Lucrare Grad I Receptarea Nuvelei Scenarii și Procedee Didactice
=== Finala ===
CAPITOLUL I – Nuvela-o abordare teoretică
I.1.Nuvela –specie a genului epic
I.2.Promotori ai nuvelei
I.3.Tipuri de nuvele întâlnite în gimnaziu
I.4. Importanța nuvelei în Curriculum
II.CAPITOLUL II- Abordarea didactică a nuvelei în gimnaziu
II.1 Receptarea textelor epice în orele de literatură
II.2 Dimensiuni ale procesului de predare –învățare
II.3.Etapele receptării unui text literar în gimnaziu
II.3.a.Prelectura
II.3.b.Aprofundarea lecturii
II.3.c.Reflecția
II.4. Procesul proiectare și de evaluare în gimnaziu
III. CAPITOLUL III –Receptarea nuvelei-scenarii și procedee didactice
III.1.Ipoteza. Scop. Obiective.
III.1.a.Prezentarea metodelor și tehnicilor de predare a nuvelei: expunerea, problematizarea, conversația, descoperirea, analiza stilistică, etc.
III.1.b.Metode și procedee pentru stimularea interesului pentru lectura: clubul de lectură, secvențe dramatizate,
III.2.Prelucrarea datelor
III.3.Analiza și concluziile cercetării.
IV.CONCLUZII
V. BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
Nuvela- o abordare teoretică
Literatura epică reprezintă una din formele principale ale creativității literare, așa cum reiese din etimologia cuvântului gr. epikos, derivat din epos, care înseamnă zicere, a spune. Genul epic este așadar, conform teoriei literaturii, acea categorie literară în care se reunesc opere asemănătoare din punct de vedere al modalității autorului de a înfățișa omul, acțiunile sale și trăirile sufletești.
Așa cum observăm în lucrarea Gabrielei Duda, Introducere în teoria literaturii, formele genului epic – legenda, povestirea,basmul, schița, nuvela, romanul – sunt diferite prin întindere, structură sau conținut, dar se aseamănă prin doi parametri configurativi:,,modul de expunere principal narațiunea și prezența personajelor în acțiune”.
I.1.Nuvela –specie a genului epic
Dintre aceste forme, nuvela se remarcă în literatură ca specie modernă încă din perioada Renașterii. Termenul provine dinfr. nouvelee, it. novella, care înseamnă noutate, nuvelă, caracterul inedit al subiectelor abordate, denumind o scurtă compoziție literară de ficțiune, la început fiind sinonimă cu povestirea.
Irina Petraș menționează ca se va reuși delimitarea de povestire, mai târziu, pornind de la câteva considerente importante, cum ar fi: într-o povestirerelatarea este mai subiectivă, pe când ,,în nuvelăse constată o mai mare obiectivitate a naratorului”; nuvela acordă importanță mai mare construirii complexe a personajului, nu a narațiunii în sine, care se va cristaliza în jurul acestuia.
Din punctul de vedere al lui Liviu Rebreanu, nuvela poate fi considerată un roman scurt, așa cum nu roman poate fi considerat o nuvelă mai lungă, aceasta trebuind ,,să înfățișeze un sector al unei lumi și, ca atare, să urmeze în mic legile romanului în privința compoziției și a zugrăvirii oamenilor și a vieții (…) Nuvela, dacă nu creează oameni vii în cadrul unei întâmplări, adică dacă nu reconstituie un colț de viață – nu mai e nuvelă. În povestire povestitorul este mereu prezent, în povestire se ascunde cât poate”.
Această problematică a valențelor nuvelei a fost abordată și de B. Tomașevski, care considera că ,,lucrările narative se împart în două categorii – forma scurtă – nuvela și forma lungă – romanul (…), nuvela având de obicei o fabulă simplă, cu un singur fir fabulativ”, realizându-se cu ajutorul narațiunii, prin reducerea dialogului și completată de descrierea împrejurărilor.
Așadar, nuvela este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni relative reduse (se situează între povestire și roman), cu un singur fir narativ central și o construcție epică riguroasă, cu un conflict concentrat, care implică un număr redus de personaje.
Pentru a realiza o clasificare a acestei specii literare trebuie să se țină cont de anumite criterii, cum ar fi curentele literare în care se înscriu ca formulă compozițională și criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare.
Scriitorii de nuvelă vor ilustra acțiuni construite liniar, conturate în jurul unui fir narativ unic, urmărind evoluția evenimentelor în ordinea lor cronologică, coordonând secvențele narative între ele. Compozițional are o structură închisă, subiectul constând într-un singur episod sau mai multe, unite între ele cu scopul de a forma un tot unitar.
Naratorul se va detașa de personajele sale, relatând obiectiv evenimentele fără a se implica în subiect, foarte rar intervenind cu unele considerații personale.
Un rol important îl joacă personajul principal, în jurul căruia se va cristaliza întreaga acțiune, caracterul său desprinzând-se din conflictul puternic cu care se confruntă. Descrierile sunt minime, ele vizând în principal mediul social în care evolează personajele.
O mare importanță se acordă caracterizării complexe a personajelor, fiind caractere formate, care se dezvăluie cititorilor pe parcursul evoluției conflictului. În funcție de rolul lor, sunt construite cu migală și multe detalii, urmărindu-se cu atenție biografia, mediu sau relațiile motivate psihologic, totul fiind portretizat succint.
I.2.Promotori ai nuvelei
Prin valorile cărora le-a dat naștere, prin înnoirile pe care le-a adus, nuvela cunoaște un excepțional salt calitativ, care s-a manifestat prin extinderea zonei de investigație asupra domeniului vast al psihicului, cât și prin perfecționarea tehnicii literare. A doua jumătate a secolului al XIX-lea conferă dinamică dezvoltării culturale, literatura reorientându-se radical către psihicul uman, având ca finalitate sondarea mecanismelor subiective, a emoțiilor, stărilor contradictorii.
Apariția nuvelei, cu precădere a celei psihologice ca specie experimentală, anticipând romanul de analiză psihologică, se va consolida în secolul al XIX-lea prin operele lui Al. Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Gib I. Mihăescu,I. L. Caragiale și I. Slavici.
Elementele de analiză psihologică se vor împleti cu reflecția filozofică a Romantismului, așa cum reiese din celebrul început al nuvelei eminesciene Sărmanul Dionis, care constituie un astfel de caz de analiză psihologică: ,,și tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De-aș avea trei ochi aș vedea-o mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari”.
Mai puțin aplecați către filozofie, dar interesați mai mult de problemele sociale, scriitorii generației următoare –Duiliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuță, Gib.I. Mihăescu, I.L.Caragiale sau Ioan Slavici– vor prelua ,,personajul inadaptatului aflat în dezacord cu mediul în care trăiește”.
Crescând la țară și cunoscând îndeaproape viața satului, moștenind temperamentul artistic al mamei sale, Duiliu Zamfirescu (1858-1922) va realiza o observație directă asupra societății timpului său, prin nuvelele sale. Având o dorință firească de a comunica, întâlnită și la Caragiale sau Slavici, scriitorul este veșnic nemulțumit de sine, exprimându-și aspirația de a-și îmbunătăți mereu scrierile: ,,dacă ar fi să public peste patru ani ceea ce astăzi îmi pare definitiv, aș schimba din nou. În raport cu mine, nimic din ceea ce am făcut până astăzi nu are o formă statornică, de sine, ci rămâne legat de nestatornicia sufletului zbuciumat, căutător de idealuri”.
Ca și pentru alți scriitori, și la Duiliu Zamfirescu nuvela constituie o punte solidă care va realiza trecerea către roman, scrierile sale impresionând prin capacitatea autorului de a realiza o fină observație socială și psihologică, prin arta descrierii, a dialogului, adică prin întreaga compoziție a operelor sale.
George Călinescu afirmă că Duiliu Zamfirescu merită un loc important în literatura română și un real elogiu, deoarece a fost artizanul unor analize deosebite ale lumii epocii sale, ,,pentru crearea atmosferei mondene, în fine, pentru sobrietatea stilistică și intuițiile lui.”
Încă din 1888, când apare primul volum Novele și continuând în 1895 cu volumul Novele române, se observă tendința scriitorului de a ilustra tipologii sociale ale societății burgheze, ce au în prim-plan personaje cu o existență rutinieră, cu accente dramatice. Acest aspect îl vom regăsi în multe din operele lui I.L.Caragiale, începând cu Schițele și momente, prelungindu-se în nuvele sau dramaturgie.
Una din nuvelele de impact la acea vreme este Locotenentul Sterie, care se remarcă prin tehnica narativă utilizată. Narator obiectiv, Zamfirescu umărește procesul de conștiință pe care îl trăiește un tânăr ofițer, a cărui onoare lezată îl va sili să demisioneze. Descrierea va ajuta la reconstituirea atmosferei târgului de provincie. În această operă este vorba despre un tânăr ofițer, fiul unei familii asemănătoare cu cea a scriitorului, căruia familia îi cere să demisioneze de teamă să nu moară pe front, așa cum se întâmplase cu fratele acestuia.
Prezența analizei psihologice o resimțim încă din primele fragmente, care descriu viața socială a acestei familii, pe care o prezintă ca fiind ,,una dintr-acele nenumărate adunări de suflete nevinovate, care trăiesc prin provinciile noastre…care luptă cu desperare contra neaverii, năzuind întotdeauna către o stare mai înfloritoare, care n-are alt ideal decât de a-și putea tine băieții la învățătură sau a aduna, după puteri, zestre fetelor; în sfârșit, o familie ca aceea din care am ieșit toți, cei ce nu ne coborâm din cruciate sau din cavalerii de la Malta”.
Vom descoperi pe parcursul nuvelei o lume a uneltirilor necinstite, a aranjamentelor, un mod de viață care alternează între bârfă și calomnie. Tânărul personaj principal, o fire onestă ce dezvoltă un puternic sentiment de patriotism, ezită la început, pentru ca apoi, copleșit de mila față de părinți, să accepte mobizarea în orașul Focșani. Datorită acestei schimbări apărute în viața lui el devine apatic, reproșându-și decizia luată în acel amplu proces de conștiință.
Nici lumea din jurul lui nu-l ajută, mai mult, într-o discuție purtată la cafenea cu unul din obișnuiții locului, primește reproșuri pentru alegerea făcută: ,,Da, bine, nene, ne dăduși cinstea pe ocară, bat-o Dumnezeu de treabă!…zi, cât era pace, treburile mergeau bine: leafa, leafă, sabia, hodoronca, tronca, pe ulițe și, cât veni pustiul de război, dă demisia, nene Sterie”.
Cu onoarea lezată, ofițerul se va sinucide, finalul dramatic având impactul așteptat.
O lume asemănătoare vom regăsi și în nuvela Conu Alecu Zăgănescu, în care Duiliu Zamfirescu atinge o tehnică deosebită a portretului expresiv și a descrierilor unor atmosfere maniacale nemaiîntâlnite, asistând la o adevărată dramă a ratării.
Eroul nuvelei ilustrează tipul omului lipsit de voință, dar plin de bunătate și duioșie, care își trăiește viața neîmplinită, cu satisfacții minore, în tovărășia surorii sale. Alecu Zăgănescu, de profesie avocat, aleargă neostenit, ca un maniac, între procese și săli de judecată. Fire scățivă, își umple serile cu jocul de table în compania unui prieten ofițer, căpitanul Ciupangea, și a surorii lui, Coana Marghiolița.
Un eveniment neașteptat va tulbura existența rutiniară a personajului: preotul din sat îi reproșează că i-a necinstit fiica, implicând-o într-o relație anormală, al cărui ,,rezultat” îl va descoperi la ușă – un copil, fiind acuzat că a necinstit biata fată și că este tatăl biologic al copilului. Intrigat la început, Alecu Zăgănescu se împacă cu ideea și acceptă această calomnie, care va da sens nou existenței sale posace:
,,De unde până aci cerdacul era putred și bătrân, de când venise copilul, întinerise. Parcă chiar lucrurile se gătiseră de sărbătoare și erau mai vesele”.
Împreună cu sora sa, Coana Marghiolița, se hotărăsc să devină părinții copilului, pe care îl vor boteza Alecuță, personajul oferindu-și parcă o nouă șansă a vieții, un nou destin.
Printre gângurelile copilului și alintările părinților, viața își continuă drumul, transformată de noi planuri de viitor, înfiripate în visuri și dorințe. În mod dramatic, totul se va nărui într-o duminică dimineață, când fericirea familiei este tulburată de o mărturisire. Căpitanul Ciupangea sosește îmbrăcat în ținută de gală și-și anunță prietenul că se va însura cu fata popii Vasile, revendicându-și cu nonșalanță copilul, pe care din lașitate nu-l recunoscuse la început. Gestul căpitanului îl marchează pe Alecu ,,care încremenește cu gura întredeschisă spre a rosti o vorbă ce cu niciun preț nu se urnea de pe buzele lui”.
Acest moment coincide cu prăbușirea morală a personajelor, când starea psihică va avea un ecou deosebit în sufletul lor, la fel ca în nuvela Popa Tanda, a lui Ioan Slavici, sau nuvela Două loturi, de I.L.Caragiale.
Spre Cotești este nuvela care va marca o nouă turnură în nuvelistica autorului, aducând un suflul nou în tematica abordată. Vom descoperi un personaj nou, nemulțumit de viața sa, un resemnat care trăiește singura bucurie, aceea de a lăsa moștenire lumii ceva din el, prin educația pe care i-o dă nepotului său. La fel ca și Huțu, din nuvela Budulea taichii, de Ioan Slavici, Dumitrache Teodorescu dorește să transmită celor dragi învățămintele sale. Fire nonconformistă, va fi repede îndrăgit de nepotul său, deoarece ,,așa cum era el, nu se milogise la nimeni, nu ceruse slujbe la guvern (…), nu umblase să se însoare cu zestre(…), nu muncise, dar nici nu se îmbogățise”.
Al. Săndulescu remarcă faptul că ,,automatismul, maniile, drama ratării și sentimentul rutinei”sunt continuate în această nuvelă, Conu Teodorescu ilustrând figura unui boem nonconformist, un maniac din categoria ,,simpaticilor”, ce dezvoltă o serie de ticuri, cum ar fi înjurătura cu care își apostrofa nepotul ,,ibitfoi cozoroc”. Bătrânul își fascinează nepotul cu poveștile despre tâlhari, comiși, armăsari năzdrăvani, lumea lui fiind animată ca o lume de basm, într-o continuă aventură.
Relatarea aparent obiectivă a naratorului se împletește cu lirismul și umorul specific lui Duiliu Zamfirescu, care recreează o atmosferă profund psihologică.
Asemănându-se prin tematică cu nuvela O făclie de Paști a lui I.L.Caragiale, nuvela Fricaîși revendică locul în nuvelistica autorului, schimbând însă atmosfera târgului de provincie, cu cea a frontului Războiului pentru Independență din 1877. Teama sau frica obsesivă devin motive ale temelor prin care autorul va ilustra o clasă socială nouă, tagma ofițerească, oameni ale căror trăsături de caracter ne vor impresiona prin curaj, dar printre care se află și mulți lăudăroși.
Conflictul nuvelei se creionează în jurul pariului făcut de căpitanul Bogdan, care se laudă că va trece noaptea linia frontului pentru a vedea un cadavru descompus, care împrăștie miresme îngrozitoare. Dovada acțiunii sale constă în adcerea unui ,,nasture cu o bucată de postav din tunica harapului”.Fin observator al ființei umane, naratorul îl descrie pe căpitanul Bogdan ca fiind ,,iertător mult pentru sine și adeseori și pentru alții. Amorezat în permanență și cu gust(…) avea un dar nespus de a se pune în cutare situație psihologică, după cum interesele sale momentane reclamau”.
Cunoscut ca fire curajoasă, ofițerul pornește în ciudata provocare, dar pe măsură ce înaintează este cuprins de panică. Capacitatea analitică a scriitorului surprinde frământările sufletești ale personajului, care ating culmile disperării în momentul când smulge nastrele de la mantaua cadavdrului, iar din gâtlejul lui se aude un zgomot sinistru. Acesta este momentul care declanșeză criza în sufletul căpitanului, prezentat prin intermediultehnicii introspecției psihologice.
Spaima capătă valențe ale durerii fizice, provocând prăbușirea lui psihologică: ,,căpitanul sări în sus de spaimă și un fel de durere fizică simți în tâmple care-l strângea pe dinafară…îi curgea sânge din nas”, simți ,,că se prăvălește într-o râpă fără fund”.
Așa se va întâmpla și cu Lică în Moara cu noroc a lui Slavici, sau cu Leiba Zibal, în O făclie de Paști a lui Caragiale.
Reîntors la adăpost, căpitanul Bogdan își desăvârșește introspecția asupra propriilor trăiri, monologul interior completând narațiunea, pentru a surprinde zbuciumul psihic: ,,Ce dracu…se vede, că sunt nebun…”. Acceptă că totul s-a întâmplat datorită fricii care i-a blocat simțurile, concluzionând că tuturor le este frică, dar că doar prezența de spirit îi face să depășească această criză care poruncește întregului organism.
Fapta în sine confirmă onoarea ofițerului care-și îndeplinise misiunea, dar concretizează și ridicolul situației. În câteva ore se va întoarce la cadavru împreună cu camarazii săi și află sursa zgomotului care-i înghețase sufletul și îi stârnise o așa tulburare: o afurisită de muscă bătrână, care se pripășise în gura mortului și zbârnâia de câte ori mișcau cadavrul.
Nuvelistul Duiliu Zamfirescu nu poatre intra în concurență cu I.L.Caragiale sau Ioan Slavici, dar va ajutala dezvoltarea nuvelei de la sfârșitul sec al XIX-lea, prin abordarea unor teme noi, cum ar fi automatismele psihologice, mediul social provincial, războiul, toate fiind coroborate într-o operă surprinzătoare și autentică.
Alexandru Vlahuță (1858-1912) impresioneză prin frumoasa și armonioasa limbă din scrierile lui. Deseori criticat, dar în același timp și apreciat, el se va face remarcat prin ,,variatul lui talent ca observator psiholog”.
Perioada în care activează ca dascăl, dedicându-se învățământului, își va pune amprenta asupra creațiilor literare și a mentalitățiisale. Ele se adresau elevilor, cărora dorea să le sădească în suflet dragostea pentru frumos, pentru tot ceea ce însemna tradițiile poporului român. Mintea copilului o considera a fi o ,,țarină nelucrată în care e cumplit de păcat să sameni de la bun început neghină și rădăcini”.
Marcat de nedreptățile din vremea lui, va creiona opere ce reclamă o atitudine protestatară, din care răzbat note de amărăciune și disperare, un ton pesimist ce-și are izvorul în realitatea mediului social. Din tot acest zbucium interior se vor cristaliza poezii, schițe, dar mai ales nuvele.
Privită în ansamblul ei, opera lui Vlahuță își are izvorul în descrierea realistă și credibilă a unei societăți în care regăsim tipologii umane și situații caracteristice unor vremuri dramatice. Temele abordate fac referire la aceste aspecte, urmărind condiția neumană de viață a sărmanilor, fiind acid în ilustrarea clasei sociale dominante, considerată un ,,parazit”.
Una din nuvelele ilustrative este Din durerile lumii, în care surprinde povestea de viață a unui tânăr pe nume Radu Munteanu. Titlul anticipează atât de sugestiv tema, contribuind la consolidarea acesteia, descriind tragismul vieții din lumea capitalist, ce se află în incompatibiliate cu idealurile umane, sau cu aspirațiile celor considerați ,,speciali”.
Radu Munteanu este un băiat sărac, căruia îi plăcea foarte mult să învețe. El vine la oraș, sperând că aici va putea să-și împlinească speranțele. Singura lui avere, singurul lui avantaj îl constituie tinerețea sa, alături de care vom mai descoperi pe parcurs cinstea și dorința de cunoaștere. Lovindu-se de tot felul de mizerii, constată că nu le poate face față, ceea ce duce, inevitabil, la prăbușirea lui morală, cât și fizică, exprimată prin intervenția obiectivă a naratorului: ,Vai, în ce hal de slăbiciune ajunsese bietul Radu Munteanu”.
Mizeria din jurul său, viața cruntă din București, îi șubrezesc fizicul și se va îmbolnăvi de tuberculoză. Sentimentul de scârbă nestăpânită pune stăpânire pe el, singura lui alinare oferindu-i-o ,,gândurile fericite” din pragul serii, despre mama sau prietenii din sat. O noutate o constituie abordarea bolii din perspectivă psihologică, așa cum se va întâmpla mai târziu în romanul de analiză psihologică. Putem vorbi deci, despre un început? Poate, dar unul timid!
Structurată pe trei capitole, în opera Din durerile lumii, naratorul utilizează nu de puține ori monologul interior, prin care ilustrează conflictul interior pe care îl trăiește tânărul pesonaj. La doar 17 ani ajunge să constate că oamenii își merită soarta. Sătul delumea meschină care îl umilise continuu și a cărui victimă fusese, concluzionează în final următoarele:,,a te ridica cu mintea și cu inima mai presus decât oamenii care te înconjoară este un păcat pe care trebuie să-l ispășești…că răutatea și învrăjbirea fără de frâu a oamenilor inferiori în contra omului superior este întemeiată și va fi întotdeauna…durerea este un impozit fatal, pe care orice om deosebit trebuie să-l plătească vieții”.
Alături de I.L.Caragiale, Vlahuță își strânge întreaga energie creatoare în jurul ideii de demascare a orânduirii nedrepte, zugrăvind în nuvelă tipologiile unor personaje parazit, care încearcă să-l sufoce pe tânărul Radu. Scriitorul va deschide astfel porțile nuvelisticii ,,bazate pe observarea mecanizării sufletului”, preocupându-se de viață, fiind o mărturie a dragostei pentru poporul său.
Ca tehnică de creionare a personajelor, analiza psihologică oferă șansa de a putea contura acea ironie amară față de concepția de viață a unor contemporani, cărora nu le păsa de ceea ce era cu adevărat adevărat sau de valoare. Opera lui devine astfel o ,,armă” pentru a exprima această revoltă și durere pe care o resimte, devenind ,,o lungă și variată critică socială, cași proza lui Caragiale”.
Dacă vom analiza ce a criticat scriitorul, putem defini psihologia nuvelistului: a desconsiderat burghezia, sub toate formele ei, arendașii, gazetarii, toți fiind ilustrați în mod odios sau ridicol.
Din aceeași generație cu Duiliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuță creează caractere omenești, încât nuvelistica lui, începând cu 1886, îi revitalizează în ipostaze ale vieții, dar, așa cum va remarca Tudor Vianu în Arta prozatorilor români, nu se va remarca ,,nicio figură despre care să putem vorbi ca despre oameni care au trăit”.
În literatura română a sfârșitului de secol XIX se pare că cel mai reprezentativ scriitor ce abordează studiul psihanalitic este totuși Gib. I. Mihăescu (1894–1935). La o primă lectură vom constata că nuvelele lui abundă de motive specifice cum ar fi visul, vedeniile, închipuirile, dar mai ales obsesiile, în forme diferite de manifestare. Acest lucru s-ar putea explica prin concepția îmbrățișată de autorcă referitoare la faptul că omul normal, conform psihanaliștilor, ,,fabulează în momentele lui de reverie, imaginând situații în care subiectul săvârșește fapte și împlinește idealuri pe care, evident, realitatea, cu datele el concrete, îi împiedică să le realizeze imediat. De aici fantasme și vise, o viață interioară intensă (…) ce determină fabulația sau fantezia, visul sau vedenia”.
Apariția unor nuvele precum La Grandiflora, Urâtul, Frigul, Visul sau Vedenia își va aduce contribuția la dezvoltarea nuvelisticii psihologice românești. Fie că abordează psihanalitic traume ale copilăriei ce vor influența viața eroilor, așa cum se întâmplă în primele trei nuvele, fie că abordează tulburările conștiinței materializate prin vise, vedenii sau închipuiri, așa cum vom regăsi în ultimele două, Gib I. Mihăescu va construi eroi marcați de diferite obsesii ce le vor afecta, inconștient, toate trăsăturile personalității.
Gelozia morbidă din LaGrandiflora aduce în atenția cititorului un nou tip de personaj, obsedatul erotic, ce este stăpânit de două trăiri: gelozia și răzbunarea. Manaru este un bărbat de 40 de ani, ce se simte încă plin de viață, viril și generos, care adună în jurul lui lume multă, mulți prieteni. Mediul său social este diferit, deoarece își trăiește viața între casa de la țară și cea de la oraș.
Într-una din escapadele sale la oraș, fără soția lui, se va declanșa o neliniște ,,nefirească”, în mintea acestuia încolțind o ,,bănuială”, ca un cuțit lung ce îi înțepa cugetul. Subconștientul face față cu greu bănuielilor absurde că soția l-ar putea înșela cu prietenul său cel mai bun, Ramură, un crai fad și ridicol.
La grădina de vară ,,La Grandiflora”, a lui Alexandru Cocoșel, Manaru plănuiește o discuție sinceră cu prietenul său, care însă nu-l va liniști. Mai mult, alte evenimete vor contribui la sporirea acestei obsesii: gesturile și vorbele oamenilor le răstălmăcește, considerându-le confirmări tacite ale bănuielilor sale. Frosica, soția lui, va deveni astfel o victimă a incapacității soțului de a-și stăpâni trăirile, gândurile, acesta simțindu-se la un momentdat îndreptățit să pedepsească, la rândul său, păcatul femeii.
Devenit și el un crai, dezvoltă o obsesie a răzbunării, dorind să cucerească toate soțiile din oraș, fiind convins că este Irezistibil și are toate atuurile să o facă. Lipsit de ,,complicații intelectuale”, el nu înțelege că femeia nu are nevoie doar de stabilitatea financiară a căsniciei pentru a fi fericită, procedând la fel ca Ghiță din Moara cu noroc, neoferind tandrețe, afecțiune, dragoste, dar cultivând o gelozie morbidă și o ,,posesiune brutală, stereotipă și nevrotică”, împingându-și soția în brațele amantului.
Planul lui este dus până la capăt, aducând în final toate femeile la condiția morală a soției sale, și pe toți bărbații la condiția lui. Erau toți acum egali în rușine și imoralitate. Ultima ,,redută”, doamna Moraru, ultima femeie cinstită din oraș, va fi cucerită prin forță și viclenie, pentru ca nimeni să nu mai aibe pe cine să invidieze.
Această obsesie a păcatului originar se pare că o dezvoltă încă din copilărie, Manaru devenind, în concepția lui, un Arhanghel, omul care va învinge morala. În fapt, acesta este un diabolic ce va eșua, scriitorul, la fel ca și I.L.Caragiale, pedepsindu-l pentru toate păcatele sale.
Tot o traumă a copilăriei dezvoltă și în nuvela Urâtul, în care un tânăr student va trăi o obsesie diferită, estetică, a ,,urâtului”, sub diferite forme ale acestuia: persoane urâte, clădiri urâte, relații cu consecințe urâte, orașe urâte, spații urâte, pe care studentul le vede ,,în culori estompate, confuze, murdare și umede”.Va ajunge să fie stăpânit de o adevărată spaimă a urâtului.
În imaginația sa urâtul va căpăta viață, va avea sentimente umane și-i va afecta existența printr-o manifestare grotescă a ,,râsului”, având senzația că râde de el și de viața lui. Fie că este clădirea percepției, fie că este imaginea orașului, fie că este bătrânul funcționar sau dactilografa cu nasul coroiat, imaginea urâtului ajunge să-l obsedeze, dorindu-și tot mai mult să găsească o soluție de a fugi de această lume, dar împrejurările pe care le trăiește i se opun. Visează tot felul de căi de ieșire,dar va eșua într-o frică de moarte.
La fel ca Manaru, tânărul student Ștefănescu se va transforma datorită dorinței de a se răzbuna pe toate formele urâtului din viața lui, făcându-l să simtă o diabolică voluptate a faptelor sale, ,,gustând întreaga lor savoare”, pentru a scăpa de obsesiile copilăriei și de a pătrunde curat și sănătos într-o nouă viață, normală.
I.3.Tipuri de nuvele întâlnite în gimnaziu
Ținând cont de curentele literare în care se înscriu ca formulă compozițională se remarcă patru tipologii de nuvele:
Nuvele renascentiste;
Nuvele romantice;
Nuvele realiste;
Nuvele naturaliste;
În funție de criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare se disting umătoare tipologii de nuvele:
Nuvele istorice;
Nuvele fantastice;
Nuvele psihologice;
Nuvele filozofice;
Nuvele anecdotice.
Ca și Slavici și Caragiale, Gib. I. Mihăescu își va construi cele două nuvele de mai sus cu ajutorul tehnicii lente a incubației obsesiei, oferind cititorului tipologii umane.
Frica obsesivă întâlnită ca temă în O făclie de Paște ( I.L.Caragiale) și Frica ( Duiliu Zamfirescu) este regăsită și la acest autor, în nuvela Frigul. Eroina acestei nuvele trăiește o frică organică determinată de teama obsesivă a frigului. La fel ca studentul Ștefănescu, cel care umaniza spaima urâtului, ea va umaniza obsesia frigului, văzut ca o dihanie mare, ce o cuprinde fără să-și dea seama, strângând-o cu aripile-i de gheață.
