LUCRARE M ETODICO- ȘTIIN ȚIFIC Ă PENTRU OB ȚINEREA GRADUL UI DIDACTIC I ÎN ÎNVÂ ȚĂMÂNT Coo rdona tor ș tiințific: Profe sor doc tor, NIC OLETA IFR IM… [611012]

Licență

LUCRARE M ETODICO- ȘTIIN ȚIFIC Ă PENTRU OB ȚINEREA GRADUL UI DIDACTIC I ÎN ÎNVÂ ȚĂMÂNT Coo rdona tor ș tiințific: Profe sor doc tor, NIC OLETA IFR IM… [611012]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA ,,DUNĂ REA DE JOS “ GALAȚ I
FACULTATEA DE LITERE
LUCRARE M ETODICO- ȘTIIN ȚIFIC Ă
PENTRU OB ȚINEREA
GRADUL UI DIDACTIC I ÎN ÎNVÂ ȚĂMÂNT
Coo
rdona tor ș tiințific:
Profe sor doc tor, NIC OLETA IFR IM
CAND
IDAT,
Profe sor, MOC ANU Z OIȚA
Școala Gimnazială Nr. 1 Gherghe ști,
Comuna Gherghe ști, Jud. Va slui

UNIVERSITATEA ,, DU NĂREA DE JOS” GALA ȚI
FACULTATEA DE LITERE
TEMA
ABORD ĂRI IN TERDISCIPL INARE
ALE D OINEL OR ȘI BALAD ELOR
ÎN ÎNV ĂȚĂ MÂNTUL GIMNAZIAL
Coor dona tor ș tiințific
Profesor doc tor, NIC OLETA IFR IM
CANDI DAT:
Profe sor, MOCANU ZOI ȚA
Școala Gimnazial ă Nr.1 Gherghe ști,
Comuna Gherghe ști, Jud. Va slui
2020

CUPRI NS
Argum ent ……………………………………………………………………………………………………. 4
CAP ITOL UL I
DELIMITĂRI CO NCEPT UALE A LE D OINELOR ȘI B ALADELOR
I. 1. Definiții, clasificări și trăsături ale doinelor ……………………………………………………………. 6
I. 2. Definiții, clasificări și trăsături ale baladelor ………………………………………………………… 12
I. 3. Tipolog ia doinelor ……………………………………………………………………………………………….. 19
I. 4. Tipolog ia baladelor ………………………………………………………………………………………………. 35
I. 5. Doine și balade în manuale le alternative de g imnaziu ………………………………………….. 46
CAP ITOL UL AL II-L EA
ELEMEN TE D E RECEPT ARE A DOINELOR ȘI B ALADELOR
I. 1. Te me și mo tive p rezente în doine și balade populare …………………………………………. 65
II. 2. Va lori stilistice în doine și balade studia te în învăță mântul g imnazial ……………….. 71
II. 3. Metode și pro cedee de abordare int erdisciplinară a doinelor și baladelor …………… 82
CAP ITOL UL AL III-L EA
COORDO NATELE CE RCETĂRII AP LICATIVE
III. 1. Ipoteza și obi ective le cercetării ………………………………………………………………………. 1 14
III. 2. Metodolog ia cercetării ………………………………………………………………………………….. 1 15
III. 3. Etape le cercetării…………………………………………………………………………………………….115
Conc luziile lucrării ………………………………………………………………………………………….. 124
Anexe ……………………………………………………………………………………………………………… 125
Bibliog rafie ……………………………………………………………………………………………………… 131
Decla rație de autenticitate ……………………………………………………………………………….. 135

ARGUM ENT
Mă bucur că m ă aflu printre acei dascăli privigeliați de a f ace cunoscut
elevilor unele aspecte ce țin de firea și trecutul istoric al stră moșilor noștri, de
gândurile și simțămintele acestora în vremuri de restri ște, aspecte întâlnite și redate
în versurile creațiilor populare, creaț ii grupate în decu rsul veacurilor într-o
multitudine de categorii sau specii literare, dintre care un loc aparte îl au baladele și
doinele.
De cele mai multe ori, viața românilor de altădată, cu manif estările ei multiple
(jale, plâns, sărăcie, nedreptate, înstr ăinare, dor) a fost prezentată în versurile
diferitor tipuri de doine și balade, unele dintre acestea fiind incluse spre studiu în
conținuturile de învățare ale Progra mei de lim bă și literatur ă rom ână din
învăță mântul gimn azial.
În cadrul orelor de limb ă și lit eratură română, consacrate studiului speciilor
creației populare – doina și balada, elevii ciclului gimnazial au avut nu nu mai
ocazia de a se întâlni cu minun ații eroi leg endari, eroi istorici, eroi din basm e, (eroi
prezentați cu mul tă măiestrie de creatorii evenimentelor satului românesc), ci și
prilejul de a constata notele definitorii ale i dentității poporului nostru, identitate
manif estată prin structuri afectiv-emoționale ce aparțin doar românilor și nu altor
popoare, structuri definite prin cuvintele „dor”, „ doină”, „jale”, „tristețe” și prin
cunoscutul vers „Codru-i frate cu românul.”
Studierea acestor specii ale crea ției populare, încă de la o vârstă f ragedă, a
oferit elevilor contactu l și cunoașterea multor aspecte din viața satul ui rom ânesc de
altădată cum ar fi: munca zilnică a câmpului și creșterea animalelor pentru
câștigarea și menținerea exitenței, bucuriile t răite la întregirea familiei cu un nou
membru și încreștinar ea acestuia, î ntemeierea unei familii tinere prin taina
Nu
nții, întristarea întregii co munități la plecarea în lum ea veșnică a unui sătean,
precum și mâhnirea și grija mamelor și a fetelor nem ăritate ce-și petrec eau tineri i la
oaste.
Bogăția și fru museț ea unora dintre aceste creații populare, doina și balada, își
găsesc justif icarea și transpunerea versurilor în cântec doinit, constituind
pentru români un bun prilej de exprim are atât a suf erințelor, necazurilor și
neajunsurilor lor, cât și a bucuriilor trăite în puține și diverse ocazii , elocvente
în acest sens rămân versurile urm ătoare: „Eu nu cânt că știu să cânt, / Dar m-
apucă câte-un gând; / Eu nu cânt că mi-i de fală, / Dar mi-i inima ama ră; / Eu
4

nu cânt că știu cânta, / Cânt să-mi stâ mpăr inima, / Mie și cui m-o asculta!”
Toate aceste date prezentate m ai sus, m-au determinat să -mi aleg această tem ă
a studiului doinelor și baladelor în învăță mântul gimnazial, întrucât am constatat
că aceste minunate comori de suflet ale nea mului rom ânesc nu trebuie să ră mână
doar în negura vre murilor, ci să dăinuia scă din gen erație în gen erație.
Așadar, argumentul p rimordia l al conceperii acestei lucr ări a f ost eviden țierea și
valorificarea importa nței stud ierii doine lor și baladelor de c ătre elevi în înv ățământ ul
gimnaz ial, aceștia fa miliarizându-se de mici cu via ța grea a înainta șilor no ștri și cu
lupta acestora pentru un trai mai bun.
În continuare, vin în susținerea și întărirea argumentului de bază al tratării
temei lucrării de f ață și cu alte argumente concludente și conving ătoare cum ar fi:
–implicar ea mea de mic ă în cunoașterea v ieții satului cu toate momentele
specifice unei comunit ăți rurale ( naștere, bote z, hora satului, n untă), momente ce m-
au determinat să particip efectiv în derularea lor, care astăzi au început să dispară ,
pastrându-se doar în satele izolate, unde modernismul și-a făcut apariția într-un
stadiu m ai puțin accentuat;
– bucuria cu care în fream ătul satului am ascultat cântecul doinit, cântecul
tărăgănat, câ ntecul de jale; tristețea ce-am sim țit-o pentru mamele ce-și plâng eau
pruncii dec edați și-și așteptau to todată cu mult dor întoarcerea a casă a feciorilor
plecați la oaste; chipul luminos al sătenilor în așteptarea preotului în ajunul Marilor
Sărbători Cr eștine și mândria gospodarilor când își îmbrăcau costumele popul are,
țesute și cusute cu mult ă migală de gospodinele talentate.
Toate aceste momen te m-au impresionat într-un mod deosebit și m-au
determinat s ă merg pe cărări bătătorite, să ce rcetez și să pun la dis poziția oricărui
doritor, cititor inform ații ce pot confirma motivația, interesul și dăruirea cu care le-
am pregătit.
Apoi, c o pilăria petrec ută în mediul rural, n-o pot uita, deoarece mi-a oferit
ocazia să cunosc și să îndrăgesc datinile, obiceiurile și tradițiile sătenilor, ca apoi la
vărsta maturi tății – la toate aceste date să le dau o form ă mai frumo asă, astfel o
colindiță, un pluguș or, o sorcovă m-au determinat să le adaptez, să le șlefuiesc, să
le perf ecționez pentru a le lăsa modele elevilor mei, ca și aceștia, la rândul lor, să le
transm ită mai departe pentru a nu se pierde în vălurile cernite ale trecutului
înaintașilor noștri.
5

CAPITOLUL I
Delimită ri conce ptuale al e doinelor și baladel or
I.1. De finiții, clasific ări și trăsătur i ale doinelor
Conform Dic ționarului ex plicativ al limbii române, doina e ste o spec ie a liricii
popul are române ști, care expr imă un se ntiment de dor, de jale, de dra goste și de re voltă
însoțită de o melodie ad ecvat ă.1 După manuale le alternative de limba română , Ed. A LL și
Ed. Humanitas din anul 2000, manual ce-au avut în conț inuturile lor și doina ca subi ect de
tratare la clase le a VI-a și a VII-a, def iniția dată acestei specii literare are un mic adaos fa ță
de Dic ționarul explic ativ al lim bii ro mâne ,” doina e ste o creație literară foarte veche , textul
ei poe tic fiind în strânsă lega tură cu o melodie improviza tă pe baza unor for mule și
preveder i tradițion ale.2
Ca specie a liricii popul are române ști și a folclorului muzical, doina e ste un cântec
tărăgănat, cântec din care se desprindeau profunde se ntimente de dor, de jale, de drag oste
și de revoltă, sentime nte ce f ăceau cunosc ută firea int erioară a omului, t răirile și
dispozi țiile sale. A șadar, din punct de vedere muzical, doina este definită ca fiind un
cântec cu m ultiple func ții și care dispune de nu meroase și inepuizabile orname nte, toate
datorate caracterului s ău improviza t. După consult ările mai multor scriitori ai muzicii
popul are române ști și după reflecțiile sale, Tiber iu Alexandru sus ține c ă prin doin ă se
înțelege “o anume cântare lirică, o melopee de for ma liberă baza tă pe improviza ție“ sau o
melodie infinită a cărei arhtitectu ră este mere u recreată de int erpret, cu a jutorul unor
formule tradițion ale pe c are le transfigu rează, le orânduie ște și le repetă după placul s ău,
respectând leg ile nescrise ale tradiției, formulele introduc tive și conc luzive în cadrul cărora
se întâ lnesc pasa je rec itative, se st abiles c cade nțe și se des fășoară ample întorsături
mel odi ce”.3
Marele cercetător româ n, George Breazul sus ține c ă „doina e ste cea mai autenti că
formă de expre sie a muzicii popul are române ști, având aceea și func ție ca și plânsul, care
este într-o strânsă legătură cu na tura, care este pură din punct de vedere psihic, c ă este
sponta nă și adevă rată ca și o exclama ție, ca și un geam ăt, ca și un strigăt, încât îți este
teamă să le dist rami candoarea și simplitatea a cestor expre sii muzicale și care cu g reu
cutez i să le denume ști cu obișnuitul cuvâ nt mu zică.”4
Din informa țiile întâln ite în lu crarea lui D imitrie Cante mir ”Des crierea Moldovei’,
doină la acea v reme era „ un cuv ânt”cu care începeau t oate cântecele ce aminteau de
1 DEXI, Ed.A rc și Gunivas, Bucu rești, 2007, p
2 Sergiu Șerban, An ca Șerban, Manual clasa a VI-a, Ed. ALL,Bucu rești, 2000, p. 111.
3 Tiberiu Alexandru , Muzica popular ă româneasc ă, Bucu rești, 1975, p.47.
4 George B reazul, Pagini din istoria mu zicii rom ânești, Ediția aII-a, Bucu rești, Editura Muzi cală,1970, p. 256.
6

isprăvile viteje ști de război și totodată un cuvânt de introducere folosit de moldoveni în
intonarea unei c ântări .”1 În pr ivința originii și vechimii do inei la români, cât și etimologia
acestui t ermen, pă rerile cercetătorilor sunt împărțite, unii susțin că toate acest ea nu sunt
cunoscute, e le rămânând acoper ite de valul misterului, în timp ce alții au ajuns la conc luzia
că din timpu ri imemorabile, strămoșii noștrii și-au m ăsurat timpul cu do ina, de le-a fost
rău, și-au doinit durer ea, suferința, jal ea, dorul și tristețea; de le-a fost bine prin doină și-au
cântat bucur ia împlinir ilor și speranț elor: “Doină, doină cântec dulce /Când te-aud, nu m-
aș mai duce.”
Medi tând asupra înțelesului noțiunii de doină , Tiberiu Alexandru, ca de a ltfel și alți
cercetători, crede c ă acest termen e ste împrumutat din a ltă limbă, având ca argum ent
mărturiile din mai multe zone, care susțin eau c ă nu cunosc obar șia doine i. Cu timpul îns ă,
tot acest mare culeg ător de folc lor, Tib eriu Alexandru, susține că doina era numită “orice
fel de melodie voc ală sau instru mentală cu timbru liber, tărăgănat și cu caracte r
melancolic.2
Marele savant austri ac, F ranz Ioseph Sulz er, în al II-lea volum al monografiei “Dacia
Transalp in a”, volum tipărit la Viena, în 1781, preciz ează că a auz it de multe ori cuvântul
doină , cuvânt la valahi, nu numai ca t ermen intoductuv într-un cântec, ci chiar în arii
întregi: “nu odată am a uzit cu ur echile mele, cum niște valahi cântau cu a cest cuvânt, nu
numai o intradă sau o introducere, chiar arii întregi, pe care nu le plăcea să le cânte cu
vorbe”3. Ca specie a genului liric, doina a fost nu numai în atenția și cercetarea m arilor
muzicologi și culeg ători de folc lor, ci și în atenția și preocupăr ile mar ilor poeți româ ni
consacrați: Vasile Alecsandr i, Alecu Russo, Costache Negruzi, Mihai Eminescu, D imitr ie
Bolintin eanu, B.P. Ha șdeu. D in unele relat ări făcute de Al ecu Russo și Vasile Alecsand ri
reiese că termenul de “doină ” a fost folosit ca un cuvânt tehnic folc loric pentru o anume
cântare. Ținând cont de denumir ile date doinei în mai multe ținuturi, autor ii me nționa ți au
ajuns la conc luzia că este vorba de o cântare asem ănătoare acestor zone de răspândire, cu
ceea ce numim a stăzi, ca de a ltfel și după părerea lui Consta ntin Brăiloiu, ”doina propriu
zisă”4
Referitor la vechile denu miri da te doinei în unele din ținutur ile noastre române ști, pe
baza ce rcetărilor făcute, s-a constatat ca o par te din acest ea se păstrează și astăzi, astfel
denumire a de “ doină” este fol osită în cânte cele maramure șene, denumire de “dai nan”,
folosită și ea în cânte cele de nuntă ale bi horen ilor.5
După inve stigațiile a num eroși cercetători, s-a ajuns la conc luzia că doina era
cunoscut ă, într-o anumit ă vreme, aproape în toate ținutur ile românești, ținuturi din care
1 Tiberiu Alexandru, Muzica popular ă româneasc ă, Bucu rești,1975, p.4 6.
2 Idem, p.46.
3 Idem, p.47.
4 Ibidem .
5 Tiberiu Alexandru, op.cit., p. 46.
7

amintim: O ltenia, Muntenia, Bucovina, M aramu res, Țara Oașului, Țara Bârsei, Năsăud,
cunos cându-se totoda tă și denumir ile date doinei în aceste areale de răspândi re: În
Transilv ania f iind numită Hora lungă, Hora frunzei și Hora cu noduri , în Oltenia –
Cântec lung, Cântec îndelungat , Cântec de c oastă, Cântec de duc ă, în Muntenia Cântec
de codru, Cântec oltenesc , Cântec haiducesc , iar în Moldova – Cântec de jale.1 În
Moldova , doina, după opinia lui Costache Negruzzi, opinie întâ lnită în lucrarea sa
”Cânte cele popul are ale Moldovei”, mai e ste numită “cântec de nunt ă”, moldovenilor le
sunt specific e cânt ările cânta te de oamenii de la munte. D in denumir ile date doinei și
enum erate mai sus se poa te spune c ă acestei creaț ii lirice i-au fost atr ibuite în mod
frecvent două denumir i: denumi rea de horă și denumi rea de cântec, denumi rea de hor ă
fiind întâ lnită în Tra nsilv ania în că din secolul a l XVII-lea.
“Vi ne dorul uneori /Să m ă sui pe m unți cu flori, /Să mă jeluiesc cu hori /Că-mi vine ceasul
să mor”/ 2, iar denumi rea de cântec e ste răspândit ă mai mult în Muntenia și Moldova. Pe o
suprafa ță largă în Transilvania, doina era cunoscut ă și cu nume le de “cântec de lume ”,
denumire în care T . Cipar iu include poez iile lirice popul are, îndeose bi poez iile de d ragoste ,
poez ii ce se cântau când erau mai mul ți oameni împreună, în timp ce G. Dem. Teodore scu
include în s fera cântecului de lume toată lirica po pulară profană .3
B.P. Hașdeu, ca de altfel și Dimitr ie Cante mir, sus țin că doina e un cântec bă trânesc
și că își are orig inea la daci și că această specie lirică e un bun comun al limbilor indo-
europene și că s-a p ăstrat doar la daci și la lituanieni.4 Ținând cont de ace ste denumiri dat e
doine i, de cântec și de hor ă, Vasile Alecsandri include în categor ia doinelor toate cântecele
de dor, de iubi re, de jale, iar în categor ia horelor, toate cântece le de vese lie, cla sificare în
care a avut în ved ere două stări sufletești sp ecifice românului – veselia și jalea. G .
Breazul, având în vedere și el starea suflet ească a omului și împrejurarea când ace sta cânta
doina, def înește această specie lirică popular ă ca fiind „ un cântec de re striște al apăsărilor
soartei om ului, al necazurilor c ălătorului sau a muncitorului singuratic ce năvălește sub
forma versului din inima omului pe ntru răcorirea lui în călători e, departe de v atră,
pribegind printre străini, la munc ă sau în vreme de odihnă, purtat de gânduri, mâncând și
păscând v itele”.5
Ca și G. Breazul, cercet ătorii Gh. Pavelescu și V. Scur tu se substituie și ei opiniei lui
Alecsandr i, inde ntificând aceleași stări sufletești, ce caracterizează horile din localitat ea
Ugocea-Sa tu Mare: ” Dorul după cel pl ecat în arm ată, durerea acestuia după sat și cei
1 Idem, p.49.
2 Ovidiu Papadim a, Literatura popular ă română, Studii de folclor , Bucu rești,1968,p.3 1.
3 Idem, p.18.
4 Idem, p.29.
5 G. Breazul, Pagini din istoria mu zicii rom ânești, Bucure ști,1970, p.2 39
8

de-ac asă, blăstămul mândrei față de iubitul necredincios, dorul fetei m ăritate în alt sat,
suferințele înstrăinatului .”1
Cerceta torul Bela B artok e cel dintâi folc lorist care a încercat s ă integ reze doina ca
melodie în terminolo gia univer sală a muzicii. Acesta face cunoscute doine le din Bihor ,
introducându- le în culegerea sa din 1913, ar ătând c ă “horelor bihorene le este specific ă o
mișcare le ntă și un ritm liber și neprec izat.”2 Din suma diverselor observa ții și cercetări
făcute asupra doine i s-a ajuns la form ularea unor conc luzii demne de re ținut ș i anum e:
– doina ca sp ecie melodic ă, poa te fi def inită cu mai multă ușurință și clar itate decâ t
ca specie poe tică, în sensul c ă diferenț ierea muzi cală e dat ă de stilul ei apar te atât de
pregnant, încât ascultând o doină între a lte cântece, aceasta poa te fi recunoscut ă chiar și de
persoane neini țiate în sec retele tehnice mu zicale;
– t ot ca melodie , doina e ste o specie unic ă a cânt ecului popular românesc, deoar ece
aceasta are o int erpretare apar te, fiec ărui rapsod apar ținându- i inter pretarea propr ie și
respectarea elementelor zonale. Ca urm are a a cestui a spect propr iu interpre tativ, doina nu
poate fi confundat ă cu cânt ecele ceremoniale, colinde cântece r ituale de nunt ă, cântecul
cununiei, papar udele, caloianul;
– doina ca specie poetică adică sub a spectul textului, pr in toate comentar iile făcute
de la Alecsandri încoace, timp de un s ecol, nu poa te fi def inită și diferențiată cu cl aritate,
spre deosebire de cântece le ceremoniale, cântece care, pr in texte le lor, nu creeaz ă
confuz ii înt re ele. Pr ivită ca text poe tic, doina face par te din cântecele nerituale, din
cântece le ce nu au leg ătură cu momentele ceremonia le din via ța omului.3 Melodiile de
doină din cele mai vechi timpu ri și până astăzi, au purtat și poar tă texte din cele mai
diferite specii literar e și
anume : balade și poezi i lirice, legende și poezii satiri ce, cântece d e leagăn, obiecte
improvizate .
Știut f iind faptul c ă doina, ca melodie, l-a însoț it pe românul nostru dintotdeauna și
că i-a purta t de urât în momente le sale de izol are: aflat noaptea c u oile său vite le pe munte ,
aflat noaptea pe drum, aflat la munc ă în pădure, aflat în cătănie depar te de ai s ăi de-acas ă,
fata măritată în sate le îndepă rtate fără a fi înt rebată de p ărinți, aflată printre străini, se poate
spune c ă aceasta este prin excelență melodia cântecului singuratic, cântecului individua l,
caracteristică ce face diferențierea a ce steia atât de cântecele ceremo niale, cât și de
cântece le profane.
Uneor i, independenț a tipului de melodie a doine i, față de textul poe tic folosit, lasă să
se întrevadă faptul c ă omul în clipele sale de singurătate era mul țumit doar de îns ăși
1 Vasile Scurtu, Cercetări folclo rice în U gocea Rom âneas că în Anuarul arhi vei de Folclor , VI, 1942, p.24.
2 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.50.
3 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.6 1.
9

melodia cântecului f ără cuvinte, acesta fredonându-l din frunză, din solzi de pe ște, din
fluier, din c impoi, iar în timpu rile mai noi, din cl arinet.
Aceast ă trăsătură specific ă doinei ca tip melodic, caracter ul ei instrumental,
evidenț iază faptul c ă orig inea ei e ste din timpu rile cele mai străvechi, autohtone, origin e
legat ă de forme le arhaice, de c iviliza ția păstoreasc ă, civiliza ție aflată în strânsă legătură cu
instrumente le ei mu zicale tipice: cimpoi, buc ium, tilin ca, cav al, flui er.1 Veridicitatea
acest ei trăsături instrumenta le atribuit ă doinei e ste susținută și documentar încă din vre mea
marilor cronicari moldoveni, în operele cărora g ăsim m ărturii de spre cânt ecul popular
român e sc cântat la fluier și cimpoi. Grigore Ureche pomene ște de „c impoie șii” pe ca re-i
ținea Aron Vodă la curtea sa. Miron Costin în cronica “Letopise țul Țării Moldovei” ,
pove stește că la nunta Ruxand rei, fiica domnului Moldove i, Vasile Lupu, a cântat “ un
cimpoie ș cu cimpoiul îm brăcat în urșini c”. Apoi, Gh. Șincai men ționează că în anul
1659, se cânta din fluier pentru c ălăreții domnitorului, melodia fetei care- și pierduse
capre le și le căuta prin munț i.2
Chiar dac ă la început doina a avut o form ă rudiment ară, fiind cântat ă la cele m ai
simple i nstrumente – frunze, solzi de pe ște, instrumente de suflat construite de ama tori
talenta ți, astăzi aceast ă creație lirică îmbracă o form ă evoluat ă, în sensul c ă profe sioni știi,
preluând-o de la autorii anonimi și ama tori i-au dat o form ă deosebit ă: au șlefuit-o, au
îmbo gățit-o, au pe rfecționat-o, pre zentând-o publicului l arg în sp ectacol e.
Începând cu s ecolul al XIX-lea și până-n secolul al XX-l ea, oda tă cu dezvolt area
vieții economice a româ nilor, se consta tă o dezvolt are, pre judiciere a do inei pr in faptul că
oamenii au început să plece spre locuri de munc ă îndepă rtate, l ăsându-și soțul, g lia și
pământul, iar unii au ajuns să lucreze ca agricu ltori în IAS-ur i, iar a lții în SMA-uri, în
fabrici, în uzine, în șantiere de const rucție. A ceastă migrație a românilor de la sat la oraș,
creșt erea ra pidă a popula ției ora șelor, dezvolt area schimbur ilor economice dintre sat și oraș
au influențat mult și cânt ecul popular ca tema tică, cât și ca melodie, mel odiile orășenești
ajungând să fie cunoscute și la țară, atât pr in intermediul oamenilor umbla ți prin l um e, cât
și prin intermediul radiofuziunii. Acea stă nouă formă de via ță a românilor a făcut ca
vechea for mă muzicală a doinei să nu mai f ie simțită atât de mult de a ceștia, cântecul nou
să nu mai f ie legat doar de un individ și de singurătatea lui, ci dimpotr ivă, ace sta este
cântat de oamenii strânși laola ltă, în grup, f ie în timp ce se înde mnau la munca câmpului,
la cosit, la tăiat de lemne în păduri, la cules de fructe, f ie când vese lia îi unește cu munca,
la clăci, la șezători, la petreceri, acesta fiind acum un cântec de lume, mai disc iplinat
mel odic.3
Astăzi ex istă num eroase forme muzi cale care f ac o tr ecere ap roape neobs ervată de la
structura muzicală a doinei la arhitectura cântecului propr iu zis. Unii cercetători mai
1 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.62.
2 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.52. C .N.Burileanu, Între frunza verde și doină, Bucu rești,1963, p. 51
3 Alexand ru Amzulescu, Prefa ța la 200 de c ântece și doine , Bucu rești,1955, p.15.
10

noi vorbe sc despre patru categor ii de cântece ce intr ă în grupa cântecului propr iu-zis
năsăudean. Dintre acastea categor ii de cântece sunt evidenț iate cântecele în stil vechi,
cântece ce sunt legate melodic de cânte cele ceremoniale, apoi e ste menț ionat cântecul
propr iu-zis ce cuprinde înt reaga diver sitate de a specte din via ța omului: cântecele de
leagăn și de petre cere, cânt ecele de munc ă și de vese lie la nunt ă, cânte cele de joc și de
dragoste. În această grupar e de cântece își găsește explicație diferențele covâr șitoare ca
număr dintre cântece le propr iu-zise și doine în culeg erile cerce tătorilor din anii 1950-1958,
numărul cântecelor propr iu-zise variind de la 63 pâ nă la 88, iar cel al doinelor de la două
până la șaisprezece. În pr ivința textului poe tic al doinelor și al cântecelor incluse în
culeg erile de folclor din pr ima jum ătate a secolului al XIX-lea nu se poate vorbi de o
diferențiere între a cestea, doina r ămânând o spec ie muzicală prin excelență, iar din punc t
de veder e poe tic, aceas ta form ează un corp comun cu cântecul propr iu-zis, adic ă cu
cântec ul lipsit de caracter ceremonia l, cu cân tecul liric profa n.1
Revenind la cunoa șterea a spectelor sale, c aracter isticilor ce def inesc doina propr iu-
zisă a româ nilor, unii c ercet ători au co nsiderat-o „ cântecul române sc prin ex celență”,
,,cânt ecul pe care nu-l mai are niciun popor din lume” d efiniții ce evidenț iază caracterul
specific național al doinei noa stre, în timp ce al ți cercet ători sus țin existența unor cântări
asem ănătoare și la ucrainieni, și la evre ii din Galiția, și la locuitorii din înt reaga Peninsul ă
Balcanic ă, și din Orientul turco-per sano-arab, și din India, și din T ibet, și din ținuturile
Chinei și Mongol ie i, lăsând în sarcina viitorilor cercetători ex plicația răspândir ii de
pretutind eni a unui anumit tip de cântec sau cr earea unor me lodii di ferite aflate în condi ții
de d ezvolt are asem ănătoare.2 În afară de ca racterul ei epic specific național și ținând cont
și de fapt ul c ă doina într-o anumit ă vreme era cunoscut ă mai în toate ținutu rile locuite de
români, se poa te consemna și caract erul ei unitar în privința stilului ei omogen de
cânte ce cu mici di ferențieri.
O alt ă caracteris tică atribu ită doinei, după opin ia lui G.Br eazul, o c onstituie
caract erul ei i ndividual, acesta fiind eviden țiat de faptul c ă doina es te cântat ă de o singur ă
persoană în cea suri de izolare și singur ătate, ra psodul reu șind s ă-și creeze o st are
plăcută în timpul cântării, dând frâu liber spontan eității și fanteziei sale.3 Dacă în cele
afirmate mai sus am acordat o aten ție deosebit ă tratării conceptelor ce țin de doină cu
referire la def inițiile, de numirile, tr ăsăturile ei specifice și mai pu țin clasific ărilor
acesteia, adaug în c ontinuar e unele clasific ări făcute acestei specii literare de marcante
personalități literare: Vasi le Alecsandri, G. Dem. Teodorescu și Tudor Pamf ile. Vas ile
Alecsa ndri r ămâne c unoscut în dome niul not ațiilor sale despre doină cu urm ătoarea
clasificare a acesto r
1 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.64.
2 Tiberiu Alexandru, op.cit.,p.51.
3 G.Breazul, Pagini din istoria mu zicii rom ânești, Ediție îngrij ită de Gh. Firea, Bucu rești, Ed. muzicală,
1970, p.2 56.
11

–cântece bătrâne ști sau balade , definite ca “mici poe muri”;
–doinele , grupa care in clude to ate cânt ecele de dor , de iubire ș i de jal e;
–horele , pe c are le nume ște “cântece vese le ale po porului”.1
Cercet ătorul și folc loristul G.De m. Teodorescu accept ă clasificarea doinelor f ăcută
de Vasile Alecsandr i, adăugându-i a cestei grup ări și “cântece le de lu me “, di ferite de
cântece le ceremoniale, dar pe care le grup ează și pe acest ea în doine cu caracter elegiac și
hore. Tudor Pamf ile în 1913, cercetând și acestă literatu ră popular ă, aduce la lumin ă o altă
grupare a doinelor ș i anum e;
–cântec e bătrâne ști;
–doine și strigături ;
–doine de haiducie ;
–doine de străinătat e;
–cântări în care intervine cucul ;
–cântece de jale și cântece ostăș ești 2
I. 2. De finiții, clasificări și trăsătur i ale balade lor
Dicționarul ex plicativ al limbii române def inește termenul de bala dă ca fiind creaț ia
epică în versuri, de orig ine popular ă cu subiec te diver se în care pred omin ă eroismul,
legendar ul, crea ție preluată și valorificată în literatura cult ă.3 Etimolo gic, cuvântul bala dă
își are orig inea în limba franceză, ”ba llade’’, termen care, pân ă-n secolul al X III-lea, se
referea la o strofă special ă, fără trimiter e la vre o tema tică particulară. În la tina medieval ă,
termenul de balad ă vine de la verbul “ba llo-ballare’’ cu sensul de” a dans a”. În Evul
Medi u, balada era o poez ie cu for mă fixă, cânta tă în timpul unui dans, c ultivată de
trubaduri în diver se limbi: g ermană , scoțian ă, franceză, cât și de rapsozi d in întreaga
Europă medieval ă, luați drept cântăreți și recitatori ocaziona li. În pr ivința genezei balade i,
unii cercetători consid eră baladele medi evale ca fiind “resturi” din vechile epopee,
afirmând c ă balade le germ anice își au orig inea în cântecele eroice, balade le spaniole c- ar
proveni din epic ă și din cronici, ia r balade le scandinavic e a r fi creații ale
operei cavale rești.4
La români , ca una din cele mai impo rtante averi spir ituale moștenite din creaț ia
artistică-tradițional ă, balada este numit ă ”cântec bă trânesc” în Oltenia, Muntenia și Banat
– “Cânt ec e din bă trâni” sau horă voini ceasc ă, iar în Ardeal – horă lungă. În privința dat ării
sau per iodiz ării existenței baladei la români, unii cercet ători susțin că acestea ar fi putut
exista încă din per ioada romanit ății sub num ele de “ cântece cu caracter pove stitor”,
cântece al c ăror c onținut era identic cu substa nța eroico-poe tică a basmului, colindului, a
1 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.22.
2 Ovidiu Papadim a, op.cit., p.23.
3DEXI, Ed. A rc și Gunivas, Bucure ști, 2007, p
4 Wolfgang Kays er, Opera literară. O in troducere în știința literatu rii traduse în rom ânește , Ed.Univers,
1978, p.3 3.
12

cântece lor rituale de nu ntă și de înmo rmânta re. Istoricul Nicolae Ior ga susține că nu poa te
preciza dura ta apar iției baladelor la r omâni, ca urmare a mobi lității și receptivității lor,
acestora aducâ ndu-li-se modifi cări mereu, în func ție de timp și de ne voile vremurilor noi:
“Noi am dori s ă știm care sunt cele mai vechi dintre cânte cele bătrânești. Din nenorocire nu se
poate, f iindcă aceste cântece se țin în cure nt cu vre mea. O vre me le-a creat, alta le- a
transforma t; unei v remi i-a pl ăcut într-un fel, altei vre mi îi place în alt fel. Astfel, se
introduc m ereu modific ările necesare pentru ca s ă rămână cântecul la curent cu ne voile
vremii noi.1
I. C. C hi țimia, por nind de la faptul c ă în cadrul acestor specii folcl orice, cu o
circulație vie în comunit ățile de români, apar m ereu cântece noi, apropia te ca structură și
conținut, sus ține că se poa te vorbi de ”o cronologiz are a na șterii unor cântece b ătrânești,
fără a le lega de o oper ă anume, deoarece a ceasta mereu se reînnoie ște, reînoire ce
reprezintă o c onști ință socia lă întârziată față de o epoc ă cu evenimente vechi de tot”.2
Ținand cont de faptul c ă dintotd eauna româ nii au avut capacitatea de a rec reea mereu și că
aceeași idee din fondul c ultural milenar al uma nității, își menține ver ticalitatea și în folc lorul
diferitor națiuni, m arele cercetător Adrian Foc hi, în ur ma ana lizei circulației balcanice și
carpatice a celor 401 de subiec te individua lizate ale baladei popular e române ști, susține c ă
“nu este per mis s ă se mai vorbeasc ă despre apartenen ța noastr ă la cultura balcani că, la
modul în care s-a f ăcut pân ă acum. Noi, român ii, nu suntem ni ci bal canici, nici carp atici,
ci suntem noi înșine, factor de c ultură străveche înzestrat cu o put ernică și mereu reînnoită
originalitate și spont aneitate creatoare.3
Leg at tot de geneza baladei române ști, marii cercetători susțin că epoca medieva lă a
întreținut atmos fera favora bilă cultivării cântecului eroic, lupta împotriva cotropitor ilor
turci și a hoar delor t ătare definind secole le al XV-lea și al XVI-lea ca o epo că
fundamenta lă în evoluția baladei româ nilor, aceasta cunos când o m are înflorire în secole le al
XVI-lea și pâ nă în secolul a l XIX-l ea.
Cea mai veche me nțiune de spre ex istența baladei eroice la români dat ează din anul
1574, me nțiune făcută de c ărturarul polonez M. Strykowski, în urma unei călătorii în
Țările Române, călătorie în care l-a impresionat foar te mult moda litatea de c instire a
faptelor eroice a le “principilor și voinicilor”, faptele oamenilor renumiți sunt celebra te prin
cântece cu acompaniament de vior i, alăute, cobze și harpe, c ăci poporul de jos se desfătează
peste măsură, ascultând m arele vitejii ale principilor și voinic ilor.4
Plecând de la a ceastă informa ție a cărturarului polone z me nționat în leg ătură cu
moda litatea de c instire a faptelor eroice a le înaintașilor noștri și după cercetările făcute de
1 Nicol ae Iorg a, Istoria literatu rii rom ânești. Introducere sintetică, Ed.Min erva, Bucu rești,1977, p.19.
2 I.C. Ch itimi a, Folclorul românesc în pe rspectiva com parat ă, Ed. Min erva, Bucu resti,1971, p. 5.
3 Adrian Fochi, Paralele folclo rice, Coordonatele cu lturii carpatice, Ed. Min erva, Bucu rești, 1984, p.74.
4 Mihai Pop, Pav el Ruxandoiu, Folclor literar rom ânesc , E.P.D.Bucu rești,1978, p.2 92.
13

marii literați români, se poate consemna și faptul că în vremurile de demult balada ocupa
un loc pr imordial la ospețele româ nilor, aceasta fiind cânta tă atât la mese le festive
domne ști, cât și la mesele nunților țărăne ști, la mese le botezur ilor, și a altor ocaz ii festive
din via ța cere moniilor rurale.
Începând cu s ecolul al XV III-lea și al XIX-lea, bala da cunoa ște o mar e evoluție
atât prin s criitorii pr eroman tici și roman tici ca: Burger, Sch iler, H ugo, Alecsa ndri,
Bolintineanu, cât și printr-o s erie de poe ți post-romantici străini: W ide, Kipling, iar la noi
prin George Coșbuc, Șt. O. Iosi f, George Topî rceanu, Radu Stanca, Nicolae La biș, Șt.
Augustin Doina ș.
O iden tita te accentua tă confer ită baladei în secolul al XV III-lea și al XIX-lea are în
veder e faptul c ă acțiun ea ace steia este dată doar de punc tual culm inant “de c aracterul
hotărâtor și conc luziv al întâlnir ii fatale”, expre sie după care balada e ste definită ca fiind
”forma în care este sesizată și pove stită o acțiune ca form ă fatală.1
La începutul s ecolului al XIX-lea era la modă imitare a baladei sc oțiene, gen al
cântecului popul ar, ca apoi t ermenul de balada să reuneasc ă acele poez ii a căror temă trata
legende le și miturile poeziei popul are ora le (folc lorul). Cu timpul, pierzându- se
sentimental de limitar e a folc lorului, balada a început să dese mneze orice na rațiune în
versuri de spre un eveniment fantastic, renunțându- se apoi și la proble ma fanta sticului,
prin balada se înțelege “orice poez ie ca fabulă ”.2
Două referințe d emne de reținut în lega tură cu orig inea și configura ția forma lă a
baladei au fost în atenția autor ilor lucrării “Balada cult ă, Antolog ie comentat ă”, Institutul
European, Ia și, 2003, a cestea fiind:
–balada ca specie a poe ziei aparține eposului european și-și are rădăcinele în
imag inarul propr iu străvechii c ulturi a indoeur openilor ( stratul simbolic dat de ze ități,
idealuri individuale; subst ratul menta lului col ectiv cu referire la acțiune , conf licte
puternice, întâlnir i tragic e);
–evoluțiile formale ale baladei în diferite literaturi europene au avut ten dința spre
concentr area narațiunii în zona punctului culminant și totod ată au avut și ceva din statutul
începutur ilor notifi cate de isto rie.3
După acest scurt istoric făcut baladei în evoluția timpului cunoa șterii acesteia, încerc
să prezint o par te din păr erile și conc luzile marilor literați și cercetători români în privința
definițiilo r, cla sificărilor și trăsăturilor acestor specii literar e române ști. Marele poet Vasile
Alecsandri sus ținea că ”termenul de balad ă era cunoscut doar de o mâ nă de c ărturari,
care veniser ă în contact cu c ultura epoc ii lor”, fapt pentru c are a si mțit nevoia s ă-l
1 Lumini ța Mănescu, Gh .Drăgan, Moni ca I.Costea, Balada cu ltă, antologie co mentată, note și comentarii,
Institutul Eur opean, Iași, 2003, p.498.
2 B.Toma șevschi, Teoria literaturii , Poezia , Ed.Univers, traducere de Leonida Te odorescu, Bucure ști,1973,
p.335.
3 Lumin ița M ănescu, op.cit., p 498.
14

tălmăceas că, dându-i ca sens pe cel cunoscut de popor, de cântări bătrâne ști“.1 Confor m
acest ei denumiri de “cânt ări bătrânești“, da te de Vasile Alecsandr i, bala da este definită
de acest mare poet ca f iind “un mic poem asupra întâmpl ărilor istorice și asupra faptelor
mărunte, como ara nepre țuită de simțiri duioase, idei înalte, de notițe istorice, de credinț e
super stițio ase, de dat ini strămoșești și de frumuse ți poe tice pline de or iginalitate și fără
seamăn în litera turi străine.2
Prin această definiție, m arele poet Alecsandr i dore a să evide nțieze caract erul
istoric și artistic al așa numitului “epos”, baladă , asociind balade le populare și pe eroii lor
– marilo r poeme a le umanitații, precum “Păunașul codr ilor“ din bala da cu acela și
nume. Acest erou, P ăunașul codr ilor, l-a det erminat pe poetul nostru să se gând ească la
unele scene din poemul “Tasso ”, și anume la luptele eroilor Ita liei, iar pe Mihu, per sonaj
îmbrăcat în zale și purt ând armura grea – s ă-l asemene cu un per sonaj medieva l, Erculean,
ce-i amintea de vre murile străbune când în vechea Dacie st ăpâneau roman ii.
Un a lt poe t, Alecu Russo, din Vrancea, sus ținea că acele „cântări bătrânești”, de spre
care vorbea Al ecsandr i, aminteau de ”oameni îndrăzneți, cu obi ceiuri patri arhale, de
viteji car e păzeau țara și neatârnarea lor, de boi erii pământului.3
Cunoscutul poet vrâ ncean mai sus ține că acest gen de “cântări bă trănești” era
evoca tor la acea vre me și cupr indea poez ii eroice, cântate într-o mani eră apar te de către
oameni și lăutari, expr imând totoda tă lupta românilor pentru neatârnare , într-o epoc ă când
arătu rile se făceau cu o mân ă pe coarne le plug ului și cu a lta pe pal ă.
Tot Al ecu Russo susține că acestui gen de balade numite “cânt ări bătrănești“ îi
erau opuse doine le și cânte cele din frunz ă, care expr imau jalea și tristețea dup ă timpu rile
eroice și lupta întregului popor împotriva asupr itorilor din int eriorul româ nilor și din afara
lor. Cei doi m ari scriitori pa șoptiști, Alecsandri și R usso, stăpâniți de sentimente de
dragoste pentr u poporul român și trecutul lui istoric, au descoper it în cercetările lor
poez ia vitej ească a româ nilor, pe care au va lorificat-o și au luat-o ca model pentru
poez ia vitej ească scrisă, dându-i o dublă valoare istorică și artistică . Tot acești poeți ai
secolului al XIX-l ea, susțineau și alte date importante despre așa numite le “cânt ări
bătrânești” ale româ nilor din acea vre me, reușind să fixeze timpul ap ariției baladelor
neamului nostru și să arate tema tica a cesto ra. Apropiindu- le de literatu ra univer sală,
poeții am intiți vorbe sc d e spre traduce rea lor în limba francez ă, germană , englez ă,
maghiar ă și despre tipărirea a cesto ra în aceeași epoc ă cu balade le sârbilor și grecilo r, toate
acestea evi dențiind soar ta vitreg ă a unor popoar e cu un t recut g lorios, popoar e ce z ăceau de
secole sub jugul m arilor puteri.
1 V. Alecsandri, Românii și poezia lor , text pub licat în Opere complete , partea a III-a, Bucu rești,1876, p.15,
în Balada po pular ă româ nă, Gh. Vrabie, Academia R SR,1966.
2 Alecu Russo, Poezia poporal ă, Ed.S crisul românes c, Craiova, p.118
3 Idem.
15

George Coșbuc distinge în litera tura popora lă două lumi: – o lume veche, limpede ,
lume amitic ă și o lume întunecată, lumea influiențelor creștine și străine. După opinia
să, “fondul rapsodiilor” , arăta vechimea balade lor, acest ea fiind balade le cu fond mitic, ia r
balade le mai noi, mai tinere erau cele ce aveau în centrul lor – eroi populari . Ca susținător
al unei mitolo gii popula re, George Coșbuc susține că motivul mitic își are originea în
popor și că acest motiv așteaptă un fapt anume, o provocar e care să prim ească nume de
oame ni și de localități.1
Marele istoric Nicolae Iorga, întrege ște caracterul istoric al folc lorului pe o la tură cu
totul nouă pentru litera ture noa stră, arătând c ă balada popul ară provine din s fărmarea într-o
epoc ă recentă a vechiului “epos epopeic”, susținând c ă pentru început, eposul române sc s-a
dezvoltat în sfera castelului, în sfera cur ților domne ști sau boiere ști, unde se cântau fapte le
de vite jie ale cavaler ilor și domnilor.2
Tot acest mare istoric susține că balada a devenit popul ară abia în secolul al XVII-

lea, când în poez ia narativ- artistic ă erau cântate fapte le mărețe ale domnilor români: Ștefan
cel Mare, M ihai Viteazul, Constant in Brâncove anul, aducând în disc uție evoluția și
ciclurile balade i. Interesa ntă este și definiția baladei popul are date de Nicolae Iorga,
aceasta fiind “o cr eație de na tură haiduc ească’, propr ie secolului al XVII-lea, sc hițată și
grupa tă după “ținuturi”, în zona Moldovei numită “cicluri de m argini”, iar în zona
Dobrogei –“balada dun ăreană.3
Cer cet ătorii baladei popul are n-au pl ecat de la întâmpl ări istorice, ci de la o
exper iență uma nă primitiv ă, de a o cunoa ște și de a o explica ca at are, f ăcând deosebi rea
între ceea ce e ste omenesc și ceea ce e ste general uman.4 După o studi ere teme inică a
eposului românesc, D. C aracostea a ajuns la constat area că în domeniul baladei române ști,
există circa 200 de tipuri (teme) cu num eroase variante, realizând în final ex istența a
două sprezece grupe de balade, grupe stabilite în funcție de tipur ile de relații între
persoane și în func ție de conf lictele ivite între dif erite categor ii de oameni, ace ste grupe
fiind:
–balade le ce au în vedere re lațiile dintre iubit și iubită;
–balade le ce surprind re lațiile dintre părinț i și copii;
–balade ce susțin r elația dintre frate și soră;
–balade ce surprind rela ția dintre naș și fin;
–balade ce ev idențiază r elația dintre soac ră și noră;
–balade ce reprezinta re lația între viteji și adversării lor ;
–bal ade ce aduc în imag ine acțiunile haiduc ilor;
–balade le ce surprind co nflicte le între bogați și să raci;
–balade ce scot în ev idența conflicte le de ordin profe sional apărute între păstori,
1 George Co șbuc, Elemente populare , în Noua revistă roman ă, Bucu rești, 1900, p. 167.
2 Nicol ae Iorg a, Istoria literatu rii rom ânești, Ed. Lib răriei, Pav el Suru,vol .I, Bucu rești,1925, p.
3 Idem .
16

zidari, pesc ari și v rășmașii lor;
–balade ce aminte sc de lupta dintre cre știni și p ăgâni;
–balade cu caracter mitologic .
Dacă gru pe le de bal ade evide nțiate mai sus își găsesc locul în așa numitul “ Corpus a l
baladelor române”, Corpus realiza t de D . Caracostea în a nul 1948, tot a cest mare cercetător
al baladel or române ști, rămane c unoscu t și printr-o a ltă sistema tizare a acestora pre zentându-
ne astfe l două grupe mar i de balade, balade ce includ în grupa lor câte două tipuri de balad e
specifice, și anume:
a)balade v itejești, în cadrul cărora intr ă baladele voini cești – balade ce evide nțiază
actele de curaj și de îndr ăzneală ale vechilor lupt ători și balade haiduceș ti ce evide nțiază
răzvrătirea vitejilor împotriva explota torilor;
b)bal ade istori ce, balade în cadrul cărora sunt incluse a lte două tipuri de balade :
balade antiotomane , balade ce evoc ă starea de plâns a maselor din pricina birur ilor mari
către Poarta turcească; balade antifeudale , balade ce expr imă batjoco ra, ura și ironia fa ță
de asupr itorii nobili fe udali.2
O altă clasificare a baladelor române ști a f ost făcută și de G. De m. Teodore scu,
clasificare întâln ită în culegerea din 1995, intitula tă ”Poezii populare române”, în cadrul
căreia int rau: baladele sol are și superstițioase , balade ist orice, balade hai duceș ti și balade
domestice (familiale).
Această clasifica re a baladelor rom ânești făcută de G.De m.Teodorescu a fost
accepta tă mai târziu și de alți cerceta tori români pr intre care și N. Păsculescu, ca apoi s ă fie
folosi tă la întocmirea unui catalo g pe teme specific tratate în balade de c ătre I. C. Cazan, în
lucrarea sa “Plan pentru cercetarea litera turii popul are”.3
Ținând cont de cla sificările făcute bal adelor popul are române ști, clasificări pe car e
le-am pre zentat mai sus, cercetătorii acesto ra au elaborat o ierarhizare mai sintetică și
mai comple tă a acestor creații:
I. Balade le lege ndare;
II.Balade le vitejești în cadrul c ărora intr ă :
1.Bal ade voini cești
2.Balade haiducești
III.Balade de relații fam iliale și so ciale , în cadrul căr ora sunt incluse :
1.Balade ce fac cunoscu te dramele familiei;
2.Balade ce ev idențiază profe sia și conflicte le ei;
3.Balade ce susțin conflicte le de c lasă.4
1 Caraco stea D., Poezia tradiționa la româ nă, editată de D. Sandru, Bucure ști,1969, p. 580.
2 D.Caraco stea, Plan de lucru pen tru stabilir ea unui cor pus al baladelor popor ane, în Bule tin informat iv
științific și adminust rativ, Academia Roman ă , 1948, p. 137-143.
3 C. I.Cazan, Îndrum ări pen tru monogra fiile sociol ogice, Bucu rești, 1940, p. 304.
4 I.Chițimi a, Folclorul rom ânesc în pe rspectivă com parat ă , Ed. Min erva, Bucu rești,1971, p. 102.
17

