LUCRARE METODICO-¸ STIIN ¸ TIFIC ˘A PENTRU OB ¸ TINEREA GRADULUI DIDACTIC I Coordonator ¸ stiin¸ tific, Prof. univ. dr. Vicen¸ tiu R ˘adulescu… [616031]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOV A
FACULTATEA DE ¸ STIIN ¸ TE
LUCRARE METODICO-¸ STIIN ¸ TIFIC ˘A PENTRU
OB ¸ TINEREA GRADULUI DIDACTIC I
Coordonator ¸ stiin¸ tific,
Prof. univ. dr. Vicen¸ tiu R ˘adulescu
Candidat,
G˘aman Adrian George
Liceul Teoretic Constantin Noica,
Alexandria, Teleorman
Seria 2016-2018
UNIVERSITATEA DIN CRAIOV A
FACULTATEA DE ¸ STIIN ¸ TE
FUNC ¸ TII CONVEXE ¸ SI CONCA VE;
APLICA¸ TII ÎN STUDIUL INEGALIT ˘A¸ TILOR
Coordonator ¸ stiin¸ tific,
Prof. univ. dr. Vicen¸ tiu R ˘adulescu
Candidat,
G˘aman Adrian George
Liceul Teoretic Constantin Noica,
Alexandria, Teleorman
Seria 2016-2018
ACORD
Subsemnatul,Vicen¸ tiu R ˘adulescu , prof.univ.dr., la Facultatea de ¸ Stiin¸ te, Departamentul de Ma-
tematic ˘a , sunt / nu sunt de acord cu depunerea lucr ˘arii metodico-¸ stiin¸ tifice pentru ob¸ tinerea gra-
dului didactic I, elaborat ˘a de G ˘aman Adrian George, profesor la Liceul Teoretic Constantin Noica,
localitatea Alexandria, jude¸ tul Teleorman, cu titlul FUNC¸ TII CONVEXE ¸ SI CONCAVE; APLICA-
¸ TII ÎN STUDIUL INEGALIT ˘A¸ TILOR .
Profesor coordonator,
Data,
Declara¸ tie de autenticitate
Subsemnatul G ˘aman Adrian George, având func¸ tia didactic ˘a de profesor la unitatea ¸ scolar ˘a
Liceul Teoretic Constantin Noica, localitatea Alexandria, jude¸ tul Teleorman, declar pe propria
r˘aspundere c ˘a lucrarea cu titlul FUNC¸ TII CONVEXE ¸ SI CONCAVE; APLICA¸ TII ÎN STUDIUL
INEGALIT ˘A¸ TILOR având coordonator ¸ stiin¸ tific prof. univ. dr. Vicen¸ tiu R ˘adulescu a fost elaborat ˘a
personal pe baza studierii bibliografiei de specialitate, a experien¸ tei personale ¸ si îmi apar¸ tine în
întregime. De asemenea nu am folosit alte surse decât cele men¸ tionate în bibliografie, nu au fost
preluate texte, date sau elemente de grafic ˘a din alte lucr ˘ari, f ˘ar˘a a fi citate ¸ si f ˘ar˘a a fi precizat ˘a sursa
prelu ˘arii, inclusiv în cazul în care sursa o reprezint ˘a alte lucr ˘ari ale candidat: [anonimizat].
Data
Semn ˘atura candidat: [anonimizat] 6
ICAPIT OLUL I-FUNC ¸TIICONVEXE PER 9
I.1 No¸tiuni introducti ve…………………………….9
I.2 Diferen ¸tiabilitatea func¸tiilor convexe…………………….13
I.3 Câtevainegalit˘a¸ticlasice ………………………….17
I.4 Subdiferen ¸tiala ………………………………19
I.5 Aplica ¸tii………………………………….23
IICAPIT OLUL II-FUNC ¸TIICONVEXE PESPA¸TIIBANACH 35
II.1 No¸tiuni introducti ve…………………………….35
II.2 Func ¸tiiconvexeconjug ate …………………………37
II.3 Continuitatea func¸tiilor convexe………………………42
II.4 Func ¸tiiomogene ……………………………..44
II.5 Subdiferen ¸tiala ………………………………46
IIICAPIT OLUL III-INEGALIT ˘A¸TIVARIA ¸TION ALE 52
III.1 Ecua ¸tiineliniare ………………………………52
III.2 Inegalit˘a¸tivaria¸tionale eliptice deprima spe¸t˘a………………..56
III.3 Inegalit˘a¸tivaria¸tionale eliptice despe¸taadoua ………………..59
III.4 Ecua ¸tiineliniare ceprovindininegalit˘a¸tivaria¸tionale …………….64
IVCAPIT OLUL IV-PROIECT AREA ¸SIDESF ˘A¸SURAREA CERCET ˘ARII 66
IV.1Ipoteza /Ipotezele cercet ˘arii…………………………66
IV.2Scopul ¸siobiecti velecercet ˘arii ……………………….66
IV.3E¸santionul desubiec ¸ti……………………………67
IV.4E¸santionul decon¸tinut …………………………..67
IV.5Locul ¸sidurata cercet ˘arii ………………………….67
IV.6Metodologia cercet ˘arii …………………………..68
4
VCAPIT OLUL V-PREZENT AREA REZUL TATELOR, PEETAPE ALE CERCET ˘A-
RII 70
V.1Rezultatele dinetapa constatati v˘a………………………70
V.2Etapa experimental-ameliorati v˘a………………………80
V.2.1 Exemple deactivit˘a¸tididactice formati vederulate …………..85
V.3Rezultatele dinposttest …………………………..99
VICAPIT OLUL VI-COMP ARAREA ¸SIITERPRET AREA STATISTIC ˘AADATE-
LOR OB¸TINUTE 109
VI.1 Compararea rezultatelor dinpretest cuceledinposttest ……………109
VI.1.1 E¸santion experimental versus decontrol, înpretest ………….109
VI.1.2 E¸santion experimental versus decontrol, înposttest ………….111
VI.1.3 E¸santion experimental înpretest, versus e¸santion experimental înposttest .112
VI.1.4 E¸santion control înpretest, versus e¸santion control înposttest …….113
VI.2 Concluzii desprinse înurma interpret ˘arilor ¸si
compara ¸tiilor ……………………………….115
VI.3 Direc ¸tii¸siperspecti veulterioare deabordare atemei ……………..115
CONCLUZII FINALE 117
BIBLIOGRAFIE 119
5
INTR ODUCERE
Matematica este oparte fundamental ˘aagândirii ¸silogicii umane, oparte integrant ˘aa
încerc ˘arilor deîn¸telegere alumii ¸sianoastr ˘aîn¸sine. Matematica ofer˘aomodalitate eficient ˘ade
aconstrui disciplina mental ˘a¸siîncurajeaz ˘ara¸tionamentul logic ¸sirigurozitatea mental ˘a.Înplus,
cuno ¸stin¸telematematice joac˘aunrolcrucial înîn¸telegerea con¸tinutului altor discipline ¸scola re,
cum arfi¸stiin¸ta,studiile sociale ¸sichiar muzica ¸siarta.
Func ¸tiile convexeaufostobiectul multor studii dinultimii osut˘adeani. Convexitatea
de¸sipare ono¸tiune simpl ˘aavând contrib u¸tiitimpurii înanaliza convex˘af˘acute deHolder(1889),
Jensen (1906), ¸siMink owski (1910, 1911) estedefaptotem˘adestul decomplicat ˘a,pentru ceicare
nuaustudiat suficient analiza matematic ˘a.
Tema acestei lucr˘arimetodico- ¸stiin¸tifice este "Func¸ tiiconvexe¸siconca ve;aplica¸ tiiîn
studiul inegalit ˘a¸tilor".
Moti vulalegerii acestei teme esterolul important pecareîljoac˘afunc¸tiileconvexeînsfera
matematicii. Aplicarea fuc¸tiilorconvexeseimpune înstudiul problemelor deoptimizare, care se
disting printr -unnum˘ardepropriet ˘a¸ticonvenabile ¸siapar înmulte modele matematice utilizate în
economie, inginerie etc.
Înteoria probabilit ˘a¸tii,ofunc¸tieconvex˘aaplicat ˘alavaloarea a¸steptat ˘aaunei variabile
aleatoare esteîntotdeauna maimic˘asauegal˘acuvaloarea a¸steptat ˘aafunc¸tieiconvexeavariabilei
aleatoare. Acest rezultat, cunoscut cainegalitatea luiJensen, st˘alabaza multor inegalit˘a¸tiimpor –
tante (inclusi v,deexemplu, inegalitatea mediei aritmetice-geometrice ¸siinegalitatea luiHolder).