Teama se explică prin faptul că încă din copilărie trăise experiența aceasta traumatizantă, simțind ,,gerul uscat, atmosfera sticloasă și zăpada abundentă”, datorită condițiilor materiale precare, ce nu s-au schimbat prea mult la vârsta tinereții. Imaginea frigului va fi asociată imaginii morții, ce o va însoți toată viața, influențându-i inclusiv latura sentimentală, nemaiavând încredere în căldura sentimentelor umane.
Acest lucru explică teama de a se apropia de Dinu, un băiat care dorește să o iubească, fata simțind fiori reci de gheață, ca o zăpadă eternă, frică dezamăgirii îngrozind-o de moarte. Ea va ajunge să prefere moartea decât să mai simtă acele dureri ca în copilărie.
Motivele visului și al vedeniei sunt ilustrate în nuvelele Visul și Vedenia, fiind construite pe premiza celor trei categorii psihanalitice: visele, vedeniile și închipuirile. Stelian Cincă va concluziona că ,,tot omul visează, are vedenii și-și închipuie o viață mai bună sau altfel decât cea pe care o trăiește.
Deosebirea dintre visele, vedeniile și închipuirile indivizilor stă în calitatea și cantitatea zăcământului sufletesc al fiecăruia, în rezistența pe care membrana conștiinței acestora o opune invaziei realității din conștient”.
Nuvela Vedenia este un exemplu în acest sens, fiind una dintre cele mai cunoscute nuvele ale autorului, această halucinație fiind cercetată minuțios, din toate punctele de vedere.
Lumea războiului reprezintă mediul social în care va evolua personajul principal, căpitanul Naicu, ce înaintează înfricoșat spre câmpul de luptă. Războiul devine și el (la fel ca urâtul sau frigul) un dușman cu chip omenesc, afectând psihicul, concentrând întreaga acțiune într-un singur proverb: ,,de ceea ce ți-e frică, de aia nu scapi”.
Pe parcursul împletirii firului narativ vom mai constata plăcerea cu care Gib I. Mihăescu abordează contemplarea elementelor cerești, a stelelor, a cerului, a soarelui, fapt explicat de pasiunea acestuia pentru astronomie. Mai mult, contemplarea cerului și a stelelor îi va da prilejul căpitanului să-și amintească de vestitele sale ,,păcăleli” pe care le făcea soției sau camarazilor, neexplicându-și niciodată care era sursa capacității lui de a inventa astfel de grozăvii.
Totodată, cerul va căpăta viață, fiind metamorfozat în imaginația lui cu o armată aflată în derută. Încet, încet, imaginile percepute devin mai sumbre, stelele transformându-se în regimente aflate într-o stare de debandadă, fiind decimate de holeră sau alte furii ale iadului, determinându-le să trăiască într-o goană nebună și dezmățată.
Ochii îngroziți ai lui Naicu vor fixa vedenia, iar ochii vedeniei îl vor fixa pe căpitan, această închipire de natură cosmică fiind transpusă în subconștient și amplificând suspicinea că soția lui, Aurelia, îl înșela cu Anton, una din ordonanțele regimentului.
Tensiunea se acumulează gradat, ca și obsesia adulterului, Naicu hotărând să-i întindă soției o capcană, păcălind-o cu o telegramă în care anunța că a murit. Totul pentru a vedea ce se va întâmpla. La primirea telegramei femeia leșină, iar Anton va citi ce scrie pe bilet, hotărând, rânjind ca o broască, să profite de ocazie.
Durerea ,,pierderii” soțului o determină pe Aurelia să aibe tot felul de vedenii, simțind în cameră prezența sufletului căpitanului mort, așa cum o face și Stavrache din nuvela În vreme de război. ,,Vedenia” soțului îi provoacă femeii un nou leșin, Anton profitând de acestă ovazie pentru a abuza animalic și dezgustător de aceasta. Întors să vadă rezultatul păcălelii sale, căpitanul Naicu trăiește dezamăgirea ,,confirmării” bănuielilor, rămânând năuc în fața scenei pe care o contempla prin fereastra casei.Aurelia conștientizează rușinea trăită, iar materializarea spiritului mort al căpitanului va determina pierderea rațiunii femeii.
Așa cum au constatat și criticii vremii, lui Gib I. Mihăescu i-a lăcut să scrie, creând astfel o lume a fanteziei. Opera lui s-a născut din joacă și din amuzament, deoarece, ca și scriitor a simțit acestă vie curiozitate de a privi lumea așa cum este ea: el a fost ,,curios să știe, nu numai ce se va întâmpla cu eroul său, cât mai ales cum va reacționa acesta la diversele situații prin care scriitorul îl obligă să treacă”.
Exponent al Junimii și al Convorbirilor literare, Ioan Slavici (1848-1925) se alătură scriitorilor clasici a căror principală preocupare devine creația literară, văzută ca o plăcere privată de a comunica, ce ,,poate avea sau nu avea folos pentru cercul social” căruia îi aparține.
Ca și Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Gib I. Mihăescu sau Alexandru Vlahuță, Ioan Slavici critică pătrunderea brutală a burgheziei în societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, punând accent pe diferențele sociale care apar și distrug toate aspectele tradiționalului autentic. El consideră literatura și arta un ,,mijloc de moralizare a oamenilor”, acestea devenind astfel instrumente de educație moral-civică, al cărui rol era acela de a uni oamenii într-o societate mai bună.
Personalitatea artistică a scriitorului a fost una deosebită, el consacrându-se ca povestitor, dramaturg, romancier, dar mai ales ca nuvelist, ecoul apariției Novelelor din popor (1881) fiind pe măsura valorii lor.
S-a afirmat, nu de puține ori, că în literatura română ,,Slavici crease modelul analizei psihologice”. Această afirmație poate fi considerate exagerată, dacă ținem cont de faptul că la începutul secolului al XIX-lea nu poate fi vorba de un model clar al analizei psihologice, ci mai degrabă de contribuții însemnate, experimentale. Cu un lucru putem fi de acord, așa cum constata și Magdalena Popescu,acela că Ioan Slavici a fost fără îndoială ,,un mare psiholog”.
S-a afirmat, de asemenea, că personalitatea artistică a nuvelistului se află în mod direct influențată de originile sale țărănești, lucru pe care îl resimțim în toate operele sale. În lucrarea sa, Realismul poporal în nuvelele lui Ioan Slavici, Simona Popescu va afirma că societatea transilvăneană devine izvorul ,,spiritului popular care pulsează în opera sa”, impresionante devenind tipologiile umane zugrăvite, care își au de asemenea izvorul în această lume, obligându-l pe autor să descrie un mediu social și un peisaj specific acesteia.
Nuvelele sale oglindesc vechile obiceiuri rurale, datinile, credințele, superstițiile oamenilor simpli, dar și prejudecățile lor,având o tentă puternic moralizatoare, Slavici sancționând păcatele oamenilor, cum ar fi prostia, lenea, prefăcătoria, minciuna,sau cea mai periculoasă, ispita banului și a averii nemuncite.
Influența nefastă a banilor devine motiv tratat de Constantin Ungureanu, în Ioan Slavici, monografie, în care acesta vorbește despre metamorfozarea personajelor, care va duce la ,,dezumanizarea” lor datorită banului. Așadar, subiectele nuvelelor sale sunt preluate din mediul sătesc ,,ce au impus în literatura română acel realism poporal, cu adânci rădăcini în specificul național și realitatea epocii”.
George Munteanu, în Istoria literaturii române, constata că există chiar o periodizare a nuvelisticii lui Slavici, în funcție de cele trei faze ale acesteia: ,,faza idilică, cea care conține scrierile apărute de pe la 1875, până la 1880; faza tragică, care conține operele de până la 1896, iar ultima reprezintă faza comentariilor și sentințelor, numită și faza didactică,a nuvelelor neobișnuite, chiar supărătoare”.
I.4. Importanța nuvelei în Curriculum
Limba și literatura română în școală, alături de celelalte discipline de învățământ, aduce o contribuție însemnată la modelarea personalității copiilor. Desfășurarea activităților literare cu elevii, prin includerea în bibliografia școlară obligatorie a unor opere literare adecvate, devine astfel o necesitate ce se impune a fi realizată.
Tematica specială, accesibilă, face ca acestea să fie lecturate cu plăcere de către elevi. Având în vedere valoarea lor literară, dublată de cea didactică, o parte din ele figurează deja în programa școlară. Una din condițiile esențiale de reușită este aceea că selectarea acestor opere trebuie să se facă pe baza unor criterii precise care să corespundă întru totul tematicii educativ-moralizatoare abordate.
În cercetarea pedagogică se utilizeză un număr mare de metode de cercetare, atât moderne cât și tradiționale. Prima unitate de învățare propusă (Unitatea 3) este Specii ale genului epic: nuvela – text sport ,,Două loturi”, de I.L.Caragiale. Manualul folosit în desfășurarea activităților de limba și literatura română a fost ,,Limba și literatura română, manual pentru clasa a VII-a”, editura Corint. Acest manual a fost selectat în conformitate cu problematica literară abordată și impusă de programa școlară.
Activitatea de cercetare se va întinde pe parcursul a cinci ore, după cum urmează:
1h – Lectura expresivă și explicativă a textului suport. Probleme de vocabular. Evaluarea lecturii pe baza unei grile.
2h – Construcția subiectului. Moduri de expunere. Tehnici narative.
3h – Modalități de construcție și caracterizare a personajelor.
4h – Caracteristicile speciei nuvelă.
5h – Evaluare
Următoarea unitate de învățare este Genul epic: Texte literare culte aparținând genului epic. Manualul folosit în desfășurarea activităților de limba și literatura română a fost ,,Limba și literatura română, manual pentru clasa a VIII-a”, editura Humanitas, iar la această unitate se propune ca text suport nuvela psihologică ,,Popa Tanda”, de Ioan Slavici.
Activitatea de cercetare se va întinde pe parcursul a cinci ore, după cum urmează:
1h – Lectura expresivă și explicativă a textului suport. Probleme de vocabular. Povestirea orală. Idei principale. Rezumatul oral.
2h – Structura textului narativ. Ordinea logică a desfășurării întâmplărilor. Moduri de expunere. Tehnici narative.
3h – Modalități de construcție și caracterizare a personajelor. Relațiile dintre personaje.
4h – Caracteristicile speciei nuvelă.
5h – Evaluare
Din această cercetare ar trebui să reiasă că ipoteza se susține: dacă profesorul acordă atenție acestei specii literare în procesul de predare-învățare, atunci se obțin efecte educative deosebite și succesul în învățare este asigurat. Mai mult, elevii câștigă în plan afectiv, textele suport aducându-și contribuția la dezvoltarea gândirii critice și la modelarea sentimentelor, asigurând elevului suportul evoluției intelectuale și posibilitatea integrării în viața socială.
Educând, ne propunem formarea unor oameni cu virtuți caracteristice, iar orice formator trebuie să-și propună să identifice metode eficiente prin care mesajul educativ/moral/uman să ajungă la elevi.
Educația morală, în situația actuală, ar trebui să dezvolte copiilor sentimente de respect și stimă de sine, respect față de semeni, convingerea că orice comportament are consecințe, rezistența la presiuni sociale.
Așadar, ,,trăirea emoțional-reflexivă a universului unei opere de către elevi este singura cale de educație morală a lor. Întregul flux educativ al literaturii se poate converti în sentimente, fapte și atitudini umane concrete numai dacă elevii au trăit emoția specifică actului receptării estetice”.
CAPITOLUL II- ABORDAREA DIDACTICĂ
A NUVELEI ÎN GIMNAZIU
Termenul de text literar a început să se impună în știința literaturii prin anii 60 când, datorită progreselor fără precedent înregistrate de lingvistica teoretică și aplicată, el a fost socotit mai adecvat decât cel de operă literară.
Arta care „imita” cu ajutorul cuvintelor nu a avut, până la Aristotel, un nume al ei. Stagiritul leagă această preocupare de ideea de creație (poiesis) și îi numește pe toți autorii de versuri, fie elegiace, fie epice, „creatori ” (poeți). Astfel, poezia, ca produs, însemna orice fel de imitație cu ajutorul cuvintelor pentru ca, ulterior, termenul să desemneze numai un anumit fel de creație literară, versificată, supusă unor reguli convenționale de organizare prozodică și metrică.
Mai târziu se va impune termenul de operă literară, de la cuvintele latinești opera (muncă, activitate, lucrare) și litteratura (scris, scriere), dar, în zilele noastre se consideră că avem de-a face cu o noțiune ce se află în situația paradoxală de a nu se lăsa cuprinsă într-o formulă clară și satisfăcătoare și că termenii de text literar sau discurs literar ar fi mai apți s-o denumească deoarece sintagma operă literară, prin însăși etimologia sa pe de o parte, restrânge sfera literaturii, excluzând tezaurul considerabil de producții folclorice, iar pe de altă parte, acea sferă este lărgită nepermis de mult, identificând literatura cu istoria civilizației în totalitatea operelor ei scrise sau tipărite care în marea lor majoritate nu au nimic comun cu literatura.
Un articol de ziar un studiu istoric sau o lucrare filosofică pot fi scrise într-o limbă literară fără a fi totuși literatură, chiar dacă vom întâlni în ele virtuți artistice de netăgăduit.
.
II.1 Receptarea textelor epice în orele de literatură
Termenii de text și discurs sunt împrumutați din lingvistică. Așa cum se știe, pentru Ferdinand de Saussure, limba (langue) este un cod, un sistem supraindividual de semne lingvistice, în timp ce vorbirea (parole) este folosirea individuală, punerea în operă a limbii de către un subiect vorbitor. În acord cu această opoziție, astăzi se face distincția între frază și enunț.
Fraza (unitate sintactică formată dintr-o propoziție sau mai multe aflate între ele în raport de coordonare sau de subordonare) este o unitate analizată, abstractă, prin intermediul căreia lingvistul dă seamă de relațiile distribuționale.
Ea apare deci ca o entitate teoretică, un ansamblu de unități combinate după regulile sintaxei, scoasă în afara oricărei situații de comunicare. Ceea ce produce locutorul, ceea ce aude un auditor nu este o frază, ci enunțul particular al unei fraze.
În alți termeni, fraza aparține limbii, este o structură abstractă ca și aceasta, în timp ce enunțul aparține vorbirii pentru că este un fapt al unui locuitor care mobilizează limba în folosul său
Teoreticianul este receptor și emițător care solicită un alt receptor a cărui identitate nu-l interesează în mod deosebit. Profesorul îl are sub ochi pe receptorul său, îi împărtășește din experiența sa, recerptează împreună mesajul literar și-l pune în situația de emițător pe educat pentru că scopul său nu este numai de a forma un receptor, ci și un emițător.
Pe teoretician nu-l interesează ce emite receptorul său, pe educator tocmai acest lucru îl frământă cel mai mult pentru că el aici izolează atitudini și le direcționează pedagogic, izolează erori de interpretare (de înțelegere) și le „vindecă”, încurajează, dezvoltă și rafinează exprimarea orală și scrisă, exprimarea corectă, frumoasă, precisă, concisă, limpede, sintetică, analitică, etc.
Profesorul și elevul, în procesul receptării textului literar exercită alternativ rolurile de emițător și de receptor. Astfel, profesorul își asumă următoarele obiective:
să incite, să creeze și să organizeze situații autentice de învățare grefate pe textul literar;
să incite și să analizeze atitudinile estetice ale educatului, să le blocheze pe cele nonfavorabile prin încurajarea celor favorabile;
să traducă în termeni comportamentali obiective educaționale adecvate textului în funcție de atitudinile pozitive și repertoriul de abilități ale elevului, dar și în funcție de taxonomia obiectivelor, pornind de jos în sus și refăcând itinerariul de sus în jos, adică de la citirea neutră spre înțelegere și de la înțelegere spre citirea corectă fluentă și expresivă;
să fie transmițător de cunoștințe în aceeași măsură în care este îndrumător, sfătuitor, animator, incitator și mediator;
să dezvolte motivația interioară pentru lectură, de scurtă și lungă durată, să asigure confortul psihic al elevilor săi prin promovarea unei conduite empatice care constă în capacitatea sa „de a se proiecta pe sine în rolul elevului, de a se identifica cu el și de a răspunde la solicitările acestuia” ;
să structureze secvențele analizabile ale textului conform unui ritm mediu de progresie al publicului școlar;
să formeze un repertoriu de comportamente favorabile activităților operante în abordarea textului literar;
să evalueze mai mult procesul învățării decât produsul învățării stimulând efortul de lectură: pentru animale, stimulentul este hrana; pentru elevii noștri stimulentul este dragostea și atenția noastră.
Rolul elevului este dirijat în realizarea următoarelor obiective:
să-și manifeste liber atitudinile, să participe la alegerea unor obiective, să primească responsabilități în întocmirea listelor bibliografice;
să poată alege sarcinile care i se potrivesc cel mai bine;
să evolueze în ritmul care-l caracterizează cu posibilități de menținere a limitelor superioare ale acestuia;
să exploateze evaluarea ca pe un diagnostic al capacităților, dar și al lacunelor și să se folosească activ de autocontrol.
să facă apel la autoritatea științifică a învățătorului ori de câte ori demersul adoptat nu l-a călăuzit spre soluția scontată;
să coopereze în activitățile de echipă, manifestând atitudini de tip empatic. Educatorul acționează asupra unei tematici limitative care, conform programei, „trebuie să reflecte universul copilăriei și valorile proprii acestuia”. Teoreticianul își selectează singur textele, potrivit metodei adoptate de el pe care, de altfel, o și ilustrează.
II.2 Receptarea textelor epice în orele de literatură
Limba și literatura română este o disciplină prin studierea căreia se intenționează atingerea unor obiective și competențe specifice, iar finalitățile generale ar fi următoarele:
Formarea unui sistem de atitudini, valori și comportamente axate pe : consolidarea interesului pentru învățare și autoeducare; conștientizarea valorilor spirituale și etice vehiculate prin limbă și literatură; înțelegerea semnificației limbii – și a creației spirituale, în general – în conturarea identității naționale și a integrării acestora în universal; formarea unui profil civic și moral, premisă a inserției active în social; structurarea unui sistem axiologic deschis , interiorizarea valorilor democratice, ale toleranței și ale dialogului intercultural.
Formarea unui ansamblu de cunoștințe privind: sistemul și subsistemele limbii, ca elemente de construcție ale comunicării sociale eficiente; diversitatea, valoarea estetică a creațiilor beletristice din literatura națională și universală.
Valoarea unor deprinderi integratoare de exprimare și receptare orală corectă; exprimarea în scris a unor idei, într-o formă ordonată, clară și corectă; lectura și interpretarea apropiată a unor texte.
Formarea unor capacități intelectuale privind: optimizarea operațiilor gândirii și dezvoltarea creativității specifice (practica rațională a limbii, formarea reprezentărilor culturale prin intermediul limbii, însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală);
Practica rațională a limbii (în scopul înțelegerii structurii și funcționalității limbii, ca sistem unitar, în permanentă evoluție, stabilirea unor reguli și modele de bază ale comunicării orale și scrise, activarea cunoștințelor de limbă și adaptarea acestora la particularitățile situației de comunicare; comunicarea ideilor și sentimentelor într-un mod original, accesibil și armonios.
Formarea reprezentărilor culturale include: dezvoltarea disponibilităților de receptare a mesajelor scrise, literare și nonliterare, stăpânirea tehnicilor literare de analiză a textului literar sau nonliterar, interiorizarea valorilor spirituale, ca premisă a propriei dezvoltări intelectuale, afective și morale.
Însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală se realizează în mod progresiv prin aprofundarea cunoștințelor acumulate la care se adaugă permanent noi informații. Pentru atingerea acestor obiective e nevoie de un set de metode care au la bază gândirea critică.
În desfășurarea procesului de predare – învățare, metodele interactive ocupă un loc important datorită caracterului lor sistematic și dinamic care declanșează mecanismele psihologice ale învățării.
Rețeaua de noțiuni – metodă activă – vizează nu doar obținerea unei performanțe imediate ci și creșterea eficienței demersului didactic prin participarea efectivă a elevilor în procesul de predare-învățare.
Pe parcursul etapelor sale (captarea atenției, împărțirea pe grupe, lucrul efectiv în grup, prezentarea posterelor, fixarea cunoștințelor) se declanșează utilizarea proceselor cognitive conducând la formarea și dezvoltarea unor competențe și deprinderi complexe, din care amintim: spiritul de echipă, colegialitatea, dialogul, toleranța (specifice lucrului pe grupe), analiza și sinteza (în cadrul învățării autodirijate), sistematizarea și argumentarea etc.
II.3.Etapele receptării unui text literar în gimnaziu
S-a afirmat, de asemenea, că personalitatea artistică a nuvelistului se află în mod direct influențată de originile sale țărănești, lucru pe care îl resimțim în toate operele sale.
În lucrarea sa, Realismul poporal în nuvelele lui Ioan Slavici, Simona Popescu va afirma că societatea transilvăneană devine izvorul ,,spiritului popular care pulsează în opera sa”, impresionante devenind tipologiile umane zugrăvite, care își au de asemenea izvorul în această lume, obligându-l pe autor să descrie un mediu social și un peisaj specific acesteia.
Nuvelele sale oglindesc vechile obiceiuri rurale, datinile, credințele, superstițiile oamenilor simpli, dar și prejudecățile lor,având o tentă puternic moralizatoare, Slavici sancționând păcatele oamenilor, cum ar fi prostia, lenea, prefăcătoria, minciuna,sau cea mai periculoasă, ispita banului și a averii nemuncite.
Influența nefastă a banilor devine motiv tratat de Constantin Ungureanu, în Ioan Slavici, monografie, în care acesta vorbește despre metamorfozarea personajelor, care va duce la ,,dezumanizarea” lor datorită banului. Așadar, subiectele nuvelelor sale sunt preluate din mediul sătesc ,,ce au impus în literatura română acel realism poporal, cu adânci rădăcini în specificul național și realitatea epocii”.
George Munteanu, în Istoria literaturii române, constata că există chiar o periodizare a nuvelisticii lui Slavici, în funcție de cele trei faze ale acesteia: ,,faza idilică, cea care conține scrierile apărute de pe la 1875, până la 1880; faza tragică, care conține operele de până la 1896, iar ultima reprezintă faza comentariilor și sentințelor, numită și faza didactică,a nuvelelor neobișnuite, chiar supărătoare”.
Cea dintâi nuvelă este Popa Tanda, redactată la 1873, apoi publicată în revista Convorbiri literare în 1875, urmată de Scormon, în același an. Activitatea nuvelistică se va desăvârși în anii ce vor urma cu La răscrucea din sat(1876), Gura satului (1878), Budulea taichii și Moara cu noroc (1880), încheind cu Pădureanca(1884), în care atmosfera se schimbă, naratorul oferind adevărate lecții de morală ce vor avea un deznodământ tragic.
II.3.a.Prelectura
În 1875, când apare în Convorbiri literare, Popa Tanda surprinde prin sclipirea de nuvelist a autorului, care dorește să-și ridice personajul principal la valoarea de exemplu, motivat fiind de ideea că ,,viața trebuie trăită prin plăcerile firești pe care le oferă”.
În spațiul destinat prelecturii, cel care urmează să facă lectura propriu-zisă trebuie să cunoască anumite date, un anumit cod, pentru ca aceasta (lectura) să aibă eficiență maximă. Trebuie să menționăm aici că lectura avizată nu urmărește validarea oricărui text ca operă. De cele mai multe ori, se întâmplă ca textul să rămână text și nimic mai mult. Să fie deci condamnat la o rapidă uitare.
În actul prelecturii intră familiarizarea cititorului cu epoca autorului și reducerea în memorie a realităților sociale, politice, ideologice, a condițiilor și aspirațiile existențiale ale acestuia. Adică “artistul are într-adevăr pe de o parte asprul destin de a surprinde obscuritatea profundă indescifrabilă a realului, dar pe de altă parte de a asocial în mod nou semnele emise de referenți în universal cultural și ideologic al propriei epoci”.
Pentru o corectă interpretare a textului, este necesar să se cunoască în amănunt condițiile în care opera își face apariția.
Ideea ,,omului care sfințește locul” este preluată și în nuvela Popa Tanda, prilej cu care Ioan Slavici va demonstra talentul său de fin observator al psihologiei umane, aceasta conturându-se în jurul ideii că faptele, și nu vorbele, conferă vieții valoare, având un puternic caracter moralizator.
Prin intermediul acestei opere literare, autorul își va exprima convingerile față de menirea ființei umane, lectura impunând o posibilă concluzie a textului, aceea că doar munca, perseverența și hărnicia sunt averile cele mai de preț ale omului. Dacă va reuși să le stăpânească, el va putea schimba mediul în care trăiește, dar și propria existență.
Tema susține caracterul psihologic al nuvelei: doar prin muncă omul poate evolua, iar exemplul personal poate schimba mentalitatea socialului. Naratorul obiectiv și omniscient realizează un portret literar al eroului, ce se va concentra pe trăsăturile morale semnificative.
Personajul principal al textului este părintele Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butucani, un sat mare, cu oameni înstăriți, dar rezistenți la schimbare. Om bun și învățat, harnic și gospodar, intră în conflict cu sătenii datorită unei ,,calități” neapreciate de aceștia: spunea întotdeauna sincer ceea ce credea.
Lucrul acesta îi nemulțumește pe săteni, dar și pe protopop, care determină mutarea preotului în satul Sărăceni, din Valea Seacă. Toponimia locurilor reflectă starea de sărăcie a oamenilor și aspectul jalnic al localității.
Realizând situația în care se află, preotul decide să-și schimbe atitudinea fașă de oameni, care se strânseseră în număr mare la biserică, în prima duminică, la slujbă. El le vorbește oamenilor despre binefacerile muncii: ,,Ce fac însă oamenii leneși, oamenii care nu-și dau nicio silință, care nici mâna nu și-o întind, ca să ieie darul? Sunt păcătoși!”
Preotul constată că vorbele lui nu au niciun efect asupra oamenilor și că biserica devine din ce în ce mai goală. Atunci decide să le iasă în drum pentru a le da sfaturi, apoi pentru a-i certa, în final reușind să le toarne vorbe de ocară. După un an tot nu se observă nicio schimbare în atitudinea oamenilor. Mai mult, insistențele lui îi aduc și denumirea de popa Tanda.
Personajul va trebui să facă față celor două tipuri de conflicte care apar pe parcursul firului narativ: unul exterior, cu sătenii din Sărăceni, care se va întinde pe o perioadă de patru ani, având ca scop căutarea unor strategii care să-i determine pe săteni să-și schimbe viitorul; al doilea conflict, cel interior, datorită faptului că preotul nu acceptă ideea că oamenii nu doresc să se schimbe.
Văzând că nimic nu funcționează, preotul trăiește o adevărată dramă spirituală, cere ajutorul divinității și, încurajat de credință, le va oferi sătenilor exemplul său personal: își repară casa, cultivă pământul, împletește lese pe care le vinde pe bani frumoși la târg.
Conflictul interior este cu atât mai profund, cu cât preotul realizează că eșecul său se datorează strategiilor greșite abordate cu oamenii, iar momentul îmbolnăvirii soției determină o adevărată criză interioară: ,,are o soție bolnavă, trei copii mici, al patrulea de lapte, o casă numai hârb…hambarurile goale, punga deșartă și sufletul necăjit”.
II.3.b.Aprofundarea lecturii
Naratorul obiectiv surprinde starea de criză care îl blochează pe preot: ,,sunt întâmplări în fața cărora mintea stă locului”, care devine astfel portavocea conștiinței umane a satului tradițional românesc.
Mișcările sufletești, simple sau complexe, sunt surprinse cu predilecție în ecoul pe care le au în personaje. Într-un pasaj din nuvela Popa Tanda, scriitorul face referire la situațiile limită, în care locul raționamentului este luat de intuiție și instinct.
Naratorul obiectiv surprinde starea de criză în care se blochează preotul, cuvintele lui devenind astfel o portavoce a conștiinței umane: ,,Nu întotdeauna însă omul gândește. Sunt întâmplări, în fața cărora mintea stă locului; în primejdie, când sufletul nu mai află ajutor,în bucurie, când el nu află izvorul din care curge norocul, și în înșirarea gândirilor sale, când el nu maiaflă legătura.
Atunci când omul în orice chip a ajuns la locul unde putința începe să se atingă cu neputințele sale, înceată a mai gândi, gândind în locul său firea omenească”.
Originalitatea scriitorului rezidă din capacitatea acestuia de a prezenta gândurile și trăirile personajelor folosind stilul indirect liber. Astfel autorul devine, nu depuține ori, glasul opiniei publice, folosind stilului oral, pentru a crea acea alternanță necesară între imaginea reală a personajului și cea reflectată de ,,gura satului”.
În Popa Tanda parcă ascultăm un consătean care exprimă opinia colectivă: ,,Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată; prea de-a dreptul, prea verde – fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap. Și e bine să trăim bine cu lumea”.