IV.Balade is torice
Leg at de a ceste clasificări făcute baladelor române ști și în func ție de motiv ele
prezente în cupr insul ver surilor lor, motive întâlnite și în versurile baladelor din sud-e stul
Europe i, se cuvine a p reciza câteva asp ecte luate ca t răsături sau caracteristici s pecifi ce
acesto ra.
Așadar, în eposul r omânilo r, cât și în balade le popul are din sud-estul Europe i, sunt
întâlnite în mod frecvent două mari și mult dis cutate motiv e: motiv ul morții și motivul
jertfei zidirii unor monumente de arta istorică-geog rafică și bisericeasc ă. După studiile
făcute, “Legenda Me șterului Manole“ s-ar fi n ăscut în mediul zidarilo r aromâni, a șa cum și
Balada M iorița ar fi apăr ut și a fost cântată în spațiul comunitar al pă storilor vrânceni și
chiar prahove ni, în timp ce balada “V oichița” ar fi apăr ut în mediul negustor ilor aromâni.
În legătură cu jert fele umane ce-au fost ne cesare pentr u trăinicia mărețelor construc ții
de cetăți, orașe, podur i, mănăstiri și alte monumente publi ce, au ci rculat multe legende ce
relatau c ă la teme lia edific iilor enum erate se af lau vic time îngropate de vii .1
Așadar, ace st motiv al jert felor umane în realizarea construc țiilor mărețe și dura bile
ale omenir ii, a dus la realiz area unor c aracteriz ări morale deose bite atribuite eroilor
legendar i. Dacă la noi, la români, e ste cunoscut faptul c ă trăinicia sau dura bilitate a
construc țiilor de s eamă depindea de îngroparea sau zidi rea de viu a primului t recător p e
lângă acestea, în alte părți, la japonez i, legende le susțin că jertfa era of erită de bun ăvoie și
ca o mare c inste pentru monumente le ce se construiau, cel h ărăzit împlin irii acestui act era
de obi cei un copil culca t în fundamentul cl ădirii, peste care se aruncau gr ămezi de piet re.2
În pr ivința balade i, “Me șterul Manole“ e greu de conceput c ă aceasta ar fi putut lua
naștere în altă epocă, de cât cea a construc ției m ărețe de la Curtea de Arge ș, construc ție
cunosc ută cu nume le de Monăstir ea A rgeșului , mănăstire care n-a putut fi ridi cată fără
jertfa celei dintâi persoane, ve nită la această construc tie, j ertfă făcută și consf ințită prin
jurământul z idarului Ma nole, acea sta fiind soția sa, Ana.
Aceas tă capodoper ă a cu lturii spirituale române ști, descris ă în versur ile balade i”
Meșterului Ma nole”, are ca epoc ă memo rabila domnie a lui Nea goe Basarab I, cavale r
îmbrăcat în purpură , domn itor și cu faimă europeană , autorul și fonda torul strălucitei
Biserici arge șene. Legat de faptul impo rtanței jertfei umane în trăinicia monumentelor de
artă din istoria omenir ii, se poa te vorbi de o practic ă asem ănătoare în activitat ea
agric ultorilor, rămânând cunoscute pân ă azi niște expre sii frumoa se și puse în prac tică și
chiar respectate de gospodar ii satelor: “ cel dintâi plugar la a rat”, ”cele dintâi fructe culese” –
date spre gustare întâi str ăinilor, în ved erea pomenir ii celor morți, ”cele dintâi sau cele din
urmă spice t ăiate“. Toate aceste practici pă strate și interpretate de popor vin să susțină
recunoșt ința agric ultorilor față de “T erra mater ” și să întăreasc ă credința că roade le
1 Romi sky Preller, Mytol ogie , II, 1848, p. 78.
2 Recuielde Vo yges, Des cription de l’Empi re de Ja pon, 1725, p.48.
18

obținute t rebuie puse într-o strânsă leg ătură cu cele viitoare, pes te care să vin ă
binecuvântarea lui Dumnez eu.
Strălucitul f inal al balade i Meșterul Manole surprinde orice c ititor, și anume ,
atitudin ea voievodului Neagoe Basa rab când își vede capodopera dor ită finalizată, la
gândul c ă aceasta să nu-și găseasc ă egalul și să fie depă șită de a lte construc ții realiza te
de acela și meșter, hot ărăște moartea lui Manole, pr in depăr tarea schelelor de bis erică,
fiind l ăsat să moară pe ac operiș.
Conț inutul și structura stilistic ă a baladei Meșterul Manole se apropie foar te mult de
unele colinde, considerate de mulți cercetători ca for me ale motivului j ertfei zidir ii, motiv
ce-ar apar ține unui r it vechi agrar a cărui te mă ar fi “ simplifi carea conf lictului dintr e
domnul fe udal și m eșterul zidar.” 1
I. 3. Tipologia doin elor
Relațiile sociale și starea sufletea scă a rapsodului popul ar, au făcut ca toate cr eațiile
poetice să devin ă tipice unei a numite situații din via ța omului. A stfel, iubi rea dintr-o fa tă
și-un fl ăcău spusă în versuri, a devenit doină de dragoste, jalea pe care și-o spuneau osta șii
din armată și așteptarea întoarcer ii lor la fetele din sa t, sentimente pu se și acest ea în
versuri, au devenit doine de c ătăni e, asuprirea insuporta bilă a tinerilor și oamenilor în
puterea vâr stei, care alegeau calea codrului și a răzbunar ii, stări sufletești greu de suporta t
și despr inse și ele din ver suri, au f ăcut ca s ă apar ă doi ne le haiducești . Apoi, din ver surile
celor ce-au p referat pot ecile de piatr ă ale munț ilor, priveghindu- și oile și ducând dor ul
celor de-acas ă, au pr ins via ță doine le ciobăne ști. Plânsul și amorul în versuri ale fetelor
măritate după socoteli aspre de av ere sau ajunse slujnice la orașe și sate, cât și starea d e
argați la moși eri a băr baților au dus la apar iția doinelor de înstrăinare, iar munca
oamenilor pe ogoare străine, în calitate de iobagi și clăcași, ce le-a cultivat indignarea și
setea de r ăzbu nare, a dus la înfiriparea doinelor de s ărăcie și de rev oltă.2 După ac eastă
succintă și interesa ntă prezentare a tipolo giei doinelor făcută de Ovidiu Papad ima, voi
prezenta une le aspecte mai mult s au mai puț in cunoscute de spre fiecare tipolo gie de
cântece doinite.
Doi ne le său cân tecele de dragoste
Dr agostea, unul din cele mai frumoa se sentimente umane, a fost cântat ă și mereu
prezenta tă în creațiile popul are din cele mai vechi timpu ri și până astăzi. Vechile
documente folc lorice ate stă că dintotdeauna tinerele fete și apoi și femeile măritate au avut
1 N.Păsculescu, Literatura popular ă româneasc ă, Bucu rești, 1910, p. 182-18 3.
2 Ovidiu Papadim a, Literat ura popular ă român ă, Studii de folclor , Întreprind erea Pedagogi că, Bucu rești,
1968, p.20.
19

o contr ibuție substa nțială în crearea, p erpetuarea, menț inerea și păstrarea cântecelor doinite
cu te ntă amoroasă, cântece pre zente în to ate zone le locuite de români.
Dorul tinerei fe te după iubitul ei pl ecat depar te la oa ste, în cătănie, în pribegie, chia r
și haiducie, era împăr tășit în pr imul rân d mamei, sfetnica e i cea mai bună , cu care a z ămislit,
a tăgăduit și a creat ver suri pe aceast ă tem ă, ver suri pe care a poi le-a pus pe mel odie
doini ndu-le.
Un rol impo rtant în cunoa șterea tipolo giei cântecelor de dragoste, cânte celor doi nite,
l-au avut clăcile, activita te predominant feminin ă desfășurată numai în locații rura le, pr ilej
de întâlnire a feme ilor ce c unoșt eau rânduia la clăcilor și care trebuia t ransmisă și tinerelor
generații. În a cest context al cl ăcilor arta mâin ilor se împletea cu descope rirea unor
talente creatoare de ve rsuri , aduse din zone di ferite de provenie nța a par ticipantelor,
versuri recitate, apoi puse pe di ferite variante de melodii, folosite chiar și în strigături când,
de multe ori, cl ăcile erau f inalizate cu ho re, dansur i și cu a rcușul unui m enestrel.
Așa cum afirmau cercetătorii folc loriști din Țara Năsăudului în lucrare a ”132 de
cântece din N ăsăud ”, lucrare apă rută în anul 1958, se mnată de Cr istian Zamfir și Vic toria
Dosios, la acea vre me raportul dintre creatorii cântecelor doinite era în detr imentul
bărbaților, deoarece a ceștia erau mai puțin interesa ți în a crea și a perpetua folc lorul, spre
deosebire de fete și femei, ce aveau o pond ere mult mai substa nțială în calita te de cr eatoare
de ver suri doinite.
Poezii le de dragoste scoteau în evide nță viața socială și erotic ă a f emeii ,
atitudin ea ei fața de bărbat și atitudin ea bărbatului față de dânsa la diferite vârste sau
perioade și în di ferite împrejurări ale vieții. De multe ori, tema tica unor cântece de
d
ragoste doinite a constituit o sursă de inspi rație pentru romane le de dragoste ale
unor s criitori români, romane a le căror episoade erau evoca te abuziv c u direcție la
mesaje le versurilor acesto ra.
Cercet ătorul cântecelor de dragoste, Mathias Friedwagner , în valoroasă lui lucrare de
folclor, cules din zona Bucovine i, a făcut o clasificare a doinelor de dra goste, împărțin-
du-le în ma i multe subgrupe, numite cic luri sau ca pitole destul de int eresante :
–cântec e de preludiu în dragoste ;
–cântece privind compo rtamentele dragostei ;
–cântece de dor, de jale și de optim ism în dragoste ;
–cântece de dragoste îm plinită ;
–cântece de dragoste statornic ă ;
–cântece de spre vrăji și descântece în me nținerea dragostei ;
–cântece de fugă spre măritiș ;
–cântece de dragoste tr ecătoare și ispititoar e;
–cântece de dragoste nefe ricită și dragoste stricată.1
1 Ovidiu Papadim a, Literat ura popular ă român ă, Studii de folclor , Întreprind erea Pedagogi că, Bucu rești,
1968,p.20.
20

A cerceta toate momente le și nuanțele iubir ii, așa cum sunt e le oglindite în lirica
noastră popular ă, este imposibil, deoarece ar t rebui s ă-i dedic un capitol ext rem de va st, ce
ar dep ăși cu mult dimensi unile unei lucr ări. De aceea mă voi limita să supun aten ției ana liza
principalelor a specte ale doinelor de dra goste ce au i nspirat pe m arii rapsozi în a le f ace
cunoscute și melodic.
Una din temele r ăspândite în lirica popular ă de dragoste a pre zentat-o prici nile iubiri i
dintre flăcăi și fete, acestea ținând de asp ectul fiz ic al lor, al v estimentației, ale accesoriilor
folosite ca podoabe. “ Dac-ai ști, dac-ai pri cepe, /Dragostea de unde începe,/ De la ochi,/
De la sprâncene,/ De la buze subțir ele”
În procesul atr acției ero tice, un rol deosebit l-a avut femeia, a spect m ărturisit de
bărbat pr in cânt ec, ar ătând pr in cuvinte le aces tuia frumuse țea fizic ă a feme ii ce l- a
fermecat:
Dragostea începe de la buze subțir ele,
Mușcare-ar neica din ele,
Ca dintr-un fagure de miere.
Ochii iubitei, ca expre sie a dragostei pă timașe, sunt motiv ați ca una din pr incipalele
aprinder i eroti ce. V raja ochilor iubite i e mereu asocia tă cu miș carea sprâncenelor:
Of, le lița, Mărioară
Och
ii tăi mă bagă în boală
Sprâncenile mă om oară,
Ochii cu sprâncenil e,
Fac toate păcatele,
Și se le agă dragost ele” 1
Alte elemente luate tot ca pric ină a dragostei și fiind evide nțiate în cântecele doinite ,
erau și cele re feritoare la vestimenta ția iubitei și acceso riile puse ca podoabe: m ărgele le de
la gât, busuiocul ver de din păr , inelele, cât și căma șa curat ă a acesteia:
De la gâtul cu m ărgele,
De la mâna cu înel e,
Din picioare spălăț ele,
Și din poale curățele,
– Ori îi vrea, mam ă, ori ba,
Mi-i mai dragă V arvara,
Că i-i mândra c ămeșa 2
Un apanaj apar te al băr batului ce pric inuia drago stea iubitei îl const ituia gesticulația
lui dis cretă, clipitul oc hilor, zâmbetul buze lor, strânsul mâ inilor, clopul purtat pe cap, și
must ăcioara lui;
,,Dragostea din ce se face?
Din f eciorul care-m i place,
Din c lipitul o chilor
1 G.Dem Te odorescu, Poezii populare rom âne, Bucu rești, 1885, p. 301.
2 Fried Wagner, Mathias, op. c it, p.10 ; 125. Idem.
21

Din zâmbetul buze lor,
Și din strânsul m âinilor 1
Nene m ustăcioara ta,
Mi-a venit în boală gr ea”
Și pe pusul capului,
Și pe trasul ochiului,
Când o trage cu geana,
Să-m i stâmpere înima.” 2
Calitațile sufletești, postura fizic ă cât și pregătirea intelectuală a bă rbatului erau cele mai
întemeia te motive pentru a în tra în g rațiile femeii iubite:
,,Bădiță, bădiță,
Ia mai zii din frunză
Cum zi ceai ase ară,
Pe cea ulic ioară
Cum zi ceai, zi ceai,
Înima-mi rupeai.
……………………………
Dragostea din ce- i făcută?
Din omul cu v orbă m ultă,
Zice-o v orbă, zi ce două,
Îndată-i dragoste a nouă
……………………………….
Dr agul me u acolo sc rie,
Și când sc rie mă mângâie,
Când cete ște, mă tope ște,
Cu cerul m ă potri vește”3
Oricât de pre țuite erau criteriile morale în dragostea t inerilor, frumosul fiz ic deținea
supre mația în găsirea celui mai potrivit so ț pentru căsnicie, pentru pro creație. Chiar dacă
rațiunea fetei spunea într-un fe l, simțire a îi spunea a ltceva:
,,Spusu-le-am ochilor me i,
Să nu fie lacomoși,
Pe oame nii cei fru moși.
Eu le-am spus și nu m-asc ultă,
Tot după frum os se uită”.4
Sentimentul de i ubire tr ăit cu o inte nsitate max imă, de unul dintre i ubiți, e creionat
într-o for mă nuan țată în doina “M ăi bădiț a, floare dulce”, doină ce se studiaz ă în
învăț amântul g imnazial, clasa a VI-a. Imag inea iubitului tinerei fete, este nu numai titlul
acest ei doine, c i și simb olul une i flori frumoase, deosebite, r are și greu de gă sit, p entru c are
1 Idem, p. 9.
2 Tudor Pamfil e, Cântece de țară, Bucu rești,1913, p.1 05.
3 Mathi as Friedwagn er, op.cit.,p.113.
4 Cristian Zamfi r,Victoria Dosios, 132 de cânt ece și jocuri din N ăsăud, Bucu rești, 1958,p.7 3.
22

tânăr a îndră gostită e capabilă să facă orice, numai ca să o aib ă în fața case i, fapt pentru
care ar îngr iji-o, ar pre țui-o, ar iubi-o pân ă la sacrificiul supre m:
,,Măi bădiță, floare dulce
Unde te- aș găsi, t e-aș smulge.”
În conț inutul ver surilor acest ei creații lirice sunt reliefate sentimentele pr imei iubir i
neîmplinite, t răite de o tânăr ă fată care tânje ște după iubitul e i. Dragostea și dorul a cesteia
pentrul dragul ei, pa rcă depăș esc limite le omului p ământ ean.
Afecțiun ea fetei pentru tânăr ul ei-bă diță- izvoră ște din toată ființa ei, prețuirea
acest eia este imens ă, ea e ste în stare să facă sacrific ii foar te mari, de neî nțeles de mi ntea
umană , numai să fie împreună cu el “l-ar smulge din locuri imposib ile de g ăsit, l-ar ras ădi
în grădina casei sale”, „l-ar face stog în pragul casei” și cu multă candoare l-ar îmblânz i, ca
apoi s ă-l sacrifice “ la morișca de argint”. Dor ința mare de-a ș mângâia inima e dusă până la
extremă, căutând pe orice cale și cu orice mijlo ace, să nu-și piardă iubitul.
“Și te-aș da ini mii me le,
Să se stâmpere de jele .”
Doi ne le de cătănie
Istoria v remelnic ă a neamului române sc și-a lăsăt o puternic ă amprentă asupr a
poporului subjugat de cotropitor ii străini. Tinerii, cu pre dilecție cei din Tra nsilv ania, erau
obliga ți să se înroleze în armata Imp eriului austro-ung ar, unde stagiul militar era de lungă
durată și cu ef ecte nefa ste asupra vie ții lor per sonale. R ăul tratame nt al vie ții lor militare ,
lipsa grijii purta tă acestora de super iorii lor, dorul de ca să și de fete le rămase prin sate,
accentuau într-o m are măsura se ntimentul de spărțirii și înstrăinarii lor. Me morabile
sentimentului înst răinării osta șului român, rămân ver surile unor doine ce-au fos t puse
ulterior pe me lodii și cânta te de ra psozi popul ari.
“Să v ii maic ă, să mă cați
Între O lt și între Galati,
Printre rânduri de solda ți,
Stând în arme răzi mați,
Nebăuț i și nem âncați,
Și de ni meni într ebați.”1
Sentimentul înstrăinării catanelor se împletea cu se ntimental revoltei a cestora, care,
nemaiputând să supor te condițiile grele ale vieții ostășești, se răzbunau pe c iocoi,
răzbunar e ce-a rămas vie în memoria urma șilor timpu rilor respective și până astăzi, prin
mesaje le doinelor și b aladelor popul are:
“Aole u, lifte de c iocoi,
Da’ne-or trece pe la noi,
Și ne-am strânge odată noi,
1 Tudor Pamfil e, op.cit., p. 276.
23

Din Craiova în Dorohoi
Și ne-am c urăța de voi.”1
Sărăcia și neajuto rarea celor rămași acasă (păr inți sărmani, ma me văduve cu mul ți
copii), cu gr iji și nevoi m ari, amplifică și mai mult starea de revoltă a tinerilor solda ți,
sentiment remarcat din cercetarea tema ticii acestui tip de cântece doinite de c ătre
cercetătorul Theodo rescu Cicerone:
“Nu mi-e gre a puș ca-n spinare Zbiară oile pe munte,
Dar e grea inima-n m ine, Că n-are cine le mulge,
C-am lăsăt boii pe brazdă, Că și cine le-o m ai muls,
Și părinții fără haznă … Tot c ătană mi s-o dus” 2
Dorul și jalea celor ple cați în arma tă purta pecetea se ntimentului înstrăinării de
părinți, în special dorul și mila pentru ma ma în vâr stă:
“Frunză verde din poiană,
Milă mi-i de tine mam ă”3
Cel mai put ernic și repr ezenta tiv sentimen t de dor, pre zent în doine le de c ătănie e ste
dorul îndoie lnic pentru fa ta iubit ă, rămasă în sa t în așteptarea iubitului catană :
“Am jurat-o la pl ecare,
Să-m i trim ită de-o sc risoare,
Nu știu jurat ul s-a prins,
Dar sc risoare n-a trim is”
Nici cântece le fetelor rămase în sate fară iubiții lor militărași , n-au rămas mai pre jos
de cele ale flăcălor lua ți în armată. Cântecele feminine pe te ma mândrului pl ecat la cătănie,
cunosc o m are diver sitate, fata care-l iubea pe recrut, îl petrecea pe ace sta din ochi în toate
momente le recrutării:
“Măi bădiță, strugur dul ce,
Tot ai zis c ă nu ți -i duce,
Dar m-am uitat de la prag,
Până t e-o jurat sub ste ag.
Și m-am uitat de la șură,
Până t e-o pus sub m ăsură”4
Cunoscutul cercetator I.Pop Reteganul a descop erit în versurile doinelor de c ătănie
pateticul se ntimental și o multi tudine de imagini ce le identific ă pe creatoarele lor, fetele
îndrăgostite de tin erele catane:
“Și-am zis verde și -o granată,
Ce spuneai, Ionele, odat ă,
Că tu nu m ai faci armat ă?
Și-acum pl eci m ilităraș,
Și pe mine cui m ă lași? ”1
1 Tudor Pa mfile,op. c it.p.278.
2 Theodo rescu Cicerone, Izvoare fer mecate , Bucure ști,1958, p. 184.
3 I.Pop.Reteganul, Colecție ma nuscrisă de folclor , Bib lioteca A cademi ei RSR, vol. II,P.59.
4 Idem, p.52.
24

Un a lt aspect al doinelor de c ătănie, împle tite cu cele ale dragoste i, face referire l a
felul cum și -i imaginau fete le pe iubiții lor plecați în armată, acestea le pă strau chipur ile lor
din școală, chipur ile lor din poze medita tive, realizând pr in acest ea faptul c ă și drăguții lor
sunt cu gândul la ele:
“Foaie verde avr ămeasă,
La regi ment la f ereastră,
Șade bădișor la m asă,
Nu știu s crie, ori c itește,
Ori la mine se gânde ște”2
Doine le de haidu cie
În creația popular ă, doin ele de haiduc ie au un loc apar te, deoarece acest ea constituie
unul din cele mai a mple și mai revelatorii moduri poe tice de pre zentare a vie ții popor ului
nostru, în veder ea cunoa șterii și înțeleger ii structurii sa le sufletești. În t recut, stările
sufletești ale românului e rau marcate de revolta pe care o avea din partea exploata torilor și
asupr itorilor, de dor ința de a evada în haiducie, de a șteptarea pr imăverii ca timp propice de
pregătirile de plecare în codru și înfrățirea cu a cesta, finalitatea tuturor acestor neajunsur i
fiind satisfacția răzbună rii. Ajunși la disp erar e din cauza nedre ptăților insuportabile, cei
oropsiți și ajunși la vârsta ma turității, chiar de cei t ineri, își luau lumea în cap, preferând
drumul pr ibegiei:
“Drumuțul pribeagului,
Ca și frunza fagului
D-aș a umblu pribeagu,
Cum suflă frunza v ântu”3
De ce le mai multe ori, cei mai cura joși tineri înd răzneți și dornici de răzbunar e pe
asupr itori, luau calea haiducie i:
“Du-m ă, Roibule , în păduri,
Să port ar me de panduri!
Foicica câmpului,
Greu e drumul munte lui,
Dar mai grea e sără cia,
Duce-mi-s-ar la pustia” 4
Dorința mare de răzbun are a haiducului încrâncenat își avea temeiul în sufletul lu i
eroic, deo arece riscur ile haiducie i erau îngroz itoare:
“Voinicul care- i voini c,
Umblă noapt ea pe colnic,
Fără băț, fără ni mic,
Suie cu m âinile goale,
Și la brâu două pistoal e.” 1
1 Idem, p.59.
2 Tudor Pamfil e, op.cit.,p.2 78.
3 Ovidiu Papadim a, Literatura popular ă română, Înt reprind erea Po ligrafică, R.S.R ., Bucure ști,1968, p.124.
25

Hotărârea fermă a voinicului de a lua calea haiducie i, îl det ermină să acționeze ca
atare, adic ă confor m nemulțumir ilor trăite :
“Apucai pe cea lunc uță,
Să tai o m ăciucuță,
Nici pre a lungă, ni ci prea sc urtă,
După cum mi-ncape-n gl ugă” 2
O doină culea să din zona Muntenie i, în anul 1920, des crie pe larg și cu mult calm,
folosind une le moda lități de umor a spru scena pedepsirii boi erilor:
Mă lăsai pi plai la v ale, Lasă boieru c ă moare!
Mă-ntâlnii c-un boie r mare, – Las’ să moară, de ciocoi,
Eu călare, el călare: – Bună ziua,m ăi, cucoane!
– Mulțumescu-ți ,căpita ne! Ăl de-a fost în sat la voi,
Strigă oame nii din v ale C-a supt sânge le din noi.” 3
Întru cât birur ile ce trebuiau da te boierilor, se strângeau când oam enii erau ne voiți să
stea în micile bordeie, ver surile unor doine semna lizează această stare grea de s ăracie a
omului asupr it din popor, cât si dorința nerăbdătoare a haiducului de a pleca în codru și de
a se răzbuna:
“Înverze ște codrule, bine,
Căci ca mâine intru în tin e,
Cu doisprez ece după mine.”
În ier nile grele de cele mai multe ori, haiducul î și găsea adă post în casele săracilor,
timp în care le oferea ajutorul s ău prove nit din p răzile boga ților, își pregă tea arme le și-și
căuta și alți tov arăși de ducă-n codru.:
“Foaie verde de tr ei spice, Să nemer , bine la s emn,
Când v ăzui c ă nu mai ninge, –––––––––––
Începu arme le a strânge, Dine, Dine, Constandine,
A le strânge și a le unge De știi să tragi cu puș ca bine,
Le ungeam cu untdelemn, Haide ți în codru cu m ine.” 4
Haiducul luă calea codrului oda tă cu înfrunzirea acestuia, f iind sigur de adă postul
oferit și că nu poate fi g ăsit de dușm ani:
“Data-a frunza fagului
Pus-am c ruce satului,
Și coada baltagului,
Asupra bogatului” 5
Pregătirea haiducului de evadare în codru nu ținea numai de procuparea și preg ătirea
armelor ne cesăre lui, ci și de procur area îmbrăcăminte i, îmbrăcăm inte socotită anume ca s ă
nu să se deoseb ească de culoar ea frunz ișului:
1 N. Ligh ezan, Folclor mu zical bănăț ean, Bucu rești,1959, p. 119.
2 Tudor Pamfil e, op.cit., p. 265.
3 Ovidiu Padim a, op.cit.,p.125.
4 Ibidem.
5 G.Dem,Te odorescu, op.cit.,p.289.
26

“Mai fă-mi, maic ă, nădrăgei,
Maic ă, ca frunza de te i,
Să întru în codru cu e i.”1
Viața dusă de haiduci în codru, f rația cu a cesta, cura jul și nepas ărea de moarte a
voinic ilor, optimismul lor luminos și dragostea pentru via ța, sunt învocate în cântecele lor
specifice, în tablouri suge stive și realiza te asemenea unui maie stru. G.De m.Teodores cu
creioneaz ă chipul haiducilor t ineri întrați pentru pr ima oară în codru:
” Frunză verde tr ei gutîi, Copila și voinici de m ână,
Trei gutîi și trei lămâi, Copila și cam tari de vîna
Din sara de Sân V ăsii, Fără tată, fără mum ă,
S-au iv it niște copii, Când vad moartea zic c ă-i glumă.” 2
Ce se-nv ață-n codru- ntâi,
Deosebirea dintre haiducie, ca act de drepta te socia lă și simpla hoție, este relevant ă
în multe cânt ece doinite, în timp ce în a ltele este trecută sub t ăcere, în umbr ă:
“ Nu sunt hoț,nu sunt nimic,
Și sunt un român voini c,
Că iau bani de la bogați,
Și-mpăr ț esc pe la săraci.” 3
După grele confrunt ări cu asupr itorii hrăpăreți, în timp de noapte , haiducii, ca r ăsplată a
sacrificiului depus, se mulțumeau cu un ape tisant ospă ț, descris cu m ultă măiestrie de
vestitul poet și cântăreț, Anton Pann, după versurile unui cântec popular inclus într-o
culegere intitula tă “O ș ezătoare la țară”;
Sub poale de codru verde Nu știu z ece ori c incisprez ece,
Unde cararea se pie rde, Toți î mi frig câte-un berbece,
Mititel foc mi se vede. În cărlige de oț el
Și ăl foc nepotolit, Ca să- l frigă fru mușel,
De feciori îi o colit. Și beau v in din burduș el,
Și dau c u puș ca la s emn.”4
Desfrunzi rea codrului, în toamna târzie, aduce tr istețe, mâhnire î n sufletul
haiducului, deoar ece era nevoit s ă-și încheie misiunea până -n pr imăvară, timp în care se
întorcea în zone le de câmpie, g ăsindu- și consola rea și adăpostul sigur, f ie în casă iubitei,
fie la gazdele prietene, locații unde t rebuia să ducă o via ța de odihnă și în acela și timp și
vegh eată:
“Voinic ii codrului,
Nu vă dar eți somnului,
Că somnul e- nșelător.”
1 Idem, p.290.
2 Idem, p.294.
3 Arhiva Institutului de folclor, în doine, cântece și strigături, Frg. 2390, p.59.
4 N.Lighezan, op.cit. p.71.
27

Deși locația odihnei haiducului era păzită, acesta era mereu c onști ent de pr imejdia ce
putea s ă apar ă în orice c lipă, visul pre vestindu-i de a ltfel necazul, pr imejdia ce-l aștepta:
“Ase ară pi la o vr eme,
Visăi niște visă rele, V isăi
pistoale le mele, Șăd în c ui
far’de oț ele Și șăd bine
ghintuite,
De șapte pote ri gătit e.”
Ib ovnica la c are era ad ăpostit, îl aver tiza de prime jdia ce-l a ștepta, îl și ajuta reușind să
câștige puț in timp p entru a ieși în fa ța celor potrivnic i pregătit de luptă:
Ține ușa puține l,
Să pun mâna pe hanger, Mai
ține ușa un pi c,
Să vezi stre jii ce -o să- i zic.” 1
Lupta inegală dintre ha iduc și poteră nu se sfârșea m ereu în favoarea lui, și cu toa tă
vitejia sa, acesta ajunge în te mniță , confor m celor spuse de folc loristul Tudor Pamf ile:
” Fă, Doamne , zilele mici, Și
nopțile rândunic i,
Să m ă văd scăpat de-aic i, Că
mie mi s-a urât,
Tot umblând pe sub pământ,
Cu fiare le zumzăind, Și la
săre ciocănind.”2
Din multitudin ea imag inilor cântecului haiduce sc, une le dintre acestea și-au g ăsit
coresponde nța în cântecele erotice de dragoste. Aceste cântece cu noua lor va loare, se
contope sc cu cânte cele vechi haiducești, acestea c onstitu înd de fapt iz vorul lor de inspirație.
O ser ie de imagini din cântecele haiduce ști, cu r eferire la timpul prie lnic atacurilor acesto ra
asupra asupr itorilor poporului, î și găsesc sălașul în cântecele de dragost e:
“ Unde-aud cucul cântând, Norii la vale lăsând,
Și mie rlița șuierând, Și pui cuța suspinând
Ploaia-n c odru răpăind, Nu m ă știu om pe păm ânt.”3
Luna pe cer cercuind
În zilele noastre, în cântecele de dra goste “ hoțul” e ste prezentat cu totul a ltfel
decât în doine le haiduceș ti, acesta având rol de “ hoț de mândre”:
“Toată lume a-mi zice Lotru,
C-am furat un l emn din codru, Dar eu
lemnul n-am furat,
Ci o sc ândură de brad Ca să
fac Linuții p at,
Să doar mă în e l cu drag.”
1 G.Dem.Teodo rescu , op.cit., p.294.
2 Tudor Pamfil e, op.cit., p. 265.
3 Gr.T ocilescu, Mate rialuri folclo rice, Bucu rești, 1900, vol .I, p.299.
28

În finalul altor cânt ece “h oțul” își găsește împl inirea iubir ii prin căs ătorie cu acea sta:
“ Să- i fac la m ândruța pat,
Să văz, bine-i însurat” 1
Doine le de ciobănie
Ci obă nia, îndeletnicire a omului din cele mai vechi timpu ri și până-n zilele noastre, l-
a obligat pe a cesta la pendul area între șes și munt e, impunându-i în acela si timp și trăirea
sentimentului depar tării de cei dragi lui. Dorul de ca să și dorul de iubi tă produc eau în
sufletul ciobanului pre zența se ntimentului de înst răinare în tonalitați mai molcome .
Imag inile ce îmbrăcau se ntimente le de înstrăinare, trăite de cioban i au r ămas tipice pentr u
univer sul real al ciobanie i, cu “u rcușul și scoborâ șul” z ilnic din poien ile de la liziera
pădurii. Aici erau adă postite stânele de oi cu lapte și mioarele, iar stân e le de miei și oi
sterpe, fiind adăpostite în văile alpine, unde se afla u pășunile cu iarba grasă și neumbr ită de
copaci:
Și-așa-m i vine câte odată
Să m ă sui la m unți c u piatră,
Să mai v ăd mam ă și tată,
Și-așa-m i vine uneori
Să m ă sui la m unți c u flori
Să-m i văd frați, să-m i văd surori .” 2
Priveliștea satelor din vă ile munților și câmpiilo r, ce se- ntind ea sub privir ile
ciobanului urcat pe c restele înalte și din piatră ale înălțimilo r, îi dădea iluzia că-și vede
casă și pe cei drag i. Mândra lui rămasă în sat, n-avea a ceast ă iluzie, deoarece prive liștea
muntelui și a câmpiei acoper ite de pă duri pă rea sev eră și tristă. Obse sia iubitei ce-și
așteapta dră guțul ciobă nel capă tă din ce în ce mai multe tona litați auditive”.
“Pare-mi-se, ori s-aude,
Că vin oile din m unte,
C-aud clopote cântând,
Pe badea- n triș că zicând” 3
Sentimentul c ompasiunii iubitei pentru dragostea ei din v ârf de munte, era justifi cat
pentru c ă aceasta era con știentă de capric iile vremii înta mpin ate în singurătatea muntelui și
cunoșt ea totoda tă și primejdiile cu care acesta se confrunta m ereu, dușmă nia tovarăș ilor de
ciobă nie și l acomia fiarelor pă durii:
“Și c ât o ș ezut la munte ,
L-o băt ut vânturi multe,
Vânturi m ulte și ploi mari,
De când s-o dus pă curari .” 1
1 Teodor Ba ls, Pe un picior de plai , Folclor poe tic contemporan, Bucu rești,1975, p.1 38
2 Nicol ae Ligh ezan, op.cit., p.1 11.
29

Sentimentul singurătății era trăit la o cotă maxi mă de a mbii par tener i, și de femeia
rămasă acasă, cople șită de t reburile gospod ărești, de copiii mici, și de baciul pl ecat în
vârful munte lui “la oi m ărunt e, multe și cornute “, ex istând și ipoteza c ă stâlpul casei n-
avea să se mai întoarcă, ipotez ă motiv ată de două cauze, f ie întâlnirea unei mândre m ai
frumoa se ori mai tinere, uitând-o pe cea de acas ă, fie un de stin nedrept ce l-a fulg erat în
vârf de munte s ău invidia unui tovarăș de tur mă ce i-a crăpat țeasta cu ba ltagul,
prăbușindu- l în râ pă:
Tu de duci, bade te duci,
Tu de duc i cu oile,
Eu îți port nevoile ,
Tu te duc i și nu m ai vii,
Eu cu c in’să mă mângâi .” 2
O situație asem ănătoare ciobanilor ce t răiau dorul înst răinarii, dar mult mai tr istă decât a
lor, era și cea a moților sărmani, cioplito ri de obi ecte căsnice din lemn, nev oiți să plece din
satele lor, situate pe platour ile Munț ilor Apuseni, cu căruțele încărcate cu doniț e, cu
ciubere, cofe , albii pentru a le putea vinde în satele de la șes și câmpie, pe f ăină și mălai în
scopul câștig ării existenței, acas ă așteptându- i mulți copii și o soție iubito are;
“ Munții noștri aur poart ă,
Noi cerșim din poartă- n poartă
…………………………………..
“Plecat-a m oțul la țară,
Cu cerc uri și cu c iubară,
Și cu tocuri de rășină,
Să le deie pe făină.”
Hainele moțului plecat s ă-și vândă obiecte le muncite pentru asigur area hrane i, de z i
cu zi, erau ”negre de gânduri multe”, simboli zând pre ocuparea și gândul lui la lipsu rile
celor r ămași acasă:
“Du-m ă, Doamne, în pace-ac asă
La copii și la nevastă
De copii mi- i tare dor,
De nevastă stau să mor.”3
N-aș putea încheia aceste conținuturi f ără a evoca se ntimentul de a șteptare, de
singurătate și de dragoste a femeii moțului , rămasă acasă în așteptarea s oțului plecat de
multă vreme în țară:
“Schicuț verde de să cară
Ca-al me u om s-a dus în țară,
Schic uț verde de ov ăs,
Doamne , adă- l sănătos ”1
1 Gh. Ciobanu, Nicolescu, D.V., 200 de cânt ece și doine , Bucu rești,1955, p.7 7.
2 Idem.
3 Horea T eculescu, Pe Mur eș și pe Târ nave, Sighișoara, p.99.
30

Doine le de înstrăinare ș i de dor
În literatu ra popul ară găsim creații în care sunt expr imate sentimentele de părăsi re,
sentimente de dor și jale a omului din popor, aflat între ” străini”, adic ă în alt mediu social
în propr ia lui țara. Deseori, cu surpriz ă întâ lnim în creațiile populare anonime stări
sufletești ca acestea re latate în ver surile:
“Dară, au un pui de om,
Cum să n-am în lu me dor?
C-am av ut și eu un frate ,
Ș-ăla e în străinătat e,
Chiar de-aici pe ste trei sate.” 2
Cânt ecele de ja le pe te ma fetei m ăritate de curând sunt pline de reproș uri adre sate
părinților, care le-a u dat depar te după băieți din al te sate, între st răini. Aceș ti stră ini nu erau
oameni de a ltă naționalitate după cum sus țin versurile lecturate sau cântate, dar l ectura lor
sau ascult area me lodică a acesto ra pâ nă la sfâr șit, lasă să se înțeleagă faptul c ă acești
oameni vorbeau aceea și limbă, limba română și satul lor apar ținea satelor române ști.
Noțiunile de “ străin” și ”străinătate” au cu totul o a ltă conota ție, dep ărtarea de p ărinți, de
rude, și de locul nata l:
“Foaie verde, foaie fragă,
Departe e ș ti mândruță draga!
Eu departe, tu departe,
Două dealuri ne despart e
Două de aluri și -o pădur e,
Crescută c u fragi și mure.”
Doine le de înstr ăinare pun în evidență, prin versurile lor, atitudin i trăite de oame nii
satului af lați în cele mai îndepăr tate zone a le țării:
“Foaie verde odolean, Și-am zis verde tr ei măslin e,
Bată-te crucea de deal, Jelui-m- aș, n-am la c ine,
Da că mă despart de neam Că-s straină, vai de m ine!” 3
Versurile citate expr imă dure rea unei vă duve, r ămasă în satul unde se m ăritase,
depar te de n eamul și familia părinților ei. Cânt ecele de ja le și de înstr ăinare ale fetei
măritate în st răini, denotă un se ntiment prof und și intens a l legăturilor de fa milie:
“Strugure l bătut de brum ă, De-ai călca din piatră- n piat ră
Rău-îi Doamne , făr’de mum ă, Din străin nu- ți faci tată,
Strugure l bătut de piatră, De-ai călca din urm ă-n urmă,
Rău-îi Doamne , făr’de tată Din străini nu m ai faci mum ă! 4
1 Emil P opovici, Folclor de la mo ții din Sc ărișoara , în Am arul Arhiv ei de Folclo r, vol.V, 1939, p.14 4.
2 I.G. Bibi cescu, Poezii populare din Transil vania, Bucu rești,1893, p. 198.
3 Tudor Pamf ile, Cântece de țară, Bucu rești,1913, p.2 21.
4 Cristian Zamfi r, Viori ca Dosios, 132 de cânt ece și jocuri din N ăsăud, Bucu rești,1958, p.1 04.
31

Cauze le sentimentului de înstrainare, t răit de fete le măritate în sate îndepăr tate de
părinții lor, sunt de na tură socială și apar țin structurii satului r omânesc, poz iționarii
acestuia pe deal, pe vale, pe ste munți. Căsătoria unei tinere fete într-un sat străin duce de
multe ori la trăirea unor stări sufletești din cele mai neașt eptate și anume: accept area unui
soț fără voia ei și după cuvântul păr inților, accept area rudelor acestuia, ea rămânând pentru
neamu rile lui, chiar d acă bărbatul ar f i iubit-o foar te mult, ”tot o st raină”.
Dacă această căsnicie nu era făcută din iubi re, ci din considerente economice , situ ația
devenea mai com pli cată. Alteori, când tinerii se luau din dra goste, și atunci apă reau situații
neplăcute dac ă între ace știa erau di ferențe de aver e. Unul din cele mai dificile aspecte ale
trăirii sentimentului de înstrainare, rămâne cel r eferitor la căsătorie. Înc ă cu mult timp
înaintea m ăritișului fata era f rământa tă de gândul căder ii într-o soartă grea prin
nechibzui rea părinților:
“Maic ă, nu m ă legăna,
Dumneze u a ști cum mi- i da ,
Oi cădea așa într -o mână,
Cum cade c ârligul în fântână”1
Alteori la gândul căsătoriei, fata se înspă imânta mai ales la întemei erea unei familii
pe re spectarea criteriului de av ere, pentru care p ărinții insistau foar te mult, dar dac ă aceasta
era frumoas ă, legile difere nțierii sociale erau compensa te de cele ale atracției biolo gice:
“Foaie verde de doi bai,
Cată , mam ă cui m ă dai,
Te lăcome ști la argint ,
Și mă dai după urât.” 2
În cazul în care fa ta nu asc ulta regulile părinților în ale măritișului și negăsind o a ltă
portiță de ie șire din imp as, pref era fu ga după alesul și prefe ratul inimii s ale:
“De m-a da, de nu m-a da,
Pe fere astră m-ai fura,
Ș-oi veni cu dumneata!” 3
Chiar dac ă-și ascultă părinții sau nu, fata măritată în aceste împrejurări, tot străină
rămâne în noua familie. Această imag ine a străinătății o regăsim în cânte cele miresei de
altadat ă:
“Frunză verde ghe ața r ece,
Ai mam ă, de mă petrece,
Până-n fundu grădinii,
Că din fundul grădini i,
Mă vor pe trece străinii.” 1
1 Ibidem.
2 Teodor Ba ls, op.cit., p.
3 Cicerone Teodo rescu, Izvoare fer mecate , Bucu rești,1958, p. 23.
32

Mesag erul tristei fetei m ăritate nu era altcineva decât cucul, pe care-l ruga, ca prin
cântecul s ău, să-i comunice mame i sale supărarea și înst răinarea s a:
“Cul ecuț din cea pădur e,
Ia mai lasă- ți pădur ea,
Și te du la maica- mea,
Și-i spune c ă-i viața gr ea”
Similar cu conf lictele apăr ute între t inerii căsătoriți și părinți, apăreau în cântece le
doinite atâ t ura acesto ra împotriva păr inților, cât și îndâr jirea dintre ace știa ca iubiți:
“Mândruțo, m ândrulița mea,
Maic ă-ta-i- m uiere rea,
Umblă noapt ea-n arătură,
Și cată fermecătură,
Să m ă far mece pe mine ,
Să m ă las, mândro, de tin e.”
Uneori, opoz iția p ărinților a tinerilor înd ragostiți, atingea apoge ul, încât fl ăcăul se-
ndârjea împo triva ace stora, nedori ndu-le altceva, decât mo artea:
“Mândro, pentru oc hii tai,
M-o urât părinții tăi,
Dar tu le agă,mândro, câinii,
Că dis eara v in la tin e,
Chiar dac ă -or m uri bătrânii ”2
Ca și flăcaul fata avea ș i ea aceea și versiune de agre sivitate fa ță de p ărinți, expli cându-i
iubitu lui că aceștia au fost cauza nep rezenței ei la întâlnirea sta bilită:
“Badeo, maica m- a smintit,
M-a pus maica la cusut,
N-ar avea loc în pământ,
Nici tămâie la mormânt.” 3
Nici a titudin ea față de b ărbatul impus cu sila de către păr inți, nu putea fi a lta decât
dispre țul fetei pentru ace sta, o a stfel de c ăsnicie nu era decât un infern pentru tână ra fată,
iar soțul un urâ t:
“Maricico din Ploie ști,
Albă e ști, fru moasă e ști,
Cu bărbatul cum trăi ești?
Trăiesc bine, ca cu dracu,
Ca-aseară mi-a spart capul.”
Viața tinerei al ături de un băr bat pe care nu-l iubea, era g reu de suportat pentru c ă
aceasta nu-și putea lua gândul de la iubitul ei de dina intea m ăritișului impus de păr inți,
dragoste ce era mult mai put ernică, de cât greul pe care-l ducea cu cel pentru care nu simțea
iubire:
1 Idem, p.34.
2 Teodor Ba lș, op.cit., p. 135.
33

