LUCRARE METODICO – ȘTIIN ȚIFIC Ă PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I Coordonator știin țific: Lect. dr. Vasile Adrian Carab ă Autor: Marin (c ăs…. [619997]

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă
,,IUSTINIAN PATRIARHUL’’

LUCRARE METODICO – ȘTIIN ȚIFIC Ă PENTRU
ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator știin țific:
Lect. dr. Vasile Adrian Carab ă

Autor:
Marin (c ăs. Iordachi) Liliana
Școala Gimnazial ,,Mare șal Al. Averescu’’
Adjud, Jud. Vrancea

Bucure ști, 2019

1
UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă
,,IUSTINIAN PATRIARHUL’’

FAMILIA CRE ȘTIN Ă ÎN ISTORIA BISERICII

Coordonator știin țific:
Lect. dr. Vasile Adrian Carab ă

Autor:
Marin (c ăs. Iordachi) Liliana
Școala Gimnazial ,,Mare șal Al. Averescu’’
Adjud, Jud. Vrancea

Bucure ști, 2019

2
CUPRINS

Argument …………………………………………………………………………. pag. 3
Partea I
Introducere ………………………………………………………………………… pag. 4
Cap.1. – Familia în iudaism și antichitate …………………………………………. pag. 5
1.1. Institu țiile familiale în iudaism: c ăsătoria, cre șterea copiilor …………… pag. 5
1.2.Familia în Roma și Grecia antic ă ……………………………………….. pag. 7
Cap. 2 – Întemeierea Bisericii și familia cre știn ă ………………………………… pag. 14
2.1. Pogorârea Sfântului Duh și începuturile Bisericii……………………… pag. 14
2.2. Familia cre știn ă și misiunea ei în educarea copiilor ……………………. pag. 16
Cap. 3 – Criza familiei ast ăzi ………………………………………………………. pag. 33
Partea a II-a
Cercetarea pedagogic ă …………………………………………………………..… pag. 39
Cap.1. Obiective, ipoteze, metode și mijloace de înv ățare ………………………… pag. 39
1.1. Stabilirea temei …………………………………………………………. pag. 39
1.2. Obiectivele lucr ării ……………………………………………………… pag. 39
1.3. Ipotezele ………………………………………………………………… pag. 40
1.4. Documentarea preliminar ă ……………………………………………… pag. 40
1.5. Universul cercet ării ……………………………………………………… pag. 40
1.6. Metodologia …………………………………………………………….. pag. 40
1.7. Mijloace de înv ățare ……………………………………………………. pag. 48
1.8. Definirea conceptelor …………………………………………………… pag. 48
1.9. Prezentarea datelor ………………………………………………………. pag. 49
Cap. 2. Concluzii generale, teoretice și practice ……………………………………. pag. 87
Anexa nr.1 Chestionar de evaluare a sentimentului religios …………………… ….. pag. 90
Anexa nr.2 Fi șă de observare a comportamentului religios ………………………… pag. 92
Anexa nr.3 Scala de clasificare …………………………………………………… pag. 93
Anexa nr.4 Fis ă de evaluare final ă …………………………………………………. pag. 94
Bibliografie ………………………………………………………………………… pag. 96
Declara ție de autenticitate …………………………………………………………..pag. 99

3
Argument

În orice societate, familia joac ă rolul cel mai important în educarea și
socializarea copilului deoarece ea reprezint ă mediul în interiorul c ăruia sunt satisf ăcute
nevoile sale psihologice și sociale și împlinite etapele întregului s ău ciclu de cre ștere și
dezvoltare fiind astfel primul s ău intermediar în rela țiile cu societatea și, de asemenea,
constituie matricea care îi imprim ă primele și cele mai importante tr ăsături de caracter și
morale. Privit ă ca nucleu social, familia este prima care influen țeaz ă dezvoltarea copilului
deoarece î și pune amprenta pe întreaga sa personalitate iar tr ăinicia educa ției depinde de
calitatea temeliei. Rolul familiei este acela de a pre g ăti copilul pentru via ță oferindu-i cel
mai potrivit cadru în care s ă î și formeze principalele deprinderi, pentru transmiterea
principalelor cuno știn țe asupra realit ății și pentru formarea primelor principii de via ță .
Familia este parte întreag ă din trupul Bisericii, ea înflore ște și spore ște în
Biseric ă. Ea este singura care înnoie ște permanent lumea prin na șterea copiilor, ce vor
deveni mai târziu familii la rândul lor. Prin structura sa, f amilia confer ă unitate întregii
societ ăți. Dumnezeu ofer ă credit familiei deoarece, Iisus se na ște din femeie și cre ște în
sânul unei familii.
Familia contemporan ă a mai pierdut din valoarea sa moral ă și merge pe un
drum dictat parc ă dinafar ă de interese materiale, individuale. Devierea femiliei de la
valorile spirituale tebuie s ă devin ă o problem ă a noastr ă a tuturor. Men ținerea ei în
Biseric ă, în înv ăță tura lui Hristos depinde de fiecare credincios în parte.
Comuniunea între Dumnezeu și oameni î și g ăse ște împlinirea definitiv ă în Iisus
Hristos, darul suprem al iubirii lui Dumnezeu c ătre noi. El înt ăre ște leg ătura c ăsătoriei
dintre bărbat și femeie, f ăcându-l pe om capabil s ă se realizeze deplin dup ă voia lui
Dumnezeu.

4
Partea I

Introducere

Societatea actual ă în care tr ăie ște familia nu ofer ă stabilitate. Repeziciunea
desf ăș ur ării evenimentelor și nesiguran ța zilei de mâine provoac ă stres la orice nivel și
tulbur ări în interiorul familiei.
Familia este celula din care s-a n ăscut și pe care se bazeaz ă societatea
omeneasc ă, dar și comunitatea bisericeasc ă.
Familia este locul unde r ăsar virtu țile, un izvor de înt ărire și sporire moral ă. În
sânul ei copilul prime ște primele îndrum ări de via ță , care îi r ămân în suflet toat ă via ța.
Dac ă temelia educa ției copilului este dragostea și în țelegerea caracteristicilor sale, lucrul
acesta se face în primul rând în familie. Pentru a- și îndeplini misiunea ei, aceea de a cre ște
oameni virtuo și, familia cre știn ă trebuie să se călăuzeasc ă dup ă îndrum ările morale
sănătoase care se g ăsesc în înv ăță tura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, p ăstr ătoarea
adev ărurilor ve șnice, și s ă se îndep ărteze de influien țele negative ale societ ății actuale.
Familia este parte a întregului, trup din trupul Bisericii.
Înv ăță tura Bisericii Ortodoxe define ște familia, care ia fiin ță prin Sfânta Tain ă
a C ăsătoriei, drept biserica cea mic ă, sau biserica domestic ă.
Educa ția religioas ă trebuie s ă plece din sânul familiei, din primii ani de via ță ai
copilului. Primii dasc ăli spirituali sunt p ărin ții și bunicii. Datorit ă lor copii înva ță primele
rug ăciuni, s ă mearg ă la biseric ă, s ă se spovedeasc ă și împ ărt ăș easc ă.
În mod tradi țional educa ția religioas ă se face în prima copil ărie, iar debutul
acesteia este marcat de momentul primirii Sfintei Taine a Botezului.
Prin lucrarea de fa ță încerc s ă identific importan ța familiei cre știne al ături de
școal ă și societate în dezvoltarea comportamentului moral-religios al copilului. Modul în
care familia reu șește s ă se implice în educa ția copilului este important pentru dezvoltarea
de mai târziu a personalit ății acestuia. Este știut faptul c ă educa ția religioas ă se face de
timpuriu și de aceea interven ția familiei este necesar ă, chiar dac ă aceasta continu ă mai
târziu la școal ă.

5
Cap.1. – Familia în iudaism și antichitate

1.1. Institu țiile familiale în iudaism: c ăsătoria, cre șterea copiilor

La poporul evreu, familia s-a bucurat de m are respect, considerând c ă st ă la
temelia oricărei organiza ții politico-sociale și religioase. Nucleul societ ății îl formeaz ă
familia care se na ște din c ăsătorie. Dup ă Sfânta Scriptur ă, ,, familia este un a șez ământ
rânduit de Dumnezeu și care dateaz ă de la facerea primilor oameni crea ți în mod special și
binecuvânta ți ca s ă fie rodnici, s ă se înmul țeasc ă, s ă umple p ământul și s ă-l st ăpâneasc ă’’ 1
În concep ția iudaic ă, la baza familiei se afl ă c ăsătoria instituit ă de Dumnezeu ca
o leg ătur ă de comunitate de via ță fizic ă și spiritual ă dintre b ărbat și femeie prin care se
des ăvâr șește înmul țirea și perpetuarea neamului omenesc. A șa cum este specificat în
Sfânta Scriptur ă, familia, apare ca o leg ătur ă indisolubil ă dintre un b ărbat și o femeie dar
care va fi zdruncinat ă din cauza p ăcatului. Prin s ăvâr șirea p ăcatului, omul a ajuns de la
leg ătura monogam ă la poligamie. În Vechiul Testament este specificat fapt ul c ă poligamia
a fost acceptat ă de Dumnezeu în vederea r ăspândirii și înmul țirii neamului omenesc a șa
cum s-a întâmplat și în cazul patriarhului Avraam din cauz ă c ă Sara ajunsese la o vârst ă și
era steap ă. La un moment dat, poligamia, devine un lucru normal în via ța poporului Israel.
În vremea lui Moise, poligamia se înr ădăcinase destul de mult, încât el nu o mai poate
îndep ărta, iar Legea divin ă lupta împotriva ei prin prescrip țiile sale. A șa apar poruncile
care interziceau c ăsătoria unui b ărbat cu două surori sau regelui s ă se c ăsătoreasc ă cu mai
multe femei, putând fi amintite poruncile de a nu fi comise ac te de desfrânare. În general
poporul evreu a p ăstrat monogamia care a r ămas institu ția ideal ă, rânduit ă de Dumnezeu,
pe care omul s-a str ăduit s ă o respecte, dar de mai multe ori a înc ălcat-o și de aceea, ea va
fi restabilit ă numai de Mântuitorul Iisus Hristos, care a ridicat c ăsătoria dintre un b ărbat și
o femeie la rangul de sfânt ă tain ă.
La evrei c ăsătoria nu are un caracter religios, constând din dou ă momente:
,,logodna(eres) și cununia(chatuna)’’ 2. Logodna const ă dintr-un contract încheiat între
părin ți sau fratele mai mare al fetei și p ărintele b ăiatului în prezen ța martorilor și uneori se
înt ărea printr-un leg ământ. Din acest motiv se numea și ,, leg ământul lui Dumnezeu’’,
deoarece era

1D. Abrudan, Pr. Prof. Dr., ,,Arheologie biblic ă’’ , Ed.IBMBOR, Buc.,1994, p.126.
2 Idem 1, pag.127.

6
invocat numele lui Dumnezeu. Acest contract era f ăcut oral și mai târziu era scris, dar cu
toate acestea era formal. În urma încheierii contractului vi itorul so ț pl ătea o anumit ă sum ă
părin ților logodnicei. Dup ă logodn ă, viitorii so ți purtau numele de miri, iar fata locuia în
continuare cu p ărin ții pân ă la c ăsătorie având obliga ția de a p ăstra castitatea. În cazul în
care logodnica înc ălca jur ământul putea fi ucis ă cu pietre iar logodnicul putea desface
contractul acordându-i acesteia carte de desp ărțire.
Dup ă un interval de timp de la logodn ă avea loc c ăsătoria, când mireasa a ștepta
venirea mirelui înso țit de prieteni, iar la desp ărțire ,,p ărin ții miresei o binecuvântau și
aceasta era condus ă de mire la casa sa unde avea loc o petrecere ce dura șapte zile’’ 3.
C ăsătoria avea drept scop educarea unei familii, iar ,,idealul era ini țierea
băie ților în Tora’’ 4.
Cre șterea și educarea copiilor era destul de important ă în familiile iudaice. O
familie numeroas ă era ca un dar divin, iar cea f ără copii ca o pedeaps ă dumnezeiasc ă.
Na șterea unui b ăiat era un moment de bucurie mai mare decât na șterea unei fete, deoarece
acesta asigura perpetuarea numelui și a neamului. Copilul primea numele imediat dup ă
na ștere, iar la opt zile era t ăiat împrejur și devenea membru al comunit ății religioase.
R ăspunderea principal ă care revenea p ărin ților consta în a- și obi șnui copiii s ă
tr ăiasc ă în a șa fel încât s ă fie membri ai comunit ății lui Israel.
Cre șterea copiilor pân ă la cinci ani era f ăcut ă de c ătre mam ă, dup ă care b ăie ții
erau instrui ți de c ătre tat ă sau de un educator. Educarea copiilor const ă în ini țierea scrisului
și a cititului, ca s ă poat ă citi Legea și c ărțile sfinte și s ă cunoasc ă adev ărata în țelepciune
care izvor ăș te din frica de Dumnezeu. Din Decalog copiii înv ățau s ă-și respecte p ărin ții, s ă
nu-i loveasc ă și s ă le vorbeasc ă frumos. Educa ția implica și cunoa șterea calculului
matematic, însu șirea normelor de drept public și particular. Vechiul Testament specific ă
faptul c ă educa ția are un rol important în formarea copilului și educatorul trebuia s ă fie
sever în aceast ă privin ță . Autoritatea tat ălui fa ță de copiii s ăi era mai mare decât a mamei
și se încheia odat ă cu c ăsătoria copiilor.
Pân ă la exil educa ția copiilor se f ăcea de c ătre p ărin ți sau educatori, iar dup ă
aceea în școli publice. Dragostea pentru instruire demonstra valoarea deos ebit de ridicat ă
care era atribuit ă educa ției. Un proverb foarte r ăspândit afirma c ă ,,dac ă ai dobândit
cunoa ștere, nu-ți lipse ște nimic, dar dac ă î ți lipse ște cunoa șterea, n-ai dobândit nimic’’ 5. Ca

3 N. Ciudin, Pr.Prof.Dr., ,, Studiul Vechiului Testament’’ , Ed.IBMBOR, Buc.,2002, p.83.
4 A.Cohen, ,, Talmudul’’ , Ed. Hasefer, Buc., 2ooo, p.243.
5 Idem 4, p. 254

7
urmare a acestei dorin țe puternice de instruire a copiilor, au fost întemeiate școli. Se pare
că o prim ă încercare în acest sens a fost f ăcut ă de Simeon b. Șetah, în prima jum ătate a
secolului I dinaintea erei noastre.
La Ierusalim, predarea înv ăță turii din Lege și explicarea ei se f ăcea în porticele
templului. Pe vremea Mântuitorului existau școli independente sau pe lâng ă sinagogi. În
aceste școli înv ăță torul preda de la catedr ă, iar copiii îl urm ăreau stând jos, în predarea
legii și a tradi ției iudaice.
Instruirea era acordat ă tuturor copiilor, indiferent de situa ția p ărin ților, copiii
săraci nu erau neglija ți.
Profesiei de educator i se acorda o mare considera ție, era deosebit de stimat ă
considerând c ă el este cel care îl îndrum ă pe copil spre via ța care va s ă vin ă. Educatorului i
se cereau calit ățile morale și religioase cele mai înalte deoarece era considerat tri mis al
Domnului. R ăbdarea avea o importan ță deosebit ă în activitatea unui educator.
Putem spune c ă, familiile iudaice erau familii tradi ționale, bine organizate, ce
acordau importan ță educa ției copiilor.

1.2. Familia în Roma și Grecia antic ă
Familia în Roma Antic ă era dominat ă de figura tat ălui a c ărui autoritate, cel
pu țin în perioada republicii, era nelimitat ă și absolut ă. ,,El avea dreptul de via ță și de
moarte asupra so ției și copiilor s ăi, pe care îi putea maltrata, ucide sau vinde ca sclavi.’ ’ 6
Treptat, aceste drepturi tiranice au disp ărut, dar, pân ă în secolul I d.Hr. so țul mai avea înc ă
dreptul, în anumite cazuri, s ă-și ucid ă so ția, iar pân ă în preajma anului 400 d.Hr. putea s ă-
și repudieze copiii nou-n ăscu ți, expunându-i și p ărăsindu-i în strad ă, sau s ă-i vând ă ca
sclavi (numai în afara Romei).
Abia în sec.I î.Hr. so ția roman ă a ajuns s ă fie respectata mai mult decât era
femeia în societatea greac ă. În școlile elementare fetele înv ățau al ături de b ăie ți. Mai
târziu, fetele din familiile bogate înv ățau cu un perceptor literatura latin ă și greaca, studiau
muzica și dansul. Dup ă cas ătorie, ,,fetele se puteau c ăsători de la vârsta de doisprezece ani,
iar b ăie ții de la paisprezece ani’’ 7, femeia roman ă putea ie și singur ă, la vizite sau la
cump ărături și chiar s ă-și înso țeasc ă so țul la ospe țe.

6 Familia roman ă în antichitate, disponobil la w.w.w.istoriireg ăsite.wordpress.com, 6.07.2018
7 M. Bordet, ,,Istoria Romei antice’’ , Ed.Lider, Buc..1998. p.148

8
La opt sau nou ă zile de la na șterea copilului, dup ă ce tat ăl îl recunoscuse ca
fiul s ău (dac ă se întâmpla acest lucru), avea loc ceremonia purific ării. Copilului i se d ădea
un nume și i se atârna la gat o amulet ă ( bulla ) spre a-l p ăzi de puterile r ăului (baietii o
purtau pâna la vârsta de șaptesprezece ani, iar fetele pân ă se c ăsătoreau ). Dac ă tat ăl nu
dorea s ă-și recunoasc ă copilul, îl lep ăda expunându-l pe locul unde se adunau gunoaiele,
fiind l ăsat s ă moar ă de foame sau de frig, în cazul în care nu îl lua cineva . Copii n ăscu ți cu
anumite malforma ții erau omorâ ți.
La vârsta de șapte ani, b ăiatul î și urma tat ăl, iar fetele mama, în activit ățile
zilnice ale casei. Ajuns la vârsta de șaptisprezece ani , în cadrul unei ceremonii, tân ărul era
dus în For și înscris în listele cet ățenilor. Îmbr ăca acum „toga virila” 8, semn c ă devenise un
cet ățean roman, și i se d ădea numele complet. De acum avea drept de vot și era apt pentru
serviciul militar.
Căsătoria și alegerea viitoarei so ții, sau a viitorului so ț o hot ărau p ărin ții. Între
cele dou ă familii se încheia un contract, prin care era prev ăzut ă data cas ătoriei, de obicei
cu mult timp înainte, dar nu înainte ca tân ărul s ă fi împlinit șaptisprezece ani, deci s ă fi
devenit cet ățean roman. În contract se prevedeau și desp ăgubirile datorate în caz c ă una din
părți ar fi rupt „logodna”. C ăsătoria se celebra în cadrul unor numeroase rituri și ceremonii
tradi ționale, în centrul c ărora erau momentele semn ării contractului și cel al împreun ării
rituale a mâinilor celor doi miri. Divorturile (când au fost posi bile, deoarece, în perioada
arhaica, numai so țul î și putea repudia so ția oricand) au devenit mai frecvente începând din
sec I î.Hr., când și so țiile î și puteau repudia so ții. Binen țeles c ă acestea puteau avea loc
aproape exclusiv în familiile celor boga ți și ale celor apar ținând păturilor conduc ătoare.
Pompeius, de pild ă, s-a casatorit de patru ori ,dictatorul Sulla de cinci ori , iar Cicero a
divor țat și s-a rec ăsătorit, cu o tân ără foarte bogat ă, când el avea cincizeci și șapte de ani.
Octavian Augustus a luat m ăsuri pentru a împiedica prea multele divor țuri,
dar în urm ătoarele doua secole, de obicei femeile bogate î și repudiau so ții, știind c ă î și
puteau retrage zestrea. O alt ă problem ă a societ ății romane era celibatul, cu toate c ă din sec
V î.Hr. celibatarii erau impu și la un impozit special ,iar trei secole mai târziu alte m ăsuri
căutau s ă impun ă c ăsătoria ca obliga ție general ă. Cu toate m ăsurile luate de Octavian
Augustus (interzicerea anul ării logodnei, anularea dreptului la mo ștenire pentru celibatari,
bărba ți sau femei), în epoca imperial ă celibatul s-a r ăspândit tot mai mult și era considerat
chiar un fapt de prestigiu social.

8 O. Drimba, ,,Istoria culturii și civiliza ției’’ , Ed.Saeculum I.O., Buc. 2003, p. 279

9
Educa ția copiilor era f ăcut ă în sens practic și în a le dezvolta spiritual integr ării
lor în via ța colectivit ății, de a înv ăța cum s ă-și exercite drepturile și datoriile.
La romani, analfabetismul era un fenome n destul de rar. Aproape fiecare
cet ățean știa s ă scrie, s ă citeasc ă și s ă socoteasc ă, a șa încât orice roman obi șnuit era primul
dasc ăl al copiilor s ăi, uneori și singurul acolo unde nu existau posibilit ăți de a-i da la
școal ă.
Școala primar ă, unde b ăie ții și fetele înv ățau împreun ă, începea la vârsta de
șapte ani. Din sec.II î.e.n. școala era ținut ă de un dasc ăl de profesie (,,ludi magister,, 9),
pl ătit de p ărin ți. Mai târziu, în sec. V e.n. ace ști dasc ăli vor fi pl ăti ți de stat. Copiii înv ățau
să scrie, s ă citeasc ă, s ă socoteasc ă, s ă repete pe de rost și s ă repete pe de rost în aer liber
sau în localuri de ocazie, s ărăcăcioase sau în zgomotul arsuzitor al str ăzii. Sistemul
pedagogic din acea perioad ă urm ărea înmagazinarea mecanic ă, f ără a în țelese, a unor date
și no țiuni considerate indinspensabile. Familiile bogate nu î și trimiteau copiii la școala
unui ludi magister, ci îi încredin ța unui pedagog, de obicei unul din sclavii cei mai instrui ți
ai casei. În epoca Imperiului, școlile elementare s-au r ăspândit pân ă în cele mai îndep ărtate
provincii romane, când împ ăra ții au acordat dasc ălilor și anumite privilegii.
La vârsta de doisprezece ani, un num ăr restrâns de copii treceau la ,, școala de
gramatic ă’’ unde studiau timp de patru ani limba latin ă, limba greac ă precum și autorii
clasici specifici. Profesorul prefer s ă-și țin ă lec țiile în limba greac ă. Elevii f ăceau exerci ții
de dic ție, înv ățau figurile de stil și doar atunci când studiau anumite texte literare primeau
informa ții vagi de istorie, geografie și mitologie, de matematic ă, astronomie și muzic ă.
Tinerii din familii înst ărite, la vârsta de șaptisprezece ani, puteau continua
studiile la școala de retoric ă unde înv ăță mântul era predate cu prec ădere în limba greac ă.
Acest tip de înv ăță mânt era indinspensabil pentru o carier ă politic ă. Știin țele natural,
matematica sau filosofia nu erau studiate în școala de retoric ă, tinerii trebuiau s ă se
preg ăteasc ă pentru carera politic ă sau juridic ă.
Pe lâng ă aceste școli mai existau și altele care formau anumi ți speciali ști cum
ar fi medici, arhitec ți, juri ști. Studiul dreptului s-a bucurat de un înalt prestigiu, mai ales
începând din sec.II e.n., când func ționau școli publice de drept, situate în apropierea
marilor biblioteci publice.
În Grecia antic ă c ăsătoria era hot ărât ă de p ărin ții tinerilor deoarece în
concep ția lor scopul adev ărat al întemeierii familiei era nu dragostea, ci procrea ția, și, în

9 Idem 7, p.284

10
primul rând, pentru a avea copii de sex masculin. Grecii nu- și doreau mai mult de doi
copii. B ăie ții erau prefera ți fetelor nu numai din motive practice economice, ajutându- și
tat ăl la muncile gospod ăriei, ci și religioase, fiii asigurau continuitatea îndeplinirii
obliga țiilor legate de cultul familial al str ămo șilor. La Atena, probabil și în celelalte state
grece ști, nici o lege nu interzicea rela țiile incestuase dintre frate și sor ă, dar opinia public le
considera un act oribil c ear fi tras dup ă sine o pedeaps ă teribil ă din partea zeilor. În
schimb c ăsătoria dintre fra ți vitregi era posibil ă, cu atât mai mult între veri sau între unchi
și nepoat ă.
Actul c ăsătoriei consta într-un ritual foarte simplu în cadrul c ăruia, în
prezen ța familiei și a unor martori cei doi tineri î și d ădeau mâna, în timp ce mirele și tat ăl
sau tutorele fetei, î și declarau solemn consim ță mântul, oral, f ără nici un act scris. De
preferin ță , c ăsătoriile se încheiau iarna și în zilele cu lun ă plin ă (era o supersti ție a
grecilor). Informa ții despre ceremonialul nun ții sunt destul de pu ține: ,,se aduceau sacrificii
zeilor protector ai c ăsătoriei, mireasa oferea drept ofrande juc ăriile și alte obiecte personale
din copil ărie, casele tinerilor se împodobeau cu ghirlande de frunze de m ăslin și de laur,
mireasa f ăcea baia ritual de purificare cu apa adus ă dintr-o fântân ă sacr ă de un cortegiu de
femei purtând tor țe, cortegiu precedat de un cânt ăre ț din oboi.’’ 10 În casa p ărin ților miresei
avea loc osp ățul, mirele primea darurile, dup ă care un cortegiu de tineri cântând cântece
nup țiale îi înso țeau la noua lor cas ă, unde mireasa era primit ă cu nuci, smochine, curmale
și ritual turt ă cu miere și susan. Nunta continua și a doua zi, când se aduceau darurile și
zestrea miresei.
Situa ția femeii în lumea greac ă a epocii clasice nu era deloc demn ă de
prestigiul unui regim democratic, comparativ cu epoca miceni an ă, când statutul femeii era
aproape egal cu cel al b ărbatului. Chiar și în statul Spartan, unde femeile nu aveau nici un
drept politic, ele î și tratau so ții de la egal la egal, puteau participa la procesiuni și serb ări
îmbr ăcate destul de îndr ăzne ț. La Atena situa ția femeii era una diferit ă și a șa cum spune și
Xenofon ,,femeia trebuie s ă vad ă cât mai pu țin, s ă aud ă cât mai pu țin și s ă pun ă cât mai
pu ține întreb ări. S ă aib ă grij ă de cas ă și s ă dea ascultare so țului ei’’. Iar Sofocle prin gura
personajului Aiax din tragedia omonim ă: ,,Podoaba femeii este s ă tac ă’’. Cât despre
Aristofan, în comediile sale nu scap ă ocazia de a dispre țui și ridiculiza femeia. În Grecia
clasic ă femeia nu avea de fapt statut juridic. La actul c ăsătoriei nu li se cerea adeziunea.
Zestrea so ției era administrat ă de c ătre so ț, c ăci era supus ă tutelei lui. So țul î și putea

10 Idem 7, p.117

11
repudia oricând so ția, f ără a trebui s ă invoce nici un motiv. Dar cum, în cazul în care o
repudia, pierdea dota fiind obligat s ă i-o restituie, so țul evita de cele mai multe ori
divor țul, mai ales c ă legea îi oferea posibilitatea de a avea leg ături cu o curtezan ă, o
concubin ă sau cu sclavele casei. So ția avea dreptul de a cere divor țul adresându-se
arhontelui printr-o peti ție, dar nu era luat ă în considerare decât dac ă demonstra c ă fusese
maltratat ă. Când r ămânea v ăduv ă, femeia revenea sub autoritatea tat ălui, care o putea
rem ărita cu cine dorea el, sau putea dispune prin testament cu cine s ă fie rem ăritat ă. Acest
drept putea r ămâne mo ștenitorului tat ălui, sau însu și primul so ț putea indica, înainte de a
muri, cu cine trebuie s ă se m ărite.
,,Femeia atenian ă ce apar ținea categoriei celor boga ți sau celei medii î și
duceau via ța retras ă în camera sau apartamentul rezervat femeilor, separat ă de camera
bărba ților’’ 11 . Obiceiul ca so ții s ă nu ia masa împreun ă în Grecia clasic ă era general, so țul
mânca împreun ă cu b ăie ții, iar so ția cu fetele. În ora ș, femeile ie șeau rar, și întotdeauna
înso țite de sclave. Aveau, în schimb, voie s ă participle la spectacolele teatrale, la s ărb ători
religioase și la serb ări familial, botezuri, c ăsătorii, funeralii.
Aceea și varietate, dup ă regiuni și statut social, este evident și în domeniul
educa ției. ,,La na șterea unui b ăiat era obiceiul s ă se atârne la u șa dinspre strad ă o ramur ă
de m ăslin, iar la na șterea unei feti țe, o coroan ă cu panglici de lân ă’’ 12 . Dup ă câteva zile de
la na ștere are loc ceremonia de purificare când în mod simbolic noul n ăscut era
,,prezentat’’ fl ăcării focului din c ămin. Tat ăl îl lua în bra țe, semn c ă îl recunoa ște ca fiu
legitim, dup ă care membrii familiei, dar și sclavii casei, îi aduceau noului n ăscut un dar.
Dac ă tat ăl nu-l recuno ștea, sau familia nu avea posibilitate s ă-l creasc ă, copilul era l ăsat
într-un loc public pentru a fi luat de cineva, de regul ă îl lua cineva s ă-l creasc ă, sau s ă-l
vând ă ca sclav mai târziu. În cazul în care nu era luat de nimeni era crescut de stat, copilul
având obliga ția mai târziu s ă desp ăgubeasc ă statul. În Atena abandonarea copilului era un
lucru rar comparativ cu Sparta.
Sistemele educative din Atena și Sparta erau total diferite. În Sparta copilul
apar ținea familiei doar pân ă la vârsta de șapte ani, dup ă care era la dispozi ția statului pân ă
la vârsta de șaizeci de ani. Educa ția spartan ă punea accent pe exerci ții fizice destul de dure
și antrenament militar, urm ărindu-se prin aceasta dezvoltarea unor capacit ăți fizice de
rezisten ță la priva țiuni absurde precum și spiritual de disciplin ă și supunere oarb ă. Educa ția
intelectual ă era una minim ă ce consta în scris, citit, eventual câteva no țiuni elementare de

11 Idem 7, p. 119
12 I. Montanelli, ,, Istoria grecilor’’ , Ed.Artemis, Buc.1994

12
aritmetic ă și muzic ă militar ă. Fetele primeau și ele o instruc ție premilitar ă: alerg ări,
mar șuri,lupt ă, aruncarea discului și a suli ței.
Cu totul diferit ă era educa ția copiilor în Atena și în celelalte state din Grecia.
Implicarea p ărin ților era mai mare, astfel tat ăl dispunea de educa ția copiilor pân ă la vârsta
de optsprezece ani, iar mamele secondate uneori de sclavele ca sei, se îngrijeau de cre șterea
lor. Copiii începeau școala la vârsta de șapte ani, statul atenian pl ătind școala doar pentru
copiii orfani de r ăzboi. Analfabetismul era un fapt destul de rar chiar și în rândul ță ranilor
atenieni. Părin ții î și trimiteau copiii la școala particular, singura form ă existent, ținut ă de
un înving ător. Acesta le preda copiilor în casa lui, sau sub porticele or a șului, no țiuni de
scris, citit, de aritmetic ă și de muzic ă, într-un interval de timp de cinci, șase sau maxim
șapte ani, nu mai mult deoarece dup ă vârsta de paisprezece ani educa ția fizic ă înlocuia
aproape complet educa ția intelectual ă. Elevii scriau pe t ăbli țe cerate, în epoca elenistic ă pe
foi de papirus, texte literare și elemente de aritmetic ă, limitate la cele patru opera ții.
În programa școlar ă, locul principal îl ocupau poe ții Solon, Hesiod și în primul
rând Homer, pentru c ă ace știa se considera c ă pot influen ța formarea moral ă și politic ă a
viitorului cet ățean. ,,Educa ția muzical ă coral ă și instrumental, lira înaintea tuturor, dar și
harpa sau flautul, dezvoltau în tineri sim țul autocontrolului, al modera ției, al m ăsurii și al
particip ării la via ța colectivit ății. Educa ția fizic ă le fortifica corpul pentru îndeplinirea
îndatoririlor militare dar și pentru orice alt ă activitate din via ța civil ă, mai ales cele
manuale’’ 13 .
Familiile care dispuneau de mijloace material î și trimiteau copiii pentru
continuarea studiilor la școlile sofi știlor și ale retorilor. Aceast ă form ă de înv ăță mânt
superior avea un scop mai mult practice, acela de a-i înv ăța pe tineri arta elocin ței și
tehnica convingerii publicului printr-un bine studiat sistem și un întreg arsenal de argument
și de formul ări abile. Acest lucru era necesar pentru cel ce se preg ătea pentru via ța politic ă
sau activitatea în tribunale. ,,Înv ăță mântul atenian ă punea mult accentul pe studierea
filosofiei considerându-se c ă, are prin excelen ță un caracter practice, întrucât d ă tân ărului
preg ătirea și îi formeaz ă capacitatea de a judeca și de a-i conduce pe ceilal ți’’ 14 .
Toate aceste de forme de înv ăță mânt erau acordate doar b ăie ților, educa ția
fetelor, care se f ăcea exclusiv în familie, se reducea la gospod ărie, la tors și la țesut. Abia

13 Idem 7, p.113
14 O. Nistor, ,,Antologie filosofic ă. Filosofia antic ă.’’ , Ed. Minerva, Buc., 1975, p.96

13
mai târziu, în perioada elenistic ă femeia va putea primi o oarecare cultur ă. În epoca clasic ă,
o femeie care ar fi dorit sa- și fac ă o educa ție cultural și artistic ar fi fost b ănuit ă c ă este de
o moralitate foarte dubioas ă.

