri specifice anumitor sărbători

Chestionarul a fost aplicat unui numar de 25 persoane cu vârste cuprinse între 25 și 40 ani majoritatea locuind în mediul urban(21 persoane locuiesc în orașul Hîrșova, 4 persoane în comuna Ciobanu).

Prin întrebările adresate s-a urmărit preferința părinților din grădinița noastră pentru păstrarea și celebrarea sărbătorilor tradiționale .

În urma analizei chestionarelor s-au observat următoarele aspecte:

Majoritatea subiecților recunosc sărbătorilor tradiționale chiar dacă nu toți le practică

Să îmbrăcăm păpușa!

Joc pentru fixarea cunoștințelor despre denumirea diferitelor obiecte de îmbrăccăminte și încălțăminte popular.

Obiective:

Recunoașterea obiectelor de înbrăcăminte și încălțăminte popular.

Înșușirea denumirilor populare ale articolelor de vestimentație.

Desfășurarea jocului:

Jocul se joacă individual sau în 2 jucători.Este un joc tip puzzle ,siluetele de copii sunt realizate din fedru ca și obiectele de îmbrăcăminte.Pe masa este așezată o silueta decupată de păpușă și într-un coșuleț diverse articole de îmbrăcăminte decupate.Pe rând copiii extrag din coș o imagine ,o denumesc și apoi "îmbracă"păpușa .

Jocul poate avea și o altă variantă: copilul ales de educatoare cu ajutorul unei numărători, iese în față și alege dintr-un coșuleț obiectul cerut de aceasta. "Unu ,doi, trei ,dă-mi de vrei un…clop, o ie,o straiță etc.Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze și încurajări.

"Alege paharul de culoare…"

Copiii sunt așezați în semicerc, pe o masa sunt așezate pahare în culorile steagului(roșu, galben ,albastru), un castron cu pământ și grâu. Pentru ca jocul să se desfășoare cât mai liniștit

,educatoarea alege copilul care să meargă la masa cu ajutorul unei numărători :"Un ,doi,trei, mergi de vrei…și alege paharul …(albastru,roșu,galben)de Sf.Andrei. Copilul ales cu ajutorul numărătorii va merge în față va alege paharul de culoarea indicate de educatoare.Dacă a ales corect culoarea indicată va putea semăna grâu în acel pahar. După ce li se explică preșcolarilor regula jocului de trece la desfășurarea lui.

Cea mai curată ghetuță!

Copiii își aduc ghetuțele de la vestiar au la dispoziție lavete, materiale textile pe care le vor utiliza la lustruirea ghetelor .Educatoarea dă startul ,copiii trebuie să lustruiască ghetuțele pe fond musical al cântecului" Ghetuțele".Jocul se termină adată cu terminarea melodiei.

Pentru ca moșul să poată pune cât mai multe cadouri în ghete,acestea trebuie să fie foarte curate și lustruite. Copiii vor folosi lavetele, pentru a lustrui ghetuțele repede și bine.

După ce ghetele vor străluci de curățenie, copiii le vor așeza în fața pătuțului ca moșul să le observe pe fiecare și să lase un cadou.

Împodobim bradul Obiective:

-dezvoltarea capacității de a clasifica materialul după culoare și formă ;

-consolidarea deprinderilor copiilor de a stabili asocieri între obiecte ;

-păstrarea unei tradiții a sărbătorilor de iarnă;

Elemente de joc:surpriza ,selectarea obiectelor ,aplauze.

Material didactic:-un brad ,globuri mici și mari de diferite culori,beteală.

Desfășurarea jocului

Așezați în cerc în jurul bradului ,copiii au în față pe o masa materialele care sunt acoperite de o pânză.Se face intuirea materialului de către copii ,precizându-se dorma obiectelor și culoarea.Educatoarea care este conducătoul jocului antrenează copiii în selecția materialului după formă și culoare. În partea a doua a jocului ,se aduce drep surpriză un brad care va fi împodobit de copii.

Sarcina copiilor va fi aceea de a așeza globurile mici pe crengile din vârf iar globurile mari pe crengile de jos.În joc sunt antrenați pe rând toți copii.

Săculețul cu surprize

Materiale: cartonașe cu diverse imagini cu obiecte care sugerează un cântec /un colind sau o poezie(o sorcovă-Sorcova,un clopoțel -Plugușorul , om de zăpadă -cântecul cu acelaș nume.un săculeț de pânză

Desfășurarea jocului:Preșcolarii (grupați pe echipe) sunt puși să scoată din săculeț un cartonaș și să recunoască obiectul din imagine.După numirea obiectului, copilul împreună cu echipa recită o poezie sau cântă un cântec sugerat e acel obiect.(Ex din săculeț s-a extras o imagine a unui clopoțel copilul îl numește apoi intonează împreună cu echipa colindul Bună Dimineața).Fiecare răspuns corect este recompensat cu apluze,iar în cazul unui răspuns necorespunzător preșcolarii sunt ajutați pentru menținerea unei admosfere de bună dispoziție.

Karaoke distractiv

Pentru a putea desfășura jocul și a antrena cât nai mulți copiii e nevoie de un microfon și câteva negative. Preșcolarii vor veni pe rând la microfon pentru a-și demonstra talentul.Cei care își aduc aminte cuvintele cântecului sau îl recunosc după negative sunt recompensați cu aplauze.

"Ghicește fetița!" -Păstrarea tradiției de mărțișor.

Desfășurarea jocului:

Copiii sunt așezați în cerc ,în mijloc un băiat este legat cu o eșarfă la ochi și învârtit.Pe margine copiii dansează și cântă "Băiete,băiete /Fugi după fete/dacă o fată vei ghici /Un mărțișor îi vei oferii."

După terminarea cântecului copiii se opresc iar cel din mijloc se îndreaptă spre un copil îl atinge pentru a-l recunoaște.Dacă recunoaște o fetiță îi dă acesteia un mărțișor.

Cursa cu ouă

Jocul se poate organiza individual sau pe echipe în funcție de numărul de participanți.Primul concurent va avea o lingură în car.e se află un ou. Lingura cu oul se ține în mână sau în cazul copiilor mai mari în gură.La semnalul conducătorului de joc ,concurentul pornește în mers alert sau aleargă până la linia de sosire.În cazul în care oul cade din lingură ,concurentul se reîntoarce la start.O altă variant este ștafeta cu ouă.

De-a țesătoarele

Obiective:

-dezvoltarea capacității de a descoperi prin pipăit existența unor materiale diverse :fire de lână, bumbac ,sfoară,rafie.

-gruparea firelor în funcție de materialele din care sunt făcute

Reînvierea unui meșteșug din bătrâni

Elemente de joc: interpretarea unor roluri

Material didactic: fire de lână,bumbac,rafie,sfoară având aceiași culoare sau culori diferite,gherghef.

Desfășurarea jocului:

La acest joc poate participa 5-6 fetițe în funcție de câte sortimente de fire sunt pregătite.Aceste fete vor fi țesătoarele.Pe o masa sunt pregătite mai multe tipuri de fire amestecate.La semnalul conducătorului de joc fetele țesătoare trebuie să aleagă un tip de fir cu care să țeasă un covorașul.După ce a fost ales firul se merge la gherghef și se începe lucrul.

Jocul poate fi repetat și de alți copii din grupă astfel conducătorul jocului va allege un alt copil și-I va spune :Caută firul pentru a continua covarașul Mariei! Copilul va allege firul și va continua țesutul covorului.