“Să vii bade, sâm băta
Că m ă aflu singură,
Că bărbatu-i dus la moar ă,
Cadă piatra să- l omoară .” 1
Întru cât b ărbatul cu care femeia își ducea via ța îi era nesu ferit, aceasta încerca pe
orice ca le să scape de e l, fiind în st are să-i dea narcotice și să -i facă farmece:
“Hai cum ără la grădină,
Să săpăm d-o rădăc ină,
Rădăcina macului ,
Să se ducă iadului” 2
Și bărbatul căsătorit fără voie își ura soția, luată la îndemnul păr inților, pre venindu- și
mândra asc unsă de fur ia soției, ca ac easta să fie precaut ă:
“C-am o c ățea de m uiere,
De toată lume a mă teme,
Și de lună și de stele ,
Și de vecine le mele.” 3
Sentimentul înst răinării era trăit cu amar și de adoles centul de la sat, trimis pe
vremuri la școlile orașelor, cu interna te reci și buca te mâncate în silă, iar coleg ii se uitau de
sus la opinc ile cu care venise în picioare. În a lt context folc loric, înstr ăinarea tân ărului
școlit e ste sugera tă în versuri cu tona litați mai s tinse, ne lipsite și acestea de răspunsul
mândre i, conștientă de pi erderea iubitului pl ecat s ă înve țe carte:
“Trandafir de pe ce tate, Trandafir de pe hinteu,
Spune- i mândre i sănătat e, Spune- i iubitului me u,
Că de mine n-are parte, Că m ie nu, mi-i de e l,
Că eu s unt student la c arte. Ca și l upului de mie l.”4
Un capitol și mai dureros al doinei de înstr ăinare e ste cel legat de su ferința fetelor și
fecio rilor, de oameni s ăraci, nevoiți să plece de- acasă, câștigându- și o pâ ine am ară, ca
slujnice și ca arga ți:
“Supărat îi omu atunc i,
Când își dă boii pe junc i,
Și bagă f etele slugi.”
Suferința fetelor în calit ate de slujni ce, era urma tă de cea a fla căilo r, sluj ind și aceștia
ca arga ți la curțile boga ților:
“Foaie verde m ărăcine,
Străior sunt, vai de m ine,
N-am nic i tată, n -am nic i mum ă,
Cine m ă scoală, m ă-njură,
N-am nic i mum ă, n-am nic i tată
Cine m ă scoală, m ă bat e.,,1
1 Nicol ae Ligh ezan, op.cit., p.33.
2 G.Dem. Teodo rescu, op.cit., p.34.
3 Gr.T ocilescu, Mate rialuri folclo rice ,vol.I,1900, p. 319.
4 Ovidiu Papadim a, op.cit.,p.110.
34

Vitregia și ned reptatea stăpânilor la care slujea tânăr ul oropsit, îl făcea pe bun ă
dreptate să apar ă în fa ța bogatului “ca un st răin în fața străinilor”:
“Vai de c opilaș străin,
Când ajunge la stăpân,
El muncește în dre ptate,
Ia leafa pe ju mătate,
Și cămașa ruptă-n spate ,
Și mâncare a treia parte” 2
I.4. Tipologia balad elor
În afară de titlurile de b alade cunoscute, din cla sificările făcute a cesto ra, într- o
formă succintă de cunosc uții cerce tători româ ni: D.C aracostea și G. Dem. Teodore scu,
încerc să fac o scur tă prezent area a a cesto ra, începând cu tipolog ia baladelor legend are,
balade c are-și merită releva nța ca sur să de in spirație pentru balade le istorice.
Balade le lege ndare
În cadrul ace stui tip de balade, cer cetătorii noșt ri au inclus urm ătoarele titluri: “Nunta
soarelui” sau “ Soarele și luna”, “Baba Dochia”, “Balaurul”, s ău “Cânt ecul șarpelui ”.
Repre zanta tivă acestui tip de balade legendare r ămâne “ Soarele și luna” sau “Nunta
soarelui“, baladă cunoscut ă sub num eroase var iante, une le înglobând chiar pân ă la 450 d e
versuri. Bazat ă pe legenda popular ă orală, balada a mintită prezint ă într-o form ă scurt ă pe
cei doi lumin atori de pe bolta cerească, Soarele și Luna, ca f iind frați și care voiau s ă se
căsătorească, luând fiec are înf ățișarea a doi tin eri pământeni. Dumnez eu nu îng ăduie
înfăptuirea acestui act neleg itim și hot ărăște ca aceștia să se alerge unul pe a ltul pe t ăria
cerului ș i să nu se înt âlnească niciodat ă:
“Și de-atunc i răm ase , Și nu s e-ntâlnes c;
Lunca cât o fi Luna când luceșt e,
Și s-o pome ni Soarele- asfinț ește,
Că ei se gone sc Soare le când răsăr e,
Luna intră-n mare .” 3
Balade p ăstorești
Din tipolo gia baladelor incluse în cla sificarea cercetătorului G.De m Teodore scu,
balade le “Miorița”, “S ălga”, “Dolca”, ” Mircea Ciobanul” își găsesc locul în grupa
creaț iilor ce evidenț iază conf lictele de ordin profe sional apă rute între p ăstori. Ciob ănia,
1 Ovdiu Papadima , op.cit.,p.11 0.
2 Doine , Cântece și strigături , Bucu rești, 1955, p. 76.
3 G.Dem Te odorescu, Poezii populare rom âne, Bucu rești,1885, p. 410.
35

veche îndeletnicire a omului din cele mai vechi t impu ri și până azi, a fost ridi cată pe cele
mai înalte culmi în une le creaț ii orale specifice de va loroși cercetători de ver suri.
Printre cei c are au cer cetat aceste cr eații la loc de cinste, și-au scr is numele cu litere
de aur în literatu ra română : Alecu Russo, Va sile Alecsandr i, Nicolae Iorga, Mihail
Sadoveanu, l ăsând ce le mai va loroase aprecieri de spre balada pă storeasc ă ”Miorița”. Ale cu
Russo afirma despre aceast ă balad ă că aceasta c onstituie “cel mai frumos susur al
izvoarelor și bra zilor din C arpați”, și că literați de seama i-au m ărturisit c ă nu cunosc în
toată literatu ra din cele ma i vechi timpu ri și până azi, o poez ie ma i frumoas ă decât
“Mi o rița” 1
Mihail Sadov eanu sus ține și el că balada “ Miorița are o m are valoare ar tistic , plină de
oînaltă simțire pentru na tura et ernă, încât, „eu o socotesc cea mai nobil ă mani festare
poetică a neamului nostru” 2
Motivul pă storitului întâ lnit în balada “ Miorița” împreună cu cel al stânei pre date,
evocat în balada “Dolca” și cu cel a l ciobanului fecior de domn din balada ” Mircea
Ciobanul” sau “Costea Ciobanul” of eră un admi rabil tablou al vie ții pă storești,
caracteristica româ nilor. Aprecierea a cestei balade de cercetătorii români a avut în atenț ia
lor urm ătoarele a specte:
–tem eiurile etnografice caracte ristice motivului transhum anței;
–substraturile legendare aso ciate cu imagini din v iața păstorilor carpato- dunăr eni;
–categoriile artistice de care s-a folosit autorul anonim în realizar ea frumoase i
balade, a oii năzdrăvane și în realizarea unor colinde său cânt ece lirice apărute în
nume roase variante .3
Cerceta rea baladei ” Miorița” din per spectiva etnogr afică a evidenț iat locul și spațiul
real în care a luat na ștere, iar urm ărirea subst raturilor l egendare a rată spațial, solul din care
și-a luat substanț a, substanța ce i-a împrospă tat via ța fie prin ciobanul, l ăutarul, tână rul sau
bărbatul, anal fabetul ori știutorul de c arte, care i-au menț inut t ransmit erea motivului f ără
întrerupere din gene rație în gen erație, uneor i cu tente de s chema tism ș i fragment arism.
Cele patru episoade din cuprinsul acestei balade – episodul oii năzdravane ,
testamentul ciobanului , măicuța bătrână și înmormântarea ciobanului , prezentat ă în m od
alegor ic ca o nunt ă, lasă să se înțeleagă faptul c ă elemente le de legend ă se întrepătrund c u
elemente le reale din via ța păstorilor români. În une le variante a le baladei “ Miorița” cele
patru episoade evo cate în cuprinsul lor, se suprapun f iind prezenta te doar pr imele dou ă:
episodul oii năzdrăvane și testamentul ciobanului , în acest fel balada evo luează în forma
unor cântece lirico-na rative cu caracter erotic. Varianta baladei ” Miorița” după Vasile
Alecsandri înf ățișează oița ca f iind o oa ie năzdrăvană , atribuindu-i-se însușiri umane, de a
vorbi cu stăp ânul e i, de a-i pove sti tragicul s fârșit, iar în alte variante îi sunt atr ibuite
1 Alecu Russo, Scrieri postum, Ed.S crisul românes c, Craiova, p.3.
2 Mihail Sa doveanu, Discurs de r ecepție în Academ ie, Ed.Tin eretului, 1923, p.13.
3 Idem, p.8.
36

însuși ri par ticulare, specifice unor anima le din ba sme. Ceea ce t rebuie supus ate nției
cititorilor despre aceste variante a le Mioriței, este moda litatea r ealiz ării comuniunii dintr e
om și animale, comuniune fir ească dintre mioriță și ciobanul sortit pie irii sub for ma
dialogului sim plu și natural .
Aceast ă baladă a fost un cântec iubit cu deosebire de c ătre pă stori, feme i, fete,
bătrâni și copii. Deprind erea acest eia se făcea în mediul familia l: fiica învăța balada de la
mam ă și de la tată, uneori f iind auzită și de la lăutari, deoarece și aceștia o transmiteau din
generație în gene rație, începând din zona V ra ncei și până în Oltenia în diferite variante.
Cântat ă în iarmaroace și târguri – ca un colind unde ciobanii își vindeau m ărfurile (lân ă,
brânză, mieii, oile și berbecii), pet receau și apoi cântat ă de ace știa de-a lungul și de-a la tul
țării, pe la hramuri și prin sate le de “ungu reni” întemeia te prin ținutu rile Argeșului și
Olteniei de nord, balada “ Miorița” pre zenta și făcea cunoscut într-un mod eroic
întâmpl ările din viața păstorilor români. În ace st fel cântăreții anonimi, profe sioni ști sau
amatori, simțeau nevoia s ă mai inventeze situații și să creeze epi soade noi, toate acestea
ducând la o acțiune specific ă unei poez ii narativ e, port retizând eroi, des criind locuri și
oame ni implica ți în fa ptele păstorești.
Așadar, se poate spune c ă în Colindul M iorița sunt întâ lnite din abundență eleme nte
epice cum ar f i: port retizările, des crierile adev ărate și diver se conf licte. O structură epic ă
deosebit ă confer ită acestei balade e ste și tonul ei festiv, elogiat și adus vie ții păstorești ma i
ales în zilele de iarnă. Tot în lista baladelor ce pr ezint ă viața păstorilor români se înscriu și
balade le Salga și Dolca, balade cule se de ma rele po et Vasile Alecsandri și care sunt
incluse în cic lul său de balade cunoscut cu numele de “Cântece b ătrânești.”
Balada Salga impresioneaz ă prin personajul fe minin cu a celași nume, persona j
cunoscut de o frumuse țe fizic ă aparte și deținătoarea unei tur me de c ârlani de pe ma lul
Dună rii, turmă păzită de opt ciobani:
“Sus pe malul D unării,
La pe rdeaua cu câini r ăi, Păzită de opt ciobani.
A Salgai, a v ădane i, Turma Salgai cea frum oasă,
Est e o turm ă de cârlani Ca șoi mul de inim oasă.”1
Specific acest ei balade r ămâne moda litatea expuner ii faptelor sau întâmpl ărilor
conflictuale apărute între ciobanii Sa lgăi și haiduc ii ce i-au pr ădat stâna, moda litate
prezentat ă sub for ma dialogului chiar de la începutul expuner ii subi ectului. Salga, feme ie
înzestrată e divinitate, nu numai cu frumus ețea fizic ă aparte, ci și cu însuș iri morale demne
de remarcat, cum ar f i: cura jul ace steia de a se răzbuna pe hoț ii turmei, așa că o vede m
încălecând pe cal și alergând la Dună re, unde-i prinde pe haiduc i, îi omoar ă și-și recapătă
turmele de c ârlani, punân d totodat ă în lib ertate și pe cioba nii lega ți de ha iduci.
1Balade populare rom ânești, Ed. 100 +1 Gramar, Bucu rești, 2003, p. 77.
37

“Salga- i ici,
Salga- i colea,
Capul din fugă- i tăia
………………………..
Sânge le pârâu curgea
Drumul roș c ă se făcea.”1
Trecând la prezentarea baladei “Dolca”, după studiile făcute se poa te spune c ă
aceasta a ap ărut sub ma i multe var iante, conse mnate și cu nume le de balad ă Coste a
Ciobanul său balada Dolca. Această baladă , culeas ă de Va sile Alecsăndri în 1842, la stâna
unui cioban din Munț ii Ceahlăului, îl are ca personaj pr incipal pe un pe un baci cu o mar e
grijă pentru turmele sale, cât și pentru tovar ășii săi de ciobă nie. D in acest motiv pleacă la
Galați, în mai multe rânduri, în vederea procur ării de nut rețuri pe ntru oi și îmbrăcăminte
pentru pă storii altor turme, priete nii lui.
Pentru a nu t rece cu vederea nume le baladei de “Dolfa” său “Dolca”, se cuvine a
preciza c ă Dolfa este de fapt nume le cățelei lui Costea Ciobanul, c ățea foar te credinc ioasă
stăpânului e i, care, în lipsă prezenței ace stuia – plecat s ă facă rost de hran ă pentru animal e,
se lupt ă din r ăsputeri cu hoț ul turmei, așa numitul Fulga. R ămânând cu laba rupt ă a unui
picior, târaș îl conduce pe Costea până -n codrul Pandina, unde-l g ăsește și-l omoar ă
pe duș manul s ău, Dolfa pr imind ca r ăsplat ă inima hoțului, pe care aceas ta refuză să o
mănânce.
Nume le personajului erou al baladei de C ostea Ciobanul, „ fecior de domn” e ste
prezentat și cu nume le de Mircea Ciobanul, tocmai pentru a conferi acestei creații un
caracter istoric. Car acterul istoric cât și cel arhaic al acestei bal ade expr imă foar te multe
aspecte reale a vie ții pă storilor petrecut ă vara în munț i, cât și ace le aspecte ce țin de
transhumanț a acesto ra, obliga ți ca spre sf ârșitul anotimpului de toamnă să coboare cu
turmele lor din munț i în bălțile Dună rii și în câmpiile îndepă rtate, locuri ce pre zentau și
alte realităț i trăite de p ăstorii noș tri, cum ar fi lupta cu int emperiile vrem ii și nu lupta cu
hoț
ii. O a ltă caracteristică sau tipolog ie a baladei popul are ce urm ează firul sau der ularea
evenimentelor din cursul istoriei neamului române sc este și Balada antiotom ană. Balada
antiotomană numit ă și “Balada dunăr eană” sau “ Balada raial elor tur cești” (de la
Adrianopoli, G iurgiu, Vidin și Tarigrad), ar ăta spațiile în care au avut loc evenimente le
prezenta te în cupr insul a cestei balade.
Acest gen de bal ade prezint ă în plan artistic o form ă fireasc ă a luptei poporului
nostru împotriva duș manilor din afar a țării și împotriva celor din int eriorul acest eia.
Într-o epoc ă strălucitoare din istoria poporului român, cum a fost epoca lui
Mihai Viteazul, când lupta împotriva turcilor o dă dea domnitorul al ături de popor,
cântăreții anonimi au dus faima acelor lupte, pove stind eve nimente istorice
1 Idem, p.78.
38

senza ționale precum Bătălia de la Călugăr eni său Bătălia de la Nicopole. Ca urm are a
expansiunii a Im periului Otoman în Europa, Țările Române își pi erd și ele
independenț a ajungând supuse Porții Otoma ne și pe punc tul de a fi transforma te în
pașalâcuri turcești, precum Ungaria.
Sărăcia și jugul g reu ce-i apas ă pe români au dus la unirea ace stora și angajarea lor în
lupte eroice antiotomane, lupte a le căror for me multiple sunt ate state mai bine decât în
documente le istorice – în așa zisele balade antiotomane . Astfel, cânt ăreții anonimi pre zintă
un cic lu de balade ca cel al “Novace știlor”, balade ai c ăror eroi și-i im aginează luptând
chiar pe uli țile Țarigradului (Constantinopolului). Aceste balade își au temeiul în
numeroasele drame ce au avut loc în orașele și sate le situate de-a lungul Dunăr ii, unde
lupta dintre ocupanț i și poporul băș tinaș era mai crâncenă . Așadar, sunt cunoscute balade
ale porturilor dunăr ene, cu ace le imagîni atât de tipice vie ții oamen ilor, imagini ce
reliefează prezența răufăcătorilor în viața românilor din acele ținutur i, urm ările prezenței
acesto ra în viața strămoșilor noștri și anume – aruncar ea în apă și recurge rea la sacrificiul
supre m, pentru a nu c ădea de vi i în mâna cotropitor ilor, cunoscute în acest sens f iind
balade le ”Ilincuța Șandrului” ș i“ Chira –Chiralina”.
Prin cont rast cu creațiile pseudofolc lorice, cântăreții anonimi au cântat pe cale orală,
sub for ma jurnalului, balade ca cea a Domnului Consta ntin Brâncoveanu și a lui Iancu
Jianu. Balada marelui domn Consta ntin Brâncov eanu a r ămas repre zenta tivă pentru zona
Romana ților, zonă ce cuprinde imag inea Dun ării tulburi și a unui “caiac” ce duce spre
Țarigrad pe B râncov eanu și cei patru f ii ai săi și pe g inerile acestuia, Sfetni cul Ian ache.1
Cânt ecul Țarigradean său Cânt ecul Novăceștil or cuprinde un mare num ăr de balade ce
prezintă atât elemente fabuloa se cât ș i elemente social- istorice.
Eroi i acestui ciclu de balade sunt put ernici și încărcați cu se ntimente patr iotice
deosebite, având cura jul să se lupte c u turc ii chiar pe st răzile Țarigradului. Semnifi cativ ă în
susținerea ace stei idei rămâne balada “Gruia lui Novac”, balad ă ce-l pre zinta pe Gruia, f iul
lui Novac, ca pe un er ou mitolo gic, asemeni personajelor din vechile poeme antice:
Un voini cel tin erel, Cum punea v adra la gură
De toți se mira de el Vărsa-n gură ca-ntr- o șură
Că-n tre i zile și trei nopți A băut tr ei buți de vin
A bătut sute de zloți, Vadr a cât e ste de mare
Ș-a mânc at trei vac i belite El o bea dintr-o gustare
Și trei cuptoare de pit e. Și pita cât e de lată
El o-mbu c ă toată- odată 2
Prezenta ți ca ni ște personaje legendare, și Gruia și tatăl său Novac, înze strați cu
înțelepciune deosebit ă și cu put eri supra naturale, reuș esc să-i biruie pe turci, Gruia scos din
închisoarea de la Țarigrad de tat ăl său, c-apoi amândoi s ă-i sec ere pe turci și să se întoarcă
1 Dorin P opa, Pintea Viteazul , Cele dintâi docu mente în Fam ilia, Oradea, 1934, p.88- 89.
2 Balade p opulare române ști, Pagini ales e, Ed.100+1 Gramar, Bucu rești, 2003, p. 32.
39

în Țara Româneasc ă să-i bucure și pe români.
“Pe unde No vac me rgea, Iară Gruia cu Novac
Uliți printe turci făcea, Se lua de după cap
Gruia mi- i abăt ea Și se săruta cu drag
Iară Novac îi tăia, Și lăuda pe Dumnezeu
Și tur cii așa pi ca Că i-a sc ăpat de la rău.”1
Cum pica vara iarba
După cum am afirmat mai sus, în cadrul baladelor antiotomane, un loc apar te îl au și
balade le portur ilor dună rene, por turi deve nite ulterior raia le turcești. Acest tip de bala de
dezvolt ă și o subtem ă apar te și anume via ța oamenilor ce-și plâng eau f iicele frumoas e
răpite de turci. În această categorie de balade m erită să prezint câteva da te despre
personaje le feminine din baladele : ”Ki ra-Kiralina” și “ Ilincuța Șandrului”.
Kira-Kiralina , o frumoas ă fată din vadul Br ăilei, este răpită de un turc cunoscut în
balada cu nume le de “arapul sâng eap”, un m are bog ătaș și condu cător al unui “sângeap”, al
unui t eritoriu turcesc. Arapul sâng eap vine și bea la cârciuma Kire i, o ispite ște, ofer indu- i
marfă feme iască.
Și în ci uda faptului c ă fata rămâne indiferentă la spuse le și ofer ta turcului, acesta o
răpește, o fur ă și pleacă cu ea spre Turc ia, pe Dun ăre. Kira e ste salvată din bra țele arapului
sângeap de doi dintre f rații ei, Dinu și Constandin, care, aflând de dispar iția surorii lor, îl
ucid pe turc și pe Kira o duc la casa mamei lor, urmând apoi c ăsătoria aceste ia cu un tână r
plăcut drag e i.2
Acela și mo tiv al fetei r ăpite de turci, este întâlnit și-n cântecul raialei Giurgiului și
Tu rnului, pr in Ilincuța Șandrului, per sonaj cântat cu dra g și în zilele noastre de va loroși
cântăreți ai melosului popul ar. Ilincuța, fiica unui bog ătaș, Sandu ( Șandru), de pe ma lul
Oltului, despre a c ărei frumuse țe s-a dus vestea până -n Țarigrad, e ste luată cu for ța de turci
pentru a o duce de soție fiului împăratului Țarigradului. Aceast a, pr eferând moartea și
nicidecum s ă ajungă soția turcului r ăpitor, reușește să se arunce în Dună re, memorabile în
acest sens f iind gândur ile ei puse în minunate le versuri ale balade i:
“Decât roaba turc ilor,
Și sluga cadânelor,
Mai bine-o m asă morunilor,
Cina buna pe știlor
Și mân care ra cilor” 3
Un loc impo rtant în tipolo gia baladelor popul are îl ocupă și balade le haidu cești,
haiduc ia fiind o form ă de lupt ă socială a maselor populare din secole le trecute (sec al
XVII-lea și al XV III-lea), ma se ce-și făceau cunoscute nemul țumir ile, am ărăciunile și
aspirațiile lor prin a șa numiț ii haiduc i.
1 Idem, p.36.
2 Idem, p.72.
3 Idem, p. 77.
40

Așadar, ca exponenț i ai celor obijdui ți, exploata ți de autor itățile vre murilor
respectiv e, apar p rezentați în balade ca personaje cu rajoase, revolta te împotriva nedre ptății
epoc ilor trecute, eroi care se depărtau de comunit ățile din care făceau par te și se înfrățeau
cu codrul, aducând în jurul lor și alți tovar ăși ca e i, reușînd a stfel să-și facă drepta te lor și
locuitorilor satelor, localități din care proven eau. D in datele biografice și actele săvârșite
de ha iducii ho țomani, care, din bunur ile fura te, ajutau pe vă duve le și săracii sate lor, se
poate const ata datarea, localizarea și tip olo gia acestor balade, cât și cunoa șterea motiv elor
reale ce-au dus la apar iția său nașterea lor.
Din cercetarea și ana liza baladelor haiduce ști cu un pre gnant caracter social s-a f ăcut
o grup are a acesto ra în două grupe:
–cântece hai duce ști vechi, anterioare secolului al XVII-l ea, în care era des crisă lupta
pe plan înt ern din cadrul societății feudale, e rau haiduci având ca opozanț i fie pe
domnitorul ță rii, fie pe feuda li, fie cotropitor ii turci și tătari;
–cântece haiducești noi, specifice secolelor al XVII-lea și al XIX-l ea, cânt ece care
prezentau lupta dintre haiduci și boieri (ciocoi), lupte cunoscute ca f iind extrem de dure,
puse pe h ărțuială și care pun în valoare ca litățile morale deose bite ale haiduc ilor: istețime,
curaj, v itejie, înteligență, dem nitate .
În ac ceste idei descr iptive ale baladelor haiduce ști își găsesc întâieta te în prezentare
balade le ”Pintea V iteazul”, ”Gherghela ș”, “Toma Alimoș, Balada “ Pintea V iteazul” ,
transmis ă sub for ma unei naraț iuni f ără elemente senza ționale și fabuloase, f iind mai mult
o expuner e realistă a faptelor, expuner e apropiat ă de “ stilul jurnalului ora l”, s-a bucura t de
o largă răspândire, mai ales în pă rțile de ba ștină a eroului, Baia Mare.1
Potrivit doc umentelor pă strate în arhiva din Ba ia Mare, Haiducul Pintea V iteazul a
trăit către sfâr șitul s ecolului al XV II-lea și începutul s ecolului al XVIII-l ea, în plină
ascensiune a I mperiului austro-ung ar. În leg ătură cu această balad ă, studiile istorice î l
prezintă pe Pintea ca un erou tipic întreg ii per ioade feudale, sus ținând c ă acesta ar fi fost
“autorul unei mișcări de m ari propor ții din nordul Transilv aniei”, c ă ar fi luptat al ături de
Francisc Racotz y I pentru e liberarea românilor de subjugul fe udalismului.2
În dezl ănțui rea acest ei mișcări, Pintea atac ă cu furc i pe nobilii și maghi arii boga ți,
dar până la urm ă cade și el în această luptă, tocmai la poar ta și zidur ile cetății Ba ia Mare.
Semnifi cative susținerii ace stei idei rămân ver surile:
“Și vorba cum ispră vește, Și scoțând săbia veche,
Iute arm a și-o gole ște Iată c ă se rumpe-n ș epte!
Și panduri îi tăv ălește Pinte a la pământ c ădea
Dar sc oțând săbia veche Lumea cu e l se-nvârtea,
Iat ă c ă se rumpe- n două Calu- i jalnic neche ză.” 3
1 Dorin P opa, Pintea Viteazul , Cele dintâi docu mente, în Fam ilia, Oradea,1934, pag. 88.
2Liviu Pat achi, Căpetenii de cete m ilitărești haiducii rom ani la în ceputul s ecolului X VIII-lea , Studii și
articole de istorie, vol.II, pag. 142, Rev ista de folclo r, VII, pag. 58-71.
3 Idem, p.127.
41

Figura morală și eroismul haiducului Pintea Vit eazul au fost înt regite de un m are
număr de legende ap ărute în variante dif erite, mai ales în localitățile unde acesta a trăit și a
haiduc it: Ba ia Mare, S ălaj și Cri șana, ex tinzându- se și mai depar te în Maramureș și chiar
până -n Bucovina. Tr ecerea de la aceast ă frumoas ă și impresionant ă baladă haiduceasc ă
către sus ținerea unor date și despre balada lui “Gheorghila ș” o las în seama mesajului lui
Pintea V iteazul, dat de ace sta post erității înaintea mo rții sale prin tovar ășii săi de haiducie.:
“Asc ultați voinic i la mine, N-a t ăia domni în c ărare
Sfatul nu vi- l dați la ni me, Pinte a a gătat cu toate,
Cui îi dai pâne și sare Și-acum trage de moarte,
Ăla te mânca m ai tar e; Dintre voi c in’mă iube ște
De azi Pintea, v iteaz mare, Cîne pe Pintea- l jele ște.” 1
Știut fiind faptul că mai fiecare reg iune a ță rii își avea haiduc ii ei care f ăceau dre ptate
celor oropsi ți, obijdui ți și până la urm ă aceștia erau întemni țați, puș i în ‘butuc”, or i
împu șcați, zona Buz ăului ie se și ea în față cu balada haiducului “Gheorghila ș “. Aceast ă
baladă prezintă în cele mai am ănunte via ța haiducului, deascr iind totodat ă și înfățișarea
topografic ă a locuitorilor unde s-au desf ășurat evenimentele.:
“Foaie verde ș -o crăiță
Cine-mi urc ă la I striță?
Săvai, c ăpitan Ghe orghiță
Feciorul lui N egoiță.” 2
Ca și Pintea și alți haiduc i, specifici a ltor zone geogr afice, haiducul Gheorghila ș, din
zona Munț ilor Buz ăului, își îndreapt ă pașii spre plaiul codrului “pl ăișorul- mi apuc ă” și
vine la stâna lui Moș Radu, propunându-i ace stuia să adune cârlanii de pr in codru și să-i
dea “s ă-i mițuiasc ă” (tunda) fostului s ău stăpân, M acove i, între care se iscase un conf lict și
acum sosise momentul r ăzbună rii sale.: “Bine, frate Macovei,/ Cin-te scoase-n oc hii
mei/Cine naiba ți -a șopt it?/ De -ai venit la mițuit?”
Implo rat s ă-i cruțe via ța, “s ă-i lungeasc ă zilele”, pentru a se bucura de pre zența
copilel or sale, Gheorghela ș îi aminte ște lui M acovei de su ferințele și munci le grele ce le- a
trăit în calitate de slugă a acestuia, fapt pentru care nu-i poa te acorda nic io șansă la viață, ci
dimpotr ivă îl ucide, bucurâ nd pr in această deciz ie asupra morții stăpânului s ău și întreaga
comunita te din zona re spectiv ă:
“Ale i, frate Macovei, Și pe mine m ă urai
Cum eu, frate te-aș ierta, Și la c isla m ă puneai,
Când tu ai vrut moartea mea? Bată-te Dom nul, păgâne,
………………………… Dă-te aproape lângă mine,
Când tânăr voinic e ram, Să m i te-m pușc ca p-un câne
Nici un lucru nu aveam, C-ai mâncat carnea din m ine.” 3
De tin erel mă-nsuram,
Tu pe m ândră îndrăgeai
1 Idem, p.129-130.
2 Idem, p.107.
3 Idem, p.109.
42

Cu balada “Toma A limoș “, cunoscut ă până-n zilele noastre de toa te genera țiile de
elevi din învăță mântul gimnazial, închei pre zentarea informa țiilor ce țin de balade le
popul are române ști.
Cunoscut ă ca fiind cea mai reprezenta tivă baladă haiduceasc ă, aceasta impresionează
atât pr in portretul magni fic al eroului central, “Toma Alimoș “, ce-i poart ă și numele, cât
și prin popul aritatea ei ce și-a dep ășit arealul de r ăspândire, fiind apreciat ă din genera ție
în gen erație pe întreg cuprinsul țării. Spre deos ebire de celela lte balade haiduceș ti,
cadrul na tural al desf ășu r ării ac țiunii e ste cu totul aparte, mirific, poiana de la poale le
munte lui pare învă luită într-un verde cr ud pr imăvăratec al ce tinilor de bra zi, fag i și ulmi.
În liniștea decorului natu ral își face apar iția vestitul haiduc Toma A limoș, chipe ș la
trup, înalt, spătos, cura jos și plin de via ță. În timp ce-și ostoia foamea și-și stingea setea cu
vin din burduș el, dialogheaz ă cu bunul s ău tovar ăș, prietenul lui de-o via ță, murgul, c are
păștea iarba grasă din poiană .
Singur fiind, și-ar fi dor it să-și destăinuie gândur ile apăsătoare murgului s ău, da r
conștientizează că ace sta nu-l poate încura ja decât prin gesturi le sale, privi ndu-l și
ascultâ ndu-l și fiind „v ită mută”, n-are gur ă să-i răspundă .
Rămânând tot singur și într istat și neg ăsîndu- și alinarea, gândul îl duce mai depart e,
la armele sale, dar constat ă că nici acest ea nu-i confe ră o siguranță, ele rămânând reci și
insensibile, incapabile să trăiască suferința erou lui. Negăsind pe nimeni care s ă-i aline
suferința, consol area, pare să și-o găseasc ă în mijlo cul codrului, ce l ce l-a o crotit d eseor i de
poteră, cel ce i-a fost martor ș i la bine ș i la greu, asemeni unui “fr ățior”, împ reună cu ulmii,
brazii, fa gii și paltinii. 1
Multe le gânduri de și-l întristează pe Toma, îl duc în acela și timp și la resemnare,
realizând ca și în cazul în care ar int erveni moartea, tot codrul va fi cel ca re-l va ad ăposti
pe vecie și l-ar je li cu tot freamătul lui, zbuc iumându- se asemeni unei per soane umane,
codrul în semn de re spect și prețuire, își va apl eca creng ile ca să-i răcoreasc ă fruntea și să-i
sărute mâ inele.
Legat tot de moartea s ă, Toma e ste încredinț at că, pentru pl ecarea lui din aceast ă
lume, nu numai codrul îl va je li, ci chiar și arme le și calul s ău credincios. Arme le căpătând
î
nsușiri omene ști, “vor ie și singure din t eci“ și vor împărtăși soarta haiducului, iar ur ăturile
făcute to varășilor săi credinc ioși, le va răspunde murgul său “printr-un nechezat“. Î n timpul
ospățului din mijlo cul na turii, haiduc ul Toma se într istează la apar iția “stăpânului
câmpiilo r” și “domnul moș iilor“ – Mane a slutul și urâtul, Mane a grosul și -arțăgosul .
Întâlnirea dintre cei doi eroi este prezenta tă cu totul di ferit, într-o lumină vie ap are
prezentat T oma și în cont radictoriu acestuia apar e portretul boi erului redat în culori
sumbre : urât la c hip, la trup gros, hain la inima și furios .
1 Gr. Tocilescu, Mate riale folclo rice, 1900, Bucu rești, p.38.
43

Acuzat de boi erul Manea c ă i-a distrus ambientul câmpului, îi cere drept r ăsplat ă său
vamă chiar pe murgul s ău, cel c are i-a mâncat și călcat fâne țele. Pe un ton cald și
împăciuito r, Toma îi sugerează să renunțe la mânie și să negocieze cu dre ptate. Bune le
intenț ii ale acestuia se văd în invita ția făcută duș manului s ă servească din plosca să
haiduceasc ă și în f inal să ajung ă la o convenț ie frățească.
În opozi ție cu ospita litatea și omenia lui Toma, boierul Manea d ă dovad ă de nec inste
și lașitate, pref ăcându-se c ă ia plosca cu mâna stânga s ă bea, cu mâna d reapt ă și pe
neaștepta te îl love ște grav și fuge ca un mișel. Surprins de fapta mișeleasc ă a boierului,
haiducul Toma par e că nu-și pierde cumpă tul și legându- și rana, îl aver tizează pe Manea c ă
va pl ăti pentru nere spectarea leg ii osp eției:
“D-alele i, fecior de lele, Nu fugi c ă n-am dat vama,
Și viteaz ca o muie re Nu fugi c- o să-m i dai sa ma.
Dorința de r ăzbunar e cât mai g rabnică a lui Toma îl det ermină să recurg ă la
ajutorul mu rgului pentru a- l ajunge din urm ă și să -și facă cuve nita dreptate:
“Să m ă porți ca gândul meu,
Și s-ajung p’ ăl câne rău,
Ca mi- a răpus zil ele,
Pentru tine murgule.”
Ajungându-l pe Manea, conf lictul dintre cei doi se încheie prin decapitarea boi erului,
iar Toma simțindu- se sleit de put erile sale și desc ălecând de pe cal “cu privi rea
împăianjenit ă“ reușește să-i transmită tovar ășului s ău, ultima dorință, de a-l înmo rmânta în
mijlo cul na turii, pe car e a iubit-o atâ t e mult ș i care i-a ț inut loc și de adă post și de fra te:
“Săpă-mi groapa din picior,
Și-mi așterne fânișor,
Iar la c ap și la
picioare
Pune-mi, pune-m i câte-o floare.”
După săvârșirea înmo rmânt ării conform dorinț elor sale, haiducul Toma îi ma i
sugerează murgului s ă meargă în codru și să-și găsească noul stăpân, pe care s ă-l slujeasc ă
cu ac eeași credință pe c are a avut-o pentru el, a cesta fiind des cris astfel:
“Un tânăr sprâncenat, Care-m i este frățior,
Și cu s emne de v ărsăt, Frățior de vitejie,
Cu păr lung și gălbior, Tovar ăș de haiducie .” 1
Dacă trat ării doinelor și baladelor populare le-am acordat un spa țiu destul de
cuprinz ător, într-o mic ă măsură voi relata și câteva a specte ce țin de balada c ultă, deoarec e
aceasta își are orig inea sa fundamental ă în balada popul ară.
Ca și balada popula ră, balada c ultă este o ope ră epic ă în versuri de
dimensiuni r eduse, în care sunt re latate întâmplări neobișnuite plasate într-un trecut mai
îndepărtat și la care partic ipă puține personaje cu însușiri excepțional e, aflate de
1 N. Pavelescu, Literatura popular ă română, Bucu rești, 1910, p.1 52-153.
44

obicei în antite ză. Sur sa de inspi rație a baladei c ulte a constituit-o t recutul g lorios de
luptă al neamului românesc, iar c aracteristicile acest eia fac referire la subi ectul epic, la
modul a ntitetic de expun ere al faptelor.
Caract erul epic al textului acestor balade e ste dat de preze nța unei ac țiuni dense,
conc ise și concentrate într-un fir nara tiv cu m ulte secvențe epice, prezenta te într-un spațiu
defînit și în timp bine limitat, în timp ce caract erul narativ se referă la modul
predominant de expunere al faptelor, firul narativ derulându- se cu repeziciune, urm ărind
comportame ntul v ijelios al ostașilor .
De obi cei, personaje le eroice ce iau par te la ac țiune sunt puț ine la num ăr, dar apar și
personaje le colective și cele secundare, c are nu sunt în prim plan al acțiunii. Pr intre cele
mai reprezenta tive balade culte studia te și aprofunda te în învăță mântul gi mnazial – cla să a
VII-a e ste balada “Pa șa Hasan” de Ge orge Co șbuc.
O filă din istoria glorioasă a neamului românesc, epoca lui Mihai Viteaz ul și a altor
domnitori români, a cons tituit o sursă de inspi rație a baladei c ulte române ști, trecut istoric
ce a fost în atenț ia unor m ari istorici și cărturari de seamă ai vre mii, printre care se numar ă:
Dimitr ie Cante mir, Ion Neculce, Miron Costin, Gr. Ureche, Nicolae B ălcescu, Georg e
Coșbuc, Nicoae N.Labi ș și alții.
Balada P așa Hasan , creaț ie a lui George Coșbuc, a fost inspi rată de un episod a l
luptei de la Călugăreni de pe Valea Neajlovului, din anul 1595, episod consemnat d e
Nicolae B ălcescu în oper a sa Românii supt Mihai Voi evod V iteazul . Balada a mintită reține
atenț ia prin cele t rei părți constitutiv e:
–confruntarea celor două arma te conduse de Mi hai V iteazul și de Si nan Pașa (strofe le I-
IV);
–urmăr ir ea Pașei Hasa n de către voievodul român Mihai V iteazul ( strofele VI-XI);
–deznodământul lupte i (ultima strofă)
Deși ac țiunea e ste scurt ă, secvenț ele acesteia susțin subi ectul baladei pre zentat în
mod gradua l, culmin ând cu deznodă mântul, urm ărirea pașei de c ătre voievodul româ n.
Expoz ițiunea, ca moment m arcant al subiec tului, înfățișează tabloul con frunt ării celor dou ă
armate, locația desf ășurării acțiunii, Valea Neajlovului. Intriga subiectului baladei e
marcat ă de manevra domnului munt ean care- și croiește drum printre duș manii turci, cu
scopul de a-l ajunge pe pa șă. În urma confrunt ării dintre cele două armate, t eama inspi rată
de curajul și vite jia domnitorului munt ean, îl îngroze ște pe Sinan Pa șa, acesta preferând
fuga din fața vijeliosului conduc ător roma n. Punctul c ulmin ant al baladei e ste dat d e
înfricoș area și gândul morții pașei ce își lasă turbanul c ăzut, își rupe ve șminte le pentru a nu
fi găsit și gone ște ca un nebun. Deznodă mântul baladei încheie relatarea faptelor istorice în
favoarea Pa șei Hasan, ace sta găsindu- și salvarea în cor turile solda ților săi, ieniceri și spahii
care-l protejeaz ă.1
1 Carmen Iord ăchescu, Să dezlegăm tainele t extelor literare , Ed. C arminis, P itesti, 2001, p.114.
45

I. 5. Doine și balade în m anual ele alter native de gimnaziu
Manuale le alternative constituie o var iantă specific ă de proi ectare pedagogic ă a
conținutur ilor instruir ii organiza te ca ofer te de învăț are diferențiată adresa te elevilor în
cadrul unui anumit sistem și proces de învăță mânt, determinat de cer ințele educa ționale
actuale.1
Ideea elabor ării manualelor a lternative aplicată în practic ă a condus la stimularea iniția tivei
și creativitat ății la nive lul practic ii școlare.
Manuale le alterantive sunt flex ibile și se caracteriz ează printr-o lej eritate ce per mite
profe sorului adaptarea la condițiile concrete ale elevilor s ăi, care sunt difer iți între ei și nu
au o e voluție standar d. Ele permit variante de învăț are baza te pe înțelegere și abord are
diferită, considerâ nd c ă elevii au intere se culturale diver se și ritmuri neunifor me de
dezvolta re; de asemenea, manuale le alternative stimuleaz ă interpretările diverse și
deplas ează accentul pe form area unuor capacită ți și compete nțe specifice.
Spre deosebire de manualul a lternativ , manualul unic este car acterizat pr in rigiditat e,
sărăcie și obliga tivitatea c onținutulu i pentru to ți elev ii, deoar ece sunt im puse și au, în
general, aspect doctrinair. U tiliza rea a cestuia co nduce la actul de î nvâțare reproduc tiv și
memori zare în detrimentul gâ ndirii critice și creativit ății, punând acce nt pe informa ții
standardizate, dogma tice.
Iar dac ă acceptăm existen ța diferen țelor individuale între elevi, pentru o formar e
intelectua lă adecvat ă, precizăm că diver sificarea ma nualelor a lterna tive pune accent pe
conținuturi, unitatea lor fiind asigu rată de re spectarea aceluia și set de competen țe generale și
specific ă și obliga tivitatea acoperirii într-un mod original a întregului evantai de unităț i de
conținut din prog ramă, incl usiv a a celor ce intr ă în cu rriculumul la di spoziția școlii. ,,Pr in
introducerea în manuale le școlare alteran tive a u nor texte apar ți nând literaturii popula re,
autorii Programei de Limba și literatura ro mână, ofer ă suges tii foarte diver se și
complementare oferi ndu-le elevilor o pla jă larg ă de texte de o excep țional ă valoare luate
dintr-un bogat te zaur făurit de poporul român de-a lungul veacur ilor.”1
Manualul alt ernativ destinat elev ilor tre buie să resp ecte un număr de c ondiții:
a.să se adrese ze tuturor elev ilor în sc opul în țelegerii și asimilării cunoștințelor;
b.să fie elaborate cu ri goare științifică în func ție de par ticularitățile de v ârstă și
înțelegere ale el evilor;
c.sobrietatea s tilului, gra fica adecvat ă să eviden țieze aut oritatea științifică;
După I. Nicola, manualul școlar are urm ătoarele func ții 2:
a.funcția de informare, rea lizată prin mijloace și materiale didac tice sp ecifice;
1 Sorin Cr istea, Competen țe în com unicare- pe rformanța în e duca ție, Editura Univ ersitatea Național ă de Art ă
Teatrală și Cinematog rafică ,,I.L.C aragial e”, Bucure ști, 2012, p. 5 2.
2 Ioan Nicol a, Tratat de pe dagogie școlar ă, Bucu rești, Editura Didactică și Pedagogi că, 1996, p. 178.
46

b.funcția de f ormarea cunoștințelor și capac ităților vi zate de obiec tivele instruc tiv-
educative;
c.funcția de s timularea capac ităților c ognitive, afec tive, psihomotri ce, pe ntru a
stimula curi ozitatea;
d.funcția de autoinstruire, rea lizată prin autoeduca ție și cunoaș terea tehnic ilor de
autoevaluare.
Prin prog ramele ana litice care au la baz ă un nou t ip de proiectare cu rricul ară, autori i
manualelor a lterna tive au recurs la modele dif erite de abordare didac tică a mat eriei,
contribuind la spori rea randamentului de învăț are și diminueaz ă efortul de î nsușire pri n
modernizarea ac tivității did actice. Curriculumul, prin fix area cadrului gen eral de referin ță și
a conținutur ilor, las ă dep lină încredere și indepe nden ță autor ilor, care re spectă pe pl an
național a celași set de competen țe generale și competen țe sp ecifice, dar și cerin ța de a
acoperi cât mai mult posibil din unitățile de conținut.
Coeren ța pro cesului de evaluare derivă din faptul c ă instrumentele de evaluare au ca
bază, competen țele spec ifice pentru fi ecare clas ă, aceleași pentru toate școlile și
manualele, i ndiferent de structura și forma lor, i nstrumente le fiind cent rate pe apreciere a
nivelului de structurare a competen țelor și capac itățil or măsurab ile în pe rforman țe concrete.
Manuale le alterna tive de limba român ă, reprezint ă în ciuda unor nea junsuri, o form ă de
gândire liberă, stimulând mo tivația pentru învăț are, înle snind aplicarea în pr actica școlar ă și
în via ța par ticular ă a unor achiz iții, dez voltând curioz itatea și puterea de în țelegere ,
prelucrare și sistema tizare și netezind drumul spre autoeduca ție, prin formarea unui s til
propriu de învăț are. Actuale le manua le de Limba și lit eratura română, oferă elev ilor spre
studiu texte var iate din l iteratura popular ă, reprezenta tive pentru anu mite specii și genuri.
Dincolo de aspec tul compe titiv al elabor ării manualelelor alt ernative, de solu țiile care au în
vedere nive le difer ite de dez voltare a elev ilor, trebuie eviden țiate strateg iile didactice ofer ite
de aceste manuale și care gener ează convin gerea profe sorilor c ă și ei pot și trebuie să devin ă
autorii manualului des tinat propr iilor elev i.
Doina
populară și balada popu lară ocupă un loc impo rtant în c uprinsul manualel or
alternative, dat ă fiind im portan ța ace stor creații literare din foloclorul r omânesc în forma rea
unui bagaj de cun oștințe care s ă contribuie la educa ția intelectual ă a ele vului, care să constituie
adevărate modele de urmat din punct de vedere moral, estetic, social . Amin tim aici faptul c ă
autorii de manuale alterna tive au i ntrodus și alte exe mple de doine și balade care s ă in cit e
curiozitatea elevi lor și care să fie o pr ovocare pe ntru ei în vedrea aprofund ării cun oștințelor î n
legătură cu literatura p opulară. Exe mplificăm manualele alterna tive de la E ditura ,,Corint”–
Bucure ști, Editura ,,Carminis” – P itești, Editura ,,Junimea” – Ia și, Editura ,,All” București.
În compa rație cu manuale le trad iționale , manualele a lterna tive propun deme rsuri
didactice ca re faciliteaz ă înțelegerea de c ătre elevi a const rucției antite tice a c onflictului și a
personajului baladei popul are, precum și a caracte rului dramatic al acesteia rea lizat prin
utilizar ea hiper bolei . Studiind manuale le alternative, am obs ervant c ă sunt aloca te pagini
47

importan te doinelor populare: ,,Frunz ă verde m ăghe ran”, ,,Do ina” cule asă de Vasile
Alecsandri, ,,Codrule, M ăria Ta” cule asă de Mihai Eminescu, ,,M ăi bădiță, floar e dulce” și
baladelo r: ,,Toma A limoș”, C onstantin Brâncoveanul” , ,,Mi orița”, ,,Soa rele și luna”. Î n
esență, prin tot ce au sp ecific, cr eațiile populare reprezint ă sinteza exper inței de via ță a
românilor, răspunsu l pe ca re, în se nsibilitatea sa, omul s implu l-a dat de-alungul timpului
problemelor f undamenta le ale existen ței. ,,Analiza textului folclor ic în școală trebuie f ăcută
„dinăun trul ope rei.” În cazul operei folclorice nu poate fi vorba de un te xt încheiat al unui
autor, la care s ă ne putem referi ca la cel al unui scriitor. Ana liza ca te xt singular devin e
difici lă și aproa pe impos ibilă. Inte resul cercetării stilului se deplaseaz ă din sfera autorului p e
seama opere i și prin ac easta în sfera structur ilor, a cestea f iind rezu ltatul strădaniilor a zeci de
mii de genera ții de autori a nonimi. Ei au ad ăugat cu fiecare i ndivid, de mai mare sau de m ai
mic talent, și cu fiecare s ecol trecut exp eriența poe tică a maselor, textul popular ajungând
până la noi în for me m odela te magistral”.1
Metodolog ia de analiză a ca racteris ticilor unui te xt liric are în vedere urm ătoarel e
etape: lectura p reliminar ă a poeziei, l ectură – model ef ectuată de pro fesor;
conversația de orientare pentru a eviden ția sen timentele elev ilor față de textul poezie i,
accentuând, de limitând tabl ourile poeziei;
identificarea temei poeziei și exp licarea titlului în f uncție de descop eririle elev ilor;
an a liza univer sului poezie i și a tabl ourilor com ponente, chia r ana liza poezie i pe
strofe le conținute, iden tificând sim boluri deta șate din interiorul poezie i;
identi ficarea elementelor de proz odie, r itm, r imă, măsură.
Modalită țil e de eva luare trebuie con cepute în stra nsă legatur ă cu specificu l
conținutur ilor și competen țelor urm ărite. În a cest sens, se impune deplasa rea de accent de l a
metodele tradiționa le de evaluare la strategii de evaluare formativ ă care c reează lumină
asupra proce sului des fășurat în clas ă, fiind centrat ă pe aplecarea pro fesorului că tre elev.
Evaluarea forma tivă facilitează învățarea și ofer ă elev ilor posibilitatea de a dem onstra: ceea
ce știu (ca ansamblu de c unoștințe);ceea ce pot s ă fac ă (lat ura pragma tică a comp etențelor
dobând ite). Ev aluarea forma tivă este mult mai eficient ă pentru c ă vine d in propria in ițiativă a
elevului, acesta impli cându-se în r ealizarea unor pr oduse ale activității cu scop evalua tive,
spori ndu-și capacitățile de autoevaluar e.
În acest context , evaluarea vize ază răspunsul care ar putea înre gistra urm ătoarel e
aspect e:
•când rezulatatele sunt confor me cu obiectivel e;
•dacă elevul în țelege mai bine cum tre buie să învețe;
1 Camelia Gavrilă, Mariana Chirilă, Lecturi c ritice ale t extului litera r”, Ed. J unim ea, Iași,1998.
48