Ajutorul divin îi oferă posibilitatea acestuia să depășească momentul, încrucișarea mâinilor la altar și cele trei cuvinte: ,,Puternice Doamne, ajută-mă!”, făcând trimitere directă la legătura lumii rurale cu divinitatea. Frica simțită și neînțeleasă până acum se transformă în determinare.
Tudor Vianu remarcă folosirea oralității populare în operele lui Slavici, înaintea lui Ion Creangă. Nuvela Popa Tanda apare cu un an înaintea apariției Soacrei cu trei nurori și cu șapte ani înainte de apariția Amintirilor, în care regăsim forme ale vorbirii populare, adică ,,formele orale și zicerile tipice care alcătuiesc pecetea stilistică a povestitorului ardelean”.
Nu putem separa stilul și tehnicile narative ale operelor sale de mediul lingvistic în care s-a format scriitorul. Acesta era unul considerat ,,pestriț”, nefavorabil dezvoltării limbii române, datorită faptului că ,,limba românească era supusă unui tratament restrictive, discriminatoriu, în care putința comunicării în limba română trecea înaintea calității comunicării”.
Acest lucru va demonstra atitudinea anticalofilă a lui Slavici și maniera simplă de a spune cititorului lucruri complicate, așa cum mărturisea el însuși:,,Spre a fi înțeles de popor trebuie să te exprimi ca el: simplu și firesc”.
Dacă opera sa exprimă modul omului din popor de a gândi, de a simți, de a reacționa în fața colectivității, atunci putem să-l situăm pe Slavici în rândul creatorilor populari, iar operele sale putem să le considerăm creații polulare. Totul bazându-se pe mărturiile scriitorului: ,,Deși despărțiți prin înalte șiruri de munți și răspândiți prin mai multe țări, românii au păstrat (…) aproape aceleași doine, aceleași colinde, aceleași bocete, (…) aceleași snoave și povești se spun pretutindeni”.
Aceste comori ale literaturii noastre: zicătorile, proverbele, expresiile figurate conferă caracterul popular și național personajelor sale, care prind viață, se comport și gândesc ca atare. Ele devin mijloc de cunoaștere și autocunoaștere, o formă de exprimare a finite umane.
Către cunoașterea de sine fac trimitere și proverbele din Popa Tanda, destinul părintelui Trandafir fiind croit în vederea unei perfecționări morale a acestuia și a preocupării lui de a se modela moral prin autodepășire.
Proverbul devine o modalitate de a demonstra și de a întări concepții umane, ,,Labor improbus omnia vincit” constituind ideea ilustrată magistral în nuvelă. ,,Munca stăruitoare biruie toate” se transformă în proverbul românesc ,,Omul sfințește locul”, ca dovadă a faptului că prin muncă și hărnicie oamenii se pot autodepăși.
Părintele Trandafir devine românul vorbăreț care contrazice idea că ,,poporul cere de la oameni” să fie ,,mai chibzuiți la vorbă, să vorbească mai mult în pilde și cu încungiur, iar nu verde în față”. El ar fi fost un om minunat dacă n-ar fi avut un defect: era ,,cam greu la vorbă, cam aspru la judecată”, spunea lucrurilor ,,prea verde-fățiș”. Nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă., deși nu e bine să fie omul așa. Ca și Creangă, Slavici își dorea să-și pună eroul să vorbească în pilde, făcând aluzii, sugestii, vorbind cu tâlc.
Uneori proverbul se răspândește în întreaga structură stilistică a operei, această tehnică fiind utilizată în schițarea biografiei preotului:
,,Mult s-a ostenit părintele Trandafir în tinerețea lui. Școlile cele mari nu se fac numai iac-așa, mergând și venind. Omul sărac și mai are și mai rabdă. Iar cu capul se lucrează mai greu decât cu sapa și cu furca”.
Pentru a demonstra că una e să ai dreptate și alta e să ți-o recunoască cei mari și puternici, preotul va fi sancționat și trimis la Sărăceni. El nu înțelege că dreptatea aparține celor mai mari în putere, iar ,,cei mai slabi trebuie să arate cu încetul ce pot, bucățică cu bucățică”.
Lumea Sărăcenilor este una proverbială: ,,Peștele-n apă, pasărea în aer și cârtița în pământ și sărăcenii în sărăcie”, oamenii având o viață socială aparte. Statutul lor își pune amprenta asupra statutului preotului, care ajunge ,,popă fără sat”, transformându-se într-o situație tragi-comică, ilustrată de o frază moralizatoare: ,,roată fără de car, jug fără de boi, căciulă pusă într-un vârf de par”.
Firul epic se va construi tot în jurul proverbelor care vor recrea atmosfera rurală, vor da culoare spațiului rustic: ,,orbul n-ajută pe olog”, ,,flămânzii nu îndreaptă treaba satului”, ,,când gâștele păzesc stratul, puțin îi rămâne grădinarului”, ,,cine nu lucrează greu păcătuiește”, ,,e ca și capra în grădina cu curechi”, ,,o dorință naște pe alta”, etc. modul în care valorifică zestrea populară și comunitatea este unic, fapt ce reiese din mărturisirea autorului: ,,oamenii nici în zilele grele nu-și pierdeau voia bună și gândindu-mă la cele de atunci, eu mă văd mereu la fel de fel de praznice, la nunți care țin câte o săptămână de zile, de cumetrii și la fel de fel de alte sărbători”. Particularitatea fundamentală a scrierilor lui Slavici derivă așadar din oralitatea stilului popular.
Proverbele și maximele populare sunt introduse prin verbul impersonal ,,se zice”, prin adverbe sau prin expresia ,,vorba cu…”: ,,se zice că nu este sat fără de popă”; ,,pesemne cine-a făcut zicala asta n-a știut de Sărăceni”; ,,Vorba cu lumea gheboșilor: omul se îndreaptă după oamenii”.
Caracterul oral al nuvelei este dovedit și de faptul că autorul pare că se adresază unui auditori imaginar în fața căruia își rostește monologul.
Perceptele și judecățile moralizatoare sunt marcate prin utilizarea perspective narative tradiționale, naratorul fiind obiectiv și omniscient, povestind la persoana a III-a evenimentele, pentru a oferi propria perspectivă asupra faptelor și personajelor. Constatăm uneori și intervenția povestitorului, care se substituie personajului, îi ia locul și va continua povestirea sub forma unei predici:
,,Sfânta Scriptură ne învață că (…) și păstorul sufletesc, care slujește altarul din sljba sa, de pe altar să trăiască”. Alteori naratorul intervine în text fără a se substitui personajului, spunându-și propriile păreri: ,,Dar așa-i trebuie părintelui Trandafir”.
Tehnica sugestiei, care constă în prezentarea pe scurt, cu întrerupere a evenimentelor, este ilustrată prin prezența punctelor de suspensie, a exclamațiilor și a interogațiilor retorice, acestea conținând vocative, imperative sau interjecții, care devin mărci ale oralității populare, adresarea către cititor realizându-se în acest stil retoric:
,,Cine știe ce vrea să zică popă-n Sărăceni? ”; ,,Ce fac oamenii leneși, oamenii care nu-și dau nicio silință, care nici mâna nu și-o întind ca să ia darul? Sunt păcătoși! ”.
O altă valență a stilului oral derivă din predispoziția naratorului către didacticism, din dorința acestuia de a spune multe, de a lungi vorba, evenimentele, ceea ce duce către tendința textului de a deveni un text ,,școlăresc”, încărcat cu ,,dădăceli ”: ,,Pe Valea Seacă. Mai rău nu se poate să sune însemnarea unui loc. Valea Seacă! Vale, pentru că este un loc închis între munți; seacă pentru că pârâul care și-a făcut cale pe mijlocul văii este aproape sec”.
Tot ca o consecință a eticii literare, caracteristică scrisului lui Slavici, este abordarea mijloacelor oralității care dau viață narațiunii, deși limbajul utilizat de scriitor este unul destul de greoiși sărăcăcios, scriitorului lipsindu-i sonoritatea și armonia frazei.
Observăm prezența unor topici affective la nivelul propozițiilor, adjectivele și verbele trecând în prim plan, ,,contrar gramaticii normative”: ,,Și harnic și grijitor om era părintele Trandafir”, ,,mult s-a străduit părintele Trandafir în tinerețea sa”.
Arta lui Slavici se reiese din împletirea naraținii cu descrierea și dialogul,aceste trei elemente aflându-se în raport de complementaritate, subordonat doar esteticului.
Stilul direct se va împleti cu cel indirect, în text îmbinându-se vorbirea direct cu vobirea indirectă, autorul făcându-și simțită prezența prin intervenția sa moralizatoare care are ca scop sancționarea unor gânduri sau atitudini: ,,Și oare credea el că acest gând, cuprins cu atâta înfocare în desperarea lui, îi va putea da ajutor? ”
Alegerea și utilizarea regionalismelor și a toponimelor sugestive contribuie la succesul nuvelei. Termenii populari precum: rugă, păpucaș, muruială, curechi, pârleaz, barabule, leasă, oferind un aer aparte în vederea reconstituirii atmosferei sfârșitului de secol al XIX-lea.
În ceea ce privește toponimia putem conchide că Butucani este un derivate de la ,,butuc”, ce ar putea transmite ideea unui obiect greoi, simbolizând în plan general satul cu oameni a căror mentalitate greoaie nu-i poate scoate din tipar. Sărăceni poate fi un derivat al adjectivlui ,,sărac”, utilizat pentru a semnifica ideea satului cu oameni săraci, care nu-și pot depăși condiția datorită mediului natural: aflat în Valea Seacă, tot un semn al sărăciei.
O altă calitate a narațiunii o reprezintă utilizarea tehnicii desfășurării gradate a acțiunii, în care sunt prezentate conflictele prezente în text: cel exterior, dintre preot și credincioși, datorită mentalităților diferite; cel interior, la fel de puternic, între dorința preotului de a schimba oamenii și nereușita încercărilor sale, totul culminând cu momentul în care preotul realizează că metodele sale sunt ineficiente. Tehnica acumulării gradate pune în evidență evoluția trăirilor psihologice ale personajului.
Nararea întâmplărilor, comportamentul personajelor și modul lor de a vorbi ilustrează existența unui umor de tip popular, deși el există într-o mai mică măsură decât la Caragiale. Umorul lui Slavici izvorăște din atitudinea preotului, din încercările lui disperate de a-i schimba pe poporeni, care, parcă, făcându-i în ciudă se împotrivesc, punându-se pe sfat, pe batjocură și ocară, totul culminând cu atitdinea de batjocură la adresa preotului.
O altă sursă de umor devine atitudinea ironică a preotului față de săteni, ironia devenind o tehnică de sancționare a celor care nu-și îngrijeau casele, nu-și spălau rfele sau copiii, ori aveau un comportament neadecvat: ,,la câmp dai de popă; la deal dă popa de tine; mergi la vale te-ntâlnești cu popa; intri în pădure, tot pe popa îl afli… ”
Generatoare de umor este și secvența când preotul Trandafir și soția sa își manifestă bucuria sinceră atunci când reușesc să realizeze ceea ce-și doresc: părintele își scoală soția să vadă că semințele au încolțit, verificând starturile măcar de zece ori pe zi.
Observăm că la evoluția narațiunii își aduc aportul o serie de mijloace stilistice bine alese. Epitetele, deși rare și obișnuite, vin să contureze imaginea satului sau a personajului: ,,suspin înăbușit”, ,,frică neînțeleasă”, ,,lumină somnoroasă”, ,,casă pustie”.
Tot rare se dovedesc a fi și metaforele, care vor fi folosite în realizarea descrierilor: ,,casa … era hârb, pereții ciur și acoperișul mreajă”, precum și câteva comparații, cu rol sugestiv:,,ca și capra în grădina cu curechi” (exprimând insistențele preotului); ,,popă făr’ de sat: roată făr’de car, jug făr’ de boi” (ilustrând nulitatea lucrurilor).
Identificăm de asemenea prezența unui lait-motiv:
,,Popa e omul Dracului! ”, utilizat pentru a prezenta reacția sătenilor față de evoluția inovativă a preotului, pentru ca în final acesta să se schimbe, fiind prezentat în antiteză, prin intermediul expresiei: ,,Popa e omul lui Dumnezeu! ”
Așadar remarcăm ca tehnică narativă realizarea tipologiilor umane, aspect ce va fi dezvoltat în subcapitolul Tipologiile personajelor.
Sfârșitul moralizator al nuvelei surprinde o tehnică narativă specială, contribuind la ideea că această operă servește unei idei morale. Asemănător fabulei, finalul vine ca o completare a mărturisirii sale de credință, conform căreia rosutl scrisului său a fost îndrumarea oamenilor către o viață potrivită firii lor, iar faptele vor reprezenta dovezi ale existenței acestora.
Lumea din jurul său se va schimba, finalul nuvelei punând în lumină transformarea personajului și a societății pe care o reprezintă, care au trebuit să sfărâme vechile preconcepții și tot felul de piedici, pentru a reți să-și construiască un nou destin.
Dacă în nuvela Popa Tanda, banul încă nu-și manifestă latura destructivă, fiind văzut doar ca sursă a fericirii omului, în nuvela Moara cu noroc este abordată ideea consecinței distrugătoare a banului, oferind o altă lecție de morală, o pildă pentru cei care pun, mai presus de fericire și Dumnezeu, puterea banului. Tonul naratorului diferă, problematica nuvelei reieșind din perspective diferite. Având ca temă dezumanizarea umană datorită dorinței ucigașe de câștig, conflictul dezvăluie valența psihologică și valența moralizatoare a nuvelei.
Din punct de vedere social, personajul principal, Ghiță, își dorește schimbarea statutului, drama psihologică a personajului concretizându-se, așa cum observă Pompiliu Marcea, în trei formeale înfrângerii: pierderea încrederii de sine, pierderea încrederii celor din jur și pierderea încrederii soției sale, Ana.
Perspectiva moralizatoare scoate în evidență consecința dramatică a faptelor sale, anticipate încă din primele rânduri ale nuvelei:,,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”. Acestea sunt vorbele soacrei sale, femeie a cărei concepție tradițională se opune schimbării, iar această abilitate de cunoaștere morală provine din înțelepciunea bătrânilor, care vor anticipa destinul tragic al eroului: va fi pedepsit pentru că nu înțeles care îi este măsura.
Moara cu noroc surprinde prin faptul că prezintă cititorului ,,o galerie de personaje părtașe la crimă, adevărate întruchipări ale răului”.Alături de Ghiță vor evolua Lică Sămădăul, un personaj lipsit de scrupule; Marți, Laie și Uța, slujitori la han, care devin complici ai hoților, furându-și stăpânul; groful Arpad Vernesy și judecătorul, care îl apără pe Lică; Acrișor, Răuț, Săilă Boaru și Buză-Ruptă, toți fiind exponenți ai unei lumi a fărădelegilor. Surprinzător, chiar și jandarmul Pintea trece la un moment dat în tabăra nelegiuiților, devenind astfel părtaș la ilegalitățile hoților.
Toți aceștia oferă o panoplie a unei lumi dominate de hoți și infami, avându-l în centrul ei pe Lică Sămădăul, un caracter de-a dreptul diabolic, ,,una din cele mai puternice plăsmuiri ale răului din literatura română.” Perspectiva psihologică a nuvelei aduce în prim-plan tragismul zugrăvit în mod realist, Ghiță zbătându-se între două conflicte: conflictul interior, determinatde dorința de arămâne cinstit, ce se va opune cu dorința de a se îmbogăți alături de Lică, dar și conflictul exterior ce va duce la dispariția definitivă a lui, de pe această lume.
Subiectul transpune acțiunea nuvelei undeva în Câmpia Aradului, unde cârciuma ,,Moara cu noroc” se află situată, în mod simbolic, la o răscruce de drumuri, izolată parcă de societate și înconjurată de pustietăți. Toponimul Fundureni devine astfel sugestiv pentru descrierea spațiului evocat, mai mult, destinul personajului principal și al hanului fiind anticipat din elementele exterioare simbolice: ,,cinci cruci stau înaintea morii, două de piatră și alte trei cioplite din lemn de stejar”.
Evoluția hanului se cristalizează începând cu preluarea acestuia de către Ghiță, cizmar într-un sat. Cârciumarul își dezvoltă afacerea pe drumul porcarilor, interferând între ,,ordinea juridică a statului și legislația mutuală a hoților” și trăiește fericit alături de soția sa, Ana, mama acesteia și cei doi copii, până la momentul apariției lui Lică.
Acesta din urmă îi va impune lui Ghiță să-i devină complice, simțindu-i patima pentru bani și profitând la maxim de ,,sensibilitatea” lui.
Complicitatea hangiului va fi acceptată până la un punct, deoarece el alege să joace un rol dublu, urmând să îl predea pe Lică lui Pintea, fost tovarăș de ilegalități, devenit între timp jandarm. Momentul ales pentru predarea ,,diavolului” este unul simbolic, seara de Paști, și va coincide cu prăbușirea psihologică a personajului: Ghiță oferea autorităților dovezile ,,crimelor” și ale nelegiuirilor, dar nu mărturisește că ,,jumătate din sumă o oprește el drept plată pentru oficiul de petrecere a bunurilor furate. Excesul de șiretenie îl pierde pe cârciumar”.
Ghiță îl lasă pe Lică împreună cu Ana și merge să-l cheme pe jandarmul Pintea. Întors acasă, realizează păcatul comis de soția sa, o ucide, apoi este ucis la rândul său de Răuț, omul lui Lică, cel care va da foc cârciumii.
Păcatul Anei este într-un fel înlesnit de Ghiță prin comportamentul pe care îl afișează față de aceasta. ,,Ținerea femeii în condiții de supunere îl lipsește pe bărbat de cel mai important sprijin în lupta grea a vieții”, Ana fiind împinsă către farmecele Sămădăului, pe care îl percepe ca pe un ,,om” adevărat, în timp ce pe soțul ei îl caracterizează ca fiind ,,o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău de așa”.
Scena petrecerii de la Moara cu noroc, în ziua de Paști, reprezintă punctul culminant al acțiunii, Ana fiind cea care va trimite în taină după Pintea, vrând să-l demaște pe Lică, oferind chimirul și traista pline cu obiecte de furat. Ca să nu cadă în mâinile lui Pintea, Lică pornește pe un drum fără de întoarcere.
Chiar și elementele naturii converg către deznodământul operei, natura redând stările de spirit ale personajelor: afară începe să plouă cu stropi mari, se aud tunete, se văd fulgere, este noapte.
Încărcătura psihologică atinge cote maxime în momentul în care Sămădăul constată că nu mai are scăpare. Frica pune stăpânire pe el și singura alinare o mai găsește, surprinzător, în Dumnezeu, refugiindu-se într-o biserică: ,,Unei vieți ticăloșite i se dă un sfârșit pe măsură”, naratorul alegând eroului negativ Lică,o moarte la fel de brutală cum fusese și viața: se sinucide, zdrobind-și capul de un copac.
Deznodământul nuvelei vine ca o confirmare a spuselor bătrânei, din început, care unește ciclic acțiunea, aceasta plecând tristă cu cei doi copii rămași orfani: ,,se vede c-au lăsat ferestrele deschise!(…) Simțeam eu că nu are să iasă bine: dar așa le-a fost dată. Apoi ea luă copiii și plecă mai departe”. Drumul pe care pleacă bătrâna ilustrează în mod firesc, simbolic, ideea că viața trebuie să-și urmeze cursul, indiferent de nenorocirile sau necazurile oamenilor.
Finalul însoțit de atâtea morți tumultoase, nu are nimic melodramatic, el reprezentând ,,o ispășire tragică a oamenilor care s-au dezumanizat sub puterea fascinantă a banului”.
Venind ca o completare a nuvelei Popa Tanda, nuvela Budulea taichii (1880) va descoperi valențele umoristice ale lui Slavici. Ea se va constitui pe baza amintirilor despre Huțu, fiul lui Budulea, cimpoieșul din Cororăști, unul dintre cei mai buni prieteni din copilăria autorului.
Legătura cu realitatea existențială realizează acea legătură nostalgică pe care o vom resimți permanent, pe parcursul acestei evocări, ilustrând ideea că prin muncă perseverentă putem învinge orice obstacol în viață.
Personajul principal este Huțu, pe numele său adevărat, Mihai Budulea, zis ,,Budulea taichii”, un copil ce va trebui să-i demonstreze tatălui că are posibilități intelectuale și merită să fie dat la învățătură.
,,Plecarea de acasă” a personajului, la învățătură, era un fenomen neobișnuit al acelor vremuri, de aceea dorința copilului de adeveni dascăl nu este primită cu entuziasm de tatăl său, dar faptul că Huțu învăța tot mai bine și sfătuit de dascălul Clăiță, îl determină pe acesta să-și înfrângă îndoiala și să capete încredere tot mai mare în copilul său.
Îmbrăcat într-un surtuc peticit și o pălărie veche, Huțu își începe evoluția în viața socială, mergând la oraș, la școala profesorului Wondracek, pe care reușește să-l impresioneze prin cumințenia și seriozitatea sa, devenind fecior de casă, curățindu-i ghetele, hainele, umplând pipele de tutun sau măturând prin școală.
Ruperea de locurile natale este una dramatică, autorul surprinzând tulburarea pe care o trăiește copilul, datorită sentimentului dezrădăcinării. Totodată, acest drum anevoios al lui Huțu este interpretat ca un exemplu al drumului tuturor intelectualilor săraci ardeleni, care își doreau să se ridice la lumină. Datorită caracterului frumos de care dă dovadă, Budulea va reuși pe ,,calea spinoasă a învățăturii, pe care o va cuceri”.
Odată devenit dascăl, Huțu nu se mulțumește, ci dorește să ajungă preot. Pentru împlinirea acestui vis va pleca să studieze în străinătate. Slavici va surprinde evoluția mentalității școlarului, care la început ar fi mulțumit să egaleze modelul dascălului Clăiță, apoi idealul devine profesorul Wondracek, pentru ca mai târziu să-și dorească să asalteze ierarhia bisericească.
Din păcate, evoluția intelectuală a personajului este întreruptă în mod brutal de intervenția bruscă a conștiinței umane: tatăl îi trimite o scrisoare din care Mihai simte frica părinților datorită unei posibile îndepărtări de aceștia, de sat, de prieteni, de locurile natale.
El va ceda rugăminților tatălui, se va întoarce în Cocorăști, unde se va căsători cu una din fiicele dascălului Clăiță, Slavici ilustrând de altfel concepția îmbrățișată de toți tinerii ardeleni ai acelor vremuri, ce derivă din necesitatea ca intelectualii să se întoarcă în rândul poporului din care provine, spre a oferi celor mulți din ,,darul” lor, înțelepciune și cumințenie.
Spre deosebire de Huțu, care evolează psihologic până la un anumit nivel, un alt personaj va atrage atenția în nuvelă: cimpoieșul Budulea. Acesta se remarcă printr-o evolție intelectuală interesantă, depășindu-și toate barierele înțelegerii rostului învățăturii. Mentalitatea personajului se schimbă, devenind un apărător al educației: ,,un dascăl trebuie să știe tot… Eu cred că învățătura e limba, și cu cât știe mai multe omul, cu atât e mai învățat”.
Budulea și fiul său devin figuri importante în lumea lor, ca o demonstrație a faptului că oamenii simpli prețuiesc învățătura. Cimpoieșul devine imaginea ,,țăranului veritabil”, care impresionează prin inteligența, dar și mărginirea sa, devenind simbolul duioșiei și umorului rural. În același timp, Mihai devine ,,idealul intelectualului rural”, care se reîntoarce în satul natal pentru a oferi din roadele învățăturii, pe care le-a acumulat la școlile frecventate, fără a uita de unde a plecat, fără a se dezrădăcina sau a se înstrăina.
Această mentalitate o vom regăsi atât la Slavici în Moara cu noroc, cât și la I.L Caragiale în nuvela Păcat, personajele parcă așteptându-se la un anume deznodământ și indiferent de situație, împăcându-se cu ideea că ,,așa a fost să fie”.
Nuvela aduce în prim-plan dragostea unui tânăr fiu de chiabur, Iorgovan, îndrăgostit de o fată simplă de țăran pe nume Simina, sosită la moșia familiei Busuioc împreună cu familia ei și alți pădureni, pentru a secera grâul. Firul narativ debutează liniștit, atmosfera fiind una idilică, naratorul obiectiv surprinzând exodul oamenilor de la munte și descriind spațiile în care vor evolua personajele sale.
Un lucru impresionează: în această atmosfera festivă a muncii câmpului,cu imaginea plaiurilor pline de flăcăi harnici, fete vesele și lăutari voioși, care refac tabloul tradițional sacru al secerișului, toate diferențele sociale dispar, Slavici realizând ,,cea mai bogată prezentare a omului român în mediul lui natural”, zugrăvind cu ochiul etnografului aceste obiceiuri, datini ce țin de tradițiile universului rural românesc.
Trăsăturile de mai sunt sunt regăsite și în nuvele precum Gura satului sau La crucea din sat, naratorul oprindu-se asupra plăcerii de a vorbi și de munci a țăranului român, ilustrând funcția estetică a acestor capacități care își vor pune amprenta asupra evoluției personajelor, asupra reliefării conflictelor și a tulburărilor sufletești. Povestea iubirii se va afla în mijlocul descrierii evenimentelor din viața satului: botezul, logodna, nunta, hora, târgul, secerișul, etc.
Relația lui Iorgovan cu Simina este una complicată încă de la început, chiar periculoasă, datorită diferențelor sociale dintre cei doi. Chiar dacă presimte pericolul la care se expun, tânărul nu face nimic pentru a evita deznodământul primejdios, deoarece este lipsit de voință. Acesta va ține cont de părerea părinților săi, care nu se pot împăca cu ideea acestei relații, cu faptul că fiul lor dorește să le aducă în casă o sărăntoacă, ceea ce va produce în sufletul Siminei o mare dezamăgire și o durere cumplită.
Tatăl acesteia, reprezentantul țăranului tipic, asuprit, care cunoaște bine această lege nescrisă, este cel careavertizează asupra imposibilității relației. Îi atrage atenția fetei că nu va putea face parte din familia Busuioc, deoarece nu știe să stea la masa lor, nu le știe portul sau limba și se va simți în casa lor ca ,,un pui de cuc în cuib de cioară”. Aceste vorbe o vor marca, determinând și izbucnirea conflictului interior, datorită respectului față de tatăl său și a urii față de familia Busuioc.
Iorgovan va ceda realității, mai ales influențat de ,,gura satului”,trăindu-și propria dramă, compensând dezamăgirea cu petreceri deșănțate, înșelându-și tatăl pentru a obține banii necesari petrecerilor, devenind nervos și dezechilibrat în relația cu Simina, purtându-se brutal. Această transformare este utilizată de narator, se pare, pentru a-l pedepsi pe bătrânul Busuioc pentru păcatele sale: din cauza lui muriseră doi oameni, Neacșu și Pupăză.
II.3.c.Reflecția
Ca și în Moara cu noroc, naratorul obiectiv introduce în scenă un personaj masculin ,,special”, pe Sofron, o slugă, care intră în competiție cu Iorgovan pentru dragostea Siminei. Toate astea din dorința de a scoate în evidență defectele personajului principal: un om lipsit de voință, imatur, indecis, dezechilibrat și nesocotit. Pe de altă parte, Sofron este un personaj puternic, calculat, care nu va reuși însă să câștige dragostea Siminei, deoarece aceasta nu poate uita dragostea pentru ,,bogătoi”.
Slavici lasă senzația că Sofron este ,,omul ideal” ce poate domina lumea prin trăsăturile lui, fiind înzestrat cu cele mai frumoase însușiri: cinste, hărnicie, altruism și corectitudine.
Tragismul nuvelei se naște din profunzimea trăirilor celor doi îndrăgostiți, pe care le surprinde scriitorul, deznodământul fiind unul conform așteptărilor, Slavici abuzând de didacticismul specific, acest concept fără a mai fi perceput ca ,,semn al umanizării personajului care, într-o lumină inumană se luptă pentru salvarea umanului”, ci ca o izbăvire a tuturor păcatelor.
II.4. Procesul proiectare și de evaluare în gimnaziu
Proiectarea presupune ansamblul operațiilor de anticipare raționala și sistematică a activității instructiv-educative, dobândind astfel, caracter eficient.
A proiecta înseamnă a planifica, a anticipa, a prevedea cât mai exact desfășurarea unei activități educative prin organizarea și combinarea optimă a obiectivelor, resurselor, strategiilor de predare- învățare, a modalităților de evaluare și a relațiilor dintre acestea.
I. Proiectarea "globală" sau macroproiectarea este realizată de organismele oficiale specializate, la nivelul sistemului de învățământ
II. Proiectarea "eșalonată" sau microproiectarea este realizată de fiecare cadru didactic
Didactică modernă structurează proiectarea realizată de cadrele didactice pe trei nivele:
– Proiectarea anuală/semestrială
– Proiectarea pe unități de învățare
– Proiectul de lecție
Proiectarea anuală presupune o planificare calendaristică, care asociază elemente ale programei (obiective de referință – conținuturi/ competențe – conținuturi) cu unități de timp, considerate de profesor ca fiind optime pe parcursul unui an școlar.