14
Cap. 2 – Întemeierea Bisericii și familia cre știn ă

2.1. Pogorârea Sfântului Duh și începuturile Bisericii

Pogorârea Sfântului Duh are loc la cincizeci de zile de l a Învierea Domnului și
zece zile de la În ălțare. Mântuitorul le spune Sfin ților Apostoli, înainte de În ălțarea Sa la
cer, c ă nu îi va l ăsa singuri ci c ă va trimite asupra lor pe Sfin țitorul, Mângâietorul. Înt ări ți
suflete ște cu aceast ă f ăgăduin ță a Domnului Iisus Hristos, Sfin ții Apostolii, ucenicii și
Maica Domnului s-au întors în Ierusalim de pe Muntele M ăslinilor, unde Domnul S-a
În ălțat la cer, și aici în Ierusalim într-o camer ă st ăteau ascun și de frica iudeilor, rugându-se
lui Dumnezeu și a șteptând împlinirea acestei f ăgăduin țe. Astfel, „ sosind ziua Cincizecimii,
apostolii erau cu to ți aduna ți într-o cas ă și în timp ce se rugau, f ără de veste – adic ă pe
nea șteptate – s-a f ăcut un vuiet puternic, ca de suflare de vânt care a umplut toa t ă casa, apoi
li s-au ar ătat împ ărțite limbi ca de foc asupra fiec ăruia dintre cei prezen ți, și to ți s-au
umplut de Duhul Sfânt, și au început to ți s ă vorbeasc ă în alte limbi, precum le d ădea lor
Duhul a gr ăi" (F. Ap. 2,1-4). 15
Vuietul puternic și limbile ca de foc care s-au pogorât asupra fiec ărui apostol
și asupra Maicii Domnului sunt semnele v ăzute ale puterii nev ăzute a Duhului Sfânt, care
i-a înzestrat pe apostoli cu putere dumnezeiasc ă, cu în țelepciune și cu darul de a vorbi în
limbi pe care ei nu le cuno șteau atunci. Cu acest prilej al Cincizecimii, care era o
sărb ătoare mare a iudeilor, se aflau la Ierusalim „ locuitori iudei, b ărba ți cucernici din toate
neamurile câte sunt sub cer, și fiecare îi auzea pe apostoli vorbind în limba lor despre
faptele minunate ale lui Dumnezeu''(F. Ap. 2, 4-5). 16
Trebuie precizat faptul c ă acum, la Cincizecime sau Pogorârea Duhului Sfânt,
s-a petrecut un lucru dumnezeiesc suprafiresc, posibil de în f ăptuit numai din partea lui
Dumnezeu.
Dac ă spunem c ă, la Cincizecime, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra sfin ților
apostoli, asta nu înseamn ă c ă El nu a existat și mai înainte. Sfânta Scriptur ă spune c ă înc ă
de la crearea lumii Duhul lui Dumnezeu (puterea de via ță a Duhului Sfânt) se purta
deasupra apelor (Gen. 1,2); c ă Duhul Sfânt e Acela care a inspirat și a umplut de
în țelepciune pe drep ții și proorocii Vechiului Testament pentru a vesti oamenilor voia l ui

15 ,, Sf. scriptur ă’’ , Ed. Societatea Biblic ă Interconfesional ă din România, 1997, p. 1237
16 Ibidem 15

15
Dumnezeu. Prezen ța Duhului Sfânt s-a ar ătat apoi și la Botezul Mântuitorului în râul
Iordan, când s-a pogorât în chip de porumbel asupra Lui.
La Cincizecime, îns ă, începe lucrarea de sfin țire și des ăvâr șire a lumii pân ă la
sfâr șitul veacurilor a Duhului Sfânt, c ăci ne spune înv ăță tura de credin ță a Bisericii:
Dumnezeu Tat ăl este Creatorul lumii; Dumnezeu Fiul este Mântuitorul lumii și Duhul
Sfant este Sfin țitorul lumii, f ără s ă socotim c ă sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu,
dar întreit în personae.
Pogorarea Sfântului Duh ,,marcheaz ă întemeierea Bisericii prin trimiterea de
către Dumnezeu a Sfântului Duh în lume ca s ă împuterniceasc ă pe Sf. Apostoli s ă
vesteasc ă Evanghelia. Biserica devine o realitate v ăzut ă prin pogorârea Duhului Sfânt, iar a
fi cre știn înseamn ă a avea pe Duhul Sfânt. Acum puterea Duhului Sfânt s-a rev ărsat asupra
Sfin ților Apostoli, înzestrându-i cu „putere de sus " pentru marea l or misiune de
propov ăduire a Evangheliei tuturor popoarelor’’.17
Înv ăță tura aceasta despre Duhul Sfânt și despre lucrarea Lui este cuprins ă în
Simbolul de Credin ță în care zicem: „ Și întru Duhul Sfânt, Domnul de via ță F ăcătorul,
Care de la Tat ăl purcede, Cela ce împreun ă cu Tat ăl și cu Fiul este închinat și sl ăvit, Care a
gr ăit prin prooroci".
Pentru Biseric ă, Pogorârea Sfântului Duh este actul de întemeiere a Biseri cii
cre știne, luând fiin ță prima comunitate bisericeasc ă format ă din peste 3000 de persoane.
Aceast ă prim ă comunitate cre știn ă a crescut pân ă în ziua de ast ăzi și va cre ște pân ă la
sfâr șitul veacurilor, pentru a cuprinde cât mai mul ți oameni, c ăci spune Sfânta Scriptur ă:
„Dumnezeu voie ște ca to ți oamenii s ă se mântuiasc ă și la cunoștin ța adev ărului s ă vin ă".
Acum, la Cincizecime, Sfin ții Apostoli au fost investi ți cu putere dumnezeiasc ă
pentru marea lor misiune de propov ăduire a Evangheliei la toate neamurile, dup ă cuvântul
poruncit lor de Mântuitorul: „Drept aceea mergând, înv ățați toate neamurile, botezându-le
în numele tat ălui și al Fiului și al Sfântului Duh. "(Mt.28,19-20). 18
Dup ă Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au mers în toat ă lumea, au
propov ăduit Evanghelia la toat ă f ăptura, au întemeiat Biserici, au hirotonit preo ți, pentru ca
ace știa s ă continue întreita lucrare misionar ă de propov ăduire a Evangheliei, de sfin țire a
credincio șilor prin harul sfintelor slujbe și de pov ățuire a credincio șilor pe c ărările
mântuirii.

17 Pogorârea Sfântului Duh , disponibil în www.cre știnortodox.ro/pogorarea-sfântului-duh , 16.07. 2018
18 ,, Sf. Scriptur ă’’ , Ed. Societatea Biblic ă Interconfesional ă din România, 1997, p. 1137

16
Sfântul Duh, Mângâietorul, ,, nu face numai oficiul de a armoniz a sau conserva
ordinea preexistent ă a Bisericii, nu este doar agent al mântuirii lucr ător în indivizi, ci este
Cel ce întemeiaz ă Biserica, f ăcând din crucea și Învierea Iisus, pivotal istoriei; El conduce
Biserica în tot adev ărul ‘’(Nissiotis).19 Fără pogorârea Sfântului Duh, chemarea adresat ă
celor doisprezece apostolic, de c ătre Iisus, ar fi un eveniment incomplet. Prin întemeierea
Bisericii universal, iconomia divin ă devine realitate. Sfântul Duh deschide calea prezen ței
permanente a lui Hristos, prin mijlocirea comunit ății ecleziale. El ne adun ă, ne men ține și
ne des ăvâr șește în adev ăr, ca pe o singur ă familie.
Sfântul Grigorie de Nisa, interpretând evenimentul Pogorârii Sf ântului Duh în
chip limbi de foc, în ziua Cincizecimii, și al vorbirii apostolilor în limbile tuturor, spune c ă
prin Sfântul duh ,,cei separa ți în multe și diferite feluri de limbi, au devenit to ți deodat ă de
aceea și limb ă cu apostolii.’’ 20 Este vorba de na șterea unei gândiri commune în cei care vin
la credin ță , care îi face s ă se în țeleag ă. Acest fenomen s-a produs o dat ă cu na șterea
Bisericii pentru cei care au intrat atunci în Biseric ă.
Sfântul Duh este cel care face din credincio șii înzesta ți cu daruri diferite un
singur trup.
Sfântul Vasile cel mare spune: ,,Oare ordinea Bisericii nu s e men ține clar și
incontestabil prin Duhul?’’ 21
Pentru cre știni, Pogorârea Duhului Sfânt are importan ță deoarece, ni s-a dat
posibilitatea fiec ăruia s ă ne putem mântui prin colaborarea noastr ă cu harul dumnezeiesc
pe care îl primim în Biseric ă prin Sfintele Taine și alte slujbe biserice ști.
Pogorârea Sfântului Duh este finalizarea lucr ării mântuitoare a lui Hristos.
Hristos nu î și pierde centralitatea în via ța noastr ă, ci, prin Duhul Sfânt suntem în
comuniune cu întreaga Sfânt ă Treime iar via ța în Hristos este totuna cu via ța în Duhul
Sfânt.

2.2. Familia cre știn ă și misiunea ei în educarea copiilor

Dup ă înv ăță tura Sfintei noastre Biserici, ,,familia este un a șez ământ
dumnezeiesc și temelia vie ții de ob ște. Ea se întemeiaz ă prin c ăsătorie, adic ă prin leg ătura
dintre b ărbat și femeie, binecuvântat ă de Dumnezeu în fa ța sfântului altar. Aceast ă leg ătur ă

19 D. St ăniloae, ,,Sf. Duh și sobornicitatea Bisericii’’ , În Ortodoxia nr.1, 1967, p.34
20 Idem 19, p.36
21 Idem 19, p. 38

17
răsare din imboldul firesc s ădit de Dumnezeu în om. „De aceea va l ăsa omul pe tat ăl s ău și
pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup" (Efes. 5, 31)’’.22
Cea dintâi familie s-a întemeiat în rai, având ca preot și martor pe însu și
Dumnezeu. „ Și a f ăcut Dumnezeu pe om, dup ă chipul S ău; dup ă chipul Lui Dumnezeu l-a
făcut; a f ăcut barbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: cre șteti și va
înmul țiți și umple ți p ământul" 23 (Fac.1, 27-28). Familia trebuie s ă fie întemeiat ă prin
leg ătura dintre un singur b ărbat și o singur ă femeie.
Căsătoria este o Tain ă, prin care, la f ăgăduin ța dat ă de mire și de mireas ă
înaintea preotului și a Bisericii c ă vor p ăzi unul fa ță de cel ălalt fidelitatea conjugal, este
binecuvântat ă înso țirea lor dup ă chipul înso țirii duhovnice ști dintre Hristos și Biseric ă, se
cere de la Dumnezeu s ă le trimit ă harul unirii curate de cuget, spre na ștere binecuvântat ă
de copii și spre educarea lor cre știneasc ă. Darul iubirii, care este dat prin Taina Cununiei
de binecuvântarea lui Dumnezeu, este un dar ve șnic, ce nu poate fi pierdut odat ă cu
moartea. De aceea reprezint ă garan ția faptului c ă nunta cre știneasc ă se s ăvâr șește în
ve șnicie. Alc ătuind un singur trup, au un singur suflet, și prin dragoste unul fa ță de cel ălalt
provoac ă unul în altul voin ța spre cucernicie, deoarece c ăsnicia nu dep ărteaz ă de
Dumnezeu, ci, dimpotriv ă, leag ă de El și mai mult. Sensul fundamental al c ăsătoriei
const ă în dragostea și ve șnica unire dintre so ți. Cei care r ămân în c ăsătorie și p ăzesc
cinstea familiei, a vie ții împreun ă, și r ămân pâm ă la moarte f ără s ă calce hotarele rânduite
de Dumnezeu, care p ăzesc taina și sfin țenia acestei vie ți casnice și respect poruncile lui
Dumnezeu este drept în fa ța Domnului.
,,So ții trebuie s ă fie totdeauna preg ăti ți s ă primeasc ă voia lui Dumnezeu în
via ța lor. Pe cel care se încrede în Dumnezeu nu-l va l ăsa. Noi nu facem nimic pentru
Dumnezeu, iar el face atâtea pentru noi. Cu cât ă dragoste și d ărnicie n-i le d ă pe toate.
Exist ă oare ceva ce Dumnezeu s ă nu-l poate face?’’ 24 .
Biserica nu îng ăduie leg ătura dintre b ărbat și mai multe femei, c ăci aceasta
înjose ște femeia. În familia cre știn ă femeia este so ție, adic ă tovar ăș a de via ță și împreun ă
lucr ătoare cu b ărbatul, în toate. Cre știnismul a ridicat femeia din starea de înjosire fa ță de
bărbat, în care se g ăsea mai înainte, și a a șezat-o în toat ă vrednicia ei de fiin ță creat ă „dup ă

22 Înv ăță tura de credin ță cre știn ă ortodox ă, Ed. Apologeticum, 2006, edi ție electronic ă, p.249 disponibil la
www. mitropolia-ro.de, 23.07. 2018
23 Sf. scriptur ă, Ed. Societatea Biblic ă Interconfesional ă din România, 1997, p. 12
24 Cuv. Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști IV. Via ța de familie., trad. din lb. greac ă de Ieroschim Ștefan
Nu țescu, Schitul Lacu-Sf. Munte Athos, Ed. Evanghelism os, Buc., 2003, p.72

18
chipul lui Dumnezeu", precum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu m ai este parte
bărb ăteasc ă și parte femeiasc ă, pentru c ă voi to ți una sunte ți în Hristos Iisus" 25 (Gal. 3, 28).
Astfel, cre știnismul a ar ătat pentru prima dat ă c ă femeii i se cuvine aceea și
pre țuire ca și b ărbatului. Numai mult mai târziu, orânduielile omene ști i-au recunoscut și
ele femeii drepturi și îndrept ățiri al ături de bărbat.
Familia trebuie s ă fie binecuvântat ă prin Taina Sfintei Cununii. Sfântul
Apostol Pavel nume ște c ăsătoria, prin care se înfiin țeaz ă familia, ,,Taina mare’’ 26 , dar nu
altfel, ci numai dac ă ea este întemeiat ă, în Hristos și în Biseric ă (Efes. 5, 32). Pentru
însemn ătatea pe care familia o are în via ța de ob ște, binecuvântarea dumnezeiasc ă este de
neap ărat ă trebuin ță .
,,Căsătoria s ă fie pentru toat ă via ța, c ăci: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul s ă
nu despart ă" (Matei 19, 6). Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Celor ce s unt c ăsători ți le
poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia s ă nu se despart ă de b ărbat. Iar dac ă s-a desp ărțit, s ă
rămân ă nem ăritat ă sau s ă se împace cu b ărbatul s ău; tot a șa, b ărbatul s ă nu-și lase femeia"
(I Cor. 7,10-11). În afar ă de moartea trupeasc ă, sfânta Biseric ă îng ăduie desfacerea
leg ăturii dintre so ți, (divor țul) numai din pricini morale asem ănătoare mor ții trupe ști, cum
sunt: necredincio șia (adulterul), sau alte leg ături trupe ști neîng ăduite (Matei 19, 9)’’ 27 .
Sfânta noastr ă Biseric ă îng ăduie rec ăsătorirea so ților doar în cazul decesului
unuia dintre so ți.
S-a mai spus c ă omul este creat pentru via ța în societate, adic ă pentru a tr ăi
împreun ă cu semenii s ăi: „ Și a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine s ă fie omul singur; s ă-i
facem ajutor potrivit pentru el" 28 (Fac. 2,18). Cea dintâi form ă a vie ții de ob ște este tocmai
familia. Pe familie se întemeiaz ă apoi toate celelalte forme de via ță ob șteasc ă. Sfin ții
Părin ți al ătur ă c ăsătoria, monahismului, considerând c ă și prin aceasta se poate ajunge la
mântuire. Când vorbim despre via ța de ob ște, ne putem gândi și la acei sfin ți c ăsători ți care
si-au g ăsit calea spre sfin țenie, pe care Biserica noastr ă îi s ărb ătore ște. ,, Pentru ca s ă
devin ă cale spre sfin țenie, c ăsnicia trebuie s ă implice o cre ștere duhovniceasc ă’’ 29 .
Dar familia nu este numai sâmburele din care cre ște societatea omeneasc ă, ci
ea este și cel dintâi a șez ământ de cre ștere moral ă a omului, neap ărat necesar pentru
bun ăstarea societ ății. Familia este izvor de virtu ți și de înt ărire moral ă. În cadrul ei copilul

25 Idem 23, p.1298
26 Ibidem, p. 1332
27 Idem 22, p.250
28 Ibidem. p. 13
29 David și Mary Ford, Căsătoria calea spre sfin țenie.Vie țile Sfin ților c ăsători ți, trad. Din lb. englez ă de
Constantin F ăge țan și Florin Caragiu, Ed. Sophia, Buc., 2013, p.52

19
prime ște primele îndrum ări de via ță , care îi r ămân întip ărite în suflet pentru totdeauna.
Căci, dac ă temelia bunei cre șteri a copilului este dragostea și întelegerea firii sale, lucrul
acesta se face mai întâi și cel mai bine în familie. Numai p ărin ții au dragoste fa ță de copiii
lor în m ăsura cea mai mare și numai ei au prilej potrivit și îndelungat s ă în țeleag ă deplin
firea fiec ărui copil al lor.
Pentru a-și putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a cre ște oameni cinsti ți
în orice privin ță , familia cre știn ă trebuie s ă se c ălăuzeasc ă dup ă îndrum ările morale
sănătoase care se g ăsesc în înv ăță tura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, p ăstr ătoarea
adev ărurilor ve șnice. Așadar, familia cre știn ă trebuie s ă fie vatr ă în care focul dragostei s ă
nu se sting ă niciodat ă și de la care s ă se înc ălzeasc ă omul și ob ștea omenească.
În Sfânta Tain ă a Cununiei vorbim de ,,leg ământul dintre so ț și so ție, amândoi
întâlnindu-ne în iubire, pe t ărâmul iubirii des ăvâr șite al Celui de-al treilea, care de fapt este
Primul’’ 30 . Dumnezeu ca F ăcător a toate și D ăruitorul tuturor bun ătăților, intervine tainic în
rela ția de iubire dintre doi oameni, oferindu-le posibilitatea de a cunoa ște des ăvâr șirea,
împlinirea vie ții, calea spre sfin țire, dragostea f ără sfâr șit. ,, Comuniunea a șadar trebuie s ă
aib ă o baz ă hristologic ă și un cadru ecleziologic’’ 31 . Doar în Biseric ă cunoa ștem rostul unei
vie ți care m ărturise ște pe Hristos.
Atunci când omul atinge sfin țenia putem vorbi de un punct culminant al
întâlnirii, al apropierii între Dumnezeu și om. La fel, când omul dore ște comuniunea în
iubire, prin Sfânta Tain ă a C ăsătoriei, se atinge un punct culminant al întâlnirii dintre un
bărbat și o femeie. În studiul apar ținând lui Marius Ghica, intitulat ,, Despre iubire”, se
arat ă într-un registru liric de mare efect c ă: ,,Noua cas ă devine, pentru cei care se
căsătoresc, centrul lumii, l ăca șul sfintei lor iubiri, leag ănul lor și cel al copiilor pe care îi
vor z ămisli ca rod al iubirii lor” 32 . P ărintele Dumitru St ăniloaie are deasemenea o defini ție
a c ăsătoriei data într-un registru liric: ,,C ăsătoria e în acela și timp dragoste și ajutor,
bucurie de cel ălalt și r ăbdare a lui” 33 , una care ne facem s ă în țelegem care este scopul
căsătoriei și care este locul so țului sau a so ției în aceast ă unire binecuvântat ă și cu caracter
de mare tain ă.
Sentimentele reciproce a celor doi, b ărbat și femeie, care au dorin ța de a
respecta poruncile lui Dumnezeu cresc pe m ăsur ă ce fiecare dintre ei vede în cel ălalt chipul
lui Dumnezeu, pentru a iubi în cel ălalt diversitatea pe care a primit-o de la Creator.

30 A. Boca, ,, Taina C ăsătoriei’’ , Ed. Cristimpuri, Ia și,2012, p. 59
31 Idem 24, p.50
32 Idem 24, p. 65
33 D. St ăniloae, Teologia Dogmatic ă Ortodox ă, vol. III, E.I.B.M.B.O.R., Buc.2003, p.186

20
Dragostea jertfelnic ă este esen țial ă în crearea unei familii autentice dup ă modelul
Mântuitorului. În cadrul familiei cre știne, renun țarea la sine pentru cel ălalt și aducerea de
sine ca jertf ă pot ajunge la o adâncime și semnifica ție a vie țuirii împreun ă a b ărbatului cu
femeia, asfel încât s ă devin ă baza pentru continuarea vie ții în ve șnicie.
Prin cre știnism s-a reabilitat locul femeii în societate. Femei a a fost pus ă la
locul ei, adic ă reabilitat ă, odat ă cu apari ția cre știnismului, prin atitudinea Mântuitorului
fa ță de femei, dar și prin m ărturiile Sfântului Apostol Pavel, consemnate în Epistolele
pauline. Sfântul Apostol Pavel a venit chiar cu idei ce șocau la vremea aceea p ăgân ătatea,
pentru că a îndr ăznit s ă pun ă egalitate între femeie și b ărbat, pe principiile iubirii
aproapelui. Din sclav ă și obiect sexual, a șa cum era considerat ă între popoarele care se
închinau zeilor, femeia a devenit egal ă cu b ărbatul, a căpătat un statut bine definit în
societate, în familie și în cadrul Bisericii. Femeia în cre știnismul primar, lua adeseori
cuvântul în adun ările din Biseric ă, a avut chiar grade clericale, iar num ărul bogat al
sfintelor, cuvioasele și muceni țele cinstite de Biseric ă înc ă din secolul I, demonsteaz ă
cinstea acordat ă femeii.
În Slujba Cununiei se face referire la faptul c ă femeia trebuie s ă se supun ă și s ă
asculte b ărbatul. Tâlcurile patristice ne l ămuresc c ă femeia trebuie iubit ă cum a iubit
Hristos Biserica, astfel c ă Și-a dat via ța pentru ea.
Bărbatul este a șadar cap femeii, tot astfel precum Hristos este Cap a l Bisericii.
Supunerea la care se face referire este conlucrarea întru cele ce sunt specifice mântuirii și
nu supunerea spre a p ăcătui. ,, înc ă un element important în via ța de familie este unitatea
de interese. Niciuna dintre grijile femeii nu trebuie s ă pare prea m ărunt ă, nici m ăcar pentru
intelectul gigantic al celui mai mare dintre b ărba ți’’. 34
Teologului Paul Evdokimov vorbe ște despre ritualul r ăsăritean al încunun ării
ce ,,suprim ă, ridic ă v ălul și subliniaz ă libertatea împ ărăteasc ă a so ților și egalitate în
dăruirea reciproc ă a persoanelor lor’’ 35 . Demnitatea femeii reiese foarte putrnic, so ție și
egal ă cu cel din fa ța sa, amândoi constituind chipul unic al lui Dumnezeu”.
,,Fructul iubirii dintre so ți este copilul, care nu reprezint ă altceva decât o
,,inten ție divin ă”36 , a șa cum spune p ărintele Arsenie Boca. So ții nu sunt doar colaboratori
în ceea ce întreprind în c ăsătorie, ei sunt și parteneri de dialog cu Dumnezeu cel personal,

34 Sfânta Muceni ță Alexandra în Cum s ă întemeiem o familie ortodox ă. 250 de sfaturi în țelepte pentru so ț și
so ție de la sfin ți și mari duhovnici. , trad. din lb rus ă de Adrian T ănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Buc, 2007, p 89.
35 P. Evdochimov, Taina iubirii. Sfin țenia unirii conjugale în lumina tradi ției ortodoxe , Ed. Christiana, Buc.,
1994, p. 133
36 Idem 24, p.114

21
ei sunt colaboratorii lui Dumnezeu pe p ământ, înf ăptuitori ai scopului pentru care
Dumnezeu a instituit c ăsătoria. Pentru c ă este o Tain ă a Bisericii, c ăsătoria trebuie p ăstrat ă
tot timpul la înl țimea acestui rang, ne spune P ărintele. Prin toate Tainele Bisericii sunt
,,asumate de biseric ă și sfin țite toate func țiile vie ții omului”, a șa c ă, a tr ăi în ,,rostul
spiritual al Nun ții” este un lucru la îndemâna tuturor oamenilor c ăsători ți dup ă rânduiala
eclezial ă. Ascultarea de Dumnezeu face c ăsnicia durabil ă și pl ăcut ă lui Dumnezeu.
Iisus Hristos este cel care a ridicat c ăsătoria la rangul de tain ă, odat ă cu nunta
din Cana Galileii, dar și cel care aduce harul divin asupra celor ce vin în fa ța Altarului.
Harul divin îi ajut ă pe cei doi s ă conve țuiasc ă în pace, s ă fie mereu uni ți prin dragoste și s ă
se des ăvâr șeasc ă moral. Ridicând nunta la demnitatea de tain ă, Iisus Hristos i-a dat un
caracter unic, sacru și etern, de aceea c ăsătoria este indisolubil ă.
Dumnezeu este cel care se milostive ște asupra casei care se umple de copii
frumo și și de cele care sunt de trebuin ță . Dumnezeu are un rol major în bunul mers al
oric ărei familii.
Copiii sporesc în mod esen țial comuniunea dintre so ți, prin responsabilitatea
comun ă, în care ei se unesc, deci adâncesc esen ța c ăsătoriei care f ără copii se s ărăce ște de
substan ța spiritual ă interioar ă. Copilul este o minune palpabil ă, este fructul de aur al iubirii
dintre so ți, este oglinda vie în care omul î și vede frumuse țea lui creatoare, este trimisul lui
Dumnezeu pe p ământ, pentru a aduce binecuvântare familiei din care fac e parte. P ărintele
St ăniloae vorbe ște despre un egoism a celor doi care refuz ă s ă aib ă copii, fiind de fapt
refuzul de a tr ăi dup ă modelul iubirii dintre Dumnezeu Tat ăl, Iisus Fiul și Sfântul Duh
Mângâietorul. Dragostea din sânul familiei imit ă cu adev ărat modelul dragostei din sânul
Sfintei Treimi abia când apare copilul. Apari ția copilului fiind mai mult decât o
binecuvântare, fiind împlinire a vie ții de familie și conlucrare cu Dumnezeu. De multe ori
uit ăm c ă cei mici nu sunt doar copii familiei, ci sunt și copii lui Dumnezeu. Copiii aduc
soarele acolo unde e nor, ploaia acolo unde e secet ă, zâmbet acolo unde apare necaz,
bog ăție acolo unde sunt lipsuri.
În mai multe graiuri ale p ământului, copil este sinonim cu fiu, fiic ă, și aici se
poate face o leg ătur ă între copiii no ștri și copilul Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Copilul Iisus și-
a ar ătat de mic dragostea de Dumnezeu și oameni, tr ăind sub acoperi șul Sfintei Familii și
inducându-ne în mod clar cum se tr ăie ște dup ă Legea lui Dumnezeu și ascultând de glasul
Lui. Dumnezeu a pus bazele unei prime familii, iar Iisus Hri stos a ridicat C ăsătoria la
rangul de tain ă, astfel func ția familiei s-a extins, aceast ă celul ă a societ ății a c ăpătat o