•dacă are în ved ere proce se de co-evaluar e;
•dacă elevii au dobâ ndit c unoștințele ne cesare și au posibilitatea de a- și îmbună tăți
activitatea pentru a ev ita er orile;
•dacă elevul poat e reflecta as upra propr iilor rezu ltate realizând autoevaluare a
proce sului de înv ățare, a activit ății desf ășurate și a rezultatelor obținut e;
•dacă elevul es te conștient de existen ța mai mu ltor p erspective ș i e deschis v ariantel or
noi de activ itate.
Instrumente le de evaluare pot îmbrăca forma:
scrierea uno r eseuri;
probele ora le (poves tirea, descrierea, repovestire a);
testele de evaluar e;
întoc mirea unor scheme, diagrame, hăr ți conce ptuale;
elaborarea unor proi ecte pe te me date;
realizarea unor portofo lii pe te me date;
construirea unor scenarii care să fie a lternative exp licative la mesaje le receptat e;
dezbaterea unor pr obleme com unicaționa le sesiza te de elevi;
punerea în s cenă a unei drama tizări.
Evalu area c unoștințelor esen țiale pentru receptarea și interpretarea textului litera r
în cazul baladelor se poate r ealiza prin urm ătoarele sarcini :
1.Alcătuiți rezumatul baladei în max imum 20 de rânduri;
2.Povestiți subiectul operei, păstrând nea lterat dramatismul întâmpl ărilor dintr-o
balad ă;
3.Prezenta ți momente le subi ectulu i. Comenta ți dialogu l dintr e Toma Alimo ș și
Manea, dintre Miori ța și baciul mol dovea n, dintre Ma nole și Ana;
4.Surprind e ți trăsăturile dominante eviden țiate prin com portarea p ersonajelor;
5.Argumenta ți caracterul popular al baladelor studiate;
6.Formula ți mesajul care se despri nde din fiecare balad ă studiat ă;
Exerc iții complexe :
1.Real și fantastic în baladele st udiat e;
2.Realiza ți o compara ție între Toma A limoș și Pașa Hassan;
3.Comenta ți atitudinea pers onajelor din baladele studiate în fața morții;
4.Comenta ți testamnetul lui Toma Alomo ș și al ci obanului mol dovean;
5.Evidențiați rolul an ti tezei în caracteriza rea unor per sonaje din balade le studiate;
6.Repere în interpretarea sti listică a textulu i;
7.Indica ți și comenta ți câteva procedee artisitce folos ite pentru caract erul an titetic al
personajelor;
8.Argumneta ți că balada Toma A limoș este o bala dă popula ră;
9.Selectați elemente per sonificate din baladele studiat e;
49

Exerc iții de creativ itate:
Alcă tuiți o compuner e în care să dezvolta ți afirmația lui Vasile Alex andri: ,,Românul
s-a năs cut poet”.
Valorificând l ecturile presonale, redacta ți o compoz iție cu tema : ,,Literatura
populară, expre sie artisit că a bogăți ei suflete ști a poporului nostru”.
Comenta ți afirmația; ,,Codru -i frate c u românul” cu re ferire la texte le studiat e.
Ev aluarea cunoștinț elor ese nțiale pentru re ceptarea și interpretarea tex tului literar în
cazul doinelor se poate realiza prin urm ătoarele sarcini:
o Argumenta ți caracterul lir ic al doinelor st udiate;
o Prezenta ți rolul și s emnificația enumera ției din doine le studiate;
o Sublinia ți rolul des crierii în b alade le studiate;
o Selectați v ersurile care surprind m ăreția naturii în doine le studiate;
o Expli cați s emnifi cația titlului fi ecărei doine studi ate, cu ra portare la întregul c onținut.
Exerciț ii com plexe:
Alcătuiți o prezent are general ă a secven țelor poetice din poezia ,,Doina” culeas ă de
Vasile Alecsandri.
Doina este prin excelen ță o poezie a suflet ului. Com entați afirma ția utilizâ nd textel e
studiat e.
Demonstrați într-o comp unere că poezi a ,,Frunză verd e măgheran ” est e o doină
popul ară.
Dați exemple de e pitete, c omparații și metafore întâlnite în doinele studiate.
Găsiți asem ănări și deosebiri î ntre doina recit ată și doina c ântat ă.
Exerc iții de c reati vitate:
Realizați o descriere a unor sen timente cu aju torul epitetelor și interjecțiilor. Fol osiți-vă
de textele studiate.
Selectați figuril e de stil din doin a ,,Măi bădiță, floare dulce ” și utilizați-le într-o
compoziție proprie.
Valorificând l ecturile per sonale, pre zentați imaginea unui an otimp întâlnit în poezi a
popul ară lirică.
Întocmi ți harta conceptu ală a doinei. Nu uitați: definiția, trăsăturile d oinei, clasificar e,
sursele de inspirație, elemente ca racteristice.
Dezvoltați în câteva râ nduri afirmația lui George Br eazul: ,,Cine zice muzi că
româneasc ă, zice doină, cine zice do ină să înțeleagă dor, s ă înțeleag ă restriște, m âhnire,
tulburări adânci ori numai umbre de tr istețe, apoi lin ă mân gâiere, tres ăriri de bucu rie,
zâmbete-n lacrimi… doina este un c ântec al fiec ăruia, al omului s ingur, pentru sine ca pl ânsul,
doina î și află un ecou or iunde bate inima român ească. Șoapta e i mângâietoar e străbate firea
româ nească, tot cugetul și simțirea omului.”
50

VOI BRAZI-NAL ȚI, ÎNCE TINA ȚI
Lirica popular ă român ească cuprinde un bogat mat erial folc loric cules de cei m ai
mulți dintre s criitorii români între care a mintim pe: Vasile Alecsandr i, Alecu Russo, I on
Creang ă, Mihai E minescu, George Coșbuc, Lucian Bla ga – per sonalități ai c ulturii
române ști care au șlefuit ,,comor ile popul are” dându- le un nou c onținut, sau au publi cat
aceste nestemate în forma lor na turală în c ulegeri de poezii popul are.
Doine le – creații ar tistice baza te pe t ransmite rea în mod di rect a sentimente lor, a
trăirilor, a concepți ei filoso fice despre om și n atură, despre luptă și dreptate , de jale , de dor,
a frunze i, de codru, de ducă, s-au dezvoltat în perioada unui intens pă storit. În oper a sa
,,Descrie rea Moldovei”, D imitr ie Cante mir face o des criere am ănunțită asupra pă storitului.
El consta tă că acea stă îndeletnicire aduce m ari venituri Moldove i. Pe lâng ă aspectul
economic, la loc de cinste se plas ează creația artistic ă păstorească, doina și balad a
ocupând un loc de frunte.
,,Ce e ste doina?” S-au f ăcut deosebite presupuner i. Înainte însă de a aler ga în
ipoteze, disciplina științifică impune etnog rafului a ltă cale: să privească fenomenul în
legătură cu mediul s ău socia l. Cine a t răit măcar câteva s ăptămâni la stână și a ascult at
cântecul din fluier al pă storilor, cine a vă zut mânatul la strungă, mulsul oilor, porneala lor
în urma ciobanului, ie șirea la cină dup ă anume chem ări ale cântecului, pentru a cela nu
rămâne nicio îndoia lă că doina e ste cel mai aute ntic reflex al lung ii noa stre vie ți pastorale,
începând din vremea vechilor daci.1 Coborâ nd v ăile, suind dea lurile, s ăltând C arpații,
creațiunile anoni me s-au dus de ici de acolo, de dincolo și dincoace răscolind doruri vii,
patimi, năzuințe, durer e surdă și lacrimi. Motivul doinei popul are cupr inde o diver sitate de
imag ini care expr imă o mare profunz ime de se ntimente ge neral-umane și fantez ie artistică.
Vorbind de spre doina ,,Voi brazi- nalți, încetinați”, Mihai Eminescu spune a că:
,,…acea i nspi rațiune fără seamăn, acel suspin al bra zilor și al izvoarelor din C arpați”, se
întreabă ce se af lă totuși în acest cânt ec? N imic și tot… Nimic și tot… căci cuget ările nu
sunt decât gânduri simple ce le poa te avea un adevărat cioban. Tot, pentru c ă aceste
cuget ări simple și primitive sunt îmbrăcate în mantia regală a poeziei”2 Publi cată în,, Flori
alese din poe zia populară” (1967) în versul doinei ,,Voi bra zi-na lți, încetin ați”, răzbate un
sentiment de jale, o supărare, doina exprim ă o atitudine bărbăt ească în fața greutăților
vieții, durer ea fiind înfrântă prin desc ărcarea sen timentului de ja le în artă. Fenomenul de
transhuma nță aduce cu sine durer i sufletești, sentimentul de înst răinare, de pustii re.
Tema acest ei poez ii o reg ăsim și în lucrările muzi cale așezate pe me lodii popul are
din car e se degaj ă aceeași tristețe pentru ziua de mâ ine:
1 Simion Mehedin ți, Caracte rizarea etnogra fică a unui po por prin munca și une ltele sale , discurs de recep ție
la int rarea în A cademia Român ă, 1920.
2 Limba și literatura rom ână, m anual pent ru liceele pedagogice Editura Didactică și Pedagogică, Bucure ști,
1970, p. 34 .
51

,,Munților c u brazi înalți, sau ,,Când o bate vântul tare
Munților cu brazi înalți Tulesc oile pe vale,
Geaba voi vă legănați Tulesc oile pe vale, măi
Geaba voi vă legănați. Și se duc și nu vin iară,
Pân-la dalba pri măvară
Astăzi, mâine, cine știe Pân-la dalba pri măvară.
Astăzi mâine, cine știe Rămân stâni fără stăpân
Codru – oi fi ? Oi fi pus tie, Strunguțe fără oițe
Codru – oi fi? Oi fi pus tie.” Scaune fără bă cițe
Izvoare fără mioare,
Izvoare fără mioare, măi.”
Fiind o creație lirică în versuri, doina ,,Voi bra zi -na lți, încetin ați” poar tă amprenta
oralit ății, a caracterului anonim, col ectiv și sincretic, t radițional – t răsături ale folc lorului
literar românesc. Doina ,,Voi bra zi-nal ți, încetin ați” are un text scurt și nestructurat în
strofe, dar se pot obs erva cu ușurință trei se cvențe lirice în func ție de cele trei motiv e:
legănatul brazilor – motiv al tr isteții; motiv ul transhum anței când tri stețea crește în
intensitate, și motivul stânii părăsite unde sent imentul de tr istețe atinge punctul c ulmin ant
– jalea și dorul f iind trăiri dominante.
Po ez ia are drept structură dialogul între om (eul liric) și natură – te mă des întâln ită
în folclo r, dar și în poez ia eminescian ă ,,Ce te legeni” și valorifică scurge rea timpu lui în
relația om – nau ră. Dorul și înstrăinarea îl fac pe autorul anonim să comunice cu braz ii
simțind u-i ne liniștiți și îngr ijorați: ,,Voi bra zi-nal ți, încetin ați/ De ce foc vă legănați ?” Eul
liric ni se exprimă prin folosirea verbelor și pronumelo r la persoana I și a II-a (voi, vă
legănați, noi, ne-om legăna). Epitetul dublu ,,nalți, încetinați ” arată măreți a brazilor, iar
înceti nați ne suger ează o caracteristică bog ăția (plini de cetin ă). Cetina – o rămuric ă de
b
rad prez entă și în colindul române sc semnif ică o civilizație perisabilă prin materialul d e
construc ție, dar et ernă prin simbo lul v ieții pe p ământ: ,, Rămurea de ce tioară/ O ur are
pentr u țară”.1
Poezia tra nsmite sen timente care c resc în inte nsitate, conferind un car acter de
prospețime și pur itate. Dialogul din pr imele dou ă versuri pune în eviden ță comuniune a
omului cu natura . Ce le mai mu lte enun țuri sunt eliptice de pre dicat sublin iind idee a
pustietății. Faptul c ă exist ă o rimă interioară – cuvântul de la mijlocul ver sului rimea ză cu cel
de la finalul acestuia, eviden țiază o trăsătură spec ifică versului popul ar: ,,Rămân stâni f ără
stăpâni/ Strungu țe fără oițe/ Scaune f ără băcițe.”
Viața își con
tinuă rostul, natura t răiește și în absenț a omului fiecare lucr u croi ndu-și
drumul spre existen ța etern ă: ,,Pe drum de la șipoțel/ Poa te crește troscoțel. Și pe drumul de
la strung ă, poate crește iarb ă lung ă.”
1 Carmen Iord ăchescu, Să dezlegăm tainele t extelor literare , Editura Carminis, P itești, 2001, p.10,11.
52

Sentimentul de tr istețe profund ă atinge cote maxim e în versuri, f olosindu-se topic a
specific ă limbaj ului p opular ,,Dar ă stâna, s ăraca? O! Cine foc a m ătura-o? ( dară – regionalism
fonetic, săraca – epitet cu sens de pers onificare, o – int erjecție), se întâ lnesc pr opoziții
interogative și exclamative care dau textulu i un sens aparte.
Aceas tă doină împlete ște armonios mo tivele populare care accentuea ză durero s
sentimentele de triste țe și singu rătate. C reșterea în inte nsitate a tr ăirilor suflete ști se
realizează totodată prin u tilizarea ech ilibrat ă a mijloacelor s tilistice, a personific ării asocia te
cu epitete, e nume rații și repetiția. Imaginea maiestoa să a braz ilor subliniat ă prin ep itete
sugestive ,,brazi-na lți, în cetina ți” este integrat ă în universul naturii contu rat cu deta lii
sugestive uneori ma rcate de ep itete (iarb ă lung ă, iarbă lată), reunite pe baza e numera ției
(țancuri, l ăsători, șipoțel, troscoțel, iarbă, cioc ârlia, sturzul).
Personificarea subliniaz ă com uniunea omului cu natura: brazii s imt durere și
singurătate omeneasc ă, la fel și pășunile.
Diminutivele evocă afec tiv com uniunea omului cu natura , iar u tilizarea fr ecven tă a
acestora amp lifică durerea și solitudinea naturii la plecarea p ăstorilor cu turmele (strungu țe,
șipoțel, troscoțel).
Repeti țiile accentueaz ă absen ța dureroasă a ambian ței pastorale prin repetar ea
prepoziției ,,fără”: (stâni fără stăpâni, strun gu țe fără oițe, s caune f ăr de b ăcițe, țancuri m ari
făr de ciobani, l ăsători f ără păstori).
Utilizarea interjec țiilor în interiorul interoga țiilor și invoca ției retorice amp lifică
expresiv sen timentul de durere și solitudine ,,De ce foc vă legănați?”, Dar ă stâna, s ăraca, o!,
Cine foc a m ătura-o”. Elemente le de prozodie imprimă o anumită caden ță și muzi calita te
versului, specific poeziei populare. Expres iile popul are marchează oralitatea t extului: o ițe,
țancuri, șipoțel. Elementele de ve rs ificație sunt si mple: rima împer echeată, ritmul trohaic ,
măsur a de șapte s ilabe.
Doina insp iră atitudinea omului față de natur ă, viață și moar te, în imagini artis tice de
mare prof unzime. Lirismul textului este marcat de prof unzimea sentimentelor tris te și
exprimate dir ect de eul liric și de atm osfera c opleșitoare- triste țea și singură tatea cr eată
de sensibilitatea autorului popular. Aceasta a tra nsfigurat cu inegalabi lă artă durerosul
sentiment de desp ărțire, de î nsin gurare pe care îl resimte c odrul la plec area pă storilor și a
turmelor, în virtutea com uniunii omului cu natura.
FRUN ZĂ VERDE M ĂGHERAN
Culea să și publi cată de V. Al ecsandri în culegerea ,,Poe zii populare ale românilor” ,
poez ia Frunz ă verde m ăgheran este o doină popul ară de haiducie, specie a genului liric în
versuri, surprinzând un a spect impo rtant din via ța poporului român – lupta pentru d reptate
socială, ideal căruia își închină viața haiducul. E ste o cr eație anonim ă, oral ă, colec tivă și
53

sincretic ă în care sunt expr imate în mod di rect put ernice se ntimente de dor, de jale, de
tristețe, de î nstrăinare, de reg ret.
Tema doinei e ste de haiducie . În poez ie sunt expr imate, în mod direct, sentime nte
variate și puternice: dori nța arzătoare de liberate a haiducului, ata șamentul față de cei ce
luptă pentru dre ptate socială și libertate național ă, mândr ia de a fi ha iduc, încrederea în
calită țile sale, bucur ia că își poate fol osi calitățile în lupta pentru libertate socia lă (haiduci a)
și național ă (mișcarea revolu ționar ă condus ă de Tu dor Vlad imirescu).
Titl
ul este su gestiv fiind format d intr-o si ntagmă tipic p opulară Frunză verde , lângă care
se adaug ă planta, care simbolizează sentimentel e cântat e î n d oina respec tivă.
Măgheran sugerează ideea că natur ă este refug iul sufle tului de român.
Discur sul liric se orga nizează într-o confesiune deoar ece poezia e ste scrisă la persoan ă
I singu lar.
Eul liric imagineaz ă un portret al ha iducului surprins la gra nița dintre real și fabul os
asemen ea unui personaj d e basm.
Prim a parte a doinei c uprinde portretul er oului liric. Er oul impresioneaz ă prin
însușirile sa le deosebite. Strofă întâi re ia titlul Fr unză verde măgheran, fixând locul în care a
fost creat ă aceast ă doină de către autorul anonim – pe plaiuri mehedin țene.
Calitățile tân ărului pandur sunt re unite într-un portret memo rabil, el dovedi nd
agerime, îndemân are, cu raj, dâr zenie. În text, autorul a nonim (eul liric) se confeseaz ă, își
dezvăluie originea și calitățile de osebite izvorâte din leg ătura cu natu ra: „Voinicel
mehedin țean/ Sunt născut pe frunzi de f ag,/ Că să fiu la lume drag. / Și-s scăldat de mic în
Olt,/ Să mă fac viteaz de tot./ Și-s frecat cu busuioc/ S ă am zi le cu noro c. Port retul haiducul ui
este o însumare de calități exce pționale: bun țintas, c ălăreț, priceput, l uptător cura jos,
îndrăzneț, viteaz. Com uniunea o mului cu natura este reliefat ă prin ideea c ă românu l s-a n ăscut
și a tr ăit în mijlocul natur ii. Gla sul codrului l-a sm uls din sânul fami liei, f ăcându-l s ă fugă în
munți , alăturându-se haiducilor : ,,C-am f ugit de la părinți/ Tot în m unți, la Mehedi nți…..Cu tr ei
rânduri de p istoale/ Ș-am ajuns un voini cel/ Cu inima de o țel.”Ardo area și mândria tân ărului
vibre ază în fie care vers ca o pledoarie pentru via ța de ha iduc.
În partea a II-a, eul liric își expr imă adeziunea față de mișcarea lui Tudor
Vlad imirescu, în slujba c ăruia își pune toate calitățile: cura jul, pri ceperea în mânu irea puștii,
rapiditatea în l upta și spiritul de sacrificiu: „Cine-a merge după el?/ Un șoiman mehedin țel,/
Care știe să chiteasc ă/ Rândun ica s ă loveasc ă,/ Și mai știe de c ălare/ S ă se l upte-n fugă
mare./ Și mai știe să înoate/ Vâslind Dunărea din c oate.”
Autorul înche ie ambe le părți ale doinei cu exclama ția ret orică Aoleo! ce foc de dor!
sugerează bu curia că va avea pr ilejul de a se al ătură Revoluției lui Tudor Vlad imirescu de l a
1821, în pr ima parte ea expr imând sa tisfacția, bucuria și speran ța că va avea posibilitatea s ă
se alăture lui „bade a Tudor”, în a dou a ducând l a cre șterea dramatis mulu i comunic ării
54

sentimentelor, l a poten țarea lor, l a evidențierea profunz imii aces tora. Versuril e final e
exprim ă dorința haiducului s ă facă dreptate , chiar dac ă acest fapt pre supune sa crificiul suprem.
Fiind un te xt liric cu un g rad mare de subiec tivitate în care sunt surpri nse o v arietate
de sen timente, având în centru portretul haiducului, opera Frunz a verde maghe ran este o
doină popular ă. Pentru a dem onstra c ă această opera este popula ră, putem a duce câtev a
argument e:
– se pot obs ervă versurile scurte, ușor de re ținut, pentru a putea fi câ ntate, se observă
prezența eului liric, care este voinicul mehedin țel, care a fugit de la păr inți ca să colinde
codrii și să se fortifice pentru a-i bate pe dușmani i Țării Române ști;
– se întâlne sc mulți termeni populari ca: frunză verde (element din natu ră), cracă
(creangă), a împânzi (a acoperi);
– m odalitatea de expr imare es te monologul , împletindu- se cu des crierea și
confesiunea.
– eul liric folose ște ca procedee ar tistice: interogații ret orice, epitete metaf orice
(„inima de o țel”), personificări („țipă sufletul din mine ”), forme de superla tiv absol ut
(„viteaz de tot”, „foc de dor”). Prin a cestea el î și com unica sen timentele, dorin țele;
–strofele s unt ine gale, versurile sunt sc urte si aproximativ egale, rima este pereche,
măsura ver surilor este egal ă, cu excep ția ultimei strofe care es te de 8 s ilabe și nu de 7 silab e
ca restul, iar r itmul es te trohaic.
Realiza rea artistică: Paleta exp resivă cuprinde m odalitățile obișnuite ale liricii
popula re:
▪formula int roductiv ă (,,frunză verde m ăgheran”; ,,fr unză verde p ăducel”);
▪diminutivele care aduc accente de duioas ă afectivitate față de vâr sta haiduculu i
(,,voini cel mehedin țel”);
▪enu me rațiile suges tive în c onturarea protretului mo ral în ur ma unei adevă rate
practice magice ( Sunt născut” și Sunt sc ăldat de m ic în O lt”);
▪repetiții (știe să chiteasc ă, știe să se l upte-n fu gă mare, știe să înoate )
▪epitete (șoiman mehedinț el, in imă de o țel, zile cu noroc, cete mândre de pa nduri);
de re marcat sunt st ructurile metaf orice de mare for ță expresivă (ce foc de dor ) cu valoare d e
super lative;
▪inversi unile subliniaz ă ideea poe tică (,,ca s ă fiu la lume d rag”,,,veni-va badea
Tudor”, ,,de r ău, de bine”)
▪limba po pulară: e pitete pop ulare: viteaz de tot, diminutivele: voinicel, păducel,
interjecții: Aoleu!, termeni popul ari: maică, să chitească, frunză verde.. Ca în orice oper ă
popul ară, ver sul este scurt, rima împerecheat ă, exclama țiile din finalul doinei exprim ă
sinceritatea, ner ăbdarea haiduc ului, sufletul s ău înfl ăcărat, dor ința de a se p une în sl ujba
drept ății.
Ca toate creațiile lirice, d oina ,,Frunză verde m ăgheran ” relev ă o adev ărată aventur ă a
limbajului, căci poeticul rezid ă în expresie, nu în exprimat.
55

Doina po pulară
Prezentare schemati că
56

Balada Constantin Brâncoveanul
Studierea baladei populare în clasa a VI -a ( Toma Alimoș, Pintea Viteazul, Constantin
Brâncoveanul) oferă elevilor largi posibilități de interpretare și de rezolvare a cerințelor
majore ale predării acestei specii. Prin studierea baladei, elevii își fixează atât trăsăturile
generale ale literaturii populare (ce țin de conținutul și forma textului), cât și trăsăturile
definitorii ale aceste ia ca specie populară, caracteri stici reluate și aprofundate în clasa a VII -a
prin studiul comparativ al baladei culte .1
Balada istorică Constantin Brâncoveanul impresionează prin tăria credinței
voievodului, credință văzută mai presus de dragostea sa părintească, în sensul că acesta acceptă cu tărie și dârzenie nu numai moartea sa trupească, ci chiar și moartea propriilor fii,
cărora li se adresează cu un ton blând:,, Dragii mei, coconi iubiți/ Lăsați somnul, vă treziți,/
Că pe noi ne -nconjurat/ Pașa cel neîmpăcat”.
D
ramatismul baladei este accentuat de prezența epitetelor în conturarea chipurilor nevinovate ale fiilor voievodului: fiul cel mai mare fiind ,, frumos”, cel mijlociu – ,, gingaș” și
cu ,,păr neted și gălbui”, cel mai mic – ,, blândul copilaș, dragul tatei fecioraș”
2
Voievodul Constantin Brâncoveanul este prezentat în această baladă ca o personalitate
pilduitoare a istoriei românilor, ca un exemplu de sacrific iu pentru credință, ca un om în
vârstă cu ,, barba albă” și cu,, fața blândă”, cu gesturi simple și cu credință statornică în Dumnezeu: ,, Facă Dumnezeu ce -o vrea!/ Nu mă las de legea mea!/ Chiar pe toți de ne -ți
tăia,/ Nu mă las de legea mea!”
3 /La vede rea neașteptată a turcilor înarmați cu,, tunuri mari”
și conduși de ,,pașa cel neîmpăcat”, Brâncoveanul devine bănuitor și se gândește să ia măsuri
de ocrotire a familiei sale: ,, Lăsați somnul, vă treziți./ Armele vi le gătiți!”. În Joia Mare, de
dinainte a Paștelui anului 1714, Brâncoveanul și fiii săi au fost prinși și întemnițați în turnul
cel mare al Istanbulului, apoi au fost aduși în fața sultanului, au fost judecați și condamnați la
moarte, în urma acuzațiilor de natură economică și trădare față de P oartă. Răspunsul lui
Brânc oveanul dat cuvintelor sultanului scoate în evidență modestia și credința acestuia,
spunându- i că numai Dumnezeu poate să –i aprecieze viața și domnia, faptele și strădania:
,,De am fost bun, rău la domnie, / Dumnezeu singur o știe”, concluzie întărită și de versurile:,,
De-am fost mare pe pământ,/ Cat -acum, de vezi ce sunt”.
1Camelia Gavrilă, Mariana Chirilă, op. cit.; p.149.
2 Laura Ivona Dumitru, op. cit.p.30
3 Scrieri crepusculare Editura Rosmarin, București 1995, p.137
57

V oievodul Brâncoveanul a stârnit supărarea și invidia conducătorilor turci prin politica
sa înțeleaptă ce a dus la înflorirea țării, la emiterea unei monede proprii, aspecte interpretate ca
o formă de nesupunere și de desprindere de sub dominația otomană: ,, Adevăr c -ai chitit/ Până a
nu fi mazilit/ Să desparți a ta domnie,/ De a noastră împărăție?”
Cunoscut pentru evlavia sa, voievodului i se cere să renunțe la credința strămoșească în
schimbul vieții lui și a feciorilor săi. Refuzul domnitorului de a -și lepăda credința subliniază,
din nou, dragostea lui pentru credința sa strămoșească și devotamentul față de valorile religiei
creștin -ortodoxe. Independența și curajul de care dă dovadă Constantin Brâncoveanul
antrenează hotărârea sultanului de a -l ucide împreună cu fiii săi. Uciderea copiilor săi dragi,
sub privirea îndurerată a voievodului, a reprezentat cea mai mare osândă ce i se putea da unui
părinte iubitor. Asemenea Fecioarei Maria care – Și vede Fiul răstignit pe cruce ( moment
UNIC în istoria omenirii), Constantin Brâncoveanul este martorul viu al uciderii rând pe rând a
fiilor săi nevinovați. Pătimirea părintelui zguduit de cruzimea răpunerii fiilor săi, crește în
intensitate pe măsură ce unul câte unul pier sub privirea sa neputincioasă. Voievodul respinge de fiecare dată propunerea r eînnoită a sultanului, dovedind , prin aceasta, tăria morală și credința
sa în Dumnezeu, mai presus de puterile unui simplu muritor (ceea ce trezește compasiunea și
respectul sultanului reflectate în cuvintele și tonul acestuia).
Cuvintele pe care Brâncoveanul le înalța către cer exprimă acceptarea tuturor
încercărilor la care avea să fie supus, cuvinte repetate într -o rugăciune către Dumnezeu de a -i da
putere să reziste și să- și înfrângă durerea care- i sfâșia sufletul:,, Și cu lacrimi cuvânta,/ Doamne,
fie-n voia Ta”.
1 După supliciul ce s -a terminat și a văzut pierderea fiilor săi dragi, durerea
voievodului s -a transformat într -un greu blestem aruncat asupra turcilor :,,Dar -ar Domnul
Dumnezeu, / Să fie pe gândul meu./Să vă ștergeți pe pământ/ Cum se șterg norii la vânt./ Să n-aveți loc de -ngropat/ Nici copii de sărutat.”/
2supărați de blestemul aruncat asupra lor de
Brâncoveanul, turcii îl jupoaie de piele, îl batjocoresc, dar nu reușesc să- i înfrângă credința pe
care acesta le- o repetă pentru ultima oară: ,,De -ți mânca și carnea mea,/ Șă știți c -a murit creștin
– Brâncoveanul Constantin”. Moart ea sa însoțită de batjocura turcilor seamănă cu pătimirea lui
Iisus pentru mântuirea omenirii. Sufletul său sfâșiat de durere se înalță purificat spre cer,
reafirmându -și credința: ,,Creștin bun m -am născut eu,/ Creștin bun a muri , vreu!”3
Exerciții apl icative:
1.Indicați sinonimele cuvintelor : a căta, a chiti, a se oțărî, a se minuna, a cuvînta, a
tăbărî, voie, viclean
1 Carmen Iordăchescu, Să dezlegăm tainele textelor literare , Ed. Carminis, Pitești,2001, p.94 .
2 Idem , p. 95.
3 Ibidem .
58

2.Precizați seria sinonimică a verbului,, a se teme”, așezând termenii în ordine
descrescătoare privind intensitatea lor descoperită în textul baladei
3. Arătați sensurile cuvântului lege din următoarele enunțuri :
Acest fenomen fizic reprezintă o lege a naturii.
Orice lege trebuie respectată de toți cetățen ii țării.
Lui Brâncoveanu i s- a cerut să renunțe la legea creștină.
4.Uniți corespunzător versurile cu momentele din desfășurarea acțiunii
,, Brâncoveanu greu ofta
Și din gură cuvânta” uciderea fiului mijlociu
,,Brâncoveanu greu ofta uciderea primului fiu
Și din suflet cuvânta”
,, Brâncoveanu greu ofta uciderea fiului mezin
Și cu lacrimi cuvânta”.
5.Exprimați -vă părerea Pro sau contra: Poate fi acuzat Brân coveanul că și -a
sacrificat fiii ? Această tărie de caracter a voievodului poate fi asemuită cu cea a unui sfânt?
6.Găsiți asemănări și deosebiri din punct de vedere religios între baladele studiate:
,,Miorița”, ,,Toma Alimoș”, ,,Monastrirea Argeșului”, , ,Constantin Brâncoveanul”
privind respectarea legilor religiei creștine, a normelor cheie din viața unui creștin.
7.Identificați trăsături de caracter asemănătoare între personajele pozitive și
negative din baladele studiate.
8.Precizați valoarea moral – creștină a baladei Constantin Brâncoveanul
9.Formulați mesajul care se desprinde din balada Constantin Brâncoveanul.
10.Motivați apartenența baladei la genul epic.
11.Relevați concordanța dintre faptele istorice și cele relatate în balada Constantin
Brâncoveanul. 12.Precizați mijloacele artistice prin care este caracterizat Constantin Brâncoveanul.
59

Balad a popular ă – schem ă recapitulati vă
Teste de evaluare
Balada po pula ră
I. ITEMI OBIECTIVI
Item i cu alegere duală (Ade vărat/ Fals)
1.Miorița era o oiță năzdravană
2. B aciul moldovean îi înv inge pe baciul ungur ean și pe cel v râncean
3. Manea era prietenul lui Toma A limoș
4. Ma ma ciobanului moldovean a fost z idită în z idurile mână stirii
5. Ciobanul ungurean cânta din acordeon
6. Manole o z idește pe Ana în mîn ăstire
7. Toma A limoș era un com ericant
8.Haiducul e ste prietenul boer ilor
9. În balada Mio rița, moartea e ste numită nuntă
10. O ile baciului moldovean au plâns cu lacr imi de sânge
11. Toma A limoș s -a închina t necuvânt ătoarelor
60

Item i de tip pereche (de asoci ere)
Asociați p ersonajele din balade, c u titlul b alade i din car e fac parte:
•Manea Monastirea A rgeșului
•Ana Miorița
•Ciobanul Toma A limoș
•Manole Iancu Jianu
•Calul năzdravan Constan tin Brâncoveanul
•Oița bârsană
•Constantin B râncov eanul
•Iancu Jianu
Item i cu alegere m ultiplă:
Alege răspunsul corec t:
1.Bal ada populară e ste :
a.poez ie cu autor cunoscut
b. poez ie cu autor necunoscut
c.poez ie cu autor i inventați
2.Personaje le balade i sunt:
a. reale și fictive
b. doar rea le
c.doar fic tive
3.Pentru conturarea pr ofilului p ersonajelor din baladă se folose sc procedee ca:
a.inver siunea
b. a ntiteza
c.semnele de punctua ție
4.Balada populară M iorița a fost publi cată în :
a.25 de var iante
b. 1400 de var iante
c.154 de var iante
5.Având ca model balada ,,M iorița”, M ihail Sadove anu a sc ris:
a. Neamul Șoim ăreștilor
b.Țara de dincolo de negur ă
c.Baltagul
6.În orice baladă populară există un:
a.final fericit
b. punc t culmin ant (c onflict)
c.instrument de cânt at
61

7.Pe A rgeș în jos s -a construit :
a.Mână stirea Putna
b. Mână stirea Bistrița
c.Mână stirea Argeșului
8.În balada ,,Monastirea A rgeșului” e ste valorizat motivul :
a.zbură torului
b. jertfei
c.atitudin ea în fa ța morții
9.În balade le române ști este utilizat un num ăr simbolic:
a.10
b.3
c.1
10.Balada populară are următoar ele caractere:
a.oral, anonim, col ectiv, sincretic, na țional
b. ora l, anonim, simbolic
c.expozitiv, anonim, c olectiv ,
II. ITE MI SEMIOBIECTIVI
Citeșt e cu ate nție textul de ma i jos:
,,Om ul nu luptă împotriva morții; n-o respinge ; o primește cu seni nătate, pe această
regină, mirea să a lumii, și săvârșește fără murmure , nunta. Abia ie șit din na tură, dulce i
se pare să se reîntoarcă în sânul ei”.
a.Itemi de completare
Pornind de la textul de mai sus, complet ează spațiile libere cu răspunsul cor ect
Omul nu lupt ă…………………………………………………………….
b.Item i c u răspuns s curt
Pornind de la textul dat, scrie răspunsul cor ect p entru fi ecare c erință:
1. Sel ectați ver bele din textul dat
2. C onstr uiți o m etaforă
3. Constr uiți o c omparație
III. ITE MI SUBIECTIVI
Alcătuie ște o compunere de 20-25 rânduri, în care s ă-ți expr imi opin ia despre impo rtanța
literatu rii folc lorice pentru cei din genera ția ta.
62

Alte forme de evaluare:
Com plet
ează pe caiet grila 1 c u denumi rea te matic ă a balad elor:
M
I
O
R
I
T
A
Grilă
rezolvat ă:
1. Fa mili ale
2.Haiducie
3. Jurna le orale
4.Curte
5. Fanta stice
6.Mior ița
7.Transhuma nță
2.S c rie pe fiecare pe tală
calitățile ciobanului moldovean
O modalitate de interdisciplinaritate ce se poate realiza între balada Miorița și romanul
Baltagul , ca speci e literar ă și ca realizar e de lung metra j în filmul cu același nume, o voi
prezenta înt r-o form ă schematică.
63

motivul
mioarei
năzdră vane PLAN REAL Conflue nțe artistice
Balada MIORIȚA, Romanul BALTAGUL, Filmul BALTAGUL
PLAN FAN TAS TIC (IREAL)
Cadrul natu ral – s pațiu monta n
Întâmpl ări relatate în t imp și spațiu
Acțiuni simple, număr mi c de pe rsonaj e
Animale – pr ietenel e omulu i
Elemente cosmi ce
Instrume nte popu lare și obiecte
spec ifice pă storitului
Datini și obiceiuri ale român ilor
Firul ep ic este completat d e ge nul liric și
dramati c contr ibuie la exprimarea
sentimentelor
Comuni carea d intre personaj e
Compl otul urzit de ba ciul ungu rean și cu
cel vrâncean împot riva bac iului
moldovean FICȚ IUNEA
OPERA
AR
TISTICĂ
MIORIȚA BALTAGUL
(ROMAN) BALTAGUL
(FILM) Spațiul ireal – gura d e rai
Mioara năzdrăvană – duh îndrumăto r
Alegor ia moa rte – nunt ă
Înălțarea la soare a lu i Nechifor L ipan
Numel e personaj elor – s imbol a l
sfinților (Gheorgh e – c el care ucide
balaurul)
Semnele din natu ră sunt si mbolu ri în
ale spiritualității oamen ilor d in popo r
Fi lmu l surprinde cele pa tru mi turi ale românu lui.
Baltagul de Mihail Sadoveanu, c limatu l arhaic; se pu ne
accent pe acțiune în detrimen tul psihologi ei; lipsește
intrig a; imagi nile sunt în func ție de rigoarea textului;
obsesi a Vitoriei Lipan imp une operei cine mato grafice
omo genit ate; tragicul este preze ntat prin su gestie care
conduce la cresce ndo-ul emo tiv; peisajele și dati nile
imag inea
cadrului
natural
motivul nucle ul
epic
com plotul nucleu l
dramatic partea
lirica
testamentul mitul
mior itic
romanul
continuă mitul
soarelui
confe ră
roma nului
sacralitate mitul
marii
călătorii
drumul mitul
crengii
de aur
baltagul sunt fil mate amă nunțit, ele încântă ochiul și trez esc
senti mente; moda litatea folosită de regizor este
adecva tă na turii subiect ului; filmul are calități, peisaj
maiestu os, simplitate în tratarea acțiunil or,
neîngroșarea person ajelor , vocea plină și gravă d ă
impo rtanță eroinei; economie de text; ale gerea
transhumanț ei baciului
ungurea n și
cu cel
vrâncea n ciobănașului
alegoria moar te
nuntă
măicuță batrân ă acțiune a
balade i lung al
Victoriei î n
căutarea lui
Nechifo r
Lipan devine
creanga d e
aur pentr u
pedepsir ea
dușmanulu eroinei apare a devărat ă, sim pla ei conc entrare e ste,
însă, o bsedantă; muzi ca este ade cvată momem tului
(uneori stridentă, alte ori ștearsă), tabloul cu praznicul
este im presiona nt; secvențele repar ării balta gului lu i
Gheo rghiță în fe reștile bisericești – revelația treptată a
ideii de omor; sunt preze ntate elem ente impo rtante
Notă* Realitat ea es te transfigurată în opere le literare po pulare sau
culte în funcție de gâ ndirea, imagin ația, t empera mentu l, sentimentel e,
sensibilitat ea artistică și viziun ea este tică a au torului. Limbajul artistic îi
lasă scriitorului libertate deplin ă față de n ormele limb ii. Limb ajul
artistic es te reprezen tat p rin mijloa ce poetice și figu ri de st il care dau
culoare și prospețime cre ației po pular e. 3 drumur i
1.Drumul f ăcut de N echifor
Lipan
2. Drumul destinului –
purifi c area V itoriei Lipan prin
post și rug ăciun e
3. Drumul f ăcut de Ghe orghiță
– călătorie inițiatic ă – flăcăul
va pr elua atribute le tatăl ui său de paralimb aj: înălțimea voc ii, reglarea respirației,
dicția, accentul , pauz ele, intonația, ritmul vo rbirii ,
subtext ul; filmul pune în evi denț ă conștienti zarea și
reactivarea simțurilor – cu sco pul de a primi promt
informații de mediul înconj urător și de la subiecții vii
din el; f ilmul Baltagul rămâne cu nostalgia unei
transpuneri c inemato grafice de fo rță ș i valoare
corespunză toare ro manu lui cu același nume și
ilustrează aspecte ale folclo rului ro mânes c – oglinda
vie a po porulu i nostru.