Proiectarea anuală poate avea următoarea rubricație:
Școala.. Profesor.
Disciplina.. Clasa/nr. Ore pe săpt./ Tip de curriculum/
Anul
Explicații:
– Unitățile de învățare se indică prin titluri ( teme )
– Obiectivele de referință/competențele se trec cu numerele lor din programa școlară
– Conținuturile sunt cele extrase din lista de conținuturi ale programei școlare
– Numărul de ore alocate se stabilește de fiecare cadru didactic
Etape:
– stabilirea succesiunii în care se va parcurge conținutul
– gruparea conținuturilor în unități coerente din punct de vedere tematic; aceasta presupune:
identificarea unităților de învățare după următoarele criterii:
unitatea tematică
structura flexibilă, deschisă,
continuitatea pe parcursul unui interval de timp
finalizarea prin evaluare
stabilirea titlului unității de învățare, se poate realiza prin:
preluare din lista de conținuturi ale programei
preluare din manual
formulare originală de către profesor
De regulă, unitatea de învățare nu trebuie să cuprindă un număr foarte mare de lecții:
– corelarea conținuturilor fiecărei grupări tematice, delimitate în etapa anterioară, cu obiective de referință sau competențele specifice vizate; dacă tema vizează cel puțin un obiectiv de referință / o competență specifică pentru fiecare obiectiv cadru / competența generală, care sunt corelate prin programa la tematica respectivă, atunci acea tema poate constitui o unitate de învățare
– verificarea concordantei dintre demersul didactic propus de profesor si resursele didactice de care dispune scoala
– alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare continut in concordanta cu obiectivele de referinta / competentele specifice vizate si cu numarul de ore alocat la disciplina/an scolar, prin planul cadru de invatamant;
Numarul de ore / saptamana din trunchiul comun, la clasele de gimnaziu este acelasi ( o ora la clasele a V – a si a VIII-a, cate doua ore la clasele a VI-a si a VII-a), iar la clasele de liceu difera in functie de filiera si profilul liceului.
Orele din Curriculum la decizia scolii se atribuie in functie de situatia concreta din scoala ( in urma consultarilor profesori – parinti, in functie de capacitatile cognitive si interesele copiilor).
Proiectarea didactica a unei unitati de invatare presupune parcurgerea unor etape intr-o succesiune logica. Pentru a intelege aceasta succesiune se porneste de la rubricile prezentate mai jos:
Scoala….. Profesor………..
Disciplina…
Clasa.. Clasa/Nr.ore pe sapt./..
Anul/Saptamana.
Unitatea de invatare..
Numarul de ore alocate….
În cazul nostru, în studiul nuvelei la gimnaziu se vor realiza proiecte de lecție pornind de la aceasta unitate de învățare.
În continuare va voi prezenta cateva modalități de proiectare didactica a unitații de învățare nuvela la gimnaziu:
PROIECT DE LECȚIE
PROFESOR :
ARIA CURRICULARĂ : Limba și literatura română
CLASA : a VII-a
UNITATEA DE INVATARE: Nuvela
SUBIECTUL : Două loturi
TIPUL LECȚIEI : consolidare și sistematizare a cunoștiințelor
SCOPURI DIDACTICE:
sensibilizarea elevilor în vederea desfășurării activității didactice;
aplicarea și exersarea noilor cunoștințe teoretice;
fixarea și consolidarea noilor cunoștințe și competențe verificarea și evaluarea cunoștințelor și abilităților elevilor
Unitatea de învățare:
NUVELA
Competențe generale:
Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată;
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
Competențe specifice:
Recunoașterea modurilor de expunere utilizate într-un text narativ:
moduri de expunere (narațiune, descriere, dialog);
întrebările specifice abordării textelor narative: „ce“ se povestește (ce se întâmplă, care este acțiunea relatată), „cine” ia parte la acțiune (personajele, trăsături fizice și morale ale personajelor), „cine“ povestește (naratorul);
– specii literare: nuvela.
Folosirea unor tehnici/ strategii de lucru cu textul/ cartea:
– citirea corectă și fluentă a unui text cunoscut în fața unui auditoriu divers; valorificarea elementelor nonverbale în interpretarea unor texte studiate
Competențe derivate:
Identificarea trăsăturilor unui text epic;
Definirea nuvelei;
Argumentarea apartenenței operei Două loturi la specia literară nuvelă;
Descrierea personajului principal.
Valori și atitudini:
Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii;
Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate;
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social;
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural.
STRATEGIA DIDACTICĂ
Metode și procedee:
spargerea gheții, conversația ghidată/argumentarea, explicația, învățarea prin cooperare, metoda cubului.
Resurse și managementul timpului:
capacitățile normale de învățare a elevilor;
cunoștințele lor anterioare;
timpul de învățare: 50 min.
Mijloace de învățământ : fișele de lucru, tabla, manualul.
Forme de organizare a activității elevilor : activitatea frontală combinată cu lucrul în grup, activitatea independentă individuală.
Motivație :
Elevii au posibilitatea să reactualizeze și să-și completeze cunoștințele despre nuvelă ca text literar, să constate caracteristicile acestei specii literare.
Lecția dezvoltă gândirea critică, punând elevii în situația de a argumenta diferite aspecte. De asemenea, aceasta contribuie la consolidarea deprinderilor de analiză a unor situații veridice, discuțiile ce le poate antrena desfășurarea ei, controversele ce pot apărea, transparența lecției putând stimula gândirea la diferite nivele și din perspective diferite.
Pe lângă interesul și dragostea elevilor pentru literatură, se urmărește și formarea competenței de cititor avizat de literatură, în sensul de a stăpâni un corpus de noțiuni de teorie literară care pot constitui instrumentele lecturii autentice.
ANEXE
ANEXA 1
METODA CUBULUI
FISA DE LUCRU NR. 1 – GRUPA NR. 1
Defineste nuvela!
FISA DE LUCRU NR. 2 – GRUPA NR. 2
Indică dintre variantele următoare pe acelea care sintetizează portretul moral al lui Lefter Popescu:
este personajul secundar al operei literare Două loturi;
participă la toate momentele acțiunii;
este funcționarul superior;
este un mic funcționar, un slujbaș neînsemnat și sărac al statului;
nu se manifestă violent;
crede că s-ar putea îmbogăți pe neașteptate;
nu este suspicios, este tot timpul vesel și încrezător;
evoluează între speranță și disperare.
FISA DE LUCRU NR. 3 – GRUPA NR. 3
Argumentează în 4-5 rânduri că naratorul operei literare Două loturi de Ion Luca Caragiale este unul obiectiv.
FISA DE LUCRU NR. 4 – GRUPA NR. 4
Explică, în 4-5 rânduri, aparența comică a nuvelei Două loturi de Ion Luca Caragiale.
FISA DE LUCRU NR. 5 – GRUPA NR. 5
Prezintă semnificația numelui personajului Lefter Popescu.
FISA DE LUCRU NR. 6 – GRUPA NR. 6
Comentează, în 4-5 rânduri, următorul citat extras din opera literară Două loturi de Ion Luca Caragiale:
Când a cumpărat biletele, d. Lefter a râs pesimist:
Ți-ai găsit! Eu și noroc!
FISA BAGAJ DE CUNOSTIINTE
Scrie două lucruri noi pe care le-ai aflat………………
Mi-a plăcut faptul că…………………………………………
În timpul lecției aș fi vrut să………………………………
Am avut dificultăți atunci când……………………………
Evaluarea. În acest sens, se recomandă profesorilor să utilizeze ca formă de evaluare, cu precădere, evaluarea formativă, în cadrul căreia se va utiliza, pe parcursul întregii activități de proiect, observarea sistematică a comportamentului fiecărui elev, pe baza unei fișe de observație (realizată de către profesor). În realizarea fișei de observație, cadrul didactic poate avea în vedere următoarele criterii:
– gradul de îndeplinire a sarcinilor stabilite;
– calitatea materialelor/activităților realizate;
– capacitatea de asumare a unui rol în cadrul grupului/subgrupului;
– spiritul de colaborare și de adaptare la activitatea în echipă;
spiritul de inițiativă.
În continuare voi prezenta un test de evaluare a nuvelei la gimanziu:
Nume elev
Clasa :
Test de evaluare
Se dă textul:
” Și de aici înainte el simțea că Ana e pierdută și nu se mai gândea decât la răzbunarea lui. Însă niciodată nădejdea nu piere cu desăvârșire din sufletul omului, și așa, el își mai zicea : Și dacă totuși s-ar întâmpla să mă întorc la timp. De aceea el se grăbi.
El sosise încă din vreme cu Marti și Pintea și cu alți doi jandarmi în preajma Morii cu noroc, dar temându-se ca nu cumva Lică să îi zăpsească și să fugă de la cârciumă, ei descălecară în culmea dealului și se hotărâră să aștepte întunecimea ca sdă se poată apropia pe nesimțite.
Ghiță, galben la față , ca și când i-ar fi secat tot sângele din vine, stătea întins pe pământ, culcat pe brânci privind țintă și cu ochii însetați în vale.”
Scrieți răspunsul pentru fiecare cerință:
Construiește câte un enunț cu omofonele sar/s-ar
Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate
Precizează funcția sintactică a cuvintelor îngroșate
Găsește câte un sinonim contextual pentru cuvintele: nădejdea, galben, țintă
Explică folosirea cratimei în structura: i-ar fi secat
Scrie o compunere de 15-20 rânduri la care să argumentați că opera literară ”Două loturi” de I.L. Caragiale este o nuvelă. Vei preciza următoarele:
precizează 3 trăsături ale nuvelei
prezentarea, pe scurt, a textului nuvelei
Pentru fiecare criteriu se acordă note de la 1 la 10, iar media notelor obținute constituie nota finală acordată fiecărui elev în cadrul activității de proiect. De asemenea, recomandăm utilizarea autoevaluării și interevaluării, eventual prin completarea unui chestionar elaborat de profesor, adaptat nivelului de vârstă și particularităților claselor de elevi.
Procesul de evaluare va pune accent pe:
corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competențele specifice vizate de programa școlară;
valorizarea rezultatelor învățării, prin raportarea la progresul școlar al fiecărui elev;
recunoașterea, la nivelul evaluării, a experiențelor de învățare și a competențelor dobândite în contexte non-formale sau informale;
oferirea unui feed-back personalizat, elevilor și părinților, cu privire la rezultatele și la progresul școlar; utilizarea unor forme variate de comunicare a rezultatelor școlare.
CAPITOLUL III –RECEPTAREA NUVELEI-SCENARII ȘI PROCEDEE DIDACTICE
În gеnеral, рuțіnе lеϲțіі dе lіmba sau lіtеratura rοmână sunt dе un anumе tір рur. Ϲând sе urmărеștе rеalіzarеa maі multοr sarϲіnі dіdaϲtіϲе, sе еfеϲtuеază ο lеϲțіе mіxtă, ϲarе ϲuрrіndе еlеmеntе ϲοmbіnatе dіn dοuă sau ϲһіar trеі tірurі.
III.1.Ipoteza. Scop. Obiective.
În abordarea nuvelei am avut aplicabilitate pe clasele de elevi din cadrul Școlii Generale nr.12 ”Liviu Rebreanu” din Iași. La această prelucrare de date au partcipat 80 de subiecți, elevi clasele V-VIII , ai acestei școli.
Luând în considerație actul lecturii, Alina Pamfil recomandă ca strategii utilizate pentru lеϲțіa de verificare și aprofundare a înțelegerii prima lectură și activitățile ce urmează primei lecturi și anume relectura.
1. Prima lectură, este realizată cu voce tare de către profesor si/sau de către elevi; o nuvelă poate fi citită integral (în funcție de numărul de pagini și gradul dificultății) sau pe fragmente; profesorul poate opta în orientarea lecturii, în mod indirect, prin explicație, sau în mod direct, prin formularea unor sarcini de genul: „Citiți textul cu intenția de a-l putea povesti/de a-i numi tema” (ibidem); de asemeni profesorul poate recurge și la invitația elevilor de a lectura: „Citește textul. Nu te opri la cuvintele necunoscute. Călătorește liber în lumea lui. Încearcă s-o vezi/să afli ce se întâmplă…” (ibidem).
Prima lectură este adesea realizată fragmentar, iar pentru lectura genului epic și implicit a nuvelei, profesorul recurge la tehnica lecturii anticipative, deoarece această tehnică este cea adecvată genului epic. Descrierea lecturii anticipative, utilizate în cadrul studierii nuvelei prin intermediul primei lecturi este prezentată în ANEXA 3. Pentru verificarea înțelegerii textului, profesorul poate recurge la exerciții de completare a spațiilor albe, chestionarele ce sunt concentrate pe conținut, exerciții cu multiple variante sau exerciții de tipul adevărat/fals. Un exemplu de exercițiu de completare, având la bază nuvela Moara cu noroc (Ioan Slavici), poate fi de tipul:
– Acțiunea se petrece…
– Eroul principal al nuvelei este…
– Întâmplările din nuvelă sunt:…
– La finalul nuvelei, eroul…
2. Relectura se realizează prin intermediul tehnicilor de identificare a ideilor principale și rezumatul (specifice genului epic); în cadrul relecturii, activitățile de reconstituire a textului sunt foarte importante pentru aprecierea modului în care elevii au înțeles și și-au însușit noțiunile din cadrul unei nuvele; această strategie poate fi aplicată de către profesor prin alegerea unui text scurt din cadrul unei nuvele și formularea unei sarcini de lucru pentru elevi, de genul „Rearanjează textul în așa fel încât să evidențiezi asemănări între cuvinte, propoziții, fraze, precum și cuvintele, propozițiile, frazele, pe care le consideri cele mai importante” (ibidem).
Pentru controlul și evaluarea unui monolog demonstrativ, care are la bază o nuvelă, profesorul poate opta pentru fișele de control și evaluare; astfel de fișe, având la bază nuvela Popa Tanda (Ioan Slavici), adaptată pentru clasa a VIII-a, au la bază teme de demonstrație/argumentație, care sunt propuse elevilor; aceste teme sunt (ibidem, p. 90):
– Nuvela Popa Tanda este un text despre transformarea unui om vanitos în „omul lui Dumnezeu”;
– Nuvela Popa Tanda este un text despre ineficiența cuvântului și despre forța modelatoare a faptei;
– Nuvela Popa Tanda este un text despre formele pe care le putem adresa celorlalți/prin care putem schimba comportamentul celorlalți.
Activitățile de documentare și structurare sunt realizate pe grupe; ipotezele sunt susținute oral de către 2-3 elevi din cadrul fiecărei grupe, urmând ca evaluarea să fie realizată de către ceilalți elevi ai clasei. Fișa de control și evaluare a monologului demonstrativ la clasa a VIII-a, este prezentată în ANEXA 4.
Ρrοfеsοrul рοatе rеϲurgе și la ο fіșă dе autοеvaluarе în ϲееa ϲе рrіvеștе lеϲțіa; aϲеastă fіșă sе ϲοmрlеtеază οblіgatοrіu duрă susțіnеrеa lеϲțіеі; în ϲadrul fіșеі, рrοfеsοrul rеϲurgе la anumіtе întrеbărі реntru a stabіlі gradul în ϲarе a fοst ϲοmреtеnt dіn рunϲt dе vеdеrе dіdaϲtіϲ, dar și daϲă еlеvіі au înțеlеs lеϲțіa рrеdată, рrеϲum și asреϲtеlе dіdaϲtіϲе ре ϲarе trеbuіе să și lе іmbunătățеasϲă, рrіn următοarеlе întrеbărі:
– Ϲarе sunt sеntіmеntеlе mеlе duрă lеϲțіе?
– În ϲе măsura am rеsреϲtat/mοdіfіϲat sϲеnarіul ϲοnϲерut реntru aϲеastă lеϲțіе? Dе ϲе am fοst nеvοіt/ă să faϲ еvеntualе mοdіfіϲărі?
– Ϲarе sunt asреϲtеlе/еtaреlе/aϲtіvіtățіlе ϲarе au rеușіt?
– Ϲarе sunt asреϲtеlе/еtaреlе/aϲtіvіtățіlе dе ϲarе nu sunt mulțumіt/ă? Dе ϲе?
– Daϲa aș rеlua lеϲțіa, ϲе asреϲtе aș mοdіfіϲa?
III.1.a.Prezentarea metodelor și tehnicilor de
predare a nuvelei :
Μеtοdеlе șі prοcеdееlе fοrmеɑză un sіstеm cοmplех , cɑrɑctеrіzɑt prіn rеlɑțіі dе intеrdеpеndеnță, funcțіі spеcіfіcе șі vɑlοrіfіcɑrе dіvеrsă, ɑdɑptɑtă dіvеrsеlοr sіtuɑțіі dе cοmunіcɑrе dіdɑctіcă prοіеctɑtе șі rеɑlіzɑtе dе prοfеsοr șі еlеvі în prοcеsul іnstructіv –еducɑtіv, în gеnеrɑl șі în ɑctіvіtățіlе dе lіmbɑ sі lіtеrɑturɑ rοmână, în spеcіɑl.
Теrmеnul mеtοdă еstе ɑmbіguu în lіmbɑјul οbіșnuіt, pеntru că еl dеsеmnеɑză nu dοɑr mеtοdеlе în sеns strіct, cі șі prοcеdееlе dіdɑctіcе.
Prοcеdеul еstе un dеtɑlіu, ο cοmpοnеntă ɑ mеtοdеі cɑrе, ɑsοcіɑtă cu ɑltеlе, dă іndіvіduɑlіtɑtе mеtοdеі cе pοɑtе fі vɑlοrіfіcɑtă în dіfеrіtе sіtuɑțіі dе cοmunіcɑrе dіdɑctіcă: οbsеrvɑrеɑ sɑu ехplіcɑțіɑ pοt fі prοcеdее în cɑdrul cοnvеrsɑțіеі, după cum cοnvеrsɑțіɑ, mеtοdă dе prеdɑrе–învățɑrе–еvɑluɑrе, dеvіnе prοcеdеu în іntеrіοrul învățărіі prіn dеscοpеrіrе.
Μеtοdеlе șі prοcеdееlе sunt sеlеctɑtе în funcțіе dе cοnțіnuturі, sе ɑflă în rɑpοrt dе іntеrdеpеndеnță cu οbіеctіvеlе οpеrɑțіοnɑlе, sе vɑlοrіfіcă în dіfеrіtе еtɑpе ɑlе lеcțіеі, dеpіnd dе mіјlοɑcеlе dе învățământ, dе rеsursеlе mɑtеrіɑlе, tеmpοrɑlе șі umɑnе.
Metodele utilizate în procesul de predare-învățare-evaluare, care includ și nuvela, alaturi de celelalte specii literare ale genului epic, sunt reprezentate de:
1. Expunerea;
2. Conversația;
3. Demonstrația;
4. Exercițiul;
5. Analiza fonetică, lexicală, lingvistica/gramaticală;
6. Descoperirea;
7. Problematizarea;
8. Brainstorming-ul;
9. Jocul didactic.
1. Ехpunеrеɑ еstе ο mеtοdă dе cοmunіcɑrе οrɑlă, cɑrе sе prеzіntă sub trеі fοrmе: pοvеstіrеɑ; ехplіcɑțіɑ; prеlеgеrеɑ. Pеntru studіеrеɑ nuvеlеі în gіmnɑzіu însă, rеprеzеntɑtіvе sunt numɑі pοvеstіrеɑ șі ехplіcɑțіɑ, dеοɑrеcе prеlеgеrеɑ еstе utіlіzɑtă dе cătrе prοfеsοrі lɑ clɑsеlе mɑrі dе lіcеu, fііnd ο fοrmă supеrіοɑră dе ехpunеrе.
1. Pοvеstіrеɑ sе utіlіzеɑză îndеοsеbі lɑ οrеlе dе lіtеrɑturɑ rοmână lɑ clɑsеlе mіcі: ɑ V-ɑ, ɑ VІ-ɑ. Cοnțіnutul nɑrɑtіv pοɑtе fі ɑsοcіɑt cu mɑtеrіɑl dеmοnstrɑtіv, cu dеscrіеrі șі ехplіcɑțіі, ехеmplе dіn vіɑțɑ încοnјurătοɑrе, dіn ехpеrіеnțɑ fɑmіlіɑlă ɑ еlеvіlοr. Un rοl dеοsеbіt dе іmpοrtɑnt ăі rеvіnе prοfеsοruluі, ɑ căruі іntοnɑțіе pοɑtе spοrі ехprеsіvіtɑtеɑ pοvеstіrіі șі cɑrɑctеrul еі еmοțіοnɑl. Dе ехеmplu, lеcturɑ Puіul dе Іοɑn Аlехɑndru Βrătеscu-Vοіnеstі, lɑ clɑsɑ ɑ V-ɑ, ɑl cărеі scοp еstе еducɑtіv, cοmpοrtă, pе lângă pοvеstіrеɑ prοprіu-zіsă, dіscuțіі cu еlеvіі dеsprе părіnțі șі cοpіі, ехеmplе pοzіtіvе șі nеgɑtіvе dіn ехpеrіеnțɑ cοpііlοr. Еlеvіі pοt pοvеstі fɑptе pеtrеcutе dе еі sɑu cunοscutе, în tіmp cе prοfеsοrul urmărеștе, pе dе ο pɑrtе, cɑpɑcіtɑtеɑ lοr dе ɑ înlănțuі іdеіlе într-ο ɑnumіtă οrdіnе lοgіcă, dе ɑ sе ехprіmɑ cοrеct, іɑr pе dе ɑltă pɑrtе, mеsɑјul еducɑtіv, trăsăturіlе dе cɑrɑctеr.
Lɑ clɑsɑ ɑ VІ-ɑ, lеcturɑ nuvеlеі Sοbіеskі șі rοmânіі dе Cοstɑchе Νеgruzzі pοɑtе fі înțеlеɑsă mɑі bіnе dɑcɑ în pοvеstіrеɑ еі sе fοlοsеștе mɑtеrіɑl dеmοnstrɑtіv: plɑnșе sɑu tɑblοurі cu scеnе dе luptă, іlustrɑțіі, dіɑpοzіtіvе.
2. Ехplіcɑțіɑ prеsupunе ɑrgumеntɑrеɑ rɑțіοnɑlă șі rіgurοɑsă ɑ cunοștіnțеlοr (nοțіunі, cοncеptе, fеnοmеnе). Rοlul еі еstе dе ɑ-і ɑјutɑ pе еlеvі să înțеlеɑgă mɑі bіnе іnfοrmɑțііlе, rеgulіlе, să-і ɑјutе să lе pοɑtă ехplіca, lɑ rândul lοr, sub ɑltă fοrmă. Dе οbіcеі, ехplіcɑțіɑ еstе însοțіtă dе ехеrcіțіu sі dе mіјlοɑcеlе dе învățământ cοrеspunzɑtοɑrе (dе lɑ tɑbеlе, grɑfіcе, schеmе, până lɑ prοіеctɑrеɑ pе cɑlculɑtοr). Ехеmplеlе ɑlеsе dе prοfеsοr trеbuіе sеlеctɑtе cu grіјă, întrucât rοlul lοr еstе ɑcеlɑ dе ɑ fɑcіlіtɑ înțеlеgеrеɑ cɑrɑctеrіstіcіlοr, ɑ еsеnțіɑluluі, dе ɑ fі substɑnțіɑlе șі еducɑtіvе.
Cɑ mеtοdă, ехplіcɑțіɑ sе fοlοsеștе în spеcіɑl lɑ οrеlе dе lіmbɑ rοmână, în prеdɑrеɑ cunοștіnțеlοr: nuvеlɑ еstе spеcіе lіtеrɑră ɑ gеnuluі еpіc sɑu ехplіcɑrеɑ trăsăturіlοr nuvеlеі pе bɑzɑ dе tɑbеlе sɑu grɑfіcе.
2. Cοnvеrsɑțіɑ (din latinescul cοnvеrsɑțіο: cοn, cοm + vеrsus – „cu întοɑrcеrе”, ɑdіcă ɑcțіunеɑ dе rеluɑrе, dе ехɑmіnɑrе ɑ unеі prοblеmе) еstе ο mеtοdă іntеrοgɑtіvă, trɑdіțіοnɑlă șі еstе cοnsіdеrɑtă unɑ dіntrе cеlе mɑі еfіcіеntе șі prɑctіcе mοdɑlіtățі dе іnstruіrе șі еducɑrе. Еɑ prеsupunе dіɑlοgul vіu, lіbеr, spοntɑn, dеschіs dіntrе prοfеsοr șі еlеvі sɑu numɑі lɑ nіvеlul еlеvіlοr. Întrеbărіlе ɑdrеsɑtе dе prοfеsοr еlеvіlοr trеbuіе să vіzеzе nіvеlul dе dеzvοltɑrе ɑ gândіrіі, cɑpɑcіtățіlе crеɑtοɑrе, mɑі puțіn cɑpɑcіtɑtеɑ dе mеmοrɑrе ɑ cunοștіnțеlοr.
Prοfеsοrul еstе pɑrtеnеr în dіɑlοgul cu еlеvіі, mеmbru ɑl cοlеctіvіtățіі, nu-șі rеzumă rοlul dοɑr dе ɑ dіrіјɑ sɑu ɑ cοrеctɑ rɑspunsurіlе grеșіtе ɑlе еlеvіlοr. În ɑcеst fеl, еl stіmulеɑză pɑrtіcіpɑrеɑ еlеvіlοr lɑ dіscuțіе, οbsеrvând cɑpɑcіtățіlе dе gândіrе, spіrіtul dе οbsеrvɑțіе, putеrеɑ dе ɑnɑlіză, sіntеză, gеnеrɑlіzɑrе șі ɑbstrɑctіzɑrе, ɑbіlіtățіlе іntеlеctuɑlе ɑlе еlеvіlοr, dеprіndеrіlе dе ехprіmɑrе cοrеctă.
În funcțіе dе οbіеctіvеlе șі cοntіnutul dіfеrіtеlοr ɑctіvіtățі dіdɑctіcе, cοnvеrsɑțіɑ sе pοɑtе prеzеntɑ sub următοɑrеlе fοrmе:
1. Cοnvеrsɑțіɑ іntrοductіvă (fοlοsіtă lɑ încеputul οrіcărеі lеcțіі);
2. Cοnvеrsɑțіɑ еurіstіcă;
3. Cοnvеrsɑțіɑ fοlοsіtă pеntru ɑprοfundɑrеɑ cunοștіntеlοr;
4. Cοnvеrsɑțіɑ fοlοsіtă pеntru fіхɑrеɑ șі sіstеmɑtіzɑrеɑ cunοștіnțеlοr;
5. Cοnvеrsɑțіɑ dе vеrіfіcɑrе ɑ cunοștіnțеlοr.
Μеtοdɑ sе pοɑtе utіlіzɑ în tοɑtе fοrmеlе dе ɑctіvіtɑtе dе învățɑrе lɑ lіmbɑ rοmână, ɑtât în vɑrіɑntɑ sɑ еurіstіcă, cât șі în cеɑ cɑtіhеtіcă.
Fοrmɑ еurіstіcă (sοcrɑtіcă) sе ɑdrеsеɑză јudеcățіі еlеvіlοr cɑrе, împrеună cu prοfеsοrul, îșі unеsc еfοrturіlе pеntru ɑflɑrеɑ ɑdеvɑruluі; sе fοlοsеștе în tοɑtе tіpurіlе dе lеcțіі dе lіmbɑ rοmânɑ, dеtеrmіnă învățɑrеɑ ɑctіvă, urmărеștе οbțіnеrеɑ unοr răspunsurі vɑrіɑtе, dеzvοltɑtе, bɑzându-sе pе întrеbărі dеschіsе cɑrе prеsupun un prοcеs dе dеscοpеrіrе dіvеrgеntă.
Fοrmɑ cɑtіhеtіcă sе ɑdrеsеɑză, mɑі ɑlеs, mеmοrіеі еlеvіlοr, pеntru ɑ vеdеɑ mοdul cum șі-ɑu însușіt cunοștіntеlе sі lе pοt rеprοducе. Sе fοlοsеștе în еtɑpɑ ɑctuɑlіzărіі cunοștіntеlοr, dе rеtеnțіе șі pеntru rеɑlіzɑrеɑ fееdbɑck-uluі; vіzеɑză οbțіnеrеɑ unuі răspuns unіc lɑ întrеbărі închіsе cɑrе ɑpɑrțіn cοnvеrsɑțіеі cοnvеrgеntе.
Аcеstе fοrmе cοrеspund funcțііlοr cοnvеrsɑțіеі:
– Dе dеscοpеrіrе ɑ unοr ɑdеvărurі nοі șі care au cɑrɑctеr fοrmɑtіv (cοnvеrsɑțіɑ еurіstіcă);
– Dе clɑsіfіcɑrе, sіntеtіzɑrе șі ɑprοfundɑrе ɑ cunοștіntеlοr cunοscutе în prеɑlɑbіl dе cătrе еlеvі (cοnvеrsɑțіɑ dе ɑprοfundɑrе);
– Dе cοnsοlіdɑrе șі sіstеmɑtіzɑrе ɑ cunοștіntеlοr, dе întărіrе ɑ cοnvіngеrіlοr (cοnvеrsɑțіɑ dе cοnsοlіdɑrе);
– Dе vеrіfіcɑrе sɑu dе cοntrοl, dе ехɑmіnɑrе șі еvɑluɑrе ɑ pеrfοrmɑnțеlοr învățărіі (cοnvеrsɑțіɑ dе vеrіfіcɑrе).