Cre¸sterea exponen ¸tial˘aesteuncazspecial deconvexitate. Expansiunea crescut ˘ainseamn ˘a
"cre¸sterea laorat˘apropor ¸tional ˘acuvaloarea actual ˘a",întimp cecre¸sterea convex˘aînseamn ˘aîn
general "cre¸sterea cuorat˘acrescend ˘a(darnuneap ˘aratpropor ¸tional ˘acuvaloarea curent ˘a)".
Lucrarea defa¸t˘adore¸steaprofundarea no¸tiunilor defunc¸tieconvex˘a/conca v˘apentru un
maibundemers instructi v-educati v.
Pentru început amrealizat cercetarea bibliogr afic˘acuîntocmirea indexului ¸siafi¸selor
pentru aplicabilitatea func¸tiilor convexe/conca veînstudiul inegalit˘a¸tilor.
Etapa urm˘atoare afostdocumentarea efecti v˘aamaterialelor g˘asite înelaborarea ¸stiin¸tific˘a
6
aacestei lucr˘ari.
Toate activit˘a¸tileprezentate înlucrare aufostefectuate împreun ˘acueleviiLiceului Teo-
retic „Constantin Noica„ dinAlexandria bucurându-ne desprijinul domnului director ¸sialprofe –
sorilor acestui liceu unde func¸tionez caprofesor titular .
Ultima etap˘aaconstat înredactarea propriu-zis ˘aalucr˘ariidup˘acum sepoate observ a.
Primul capitol intitulat "Func¸ tiiconvexepeR"arecascop prezentarea no¸tiunilor intro-
ducti ve,aunor teoreme privind diferen ¸tiabilitatea func¸tiilor convexe,precum ¸sicâtevarezulatate
aleacestora "Inegalitatea mediilor", "Inegalitatea Popo viciu", "Inegalitatea luiYoung.".
Încontinuare amintrodus no¸tiuni despre subdiferen ¸tial˘a,iarînincheierea capitolului am
prezentat rezolv ˘arideexerci¸tiicuprivirela"Inegalitatea luiJensen", prezente atâtînstudiul liceal
cât¸siînconcursurile ¸scolare.
Aldoilea capitol inititulat "Func¸ tiiconvexepespa¸tiiBanach" prezint ˘aconcepte debaz˘a
¸sipropriet ˘a¸tilefunc¸tiilor convexecuvalori înaxareal˘aextins ˘adefinite peunspa¸tiuBanach. Prici-
palul subiect esteconceptul desubdiferen ¸tial˘a.
Înaltreilea capitol intitulat "Inegalit ˘a¸tivaria¸tionale" nevomcanaliza aten¸tiaasupra unor
ecua¸tiineliniare enun ¸tateprinintermediul operatorilor taremonotoni ¸siLipschitz defini ¸tipespa¸tii
Hilbert, asupra inegalit˘a¸tilor varia¸tionale despe¸taîntâi ¸siadoua ¸siecua¸tiilor neliniare ceprovin
dininegalit˘a¸tivaria¸tionale.
Înprima sec¸tiune sunt prezentate dou˘arezultate fundamentale dinAnaliza Func ¸tional ˘a¸si
anume Teorema Minty-Bro wder ¸siversiunea neliniar ˘aaLemei Lax-Milgram.
Încontinuare studiem inegalit˘a¸tivaria¸tionale eliptice deprima spe¸t˘a,precum ¸siinegalit˘a¸ti
varia¸tionale despe¸taadoua. Pentru ambele inegalit˘a¸tiprezentate maisusvomstabilirezultate de
existen ¸t˘a,unicitate ¸sidependen ¸t˘aLipschitz dedata ini¸tial˘a.Înultima sec¸tiune studiem dependen ¸ta
solu¸tieiinegalit˘a¸tiianterioare defunc¸tionala .
Înultimele 3capitole alelucr˘ariiamprezentat demersul metodico -experimental.
Pentru cercetarea defa¸t˘aamcuprins ansamblul con¸tinuturilor/informa ¸tiilor privind uti-
lizarea func¸tiilor convexeînstudiul inegalit˘a¸tiilor ,folosid cae¸santion clasa aXI-a AaLiceului
Teoretic "Constantin Noica", Alexandria. Laînceput amprezentat ipotezele, scopul ¸siobiecti vele
cercet ˘arii.
Pebaza rezultatelor ob¸tinute deelevilatestul ini¸tialamstabilit nivelulcuno ¸stin¸telor ele-
vilor înmomentul începerii experimentului ¸siamalesstrate giadidactic ˘anecesar ˘aatingerii obiec-
tivelorpropuse pentru etapa experimental -ameliorati v˘a.
Prin strate giaaleas ˘aamurm˘aritdezvoltarea capacit ˘a¸tilor intelectuale, priceperile, deprin-
derile, aptitudinile elevilor cuajutorul unui ansamblu comple x¸sicircular demetode, tehnici, mij-
loace deînv˘a¸t˘amânt ¸siforme deorganizare aactivit˘a¸tii.
Înelaborarea acestuiplan delucru am¸tinut cont deoserie defactori care auajutat labuna
desfa¸surare aac¸tiunilor depredare -înv˘a¸tare-evaluare.
Pentru caactivitatea s˘afieactivizat ˘aamprev˘azut implicarea elevilor înrealizarea acestui
demers. Astfel eiauputut s˘a-¸simanifeste dorin ¸tadecunoa ¸stere, deactivitate intelectual ˘a¸sidea
7
înv˘a¸ ta prin cooperare în echip ˘a, colectiv ¸ si individual.
Pe parcursul perfect ˘arii studiului am primit îndrum ˘ari pre¸ tioase din partea coordonatorului
¸ ttiin¸ tific al lucr ˘arii, Prof. univ. dr. Vicen¸ tiu R ˘adulescu, c ˘aruia îi aduc ¸ si pe aceast ˘a cale sincere ¸ si
respectuoase mul¸ tumiri.
8
Capitolul I
FUNC ¸ TII CONVEXE PE R
I.1 No¸ tiuni introductive
Defini¸ tia 1.1. O mul¸ timeAse nume¸ ste convex˘ a, dac˘ a pentru oricare dou˘ a puncte x;y2A¸ si
orice2[0;1]avem:
x+ (1 )y2A:
Figura I.1:
Defini¸ tia de mai sus mai poate fi enun¸ tat ˘a astfel: " Mul¸ timeaAeste convex˘ a dac˘ a segmen-
tul care une¸ ste oricare dou˘ a puncte din mul¸ timea Ase afl˘ a în aceast˘ a mul¸ time ".
Defini¸ tia 1.2. FieARun interval. O func¸ tie f:A!Rse nume¸ ste convex˘ a dac˘ a:
f((1 )x+y)(1 )f(x) +f(y); (1.1)
pentrux;y2A¸ si2[0;1]:
9
Func¸ tiafse nume¸ ste strict convex˘ a dac˘ a inegalitatea (1:1)este strict˘ a pentru oricare
x6=y¸ si2(0;1).
Func¸ tia fse nume¸ ste concav ˘a dac ˘a:
f((1 )x+y)(1 )f(x) +f(y); (1.2)
pentrux;y2A¸ si2[0;1].
Dac˘afeste o func¸ tie convex ˘a sau strict convex ˘a atunci feste concav ˘a sau strict concav ˘a.
Dac˘a o func¸ tie este în acela¸ si timp convex ˘a ¸ si concav ˘a atunci aceasta este afin ˘a.
Geometric func¸ tia f:A!Reste convex ˘a dac ˘a punctele de pe graficul func¸ tiei se afl ˘a
sub sau pe coarda care une¸ ste punctele de coordonate A(a;f(a))¸ siB(b;f(b)). Atunci:
f(x)f(a) +f(b) f(a)
b a(x a); (1.3)
pentru8x2[a;b]¸ sia;b2A;a<b .
Acest lucru arat ˘a ca func¸ tiile convexe sunt majorate la nivel local de func¸ tii afine.
Figura I.2:
În continuare sunt prezentate opera¸ tiile func¸ tionale ale func¸ tiilor convexe.
Propozi¸ tia 1.3.
1. Adunarea a dou˘ a func¸ tii convexe, definite pe acela¸ si interval, este o func¸ tie convex˘ a. Dac˘ a
una dintre acestea este strict convex˘ a atunci suma este strict convex˘ a.