CAPITOLUL AL II-LEA
Elemente de receptare a doinelor și baladelor
I
I.1 Teme și motive prezente în do ine și bala de populare
Literatura popular ă dezvo ltă o tema tică variată ce cuprinde înt reaga complex itate a
vieții umane. Ea vorbe ște despre munca și ocupa țiile de baz ă din trecutul poporului nostru
(păstoritul, vânatul, agricu ltura), despre via ța socia lă (lupta împotriva cotr opitor ilor și
exploatator ilor), de spre aspi rațiile spre dreptate, libertate și pace.
Doina apare ca o poezie c are împlete ște arm onios comuniunea om ului cu natura în ce le
patru a notimpuri.
Menți onăm în acest se ns, câteva f ragmente lirice care ilustreaz ă tema naturii:
Anotim pul de primăvară evoca t și el în unele doine și balade, aducea în râ ndul celo r
oropsiți o explozie de sen timen te de bucur ie și de d ragoste. Astfel pentru agricu ltori,
primăvara însemna fân pentru vitele fl ămânde, neli psitele lor ajuto are la munc ile câmpului:
“Primăvara muma noas tră, Că fânu-n șopro n s-a gătat,
Ia zăpada de pe coas tă, De iarna ne-am săturat
Să creasc ă răgoaz ele, Primava ra, doamn a noastră,
Să ieșim cu c oasele Ia zapada de pe coas tă,
Desfundă pâraile,
Să pornească oile” 1
Pentru plugari, prim ăvara însemna înce putul lucrărilor p ământului, aratu l și sem ănatul.
Optimismul cu care- și arau și cultivau bra zdele de p ământ le înt ărea credin ța și speranța
obțin erii roadel or cuveni te pe m ăsura m uncii dep use, virtu ți mo rale eviden țiate în crea țiile
popula re:
“De-a ș ajunge în prim ăvară,
Să-mi scot pl ugul din c ămară,
Și să-l pun în br azdă i ară.”2
Vara , ca a notimp prezent în via ța omului, es te și ea completa tă și îmbog ățită în texte le
creațiilor populare, cu prezen ța femeii, ca t ovarăș de via ță al omului, via ță mângâia tă de
Lumina gen eroasă a soarelui:
„Mândra la pânza- nălbe ște,
Cine-i om atunc i trăie ște….”3
,,Vară, V ară/ P rimăvară, V ară,/ Vară/ P rimăvară/ Toate plugurile a ră,/ Toate
1 Tudor Pamfil e, Cântece de țară, Bucu rești, 1913, p. 291.
2 Ovidiu Den sușeanu, op.cit., p. 22.
3 Idem.
65

plugurile ară,/ Nu mai plugul bade lui/ Stă pe vârful dealului.”
Imaginea tr istă a toa mnei este remarcată de Ovidiu Densuși anu în versurile unor
doine, care lasă să se întrevadă tristețea produsă de t ranshuma nța turmelor de oi, c e
asigurau și completau tabloul sau ciclul vegetal al muntelui de la Sân’Ge orgiu și până la
Sân’Medru, l ăsând muntele fără viața necuvânt ătoarelo r, care timp, de jum ătate de an, au
însufle țit peisajul monta n;
“Se pustiră m unții,
Că-i pogoară tur mele.
Cât e toamna de rea
Căci aduce înstrăinar ea. 1
Asemeni anotimpului de toamnă, prezentat într-o notă tristă si în acela si timp reală,
nici i arna nu apar e într-o imagine mai optimis tă în creația popula ră, aceasta trezind în
sufletele celor mulți si necăjiți si mai multă tristețe, pen tru c ă aducea o s ărăcie crâncen ă
acesto ra, sărăcie dubla tă si de c ondițiile meteor ologice foar te aspre, ger, crivăț năpraznic,
ninsori ce întroienau împre jurimile ce făceau cu greu a ccesibile legăturile între oame nii
localnic i.
“Trecu vara c a și-o pâne, Pun toporul pe sur cele,
Vine iarna ca un câne, Bag mânile în sân la piele,
Tu-ți legea, iarna ge roasă, Mă uit la v ite cu je le
Că n-am c ap să i es din c asă, Sar în țarc nu-i fân de leac,
Ies afară să tai l emne, Mă uit la v ite cum rag.”2
Perioada des frunzir ii codrului ( toamna și iarna) aducea tr istețe și mâhnire în sufletul
haiducului, deoar ece acesta putea acum să ofere o mai m are viz ibilitate poterilor ca
urmăritori, haiduc ii fiind obs ervați de la dista nță. Oda tă cu sosirea prim ăverii, codr ul
oferea atât refugiul haiduc ilor ce apucau calea r ăzbunăr ii pe boi erii hrăpăreți, iar cei cu
gânduri statornice pentru haiduc ie supravegheau cu o mare bucur ie începutul înfrunzir ii
codrului:
“Pe valea cu turtureaua, Îmi luai puș ca și verg eaua,
E lăstarul cât undreaua, Și-mi apucai pot eceaua.”
Întru cât numeroase teme, s imboluri și imagini a le po eziei populare î și iau sursa de
inspirație în mitur i, acestea au f ost în aten ția unor m ari și distinși litera ți români printre car e
amintim: Mircea E liade, George C ălinescu, Romulus Vulcănescu, Silviu Angelescu, I on
Oprișan, Lucian Boia. Dou ă dintre cele patru mitur i fundamentale a le poporului român, mitul
jertfei pentru c reație și mitul mi oritic, mituri repre zentate de cele două creații de seam ă a
spiritualității noastre ”Mior ița” și balada ”M onastirea Arge șului”, bala de stud iate în
învăță mântul g imnazial, îi identific ă pe înainta șii noștri ca având o a numită viziune ,
concep ție asupra lu mii și o anumită valorificare a vie ții lor spir ituale, moartea repre zentâ nd
pentru ei un dar fi resc în ordinea na turală a lucruri lor.
1 G.Dem Te odorescu,op.cit., p.368.
2 Ovidiu Den sușeanu, Viața păstoreas că în poezia noa stră populară, Ediția a II-a, Bucu rești, 1934, p.3.
66

Ambele balade avându- și temeiul în acest mit cent ral al m orții creatoare , arată că
dintotdeauna românul n-a cântat moartea, n-a dor it-o și nici nu s-a temut vre odată, ci din
potrivă când era vorba de „ moartea rituală”, război, o întâmpina cu bucurie. R ăzboiul care
în ultime le veacuri și-a pi erdut def initiv caracterul s acru și ritual, amintim românilor c ă o
comunita te nu poa te dura decât pr in jertfă. „Sufletele celor căzuți, însufle țeau nea mul”
precum în antichita te o expe diție era însufle țită prin jertfe r ituale.
Concep ția despre moarte în ace ste crea ții ca pitale ale spiritualit ății po pulare române ști,
nu îmbrac ă o form ă nega tivă, ci dimpotrivă, moartea din Mior ița nu este con siderată ”o nu ntă
simplă”, ci o nuntă de mar i propor ții și de structur ă cosmică”, cos mosul apar ținând ca fiind d e
dome niul s acrului, nu prin propr iul mod de a fi, ci prin participarea la misterul nunții, pe cân d
moartea din balad a „M onastirea Arge șului” est e o moart e creatoar e evidențiată printr-o
conce pție eroic ă și b ărbăteasc ă 1.
Dintre ce i ce au c ercetat balada „ Miorița”, Mihail Sadoveanu rămâne cunoscut prin
faptul c ă a se mnalat motiv ele ce i se cuvin a cestei creații inedite pentru a fi conside rată
„mitul fundame ntal al mor ții” acest ea fiind:
–răspândirea ace s teia pe întreg spatial vor bitorilor de limbă română , ace sta fiind
sublinia t în p este 1000 de var iante;
– apar tenența ei la dou ă dintre cele mai impo rtante specii folc lorice (balada și
colinda) ;
–sursă de inspi rație pentru mulți s criitori și folc loriști r omâni, atât pentru e l, cât și
pentru cercetătorii: Lucian Blaga, D.Ca racost ea, Adrian Fochi. Lucian Blaga a inclus
motivul mioritic în așa în așa zisa lucrare „Oratorul Miorița” pentru soliști, cor mixt și
orchestră.
Rev enind la referințele marelui prozator Mihail Sadoveanu în legătură cu bala da
Miorița , acesta susține că valoarea și impo rtanța acestei medita ții po etice asupra mo rții este
întregită și prin belșugul de te me și motive ce i-au s ervit și lui ca sursă de inspi rație în
realiz area romanului Baltagul , acest ea fiind:
– tema comun iunii dintre om și natură, temă în care sunt incl use mo tivele
transhuman ței, testamentului și alegoriei moar te-nuntă;
– tema complotului cu motivele animalului ferm ecat și modul de ex punere a ac țiunii
sub forma unei poves tiri, ca re se vrea să ajung ă la sufletul c ititorilor.
Așad ar, începutul roma nului Bata gul, pare a fi o contin uare a ac țiunii creației popular e
Miorița „Stăpâne, stăpâne / Mai chem ă ș-un câne ”, apoi motivu l transhuman ței este pre zentat
în ambele creații prin muta rea oilor de la m unte la șes și invers, în func ție de an otimp. D e
aseme ni, tema com plotului, hotărâtă de cei doi ciobani în vede rea săvârșirii omorului lui Lipa n,
pentru a-i lua oile „am făcut asta ca s ă-i lu ăm oile”, păstreaz ă acțiunea celor trei ci obani din
1 Mihail Sa doveanu, Poezia popular ă, în vol. Mărturisiri, Ed ..Espla, Bucu rești, 1960.
67

balada Miorița, dintre care unul ,, are oi mai m ulte / Mândere și cornute ”.
În afară de teme le și motiv ele preluate din balada Miorița și preze ntate de Mihail
Sadoveanu în romanul Baltagul , acesta mai prez intă și alte teme întâl nite în creațiile
popul are doine și balade dintre care a mintim:
– tema iubirii cu motivele adora ției, jeluir ii, mândriei și blestemului – întâ lnite în
doine și balade;
– tema binelui și răului cu motivul învinger ii bine lui asupra răului – te mă și motiv
prezente în pove stiri popul are;
– tema dorului , o simțire româneasc ă unic ă, un se ntiment complex ce expri mă iubire,
durere , jale, spera nța – temă întâlnită mai ales în doine;
– tema înstrăină rii cu motivul dez rădăcin ării, cuvântul ,,acas ă“ fiind specific doar
românului, înse mnând nu casa personal ă, o stare de spir itualitate româneasc ă;
– tema cătăni ei ce se mnifică irever sibilitatea timpului, o temă filozofic ă a mitolo giei
române ști, ilustra tă în doine si b alade popula re, temă preluată de m ari poe ți români;
– tema jertfei pentru creație cu motiv ele zidului părăsit, surparea zidur ilor, motiv ul
visului, motiv ul soți ei zidite.
Motivele care au dobân dit o structur ă specific româneasc ă în folclorul nostru literar
sunt:
– motivul doinei și al dorului, motivul e rotic al zburătorului, motiv ul comuniunii
dintre om și natură și mo tivul je rtfei zidirii (a l jertfei în în făptuirea une i opere valoroase).
– mot ivul zburător ului, motiv amintit în literatu ra popul ara pentru prim ma dată de
Dimitr ie Cante mir în opera sa Descrierea Moldavei . Zbur ătorul e ste un simbol al t rezirii
primelor se ntimente de dragoste;
– motivul doinei – despre va loarea și prețuirea doinei de către poporul nostru g răiește
faptul – rar întâ lnit, dacă nu cumva unic în lume – că a fost creat un cântec de spre cântec, o
doină despre doină . În cânt ecul doinei răzbate un se ntiment de jale, o supărare din cauza
unei nedre ptăți sau a unei ne mulțumir i, ea expr imă o a titudine bărbătească în fața
greut ăților vieții. C ântecul doine i are rolul de a mângâ ia în momente de re striște:
“Cin e-o scor nit doina,
Friptă i -o fost inima
Ca ș-a me a acuma,
Că e ne agră ca tina”
Alteori nume le doine i apare în r efrenul di feritelor for me a le acestei boga te creații
folclorice, ca în doina de dragoste:
„Doină azi și doină m îne,
Doină azi și doină m îne,
Cât mănînc și tot r ămâne…”
68

– motivul dragostei și iubirii este simboli zat pr in luna de pe c er, care cu lumina ei
palidă și tăcută, apare în versurile unor crea ții literar e ca o imagine a vie ții sufletești trăită
de îndr ăgostiți. Mersul a cesteia printre nori suge rează credința tăcută în dragoste la cote
înalte. ”Pângă tine mărg cu dor, / Cum m ărge luna pe nor”, iar asem ănarea ei în nori și în
ceață , expr imă direcția sau de stinația iubir ii:
“Bagă, Doamne, luna-n nor,
Să m ă duc unde mi-e dor,
Bagă, Doamne, luna-n ce ață,
Să m ă duc la mândra-n brață.1
Tot legat de lună , ver surile creațiilor populare a minte sc și de farmecile și
descânte cele prin care fe tele de a ltădată căutau s ă-și păstreze iubiții:
“Răsai lună m ai degrabă,
Să se vadă prin li vadă,
Să cose sc pelin și iarbă,
Să dau m ăndrii să-m i desfacă.”
În une le versuri, luna ca prot ectoare a vră jilor era pusă la grea încercare, aceasta
trebuia să dea r ăspuns favora bil fetei îndr ăgostite despre locul în care putea s ă-și găseasc a
iubitul:
“De-ai luna vorbitoare,
Precum e ști de mergătoare ,
Eu, lună, t e-aș într eba
N-ai v ăzut pe bădița?”
Priveliștea creat ă de mersul lunii și norilor pe cer constituia pentru autor ii anonim i
prilej de t ransmit ere a mesajelor iubir ii către lo curile destinate:
“Măi bădița, bădișor,
Nu-mi tr i mite atâta dor,
Și pe lună și pe nor.”2
Motivul dorului este prezent aproape în întreaga lirică popula ră. Preze nța lui e ste
așa de vie, încât, ca și doina a ajuns să fie personificat, devenind o făptură care mângâie ,
încurajează sau apa ră:
,,Hai, puic ă, să tr ecem codru
C-aici de trăit nu- i modru!
Hai pe plaiul codrului,
La case le dorului ”
Alterori, dorul apare ca o pref igurare a unui ,,zburător ” adormit, primejdios s ă-l
trezești, pentru c ă ar putea de ștepta se ntimentul iubir ii: ,, Frunză verde m ărgărit,/Sus pe
malul în verzit,/ G ăsii do rul adorm it/ Pe -o pală de fân c osit”.
Dorul se poa te confunda cu persoana iubită : ,,Vine dorul bădiț ei,/ La fântână se
oprește/ Și sub pom se răcorește:”
1 Ovidiu Papadima , op.cit.,p.76.
2 Tudor Pamfil e, op.cit.,p.1 32.
69

Motivul doinei și al dorului cuprinde o diver sitate de imagini c are expr imă o m are
profunz ime de se ntimente general umane și fantezie artistică.
Motiv u l comun iunii dintre om și natură
Păst o ria, o veche ocupa ție a popula ției c arpato-dunărene, a dat o literatu ră popular ă
cu trăsături specifice. Un loc deosebit îl oc upă balade le cu te mă păstorească și anum e
balada Mio rița.
Balada cuprinde patru ep isoade: al oiței năzdravane , al testamentului , al ciobanului ,
al m ăicței bătrâne . Dragostea puternica de viață, fireasc ă omu lui, este și mai mult
potențată de per spectiva eventualei morți. Ciobanul își manifestă dorința ca, dac ă se va
întâmpla să moară (De-o fi să mor…), să fie îngropat în natură, alături de stână, lâng ă oi,
adică aproape de c eea ce a c onstituit o cupa ția de-o via ță, ca și a strămoșilor săi.
Felul cum acest motiv de va loare și circulație univer sală (înrudit cu al voinicului
căzut în luptă care c ere să fie înmo rmântat cu armele și calul s ău), a fost a sociat cu
sentimentul d ragostei de na tură, de via ță și de p reocupă rile munc ii zilnice dă baladei o
deose bită amplo are epi că.
Dacă motivul pa storal al Mioriței e ste legat de specificul vie ții române ști, motivul
dramatic al jertfei artistului creator pentru realizarea unei oper e dura bile are o ci rculație
mai mare, ma i ales la popoarele balcanic e.
Edificiul Mona stirea Arge șului este de fapt un pre text pentru a pre zenta motivul
jertfei artistului și tra gedia me șterului M anole. Zidur ile ridicate peste zi de cei nouă meșteri
se surpă noaptea, conform unui străvechi r it ma gic, aproape gene ral tuturor popoarelor și
prilejuit de o nouă construc ție, se cere un s acrificiu omene sc (copil, un t recător, femeia
iubită etc.) În balada Monastirea A rgeșului , sorții cad asupra soției, Ana a me șterului
Manole. Dragostea dintre cei doi soți este așa de put ernică încât nici dezl ănțuirea naturii nu
o poa te opri din drum pe Ana.
Jertfa fiind s ăvârșită, zidurile se ridică, în timp ce Manole își tră iește încă tragedia:
“Dar pe când lucra
T
ot mai auzea
Un glas răgușit
Un vaie t topit”
Istoricul și criticul literar Ovidiu S. Cr ohmălnicea nu integr ează și argumenteaz ă într-o
notă drama tică și vizi onară ,,mo tivul jertfei creato are“, arătând c ă Meșterul Manole a pl ătit
cu jertfa iubir ii sale în schimbul bucuriei de a- și realiza imboldul creator – M ănăstirea
Arge șului. Acesta își vede oper a ca o dă inuire dur eroasă a tot ce avea el mai scump, soția
sa. Ac easta, strivită de îmbrățișarea z idului îi spun e:
,,Fiecare stâlp din aste a ziduri
Se va înălța subțire ca m ijlocul tău,
70

Turnurile au sa fie c a braț ele tale, răsuc ite de chinuri,
Au să fie părul tău de spletit
Iubito, iubito, de-acum nu mai e ști decât un gând,
Gând care înalță, gând care făur ește,
Gând care ca îndumneze irea înfăptui ește… ”1
Prin actul s ău supra omenesc, Me șterul Manole intr ă în „dial ectica omului nou“, nu
dialectica drame i expre sioniste. La înt rebarea pe care și-o pune după săvârșirea
sacrificiului soției sa le ,,Ce poate fi mai mare de cât iubirea ei pe care o o mor“, răspunsul
călug ărului ce l-a s fătuit să facă jertfa, nu-l mulțum ește, de și acesta i-a vorbit de spre
„iubi rea tuturor” – expre sie care nu-l se nsibilizeaz ă, „Iubirea tuturor/ Iubirea care are
voie de ziduri c asă fi e,/ Iubirea care se-nchină și post ește,/ Iubirea care prin canon
trăiește,/ Când totul dau, voi ce-mi pute ți da mie?”
Din aceste ver suri iese la iveală cont radicția dintre individ și col ec tivitate, z idarii
tânje sc să devină altceva decât sunt, s-au s ăturat să mai clădească; dup ă ridicarea m ănăstirii
– me șterul e acuzat de boi eri și lucrăto ri că s-a folosit de put eri necurate, cerând să fie
pede psit. Așa cum se vede în sufletului me șterului reînvie pe de o par te dorul creator, dat
de oper a realizat ă, iar pe de a ltă parte – croindu- și aripi de șindr ilă, eroul se avântă din turla
mănăstirii spunâ nd:
,,Menirea me a îmi cere mai m ult,
S-acum zborul îm i dă pril ejul
Să fiu iar făptui torul,
Rămas bun, Voi evoade,
Să vă tem eți de cel cu fruntea-nori…,
Rămas bun, zborul me u învinge v iața…
Rămas bun, iubire , rămas bun, durere …
Îmi deschid aripile ”.2
Prăbușirea eroului c are s-a e liberat de ce e ste pământe sc în el, spre a- și împlini
chemar ea, aduce mulți mii revelația spir ituală a j ertfei lui. Se apr ind în stele toate
policandre le Bisericii, acestea lumin ându-i f erestrele prin corul e i, își trăiește prima
liturghie.
II. 2. Val or i stilistice în doine și bal ade studia te în învățământul gim nazial
Conform Dicționarului exp licativ al limbii române, stilistica este discip lina care se
ocupă cu st udiul mijloacelor de ex primare ale unei colec tivități, ale u nui domeni u de
activitate. Potrivit a celeiași surse de informa ție, stilul ca p arte com ponent ă a stilisticii, es te
definit ca f iind atât totalitatea m ijloacelor lingvis tice fol osite de un scri itor în vederea
1 Ovidiu Crohm ălnicea nu, Literatura între două războaie mondiale , vol II, Ed.Universa lia, Bucure ști, 2003,
p.80.
2 Idem, p.82.
71

obțineri i unor efecte de ord in ar tistic, cât și o manieră personală în c are scr iitorul u tilizează
anum ite procedee literare.1
Micul dic ționar de termi nologie lingv istică, apar ținând a utorului Gh. Constantinescu-
Dobridor, e vidențiază faptul c ă stilistica este o ramură a lingvisticii ce studiază stilul
exprimării verbale din opera sc rise, mai cu seam ă stilul opere lor literare . Tot acest a utor, în
cercetarea stilisticii operelor l iterare, c onstat ă și apre ciază existența a trei tipuri de stilistică:
–s tili stică clasică, definită ca o ramur ă a lingvisticii ce se ocup ă de studiul f igurilor de
stil;
–stilistic ă mode rnă, defi nită tot ca ramur ă a lin gvisticii ce ana lizează mijloacele de
ex primare ale unei c olectivități;
–s tilistic ă literară, ramur ă a lingvisticii ce are în vedere analiza st udiului i ndividual și al
mijloacelor lingvistice ale unui scr iitor din punct de vedere al expre sivității.2
În decursul îndelungatei sa le istorii, stilistica a f ost în atenția multor cercet ători atâ t
de origine română , cât și de origine st răină. Dintre cercetătorii româ ni preocupa ți de studiul
stilistic ii, o contr ibuție deose bită a avut-o: Bogdan Petri ceicu Ha șdeu, Tudor Vianu,
E.Coșeriu și alții. În cea mai larg ă accepțiu ne a t ermenului, stilistica după Hașdeu
reprezintă studiul limbii în acțiune și reprezentarea modului în care vorbi torii se folose sc
de graiul lor în anum ite împrejurări.3 D. Carac ostea în st udiile sale sinte tizate și publi cate în
lucrarea ,,Ex presiv itatea limbii romane” din 1942, pleda și pentru fol osirea t ermenului de
expresivitate, t ermen atri buit s tilisticii ca element i nven tiv ce l eagă spiritul unui cr eator de
limbă și de forma creației sale, aleg t ermenul de expre sivita te preferându-l celui de e stetică,
deoar ece a cesta este plin de sevă vieții și de realitatea obi ectiv ă, pe c are literatu ra ne-o
pune în fa ță neconte nit. 4
Tudor Vianu def inește și el stilistica, ca f iind ,,disc iplina studiului faptelor de stil
adăugate comunic ării unui autor în pre zentarea une i știri, une i informa ții.” 5
Pentru E. Coșeriu stilistica reprezintă o lingvistică a t extului care ac tualiz ează
vorbirea într-o am bianță specială e stetică și istori că. 6
Dintre cercetătorii străini ce-au def init stilistica se num ără Michael Riffaterre, Rem y
de Gourment, G. Antonie ș i mulț i alții.
Michael Riffaterre, ținând cont de va loarea și impo rtanța mesajului textului litera r
pentru c ititor, dă două defini ții stil istice demne de re ținut:
– ,,stilistica e ste partea li ngvisticii care studiază per ceperea me sajului ;
1 DEXI, Ed., A rc și Gunivas, Bucure sti, 2007, p.18 87.
2 Gh.C onstantinescu, Mic dic ționar de termi nologie li ngvistică, Ed.Albatros, Bucu rești,1980, p. 113.
3 I. Cot eanu, Stilistica f undamental ă a limbii române . Stil, stilist ică, limbaj, Ed. Academiei R.S.R., Bucure ști,
1973, p. 8.
4 D.Caraco stea, Expresivitatea limbii rom âne, Bucu rești,1942, p.8.
5 Tudor Via nu, Probleme de stil și artă literară, Bucure ști,1955, p. 199.
6 I. Co teanu, op. cit ., pag. 56.
72

–stilistica e ste disc iplina care cercete ază c ăile expresivității lingvisticii, prin care se
transm ite o cantitate de inform ație.” 1
Pentru Remy de Gourmant stilistica reprezintă cea mai ac cesibila modalitate de
comuni care ce include atât col ectivitatea cât și individua litatea repre zenta tă de autor: ,,a
avea stil înseam nă a vorbi în mijlocul limbii comune un dial ect parti cular, unic și
inimitabil și în același timp limbajul tuturor si al unuia singur.” 2
G.Antonie def inește stilistica ca fiind ,,partea limbii comune ac tualizată de un artist,
ca rezultat și imagine a unei alege ri, a mij loacelor, e limba mate rilizată în form e
gramaticale și cuvinte.”
După aceste succinte consideraț ii depre stilisti că făcute de cercetătorii amintiti ma i
sus, voi supune atenț iei ana liza elementelor stilistice ce-au dat o not ă aparte doinelor și
baladelor popul are române ști. O par te din multitudin ea acestor creații popul are au f ost
prevăzute pentru studiu, în Programa disciplinei Limba și literatu ra română din
învățămantul gimnazial , cu p redilecție la clase le a VI-a, a VII-a și a V III-a, specii
prezenta te în manu ale le școlare respective ca tex te suport pen tru pre zentarea conț inutur ilor
acesto ra, având în planul de re ceptare și aprofundar e a mesajelor și realizarea ar tistic ă a
acesto ra. R ealiz area ar tistic ă a unei oper e literare are în vedere tota litatea moda lităților și
procedeelor limbii vorbite și scrise, utilizate de diver și cititori în vederea deschider ii
sufletelor c ititorilor la primire a și recept area mesajelor t ransmise prin conț inutur ile
creaț iilor lor în ver suri sau în proz ă.
Dintre cele mai cunoscute moda lități și procedee de r ealiz are artistic ă a operelor
literar e studia te în învăță mântul g imnazial, pr intre care și doinele ș i baladele, pre domină :
–fig urile de stil, in cadrul carora sunt incluse epitetele, compa rațiile, per sonific ările,
metaforele, alegoria, en umerațiile, inv ersiunile, antiteza, hiper bola, a litera țiile;
–elemente de îm bogățire a vocabularului – der ivarea, compun erea, conv ersiunea;
–elemente de ve rsificație – rima, r itmul , măsura, accentul, ver sul, strofa.
Di ntre doine le și balade le prevăzute spre studiu în manuale le alternative de Limba și
literatura română pentru clase le a VI-a ,a VII-a, a V III-a, a minte sc pentru cla sa a VI- a
doine le ,,Doina “, ,,Măi bădiță, floare dulce “ și balada ,,Toma A limoș “, pentru cla sa a VII-
a, bala da ,,Meșterul Ma nole ” și balada cult ă ,,Pașa Hassan“, iar pentru cla sa a V III-a –
balada ,,Miori ța“.
În continuar e voi pre zenta într-un mod cât mai succinct moda litățile de realiz are
artistic ă a fiec ărei creații popul are studia te de elevi în învăță mantul g imnazial.
1 M.Riffaterre, Le style de Plei ades de G obineau , Paris-Droz,1957, p. 153.
2 Remy de Gourmont, La cu lture d es idees, Paris,1919, p. 21, c itat de I.Coteanuin op.cit., p. 56.
73

Realizarea a rtistică a poeziei ,,Doina“ – creaț ie popula ră stud iată în clasa a VI-a
Doi na, dintotdeauna a repre zentat e lixirul tinereții fără bătrânețe, fiind mijlo cul pr in
care românul a tr ăit și a supra viețuit tuturor vi tregiilor vieții, sorbind în orice moment
al vie ții din ,,apa vie “ a ver surilor acest ei creații popul are.
Relația dintre cântecul doinei și sufletul r omânului dornic de frumos e ste surprins ă
într-o form ă simplă și în acela și timp armonizat ă și plină de se nsibilita te prin folosi rea
următoarelor figuri de stil: per sonific ări, enume rații, repetiții, și prin structuri morfologic e
date de timpu rile verbelor. Deși puț ine la num ăr, per sonific ările evidenț iază însuș irile
omene ști atr ibuite naturi i, aceasta fiind prezentat ă ca o og lindă frumoas ă: ,,Frunza-n codr u
cât învie“, ,,M ă-ngân cu florile”. E pitetele f olosite în a ceastă creație suge rează însușirile
inconfunda bile ale doine i: muzi calitatea acest eia văzută în versul ,,Doin ă, doină , cântec
dulce” și trăirea în extaz a se ntimentelor d in versul ,,Doina , doina , viers cu foc“. Î n
structura ver surilor acestei doine un rol impo rtant îl au și repetițiile, tipuri ce a mplific ă
sentimente le cititorului de a ceast ă creație popul ară, creație sp ecific ă doar românului:
,,doină zic”, ,,doină suspin” , ,,doină cânt” , ,,doină
șoptes c“.
Ideea de timp î ndelungat tr ăit de românul nostru e ste redat pr in repetițiile: ,,de- mi
mai mângâi z ilele”, ,,z ilele și nopț ile” 1
Tot repetițiile folosite în această doină sugerează și comuniunea dintre om și natură,
comuni care ce se g ăsește în rota ția anotimpurilor, f iind asociată și cu cântecul doine i.
Astfel căderea frunzelor copac ilor stârnește tristețea omului: ,,frunza-n codru cât învi e”,
,,cade frunza gios în vale”. D in realizarea acestei c reații nu li psesc nici enumera țiile, figur i
de stil ce rea lizează elemente le esen țiale ale naturi i primăvăratice ,,de mâ-ngân cu florile” ,,și
cu privighetorile” cât și rela ția trainică dintre via ța româ nului și câ ntecul doinei ,,doin ă zic,
doină suspin”, ,,tot cu doina m ă mai țin”, ,,doin ă cânt, doină șoptesc”, ,,tot cu doina
viețuiesc”.
Stru c turile morfologi ce, pre zente și acest ea în versurile doine i, sunt m arcate de
folosi rea verbelor la modul indi cativ, timpul pr ezent, având meni rea apropi erii cântecului
doinit de sufletul românului și cititorului de pre tutindeni: ,,vine i arna visco loasă”, ,,eu cânt
doina în chis în cas ă”, ,,ba te vânt de pr imăvară”, ,,eu cânt doina pe af ară”.2
Real izarea a rtistică a doinei ,,M ăi bădiță, floare dul ce” – clasa a VI-a
Sentim entul pur și ginga ș al iubirii tr ăit de o tân ără fată este metamorfozat prin ale sul
inimii ei, b ădița, ca sim bol al frumuse ții și al pe rfecțiunii. Metaforele ,,M ăi bădiță, floar e
dulce”, ,,te-a ș măcina m ărunt“ ,,la mori șca de argint”, vin s ă amplifice exp resivitate a
versurilor și a sen timentului i ubirii tinerei îndr ăgostite.
1 I. Coteanu, op.cit., p.56- 57.
2 Carmen Iord ăchescu, Să dezlegăm tainele t extelor literare , Ed.Carmin is, Pitești, 2001, p .201.
74

Metafora ,,și te-aș cerne prin sprâncene” sugereaz ă într-un mod de osebit atracția iubirii
reprezentând totodat ă imaginea frum useții perfecte, ce a limenteaz ă sufletul ei de
îndrăgostită. Prezen ța ver bului ,,a cerne” marcheaz ă acțiunea c ontinuă a pulberii fine î n
cădere prin cerne re, triere prin s ita sprânce nelor, ca substituit al och ilor, al privirii tinere i
înamorate: ,,Măi bădiță, floare dulce,/ Te-a ș măcina mărunt,/ La mori șca de argint/ Și te-a ș
cerne prin
sprâncene.” Prof unzimea tr ăirii de tân ără îndrăgostită este redat ă prin pre zența
epitetelor: floar e dulce , te-aș îmblăti cu drag, te-aș măcina m ărunt . Epitetul ,,macină
mărunt” simbo lizeaza iubirea tr ăită și simțită în ce le mai îndep ărtate și nec unoscute ungh ere
ale sufletului omenesc. Repe tițiile p rezente în aceast ă doină, unele marcate prin fol osirea
pronumelui per sonal ,,te” cât și a ver bului auxiliar ,,a ș” la modul condi țional optativ,
reliefează inte nsitatea sen tim entului i ubirii, sentiment care pare s ă crească cu expr imare a
fiecărei dorin țe transpus ă într-o ac țiune r ituală și în acela și timp dobâ ndind dorul ș i jalea: ,,Și
te-aș frământa-n inele,/ Și te-a ș da in imii mele,/ S ă se stâmpere de jele.”
Limbajul fol osit în această crea ție popular ă pare a fi s implu cu accent mare pe
folosirea limbajului popular pentru a expri ma în forme potriv ite inte nsitatea și sincer itatea
sentimentelor, date de c uvintele: ,,sprâncen e”, ,,să se stâmpere’’, ,,cu jele”. Muzicalitate a
versurilor este redat ă de elemente le de proz odie. Rima v ersurilor es te împer echeată, versul
este scurt, specif ic operei populare, m ăsura versur ilor este de opt silabe, iar r itmul este
trohaic1- ,,Măi-bă-di- ță-floa-re- dul-ce ”
Real izarea a rtistică a balade i Toma Alim oș – clasa a VI-a
Imaginea l ui Toma A limoș, unul din cei mai îndrăgiți eroi popular i, surprins în lupta
împotriva nedre ptății și a necinstei, e ste realiza tă printr- o multitudine de procedee stilistice :
antiteza, personificarea, hiperbola, com parația, enume rația, repe tiția. În mod a ntitetic
cinstea, ome nia și curajul lui T oma Alimoș se opun într-un mod categor ic viclenie i,
lașității și cruzimii lui Manea.
De aseme nea, frumuse țea fizic ă și sufletească a haiducului Toma impresioneaz ă
în mod deose bit, cont rastând cu urâ țenia fizic ă și morală a boi erului Manea.
Cont rastele dintre cei doi protagoni ști este evidenț iată prin antitez ă ,,Nalt la stat, mare
sfat”; ,,Manea slutul ș i urâtul/ M anea grosul ș i arțăgosul”
Personifi carea t raversează cuprinsul baladei, însuflețind și umanizând na tura,
obiectele și ființele apropia te haiducului T oma. A stfel, vibreaz ă codrul, acesta trăind
acelea și sentimente cu a le eroului într-o comuni care deplină. Armele și codrul, de și lipsite
de gla s, își arată înțelegerea față de tr istețea și singur ătatea haiducului, care- și dore a odihnă
veșnică în adă postul codrului, prietenul lui de o via ță:
,,Și cum sta de în china, Armele din t eci ieșea,
Codrul se cutr emura, Murgule țu-i râncheza.
1 Idem, p.206.
75

Ulmi și brazi se clătina, ––––––––––-
Fagi și paltini se pleca, De-oi muri m- or tot umbri,
Fruntea de i- o răcorea, Cu frunza m- oi înveli,
Mâna de i- o săruta, Cu fream ătul m-or je li.” 1
Prin personifi care, murgul lui Toma capătă însuș iri omene ști, acest a-i vorbește și
trăiește și el revolta stăpânului s ău chiar din momentul r ănirii acestui a, apoi adunându- și
puterile îi ofer ă ajutorul în veder ea răzbună rii pe boi erul Manea, îndeplinindu- și totodat ă și
ultima dorință expr imată de ace sta – îngroparea în mijlo cul codr ului.
,,Sapă-mi groapa din picior,
Și-mi așterne fânișor,
Iar la c ap și la pi cioare,
Pune-mi, pune-m i câte-o floare.”
Hiperbola- ca figur ă de stil ce exager ează une le trăsături ale personajului e ste
nelipsită și ea din ac eastă balad ă. Astfel, vitejia haiducului Toma este prezentat ă ca f iind
fără asem ănare: ,,vi t eaz cum n-a mai stat”, iar une le momente din text par a fi ie șite din
comun: ,,Murgul zbura ca vântul,/ F ără s-atingă pământul”, apoi eroul supra viețuiește în
urma unei răni mo rtale până -n momentul pedepsirii boi erului pentru fa pta lui miș elească.
O altă figur ă de s til de o mare cl aritate și exp resivitate a limbajului eviden țiind
trăsăturile caracteristice baladei es te și compara ția: ,,Venea mare ca vântul/ Ca vântul și ca
gândul”, iar hai ducul îl î ndemna pe Manea : ,,mânia s ă-și potoleasc ă/ ca c-un frate s ă
vo
rbească”. După fuga sa lașă, Manea es te considerat de Toma ,,viteaz ca o muier e”.
Epitetele din ac eastă creație popular ă eviden țiază într-o form ă mai expresiv ă înșiruiri le
neobișnuite ale obiectelor și acțiunnii: ,,Și pe Toma-l ajungea,/ Mo arte neagră, moar te grea ”
Tot cu ajutorul ep itetel or este r ealizat ă atât caracterizarea per sonajelor, cât și apr opier ea
sufletească a haiducului de obiecte le și ființele lui d ragi: ,,A rmelor suror ilor,/ Armelo r
drăguțelo r.”
Enum erația folosită cu multă abilita te în realizarea artistic ă a baladei, evidenț iază
aspecte dominante a le baladei printre c are:
–co muniunea omului cu natura ,,U lmi și b razi se clatină,/ Fag i și pa ltini se plecă”
–împlinir ea ultime lor dorințe ale erolui Toma de către murgul s ău cu expr imarea
unei tristeți cople șitoare:
,,Groapa mic ă că-i făcea,
Fânișor îi așt ernea,
Flori cele că-i săd ea
Cu tre i lacrimi, le strop ea,
Drumu-n codru c-apuca.” 2
Prezența diminutiv elor arată simp atia și căldura a fectiv ă față de cunoscutul și
îndrăgitul erou popul ar: ,,frățior”, ,,burdușel”, ,,guri ță”. Apoi formele inverse a le verbului
,,închinar-a ș” întăresc și sentimentul de triste țe a hai ducului Toma, dornic de a com unica cu
1 Idem, p.79.
2 Laura Ivona Dumitru, Balade și doine p opulare rom ânești, Selecție texte, Ed.A ndreas Print, Bucuresti, 2013, p. 73.
76

cei apr opiați:
,,Închinar- aș și n-am c ui,
Închinar- aș codrului,
Închinar- aș murgului,
Închinar- aș ar melor surorilor.”
De aseme nea, forme le popul are de viitor, folosite și ele ca proce de artistice,
confer ă versur ilor o sonoritate tr istă, accentuând se ntimentele de jale tr ăite de Toma la
despărțirea sa d e viața pământească: D-oi muri,/ M-or tot umbri ,/ Cu frunza m-or înveli ,/
Cu freamătul m-o r jeli.”1
Realizarea a rtistică a baladei ,,Monasti rea Ar geșului” – clasa a V II-a
Balada po pular ă ,,Monas tirea Argeșului”, unică prin frumuse țea și prof unzimea
versurilor și prin bog ăția sentimentelor, împlete ște epicul și liricul în același timp și cu
dramatismul. Deseor i, dialogul și des crierea într erup firul epic al evenimentelor textulu i
baladei. Astfel, dialogul, prin poziția sa autoritar ă, eviden țiază dorin ța amenin țătoare a
domn itorulu i Neagoe, ruga sfâ șietoare a lui Ma nole, cât ș i conversația dintre Ana și Meșterul
Manole .
Toate momente le drama tice a le bal adei mat erializate prin dialog conț in o
tulbur ătoare co mponentă lirică ce relie fează zbuci umul și drama eroilor – domni torul,
Meșterul Manole și soția sa- Ana. Printr-o invocație retorică, Ma nole se ad resează
divinității, rugăciunea neîncetat ă și permanent ă a acestuia pentru soția sa și deznă dejdea
generate de împlinire a pr omisiunii f ăcută în fața tovar ășilor săi de lucru vin s ă
confir me nece sitatea reali zării unei construc ții durab ile în timp ș i spațiu:
,,Suflă, Doamne un vânt, Paltinii să -ndoaie
Suflă-l pe pământ, Munții să răstoarne
Bra zii să -i despoaie Mândra să-mi întoarne”2
Cota max imă a dra matismului b alade i este trăită de c ătre Manole ș i soția sa din cauz a
zbuciumului lor sufletesc. Drama sufleteasc ă a Me șterului Manole se complet ează cu cea a
soției sale, Ana c are-i aduce rug ăciuni fierbinț i de a renunța la zidi rea M ănăstirii,
strigându- și mereu du rerea fizic ă ce-o tr ăia și plânsul copilului nenă scut și fiorul morții pe
care-l resimțea:
,,Din zid c ă ieșea Meștere Manoli!
Un glas răgușit Zidul rău m ă strânge,
Un glas m ult iubit, Țâțișoara-m i frânge
Care greu gemea și mereu zi cea: Copilașul -mi plânge,
– Manoli, Manoli, Viața m i se sting e” 3
1 Ibidem, op. c it., p.81.
2 Laura Ivona Dum itru, op.cit., p. 22.
3 Idem, p.24.
77

Printre a lte m odalități de realizare artistică a baladei, m odalități stilistice ce confer ă o
notă aparte unicității acesteia, se num ără și enumera țiile, repe tițiile, epitetele, hiper bola,
metaforele, compara țiile, construcțiile int erogative și exclama tive, interj ecțiile, c uvinte și
expresii populare, d iminu tive cu rol afec tiv, forme exp resive de superlative și de v iitor
popular.
Enumerațiile întâlni te în v ersurile baladei a mintite, asigur ă coezi unea epic ă prin
aglomer ări verba le de ti pul: ,,Meșterul gr ăbea,/ Sfor ile-ntindea , Locul m ăsura,/ Șanțuri lar gi
săpa,/ Și mereu lucra,/ Zi dul ridica,/ Zi dul se suia/ Și o cuprindea,/ Pân’ la glezni șoare,/ Pa n’
la pulpi șoare.”
Repe tițiile, cu rol de fixare a mo tivelor baladei, joac ă un rol important în t ransmitere a
orală și accentuarea sentimentelor p ersonajelor:
,,Ca să -mi faceți mie Află că noi știm
Altă monastire, Oricând să zidim
Pentru pome nire, Altă monastire,
Mult m ai luminoasă Pentru pome nire,
Și mult m ai fru moasă Mult m ai luminoasă
––- ––––––– Și mult m ai fru moasă.” 1
Epitetele, p rezente și ele ca mijlo ace artistice, sugerează însuș iri ale împrejurimii
zidirii Mănăstirii: ,,mo nastire mult mai lumino asă și mult mai frumoas ă”, “biet c iobănaș”,
“falnic ă zidire”, “ lucru tre murând “, “fântână lină“.
Furia faptelor dezl ănțuite ale naturii este prezentat ă prin int ermediul hip erbolei:
,,Un vânt pe pământ, Ploaie spume gată
Paltini c ă-ndoia Ce făcea pâraie
Brazi c ă despuia, Și um fla șiroaie
Munții răsturna! Dar oricât c ădea
Și curgea de odată Mândra n-o oprea” 2
Frumusețea și ging ășia Anei sunt sugerate de metafora: ,,So țioara lui,/ Floar ea
câmpului”. Ne lipsite dintre proced eele stilisticii sp ecific literaturii populare și care țin de
oralitatea s tiluilui și de înc ărcătura dramatic ă a sen timentelor sunt și construcțiile
interogative, exclama tive și interjecțiile: ,,Câ nd, vai!/ Ce z ărea?,/ Ci ne că venea?,/ Ș i amar d e
ea/ Iată c-ajung ea,/ Iar unde c ădea/ Ce se mai f ăcea?”.
Dintr e construcțiile voca tive ce simbo lizează într-o mar e măsură pe Ana, rămân
cunoscute ver surile:
,,Stai m ândruța me a,
Nu te sp eria
Că vrem să glum im
Și să te zidim…., Manoli, Manoli! / Meșteri Manoli!
Tona li tatea glasu lui lui Manole c ătre soția sa este ma rcată prin f olosirea diminutivelor c u
rol afectiv: ,,soțioară, “oc hișori, “ ,”mândru ță “, “glezni șoare” , “p ulpișoare”, “tru pușorul”,
“costișoară”, “buzișoare”.
1 Carmen Iord ăchescu, op.cit.,p.104
2 Laura Ivona Dumitru, op.cit., p. 22.
78

La testul adre sat zi darilor de c ătre domnitorul Neagoe, dacă aceștia se simt capabili
să mai realizeze o a ltă creaț ie mult mai dura bilă și mu lt mai frumoas ă decât ac eastă
mona stire, răspunsul Me șterului Manole, în nume le tovar ășilor lui de lucru, cum c ă aceast ă
frumoas ă capodoper ă fina lizată a reprezentat pentru ei doar ,,o l ecție de probă ” sau o
încercare de rea lizare.1
Pentru nuanț area imagin ii sumbre a zidului M ănăstirii autorul anonim uz ează și de
forme le viito rului popul ar:
,,Că voi da averi, Noaptea s-a surpa,
Voi face boie ri, Până-am hătări
Ca ori ce-om lu cra În zid de-a zidi.”
Muzica litatea ver surilor baladei e ste realizat ă prin împle tirea monor imei cu rim a
împerecheat ă, nelipsind nici r itmul troha ic și măsura de c inci-șase silabe. Apoi pr in
repetarea succesivă a grupului de ver suri : ,,Nou ă meșteri mari/ Calfe și zidari,/ Calfe și
zidari/ El c ă mi-i chema/ N ouă meșteri mar i/ Calfe și zidari”, autorul anonim al acest ei
creaț ii populare pune în valoare grupul celor nouă meșteri mari de pe Valea Argeșului,
conduș i de calfă, me șterii care n-au renunțat la împlinire a visului m arelui domnitor
Neagoe, indi ferent de vicisitudin ele și inte mperiile naturii înconjur ătoare, ce le-a pus via ța
în primejdie. 2
Realizarea a rtistică a balade i culte ,,P așa Has san – clasa a VII-a
Una di n cele mai reprezenta tive balade culte, “Pa șa Hasa n” surprinde au ditoriul c u
prezentarea faptelor istorice al ve acului al XVII-l ea, domnia mare lui voievod Mihai
Viteazul, pr intr-o r ealiz are artistic ă excepțional ă, pre dominand în mod fr ecvent a ntitez a,
epitetele, comparaț iile, met aforele, hip erbola repetițiile, enum erațiile, inver siunile ,
aliteraț iile și limb ajul popular.
Antiteza constituie modalitatea stilistic ă prin care cele două personaje cent rale ale
baladei – Mihai V iteazul și Pașa Hassan – sunt puse în acela și timp într-o lumin ă
specifică fiecăru i a:
,,Stai pașă, o v orbă de-aproape să -ți spun
Că nu t e-am găsit ni căierea,
Dar pașa- și pierduse și capul și fir ea !
Cu frâul pe coam ă el fuge nebun,
Stai pașă! Să piară azi unul din noi,
Dar pașa mai tare zore ște “3
Curajul m arelui voievod Mihai V iteazul de a înfrunta moartea e ste prezentat în
antitez ă cu frica și lașitatea com andantului turc, care-și îndeamn ă înspăimântat calul
tocmai pentru a scapa cu via ță.
1 I.Coteanu, Stilistica funcționa lă a limbii rom âne, stilis tică, limbaj, Ed.A cademi ei R.S.R, Bucure sti,1973,
p.110.
2 I.Coteanu, op.cit.,p.14.
3 Nicol ae Con stantinescu, Antol ogie de t exte co mme ntate , George Co șbuc, Ed.Albatros, București,1981, p.3 9.
79

“Dar pașa mai tare zore ște
Cu sc ările-n coapse fugaru -și lovește
Și gâtul i -l bate cu pum nii amândoi “
Epi tete le întâlnite în această creație evidenț iază însuș irile personajelor și a acțiunii
acest eia: “tu rcimea învrăjbită”, “nă vală nebun ă“; “bar bă vâlvoi”; “l argele haine“;
“grozava-i c ărare”, epite te a căror va loare spore ște în intensita te și prin utiliz area unor
expre sii popul are: “nă vală nebună ”; fuge nebun”; negru-pă mânt ”.
Comparaț iile, cu r ol de a des crie ambianț a desf ășurarii teatrului de lupt ă, identific ă și
mai clar a tmos fera r ăzbonic ă: “ca volbura toamnei se învârte/ Și intr ă-n urdie ca lupul-nt re
oi”.
Metaforele, folosite și ele ca mijlo ace artistice, au rol de a eviden ția într-un mod ma i
expre siv imag inea tablou lui de luptă antiotomană , precum și portretizarea personaje lor: “cu
fulgerul-n mân ă”; “fulger ul Sinan”; “put erile turc ilor sunt”; “t ăriile plevei”; “m ănânc ă
pământul” O pre zentare a voievodului Mihai într-un mod fabulos, atribuindu-i- se însuș iri
de propor ții terifiante este realizată cu a jutorul hiper bolei:
“Gigantic ă poartă-o cupola pe frunte,
Și vorba- i e tune t, răsufl etul ger,
Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
Și vodă-i un munte” 1
Spaima Pașei Hassan, m arcat ă de une le reacții inevita bile este prezentat ă cu a jutorul
repetițiilor: “El vede cum zboar ă flăcăii Sucevei ,/ El vede ghiaurul c ă-i suflet de vânt/ “ un
val după val”.
Imaginea groazei tr ăită de duș manii turci este arătată prin intermediul e numerațiilor
de tipul ,,cu pumnii-amândoi”; ”cu ochii de sânge ”; ,,cu bar ba vâlvoi”. Apoi,
însuș irile și reacț iile nea ștepta te ale personajelor antagoniste sunt expr imate în mod
sugestiv prin pre zența inversiunilo r: ”gigantic ă poar tă-o cupol a”, “ga lben pi erit”, “s ă zacă
de spaimă o lună ”.
Starea de spaimă a Pa șei Hass an este arătată printr-o re acție dură, violent ă a acestuia,
reacț ie exemplificată în versurile baladei cu a jutorul a literaț iilor: “dâr die dinț ii”; “zalele- i
zurzuie cr unte”, apoi clocotul lupte i apar e înspă imânt ător:
“Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup f râiele-n zbucium și saltă;
Turci mea-nvrăjbită se rupe de odată
Și cade-n moc irlă, un val după val.“
2
În redarea evenimentelor istorice și cu a jutorul arha ismelor, George Coșbuc par e să
le surprindă și să le descrie chiar în culoarea social ă și politic ă a vre mii respectiv e: “flintă”,
“ieni ceri” , “b ardă“, “ghiaur” , “bei”, iar p rezența unor cuvinte și expre sii popul are vin
să arate probarea faptelor is torice din p erspectiva eposului popul ar: “e groaz ă și vai” ,
1 Carmen Iord achescu, Să dezlegăm tainele t extelor literat e, clasa a VII-a , Ed.C arminis, P itești, 2001, p.118.
2 Idem, p.118
80