22
misiune nobil ă. ,,Căsătoria a devenit astfel o sfânt ă înso țire pentru purtarea crucii pe
drumul c ătre lumina de pe Tabor’’ 37 . Astfel, în familia cre știn ă, nu se mai pune accentul
doar pe perpetuarea speciei, pe na șterea de prunci, ci pe men ținerea în cadrul familiei a
unei atmosfere de credin ță, în țelegere și c ăldur ă, care s ă ne apropie de frumuse țea rela ției
deintre Adam și Eva, de dinainte de dec ădere. Aceast ă armonie, rupt ă din armonia divin ă,
este necesar ă pentru a da stablilitate nu numai familiei, ci întregii societ ăți.
Vorbim despre c ăsătorie ca fiind ,,curat ă atunci când îi amintim pe sfin ții
Ioachim și Ana sau pe Zaharia și Elisabeta. Z ămislirea Prea Sfintei N ăsc ătoare de
Dumnezeu, z ămislirea Sfântului Ioan Botez ătorul sunt numnite deasemenea neprih ănite
sau curate, dar nu în sensul c ă au fost str ăine de efectele p ăcatului originar, ci pentru c ă, în
compara ție cu ceea ce se întâmpl ă în mod obi șnuit, acestea au fost cump ătate, f ără a fi
umbrite de tendin țe trupe ști exagerate’’ 38
În familia cre știn ă, copii înt ăresc casele și pun substan ță spiritual ă acolo unde
ea lipse ște. Copiii ne apropie de Dumnezeu chiar și atunci când nu vrem noi pentru c ă în ei
vezi frumuse țea nealterat ă a chipului lui Dumnezeu, ei ilustrându-L pe Tat ăl lor ceresc prin
sinceritate, cur ăție și ner ăutate, prin iubire necondi ționat ă. Un exemplu concludent este și
copilul Iisus care la 12 ani merge în Templul din Ierusalim m ărturisindu-L pe Dumnezeu
ca Tat ă al s ău.
În Noul Testament este absorbit ă înv ăță tura despre familie a Vechiului
Testament. Noul Testament nu neag ă valoarea leg ăturilor puternice interne, dintr-o familie
de evrei tradi țional ă, îns ă Iisus permite ca astfel de leg ături s ă poat ă fi rupte atunci când
cineva dore ște s ă-l urmeze. Putem remarca faptul c ă, Noul Testament pune accent pe
leg ăturile strânse dintre so ț și so ție, prin urmare, pe unitatea familiei care are în centr u
iubirea, nu neap ărat dispozi ția sau porunca.
Unele femei din societatea cre știn ă primar ă cum ar fi Priscila, Lidia sunt puse
înaintea so ților datorit ă faptelor lor, dar asta nu înseamn ă c ă au fost puse s ă-i înlocuiasc ă
pe so ții lor, capii familiei.
Sfântul Ioan Gur ă de Aur spune despre familie: ,,c ăsătoria este icoan ă tainic ă a
Bisericii” 39 .
Așa cum spun sfin ții p ărin ți, scopul c ăsătoriei este prosl ăvirea lui Dumnezeu.
Dac ă b ărbatul este capul familiei, atunci el este capul care es te pus spre conducerea

37 Idem 24, p.132
38 Pr. Maxim Kozlov, Familia, ultimul bastion. R ăspunsuri la întreb ări ale tinerilor, edi ția a doua, trad. din
lb. rus ă de Pr. Eugeniu Rogoti, Ed. Sophia, Buc., 2005, p. 112-113.
39 Sf. Ioan Gur ă de Aur, ,,Problemele vie ții’’ , Ed.Ecumeni ța,Gala ți, p.107

23
în țeleapt ă a familiei. El trebuie s ă fie asemeni lui Hristos, b ărbatul desevâr șit. Și b ărbatul și
femeia sunt crea ți de Dumnezeu dup ă chipul și asem ănarea Lui. Unirea dintre cei doi este
una bazat ă pe iubire reciproc ă, ei fiind egal îndrept ățiți la m ăntuire. Familia care se creeaz ă
nu este doar o institu ție social ă, o unire existen țial ă psihologic ă, infinit mai mult o celul ă a
Bisericii, adic ă m ădulare cu adev ărat și realmente vii și sfinte ale preacuratului Trup al lui
Hristos. ,,Hristos se na ște din Fecioar ă ca s ă sfin țeasc ă din nou alc ătuirea femeiasc ă și s ă o
uneasc ă principiului masculin, ca b ărbatul cu femeia s ă devin ă androgini – cum a fost
Iisus. Teologul și în țeleptul german Bichner Hristern are urm ătoarea expresie minunat ă
privitoare la noua stare de dup ă p ăcat a neamului omenesc: ,,Prin c ăderea de la cur ăția
originar ă, Fecioara, În țelepciunea, i-a p ărăsit pe oameni și s-a retras la cer”. Dar odat ă cu
venirea lui Iisus în firea omeneasc ă s-a coborât iar ăși Fecioara, ve șnica în țelepciune,
redându-i-se noul chip de via ță în neamul duhovnicesc al lui Iisus, neamul cel
cre știnesc’’ 40 .
Cre știnismul are motiv s ă îndrept ățeasc ă și s ă sfin țeasc ă c ăsătoria și familia
omenirii p ăcătoase. El ap ără și spiritualizeaz ă astfel via ța genera țiilor dec ăzute, dar nu
spune nimic asupra transfigur ării sale, asupra venirii unui nou gen. Aceast ă transfigurare
nu e pus ă în lumina în cre știnism, ca multe altele.
Buna vestire ar trebui s ă însemne o ridicare real ă, nu numai doctrinar ă, a
căsătoriei la rang de Tain ă și deci cu roade capabile de tain ă. De importan ța care se d ă
nașterii de sus, suprapunerii de tain ă, atârn ă neînchipuit de mult în ălțarea sau josnicia la
care este supus ă via ță . Iat ă, dac ă o atitudine mi șcă cerul spre p ământ, o alta îl izgone ște ca
și cum nu ar fi. Buna vestire taie hotarul între sfin ți și oamenii de nimic.
În Maica Domnului, natura femeiasc ă devine f ără prihan ă și na ște prin Duh.
Astfel se na ște noua genera ție omeneasc ă, genera ția lui Iisus, nemuritoare, biruitoare
asupra neajunsului nesfâr șit al na șterilor și mor ților. Prin Fecioara Maria și prin z ămislirea
Fiului lui Dumnezeu, se deschide calea care duce la restabil irea chipului integral al omului.
Maica Domnului este model pentru orice femeie deoar ece, și-a asumat cu bucurie
și smerenie responsabilitatea de mam ă a Fiului lui Dumnezeu, pentru c ă și-a iubit Fiul mai
mult decât propria ei via ță . I-a urmat pretutindeni, smerit ă, f ără s ă ias ă în eviden ță în vreun

40 Pr. A. Boca, ,, Ridicarea c ăsătoriei la în ălțimea de Tain ă’’ , Ed. Agaton,F ăgăra ș, 2009, p.44

24
fel. ,,Nu L-a p ărăsit nicio clip ă, nici pe Golgota, când Domnul Iisus a fost r ăstignit și mul ți s-
au lep ădat de El’’ 41 .
Fecioara Maria este Mama este Fec ioara. Este în chip special slujitoarea
smerit ă în care Dumnezeu a împlinit lucrarea Sa, persoan ă liber ă, cur ățit ă prin Har, care
,,s-a f ăcut iubire-răspuns la Iubirea lui Dumnezeu și care a ar ătat sfin țenia, înnoirea omului
prin s ălășluirea în el a Duhului’’ 42 .
Înzestrat ă cu puteri dumnezeie ști și cu sentimentele materne de mam ă
dumnezeiasc ă și omeneasc ă, Maica Domnului este model atât al fecioarelor, cât și al
mamelor: „Tu care L-ai n ăscut și crescut trupe ște pe Fiul lui Dumnezeu-Tat ăl, și care e ști
inim ă de mam ă îndumnezeit ă, și care e ști raza Tat ălui, cea plin ă de lumina cuno știn ței și de
căldura vie ții; și ale c ărei rug ăciuni sunt cuget ări îngere ști, și ale c ărei mile sunt rena șteri;
și în care stropul de dumnezeire s-a des ăvâr șit, prin na șterea ta cea preacurat ă din sfin ții t ăi
părin ți, Ioachim și Ana, prin rug ăciunile tale cele neoprite c ătre Dumnezeu, prin virtu țile și
prin durerile tale’’ 43 .
Preasfânta N ăsc ătoare de Dumnezeu a devenit arhetipul femeii cre știne și
destinul tuturor femeilor cre știne care î și vor îndeplini menirea, dac ă o vor urma pe Maica
Domnului cu candelele aprinse, ca fecioarele cele în țelepte, prin dobândirea darurilor
Duhului Sfânt. Dar întrucât a fost N ăsc ătoare de Dumnezeu și pururea Fecioar ă, înainte, în
și dup ă na ștere, ea nu poate fi ajuns ă de nici o femeie. Ea r ămâne idealul spre care tind
femeile cu adev ărat cre știne .
,, Femeile, pentru a o urma pe Maica Domnului, trebuie s ă se supun ă și ele în
fa ța lui Hristos, care le cheam ă la împlinirea menirii lor, la sfin țenia vie ții, la sacralitatea
cre știn ă, asemeni Ei: „Iat ă roaba Domnului. Fie mie dup ă cuvântul t ău!” (Luca 1, 38);
având convingerea și credin ța c ă prin rug ăciunile Maicii Domnului vor putea s ă-și
îndeplineasc ă menirea lor în zilele de azi’’ 44 .
Educa ția familial ă a cre știnilor a fost ilustrat ă cu numeroase figuri de sfin ți și
de mari slujitori ai Bisericii și ai societ ății. Unele mame celebre, cunoscute ca educatoare
ideale, sunt numai câteva din multele care au facut din copii i lor oameni de valoare
cre știn ă și social ă.

41 Prof. Teodor M. Popescu, Chipuri de mame cre știne în educa ția religioas ă, disponibil la
www.cre știnortodox.ro , 20.07.2018
42 Pr. Adrian Dinu, Fecioara Maria-prototip al vie ții duhovnice ști, tâlcuire a operei Sf. Irineu de Lyon, Ed.
Trinitas, 2008, p.211
43 Vartolomeu St ănescu, Femeia în Biseric ă, familie și societate, Arhiepiscopia Râmnicului, Ed. Sf. Antim
Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2011, pp. 21-22
44 Pr. Nicolae Streza, Femei biblice și o preoteas ă model, Ed. Credin ța Str ămo șeasc ă, f.a., p.80

25
Putem s ă afirm ăm c ă la temelia cre șterii și a preg ătirii pentru via ță a fiec ărui
mare cre știn a stat și devotamentul unei mame bune. Ca fiecare sfânt cre știn și om
însemnat a fost faptur ă sufleteasc ă, opera pedagogic ă a unor asemenea mame. Femei ca
cele doua Macrine, bunica și sora Sfântului Vasile cel Mare, Emmilia, mama lui, Nonna ,
mama Sfântului Grigorie Teologul, Monica, mama Fericitului Aug ustin, realizeaz ă și
caracterizeaz ă chipuri des ăvâr șite de educatoare cre știne. Bunele mame cre știne au fost de
regul ă bune educatoare.
,,Pedagogia lor venea din credin ță și din înv ăță tura lor cre știn ă. Ea nu se baza
atât pe manuale și pe lec ții de școal ă, cât pe înv ăță tura Sfintei Scripturi, aceast ă carte a
vie ții’’ 45 .
Aceast ă înv ăță tur ă au transmis-o și au exemplicat-o cu dragoste și grij ă
mamele cre știne, a c ăror credin ță și via ță moral ă faceau din ele cei mai buni pedagogi care
pot fi, părin ții. Cu o credin ță vie, cald ă și puternic ă, cu sentimente nobile, cu sim ț moral
superior, femei uneori simple au putut s ă-și educe copiii mai bine decât pedagogi cu
preg ătire știin țific ă.
Când mama cre știn ă educatoare a avut și cultura, și tradi ții familiale, și
mijloace, copiii ei s-au putut bucura de privilegiul unei bune cre șteri complete, în care
știin ța lumii se armoniza cu principiile morale ale cre știnismului, și la podoabele spirituale
ale Evangheliei se ad ăugau, adaptându-se, cele ale în țelepciunii omene ști, selec ționate
dupa criteriul virtu ții. Influen ța precump ănitoare a mamei au marturisit-o ei în șiși.
Femeia cre știn ă s-a distins ca educatoare în toate straturile și epocile,
ridicându-se la în ălțimea idealului cre știn al vremii, care a putut s ă fie mai mult misionar,
martiric, ierarhic sau ascetic.
În istoria apostolatului, femeia a jucat un rol important ca agent ă a
evangheliz ării. Pre țioasele colaboratoare ale Sfântului Apostol Pavel sau ale alt or misionari
au fost dintru început active și vrednice purt ătoare ale ideilor cre știne. De multe ori, femeia
s-a convertit înainte de so țul ei, l-a convertit și pe el și pe copiii lor. Cercul misionar
obi șnuit al femeii era familia, rudenia, societatea ei restr âns ă. Sentimentul ei matern, atât
de firesc și de puternic, face din femeie o fiin ță devotat ă mai întâi și mai mult copiilor ei.
Și în epoca apostolic ă, și mai târziu, în multe familii copiii s-au cre știnat prin mama lor.
Chiar în cazul când so țul a r ămas pagân, so ția cre știna a f ăcut din cre știnarea și buna-
cre ștere a copiilor, grija ei de c ăpetenie.

45 Ibidem

26
În vremea persecu țiilor, curajul femeilor cre știne a fost admirabil, atât de mare,
încât ar putea s ă par ă uneori neverosimil.
Ceea ce nu se poate vedea decât în cazuri cu totul rare, ca mama s ă-și îndemne
copilul s ă moar ă pentru o idee mare sau pentru un interes superior, general, s- a v ăzut
adesea la cre știni: mame care și-au încurajat copiii s ă sufere totul și s ă moar ă pentru
credin ța lor cre știn ă. Sunt cazuri în care îndemnul acesta a luat forma unei im plor ări. ,,Pe
cât de mare era durerea și ru șinea p ărin ților pagâni când copiii lor cre știni mureau martiri,
pe atât de mare dorin ța și bucuria celor cre știni ca fiii lor s ă aib ă parte de coroana de
martiri cu care intrau în num ărul sfin ților. Sfin țenia a fost cel mai înalt ideal pedagogic.
Frumuse țea și dinamismul acestui ideal care face pe om s ă-și dep ăș easc ă puterile explic ă
de la sine eroismul f ără seam ăn al mamelor cre știne’’ 46 .
Când o faptur ă slab ă, tân ără și umil ă ca Blandina, m ărturisitoare și martir ă la
Lugdunum în persecu ția împ ăratului filosof Marcu Aureliu (177), înt ăre ște pe cre știni cu
exemplul t ăriei ei suflete ști s ă îndure chinurile pân ă la sfâr șit, care era sfâr șitul vie ții lor, ea
făcea aceasta, ziceau cre știnii, încurajându-i pe copiii sai. Blandina nu era nici mam ă, nici
nobil ă, era o copil ă de cea mai modest ă categorie social, o sclav ă, dar era, în frumuse țea
atitudinii ei cre știne eroice, mare la suflet și vrednic ă de laud ă. Buna mam ă cre știn ă,
socotit ă cel mai înalt termen de compara ție spre lauda martiriului însu și, care este sfin țenia
prin excelen ță .
Mamele adev ărate au fost cu atât mai mari și mai bune educatoare, cu cât au
biruit în lupta lor cel mai puternic sentiment și instinct, cel al maternit ății lor, și au avut
tăria s ă doreasc ă și s ă vad ă moartea cre știn ă a copiilor lor, socotindu-se de doua ori fericite
dac ă puteau s ă moar ă cu ei sau s ă lase orfani copii mici.
Tân ăra și nobila Perpetua, nobil ă în toate privin țele, al ăpta unicu-i prunc când
a fost arestat ă, judecat ă și condamnat ă la moarte împreun ă cu alti cre știni, între care sclava
Felicitas, în Africa, sub Septimiu Sever. Sclava purta înc ă în pântece o copil ă, care a v ăzut
lumina zilei în închisoarea subteran ă în care erau p ăzi ți cre știnii. Ca și ea, Eutychia,
gravid ă, înfrunt ă cu curaj martiric judecata și osânda pagânilor la Tesalonic, sub
Diocle țian.
Aceste femei nu erau imune la dureri le și la bucuriile omene ști de mam ă, ca s ă
moar ă cu inima u șoar ă, l ăsând în urm ă copiii sufletului lor. Dimpotriv ă, Perpetua
marturise ște c ă a suferit mult de lipsa copilului, pân ă ce i-a fost adus la inchisoare și a

46 Pr. Teodor M. Popescu, Chipuri de mame cre știne în educa ția religioas ă, disponibil la
www.crestinortodox.ro , 23.07.2018

27
putut s ă-l al ăpteze, iar dupa aceea, când i s-a adus, bucuria de a-l vede a cu ea o f ăcea atât
de fericit ă, încât zicea c ă închisoarea i se pare un palat și că se sim țea acolo mai bine decât
oriunde.
Agathoniki, la Pergam, în persecu ția lui Deciu, însufle țit ă de curajul
episcopului Carpus și al diaconului Papylus, se declar ă și ea cre știn ă, gata s ă moara cu ei.
"Ai mil ă de copiii t ăi!" – striga mul țimea și proconsulul judecator. "Copiii mei? S ă aiba
Dumnezeu grij ă de ei!" – răspunde mama cre știn ă, care moare martir ă spre cinstea și
pilduirea lor. Crispina, patriciana, so ție și mam ă, moare de asemenea cu mare curaj, întru
edificarea copiilor ei, sub Diocletian. Amenin țat ă cu torturi ca s ă apostazieze, ea raspunde:
,,Orice s-ar întâmpla, prefer s ă suf ăr mai de grab ă pentru credin ța pe care o țin!" și Crispina
a st ăruit în credin ța ei pân ă la sfâr șit, binecuvântând pe Dumnezeu și mul țumindu-I pentru
moartea ei martiric ă.
Quartillosa, de și putea s ă r ămân ă liber ă dup ă moartea so țului și a fiului ei,
prefer ă închisoarea și moartea, împreun ă cu al ți cre știni, la Cartagina, sub Valerian.
"Incomparabila mam ă" a diaconului martir Flavianus, "o femeie care avea credi n ța
patriarhilor", a avut t ăria sufleteasc ă de a-și înso ți în tot timpul judec ării, tortur ării și mor ții
pe fiul condamnat, cu dorin ța de a-l vedea murind martir pentru Hristos. Prietenii lui și
mul țimea cereau gra țierea lui. Vrednica "fiic ă a lui Avraam", care era mama lui, dorea
dimpotriv ă, s ă-l vad ă martir. "O, mam ă credincioas ă și devotat ă lui Dumnezeu! O, mam ă
vrednic ă de a fi socotit ă printre modelele trecutului! O, mam ă admirabil ă, ca mama
Macabeilor! Ce importan ță are num ărul copiilor? N-a jertfit și ea toat ă iubirea ei
Domnului, oferindu-l pe fiul s ău unic?" Cu asemenea cuvinte lauda autorul actului martiric
pe aceast ă mam ă cre știn ă cu suflet de erou. Cât ă deosebire între tat ăl pagân al Perpetuei,
care se repede asupra fiicei arestate ca s ă-i scoat ă ochii și care încearc ă prin alte mijloace
înc ă s-o abat ă de pe drumul martiriului, socotindu-l ru șinos pentru casa lui, și
"incomparabila mama" cu nume necunoscut a diaconului Flavianus, "a c ărei dorin ță era de
a vedea pe fiul ei murind" și pe care "întârzierea mor ții o cufunda într-o durere
glorioas ă’’. 47
Maria, mama martirului Marianus, e fericit ă de moartea fiului ei, fericit ă și ea,
ca mama Macabeilor, de fericirea fiului ei mântuit prin mar tiriu și mândr ă de a fi avut un
asemenea fiu.

47 Idem 40

28
La marea școal ă a martiriului s-au format mamele și educatoarele primelor
secole cre știne. Familiile p ăstrau sfintele amintiri ale muceniciei, și martirul nu era doar un
chip de erou, el era împodobit cu toate virtu țile și harurile, model de pietate, de dragoste,
de bun ătate, de omenie, de cur ăție, de r ăbdare, de spirit de sacrificiu: tipul cre știnului
des ăvâr șit. Citirea actelor martirice la cult f ăceau din pilda lui o mare lec ție de credin ță
cre știn ă pentru to ți. Aceast ă pedagogie pe exemple de sfin ți martiri, pe virtu ți evanghelice,
pe jertfe de sânge, a fost cea mai reu șit ă.
Pedagogia lor era lege moral ă a cre știnismului, izvorul acesteia era voia lui
Dumnezeu, principiu educativ indiscutabil, neschimbabil, ve șnic și fericit, ca Dumnezeu
Însusi. Puterea și autoritatea lor erau cea a exemplului personal, a faptei. Sfin ții cre știni
sunt de regul ă copiii și ucenicii unor mame sfinte, femei pioase și virtuoase, modele de
în țelepciune, de castitate, de caritate, de bun ătate cre știn ă.
Nu este o întâmplare c ă în familia Sfântului Vasile cel Mare, care a dat
Bisericii mai mul ți sfin ți, femeile țin un loc de seama. ,,Bunica Macrina suferise împreun ă
cu ai s ăi șapte ani de pribegie prin p ăduri, în vremea persecu țiilor lui Diocle țian, Galeriu și
Maximian Daia. Batrâna cunoscuse și ascultase pe Sfântul Grigorie Taumaturgul, ale c ărui
înv ăță turi o impresionaser ă mult și i se tip ăriser ă în minte.’’ 48 Sfântul Vasile marturise ște
că amintirile și povestirile ei au l ăsat asupra lui o impresie ne ștears ă. Ea a fost astfel primul
lui educator cre știn. ,,Emmilia, mama Sfântului Vasile, era fiica unui ma rtir. Macrina, sora
lui, o fiin ță virtuoas ă și în țeleapt ă, a avut un rol foarte însemnat în via ță și cariera lui.
Influen ța acestor femei sfinte, bunica, mama și sora, a fost f ără îndoial ă hot ărâtoare pentru
formarea și orientarea vie ții suflete ști a lui Vasile cel Mare, unul din cei mai straluci ți
ierarhi ai Bisericii’’ 49 .
Familia întreag ă era un focar de credin ță și un c ămin al virtu ții. Copiii. zece la
num ăr, se întreceau în fapte bune. Pe unul din fra ți, Petru, Macrina l-a adoptat și l-a instruit
cu ajutorul Sfintei Scripturi și al cuno știn țelor ei religioase. Dup ă pierderea logodnicul, ea
s-a devotat cre șterii copiilor, era cea mai mare între cele cinci fete, ajutând-o pe mama sa,
rămas ă v ăduv ă dup ă moartea timpurie a so țului. Dup ă ce copiii s-au m ărit, ea s-a retras
impreun ă cu mama și cu un num ăr de servitoare pe una din propriet ățile familiei, unde au
înfiin țat o mănăstire, la care au venit apoi și alte femei din familiile bune din Pont și din
Capadocia. Prezen ța acestor femei în familia și în educa ția Sfântului Vasile a fost o mare
binecuvantare pentru Biseric ă și pentru societate.

48 Via ța Sf. Cuv. Macrina, disponibil la www.doxologia.ro, 20.07.2018
49 Vie țile sfin ților, Ed. Episcopiei Romanului, vol. XI, p.208

29
,,În acela și timp, virtu țile familiale înfloresc și rodesc credin ța în casa
episcopului Grigore de Nazianz, unde str ălucesc de asemenea calit ățile unei femei sfinte.
Nona, so ția lui, fiica și nepoat ă de cre știn, a convertit la cre știnism și a influen țat mult pe
sotul ei. Copiii lor târzii sunt: Grigore Teologul, Chesarie și Gorgonia, educa ți cre știne ște
în cas ă’’ 50 . Casa p ărinteasc ă era cea mai bun ă școal ă și mama cel mai bun educator.
Un alt exemplu din Antiohia, de drag oste și grij ă pentru copilul ei, este
Anthuza, mama Sfântului Ioan Gura de Aur. ,,V ăduv ă la douazeci de ani, s-a devotat
întreaga via ță cresterii copilului, din care a f ăcut un mare model de virtute cre știn ă. Rolul
Anthusei în formarea marelui om și sfânt ierarh este primordial și mult mai mare decât al
oric ărui profesor’’ 51 . Când o mam ă î și iube ște și î și cre ște copilul ca o cre știn ă, cu sim țul
răspunderii pentru via ța și pentru mântuirea lui, urm ărind s ă fac ă din el nu doar un om de
carier ă lumeasc ă obi șnuit ă, ci un om întreg, mare la suflet, înzestrat cu calit ăți morale,
bine-pl ăcut lui Dumnezeu, ea g ăse ște puterea și mijlocul de a rev ărsa inima sa în inima lui,
de a trece gândurile, sentimentele, dorin țele sale în ale copilului, de a-l îndruma pe calea
binelui și a virtu ților.
Un alt exemplu de mam ă educatoare este Monica. Sfânta monica este
sorb ătorit ă de Biserica noastr ă pe 4 mai. So ție de p ăgân convertit târziu, dorea împreun ă cu
el s ă preg ăteasc ă pe fiul lor mai mare pentru o carier ă str ălucit ă. B ăiatul avea întradev ăr
calit ăți intelectuale excep ționale, și dorin ța ferici ților lui p ărin ți de a-l vedea mare retor
devenea cu atât mai mult o ambi ție. Trimis la studii în mai multe ora șe, foarte tân ărul
Augustin aluneca u șor spre pl ăcerile sim țurilor. La optsprezece ani era tat ă nelegitim, și
leg ăturile lui cu o femeie, apoi cu alta, au durat mul ți ani. Pentru religia mamei lui, cre știn ă
zeloas ă, el avea înc ă dispre ț. ,,De la p ăcat ajunge la erezie, devine maniheu, du șman al
Bisericii în care trebuia s ă se mântuiasc ă. St ăruie în ambele c ăderi, trupeasc ă și sufleteasc ă,
spre marea durere și nelini ște a mamei, consumat ă zi și noapte de grija pierderii lui.’’ 52
Șaisprezece ani a durat aceast ă tortur ă a Monic ăi. Via ța ei era numai lacrimi, rug ăciuni și
rug ămin ți pentru Augustin, la Dumnezeu, pe lâng ă Augustin însu și și pe lâng ă oricine
credea c ă poate s-o ajute ca s ă-l îndrepte și redobândeasc ă. Fiul cel ratacit a m ărturisit mai
târziu c ă Monica plângea pentru c ăderea lui în erezie mai mult decât plâng mamele pentru
moartea copiilor lor. ,, "Este imposibil s ă se piard ă fiul atâtor lacrimi!" – a mângaiat-o, în
neputința de a face mai mult, Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului, rugat s ă o ajute ca

50 Sf. Nona o mam ă de Sfin ți a lui Dumezeu, disponibil la www.doxologia.ro , 20.07.2018
51 Via ța Sf. Antuza, disponibil la www.doxologia.ro , 20.07.2018
52 David și Mary Ford, Căsătoria calea spre sfin țenie. Vie țile Sfin ților c ăsători ți, trad. Din lb. englez ă de
Constantin F ăge țan și Florin Caragiu, Ed. Sophia, Buc., 2013, p.302

30
să-l mântuiasc ă, și l-a mântuit. În rug ăciuni și lacrimi, sfânta mam ă și-a c ăutat și urm ărit cu
pa șii și cu inima pe fiul r ătăcit, la Cartagina, la Roma, la Mediolanum, unde îl purtau
studiile, cariera și pl ăcerile lui. Inima ei duioas ă de mam ă a biruit și a cucerit în cele din
urma inima lui învârto șata de tân ăr emancipat. Cre știn ătatea câ știga prin aceasta pe cel mai
mare teolog în Apus și p ărinte bisericesc, pe episcopul de Hippo Regius, o minte și un
suflet de om mare, cum prea pu ține au fost pân ă acum.’’ 53
O mam ă care a trebuit s ă colinde lumea în c ăutarea fiului risipitor nu putea
să moar ă acas ă, unde dorise și rânduise loc de veci al ături de so țul ei. Ea a adormit pe
drumul de întoarcere, la Osia, însotindu- și spre Africa pe fiul ren ăscut, cu singura
rug ăminte de a o pomeni la altar, înaintea Domnului, împreun ă cu cel ălalt fiu al ei.
Mântuind pe Augustin, Monica mântui pe t o ți cei care au fost apoi mântui ți
de el. El se na ștea a doua oara din lacrimile și rug ăciunile mamei, se na ștea din inima ei
pentru ve șnicie, cum zice el, dupa ce se n ăscuse mai întâi din trupul s ău pentru via ța
aceasta. La cei cincizeci și șase de ani ai mamei, Augustin avea treizeci și trei. Câte mame
n-ar fi pierdut pân ă la aceast ă vârst ă n ădejdea de a întoarce la calea cea bun ă un fiu de
doua ori r ătăcit? Pedagogia cre știn ă a Monic ăi, pedagogia credin ței, a dragostei, a n ădejdii
și a r ăbd ării a biruit natura tare, dur ă, a biruit lumea din afar ă prin inima ei de mam ă
cre știn ă. Durerea și bucuria ei pentru Augustin este o mare experien ță pedagogic ă, cum nu
se cunoa ște niciuna dincolo de domeniul Bisericii.
Părin ții au datoria de a educa copiii preg ătindu-i pentru libertatea
con știentiz ării de sine în Hristos. Sarcina noastr ă principal ă este cea de a-i înv ăța pe copii
să comunice în mod corect cu Dumnezeul Cel Viu, s ă le povestim despre Jertfa
răscump ărătoare a lui Hristos în a șa fel încât aceast ă povestire s ă se întip ăreasc ă în inima
lor, nu numai în minte, s ă le d ăm concep țiile corecte despre via ța duhovniceasc ă, s ă facem
din ei ni ște împlinitori ai poruncilor lui Dumnezeu. Nu trebuie s ă le povestim copiilor
despre credin ță , ci trebuie, mai întâi de toate, s ă manifest ăm aceast ă credin ță . Părin ții sunt
primul exemplu de la care copilul înva ță credin ța și cum s ă-și manifeste dragostea pentru
Dumnezeu.
,,P ărin ții care nu se îngrijesc de buna cre ștere a copiilor lor sunt mai r ăi chiar
decât uciga șii de prunci; pentru c ă primii omoar ă sufletul nepieritor, iar ultimii doar trupul
muritor’’ 54 .