2. Înmul ,tind o func¸ tie convex˘ a (strict convex˘ a) cu un scalar pozitiv ob¸ tinem tot o func¸ tie con-
vex˘ a (strict convex˘ a).
10
3. Restric¸ tia fiec˘ arei func¸ tii convexe (strict convexe) pe un subinterval al domeniului de defini¸ tie
este de asemenea o func¸ tie convex˘ a (strict convex˘ a).
4. Dac˘ af:A!Reste o func¸ tie convex˘ a (strict convex˘ a) ¸ si g:R!Reste o func¸ tie monoton
cresc˘ atoare (strict cresc˘ atoare) ¸ si convex˘ a atunci gfeste o func¸ tie convex˘ a (strict convex˘ a).
5. Fief:A!Bo func¸ tie bijectiv˘ a. Dac˘ a feste cresc˘ atoare atunci feste (strict) con-
vex˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a f 1este (strict) concav˘ a. Dac˘ a f este o func¸ tie descresc˘ atoare ¸ si
bijectiv˘ a, atunci f¸ sif 1au acela¸ si tip de convexitate.
Putem generaliza inegalitatea (1.1) pentru o func¸ tie convex ˘afcu ajutorul variabilelor
x;y;z cu ponderile ;;2[0;1]astfel încât++= 1. Re¸ tinem c ˘a+= 1 . În acest
mod cazul cu 3 variabile poate fi transformat într-un caz cu 2 variabile dup ˘a cum urmeaz ˘a:
f(x+y+z)f
x+ (1 )y+z
+
f(x) + (1 )fy+z
+
=f(x) + (1 )f
+y+
+z
f(x) + (+)
+f(y) +
+f(z)
=f(x) +f(y) +f(z):
Procedând inductiv se poate ar ˘ata faptul c ˘af:A!Reste convex ˘a,8×1;:::;xn2A¸ si
81;:::;n2[0;1]a.î.Pn
i=1i= 1avem
f nX
i=1ixi!
nX
i=1if(x1):
Teorema 1.4. (Jensen [10]) Fie f:A!Ro func¸ tie continu˘ a. Atunci f este convex˘ a dac˘ a ¸ si
numai dac˘ a:
fx+y
2
f(x) +f(y)
2;8x;y2A: (1.4)
Demonstra¸ tie. Se demonstreaz ˘a doar suficien¸ ta, necesitatea fiind evident ˘a.
Presupunem prin reducere la absurd c ˘afnu este o func¸ tie convex ˘a, deci exist ˘a un interval [a;b]
astfel încât graficul func¸ tiei nu este sub coarda format ˘a de punctele A(a;f(a))¸ siB(b;f(b)). Asta
înseamn ˘a c˘a func¸ tia:
g(x) =f(x) f(b) f(a)
b a(x a) f(a); x2[a;b];
11
verific ˘a
=supfg(x) :x2[a;b]g>0. Observ ˘am c ˘ageste continu ˘a ¸ sig(a) =g(b) = 0 .
Prin calcul direct observ ˘am de asemenea c ˘agverific ˘a ingalitatea (1.4). Fie c=inffx2[a;b] :
g(x) =
g. Atuncig(c) =
¸ sic2(a;b)¸ si pentru to¸ ti t>0cuct2(a;b):
g(c t)<g(c)¸ sig(c+t)g(c)
g(c)>g(c t) +g(c+t)
2
ceea ce contrazice faptul c ˘agsatisface (1.4).
Teorema 1.5. (Jensen [10]) Dac˘ a feste convex˘ a pe intervalul A, atunci pentru orice
1;2;:::;n2[0;1], cu1+2+:::+n= 1, ¸ si pentrux1;x2;:::;xn2A, deducem c˘ a
f(1×1+2×2+:::+nxn)1f(x1) +2f(x2) +:::+nf(xn): (1.5)
Aceasta mai poate fi scris˘ a
fx1+x2+:::+xn
n
f(x1) +f(x2) +:::+f(xn)
n: (1.6)
Demonstra¸ tie. Pentru a demonstra inegalitatea de mai sus proced ˘am prin induc¸ tie. Pentru n=
2inegalitatea se reduce la (1.1). Presupunând inegalitatea adevarata pentru combina¸ tii convexe de
câten 1elemente avem
f(1×1+2×2+:::+nxn) =f
(1 n)1
1 nx1+:::+n 1
1 nxn 1
+nxn
(1 n)f1
1 nx1+:::+n 1
1 nxn 1
+nf(xn)
¸ si folosind ipoteza de induc¸ tie ob¸ tinem
(1 n)1
1 nf(x1) +:::+n 1
1 nf(xn 1)
+nf(xn)
=1f(x1) +2f(x2) +:::+nf(xn):
Pentru1=2=:::=n=1
ninegalitatea (1.6) este demonstrat ˘a.
Corolar 1.6. Fief:A!Ro func¸ tie continu˘ a. Atunci feste convex˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a
f(x+t) +f(x t) 2f(x)0: (1.7)
pentru oricare x2A¸ sit>0astfel încâtx+t;x t2A.
Se observ ˘a c˘a Teorema 1.5 ¸ si Corolarul 1.6 au variante simple în cazul func¸ tiilor strict
convexe.
12
I.2 Diferen¸ tiabilitatea func¸ tiilor convexe
Func¸ tieif:A!R¸ si punctului a2Ale ata¸ s ˘am func¸ tiama:Anfag!R,ma(x) =
f(x) f(a)
x a, unde valoarea în xreprezint ˘a panta coardei care une¸ ste punctele (a;f(a))¸ si(x;f(x))a
graficului func¸ tiei f.
Teorem ˘a 1.7. (Galvani [9]) Fie f:A!R. Atuncifeste convex˘ a (respectiv strict convex˘ a) dac˘ a
¸ si numai dac˘ a func¸ tia ata¸ sat˘ a maeste monoton cresc˘ atoare (respectiv strict cresc˘ atoare)
Adic ˘a,
ma(y) ma(x)
y x=1x f(x)
1y f(y)
1a f(a)
1x x2
1y y2
1a a20(>0) (1.8)
pentru toate punctele x;y;a2A.
Demonstrarea teoremei de mai sus se realizeaz ˘a cu urm ˘atoarea lem ˘a:
Lema 1.8. Fief:A!R. Atuncifeste convex˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a
1x f(x)
1y f(y)
1z f(z)
1x x2
1y y2
1z z20; (1.9)
pentru toate punctele x;y;z2Acux6=y6=z.
Dac˘ a func¸ tia este strict convex˘ a atunci inegalitatea este verificat˘ a inlocuind inegalitatea cu
una strict˘ a.
Demonstra¸ tie. V om considera numai cazul x<y<z celelalte cazuri fiind similare. Condi¸ tia
de mai sus inseamn ˘a
(z y)f(x) (z x)f(y) + (y x)f(z)0;
13
pentrux<y <z dinA. Pentru fiecare y2(x;z)acesta poate fi scris ca y= (1 )x+z, iar
ultima condi¸ tie este echivalent ˘a cu afirma¸ tia urm ˘atoare
f((1 )x) +z)(1 )f(x) +f(z);
pentrux<z dinA¸ si2[0;1].
Teorema 1.9. (Stolz [17]) Fie f:A!Ro func¸ tie convex˘ a. Atunci feste continu˘ a pe interiorul
intA al luiA¸ si are derivate laterale finite în fiecare punct al intA . Mai mult, dac˘ a x < y din
intA implic˘ a
f0
s(x)f0
d(x)f0
s(y)f0
d(y): (1.10)
În particular, f0
s¸ sif0
dsunt monoton cresc˘ atoare pe intA .
Demonstra¸ tie. Conform Teoremei 1.7, avem
f(x) f(a)
x af(y) f(a)
y af(z) f(a)
z a
pentruxy<a<z din A. Aceste date ne asigur ˘a c˘a derivata la stânga exist ˘a ¸ si
f0
s(a)f(z) f(a)
z a;
Folosind un ra¸ tionament asem ˘an˘ator ob¸ tinem existen¸ ta f0
d(a)¸ si verificarea inegalit ˘a¸ tii
f0
s(a)f0
d(a). Altfel dac ˘ax<uv<y2int A, conform Teoremei 1.7 avem
f(u) f(x)
u xf(v) f(x)
v xf(v) f(y)
v y;
pentruu!x;u>x ¸ siv!y;v<y ob¸ tinemf0
s(a)f0
d(a)
Deoarecefadmite derivate laterale finite în fiecare punct, atunci este continu ˘a în fiecare
punct.