“vine furtuna”, “m ănânc ă pământul ’’.
Real izarea a rtistică a balade i Miorița – clasa a V III-a
Realizarea artistică a baladei “ Miorița” surprinde într-un mod deosebit față de
celela lte balade populare, pr in însăși tema tratată, medita ția filozofic ă asupra ex istenței
mister ului vie ții și al morții omului, mo artea fiind vă zută ca o nunt ă.
Imaginea stilistic ă predomin antă este alegoria, figur ă de stil ce marcheaz ă soarta
omului ca f iință trecătoare pr in viața pământeasc ă, destin de la care nimeni nu se poate
sustrage. Moartea e ste văzută ca un ceremonial nupțial, motiv ate de dorin ța ciobanului de
a-și proteja oile, ascunzâ ndu-le acestora adevă rul de spre mo artea sa:
“Iar tu de omor Că m-am însurat
Să nu le spui lor, C-o m ândră c răiasă,
Să le spui curat, A lumii mireasa.” 1
Ceremonialul înmo rmânt ării pre văzut de c iobanul moldovean re liefează nostalg ia
acestuia pentru mo artea pre matură a lui ca tână r, care nu a trecut încă pragul c ăsătoriei.
Din cele trei etape obliga torii din via ța omului – nașterea, căsătoria și moartea, c ăsătoria
reprezintă momentul c ulmin ant al realizării lui, iar ne împlinire a ace stei etape poa te afecta
trecerea fireasc ă spre mo arte.
Pe culmea m untelui, sin gur, lipsit de rude și prieteni, c iobanul m oldovean recurge l a
singura s oluție posibilă – im aginarea nu nții cosmi ce, aceasta com pletând și înch eind fina litatea
existenței pământea nului cu împlinirea datinei. Per sonajele și obiectele nel ipsite de la
înmormânta rea sa apar țin cadr ului natural terestru și cosmic:
“Soare le și luna Preoți, m unții mari
Mi-au ținut cununa Pase ri lăutari,
Br azi și păltinași Păsere le mii și ste le făclii.” 2
I-am av ut nuntași
Legătura d intre ritualul î nmormâ ntării și ceremonialul nun ții este ma rcată de steaua
căzătoare, aceasta ilustrând o străveche cre dință popular ă, potrivit căreia la moartea fiec ărui
om cade din cer o st ea: “C ă la nunta mea,/ A c ăzut o st ea”. Cio banul m oldovean accept ă nunt a
cu multă seninătate, ca pe un fenomen natural, acesta repre zentând pe ntru el o co ntopire cu
natura, în m ijlocul c ăreia s-a nă scut, a tr ăit și și-a îm plinit misiunea pe p ământ.
Repe tiția ca figur ă de stil pred ominantă în creațiile literare, este întâl nită în această
balad ă pentru a reda am ănuntele semnificative: “T rei turme de miei/ Cu trei c iobănei/ Unu- i
mold ovean/ Și unu-i vrânc ean”. O alt ă figură de stil ma rcantă în aceast ă creație po pular ă este și
enum erația, fol osită în scop narativ și pentru conturarea faptelor și întâmplărilor: “De tre i zile-
ncoace/ Gura nu- ți mai tace/ I arba nu- ți mai place.”
Ex pre sivitatea poetic ă a baladei a mintite este dat ă și de prezen ța epitetelor: “Câni ma i
bărbați”, “mândru ciobanel”. În versur ile Baladei Mio rița un rol im portant îl are și
1 Idem, p.46.
2 Laura Ivona Dumitru , Balade și doine popul are rom ânești, Selecție de texte, Ed.A ndreas Print, Buc urești, 2013,
p.15.
81

perso nificarea, prin f olosirea c ăreia oi ței năzdrăvane îi s unt atr ibuite însușiri omenești, aceast a
putând întreține un dialog cu stăpânul ei, povestindu-i chiar și sfâr șitul vieții.
“Dr ăguțule bace, Cel mai bărbăt esc
Dă-ți oile-ncoace Și cel m ai frăț esc
La ne gru zăvoi Că la-apus de soare
Cheamă și-un câne Vor să m i te-om oare” 1
Rolul met aforelor în această balad ă vin s ă realizeze frumosul portret al ciobanului
moldovean, met afore împle tite atât cu elemen te aparținătoare mediului înconjur ător al
oierilor (grâul, câmpul, murele), cât și elemente ce ap arțin domeniului lor de activita te
(stâna, strunga, mul sul oilor), toate a cestea creând imagini vizua le axate pe aspectu l
cromatic: albul: “Fețișoara lui, S puma laptelui”, galbe nul: “Peri șorul lui /Spicul grâului”,
negrul: “Mustăcioara lui,/ Mura câm pului”.
Din an a liza ver sificației baladei se poate spune c ă port retul m ăicuței bătrâne și al
ciobănașului sunt realizate cu a jutorul monorimei și rimei împerecheate , a ritmului trohaic și a
măsurii de cinci- șase silabe. For mulele de adresare directă, prin fo losirea vocativului și a
formelor de geru nziu ba zate pe diminutive, scot în eviden ță muzica litatea și simplitate a
versur ilor: “Dra guțule bace”, “ oiță bârsană”.
Specific limbii vor bite pe cale oral ă – ca tr ăsătură dominantă a creațiior populare ,
întâlnim în a ceastă balad ă utilizarea i nterjecției: “Mări se vor biră”, apoi și uitilizarea
adver bului predicativ “iată” – “Iat ă vin în cale”, a formelor populare de viitor: “ Și de-o fi s ă
mor,/ Vâ ntul când o bate,/ O ile s-or strânge”, a dativului etic “vreau s ă mi te- omoare”, / Cine
mi-au v ăzut /Mândru c iobanel” și a conjunc țiilor : “și”, “iar,” dar ”. 2
Realiza rea artistică a acestei balade las ă să se întrevadă într-o lu mină specific ă
împle tirea elementelor reale cu cele fantas tice, faptele r eale făcând re ferire la existen ța unei
străvechi lumi pastorale, cu o via ță proprie și un univ ers car acteristic vieții păstore ști (stâna,
strunga, fluierașul ), la tradi ții și obiceiuri milenare – c oborârea turmelor la i ernat, ritualu l
înmormânt ării cu ce remonial p recum și credin ța în stele le căzătoare. Elemente le fanta st ice
sunt reliefate prin oaia nă zdrăvană , înzestrată cu însuși ri om enești ce expr imă speranț a
în triumful bine lui, prin nunta cosmic ă la care ia parte între aga na tură personifi cată,
culmin ând în finalul baladei cu imag inea unei nunț i de basm –“C -o fată de crai/ Pe-o
gură de rai”
II.3. M etod e și p rocedee de abor dare in terdisciplina ră a doinelor și ba ladelor
Evoluția învăță mântului contempora n presupune, fără îndoial ă, int erdiscipli-
naritatea ca o tendință necesa ră, ca o moda litate nouă în care demersur ile didacti ce
desfășurate cu elevii să fie mult mai crea tive, și care se bazează pe conex iunea me todelor
1 Carmen Iord ăchescu, op.cit., p. 47.
2 Idem, p. 46.
82

didactice, pe transferul dintr-o disc iplină în alta, o int ersecție a ar iilor curricular e
căutându-se teme comune care pot conduce la realiz area unui învăță mânt axat pe
compete nțe transver sale în luarea de dec izii, rezolvarea de probleme, însuș irea tehnic ilor
și metodelor de învățare eficientă, care, indi ferent de disc iplină, implic ă aceleași
principii, prin utilizarea unor strategii de predare – învățare interactivă, stimulându-i pe
copii nu numai în scopul a similăr ii de informa ție, ci mai ales în sensul apli cării în
situațiile cotidiene a cun oștințelor de ja acumulate.
Direcția de organizare int erdisciplinară a conținutur ilor educațion ale reprezin tă o
consta ntă a politic ii curr iculare din ultimile două decenii. Creșterea pedagogic ă la cote le
existente pot fi exp licate printr-o converge nță și o combinar e prudent ă a mai multor punc te
de veder e și implic ă un anumit g rad de integrare între di feritele domenii a le cunoa șterii
precum și utiliz area unui limbaj comun per mițând schimburi de ordin conceptual și
metodolog ic prin interac țiunea obi ectelor de studiu, re lații între concepte din dome nii
diferite, corelarea rezultatelor învățării cu situațiile din v iață cotidiană, rezolvarea de
„probl eme” – cea mai im portantă forță mo trică a integrării, rel evanță prac tică.
Interdisc iplinaritatea per mite valorificarea larg ă a info rma țiilor dobândite de elevi pe a lte
filiere decât cele ș colare și t ransformarea lor în struc turi cog nitive.
Predarea conținutur ilor din per spective interdiscip linare are avanta je multiple:
•Elevul acumul ează informa ții ce pot f i aprofunda te în anii următori;
•Elevii își form ează competențe transferabil e;
•Predarea int erdisciplinară dez voltă compete nțe de comuni care,
intercunoa ștere, autocunoa ștere pr in asumarea rolur ilor în echipă , form area
comportamentului prosocia l;
•Cunoștinț ele dobândite se pot aplica în prac tică;
•Prioritară este competen ța de a învă ța să înve ți;
•Creeaz ă mode le menta le baza te pe transfer și integ ralizare și care det ermină
succesul în via ța persona lă și so cială a edu cabilului;
• Evaluarea formativă și sumativă evidențiază calitatea și cantitatea
cunoștințelor .
Formare a personalității elevului pe diver se planur i: intel ectual, emoțion al,
social, e stetic și fizic1 constiutuie un obi ectiv p rimordia l.
1.Strategii di dactice în abordar ea in terdiscipli nară
Repere teoretice și de limitări concept uale
Strategia,
în sens larg, poate fi defin ită ca fiind un cumul de metode și procedee car e
acționeaz ă având în vederea desfășurări i și ameliorării acțiunilo r întreprins e în vederea
atingeri i unui scop. Din punct de veder e al didactici i generale , strategiil e de instruire/
1 Competen țe în com unicare – pe rformanța în e duca ție, Editu ra Univer sitatea Na țional ă de Art ă Teatrală și
Cinematog rafică ,,I.L.C aragiale”, Bucu rești, 2012, p. 9- 10.
83

autoinstruir e se pot defin i ca sistem e de metode , procedee , mijloac e și forme de organizar e a
activități i de instruire/autoinstruire , fiind posibil e nu numa i în cadru l fiecărei discipline , dar și
integrate în structur i interdisciplinare , care au la bază o viziune sistemic ă și care asigur ă o
învățare ac tivă și creatoare a cunoș tințelor și abilităților și să raționa lizeze proce sul
instruirii.
Strategia didactic ă repr ezintă un m odel de acțiune cu valoare norma tivă, angajată pe
termen scurt, mediu și lung care integreaz ă în structura sa for ma de func ționare pedagogic ă:
metodele-c onsidera te ,,cosubs tanțiale” strateg iil or în calitatea lor de elemente opera ționale
sau t actice (Dan Potolea, 1989), s tiluri le educa ționale, de tip autoritar, per misiv sau
democ ratic care plaseaz ă dec izia profe sorului într-un câmp psi hosocial fa vorabil sau
nefavora bil situa țiilor de î nvățare conc rete și resurse le de optimiza re a ac tivității (Sor in
Cristea, 2002).
Strategia didac tică în abordarea int erdiscip linară este o moda litate eficien tă prin care
profesorul îi ajut ă pe elevi s ă accedă la cun oaștere și să-și dez volte capacitățile intel ectuale ,
priceper ile și deprind erile, ap titudin ile, sen timentele și emo țiile, c onstituindu-se într- un
ansamblu complex și circular de metode, te hnici, mijlo ace de învăță mânt și for me de
organizare a activit ății pe baza c ărora profe sorul ela borează un plan de lu crucu elev ii, în
vederea rea li zării cu eficien ță a înv ățării.1 Considerăm strategiile did actice interac tive de grup
pe domenii interdicip linare ca f iind modalități de organi zarea activității prin care se
favoriz ează schimburi int errelaționa le între discip linele de st udiu și participan ții la activitate
prin pro cese interumane de c ooper are și de compe tiție constructivă (educat și educa tori-
grup), s timulând implicarea subiectului în interacțiunea sa, nu numai cu ceila lți, ci și cu
materialul de st udio – c onținutur ile învăță rii, prin procese de ac ți une și de transformare a
informa ției.
Com po nente ale st rategiei didac tice:
●formele de organizare și desfășurare a activității educaționale;
●metodolog ia care se refer ă la metode le și proced eele didactice;
●resursele utiliza te în p redarea – înv ățarea – evaluarea competen țelor care inclu d
cunoștințe, aptitudini, a titudini.
Caracteristici a le strategiei didac tice:
◆ solicită elevul să se impli ce în s ituații specifice de învăț are;
◆ conținuturi le învăță rii respectă particularitățile psihoindividuale;
◆ componentele procesului educa țional inter acționează în vede rea form ării
personal ității ele vului;
◆ eleme ntele procesului instruct ive- educativ se int erferează într-un mod original și unic.
Tipuri de strategii di dacti ce:
1.strate gii inductive , demer sul didactic este de la particular la general;
2.strate gii deductive (inver s față de cele i nductive): se m erge de la gen eral la particular ,
1 Oprea C renguța Lăcrămioara, Strategii di dactice interac tive, Ed.P .D., Bucu rești, 2008, p.56.
84

stabilind legi sau principia și con cretizarea lor în exe mple;
3.strategii analogice – preda rea – înv ățarea se des fășoară cu aj utorul modelelor;
4.strategii transductive – se face apel la expl icarea unor c unoștințe prin metafor e,
comp arații;
5.strategii mixte sau combinate care pres upun demersuri induc tiv-de ductive și deductiv-
induc tive;
6.strategii algoritmice : expli cativ-dem onstrative, intuitive, expoz itive, imita tive,
programate și algor itmice propriu-zis e;
7.strategii e uristice (cognitive) c unoștințele se dobândesc pri n efort propriu de gâ ndire ,
folosind înv ățarea prin descoperire, elemente de pr oblemati zare, model area, for mularea unor
ipoteze, dialogul eur istic, experiment ul, brai nstorming ul, urm ărindu-se stimula rea creati vității
elevului și a cadr ului didactic.1
8.strategiile didactice int eractive ca fiind modal ități de organiz are a ac tivită ții pr in
care se favoriz ează schimburi int errelaționare între par ticipanți la activit ate prin procese
interumane de coopereare și care pre supun spr ijinul recip roc, adaptare la norme le de grup,
accept area opiniilor coleg ilor, dez voltă capac itatea de autoeva luare, susținând implicarea
subiectului în interacțiun ea sa prin care el evul transfor mă informa ția într-una nouă ,
personal ă, proprie.
9.strategii de stimular e a creativită ții – dobândi rea cunoștinț elor, priceper ilor și
deprinder ilor prin stimul area c reativită ții are ca benef iciu, forma rea unei gândiri flex ibile,
diver gente și fluente. Originale soluțiilo r, interpretarea și aplicarea c unoștinț elor dobândite
pot deveni cr iterii care stimulează creativitatea ele vilor.
Strategiile didac tice se realiz ează cu sprijinul metodelor de pre dare – învăț are și
evaluare, a re surselor umane, mat eriale și temporale.
După Ioan Cerghit s trategiile dida ctice se pot clasifica:
1.În funcție de caracter ul determina nt al în vățării:
a)strategii presc rise, bazate pe dirijar ea riguroasă a înv ățării :
– imita tive (imitarea mo delelor);
– explicativ -reproduc tive (elevii asc ultă și reproduc ce au învăț at);
– demonst rative;
– algor itmice (învăț area dirijată pas cu pas);
b)strategii nepresc rise, de în vățare prin efort propriu, prin ac tivitate indepe ndentă:
– euristice, baza te pe des coperire;
– învăț area problema tizată;
– exper iment are, cercetare; creative;
c)mixte (euristi ce–algoritmi ce);
2.În funcție de logica gândirii:
a)strategii induc tive: de t recere de la particular, concret la general, abst ract (de la
exemple la teori e);
1Ioan Cerghit, Metode de înv ățământ, Ed. Po lirom Iași, 2006, p 33.
85

b)strategii deduc tive: de tr ecere de la gener al la particular, de la teorie la fapte concret e;
c)mixte (induc tive – deduc tive)
În abordarea interdisc iplinară, sunt de preferat strate giile didac tice interac tive care
au în vedere sprijinire a dezvolt ării elevului pe baza int eracțiunilor sociale ce conduc la
form area prof ilului intel ectual și psihologic și integrarea acestuia în societa te (profe sorul
are un rol decisiv în crear ea ocaz iilor de int eracționare dintre elevi), propun o s erie de
compete nțe necesare s usțin erii învăț ării pr in cooper are, cum ar f i: compete nțe
organizatori ce, em patice , alături de cele științifice, me todice, manage riale și psihosociale .
Interac tivitatea are la bază relațiile recip roce și se referă la procesul de învățare activ,
în cadrul căruia, cel care în vață acționează asupra informa ției pe ntru a o trans fera într-un a
nouă , per sonal ă. Interactivitatea presupune fair-playul, munca prin c ooperare, ambe le
implicând un anum it grad de inte racțiune. În vederea atinge rii unui scop în cadrul
activităților de predare- învățare profesorul are menirea de a alege calea cea mai e ficientă
pentru informarea și formarea educ aților . Metode le de eficientiz are a l ecțiilo r, sub
îndrum area cadrului did actic sau în mod independent, înle snesc însuși rea c unoștinț elor
elevilor, forma rea de pri ceper i, deprinder i, aptitudini și atitudini. Prin intermediul acestor
metode profe sorul stăpâne ște acțiunea instruc tivă, stimuleaz ă i nt eresul de a cunoaște,
dezvoltă procese le psihice și moto rii conco mitent cu model area a titudinilo r, opiniilo r,
conving erilor, sentimente lor, calită ților morale
Dintre st rategiile didactice utiliza te în abordarea int erdisciplinară amintim:
învăț ar ea bazată pe proi ecte;
demersul didac tic poate fi re alizat în echipă form ată din mai m ulte cadre
didac tice;
învățarea prin cooperare;
învățarea ac tivă;
implicarea com unității;
demersuri bazate pe inte ligențele multiple;
învățarea bazată pe cercetarea fenome nelor, ac țiunilor, infor mațiilor.
1.1. Metode ut ilizate în predarea-învăț area-eva luarea interdis ciplina ră
Metod ele de învăță mânt din gre cescul methodos ( odos – cale, drum; metha – spre,
către) reprezint ă căile folosite în școală de c ătre profesor pentru a-i spri jini pe elevi să
descopere via ța, natura, lum ea, lucrurile, știința. Ele sunt, totodat ă, modal ități prin care s e
form ează și se dez voltă priceper ile, depri nderile, și atitudini le valori zând capacitatea
elevilor de a int erveni asupra natur ii, de a u tiliza roade le cunoa șterii, transformând ext eriorul
în fac ilități interioare, formâ ndu-și caracterul și dez voltâ ndu-și personalitate a.
Tehnic vorbi nd, meto da didac tică cuprin de un ansamblu organiza t de proce dee
ce sunt te hnici limitate de acțiuni, deta lii. Astfel, metoda este un mod eficient de ac țiune, o
modalitate prac tică de lucru a profe sorului cu elevii s ăi.
Literatura de specia li tate (I.C erghit, S. Cristea, I.O. Pâni șoară) pre zintă metoda
didactică, ca f iind calea eficientă de organiz are și dirijare a învăț ării elevului de către
86

cadrul didac tic. Eficiența metodei didac tice este relevată în măsura în care are ca lități
transforma toare, fiind înțeleasă drept moda litate folosită de profe sor pentru a-i det ermina
pe elevi s ă găseasc ă ei înșiși calea propr ie de urmat în ved erea con struirii proprie i
cunoa șteri. Astfel, elevul devine c onști ent nu numai de c onținutul unui domeniu, ci t răiește
emoția de a- l studia, motivându- și aleger ile, rea lizând o învăț are teme inică.1
Prin metode le activ -participative înțelege m toate situațiile, nu numa i metode le active
propr iu-zise, în care elevii sunt puși și care-i scot pe aceștia din ipostaz ă de obi ect al
form ării și-i transfor ma în subi ecți activi, copar ticipanți la propr ia form are. Di recta
implicar e în s arcină este o condiție a activismu lui și a asigurăr ii unei învățări teme inice.
Elevii înva ță mai bine atunci când le pa să despre ceea ce înva ță, când sunt motiv ați să
acțion eze în ved erea rea lizării unui lucru, când au un scop bine definit, când ex istă o
responsa bilita te și un angajament legat de ceea ce au de făcut. P edagog ii consider ă
esențiale pentru form area unui grup, urm ătoarele t rei elemente: motivația – care rezultă
dintr-un scop comun, unit ar, comunicare a și acceptarea r eciproc ă.2
Func țiile multiple ale metode i – car acterul ei polifunc țional (cf. I. Cerg hit, 1980)
adică:
➧funcție cognitivă, prin aceea c ă asigur ă elevului cunoa șterea f ie a adev ărurilor gata
constituite, f ie a acțiunii de descoperire a ace stora;
➧ funcție de măsurare ( norma tivă) a demer sului e ducațional de preda re, învățare,
evaluar e;
➧ funcție instrume ntală (ea joacă rol de instrument de m ăsurare, de sistematizare, de
aplicare a conținutur ilor ș colare);
➧ funcție motiv ațională
➧ funcție forma tivă și educativă în sensul c ă în acela și timp ea form ează capacită ți
și det ermină atitudini. 3
Metodolog ia didactic ă se subordoneaz ă mai întâi noțiunii de mod de organizare a
învăț ării.
Caracte ristici ale metodelor didac tice:
1.Sunt dem ersuri teore tico-acțion ale executive de predare-învăț are-evaluare care
asigură derularea și finalizarea ef icientă a procesului instruc tiv- educativ ;
2.Sunt în acela și timp demersuri investigative (de cunoa ștere științifică), de
documentare și exp erimental-a plicative contribuind la dezv oltarea teoriei și practicii
pedagogice;
3.Elemente pedagogi ce teo retice sunt dinamizate prin ac țiuni de a plicarea lor în
practică;
4.Met ode le didactice se implement ează în func ție de: specificul disc iplinei de
1 Competen țe în com unicare – pe rformanța în e duca ție, Editu ra Univer sitatea Na țional ă de Art ă Teatrală și
Cinematog rafică ,,I.L.C aragiale”, Bucu rești, 2012, p. 3 4.
2 Idem, op. c it., p.44.
3 I. Cerghit, Metode de înv ățământ, Ed. Po lirom, 1980, p 85.
87

învăță mânt, specificul ac tivită ților didactice, c u niv elul de preg ătire a l elevi lor;
5.Se elaboreaz ă și se aplică în conexiune cu celelalte componente a le procesului de
învăță mânt;
6.Se elabor ează și se aplic ă în func ție de par ticularitățile de vâr stă și individua le
ale agenților actului p edagogic.
7.Contribuie la form area pri ceperilor, deprinder ilor și atitudinilor
8.Au caracter dina mic (elimină ,,uzur ile morale” și adoptă noul, sunt desc hise
perfecționărilor).
9.Contribuie la realizarea eficientă a predăr ii-învăț ării-eva luării (une le servesc în
mai m are măsură munc ii profe sorului, în predare; a ltele servesc mai ale s elevului,
învăț ării)
10.S unt ef iciente dac ă profe sorul le combină și le folose ște adecva t și creator.
Clasificarea metodelor didac tice:
Plecând de la o literatu ră în domeniu (Palade, Cerg hit, Nicola, Mucchie lli, Cucoș)
metode le didactice sunt î mpărțite din punct de veder e isto ric în:
A)Metode tr adiționale
▪clasi ce: expuner ea, conv ersația, ex ercițiul, demo nstrația, obs ervația sistematică
▪centrate pe elev și pe ac tivitate, comuni care multidirecți onală, accentul cade p e
dezvolt area gândir ii, form are de a ptitudini, deprinder i, eva luare format ivă, încura jează
participarea c opiilo r, iniți ativa, creativitat ea, partener iatul cadru didac tic /elev
▪mode rne: algor itmiz area, problema tizarea, brainstorming-ul, instrui rea programat ă,
studiul de caz, metode de sim ulare, proi ectul/te ma de cer cetare.
✦Explic ația – cl arificarea une i idei, noțiuni, l egi, fiind o leg ătură cauza lă între
obiecte și fenomene rea lizată de profe sor, cu scopul cl arificării la elevi a c unoștinț elor noi.
Ea dezvă luie, cl arifică situații, relații, legi, ipoteze, solic ită analiza și argument area
logică a faptelor sau cu noștinț elor. Metoda expli cației nece sită încadrarea într-un timp
ce rezoneaz ă cu put erea de concentr are a a udito riului, la care adă ugăm gr ijă pentru
intona ție, sublini erea elementelor importante, ge stică discretă și suge stivă, deplas area
,,actorului” în sa la de clas ă care nu trebuie să fie un factor p erturbator.
✦Descrierea este utilizată de profesor pentru a înfățișa aspecte al e realită ții
înconjura toare, t răsăturile unor per sonaje și prezintă cadrul unde se desf ășoară o acțiune cu
accent pe relații, forme. Pentru a dovedi eficien ța, metoda ex plicației poa te fi înso țită de
demonst rații și de dialog p entru dezvolt area spir itului de obs ervație al ele vilor.
Valoarea fo rma tiv-educa tivă a metodelor expoz itive rezidă din faptul c ă permit
transmiterea ordona tă a informa ției, sunt foar te flex ibile, pot for ma stiluri eleva te de
gândire, dau profe sorului spontane itate și putere de adaptare la specificul fi ecărei te me și la
nivelul intel ectual al ascult ătorului pr in utilizarea limbajului de s pecialitate, ora l, care
asigură înțelegerea conceptelor în mod conc ret și care sel ectează conținutur ile necesar e
atingerii obi ectiv elor și compete nțelor proiectate.
88

B)Metode moder ne de învățare act iv-participative:
Metode c u vale nțe creatoare : Brainsto rmingul, Metoda c iorchinelui, Turul
galeriei, Metoda Phillips 6/6 sau 6-3-6, Dezbat erea pane l, Jocul de rol, Starbursting –
Explozia stelară.
Brainstorming – me todă ce provoac ă și soli cită capacitatea de a tr ăi anumite
situații, de a le ana liza, sprijină construi rea unor strategii de gândire și se cult ivă
creativitatea , stimulea ză motiv ația pentru învăț are
Metode cu valen țe activiz atoare : Metoda cadranelor , Știu / vreau s ă știu / a m
învățat, Mozaicul, Re țeaua de disc uție, Cubul, Organizatorii grafici, Problema tizarea, Stu diul
de caz.
Cubu l – metod ă folosită în cazul în care se dorește explorarea unui s ubiect, a unei
situații din mai mu lte perspective. Elevii î și pot d ezvolta competen țe în abord ări comple xe și
integrato are, care furni zează interpre tări, mai ales câ nd se intr oduce un dem ers tip exp ertiză.1
Mozaicul – met odă de învăț are prin cola borarela nivelul unui grup și predarea
achiz ițiilor dobâ ndite de către fiecare membru al gr upului unui alt grup, o met odă comple xă
ce ofer ă un poten țial uria ș pentru dez voltarea sentimentului de re sponsabilitate.
O rgani zatorul grafic (O.G. ) – ca metod ă de înv ățare activă ușurează esen țializarea
unui mat erial informa tiv care urmeaz ă să fie expr imat sau scris schema tizând ide ea. A ceast ă
metodă este pentru profe sor și/sau pentru elevi o gr ilă de sistema tizare a noțiunilor, o
gândire vizua lizată prin reprezentarea grafic ă a unui material.
Studiul de caz – se bazează pe cer cetare și stimule ază gândirea critică prin ana liza,
înțelegerea, diagnos ticarea și rezolvarea unui caz. Ea c onstă în confr untarea ele vului cu o
situație reală de via ță, prin a cărei observare, înțelegere, int erpretare, urm ează să se
realizeze un proces de cunoa ștere.
Di agrama Venn este o reprezentare grafică ce presupune int ersectarea a do uă sau
mai multe figuri geometrice (c ercuri): în prima se notează caracter isticile unui concept, în
cea de a doua car acteristicile altui concept, iar în intersecție caracter isticile comune a le
celor două figure geometrice
Metoda Rai îns eamnă – răspunde, ar uncă, int eroghează se poate folosi în l ecția
de fix are, consolidar e.
Tendinț ele principale ale înnoirii ș i mode rnizări i metodologiei de instr uire pot fi :
*valorifica rea deplină a metodelor în vede rea activizării școlarilor, a p articipării lor
efective la dobândirea cunoștinț elor, pri ceper ilor, deprinder ilor;
*accel erarea caract erului formativ al tuturor me todelor de instruir e utilizate în
activitatea de pre dare-învățare;
*aplicarea cu pr ioritate a metodelor ac tiv-participative centra te pe copil.
1 Competen țe în com unicare – pe rformanța în e duca ție, Editu ra Univer sitatea Na țional ă de Art ă Teatrală și
Cinematog rafică ,,I.L.C aragiale”, Bucu rești, 2012, p. 3 4.
89

C)Metode și tehnici interactive de grup:
⇨ Metode de predare – în vățare interactivă în grup: me toda pre dării / învățării
reciproce (Rec iprocal t eaching Pa linscar), metoda mozaicului ( Jigs aw), metodă învățării
pe grupe mici , metoda schim bării per echii , metoda Piramidei, învățarea dram atizată .
⇨ Metode de fixare și si stemati zare a cunoști nțelor și de verificare : Tehnic ă florii
de nufăr , Cartonașe luminoase .
⇨ Metode de rezolvare de probleme prin stim ularea creativ ității: Exploz ia stelară,
Metodă pălăriilor gânditoare, Caruselul,Ma să rotundă , Interviul de grup , Phillips 6/6,
Tehnică 6/3/5,Te hnică acvar iului, Tehnică focus-grup, Patru c olțuri, Metoda Frisco,
Sinectica.1
⇨ Jocuri didac tice și exerc iții creative:
•construirea unor propo ziții cu sens , forma te din două sau mai multe cuvinte, pentru
care se pot ofer i silabe le iniția le ale cuvinte lor;
•joc de cuv inte ce presupune g ăsirea cât mai multor perechi de cuvinte ce r imeaz ă,
cuvinte care au un început sau un f inal da t (enumerarea a 30 de cuvinte care încep cu ra, 30
de nume de f lori etc.
•inventarea unor cuv inte care să comunice anu mite stări, sentime nte sau dispoz iții.
Se poa te cere enumerarea de cuvinte lumino ase, cuvinte vaporoase, cuvinte cu g rade
diferite de abst ractiz are, cu vinte tr iste, cuvinte dina mice etc.;
✧Jocul de rol este o met odă activă de forma re, bazat ă pe ac tivități de simulare a
unor acțiuni, fenomene, st ări de lucruri, f iind urmate de ana liza rep rezentărilor, a comporta-
mentelor și a a titudin ilor observate în timpul s imulării. Par ticipan ții sunt în s ituația de a
deveni actori ai vie ții sociale și profesionale, pentru care se pregătesc, formându- și
competen țe, abilități, atitudini, comportamen te și convingeri.
✧Jocul muzical de inve nție și imag inațieeste î nsuși procesul ludic a l creațieica
r
ealiz are super ioară a omului și va cuprinde activită ți care vor avea capacitatea de a sparge
sfera previzibilului.
✧Exerc iții care viz ează flexibilitatea Acestea viz ează capacitatea individului de a- și
modifica rapid f luxul ideilor în scopul g ăsirii cât mai multor categor ii de s oluții, precum și
salturi de la o cate gorie la alta:
•transpuner ea elevilor în situații artificial c reate, f iind solicitați să des crie
consecinț ele;
•enum erarea urm ărilor unui fa pt;
•construi rea colec tivă a unei pove ști constă în împărțirea elevilor în grupe de câ te
șase, după care li se cere să scrie fiecare câte trei rânduri pentru a începe o pove ste (sau
pove stire) pe o te mă dată. După cinci minute se cere elevilor să transmi tă foile celuila lt
coleg, în sensul acelor de ceaso rnic, care va proceda la fel după încă cinci minut e,
realizându- se în final șase pove stiri care vor fi c itite în fa ța clase i.
1 I. Cerghit, Metode de înv ățământ, Ed. Po lirom, 1980, p. 87.
90

•Acela și exercițiu se poa te folosi în cazul elaborăr ii unei poez ii ab surde, c u
preciz area că după fixarea temei (Balada unui om în deșert) se scrie primul ver s pe o coa lă
de hâr tie, după care se îndoa ie foaia, în așa fel încât să nu poa tă fi cit it. Se dă coala
colegului de banc ă, care va proceda la fel, în final se desfac îndoitur ile succesive și se
citește textul re zulta t;
⇛ exerc iții de resc riere a unui mesaj sau pove stiri în diferite forme, pentru di feriți
cititori;
⇛ lectura pre dictivă – care per mite antic iparea co nținutului t extului, pornind de la un
număr redus de in forma ții sau chiar de la in forma ții ambigue.
➧Exerc iții care v izează originalitatea – Sunt ex erciții care viz ează aptitudin ea de a
oferi răspunsuri ra re, dar cu sens, cu „putere cr eativă”, c are modific ă persp ectiva obișnuită .
Iată un ex ercițiu care pot contr ibui la dezvolt area orig inalității:
✓alcătuir ea unor scurte povestiri pornind de la cuvinte cheie sau de la un incipit
dat, aspecte le vizate în evaluare fiind tem atica, finalurile și num ărul s cenariilor compuse;
✓compune ri scurte c u început dat în care elev ul își v alorific ă imaginația,
creativ itatea și găs ește o rezolvare pe ntru o situație dific ilă.1
Exerc iții care v izează elaborarea:
•crearea unei povest iri care să includă un dialog umor istic între Ciob anul
moldovean și Mior ița sau car e săconțină cuvinte che ie date;
•imaginarea unui dialog înt re Toma A limoș și M eșterul Manole;
•redactarea unei sc risori imaginare adresate ciobanilor ungurean și celui
vrâncean;
•pornind de la un t ext scurt (de exemplu, un dia log) se poate cere elevilor s ă-l
rescrie, adă ugând s curte caracterizări, amănunte privind înfățișarea, ge sturile, ticurile,
urma tă de integr area textului într-o operă;
•realizarea unor texte himer ă – alc ătuite din fragmente pre luate din alte text e,
„împănate” în textul de pornire sau care c onstau în sch imbarea finalur ilor, cadrului de
desfășurare a acțiunii sau a per sonajelor (par țial sau total);
•povestea stricat ă – aduce ele vul în postura de a sch imba sensul poves tirii cer e
transformând fapte le pozitive cu fapte nega tive;
Rebusul școlar – joc al i nteligenței – oferă profesorului posibilitatea de a v erifica
elevul la nivelul tuturor com ponentelor per sonalității și rezolv ă sarcina mo tivat de bucur ia
succesului.
Planificare a textu lui – se realizează în scris, după ce în pr ealabi l se aleg teme, idei ,
subiecte origina le și interesante , despre care se poate informa sup liment ar, care i se potrives c
și în leg ătură cu care poate aduce elemente noi. În a cest sen s, se propun te hnici de
descoperire de ge nul: întoc mirea unor liste de ide i, elaborarea unor „ rețele” de idei, scrierea
1 Horia Ciprian Corcheș, Dum itru Oroșan, Ghid metodic interd isciplinar – Educa ție Pentru Dezvoltarea
Crea tivității, Cluj, 20 13, p. 46.
91

liberă (de câteva minute), observația atent ă, dublat ă de desene sau scheme, care fixeaz ă
atenția asupra deta liului sau de specula ții pe marginea leg ăturilor dintre elemente le unei
scheme, c onver sația cu un int erlocutor sau cu propria p ersoană.
Pr o iectul individual /de grup. Proiectul , ca met odă complementar ă de evaluare, est e
oactivitate de dura tă, care începe în clas ă, prin definirea și înțelegerea sarcinii de lu cru, se
contin uă acas ă pe parcur sul câtor va zile și săptămâni, sub îndruma rea per manen tă a
profesorului, care ofer ă consulta ții și se fina lizeaz ă în clas ă, prin prezentarea unui rapor t
asupra rezu ltatel or obținute, respec tiv as upra proce sului elabor ării. Proi ectul poate f i
indivi dual sau de gr up, iar titlul ( subiectul) poate fi ales de c ătre profe sor, de către elevi sa u
în urma unor negocieri între cele dou ă tabere, v arianta cea mai p ertinent ă. Oricum, subiectul
trebuie să fie incitant și să-i det ermine să creeze un pr odus nou.
D)Metod e de cercetare în grup: tema / proiectul de cer cetare în gr up, exp eriment ul
pe echipe portofo liul de gr up. Grupul are la baz ă o interrela ție dina mică com pusă din cinc i
elemente: activ ități, sentimente , norme de c ondu ită, interac țiune , comunicare .
➢Învățarea prin coope rare –facto ri care fac ilitează activitatea de grup:
•Sarcina de lu cru e ste stimula tă datorită prezenței altora;
•Resursele grupului ( de me morie, de sto care, de atenț ie) sunt mai boga te decât în
cazur ile individuale;
•Posibilitatea ca unul dintre me mbrii grupului să fie ma i capa bil și atunci,
coordonarea și găsirea so luțiilor să fie mult m ai ușoară în realiz area s arcinilor
•Faciliteaz ă schimbul de exper iență în dobândirea unor c unoștinț e, pri ceper i și
deprinder i;
•Interacțiunea cumula tivă stimuleaz ă apar iția unor id ei noi și este o rezultantă a
cooper ării dintre elevi.
➢Valoarea form ativ – educativ ă a metodelor interactive car e presupune învăț area
prin cooper are la nive lul unui grup și predarea achiz ițiilor dobândite de către
fiecare me mbru al grupului unui a lt grup, consta în ideea c ă ele au ca obi ective :
•creșt erea stimei de si ne și a încrederii în forțele proprii ale elevilor;
•cultivarea a bilită ților de comuni care baza tă pe argumente și de relaționar e în
cadrul colec tivului de elevi;
•dezvolt area gândir ii logice și criticeîn mod independent;
•respona sibiliz area individua lă și de grup e ste activizat ă;
•valorizarea achiz ițiilor altcuiva în actului de învăț are
Strategia învăță rii inter active ofer ă elev ilor ocazia de a- și concre tiza ne voia de a lucr a
împreună, într-un c limat colegial de într-ajutorare și de spr ijin reciproc. Gr upul dă
posibilitatea test ării ideilor, revizuirii opin iilor și dez voltă rii inteligen ței int erpersonale.
Lucrul în grup acoper ă neajunsuri le învăță rii indivi dualizate, acordâ nd o impo rtanță
considerab ilă dime nsiunii sociale, prin des fășurarea proceselor int erpersonale. C ooperar ea
92

presupune o relație deschis ă între parten eri, cultivă atitudini și com portamente bazate pe
încredere, favorizând formarea a titudinii poz itive fa ță de înv ățare și față de școală.1
Studiind modele le țărilor dezvolta te în dome niul educație i, am avut în veder e și
aplicarea Proiectului BaCuLit2 care se construie ște pe urm ătoarea concepție despre
dezvolt area profe sională a profe sorilor și se baz ează pe pr incipii ale dezvolt ării
profe siona le și ale învățării care au o influență poz itivă asupra imag inii de sine a
profe sorilor, ca pr acticieni compete nți și reflexivi.
A-i învăța pe elevi cum să învețe conținuturi pr in lectură și scriere, vorbire și
ascult are trebuie să mea rgă mân ă-n mâ nă cu instruirea în acea disc iplină, astfel încât să
dobândeasc ă instrumente le învăț ării pe tot pa rcursul vie ții. Profe sorii de di ferite disc ipline
nu pot fi doar specialiști ai acestor disc ipline , ci specialiști ai învățării, care sunt c onști enți
de impactul ci titului și al s crisului, al vorbir ii și ascult ării asupra învăț ării respectiv ei
discipline. Atunci când elevii cunosc cum pot folosi l ectura și scrierea pentru învăț area
conținutur ilor, ei înva ță mai bine și astfel, contribuie la sentime ntul de succes a l
profe sorului și al elevului, deopotr ivă. Propune disc uții în perechi sau de grup în timpul
atelierului. Acordă sprijin din par tea per echii sau a forma torului și feedback individual în
timpul ate lierului și p rin comuni care pe platform ă (construirea „comunit ății de învăț are”).
Concepte le inter și tra nsdisc iplinare cent rale ale proiectării lecției BaCuL it:
1.Metaco gniția și lite rația
Cum pot a juta elevii să înțeleag ă impo rtanța activ ării propriilor cunoștinț e?
Cum îi pot a juta să se concent reze asupra s arcinilor și asupra propr iilor scopuri de
învăț are?
Cum îi pot a juta pe ele vi să-și monito rizeze continuu propr ia comprehensiune?
Ce oportunit ăți vor avea elevii s ă-și rezolve ariile ne înțelese în vederea r ealiz ării
mai bune a sarc inilor și a performării mai bune la evaluarea final ă?
Cum pot mode la folosirea strateg iilor înainte – în timpul și – după lec tură, în
veder ea sp rijinir ii ele vilor în înț elegerea ma i bună a ace stui tex t particular?
Ce instrumente folosesc elevii în structurarea c onținutului acest ui text în timpul
lecturii și după lectură (de ex: sublinierea sel ectivă, re zumarea, hărți conceptuale,
diagrame Ve nn, tabele, re lații tem porale, jurnale duble )
Ce strategii voi o feri elev ilor mei pentru a sp rijini p erseverența lor activă în lectură?
Ce oportunit ăți ofer elevilor me i să reflecteze met acognitiv asupra și rului și utilită ții
strategiilor aplicate
2.Interacț iunea și dialogul în c lasă
Cât de multă model are din partea mea va fi ne cesară pentru ca el evii să poată folosi
strategiile pe care vr eau s ă le includ în acea stă lecție?
1 Horia Ciprian Corcheș, Dum itru Oroșan, Ghid metodic interd isciplinar – E duca ție Pentru Dezvoltarea
Crea tivității, Cluj, 20 13, p. 49-50.
2 Prof. Dr. Chris tine Garbe, Universit y of Col ogne, Institute for German L anguage and Literature II, Richard
Strauß – St r. 2 50 931, Köln Germani a, anul 2010.
93

Ce fel de sprijin / ac tivită ți de scaffolding va trebui să ofer elevilor în învăț area
acestui c onținut?
Cum pot a sigura par ticipare și int eracțiune max imă între ele vi?
Implicarea activă și încuraj area elevilor
Cum pot afla ce vor elevii să știe despre aceast ă temă, pentru a-i implica activ în
învăț are?
Cum pot ei par ticipa în aleg erea mat erialelor de învăț are pentru ac eastă unitate și în
stabilire a scopur ilor pentr u propr iul lor dem ers de învăț are?
Cum pot imp lica activ fiecare elev în pro cesul de învăț are?
Metode le aplicate din proi ectul BaCu Lit
1.Platoul c u idei – O me todă de învăț are prin cooperare
2.Gândiți. lucrați în perechi – comuni cați – O tehnic ă de învățare prin c ooperare
ce se poate aplica ime diat la c lasă
3.Harta Conceptuală este o teh nică de reprezentare vizuală a conceptelor și a
legăturilor dintre ele.
4.Învățarea reciproc ă – Această metodă pune a ccentul pe dezvolt area dia logului
elev-elev, rolul pro fesorului fiind pre luat de elevi, car e au misiun ea de a- și instrui coleg ii.
Grila de evaluare a l ecturii cu voce tare – aspec te eva luate :
1.vorbe ște suficient de tare , astfel încât este auzit de toți cei car e formeaz ă audie nța;
2.pr onunță clar cuvintele , ține capul sus, astfel încât audie nța îi vede fața, iar cartea
este mai jos, pentru a nu împiedica vocea s ă ajungă la destinatari;
3.privește audie nța cât mai des posibil, făr ă să piardă șirul lecturii, citește o grupare
de cuvinte, nu cuvânt cu cuvânt când c itește un dia log;
4.citește replic ile pe un ton adecva t când c itește părți dintr- o narațiun e;
5.folose ște tonul adecvat celor pove stite când c itește un mat erial informa tiv;
6.actul c itirii corespunde partic ularităților persoanei (ritm lent, coeziunea f razelor,
claritatea lo r), fa pt care înle snește înțelegerea con ținutu rilor citite;
7.își adapte ază volum ul vocii și ritmul vorbir ii la atmos fera pove stirii, accentuează
corect cuvinte le citite ;
8.lec tura sa re flectă ade cvat rolul s emnelor de punc tuație în tex t;
9.lectura sa dovede ște că înțelege logica t extului.1
E)Învățarea centrată pe elev implic ă o sumedenie de ce rințe și responsabilități din
partea profe sorului care are sarcina să identifice pr incipiile psihologice care trebuie să
ghideze int ervențiile educațion ale în școală.
facto ri cog nitivi și metacog nitivi;
facto ri afectivi și motiv aționali;
facto ri sociali și de dezvoltare;
facto ri de difere nță individual ă.
1 Horia Ciprian Corcheș, Dum itru Oroșan, Ghid metodic interd isciplinar – E duca ție Pentru Dezvoltarea
Crea tivității, Cluj, 20 13, p.46.
94

În ceea ce pr ivește calitatea c unoștinț elor, se poate afirma c ă literatu ra popul ară este
investită cu boga te vale nțe forma tive. Important e ste ca profe sorul să prezinte elevilor
noțiuni la nivelul lor de înțelegere. U tilizarea și mai a poi transferul cunoștinț elor se
realiz ează nu pr in simpla transmitere, ci pr in implicar ea ac tivă a elevilor în actul edu cativ.
Învățarea centra tă pe elev, numită și învăț are/predar e activ -participativă se distinge prin
următoarele ca racteristici:
transfor mă elevul din obi ect în subi ect al învățării;
îl face pe elev cop articipa nt la propr ia sa educa ție;
angaj ează toate forțele psihice a le cunoa șterii;
asigură elevului posibilitatea de a se manifesta ca individ, dar și ca membru în
echipă;
dezvoltă gândirea cr itică;
dezvoltă motiv ația intrinsecă pentru învăț are;
se pretează pentru autoeva luare, cu profund caracter forma tiv.
Literatura înțeleasă ca o artă, dar și ca teor ie are un pronunț at caracter
interdisciplinar, intersectându- se cu limbile străine, muzi ca, artele pla stice, cu istoria, cu
geog rafia și estetica. Es te recomandat ca pro fesorul să se serveasc ă de acest avantaj al
disciplinei, sugerând ele vilorsă utilizeze c unoștinț ele la alte disc ipline: muzica, limbile
străine, istoria, geografia, educația fizică. Ca fapt educațion al, literatu ra se întâ lnește cu
psiholog ia și pedagogia- disc ipline care au ca obi ect de studiu per sonalitatea omului cu
toate componente le ei prin inve stigarea raportur ilor dintre ar ta cuvântului și suflet ul uma n,
detaliile aptitudinilo r, ale percepțiilor și memoriei, ale capacită ții de e moțion are și de
creativitate, elem entele ese nțiale care prive sc dezvolt area intel ectual ă, volițion ală,
axiologică, morală religioa să a ele vilor, dimne siunea cr eativă a personal ității, psiholog ia
grupur ilorsociale, rela țiile de comunic are.1
Aducând în disc uție metode le și procedeele de abordare interdici plinară a
doinelor și baladelor, ne vom opri mai întâi la forme le de organiz are a activită ților de
predare- învăț are-eva luare în care putem aborda int erdisciplinar doina și balada. Ne vom
referi în primul rând la lecție – ca activita te de baz ă în actul de pre dare – învăț are-evalu are,
vom poposi în clubul de l ectură , vom viziona scurte filmul ețe didac tice sau artistice,
organiz ăm excursii cu scop didactic, ne vom întâlni cu m ari personalități în dome niul
folclorului literar, vom organiza serbări școlare , recitaluri de poe zie populară,
medalio ane literare , vom f i protag oniștii une i șezători lite rare și atelierul de sc riere.
Atelierul de scriere este o
activitate complementar ă la fiecare discip lină,unde
profesorul poate opta, în urma unor c onstatări, pentru o desf ășurare s ăptămâna lă a acest or
ateliere, sau cu o cazia unor ore care au un scop defin it.Ac tivitatea din atelier se poa te
desfășura pornind de la o tem ă dată, specific ă discip linei de st udiu, prin sa rcini specifice de
scriere, cu u tiliza rea unor surse sau în al te scopuri unde elevii s criu texte de f acturi dif erite.
1 Horia Ciprian Corcheș, Dumit ru Oroșan, Ghid metodic interd isciplinar – E duca ție Pentru Dezvoltarea
Crea tivității, Cluj, 20 13, p.15 3.
95