53 Idem 45
54 Sf. Ioan Gur ă de Aur, ,,Problemele vie ții’’ , trad. de Cristian Sp ătărelu și Daniel Filioreanu,
Ed.Ecumeni ța,Gala ți, p.125

31
Putem s ă spunem, că în multe privin țe copiii sunt mai buni ca noi. Trebuie s ă
înv ăță m de la copii simplitatea, lipsa de pref ăcătorie, naturalul. Ei în țeleg mai bine anumite
lucruri, chiar și dintre cele duhovnice ști, decât noi, care suntem împov ăra ți cu multe
păcate. Trebuie s ă în țelegem c ă dac ă vrem s ă-i înv ăță m ceva trebuie s ă ne mi șcăm noi
în șine pe calea dezvolt ării și des ăvâr șirii de sine duhovnice ști, s ă fim nevoitori, chiar dac ă
suntem p ăcăto și. Comunicarea cu copiii, care sunt ni ște fiin țe atât de deosebite, este
aduc ătoare de bucurie din care putem înv ăța câte ceva și noi. Trebuie s ă-l familiariz ăm pe
copil cu obiceiurile și ritualurile biserice ști. Acest lucru poate fi f ăcut și acas ă: când se
sfin țește casa, de Boboteaz ă s ă lu ăm aghiazm ă și s ă stropim casa împreun ă cu copilul
nostrum. Participând la acestea, el va în țelege c ă slujbele biserice ști sunt frumoase și pline
de bucurie, c ă în ele sunt multe lucruri importante și de folos. Dac ă noi în șine înc ălc ăm
legea lui Dumnezeu, care spune c ă trebuie s ă ne facem treburile în șase zile ele s ăpt ămânii,
iar cea de-a șaptea zi s ă o închin ăm Domnului Dumnezeu, dac ă via ța familiei noastre nu se
supune ritmului l ăsat de Dumnezeu, copilului îi va fi greu s ă se țin ă de biseric ă, fiindc ă
atunci când este înc ălcat ritmul acesta, atunci el vede c ă admitem ca duminica s ă nu
mergem la biseric ă, s ă ne ocup ăm cu alte lucruri, s ă lucr ăm, s ă dormim mai mult, s ă facem
mai știu eu ce, iar biserica nu este ceva deloc obligatoriu, el î și va însu și cu mare u șurin ță
aceast ă perspectiv ă și atunci slujbele vor înceta la un moment dat s ă mai fie interesante.
Nu se poate s ă-l înv ăță m pe copil credin ța în Dumnezeu f ără s ă-l înv ăță m
dragostea de aproapele. Aceasta trebuie s ă decurg ă din prima sarcin ă și s ă fie neap ărat
legat ă de ea. Important pentru noi este s ă-l înv ăță m pe copil credin ța, s ă-l înv ăță m
comunicarea cu Dumnezeu, îns ă nu putem face asta f ără s ă-l înv ăță m s ă-i iubeasc ă pe
ceilal ți oameni. Însemn ătatea principal ă o are pentru copii rela ția dintre p ărin ți, atitudinea
mamei fa ță de tat ă și a tat ălui fa ță de mam ă î și pune amprenta asupra copilului. Pân ă la
urm ă, el proiecteaz ă asupra sa atitudinea noastr ă fa ță de proprii p ărin ți, fa ță de bunicii lor.
Lucrul principal pe care și-l însu șește copilul este via ța.
,,În lumea contemporan ă poate s ă-și p ăstreze credin ța doar omul liber, omul care
intr ă în aceast ă lume cu o percep ție neviciat ă asupra ei, care se con știentizeaz ă pe sine
însu și ca o persoan ă liber ă în Hristos. Despre aceast ă libertate vorbe ște Apostolul Pavel,
aceast ă libertate suntem chema ți s ă o cultiv ăm în copii no ștri. Și dac ă vom reu și s ă cre ștem
din copii no ștri ni ște oameni liberi, ei, intrând în lume, nu vor fi frân ți de ea, ci o vor
transfigura’’ 55 .

55 Educarea copilului, Sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodoc și, trad. din lb. rus ă de Adrian
Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucure ști, 2013, p.61

32
Când vorbim despre educa ția ortodox ă apel ăm, bineîn țeles, la experien ța
Bisericii noastre care Îl are cap pe Hristos.
,, Hristos le-a ar ătat în Sine, adic ă S-a f ăcut pe Sine Însu și singurul criteriu al
familiei și al școlii, și s ă în țelegem c ă pentru noi Biserica este Familie și Școal ă’’ 56 .
Biserica, în în țelepciuneasa, în țelege c ă un copil are alte no țiuni despre p ăcat și
alt ă m ăsur ă a îndrept ării, și pân ă la 7 ani nu-i spovede ște pe copii, și asta nu fiindc ă nu ar fi
păcătos copilul, ci fiindc ă el nu poate s ă se poc ăiasc ă, întrucât poc ăin ța este o prefacere a
min ții, o înnoire a vie ții, iar copilul nu e în stare înc ă s ă-și schimbe mintea prin Taina
Poc ăin ței, ci poate s ă fac ă asta numai prin educa ția noastr ă p ărinteasc ă.
Copilul este o personalitate aparte, unic ă și irepetabil ă, și trebuie educat în mod
corespunz ător, în duhul libert ății și al dragostei pentru c ă el, nu apar ține p ărin ților, el
apar ține lui Dumnezeu. Educând copilul, trebuie s ă ținem minte întotdeauna c ă înaintea
noastr ă se afl ă chipul și asem ănarea lui Dumnezeu. Atât când îl pedepsim, cât și când îl
lăud ăm, trebuie s ă ținem minte acest lucru, și s ă nu-l înjosim, s ă nu-l jicnim, s ă nu-l
provoc ăm, s ă nu ne batem joc de el, ci s ă avem dragoste, r ăbdare, blânde țe, smerenie,
tandre țe.
În Ortodoxie, avem condi ții mai bune pentru educarea copilului, c ăci Îl avem
pe Dumnezeu, avem absolutul, avem adev ărul. Un copil poate fi educat normal numai într-
o familie credincioas ă sau care cel pu țin tinde c ătre credin ță , fiindc ă nici psihologii, nici
medicii, nici pedagogii plini de diplome nu pot s ă educe în copil duhul bun ătății, al iubirii,
al cur ăției, al smereniei, al milostivirii. Cele mai înalte ca lit ăți sunt educate doar de c ătre
Biseric ă.
Dac ă bazele educa ției copiilor sun temeinice, dac ă sunt educa ți în bunele
obiceiuri, greu î și vor schimba purtarea când vor cre ște. ,,Sufletul copilului este ca pânza
alb ă și curat ă care, dac ă o vopsim în vreo culoare, se vopse ște atât de bine încât, ori de câte
ori vom vrea s ă o revopsim, mereu se va observa culoarea de la început. A șa sunt și copiii.
Când se obi șnuiesc cu binele, greu se mai schimb ă’’ 57 .

56 Idem 33, p.65

57 Sf. Ioan Gur ă de Aur, ,,Problemele vie ții’’ , trad. de Cristian Sp ătărelu și Daniel Filioreanu,
Ed.Ecumeni ța,Gala ți, p.124

33
Cap. 3 – Criza familiei ast ăzi

Criz ă financiar ă nu este singura criz ă prin care trece societatea actual ă, ci și
prin una a familiei, în care via ța spiritual ă a acesteia și valorile ei morale au fost l ăsate în
plan secund, locul lor fiind luat de un nou sistem de valori, cel m odern, bazat mai mult pe
material. Astfel se face c ă tinerii se c ăsătoresc mai târziu, a crescut num ărul divor țurilor, al
abandonurilor și al delincven ței juvenile. ,,Biserica ajut ă la înt ărirea familiei și
con știentizarea rolului ei în societate prin rug ăciunile ei, prin sf ătuirea pastoral ă. Educarea
și formarea tinerilor înseamn ă și preg ătirea lor pentru o via ță de familie fireasc ă’’ 58 .
Importan ța institu ției familiei este ar ătat ă în mai multe locuri din Sfânta
Scriptur ă, precum și de c ătre Sfin ții P ărin ți ai Bisericii. Prin Sfânta Tain ă a Cununiei cei
doi, bărbat și femeie, chiar dac ă din punct de vedere psihologic, exist ă ,, deosebiri
fundamentale între cele dou ă genuri’’ 59 , ,,alc ătuiesc umanitatea complet ă’’ 60 . Cuviosul
Paisie Aghioritul îl sf ătuie ște pe un tân ăr s ă-și g ăseasc ă o fat ă cuminte și lini știt ă deoarece
,, pe fiecare îl odihne ște un alt caracter’’. 61 Numai c ă evolu ția societ ății omene ști,
schimb ările sociale, culturale și de mentalitate au angrenat în mecanismul lor și institu ția
familiei, omul zilelor noastre, omul modern, schimbându- și atitudinea fa ță de familie, în
general și c ăsătorie, în special. Omul modern a devenit un om care vrea s ă î și tr ăiasc ă
via ța, un om liber și, prin urmare, fundamentele ce st ăteau odinioar ă la baza societ ății,
printre care se num ără familia, sunt considerate acum învechite. De aici avem num ărul tot
mai mare de cupluri care tr ăiesc în concubinaj și care fac copii f ără s ă fie c ăsători ți. Cei
mai mul ți v ăd în c ăsătorie o simpl ă formalitate, și nu adev ărata dimensiune sacr ă a
acesteia. Exemplele de vedete care î și schimb ă partenerii, prezentate obsesiv de televiziuni,
sunt preluate, din p ăcate, cu foarte mare u șurin ță de privitori și considerate repere pentru
propria via ță . Taina c ăsătoriei este tot mai des l ăsat ă în plan secund, primând rela țiile de
concubinaj sau a șa-numitele c ăsătorii de prob ă. Mai mult decât atât, sub pretextul libert ății
și al respect ării acesteia, unele cupluri renun ță inclusiv la fidelitate, având o rela ție
deschis ă, atât so țul, cât și so ția fiind liberi s ă se întâlneasc ă și cu alte persoane. Din p ăcate
aceast ă dorin ță de libertate duce de multe ori la o singur ătate mai pu țin con știentizat ă la

58 Pr. Prof. dr. Ioan C. Te șu, Familia contemporan ă între ideal și criz ă, Ed. Doxalogia, Ia și, 2011, p. 135
59 I. Mitrofan, N. Mitrofan, Elemente de psihologie a cuplului, Casa de Editur ă și Pres ă Șansa S.R.L., Buc.,
1991, p. 54
60 Pr. Dr. Vasile Gavril ă, Cununia via ța întru Împ ărăție, Ed. Funda ția,,Tradi ția Româneasc ă’’, Buc., 2004, p.
279
61 Cuv. Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști.IV. Via ța de familie, trad. din lb. greac ă de Ieroschim. Ștefan
Nu țescu, Schitul Lacul-Sf. Munte Athos, Ed. Evanghelis mos, Buc., 2003, p.37

34
suferin ță interioar ă, dup ă cum spune Paul Evdochimov: ,,nu exist ă decât o suferin ță , aceea
de a fi singur’’ 62 . Acestor cauze ale degrad ării familiei și vie ții de cuplu în general se
adaug ă ,,urbanizarea și individualizarea, secularizarea vie ții de familie, stilul libertin
promovat la rang de virtute, precum și o serie de factori, cum ar fi șomajul, violen ța
domestic ă, alcoolismul, drogurile și plecarea la munc ă în str ăin ătate a unuia dintre so ți’’ 63 .
O alt ă cauz ă important ă ce a împins familia spre criz ă este și importul masiv de mentalit ăți
așa-zis democratice, practicate în unele ță ri, legalizarea avorturilor sau c ăsătoriile între
persoanele de acela și sex. Putem spune c ă ,,familia nu mai exist ă’’ 64 .
Libertatea gre șit în țeleas ă, o cauz ă a crizei. O amploare deosebit ă a cunoscut
criza familiei dup ă apari ția mi șcărilor feministe, prin care a fost recunoscut ă egalitatea de
drepturi între b ărba ți și femei. Pe de o parte, din cauza în țelegerii gre șite a acestor drepturi,
acum fiind promovat tot mai intens dreptul la autodeterminare și asupra propriului corp,
respectiv dreptul femeilor de a face avort. Pe de alt ă parte, criza familiei a fost amplificat ă
și de reac țiile ap ărute la drepturile solicitate de femei, crescând cazurile de violen ță
domestic ă.
Ast ăzi în țelesul libert ății a fost denaturant și implic ă de mult timp deja
semnifica ții mai pu țin cre știne, care duce spre libertatea în p ăcat, de a face lucruri josnice
și nenaturale, și nu libertatea ca deschidere a sufletului uman spre ve șnicie, iar nu
deprindere a acestuia de instinct și de mediul social, exterior. În țelegere corect ă a libert ății
s-a pirdut, și, ast ăzi, prin libertate se în țelege întâi de toate libertinajul, posibilitatea de a
face ce vrei. Dincolo de semnifica ția aparent ă, este o întoaecere la sclavie, supunerea fa ță
de instincte.
Pe plan na țional, criza familiei a luat amploare dup ă 1989, ca un efect al
libert ății prost în țelese de români. Sub larga umbrel ă a libert ății au ap ărut comportamente
deviante promovate și amplificate de-a lungul anilor, comportamente copiate în spec ial de
la ță rile civilizate. Omul are anumite nevoi iar ,,cele mai î nalte dintre trebuin țe sunt cele de
autorealizare’’ 65 . Acestor cauze se adaug ă situa ția material ă în general precar ă ce a avut ca
efect sc ăderea natalit ății, cre șterea ratei divor țurilor și a abandonurilor sau cre șterea
num ărului celor pleca ți la munc ă în str ăin ătate.

62 Paul Evdochimov, Taina iubirii. Sfin țirea unirii conjugale în lumina tradi ției ortodoxe, edi ția a II-a
revizuit ă, trad. Gabriela Moldoveanu, Asocia ția filantropic ă medical cre știn ă Christiana, Buc., 1999, p.127
63 Pr. Prof. dr. Ioan C. Te șu, Familia cre știn ă, școal ă a iubirii și des ăvâr șirii, Ed.Doxologia, Ia și, 2011, p.
198
64 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, Incursiuni în psihosociologie și psihosociologia familiei, Ed. P ress
Mihaela S.R.L., Buc., 1998, p.38
65 N. Mitrofan, Dragoste și căsătorie, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc. 1984, p. 45

35
Din familia cre știn ă tradi țional ă au r ămas de multe ori doar amintiri despre care
ne povestesc vârstnicii sau citim din c ărți. Cel mai bun exemplu de diferen ță dintre familia
tradi țional ă și cea din zilele noastre este unul din via ța cotidian ă, respectiv servitul mesei.
,,Ast ăzi fiecare m ănânc ă pe fug ă, în fa ța televizorului, unii în buc ătărie, al ții în sufragerie.
Înainte îns ă, toat ă lumea se aduna în mijlocul mesei, lucru care sporea coeziune a, fiecare
văzându-l pe cel ălalt, iar capul familiei lua pâinea, o frângea și o împ ărțea și apoi
mâncau’’ 66 . O alt ă diferen ță este cea legat ă de respect; capul familiei, fie c ă era tat ăl, fie c ă
era bunicul, devenea o autoritate deoarece era cel cu experien ță mai mare, lucru care ast ăzi
nu se mai întâmpl ă.
Cea mai mare problem este lipsa de repere morale și spirituale. Sociologii sunt
de p ărere c ă exist ă mai multe forme de criz ă cu manifest ări și consecin țe diferite. Criza
familial ă reprezint ă orice situa ție care induce apari ția stresului, a tensiunilor între membrii
ei, amenin țând convie țuirea familial ă sau având ca rezultat ruperea ei. Crizele familiale
depind de tipul de familie, de stabilitatea și resursele emo ționale și financiare. Omul de
ast ăzi nu mai are o orientare spre valorile ce dau stabilitat e familiei. Societatea omeneasc ă
s-a schimbat, și-a schimbat structurile, politicile pentru familie și educa ție și toate acestea
au afectat via ța și dimensiunea a familiei. Dac ă este s ă vorbim despre rezolvarea
problemei, cred c ă în primul rând trebuie schimbate politicile fa ță de familie și educarea
tinerei genera ții. Este sigurul lucru care poate duce spre salvarea de la aceast ă dec ădere a
familiei și a individului.
În România, criza familiei se manifest ă în primul rând prin amânarea
căsătoriei, ca o faz ă ini țial ă, apoi prin abandonul copiilor și cel al p ărin ților, în num ărul
mare de avorturi și chiar prin cre ștere a num ărului divor țurilor, cre șterea violen ței în
familie și cre șterea delincven ței juvenile. Se observ ă ,, o dorin ță și un dor infinit, dar fals
de satisfacere a tuturor poftelor p ătima șe, spre fericirea personal ă’’ 67 . Sintetizând, am putea
spune c ă problemele cu care se confrunt ă ast ăzi familia cre știn ă sunt sl ăbirea vie ții
spirituale în familie, s ărăcia și șomajul, dorin ța de câ știg material imediat și cu orice pre ț,
alcoolismul și drogurile, concubinajul și c ăsătoriile de prob ă, infidelitatea conjugal ă. De
asemenea, lipsa unei educa ții corespunz ătoare a copiilor, plecarea la lucru în str ăin ătate a
unuia sau a ambilor so ți, avorturile și disensiunile în familie, literatura și filmele porno sau
ofensiva public ă a unor manifest ări sexuale contrare familiei tradi ționale.

66 Pr. Prof. dr. Viorel Sava, Pr. Lect. Dr. Ilie Melni ciuc-Puică, Familia în societatea contemporană, Ed.
Doxologia, Iași, 2011, p. 276
67 Pr. Ioan C. Teșu, Virtuțile creștine, cărări spre fericirea veșnică , Tinitas, 2001, p. 254

36
Un aspect important al crizei familiei se r ăsfrânge asupra copiilor și asupra
educa ției lor și pleac ă de la libertatea acordat ă de p ărin ți. Copiii sunt l ăsa ți s ă fac ă ce vor,
iar copilul nu alege de fiecare dat ă ceea ce îi este folositor. Problemele încep de la vârs te
fragede când sunt l ăsa ți în fa ța televizorului sau a calculatorului, pentru c ă stau cumin ți și
nu deranjeaz ă. Numai c ă acei copii nu primesc educa ția necesar ă, ei preluând exemplele
negative pe care le transpun apoi în via ța de zi cu zi. Apoi, la vârsta adolescen ței sunt l ăsa ți
iar ăș i s ă fac ă ce vor, pentru c ă sunt tineri și trebuie s ă se distreze, alunecând u șor spre
panta alcoolului sau chiar a drogurilor. Aceast ă problem ă a educa ției copiilor a fost
sesizat ă de Biseric ă, care se implic ă pentru rezolvarea ei.
Una dintre cele mai mari probleme este modul în care se impl ic ă familia în
educarea copiilor, felul concret în care î și educ ă copiii. Și a ș face dou ă preciz ări, anume c ă
unii p ărin ți, din prea mult ă dragoste fa ță de copii, îi las ă s ă fac ă ce vor, le dau libertate
deplin ă, iar cealalt ă categorie, și cred c ă sunt mul ți în zilele noastre, din cauza situa ției
financiare și neîncrederii în Dumnezeu, nu se implic ă deloc în educarea copiilor. Le dau
via ță și îi las ă în pace, nedându-le un exemplu pozitiv, cre știnesc, pe care s ă îl urmeze. În
ceea ce prive ște remediile, cred în primul rând c ă este nevoie ca fiecare familie s ă aib ă un
duhovnic la care s ă mearg ă împreun ă și s ă se spovedeasc ă, s ă primeasc ă sfaturi și s ă le
urmeze.
O problem ă foarte grav ă este cea a moralit ății și a devia țiilor ce pornesc din
neîn țelegerea valorilor morale. Familia a devenit mai pu țin moral ă, sistemul de valori la
care ne referim fiind unul modern, de regul ă dup ă modelul filmelor americane, unde
libertinajul este prezentat ca natur ă proprie a omului. În plus, omul modern se
exteriorizeaz ă ostentativ, ar ătând c ă exist ă și cere s ă fie l ăsat în pace, chiar dac ă el este cel
care agaseaz ă prin comportamentul s ău pe ceilal ți. Iar în aceast ă categorie sunt incluse
minorit ățile sexuale care vor s ă ias ă tot mai mult în eviden ță , în special prin parade, pentru
a cere nediscriminare, de și mai degrab ă discrimineaz ă ei prin manifest ările lor decât sunt ei
victime ale discrimin ării. Se observ ă mai mult o ,, alipire a omului de propria sa
individualitate, de un eu închis în sine însu și, opac ă, care-l exclude cu totul pe Dumnezeu,
lipsit astfel de realitate și de adev ărata dragoste’’ 68 .
Atitudinea românilor fa ță de familie este diferit ă, fiecare având propria viziune
despre ea. Totu și, aproape to ți vedem familia drept o institu ție sacr ă, un loc de unde ai de

68 Jean- Cloud Larchet, Terapeutica bolilor spirituale . , în române ște de Marinela Bojin, Ed. Sophia, Buc.,
2001, p. 605

37
înv ățat și unde î ți rezolvi problemele. ,,Indiferent de evolu ția societ ății, familia trebuie s ă
rămân ă acela și spa țiu sacru, ale c ărui valori nu trebuie modificate’’ 69 .
Odat ă cu trecerea timpului, nimic nu mai este cum a fost odat ă. La fel se poate
spune și despre familie și rela țiile din interior. Cu toate acestea, îns ă, trebuie ca unele
lucruri s ă r ămân ă nealterate peste timp, cum ar fi credin ța, familia cu respectul și fidelitatea
reciproc ă, precum și încrederea în cel ălalt.
Alergând de multe ori de diminea ța, devreme, și pân ă seara, târziu, educa ția se
transform ă în câteva minute de dialog cu ace știa, în care îns ă nu exist ă timpul necesar
pentru ca ei s ă î și poat ă deschide real sufletul și s ă primeasc ă sprijinul pe care îl a șteapt ă și
pe care și l-ar fi dorit din partea p ărinților, precum și la procurarea, cu efort, a celor strict
materiale: hran ă, îmbr ăcăminte, înc ălță minte, rechizite. Grija fa ță de educarea sufletului
copilului este subordonat ă procur ării de cele materiale, astfel încât adeseori p ărin ții devin
mai str ăini copiilor decât str ăinii. Tragedia multora dintre p ărin ții de ast ăzi este aceea c ă,
din cauza unei lumi și a unei societ ăți convulsionate, care îi împinge la munc ă și efort în
afara c ăminului, pierd din vedere copii. Omul de ast ăzi alearg ă s ă-și p ăstreze un serviciu,
de pe urma c ăruia s ă-și poat ă achita credite, rate și dobânzi, s ă î și pl ăteasc ă datorii și
debite, s ă pun ă pe mas ă un strict necesar, s ă ofere familiei un minimum de confort, adic ă
se concentreaz ă asupra unor investi ții cu profit imediat, dar pierde din vedere investi ția cea
mai important ă a vie ții sale, copii, iar când ajunge s ă con știentizeze aceasta este, de cele
mai multe ori, prea târziu, atunci când copii s-ar putea s ă fie departe, atât fizic, cât și
spiritual de p ărin ții lor.
Via ța unei familii se desf ățoar ă pe plan fizic, concret, și pe plan spiritual sau
duhovnicesc, ,, mai mult chiar, tot tr ăind împreun ă, partenerii ajung în mod spontan s ă
semene între ei’’ 70 . Este posibil ca familia s ă dobândeasc ă o deplin ă împlinire în prima
ordine a existen ței sale, cea material ă, pragmatic ă, prin dobândirea de bunuri, func ții,
demnit ăți. Dac ă îns ă nu a acumulat și în planul tainic al vie ții spirituale, nu se va putea
bucura niciodat ă deplin de cele dintâi, dup ă cum, în mod contrar, atunci când exist ă
împlinire în universul spiritual al familiei, acesta este capabil ă s ă suplineasc ă chiar și lipsa
deplin ă a celor dintâi. În cadrul familiei trebuie s ă primeze dragostea și r ăbdarea. Oricâte
încerc ări ar exista, dac ă exist ă iubire între membrii familiei, acestea pot fi biruite cu
ușurin ță deoarece ,, pentru cel ce iube ște curat și adev ărat, persoana iubit ă este idealul

69 Pr. Prof. Ioan C. Te șu, Suferin țele familiei contemporane, din Ziarul ,,Lumina’’, disponibil la www. ziarul
lumina.ro, 25.07.2018
70 Dr. Gerard Leleu, Cum s ă fim ferici ți în cuplu. Între fidelitate și infidelitate., trad. din lb. francez ă de
Claudia Alecu , Ed. Trei, Buc., 2003, p.36

38
vie ții sale, chiar dac ă mai exist ă în sufletul acesteia h ăuri și întunecimi’’ 71 , iar ,, iubirea
transfigureaz ă întreaga lume a fiin ței iubite’’ 72 .
,,C ăsnicia nu închide u șa c ătre Împ ărăția cerurilor și poate s ă nu âmpiedice nici
des ăvâr șirea în duh. Problema nu st ă în rânduielile vie ții dinafar ă, ci în a șez ările suflete ști,
în sim ță mintele și n ăzuin țele l ăuntrice. Pe acestea s ă v ă gr ăbi ți a le s ădi așa cum trebuie în
inim ă. Citi ți Evanghelia și Apostolul, vede ți ce a șezare sufleteasc ă trebuie s ă aib ă cre știnul
și îngriji ți-vă s-o dobândi ți. Încetul cu încetul, vor veni toate cele de cuviin ță și se vor
așeza la locul lor. Lucrul de c ăpetenie e rug ăciunea. Ea este barometrul vie ții duhovnice ști.
Trebuie s ă fim neîncetat cu Domnul, c ăci f ără El nu vom avea nicio reu șit ă. Mântuirea
celui ce duce via ță de familie st ă în virtu țile de familist. Problema nu este s ă facem totul la
modul nemaipomenit, ci s ă facem tot ce ține de noi’’. 73

71 Pr. Ioan C. Te șu, Din iadul patimilor spre raiul virtu ților. Cuvinte de folos duhovnicesc din spiritualita tea
filocalic ă., Ed. Christiana, Buc., 2000, p. 154
72 Vasile Pavelcu, Din via ța sentimentelor , Ed. Enciclopedic ă Român ă, Buc., 1969, p. 82
73 Sf. Teofam Z ăvorâtul, Mântuirea în via ța de familie , trad din lb. rus ă de Adrian T ănăsescu-Vlas, Ed
Sophia, Buc, 2001, p 14.

39
Partea a II-a

Cercetarea pedagogic ă
Cap.1. Obiective, ipoteze, metode și mijloace de înv ățare

1.1. Stabilirea temei
Familia este celula vie ții pe p ămînt, cel dintâi asez ământ între Dumnezeu și
om, cea mai veche comunitate uman ă întemeiat ă de Tat ăl ceresc, dup ă modelul tainic al
Prea Sfintei Treimi.
Înv ăță tura cre știn ă, define ște familia ca fiind o comunitate de via ță și de
iubire. Ea este chemat ă s ă-și asume planul Lui Dumnezeu în condi țiile lumii noastre și s ă-l
realizeze.
Familia constituie mediul în care copil ul se na ște, tr ăie ște primii ani ai
existen ței sale, se dezvolt ă și se formeaz ă pentru via ță . Ea este mediul prielnic pentru
na șterea, dezvoltarea și des ăvâr șirea fiin ței umane. În organizarea sa proprie, ea ofer ă
garan ții de moralitate, este prima școal ă care preg ăte ște copilul pentru via ță , care îi
formeaz ă acestuia deprinderea de a se ruga, de a merge la biseric ă, de a se spovedi și
împ ărt ăș i.
Este important s ă cunoa ștem rolul important al familiei, al ături de școal ă și
societate în dezvoltarea comportamentului moral – religios al copilului.

1.2. Obiectivele lucr ării:

Să eviden țieze rolul familiei în educa ția religioas ă a copilului;

Să sublinieze importan ța form ării la elevi a deprinderilor morale;

Să identifice modalit ăți de formare și de dezvoltare a comportamentului
religios exemplar al elevilor;

Să stimulez interesul elevilor pentru ora de religie;

Identificarea tipurilor de familie în societatea actual ă;

Surprinderea implic ării familiei în formarea deprinderilor religioase la
copii.

40
1.3. Ipotezele:

Presupunem c ă pe m ăsur ă ce implicarea familiei în educa ția religioas ă a
copilului este mai mare cu atât vor fi formate deprinderi m orale valoroase;

Dac ă, în cadrul orei de religie folosesc metode activ-participa tive,
comportamentul moral-religios, precum și dorin ța de a înv ățare a elevilor se
vor dezvolta armonios;

1.4. Documentarea preliminar ă:

livreasc ă;

în școal ă, prin discu ții purtate cu subiec ții (în partea practic ă).

1.5. Universul cercet ării
Cercetarea va fi efectuat ă la Școala gimnazial ă ,,Mare șal Al. Averescu” din
Mun. Adjud, Jud. Vrancea pe un lot ce cuprinde 45 de elevi. Vor f i investigate dou ă clase,
a VI-a A cu un num ăr de 23 de elevi și clasa a VI-a B cu un num ăr de 22 de elevi. Cele
dou ă clase reprezint ă e șantioanele cercet ării. Clasa a VI-a A va fi esantionul experimental
iar clasa aVI-a B, e șantionul de control. E șantioanele selectate sunt omogene, dar diferi ți
din punct de vedere psihologic. Am ales vârsta de 12 ani deoa rece în aceast ă perioad ă a
preadolescen ței au loc diferite transform ări la nivelul psihicului unui copil, si de aceea,
ascultarea și urmarea unui exemplu în via ță sunt importante. Cercetarea pedeagogic ă s-a
desf ăș urat pe parcursul anului școlar 2017-2018.