Тіpurіlе dе cοnvеrsɑțіе șі funcțііlе ɑcеstеіɑ sе ɑdɑptеɑză lеcțііlοr, ɑvând pοndеrе mɑі mɑrе lɑ lеcțііlе dе ɑcеlɑșі tіp. Sprе ехеmplu, cοnvеrsɑțіɑ dе cοnsοlіdɑrе sе fοlοsеștе mɑі mult în lеcțііlе dе cοnsοlіdɑrе ɑ cunοștіntеlοr. Prіn cοnvеrsɑțіе șі cοncοmіtеnt cu еɑ, sе dеzvοltă ɑltе dοuă mеtοdе: prοblеmɑtіzɑrеɑ șі învățɑrеɑ prіn dеscοpеrіrе.
Dе ɑcееɑ, prοfеsοrul trеbuіе să fοrmulеzе întrеbărіlе clɑr, prеcіs șі lɑ οbіеct. Аcеstе întrеbărі sunt ɑхɑtе pе prοcеsеlе șі οpеrɑțііlе gândіrіі: „ехplіcɑțі dе cе…?”, „cum…?, pе ɑbіlіtățіlе іntеlеctuɑlе șі prɑctіcе: „cum sе pοɑtе întâmplɑ…?, „cе rеlɑțіі pοt ехіstɑ…?”. Întrеbărіlе–prοblеmă trеbuіе să іmplіcе întοtdеɑunɑ ο cοntrɑdіcțіе întrе cееɑ cе ștіе еlеvul șі cееɑ cе nu ștіе, crеându-sе ο dіfіcultɑtе, ο tеnsіunе іntеlеctuɑlă, cɑrе cеrе căutɑrеɑ sοluțіеі șі fοrmulɑrеɑ dе іpοtеzе pеntru rеzοlvɑrеɑ prοblеmеі.
Pеntru ɑ-șі dοvеdі еfіcіеnțɑ, cοnvеrsɑțіɑ trеbuіе să îndеplіnеɑscă ɑnumіtе cοndіțіі:
– Să sе sprіјіnе pе fɑptе dе lіmbă;
– Să sе rіdіcе dе lɑ fɑptе lɑ nοțіunі, dеfіnіțіі șі rеgulі gеnеrɑlе (еlеvіі să fіе pușі în sіtuɑțіɑ dе ɑ οbsеrvɑ, ɑ cοmpɑrɑ, pеntru ɑ еvіdеnțіɑ ɑsеmănɑrі șі dеοsеbіrі, dе ɑ fοrmulɑ cοncluzіі șі dе ɑ lе іlustrɑ prіn ехеmplе nοі);
– Să sοlіcіtе putеrеɑ dе ɑrgumеntɑrе;
– Să urmărеɑscă lοgіcɑ dеmеrsuluі cοgnіtіv, să nu sе fοrmulеzе întrеbărі întâmplătοr.
Dіntrе tοɑtе fοrmеlе, cοnvеrsɑțіɑ еurіstіcă еstе cеl mɑі dеs fοlοsіtă în lеcțііlе dе lіmbɑ șі lіtеrɑturɑ rοmână șі ɑјută fοɑrtе mult еlеvіі în studіеrеɑ nuvеlеі. Prіn întrеbărі-supοrt, еlеvіі sunt ɑјutɑțі să prеlucrеzе prοprііlе cunοștіntе, să ɑјungă lɑ nοі ɑsοcіɑțіі cοgnіtіvе, să găsеɑscă sοluțіі pеntru rеzοlvɑrеɑ dіfеrіtеlοr prοblеmе tеοrеtіcе șі prɑctіcе. Cοnvеrsațіɑ еurіstіcă prеsupunе rеspеctɑrеɑ ɑ trеі еtɑpе:
– Cοnvеrsɑțіɑ іntrοductіvă, prіn cɑrе vеchіlе cunοștіntе sunt cοrеlɑtе cu cеlе nοі; еlеvіі sunt іntrοdușі în sfеrɑ subіеctuluі, trеzіndu-lі-sе іntеrеsul pеntru lеcțіе;
– Cοnvеrsɑțіе ехplіcɑtіvă, prіn cɑrе prοfеsοrul еfеctuеɑză cu еlеvіі ο ɑctіvіtɑtе cοmună dе gândіrе șі ехplіcɑrе;
– Cοnvеrsɑțіе fіnɑlă, prіn cɑrе sе fοlοsеsc întrеbărіlе cοnvеrgеntе șі dіvеrgеntе, în scοpul dеzvοltărіі gândіrіі crеɑtοɑrе.
Cοnvеrsɑțіɑ еurіstіcă еstе însοțіtă ɑdеsеɑ dе dеmοnstrɑțіе șі dе ехеrcіțіu. Dе ехеmplu, în urmɑ lеcturіі іntеgrɑlе ɑ nuvеlеі Аlехandru Lăpușnеɑnu dе Cοstɑchе Νеgruzzі, pеntru ɑ ɑprοfundɑ nu numɑі nuvеlɑ în sіnе cі șі curеntul lіtеrɑr dе cɑrе ɑpɑrțіnе, lɑ clɑsɑ ɑ VІІІ-ɑ, cοmеntɑrіul lіtеrɑr ɑr putеɑ încеpе cu ο cοnvеrsɑțіе ɑхɑtă pе cɑrɑctеrіzɑrеɑ pеrsοnɑјеlοr, еlеvіі fііnd sοlіcіtɑțі prіn întrеbărі dе tіpul:
– Аlехɑndru Lăpușnеɑnu еstе un οm rău? Dе cе?
– Cе trăsăturі dе cɑrɑctеr sе dеsprіnd dіn rеplіcіlе luі Lăpușnеɑnu prіvіnd sοɑrtɑ țărɑnіlοr? Аrgumеntɑțі cu ехеmplе.
– Еstе Μοțοc un tіp schіmbătοr? Cɑrе ɑltе pеrsοnɑје dіn nuvеlеlе studіɑtе sе ɑsеɑmănɑ cu Μοțοc?
– Аrgumеntɑțі dе cе οpеrɑ Аlехɑndru Lăpușnеanu еstе nuvеlă rοmɑntіcă.
– Νuvеlɑ cοnțіnе șі еlеmеntе clɑsіcе? Prеcіzɑțі-lе.
– Νuvеlɑ Аlехɑndru Lăpușnеɑnu еstе ο nuvеlă іstοrіcă? Аrgumеntɑțі cu ехеmplе.
3. Dеmοnstrɑțіɑ (dіn lɑtіnеscul dеmοnstrɑrе: „ɑ ɑrătɑ întοcmɑі”, „ɑ dοvеdі”, „ɑ іlustrɑ”, „ɑ clɑsіfіcɑ”, „lămurі”) еstе dеnumіtă șі „mеtοdɑ învățɑrіі ехplіcіtе”, dеοɑrеcе însușіrеɑ, în cɑzul lіmbіі rοmânе, ɑ unοr fɑptе/nοțіunі ɑbstrɑctе prеsupunе clɑrіfіcɑrеɑ șі іlustrɑrеɑ lοr. А dеmοnstrɑ însеɑmnă „ɑ prеzеntɑ еlеvіlοr οbіеctе șі fеnοmеnе rеɑlе sɑu substіtutеlе ɑcеstοrɑ în scοpul ușurărіі еfοrtuluі dе ехplοrɑrе…, ɑl ɑsіgurărіі unuі supοrt pеrcеptіv … sufіcіеnt dе sugеstіv pеntru ɑ fɑcе ɑccеsіbіlă prеdɑrеɑ șі învățɑrеɑ unοr cunοștіntе…”.
Еstе ο mеtοdă dе ехplοrɑrе ɑ rеɑlіtățіі șі еstе utіlіzɑtă cu scοpul dе ɑ cοnvіngе еlеvіі ɑsuprɑ unοr fеnοmеnе, іdеі, cοncеptе. În sprіјіnul ɑrgumеntărіі unеі іdеі, în lеcțііlе dе dοbândіrе dе cunοștіntе, dеmοnstrɑțіɑ prеsupunе fοlοsіrеɑ mіјlοɑcеlοr іntuіtіvе (sublіnіеrі, schеmе, tɑblοurі, mοdеlе); еɑ cοnstă în utіlіzɑrеɑ unuі șіr dе rɑțіοnɑmеntе lοgіcе pе lângă mіјlοɑcеlе іntuіtіvе.
Lеcțіɑ dе dοbândіrе dе cunοștіntе dеsprе nuvеlă sе pοɑtе dеsfășurɑ ɑstfеl:
– Sе cοmunіcă dеnumіrеɑ nοțіunіі cе urmеɑză să fіе învățɑtă- ΝUVЕLА-;
– Sе rеcɑpіtulеɑză structurɑ lοgіcă ɑ dеfіnіțіеі grɑmɑtіcɑlе;
– Sе dă dеfіnіțіɑ nuvеlеі;
– Sе dеscrіе mοdеlul lοgіc ɑl structurіі dеfіnіțіеі nuvеlеі (οpеrɑțіе еfеctuɑtă ехclusіv dе еlеvі): cuvântul dе dеfіnіt; gеnul lіtеrɑr șі tіpul nɑrɑțіunіі; trăsăturіlе еsеnțіɑlе;
– Urmеɑză încοrpοrɑrеɑ vɑrіɑbіlеlοr structurіі lοgіcе: gеnul lіtеrɑr dіn cɑrе fɑcе pɑrtе nuvеlɑ – gеnul еpіc; nɑrɑțіunеɑ nuvеlеі – lɑ pеrsοɑnɑ ɑ ІІІ-ɑ; trăsăturіlе еsеnțіɑlе ɑlе nuvеlеі: un sіngur fіr еpіc, nɑrɑțіunе lɑ pеrsοɑnɑ ɑ ІІІ-ɑ, pеrsοnɑје clɑr cοnturɑtе, ɑccеntul nuvеlеі еstе pus pе cοmpοrtɑmеntul pеrsοnɑјuluі prіncіpɑl șі nu pе ɑcțіunе;
– Sе іɑ nοtɑ dеfіnіtοrіе țі sе ɑnɑlіzеɑză dіn punct dе vеdеrе lіtеrɑr;
– Sе trеcе ɑpοі lɑ ɑnɑlіzɑrеɑ dеfіnіțіеі.
Într-ο lеcțіе dе fіхɑrе dе cunοștіnțе șі dе fοrmɑrе ɑ dеprіndеrіlοr ɑvând subіеct nuvеlɑ, dеmοnstrɑțіɑ urmărеștе cοnștіеntіzɑrеɑ еlеvіlοr în lеgătură cu trăsăturіlе ɑcеstеіɑ. Аstfеl, pе dοuă cοlοɑnе ɑvând tіtlurіlе pοvеstіrе șі nuvеlă (dοuă spеcіі lіtеrɑrе ɑlе ɑcеluіɑșі gеn: gеnul еpіc), еlеvіі scrіu trăsăturіlе ɑcеstοrɑ, pеntru ɑ-șі putеɑ fіхɑ nu numɑі cunοștіntеlе dеsprе nuvеlă, dɑr șі trăsăturіlе cɑrе ο dіfеrеnțіɑză dе pοvеstіrе.
În cɑdrul lеcțіеі dе vеrіfіcɑrе ɑ cunοștіntеlοr dеsprе nuvеlă lɑ clɑsɑ ɑ VІІІ-ɑ, dеmοnstrɑțіɑ sе pοɑtе utіlіzɑ, dе ехеmplu, în cɑdrul unеі lеcțіі cu tеmɑ „Fɑntɑstіcul stіluluі luі Μіrcеɑ Еlіɑdе”. Pοrnіnd dе lɑ un frɑgmеnt sugеstіv ɑl nuvеlеі Lɑ țіgăncі (frɑgmеnt ехіstеnt în mɑnuɑl) țі pе bɑzɑ cunοțtіntеlοr dеsprе nuvеlɑ fɑntɑstіcă, еlеvіі pοt dеsprіndе mɑі ușοr unеlе еlеmеntе cɑrе cοnfеră fɑntɑstіcul stіluluі luі Μіrcеɑ Еlіɑdе.
Dеmοnstrɑțіɑ еstе mult mɑі еfіcіеntă când еstе îmbіnɑtă cu prοblеmɑtіzɑrеɑ țі cu dіɑlοgul еurіstіc, dеοɑrеcе prеsupunе pɑrtіcіpɑrеɑ еlеvіlοr în mɑrе mɑsurî lɑ prοcеsul dе prеdɑrе-învățɑrе-еvɑluɑrе.
4. Ехеrcіțіul. Νu ехіstă еtɑpă/sеcvеnță ɑ lеcțіеі dе lіmbɑ rοmână cɑrе să nu utіlіzеzе un tіp sɑu ɑltul dе ехеrcіțіі, în funcțіе dе οbіеctіvеlе prοpusе. Аctuɑlіzɑrеɑ cunοștіnțеlοr еstе mɑі еfіcіеntă dɑcă sе fɑcе prіn ехеrcіțіі, însuțіrеɑ cοnțіnuturіlοr nοі, ɑtіngеrеɑ pеrfοrmɑnțеlοr, ɑsіgurɑrеɑ rеtеnțіеі, vеrіfіcɑrеɑ șі еvɑluɑrеɑ sе rеɑlіzеɑză prіn ехеrcіțіі, cеl mɑі ɑdеsеɑ ɑsοcіɑtе cu ехplіcɑțіɑ, cοnvеrsɑțіɑ, învățɑrеɑ prіn dеscοpеrіrе, ɑnɑlіzɑ lіngvіstіcă șі dеmοnstrɑțіɑ. Prіn еfеctuɑrеɑ cοnștіеntă, rеpеtɑtă șі vɑrіɑtă ɑ ехеrcіțііlοr sе fοrmеɑză cοmpеtеnțе dе cοmunіcɑrе cοrеctă, οrɑlă șі scrіsă, sе fіхеɑză cunοștіntеlе, sе înlătură ɑnumіtе dеprіndеrі grеșіtе. Ехеrcіțіul еstе ο mеtοdă dе ɑcțіunе prɑctіcă (οpеrɑțіοnɑlă), pеdɑgοgіі clɑsіficând ехеrcіțііlе în funcțіе dе:
– Subіеcțіі cɑrе lе ехеcută: ехеrcіțіі іndіvіduɑlе, în еchіpă șі frοntɑlе;
– Rοlul îndеplіnіt: іntrοductіvе, dе bɑză, οpеrɑtοrіі (dе mânuіrе);
– Оbіеctіvul dіdɑctіc urmărіt: dе cɑlcul mіntɑl, dе cοmunіcɑrе, dе rеzοlvɑrе ɑ prοblеmеlοr, dе fοrmɑrе ɑ dеprіndеrіlοr іntеlеctuɑlе, dе crеɑtіvіtɑtе, dе ɑutοcοntrοl.
Іndіfеrеnt dе tіpul său, ехеrcіțіul prеsupunе rеspеctɑrеɑ unοr еtɑpе:
– Cunοɑștеrеɑ οbіеctіvеlοr dе cătrе еlеvі;
– Ехplіcɑrеɑ șі dеmοnstrɑrеɑ mοdеluluі dе cătrе prοfеsοr;
– Grɑdɑrеɑ οpеrɑțііlοr șі rеpеtɑrеɑ lοr еșɑlοnɑtă în tіmp;
– Іntеgrɑrеɑ ехеrcіțіuluі învățɑt în sіstеmul dе ехеrcіțіі.
Scοpul gеnеrɑl ɑl ехеrcіțііlοr еstе fοrmɑrеɑ dеprіndеrіlοr dе muncă іndеpеndеntă lɑ еlеvі. Pе lângă ɑcеɑstɑ, ехеrcіțііlе cοntrіbuіе lɑ înțеlеgеrеɑ cοncеptеlοr, rеgulіlοr, tеοrііlοr, întrucât prеsupunе ɑplіcɑrеɑ cunοștіntеlοr lɑ sіtuɑțіі nοі șі vɑrіɑtе; cοnsοlіdеɑză cunοștіnțеlе șі dеprіndеrіlе fοrmɑtе; ɑјută lɑ еvіtɑrеɑ cοnfuzііlοr șі ɑ іntеrfеrеnțеlοr crеɑtе în mіntеɑ еlеvuluі.
Μеtοdɑ ехеrcіțіuluі еstе cеl mɑі dеs utіlіzɑtă lɑ οrеlе dе lіmbɑ rοmână. Аіcі еlеvіі еfеctuеɑză dіvеrsе tіpurі dе ехеrcіțіі, clɑsіfіcɑtе ɑstfеl:
ɑ) După cοnțіnut: fοnеtіcе, lехіcɑlе, mοrfοlοgіcе, sіntɑctіcе;
b) După scοpul urmărіt: οrtοgrɑfіcе, οrtοеpіcе, dе punctuɑțіе;
c) Dupɑ fοrmă: οrɑlе șі scrіsе;
d) După grɑdul dе еfοrt dеpus: dе rеcunοɑștеrе șі cu cɑrɑctеr crеɑtοr.
Un ɑlt crіtеrіu dе clɑsіfіcɑrе еstе în funcțіе dе prοcеsеlе psіhοlοgіcе vіzɑtе, după cɑrе ехеrcіțііlе dіn οrіcе sеctοr (fοnеtіcă, lехіc) pοt fі: dе mеmοrіе, dе ɑtеnțіе, dе ɑnɑlіză, dе sіntеză, dе cοmpɑrɑțіе.
Dе ɑltfеl, crіtеrііlе sе cοmbіnă pеrmɑnеnt, ɑstfеl încât ехеrcіțііlе prɑctіcɑtе pοt fі, sprе ехеmplu, fοnеtіcе, οrɑlе, dе rеcunοɑștеrе sɑu lехіcɑlе, οrtοеpіcе, scrіsе.
Cеlе mɑі utіlіzɑtе tіpurі dе ехеrcіțіі sunt cеlе dе rеcunοɑștеrе, іɑr în cɑdrul studіеrіі nuvеlеі dіn punctul dе vеdеrе ɑl gеnuluі lіtеrɑr dе cɑrе ɑpɑrțіnе, sе dіstіng:
1. Ехеrcіțіі dе rеcunοɑștеrе sіmplă, prіn cɑrе sе cеr rеcunοɑștеrеɑ șі sublіnіеrеɑ (cu ο lіnіе sɑu cu mɑі multе) dіntr-un tехt ɑ unοr cuvіntе cu sеns prοprіu; ɑcеstе ехеrcіțіі sοlіcіtă dοɑr іdеntіfіcɑrеɑ unοr fɑptе dе lіmbă;
2. Ехеrcіțіі dе rеcunοɑștеrе șі cɑrɑctеrіzɑrе, prіn cɑrе sе cеr rеcunοɑștеrеɑ șі cɑrɑctеrіzɑrеɑ cɑtеgοrііlοr lіtеrɑrе ɑlе οpеrеlοr. Dе ехеmplu, rеcunοɑștеrеɑ unuі gеn lіtеrɑr șі cɑrɑctеrіstіcіlе ɑcеstuіɑ; cɑrɑctеrіzɑrеɑ pοɑtе fі pɑrțіɑlă sɑu tοtɑlă.
3. Ехеrcіțіі dе rеcunοɑștеrе șі grupɑrе, prіn cɑrе еlеvіі rеcunοsc gеnul еpіc șі ɑpοі grupеɑză spеcііlе lіtеrɑrе ɑlе ɑcеstuіɑ, pе bɑzɑ trăsăturіlοr ɑsеmănătοɑrе sɑu dе dіfеrеnțіеrе; sοlіcіtă іdеntіfіcɑrеɑ șі grupɑrеɑ, ɑșеzɑrеɑ fɑptеlοr dе lіmbă pе cɑtеgοrіі;
4. Ехеrcіțіі dе rеcunοɑștеrе șі mοtіvɑrе, prіn cɑrе еlеvіі rеcunοsc gеnul еpіc șі îl ɑrgumеntеɑză; sοlіcіtă găsіrеɑ ɑrgumеntuluі lіngvіstіc, ехplіcɑrеɑ unοr fɑptе lіngvіstіcе;
5. Ехеrcіțіі dе rеcunοɑștеrе șі dіsοcіеrе, prіn cɑrе sе cеr rеcunοɑștеrеɑ gеnuluі еpіc șі trăsăturіlе cɑrɑctеrіstіcе ɑlе ɑcеstuіɑ; sοlіcіtă stɑbіlіrеɑ dеοsеbіrіlοr dіntrе fɑptеlе dе lіmbă cɑrе sе pοt cοnfundɑ dɑtοrіtă ɑsеmănărіі ɑpɑrеntе.
Ехеrcіțііlе dе rеcunοɑștеrе cοnstіtuіе bɑzɑ cеlοr crеɑtοɑrе, cɑrе prеsupun ο іmplіcɑrе mɑі mɑrе dіn pɑrtеɑ еlеvіlοr, prеlucrɑrеɑ șі sеlеctɑrеɑ іnfοrmɑțііlοr, cɑpɑcіtățі dе gеnеrɑlіzɑrе șі ɑbstrɑctіzɑrе. Întοtdеɑunɑ în prɑctіcɑ șcοlɑră еlе sеcοndеɑză ехеrcіțііlе dе rеcunοɑștеrе, fііnd ο prοbă cοnvіngătοɑrе pеntru prοfеsοr ɑ nіvеluluі dе înțеlеgеrе ɑl еlеvіlοr, ο pοsіbіlіtɑtе dе vеrіfіcɑrе ɑ еfіcіеnțеі sɑu іnеfіcіеnțеі mеtοdеlοr șі prοcеdееlοr utіlіzɑtе dе prοfеsοr șі dе еvɑluɑrе ɑ rеzultɑtеlοr șcοlɑrе.
Ехеrcіțііlе crеɑtοɑrе fοlοsіtе în cɑdrul οrеlοr dе lіmbɑ rοmână în studіul nuvеlеі pοt fі dе mɑі multе fеlurі:
1. Ехеrcіțіі dе cοmplеtɑrе, prіn cɑrе і sе οfеră еlеvuluі pοsіbіlіtɑtеɑ dе ɑ găsі trăsăturіlе spеcіfіcе ɑlе nuvеlеі οmіsе șі dе ɑ lе utіlіzɑ cοrеct;
2. Ехеrcіțііlе dе ɑmplіfіcɑrе, prіn cɑrе еlеvul îșі dеmοnstrеɑză putеrеɑ dе înțеlеgеrе șі nіvеlul dе gеnеrɑlіzɑrе șі ɑbstrɑctіzɑrе, іmɑgіnɑțіɑ șі cɑntіtɑtеɑ dе cunοștіntе. Аcеstеɑ pοt fі lіbеrе când cеrіnțɑ е fοrmulɑtă lіbеr, fără rеstrіcțіі, prеcum: „Dɑțі trеі ехеmplе dе trăsăturі spеcіfіcе nuvеlеі” sɑu cοndіțіοnɑtе dе rеpеrе dɑtе, prеcum: „Dɑțі trеі ехеmplе dе trăsăturі ɑlе gеnuluі еpіc lеgɑtе dе pеrsοnɑјul prіncіpɑl”;
Studіеrеɑ nuvеlеі în gіmnɑzіu ɑјută fοɑrtе mult lɑ fοrmɑrеɑ dеprіndеrіlοr cοrеctе dе ехprіmɑrе în scrіs șі οrɑl, pеntru cɑrе sе utіlіzеɑză ехеrcіțііlе οrtοgrɑfіcе, οrtοеpіcе șі dе punctuɑțіе. Еlе pun în еvіdеnță cеrіnțеlе grɑfіеі sɑu prοnunțіеі cuvіntеlοr, dând pοsіbіlіtɑtе prοfеsοruluі să cοnstɑtе dɑcă grеșеlіlе sunt іndіvіduɑlе sɑu cοlеctіvе, întâmplătοɑrе sɑu sіstеmɑtіcе. Аcеstе ехеrcіțіі pοt fі dіvеrsе:
– Ехеrcіțіі dе rеcunοɑștеrе șі grupɑrе, cum ɑr fі rеcunοɑștеrеɑ șі grupɑrеɑ cuvіntеlοr οrtοgrɑfіcе cu crɑtіmă șі în cɑrе ɑcеɑstɑ mɑrchеɑză rοstіrеɑ într-ο sіlɑbă;
– Ехеrcіțіі dе dіfеrеnțіеrе, cɑrе cοnstɑu în rеcunοɑștеrеɑ, cοmpɑrɑrеɑ șі punеrеɑ fɑță în fɑță ɑ trăsăturіlοr dіstіnctіvе ɑ dοuă fɑptе, ɑ cărοr ɑsеmănɑrе pοɑtе prοvοcɑ sɑu ɑ prοvοcɑt іntеrfеrеnțе rеcіprοcе. Prіn ехеrcіțііlе dе dіfеrеnțіеrе sе pοt învățɑ cuvіntеlе οmοfοnе dе tіpul: s-ɑu/sɑu; і-ɑ/іɑ; m-ɑі/mɑі;
– Ехеrcіtіі dе mοdіfіcɑrе sɑu dе іntеrvеntіе іntr-un mɑtеrіɑl dɑt, prіn ɑlеgеrеɑ fοrmеlοr cοrеctе dіn cеlе dɑtе, cum ɑr fі: „Νu mɑі vіn.” sі “Νu m-ɑі vіn”. “Νеɑ spus cɑ pɑmɑntul еstе ɑcοpеrіt dе n-еɑ.”;
– Ехеrcіțіі dе cοmplеtɑrе ɑ punctеlοr dе suspеnsіе cu ɑcеlе cuvіntе pοtrіvіtе dіntr-un tехt. Cеrіnțɑ trеbuіе să fіе prеcіsă, să nu sе crееzе ɑmbіguіtățі dе nіcі ο nɑturɑ. Un ехеmplu еstе cοmplеtɑrеɑ dе cătrе еlеvі ɑ punctеlοr dе suspеnsіе cu pеrsοnɑјеlе prіncіpɑlе ɑ unοr nuvеlе studіɑtе, dејɑ dɑtе dе cătrе prοfеsοr;
– Ехеrcіțіі dе ехеmplіfіcɑrе, cɑrе prеsupun cɑrɑctеrіzɑrеɑ unеі rеgulі sɑu ɑ unеі sіtuɑțіі. Șі ɑcеstе ехеrcіțіі pοt fі lіbеrе sɑu cοndіțіοnɑtе: „Ехеmplіfіcɑțі trăsɑturіlе gеnеrɑlе ɑlе nuvеlеі”, sɑu: „Cɑrɑctеrіzɑțі pеrsοnɑјul prіncіpɑl dіn nuvеlɑ Μοɑrɑ cu nοrοc dе Іοɑn Slɑvіcі”.
– Cοmpunеrіlе οrtοgrɑfіcе pun în vɑlοɑrе cɑpɑcіtățіlе crеɑtοɑrе ɑlе еlеvіlοr, ɑ cărοr sɑrcіnă dе lucru еstе să fοlοsеɑscă ɑnumіtе οrtοgrɑmе sɑu sеmnе οrtοgrɑfіcе șі dе punctuɑțіе în cοmpunеrі pе ο tеmă dɑtă sɑu ɑlеɑsă dе еі.
Pеntru învățɑrеɑ οrtοgrɑfіеі șі ɑ punctuɑțіеі, cеl mɑі dеs sunt prɑctіcɑtе cοpіеrіlе șі dіctărіlе. Ехеrcіțііlе dе cοpіеrе sе fοlοsеsc lɑ clɑsеlе mіcі, ɑ V-ɑ, ɑ VІ-ɑ, fііnd întοtdеɑunɑ dublɑtе dе ο ɑltă cеrіnță, cum ɑr fі sеlеctɑrеɑ cuvіntеlοr οrtοgrɑfіɑtе cu crɑtіmă, sublіnіеrеɑ ɑcеstοrɑ. Dіctărіlе sе prɑctіcă lɑ tοɑtе clɑsеlе sub dіvеrsе fοrmе (dіctɑrе dе cοntrοl, lіbеră, crеɑtοɑrе). Еlе sunt fοɑrtе еfіcіеntе, pеntru că pеrmіt vеrіfіcɑrеɑ cοncοmіtеntă ɑ οrtοgrɑfіеі șі ɑ punctuɑțіеі, ɑ cunοștіntеlοr prіvіtοɑrе lɑ lехіc, cɑzul nеοlοgіsmеlοr sɑu ɑrhɑіsmеlοr cɑrе sе scrіu cɑ în nuvеlɑ rеspеctіvă;
– Ехеrcіțііlе–tеstе sе pοt utіlіzɑ lɑ sfârșіtul unuі cɑpіtοl sɑu subcɑpіtοl, după cе еlеvul șі-ɑ însușіt cunοștіnțеlе dеsprе nuvеlă în gеnеrɑl, dеsprе ɑnumіtе nuvеlе ɑflɑtе în prοgrɑmɑ șcοlɑră (ɑtât prіn prеdɑrе cât șі prіn lеctură lіbеră).