Avantaje le vizează form area unor compete nțe precum: înțelegerea aprofundată a
unui cont ext prin stimularea creativ ității și imaginați ei el evilor, exprimarea de opinii
utilizând limbajul de specialitate, construirea de afirmații pe baza surselor docume ntare
sau științifice și form ularea de conc luzii refe ritoare la acestea, descoperirea în surse le de
informare a pe rspectivelor m ultiple asupra eveni mentelor/procese lor/fenome nelor,
exprimarea de opinii despre personaje și evenimente istori ce/despre procese sau fenome ne.
Elevii îsi dez voltă respectul fa ță de propr iile gânduri și idei, îsi dez voltă gândire a
critică, ceea ce este important din punctul de vedere al unei so ciet ăți a cunoa șterii.
Atelierele de scriere pot repre zenta nu numai un instrument u til de exers are a
capacităților de c omuni care în s cris, dar și o metod ă atractiv ă și interesa ntă care poate s timula
curiozitatea ele vilor pe ntru studiul unei a numi te discipline.
Clubul de l ectură
Învățarea se face, de regulă, pornind de la materiale scrise, de aici, im portan ța de a
învăța să citești mai repede și mai bine. Majoritatea elev ilor c itesc prea lent, nu se pot
concentra atunci când c itesc și nu-și pot a minti prea mu lte din c eea ce au c itit.
Felul în care cite ști o carte depi nde de mo tivul pentru care o cite ști – pentru a obține o
imagine, pentru a verifica o infor mație, a găsi un răspuns la o întrebare sau pentru o
cunoaș tere am ăn unțită și sistema tică a tuturo r ide ilor. Pentru o mai bun ă înțelegere a
textelor literare , Clubul de l ectură poate avea drept obiectiv – dobândirea unor te hnici de
lectură pentru accesib ilizarea textelor literare.
Cel mai impo rtant lucru, atunci când c itești, este îmbună tățirea înțelegerii; textul
pe care îl citești, îl înțelegi mai bine, dacă ți-l a minte ști cu de stulă precizie. Nu este
recom andată memorizarea unor inform ații pe care nu le înțelegi . Pentru înlesni rea
accesibiliz ării actului de citire se parcurg urm ătorii pași:
–Se po rne ște de la ușor la greu, de la simplu la complex pentru ca mai apoi să se
accel ereze actul c itirii;
– Este recomandat să nu se treacă peste ceea ce nu s-a înțeles, deoar ece vor apă rea
goluri, iar c unoștinț ele ulterioare, f iind l egate de a ceste lacune, nu vor mai putea f i înțelese;
– Insistă acolo unde lectura ți se pare dific ilă – terme nii necunosc uți se pot ex plica cu
ajutorul dic ționarului sa u cu a jutorul altor surse de in forma ție;
– Este nevoie de o concen trare a proceselor psihice de cunoa ștere (ate nția, me moria,
gândirea) ca in forma țiile citite să poată fi înțelese.
Înțelegerea textelor c itite poa te fi mai ușo ară dacă se aplic ă metoda RI CAR .
Răsfoirea – prima eta pă a înv ățării, presupune acom odarea sau familiarizarea cu
conținutul re spectiv, având rolul de a spori intere sul pentru l ectură. Răsfoirea începe c u
pagina de titlu: numele complet al c ărții și al autorului, a nul în care a f ost scrisă, cuprinsul,
prefața sau nota autorulu i, capitole le .
Întreb ări – principalul mo tiv pentru care f aci o răsfoire pr ealabi lă a cărții este să
formulezi întreb ări importante care s ă te men țină activ.
96

Citir ea – ritmul c itirii trebuie să fie normal pentru ca informa țiile să poată căpăta
fundamentar e:
c.1.Metode de c itire:
•Metoda globală, integrală – adic ă se c itește textul în întregime (se aplic ă atunci
când mat erialul de învăț at nu ar e volum prea m are).
•Metoda fragme ntării constă în învăț area pe ca pitole ( se aplic ă în cazul unor
structuri logice).
•Metoda com binată (progre sivă) – îmbină cele două metode pentru a le cumula
avantajel e.
c.2. Extrage ideile principale – identifica rea ierarhică a ideilor princ ipale care
lămuresc, cl arifică, dezvoltă sau ilustr ează t ema textului c itit.
c.3. Subli nierea ideilor care merită memo rate, a cuvintelor che ie astfel încât procesul
de învăț are să fie mai accesibil.
Amintire – lectura îmbina tă cu reproduce rea sau controlul f idelității ei. Cea ma i bună
variantă este l ectura – reproducere.
Recapitulare – redactarea notițelor se face folosind cuvinte propr ii (în afara not ării
unor c itate). Acela și conținut poate fi formulat în mai multe moduri sema ntice depinde de
personalitatea fiec ărui ele v și de stilul de învăț are.1
Sintetizând ce le discuta te formul ăm acum câteva principii a le didac ticii l ecturii;
a.Diversitate de t exte supuse discu ției: texte ilustrând genuri, sp ecii, curente, epoci
literare diverse, ci și cel n onliterar ( publicis tic, științific etc.) sau cel apar ținând a ltor arte.
b.Flexib ilit atea grilelor de lect ură, a căilor de ac ces, în vederea adec vării acestora la
tipul de text. Este evident c ă nu se poate aplica ace eași grilă de lectură în abordarea unu i text
narativ sau a unei poez ii, a unei poezii roman tice sau a unei poezii postmod erne. De ace ea,
adecvarea grilei de l ectură la tipul de te xt este în mod esen țial una dintre chei le de l ectură
care pr ilejuie ște adev ărata întâlnire cu textul și cu pos ibilele semnifica ții ale acestuia.
c.Centrarea asupra unor obiective/c ompeten țe de lect ură și nu asupra exha ustivității
interpretării. Actul did actic centrat pe elev și pe obiec tive/competen țe vizează prior itar
anumite aspec te recomandate în program ă.
d.Plur alitatea r ecept ării: reconstruirea se nsului în funcție de var iabilele indivi duale.
Elevii tre buie încuraja ți să pășească în interiorul textului, s ă-i înțeleagă țesătura/urzeala, și să
intre într-un dial og auten tic cu lumea reprezentat ă de text. Fiecare elev intr ă în această
experiență cu pr opriile valori, pr opriile repere și cunoștințe, chiar cu o a numită stare de
momen t care poate favoriza sau îngreuna re ceptar ea. Este deci firesc ca în țelegerea și
interpretarea textulu i să reflecte personalitatea fiec ărui cititor în par te. R eceptar ea
dirijată/ghidarea recept ării lecturii școlare. Pro fesorul t rebuie să ghideze lectura (s ă aleagă
căile de acces spre text, met odele de lu cru cu textul, s ă ofere un demers coerent de abordare a
textului).
1 Oana Panago reț și C.M Armea nu, op. c it., 2007, p. 210.
97

La sfâr șitul c ălătoriei în lumea textului, fiecare elev ar putea să ajungă la o în țeleger e
personală a textului discutat. La râ ndul s ău, profe sorul este dat or să arate argumentele din te xt
pe care se bazează propria interpreta re.1
Șezătorile literare au un farmec deosebit și se pot organiza cu elevii claselor V-VII I din
școala. Este recomandat s ă se ai bă în vedere și participarea elev ilor din cla sa a IV-a în vederea
familiariz ării lor cu a cest gen de mani festare ar tistică. În cadrul acestor șezători elevii m ari
pot c iti (înt recându- se în c itire expresiv ă), pot poves ti, pot cânta, pot spune ghicitori sau chiar
pot prezenta drama tizări. Com unicarea la vârsta școlar ă se dez voltă prin int ermediul li teraturii
artistice luându- se în considera ție par ticularitățile de vârst ă ale copiilor, respectâ ndu-se
princip iile dezvoltăr ii literar-artistice a le copiilor, ut ilizând un șir de met ode și procedee educa tiv-
instructive de la cea mai frage dă vârstă.
Teatrul educa ți onal face p arte astăzi dintre bucur iile vie ții noastre spirituale. Teatru l
invită spectatorul la o întâlnire unică, la o apropiere suflet ească de la omul de pe scen ă, la
omul din sal ă-așa cum nicio a ltă artă nu o poate realiza atât de viu și direct. E ca și cum te- ai
privi în og lindă , prin proprii t ăi ochi,cu gâ ndul la ce vei face mâine.2 Literatura popular ă
oferă o gam ă variată de texte pe care cadrele did actice sau regizorii le pot drama tiza în
funcție de par ticularitățile de vâr stă și mesaju l operei de artă. Selecția va ține seama și de
posibilitățile sceni ce, de recuzită, de confec ționarea decorur ilor și numarul interpre ților.
Credem c ă este foar te important ca sel ecția să fie det erminat ă și de opțiunea ele vului, de
alegerea par icipantului și de capac itatea, dis ponibi litatea de a se implica în jocuri și exer ciții
teatral e.
Etape le de lucr u care re spectă metodolog ia predării-învăț ării unui te xt literar sunt:
a)Lectura integ rală a textului car e urm ează să fie drama tizat;
b) Ana liza textului din toa te puncte le de vedere: autorul, tema, fir ul principal a l
textului, mesa jul textu lui;
c)Analiza temeinic ă a tex tului;
Distribui rea rolur ilor după o bună cunoa ștere a col ectivului de elevi, a talententului ele vilor pe
care i-am ascultat rec itând ver surile unei poez ii. De me nționat c ă în distr ibuția rolur ilor vom
ține seama de potrivir ile fizice, de dic ție, de umorul unuia sau regi strul dra matic al altui
elev.
d) Textul se înva ță pe de rost (se presupune c ă există și un sufleor – singura ocaz ie
când î n școală prestația lui e ste neces ară și lăudată)
e)Fiecare actor își jo acă rolul după regulile regizorului
f)Mont area piesei pe s cenă- cele mai multe dintre piese le jucate își des fășoară
acțiun ea în locurile a căror înfățișare poa te fi ușor rezolva tă (în clas ă, pe scenă, în aer
liber)
În spr ijinul acestor afirmații voi argumenta cu drama tizarea baladei ,,Mior ița” în cadr ul
1 Oana Panago reț și C.M Armea nu, op. c it., 2007, p. 21 7.
2 Ibidem .
98

proiec tului ,,Nestemate folclorice” în subpunctul exe mple de abord ări în mani eră
interdisci plinară a doinelor și baladelor.
Benefic iile teatrului popular sunt num eroase:
1.Confer ă drept de repre zenta tivita te oricărui talent, ori cărei mani festări artistice;
2.Teatrul e ste un mediu de edu care și formare a oric ărui copil, pr in intermediul
rolur ilor jucate în pies ă; Este cultivată spontane itatea, creativitat ea, imag inația,
memoria, gândirea și latura estetică a persona lității
3.Valorizează spiritul de ec hipă și comunitatea de creație care func ționează după
principii de egalitate și fair-play;
4.S unt activiza te inteligențele multiple ale elevilor;
5.Cultivă stima de sin e, încre drea în for țele propr ii;
6.Permite educa rea și autoeducarea elevului;
7.Dezvoltă empatia prin asimilarea rolului pe c are îl joacă și îi ajută pe elevi să ,,se
pună în cât ma i multe minți și corpuri”1.
1.Metod
a: DIAG RAMA VE NN
Doina și bal ada în li teratur ă și muzic ă
Doina Balada
1 Oprea C renguța Lăcrămioara, Strategii di dactice interac tive, E.D.P., Bucu rești, 2008, p. 64.
99

2.Metoda : HARTA CONCEPTUAL Ă
3.Metoda: GÂNDI ȚI – L UCRAȚ I ÎN PERECHI – COM UNICAȚ I – O tehni că de în vățare
prin
coope rare ce se po ate aplica im ediat la cl asă.
„Gândiți – lucrați în perechi – comuni cați” (GLC) este o tehnic ă de lucru apli cabilă
în clasă care are o eficiență semnifi cativ ă. GLC e ste o me todă care împlic ă o par ticipare
mai l argă a elevilor în actul de învăț are și la o înțelegere clară a informa țiilor. Metoda îi
ajută pe elevi să învețe unul de la altul ver ificându- și ideile într-un context pa șnic, înainte
de a r isca să și le expună public. Încrede rea elevilor cre ște și toți au posibilitatea să
participle le lecție, și nu doar a cei câțiva care fac asta voluntar tot timpul. Benefic iile
pentru pro fesor includ t imp mai mult pe ntru sa rcini la clasă și o mai m are calita te a
contr ibuțiilor elevilor la disc uțiile din clas ă.Elevii înțeleg mai clar a șteptările privind
atenția și par ticiparea la discuțiile din clas ă.
Procedură:
Pas ul 1. P rofesorul adrese ază o întrebare provocatoare (Procesul GLC începe cu o
întrebare care invită la gândi re, adresată de către profe sor înt regii clase. A ceasta poate fi o
întrebare desc hisă sau o proble mă pe care profe sorul dore ște să o discute cu clas a.
Întrebăr ile simple, cu un singur r ăspuns cor ect, trebuie evita te în acest mode l. Întrebările
trebuie să se refere la proble me sau dile me pe care elevii nu pot s ă le gândeasc ă la fel de
bine sin guri).
100

– CUM SE POA TE INTERP RETA O BALAD Ă?
Pasu l 2. [„Gând iți”] – În această etapă , fiecare elev scrie pe fiș a de luc ru răspunsul pe ca re
l-a gândi t.
(Profesorul le dă elev ilor un a numit interval de timp pentru a gâ ndi răspunsuri l a
întrebare. T impul tre buie decis în func ție de cunoștințele elevilor, natura întreb ării și
gestionarea în ansamblu a timpului alocat lec ției. Poate fi de ajutor, de și nu este obligatoriu,
ca elevii s ă-și noteze r ăspunsuri le și soluțiile lor i ndivi duale. Elevii tre bu ie să înțeleag ă că
din moment ce nu exist ă un singu r răspuns corect, es te important ca fie care să aibă niște
răspunsuri proprii la înt rebarea pusă)
Pasul 3 – [„Luc rați în per echi”] – Fi ecare elev discut ă răspuns urile sale cu perechea sa.
Sfârșitul pa sului „Gâ ndiți” semnaleaz ă elevilor c ă pot s ă încea pă să lucreze cu un al t
elev pentru a sch imba ide ile și răspunsuri le găsite. Împre ună, fiecare per eche de elevi poat e
reformu la un răspuns com un, ba zându-se pe o accepțiune colec tivă asupra soluțiilor posib ile
la problem ă. Proce sul poate merge mai departe cu un pas, ce rând per echilor să se regrupez e
pentru o r afina ide ile lor înainte de fi expr imate în fața întregii clase
Pasul 4 – [„Comunica ți”] – El evii î mpăr tășesc răspunsur ile lor cu t oată clasa.În acest p as
final elevii prezint ă soluțiile lor, i ndividual sau în c ooperare cu alt elev, întregii clase. Pe
tablă vor ap ărea răspunsurile fiec ărei perechi. Vom s crie o idee princip al ă:
Balada se poate rec ita, se poate cânta, se poate drama tiza.
4.Metod a PLATOUL CU IDEI ÎN VIZIUNE INTERDI SCIPLIN ARĂ
MUZICA
Scrie câteva informaț ii
din muzic ă în leg ătura cu
balad a popular ă ,,
Monastirea Arg eșului”
LITERATURA
Scrie in formații
din lite ratură
privind bala da
popu lară
Monastirea
Argeșului MONAST IREA
ARGEȘULUI
RELIG I E
Scrie informaț ii studia te la
religie în le gătur ă cu
Monastirea Arge șului ISTORIE
Scrie informaț ii
din is torie privin d
balada po pula ră
Monastirea
Argeșului
101

Cum se fo losește metoda „Plat oul cu idei ” – Pași :
•Form ez gr upuri de câte pat ru elevi
•Formul ez o sa rcină.
•Oferi fiecărui grup o coal ă de hârtie de flipcha rt de m ărime A1 și fiecărui el ev un inst rument d e
sc
ris.
•Împart fo aia în t ot atâtea părți câți membri are grupul și las în centru un pătrat sau un cerc gol.
•Cer elevilor să așeze coala pe mijlocul m esei lo r. •
Cer elevilor să-și noteze ideile/ rezultatele sarcinii distribuite în spa țiul aloc at pentru fiecare
dintre ei de pe coala de hâr tie.Se pot folosi instrum ente de scris de culori diferite pent ru a disting e
mai ușor contribu ția fiec ăruia.
•Gr upul examineaz ă contri buția fiec ărui membru prin rotirea „platoul ui cu idei ”.
•După schimbul de idei și discuta rea acesto ra și a rezultatelo r, elevii ajung la acordul de grup fina l
și
notează ideile comune emi se în cent rul colii de hârtie. Sugestii ș i idei de management
•Încuraj ez gândir ea individual ă, precum și schimbul de id ei în grup.
•Monitorizez discuțiile car e reflect ă confuzii și rețin ac este confuzii pentru a le abord a mai
târziu cu înt regul grup.
5.Metoda- REB US ȘCOL AR – joc al inte ligenței
DOINA
ȘI BALADA
Completând coloane le de ma i jos v eți descoper i un cuvânt specific române sc
F O L C L O R
D O I N I
P O E M C U Z M E I
S T I L L I T E R A R
C O S M O S
A R G E Ș U L U I
R I M Â I N P E R E C H E
M U Z I C A L
1. Totalitat ea operelor de art ă create de un popor
2. A cânta tânguit
3. C reație populară cu iz fantastic
4. S e scrie elev at
5. A pare u neori în balade
6.Mânăstire din bal adă
7. S e folose ște des pent ru sonoritat ea ver sului
8. Doina ș i balad a se pot interpreta
102

6. Metoda MOZAICULUI

I. Pregătir ea materialului de studiu – Profesorul stabilește tema și o împarte în 5-6
subteme(depinde de nr de elevi). Realizează o fișă expert în care trece subtemele propuse,
care va fi oferită fiecărui grup.
II. Orga nizarea colectivului de elevi – Fiecare elev din echipă primește un nr de la 1 la 6
și are sarcina să studieze în mod independent subtema corespunz ătoare numărului sau. El
trebuie să devină expert în problemă data. Astfel:
• Nr.1 – Doina în literatura popul ară (să definească doina popu lară, să o clasifice, să
identifice mesajul, precizarea măsurii versurilor).
• Nr.2 – Doina – cântec de jale din Zona folclorică Oltenia (analizați: melodia, ritmul,
textul și versificația)
• Nr.3 – Balada în literatura popul ară(analizați textul citit din punc t de vedere al
prozodiei: rimă, ritm și măsura versurilor).
• Nr.4 – Miorița – capodop eră a folclorului românesc(prezentarea conflic tului baladei)
• Nr. 5 – Doina și balada asemănări și deosebiri
III. Fază independentă: Fiecare elev studiază subtema lui, citește textul corespunz ător.
IV. Constituirea grupului de experți : După studierea materialelor avute ca sarcină de
lucru, experții cu același număr se reunesc constituind grupele de experți pentru a dezbate
problemele împreună. Vor fi alcătuite grupele de experți : nr.1, nr.2, nr.3, nr.4, nr.5.
V. Faza discuțiilo r în grupul de experți: Elevii prezintă un raport individual asupra
materialui studiat în mod independent. Au loc discuții pe bază datelor și materialelor avute le
dispoziție, se adaugă elemente noi și se stabilește modalitatea în care noile cunoștințe vor fi
transmise celorlalți membri. Fiecare este membru într-un grup de experți și face parte dintr-o
echipă de învățare. Din punc t de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale
grupurilor de experți, trebuie plasate la distanțe confortabile, pentru a nu se deranja reciproc.
VI. Se refac grupurile inițiale de învățare.
VII. Fază rapotulu i de echipă: Elevii transmit cunoștințele asimilate urmărind următorul
parcurs:
Nr.1. Se definește doina ca specie a genului liric în literat ure popul ară, se precizează
trăsăturile, clasificarea, se evidențiează mesajul, se fac conexiuni cu alte discipline de
învățământ în care se studiază doina, se identifică zonele folclorice în care doina are o
răspîndire largă. Sunt date exemple în versuri. Versurile doinei sunt întotdeauna octosilabice
acatalectice (tetrapodii) sau catalectice: în timpul interpretării pot apărea interjecții scurte sau
redate grafic prin diferite coroane, iar uneori, frazele muzicale sunt amplificate cu un fel de
refrene: ,,doină – doină” sau „doina – doina”, „zî-i măi” și alte elemente, unele doar în
Transilvania de Nord, iar altele pe spații mai largi. Să dăm un exemplu de octosilabic din
doină: 1. Foa-ie ver-de ca bo-bu, mân-dră floa-re-i no-ro-cu (vers octosilabic catalectic), sau
2. Pri-mă-va-ra ma-ma noas-tră, Ia o-mă-tul de pe coas-tă (tetrapodic acatalectic).
103

Nr. 2 . Se vor prezenta tr ăsăturile doinei din Zona Folclorică Oltenia, se va f ace o
mică prezentare muzica lă precizând elementele specifice și mesajul , se vizi oneaz ă un
filmule ț care aduce în prim plan int erpretarea acestor cântece și se vor sublinia at ât
particular itățile zonei folclorice, cât și costumul popular purtat de interp reți.
Nr.3. Se def inește balada ca spec ie a ge nului ep ic în literature popula ră, se preciz ează
trăsăturile, clasificarea, se eviden țiează mesajul, se fac c on exiuni cu alte discip line d e
învăță mânt în care se studiaz ă balada, se identific ă zonele folclorice în care bala da are o
răspîndire l argă. Sunt da te exemp le în ver suri.
Nr. 4 . Balada popul ară ,,Miorița” este capodoper ă a literaturii populare române ști.
Are ca punct de plecare tra nshuman ța și oglinde ște existen ța pasto rală a poporului româ n.
Acțiunea baladei se pet rece la poale le munților într-o zi de toamnă .
Într-o zi de toamna, coboar ă din mun ți pentru i ernat trei tur me de oi c onduse de
ciobanii mol dovean, ungu rean și vrânc ean. Baciul mol dovean e mai boga t, are mai mu lte oi,
cai pricepu ți și câini curaj oși. De aceea, es te invidiat de ceilalți doi ci oban i. Ace știa
hotărăsc să-l omoare pe baciul mol dovean și să-i ia aver ile. Mior ița n ăzdrăvană află de
crima care i se pregătește stapânului sau și îl veste ște de perico l. Totodată, își roag ă stapânul
să se ape re: să se întoarc ă la negru zăvoi și să-și cheme în ajutor, un câine. Ciobanul nu face
nici un gest de apărare, prive ște cu demn itate posibilitatea mor ții. El î și expr imă ultimele
dorin țe într- un testament tul burător. O roag ă pe mioara s ă le spună celor doi ciobani
să-l îngroape în apropierea stânei s ă fie aproape și după moar te de strung ă și de oi. Dore ște
că la ca pul lui s ă fie puse cele t rei fluie rașe și să fie bocit de vânt, de gla sul fluiera șelor
și de oi. Totodat ă ciobănașul vrea c ă mioara să ascun dă oilor c ă el a mur it, de aceea să le
spună că s-a î nsurat cu o cr ăiasa mândra și că la nuntă lui a par ticipat înt reaga natur ă.
Nunii au f ost soarele și luna, nunta șii au f ost brazii și păltinas ii,preo ții au f ost munții mari,
făcliile au fost stelele, i ar lăutarii au f ost păsările.
La ac eastă nuntă însă a căzut o st ea,ceea ce sugereaz ă stingerea unei vie ți omene ști. În
finalu l balade i apare mama cioba nului care î și caută fiul. Din c uvinte le mamei, reies e
portretu l fizic a l ciobă nașului. E l este tânar , frumos și înalt, cu față albă, cu m ustață de for mă
spicului de g râu, cu p ărul negru și ochi alba ștri. Ciobanul o roag ă să-i spună mamei c ă s-a
însura t cu o fa ță de c rai, dar să nu-i spună că la nuntă lui a căzut o stea. A cest semn i-ar fi
vorbit prea direct de mo artea să.El vrea astfel s ă-și apere ma ma de o mare durere sufleteas că.
Nr. 5. Doina și balada ase mănări și deosebiri Dia gr am a Venn
VIII. Evaluare – Faza demonst rației: Afișarea formei finale pe tab lă sau pe pere ții clas ei
și notarea ide ilor princiale. Gr upele prezint ă rezu ltatele intregi i clase, în acest moment, elevi i
sunt gata să dem onstreze ce au î nvățat. Pro fesorul poate pune înt rebări, poate cere un rapor t
sau un eseu, ori poate discuta despre rezolva rea sarcinilor – o fi șă de evalu are.
6. M etoda CUBULUL UI
Se form ează șase gr upe de elevi. Elevii din fie care gr upă cerceteaz ă particular itățile
unui aspect redat pe una dintre fețele cubului ;
104

DESCRIEȚI: elemen te cu caracter geogr afic din balada,, Miori ța”
COMP ARAȚ I: Ciobănașul din pictura lui Nicolae Grigo rescu cu cioba nul mol dovean
din balada ,,Miorița”, eviden țiați trăsăturile mora le și fizice.
ASOCIA ȚI: Portretul lui Toma A limoș cu portretul unui Domnitor roman care s- a
dovedit a fi un bun patriot.
ANALIZA ȚI: motivul j ertfei din Balada Monastirea Arge șului și lucrarea muzi cală
,,Ana lui Ma nole” interp retată de Mi rela Atudorei.
ARGUMENTA ȚI: că lucrarea muzical ă ,,Trei pă curăreiu” este o v ariantă a baladei
Mior ița (prelucrat ă și intep retată de Maria But aciu).
APLICA ȚI: Elabora ți un miniproiect cu tema: balada în Zona folcloric ă Vrancea.
Elevii rezolvă sarcina într-un timp dat, pre zintă pe rând r ăspunsul formulat. Toți elevii din
grup ana lizează răspunsul, fac coment arii, pot so licita reformula rea înt rebării pentru a f i
sigur i că sarcina este co rect rezolvat ă. Elevi i își exprimă păreril e care c onduc la reformula rea
unui r ăspuns cor ect prin îmbinarea ide ilor i ndividuale. În ac tivități de observare des fășurate
frontal, strategia ac easta dă posibilitatea cadrului did actic să găseasc ă pentru fi ecare
participant câte o sarci nă care să motiveze învăț area. În cadrul proiectului ,,Nestemat e
folclorice ” am pre zentat o drama tizare a baladei,, Mior ița”.
Personajel e:
1. Pove stitorulMIORIȚA
( dramatizare dup ă balada cu a celași num e)
2. Ciobanul moldovean
3.Miorița (oița bârsană)
4. Ma ma ciobă nașului mo ldovean
Decoruri:
1.stâna: din lemn;
2. gard;
3. un ulcior ră sturnat care suge rează sursa de apă ;
4.ținuta vestime ntară a in terpreților specific rolului pe care îl au.
Ilustrația muzi cală
oFragment din Rapsodia româ nă nr. 2 în Re major de Ge orge Enes cu
oCântec pe însera t – din tilin că Grigore Le șe
Fragment din colindul ,, Miorița”
oRapsodia româ nă nr 1. în La major de George Enes cu
În fața cortinei, pove stitorul recită versur ile pe coloana sonor ă a Rapsodiei româ ne
nr. 2 în Re major de Ge orge Enes cu
–Pe-un picior de plai, Pe l-apus de soare
Pe-o gură de rai, Pe cel moldovan
Iată vin în cale, Că-i mai ortoman
1 M. Boatcă, S.Boatcă, G. Șova, Limba și literature rom ână, Ed itura Recif 1996, Bucu rești, p.24.
105

Se cobor la vale, Ș-are oi mai multe,
Trei turme de mie i, Mândre și cornute
Cu tre i ciobăne i. Și cai învățați,
Unu- i moldovan, Și câni m ai bărbați,
Unu-i ungurean Dar cea m ioriță,
Și unu- i vrâncean. Cu lână plăv iță,
Iar cel ungurean De tr ei zile-ncoace
Și cu cel vrâncean Gura nu- i mai tace,
Mări se vorbiră Iarba nu- i mai plac e
Ei se sfătuiră
Se deschide c ortina și i ntră în s cenă Miorița (c oloana sonor ă – Cântec pe îns erat – la
tilincă Grigore Le șe). Ciobanul se adres ează Mior iței:
– Mioriță lai e,
Laie buc ălaie,
De tr ei zile-ncoac e
Gura nu- ți mai tace!
Ori iarba nu- ți pla ce,
Ori ești bolnăv ioară,
Drăguță m ioară?
Miorița: (coloana sonor ă- cântec din flui er interpretat de Gh. Zamfi r).
– Drăguțule bace, Stăpâne , stăpâne,
Dă-ți oile-ncoace, Îți cheam ă ș-un câine,
La ne gru zăvoi, Cel mai bărbăt esc
Că-i iarbă de noi Și cel m ai frăț esc,
Și um bră de voi. Că l-apus de soare
Vreau să m i te-om oare
Baciul ungurean
Și cu cel vrâncean!
Ciobanul moldovean (c oloana sonor ă- cântec din flui er interpretat de Gh. Zamfir)
– Oi ță bârsană, Vântul, când a bate,
De ești năzdrăv ană, Prin ele- a răzbate
și de- a fi să mor Ș-oile s-or strânge,
în câmp de mohor, Pe mine m-or plânge
Să spui lui vrâncean Cu lac rimi de sânge!
Și lui ungur ean Iar tu de omor
Ca să m ă îngroape Să nu le spui lor.
Aice, pe-aproape, Să le spui curat
În strunga de oi, Că m-am însurat
Să fiu tot cu voi; Cu o m ândră c răiasă
În dosul stânii A lumii mireasă
Să-mi aud cânii. Că la nunta me a
Aste să le spui, A căzut o st ea
Iar la c ap să-mi pui Soare le și luna
Fluie raș de fag, Mi-au ținut cununa
Mult zice cu drag; Brazi și păltinași
Fluie raș de os, I-am av ut nuntași.
Mult zice duios; Preoți – m unții mari
106

Fluie raș de soc, Păsări lăutari
Mult zice cu foc! Păsărele mii!
Intră în s cen ă Mama (fra gment din colindul ,,Mior ița” cânta t instrumenta l )
Cine-a cunoscut, Mustăcioara lui,
Cine mi-a v ăzut Spicul grâului;
Mândru c iobăne l, Perișorul lui,
Tras printr-un ine l? Pana corbului;
Fețișoara lui, Ochișorii lui,
Spuma lapte lui; Mura câmpului?
Ciobanul m ol dovean (coloana sonor ă Raps odia română nr. 1 în La m ajor de
George Enescu )
– Tu, mioara me a, Iar la cea m ăicuță
Să te-ndur i de ea Să nu- i spui drăguță
Și-i spune curat Că la nunta me a
Că m-am însurat A căzut o st ea
Cu-o fată de crai, C-am av ut nuntași
Pe-o gură de rai. Brazi și
păltinași, Pre oți, munții mari,
Pase ri, lăutari,
Păserele mii,
Și stele făclii!
Se închide cor tina și publicul aplaudă .
Excu rsia de docume ntare – mijloc de agrement și educație, cultivă
intere sul pentru c unoașt ere și pre țuire a valorilor național e. Inițier ea elevilor în
culege rea și prelucrarea folc lorului, familiar izarea cu obi ceiur ile și ritualurile din
zona explora tă, cunoa șterea unor elemen te specifice, a portului popul ar, a
instrumentelor popul are din acea zonă , întâlnirea cu rapsozi din sate le vizitate, sunt
un pr ilej de bucurie și contribuie la realizarea educație i estetice.
Șco ala Gimnazial ă Ghe rghești Comuna
Gherghești, Județul Vaslui
NESTEMA TE F OLCLORICE
DOIN A ȘI BALADA
PRO IECT EDUCAȚ IONAL INTERD ISCI PLIN AR
Coordonator: prof. Moca nu Zoița
Domeniu l: cultural – ar tistic
Echipa de proiec t: profesorii din ariile curriculare:
Om și societate, L imbă și com unicare, Arte
Argument:
Un argument al dem ersului nostru e ste cel legat de conving erea că doina și
107

balada popul ară sunt de ținătoare a unor fapte de limbă care t rebuie va lorificate în
continuar e pentru c ă literatura c ultă își ia seva de aic i. Mai mult decâ t atâ t, balada
popul ară ofer ă
posibilitatea de contempl are a unei c reații literar e (func ție estetică), de come morare și
de evocare a t recutului, f iind o istorie vie (func ție come morativă) și propune mode le
eroice și mo rale (func ție moralizatoare, educativ ă), iar doina e ste taina sufletului unui
om. George Breazul, spunea: ,,Cine zice muzica româneas că, zice doină! Cine zice
doină , să înțeleag ă dor, să înțeleagă restriște, mâ hnire, tulburăr i adânc i, ori numai umbre
de tr i st ete, apoi lina mîn gâiere, tres ăriri de bucurie, zâ mbete-n lacr imi! ”Tezaur ul
folcloric române sc constituie un izvor de c ultură, o ogl indă vie a poporului român și
transmiterea lui rep rezintă un punc t de referință în modela rea per sonalității el evului.
Literatura popular ă este un domeniu de v alori în per mane ntă mișcare, ca întregul
complex al c ulturii popul are, c are se ad aptează pemanent la cerințelecres cânde a le
popo arelor care le-au cr eat și le-au cons ervat. Literatu ra popul ară trăiește prin variante și
se păstrează datorită unei îndelunga te tradiții transmise din genera ție în genera ție,
oralitatea favo rize ază crear ea lor și nu p ermite creațiilor folclorice s ă se fixeze în
forme def initiv e. În vi ața folc lorică fie care recept are este o recreare a formei
tradiționale, doar un moment într-o s erie de v ariante pre cedente și punc t de plecare
pentru var iantele ce îi vor urma, det erminate de spir itul și inte nțiile celor ce le
recept ează.
Scop:
•Receptarea impo rtanței achiz ițiilor de la ore le de limba și litera tura română ,
istorie, geog rafie, muzică, arte pla stice în cunoa șterea, înțelegerea și valorifi carea
tezaurului spir itual al românilor;
•Implicarea elevilor în organizarea și realizarea unor activită ți atractive și accesibile.
Obiective specifice:
1. expl o rarea spațiului so cio-geograf ic și cultural în veder ea culeg erii, promovăr ii
și valorizării folc lorului din zonă prin conexiunea ar iilor curricula re;
2. dezvolt area spir itului c ompetitiv, simțului critic și cel estetic, utile în forma rea unor
atitudini corecte față de va lori sau față de nonva lori prin acțiuni de va lorifica re
a exper ienței străbunilor, prin pre luarea valor ilor și practicarea lo r;
3. fo rm area compete nțelor de utiliz are a mijlo acelor didac tice în vederea aplic ării unor
strategii de comuni care ora lă și scrisă cu scopul înțeleger ii, interpretării și
valorificării mesajelor din folc lor;
4. form area id ealului e stetic din frumuse țea limbii, ac ordur ile armonioa se ale melodi ei
„zicerii”, a posibi lităților de înțeleger și de identifi care a comuniunii dintre expre sia
verbală și a fondului e moțional al muzicii;
5. utiliz area pseudo-instrumentelor mu zicale si a instrumentelor idio fone in
interpretarea unor pie se muzicale.
108

Grup țintă : 45 elevi din claselor VI-V III din ș coală
Beneficiarii dir ecți și i ndirecți:
•Elevii din ș coală
•Comunitatea lo cală – cet ățenii din comuna Gher ghești
Resurse:
•Informa țional e: cărți, casete, video-audio, f ilme; albume fotogr afice, aparat
foto, camer ă digitală
•Auxiliar e:culeger i de folc lor, costum popula r autentic, di ferite obi ecte
popul are, mat eriale diverse pentru obținerea unor lu crări practice, instrumente populare
•Resurse finan ciare: dona ții;contr ibuții p ărinți
Durata: A nul ș colar 2018-2019
Planific area ac tivitățilo r:
•Constituirea unei baze de date cu profesorii participa nți la proiect. Crea rea
blogului proiec tului;
•Incheierea cont ractelor de parteneriat. Mediatizarea pr oiectului. Co ntactarea de s ponsori.
•Activ itate outd oor – culeger e de folclor, c olectare de material e pentru a
confecționa pseudoinstrumente popula re;
•Masă rotundă – doina și balada în folclorul românesc rec itare de versuri, au diții
muzicale, învățarea unei doine din Z ona Folcloric ă Moldova;
•Atelier de cre ativitate – realizarea unor pseu doinstrumente po pulare, rea lizarea unor
păpuși care să reprez inte pers onaje din balade, elabor area unor c reații literare sub
formă de proverbe, ghicitori, zic ători utilizând cuv inte cheie din doine și balade;
•Atelier de pictur ă – per sonaje din balade, mân ăstiri, instrumente utilizate de
haiduci, tablouri care il ustrează mesaje din balade;
•Șezătoare l iterară ,,Balada Mior ița” – drama tizare
•Concurs – ,,Plai de dor și de baladă” – Concurs j udețean de interpretare și crea ții pla stice
1.Cel mai bun inte rpret de doine / balade
2.Cel mai bun rec itator, act orul cel mai b un, cea mai b ună dramatizare
3.Creații plastice și literare –Plai de dor și de ba ladă
•Orga nizarea de expoz iții cu materialele o bținute sau confec ționate în cadrul ace stui concurs
•Activita te de încheiere a proi ectului 14 iunie 2019
Rezultate așteptate :
•Dezvolt are competenț elor de comunicare ora lă și scrisă;
•Creșterea stimei de sin e;
•Utilizarea tezaurului folc loric în lu crările scrise, în ar ta plastică, în
interpretarea mu zicală;
•Aprofund area cunoștinț elor de spre doină și baladă ;
•Formarea și pe rfecționarea compete nțelor dig itale;
•Realizarea unui schimb de experiență valoros în vederea îmbunătățirii demersurilor
109

didactice aplicate la clasă;
•Consolidarea par tener iatului ș coală- familie- societat e;
Beneficia
ri dir ecți : elevii din gr upul țintă
Beneficiari indir ecți: comunitat ea, ele vii din ș coală, părinții
Modalități de evaluare și mon itorizar e: aprec ierile instituțiilor partenere în
fiecare etapă a proi ectului; efectuarea de sonda je de opinie în rândul păr inților,
spectatorilor, reprezentanți ai comunit ății locale; rapoar te de eva luare int ermediare
prezentate de echipă de monito rizare și evalu are; raport de eva luare f inală și
prezentarea ace stuia în echipa l ărgită de implementare a proi ectului, por tofolii cu
impresii, fotogr afii, pliante, C.D., caset e video, elaborarea unui rapor t final.
Impactul proi ectului :
Se îmbună tățesc foar te mult deprinder ile de muncã independentã a le copiil or
aflați în cadrul a cestui prog ram și se complet eazã a numite lipsu ri/lacune, acolo unde
acestea ex istã. Copiii capătã depr inderi de a- și caută singuri mat erialele informa tive
care îi pot a jută în realizarea unor por tofolii la mat erii precum istoria, geogr afia,
literatur ă, muzică, arta plastică De asemen ea, înva ță sã efectu eze te me supliment are
pentru corect area care nțelor sau pentru î mbun ătățirea performan țelor școlare în
vederea par ticipãrii la olimpiade le și la concursur ile școlare.
•Partene ri: Primăria comunei Gherghe ști, Școala G imnazială Chetrosu,
Școala Gimnazială Nr. 1 Iana, p ărinții elevilor din grupul țintă;
•Sustenabilitate prin cer curile constituite în cadrul proiec tului a căror ac tivita te va fi
continua tă de cătr e cad rele didactic e par tener e la proi ect; me nținerea și
dezvolt area par teneriate lor încheia te în cadrul proiectului; includer ea bunelor
practici identificate în proi ect, în st rategiile școlilor partenere;
•Descrierea
activităților
Activitatatea nr. 1
a.Titlul activității : Constituire a une i baze de date cu profe sorii participanți la proiect
b.Data/perioada de desf ășurar e: 15 oct.2018
c.Locul desfășurării : Școala Gimnazială Gher ghești
d.Par ticipan ți: 10 cadre didactice, 25 elevi, 10 p ărinți, 1 reprezentant al
comunit ății locale
e.Descrierea pe sc urt a activității. 15 octombr ie – ședința de constituire a echipei
de m anagement a proi ectulu i, constitui rea unei baze de da te cu profe sorii par ticipanți la
proiect. C adrele didac tice din in stituții le de învăță mânt par tenere din comună
form ează echipa d e impl ement are a proi ectului, în di feritele sale etape.
Activitatatea nr. 2
a.Titlul activității : Încheierea contractelor de parteneriat . Mediatizarea proiectului.
110

Cont actarea de sponsori
b.Data/perioada de desf ășurar e: 20 oc tomb rie 2018
c.Locul desfășurării : Școala Gimnazială Gher ghești
d. Partic ipanți : 8 cadre did actice, 25 elevi, 10 p ărinți, 1 re prezentant a l comunit ății
locale
e.Descrierea pe scurt a ac tivității: Prezentarea proiec tului în CA și în
consiliul p rofesoral cu obiectivele și promova rea proiec tului. Sunt cont actați sponsor ii
și se încheie cont racte de sponso rizare, pentru obținer ea de mijlo ace f inanciare și
materiale necesar e implement ării proiectului.
Activitatatea nr. 3
a.Titlul ac tivității – Activ itate outdoor – culegere de folclor, col ectare de mat eriale
pentru a confec ționa pseudoinstrumente popul are
b.Dat a/pe rioada de desf ășurar e: 3 noi embrie
2018
c.Locul desfășurării : Școala Gimnazială Gherghe ști
d.Partic ipanț i: 8 cadre didactice, 20 elevi, 5 p ărinți, 1 re prezentant a l comunit ății locale
e.Descrierea pe sc urt a activității: La propun earea coordona torului de proi ect, elevii vor
fi stabili un t raseu pe care să îl explore ze în vederea culeger ii de folc lor (înreg istrarea
unor cântece cu repor tofonul, tel efonul de la bătrâni, rapsozi, soliste de muzică
popul ară) și colectarea de frunze, ghinde, t eci de plante, be țe în vederea conf ecționăr ii
pseudo- instrumnetelor muzicale. D upă preg ătirea tutu ror mat eraile lor, vom ieși în zona
stabilită (în per imetrul comune i) pentru col ectarea mat erialelor pentru instrumentele
muzicale, vom face o viz ită în satul Valea Mare unde îl vom cunoa ște pe Nico lae
Bălan – rapsod, vom cont acta pe d-na Gabriela Di aconescu ( solistă de muzică
popul ară), d-na Mioara Velicu ( solistă muzică popul ară), d-l M arian N ăstase (rapsod),
d-na Viole ta Buciuma ș – profesor de educa ție muzicală de la care vom înreg istra cântece
bătrâne ști și doine.
Acti vitatatea nr. 4
a.Titlul ac tivității – M asă rotundă – doina și balada în folclorul române sc recitare
de ver suri, audiții muz icale, învăț area unei doine din Zona folc lorică Moldova
b.Data/perioada de desf ășurar e: 5 decemb rie 20 18
c.Locul desfășurării : Ș coala Gimnazială Gherghe ști
d.Partic ipanț i: 6 cadre didactice, 25 elevi, 10 p ărinți, 1 re prezentant a l comunit ății locale
e.Descrierea pe sc urt a ac tivității: Profe sorul coordonator aduce în fața elevilor
culeger e de folclor din c are va rec ita o bal adă. Fiec are elev va rec ita un f ragment dintr-o
baladă sau o doină și va f ace o scur tă prezent are a poeziei c itite. Profe sorul de
educație muzicală p ropune a udiția baladei ,, Când eram noi doi iubiți” culea să din Zona
Folcloric ă Moldova ( Puești-Vaslui) și face o scur tă prezent are a baladei din punct de
vedere muzi cal prec izând asem ănările și deos ebirile dintre balada r ecita tă și balada
cântat ă. Se viz ionează un f ilmuleț în care M aria Lătărețu i nt erpretează doina
,,Primăvară, prim ăvară”. Elevii vor face analiza comparativă a doinei recita te și a
111

celei cânta te cu a jutorul celor doi profe sori. Profesorul de ed. muzicală îi va învă ța
pe elevi doina ,,Codrule, m ăria ta” – culea să și aranja tă de T imotei Popovic i.
Activitatatea nr. 5
a.Titlul ac tivității – Atelier de creativ itate realizarea unor pseudoinstrumente
popul are, realiz area unor păpuși care să reprezinte personaje din balade, elabor area
unor creații literar e sub for mă de prover be, ghic itori, zicători utilizând cuvinte cheie
din doine și balade.
b.Data / perioada desf ășurării – 20 ianuar ie 2019
c. Locul desfășurării: Școala Gimnazială Gherghe ști și Ș coala Gimnazială Iana
d.Participanți: 10 cadre didactice, 40 ele vi, 7 p ărinți, 1 rep rezentant al com unității
locale
e.Descrierea pe scu rt a activitățiiSub îndr umarea profe sorilor din echipa de proi ect,
elevii vor fi organiza ți pe ate liere și vor rezolva sa rcinile primite prin tragere la sorți
sau opționa l. Timp de 2 ore vor lu cra, apoi vor pre zenta celorlalți colegi produse le
activită ții. Activitatea poate continua și într-o a ltă oră stabilită de comun acord,
dacă produse le nu sunt f inalizate. Se va organiza o expoz iție cu produse le activ ității și
vor f i prezenta te colegilor din ș coală și celor din ș colile partenere.
Activitatatea nr. 6
a. Titlul a ctivității – Ș ezătoare lite rară ,,Balada Mio rița” – dra matizare
b.Data / perioada desf ășurării – 15 m artie 2019
c. Lo c ul desfășurării – Școala Gimnazială Ghe rghești
d.Participanți: 10 cadre did actice, 20 ele vi, 5 p ărinți, 1 repre zentant al co muni tății locale
e.Descrierea pe scurt a activ ității: Micii actori vor pre zenta balada ,,Miori ța” drama tizată.
Elevii din ate lierul de crea ție vor p rezenta lu crările lor ( literare sub form ă de
proverbe, ghicitori, zic ători utilizând c uvinte cheie din doine și balade). Acti vitatea se va
încheia cu Tur ul Galeriei.
Activitatatea nr.6
a.Titlul ac tivității – Conc urs – ,,Plai de dor și de baladă” – Concur s local
de int erpretare și creații pla stice
1. Ce l mai bun interpret de doine / balade
2. Ce l mai bun r ecitator, ac torul cel mai b un, cea mai b ună dr amatizare
3.Creații plastice și literare – Plai de dor și de baladă
b.Data / perioada desf ășurării – 25 mai
c. Loc ul desfășurării – Școala Gimnazială Gherghești
d.Partic ipanț i: 10 cadre did actice, 60 elevi, 20 păr inți, 2 re prezenta nți
ai comunit ății locale
e.Descrierea pe sc urt a ac tivității: Se vor pr imi f ișele de îns criere și lucrările
concure nților din școlile partenere la secțiunile creație artistic ă și creație plastică. Se
vor achiz iționa cupele și mapele, se vor e dita diplome le și se vor realiza ecusoanele.
Vor f i contactați me mbrii juriului. Se va face jurizarea lucrărilor trimise de par ticipanții
112

indirect la sec țiunile creație pla stică și literar ă ale concursului. Se va realiza o
expozi ție cu creațiile plastice pre miate. S ecțiunile 1 și 2 se vor des fășura la Căminul
cultural în prezența specta torilor și a juriului. Se acordă diplome, pre mii si trofee.
•Se va organiza o expoz iție cu mat erialele obținute sau confec ționate în
cadrul acestui concur s.
Activitate a nr. 7
a. Titlul ac tivității Organizarea unor eveni mente de disem inare în unitățile
școlare partene re
b. Data/perioada de desf ășurar e: 14 iunie 2019
c.Locul desfășurării : Școala Gimnazială Gher ghești
d.Partic ipanți : Ele vii claselor pr imare, g imnaziale cadre didactice, me mbri
comunit ății, părinți.
e.Descrierea pe sc urt a ac tivității: După prezent area celor mai frumoase momente din
cadrul proi ectului într-un PPT realizat de organiza tori, participanții preze nți la activita te
vor răspunde unui che stionar s cris prin care se urm ărește impactul pr oiectului asupr a
grupului țintă, calitatea actului educativ și necesi tatea promovă rii artei în rîndul el evilor
și a comunit ății. Rezultate le proi ectului vor fi prezenta te și mass me dia și pe blogul
proiectulu i.
113