Conform Teoremei 1.9 orice func¸ tie continu ˘a ¸ si convex ˘a definit ˘a pe intervalul [a;b]admite
derivatelef0
d(a)¸ sif0
s(b)în aceste puncte , acestea putând fi infinite astfel încât
1f0
d(a)<1 ¸ si 1<f0
s(b)1
Propozi¸ tia 1.10. Dac˘ af: [a;b]!Ro func¸ tie convex˘ a, atunci f(a+)¸ sif(b )exist˘ a în R¸ si
~f(x) =8
>>><
>>>:f(a+);dac˘ a x=a,
f(x);dac˘ a x2(a,b),
f(b );dac˘ a x=b,
14
este convex˘ a.
Propozi¸ tia 1.11. Dac˘ af:A!Reste convex˘ a, atunci fiecare feste monoton˘ a pe int A, sau
exist˘ a2intA astfel încâtfeste monoton descresc˘ atoare pe intervalul ( 1;]\A¸ si monoton
cresc˘ atoare pe intervalul [;1)\A.
Demonstra¸ tie.
Deoarece orice func¸ tie convex ˘a verific ˘a formula (1.3), r ˘amâne s ˘a consider ˘am cazul în care
Aeste deschis. Dac ˘afnu este monoton ˘a, atunci exist ˘a punctelea<b<c dinAastfel încât
f(b)<f(a)¸ sif(b)<f(c):
Cazulf(b)> f(a)¸ sif(b)> f(c)nu este acceptat tot de formula (1.3). Deoarece feste
continu ˘a pe[a;c]aceasta î¸ si atinge infimumul pe acest interval în punctul 2[a;c], acesta fiind
f() =inff ([a;c]):
De fapt,f() =inff (A). Adic ˘a, dac ˘ax<a atunci în conformitate cu Teorema 1.7 avem
f(x) f()
x f(a) f()
a ;
ceea ce conduce la
( a)f(a)(x a)f() + ( x)f(a)( a)f();
ceea ce rezult ˘a
f(x)f();
Analog putem ar ˘ata ¸ si cazul în care c<x . Dac ˘au<v< atunci
su() =s(u)s(v) =f(v) f()
v 0;
de unde
su(v)su()0:
Rezult ˘a c˘afeste monoton descresc ˘atoare peA\( 1;]. Analog, dac ˘a < u < v ¸ sisv()
sv(u)ob¸ tinem c ˘af(v)f(u), decifeste monoton descescatore pe A\[;1):
Corolar 1.12. Orice func¸ tie convex˘ a f:A!Rcare nu este monoton˘ a pe intA are un minim
global interior.
15
Teorema 1.13. Dac˘ af:A!Reste o func¸ tie convex˘ a, atunci feste Lipschitz pe orice interval
compact [a;b]con¸ tinut în interiorul lui A.
Demonstra¸ tie. Din Teorema 1.9 avem
f0
d(a)f0
d(x)f(y) f(x)
y xf0
s(y)f0
s(b)
pentru8x;y2[a;b], cux<y , decifj[a;b]verific ˘a condi¸ tia Lipschitz cu
L=maxfjf0
d(a)j;jf0
s(b)jg:
Consider ˘am derivatele superioar ˘a ¸ si inferioar ˘a de ordin doi dfinite de formulele:
D2f(x) = lim sup
h!0f(x+h) +f(x h) 2f(x)
h2;
D2f(x) = lim sup
h!0f(x+h) +f(x h) 2f(x)
h2
Dac˘a func¸ tiafeste de dou ˘a ori derivabil ˘a în punctul x, atunci
D2f(x) =D2f(x) =f00(x); (1.11)
undeD2f(x)¸ siD2exist ˘a ¸ si în punctele de discontinuitate.
Teorema 1.14. Dac˘ aAeste un interval deschis, atunci o func¸ tie f:A!Reste convex˘ a dac˘ a ¸ si
numai dac˘ a feste continu˘ a ¸ si D2f(x)0.
Altfel, dac˘ a func¸ tia f:A!Reste convex˘ a în vecin˘ at˘ a¸ tile oric˘ arui punct din A, atunci este
convex˘ a pe întreg intervalul A.
Demonstra¸ tie. Dac˘afeste convex ˘a, atunci
D2f(x)D2f(x)0
Continuitatea func¸ tiei fse deduce din Teorema 1.9.
Presupunem c ˘aD2f(x)>0peA. Dac ˘afnu este convex ˘a, atunci exist ˘a un punctx0
astfel încâtD2f(x)0, care este o contradic¸ tie. În acest caz exist ˘a subintervalul A0= [a0;b0]
astfel încât
fa0+b0
2
>f(a0) +f(b0)
2;
Folosind unul din intervalele [a0;a0+b0
2];[3a0+b0
4;a0+3b0
4];[a0+b0
2;b0], putem alegem s ˘a înlo-
cuim peA0cuA1= [a1;b1]cub1 a1=b0 a0
2¸ sif(a1+b1
2)>f(a1)+f(b1)
2
Utilizând induc¸ tia matematic ˘a, din principiul includerii intervalelor ob¸ tinem punctul x0.
16
În general,
fn(x) =f(x) +1
nx2:
AtunciD2f(x)>0¸ si din cele de mai sus, rezult ˘a c˘afneste convex ˘a.
Evident,
fn(x)!f(x);8x2A
de undefeste convex ˘a.
Corolar 1.15. Consider˘ am f:A!Ro func¸ tie de dou˘ a ori derivabil˘ a. Atunci:
1. f este convex˘ a()f000;
2. f este strict convex˘ a ()f000¸ si grupul punctelor unde f” se anuleaz˘ a nu include inter-
vale de lungime pozitiv˘ a.
I.3 Câteva inegalit ˘a¸ ti clasice
Teorem ˘a 1.16. (Inegalitatea ponderat˘ a mediilor A-G [16]) Dac˘ a x1;;xn2(0;1)¸ si1;;n2
(0;1),Pn
k=1k= 1,atunci
nX
k=1kxkx1
1xn
n; (1.12)
cu egalitate dac˘ a ¸ si numai dac˘ a x1==xn.
Înlocuind pe xkcu1
xkîn inegalitatea (1.12) ob¸ tinem
x1
1xn
n1Pn
k=1k
xk;
din nou cu egalitate dac ˘a ¸ si numai dac ˘ax1==xn, ceea ce reprezint ˘a inegalitatea ponderat ˘a
dintre media geometric ˘a ¸ si media armonic ˘a. Pentru1=:::=n=1
nob¸ tinem inegalita¸ tile cla-
sice dintre media aritmetic ˘a si media geometric ˘a, respectiv media geometric ˘a ¸ si media armonic ˘a.
Teorem ˘a 1.17. (Inegalitatea Popoviciu [13]) Fie f:A!Ro func¸ tie continu˘ a. Atunci feste
convex˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a
f(x) +f(y) +f(z)
3+fx+y+z
3
2
3
fx+y
2
+fy+z
2
+fx+z
2
(1.13)
pentru orice x;y;z2A.
Dac˘ a func¸ tia este strict convex˘ a inegalitatea (1.13) este strict˘ a exceptând cazul x=y=z:
17
Demonstra¸ tie. Necesitatea. Presupunem c˘ a xyz. Dac˘ ayx+y+z
3, atunci
x+y+z
3x+z
2z;
¸ si
x+y+z
3y+z
2z;
ceea ce duce la alegerea numerelor s;t2[0;1]astfel încât
x+z
2=sx+y+z
3+ (1 s)z;
y+z
2=tx+y+z
3+ (1 t)z;
)(x+y 2z)(s+t 3
2) = 0:
Dac˘ ax+y 2z= 0atuncix=y=z, iar inegalitatea 1.13 este evident˘ a.
Dac˘ as+t=3
2avem:
fx+z
2
sfx+y+z
3
+ (1 s)f(z);
fy+z
2
tfx+y+z
3
+ (1 t)f(z);
fx+y
2
1
2f(x) +1
2f(y);
Însumând ultimele 3 inegalit˘ a¸ ti ob¸ tinem:
fx+y
2
+fx+y
2
+fx+y
2
1
2(f(x) +f(y) +f(z)) +3
2x+y+z
3:
Înmul¸ tind inegalitatea cu2
3ob¸ tinem inegalitatea Popoviciu.
Analog se demonstreaz˘ a cazul în carex+y+z
3<y.
Suficien¸ ta.