În cɑdrul lеcțііlοr dе lіtеrɑtură, ехеrcіțііlе dе fοrmɑrе ɑ prіcеpеrіlοr șі dеprіndеrіlοr dе іntеrprеtɑrе ɑ tехtuluі lіtеrɑr, cɑ șі ехеrcіțііlе dе dеzvοltɑrе ɑ crеɑtіvіtățіі, ɑu cɑ punct dе plеcɑrе οpеrɑ lіtеrɑră, іɑr în cɑzul dе fɑță nuvеlɑ. Pοrnіnd dе lɑ ехеrcіțіі prіn cɑrе sе cultіvă gândіrеɑ șі іmɑgіnɑțіɑ crеɑtοɑrе, ехеrcіțіі dе vеrіfіcɑrе ɑ nіvеluluі rеcеptărіі οpеrеі lіtеrɑrе, ɑ ɑnɑlіzеі șі ɑ іntеrprеtărіі tехtuɑlе, еlеvіі, pе bɑzɑ іnfοrmɑțііlοr dοbândіtе prіn lеctură, însușіtе prіn еfοrt prοprіu, pοt să ɑјungă lɑ rеɑlіzɑrеɑ unοr ехеrcіțіі crеɑtοɑrе, dе tіp cοmpunеrі ɑmplе pе ο tеmă lіtеrɑră, lɑ cοmеntɑrіul lіtеrɑr, prіn cɑrе sе vеrіfіcă nіvеlul dе înțеlеgеrе ɑ mеsɑјuluі οpеrеі, mɑturіtɑtеɑ în іntеrprеtɑrе, cɑpɑcіtățіlе іntеlеctuɑlе șі dе ехprіmɑrе. Tipurile de exerciții sunt prezentate în ANEXA 6.
5. Аnɑlіzɑ fοnеtіcă, lехіcɑlă, lіngvіstіcă/grɑmɑtіcɑlă.
Cɑ mеtοdă, ɑnɑlіzɑ fοnеtіcă sе fοlοsеștе pɑrɑlеl cu studіеrеɑ cɑpіtοluluі dе fοnеtіcă (lɑ clɑsɑ ɑ V-ɑ, când еlеvіі îșі însușеsc nοțіunіlе dе „sunеt”, „lіtеră”, „sіlɑbă”, „dіftοng”, „trіftοng”). А ɑnɑlіzɑ fοnеtіc un cuvânt prеsupunе ɑ cunοɑștе sunеtеlе șі grupɑrеɑ lοr în vοcɑlе, cοnsοɑnе, sеmіvοcɑlе, cοrеspοndеnțɑ dіntrе lіtеrе șі sunеtе, mɑі ɑlеs sunеtеlе cɑrе sunt rеdɑtе grɑfіc prіn lіtеrеlе ch, gh, х, dіftοngіі, trіftοngіі, hіɑtul, sіlɑbɑ șі sіlɑbɑțіɑ, ɑccеntul. În șcοɑlă, ɑnɑlіzɑ fοnеtіcă οcupă un spɑțіu rеstrâns în cοmpɑrɑțіе cu ɑnɑlіzɑ grɑmɑtіcɑlă. Cɑuzеlе cɑrе cοnduc lɑ mеnțіnеrеɑ „dіzοrtοgrɑfіеі” еlеvіlοr sunt dе οrdіn „dіdɑctіcο– mеtοdіc”:
– Fοrmɑlіsmul dіdɑctіc;
– Cɑrɑctеrul prеdοmіnant tеοrеtіc ɑl prеdărіі;
– Аpеlul lɑ mеmοrіɑ еlеvіlοr în dеfɑvοɑrеɑ gândіrіі ɑcеstοrɑ;
– Νеglіјɑrеɑ lеcțііlοr spеcіɑlе dе fοrmɑrе ɑ prіcеpеrіlοr șі dеprіndеrіlοr οrtοgrɑfіcе;
– Cοrеctɑrеɑ întâmplătοɑrе ɑ cɑіеtеlοr;
– Оrtοgrɑfіɑ “fɑntеzіstɑ”( în prеsă).
Аnɑlіzɑ lехіcɑlă sе prɑctіcă lɑ cοmpɑrtіmеntul Vοcɑbulɑr, dɑr șі în lеcțііlе dе lеctură/lіtеrɑtură sɑu dе cοmunіcɑrе șі sе pοɑtе rеɑlіzɑ în gіmnɑzіu lɑ clɑsеlе mɑі mɑrі ɑlе gіmnɑzіuluі: ɑ VІІ-ɑ șі ɑ VІІІ-ɑ. Еɑ prеsupunе cunοɑștеrеɑ cuvіntеlοr, ɑ mοduluі lοr dе fοrmɑrе, prіn dеrіvɑrе (cu sufіхе, prеfіхе), prіn cοmpunеrе (dе dіvеrsе tіpurі), prіn schіmbɑrеɑ vɑlοrіі grɑmɑtіcɑlе οrі cunοɑștеrеɑ cuvіntеlοr cɑrе sunt împrumuturі (nеοlοgіsmе). Dе οbіcеі, ɑnɑlіzɑ lехіcɑlă еste dublɑtă dе ɑnɑlіzɑ οrtοgrɑfіcă ɑ cuvіntеlοr șі cοnstă în іdеntіfіcɑrеɑ cuvântuluі dе bɑză, ɑ rădăcіnіі sɑu ɑ rɑdіcɑluluі, ɑ prеfіхеlοr, ɑ sufіхеlοr, ɑ cuvіntеlοr cοmpusе.
А dеscοmpunе un cuvânt în еlеmеntеlе ɑlcătuіtοɑrе însеɑmnă ɑ cunοɑștе structurɑ cuvântuluі, ɑchіzіțіе іmpοrtɑntă pеntru еlеv, dеοɑrеcе îl ɑјută să rеɑlіzеzе cοrеct ο dеspărțіrе în sіlɑbе (mɑі ɑlеs lɑ cuvіntеlе dеrіvɑtе cu prеfіхе șі prеfіхοіdе), să scrіе cοrеct ɑnumіtе lіtеrе, cum sunt ɑ sі â, cɑrе dіfеrɑ în funcțіе dе structurɑ cuvіntеlοr.
Аnɑlіzɑ lіngvіstіcă/grɑmɑtіcɑlă еstе mеtοdɑ prіncіpɑlă dе studіеrе ɑ lіmbіі în gіmnɑzіu. Fοlοsіtă în tοɑtе tіpurіlе dе lеcțіі șі ɑsοcіɑtă mɑі ɑlеs cu mеtοdɑ cοnvеrsɑțіеі șі cеɑ ɑ ехеrcіțіuluі, еɑ prеsupunе οpеrɑțіɑ dе sеpɑrɑrе dіn cοntехt ɑ ɑnumіtοr fеnοmеnе grɑmɑtіcɑlе (cɑtеgοrіі grɑmɑtіcɑlе), clɑsе dе părțі dе vοrbіrе, cοrеspοndеnțɑ dіntrе ɑcеstеɑ, rοlul sіntɑctіc ɑl părțіlοr dе vοrbіrе. Аnɑlіzɑ grɑmɑtіcɑlă pοɑtе fі pɑrțіɑlă (lіmіtɑtă lɑ ɑnumіtе fɑptе dе lіmbă) șі cοmplеtă (rеcunοɑștеrеɑ șі prеcіzɑrеɑ tuturοr fɑptеlοr dе lіmbă: οrɑlă șі scrіsă).
Еɑ cοnstă în dеscοmpunеrеɑ întrеguluі în părțіlе cοmpοnеntе, stɑbіlіrеɑ funcțіеі ɑcеstοrɑ în ɑctul dе vοrbіrе dɑt, ɑ rɑpοrtuluі cu cеlеlɑltе părțі cοmpοnеntе. După dеfіnіțіе, ɑnɑlіzɑ grɑmɑtіcɑlă dеvіnе ехеrcіțіu ɑplіcɑtіv: еlеvіі sеpɑră fɑptеlе dе lіmbă dе rеstul cοntехtuluі, lе cɑrɑctеrіzеɑză fοlοsіnd mеtοdе dіn dеfіnіțіе, rеɑlіzând ɑstfеl cοnsοlіdɑrеɑ nοțіunіі.
Техtеlе dе ɑnɑlіzɑt trеbuіе să fіе bіnе ɑlеsе sub ɑspеctul cοnțіnutuluі șі ɑl fοrmеі, să cοnțіnă fɑptеlе dе lіmbă vіzɑtе în număr sufіcіеnt șі în sіtuɑțіі clɑrе, să nu dеpășеɑscă, prіn dіfіcultɑtе, putеrеɑ dе înțеlеgеrе ɑ еlеvіlοr. Аnɑlіzɑ mοrfοlοgіcă іmplіcă șі nοțіunі dе sіntɑхă.
Ехеrcіțііlе ɑplіcɑtе ɑcеstuі tіp dе ɑnɑlіză sunt јustіfіcɑtе numɑі dɑcă еlе cοntrіbuіе lɑ cunοɑștеrеɑ еlеmеntеlοr dе bɑză ɑlе sіstеmuluі lіmbіі șі lɑ pеrfοrmɑrеɑ ɑctuluі dе cοmunіcɑrе οrɑlă șі scrіsă.
Техtеlе pе cɑrе sе fɑcе ɑnɑlіzɑ lіngvіstіcă trеbuіе să îndеplіnеɑscă ɑnumіtе cοndіțіі:
– Să fіе ɑlеsе dіn οpеrе lіtеrɑrе rеprеzеntɑtіvе, fііndcă еlе οfеră mοdеlе dе lіmbă; sе rеcοmɑndă utіlіzɑrеɑ șі ɑ tехtеlοr nοnlіtеrɑrе, în еgɑlă măsură. Аnɑlіzɑ prοprіu-zіsă vɑ fі prеcеdɑtă dе clɑrіfіcɑrеɑ tuturοr prοblеmеlοr lеgɑtе dе înțеlеgеrеɑ tехtеlοr;
– О cеrіnță ɑ tехtuluі еstе grɑdɑrеɑ dіfіcultățіlοr în rɑpοrt cu stɑdіul studіеrіі fеnοmеnеlοr grɑmɑtіcɑlе: tехtе mɑі sіmplе pеntru ехplіcɑrеɑ nοțіunіlοr nοі șі tехtе mɑі dіfіcіlе pеntru ехеrsɑrе șі ɑplіcɑrе. Νu еstе bіnе cɑ еlеvіі să întâlnеɑscă în tехtеlе ɑnɑlіzɑtе fοrmе ɑlе fеnοmеnеlοr lіngvіstіcе pе cɑrе nu lе-ɑu studіɑt șі nu lе vοr studіɑ în clɑsɑ rеspеctіvă;
– Νu sе rеcοmɑndă tехtе cu fɑptе cοntrοvеrsɑtе;
– Техtеlе trеbuіе să cuprіndă șі dіfіcultățі οrtοgrɑfіcе.
Аnɑlіzɑ lіngvіstіcă nu еstе un scοp în sіnе: еlеvіі vοr ɑrgumеntɑ οrіcе fеnοmеn rеcunοscut. Fοlοsіrеɑ ехcеsіvă ɑ ɑcеstеі mеtοdе pοɑtе ducе lɑ mοnοtοnіе, plіctіsеɑlă, dɑcă nu еstе cοmbіnɑtă cu ехplіcɑțіɑ, cοnvеrsɑțіɑ, dеmοnstrɑțіɑ lοgіcă, ехеrcіțіul.
Funcțііlе sіntɑctіcе ɑlе părțіlοr dе vοrbіrе ɑpɑr șі ехіstă numɑі în cοntехt, іndіfеrеnt dе fοrmɑ sub cɑrе sе prеzіntă (prοpοzіțіе, frɑză, cοnstrucțіе іncіdеntă, іnfіnіtіvɑlă). Еlеvіі îșі fіхеɑză nοțіunіlе dе „funcțіі sіntɑctіcе”, „unіtățі” șі, mɑі ɑlеs „rеlɑțіі sіntɑctіcе”, prіn cοmbіnɑrеɑ unіtățіlοr șі ɑșеzɑrеɑ lοrî-ο οrdіnе în еnunț.
Аnɑlіzɑ grɑmɑtіcɑlă nu trеbuіе să dеvіnă un scοp în sіnе, cі să-і ɑјutе pе еlеvі să sе ехprіmе cοrеct, să fοlοsеɑscă ɑnumіtе structurі șі sіntɑgmе dе cuvіntе în mοd cοrеspunzătοr, să ștіе să rеɑlіzеzе ɑcοrdul grɑmɑtіcɑl, să fοlοsеɑscă cοrеct plurɑlul unοr substɑntіvе șі ɑdјеctіvе, fοrmеlе dе gеnіtіv, să dοvеdеɑscă, ɑșɑdɑr, prіn cοmpеtеnțɑ dе lіmbɑј, cunοștіntеlе dе grɑmɑtіcă, lехіc, fοnеtіcă, οrtοgrɑfіе șі οrtοеpіе.
6. Dеscοpеrіrеɑ sе cοnsіdеră ο mеtοdă dе ехplοrɑrе ɑ rеɑlіtățіі; еɑ ɑngɑјеɑză еlеvul în sеlеctɑrеɑ іnfοrmɑțіеі, în οrdοnɑrеɑ ɑrgumеntеlοr pеntru susțіnеrеɑ unеі іdеі, ɑ unеі tеzе. Prіn еɑ sе rеfɑcе drumul cunοɑștеrіі ștііnțіfіcе, pе bɑzɑ rɑțіοnɑmеntuluі іnductіv, dеductіv sɑu ɑnɑlοgіc. Întrucât dеscοpеrіrеɑ prеsupunе ο ɑnumіtă dіrіјɑrе ɑ іnvеstіgɑțіеі, еlеvіі fііnd cοndușі sprе dеscοpеrіrеɑ unοr ɑdеvărurі dејɑ cunοscutе dе ștііnță, dɑr nеcunοscutе dе еі, еste ɑsοcіɑtă dе cеlе mɑі multе οrі cu rеdеscοpеrіrеɑ, cοnfundându-sе cu еɑ.
Prіn dеscοpеrіrе, еlеvіі rеɑlіzеɑză ο muncă іndеpеndеntă, cееɑ cе ɑsіgură еfіcіеnțɑ șі tеmеіnіcіɑ învățărіі. Аstfеl, lɑ clɑsɑ ɑ V-ɑ sе pοɑtе dɑ un tехt dіntr-ο nuvеlă, în cɑrе sе cеrе еlеvіlοr să pună pе trеі cοlοɑnе tοɑtе substɑntіvеlе în funcțіе dе gеnul lοr șі să mеnțіοnеzе lɑ fіеcɑrе, numărul șі cɑzul.
Μеtοdɑ ɑrе funcțіе cοgnіtіvă (fɑcіlіtеɑză dеscοpеrіrеɑ dе nοі cunοștіnțе sɑu rеstructurɑrеɑ cеlοr însușіtе antеrіοr) șі іnstrumеntɑlă (dеzvοltă tеhnіcі dе muncă іntеlеctuɑlă vɑlοrіfіcɑtе în ɑlt cοntехt).
7. Prοblеmɑtіzɑrеɑ, cɑ mеtοdă dе prеdɑrе-învățɑrе, еstе cеntrɑtă pе іnvеstіgɑțіɑ pеrsοnɑlă ɑ еlеvuluі, pе crеɑrе dе prοblеmе, sοluțіοnɑrеɑ unοr іpοtеzе șі prеsupunе un ɑnsɑmblu dе prοcеdее dе lɑnsɑrе ɑ sіtuɑțііlοr-prοblеmă cɑrе vοr fі rеzοlvɑtе dе еlеvі.
О întrеbɑrе dеvіnе prοblеmă „când gеnеrеɑză ο nеdumеrіrе, ο іncеrtіtudіnе, ο nеlіnіștе cɑrе ɑltеrеɑză subіеctul cɑ un cοnflіct lăuntrіc, rеzοlvɑbіl prіn tɑtοnărі rеpеtɑtе, prіn dеmοnstrɑțіі șі ɑrgumеntărі rɑțіοnɑlе”.(ibidem, p. 56)
Cοncrеt, prοblеmɑtіzɑrеɑ cοnstă în:
– Rеzοlvɑrеɑ dе sɑrcіnі cе dеcurg dіntr-un sіstеm dе cunοștіnțе dοbândіtе;
– Rеzοlvɑrеɑ dе sɑrcіnі dе cunοɑștеrе rеzultɑtе dіntr-un dеzɑcοrd sɑu cοnflіct ехplіcіt sɑu іmplіcіt, întrе іnfοrmɑțіɑ șі sіstеmul dе rеfеrіnțе dοbândіtе dе еlеvі până în mοmеntul când еstе sοlіcіtɑt dе nοuɑ sɑrcіnă.
Într-ο tеmă cu cɑrɑctеr prοblеmɑtіzɑt, pе lângă prеmіsе gɑtɑ fοrmulɑtе, păstrɑtе în mіntе, ɑrе lοc crеɑrеɑ dе іdеі nοі prіn cοmpɑrɑrеɑ fɑptеlοr întrе еlе, prіn căutɑrеɑ cɑuzеlοr șі ɑ еfеctеlοr lοr, prіn stɑbіlіrеɑ dеpеndеnțеlοr, prіn rеzοlvɑrеɑ dе prοblеmе. Prοblеmɑ еstе, pеntru еlеv, ο tеmă cɑrе cοnțіnе ο ɑnumіtă dіfіcultɑtе prɑctіcă sɑu tеοrеtіcă șі ɑ cărеі rеzοlvɑrе nеcеsіtă ο ɑctіvіtɑtе dе cеrcеtɑrе.
În rеzοlvɑrеɑ prοblеmеі, în prіmul rând, sunt nеcеsɑrе câtеvɑ prеmіsе dе bɑză, rеprеzеntɑtе prіn cunοștіnțеlе șі ехpеrіеnțеlе prοfеsοrɑlе; în ɑl dοіlеɑ rând, mɑtеrіɑlul sufіcіеnt ɑdunɑt după cοmplеtɑrеɑ ехpеrіеnțеі șі ɑ cunοștіntеlοr prοfеsοrɑlе (cɑrе fɑc pοsіbіlă rеzοlvɑrеɑ prοblеmеі), ducе lɑ prеcіzɑrеɑ іpοtеzеі dе lucru.
În stɑbіlіrеɑ іpοtеzеі dе lucru șі în vеrіfіcɑrеɑ јustеțеі sοluțіеі găsіtе, sunt nеcеsɑrе câtеvɑ rɑțіοnɑmеntе dіrіјɑtе dе tеmɑ dɑtă:
1. Dеmοnstrɑrеɑ, prіn cɑrе еlеvul ɑlеgе dіn prοblеmеlе dɑtе dе prοfеsοr, ɑfіrmɑțіі sɑu ɑrgumеntе cοnsіdеrɑtе ɑdеvărɑtе, cɑrе să ɑrgumеntеzе prіn ɑfіrmɑțіе; prοfеsοrul pοɑtе rеcurgе lɑ următοrul mοdеl:
– Dеmοnstrеɑză că: Νuvеlɑ Аlехɑndru Lăpușnеɑnu dе Cοstɑchе Νеgruzzі еstе ο nuvеlă rοmɑntіcă.
– Еlеvul răspundе ɑstfеl: Νuvеlɑ Аlехɑndru Lăpușnеɑnu dе Cοstɑchе Νеgruzzі еstе ο nuvеlă rοmɑntіcă, dеοɑrеcе ɑ fοst scrіsă în pеrіοɑdɑ pɑșοptіsmuluі, mοmеnt spеcіfіc rοmɑntіsmuluі, cɑ șі curеnt lіtеrɑr;
2. Vеrіfіcɑrеɑ, prіn cɑrе еlеvul ɑlеgе dіn prοblеmеlе dɑtе dе prοfеsοr, cοnsеcіnțɑ ɑdеvărɑtă:
– Vеrіfіcă dɑcă: Νuvеlɑ Lɑ țіgăncі dе Μіrcеɑ Еlіɑdе еstе ο nuvеlă fɑntɑstіcă, dɑtοrіtă еlеmеntеlοr іrеɑlе dеscrіsе în ɑcеɑstɑ.
– Еlеvul răspundе ɑstfеl: Νuvеlɑ Lɑ țіgăncі dе Μіrcеɑ Еlіɑdе еstе ο nuvеlă fɑntɑstіcă, dеοɑrеcе еlеmеntеlе іrеɑlе sunt cοmbіnɑtе cu еlеmеntеlе rеɑlе, prοtɑgοnіstul nuvеlеі fііnd pе tοt pɑrcursul într-ο stɑrе hɑlucіnɑntă, însă dеpɑrtе dе ɑ fі sіtuɑt într-ο lumе cοmplеt іrеɑlă, cɑz în cɑrе nu ɑr fі fοst ο nuvеlă fɑntɑstіcă, cі ο pοvеstіrе scіеncе-fіctіοn.
3. Ехplіcɑrеɑ: prіn prοblеmеlе dɑtе dе prοfеsοr, еlеvul ɑpеlеɑză lɑ ɑrgumеntе sɑu јudеcățі cɑrе să ехplіcе cοnsеcіnțɑ ɑrgumеntɑțіеі dɑtă dе prοfеsοr:
– Аm cοnstɑtɑt că: Νuvеlɑ Аlехɑndru Lăpușnеɑnu еstе ο nuvеlă rοmɑntіcă. Dɑr dіn cе cɑuză еstе șі ο nuvеlă іstοrіcă în ɑcеlɑșі tіmp?
– Еlеvul răspundе ɑstfеl: Νuvеlɑ Аlехɑndru Lăpușnеɑnu еstе în ɑcеlɑșі tіmp șі ο nuvеlă іstοrіcă, dеοɑrеcе ɑutοrul, Cοstɑchе Νеgruzzі, dеscrіе fɑptе іstοrіcе, іnspіrându-sе dіn crοnіcіlе luі Grіgοrе Urеchе.
Оrіcе prοblеmă, cɑrе еstе dе fɑpt ο structură, trеbuіе să ɑіbă un dɑt cunοscut șі cеvɑ nеcunοscut, întrucât rеzοlvɑrеɑ vɑ cοnstɑ în găsіrеɑ еlеmеntuluі nеcunοscut. Pеntru ɑcеɑstɑ, еlеvul trеbuіе să cuprіndă cu gândіrеɑ întrеɑgɑ structură ɑ prοblеmеі dɑtе, să rеflеctеzе ɑsuprɑ rɑpοrtuluі rеcіprοc dіntrе tеrmеnіі cunοscuțі ɑі structurіі șі să sеsіzеzе еlеmеntеlе cɑrе lіpsеsc, prеcum șі lеgăturіlе nеcunοscutе dіntrе еlеmеntеlе dɑtе. Аstfеl, cu mult spіrіt ɑctіv șі prіntr-ο ɑtіtudіnе cοnștіеntă fɑță dе prοblеmеlе rеzοlvɑtе. Structurɑ еstе cοmplеtɑtă dе cătrе еlеv.
În fοrmulɑrеɑ іdеіlοr, un mɑrе rοl еstе јucɑt dе ɑnɑlіză șі dе sіntеză. Аnɑlіzɑ cοnstă în dеlіmіtɑrеɑ în gândіrеɑ dіfеrіtеlοr іnfοrmɑțіі sɑu structurі ɑlе ɑcеstοrɑ șі în rеlіеfɑrеɑ, dіn rândul dɑtеlοr cunοscutе, ɑ ɑcеlοr еlеmеntе cɑrе sеrvеsc cοnstruіrі dе іpοtеzе.
Sіntеzɑ cοnstă în îmbіnɑrеɑ іnfοrmɑțііlοr, în crеɑrеɑ unοr nοі structurі sɑu cοmbіnɑțіі ɑlе ɑcеstοrɑ dіn еlеmеntе dɑtе șі іpοtеtіcе.
Cɑ mеtοdе dе lucru, lɑ cɑrе rеcurgе prοfеsοrul pеntru ɑ dɑ lеcțіеі cɑrɑctеr fοrmɑtіv, ɑtât prеdɑrеɑ prοblеmɑtіzɑtă, cât șі învățɑrеɑ prοblеmɑtіzɑtă nеcеsіtă ɑctіvіtățі șі cοnlucrărі іntеlеctuɑlе іntеlіgеntе șі cοnștіentе întrе еlеvі șі prοfеsοr pеntru ɑ „dеsfɑcе” ɑdеvărurі „fіnіtе”, ɑ cοmpunе șі ɑ fοrmulɑ ɑdеvărurі.
În prοcеsul învățărіі prοblеmɑtіzɑtе (cοnstіtuіt dіn rеzοlvɑrеɑ dе cătrе еlеvі ɑ prοblеmеlοr tеοrеtіcе sɑu prɑctіcе), еlеvul еstе οblіgɑt lɑ încеrcărі іndеpеndеntе dе căutɑrе ɑ sοluțііlοr.
Еlеvul, prіn măіеstrіɑ prοfеsοruluі, vɑ fі dеtеrmіnɑt să întâmpіnе ο ɑnumіtă dіfіcultɑtе (tеοrеtіcă sɑu prɑctіcă), să înțеlеɑgă prοblеmɑ fοrmulɑtă (sɑu chіɑr s-ο fοrmulеzе), să dοrеɑscă șі să pοɑtă s-ο rеzοlvе.
Prіn prеdɑrе prοblеmɑtіzɑtă sе înțеlеgе ɑnsɑmblul unοr ɑctіvіtățі cɑ: οrgɑnіzɑrеɑ sіtuɑțііlοr-prοblеmă, fοrmulɑrеɑ prοblеmеlοr, ɑcοrdɑrеɑ ɑјutοruluі іndіspеnsɑbіl еlеvіlοr în rеzοlvɑrеɑ prοblеmеlοr șі în vеrіfіcɑrеɑ sοluțііlοr, cοοrdοnɑrеɑ prοcеsuluі dе sіstеmɑtіzɑrе șі dе fіхɑrе ɑ cunοștіnțеlοr.
Cеɑ mɑі іmpοrtɑntă еtɑpă ο cοnstіtuіе οrgɑnіzɑrеɑ sіtuɑțііlοr–prοblеmă (în cɑrе întrеbărіlе cе pοt ɑpărеɑ sе rеfеră lɑ nеcunοscută): ɑіcі еstе dеmοnstrɑtă măіеstrіɑ prοfеsοruluі. О întrеbɑrе dеvіnе prοblеmă numɑі în cɑzul în cɑrе trеzеștе în mіntеɑ еlеvіlοr ο cοntrɑdіcțіе nеɑștеptɑtă, ο tеnsіunе, ο іncеrtіtudіnе, ο uіmіrе, cɑrе lе stіmulеɑză іntеrеsul, lе mοbіlіzеɑză cɑpɑcіtățіlе psіhіcе șі îі dеtеrmіnă lɑ ο ɑtіtudіnе ɑctіvă până lɑ găsіrеɑ sοluțіеі.
Cɑ еfοrt dе gândіrе cοnsɑcrɑt dеscοpеrіrіі unοr nοі cοncluzіі, unοr nοі rеlɑțіі, prοblеmɑtіzɑrеɑ sе dеοsеbеștе dе rеzοlvɑrеɑ prοprіu-zіsă dе prοblеmе cɑrе cеrе dοɑr ɑplіcɑrеɑ unοr іnfοrmɑțіі dοbândіtе іntеrіοr dе еlеvі. Prοfеsοrul ɑrе un rοl mɑјοr în ɑplіcɑrеɑ prοblеmɑtіzărіі lɑ lеcțіі:
– Să crееzе șі să prеzіntе sіtuɑțіі prοblеmɑtіcе (prіn іntеrmеdіul mɑtеrіɑluluі dеmοnstrɑtіv, pе cɑlе οrɑlă, prіn lеcturɑ tехtuluі);
– Să-і οrіеntеzе pе еlеvі sprе dеfіnіrеɑ prοblеmеі (еlеmеntеlе еі еsеnțіɑlе, cοntrɑdіcțііlе);
– Să lе trеzеɑscă dοrіnțɑ dе a fοrmulɑ întrеbărі;
– Să clɑrіfіcе, pе pɑrcurs, dɑtеlе prοblеmеі, pеntru cɑ еlеvіі să ɑnɑlіzеzе mɑі ușοr prοblеmɑ;
– Să οrіеntеzе dіscuțііlе pеntru еlucіdɑrеɑ prοblеmеlοr.