CAPITOLUL AL III-LEA
COORDONATEL E CERCETĂRI I APLI CATI VE
III. 1. Ipoteza și obi ectivele cerc etării
Cerce tarea obi ectivă abordeaz ă o problema tică restrânsă cu apli cabilit ate prac tică
imediat ă, caracterul apli cativ și finalitatea p ractic ă înse mnând identifi care de strategii de
acțiun e, de soluții p ractice pentru ame liorarea re zultatelor inst ructiv-educa tive.
Acest tip de ce rcetare utiliz ează tehnici de lucru pr ecise și presupune o gr ijă
deose bită în rea lizarea rez ultatelor și st abilirea concluziilor în situ ații comparabile.
Ipote za, privită ca instrument principal al unei cercet ări ped agogice, e ste o afirmație
ipote tică, o expli cație posibilă a unei probleme, un e nunț, o afirmație, o judecată predictivă
cu un anumit nivel de p roba bilitate, ce apel ează frecven t la raționamente de tipul: „dacă…
atunci”, „cu cât… cu atât”, „e ste posibil ca….”, „ce-ar re zulta dacă…”
După prezent area însemn ătații acestor con cepte pedagogice, încerc să prezint ipote za
de la care am pornit în realizarea activită ții exper imentale cu elevii clasei a VII-a ( în num ăr
de 16) de la Școala Gimnazia lă nr.1 Gherghe ști, aceasta fiind:
–apr ofundarea c unoștinț elor el evilor referitoare la speciile literatu rii popul are prin
valorificarea textelor unor doine și balade, prevă zute în Prog rama limbii și literaturii
române în învăță mântul gimnazial.
Ținând cont c ă elevii școlii noa stre provin din patru sa te componente a le comunei
Gherghe ști, sate situate la mare dista nță de școală și că unii dintre a ceștia au o situație
financiar ă precară, fiind antrenați și la diferite munci din gospodă rie, aceștia neavând
timpul necesar preg ătirii activită ților școlare, am venit în sprijinul lor și cu une le ipoteze de
lucru cum ar f i:
–îmbunătățir ea capacit ăților de interpretare a textelor lit erare prin folosi rea unor
metode ce să le deschi dă dragostea și interesul pentru lec tură (drama tizarea, scaunul
autorului, jocul didactic literar) , metode folosite și în cadrul activit ății „Clubului de
lectură”, activita te desfășurată o oră pe săptămână după terminarea prog ramului ș colar;
–creșterea motiv ării elevilor pentru învăț are și stimul area cr eativ ității pri n
participarea cu propr ile lor cr eații, la desfășurarea unor activ ități ext rașcolare, organiza te
cu pr ilejul unor momente impo rtante din timpul anului școlar, iar ce le mai reușite și
reprezenta tive au fost publi cate în re vista școlii „Zbor”.
Plecând de la ideea c ă orice cercetare, f ie ea dintr-un a numit domeniu, fie din cadru l
unei discip line de î nvăță mânt, este orientat ă spre anumite fina lități – prin d erivarea c ărora se
ajunge la formularea unor obiective clare și precise, obiec tive formulate în manier ă
opera țional ă și pe care le-am urm ărit în activitatea cu cei 16 subiec ți implicați, se c uvine a l e
reprezenta în form a:
–îmbunăt ățir ea ac tului l ecturii prin folosi rea unor metode activ -participative;
114

–înțelegerea t extelor creațiilor populare și conștientizarea importan ței acestora î n
formarea lor ca c ititori interesa ți de cu ltura na țional ă;
–dezvoltarea capac ității de exprimare sc risă și orală, de redactare în manieră
propr ie a unor compuner i ce să evide nțieze te ma și m esajul textului popular da t;
–realizarea de c ătre elevi a faptului că une le texte populare au o m are valoare
creștină (colindele), în timp ce a ltele prezintă o deose bită valoare istorică a trecutului
neamului nostru (baladele isto rice) ;
–aprof undarea m ijloacelor de ex presivitate artistică întâlni te în textele cr eațiilor
populare de tipul doinelor și baladelor;
–d eterminarea el evilor implic ați să participe la activități extraș colare cu mai multă
deschidere sufletească prin activită ți organiza te cu pr ilejul unor eve nimente impo rtante din
viața comunit ății locale;
–cultivarea se ntimentilor de dragoste, de resp ect și prețuire pentru m arii rapsozi
popul ari ce-au pus pe linie melodic ă versurile unor doine și balade române ști, doine și
balade semnifica tive, audia te de elevi într-un moment din s cenar iul did actic.
III.2 Metodologia cercet ării
Cerceta rea exper imentală s-a desf ășurat în perioada 11 m artie 2019 – 3 februarie
2020, pe un e șantion de 16 el evi din cla sa a VII-a (5 fete și 11 bă ieți), în confor mitate cu
metodolog ia core spunză toare obiec tivelor curricul are la disc iplina Limba și literatura
română pentru învăță mântul g imnazial.
În cer cetarea efectuat ă am fol osit un sistem metodolog ic format di n:
–metode de cercetare ps ihopedagogic ă, cum ar fi: observația sistema tică, convorbirea ,
experimentu l, interviul
–metode și tehnici de prezenta re și prelucrare matematico-sta tistic ă a datelo r
cercet ării.
În acest sens am întocmit tabele ana litice-sintetice, am calculat media aritimetică a
rezultatelor obținute la testele date, da te ce le-am t ranspus apoi în histrog rame procentua le și
diagrame gr afice.
III.3 Etape le ce rcetării
Cerceta rea exper imenta lă s-a desf ășurat în tre i etape:
– etapa inițială (etapă cu c aracter constatat iv), etapa expe rimentală (etapa
administrăr ii de probe de eva luare și teste forma tive) și o etapă post experimentală, apli cată
la sfârșitul experimentului p rin te ste de evalu are finală.
a)Etap a p reexp eriment ală (iniția lă )
În aceas tă primă etapă de cercetare a m ales elevi i clase i a VII-a, care au avu t de studiat
dintre spec iile literaturii populare une le doine și bala de prevăzute în Prog rama de limbă și
literatur ă româ nă pentru g imnaziu, acestea f iind doina „M ăi bădiță, floare dulce” (clasa a VI-
a, Ed. All), „Frunz ă verde m ăghiran” clasa a (VII-a, Ed. Corint), Balada „ Toma A limoș”
115

(clasa a VI-a, Ed.A ll) și bala da „Miori ța” (clasa a V III-a, Ed. Humanitas). Elev ilor
acest ei cla se le-am preg ătit un test de evaluare in ițială pentru a c onstata nivelul
cunoș tințelor însușite despre cele două specii a le literaturii populare , doina și balada,
specii reprezntat e prin c onținutur ile doine i „Măi bădiță, floare dulce” și balada „ Toma
Alimoș ”, ambe le creații populare st udiate în cla sa a VI-a.
Testul inițial dat pentru constat area nivelului de c unoștințe însușite de elevi de spre
aceste crea ții popul ar e, le-am considerat punct de pl ecare sau baza viitoarelor informa ții
despre doine și balade pr in studi ere în clasa a VII-a și respectiv a V III-a, a a ltor tipuri de
balade – balada c ultă „Pașa Hassan” și balada popul ară „Miorița ” – clasa a V III-a.
Test de ev aluare ini țială
Doina „M ăi badiță, f loare dul ce” și balada „T oma A limoș ”
Clasa a V II-a
1)Titlul doin ei este structurat pe: (0,5p)
a)O me taforă
b)O com parație
c)Un epit et
2)Care este per sonajul principal din baladă : (0,5 p)
a)Toma
b)Murgul
c)Manea
3)Care este se ntimentul domin ant în doină : (0,5p)
a)de dor
b)de jale
c)de trist ețe
4)Creați p rin prefix are antonime le următoarelor cuvinte : (1p)
încălica
dreptate
înșelat
încurcat
5)Completa ți spa țiile libere cu c uvintel e potriv ite pentru a ilustra cele patru
caracteris tici ale doinei (1 ,5p)
Versurile doine i sunt ………………Doine le încep cu propoz iție……………
Rima doine i este……………..Ea ………………………în strofe
6)Balada cuprinde : (0,5p)
a)numai elemente fantas tice
b)numai elemente reale
c)realul se îm bină cu fa ntasticul
7)Prezintă două trăsăt uri ale lui Toma A limoș în antitez ă cu a le lui M anea (2 p)
8)Despre care opere vă aminte sc versurile: (1,5 p)
a)„Venea, mare, venea b) „Și te-aș cerne
Ca v ântul și c a gândul P rin sprâ cene
116

Cu părul lăsat în v ânt Și te-aș framânta- n ine le
Cu m ăciuca de pământ” Și te-aș da ini mii me le”
9)Op era popul ară are c aracter:
….……………., …………….., ……………și ………………………… ( 1p)
(1 p. din oficiu )
În urma acestui te st s-au obținut urm ătoarele rezultate:
Notele < 5 5-6 6-7 7-8 8-9 10
Nr.
elevilor 3 4 3 3 2 1
Media clasei : 6,38
His to grama nr. 1 r eflectă rezultate le obținute de elevi în ur ma testului de evaluare
iniția lă
Diag rama nr. 1 refl ectă rezultate le obținute de elevi în ur ma testului de evaluare iniția lă
117

Interpretarea test ului
Puncte tar i:
– ele vii prin acest test au reușit în m are par te să transmită însusi rea par ticular ităților
specifice doinelor și balade lor;
– au mani festat intere s față de cr eațiile litera re
– dezvolt area spir itului c ompetitiv
Punct e slab e:
– dificult ăți în exprimare a scrisă;
– gre șeli în utiliz area normelor de limbă
– superf iciali în argument area textelor
Măsuri de ame liorare:
– exerciții de lectură supl imentară;
– exerciții de stimular e a lecturii prin par ticiparea la clubul de l ectura, la bib liotecă
școlii, la activită ți remedia le și la difer ite dezbat eri literare;
– exerciții permanente de corect are a greșelilor de scriere și de expr imare ora lă
Etapa exp eriment ală
Aceasta etap ă de ce rcetare exper imenta lă presupune utiliz area unei noi moda lități și
control area situației de învăț are într-o manier ă analitică riguroa să și precisă, în scopul
verificării gradului de as imilar e și înțelegere a no ilor cunoștințe legat ă de o te mă abordat ă
în cazul nostru – c unoșt ințe ce țin de lărgirea sau ex tinderea gradua lă a informa țiilor despre
creația popul ară, reprezenta tă de ce le două specii studia te – doina și balada.
În urma ana lizei rezultatelor testului ini țial da t, am încercat să folose sc și alte
moda lități de lucru cu ele vii, în vederea c ultivării interesului și implicării acesto ra în ac tul
didactic, în actul înv ățării și îmbo gățirii cunoștinț elor despre aceste creații popul are.
Discutând și coment ând cu ei atât texte le doine lor și baladelor studiate, cât și texte le
altor doine și balade, da te ca l ecturi supliment are, unii dintre elevi au putut face o
clasificare a acestor spec ii în func ție de sentimentul transm is în versurile lor (doine de
dragoste, de cătănie, de înst răinare, de revoltă; balade pă storești, haiducești, legenda re,
istorice).
Pentru expr imarea liberă, comuni carea cu propr iile lor cuvinte, pentru stimularea
imag inației cr eatoare, pentru susțin erea pă rerilor și opiniilor lor cu argumente din tex te
popul are s tudiate, am folosit metode activ – par ticipative: metoda VAS, metoda cvinte tului,
metoda copac ul ideilor, metoda jurnalului c u dublă intrar e, me toda explozi ei stelare et c.
În me t oda VAS (văd, aud, si mt) m-a m folosit la însuși rea cunoștinț elor despre
anumite tipuri de doina „M ăi bădiță , floare dulc e”, „Doina”. A stfel după lectura repetată a
acestor doine și după audi erea sub for mă de cânt ec, le-am cerut elevilor să realizeze în
caiete un tabel format din trei coloane core spunz ătoare celor t rei simțu ri și să completez e
rubric ile acestuia cu ceea ce văd, aud, simt în legătură cu textele date. D upă verificarea
tabelului c ompl etat de fie care elev am constatat c ă răspunsur ile au fost varia te în func ție de
modul lor de percepți e, astfel în coloana văd au s cris cuvintele: floare, mor ișcă ,
codruțule, mândră, grădină, bădiță ; în coloa na aud au scris cuvintele: seceră, plou ă,
118

plânsul fetei, zg omotul moriștii, iar în coloana simt au scris cuvinte precum: tristețe,
dragoste, dor. A m disc utat aleg erile făcute însoțindu- le de expli cații unde a fost cazul.
În continuar e am recurs la metoda jur nalului cu du blă intrare: elevii au î mpărțit
caietul în două coloane , prima coloana a fost notată cu lumea tex tului, iar în a doua
coloa nă a fost nota tă cu lumea m ea. În pr ima coloa nă elevii au avut de notat dou ă sau mai
multe versuri c are le-au pl ăcut mai mult, iau impresionat, iar în a doua coloan ă, lumea
mea, elevii au avut de not at motiv ele / argumente le pentru care au ales ace ste ver suri.
Aleg erile au fost var iate și aici de la elev la elev, fiecare prez entându- și versurile alese și
motiv ația, s-a ajuns la concluzia că ei au înțeles mai bine mesajul și semnifi cația textelor.
Pentru a di feren ția doina popul ară de cea c ultă le-am dat spre studi ere „Doina” de
Octavian Goga și „Doina” de Mihai Eminescu. Elevii au fost împărțiți în patru grupe de
câte patru elevi, faptul c ă le-am ofer it do ar două doine c ulte spre int erpretare, și două
grupe au pr imit aceea și poez ie și aceleași sarcini de lucru, la discutarea rezolvăr ilor, am
avut par te, bine înțeles, de răspunsur i dif er ite, de punc te de ved ere dif erite, fie care elev
îmbog ățindu- și exper iența de lectură prin une le elemente propr ii. Făcând compara ție între
cele două texte am constatat c ă elevii au găsit asemănări dar și deose biri. Am obs ervat
că elevii au identifi cat mult mai repede mesajul și ideea poe tică, au obs ervat
trăsăturile doinei pe c are poetul le-a ilustra t în ver surile sale și anume tr istețea
versului, expre sivitatea bog ăția sentimente lor, anumite figuri de stil epite te „unde
limpezi”, me șteră cântare”, per sonificarea rămâne mijlo cul stilistic care concentr ează
esența întreg ii poez ii, expre sivitatea l imb ajului popular e ste mai accentuat în doine le
popul are și că sentimente le sunt mult mai profunde. Am f olosit c a metodă activ –
participativă turul gal eriei.
Folosind aceste metode, am observat o pa rticip are d egajată, plăcută, atractivă și
competitivă a elevilor, deoar ece lucru l în echipă îi determină și-i motiveaz ă în rezolvarea
sarcinilor cu propriile argumen te. De asemenea , am observat că prin folosirea acestor
metode, elevii deven eau curioși, interesați și dorn ici de a se implica în activitate cu idei și
propuneri orig inale, dezvoltându- și astfel imagi nația, cr eativitatea, inițiativa. Având în
vedere că elevii în semestrul al II-lea din cl asa a VII- a, au studiat balada cultă „Pașa
Hassan”, de un r eal folos mi-au fost cunoștințele acesto ra despre doine și balade l a
începutul clasei a V III-a, când în discuțiile purta te cu aceștia despre baladele populare și
culte cu multă ușurință au putut fa ce o clasificare a b aladelor popu lare (h aiducești, istorice,
legendar e, vitej ești, păstorești ) și culte .
Insistând pe c unoștinț ele elevilor de spre caracter isticile celor două specii – baladă
populară și baladă cultă, elevii și-au a mintit caract eristicile acestora, că balada c ultă s-a
dezvoltat din cea popul ară și că se deosebe ște de aceasta prin dinamica des fășurării
acțiunii, acțiun ea plasa tă precis în timp și spațiu, abse nța personajelor fanta stice și prin
prezența unor elemente simbolice. În studi erea baladei populare „ Miorița”, au descoper it
cu ușurință aspecte lega te de balade (tema tica acesto ra, cla sificare, ac țiune, asem ănări,
deosebir i ).
În una di n cele patr u ore dedica te studiului acest ei balade le-a m prezenta t spre
audiere o var iantă a baladei „ Miorița” din B istrița, intitula tă „Trei păcurăre i”, cântat ă de
119

solista Maria Butaciu, m are mi-a fost mirarea când el evii au cerut să mai audieze și alte
balade puse pe note muzicale, fapt pentru care la una din ore le la dispoz iția profe sorului ,
le-am pre zentat un colaj muzical de doine și balade semnifi cative și ca text și ca melodie.
Dintre ace stea amintim: „Ilincuța Șandrului”, „A pl ecat moțul pr in țară”, „Pintea V iteazul”.
Legat de aceste doine și balade semnifi cative neamului nostru, pr in descrierea și
prezentarea soartei româ nilor, noi, vasluienii ne mândr im cu nume le unui rapsod a l
plaiurilor mold ave, Valeriu Penișoară, care a însufle țit Actul Unirii de la 1859 cu versuri și
cu o melodie propr ie de o înaltă valoare artistică – Cuvântul lui R oată către Divan,
creație pe care elevii o câ ntă an de an c u multă bucur ie și sensib ilitate la 24 ianuarie.
Etap a pos texperimentală (e tapa de evalu are finală )
Acea stă etapă constă în aplicarea, la sfâr șitul exper imentului, a unor probe de
evaluare finală, a unor te ste finale ce urm ăresc stabilire a modului de evoluț ie a eșantionulu i
de subi ecți în di ferite faze a le experimentului :
–co mpararea rezultatelo r finale cu cele inițiale ale e șantionului ;
–stabilir ea rel evanț ei difere nțelor dintre rezultate le obținut e;
–stabilir ea eficienței noii m odalități de lucru.
Testul de eva luare fina lă pe care l-am apli cat la sfărșitul perioadei de cercetare și
care mă deter mină să constat dacă elevii și-au îmbună tățit tehnic ile de int erpretare a
textelor popul are este următorul:
Numele și prenume le…….. Data: 3.02.2020
TES T DE EVALUARE SUMATI VĂ
Balada c ultă „ Pașa Hassan”
Balada populară „Mi orița”
1.Ce asem ănări există între cele două opere: (0,5p)
a)autor anonim
b)opera epic ă în ve rsuri
c)acțiune plasată pr écis în tim p și spațiu
2.Construc ția „cu fulg eru-n mână ” din balada „Pa șa Hassan” suge rează: (0,5p)
a)ilu zia
b)vitejia
c)lașitatea
3.Imaginea mio arei este redată prin: (0,5p)
a)personificare
b)comparație
c)antite ză
120

4.Asociază prin s ăgeți secvențele potrivite din ce le două coloane : (0,5p)
Balada cultă autor cunos cut
Balada popul ară personaje puține
Ambele circulație într-un num ăr mai mare
sau ma i mic de var iante
5.Complet ează spațiile puncta te cu cuvinte le potrivite: (1p)
Mihai viteazul e ste domnito rul……………………….
Pașa Hassan e ste conduc ătorul………………………..
Cauze le omor ului b aciului moldovean…………….,…………..,……………
Din balada „ Miorița” lips ește ca moment a l subi ectului…………………….
6.Versurile „Pe un picior de plai / Pe-o gur ă de ra i” sugereaz ă: (1p)
a)coordonate le spațiale ale întâ mplării
b)coordonate le tempora le ale ac țiunii
c)motivul mioare i năzdr ăvane
7.Bifați elemente le caract eristice genului ep ic: (2p)
a)preze nța personaje lor și a ac țiunii
b)exprimarea senti mentelor în mod dir ect
c)preze nța indi cilor de tim p și spațiu
d)subiectul operei
e)limbaj plastic conotativ
f)narațiunea
8.Alcătuiți o compuner e de 200-250 de cuvinte în car e să faceți o compa rație într e
balada c ultă și balada popular ă. (3p)
(1 p din oficiu)
În urma acestui te st s-au obținut urm ătoarele rezultate:
Notele <5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10
Nr.
elevilor 2 2 4 3 3 2
Media clasei : 7.25
121

Histograma nr. 2 r eflectă rezultate le obținute de elevi
în urma testului de evaluar e suma tivă
Diag rama nr. 2 refl ectă rezultate le obținute de elevi în ur ma testului de evaluare suma tivă
IV.4 În regis trarea, interp retarea și anali za date lor
An aliza comparativ ă a celor două teste (iniția l și final)
Testu l in țial Media clase i: 6,38
Note < 5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10
Nr. elevi 3 4 3 3 2 1
Testu
l final Media clase i: 7,25
Note < 5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10
Nr.elevi 2 2 3 4 3 2
122

Evaluare inițială Evaluare suma tivă
Evaluare ini țială Evaluare sumat ivă
Din rezul
tatele compar ative a le celor două teste de evalu are reiese clar e voluția
realiza tă de elevi, va lidarea ipotezei e mise, confirmându- se ideea c ă elaborar ea ori cărui
proces de instruire t rebuie să se realizeze pe o cunoa ștere ex actă a resurselor umane și
materiale pentru a ști în ce m ăsură acest ea pot f i antrenate și stimula te în ac tivitate.
Testele date au fost elab orate în baza obi ectiv elor opera ționale axate pe disc iplina
Limba și literatura română, cu stabilirea mat erialelor de lucru, a modului de apli care și
notare a fie cărui elev. Rezultate le obținute la testele date au fost înregi st rate în tabe le
analitice și sinte tice, atât pentru eva luarea initial ă, cât și pentru evalu area finală, fiind apoi
reprezentate graf ic prin diagra me de compara ție.
Rezultate le testului ințial au fost urm ătoarele: 3 elevi au obținut note sub 5, 4 elevi au
obținut note între 5-6, 3 elevi au obținut note între 6-7, 3 elevi au obținut note între 7-8, 2
elevi între 8-9, iar 1 elev a obținut note între 9-10.
La testul de evaluare finală s-a evide nțiat un progres nu numai a celor mediocr i, ci și
al celor cu un nivel mediu și ridicat, în sensul că, dintre cei 3 elevi cu note sub 5 la testul
in
ițial, la testul f inal doi el evi au fost nota ți cu note mai mici de 5, la testul inițial 4 elevi au
luat note între 5 și 6 iar la testul final au fost doat 2 elevi cu note între 5 și 6. S-a constatat
de asemenea o cre ștere a notelor de la 8-9, de la 2 elevi la testul inițial, la 3 elevi la
testul f inal, iar între 9-10 la testul iniția l fiind un elev, la te stul f inal au f ost 2 el evi.
Ev aluarea a avut un caracter forma tiv, înregistrarea rezultatelor elevilor f ăcându- se și
în catalogul clasei, ca re zulta t al mai multor evaluări în di ferite momente.
123

Concluziile lucră rii
Înt
ocmirea acest ei luc rări a fost pentru mine mai mult decât o pro vocare , în sensul
că lucrările biblio grafice consulta te mi-au t rezit un int eres deose bit și o înaltă prețuire
pentru tot c eea ce a contribuit la identifi carea poporului nostru ca e tnie – în fața altor
popoar e (tra diții, obi ceiuri datini, port, grai, cre dință )
Studiul mat erialuilui bib liografic menționat în lucrarea de față, mi-a ofer it prilejul
de a consta ta că tradițiile și obiceiurile oglindite în creația popular ă apar țin oricărui popor
în mod specific.
La noi, la români, a ceste creații popul are – doinele și balade le au un farmec și un loc
aparte datorită zonel or etnografice și folc lorice bine de limita te și cu int erferențe
vizibile d atorate condițiilor social-istorice t răite de un popor greu încercat de
vicisitudinile vre murilor.
Trăitorii și creatorii acestor specii literare – doine și balade din întreg t eritoriul
române sc, și-au adus o rem arcabil ă contr ibuție, nu numai la păstrarea și cons ervarea
acestor nestemate creații, ci și la promovar ea lor din g enerație în genera ție și până-n zillele
noastre.
Respectul pentru a numite tradiții (pre zente și expr imate în versuri și cântec ), t radiții
înțelese ca un se mn al sta torniciei și legăturii organice cu p ământul strămoșilor noștri, a
co nstituit una din forme le principale de manife stare a c onștiinț ei de sine a poporului
român, c onștiință ce a adus creației popul are o notă apar te în coordonate le căreia sunt
înscrise idealurile de libertate și demnitate națională și socială și acele atitudini care-l lega u
pe țăranul român de satul natal, de cadrul natura l al vie ții și de îndeletnicir ile lui
tradițion ale.
Multitudin ea lucrărilor consulta te despre aceste specii literare m-a det erminat să
explic și să definesc întreaga t erminolog ie ce-a constiutui planul lucrării și să evide nțiez
valoarea și impo rtanța acestor specii literare în învăță mântul g imnazial, într-o mani eră
interdisciplinară.
Mesaje le din c onț inulul anumitor doine și balade au ofer it o inepuiza bilă sursă de
inspi rație atât pentru s criitorii români contempo rani în realizarea unor va loroase opere
literare, cât și pentru folc loriști, dar și pentru interpre ți valoroși ce și-au ar ătat m ăiestria în
prelucrarea și int erpretarea ver surilor acestor crea ții popul are.
Deși b iblio grafia a fost atât de stufoasă (boga tă în date și informa ți interesante de spre
aceste specii literar e), am considerat c ă se cuvine a se face cunoscut acest minu nat
material și pus la dispoz iția fiecărui dor itor de a- și îmbo găți și încânta sufletul cu aceste
nemuritoare comori de sufle t și grai românesc.
124

Anexa 1
Anexe
Cânt
ă cucul pe fânt ănă (doină de ost ășie)
Cântă cucul pe fântână
Că mai am o s ăptămână ; După plug, dup ă tânjal ă,
Cântă cucul pe g ăleată După plug, dup ă rotile,
Săptămâna mi se gată. După mândra de-a stă vară…
Nu-mi pare rău că mă duc, De unde c ătana pl eacă,
Da-mi pare ră u dup ă plug; Rămâne casa s ăracă;
După plug și dup ă boi, Rămân boii înjuga ți
După părinții-amândoi; Și păr inții supărați;
După drage le copile, Rămân boii în ră stele
Și păr inții-n dor și j ele.
A ple
cat mo țul în țară (doină de jale)
A p lecat moț ul în ț ară,
Cu cercur i și cu ciubar ă. De copii nu mi-a șa dor,
Hi, hi, hi, murgule, hi, De neva stă stau să mor.
Că la vară îi veni! După munte le Găina,
Și cu tocur i de ră șină, C-acolo- i scumpă făina,
S-a aduc la prunc i făină. Trebui s-o duce m în sp ate,
Munții noșt rii aur poar tă, C-acolo nu sunt bucate.
Noi cer șim din poart ă-n poart ă, Hi, hi, murgule, hi,
Du-mă Doamne-n pa ce-acasă, Pân’ dincolo de Bih area
La copii și la neva stă. Să-ți mă nânce lupii spin area!
125

Busu ioc, floare rotat ă!
(o frumoasă doină de dra goste din zona Vla șca, Teleorman
interpretat ă de Ileana Constantinescu)
Bus uioc, f loare rota tă,
Hai, negr uțo ,d e-mi arată
Să iube sc și să nu spun.
Unde ne iubeam oda tă (bis)
Biată pote ceaua m ea,
Cine-o ma i umbla pe ea, m ă,
Tot plângâ nd și t ânguind
Și de mine întrebând?
–Bade, cine ți-a dat s fat
De-ai ple cat și m -ai lăsat?
Sfat mi-a da t frunza de fag:
Să iube sc ce mi-a fost dra g. Sfat mi-a da t frunza de prun
Să iube sc și să nu spun
Sfat mi-a da t frunza de nuc
Să iube sc și să mă duc.
Vi n' bă diță serile,
N-asc ulta certurile, m ă,
Că mă cear tă mămica
De ce ți-a m dat gur ița.
Fă-mă mam ă, ce m-oi face,
Fă-mă roata stelelor, mă
Drumul c iocănito rilor (bis)
Trei păcurărei
(bala dă păstorească- o varia ntă a baladei Miorița, din zona Nă săudului,
pusă în va loare și redată publicului de îndră gita interpretă de folc lor, Maria Butaciu)
Băieți , feciorași de munte,
Cu iarba până -n genunch e
Mărguș trei păcurărei
Cu oile după ei.
Ăi m ai mar i-îs veri primari,
Ăl mai mic , îi stră inic
Că țî-l mână și-l adun ă
Cu oile la pășune.
Că țî-l mână și-l cobo ară
Cu oile la izvoar ă,
Și-i fac legea și -l omo ară. Știu eu, fra ților, știu bine ,
Că mi-ți omor î pă mine..
Pe mine să mă-ngropa ți
În cea strungă cu tre i brazi,
În strunguț a oilo r, în jur ul mie luților
Fluierașul m eu cel d rag
Să-l pune ți la cap, de steag.
Voi acasă, dac ă-ți mere,
Spune ți-i măicuței mele
C-am rămas să mă însor
Cu crăia sa codr ilor.
126

Ilincuț a Șandrului
(una din cele mai frumo ase balade, inspi rată din lum ea ra ialelor turcești, pre lucrată și
interpretată într-o manier ă inegala bilă de în drăgita interpretă de folc lor, Irina Loghin )
Frun z ă verde a bobului,
Sus pe ma lul O ltului
La case le Șandrulu i
Crește floarea so arelui,
Copilița Șandrului,
Frumuse țea sa tului.
Cum sosea dimin eața
Ilincuța se scula;
Fața albă și-o spă la,
Părul negru- și pieptăna,
Cofele-n mâ nă lua
La dun ăre că pleca.
Dar
turcii mi-o înconjur a
Și Ilincuța fugea.
La maic ă-sa ajungea;
Maică, m ăiculița mea!
Ascunde- mă undeva,
Că vin turc ii și mă ia. Șăndrul easa ce-mi făcea:
Într-o la dă mi-o b ăga,
Cu trei lacăte-o încuia
Și-ntr-o groapă mi-o îngropa .
Dar cincizeci de turci soseau
Și lada pe cal suiau.
Când l a Dună re ajungea,
Ilincuța se ruga:
Dezleag ați-mi mâ nuța
Să-mi împlete sc cosița
Și-n Dunăr e se arunca
Cu toți turc ii după ea.
Frun z uliță matostat,
Așa pe nea șteptat,
Dunărea s -nvolburat
Și pe turci i-a înneca t,
Așa Ilinca a sc ăpat.
127

Cântecu l lui Roată către Divan
(minuna te și alese versuri, scrise de I.Gh. Pricop,
puse sp re audiție publicului de către îndră gitul cantautor
Valeriu Penișoară, ve rsuri d edicate Ac tului U nirii de la 24 ianuarie 1859)
Eu fac me rele și vinul,
Ar pă mântul an de an,
Știu ce gust are veninul,
Nu-s boi er, ci sunt ță ran.
Aduc
florile -n livadă,
Ciocârliile în lan,
Îmi po rt dorul prin balad ă,
Iar acum pe la Divan.
Cobora cerul pe ape,
Ion Roat ă când vorbea…
Se trăgeau munții aproa pe
Dunăr ea vorbea și ea… Și zvâcnind codrul ca para,
Grâul tresări din somn
Strigă Roată, vrem cu țara :
Noi îl v rem pe Cu za, D omn!
Port
aici cuvânt de c remeni,
Despre munc ă și dre ptate,
Viața țării e asemeni
Inimii ce ve șnic bate.
Voi
, boieri ! voi, gospodar i!
Cum ci reșii în grădină
După i arnă dau l ăstari
Birui-vom spre lumin ă.
128

Anexa 2 HARTA CONCEPTUALĂ
129

Anexa 3 Platou l cu idei
MUZ ICA
Scrie câteva informaț ii din
muzic ă în legătura c u
balada po pula ră ,,
Monasti rea Ar geșului”
LITERATURA
Scrie informaț ii
din li teratu ră
privind balada
popula ră
Monastirea
Argeșului MONAS TIREA
ARGEȘULUI
RELIG IE ISTORIE
Scrie informaț ii
din is torie privin d
balada po pula ră
Monastirea
Argeșului
Scrie informaț ii studia te la
religie în le gătur ă cu
Monastirea Arge șului
130

BIBLI OGRAFIE
1.Alecsandri, Vasile , Balade (Cântece bătrâne ști), partea I, T ipograf ia Buciumului
român, Ia și, 1852.
2.Alecsandri, Vasile , Schițe de lite ratură rom ână, vol.I, 1893.
3.Alexandru, N., Inte rdisciplinaritate a și tran sdiciplinaritatea în prac tica e ducațională
actuală, Revista EDICT, 2019.
4.Alexandru, Tib eriu, Muzica populară româneasc ă, Ed.muzic ală, Bucu rești, 1958.
5.Alexandru, Tib eriu, Bela Bartok de spre folclorul românesc , Bucure ști 1958
6.Amz ulescu, Alexandrescu , Pre fața la 200 de cântece și doine , Bucure ști, 1955.
7.Amz ulescu, Alexandru , Despre stilistica oralit ății cânt ecelor epice române ști, R.E.F.
NR.6, 1970.
8.Amz ulescu, Alexandru , Repere și popasuri în ce rcetarea poe ziei populare, P ostfață de
Iordan Da ncu, Ed. Min erva, Bucu rești, 1989.
9.Angelesc u, Silviu , Mit uri și lite ratură , Ed. Unuver s, Bucure ști, 1999
10.B alade po pulare române ști, Pagini alese , Ed. 100+1 Gra mar, Bucure ști, 2003.
11.Balș, T eodor, Pe un pi cior de plai, Folclor poe tic cont emporan, Bucu rești,1957.
12.Bartok, Bela, Cânt ece poporale ro mâne ști din Bihor , Bucure ști, 1913. S crieri măr unte
despre mu zica popular ă româneasc ă
13.Bartok, Bela, Sc rieri mărunte despre muzica populară româneasc ă,Aduna te și traduse
de Constantin B răiloiu, Bucure ști,1973.
14.Bădeanu, L ., Aborda re de tip integrat a c onținuturilor înv ățării , Revis ta EDICT,2018.
15.Be ldeanu, Iancu , Demersul interdiciplinar,m ijloc de sti mulare a cre ativității, Ed.
Forum,1981. 16.Bibicescu, I. G., Poezii populare din Transilvania ,Bucure ști,1893
17.ădeanu,. L, Abordarea de tip integrat a c onținuturilor înv ățării, Revista EDICT,
Aprilie, 2018
18.Brănzei, Gheorghe , Limba și lit eratura româ nă. Repere metodice pentru înv ățământul
primar, gim nazial, li ceal, Ed.Al fa, Piatra N eamnț
19.Bre
diceanu,Tib eriu, Doine și cântece române ști în Revista Șe zătoar ea ,1924.
20.Breazu, George , Pagini din istoria muzici i române ști, Ediție îngrijită și prefață de
Gh.F irea, Ed.muzi cală, Bucure ști,1971.
21 .Br ăileanu, C.N ., Între „frunză verd e” și doină, Bucure ști,1936.
22.Caracostea, Dumitru , Expresivitatea li mbii ro mâne, Ed. F undațiilor , Bucure ști, 1942.
23.Caracostea, Dumitru , Poe zia tradițională r omână, e ditată de D.Șand ru, Bucure ști,
1968. 24.Caracostea, Dumitru, Plan de lu cru pentru stabilire unui Corpus al b aladei poporane,
în Bule tin științif ic și administra tiv, Acade mia Rom ână, 1948.
25.Cazan, I. C ., Îndrum ări p entru monografiile sociologi ce, Bucure ști,1940.
26.C ălinescu, George , Arta literară în Istoria literaturii române ști, vol.I, Ed. Acade miei,
Bucure ști, 1964.
27.C ălinescu, George, Istoria literaturii romăne de la origini până-n prezent, Funda ția
Națională „George C ălinescu”, Ed.Ar istrac, Bucu rești,1998.
131

28.Cârs tean, S telian, Balade populare ro mâne ști, Ed. 100+1 Gra mur, Bucure ști.
29.Ci cerone, Te odorescu, Izvoare fermecate , Bucure ști, 1958.
30.Cerghit, Ioan , Metode de în vățamânt , Ed. Poli rom, Ia și, 2006.
31.Ciobanu, G h. Și Nicolescu, D.V ., 200 de cânt ece și doine , Bucure ști, 1955.
32.C iprian Corche ș, Horea, O roșan, Dumi tru, Ghid me todic interdisc iplinar –Educ ație
pentru dezvoltarea creativ ității, 2013.
33.Comp etențe în com unicare-p erforman ță în e ducaț ie, Editura U niversitatea
Națională de Ar tă Teat rală și Cin ematografică, I.L.C aragiale, Bucu rești, 2012.
34.Cote anu, Ion , Stilis tica func țională a li mbii, rom âne, stil, stilis tică, limbaj RSR,
Bucure ști, 1973.
35.Cote anu, Ion , Stilis tica func țională a li mbii române, Limbajul poe ziei culte , Ed.
Acade miei, RSR, Bucure ști,1985.
36.Coșbu c,George , Elemente populare în Noua r evistă rom ână, Bucu rești, 1900.
37.C oșbu c, George , Simboluri erotice în cre ațiun ea poporului român, în Re vista Epoca,
III, 1897.
38.Coș bu c, George, An tologie de texte comentate, Ed.A lbatros,1981.
39.Crengu ța Lăcr ămioara, Op rea, Strategii didac tice inte ractive, Ed. D.P. Bucure ști,
2008. 40.Cr ohmălniceanu, Ovidiu S ., Literatura române ască între cele două războaie
mondiale, vol.II, Ed.Univer salia, Bucure ști, 2003.
41.Chimiția, I. C, Folclorul române sc în pe rspectivă com parată, Ed.Miner va,
Bucure ști,1971.
42.Dicționar ul explicativ al lim bii române în imagini , Ed.Arc și Gunivas,
Bucure ști,2007.
43.D’ Haina ut, L ., Inte rdisciplinaritate și integrare în Programe de în vățăm ântși educ ație
prmane ntă, ED P, Bucure ști,1981.
44.Doine, cân tece și s trigături , Bucure ști, 1955.
45.Densuș eanu,Ovid iu, Viața păstor ească în poe zia noastră populară, Ed. II-a
,Bucure ști, 1943.
46.Eliad e, Mi rcea, De l a Zamolix is Ginghiș -Han, E d.Științi fică și Enciclopedi că,
Bucure ști,1943.
47.E
liad e, Mi rcea, Aspecte ale m itului, în ro mâne ște de Paul G.Dinopol , Col ecția Eseuri,
Ed.Univer s, Bucure ști,1978.
48.Eliad e, Mi rcea, Comentarii la Legenda Me șterului Manole , Ed.Public om,
Bucure ști,1943.
49.Fochi, Adrian , Paralele folclori ce, Coordonate le culturii ro mâne ști carpati ce,
Ed.Miner va, Bucure ști,1948.
50.Fochi, Adrian , Cânt ecul epic tradițional al r omânilor , Ed.Științ ifică și Enciclopedi că,
Bucure ști,1978.
51.Fochi, Adrian, E stetica oralității, Ed.Miner va, Bucure ști,1980.
52.Friedwagn er, Mat hias, Rumanische Volk slieder aus de r Bucovina, Wurz burg,1940.
53.Florea, Marian S , Poezii populare de spre Avram Iancu, Suceava,1900.
54.Gavr ilă, Ca melia, C hirilă Mariana, L ecturi critice ale t extului literar , Ed. Junim ea,
Iași.
132

55.Iordăchescu, Carmen , Să de zlegăm tainele trxtelor literare, Îndrum ător p entru
manuale le alternati ve, Ed.C arminis, Pite ști, 2001.
56.orga, Nicolae , Istori a literaturii ro mâne ști, Ed.L ibrării, PavelSuru, vol.I,
Bucure ști,1925.
57.Iorga, Nicolae , Istori a literaturii ro mâne ști, Introdu cere sinte tică, Ed. Minerva,
Bucure ști, 1977.
58.Ionescu, M, R adu,I ., coordona tor., Didactica m odernă, Ed.Dacia, Cluj- Napoca, 2004.
59.Itu, Ius tina, Dic ționar de poezie româneasc ă, Ed.Orientul latin, Bucure ști,1992.
60.Ligh ezan, Nicolae , Folclor muzic al bănăț ean, Bucure ști,1959.
61.Li mba și li teratura rom ână, manua l pentru liceele pedagogice, E ditura Didactic ă și
Pedagogi că, Bucure ști, 1970.
62.Mănescu, Lu minița, Dr ăgan,G h. Și Cos tea Monica, Balada c ultă, antologie
come ntată, note și come ntarii, Institutul European, Ia și, 2003
63.Me hedinți, Simion , Caracte rizarea etnografic ăa unui popor prin munc a și
uneltele sal e, discurs de la intrarea în Ac demia Română ,1920.
64.Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie ș colară, București, Editura Didactică și Pedagogi că,
1996.
65.Oprișan, Ion , Miturile fundame ntale, T emelii folclorice, și orizont european în
literatura rom ână, Ediție îngrijită de Ovidiu Papadima, Bucure ști,1971.
66.Pamf ile, Tudo r, Cânt ece de țară, Bucure ști,1913.
67.Parfene, Constantin, Teorie și analiză lit erară, Ed.Științi fică, Bucure ști,1993.
68.Petresc u, P., Pop.V , Transdisciplinari tatea dintre m ilenii , Ed.Politi că, Bucure ști,
1988.
69.Popa, Dor in, Pintea V iteazul, Ce le dintâi docume nte în Fam ilia, Ora dea,1934.
70.Patachi, Liviu, Căpit anii de cete militare și haidu cii români la începutul s ec.al XVII I-
lea, Studii și arti cole de i storie, vol.II, Re vista de folc lor, 1962.
71.Păsculescu , Nicolae , Literatura populară rom ână, Bucure ști,1910.
72.Platon, Protagoras , apud Silviu Angelescu, M itul și l iteratura, Ed. Univer s, Bucure ști,
1989. 73.Papadima, Ovidiu , Literatura populară rom ână, Studii de folclor , Bucure ști, 1962.
74.Papadima, Ovidiu , Literatura populară, Intreprinder ea Poligrafic ă RSR,
Bucure ști,1968.
75.Popovici, Em il, Folclor de la m oții din Sc ărișoara, în Anuar ul Ar hivei de
Folclor,1939.
76.Preller, Rom isky, Mythologie, II, 1848.
77.Recui el, de Voyges , Description de l ‘Empire de Japon, 1725.
78.Retaganul, I. Pop , Col ecție manusc risă de folclor, Biblioteca A cademiei RSR.
79.Riffaterre, M , Le Style de Pleiades de Gobineau, P aris-DROZ,1957.
80.Russo, Al ecu, Sc rieri postu m, Ed.S crisul românesc, C raiova.
81.Sadoveanu, M ihail, Poe zia populară (1923), în vol.M ărturisiri , Espla,1960.
82.Sadoveanu, M ihail, Discurs de rece pție în Academ ie, Ed. T ineretului, Bucure ști,1923.
. 83.S cr
ieri crepus culare, Editura Rosm arin, Bucu rești, 1995.
84 Scu rtu, Vasile, Cer cetări fol clorice în ugocea Româneasc ă, VI, 1942, Satu M are, în
Almanahul Ar hivei.
133

85.Șerban Anca, Ș erban S ergiu , Limba română , Manual clasa a VI -a, București,200.
86.Teodorescu, Dem.G , Poezii populare ro mâne, Bucure ști,1885.
88.Th eodoresc u,Cicerone , Izvoare ferm ecate , București, 1956.
89.Tocilescu, Grigore , Mate rialuri folc lorice, Bu curești,1900.
90.Teculescu, Horia, Pe Mure ș și pe Tărnave, Sig hișoara.
91.Văideanu, G . Educ ație la frontie re dintre m ilenii , Ed.Politi că, Bucu rești, 1988.
92.V ulcănescu,Rom ulus, Mitologie română, Ac ademia R.S.R, Bucure ști,1987.
93.Zamfir, Cr istian, Di osis,Victoria,132 de c întece și jocuri din Năsăud, Bucure ști,1958.
94.Zaman,G.,Gosc hin, Z, M ultidis ciplinaritate, i nterdisplinaritate și
transdisc iplinaritate. – A bordări t eoretice și i mplic ații p entru strat egia dezv oltării
durabile postc riză, Economie teore tică și aplicat ă, Vol.XVII (2010).
*Un esco, Re union sur la me thodologie de la re forme des programe s școlaires, Doc.Ed.76/
Conf.640/3
* ,,Organizarea interdisc iplinară a of ertelor de învățare pentru formarea compete nțelor
cheie la școlari mici”, ICOS,2012.
134

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
priv
ind lu crarea metodico- științifică pentru obținerea gr adului dida ctic I
Subse mnata Mocanu Zoița, profesor de limbă și literatu ră româ nă la Școala
Gimnazială Nr. 1 Gher ghești, localitatea Gher ghești, jude țul Vaslui, cu domic iliul în satu l
Lunca, Comuna Gherghe ști, jude țul Vaslui, act de identitate C.I s eria VS nr. 525457,
telefon – 0746907548, e-ma il mocanu.zoita@yahoo.c om, înscrisă în seria 2019/2021
pentru examenul de acordar e a gradului didactic I, cunos când dispoz iția articolului 292,
Cod penal, cu privire la falsul în d eclarații, declar pe propria- mi răspundere urm ătoarele:
a)Lucrarea metodico- științifică cu te ma
„Abordări interdicipli nare ale doinelor și baladelor
în învăță mânt ul gimnazial”
a
fost elabora tă personal și îmi aparține în înt regime;
a)Nu a m folosit a lte surse decât ce le menționa te în bibliog rafie;
b) Nu am pre luat texte, da te sau elemente de g rafică din a lte lucrări sau din al te
surse fără a fi c itate sau f ără a fi p reciza tă sursa preluării, inclusiv dacă sursa o
reprezintă alte lucrări ale subse mnatei Mo canu Zo ița;
d) Lu crarea nu a fost folo sită în alte contex te de examen sau de concur s.
Dau pre zenta decl arație fiindu- mi necesar ă la predar ea lucrării metodico- științific e
pentru obținer ea gradului didactic I, în ved erea eva luării și accept ării pentru susțin erea
finală.
Data, Semnătura,
135

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: LUCRARE M ETODICO- ȘTIIN ȚIFIC Ă PENTRU OB ȚINEREA GRADUL UI DIDACTIC I ÎN ÎNVÂ ȚĂMÂNT Coo rdona tor ș tiințific: Profe sor doc tor, NIC OLETA IFR IM… [611012] (ID: 611012)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

LUCRARE M ETODICO- ȘTIIN ȚIFIC Ă PENTRU OB ȚINEREA GRADUL UI DIDACTIC I ÎN ÎNVÂ ȚĂMÂNT Coo rdona tor ș tiințific: Profe sor doc tor, NIC OLETA IFR IM… [611012]

Copyright Notice

Cooperare Internationala si Aliante Strategice [608790]

Componentele Reportajului Desfasurat. Reportajul Tv Actualizat 2 [625446]

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII ………………………….. …. 2 1.1.ACTUALITATEA TEMEI …………………………….. [603241]

IΝTRΟDUSERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2 ϹARІΤOLUL І… [628863]

P2: Colectivul de cercetare nr. 31008 [308656]

Materiale si metode de lucru [302511]

Copyright Notice

Similar Posts