Candy=xfolosim urm˘ atoarea substitu¸ tie a convexit˘ a¸ tii punctului de mijloc:
1
4f(x) +3
4fx+ 2y
3
fx+y
2
8x;y2A: (1.14)
Din Teorema 1.5 rezult˘ a inegalitatea cerut˘ a.
Teorem ˘a 1.18. (Inegalitatea lui Young) Fie f: [0;1)![0;1)o func¸ tie cresc˘ atoare astfel încât
f(0) = 0 ¸ silimx!1f(x) =1. Atunci
abZa
0f(x)dx+Zb
0f 1(x)dx;
18
pentru oricare a;b0, egalitatea având loc dac ˘a ¸ si numai dac ˘ab=f(a).
Demonstra¸ tie. Consider ˘am func¸ tia
F(x) =Zx
0f(t)dt+Zf(x)
0f 1(t)dt xf(x): (1.15)
FunctiaF(x)este derivabil ˘a cuF0= 0. Acestea conduc la
0ua; 0vf(a))uvZu
0f(t)dt+Zv
0f 1(t)dt;
si acum teorema este demonstrat ˘a.
Func¸ teig:A!R¸ si punctului x0le ata¸ s ˘am func¸ tiafdefint ˘a prin
f(x) =Zx
x0g(t)dt;
Deoarecegeste marginit ˘a pe intervale m ˘arginite rezult ˘a c˘ageste o func¸ tie Lipschitz, fiind
deasemenea o func¸ tie convex ˘a. Utilizând Teorema 1.5 este suficient s ˘a ar˘at˘am c ˘afeste convex ˘a.
Pentruxy2Aavem
f(x) +f(y)
2 fx+y
2
=1
2 Zy
x+y
2g(t)dt Zx+y
2
xg(t)dt!
0;
deoarecegeste monoton cresc ˘atoare.
Se observ ˘a c˘afeste derivabil ˘a în fiecare punct de continuitate al func¸ tiei g¸ sif0=gla
aceste puncte.
I.4 Subdiferen¸ tiala
Fief:A!R. Spunem c ˘afadmite o dreapt ˘a suport pentru x2Adac˘a exist ˘a2R
astfel încât
f(y)f(x) +(y x);8y2A: (1.16)
Definim
@f(x) =f2R:satisface (1:16)g;
ca fiind subdiferen¸ tiala func¸ tiei fîn punctulxpentru orice . Orice element 2@f(x)se nume¸ ste
subgradient al func¸ tiei fîn punctulx.
Lema 1.19. Fief:A!Ro functie convex˘ a. Atunci @f(x)6=?pentru orice punct interior al
intervalului A. În plus, toate func¸ tiile g:A!Rcug(x)2@f(x), pentrux2intA verific˘ a dubla
inegalitate:
f0
s(x)g(x)f0
d(x);
19
¸ si aceasta este monoton crescatoare pe int A.
Demonstra¸ tie. Ar˘at˘am c ˘af0
d(x0)2@f(x0)pentru fiecare x02intA . Dac ˘ax2A, cuxx0,
atunci
f((1 t)x0+tx) f(x0)
tf(x) f(x0);
pentru orice t2(0;1], ceea ce rezult ˘a
f(x)f(x0) +f0
d(x0)(x x0);
Dac˘axx0, printr-un ra¸ tionament similar ob¸ tinem
f(x)f((x0) +f0
s(x0)(x x0);
sau
f0
s(x0)(x x0)f0
d(x0)(x x0); (1.17)
deoarecex x00.
Analog, spunem c ˘af0
s(x0)2@f(x0)pentru orice x02intA .
Din Teorema 1.9 rezult ˘a c˘a func¸ tiageste monoton cresc ˘atoare.
Propozi¸ tia 1.20. FieF:A!Ro func¸ tie convex˘ a ¸ si continu˘ a ¸ si f:A!Ro func¸ tie astfel încât
f(x)2@f(x). Pentru toate punctele a;b2Acua<b avem:
F(b) F(a) =Zb
af(t)dt:
Demonstra¸ tie. Ar˘at˘am cazul în care [a;b]intA . Pentru diviziunea a=t0< t 1< ::: <
tn=ba intervalului [a;b]avem
F0
s(tk 1)F0
d(tk 1)F(tk) F(tk 1)
tk tk 1F0
s(tk)F0
d(tk);8k;
Deoarece
F(b) F(a) =nX
k=1[F(tk) F(tk 1)];
ob¸ tinem
F(b) F(a) =Zb
aF0
s(t)dt=Zb
aF0
d(t)dt;
20
Se observ ˘a c˘aF0
sfF0
d, cu egalitate pentru afirma¸ tia Propozi¸ tiei 1.20.
Teorema 1.21. Fief:A!Ro func¸ tie continu˘ a ¸ si convex˘ a ¸ si g:A!Ro func¸ tie astfel încât
g(x)2@f(x)pentru orice x2intA . Atunci
f(y) =supff(x) + (y x)g(x)jx2intAg;8y2A:
Demonstra¸ tie. Este evident pentru intervalul deschis A. Dac ˘ayeste cel mai mic punct al
intervalului, observ ˘am c ˘a
f(y+t) f(y)tg(y+t)f(y+ 2t) f(y+t); t> 0;
culimt!0+tg(y+t) = 0 . Consider ˘am">0cu>0astfel încât
jf(y) f(y+t)j<"
2;
¸ si
jtg(y+t)j<"
2;0<t<:
Ob¸ tinem
f(y+t) tg(y+t)<f(z) +";0<t<:
Teorema 1.22. Fief:A!Ro func¸ tie astfel încât @f(x)6=?pentru toate punctele interioare
x2A. Atuncifeste convex˘ a.
Demonstra¸ tie. Fiea;b2A;a6=b¸ sit2(0;1). Atunci (1 t)a+tb2intA pentru orice
2@f((1 t)a+tb)avem
f(a)f((1 t)a+tb) +t(a b);
f(b)f((1 t)a+tb) (1 t)(a b);
Înmul¸ tind inegalit ˘a¸ tile cu 1 t¸ sitob¸ tinem
f(a)f((1 t)a+tb) +t(a b)(1 t);
f(b)f((1 t)a+tb) (1 t)(a b)t;
Adunând inegalit ˘a¸ tile
21
(1 t)f(a) +tf(b)f((1 t)a+tb);
decifeste o func¸ tie convex ˘a.
Teorema 1.23. Fie punctele xnxn 1:::x1din intervalul [a,b] ¸ si numerele reale tk;k=
1;nastfel încâtPk=Pk
i=1tiverific˘ a rela¸ tiile
0PkPn¸ siPn>0:
Atunci orice func¸ tie convex˘ a fdefinit˘ a pe [a;b]verific˘ a inegalitatea:
f
1
PnnX
k=1tkxk!
1
PnnX
k=1tkf(xk):
Demonstra¸ tie. Consider ˘amx=Pn
k=1tkxk
Pn¸ siPk=Pn Pk 1=Pn
i=kti. Atunci
Pn(x1 x) =nX
i=1t1(x1 xi) =nX
j=2(xj 1 xj)Pj0;
¸ si
Pn(x xn) =n 1X
i=1ti(xi xn) =n 1X
j=1(xj xj+1)Pj0;
ne arat ˘a c˘axnxx1. Consider ˘am cazul în care feste continu ˘a ¸ si punctele x1;x2;:::;x 3apar¸ tin
(a;b). Conform Lemei 1.19 consider ˘am func¸ tiag:A!Rastfel încâtg(x)2@f(x)pentru orice
x2intA . Atunci
f(z) f(y)g(c)(z y)dac˘azyc;
¸ si
f(z) f(y)g(c)(z y)dac˘aczy:
Deasemenea alegem un indice mastfel încât x2[xm+1;xm]. Atunci
f
1
PnnX
k=1tkxk!
1
PnnX
k=1tkf(xk)
este majorat ˘a de
m 1X
i=1[g(x)(xi xi+1) f(xi) +f(xi+1)]Pi
Pn
22
+[g(x)(xm x) f(xm) +f(x)]Pm
Pn
+[f(x) f(xm+1) g(x)(x xm+1)]Pm+1
Pn
+n 1X
i=m+1[f(xi) f(xi+1) g(x)(xi xi+1)]Pi+1
Pn;
care este o sum ˘a de numere negative.
I.5 Aplica¸ tii
Exerci¸ tiul 1. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t= 1ar˘ata¸ ti c ˘a:
x
y+z+t+y
x+z+t+z
x+y+t+t
x+y+z4
3:
Rezolvare. Dinx+y+z+t= 1avem8
>>>>>><
>>>>>>:y+z+t= 1 x;
x+z+t= 1 y;
x+y+t= 1 z;
x+y+z= 1 t.