1.6. Metodologia
Ca metode de cercetare voi folosi:

Chestionarul, conversa ția și observarea comportamentului religios ca
metode de analiz ă și prelucrare a datelor

Brainstorming-ul, ciorchinele, turul galeriei și, știu- vreau s ă știu-am înv ățat
ca metode analiz ă și interpretarea datelor.
Înainte de a vorbi despre metod ă consider c ă ar trebui amintite și principiile
dup ă care se orienteaz ă educa ția religioas ă.
Realizarea educa ției religioase presupune și urmarea unor principii ale
educa ției și folosirea metodologiei corespunz ătoare. În înv ăță mântul religios trebuie s ă se
țin ă seama și de principiile ce se potrivesc cu legile de dezvoltare a ra țiunii, voin ței și
sentimentului elevilor și cu structura con ținutului înv ăță rii. Principiile didactice și
catehetice aplicate educa ției religioase sunt urm ătoarele: principiul accesibili ății, principiul

41
intui ției, principiul sistematiz ării și continuit ății cuno știn țelor, principiul înv ăță rii active și
con știente, principiul însu șirii temeinice a cuno știn țelor, principiul asigur ării conexiunii
inverse, principiul motiva ției, principiul eclesiocentric și principiul hristocentric. Specifice
educa ției religioase sunt ultimile dou ă.
Principiul eclesiocentric cere ca profesorul de religie s ă transmit ă cuno știn țele
conform înv ăță turii bisericii noastre. În predarea cuno știn țelor profesorul trebuie s ă
prezinte elevilor înv ăță tura, astfel încât s ă le dezvolte sentimente de dragoste, respect și
admira ție fa ță de Biseric ă.
Principiul hristocentric orienteaz ă educa ția religioas ă în jurul persoanei
Domnului Iisus Hristos, ca Dumnezeu adev ărat.
Prin metod ă, se în țelege modul de cercetare, sistemul de reguli și principii de
cunoa ștere și de transformare a realit ății obiective.
Termenul metod ă deriv ă etimologic din dou ă cuvinte grece ști ,, odos’’ ce
înseamn ă cale și ,,metha’’ – spre, c ătre și are în țelesul de drum, cale, spre. În didactic ă,
metoda se refer ă la calea, ce este urmat ă pentru atingerea obiectivelor educa ționale.
Comparativ cu metodele de cercetare, metodele didactice re prezint ă o cale eficient ă de
organizare și desf ăș urare a pred ării și înv ăță rii și se coreleaz ă cu celelalte componente ale
instruirii.
Metoda este selec ționat ă de c ătre cadrul didactic și pus ă în aplicare în lec ții sau
activit ăți exta școlare cu ajutorul elevilor și în beneficiul acestora. Ea presupune, în toate
cazurile cooperarea între profesor și elevi și participarea acestora la c ăutarea solu țiilor.
Metoda poate fi folosit ă sub forma unor variante sau procedee selec ționate, combinate și
utilizate în func ție de nivelul și trebuin țele elevilor, în vederea asimil ării cuno știn țelor, a
tr ăirii valorilor, a stimul ării spiritului creativ. Utilizarea metodelor nu vizeaz ă numai
asimilarea cuno știn țelor, ele permi țând profesorului s ă se manifeste ca purt ător competent
al informa țiilor și ca organizator al proceselor de predare – înv ățare, el putând juca rolul de
animator, evaluator, ghid, predarea fiind un aspect al înv ăță rii.
,,Metoda are un caracter polifunc țional’’ 74 , deoarece poate participa simultan la
realizarea mai multor obiective instructiv-educative. Op țiunea profesorului pentru o
anumit ă metod ă de înv ăță mânt constituie o decizie destul de important ă. Alegerea unei
metode se face ținând cont de finalitatea educa ției, de con ținutul procesului instructiv, de

74 Constantin Cucoș, Pedagogie, ediția a II-a, rev. și adăug., Ed. Polirom, Iași, 2006, p.286

42
particularit ățile de vârst ă și de cele individuale ale elevilor, de natura mijloacelor de
înv ăță mânt, de experien ța didactic ă a profesorului.
Dup ă speciali știi în metodologia didactic ă, metodele de țin mai multe func ții:
 func ția cognitiv ă prin care elevul are acces spre cunoa șterea adev ărurilor și a
procedurilor de ac țiune, spre însu șirea informa țiilor. Pentru elev, metoda devine un
mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi.
 func ția formativ-educativ ă, metodele supunând exers ării și elabor ării diversele
func ții psihice și fizice ale elevilor, prin formarea de noi deprinderi intele ctuale și
structuri cognitive, a unor noi atitudini, sentimente, capacit ăți, comportamente, ele
fiind și un proces educativ.
 func ția instrumental ă sau opera țional ă, metoda servind drept tehnic ă de execu ție,
mijlocind atingerea obiectivelor instructiv-educative.
 func ția normativ ă sau de optimizare a ac țiunii, prin aceea c ă metoda arat ă cum
trebuie s ă se procedeze, cum s ă se predea și cum să se înve țe astfel încât s ă se
ob țin ă cele mai bune rezultate.
Metodele didactice au anumite caracteristici cum ar fi:
 sunt demersuri teoretico-ac ționale executive de predare-înv ățare care asigur ă
derularea și finalizarea eficient ă a procesului instructiv-educativ;
 sunt în acela și timp demersuri investigative, de cunoa ștere știin țific ă, de
documentare și experimental-aplicative contribuind la dezvoltarea teoriei și practicii
pedagogice;
 cuprind și dinamizeaz ă elemente pedagogice teoretice;
 se elaboreaz ă și implementeaz ă corelat cu gradul și profilul înv ăță mântului, cu
specificul disciplinei de înv ăță mânt, cu natura și specificul activit ăților didactice, cu
nivelul de preg ătire a celor care înva ță ;
 se elaboreaz ă și se aplic ă în strâns ă leg ătur ă cu celelalte componente ale procesului
de înv ăță mânt;
 se elaboreaz ă și se aplic ă în func ție de particularit ățile de vârst ă și individuale ale
agen ților actului padagogic;
 contribuie la realizarea obiectivelor didactice;
 au caracter dinamic, anume, sunt deschise la nou și la perfec țion ări;
 contribuie la realizarea eficient ă a pred ării-înv ăță rii, unele servesc mai mult muncii
profesorului, în predare, altele elevului în înv ățare.
Clasific ări ale metodelor de înv ăță mânt:

43
 Din punct de vedere istoric sunt:
– metode clasice sau tradi ționale: expunerea, conversa ția, exerci țiul, demonstra ția
– metode de dat ă mai recent ă sau moderne: problematizarea, expunerea înso țit ă de
mijloace tehnice, modelarea, algoritmizarea, instruirea prog ramat ă
 În func ție de modalitatea principal ă de prezentare a cuno știn țelor sunt:
– metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit;
– metode intuitive, bazate pe observarea direct ă, concret-senzorial ă a obiectelor și
fenomenelor realit ății sau a substitutelor acestora;
– metode de comunicare oral ă, aici fiind integrate metodele expozitive: povestirea,
expunerea, prelegerea, explica ția, descrierea; metodele interogative: conversa ția
euristic ă; metode care presupun discu ții și dezbateri: problematizarea și
brainstorming-ul.
– metode bazate pe contactul cu realitatea: demonstra ția, modelarea, experimentul.
 Dup ă gradul de angajare a elevilor la lec ție:
– metode expozitive sau pasive ce pun accent pe memoria reproducti v ă și ascultarea
pasiv ă;
– metode activ- participative, favorizeaz ă activitatea de explorare personal ă și
interac țiunea cu ceilal ți colegi;
 Dup ă forma de organizare a muncii:
– metode individuale adresate fiec ărui elev în parte;
– metode de predare-înv ățare în grupuri de elevi;
– metode frontale, aplicate în activit ățile cu întregul efectiv al clasei;
– metode combinate, altern ări, îmbin ări între variantele de mai sus.
 Dup ă func ția didactic ă principal ă:
– metode de predare și comunicare;
– metode de fixare și consolidare;
– metode de verificare și apreciere a rezultatelor activit ății școlare.
 În func ție de axa de înv ățare, prin receptare, înv ățare mecanic ă sau prin înv ățare
prin descoperire:
– metode bazate prin înv ățarea prin recep ție: expunerea și demonstra ția cu caracter
expozitiv;
– metode care apar țin preponderent descoperirii dirijate: conversa ția euristic ă,
observa ția dirijat ă, instruirea programat ă, studiul de caz.

44
– metode de descoperire propriuzis ă: observarea independent ă, exerci țiul euristic,
rezolvarea de probleme, brainstorming-ul.
Principalele metode de înv ăță mânt:
 Expunerea didactic ă
 Conversa ția didactic ă: conversa ția euristic ă, conversa ția catehetic ă, conversa ția în
actualitate
 Metoda demonstra ției: demonstra ția cu obiecte, demonstra ția cu ac țiuni,
demonstra ția cu substitute, demonstra ția combinat ă, demonstra ția cu mijloace
tehnice
 Metoda observ ării
 Lucrul cu manualul
 Metoda exerci țiului
 Algoritmizarea
 Modelarea didactic ă
 Problematizarea
 Instruirea programat ă
 Studiul de caz
 Metodele de simulare
 Înv ățarea prin descoperire
Ca metode de cercetare am folosit chestionarul, conversa ția(convorbirea) și
observarea comportamentului religios.
Chestionarul reprezint ă un sistem de întreb ări elaborat în a șa fel încât s ă
ob ținem date cât mai exacte cu privire la o persoan ă sau un grup. Exist ă chestionare cu
răspuns deschis, când subiectul are libertatea de a r ăspunde cum crede el de cuviin ță , și
altele cu r ăspuns închis, în care i se dau mai multe r ăspunsuri posibile din care el alege pe
cel considerat convenabil. Acest tip din urm ă chestionar are avantajul c ă se completeaz ă
ușor de c ătre subiect și se pot stabili diferen țe cantitative între persoanele ce completeaz ă
chestionarul. Are și dezavantajul c ă poate sugera r ăspunsul la care subiectul nu s-ar fi
gândit. Chestionarul mai prezint ă un dezavantaj, acela de a nu a avea nu contact direct cu
subiectul în timpul r ăspunsului și nu putem astfel aprecia sinceritatea și angajarea sa
efectiv ă. De aceea o condi ție important ă în alc ătuirea unui chestionar este formularea
întreb ărilor de control. Chestionarul este o tehnic ă și un instrument de ănțelegere constând
dintrun ansamblu de întreb ări scrise ordonate logic și psihologic care prin administrare

45
determin ă din partea persoanelor chestionate r ăspunsuri ce urmeaz ă a fi consemnate în
scris.
Convorbirea sau conversa ția didactic ă const ă în valorificara didactic ă a
întreb ărilor și r ăspunsurilor. Conversa ția este metoda care valorific ă dialogul sau
interoga ția și este cel mai des utilizat ă în procesul de înv ăță mânt. Prin intermediul
dialogului realizat între profesor și elevi se transmit cuno știn țe și se ofer ă posibilitatae
atingerii unui nivel moral mai înalt. Conversa ția este folosit ă în toate tipurile de lec ții
al ături de alte metode, dar se poate desf ăș ura și în afara orelor de religie, sub forma
conversa ției individuale, de la om la om, atunci când elevul sau profe sorul o solicit ă.
Conversa ția este generat ă de con ținutul lec țiilor de religie, de întâmpl ări din
via ța elevilor, a clasei, a școlii, a societ ății.
Pentru a fi folosit ă eficient, acest ă metod ă necesit ă din partea profesorului o
adev ărat ă pricepere în a formula întreb ările și a conduce dicu ția spre atingerea obiectivelor
propuse.
Profesorul va ține cont în formularea întreb ărilor de caracteristicile legate de
con ținutul și forma pe care acestea trebuie s ă le aib ă, și anume: s ă fie formulate precis, s ă
fie concise ca form ă și exprimate cu claritate, s ă nu cuprindă termeni neîn țele și de elevi, s ă
fie accesibile și variate, s ă con țin ă un singur enun ț, s ă stimulezue gândirea tuturor elevilor,
să fie formulate într-o ordine logic ă, s ă fie înso țite de întreb ări ajut ătoare atunci când este
nevoie.
Profesorul va urm ări ca elevii s ă-și formeze deprinderea de a alc ătui r ăspunsuri
corect formulate, care s ă fie complete, clare și precise.
În timpul dialogului, profesorul nu va întrerupe elevii în timp ce ace știa dau
raspunsuri și îi va încuraja permanent.
Conversa ția euristic ă conduce la descoperirea a ceva nou pentru elevi. Const ă
în serii legate de întreb ări și r ăspunsuri, la finalul c ărora s ă rezulte, ca o concluzie, adev ărul
sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul înv ăță rii. Întreb ările și r ăspunsurile se
încheie în serii compacte, fiecare nou întrebare avându- și germenele sau punctul de plecare
în r ăspunsul anterior. Este condi ționat ă de experien ța de cunoa ștere de pân ă atunci a
elevului care s ă-i permit ă s ă dea r ăspuns la întreb ările ce i se pun.
,,Conversa ția catehetic ă este metoda de instruire și educare a elevilor prin
intermediul întreb ărilor și r ăspunsurilor, cu scopul de a reproduce cele observate,

46
descoperite și asimilate de ei, sub conducerea profesorului. Conversa ția catehetic ă se
folose ște, de obicei, în verificarea cuno știn țelor și în fixareea cuno știn țelor’’ 75 .
Dezbaterea sau discu ția colectiv ă este o form ă a conversa ției caracterizat ă
printr-un schimb de opinii, impresii, informa ții, propuneri axate în jurul unui subiect, cu
scopul de a consolida, clarifica și sintetiza cuno știn țe, de a analiza anumite cazuri sau
texte, de a solu ționa anumite probleme, de a argumenta anumite idei sau texte, de a
dezvolta capacitatea de exprimare a elevilor. Pentru reu șita acestei metode este necesar ca
elevii s ă-și însu șeasc ă cuno știn țele anterioare care constituie baza dezbaterii. Dezbatere a
sau discu ția colectiv ă este condus ă de c ătre profesor pe baza propunerii unei teme ori în
urma unor prelegeri sau referate sus ținute în cadrul lec ției. Concluziile dezbaterii au rolul
de a clarifica tema pus ă în discu ție și problemele ridicate de elevi.
Observarea comportamentului religios , ca metod ă de cercetare const ă în
urm ărirea inten ționat ă a comportamentului unuia sau mai multor elevi cu scopul de a
identifica acele tr ăsături specifice unui bun cre știn. Aceast ă metod ă presupune o aten ție
sporit ă. Observa ția este una din metodele de cunoa ștere a comportamentului elevilor, care
const ă în consemnarea metodic ă, fidel ă și inten ționat ă a diferitelor manifest ări, așa cum se
prezint ă ele în mediul lor natural de manifestare.
Observa ția asigur ă ob ținerea unor informa ții detaliate cu privire la elevul
analizat, astfel încât s ă poat ă fi analizat întradev ăr comportamentul s ău și nu interac țiunea
cu instrumentul de evaluare.
Observa ția ofer ă informa ții utile cu privire la st ările emo ționale și efectele lor
asupra presta ției elevilor, eviden țiind, de asemenea, o serie de caracteristici care
influen țeaz ă performan ța elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxieta tea,
neîncrederea în for țele proprii, adaptabilitatea etc.
Metoda observa ției este limitat ă la comportamente vizibile, și de aceea este
important s ă not ăm în grila de observa ție doar comportamentele , fără a face judec ăți de
valoare. Practica observa țional ă realizat ă constant ne ajut ă s ă evit ăm erorile în evaluarea
copiilor. Concluziile la care ajungem trebuie limitate la dat ele observate și notate. Notarea
comportamentului contribuie îns ă la urm ărirea evolu ției anumitor aspecte particulare,
pentru a vedea dac ă reprezint ă o obi șnuin ță sau doar ceva trec ător.

75 Pr. Prof.univ.dr. Sebastian Șebu, prof. Monica Op riș, prof. Dorin Opriș, Metodica predării religiei, Ed.
Reintegrarea, Alba Iulia, 2000, p.96

47
Înregistrarea, prin observa ție, a unui eveniment sau a unui comportament, se
realizeaz ă de regul ă pe baza unei grile de observa ție , care ofer ă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urm ărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem s ă ne form ăm o
opinie în ce prive ște dezvoltarea copilului.
Prin observarea direct ă a comportamentului religios, profesorul poate s ă
identifice modul în care elevul pune în practic ă cele înv ățate.
Braistorming-ul sau ,,asaltul de idei’’ este o metod ă de stimulare a
creativit ății și de generare a ideilor noi, prin activit ăți de grup. Profesorul organizeaz ă clasa
în func ție de tipul de braistorming pe care vrea s ă îl genereze și comunic ă elevilor regulile
de desf ăș urare ale acestora. În func ție de varianta aleas ă, profesorul comunic ă sarcina de
lucru și solicit ă elevilor s ă-și exprime în fraze cât mai scurte și cuprinz ătoare ideile care le
vin în minte în leg ătur ă cu rezolvarea problemei aflate în discu ție. Urmeaz ă activitatea de
formulare și notare a ideilor și r ăspunsurilor. Fiecare elev prezint ă ideea sau ideile iar
profesorul noteaz ă pe tabl ă sau flip-chart ideile prezentate de elevi. Urm ătoarea etap ă este
cea a evalu ării ideilor produse prin brainstorming.
Ciorchinele se utilizeaz ă cu sopul de a stimula gândirea liber ă, creativ ă și de
tip divergent, de a sesiza conexiunile dintre idei, de a real iza noi asocia ții de idei, de a
descoperi noi semnifica ții, conota ții. În cadrul acestei metode este scris un cuvânt cheie l a
mijlocul tablei sau a unei foi de hârtie. Elevii identific ă și scriu alte cuvinte ce au leg ătur ă
cu acel cuvânt scris pe tabl ă. Conexiunea dintre cuvinte se face prin s ăge ți. La final sunt
analizate și discutate conexiunile f ăcute.
Turul galeriei este ,,o metod ă de înv ățare prin colaborare, în care activitatea
propus ă și concluziile se definitiveaz ă numai dup ă observarea și analizarea lucr ărilor
realizate de elevi și a observa țiilor prezentate de ace știa’’ 76 . Elevii desf ăș oar ă în grupuri
activitatea indicat ă de c ătre profesor. Rezultatele muncii lor sunt prezentate sub forma unui
afi ș, pe o coal ă de hârtie care va avea dimensiunile impuse de acivitatea realizat ă. Lucr ările
realizate de elevi vor fi prezentate în fa ța colegilor și se vor eviden ția semnifica țiile
acestora și se va r ăspunde la întreb ări. Fiecare lucrare va fi expus ă pe pere ții clasei iar
grupurile se vor deplasa f ăcând un tur al galeriei oprindu-se în fa ța fiec ărei lucr ări pentru a
nota și a în țelege mai bine.
Metoda știu-vreau s ă știu-am înv ățat este utilizat ă în vederea valorific ării
cuno știn țelor și experien țelor anterioare ale elevilor, în vederea optimiz ării înv ăță rii.

76 Dorin Opriș, Monica Opriș, Metode active de predare- învățare.Modele și aplica ții la religie , Ed. Sf. Mina,
Iași, 2008, p.101

48
Profesorul anun ță tema care urmeaz ă s ă fie supus ă dezbaterii, iar apoi realizeaz ă pe tabl ă
un tabel în care va nota cea ce știu deja elevii, ceea ce doresc s ă știe, iar la sfâr șitul
activit ății, ceea ce au înv ățat despre subiectul aflat în discu ție.

1.7. Mijloace de înv ățare
Mijloacele de înv ăță mânt reprezint ă ansamblul de obiecte, instrumente,
produse, aparate, echipamente și sisteme tehnice care sus țin și faciliteaz ă transmiterea unor
cuno știn țe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizi ții și realizarea unor aplica ții în
cadrul procesului instructiv-educativ.
Importan ța mijloacelor de înv ăță mânt este data de func țiile acestora: func ția de
instruire, func ția de motivare a înv ăță rii și de orientare a intereselor profesionale ale
elevilor, func ția demonstrativ ă, func ția formativ ă și estetic ă, func ția de școlarizare
substitutiv ă, func ția de evaluare a randamentului elevului.
Pentru acest studiu am folosit ca mijloace: textul biblic, l iteratura religioas ă,
calculatorul, fi șe de observa ții, fi șe de lucru cu elevii. Aceste instrumente au fost preluate
și adaptate con ținuturilor vehiculate, particularit ăților elevilor și obiectivelor vizate.

1.8. Definirea conceptelor
Familie
Dup ă înv ăță tura Sfintei noastre Biserici, ,,familia este un a șez ământ
dumnezeiesc și temelia vie ții de ob ște. Ea se întemeiaz ă prin c ăsătorie, adic ă prin leg ătura
dintre b ărbat și femeie, binecuvântat ă de Dumnezeu în fa ța sfântului altar. Aceast ă leg ătur ă
răsare din imboldul firesc s ădit de Dumnezeu în om. „De aceea va l ăsa omul pe tat ăl s ău și
pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup" (Efes. 5, 31)’’ 77 .
Din punct de vedere sociologic, ,,fa milia ca o unitate social ă constituit ă din
adul ți și copii, între care exist ă rela ții de filia ție – natural ă sau social ă – indiferent de orice
alte considerente’’. 78

77 Înv ăță tura de credin ță cre știn ă ortodox ă, Ed. Apologeticum, 2006, edi ție electronic ă, p.249 disponibil la
www. mitropolia-ro.de, 23.07. 2018
78 Elisabeta, Stănciulescu, Sociologia educației familiale, Editura Polirom, Iași, 1997, vol 1, p. 26.

49
Biseric ă
Biserica este institu ția sfânt ă întemeiat ă de Hristos pentru mântuirea și sfin țirea
credincio șilor, adic ă a oamenilor care au aceea și credin ță și se împ ărt ăș esc cu acelea și
Sfinte Taine. Ea este Trupul lui Hristos, El fiind capul, iar m ădularele sunt to ți credincio șii
care au aceea și credin ță . De aceea, puterea Bisericii este Duhul Sfânt, prin care
Mântuitorul împ ărt ăș ește harul S ău mântuitor în Sfintele Taine.
În chip nev ăzut, tainic, Biserica a fost întemeiat ă de Mântuitorul prin Jertfa Sa
de pe cruce. Duhul Sfânt lucreaz ă în Biseric ă, unind toate m ădularele acesteia între ele și
pe ele cu Hristos.
Educa ția religioas ă
Religia reprezint ă și o form ă de spiritualitate ce trebuie recunoscut ă de c ătre
elevi. ,,A fi ini țiat din punct de vedere religios înseamn ă a fi educat, a avea capacitatea de a
spori educa ția și de a continua de unul singur. Educa ția religioas ă deschide apetitul c ătre
perfec ționarea de sine. Educa ția în spirit religios poate constitui o cale de perfec ționare a
persoanei și din punct de vedere intelectual, moral, estetic, civic , fizic etc. Reprezint ă o
modalitate de responsabilizare a eului leg ătur ă cu c ăile sau alegerile ulterioare. Cine este
educat din punct de vedere religios are un start existen țial favorizant și este pasibil de
perfec ționare pe mai departe’’ 79 .

1.9. Prezentarea datelor

În perioada claselor gimnaziale copilul devine preadolescent, astfel trecând
prin mai multe transform ări fizice dar mai ales psihice, el devine vulnerabil în fa ța
influien țelor exterioare.
Este unul dintre motivele pentru care am ales elevi din clasele a VI-a, pentru a
putea observa care sunt modalit ățile potrivite pentru formarea și dezvoltarea
compotramentului religios. Un alt motiv este și cel al temelor pe care elevii claselor a VI-a
le au pentru studiu în acest an și care au leg ătur ă cu tema aleas ă pentru cercetare. Lec țiile
sunt urm ătoarele: Sfânta Tain ă a Cununiei, Hristos binecuvânteaz ă familia – Minunea din
Cana Galileii, Maica Domnului, Rug ăciunea Domneasc ă. Cele șapre cereri.
Tipul experimentului didactic folosit este cel al e șantioanelor paralele:
eșantionul experimental și e șantionul de control.

79 Constantin Cucoș, Pedagogie, ed. a II-a rev. și adăug. Ed. Polirom, Iași, 2006, pp. 87-88

50
Variabilele cercet ării:
 Variabila independent ă. Folosirea metodelor active ce stimuleaz ă
gândirea: brainstorming-ul, ciorchinele, turul galeriei, explozia stelar ă, știu-vreau s ă știu-
am înv ățat jocul didactic și alte tehnici didactice de stimulare a gândirii.
 Variabila dependent ă.
 Deprinderi sociale;
 Deprinderi pentru dezvoltarea gândirii;
 Performan țe școlare și comportamentale;
 Gradul de implicare a elevilor în timpul lec țiilor;
 Însu țirea utiliz ării metodelor active de predare-înv ățare-evaluare eficiente.
În cadrul acestei variabile, consider c ă, însu șirea metodelor de c ătre elevi o
poate influien ța.
Pentru început am folosit ca metod ă chestionarul, mai exact chestionarul de
evaluare a sentimentului religios, pentru a identifica gr adul de implicare a familiei în
formarea comportamentului și sentimentului religios, participarea copiilor în via ța Bisericii
și cât de atra și sunt de religie. Chestionarul a fost aplicat ambelor e șantioane, e șantionul
experimental, clasa a VI-a A ( 23 de elevi) și eșantionul de control clasa a VI-a B ( 22 de
elevi): în clasa a VI-a A sunt 15 b ăie ți și 8 fete, iar în clasa a VI-a B sunt 10 b ăie ți și 12
fete. To ți copiii fac parte din familii cre știne, câte un elev din fiecare clas ă, o fat ă din clasa
a VI-a B și un b ăiat din clasa a VI-a A sunt de religie catolic ă, dar particip ă la ora de
religie ortodox ă.

Clasa a VI-a A – 23 de elevi
Nr.
crt. Subiec ți Sex Dezvoltare
psihic ă
normal ă Îndrumare religioas ă în familie
F B Deloc Bun ă Foarte Bun ă
1 S1 x X x
2 S2 x X x
3 S3 x X x
4 S4 x X x
5 S5 x X x
6 S6 x X x

51
7 S7 x X x
8 S8 x X x
9 S9 x X x
10 S10 x X x
11 S11 x X x
12 S12 x X x
13 S13 x X x
14 S14 x X x
15 S15 x X x
16 S16 x X x x
17 S17 x X x
18 S18 x X x
19 S19 x X x
20 S20 x X x
21 S21 x X x
22 S22 x X x
23 S23 x X x
Tabelul 1. Eviden ța elevilor clasei a VI-a A

Clasa a VI-a B – 22 de elevi
Nr.
crt. Subiec ți Sex Dezvoltare
psihic ă normal ă Îndrumare religioas ă în familie
F B Deloc Bun ă Foarte Bun ă
1 S1 x X x
2 S2 x X x
3 S3 x X x
4 S4 x X x
5 S5 x X x
6 S6 x X x
7 S7 x X x
8 S8 x X x
9 S9 x x X x

52
10 S10 x X x
11 S11 x X x
12 S12 x X x
13 S13 x X x
14 S14 X x
15 S15 x X x
16 S16 x X x
17 S17 x X x
18 S18 x X x
19 S19 x X x
20 S20 x X x
21 S21 x X x
22 S22 x X x
Tabel nr. 2 Eviden ța elevilor clasei a VI-a B

Prima etap ă a experimentului este etapa constatativ ă, ce are rolul de a stabili
nivelul existent în momentul ini țierii experimentului psihopedagogic, atât la e șantionul
experimental, cât și la cel de control.
Chestionarul aplicat a cuprins itemi c are vizau în mod special identificarea
sentimentului religios la elevi, atitudinea lor fa ță de Biseric ă și ceea ce au fost înv ățați de
părinti despre Dumnezeu și religie.
Plecând de la presupunerea c ă exist ă diferen țe clare între comportamentul
unui copil ce a primit o educa ție religioas ă din partea familiei și un copil care nu a primit-
o, prin aplicarea ,,Chestionarului de evaluare a sentimentului religios’’, la care subiec ții au
trebuit s ă r ăspund ă cu DA sau NU la un num ăr de 20 de întreb ări am putut constata
urm ătoarele: la itemii 1, 2, 3, 5, 6, 7, 12, 14, 15,16, 17, 18 , majoritatea r ăspunsurilor au
fost DA, la itemii 4, 10, 11, 19, 20 au fost mai multe r ăspunsuri Nu, iar la itemii 8, 9, 13,
răspunsurile au fost aproximativ la egalitate.