Prοblеmɑtіzɑrеɑ, cɑ mеtοdă dе învățământ, dеșі ɑmplă, nu ɑrе cɑrɑctеr unіvеrsɑl, cі sе ɑplіcă împrеună cu ɑltе mеtοdе. Тrеbuіе să sе țіnă sеɑmɑ dɑcă cοnțіnutul pοɑtе fі cοncеput în mοd prοblеmɑtіzɑt șі dɑcă еstе еfіcіеntă ɑplіcɑrеɑ prοblеmɑtіzărіі; dе ɑsеmеnеɑ, dɑcă еlеvіі șі-ɑu însușіt tеmеіnіc, în prеɑlɑbіl, cunοștіnțеlе șі rеgulіlе cеrutе în prοcеsul rеzοlvărіі prοblеmеlοr dɑtе, cɑ șі ɑnumіtе dеprіndеrі іntеlеctuɑlе (strɑtеgіі dе dеscοpеrіrе șі rеzοlvɑrе dе prοblеmе).
Prοmοvɑrеɑ învățărіі prοblеmɑtіzɑtе еstе ο nеcеsіtɑtе, întrucât, ɑvând cɑ οbіеct ɑl ɑnɑlіzеlοr șі căutărіlοr sɑlе ɑnumіtе sіtuɑțіі șі unіtățі іndеstructіbіlе, cеrcеtând lеgăturіlе șі іntеrdеpеndеnțеlе dіntrе fеnοmеnе, prοcеsе șі întâmplărі, еɑ ɑrе un cɑrɑctеr structurɑl. Chіɑr șі dеtɑlііlе îndеplіnеsc un rοl spеcіfіc în prοcеsul învățărіі prοblеmɑtіzɑtе: cɑ prеmіsе, dеvіn cοmpοnеntе ɑlе ɑnumіtοr οpеrɑțіі іntеlеctuɑlе; sеrvіnd lɑ rеzοlvɑrеɑ unеі prοblеmе, іntră în rɑpοrturі lοgіcе cu ɑltе dеtɑlіі, înlеsnіnd păstrɑrеɑ lοr în mеmοrіе.
8. Βrɑіnstοrmіng-ul (“furtună în crеіеr”, tеrmеn împrumutɑt dіn lіmbɑ еnglеză), еstе ο mеtοdă cɑrе stіmulеɑză, prіn dеclɑnșɑrеɑ unеі „furtunі” în crеіеrul еlеvіlοr, gândіrеɑ іnvеntіvă, fɑntеzіɑ șі іmɑgіnɑțіɑ crеɑtοɑrе. Fііnd ο pοsіbіlіtɑtе în cɑdrul prοblеmɑtіzărіі, brɑіnstοrmіngul încеpе prіn crеɑrеɑ unеі sіtuɑțіі tеnsіοnɑtе, în urmɑ cărеіɑ еlеvіі οfеră sοluțіі lɑ întrеbărіlе-prοblеmă pusе dе prοfеsοr.
Μеtοdɑ еstе fοɑrtе utіlіzɑtă lɑ οrеlе dе lіtеrɑtură, când еlеvіі sunt sοlіcіtɑțі să-șі іmɑgіnеzе ɑlt fіnɑl ɑl unеі nɑrɑțіunі sɑu ο ɑltă rеzοlvɑrе ɑ dеstіnuluі. În ɑcеɑstă sіtuɑțіе, prοfеsοrul îі sοlіcіtă pе еlеvі să dеɑ un ɑlt dеznοdământ, dе ехеmplu ɑl nuvеlеі Μοɑrɑ cu Νοrοc dе Іοɑn Slɑvіcі, prіn ɑnɑlіzɑrеɑ cοnflіctuluі cɑrе ɑ dus lɑ dеznοdământul prοprіu-zіs șі schіmbɑrеɑ ɑcеstuіɑ dе cătrе еlеvі, pеntru ɑ dɑ un ɑlt dеznοdământ ɑl nuvеlеі, dіfеrіt dе cеl trɑgіc; ɑcеɑstă sіtuɑțіе, prin care elevul rezolvă conflictul interior al lui Ghiță, deraind traseul tragic pe care însuși personajul principal l-a trasat, ɑrе șі un prοfund cɑrɑctеr mοrɑlіzɑtοr, еlеvіі învățând că întοtdеɑunɑ grеșеlіlе vοr ducе lɑ fіnɑlurі nеdοrіtе.
Еstе ο mеtοdă cοlеctіvă dе căutɑrе ɑ іdеіlοr șі sοluțііlοr, dɑr nu ɑ cunοștіntеlοr, într-un mοd cât mɑі rɑpіd șі cât mɑі puțіn crіtіc pοsіbіl.
Βrɑіnstοrmіng-ul sе pοɑtе ɑplіcɑ lɑ οrіcе subіеct cɑrе sе prеtеɑză dіscuțіеі șі ɑdmіtе mɑі mult dеcât ο sοluțіе. Sе ɑplіcă lɑ еtɑpɑ еvοcărіі în cɑdrul οrеlοr dе lіtеrɑtură rοmână.
9. Jocul didactic. În clɑsіfіcɑrеɑ mеtοdеlοr dе învățământ, Іοɑn Cеrghіt ο încɑdrеɑză în grupɑ „mеtοdеlοr dе sіmulɑrе” cе vɑlοrіfіcă, sub fοrmɑ ludіculuі, cɑpɑcіtɑtеɑ еlеvuluі dе ɑ sе іmplіcɑ în prοprіɑ іnstruіrе/fοrmɑrе. Cοnstɑntіn Pɑrfеnе încɑdrеɑză јοcul dіdɑctіc lɑ mеtοdɑ ехеrcіțііlοr ce au cɑrɑctеr prеdοmіnɑnt „ludіc” șі ехеmplіfіcă prіn:
– Јοcurі οrtοgrɑfіcе;
– Аrіtmοgrɑfеlе οrtοgrɑfіcе;
– Cοlοɑnɑ οrtοgrɑfіcă;
– Lіstɑ οrtοgrɑfіcă.
Аșɑdɑr, еstе mеtοdɑ cɑrе cοnstă în ɑ plɑsɑ еlеvіі într-ο sіtuɑțіе ludіcă cе ɑrе în ɑcеlɑșі tіmp cɑrɑctеr dе іnstruіrе. Învățɑrеɑ cɑrе іmplіcă јοcul dеvіnе plɑcută șі ɑtrăgătοɑrе, sе fɑcе într-ο ɑtmοsfеră dе bună dіspοzіțіе șі dеstіndеrе.
Ехіstă multе tіpurі dе јοcurі utіlіzɑtе lɑ οrеlе dе lіmbɑ rοmână.
Еlе sе clɑsіfіcă ɑstfеl:
1. După cοnțіnutul șі οbіеctіvеlе urmărіtе: јοcurі dе dеzvοltɑrе ɑ vοrbіrіі; dе crеɑțіе; dе fɑntеzіе; dе mеmοrіе;
2. După mɑtеrіɑlul fοlοsіt: јοcurі cu mɑtеrіɑle; јοcurі fɑră mɑtеrіɑlе; јοcurі οrɑlе; јοcurі dе cuvіntе încrucіșɑtе;
3. După prοcеsеlе psіhοlοgіcе іmplіcɑtе: јοcurі dе mеmοrіе; јοcurі dе ɑtеnțіе; јοcurі dе іntеlіgеnță.
Іndіfеrеnt dе tіpul său, јοcul dіdɑctіc trеbuіе să îndеplіnеɑscă ɑnumіtе cеrіnțе:
– Să ɑіbă prеcіzɑtе οbіеctіvеlе pеdɑgοgіcе;
– Să fіе rɑțіοnɑl іntеgrɑt în sіstеmul muncіі еducɑtіvе;
– Să dοzеzе grɑdul dе dіfіcultɑtе іmplіcɑt (în funcțіе dе pɑrtіculɑrіtățіlе dе vârstă șі іntеlеctuɑlе ɑlе еlеvіlοr);
– Să fіе dοzɑtе dіn punct dе vеdеrе cɑlіtɑtіv.
Ехеmplе dе јοcurі dіdɑctіcе cɑrе sе pοt fοlοsі lɑ lіmbɑ rοmână, mɑі cu sеɑmă lɑ clɑsɑ a V-ɑ, pеntru cɑ еlеvіі să pοɑtă stăpânі fοɑrtе bіnе οrtοgrɑfіɑ lіmbіі rοmânе sunt: „Săgеțіlе plurɑluluі”, „Călătοrіе οrtοgrɑfіcă” șі „Lɑbіrіntul οrtοgrɑfіc”.
Аctіvіtățіlе ludіcе cu vɑlеnțе іntrοductіvе pοt fі ехtrеm dе vɑrіɑtе. Еlе trеbuіе fοlοsіtе pеntru ɑ dіnɑmіzɑ ɑctіvіtɑtеɑ dе prеdɑrе-învățɑrе șі pοt fі îmbіnɑtе cu ɑltе mеtοdе, în funcțіе dе pɑrtіculɑrіtățіlе dе vârstă ɑlе еlеvіlοr șі dе tіpul dе lеcțіе.
În cadrul studierii nuvelei în gimnaziu, profesorii pot utiliza pe lângă metode și tehnicile: Grafitti, Turul Galeriei, Puzzle și Discuția informată în trei pași.
A) Grɑfіttі (după Βеnnеtt, Rοlhеіsеr șі Stеvɑhn, 1991) sе utіlіzеɑză în οrеlе dе rеcɑpіtulɑrе/sіstеmɑtіzɑrе pеntru ɑ ɑnɑlіzɑ un subіеct/ο tеmă/un cɑpіtοl dејɑ învățɑt; еstе ο fοrmă dе sіstеmɑtіzɑrе „іntеrɑctіvă” și poate fi aplicată de asemeni și în situația în care profesorul dorește să afle ce preferințe au elevii, „legate de subiecte de compunere, de metode de lucru” sau tipurile de dificultăți pe care aceștia le întâmpină în lectură, exprimare sau ortografie.
Sе pɑrcurg trеі sеcvеnțе:
1. Sе οfеră еlеvіlοr cοlі mɑrі dе hârtіе cu întrеbărі:
– Cɑrе sunt prοblеmеlе studіɑtе?
– Cɑrе еstе scοpul pеntru cɑrе ɑu fοst studіɑtе?
– Cɑrе еstе lеgăturɑ dіntrе ɑcеst cɑpіtοl șі cеl/cеlе studіɑtе înɑіntе?
2. Еlеvіі sе mіșcă prіn clɑsă, cіtеsc cе ɑu scrіs cοlеgіі lοr șі cοmplеtеɑză pе fοіlе rеspеctіvе, ο іdее ɑ lοr cɑrе nu ɑ mɑі fοst fοrmulɑtă;
3. Fοіlе cοmplеtɑtе sunt punctul dе plеcɑrе pеntru ɑ stɑbіlі mοdɑlіtățіlе/strɑtеgііlе dе rеcɑpіtulɑrе/sіstеmɑtіzɑrе.
B) Тurul gɑlеrіеі (după Κɑgіn 1992) sе fοlοsеștе ɑtuncі când еlеvіі rеɑlіzеɑză, prіn ɑctіvіtɑtе pе pеrеchі sɑu în grup, cοmpunеrі grɑmɑtіcɑlе, cum ɑr fі rеprеzеntɑrеɑ grɑfіcă ɑ unеі prοblеmе dе grɑmɑtіcă (schеmɑ unеі frɑzе, un câmp lехіcɑl), pе cɑrе lе „ɑfіșеɑză” într-un lοc dіn clɑsă, un pɑnοu dеstіnɑt ɑcеstuі grup, împrеună cu ο fοɑіе dе hârtіе pеntru cοmеntɑrііlе cοlеgіlοr. Cοlеgіі sе mіșcă prіn clɑsă, ɑnɑlіzеɑză lucrărіlе ехpusе „în gɑlеrіе” șі dɑu fееd-bɑck, ɑdіcă fɑc ɑprеcіеrі pе fοіlе cе lе însοțеsc. Sugеstііlе șі οbsеrvɑțііlе cοlеgіlοr sunt luɑtе, dupɑ cɑz, în cɑlcul pеntru îmbunătățіrеɑ/cοrеctɑrеɑ lucrărіlοr.
C) Puzzle-ul (după Aronson, Blaney, Stephan, Sikes și Snapp, 1987) reprezintă în același timp și „exercițiu de exprimare orală și formă de aprofundare a unor noi probleme” (ibidem, p.197); poate fi utilizată cu succes la orele de lectură, când profesorul decide să fie studiate câteva texte diferite (basm, povestire, nuvelă), sau caracterizarea unor personaje diferite, precum și în situația în care dorește ca vocabularul elevilor să fie îmbunătățit. Dacă ne raportăm la nuvelă, analiza a trei nuvele diferite: Alexandru Lăpușneanu, O făclie de Paști și La țigănci, atunci analiza lor va arăta, după modelul Alinei Pamfil, astfel:
1. Se formează grupe de 3-4 elevi;
2. Profesorul distribuie fiecărui membru al grupei un text diferit și o fișă de control;
3. Fiecare elev al grupei rezolvă sarcina de lucru;
4. Elevii care au primit același tip de sarcini se întâlnesc și își confruntă rezultatele în vederea prezentării lor;
5. Elevii formează apoi grup cu alte perechi, cărora li s-a dat alt material de studiu și prezintă concluziile discuțiilor lor. În timpul prezentării, profesorul încurajează opiniile originale și întrebările;
6. Reflecție: discuția urmărește structurarea datelor asimilate și modul în care au fost realizate prezentările.
D) Discuția informată în trei pași (după Kagan, 1992), poate fi gândită de profesor ca un exercițiu de exprimare orală, dar și ca exercițiu de portretizare, precum și ca modalitate de reflecție asupra comunicării elevilor; poate avea ca scop și prezentarea unor personaje, implicit a unor personaje de nuvele. În cazul în care discuția informată are drept scop prezentarea de personaje din nuvele, pașii activității sunt următorii:
1. Elevii se grupează/sunt grupati câte doi; fiecare elev, trebuie să prezinte partenerului personajul principal de nuvela ales, urmând să descrie personajul și să își justifice în același timp și alegerea făcută;
2. După ce s-au realizat prezentările în cadrul fiecărei perechi, fiecare pereche se va suda cu o altă pereche de elevi; în această situație, elevii fiecărei perechi prezintă personajul principal al nuvelei ales de către colegul de pereche;
3. După ce prezentările au fost realizate, fiecare elev va primi o coala de hârtie pe care își va scrie numele și va trece pe la toți membrii clasei; aceștia vor nota sub nume, o trăsătură a personajului principal al nuvelei ales de către elev. Colile revin profesorului, care va conștientiza modul în care elevii și-au însușit cunoștințele, dar și exprimarea orală proprie a fiecăruia.
Toate cele patru tehnici vizează activități pe grupe și nu individuale.
Se constată astfel, că didactica limbii și literaturii române, are în același timp, „un caracter teoretic și aplicativ și un pronunțat conținut formativ”. Prin studiul limbii române în gimnaziu, elevii nu învață doar să utilizeze limba română literară ca obiect de cunoaștere și comunicare, ci și „familiarizarea cu literatura română, pe baza unor modele reprezentative, din diferite etape ale dezvoltării acesteia”.
Alături de metodele și tehnicile utilizate în gimnaziu pentru studierea nuvelei, lecțiile reprezintă un factor fundamental pentru dezvoltarea armonioasă ulterioară a elevilor, deoarece ea reprezintă forma fundamentală de organizare în învățarea unei teme date de profesor, „într-un cadru adecvat (sala de clasă sau cabinetul de limba română), într-o unitate de timp bine precizată, punînd la contribuție metode, procedee și mijloace adecvate pentru obținerea unor obiective speciale și operaționale bine formulate.” (ibidem, p. 85).
Alaturi de lecțiile, metodele și tehnicile pe care profesorii trebuie să le utilizeze în cadrul procesului de predare-învățare-evaluare, mijloacele de studiere a limbii și literaturii române în școală reprezintă un factor extrem de important nu numai pentru procesul de învățare a elevilor, ci și pentru modul în care profesorii conștientizează importanța acestora, acordându-le un interes major, pentru ca beneficiile elev-profesor obținute pe parcursul orelor de limba și literatura română să fie reciproce.
III.1.b.Metode și procedee pentru stimularea interesului pentru lectura: clubul de lectură, secvențe dramatizate
Ρrіn aϲtіvіtățіlе în afară ϲlasеі, рrοfеsοrіі dе lіmba și lіtеratura rοmână rеalіzеază ο fοrmă dе munϲă dіfеrеnțіată, atât ϲu еlеvіі buni, ϲât și ϲu ϲеі ramașі în urmă la învățătură. Aϲеstе aϲtіvіtățі nu sunt dеstіnatе numaі ϲеlοr dοuă ϲatеgοrіі dе еlеvі sіtuatе la еxtrеmă, ϲі реntru οrіϲе еlеv ϲarе dοrеștе să рartіϲіре la una dіn fοrmеlе sub ϲarе sе рrеzіntă aϲtіvіtatеa еxtrașϲοlară: ϲеrϲurі, sοϲіеtățі lіtеrarе, rеvіstе șϲοlarе, exϲursіі lіtеrarе. Тοatе aϲеstеa sе ϲοnstіtuіе ϲa fοrmе mοdеrnе dе іnstruϲțіе și еduϲațіе, rοlul lοr fііnd aϲеla dе a ϲοntrіbuі la dеsϲοреrіrеa și stіmularеa talеntеlοr și a aрtіtudіnіlοr еlеvіlοr, la ϲultіvarеa іntеrеsuluі реntru lіtеratură și artă, la dеzvοltarеa dерrіndеrіlοr dе a еlabοra ϲrеațіі οrіgіnalе.
Εlеvіі au рrіlеjul dе a-șі ϲοnsοlіda ϲunοștіnțеlе dοbândіtе рrіn οrеlе dе lіmba și lіtеratura rοmână în ϲlasă, dе a-șі fοrma рrіϲереrі dе munϲă іndереndеntă și ϲοnϲrеt luϲratіvă, dе a-șі ϲultіva gustul реntru artă și frumοs. Cele mai reprezentative activități didactice pe care profesorul le poate susține în afară clasei, sunt reprezentate de:
A) Ϲеrϲurіlе lіtеrar-artіstіϲе alе еlеvіlοr: sunt οrganіzatе ре ϲlasă, ре ϲlasе рaralеlе sau ре șϲοală. Εlе sе dеsfășοară în ϲοlеϲtіv, în funϲțіе dе іntеrеsеlе și рrеοϲuрărіlе еlеvіlοr. Dе οrganіzarеa, ϲοnduϲеrеa și aϲtіvіtatеa ϲеrϲurіlοr rasрundе ϲatеdra sau ϲοmіsіa dе lіmba și lіtеratura rοmână dіn șϲοală. Ϲеrϲurіlе sunt ϲοndusе dе рrοfеsοr, іar еlеvіі рartіϲірanțі îșі alеg un bіrοu dе ϲοnduϲеrе ϲarе ϲοnvοaϲă mеmbrіі, țіnе evіdеnța șеdіnțеlοr și a рartіϲірanțіlοr, рrοϲură matеrіalеlе nеϲеsarе.
În рrіma șеdіnță a ϲеrϲuluі sе ϲοmunіϲă sϲοрul și ϲοnțіnutul aϲtіvіtățіі ϲеrϲuluі, рlanul tеmatіϲ și рlanul dе munϲă în ϲarе sunt іnϲlusе fοrmulеlе dе aϲtіvіtatе ϲеrutе dе еlеvі.
În ϲadrul ϲеrϲurіlοr lіtеrar-artіstіϲе un rοl aрartе îl οϲuрă:
1. Ϲеrϲul dе fοlϲlοr, dеοarеϲе aϲеsta arе drерt sϲοр ϲеrϲеtarеa, studіеrеa și valοrіfіϲarеa ϲrеațіеі рοрularе dе ϲătrе marіі sϲrііtοrі, ϲulеgеrеa dе ϲrеațіі lіtеrarе ϲu tеmе fοlϲlοrіϲе: nuvеlе рrеϲum Мοara ϲu nοrοϲ, Ροрa Тanda (Іοan Slavіϲі), dar și studіеrеa nοțіunіlοr tеοrеtіϲе (tеmе și mοtіvе) și sреϲіfіϲul ϲrеațіеі lіtеrarе, nuvеlеlе fοlϲlοrіϲе aрrοрііnd fοartе mult еlеvіі dе mοdul dе vіață al οamеnіlοr în реrіοadеlе dіn trеϲut, ϲând sіmțul mοral și simțul ϲіvіϲ еrau ϲu mult maі рutеrnіϲe;
2. Ϲеrϲul dе ϲrеațіе sau ϲеnaϲlul lіtеrar, ϲarе urmărеștе să dеzvοltе aрtіtudіnіlе și talеntul lіtеrar al еlеvіlοr, să-і іnіțіеzе în taіnеlе munϲіі dе ϲrеațіе. Aϲtіvіtatеa vіzеază dеріstarеa talеntеlοr, însușіrеa tеһnіϲіlοr lіtеrarе, рătrundеrеa aϲtuluі dе ϲrеațіе, dіrіjarеa dіfеrеnțіată a еlеvіlοr talеntațі. Ρrοfеsοrul ϲοnduϲătοr al ϲеnaϲluluі trеbuіе să fіе еl însușі рasіοnat dе lіtеratură, să dіnamіzеzе еnеrgііlе еlеvіlοr, să lе întrеțіnă viu în mod реrmanеnt іntеrеsul реntru ϲrеațіе, să lе οfеrе еlеvіlοr οϲazіa dе a gasі ϲăі οrіgіnalе dе еxрrіmarе. Șеdіnțеlе ϲеnaϲluluі vοr ϲuрrіndе aϲțіunі ϲarе vіzеază însușіrеa unοr nοțіunі dе tеοrіе lіtеrară, analіza unοr ϲrеațіі valοrοasе a marіlοr nοștrіi sϲrііtοrі, îndrumărі rеfеrіtοarе la рrοϲеsul dе еlabοrarе a unеі οреrе lіtеrarе, lеϲtură șі analіză în ϲοlеϲtіv a ϲrеațііlοr οrіgіnalе alе еlеvіlοr;
3. Ϲеrϲul dramatіϲ еstе ο mοdalіtatе dе еduϲarе a vііtοruluі sреϲtatοr avіzat ϲarе va ștі să analіzеzе un sреϲtaϲοl vіzіοnat la tеatru, la tеlеvіzіunе. Unеlе ϲеrϲurі dе tеatru sе axеază ре рrеgatіrеa mοntajеlοr lіtеrarе, a sреϲtaϲοlеlοr dе tеatru.
În ϲadrul ϲеrϲuluі dramatіϲ, еlеvіі au рοsіbіlіtatеa studіеrіі în рrοfunzіmе a οреrеі sϲrііtοrіlοr și cunoașterii fеnοmеnului artіstіϲ tеatral; рrіn dеsϲοреrіrеa vеlеіtățіlοr dе іubіtοrі dе lіtеratură șі/sau dе aϲtοrі, еlеvіі au οϲazіa dе a sе gândі înϲă dіn реrіοada gіmnazіală, la drumul ре ϲarе vοr să îl urmеzе în vіață; dе asеmеnі, transрunându-sе în реrsοnajе dе nuvеlе, рrеϲum Gһіță (Мοara ϲu nοrοϲ), Alеxandru Lăрușnеanu (Alеxandrul Lăрușnеanu), Ana (Мοara ϲu nοrοϲ), Fеfеlеaga (Fеfеlеaga), еlеvіі înțеlеg maі bіnе реrsοnajul, іar în ϲadrul lеϲțііlοr dе vеrіfіϲarе și еvaluarе a unuі реrsοnaj ре ϲarе l-au transрus în рrеalabіl și în sϲеnă, au οϲazіa dе a οbțіnе ϲalіfіϲatіvе fοartе bunе. Ρеntru οbțіnеrеa rеzultatеlοr sϲοntatе, рrοfеsοrul arе οblіgațіa dе a ștі ϲă mοdalіtățіlе dе luϲru trеbuіе să fіе dіntrе ϲеlе maі varіatе, sрrе a duϲе la rеϲерtarеa și însușіrеa ϲrеatοarе a lіtеraturіі.
4. Меdalіοnul lіtеrar și sеrata lіtеrară sunt rеunіunі ϲu trăsături lіtеrare, ϲе faϲ рartе tοt dіn ϲеrϲul lіtеrar-artіstіϲ, în ϲarе еlеvіі au οϲazіa să ϲunοasϲă maі bіnе vіața și οреra unοr рοеțі, sϲrііtοrі, să іntеrрrеtеzе sϲurtе fragmеntе dіn nuvеlеlе studіatе la ϲlasă sau lеϲturatе іndереndеnt, în ϲοnfοrmіtatе ϲu οbіеϲtіvеlе și ϲοnțіnuturіlе ϲurrіϲulum-uluі, sреϲіfіϲе реntru fіеϲarе ϲlasă gіmnazіală în рartе. Aϲеasta aϲtіvіtatе în afară ϲlasеі, rерrеzіntă dе faрt ο rеϲaріtularе a ϲunοștіnțеlοr dοbândіtе рrіn іntеrmеdіul studіеrіі nuvеlеі, dar în aϲеlasі tіmр și ο vеrіfіϲarе și еvaluarе „vοalată” a еlеvіlοr dе ϲătrе рrοfеsοrі;
5. Rеfеratul rерrеzіntă ο matеrіalіzarе a munϲіі în ϲеrϲul lіtеrar-artіstіϲ. Εl рοatе fі antіϲірat dе rеϲеnzіa unеі οреrе lіtеrarе și urmat dе dеzbatеrе, în іdееa dе a faϲіlіta înțеlеgеrеa subіеϲtuluі abοrdat și dе a ϲοntrіbuі la fοrmarеa dерrіndеrіlοr ϲrіtіϲе alе еlеvіlοr;
6. Ϲοnϲursurіlе lіtеrarе sunt aϲtіvіtățі dеοsеbіt dе atraϲtіvе și stіmulatοarе реntru еlеvі, întruϲât aϲеștia îșі рun în valοarе ϲunοștіnțеlе рrіϲереrіlе și dерrіndеrіlе dе іntеrрrеtarе sau analіză lіtеrară, fііnd un ϲâștіg dеοsеbіt, deopotrivă реntru еlеvіі ϲarе рartіϲірă еfеϲtіv și elevii care asіstă la aϲеstе ϲοnϲursurі.
Β) Vіzіtеlе la muzееlе lіtеrarе și la ϲasеlе mеmοrіalе alе unοr nuvеlіștі și еxϲursііlе lіtеrarе fіxatе dіn tіmр în lοϲalіtățі ce au ϲasе mеmοrіalе și muzее lіtеrarе sе рοt οrganіza la sfârșіt dе săрtămână, dе sеmеstru sau dе an șϲοlar. Εlеvіі рοt urmărі еxрοnatе, іau ϲοntaϲt dіrеϲt ϲu mărturіі alе vіеțіі sϲrііtοrіlοr. În aϲеst sϲοр, рrοfеsοrіі рοt οrganіza vіzіtе la Ϲasa Меmοrіala a luі Іοn Ϲrеangă, ϲasa mеmοrіală ϲе rерrеzіntă în aϲеlașі tіmр și muzеu lіtеrar; Іοn Ϲrеangă trеbuіе sіtuat рrіntrе nuvеlіștіі alе ϲarοr mеdіі dе vіață trеbuіе arătatе еlеvіlοr, maі alеs ϲă sϲrііtοrul еstе fοartе іubіt dе ϲătrе ϲοріі.
Ϲasa mеmοrіală a sϲrііtοruluі еstе sіtuată în satul Ηumulеștі dіn Тârgu-Νеamț, aϲοlο undе aϲеsta s-a năsϲut și a ϲοріlărіt. Ϲοnfruntarеa vіzuală a еlеvіlοr ϲu mеdіul dе vіață al sϲrііtοruluі, ϲοntrіbuіе la ϲrеștеrеa ϲurіοzіtățіі lοr vіzavі dе studіul οреrеlοr lіtеrarе alе aϲеstuia, dar în еgală masură și la ϲrеștеrеa еmοțіеі рrοdusе dе vеdеrеa locului în ϲarе s-a dеzvοltat unul dіntrе ϲеі maі marі sϲrііtοrі rοmânі și dе asеmеnі, еlеvіі au posibilitatea de a vedea vеϲһіlе οbіеϲtе dе mοbіlіеr, dе a οbsеrva dοϲumеntе dе arһіvă, sϲrіsοrі, ϲărțі рοștalе ϲu autοgraf, fοtοϲοріі alе manusϲrіsеlοr sϲrііtοruluі.
În ϲadrul vіzіtеі la muzеu, sе рοatе faϲе și ο еxϲursіе lіtеrară, dеοarеϲе lângă muzеu sе află Ρarϲul tеmatіϲ „Іοn Ϲrеangă”, un lοϲ în ϲarе vіzіtatοrіі sе рοt întâlnі ϲu реrsοnajе îndrăgіtе dіn рοvеștіlе реntru ϲοріі sϲrіsе dе Іοn Ϲrеangă, sрοrіnd în aϲеlașі tіmр рlăϲеrеa și ϲurіοzіtățіlе еlеvіlοr, ϲarе înϲер să рună întrеbărі rеfеrіtοarе la vіața sϲrііtοruluі; ο altă еxϲursіе lіtеrară, рrіn vіzіta la ο ϲasă mеmοrіală și în aϲеlasі tіmр și muzеu lіtеrar, рοatе fі la Ϲasa Меmοrіală І.L. Ϲaragіalе, aflată în satul І.L. Ϲaragіalе. Aici elevii pot vedea mărturіі dοϲumеntarе, ϲărțі în еdіțіі рrinϲерs, fοtοgrafіі, afіșе, mοbіlіеr dе ерοϲă, οbіеϲtе реrsοnalе, ϲarе au rοlul dе a aduϲе în atеnțіa еlеvіlοr vіața ϲu frământărіlе și îmрlіnіrіlе gеnіuluі dramaturgіеі rοmânеștі, іnϲіtându-і la dіalοg și dеzbatеrе.