Înlocuind, inegalitatea devine
x
1 x+y
1 y+z
1 z+t
1 t4
3:
Pentru a arat ˘a inegalitatea consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!R; f(a) =a
1 a. Calculând
f0(a) =1
(1 a)2;¸ sif00(a) =2 2a
(1 a)4;
observ ˘am c ˘afeste convex ˘a atunci aplicând inegalitatea lui Jensen,
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
adic˘a,
x
1 x+y
1 y+z
1 z+t
1 t
4f1
4
;
x
1 x+y
1 y+z
1 z+t
1 t41
4
1 1
4:
Inegalitatea este demonstrat ˘a, deoarece rela¸ tia de mai sus devine
23
x
y+z+t+y
x+z+t+z
x+y+t+t
x+y+z4
3:
Remarca 1.24. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn= 1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
x1
x2+:::+xn+:::+xn
x1+:::+xn 1n
n 1:
Exerci¸ tiul 2. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t1ar˘ata¸ ti c ˘a:
x2
y+z+t+y2
x+z+t+z2
x+y+t+t2
x+y+z1
3:
Rezolvare.
Consider ˘amx+y+z+t=S, de unde avem8
>>>>>><
>>>>>>:y+z+t=S x;
x+z+t=S y;
x+y+t=S z;
x+y+z=S t.
Dup˘a înlocuire inegalitatea devine
x2
S x+y2
S y+z2
S z+t2
S t1
3;
Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rdefinit ˘a astfelf(a) =a2
S a. Deoarece
f0(a) =2aS a2
(S a)2;¸ sif00(a) =2S2(S a)
(S a)4;
rezult ˘a c˘afeste convex ˘a atunci aplicând inegalitatea lui Jensen vom avea:
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
adic˘a,
x2
S x+y2
S y+z2
S z+t2
S t
4fS
4
;
x2
S x+y2
S y+z2
S z+t2
S t4S
42
S S
4;
24
x2
S x+y2
S y+z2
S z+t2
S t4S
3:
DeoareceS1, atunci inegalitatea este demonstrat ˘a, rela¸ tia de mai sus devenind
x2
y+z+t+y2
x+z+t+z2
x+y+t+t2
x+y+z4
3:
Remarca 1.25. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
x2
1
x2+:::+xn+:::+x2
n
x1+:::+xn 11
n 1:
Exerci¸ tiul 3. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t= 1ar˘ata¸ ti c ˘a:
xp1 x+yp1 y+zp1 z+tp1 t2p
3
3:
Rezolvare. Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rf(a) =ap1 a. Calculând
f0(a) =2 a
2p1 a(1 a); f00(a) = (1 a) 3
2+3a
4(1 a)5
2;
observ ˘am c ˘a func¸ tiafeste convex ˘a, folosind inegalitatea lui Jensen, avem:
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
xp1 x+yp1 y+zp1 z+tp1 t4f1
4
;
xp1 x+yp1 y+zp1 z+tp1 t41
4q
1 1
4;
În urma unui calcul simplu inegalitatea devine
xp1 x+yp1 y+zp1 z+tp1 t2p
3
3:
Remarca 1.26. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn= 1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
x1p1 x1+:::+xnp1 xnrn
n 1:
25
Exerci¸ tiul 4. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive, ar ˘ata¸ ti c ˘a:
31
y+z+t+1
x+z+t+1
x+y+t+1
x+y+z
16
x+y+z+t:
Rezolvare. Consider ˘amx+y+z+t=S, de unde avem8
>>>>>><
>>>>>>:y+z+t=S x;
x+z+t=S y;
x+y+t=S z;
x+y+z=S t.
Inegalitatea devine
31
S x+1
S y+1
S z+1
S t
16
S:
Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rf(a) =1
S a:Atunci
f0(a) =1
(S a)2; f00(a) =2(S a)
(S a)2:
Deoarecefeste convex ˘a atunci aplic ˘am inegalitatea lui Jensen. Deci,
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
adic˘a,
1
S x+1
S y+1
S z+1
S t4fS
4
;
1
S x+1
S y+1
S z+1
S t41
S S
4;
1
S x+1
S y+1
S z+1
S t16
3S:
Înmul¸ tind inegalitatea cu 3¸ si inlocuind Sg˘asim
31
y+z+t+1
x+z+t+1
x+y+t+1
x+y+z
16
x+y+z+t:
Remarca 1.27. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive, ar˘ ata¸ ti c˘ a:
(n 1)1
x2+:::+xn+:::+1
x1+:::+xn 1
n2
x1+:::+xn:
26
Exerci¸ tiul 5. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive, ar ˘ata¸ ti c ˘a:
x
(y+z+t)2+y
(x+z+t)2+z
(x+y+t)2+t
(x+y+z)216
9(x+y+z+t):
Rezolvare. Consider ˘amx+y+z+t=S, de unde avem8
>>>>>><
>>>>>>:y+z+t=S x;
x+z+t=S y;
x+y+t=S z;
x+y+z=S t.
Dup˘a înlocuire vom avea de ar ˘atat inegalitatea
x
(S x)2+y
(S y)2+z
(S z)2+t
(S t)216
9S:
Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rf(a) =a
(S a)2. Dup ˘a rezultatele
f0(a) =S+a
(1 a); f00(a) =2S
(S a)2;
observ ˘am c ˘afeste convex ˘a atunci aplic ˘am inegalitatea lui Jensen. Deci,
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
adic˘a,
x
(S x)2+y
(S y)2+z
(S z)2+t
(S t)2
4fS
4
;
x
(S x)2+y
(S y)2+z
(S z)2+t
(S t)24S
4
(S S
4)2;
x
(S x)2+y
(S y)2+z
(S z)2+t
(S t)216
9S:
De unde rezult ˘a inegalitatea dorit ˘a.
Remarca 1.28. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive, ar˘ ata¸ ti c˘ a:
x1
(x2+:::+xn)2+:::+xn
(x1+:::+xn 1)2n2
(n 1)2(x1+:::+xn):
27
Exerci¸ tiul 6. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t1ar˘ata¸ ti c ˘a:
xpx
y+z+t+ypy
x+z+t+zpz
x+y+t+tp
t
x+y+z2
3:
Rezolvare. Consider ˘amx+y+z+t=S, de unde avem8
>>>>>><
>>>>>>:y+z+t=S x;
x+z+t=S y;
x+y+t=S z;
x+y+z=S t.
Aceasta devine,
xpx
S x+ypy
S y+zpz
S z+tp
t
S t2
3:
Fie func¸ tiaf: (0;1)!R;¸ sif(a) =apa
S a. Din convexitatea func¸ tia faplicând inega-
litatea lui Jensen ob¸ tinem,
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
adic˘a,
xpx
S x+ypy
S y+zpz
S z+tp
t
S t
4fS
4
;
xpx
S x+ypy
S y+zpz
S z+tp
t
S t4S
4q
S
4
S S
4:
PentruS1ob¸ tinem
xpx
y+z+t+ypy
z+z+t+zpz
x+y+t+tp
t
x+y+z4q
S
4
32
3:
Remarca 1.29. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
x1px1
x2+:::+xn+:::+xnpxn
x1+::+xn 1pn
n 1:
Exerci¸ tiul 7. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t=xyzt ar˘ata¸ ti c ˘a:
1
1 +yzt+1
1 +xzt+1
1 +xyt+1
1 +xyz4
5:
28
Rezolvare Consider ˘amx+y+z+t=xyzt =S, de unde avem8
>>>>>><
>>>>>>:yzt=S
x;
xzt=S
y;
xyt=S
z;
xyz=S
t.
Inegalitatea devine
1
1 +S
x+1
1 +S
y+1
1 +S
z+1
1 +S
t4
5;
adic˘a,
x
x+S+y
y+S+z
z+S+t
t+S4
5:
Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rf(a) =a
a+S. Atunci
f0(a) =S
(a+S)2; f00(a) = 2S(a+S)
(a+S)4:
Deoarecefeste concav ˘a atunci aplic ˘am inegalitatea lui Jensen. Deci,
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
adic˘a,
x
x+S+y
y+S+z
z+S+t
t+S
4fS
4
;
x
x+S+y
y+S+z
z+S+t
t+S4S
4
S
4+S;
x
x+xyzt+y
y+xyzt+z
z+xyzt+t
t+xyzt4
5:
De unde rezult ˘a inegalitatea cerut ˘a.
Remarca 1.30. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn=x1:::xnar˘ ata¸ ti c˘ a:
1
1 +x2:::xn+:::+1
1 +x1:::xn 1n
n+ 1:
29
Exercitiul 8. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t= 1ar˘ata¸ ti c ˘a:
1p1 +x+1p1 +y+1p1 +z+1p1 +t8p
5:
Rezolvare. Consider ˘am func¸ tiaf: ( 1;0)!f(a) =1p1+a. Calculând
f0(a) = 1
2(1 +a) 3
2; f00(a) =3
4(1 +a) 5
2
observ ˘am c ˘a func¸ tiafeste convex ˘a, folosind inegalitatea lui Jensen, avem:
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
;
1p1+x+1p1+y+1p1+z+1p1+t
4f1
4
;
1p1 +x+1p1 +y+1p1 +z+1p1 +t41q
1 +1
4;
În urma calculului ob¸ tinem
1p1 +x+1p1 +y+1p1 +z+1p1 +t8p
5:
Remarca 1.31. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn= 1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
1p1 +x1+:::+1p1 +xnnpnpn+ 1:
Exerci¸ tiul 9. Pentru;;
; ¸ six;y;z;t numere reale pozitive, ar ˘ata¸ ti c ˘a:
4p
+4pxyzt4p
(+x)(+y)(
+z)(+t):
Rezolvare. Împ˘ar¸ tind inegalitatea cu4p
, ob¸ tinem
1 +4rx
y
z
t
4s+x
+y
+z
+t
;
1 +4rx
y
z
t
4s
1 +x
1 +y
1 +z
1 +t
;
30
Notânda1=x
; a 2=y
; a 3=z
; a 4=t
, avem
1 +4pa1a2a3a44p
(1 +a1)(1 +a2)(1 +a3)(1 +a4):
Consider ˘am func¸ tiaf:R!R; f(u) = ln(1 +eu)si observ ˘am c ˘a
f0(u) =eu
1 +euf00(u) =eu
(1 +eu)2;
deci func¸ tia feste convex ˘a, folosind inegalitatea lui Jensen, avem notând eu=ak:
ln(1 +a1) + ln(1 +a2) + ln(1 +a3) + ln(1 +a4)
4ln
1 + (a1a2a3a4)1
4
;
1
4ln[(1 +a1)(1 +a2)(1 +a3)(1 +a4)]ln
1 + (a1a2a3a4)1
4
;
ln[(1 +a1)(1 +a2)(1 +a3)(1 +a4)]1
4ln
1 + (a1a2a3a4)1
4
;
[(1 +a1)(1 +a2)(1 +a3)(1 +a4)]1
41 + (a1a2a3a4)1
4;
de unde ob¸ tinem inecu¸ tia.
Remarca 1.32. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrua1:::an¸ six1;:::;xnnumere reale pozitive, ar˘ ata¸ ti c˘ a:
npa1:::an+npx1:::xnnp
(a1+x1):::(an+xn):
Exerci¸ tiul 10. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x+y+z+t= 1ar˘ata¸ ti c ˘a:
x+1
x2
+
y+1
y2
+
z+1
z2
+
t+1
t2
289
4:
Rezolvare Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rf(a) =a+1
a. Atunci
f0(a) = 2a4 1
a3
; f00(a) =x4+ 3
x4:
Deoarecefeste convex ˘a atunci aplic ˘am inegalitatea lui Jensen. Deci,
f(x) +f(y) +f(z) +f(t)
4fx+y+z+t
4
31
adic˘a,
x+1
x2+
y+1
y2
+
z+1
z2+
t+1
t2
4f1
4
;
x+1
x2
+
y+1
y2
+
z+1
z2
+
t+1
t2
41
4+ 42
;
x+1
x2
+
y+1
y2
+
z+1
z2
+
t+1
t2
417
42
:
În urma calculului rezult ˘a inegalitatea cerut ˘a.
Remarca 1.33. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1+:::+xn= 1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
x1+1
x12
+:::+
x1+1
x12
(n2+ 1)2
n
Exerci¸ tiul 11. Pentrux;y;z;t numere reale pozitive cu x;y;z;t> 1ar˘ata¸ ti c ˘a:
1
1 +x+1
1 +y+1
1 +z+1
1 +t4
4pxyzt + 1:
Rezolvare Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!Rf(a) =1
1+ea. Atunci
f0(a) = ea
(1 +ea)2; f00(a) =ea(ea 1)
(ea+ 1)3:
Se observ ˘a c˘a func¸ tia este convex ˘a. Pentru a putea aplica inegalitatea lui Jensen consider ˘am
x=ea1,y=ea2,z=ea3,t=ea4. Deci,
f(a1) +f(a2) +f(a3) +f(a4)
4fa1+a2+a3+a4
4
adic˘a,
1
1 +ea1+1
1 +ea2+1
1 +ea3+1
1 +ea441
e(a1+a2+a3+a4
4 )+ 1;
1
1 +x+1
1 +y+1
1 +z+1
1 +t4
4p
ea1+a2+a3+a4+ 1:
32
1
1 +x+1
1 +y+1
1 +z+1
1 +t4
4pea1ea2ea3ea4+ 1:
Înlocuind cu x,y,z,t ob¸ tinem:
1
1 +x+1
1 +y+1
1 +z+1
1 +t4
4pxyzt + 1:
Remarca 1.34. Putem observa c˘ a acest exerci¸ tiu se poate generaliza astfel:
Pentrux1;:::;xnnumere reale pozitive cu x1;:::;xn>1ar˘ ata¸ ti c˘ a:
1
1 +x1+:::+1
1 +xnn
npx1:::xn+ 1:
Evercitiul 12. Pentru x,y,z numere reale pozitive ar ˘ata¸ ti c ˘a:
x2+y2+z2+ 2xyz+ 12(xy+xz+yz)
Rezolvare
Dac˘ax= 0,y= 0sauz= 0inegalitatea este evident ˘a. Altfel consider ˘am func¸ tiaf:R!
(0;1)f(a) =e2a. Atunci
f0(a) = 2e2a; f00(a) = 4e2a:
Observ ˘am c ˘a func¸ tia este convex ˘a de unde aplicând 1.13 pentru a,b,cob¸ tinem:
e2a+e2b+e2c+ 3e(2a+2b+2c
3)2[ea+b+ea+c+eb+c];
(ea)2+
eb2+ (ec)2+ 33p
e(2a+2b+2c))2[eaeb+eaec+ebec]
(ea)2+
eb2+ (ec)2+ 33q
(ea)2+ (eb)2+ (ec)22[eaeb+eaec+ebec]
Înlocuindx=ea,y=eb¸ siz=ecob¸ tinem
x2+y2+z2+ 33p
x2+y2+z22(xy+xz+yz) (1.18)
Folosind 1.12 avem:
2xyz+ 1 =xyz+xyz+ 1
33p
(xyz)(xyz)1 (1.19)
33
Din 1.18 ¸ si 1.19 avem
x2+y2+z2+ 2xyz+ 12(xy+xz+yz):
Exercitiul 13. S˘a se determine cel mai mare num ˘ar natural pentru care
rx
y+z+ry
x+z+rz
x+y>C;
oricare ar fi numerele pozitive x;y;z .
Rezolvare. Consider ˘amx+y+z=S, de unde avem8
>>><
>>>:y+z=S x;
x+z=S y;
x+y=S z;
Inegalitatea devinerx
S x+ry
S y+r
z2
S z>C:
Consider ˘am func¸ tiaf: (0;1)!R; f(a) =pa
S a. Avem
f0(a) =2aS a2
(S a)2; f00(a) =2S2(S a)
(S a)4:
Deoarecefeste convex ˘a, aplic ˘am inegalitatea lui Jensen. Deci,
f(x) +f(y) +f(z)
3fx+y+z
3
adic˘a,
px
S x+q
y
S y+pz
S z
3fS
3
;
rx
S x+ry
S y+rz
S z3s
S
3
S S
3;
rx
y+z+ry
x+z+rz
x+y3p
2:
Trebuie sa g ˘asim cel mai mare num ˘ar natural care satisface3p
2>C. Un calcul simplu arat ˘a
c˘aC= 2.
O alt ˘a metod ˘a de rezolvare poate fi g ˘asit˘a în [15].