53

Nr.
crt.
Întreb ări chestionar Eșantion
experimental
a VI-a A Eșantion
de control
a VI-a B
1. Dup ă Spovedanie m-am sim țit mai u șurat DA 15 subiec ți 15 subiec ți
2. Mi se pare c ă slujba de duminic ă este prea lung ă DA 18 subiec ți 20 subiec ți
3. Cu cât aflu mai multe lucruri despre înv ăță turile lui
Iisus, cu atât cre ște credin ța mea în Dumnezeu DA
18 subiec ți
15 subiec ți
4. Preferi s ă mergi la Biseric ă NU 17 subiec ți 14 subiec ți
5. Când îmi este greu m ă rog DA 18 subiec ți 15 subiec ți
6. Credin ța în Dumnezeu m ă lini ște ște DA 20 subiec ți 19 subiec ți
7. Am nevoie de Dumnezeu DA 20 subiec ți 20 subiec ți
8. Părin ții/bunicii îmi dau educa ție religioas ă DA/NU 12/10subiec ți 12/11subiec ți
9. Mă rog în fiecare zi DA/NU 12/10subiec ți 13/10
subiec ți
10. Respect posturile și s ărb ătorile cre știne NU 15 subiec ți 15 subiec ți
11. Merg la biseric ă în mod frecvent NU 18 subiec ți 17 subiec ți
12. Ceilal ți m ă consider ă un bun cre știn DA 19 subiec ți 16 subiec ți
13. Sfin ții sunt importan ți pentru noi DA/NU 10/12subiec ți 12/11
subiec ți
14. Dumnezeu este în toate DA 19 subiec ți 20 subiec ți
15. Credin ța în Dumnezeu este important ă pentru mine
DA
19 subiec ți
20 subiec ți
16. Consider c ă doi oameni c ăsători ți trebuie s ă fie
cununa ți religios DA
17 subiec ți
19 subiec ți
17. Copiii trebuie s ă fie boteza ți DA 19 subiec ți 18 subiec ți
18. Crezi în minunile s ăvâr șite de Dumnezeu DA 18 subiec ți 17 subiec ți
19. Preotul are un rol important pentru tine NU 14 subiec ți 13 subiec ți
20. Po ți spune c ă e ști un bun cre știn NU 15 subiec ți 14 subiec ți
Tabel nr. 3 Situa ție Chestionar de evaluare a sentimentului religios
Putem observa, din r ăspunsurile date de subiec ții celor dou ă e șantioane, o
situa ție echilibrat ă demostrând c ă, factorul vârst ă, conduce spre o percep ție asem ănătoare
asupra lucrurilor și realit ății înconjur ătoare. Ceea ce diferen țiaz ă de cele mai multe ori fiind
factorul genetic, mediul și educa ția pe care copilul o prime ște acas ă sau la școal ă. Dup ă

54
aplicarea acestui chestionar ini țial, am discutat cu copiii din cele dou ă clase pentru a
clarifica alegerile f ăcute și pentru a exista o mai bun ă în țelegere asupra diferitelor aspecte
ap ărute.
La primul item ,,Dup ă Spovedanie m-am sim țit mai u șurat’’ au r ăspuns cu DA
to ți acei copii care se spovedesc de obicei, chiar dac ă nu fac acest lucru în fiecare post. O
asem ănare a r ăspunsurilor se reg ăse ște și la itemul 10, cel legat de ,,Respectarea posturilor
și s ărb ătorilor cre știne’’, copiii argumentând faptul c ă în familia lor nu se țin toate posturile
de pest an, iar dac ă țin, o fac doar pe o perioad ă scurt ă de timp, prima s ăpt ămân ă și ultima.
Influen ța familiei este reflectat ă în r ăspunsurile oferite de copii. Din totalul celor 15 copii
care au r ăspuns cu DA, doar cinci dintre ei postesc și se spovedesc în mod frecvent, cel
pu țin dou ă ori pe an.
La itemii 2 și 4 ce fac referire la percep ția copiilor fa ță de Biseric ă, constat ăm
că sunt mai multe r ăspunsuri de NU, copiii m ărturisind faptul c ă nu au suficient ă r ăbdare
să stea la slujba de duminic ă și c ă nu reu șesc s ă se trezeasc ă devreme pentru a participa la
Sfânta Liturghie. Un alt argument adus de copii a fost cel l egat de faptul c ă la vârsta lor, nu
pot merge singuri la biseric ă atât timp cât p ărin ții nu îi înso țesc.
Când este vorba despre credin ța în Dumnezeu, despre existen ța Lui, minumile
săvâr șite de El, copiii au demonstrat prin r ăspunsurile date c ă au predispozi ția de a avea
credin ță , chiar dac ă aceasta nu a fost s ădit ă în inima lor întotdeauna de c ătre p ărin ți sau
bunici. Multe din lucrurile pe care le cunosc despre Dumnezeu, le-au aflat de la școal ă prin
intermediul orei de religie. De aceea consider ă c ă, un copil trebuie s ă fie botezat, o familie
cre știn ă trebuie s ă fie întemeiat ă cu binecuvântarea lui Dumnezeu prin Sfânta Tain ă a
Cununiei.
Itemii ce fac referire la rug ăciune, demonstreaz ă, prin r ăspunsurile ob ținute, c ă
nu au format un exerci țiu al rug ăciunii, seara adorm înainte de a spune rug ăciunea,
preferând s ă stea în fa ța calculatorului sau a televizorului. Formarea copilului în dragos tea
pentru rug ăciune reprezint ă una dintre sarcinile cele mai importante ale familiei c ât și ale
școlii. Rug ăciunea nu se înva ță doar prin lec ții, copilul p ătrunde în ea și crede în ea prin
participarea la via ța p ărin ților s ăi pe care nimeni nu-i poate înlocui. Puterea exemplului
este foarte important ă pentru orice copil mai mult ca oricând. Este o gre șeal ă s ă
consider ăm că putem s ă-i impunem copilului rug ăciunea.
Itemii 12 și 20 cu privire la identificarea copilului cu sentimentul de a fi un bun
cre știn, demonstreaz ă o anumit ă re ținere a elevilor. De multe ori copiii confund ă p ăcatul cu
o simpl ă gre șeal ă.

55
La orice vârst ă copiii au nevoie de modele, dar mai mult ca oricând la vârst a
preadolescen ței când au loc multe transform ări comportamentale și psihopogice. Copilul
este vulnerabil la influien țele ce vin din exterior, fie c ă sunt cele din partea societ ății, a
familiei sau a școlii.
Exemplul vie ții cre știne al p ărin ților nu reprezint ă o contrazicere a vie ții
moderne sau o îndep ărtare de ceea ce este nou, ci este un efort pe care ei t rebuie s ă îl fac ă
asupra educa ției propriilor copii privind credin ța și evlavia, care vor deveni parte
integrant ă a întregii familii. Educatia religioasa trebuie s ă înceap ă înc ă din primii ani de
via ță în familie. Sfin ții P ărin ți ne spun c ă, din burtica mamei, copilul prime ște credin ța.
Ea se continu ă potrivit nivelului de în țelegere a copilului pentru a se forma în sufletul
acestuia impresii, deprinderi de conduit ă și sentimente cu ajutorul c ărora s ă devin ă o
adev ărat ă persoan ă deschis ă comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii. Dac ă în familia sa,
copilul vede cum p ărin ții merg la biseric ă duminica diminea ța, respect ă s ărb ătorile
religioase, postesc, au un duhovnic, primesc preotul în casele l or cu diferite ocazii și îl
respect, se împ ărt ăș esc, se roag ă împreun ă, vor face acela și lucru și ei dac ă în suflet au
implantat sentimental religios ce vine din dragostea pentru D umnezeu.
Chestionarului de evaluare a sentimentului religios demonstrea z ă c ă 60%
dintre elevi s-au spovedit m ăcar o dat ă; 70% nu merg la biseric ă în mod frecvent,
consider ă c ă slujba de duminic ă este prea lung ă și pentru c ă nu reu șesc s ă se trezeasc ă
duminica diminea ță , 80% î și doresc s ă afle cât mai multe lucruri despre Dumnezeu; 60%
nu au format exerci țiul rug ăciunii, nu spun în fiecare sear ă rug ăciunea, dar 70% se roag ă
atunci când le este greu; 90% cred în Dumnezeu, ceilal ți 10% nu au negat existen ța lui
Dumnezeu, în schimb î și pun mai multe întreb ări despre existen ța Lui; 60% recunosc
educa ția religioas ă pe care o primesc de la p ărin ți sau bunici; 80%, 90% cred în Sfintele
Taine ale Bisericii Situa ția grafic ă a celor dou ă e șantioane este reflectat ă în diagama cu
num ărul 1, și demonstreaz ă faptul c ă într-un procent de peste 60%, elevii c ărora li s-a
aplicat chestionarul au o baz ă a educa ției religioase, ob ținut ă în familie, dar și pe parcursul
celor cinci ani de studiu în cadrul orei de religie la școal ă.

56
60% 70% 80%
60% 70% 90%
10% 60% 80%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
câți s-au
spovedit nu merg la
biserică în
mod
frecvent doritori să
afle lucruri
despre
Dumnezeu nu au
formatul
exercițiului
rugăciunii rugaciune
la nevoie credința în
Dumnezeu își pun
întrebări
despre
existența
lui
Dumnezeu primesc
educație
religioasă
de la
părinți sau
bunici credința în
Sfintele
Taine ale
Bisericii Grafic nr.1
reprezentere grafică a celor două eșantioane

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
65% 87%
65% 61% 68% 82% 82%
77% valoare
57
65% 83% 87%
52% 56% 65% 74% 70%
52% 87% 87%
77% 82% 91% 91%
55% 55% 68% 82% 86%
45% 86% 86%
Grafic nr.2 Reprezentare grafică situație chestionar
clasa a VI -a A 23 elevi clasa a VI -a B 22 elevi
83%
78% 74%
57% 61% 77% 86% 82%
64% 68% Reprezentare grafică situație chestionar

58
Este important ca în cadrul familiei s ă le fie transmis copiilor adev ărul despre
Dumnezeu, s ă fie l ăsa ți s ă-L descopere în fiecare zi, în tot ceea ce fac. Iubirea fa ță de
copii, trebuie îns ă s ă se vad ă și în faptele adul ților din jurul lor, în educa ția pe care o
primesc, în timpul petrecut al ături de ei.
O educa ție cre știna are toate șansele s ă p ăzeasc ă nestingherit ă credin ța
copiilor și drumul acestora spre Hristos, mai ales când aceasta începe cât mai devreme,
lectiile importante ale vie ții fiind s ădite în suflet de la o vârst ă cât mai fraged ă. Pentru
copii, lec ția cea mai important, este aceea de a-L cunoaste pe Dumneze u.
Copiii au mai mult ă nevoie de modele, decât de critici, deoarece este mai u șor
drumul prin exemple, decât cel prin înv ăță turi. De cele mai multe ori, copiii sunt oglinda
părin ților, problema copiilor este aproape întotdeauna problema p ărin ților. Dac ă în inima
părin ților locuie ște Hristos, atunci și în inima copiilor va trece Hristos. Via ța în credin ță a
părin ților p ăstreaz ă și cre ște credin ța în copii, care privesc spre ei cu luare aminte și îi
copiaz ă în tot ce fac. De aceea, p ărin ții trebuie s ă se str ăduiasc ă pentru a avea o via ță
curat ă, în Biserica lui Hristos.
Atunci când copiii au un exemplu bun în p ărin ții lor, primesc o educa ție
religioas ă și se încarc ă de Hristos, ei vor fi lâng ă El întotdeauna, și chiar dac ă s-ar
îndep ărta pu țin, prin via ța pe care o vor duce, atunci când vor cre ște, datorit ă vârstei sau a
unui anturaj nepotrivit, pe urm ă se vor întoarce la El, pentru c ă dragostea fa ță de
Dumnezeu și evlavia, care au existat în inimile lor, înc ă din vârsta copil ăriei, nu este cu
putin ță s ă fie uitate vreodata.
Părin ții cu smerenie și dagoste fa ță de Dumnezeu, primesc ajutorul lui
Dumnezeu, toate lucrurile din casa lor merg bine, inclusiv pur tarea copiilor, c ăci Domnul îi
ajut ă nespun de mult pe copiii ai c ăror p ărin ți î și pun n ădejdea în El. Virtu țile copiilor sunt
daruri ale lui Dumnezeu, iar p ărin ții trebuie s ă-și asume doar gre șelile care vin din
nepurtarea lor de grij ă.
Scopul educa ției religioase a copiilor este hot ărâtor, pentru ca ei s ă mearg ă pe
calea lui Dumnezeu, trebuie ca și p ărin ții lor s ă tr ăiasc ă corect duhovnice ște. Unii p ărin ți
credincio și încearca s ă-și ajute copiii s ă devin ă buni nu pentru c ă-i preocup ă mântuirea
sufletului lor, ci pentru a fi mândri din punct de vedere soci al. Este de cele mai multe
important ce spun ceilal ți, decât ceea ce trebuie f ăcut din punct de vedere religios. Dac ă
părin ții îl îndeamn ă pe copil din dragoste fa ță de Dumnezeu, atunci, și Dumnezeu ajut ă, și
copilul se folose ște, iar dac ă fac aceasta din egoism, atunci nu ajut ă Dumnezeu. De multe

59
ori, copiii sufer ă din pricina mândriei p ărin ților. Sunt p ărin ți a c ăror frustr ări se revars ă
asupra copiilor, f ără ca s ă con știentizeze, ducând copiii pe c ăi gre șite.
Educa ția cre știn ă din sânul familiei, trebuie s ă se bazeze pe dragoste și
în țelegere, astfel încât copiii s ă ajung ă s ă-L iubeasc ă pe Dumnezeu și Biserica Sa, iar nu s ă
o resping ă, ca pe ceva împov ărător, c ătre care au fost constrân și. Rostul educa ției nu este
să-i duc ă pe copii cu sila la Biseric ă, ci s ă-i fac ă s ă o iubeasc ă. Modelul de via ță sfânt ă a
părin ților aduce în sufletul copiilor lor o dragoste interioar ă, care îi face s ă se supun ă în
mod firesc, și astfel cresc într-o atmosfer ă de dragoste și evlavie, având o via ță s ănătoas ă.
Când familia duce o via ță religioas ă, atât prin participarea sus ținut ă la sfintele
slujbe, cât și prin rug ăciunea în familie, copiii vor avea toate șansele s ă creasc ă darul
credin ței, primit de la Dumnezeu. Via ța religioas ă este, în primul rând, via ță bisericeasc ă,
anume: participarea la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe comune; m ărturisirea
păcatelor, în Spovedanie, și împ ărt ăș irea cu Sfintele Taine; cinstirea Sfintelor Moa ște și
participarea la procesiuni organizate de Biseric ă; vizitarea m ănăstirilor și întocmirea unor
acatiste cu nume, spre pomenire; întâlnirea cu preo ți, primirea acestora în case la diferite
evenimente ale familiei.
Pentru a fi deplin roditoare, via ța religioas ă trebuie s ă p ătrund ă și în casa
părinteasc ă, astfel încât, între Biseric ă și cas ă, copilul s ă nu observe diferen țe prea mari.
Via ța evlavioasă casnic ă a p ărin ților are mare importan ță în via ța copiilor.
Bine ar fi dac ă rug ăciunile sunt f ăcute de c ătre to ți membrii familiei, împreun ă.
Fără a-i obliga, p ărinții trebuie s ă-i înve țe pe copii s ă se roage înc ă de mici, știind c ă
rug ăciunile acestora pot face minuni, orice lucru pe care îl cer copiii de la Dumnezeu, El îl
dăruie ște lor, pentru c ă sunt nevinova ți și, de aceea, Dumnezeu ascult ă rug ăciunea lor cea
curat ă.
Dac ă în cas ă este amenajat un colt de rugaciune, este bine ca rug ăciunile s ă fie
săvâr șite acolo. Aprinderea candelei sau a lumân ării, înaintea icoanelor, t ămâierea casei și
stropirea acesteia cu aghiasm ă este o rânduial ă care îi bucur ă mult pe copii.
Părin ții s ă se poarte cu r ăbdare fa ță de copii, c ăci, altfel, dac ă îi vor ține pe
copii la toate rug ăciunile, ace știa se vor plictisi și se vor revolta, nu vor mai participa cu
drag. Important este ca, oricât de obosi ți ar fi, s ă participle la rug ăciune și s ă-și formeze un
exerci țiu de pl ăcere din aceasta.
Rug ăciunea s ăvâr șit ă înainte de mas ă și rug ăciunea de mul țumire de la sfâr șitul
mesei este un alt prilej de a cultiva credin ța în sufletul copilului deoarece constituie un

60
semn v ăzut al faptului c ă Hristos s ălăș luie ște cu familia la acea mas ă, iar familia trebuie s ă-
I mul țumeasc ă pentru hran ă și bucuria de a fi împreun ă.
Un alt moment important pentru copil în formarea credin ței este și momentul
dinaintea culc ării ce reprezint ă un moment de apropiere între p ărin ți și copii. Cu acast ă
ocazie p ărin ții pot citi copiilor pove ști cre știne pentru copii, pot asculta casete audio despre
via ța sfin ților și s ă se roage împreun ă cu copiii lor. Aceste momente, de obicei, r ămân mult
timp în sufletul copilului.
Pentru formarea armonioas ă a comportamentului moral-religios, a unui copil,
mediul familial este foarte important înc ă din primii ani de via ță .
A doua parte a experimentului o reprezint ă etapa experimentului formative. În
continuarea investiga ției pedagogice am trecut la aplicarea unor metode pedagogice ca re s ă
îi ajute pe copii pe drumul form ării lor moral-religioase în cadrul orei de religie, ca o
completare sau îmbun ătățire a ceea ce a fost cl ădit în familie.
La e șantionul experimental, pe tot parcursul acestei etape, am a vut în vedere
utilizarea metodelor și tehnicilor de stimulare a gândirii și promovarea înv ăță rii interactive.
La e șantionul de control maniera de lucru a fost una obi șnuit ă, neinfluen țat ă de variabila
independent ă, manipulat ă la e șantionul experimental.
Am încercat ca fiecare metod ă folosit ă s ă fie transparent ă, s ă i se prezinte
esen ța, valen țele, variantele și denumirea, pentru ca elevul s ă îi poat ă descoperi utilitatea și
în alte situa ții, atunci când experien ța de înv ățare o cere, crearea unui mediu școlar propice
dezvolt ării gândirii, eliminarea factorilor care ar putea duce la blo carea dezvolt ării
comportamentului religios și, nu în ultimul rând, am c ăutat s ă apreciez efortul fiec ărui
copil sau grup ă, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dia logat.
În perioada experimentului am mai organizat:
 Vizite la biseric ă;
 Jocuri de rol;
 Vizite la Centrul de vârstnici și la Centrul pentru tineri cu dizabilit ăți.
În cadrul mai multor ore de religie la clasa aVI-a A, a m folosit metode active
de predare-înv ățare cum ar fi: brainstorming-ul, ciochinele, știu-vreau s ă știu-am înv ățat și
turul galeriei.
În cadrul lec ției ,,Rug ăciunera Domneeasc ă. Cele 7 cereri’’ am folosit metoda
brainstorming ce m-a ajutat s ă stimulez creativitatea și generarea de noi idei în rândul
elevilor.

61
La sfâr șitul orei, elevii vor fi capabili s ă:
 să con știentizeze importan ța rug ăciunii „Tatal nostru” în via ța zilnic ă;
 să doreasc ă s ă se roage mereu din dorin ța de a fi cât mai aproape de Dumnezeu
 să dobândeasc ă deprinderea de a se ruga atunci când consider ă c ă are nevoie de
ajutor;
Clasa a fost organizat ă în 4 grupe și am comunicat elevilor regulile de
desf ăș urare a lec ției. Am solicitat elevilor s ă-și exprime în fraze cât mai scurte și
cuprinz ătoare ideile care le vin în minte în leg ătur ă cu titlul lec ției ,,Rug ăciunea
Domneasc ă’’. Ideile elevilor au fost: Este o rug ăciune pe care o adres ăm lui Dumnezeu;
Se roste ște în biseric ă; Se nume ște ,,Tat ăl nostru’’; M-a înv ățat mama când eram mai mic;
O spun în fiecare sear ă.
Notez pe tabl ă și comunic noilor informa ții desre tema lec ției și anume:
 Rug ăciunea Domneasc ă: A fost rostit ă prima dat ă de Mântuitorul nostru Iisus
Hristos pentru a înv ăța oamenii cum trebuie s ă se roage, la rug ămintea Sfin ților
Apostoli.
 Este alc ătuit ă dintr-o formul ă de adresare și șapte cereri c ătre Dumnezeu.
 Dintre care primele trei se refer ă la Dumnezeu, iar celelalte patru cereri se refer ă la
via ța credincio șilor.
Iisus Hristos roste ște rug ăciunea: „Tat ăl nostru care e ști în ceruri! Sfin țeasc ă-se
Numele T ău; vie împ ărăția Ta; fac ă-se voia Ta, precum în cer și pe p ământ. Pâinea noastr ă
cea de toate zilele d ă-ne-o nou ă ast ăzi; și ne iart ă nou ă gre șelile noastre, precum și noi
iert ăm gre șiților no ștri; și nu ne duce în ispit ă, ci ne izb ăve ște de cel r ău. C ăci a Ta este
împ ărăția și puterea și slava în veci. Amin!” Matei 6:9-13
Le-am adresat câteva întreb ări ajut ătoare elevilor:
– De ce se nume ște Rug ăciune Domneasc ă?
– Care din rug ăciunile cunoscute de ei se nume ște Rug ăciune Domneasc ă?
– Ce tip de rug ăciune este aceasta: de mul țumire, de sl ăvire sau de cerere?
– Identifica ți care sunt cererile din cadrul rug ăciunii.
Prima cerere: Sfin țeasc ă-Se numele T ău! – Recunoa ștem și afirm ăm c ă
Dumnezeu este Sfânt.
A doua cerere: Vie Împ ărăția Ta! – Îl rug ăm s ă reverse în lume pacea,
dreptatea și bun ăvoirea între to ți oamenii și s ă ne fac ă mo ștenitori ai Împ ărăției Sale
cere ști.

62
A treia cerere: Fac ă-se voia Ta, precum în cer a șa și pe p ământ! – Cerem ca
Dumnezeu s ă ne ajute s ă facem voia Lui cea Sfânt ă, aici pe p ământ, a șa cum o împlinesc
îngerii în ceruri.
A patra cerere: Pâinea noastr ă cea de toate zilele d ă-ne-o nou ă ast ăzi! – Rug ăm
pe Dumnezeu s ă ne ajute ca prin munc ă cinstit ă s ă putem avea tot ceea ce ne este de
trebuin ță în fiecare zi, mai ales hrana.
A cincea cerere: Și ne iart ă nou ă gre șalele noastre, precum și noi iert ăm
gre șiților no ștri! – Îl rug ăm s ă ne ierete p ăcatele noastre, în m ăsura în care și noi iert ăm
celor ce ne gre șesc nou ă și aici se arat ă datoria pe care o avem fa ță de semenii no ștrii.
A șasea cerere: Și nu ne duce pe noi în ispit ă! – Rug ăm pe Dumnezeu s ă ne
fereasc ă de p ăcate și s ă ne ajute s ă le biruim.
A șaptea cere: Ci ne izb ăve ște de cel rău! – Îl rug ăm s ă ne scape și s ă ne apere
de cel viclean.
Cuvîntul evreiesc ,,Amin’’- ce înseamn ă ,,a șa s ă fie’’, adic ă tot ce am cerut în
rug ăciune s ă se împlineasc ă.
Cea mai important ă rug ăciune pentru noi cre știnii r ămâne „Tat ăl nostru“ sau
„Rug ăciunea Domneasc ă“, pentru c ă ea a fost înv ățat ă sau preluat ă de la Iisus Hristos și
cuprinde îns ăș i cuvintele Lui.
Folosind metoda brainstorming în timpul pred ării lec ției ,,Rug ăciunea
Domneasc ă’’, elevii clasei a VI-a A au înv ățat că rug ăciunea este foarte important ă în via ța
fiec ărui cre știn, c ă trebuie spus ă din suflet și nu neap ărat din obliga ție. Rug ăciunea este
una de cerere prin care ne rug ăm lui Dumnezeu s ă ne ofere cele necesare vie ții.
Ideile enumerate de elevi au fost notate pe tabl ă. A urmat o evaluare a ideilor
produse prin brainstorming. Ideile notate au fost reevaluate, și acolo unde a fost cazul
reformulate și grupate pe categorii în jurul cuvintelor cheie cum ar fi , ,Iisus Hristos’’,
,,rug ăciune’’. Aceast ă etap ă a avut drep scop dezvoltarea spiritului critic al elevilor , dar și
o mai bun ă în țelegere a temei abordate. În aplicarea acestei metode am încercat s ă evit
promovarea din partea elevilor a unor enun țuri contrare înv ăță turii de credin ță . Prin
aceast ă metod ă am reu șit implicarea tuturor elevilor, fiecare enun țând m ăcar o idee legat ă
de tem ă.
În cadrul lec ției ,,Sfânta Tain ă a Cununiei’’ am folosit metoda turul galeriei , o
metod ă de înv ățare prin colaborare, în care activitatea propus ă și concluziile se
definitiveaz ă numai dup ă vizualiazarea și analizarea lucr ărilor realizate de to ți elevii clasei.
La sfarsitul lectiei, elevii vor fi capabili:

63
 să precizeze când a fost intemeiat ă prima familie;
 să explice unde și când a fost ridicat ă Nunta la rang de Sfânta Tain ă;
 să defineasc ă Sfânta Tain ă a Cununiei;
 să precizeze cine sunt primitorii și savârsitorii acestei Taine;
 să descrie modul de s ăvâr șire a Sfintei Taine a Cununiei;
 să explice rolul na șilor de a-i înso ți pe miri;
 să precizeze efectele Sfintei Taine în via ța celor doi tineri;
 să precizeze însu șirile esen țiale ale Sfintei Taine a Nun ții;
 să con știentizeze datoriile pe care le au membrii familiei cr e știne.
Dup ă expunerea temei:,,Sfânta Tain ă a Cununiei’’, și dup ă ce le-am explicat
elevilor c ă prin această Tain ă se întemeiaz ă familia cre știn ă, am scris pe tabl ă titlul lec ției.
Prima familie a fost întemeiata de Dumnezeu în Rai, când a spus: “Nu este bine
să fie omul singur; s ă-i facem ajutor potrivit pentru el” și “Cre ște ți și v ă înmul țiți și umple ți
pământul și-l st ăpâniți’’ (Facere 1, 28)
Mântuitorul Iisus Hristos a s ăvâr șit prima Sa minune la nunta a doi tineri din
Cana Galileii. Acolo a pref ăcut apa în vin, ar ătând c ă binecuvânteaz ă și ajut ă familia,
ridicând nunta la rang de Sfânt ă Tain ă.
Cununia este Sfânta Tain ă a Bisericii prin care mirele și mireasa primesc de la
Dumnezeu harul și binecuvântarea care sfin țește unirea lor.
Sfânta Tain ă a Cununiei este precedat ă de Logodn ă, o slujb ă în care se rostesc
rug ăciuni de binecuvântare a mirilor și a inelelor, pe care ace știa le vor purta pe degete
toat ă via ța. Forma rotund ă a inelelor simbolizeaz ă iubirea f ără sfâr șit dintre so ți.
Urmeaz ă slujba Cununiei, în timpul c ăreia se rostesc rug ăciuni de
binecuvântare a celor doi so ți. Cununiile de pe capul mirilor simbolizeaz ă m ărirea și
cinstea de care se bucur ă mirii înaintea Lui Hristos.
Slujba Logodnei și cea a Cununiei se s ăvâr șesc în Biseric ă, iar mirii sunt
înso țiți de na șii lor. Ace știa trebuie s ă fie ortodoc și. Ei devin p ărin ții spirituali ai mirilor și
au datoria s ă dea un exemplu bun finilor lor și s ă-i ajute întru toate. Mirii au datoria s ă se
roage pentru na șii lor.
Lumân ările aprinse la cununie sunt simbol al cur ăției mirilor, al luminii
darului de sus și al bucuriei nunta șilor.
Biserica Ortodox ă ne înva ță c ă Nunta are doua însu șiri: unitatea, c ăci
reprezint ă leg ătura între un singur b ărbat și o singur ă femeie și indisolubilitatea, c ăci nu se

64
poate desface, ea fiind încheiat ă pentru întreaga via ță , dup ă cuvintele Mântuitorului: “Ceea
ce a împreunat Dumnezeu, omul s ă nu despart ă.” (Matei 19, 6)
Familia cre știn ă este format ă din p ărin ți și copii, iar dragostea lor are ca model
iubirea des ăvâr șit ă dintre persoanele Sfintei Treimi. Membrii familiei trebui e s ă se
iubeasc ă și s ă se ajute reciproc.
Le-am propus s ă se organizeze în 4 grupe. S ă realizeze apoi pe coli de flip-
chart o schem ă al cărui cuvânt cheie s ă fie ,,familia cre știn ă’’. Odat ă cu realizarea cerin ței,
elevii au trebuit s ă expun ă lucr ările realizate în fa ța clasei. Un lider al fiec ărei grupe s ă
prezinte chiorchinele realizat de grupa sa. Au fost analiz ate toate fi șele, pe rând, și s-au
făcut diferite observa ții. Fiecare grup ă a oferit explica ții sau au f ăcut modific ări în func ție
de necesitate. Asocierile cu termenul ,,familie cre știn ă’’ au fost diferite la cele 4 grupe
realizate. Grupa nr.1 a asociat termenul ,,familie cre știn ă’’ cu credin ță , egalitate, dragoste,
copii, cas ă, în țelegere, respect, comunicare și încredere. Grupa nr. 2 a asociat acela și
termen cu bani, credin ță , fidelitate, copii, educa ție, responsabilitate, devotement. Grupa nr.
3 a f ăcut asocierea cu: Sfânta Tain ă, credin ță , iubire, griji, copii, educa ție, sprijin, p ărin ți,
fidelitate și comunicare. Grupa nr. 4 a identificat termenul cu: c ăsătorie, probleme, iubire,
copii, bani, egalitate. La finalul lec ției, copiii au în țeles c ă Sfânta Tain ă a Cununiei
reprezint ă binecuvântarea pe care Dumnezeu o d ă celor doi tineri ce doresc s ă întemeieze o
familie cre știn ă.
Schemele prezentate de cele patru grupe de elevi:

Grupa nr.1

credin ță egalitate dragoste

copii cas ă

în țelegere respect comunicare încredere Familia cre știn ă

65

Grupa nr.2

credin ță educa ție copii

bani

responsabilitate devotament fide litate
Grupa nr. 3

iubire copii Sf ănt ă Tain ă

griji credin ță

părin ți educa ție sprijin fidelitate
comunicare

Familia cre știn ă
Familia cre știn ă

66
Grupa nr. 4

căsătorie iubire probleme

bani copii egalitate

În cadrul lec ției ,,Hristos binecuvânteaz ă familia. Minunea din Canna Galileii’’
am folosit o metod ă activ ă cu un grad de complexitate sporit, cum ar fi metoda Știu-Vreau
să știu-Am înv ățat. Aceasta este o metod ă utilizat ă în vedera valorific ării cuno știn țelor și
experien țelor anterioare ale elevilor, în vedera optimiz ării înv ăță rii.
La sfâr șitul lec ției elevii vor putea s ă:
 Recunoasc ă, în minunile Mântuitorului, a dumnezeirii Acestuia și a dragostei Sale
fa ță de oameni;
 Analizarea mesajului moral-religios din minunile Mântuitorului;
 Identificarea mesajului unor texte din Sfânta Scriptur ă;
 Formuleaze înv ăță turi morale, desprinse din aceast ă minune.
Dup ă anun țarea temei ce urmeaz ă s ă fie expus ă dezbaterii, am realizat pe tabl ă
un tabel ce con ținea rubrici cu cea ce știu/ cred c ă știu elevii, vreau s ă știu și am înv ățat.
Elevii au notat pe o fi șă ideile pe care le cunosc referitor la tem ă precum și ceea ce doresc
să știe. Ideile notate de c ătre elevi au fost discutate cu întreaga clas ă iar cele mai
importante au fost scrise pe tabl ă. Ceea ce nu au avut clar elevii și au dorit s ă afle au fost
scrise în coloana a doua a tabelului. Familia cre știn ă

67
Urm ătoarea etap ă a constat în transmiterea noilor informa ții. „Și a treia zi s-a
făcut nunt ă în Cana Galileii și era și mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și
ucenicii S ăi la nunt ă. Și sfâr șindu-se vinul, a zis mama lui Iisus c ătre El: Nu mai au vin. A
zis ei Iisus: Ce ne prive ște pe mine și pe tine, femeie? Înc ă n-a venit ceasul Meu. Mama
Lui a zis celor ce slujeau: Face ți orice v ă va spune. Și erau acolo șase vase de piatr ă, puse
pentru cur ățirea iudeilor, care luau câte dou ă sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umple ți vasele
cu ap ă. Și le-au umplut pân ă sus. Și le-a zis: Scoate ți acum și aduce ți nunului. Iar ei i-au
dus. Și când nunul a gustat apa care se f ăcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii
care scoseser ă apa știau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel
bun și, când se ame țesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun pân ă acum.
Acest început al minunilor l-a f ăcut Iisus în Cana Galileii și Și-a ar ătat slava Sa; și ucenicii
Săi au crezut în El." (Ioan II, 1- 11). Elevii scriu pe caiete de unde face parte textul c itit.
Text scripturistic – Ioan II, 1-11
Am cerut elevilor s ă precizeze și s ă localizeze pe harta Palestina Noului
Testament, locul unde s-a petrecut minunea ( Cana Galileii ). Am adresat întreb ări și am
oferit lămuriri pentru în țelegerea textului.
Iisus a savâr șit prima minune la rug ămintea Maicii Sale. Voi cum v ă exprima ți
dragostea și respectul fa ță de p ărin ți? Da ți exemple de situa ții în care a ți fost ascult ători fa ță
de ei!