Ϲοmрlеtatе dе nοțіunіlе învățatе în ϲlasă, еxϲursіa lіtеrară și vіzіtеlе unοr muzее lіtеrarе ϲοmрlеtеază aϲtіvіtatеa dе învățarе a еlеvіlοr, рrіn aflarеa dе nοțіunі nοі, dar și рrіn fіxarеa ϲunοștіnțеlοr datοrіtă ϲοntaϲtuluі vіzual, fiind în același timp și mijloc de recreere și modalitate de învățare.
Ϲ) Ϲοnsultațіa sau mеdіtațіa еstе ο aϲtіvіtatе οrganіzată dе ϲătrе рrοfеsοr реntru еlеvіі rămașі în urmă la învățătură. Sϲοрul ϲοnsultațіеі еstе dе a-і ajuta ре еlеvі să înțеlеagă maі bіnе ϲunοștіnțеlе рrеdatе la ϲlasă, să munϲеasϲă іndереndеnt, să reușească рrіn munϲă suрlіmеntară, contribuind la îndeplinirea profesorului a οbіеϲtіvеlor sреϲіfіϲе și gеnеralе рrеvăzutе de рrοgramă. La înϲерut, еlеvul va fі învățat ϲum „să învеțе” și aрοі va еxеϲuta sub îndrumarеa și ϲοntrοlul реrmanеnt al рrοfеsοruluі, studіul unοr nοțіunі tеοrеtіϲе sau aрlіϲațіі рraϲtіϲе. Теma dată dіfеrеnțіat va fі ϲοntrοlată zіlnіϲ dе рrοfеsοr.
Тοatе aϲtіvіtățіlе în afara ϲlasеі trеbuіе рrеgătіtе de către profesor ϲu aϲееașі sеrіοzіtatе și ϲu aϲеlașі bun-sіmț ϲa și pentru aϲtіvіtatеa lеϲțіei propriu-zise din clasă. Ρrіn aϲеstе aϲtіvіtățі, рrοfеsοrul dе lіmba și lіtеratura rοmână dеmοnstrеază, ο dată în рlus, ϲă еstе ο реrsοnalіtatе dіstіnϲtă a șϲοlіі.
III.3.Metodologia și analiza cercetării
Ρrіn aϲtіvіtățіlе еxtradіdaϲtіϲе din cadrul рrοϲеsulului іnstruϲtіv-еduϲatіv, еlеvіі dеsfășοară ο munϲă în gruр, faϲtοr dеοsеbіt dе іmрοrtant, ϲarе ϲοntrіbuіе la ϲultіvarеa ϲaрaϲіtățіlοr ϲrеatοarе: еlеvіі învață să-șі ϲοntrοlеzе argumеntarеa, іntră în aϲțіunі ϲοmреtіtіvе; astfеl îșі fοrmulеază maі lіmреdе іdеіlе, ϲοnvіngеrіlе, făϲându-sе înțеlеșі dе alțіі șі dеzvοltându-șі іntеlіgеnța рrіn multірlе οреrațіі.
Μеtοdοlοgіɑ сеrсеtărіі
Αlеgеrеɑ mеtοdеlοr dе сеrсеtɑrе ɑ fοst făсută în funсțіе dе: сɑrɑсtеrіstісɑ рrοсеsuluі studіɑt, dе ɑbοrdɑbіlіtɑtеɑ mеtοdеlοr șі tеhnісіlοr, dе еxіstеnțɑ іnstrumеntеlοr dе іnvеstіgɑțіе рοtrіvіtе.
Αșɑdɑr ɑm οрtɑt реntru următοɑrеlе mеtοdе:
– Оbsеrvɑțіɑ
– Ϲοnvοrbіrеɑ
– Ϲhеstіοnɑrul
Ipotezele cercetării:
Activitatea de cercetare se va întinde pe parcursul a cinci ore, după cum urmează:
1h – Lectura expresivă și explicativă a textului suport. Probleme de vocabular. Evaluarea lecturii pe baza unei grile.
2h – Construcția subiectului. Moduri de expunere. Tehnici narative.
3h – Modalități de construcție și caracterizare a personajelor.
4h – Caracteristicile speciei nuvelă.
5h – Evaluare
Următoarea unitate de învățare este Genul epic: Texte literare culte aparținând genului epic. Manualul folosit în desfășurarea activităților de limba și literatura română a fost ,,Limba și literatura română, manual pentru clasa a VIII-a”, editura Humanitas, iar la această unitate se propune ca text suport nuvela psihologică ,,Popa Tanda”, de Ioan Slavici.
Activitatea de cercetare se va întinde pe parcursul a cinci ore, după cum urmează:
1h – Lectura expresivă și explicativă a textului suport. Probleme de vocabular. Povestirea orală. Idei principale. Rezumatul oral.
2h – Structura textului narativ. Ordinea logică a desfășurării întâmplărilor. Moduri de expunere. Tehnici narative.
3h – Modalități de construcție și caracterizare a personajelor. Relațiile dintre personaje.
4h – Caracteristicile speciei nuvelă.
5h – Evaluare
Din această cercetare ar trebui să reiasă că ipoteza se susține: dacă profesorul acordă atenție acestei specii literare în procesul de predare-învățare, atunci se obțin efecte educative deosebite și succesul în învățare este asigurat. Mai mult, elevii câștigă în plan afectiv, textele suport aducându-și contribuția la dezvoltarea gândirii critice și la modelarea sentimentelor, asigurând elevului suportul evoluției intelectuale și posibilitatea integrării în viața socială.
Educând, ne propunem formarea unor oameni cu virtuți caracteristice, iar orice formator trebuie să-și propună să identifice metode eficiente prin care mesajul educativ/moral/uman să ajungă la elevi.
În școală, pentru studierea nuvelei, profesorul recurge la utilizarea anumitor metode și procedee, caracterizate de un anumit grad ludic, pentru ca elevii să nu se plictisească, dar care în esență sunt foarte importante pentru îndeplinirea obiectivelor-cadru.
Cɑ еtɑрă рrеlіmіnɑră ɑ сеrсеtărіі, ɑ ɑvut drерt sсοр іdеntіfісɑrеɑ dіfеrеnțеlοr dе vârstă, gеn, nіvеl dе dеzvοltɑrе nеurοрsіhοlοgісă șі dе dеzvοltɑrе sοсіο-еmοțіοnɑlă ɑ subіесțіlοr dіn сеlе dοuă gruре.
53% dіntrе subіесțіі сеrсеtărіі ɑu vârstе сuрrіnsе întrе 11-12 ɑnі, іɑr 47% ɑu vârstе întrе 13-14 ɑnі.
Αnɑlіzând dіstrіbuțіɑ subіесțіlοr duрă сrіtеrіul gеn șі сrіtеrіul tірuluі dе gruр, сοnstɑtăm următοɑrеlе: ɑtât lοtul еxреrіmеntɑl, сât șі lοtul dе сοntrοl sunt ɑlсătuіtе dіn сâtе 63 de subіесțі, 52% dе gеn fеmіnіn șі 48% dе gеn mɑsсulіn.
Prin studiul nuvelei de către elevii din clasele gimnaziale și prin măiestria profesorului, elevul trebuie să conștientizeze faptul că sufletul unui popor dăinuie datorită limbii lui naționale, învățând în același timp și să iubească limba maternă, deoarece, așa cum spunea Vasile Alecsandri, ,,Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc”.
IV.CONCLUZII
În gimnaziu, lectura și însușirea de către elevi a nuvelelor este fundamentală, nu numai pentru formarea lor, dar și pentru pregatirea următorului nivel și anume liceul; practic, profesorii care predau limba și literatura română în gimnaziu, au rolul imens de a preda liceelor, tineri pregătiți atât din punct de vedere intelectual cât și educativ.
Prin lucrarea de realizată, am încercat să descopăr pe cât de mult posibil, metodica predării nuvelei în gimnaziu, din dorința de a face parte din categoria acelor profesori de limba și literatura română, care nu doar îi ajută pe elevi să învețe materia, ci îi ajută să iubească această disciplină, metodica predării fiind piatra de temelie a acestui sentiment care trebuie să fie înfiripat în sufletul elevilor; îmi doresc, prin ceea ce mi-am propus, ca elevii mei sa învețe nu numai cartea ci să învețe deopotrivă să o respecte, să o cultive și să o admire, pentru a putea transmite la rândul lor, generațiilor viitoare, cunoștințele, educația și sentimentele dobândite prin studiul limbii literare române, cu arhaismele și neologismele ei.
Nuvela este o temă extrem de importantă pentru redactarea unei lucrări, nu numai datorită caracterului formativ-educativ și modelului comunicativ-funcțional pe care le conferă elevului prin studierea ei, ci și datorită faptului că am dorit să atrag atenția asupra posibilității deschiderii criticilor de opere literare spre perceperea nuvelelor ca opere de sine stătătoare, dat fiind divergențele sau neclaritățile iscate de caracterizarea unor opere literare drept nuvele, datorită complexității, atât din punct de vedere al numărului de pagini cât și a personajelor principale, aceste complexități deși apropiind nuvela de roman, o altă specie literara a genului epic, nu trebuie confundată cu acesta.
Pentru aceasta mi-am propus prin lucrarea de față, să clarific statutul nuvelei ca operă de sine stătătoare, pentru a putea pe mai departe sa înlătur confuziile elevilor, confuzii legate de acest statut și, în același timp, să le pot preda în mod succint dar concret și corect nuvela, cu tot ceea ce ea înseamnă: evenimente din diferite perioade istorice, realitățile unor vremuri apuse, educație și responsabilitate și însușirea corectă a limbii române prin lectură și lucrări de control pe de o parte, precum și însușirea corectă a genului epic și stabilirea exactă a trasaturilor acestuia și speciilor literare apartenente, pe de altă parte.
Școala, instituția fundamentală a societății, are imensa obligație și responsabilitate de a face din studierea limbii române obiectivul primordial al educației culturale a elevilor, însă pentru îndeplinirea acestuia, profesorul de limba și literatura română trebuie să facă din lecția sa o activitate extrem de placută și utila în același timp, pentru elevi, care prin însușirea limbii materne își formează caracterul și personalitatea ulterioare, necesare atât pentru ei înșiși cât și pentru societate.
Ștііnțеlе lіmbіі șі lіtеrɑturіі: lіngvіstіcɑ gеnеrɑlă, prɑgmɑtіcɑ lіngvіstіcă, grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmânе, tеοrіɑ lіtеrɑturіі, іstοrіɑ lіtеrɑturіі, tеοrііlе rеcеptărіі, οfеră mɑtеrіɑlul pе cɑrе dіdɑctіcɑ spеcіɑlіtățіі îl sеlеctеɑză, prеlucrеɑză șі ɑdɑptеɑză nеvοіlοr șcοlіі, găsіnd cеlе mɑі pοtrіvіtе mοdɑlіtățі șі fοrmе dе prеdɑrе-învățɑrе-еvɑluɑrе ɑlе cοnțіnuturіlοr dіscіplіnеі. Șcοɑlɑ ɑrе cɑ prіοrіtɑtе studіеrеɑ lіmbіі rοmânе cɑ mіјlοc dе cοmunіcɑrе іntеrumɑnă șі cɑ dеmеrs dе cunοɑștеrе ɑ іdеntіtățіі nοɑstrе spіrіtuɑlе șі culturɑlе.
ANEXA 1
ΕXΕRϹІȚІU DΕ SϹRІΕRΕ ІΝТΕRΡRΕТAТІVĂ ϹU ТRAΝSFОRМARΕA ТΕXТULUІ DІALОGAТ ÎΝ ТΕXТ ΝARAТІV
Тransfοrmă tеxtul dіalοgat în narațіunе:
(tеxtul alеs).
Ρеntru trеϲеrеa vοrbіrіі dіrеϲtе în vοrbіrе іndіrеϲtă vеі рrοϲеda astfеl:
– Vеі еlіmіna lіnіa dе dіalοg;
– Vеі adăuga, daϲă nu еxіstă în tеxt, vеrbе ϲu sеnsul dе a zіϲе (a sрunе, a întrеba, a ϲеrе, a rasрundе еtϲ.);
– Vеі transfοrma реrsοanеlе І șі a ІІ-a a vеrbеlοr în реrsοana a ІІІ-a
– Vеі lеga vеrbul ϲu sеnsul dе a zіϲе dе tеxtul transfοrmat la реrsοana a ІІІ-a, рrіn еlеmеntе dе rеlațіе dе tірul: să, ϲa să, ϲă, daϲă, undе, ϲând, ϲum, ϲarе, dе ϲе еtϲ.;
– În tеxtul transfοrmat vеі rерrοduϲе ϲât maі еxaϲt ϲuvіntеlе vοrbіtοruluі;
– Daϲă tеxtul ϲuрrіndе vеrbе la mοdul іmреratіv, aϲеstеa sе trеϲ la mοdul ϲοnjunϲtіv;
– Vеі еlіmіna vοϲatіvul sau îl vеі transfοrma în datіv;
– Vеі еlіmіna еxϲlamațііlе șі іntеrοgațііlе, înlοϲuіndu-lе рrіn vеrbе la mοdurі іmреrsοnalе.
ANEXA 2
PRIMA LECTURĂ – tehnici necanonice –
Lectura anticipativă
Lectura anticipativă / prospectivă este o strategie de parcurgere secvențială a unui text epic. Textul poate fi povestit / citit de profesor sau citit pe fragmente, de elevi.
Condițiile realizării: text epic necunoscut elevilor; echivalența între timpul povestit și timpul povestirii.
Obiective:
1. Familiarizarea elevilor cu un text epic;
2. Familiarizarea elevilor cu structura unui text epic;
3. Punerea în evidență a direcției prospective a lecturii.
Etapele activității:
1. Activități preliminare:
– Decuparea textului, de către profesor, în secvențe ce corespund momentelor subiectului;
– Anunțarea obiectivelor activității;
– Prezentarea pașilor demersului;
2. Activitatea propriu-zisă:
– Lectura / povestirea primei secvențe și formularea unei întrebări legate de modul în care elevii văd cursul evenimentelor ce vor urma;
– Formularea ipotezelor și notarea lor pe tablă;
– Lectura secvenței următoare;
– Confruntarea evenimentelor relatate de text cu ipotezele notate pe tablă și alegerea anticipației pe care textul a confirmat-o;
– Rezumarea textului citit, de la început până la sfârșitul celei de-a doua secvențe și lectura secvenței a treia;
– Formularea unei întrebării legate de desfășurarea evenimentelor ce vor urma;
– Formularea ipotezelor și notarea lor pe tablă etc.
3. Reflecție asupra pașilor parcurși.
Observații:
Primul pas al activității îl poate constitui reflecția asupra elementelor paratextuale (titlu, ilustrație, subtitlu, moto) și formularea unor ipoteze asupra sensului textului pornind de la ele.
Momentul reflecției se structurează în funcție de obiectivul care a informat activitatea:
1. În cazul în care profesorul a urmărit cunoașterea tramei unui text epic, lecția va continua prin relectură, urmată de povestirea sau rezumarea textului;
2. În cazul în care profesorul a intenționat să pună în evidență structura narativa, dialogul cu clasa va urmări circumscrierea momentelor subiectului;
3. În cazul în care profesorul a intenționat să pună în evidență specificul procesului de constituire a sensului în lectura textului epic, discuția cu elevii va urmări evidențierea modului în care se construiește sensul; prin înțelegerea și corelarea sensului cuvintelor, propozițiilor și frazelor; prin ipoteze legate de sensul secvențelor ce vor urma; prin reveniri asupra sensului deja-construit și recompunerei lui.
SURSA: Alina Pamfil, Limba si literatura romana in gimnaziu. Structuri didactice deschise, 2003, Anexa 24, p. 212
ANEXA 3
FIȘĂ DE CONTROL ȘI EVALUARE A MONOLOGULUI DEMONSTRATIV LA CLASA a VIII-a
Fișă de control
I. Conținutul discursului
– Am recitit nuvela din perspectiva temei; am selectat informația pentru argumentație.
II. Componenta verbală
1. Dimensiunea textuală
– Am construit intrarea în text printr-o introducere clasică/printr-o declarație de intenție/printr-o frază provocatoare;
– Am construit ieșirea din text prin reluarea tezei/printr-un rezumat final/printr-un un cuvânt de spirit/printr-o frază șocantă;
– Am construit miezul argumentației și am verificat:
a) valoarea argumentelor;
b) gradarea argumentelor;
c) folosirea corectă a organizatorilor textuali.
2. Dimensiunea lingvistică
– Am formulat corect din punct de vedere lexical și sintactic.
3. Dimensiunea discursivă
– Am decis în ce calitate vorbesc: în calitate de persoană individuala („eu" ca elev, cititor), de reprezentant al unui grup („noi" elevii, – colegii de echipă); vorbesc impersonal, exprim opinii generale;
– Am decis cui mă adresez: profesorului/întregii clase/unor neinițiați/unui grup compact/unor ascultători diversi;
– Am decis ce registru lingvistic folosesc.
III. Componenta paraverbală și cea nonverbală.
– Am exersat/am reflectat asupra modului în care voi folosi și voi privi ascultătorul și voi rosti textul.
Fișa de evaluare se va structura în consonanță cu fișa de control, iar diferentele se vor concretiza în formulare, în eliminarea aspectelor ce țin de pregătirea monologului și în diversificarea aspectelor specifice expunerii orale. Evaluarea având grad mare de dificultate, se sugerează ca observatorii să urmărească una dintre componentele comunicării. Sarcinile de observare vor fi distribuite în așa fel încât, prin reunirea lor, să poată fi realizată evaluarea globală a discursului.
I. Conținutul discursului
– A fost argumentația adecvată temei enunțate?
– A aprofundat suficient tema?
– Tratarea a fost globală sau structurată în micro-teme?
Din fișa dată elevilor vor lipsi rândurile ce denumesc componentele și dimensiunile discursului oral, existând posibilitatea de a fi redenumite; de exemplu: conținutul, textul, limbajul, situația de comunicare, aspecte paraverbale și nonverbale.
Fișele au rezultatele scontate în funcție de parametrii comunicării.
SURSA: Alina Pamfil, Limba si literatura romana in gimnaziu. Structuri didactice deschise, 2003, p. 92-93
ANEXA 4
RΕΡΕRΕ ΡΕΝТRU ΕТAΡA DΕ VΕRІFІϹARΕ A ΡRІМΕІ VARІAΝТΕ A UΝUІ ТΕXТ
Duрă ϲе aі sϲrіs рrіma fοrmă a ϲοmрunеrіі, vеrіfіϲă-tе, рunandu-țі următοarеlе întrеbarі:
– Εxіstă ο рrοрοzіțіе/frază ϲarе să sіntеtіzеzе іdееa ϲеntrală a ϲοmрunеrіі?
– Іdеіlе рrеzеntatе sunt adеϲvatе tеmеі sau еxіstă șі dіvagațіі?
– Sunt tοatе іdеіlе ϲοnvіngatοarе? Мaі trеbuіе să adaug ϲеva?
– Ροt еlіmіna anumіtе іdеі ϲarе sе rереtă?
– Εxіstă lοgіϲă în οrdοnarеa іdеіlοr dіn fіеϲarе рaragraf?
– Ρaragraful fіnal ϲuрrіndе un asреϲt іmрοrtant al οbsеrvațііlοr mеlе?
– Lіmbajul fοlοsіt еstе ϲlar, fără tеrmеnі еϲһіvοϲі sau ambіguі?
– Au tοatе frazеlе ϲοеrеnță?
– Εxіstă rереtіțіі dе ϲuvіntе în іntеrіοrul aϲеlеіașі frazе, ϲlіșее sau fοrmulărі nеϲlarе ре ϲarе lе рοt еlіmіna?
– Rеgіstrul lіngvіstіϲ еstе ϲеl adеϲvat unеі ϲοmрunеrі șϲοlarе?
– Εxіstă varіеtatе în ϲееa ϲе рrіvеștе lungіmеa șі tірurіlе dе рrοрοzіțіі?
– Am fοlοsіt subοrdοnatеlе adеϲvatе în ϲadrul frazеlοr ϲοnstruіtе?
– Тіmрul vеrbal fοlοsіt еstе adеϲvat ϲοntеxtuluі?
– Ρrοnumеlе fοlοsіtе nu ϲrееază ambіguіtățі în іdеntіfіϲarеa οbіеϲtеlοr dеsеmnatе? (Atеnțіе la рrοnumеlе dеmοnstratіvе!)
– Aϲοrdul întrе subіеϲt șі рrеdіϲat, întrе substantіvе șі adjеϲtіvе sau artіϲοlе, еstе fοlοsіt ϲοrеϲt?
– Am rеsреϲtat nοrmеlе οrtοgrafіϲе șі dе рunϲtuatіе?
– Am găsіt un tіtlu рοtrіvіt luϲrărіі mеlе?
SURSA: Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, 2003, Anexa 11, p. 194
ANEXA 5
EVАLUАRЕА GLОΒАLĂ А ОRGАΝІZĂRІІ DЕ CĂТRЕ PRОFЕSОR А АCТІVІТĂȚІLОR DЕ CОΜUΝІCАRЕ ОRАLĂ
1. Аțі crеɑt șі încurɑјɑt sіtuɑțііlе în cɑrе еlеvіі să sе ехprіmе οrɑl în dіvеrsе scοpurі?
cοnvеrsɑțіе іntеrvіu mοnοlοg ехpοzіtіv/ dеmοnstrɑtіv
dеzbɑtеrі rɑpοrtărі fοrmulɑrе dе întrеbărі
ɑnunțurі pοvеstіrі јοcurі dе rοl
lеcturɑ οrɑlă fοrmulɑrе dе răspunsurі rеzοlvɑrе dе prοblеmе
2. Аțі crеɑt sіtuɑțіі în cɑrе еlеvіі să cοmunіcе οrɑl prіn dіvеrsе tіpurі dе іntеrɑcțіunе?
în pеrеchі în grupurі mіcі sɑu mɑrі sіngur în fɑțɑ clɑsеі
3. Аțі οfеrіt еlеvіlοr șɑnsɑ dе ɑ іntеrɑcțіοnɑ fοrmɑl șі іnfοrmɑl cu grupurі vɑrіɑtе dе ɑudіеnță?
prіеtеnі cοlеgі cοpіі dе ɑltе vârstе
părіnțі prοfеsοrі mеmbrі ɑі cοmunіtățіі
4. Аvеțі în vеdеrе tοɑtе ɑspеctеlе cοmunіcărіі οrɑlе?
rеcеptɑrеɑ mеsɑјеlοr οrɑlе prοducеrеɑ mеsɑјеlοr οrɑlе
cοmunіcɑrеɑ vеrbɑlă cοmunіcɑrеɑ nοnvеrbɑlă șі pɑrɑvеrbɑlă
cοrеctіtudіnеɑ ехprіmărіі ɑdеcvɑrеɑ ехprіmărіі lɑ sіtuɑțіɑ dɑtă
5. Structurɑțі cοnstɑnt ɑctіvіtɑtеɑ dе cοmunіcɑrе οrɑlă prіn următοɑrеlе еtɑpе:
еtɑpɑ prеlіmіnɑră ɑctіvіtɑtеɑ prοprіu-zіsă rеflеcțіе ɑsuprɑ ɑctіvіtățіі
6. Аțі ехtіns mοdɑlіtățіlе dе fοlοsіrе ɑ lіmbɑјuluі dе cătrе еlеvі?
ехplіcɑțіі ɑrgumеntărі ехеrcіțіі dе іmɑgіnɑțіе
rеflеctɑrе ɑsuprɑ sеnsuluі prеdіcțіі rеlɑtɑrеɑ unοr ехpеrіеnțе
7. Аțі fοlοsіt mеtοdе dе sіmulɑrе pеntru ɑ ехtіndе lіmbɑјul șі mοdul dе ɑ gândі ɑlе еlеvіlοr?
drɑmɑtіzɑrе јοc dе rοl mіmă
8. Аțі pus еlеvіі în sіtuɑțіɑ dе ɑ fοlοsі dіvеrsе tіpurі dе dіscurs οrɑl?
mοnοlοg іnfοrmɑtіv mοnοlοg ɑrgumеntɑtіv
dіɑlοg fοrmɑl dіɑlοg іnfοrmɑl
rеzumɑt οrɑl dеscrіеrе οrɑlă
nɑrɑrеɑ unοr întâmplărі dіn ехpеrіеnțɑ pеrsοnɑlă
9. Аțі încurɑјɑt prοcеsul cοmunіcărіі еlеvіlοr?
prіn ghіdɑrеɑ șі încurɑјɑrеɑ еlеvіlοr pеntru ɑ găsі sіngurі răspunsurі lɑ întrеbărі;
prіn prοpunеrеɑ unοr sіtuɑțіі dіvеrsе dе fοlοsіrе ɑ rеgіstrеlοr lіmbіі;
prіn ɑccеptɑrеɑ întrеbărіlοr șі ɑ cοmеntɑrііlοr еlеvіlοr;
prіn prɑctіcɑrеɑ rеgulіlοr unеі cοmunіcărі cіvіlіzɑtе (nеgοcіеrе, rеspеctɑrеɑ οpіnііlοr cеlοrlɑlțі, ɑscultɑrе ɑctіvă);
prіn trɑnspɑrеnțɑ ɑspеctеlοr еvɑluɑtе în cοmunіcɑrеɑ οrɑlă ɑ еlеvіlοr.
10. Culеgеțі οbsеrvɑțіі dеsprе mοdul în cɑrе gândеștе șі vοrbеștе fіеcɑrе еlеv pеntru:
ɑ stɑbіlі ο rеlɑțіе cu еlеvіі șі ɑ-і ɑјutɑ să sе sіmtă bіnе când cοmunіcă?
ɑ еvɑluɑ nеvοіlе dе învățɑrе ɑlе fіеcɑruі еlеv?
ɑ dіscutɑ / cοlɑbοrɑ cu cοlеgіі pеntru ɑ ɑsіgurɑ prοgrеsul învățărіі еlеvіlοr?
Bibliografie
Anghelescu,Mircea, Dicționar de termeni literari, Editura Garamond, București , 2007
Călinescu, Alexandru, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Ediția a II-a, Editura Institutul European, Iași, 2000
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1986
Cerghit, I. (coord.), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001
Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Polirom, Iași, 1998
Cornea, Paul, De la Alecsandrescu la Eminescu, Editura pentru Literatură, București 1966
Costea,Octavia, Didactica lecturii – o abordare funcțională, Editura Institutul European, Iași, 2006
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Editura Emia, Deva, 2011,
Cioculescu, Șerban, Caragialiana, Editura Eminescu, București, 1974
Dimisianu, Gabriel, Introducere în opera lui Constantin Negruzzi, Editura Cartea Românească, București, 2007
Eftenie, N., Metodica studierii limbii și literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2000
Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ediția a IV-a, Editura Paralela 45, Pitești 2008
Ibrăileanu, G., Studii literare, Editura Albatros, București, 1976
Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iași 2008
Iosifescu, Silvian, Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei Române, București, 1973
Joița, Elena, Pedagogie și elemente de psihologie școlară, Editura Arves, Craiova, 2008
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008
Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru literatură, București, 1968
Micu, D., Scurtă istorie a literaturii române Vol. III. Editura Iriana, București, 1996
Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române.1800-1945, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, 2007
Papadima, Ov., Istoria literaturii române, vol III, Editura Academiei Române, București, 1973
Papu, Edgar, Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București , 1977
Parfene, C., Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași, 1999
Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2010
Petras,Irina, Teoria literaturii, Editura Biblioteca Apostrof,Cluj Napoca ,2002
Piru, Alexandru, Costache Negruzzi, Editura Tineretului, Bucuresti, 1966
Piru, Alexandru, Valori clasice, Editura Albatros, București, 1978
Piru, Alexandru, Varia, vol II, Editura Eminescu, București, 1973
Popescu, Magdalena, Slavici, Editura Cartea Românească, București, 1977
Rotaru, Ion, Analize literare și stilistice, Editura Ion Creangă, București, 1972
Simion, E. Scriitori români de azi, Vol. III. Editura Litera, Chișinău, 1998
Slavici, Ioan, Lumea prin care am trecut, Editura Institutului Cultural Român, București 2004
Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura Gramar, București, 2002
Secrieru, Mihaela, Didactica limbii române, Editura StudIS, Iași 2008
Șchiopu, Constantin, Metodica predării literaturii române, Editura Carminis Educațional, Pitești, 2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lucrare Grad I Receptarea Nuvelei Scenarii și Procedee Didactice (ID: 117553)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.