34
Capitolul II
FUNC ¸ TII CONVEXE PE SPA¸ TII BANACH
II.1 No¸ tiuni introductive
O submul¸ time Ca unui spa¸ tiu liniar Eeste convex ˘a dac ˘a con¸ tine segmentul
[x;y] =f(1 )x+y:2[0;1]g;
care face lag ˘atura între punctele x¸ siy.
Considerând
A+B=fx+y:x2A;y2Bg;
pentruA;BE¸ si;2Rputem ob¸ tine diferite exemple. Se poate ar ˘ata c ˘aA+Beste
convex, cu condi¸ tia c ˘aA;B convexe ¸ si;0.
Submul¸ timea Aa luiEse spune c ˘a este afin˘ a dac˘a este con¸ tinut ˘a întreaga dreapt ˘a ce trece prin
cele dou ˘a puncte. Astfel putem scrie algebric
x;y2A¸ si2R)(1 )x+y2A:
Conform defini¸ tiei, orice submul¸ time afin ˘a este deasemenea convex ˘a, dar reciproca nu este
adev ˘arat˘a.
Pentru un num ˘ar finit de elemente x1;x2;:::;xndinE, putem considera o combina¸ tie afin˘ a a
acestora pentru orice punct de forma
x=nX
k=1kxk;
unde1;:::;n2R¸ si1+2+:::+n= 1. Dac ˘a în plus,1;2;:::;n0, atuncixeste o
combina¸ tie convex˘ a a punctelorx1;x2;:::;xn.
35
Lema 2.1.
O submul¸ time Ca unui spa¸ tiu liniar Eeste convex˘ a/afin˘ a dac˘ a ¸ si numai dac˘ a aceasta con¸ tine
orice combina¸ tie convex˘ a/afin˘ a de puncte din C.
Demonstra¸ tie. Suficien¸ ta demonstra¸ tiei este evident ˘a, iar necesitatea poate fi demonstrat ˘a prin
induc¸ tie matematic ˘a.
Teorema 2.2. Consider˘ am c˘ a Ieste o submul¸ time a spa¸ tiului liniar E¸ si are acoperirea convex˘ a
co(I), cu dimensiunea p. Atunci orice punct x2co(I)este o combina¸ tie convex˘ a a cel mult p+ 1
puncte dinI.
Demonstra¸ tie. Presupunem c ˘a
x=nX
k=0kxk;undexk2I;k>0;¸ si1+2+:::+n= 1:
Dac˘an>p , atunci multimea J=fx0;:::;xngverific ˘a
dim(aff(J)dim(aff(I)) =pn 1
cufx1 x0;x2 x0;:::;xn x0gmul¸ time liniar dependent ˘a.
Aceasta ne d ˘a o mul¸ time de numere reale 0;1;:::;nnu toate nule, astfel încât
nX
k=0kxk= 0 ¸ sinX
k=0k= 0:
Alegândt>0pentru orice uk=k tk0cuk= 0;:::;n ¸ siuj= 0. Aceasta ne permite
s˘a reducem num ˘arul termenilor în scrierea lui x. Deci,
x=nX
k=0kxk=nX
k=0(uk+tk)xk=X
k6=jukxk;
¸ si
X
k6=juk=nX
k=0uk=nX
k=0(k tk) =nX
k=0k= 1:
Lema 2.3. Dac˘ aUeste o mul¸ time convex˘ a a unui spa¸ tiu liniar normat, atunci intU ¸ siUsunt
convexe.
Demonstra¸ tie. Dac˘ax;y2intU ¸ si2(0;1), atunci
x+ (1 )y+u=(x+u) + (1 )(y+u)2U;
36
pentru orice udinB"(0). Aceasta arat ˘a c˘aintU este convex ˘a.
Fiex;y2U. Exist ˘a dou ˘a ¸ siruri (xk)k;(yk)kUcuxk!x¸ siyk!y, cândk!1 . V om
ob¸ tine
x+ (1 )y= lim
k!1[xk+ (1 )yk]2U;
pentru to¸ ti2[0;1]de unde rezult ˘a c˘a ¸ siUeste convex ˘a.
Lema 2.4. DacaUeste o mul¸ time deschis˘ a a spa¸ tiului liniar normat E, atunci acoperirea convex˘ a
este deschis˘ a. Dac˘ a Eeste finit dimensional ¸ si Keste o mul¸ time compact˘ a, atunci acoperirea
convex˘ a este compact˘ a.
Demonstra¸ tie. Consider ˘am combina¸ tia convex ˘ax= m
k=0kxkde elemente ale mul¸ timii U.
Avem,
x+u= m
k=0k(xk+u)pentru orice u2E;
rezult ˘a c˘axk+u2Upentru orice k, deoareceIeste deschis ˘a, ceea ce asigur ˘a c˘ajjujjeste suficient
de mic. Pentru u2B"(0)vom aveax+u2co(I).
Presupunem c ˘a
f(0;:::;n;x0;:::xn) = kxkcu0;:::;n2[0;1];n
k=0k= 1;x0;:::xn2K:
Deoarecefeste continu ˘a ¸ si domeniul de defini¸ tie este un spa¸ tiu compact, a¸ sa este ¸ si domeniul lui
f.
Domeniul lui feste exactco(I)folosind Teorema 3.2.
II.2 Func¸ tii convexe conjugate
Consider ˘am :E!R[f1g cu domeniul
D( ) =fx2E: (x)<1g:
Mul¸ timea
Epi =f(x;)2ER: (x)g;
se nume¸ ste epigraful lui .
Defini¸ tia 2.5. PentruEun spa¸ tiu topologic func¸ tia :E!R[f1g se nume¸ ste inferior
semicontinu˘ a dac˘ a pentru orice 2Rmul¸ timea
[ ] =fx2E (x)g;
este închis˘ a.
37
Defini¸ tia 2.6. Func¸ tia :E!R[f1g se nume¸ ste convex˘ a dac˘ a
(tx+ (1 t)y)t (x) + (1 t) (y)8x;y2E;8t2(0;1):
Propiet ˘a¸ tile elementare ale func¸ tiilor convexe:
a) Dac ˘a este o func¸ tie convex ˘a, atunciEpi este o mul¸ time convex ˘a înER¸ si reciproc.
b) Dac ˘a este o func¸ tie convex ˘a, atunci, pentru oricare 2Rmul¸ timea [ ]este convex ˘a.
Reciproca nu este adev ˘arat˘a.
c) Dac ˘a 1¸ si 2sunt convexe, atunci 1+ 2este convex ˘a.
d) Dac ˘a( i)i2Ieste o familie de func¸ tii convexe, atunci anvelopa superioar ˘a a acestei familii este
convex ˘a.
Defini¸ tia 2.7. Fie :E!R[f1g astfel încâtD( )6=;. Definim func¸ tia conjugat˘ a a lui
prin :E0!R[f1g
(f) = sup
x2Efhf;xi (x)g;(f2E0):
Pentru orice x2Efixat, aplica¸ tia f7!hf;xi (x)este convex ˘a ¸ si continu ˘a peE0, deci ¸ si
inferior semicontinu ˘a. De unde se deduce c ˘a anvelopa superioar ˘a a acestor func¸ tii, când xparcurge
E, este convex ˘a ¸ si inferior semicontinu ˘a.
Propozi¸ tia 2.8. Presupunem c˘ a :E!R[f1g este convex˘ a, inferior semicontinu˘ a ¸ si D( )6=
;. AtunciD( )6=;¸ si este marginit˘ a inferior de o func¸ tie continu˘ a afin˘ a.
Demonstra¸ tie. Fiex02D( )¸ si lu˘am0< (x0). Aplicând a doua formul ˘a geometric ˘a a
Teoremei Hahn-Banach în spa¸ tiul ERcuA=epi ¸ siB=f[x0;y0]g.
Avem un hiperplan închis H= [ =]înERcare separ ˘a strict mul¸ timile A¸ siB. Observ ˘am
c˘a aplica¸ tiax2E7! ([x;0])este o func¸ tionala liniar ˘a ¸ si continu ˘a peE¸ si deci ([x;0]) =hf;xi,
pentruf2E0. Înlocuindk= ([x;0])avem
([x;]) =hf;xi+k; [x;]2ER:
Luând > peA¸ si < peBob¸ tinem:
hf;xi+k>;8[x;]2Epi ;
¸ si
hf;x 0i+k0<:
În particular, avem
hf;xi+k (x)>;8x2D( ); (2.1)
38
de unde
hf;x 0i+k (x0)>>hf;x 0i+k0:
Rezult ˘ak>0. Din inegalitatea (2.1) avem
1
kf;x
(x)<