Știu/Cred c ă știu Vreau s ă știu Am înv ățat
• Iisus Hristos este
Fiul lui Dumnezeu.
• Fecioara Maria este
Maica Domnului
• Dumnezeu face
minuni
• Nunta este una dintre
cele șapte Taine • Ce s-a întâmplat la
nunta din Cana Galileii?
• De ce a mers Iisus
Hristos la acea nunt ă?
• Ce l-a rugat Maica
Domului?
• Ce reprezint ă
minunea s ăvâr șit ă de
Hristos? • Iisus Hristos a
săvâr țit prima Sa minune,
tranformând apa în vin.
• Merge la Nunta din
Canna Galileii pentru a o
înso ți pe mama Sa.
• Minunea
transform ării apei în vin a
fost s ăvâr șit ă de Hristos la
rug ămintea Maicii
Domnului
• Prin participarea

68
Mântuitorului la nunta din
Ganna Galileii, și prin
minune s ăvâr șit ă, c ăsătoria
dintre un b ărbat și o femeie
a fost trecut ă în rândul
Sfintelor Taine.

Prin utilizarea acestei metode s -a acordat posibilitatea fiec ărui elev s ă-si
exprime punctual de vedere, pe parcursul întregii discu ții. S-a realizat o cât mai bun ă
leg ătur ă între ceea ce elevii cuno șteau deja din lec țiile anterioare, ceea ce și-au dorit s ă
cunoasc ă și nivelul de cunoa ștere atins de ei la finalul lec ției.
Pe parcursul pred ării lec ției ,,Maica Domnului’’ am utilizat metoda ciorchinele
cu scopul de a stimula în rândul elevilor gândirea liber ă, creativ ă, de a sesiza conexiunile
dintre idei, de a realiza noi asocieri de idei, de a des coperi noi semnifica ții.
La finalul lec ției elevii vor ști:
 să cunoasc ă rolul Fecioarei Maria în Întruparea Mântuitorului;
 să enumere s ărb ătorile închinate Maicii Domnului și data serb ării fiec ăreia;
 să povesteasc ă ce ne aminte ște fiecare dintre aceste s ărb ători;
 să exprime modul de cinstire acordat Maicii Domnului în Biserica Ortodox ă;
Dup ă anun țarea titlului lec ției ,, Maica Domnului’’, preg ătesc elevii, amintind
de s ărb ătorile cele mai importante închinate Maicii Domnului, prezentân d astfel icoanele
corespunz ătoare s ărb ătorilor, și îi solicit să urm ăreasc ă icoanele cu cele mai importante
momente ale vie ții Maicii Domnului, amintite de fiecare s ărb ătoare. Elevii vor recunoa ște
icoanele: „Na șterea Maicii Domnului”, „Intrarea Maicii Domnului în Biseric ă”, „Buna
Vestire” și „Adormirea Maicii Domnului”. Vom vorbi de cea mai aleas ă dintre f ăpturi, cea
care va fi mama noastr ă, a tuturor cre știnilor. Împreun ă cu elevii, se va citire textul din
Caietul special, în ștafet ă. Se eviden țiaz ă c ă Maica Domnului este cea mai aleas ă fiin ță de
pe p ământ pentru c ă în pântecele ei s-a z ămislit Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul nostru
Iisus Hristos. Înc ă de la na ștere s-a ar ătat întru toate aleas ă, chiar și aceasta petrecându-se
în mod minunat. P ărin ții Maicii Domnului sunt Drep ții Ioachim și Ana care, cerând de la
Dumnezeu un prunc, îl primesc cu f ăgăduin ța de a îl închina lui Dumnezeu, la Templu.
Toat ă via ța Fecioarei Maria a fost una aleas ă, împlinind cu dragoste și supunere, voia lui
Dumnezeu.

69
Pe seama icoanelor expuse anterior, prezint ă cele mai importante evenimente
din via ța Maicii Domnului: na șterea Maicii Domnului, Sfin ții și Drep ții P ărin ți Ioachim și
Ana și-au împlinit cuvântul f ăgăduit lui Dumnezeu și astfel, cum ne este prezentat în cea
de-a doua icoan ă, au închinat-o pe Sfânta Fecioar ă la Templu. Fecioara Maria a stat la
Templu pân ă la vârsta de 15 ani, l ăudând pe Dumnezeu neîncetat. La împlinirea vârstei, a
fost dat ă în grija b ătrânului Iosif, din neamul lui David. Sfânta Fecioar ă a primit vizita
Sfântului Arhanghel Gavriil care i se adreseaz ă în cuvintele: „Bucur ă-te Marie, cea plin ă
de dar! Domnul este cu tine!” Aici prime ște Cuvântul Domnului și Buna Vestire a na șterii
Mântuitorului Lumii, Împ ăratului Împ ăra ților – Iisus Hristos. Ultima icoan ă ne arat ă
Adormirea Maicii Domnului, sau Sfânt ă M ărie Mare – așa cum o numesc credincio șii
ortodoc și în popor. Aceast ă imagine ne arat ă momentul p ărăsirii Maicii Domnului dintre
cei vii, dar și minunile întâmplate la praznicul Adormirii.
Biserica noastr ă dreptm ăritoare cre știn ă atribuie Maicii Domnului o mare
cinstire și laud ă, fiind considerat ă mijlocitoarea noastr ă, cea care urc ă rug ăciunile tuturor
Fiului s ău și Dumnezeului Nostru. Acesta este motivul pentru care Bise rica Ortodox ă îi
acord ă un cult de preacinstire
Cre știnii ortodoc și o preacinstesc pe Maica Domnului prin nenum ărate
rug ăciuni, acatiste și paraclise, prin sfin țirea bisericilor cu hramul Sfintei Fecioare, prin
pictarea cu evlavie a icoanele care o reprezint ă și se a șeaz ă la mare cinste în biserici, dar și
în casele cre știnilor, prin purtarea numelui Sfintei Fecioare Maria și ținând s ărb ătorile
dedicate Născ ătoarei de Dumnezeu.
Am lecturat elevilor un citat din Pr. Dumitru St ăniloae: „În Maica Domnului
avem în cer o inim ă de mam ă, inim ă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a b ătut și
bate ea îns ăș i la inima Lui pentru cauza Lui care este mântuirea noastr ă, c ăci mântuirea nu
e o chestiune de justi ție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni.” De asemenea, elevii sunt
invita ți s ă con știentizeze importan ța Maicii Domnului în via ța noastr ă, și anume cel de
mijlocitoare în rug ăciunile noastre c ătre Dumnezeu.
Prin recunoa șterea N ăsc ătoarei de Dumnezeu fiind mai presus decât toate
mamele din lume, elevii vor compara iubirea celei mai scum pe fiin țe de pe p ământ, care
este mama, cu iubirea N ăsc ătoarei de Dumnezeu pentru Domnul nostru Iisus Hristos.
Am accentuat faptul c ă virtu țile Maicii Domnului sunt puncte de reper pentru
viața noastr ă duhovniceasc ă spre ajutorul și mântuirea noastr ă.

70
Spre finalul lec ției am solicitat elevilor s ă scrie pe mijlocul tablei un cuvânt
cheie sau o sintagm ă, să identifice și s ă scrie alte cuvinte corelate ca dup ă accea să
realizeze conexiunile dintre cuvinte prin s ăge ți.
Ciorchinele realizat de elevi a fost prezentat, apoi discut at. Prin folosirea
metodei ciorchinele, elevii au avut posibilitatea de a obse rva modul de gândire al colegilor
asupra temei aflate în studio, de a compara propriile rezult ate cu cele ale colegilor, de a- și
sus ține punctual de vedere, de a- și îmbun ătăți propriul mod de lucru. Mai jos voi prezenta
ciorchinele realizat de elevii clasei a VI-a A.
Ciorchinele realizat :

Maica Domnului
Sărb ători în
cinstea Maicii
Domnului Modalit ăți de
cinstire a Maicii
Domnului
Na șterea
Maicii
Domnului

Buna Vestire Adormirea
Maicii
Domnului Rug ăciuni
închinate Maicii
Domnului
Biserici cu
hramul Maicii
Domnului
Participarea la
slujbe închinate
Maicii
Domnului Organizarea
pelerinajelor
închinate Maicii
Domnului Pictarea
icoanelor cu
Maica
Domnului
Botezarea
copiilor cu
numele Maicii
Domnului Intrarea în
Biseric ă a
Maicii
Domnului

71
Urm ătoarea metod ă pe care am utilizat-o în ivestiga ția pedagogic ă a fost
convorbirea. Prin utilizarea acestei metode am dorit s ă descop ăr acele deprinderi moral-
religioase ale elevilor ce au fost formate în cadrul fam iliilor din care fac parte, dar și cele
care pot fi modelate prin intermediul orei de religie.
În func ție de tema abordat ă am încercat s ă discut cu elevii celor dou ă clase în
mod deschis și sincer pentru a fi creat ă o atmosfer ă relaxant ă și de încredere în rela ția
profesor-elev. Pe parcursul pred ării am discutat cu elevii despre modul în care aplic ă cele
învățate la ora de religie și felul în care sunt îndruma ți de c ătre adul ții din familia lor.
Legat de s ărb ătorile religioase, discu țiile au fost duse de c ătre copii mai mult spre tradi țiile
păgâne pe care le cuno șteau din familie decât spre cele legate de trabi țiile Bisericii naostre
ortodoxe. Când sunt întreba ți în preajma s ărb ătorilor de iarn ă ce s ărb ători urmeaz ă, spun:
,,Mo ș Nicolae’’ în loc de ,,Sfântul Ier. Nicolae’’, ,,Mo ș Cr ăciun’’ în loc de ,,Na șterea
Domnului’’, ,,Boboteaza’’ în loc de ,,Botezul Domnului’’, deoarece aceste denumiri le-au
fost implantate în minte și au devenit reflexe, în cadrul familiei. Acest lucru se mai
întâmpl ă și pentru c ă, adul ții din via ța lor folosesc aceste denumiri. Acela și lucru se
întâmpl ă cu toate denumirile s ărb ătorilor religioase care au un corespondent în denumirea
popular ă. Era necesar s ă fie aduse l ămuriri și din acest motiv au fost corectate aceste
informa ții, explicându-le elevilor denumirea religioas ă a s ărb ătorilor, a șa cum sunt
consemnate și în calendarul cre știn otrodox.
Când s-a vorbit despre participarea la sfintele slujbe cop iii au m ărturisit c ă nu
merg foarte des la biseric ă pentru c ă, ori nu reu șesc s ă se trezeasc ă devreme duminica, ori
nu are cine s ă-i înso țeasc ă, p ărinții lor nefrecventând biserica, acest lucru ree șind și din
aplicarea chestionarului.
Copiii au dorin ța de a afla, de acunoa ște cât mai multe lucruri despre
Dumnezeu. În ei s ălăș luie ște înc ă din na ștere predispozi ția de a crede, sunt deschi și spre
nou, spre cunoa șterea realit ății religioase. În demersul lor educa țional au nevoie de un
îndrum ător, de cineva care s ă îi lumineze. Din discu țiile purtate cu elevii am observat
înclina ția lor de a limita percep ția fa ță de Dumnezeu la ceea ce este papabil, uman.
Folosirea convorbirii ofer ă posibilitatea apropierii de elevi dar și direc ționarea
discu ției spre ceea ce urm ăre ști ca profesor, în schimb datorit ă limitei de timp nu to ți elevii
particip ă la discu ții. Am constat faptul c ă din num ărul total de elevi, 23 la clasa aVI-a A și
22 la clasa aVI-a B exist ă un num ăr de 2,3 elevi care nu prticip ă niciodat ă la discu ții, 9,10
care discut ă ocazinal, restul implicându-se în discu ții întotdeauna. Statistic situa ția se
prezint ă conform tabelului și graficului de mai jos.

72

Nr. crt. Implicarea în discu ții Nr. de elevi Clasa
1. niciodat ă 2, 3 elevi a VI- a A și aVI-a B
2. ocazional 9, 10 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. întotdeauna 12, 9 elevi a VI- a A și aVI-a B

Tabelul nr. 4 – Eviden ța particip ării elevilor la discu ții.

Grafic nr. 3 – Reprezentarea grafic ă a elevilor ce particip ă la discu ții
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
niciodat ă ocazional întotdeauna
cls. a VI-a A
cls. a VI-a B

73

Grafic nr. 4 – Reprezentarea liniar ă a elevilor ce particip ă la discu ții
Scopul orei de religie este și acela de a orienta pe elevi pe drumul corect al
credin ței, al înv ăță turilor Bisericii noastre. Înv ăță turile nu trebuie s ă r ămân ă doar la nivel
informativ, ele trebuiesc însu șite la nivel de suflet și comportament pentru a deveni de
folosit în via ța lor prezent ă și viitoare.
Observarea comportamentului religios la elevii din cele dou ă e șantioane
experimentale s-a f ăcut cel mai bine în afara orei de religie în momentul î n care elevii au
mers la biseric ă, fie s ă participe la Sfânta Liturghie, fie s ă discuta cu preotul paroh destre
diferite teme.
Aceast ă metod ă a fost folosită și în cadrul orei de religie. Ca instrumente am
folosit fi șa de observa ție și scara de clasificare.
Pe parcursul aplic ării metodei observa ției sistematice a comportamentului
religios la elevii celor dou ă clase am urm ărit urm ătoarele caracteristici:
 Implicarea la ora de religie;
 Atitudinea în timpul rostirii rug ăciunii;
 Rela ția cu colegii și dac ă sunt toleran ți, milostivi cu cei din jur;
 Climatul afectiv din cadrul familiei și dac ă î și ascult ă p ărin ții;
 De câte ori merg la biseric ă și dac ă le face pl ăcere s ă participle la sfintele slujbe;
 Dac ă se spovedesc și împ ărt ăș esc, și de câte ori pe an. 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
niciodat ă ocazional întotdeauna cls. VI-a A
cls. A VI-a B

74
În momentul în care am mers cu elevii clasei experimentale la biseric ă, s-a
obervat un entuziasm din partea lor, dorind s ă afle cât mai multe lucruri. Preotul paroh le-a
ar ătat și exlicat elevilor obictele biserice ști, le-a deslu șit întreb ările pe care ei le-au pus, le-
a comunicat cât de important ă este rug ăciunea în via ța lor și c ă este necesar s ă se
spovedeasc ă și împ ărt ăș easc ă m ăcar în fiecare post. Elevii au fost încânta și de experien ța
pe care au avut-o la biseric ă.
Din dorin ța de a dezvolta în sufletul copiilor sentimentele de toleran ță , respect
și milostenie am mers cu elevii aceleia și clase la dou ă Centre sociale din localitate, Centrul
pentru personae de vârsta a 3-a și Centrul pentru tineri cu dizabilit ăți. Aici, elevii au
cunoscut anumite realit ăți sociale, și au înv ățat c ă este important respectul și milostenia
fa ță de cei afla ți în nevoie.
La organizarea acestor activit ăți s-au implicat mai mul ți p ărin ți care au acceptat
și au încurajat copiii s ă mearg ă la biseric ă și la cele dou ă Centre, exlicându-le valoarea
moral ă a tr ăirilor.
Din fi șa de observare a comportamentului religios și cu ajutorul scalei de
clasificare se pot constata urm ătoarele:
Implicare la ora de religie se face prin interesul pe care elevii îl acord ă, temele
pe care le realizeaz ă, r ăspunsurile pe care le dau și întreb ările pe care le adreseaz ă pentru
a afla cât mai multe lucruri noi despre temele predate. As tfel 2,3 elevi nu se implic ă
niciodat ă, doar dac ă sunt întreba ți r ăspund, 9,10 elevi se implic ă din când în când, iar
12,9 elevi ar ătă interes permanent fa ță de ora de religie, î și fac temele și pun întreb ări.

Nr.
crt. Implicare la ora de religie Nr. de elevi Clasa
1. rar 2, 3 elevi a VI- a A și aVI-a
2. din cân în când 9, 10 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. permanent 12, 9 elevi a VI- a A și aVI-a B

Tabelul nr. 5 Eviden ța implic ării elevilor la ora de religie.

75
Reprezentare grafic ă a situa ției urm ărite este urm ătoarea:

Grafic nr. 5 – Reprezentarea grafic ă a elevilor ce se implic ă la ora de religie

Dorin ța elevilor de a participa la ora de religie este reflect at ă și de aceste
rezultate, curiozitatea lor fiind stimulat ă și de temele abordate dar și de atitudinea
profesorului fa ță de ei.
Atitudinea în timpul rostirii rug ăciunii este un alt comportament observat la
elevii investiga ți. În leg ătur ă cu aceasta, am constatat diferite st ări de tr ăire în timpul
rug ăciunii, unii copii spun rug ăciunea cu ochii închi și, cu respect, al ții o rostesc tare și
răspicat, având o atitudine relaxat ă, iar al ții o spun de dragul de a o spune, cu indiferen ță .
Elevii care au dezvoltat din mediul familial exerci țiul rug ăciunii, care rostesc în fiecare
sear ă rug ăciunea și au fost înv ățați s ă o pre țuiasc ă o spun cu pl ăcere și la școal ă.

Nr. crt. Atitudinea din timpul
rug ăciunii Nr. de elevi Clasa
1. respect 16, 17 elevi a VI- a A și aVI-a B
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
rar din când în când permanent cls. a VI-a A
cls. a VI-a B

76
2. rutin ă 5, 4 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. indiferen ță 2, 1 elevi a VI- a A și aVI-a B

Tabelul nr.6 Atitudinea în timpul rug ăciunii

Situa ția se reflect și în graficul urm ător:

Grafic nr. 6 – Reprezentarea grafic ă a atitudinii în timpul rug ăciunii
Rug ăciunea este vorbirea noastr ă cu Dumnezeu. Via ța cre știnului f ără
rug ăciune ar fi ștears ă, nu s-ar mai forma acea leg ătur ă de comuniune cu Dumnezeu, ar fi o
via ță f ără profunzime. Fiind cea mai înalt ă lucrare a min ții, ea este și cea mai încercat ă chir
și din copil ărie. Din acest motiv este indicat ă o corec ție asupra atitudinii copilului atunci
când apar devieri de la un comportament necorespunz ător. De multe ori rug ăciunea este
spus ă din interes și are în con ținutul ei mai multe cereri material, cu dorin țe de îndeplinire
rapid ă. Rug ăciunea trebuie s ă fie spus ă din suflet și s ă urm ăreasc ă mai mult o cre ștere
duhovniceasc ă.
Rela ția cu colegii și dac ă sunt toleran ți, milostivi cu cei din jur a fost un alt tip
de comportament religios urm ărit în rândul elevilor ce au f ăcut parte din investiga ția 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%
respect rutin ă indiferen ță cls. a VI-a A
cls. a VI-a B

77
pedagogic ă. Milostenia, toleran ța fa ță de cei din jur deriv ă din marea porunc ă a lui
Dumnezeu și anume ,,Marea porunc ă a iubirii’’. Dragostea pentru aproapele este în
sufletele tuturor celor care îl iubesc cu adev ărat pe Dumnezeu. Înc ă din fraged ă copil ărie
aceste sentimentre trebuie s ădite în sufletul copiilor de p ărin ți și mai târziu de înv ăță tori și
profesori. Din investiga ție a rezultat faptul c ă, exist ă o acceptare a celorlal ți, dar nu
întotdeauna și toleran ță fa ță de colegi. Violen ța din p ăcate, este una dintre modalit ățile prin
care elevii î și rezolv ă problemele. Copilul, în general are sufletul curat, dar i nfluien țele din
mediul exterior sunt destul de puternice și reu șesc s ă-l murd ăreasc ă. Clasificarea rela ției cu
colegii am reprezentat-o dup ă cum urmeaz ă: atitudine tolerant ă, mai pu țin tolerant ă, deloc
tolerant ă, violent ă.

Nr. crt. Rela ția cu colegii Nr. de elevi Clasa
1. De prietenie(tolerant ă) 11, 10 elevi a VI- a A și aVI-a B
2. Mai pu țin tolerant ă 8, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. Deloc tolerant ă(violent ă) 4, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B
Tabelul n r.7 Rela ția cu colegii
Grafic situa ția arat ă în felul urm ător:

Grafic nr. 7 – Reprezentarea grafică a relației cu colegii 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
tolerant, de prietenie mai puțin tolerant violent ăcls. a VI-a A
cls. a VI-a B

78
Multe sunt lucrurile care îi caracterizeaz ă pe cre știni, dar mai presus de toate
sunt pacea si iubirea. Dac ă nu ar ătăm dragostea noastr ă fa ță de aproatele care va fi
diferen ța dintre noi și necredincio și.
Climatul afectiv din cadrul familie i și dac ă î și ascult ă p ărin ții. Familia este
important pentru fiecare copil. Felul în care p ărin ții reu șesc s ă ofere copilului, nu doar
partea material ă, ci și educa ție și afectivitate, va depinde dezvoltarea psihic ă de mai târziu.
De aceea cunoa șterea mediului din care provine copilul este esen țial ă pentru școal ă.
Familia este temelia dezvolt ării de mai târziu a copilului. În general elevii, din ce le dou ă
eșantioane, provin din familii bine organizate. La clasa a VI- a A doar un copil provine
dintr-o familie cu p ărin ți divor țați iar la clasa a VI-a B doi copii fac parte din acele și tip de
familie. Acest lucru nu dovede ște faptul c ă, acei copii nu primesc o educa ție exemplar ă Cu
ajutorul scalei de clasificare am identificat frecven ța cu care se repet ă situa țiile conform
tabelului și graficului de mai jos.

Nr. crt. Climat afectiv în familie Nr. de elevi Clasa
1. Foarte bun 10, 12 elevi a VI- a A și aVI-a B
2. Bun 9, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. Mai pu țin bun 4, 4 elevi a VI- a A și aVI-a B

Tabelul nr. 8 Climat afectiv în familie

79

Grafic nr. 8 – Reprezentare climat afectiv în familie
De câte ori merg la biseric ă și dac ă le face pl ăcere s ă participle la sfintele
slujbe. În rândul lumii contemporane, moderne, mersul la biseric ă nu mai este necesar, el
trebuie argumentat. Pân ă la o anumit ă vârst ă copilul va merge la biseric ă doar dac ă p ărin ții
îl vor duce. Tradi ția este gr ăitoare și ne demonstreaz ă c ă, b ătrânii no ștri au mers
dintotdeauna la biseric ă, luând parte activ ă la via ța Bisericii, fiind modele de credin ță .
Când sunt întreba ți de ce merg la biseric ă r ăspund simplu c ă a șa au fost înv ățați de c ătre
părin ții lor și c ă a șa trebuie. De cele mai multe ori copiii din zilele noastre au acelea și
întreb ări ca și familiile lor.
Observare comportamentului religios a condus la urm ătoarele rezultate
reflectate în tabelul și graficul de mai jos.

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
foarte bun bun mai puțin bun cls. a VI-a A
cls. a VI-a B

80
Nr.
crt. Frecven ța cu care
merg la biseric ă Sentimentele pe
care le au când
merg la biseric ă Nr. de elevi Clasa
1. Săpt ămânal Pl ăcere 5, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B
2. O dat ă pe lun ă Ner ăbdare 8, 10 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. O dat ă sau de mai
multe ori pe an Nu le place 10, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B

Tabelul nr. 9 Eviden ța elevilor ce merg la biseric ă și sentimetul pe care îl încearc ă

Grafic nr. 9 – Elevi ce merg la biseric ă și sentimentele încercate 0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%
săpt ămânal o dat ă pe lun ăo dat ă sau de
m.m. ori pe an pl ăcere ner ăbdare nu le place
cls. a VI-a A
cls. a VI-a B

81
Participarea la slujbele Bisericii, mergem de fapt în casa lui Dumnezeu,
înseamn ă să mergem în Cerul cel de pe p ământ, înseamn ă s ă aducem laud ă lui Dumnezeu,
să cinstim pe Maica Domnului, s ă cinstim pe sfin ți, înseamn ă s ă ascul ță m cuvântul lui
Dumnezeu, cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos care e mai ve șnic decât cerul și
pământul, înseamn ă s ă primim binecuvânt ări de la sfintele slujbe prin mijlocire preo țeasc ă
de la Însu și Domnul Hristos, s ă ne unim cu Hristos prin Sfânta Tain ă a Împ ărt ăș aniei.
Dac ă se spovedesc și împ ărt ăș esc, și de câte ori pe an, un alt tip de
comportament religios urm ărit în rândul elevilor. La vârsta lor, spovedania și împ ărt ăș ania
se fac doar dac ă postesc. Cum acest lucru depinde cel mai mult de ceea ce se face în
familie, dac ă p ărin ții postesc sau nu, copiii nu au posibilitatea s ă o fac ă prea des. Frecven ța
cu care se întâmpl ă acestea în via ța elevilor este ilustrat ă în tabelul și graficul de mai jos.

Nr.
crt. De câte ori se spovedesc și
împ ărt ăș esc Nr. de elevi Clasa
1. În fiecare post 5, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B
2. Doar de Pa ști și Cr ăciun 8, 10 elevi a VI- a A și aVI-a B
3. O dat ă le an 10, 6 elevi a VI- a A și aVI-a B
Tabelul nr. 10 Eviden ța elevilor care se spovedesc și împ ărt ăș esc

Grafic nr. 10 – Reprezentarea grafic ă a elevilor care se spovedesc și împ ărt ăș esc 0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%
în fiecare post de Pa ști și de
Cr ăciun o dat ă sau de
m.m. ori pe an cls. a VI-a A
cls. a VI-a B

82
Spovedirea și împ ărt ăș irea copiilor este un moment deosebit de important al
vie ții lor. Preg ătirea pentru împ ărt ăș ire nu presupune simpla împlinire mecanic ă a unor
rânduieli formale în anumite perioade, de a c ăror s ăvâr șire ține permisiunea de a se
împ ărt ăș i. Trebuie s ă se preg ăteasc ă pentru împ ărt ăș ire cu întreaga lor via ță .
Fără apropiere, f ără o inim ă plin ă de c ăldur ă și f ără o grij ă deosebit ă fa ță de
copii, risc ăm s ă-L ascundem pe Hristos în spatele restric țiilor și pove țelor a șa-zis
duhovnice ști. Să nu uit ăm c ă Domnul Hristos îi a șteapt ă, îi prime ște, li Se d ăruie ște și îi
binecuvânteaz ă pe copii.
Prin aplicarea metodei observa ției, am constatat c ă sunt câ țiva factori care pot
influien ța dezvoltarea comportamentului moral – religios la copii: mediul f amilial,
anturajul, precum și personalitatea copilului.
Cel mai important este cel al familiei din care face pa rte copilul. Leg ătura
dintre mediul familial din care provine și viitoarele performan țe școlare ale elevului este
una evident ă, probat ă de experien ța de fiecare zi. Întâlnim aici cazurile de familii
dezorganizate (o familie în care intervine divor țul din diverse cauze va avea copii profund
marca ți de acest eveniment, cu repercusiuni și asupra comunic ării în actul didactic), în care
unul sau altul dintre p ărin ți suferă de diverse patimi, familii monoparentale, familii în ca re
unul dintre p ărin ți e plecat pentru o perioad ă îndelungat ă de timp.
Un alt factor generator de perturb ări în dezvoltarea comportamentului religios
este și anturajul elevului. În afar ă de școal ă și familie, orice tân ăr î și petrece o parte a
timpului în cadrul unui grup și în func ție de tr ăsăturile ce caracterizeaz ă anturajul acesta
poate suferi influen țe pozitive sau negative.
Personalitatea elevului este un alt tip de influien ță în dezvoltarea sa religioas ă.
În func ție de mo ștenirea sa genetic ă, de eventualele preferin țe, sau chiar de bolile fizice sau
psihice, un elev poate fi mai mult sau mai pu țin sociabil, încadrabil în mediul înconjur ător.
Copiii sunt prin firea lor blânzi, milo și, lipsi ți de r ăutate și sinceri. Aceste
calit ăți sunt îns ă slabe în ei, având nevoie de o permanent ă cultivare. Pe m ăsur ă ce copilul
cre ște, adul ții din jurul lui, p ărin ți sau profesori, trebuie s ă îl ghideze permanent.
Etapa experimental ă final ă a cercet ării a constat în administrarea unei probe de
evaluare final ă, identic ă pentru cele dou ă e șantioane: experimental ă și de control. Elevii
celor dou ă clase au primit fi șe de evaluare final ă identice. Am comparat rezultatele
ob ținute la aceste probe cu cele ob ținute la probele de evaluare ini țial ă. Aprecierea s-a
făcut printr-un punctaj, pentru fiecare item s-a totalizat num ărul fiec ărui punct.

83
Am comparat atât rezultatele din interiorul fiec ărei clase, cât și rezultatele între
cele dou ă clase, folosind tabele și diagrame de compara ție.

Nr.
Crt. Punctajul
ob ținut Nr. elevi cls.
experimental (23) Procente Nr. elevi cls.
control (22) Procente
1. 95p. – 100 p. 8 35% 5 23%
2. 85p. – 95p. 7 30% 6 27%
3. 75p. – 85p. 4 17% 7 32%
4. 65p. – 75p. 3 13% 2 9%
5. 55p. – 65p. 1 5% 1 4,5%
6. 45p. – 55p. 0 0% 1 4,5 %
7. 35p. – 45p. 0 0% 0
8. 10p. – 35 0 0% 0

Tabel nr.11 Distribuirea rezultatelor

Grafic nr.11
Analiza și interpretarea rezultatelor ob
îmbun ătățire a rezultatelor ș
experimentale (clasa a VI- a A)
a elevilor. Acest fapt îmi permite s
dezvoltare a comportamentului religios al elevilor
orei de religie poate duce la îmbun
Prin aplicarea sistematic
de religie am sesizat amelior ări în dezvol
în comportamentul fa ță de colegi
modern ă și democratic ă, elevii bucurându
cooperare, colaborare și aju tor reciproc.
A fost încurajat ă ini
înl ăturat ă teama de a nu gre ș
denumirile lor, au în țeles eficien
acestora. 0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%
95p. – 100p. 85p.
clasa experimental
clasa de control
84 Grafic nr.11 Reprezentarea grafic ă a rezultatelor la evaluarea final
și interpretarea rezultatelor ob ținute indic ă o tendin ță
a rezultatelor școlare ale elevilor, la ora de religie, în favoare grupei
a A) , care nu poate fi pus ă exclusiv pe seama d ezvolt ă
îmi permite s ă afirm c ă, identificarea modalit ăților de formare
dezvoltare a comportamentului religios al elevilor și folosirea metode lor active în timpul
poate duce la îmbun ătățire rezultatelor .
Prin aplicarea sistematic ă a metodelor și tehnicilor interactive în cadrul lec
am sesizat amelior ări în dezvol tarea exprim ării sentimentului religios a elevilor,
colegi și p ărin ți, s-a îmbun ătățit rela ția profesor
ă, elevii bucurându -se de libertate, de o comunicare bazat
tor reciproc.
A fost încurajat ă ini țiativa elevilor la lec ție, adresarea de întreb
teama de a nu gre și, iar pe parcurs elevii s -au familiarizat cu metodele
țeles eficien ța lor și pa șii care trebuie urma ți pentru
85p. -95p. 75p. – 85p. 65p. -75p. 55p. – 65p. 45p.
clasa experimental ă
clasa de control
a rezultatelor la evaluarea final ă
tendin ță pozitiv ă de
în favoare grupei
ezvolt ării psihice
ăților de formare și de
lor active în timpul
i tehnicilor interactive în cadrul lec țiilo r
rii sentimentului religios a elevilor,
ia profesor -elev într-una
se de libertate, de o comunicare bazat ă pe
ie, adresarea de întreb ări, fiind
au familiarizat cu metodele și
ți pentru realizarea 45p. -55p.

85
Folosind metodele și tehnicile de stimulare a gândirii religioase, atât indiv idual,
frontal cât și pe grupe, am constat urm ătoarele:
 elevii î și însu șesc mai u șor noile cuno știn țe;
 cre ște încrederea c ă pot s ă decodifice și s ă în țeleag ă con ținuturile, atât pe cont propriu
cât și în grup;
 doresc s ă se implice în înv ățare și nu dau semne de oboseal ă pentru c ă se implic ă
con știent, voit, înv ățând activ și logic;
 elevii și-au îmbog ățit cuno știn țele, datorit ă unor metode precum: brainstorming, turul
galeriei, știu-vreau s ă știu- am înv ățat, ciorchinel;
 a fost valorificat ă capacitatea elevilor de a se implica în diferitele acti vit ăți
desf ăș urate.
Prin educa ția religioas ă trebuie s ă realiz ăm de fapt o real ă cultivare a spiritului.
Ea ne ajut ă s ă construim un sistem de valori spirituale, etice, racordate la personalitatea
fiec ăruia dintre noi și materializarea în comportamente exemplare în via ța comunit ății din
care facem parte și a societ ății în ansamblu.
Cercet ările în domeniul psihologiei copilului ne arat ă c ă educa ția moral-
religioas ă este posibil ă de la cea mai fraged ă vârst ă, iar pre școlarii cu tr ăsăturile de voin ță
și caracter în formare sunt receptivi la influen țele exercitate asupra lor. Dac ă educa ția
moral ă reprezint ă acea latur ă a procesului de preg ătire a copilului pentru via ța care are în
vedere cunoa șterea, în țelegerea și practicarea binelui în via ța social ă și adaptarea la via ța
comunit ății, educa ția religioas ă trebuie privit ă într-o strâns ă leg ătur ă cu educa ția moral ă
acordându-i fundament divin. Educa ția moral-religioas ă trebuie s ă înceap ă înc ă din primii
ani de via ță în familie. Apoi se continu ă potrivit nivelului de în țelegere a copilului pentru a
se forma în sufletul acestuia impresii, deprinderi de conduit ă și sentimente cu ajutorul
cărora s ă devina o adev ărat ă persoan ă deschis ă comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii.
Educa ția este posibil ă în toate perioadele vie ții omene ști, de asemenea
educa ția religioas ă este posibil ă în vârsta copilariei deoarece însu și sufletul copilului are în
interiorul s ău cele necesare pentru aceasta. Sufletul copilului poate fi înt ărit ca o cetate;
sim țurile sunt por țile acestei cet ăți. Educa ția religioas ă cre știn ă este posibil ă numai dac ă
Hristos însu și este primit în sufletul omului și dac ă acest suflet lucreaz ă împreun ă cu
Hristos la des ăvâr șirea sa.
Experien ța religioas ă îl face pe om s ă în țeleag ă și s ă ac ționeze mai bine, îl
invit ă la reflexie, îi lumineaz ă interiorul. Ea are drept obiectiv cultivarea și dezvoltarea
religiozit ății la individul copil sau adult.

86
Educa ția religioas ă preg ăte ște copilul pentru o percep ție autocuprinz ătoare a
realit ății, mult mai adânc ă și semnificativ ă. Ea are menirea de a stimula con știin ța în
vederea elabor ării unei viziuni personalizate asupra existen ței și construirii unui sens
existen țial propriu.
Educa ția religioas ă pe care fiecare copil o prime ște în școal ă este o etap ă
important ă a form ării sale spirituale, dar doar o etap ă. În mod tradi țional, educa ția
religioas ă a cre știnului începe în prima copil ărie, iar debutul acesteia este marcat de
momentul primirii Sfintei Taine a Botezului.
Primii dasc ăli spirituali sunt de cele mai multe ori p ărin ții și bunicii, iar în mod
firesc și na șii, acolo unde ace știa nu sunt doar de convenien ță . Gra ție lor, copilul înva ță
primele rug ăciuni, dobânde ște cuno știn țe catehetice elementare și al ături de ei particip ă la
slujbele biserice ști, familiarizându-se cu cultul divin public.
Ceea ce au scos în eviden ță rezultatele investiga ției este importan ța form ării
comportamentului moral–religios pentru dezvoltarea de mai târzi u a copilului, atât în
cadrul familiei cât și prin intermediul orei de religie.

87
Cap. 2 – Concluzii generale, teoretice și practice

Orientarea acestei cercet ări st ă sub semnul paradigmelor prezente de abordare a
familiei ca nucleu social în întreaga istorie a Biser icii. Începând cu familia în iudaism,
continuând cu familia din Roma și Grecia antic ă pân ă la familia cre știn ă a zilelor noastre
investiga ția și-a propus s ă eviden țieze valoarea familiei din toate timpurile și importan ța
implic ării ei în educarea și formarea copiilor.
Plecând de la studierea familiei iudaice despre care se poat e spune c ă este o
familie tradi țional ă care s-a bucurat de mare respect, considerând c ă st ă la temelia oric ărei
organiza ții politico-sociale și religioase. În cadrul poporului evreu, nucleul societ ății îl
formeaz ă familia, dar c ăsătoria nu are un caracter religios, fiind mai mult un contract
încheiat între p ărin ți. Cre șterea și educarea copiilor era destul de important ă în rândul
familiile iudaice, iar o familie numeroas ă era ca un dar divin, iar cea f ără copii ca o
pedeaps ă dumnezeiasc ă. Superioritatea b ărbatului fiind evident ă în compara ție cu statutul
femeii.
Prezentarea familiilor din antichitate, familia din Roma și Grecia antic ă,
descoper ă familii întemeiate pe baza unor contracte, ce se celebra u în cadrul unor
numeroase rituri și ceremonii tradi ționale fără a avea caracter religios. La fel ca și în cazul
familiilor evreie ști educa ția copiilor era important ă mai mult în cazul b ăie ților, fetele
rămânând în grija mamei. Autoritatea b ărbatului în familie era nelimitat ă și absolut ă,
comparativ cu cea a femeii care trebuia s ă fie retras ă și supus ă.
Prin compara ție, familia cre știn ă are la baza întemeierii ei, o cu totul alt ă
concep ție. Acesta vine din frumusetea înv ăță turii pe care ea o urmeaz ă, și anume
înv ăță tura Mântuitorului Iisus Hristos. A șa cum ne înva ță Sfânta noastre Biseric ă, familia
este un a șez ământ dumnezeiesc și temelia vie ții de ob ște. Prin Sfânta Tain ă a Cununiei,
familia prime ște binecuvântarea lui Dumnezeu, b ărbatul și femeia devenind un singur trup.
Alc ătuind un singur trup, au un singur suflet legat în ve șnicie de iubirea dintre ei. În
familia cre știn ă, leg ătura dintre b ărbat și femeie este comparat ă cu leg ătura dintre Hristos
și Biseric ă.
Cre știnismul a ar ătat pentru prima dat ă c ă femeii i se cuvine aceea și pre țuire
ca și b ărbatului, ea este trecut ă la loc de cinste și datorit ă chipului Maicii Domnului, care
este model pentru tote mamele cre știne. În istoria Bisericii sunt ilustrate diferite exemple
de femei care au dovedit prin via ța lor, c ă pot ocupa un loc de cinste în rândul sfin ților.

88
Misiunea familiei cre știne în educarea copiilor este foarte important ă pentru
dezvoltarea spiritual de mai târziu a copilului. Familia e ste primul mediu în care copilul
poate descoperi și înv ăța despre Biseric ă, despre Dumnezeu. P ărin ții sunt modelul
principal.
Societatea actual ă nu reprezint ă un exemplu al dezvolt ării valorilor spirituale,
ci mai degrab ă pune pre ț pe material, pe individualism și superficialitate. A șa c ă,
implicarea familiei în educarea copilului este necesar ă și trebuie f ăcut tot ceea ce ține de ea
pentru construirea unei temelii durabile doar în Biserica lui H ristos.
Prin cercetarea pedagogic ă efectuat ă pot spune c ă obiectivele propuse au fost
îndeplinite. Astfel, a fost eviden țiat rolul important al familie în educarea religioas ă a
copilului. Familia este primul model de via ță al copilului, împreun ă cu p ărin ții merge la
biseric ă, se spovede ște, se împ ărt ăș ește, înva ță primele rug ăciuni, vede primele icone din
cas ă sau prime ște prima cruciuli ță pe care o poart ă la gât.
A fost subliniat ă importan ța form ării la elevi a deprinderilor morale ce pun
bazele dezvolt ării de mai târziu ca și adult. Este important ca în sufletul copilului s ă fie
dezvoltat sentimental iubirii fa ță de Dumnezeu și fa ță de apropele, s ă fie tolerant cu cei din
jur, milostiv, credincios, drept și curajos.
Metodele pedagogice folosit au ajutat la identificarea acelor modalit ăți de
formare și de dezvoltare a comportamentului religios exemplar al ele vilor și s ă stimulez
interesul elevilor pentru ora de religie. Vizitele la bi seric ă și la centrele sociale, jocurile,
precum și metodele active ce au stimulat gândirea religioas ă și imagina ția au determinat
elevii s ă-și descopere resursele interioare, s ă devin ă mai uni ți, s ă lucreze în echip ă mult
mai bine și s ă-și exprime cu mai mult ă u șurin ță sentimentele religioase.
În ceea ce prive ște identificarea tipurilor de familie în societatea a ctual ă,
acestea sunt surprinse în partea teoretic ă dar și din practica de zi cu zi. Exist ă familii ce se
implic ă permanent în educarea copiilor, îndrumându-i considerând c ă formarea lor moral ă
este mult mai important decât dorin ța material, dar și familii care acord ă libertate și
credibilitate total ă copilului, încercând s ă-i satisfac ă toate dorin țele material în defavoarea
form ării morale.
Surprinderea implic ării familiei în formarea deprinderilor religioase la copii a
demonstrat înc ă o dat ă faptul c ă familia are un rol primordial în formarea caracterului unui
copil de la începutul vie ții pân ă mai târziu.
Dac ă cele dou ă for țe, familia și școala se unesc într-o colaborare permanent,
atunci modelarea copilului va fi una des ăvâr șit ă.

89
Ipotezele de la care s-a pornit în efectuarea cercet ării au fost deasemenea
verificate cu ajutorul metodelor de cercetare folosite. Prim a ipotez ă de lucru a plecat de la
presupunerea c ă, pe m ăsur ă ce implicarea familiei în educa ția religioas ă a copilului este
mai mare cu atât vor fi formate deprinderi morale valoroase . Acest lucru a fost demostrat
de comportamentul elevilor ce au f ăcut parte din experiment, precum și de cuno știn țele pe
care ace știa le aveau în momentul în care au mers în vizit ă la biserică: au știut cum s ă se
închine în fa ța sfintelor icone, unde s ă se a șeze în biseric ă, au identificat corect p ărțile
componente ale bisericii și au recunoscut corect obiectele de cult.
A doua ipotez ă de la care a pornit cercetarea, a fost, dac ă, în cadrul orei de
religie folosesc metode activ-participative, comportamentul moral-religios, precum și
dorin ța de a înv ățare a elevilor se vor dezvolta armonios. Metodele active d e stimulare a
gândirii religioase folosite în rândul elevilor, ce au parti cipat la experiment, au verificat
acest ă ipotez ă. Folosirea metodelor brainstorming, turul galeriei, ciorchine le și știu-vreau
să știu-am înv ățat au stimulat gândirea și dorin ța de participare a tuturor elevilor la ora de
religie. Comportamentul lor moral-religios s-a îmbun ătățit, dorin ța lor de a merge la
biseric ă și de a spune rug ăciunea cu sufletul a crescut.
În concluzie, familia cre știn ă ce se întemeiaz ă pe o Sfânt ă Tain ă, întemeiat ă
de Iisus Hristos, ce prime ște binecuv ăntarea lui Dumnezeu, și are ca temelie dragostea
dintre so ți este mult superioar ă celorlalte familii studiate, iudaic ă, roman ă și greac ă din
antichitate.
Misiunea familiei în educarea și formarea comportamentului moral-religios
al copilului este foarte important ă și are la baz ă de cele mai multe ori credin ța acestora în
Dumnezeu, educa ția lor religioas ă. Ei reprezint ă modelul principal al copilului, de la ei afl ă
primele înv ăță turi despre Dumnezeu și Biseric ă. Educ ăția religioas ă ce vine din partea
părin ților îl disciplineaz ă pe copil, iar voin ța lui începe s ă se supun ă voii lui Dumnezeu.
Pentru ca influien ța p ărin ților s ă fie una puternic ă este nevoie de o supraveghere
permanent ă a copilului, dar și de un exemplu personal bun.
Educa ția religioas ă are un rol important în via ță deoarece ne conduce la
ultimul scop al existen ței, tr ăirea comuniunii cu Dumnezeu.

90
Anexa nr. 1
Chestionar de evaluare a sentimentului religios

Bifa ți cu X r ăspunsul corespunz ător:
1. Dup ă Spovedanie m-am sim țit mai u șurat
DA NU
2. Mi se pare c ă slujba de duminic ă este prea lung ă
DA NU
3. Cu cât aflu mai multe lucruri despre înv ăță turile lui Iisus, cu atât cre ște credin ța mea în
Dumnezeu
DA NU
4. Preferi s ă mergi la Biseric ă
DA NU
5. Când îmi este greu m ă rog
DA NU
6. Credin ța în Dumnezeu m ă lini ște ște
DA NU
7. Am nevoie de Dumnezeu
DA NU
8. Părin ții/bunicii îmi dau educa ție religioas ă
DA NU
9. Mă rog în fiecare zi
DA NU
10. Respect posturile și s ărb ătorile cre știne
DA NU
11. Merg la biseric ă în mod frecvent
DA NU
12. Ceilal ți m ă consider ă un bun cre știn
DA NU

13. Sfin ții sunt importan ți pentru noi
DA NU

91
14. Dumnezeu este în toate
DA NU
15. Credin ța în Dumnezeu este important ă pentru mine
DA NU
16. Consider c ă doi oameni c ăsători ți trebuie s ă fie cununa ți religios
DA NU
17. Copiii trebuie s ă fie boteza ți
DA NU
18. Crezi în minunile s ăvâr șite de Dumnezeu
DA NU
19. Preotul are un rol important pentru tine
DA NU
20. Po ți spune c ă e ști un bun cre știn
DA NU

92
Anexa nr. 2
Fi șă de observare a comportamentului religios

1. Date despre elev
Nume prenume elev:
Clasa:
Vârsta:
Climat afectiv:

2. Aptitudini și interese:

3. Tr ăsături de afectivitate:

4. Temperament:

5. Atitudinea fa ță de colegi:

6. Implicarea la ora de religie:

7. Atitudinea în timpul rostirii rug ăciunii:

8. Rela ția cu colegii și dac ă sunt toleran ți, milostivi cu cei din jur:

9. Climatul afectiv din cadrul familiei și dac ă î și ascult ă p ărin ții:

10. De câte ori merg la biseric ă și dac ă le face pl ăcere s ă participle la sfintele slujbe:

11. Dac ă se spovedesc și împ ărt ăș esc, și de câte ori pe an:

93
Anexa nr. 3
Scala de clasificare

1.Implicarea la ora de religie:
– rar
– din cân în când
– întotdeauna

2.Atitudinea în timpul rostirii rug ăciunii:
– respect
– rutin ă
– indiferen ță

3.Rela ția cu colegii și dac ă sunt toleran ți, milostivi cu cei din jur:
– toleran ți, de prietenie
– mai pu țin toleran ți
– deloc toleran ți

4.Climatul afectiv din cadrul familiei și dac ă î și ascult ă p ărin ții:
– foarte bun
– bun
– mai pu țin bun

5..De câte ori merg la biseric ă și dac ă le face pl ăcere s ă participle la sfintele slujbe:
– în fiecare s ăpt ămân ă
– o dat ă sau de mai multe ori pe lun ă
– o dat ă sau de mai multe ori pe an

6.Dacă se spovedesc și împ ărt ăș esc, și de câte ori pe an:
– în fiecare post
– de Pa ști si de Cr ăciun
– o dat ă sau de mai multe ori pe an

94
Anexa nr. 4
Fis ă de evaluare final ă

Nume și prenume elev:
Clasa a VI-a

Subiectul nr. I 30 p.
1. Noteaz ă cu (A) dac ă afirma ția este adevarat ă și cu (F) dac ă afirma ția este fals ă.
a. Rug ăciunea Domneasc ă este rug ăciunea Tat ăl nostru.
b. Rug ăciunea Domneasc ă are 8 cereri.
c. Biserica Ortodox ă are 7 Taine.
d. Cununia trebuie s ăvâr șit ă de 7 preo ți.

2. Alege r ăspunsul corect:
A. Rug ăciunea Domneasc ă are:
a. 2 p ărți
b. 3 p ărți
c. 4 p ărți
B. „Pâinea noastr ă cea de toate zilele, d ă-ne-o nou ă ast ăzi”, este:
a. A 3-a cerere
b. A 6-a cerere
c. A 4-a cerere.
C. Cuvântul „Amin” înseamn ă:
a. Slav ă
b. Asa s ă fie
c. Este

Subiectul nr.II 40 p.
1. Cununia este Taina prin care:
a. Devenim cre știni
b. Primim s ănătate și iertare de p ăcate
c. Se formeaz ă o nou ă familie primind binecuvântarea lui Dumnezeu.

95
2. Pentru ca familia s ă se men țin ă unit ă so ții trebuie:
a. s ă se certe;
b. s ă se roage;
c. s ă se respecte;
d. s ă urmeze sfaturile duhovnicului.

3. Știind c ă Mântuitorul a binecuvântat întemeierea familiei, spune :

a. Ce obliga ții au so ții unul fa ță de cel ălalt? Dar fa ță de copii?
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
b. Cum se poate men ține s ănătatea moral ă a familiei?
…………………………………………… …………………………………………… …………………………………….
…………………………………………… …………………………………………… …………………………………….
…………………………………………… …………………………………………… …………………………………….

Subiectul nr. 3 20 p.
1. Enumera ți s ărb ătirile închinare Maicii Domnului
2. Specifica ți modalit ățile de cinstire a Maicii Domnului

Timp de lucru 50 de minute.
10 puncte din oficiu

96

BIBLIOGRAFIE:

1. Abrudan, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Corni țescu, Diac. Prof. Dr. Emilian, Arheologie
biblic ă , Ed.IBMBOR, Buc.,1994
2. Aghioritul , Cuv. Paisie, Cuvinte duhovnice ști. IV. Via ța de familie , trad. din lb.
greac ă de Ieroschim. Ștefan Nu țescu, Schitul Lacul-Sf. Munte Athos, Ed.
Evanghelismos, Buc., 2003
3. Boca, Pr. Arsenie, Taina C ăsătoriei , Ed. Cristimpuri, Ia și, 2012
4. Bordet, Marcel, Istoria Romei antice , Ed.Lider, Buc..1998
5. Boca, Pr. Arsenie, Ridicarea c ăsătoriei la în ălțimea de Tain ă, Ed. Agaton,F ăgăra ș,
2009
6. Aghioritul, Cuvisul Paisie, Cuvinte duhovnice ști IV. Via ța de familie., trad. din lb.
greac ă de Ieroschim Ștefan Nu țescu, Schitul Lacu-Sf. Munte Athos, Ed.
Evanghelismos, Buc., 2003
7. Dinu, Pr. Adrian, Fecioara Maria-prototip al vie ții duhovnice ști, tâlcuire a operei
Sf. Irineu de Lyon, Ed. Trinitas, 2008
8. Cuco ș , Constantin, Pedagogie, ed. a II-a rev. și ad ăug. Ed. Polirom, Ia și, 2006
9. Cohen, A., Talmudul , trad. Din lb. francez ă de C. Litman, Ed. Hasefer, Buc., 2ooo
10. Dinu, Pr. Adrian, Fecioara Maria-prototip al vie ții duhovnice ști, tâlcuire a operei
Sf. Irineu de Lyon, Ed. Trinitas, 2008
11. Ford , David și Mary, Căsătoria calea spre sfin țenie.Vie țile Sfin ților c ăsători ți,
trad. Din lb. englez ă de Constantin F ăge țan și Florin Caragiu, Ed. Sophia, Buc.,
2013
12. Ciudin, Pr.Prof. Dr. Nicolae , Studiul Vechiului Testament , Ed. IBMBOR, Buc.,
2002
13. Drimba, Ovidiu, Istoria culturii și civiliza ției , Edi ția III, Ed. Saeculum I.O., Buc.
2003
14. Educarea copilului, Sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodoc și, trad. din lb.
rus ă de Adrian T ănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucure ști, 2013
15. Gavril ă, Pr. Dr. Vasile, Cununia via ța întru Împ ărăție, Ed. Funda ția ,,Tradi ția
Româneasc ă’’, Buc., 2004
16. Evdochimov, Paul, Taina iubirii. Sfin țenia unirii conjugale în lumina tradi ției
ortodoxe, Ed. Christiana, Buc., 1994

97
17. Evdochimov, Paul, Taina iubirii. Sfin țirea unirii conjugale în lumina tradi ției
ortodoxe, edi ția a II-a revizuit ă, trad. Gabriela Moldoveanu, Asocia ția filantropic ă
medical cre știn ă Christiana, Buc., 1999
18. Familia roman ă în antichitate, disponobil la w.w.w.istoriireg ăsite.wordpress.com,
6.07.2018
19. Înv ăță tura de credin ță cre știn ă ortodox ă, Ed. Apologeticum, 2006, edi ție
electronic ă, disponibil la www. mitropolia-ro.de, 23.07. 2018
20. Mitrofan, Iolanda, Cristian Ciuperc ă, Incursiuni în psihosociologie și
psihosociologia familiei, Ed. Press Mihaela S.R.L., Buc., 1998
21. Mitrofan, Iolanda, Mitrofan, N., Elemente de psihologie a cuplului , Casa de
Editur ă și Pres ă Șansa S.R.L., Buc., 1991
22. Mitrofan, N., Dragoste și c ăsătorie, Ed. Știin țific ă și Enciclopedic ă, Buc. 1984
23. Kozlov, Pr. Maxim, Familia, ultimul bastion. R ăspunsuri la întreb ări ale tinerilor,
edi ția a doua, trad. din lb. rus ă de Pr. Eugeniu Rogoti, Ed. Sophia, Buc., 2005
24. Larchet, Jean- Cloud, Terapeutica bolilor spirituale , în române ște de Marinela
Bojin, Ed. Sophia, Buc., 2001
25. Leleu, Dr. Gerard, Cum s ă fim ferici ți în cuplu. Între fidelitate și infidelitate., trad.
din lb. francez ă de Claudia Alecu , Ed. Trei, Buc., 2003
26. Montanelli, Indro, Istoria grecilor , Ed. Artemis, Buc.1994
27. Nistor, Octavian, Antologie filosofic ă. Filosofia antic ă, Ed. Minerva, Buc., 1975
28. Opri ș, Dorin, Opri ș, Monica, Metode active de predare-înv ățare. Modele și
aplica ții la religie, Ed. Sf. Mina, Ia și, 2008
29. Pavelcu, Vasile, Din via ța sentimentelor , Ed. Enciclopedic ă Român ă, Buc., 1969
30. Pogorârea Sfântului Duh , disponibil în www.cre știnortodox.ro , 16.07. 2018
31. Popescu, Prof. Teodor M., Chipuri de mame cre știne în educa ția religioas ă,
disponibil la www.cre știnortodox.ro , 20.07.2018
32. Sava, Pr. Prof. dr. Viorel, Melniciuc-Puic ă, Pr. Lect. Dr. Ilie, Familia în societatea
contemporan ă, Ed. Doxologia, Ia și, 2011
33. Sfânta Scriptur ă, Ed. Societatea Biblic ă Interconfesional ă din România, 1997
34. Sfânta Muceni ță Alexandra în Cum s ă întemeiem o familie ortodox ă. 250 de sfaturi
în țelepte pentru so ț și so ție de la sfin ți și mari duhovnici , trad. din lb rus ă de Adrian
Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Buc, 2007
35. Sf. Ioan Gur ă de Aur, Problemele vie ții , trad. de Cristian Sp ătărelu și Daniel
Filioreanu, Ed. Ecumeni ța, Gala ți

98
36. Sf. Nona o mam ă de Sfin ți a lui Dumezeu, disponibil la www.doxologia.ro ,
20.07.2018
37. Sf. Teofam Z ăvorâtul, Mântuirea în via ța de familie , trad din lb. rus ă de Adrian
Tănăsescu-Vlas, Ed Sophia, Buc, 2001
38. St ănciulescu, Elisabeta, Sociologia educa ției familiale, Editura Polirom, Ia și, 1997,
vol 1
39. St ănescu, Vartolomeu, Femeia în Biseric ă, familie și societate, Arhiepiscopia
Râmnicului, Ed. Sf. Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2011
40. St ăniloae, Pr. Prof. dr. Dumitru, Sf. Duh și sobornicitatea Bisericii , În Ortodoxia
nr.1, 1967
41. St ăniloae, Pr. Prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodox ă, vol. III,
E.I.B.M.B.O.R., Buc.2003
42. Streza, Pr. Nicolae, Femei biblice și o preoteas ă model, Ed. Credin ța Str ămo șeasc ă,
f.a.
43. Șebu, Pr. Prof. Univ., Dr. Sebastian, Opri ș, Prof. Monica, Opro ș, Prof. Dorin,
Metodoca pred ării religiei, Ed. Reintegrarea, Alba Iulia, 2000
44. Te șu, Pr. Prof. dr. Ioan C., Familia contemporan ă între ideal și criz ă, Ed.
Doxalogia, Ia și, 2011
45. Te șu, Pr. Prof. dr. Ioan C., Familia cre știn ă, școal ă a iubirii și des ăvâr șirii,
Ed.Doxologia, Ia și, 2011
46. Te șu, Pr. Prof. Ioan C., Suferin țele familiei contemporane, din Ziarul ,,Lumina’’,
disponibil la www. ziarul lumina.ro, 25.07.2018
47. Te șu, Pr. Ioan C., Din iadul patimilor spre raiul virtu ților. Cuvinte de folos
duhovnicesc din spiritualitatea filocalic ă., Ed. Christiana, Buc., 2000
48. Te șu, Pr. Ioan C., Virtu țile cre știne, c ărări spre fericirea ve șnic ă, Tinitas, 2001
49. Via ța Sf. Antuza, disponibil la www.doxologia.ro , 20.07.2018
50. Via ța Sf. Cuv. Macrina, disponibil la www.doxologia.ro, 20.07.2018
51. Vie țile sfin ților, Ed. Episcopiei Romanului, vol. XI

99
Declara ție de autenticitate
privind elaborarea lucr ării metodico – știin țifice pentru
gradu didactic I

Subsemnata, Marin (c ăs. Iordachi) Liliana, profesor la Școala Gimnazial ă
,,Mare șal Al. Averescu’’ din Adjud, Jud. Vrancea, înscris ă pentru ob ținerea gradului
didactic I, seria 2017 – 2019 declar pe propria r ăspundere urm ătoarele:
a) lucrarea a fost elaborat ă personal și îmi apar ține în întregime;
b) nu au fost folosite alte surse decât cele men ționate în bibliografie;
c) nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafic ă din alte lucr ări sau din alte surse
fără a fi citate și f ără a fi precizat ă sursa prelu ării;
c) lucrarea nu a mai fost folosit ă în alte contexte de examen sau de concurs.

Data: Semn ătura: