LUCRARE DE METODIO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [310465]

PARTEA I

[anonimizat]

,,Natura folosește cât de puțin din tot” (Johannes Kepler)

CAPITOLUL 1

RESURSE DE MEDIU

,,Ocrotirea naturii – o necessitate vitală" (N. Botnariuc, 1986)

1.1. Introducere

Dezvoltarea economică ce caracterizează secolul XX a [anonimizat].

[anonimizat], și descreșterea dramatică a nivelului unora dintre resursele tradiționalepe a căror bază a [anonimizat] a acestora. Conștient că unele din resursele ce stau la baza creșterii economice sunt limitate la nivelul zestrei native a [anonimizat], nu pot fi folosite peste anumite limite fară a [anonimizat] a ajuns la înțelepciunea de a le folosi cu mai multă chibzuință.

O nouă abordare a utilizării resurselor naturale este în prezent preocuparea creatorilor și proiectanților de produse. [anonimizat] o cerință a [anonimizat] o necesitate fară de care nu poate fi concepută dezvoltarea durabilă.

În termeni generali resursa se definește ca ,,ceva util și evaluabil în condițiile în care se găsește”. [anonimizat], fie în procesul de producție.

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], tehnologie, muncă – deoarece acestea provin dintr-o zonă a activităților omului și rezultă pe baza gândirii acestuia. [anonimizat] o resursă ce există în cantității mult mai mari decât este cerut.

[anonimizat], pot fi mai bine lamurite prin exemplul următor. Aerul și apa sunt resurse de mediu? Se știe că omul nu poate trăi mai mult de câteva minute fără aer. El depinde în întregime de acest dar al naturii. [anonimizat], nu a fost asimilat resurselor economice. Situația se explică prin faptul că aerul se găsește în abundență și nu este nevoie pentru a fi plătit pentru a fi utilizat. [anonimizat]. În împrejurări speciale însă ele devin bunuri cu valoare economică.

Trăsătura fundamentală a resurselor de mediu este raritatea: ceea ce nu este rar nu este considerată o resursă. [anonimizat] a ofertei dintr-o resursă comparativ cu cantitatea. Este deja statuat că orice resursă dispune de o [anonimizat] ,,liberă de consum”, adică nu are valoare.

În grupa resurselor de mediu sunt incluse:

Resursele naturale;

Capacitatea de asimilare a mediului;

Resursa estetica a mediului;

Sub aspect dimensional resursele pot fi apreciate prin patru caracteristici: calitatea, cantitatea, timpul (durata) și spațiul. [anonimizat], relevă practic existența unei anumite cantități, de o calitate care să o facă utilă într-un timp determinat și localizată într-un spațiu dat.

Capacitatea de asimilare poate constitui o resursă deoarece este limitată de procesele ireversibile posibile să o producă. Doarece nu poate absorbi decât o anumită parte din cantitatea de poluanți deversată în mediul natural, aceasta dobândește o anumită calitate a mediului.

Funcția estetică a mediului natural – marcată prin peisaje, parcuri naționale ș.a. – poate constitui o resursă datorită ofensivei asupra sa a societății umane.

Cea mai imporatantă funcție a mediului natural, receptată și utilizată intens de societatea umană, a fost cea de furizor de resurse necesare activităților de producție în procesul de dezvoltare. Dezvoltarea, așa cum s-a mai precizat, influențează mediul înconjurător în dublu sens:

Extracția și recoltarea resurselor de mediu afectează echilibrul natuaral existent, distrugându-l într-o oarecare măsură;

Din procesul de consum – productiv sau nu – al resurselor naturale rezultă poluanți care sunt deversați în mediul înconjurător;

De aceea, in vederea asigurării unui anumit echilibru al resurselor naturale, este necesar să se acționeze simultan atât asupra vitezei de extracție sau recoltare, cât și asupra tehnologiilor de consum și post-consum.

Resursele naturale, în funcție de capacitatea lor de a se reproduce, sunt împărțite în două mari grupe: convenționale și neconvenționale.

Din grupa resurselor convenționale fac parte:

Resursele naturale epuizabile (nerenuvenabile): minereuri, petrol, etc

Resurse naturale reînnoibile (regenerabile, renuvenabile): lemn, apa, etc

Din grupa celor neconvenționale fac parte resursele permanente, cum sunt energia solară, energia mareomotrică, hidraulică și eoliană. Tot în rândul resurselor utilizabile, alternative mai sunt incluse: hidrogenul rezultat din descompunerea apei, metanolul, biomasa, s.a.m.d.

1.2. Resurse naturale-clasificare

Resursele naturale  reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită țară.

Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu ea sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației.

Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:

resurse regenerabile

resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.

Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

resurse biotice, derivate din animale și plante;

resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ș.a.m.d.; resursele minerale și energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.

Extragerea resursei de bază și purificarea într-o formă ce poate fi folosită direct sunt în general considerate activități normale în cadrul valorificării resurselor naturale, chiar dacă ultimele pot să nu se găsească în mod normal lângă primele. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale și alte bunuri luate mai mult sau mai puțin așa cum erau în natură. Resursele naturale ale unei țări determină deseori bogăția sa și statutul său în sistemul economic mondial, prin determinarea influenței sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai puțin dependente de resursele naturale pentru bogăție, datorită bazei pe care o au în capitalul infrastructural pentru producție.

1.3. Perspective

,,Nu avem dreptul să distrugem ceea ce noi nu am creat". (J. Dorst)

În ultimii ani, epuizarea capitalului natural și încercările de a se trece la dezvoltarea rațională au fost principalele probleme ale agențiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv de îngrijorare în special în regiunile cu păduri ecuatoriale, care păstrează cea mai mare parte a biodiversității naturale a Pământului – capital natural genetic ce nu poate fi înlocuit. Conservarea resurselor naturale este cea mai importanta problemă a Capitalismului Natural, protecției mediului, a mișcării pentru ecologie și pentru Partidele Verzi. Unii văd această epuizare ca pe o sursă majoră de neliniște socială și conflicte în țările în curs de dezvoltare.

CAPITOLUL II

ENERGIA EOLIANĂ

Motto: ,,Banii nu cresc în pom,

însă sunt aduși de vânt„

. Introducere

Puterea vantului a fost folosita pentru prima data in jurul anului 5000 i.e.n, pentru propulsarea barcilor cu panza. Exista referinte istorice despre o moara de vant rudimentarafolosita in primul secol e.n dar prima moara de vant practica a aparut in sec. al VII-lea in Afganistan. Aceste mori de vant erau folosite pentru macinarea porumbului si a graului si pentru a trage apa. In Europa, morile de vant au aparut ceva mai tarziu in sec. al XI-lea.

Fig.2.1 Moară de vant sec. al VII-lea

Valorificarea energiei eoliene a inceput in anii ’70, odata cu prima criza mondiala a petrolului. In anii ’90 a revenit in prim plan din cauza ingrijorarilor generate de impactul asupra mediului a poluarii generate de combustibilii fosili. Singurele dezavantaje ale folosirii energiei eoliene este impactul asupra pasarilor si impactul vizual asupra mediului.

Turbinele eoliene curente functioneaza pe acelasi principiu ca si morile de vant din antichitate: palele unei elice aduna energia cinetica a vantului pe care o transforma in electricitate prin intermediul unui generator.

Vantul este miscarea aerului datorata maselor de aer cu temperaturi diferite. Temperaturile diferite sunt cauzate de masele de apa si pamant care absorb diferit caldura soarelui. La scara globala miscarile masive de aer sunt cauzate de diferenta de temperatura intre pamantul de la ecuator si cel apropiat de poli.

Deoarece vantul va bata cat timp soarele va incalzi Pamantul este o sursa de energie regenerabila, ce este exploatata în prezent pentru a produce electricitate.

Cel mai mare dezavantaj al energiei eoliene este faptul ca nu se obtine electricitate cand vantul nu bate sau bate prea slab, motiv pentru care trebuie asigurata o sursa alternativa de electricitate.

. MANAGEMENTUL ECOLOGIC PENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂ

,,Omul nu este și nu va fi niciodată un stăpân al naturii, ci un partener înțelept al ei". (H.T. Odun, 1965)

O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice si disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și a necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt privați de aceasta. Studiile oamenilor de știința au devenit în ultimii ani din ce în ce mai unanime în a aprecia ca o creștere puternică a emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră va conduce la o încalzire globală a atmosferei terestre de 2-6 0C, până la sfârșitul acestui secol, cu efecte dezastroase.

Utilizarea surselor de energie regenerabile (SER) au avantajul perenității lor si a impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele ne emițând gaze cu efect de seră. Chiar daca prin arderea biomasei se elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. In același timp aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții , spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă. La orice tehnologie energetică si utilizarea (SER) prezintă unele inconveniente. Impactul instalatiilor eoliene asupra peisajului, riscul de contaminare a solului si al scăpărilor de metan la gazeificare, perturbarea echilibrului ecologic de către micro hidrocentrale sunt câteva dintre acestea. Cele mai discutate inconveniente sunt însă cele legate de suprafața de teren necesară si de intermitența si disponibilitatea lor. Este cunoscut faptul că pentru producerea unei puteri de 8 MW în instalații eoliene este necesară o suprafață de km pătrați, însă din aceasta numai 1% este efectiv ocupată de instalații, restul putând fi utilizată în continuare pentru agricultură. și pentru producerea de energie fotovoltaică sunt necesare suprafețe importante. Astfel pentru o putere de 1 kW si o energie anuală de 1000 kWh sunt necesari 10 m pătrați, dar suprafața acoperișelor locuințelor ar permite instalarea câtorva mii de MW.

Sursele regenerabile de energie pot sa contribuie prioritar la satisfacerea nevoilor curente de energie electrică si de incălzire in zonele rurale defavorizate. In Romania există incă numeroase gospodării, așezări, mici comunități (amplasate, de regulă, departe de rețeaua electrică si in zone greu accesibile) care nu beneficiază de electricitate. Electrificarea rurală reprezint o piață importantă in domeniul aplicațiilor surselor regenerabile de energie.

Se menționează faptul ca analizele tehnico-economice indică faptul că, pentru numeroase situații punctuale soluția electrificării din surse regenerabile poate fi competitivă, sau chiar mai avantajoasă decât alte soluții convenționale: conectare la rețea sau grupuri electrogene. Sursele de energie regenerabilă sunt abundente, larg răspândite, nepoluante și disponibile local. Ele provin direct sau indirect de la soare și cuprind lumina, căldura și vântul. Pot fi folosite pentru producerea directă a căldurii fără nici un proces de conversie sau pot fi convertite în electricitate.

. Concepții privind problematica poluării mediului

,,Totul a ieșit bun din mâinile naturii, pentru a degenera în mâinile omului". (J.J. Rousseau)

Omenirea nu a fost preocupată de poluarea mediului decât după prima jumătate a acestui secol . Primele atitudini mai revelante asupra acestui aspectau început să apară către sfărșitul anilor 1960și începutul anilor 1970, când au loc primele conferințe internaționale privind corelația dintre dezvoltarea economic și protecția mediului.

Către sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a apărut noul concept al dezvoltării durabile , care a schimbat și clarificat multe aspecte care nu au fost evidențiate în trecut. Cel mai important lucru, realizat în acea perioadă a fost conștientizarea unei mari părți a populației globului asupra ignorării efectelor poluării asupra mediului înconjurător.

Pentru prima dată în lume, la sfârșitul deceniului 1960, în Statele Unite ale Americii s-a pus problema efectului dezvoltării industrial asupra mediului în trmeni foarte serioși. În perioada imediat următoare aici s-au făcut studii și crecetări ample privind impactul tehnologiilor de fabricație asupra mediului, s-au făcut diverse măsurători privind factorii poluanți din aer, apă și sol și s-a studuiat efectul acestora asupra mediului.

Treptat această problema a protecției mediului a depășit granițele țărilor, devenind o problemă internațională.

. Dezvoltarea economică și impactul asupra mediului

,,Natura nu aparține nimănui și totuși ea se dăruie tuturora!" (T. Bogdan, vol. ,,Stare de crepuscul")

Procesele industriale și activitatea economică sunt strâns legate de mediu prin ceea ce este cunoscut sub denumirea de ,,balanță de materiale”. In conformitate cu legile termodinamice , a conservării masei și energiei , material primă, energia consumată pentru prelucrarea ei , care au fost prelucrate în mediul ambient trebuie să reapară în altă parte și sub altă formă în cadrul sistemului economic.

Conjunctura socială actual ne stimulează să inovăm, să înlocuim treptat tehnologiile poluante cu altele prietenoase pentru mediu, ciclice, care nu se rezumă la un singur produs final. Tehnica obișnuită este înlocuită astfel cu ecotehinca, definită prin reciclări, consumuri mici pe unitatea de produs și reducerea reziduurilor și al poluării. Prin adaptare permanent a sistemelor industriale pentru a mentine echilibrul ecologic în limite rezonabile, tehnosfera creată de om se armonizează din ce în ce mai mult cu ecosfera. Tehnologiile curate devin astfel un capitol vital al ecologiei aplicate, cu efect benefic garantat.

Creșterea substanțială a prețului energiei, în special după anii 1980 – 1982 a avut ca effect intensificarea cercetărilor privind reducerea consumurilor energetic. În această perioadă s-au făcut eforturi deosebite pentru proiectarea de mașini și instalații mai ușoare, cu consumuri de materii cât mai reduse, pentru realizarea de noi tehnologii mici consumatoare de energie, s-au făcut studii pentru creșterea fiabilității și a calității produselor, s-a trecut la recuperarea intensivă a resurselor energetice primare și secundare, s-a trecutla proiectarea de utilaje ce funcționează cu consumuri energetice reduse.

În perioada actuală, dar și în viitor eforturile cercetătorilor trebuie să fie concentarate spre găsirea de noi tehnologii ce utilizează materii prime ce se găsesc din abundență pe pământ, tehnologii micii consumatoare de materiale, energie și în același timp tehnoloigii ce produc cantității foarte mici de emisii poluante și de deșeuri. Trebuie remarcat faptul că, astăzi calitatea unui proces tehnologic, calitatea unei instalații sau a unui agent economic se apreciază nu numai în funcție de productivitate, calitatea sau profit, ci și în funcție de efectele pe care le produce asupra mediului.

Reglementările internaționale, standardul internațional ISO 14000, precum și legislația internă solicită luarea unor măsuri privind reducerea poluării și protejarea mediului. În acest sens Agenția de Protecție a Mediului are un rol deosebit, practic fiind instituția ce are rolul de a supraveghea calitatea mediului, de a certifica prin acordarea Avizului de Mediu, ca agent economic respectiv se încadrează din punct de vedere al emisiilor poluante în normele legale, precum și de a atrage atenția agenților economici sua chiar de a le întrerupe activitatea în cazul în care emisiile poluante ale acestora depășesc limitele legale.

Toate aceste acțiuni ce trebuie realizate se încadrează în conceptual dezvoltării durabile.

Greșelile trecutului datorate în principal ideii creșterii economice rapide cu orice preț, chiar și fără a ține seama de efectele produse asupra mediului au dus în dese rânduri la catastrofe ecologice foarte greu de remediat. Distrugerea mediului ambient este considerată de foarte mulți oameni ca o parte a prețului pe care trebuie să-l plătim pentru a obține un nivel de trai cât mai ridicat.

Totuși se remarcă două problem importante care trebuie să pună pe gânduri toți factorii de decizie:

În primul rând asigurarea certitudinii privind nivelul calitativ al mediului pentru generațiile viitoare;

În al doilea rând dezvoltarea industrie ecologice care să sprijine efortul de îmbunătățire al calității mediului;

Multe dintre efectele dezvoltării economice, tehnologice și științifice sunt acompaniate de riscuri privind degradarea mediului.

CAPITOLUL 3

RESURSE NATURALE NECONVENȚIONALE

,,Natura în care ne odihnim dă și ea concertele ei, la care trebuie să asistăm în cea mai respectuoasă liniște". (G. Călinescu)

3.1. Definitii, concepte si noțiuni de specialitate

Surse regenerabile de energie – surse de energie din categoria nefosile, cum sunt sursele solare, sursele eoliene,hidroenergia, biomasa, sursele geotermale, energia valurilor, biogazul, gazele rezultate din fermentarea deșeurilor (gazul de depozit), gazul de fermentare a nămolurilor in instalații de epurare a apelor uzate;

Ce este energia?

Fiecare dintre noi avem de-a face zilnic, și nu o dată, cu cele mai diferite forme de energie. Așa ne-am obișnuit cu ele, încât nici nu ne dăm seama când și cum se întamplă aceasta.

Orice sistem de încalzire centrală sau o simplă sobă, indiferent de construcția sa, aprovizionează pe timp de iarnă locuința noastră cu energie termică. Becul electric sau o simplă lumânare revarsă pe masa noastră torenți de energie luminoasă. Pâinea, carnea, legumele și alimentele în general conțin energie chimică, care în cele din urmă ne dă puterea de a acționa, de a trăi și chiar de a gândi. Liftul ne duce la etajul unde se află locuinta noastră, cheltuind energie mecanică. Iar nu demult, savanții au descoperit posibilitatea folosirii în practică a încă unui fel de energie- a energiei atomice.

Energia este una singură, iar ceea ce am enumerat sunt unele din diferitele ei forme. Totodată energia poate trece dintr-o formă în alta. Energia este capacitatea de a efectua lucru mecanic.

Rezervoare de energie: Energia nu poate fi obținuta "din nimic". Omul o preia din rezervoarele pe care natura, îndatoritoare, i le-a pregătit.

Energie: capacitatea unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în urma trecerii dintr-o stare în alta.

Zăcămintele de carbune, de petrol, șisturile bituminoase, de exemplu, sunt rezervoare de energie. Uraniul, cel mai prețios metal al zilelor noastre, de asemenea este unul din cele mai bogate rezervoare de energie.

Deseori, în tehnica, în industrie trebuie create rezervoare artificiale de energie. Noi creăm rezervoare artificiale- acumulatoare de energie- pentru cele mai variate scopuri, noi trecând energia dintr-un loc in altul.

Energia solară- provine din radiația solară, din care se obține energie electrică pe baza tehnologiei fotovoltaice sau energie termică prin metode de conversie termo-solară;

Energia eoliană- provine din transformarea si livrarea in sistemul energetic sau direct catre consumatorii locali a energiei electrice provenite din potențialul energetic al vântului;

Energia hidro- este energia furnizată de unități hidroenergetice cu puterea instalată mai mică sau egală cu 10 MW (categoria "hidroenergie mica"), respectiv unități hidroenergetice cu puterea instalată mai mare de 10 MW (categoria "hidroenergie mare");

Biomasa- reprezintă fracțiunea biodegradabilă a produselor, deșeurilor si reziduurilor din agricultură, silvicultură sau sectoare industriale conexe, inclusiv a materiilor vegetale si animale, precum si a deșeurilor industriale si urbane;

Energia geotermală- rezultă din energia inmagazinată in depozite si zăcaminte hidrogeotermale subterane, exploatabile in condiții de eficiență economică;

Energia electrică- produsă din surse regenerabile de energie – energia electrică furnizată exclusiv din surse regenerabile de energie, precum si cota de energie electrică produsă din surse regenerabile in centrale hibride, care utilizează si surse convenționale de energie, incluzând energia electrică consumată de sistemele de stocare a purtătorilor de energie convențională si excluzând energia electrică obținută din aceste sisteme;

Fig. 3.2 Energii nepoluante

(sursa www.retscreen.net)

Tehnologiile regenerabile care folosesc indirect soarele cuprind:

• Turbinele eoliene care convertesc aerul în mișcare în electricitate.

Vântul este mișcarea aerului datorată diferențelor de temperatură cum ar fi temperaturile aerului deasupra uscatului și deasupra mării;

• Biomasa, prin culturile care au nevoie de lumina solară pentru a crește și care sunt apoi arse pentru a produce căldură;

• Pompele de căldură care concentrează căldura redusă absorbită de aer, sol sau apă în timpul verii pentru a asigura căldura pentru clădiri în timpul iernii.

3.2. Surse regenerabile de electricitate

Există două opțiuni de conversie:

• Convertirea luminii solare în electricitate folosind celule solare (panouri fotovoltaice)

• Convertirea energiei vântului în electricitate folosind turbinele eoliene.

Ambele, sunt suficient de compacte pentru a fi incluse în casă. Cu toate că este puțin probabil ca ele să asigure integral cererea de energie, energia folosită de acestea este regenerabilă și gratuită astfel încât utilizarea lor va reduce factura la electricitate.

Energia solară (panourile fotovoltaice)

Cel mai bun loc pentru amplasarea celulelor solare este pe partea expusă spre sud a pereților sau acoperișului care primesc radiația directă a soarelui cea mai mare parte a zilei. Orientarea spre sud-vest poate fi mai favorabilă decât cea spre sud-est deoarece radiația solară este mai intensă la amiază decât dimineața.Pentru cele mai multe case doi sau trei metrii de panou fotovoltaic sunt suficienți.In general este posibil să se instaleze panourile fotovoltaice pe cele mai diverse forme de pereți sau acoperișuri.

Energie eoliană

Vântul este unul din cele mai puternice stihii ale naturii. Răsfoind filele de piatră ale straturilor scoarței pământesti, geologii dau deseori de inscripțiile făcute de mâna lui puternică- mări astupate, culmi muntoase măcinate, etc.

Puterea vântului depinde foarte mult de viteza sa. La o viteză de 4-5 metri pe secundă noi simțim doar o adiere. În zilele toride de vară ea aduce o racoare învioratoare, face să foșnească frunzele, leagană ramurile copacilor. Un vânt de 9-10 metri pe secundă exercită pe suprafața peretelui ce i se opune o presiune de aproximativ 7 kg pe fiecare metru pătrat. Un vânt ce suflă cu 20 metri pe secundă este o adevarată furtună. Presiunea acesteia ajunge la 30 kg pe fiecare metru pătrat. Ea rupe ramurile copacilor, scoate olanele de pe acoperișuri și cărămizile coșurilor de pe case. Există vânturi care ating viteze și mai mari, de peste 30 metri pe secundă. Acestea sunt uraganele. Ele scot copacii din rădacini, distrug casele, fac să deraieze trenurile de pe șine. Forța presiunii lor poate depăși 200-250 kg pe metru pătrat. O clădire cu patru etaje, înaltă de 20 de metri și lată de 40 metri trebuie să înfrunte în timpul uraganului o presiune de 150 tone!

Din fericire, asemenea uragane distrugătoare sunt destul de rare însă amintirea lor se păstrează timp de decenii. Astfel se cunosc și până în zilele noastre urmările uraganului din 1703, care a dezrădăcinat pe teritoriul Angliei și Franței circa 250 000 de copaci seculari și a distrus, lovindu-le de țărm, 400 de corăbii; se știe, de asemenea, că taifunul care a bântuit în iunie 1949 in Japonia, distrugând 1300 de vase pescărești și de vapoare.

Folosirea energiei vântului a început din cea mai adâncă antichitate. Pentru aceasta s-au folosit două instalații: aripa vintrelei și apa morii de vânt. Dar cu cât ne apropiem de timpurile noastre, cu cât se reduce mai mult partea ce revine energiei eoliene (energia vântului) în totalul balanței energetice a omenirii. Este și firesc: vintreaua aproape primitivă și roata morii de vânt nu pot să se ia la întrecere cu motoarele de tip modern. Totuși energia "cărbunelui albastru" cum este numit în mod obișnuit vântul, este colosală. Conform calculelor academicianului P. P. Lazarev, vântul poate să dea de trei ori mai multă energie decât obține omenirea din carbunele ars azi în toata lumea. Astfel, la o viteză de 7 metri pe secundă se pot obține de pe fiecare kilometru de suprafață 2,2 milioane kWh pe an. Iar la 10 metri pe secundă până la 5 milioane kWh. Sporirea vitezei vântului de doua ori mărește puterea pe aripile instalației eoliene de 8 ori, iar creșterea vitezei vântului de 3 ori sporește puterea instalației de 27 de ori.

Vântul este un izvor de energie nesigur. Forța lui se schimbă aproape în permanență. Iată-l apucând cu furie ramurile copacilor, îndoindu-le pe toate într-o direcție…alteori trec săptamani la rând și nici o adiere.

Pentru ca puterea vântului să poată fi utilizată în obținerea de energie, vânturile trebuie să fie constante, să sufle mereu cu aproximativ aceeași putere.

O țară în care vânturile sunt constante este Olanda, o țară bine cunoscută pentru morile sale de vânt. Există acolo multe mii de mori de vânt. Ele iși mișcă încet aripile, acționand în majoritatea cazurilor pompe pentru evacuarea apei, apa folosită în consumul oamenilor și adăpatul vitelor. Cea mai largă folosire, energia vântului o poate găsi la irigarea câmpurilor, alimentarea cu apă a tinerelor plantații de păduri, etc.

Energia electrică produsă de o centrala eoliană ar urma sa fie dirijată în instalații speciale pentru descompunerea apei în oxigen și hidrogen. Oxigenul urmează să fie folosit în economia națională a țării, iar hidrogenul să fie păstrat în rezervoarele de gaz ale centralei eoliene astfel încat în perioadele lipsite de vânt, un motor de combustie internă să funcționeze folosind hidrogenul drept carburant.

Potențialul de conversie a energiei vântului în electricitate va depinde de direcția vânturilor dominante, care este de la NE la SV, în zona de est a României, pe litoral și la munte. Vânturile dinspre est sunt mai puternice iarna și sunt asociate cu frigul și vremea rece. Cel mai simplu mod de a determina direcția vântului este de a monta un steag în punctul cel mai înalt al locației în care doriți să instalați turbine eoliene. Cantitatea de vânt în fiecare loc este dependentă de distanța până la cele mai apropiate clădiri aflate pe direcția vântului dominant. Cea mai bună situație este aceea în care accesul este nerestricționat, în așa fel încât întreaga forță a vântului să poată fi folosită.

În general locațiile din zonele litorale (în special în Europa de Nord) beneficiază de cele mai mari viteze ale vântului și au și cea mai mare frecvență a vântului. Ceea ce este important nu este viteza maximă a vântului ci numărul de ore în care viteza vântului este mai mare de 4 m/s. Pentru aceste două motive este util să se estimeze viteza medie a vântului în zona de interes.

Energia produsă in unități hidroelectrice (grupuri de mică si mare putere)

In România, potențialul hidroenergetic al râurilor principale este de circa 40.000 GWh/an, care se poate obține in amenajări hidroenergetice de mare putere (> 10 MW/unitate hidro) sau de mică putere (< 10 MW/unitate hidro), dupa urmatoarea repartizare:

1 amenajare hidroenergetică de mare putere (34.000 GWh/an);

2 amenajări hidroenergetice de mică putere (6.000 GWh/an).

Biomasa

In condițiile mediului topogeografic existent, se apreciază că România are un potențial energetic ridicat de biomasă, evaluat la circa 7.594 mii tep*)/an (318×109 MJ/an), ceea ce

reprezintă aproape 19% din consumul total de resurse primare la nivelul anului 2009, imparțit pe urmatoarele categorii de combustibil:

reziduuri din exploatări forestiere si lemn de foc [1.175 mii tep (49,8×109 MJ/an)];

deseuri de lemn – rumeguș si alte resturi de lemn [487 mii tep (20,4×109 MJ/an)];

deseuri agricole rezultate din cereale, tulpini de porumb, resturi vegetale de vița de vie s.a. [4.799 mii tep*) (200,9×109 nMJ/an)];

biogaz [588 mii tep*) (24,6×109 MJ/an)];

deșeuri si reziduuri menajere urbane [545 mii tep*) (22,8×109 MJ/an)]. [*) tep – tone echivalent petrol]

Cantitatea de caldură rezultată din valorificarea energetică a biomasei deține ponderi diferite in balanța resurselor primare, in funcție de tipul de deșeuri utilizat sau după destinația consumului final.

3.3. Surse și resurse, clasificare

Sursa principală de energie pe pământ o reprezintă soarele,care în urma reacțiilor de fuziune nucleară produce și radiază pe suprafața pământului o cantitate uriașă de energie. Ca rezultat al acțiunii soarelui iau naștere purtătorii de energie pe pământ. Aceștia se împart în:

-inepuizabili:care se regenerează cel puțin în ritmul în care pot fi consumate (căderile de apă,vântul mareele)

-epuizabili:care se regenerează lent sau deloc (combustibilii, uraniu)

Purtătorii de energie pot fi surse sau resurse, diferența facându-se cu scopul de a preciya mai exact furnizorul de energie și modalitatea de exploatare tehnolgică.atît sursele cât și resursele oferă un potențial energetic exploatabil, dar în cazul resurselor acest potențial se află înmagazinat în mod natural într-o anumită substanță chimică și este exploatabil prin extracția acestor substanțe chimice.

Astfel resursele energetice sunt:

Combustibilii fosili (cărbuni, petrol, gaze naturale) și deșeurile: prin ardere energia chimica înmagazinată este transformată în energie termică și apoi parte din ea în energie macanică.

Minereul de uraniu utilizat in CNE

Radiația solară-a cărei intensitate poate fi multiplicată prin focalizare și folosită ca energie termică sau valorificată direct ca energie electrică prin intermediul celulelor fotovoltaice.

Energia geotermică.

Rezervele mondiale de combustibili fosili sunt de circa 800 gt din care 77,3% cărbune,5,2% petrol,4,7% gaze naturale și de zăcământ,1,3% șisturi bituminoase.

3.4. Sursa eoliană

Sursa eoliană disponibilă este evaluată pe scară mondială la 57.000 TWh pe an. Contribuția energiei eoliene in larg (off shore) este estimată la 25.000 – 30.000 TWh pe an, fiind limitată la locații care să nu depășească adâncimea de 50 m. Producerea mondială de electricitate în 2000, a fost de 15.000 TWh (ceea ce corespunde unei energii primare consumate de 40.000 TWh), rezultând un randament al ciclurilor termo-mecanice de 30-40%.

Teoretic, energia de origine eoliană poate acoperi necesarul de electricitate pe plan mondial. În același timp, principalul inconvenient al acestei surse de energie, o reprezintă instabilitatea vântului. În perioadele de îngheț, ca și în cazul caniculei, cazuri în care cererea de energie este acerbă, efectul produs de vânt este practic inexistent, fapt care a condus, în dezvoltarea instalațiilor eoliene, la atașarea unor alte instalații de energii regenerabile caracterizate de un mai bun echilibru în funcționare, sau de sisteme de stocare a energiei electrice. Trebuie luat însă în calcul, în cazul sistemelor de stocare a energiei electrice de mare capacitate, prețul de cost ridicat al acestor sisteme, care sunt astăzi, în curs de dezvoltare.

Daca in ultimii 5 ani creșterea medie in instalarea de noi parcuri eoliene a fost de 27,6% pe an, previziunea pentru 2013 arată o rată medie anuală de creștere de 15,7%. Puterea de penetrare a energiei eoliene pe piața de energie se așteaptă așadar să crească peste 3,35% până in 2013 si in jur de 8% până in 2018.

Pentru anul 2010, World Wide Energy Association se așteaptă ca la nivel mondial să se producă 160 GW de electricitate folosind energie eoliană. Țara cu cel mai mare procent de electricitate provenit din energie eoliană este Danemarca, cu aproximativ 20%, iar țara care produce cea mai mare cantitate de energie este Germania, cu 38.5 TWh in 2007.

Fig.3.3 Energia eoliană tehnologii și aplicații :

(sursa www.retscreen.net)

CAPITOLUL 4

POTENȚIALUL DE VALORIFICARE AL RESURSELOR ENERGETICE REGENERABILE ÎN ROMÂNIA

,,Prețuirea naturii patriei devine parte integrantă a educației noastre umaniste".

(R. Codreanu, 1978)

4.1. Politica U.E în domeniul energetic

Comisia Europeană propune în setul de documente care reprezintă Noua Politică Energetică a UE următoarele obiective:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% până în anul 2020, în comparație cu anul 1990;

creșterea ponderii utilizării energiei regenerabile de la mai puțin de 7% în anul 2006, la 20% din totalul surselor sale de energie până în anul 2020;

creșterea ponderii biocombustibililor la cel puțin 10% din totalul combustibililor utilizați în anul 2020;

reducerea consumului global de energie primară cu 20% până în anul 2020.

Evaluarea CE privind progresele făcute în dezvoltarea SRE-energie electrică- arată că:

La nivel comunitar, s-a stabilit ca, până în anul 2010, un procent de 21% energie electrică produsă în statele membre UE să provină din surse regenerabile de energie;

UE este liderul mondial în ceea ce privește energia eoliană, deținând 60% din producția globală de energie electrică din această sursă. Din anul 2000 până în anul 2007, capacitatea de producere a energiei electrice din sursă eoliană a crescut cu mai mult de 150% în UE;

Puterea fotovoltaică totală instalată în UE a înregistrat o continuă creștere în ultimii 5 ani, cu o rată de creștere anuală medie de 70%;

În privința progreselor înregistrate de Statele – Membre (UE 25) în utilizarea surselor regenerabile de energie, 9 State-Membre au înregistrat progrese semnificative în acest domeniu iar 16 State-Membre nu au reușit să realizeze țintele propuse.

4.2. Strategia României în domeniul energetic

este conformă direcțiilor politice stabilite la nivelul Uniunii Europene și va contribui la atingerea țintelor stabilite de Comisia Europeană pentru ansamblul statelor comunitare;

urmărește dezvoltarea durabilă a sectorului energetic românesc pentru perioada de timp până în anul 2020;

Potențialul resurselor energetice regenerabile din România

Fig.4.4 Potențialul resurselor energetice regenerabile din România

(Sursa: MEF-ROMANIA, 2009)

Legenda:

I. Delta Dunării (energie solară);

II. Dobrogea (energie solară și eoliană);

III. Moldova (câmpie si podiș – microhidro, energie eoliană și biomasă);

IV. Munții Carpați(IV1 – Carpații de Est; IV2 – Carpații de Sud; IV3 – Carpații de Vest ( biomasă, microhidro);

V. Podișul Transilvaniei (microhidro, biomasa);

VI. Câmpia de Vest (energie geotermală);

VII. Subcarpații(VII1 – Subcarpații Getici; VII2 – Subcarpații de Curbură; VII3 –Subcarpații Moldovei: biomasă,microhidr);

VIII. Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermală și solară).

. Energia eoliană la nivel global

Energia eoliana este sursa de energie care crește ca aport procentual cel mai mult. Pe ultimii zece ani vorbim de o medie de aproximativ 29% creștere anuală , mult peste 2.5% pentru cărbune, 1.8% pentru energie nucleară, 2.5% pentru gaz natural și 1.7% pentru petrol. Datorită iminentei crize a combustibililor și efectelor alarmante ale încălzirii globale este de așteptat ca aceste cifre să crească în cazul energiei eoliene. Europa este continentul care produce cea mai mare cantitate de energie folosind puterea vântului.

Fig.4.5 a- Energia eoliană la nivel global

(sursa www.retscreen.net)

China cea mai mare producatoare de turbine eoliene din lume.

Fig.4.5- b Turbină eoliană-China

(sursa www.retscreen.net)

. Energia eoliana în România

În iunie 2010 a fost finalizată și adoptată legea pentru promovarea energiei regenerabile din România.Acest lucru a însemnat un pas semnificativ în dezvolatea pieței pentru energia regenerabilă din România. Fermele eoliene reprezintă un punct important pentru ca România să îndeplinească țelul propus având prevăzut un consum  de 24% de energie regenerabilă până în anul 2020. Potențialul României de producție de energie eoliană este de 14.000 megawați. Până în prezent, există cereri pentru o capacitate de 10.000 de megawați, din care au fost aprobate cele pentru 2.000 de megawați.

Dobrogea ramâne în topul preferințelor când vine vorba despre investiții în eoliene, însă Moldova vine puternic din urmă.

Fig.4.6-Harta potențialului eolian din Romania

Comuna Fântânele a devenit un nume de referință pe harta mondială a energiei eoliene în România.

Fig.4.7 Turbine eoliene –Comuna Fantănele România

4.5. Principiul captării energiei eoliene

Energia eoliană se definește ca fiind energia ce provine din transformarea si livrarea în sistemul energetic sau direct catre consumatorii locali a energiei electrice provenite din potențialul energetic al vântului.

Energia de origine eoliană face parte din energiile regenerabile. Aero-generatorul utilizează energia cinetică a vântului pentru a antrena arborele rotoruluisău: aceasta este transformată în energie mecanică, care la rândul ei este transformată în energie electrică de către generatorul cuplat mecanic la turbina eoliană. Acest cuplaj mecanic se poate face fie direct, dacă turbina și generatorul au viteze de același ordin de mărime, fie se poate realiza prin intermediul unui multiplicator de viteză. În sfârșit, există mai multe posibilități de a utiliza energia electrică produsă: fie este stocată în acumulatori, fie este distribuită prin intermediul unei rețele electrice, fie sunt alimentate sarcini izolate. Sistemele eoliene de conversie au și pierderi. Astfel, se poate menționa un randament de ordinul a 59 % pentru rotorul eolienei, 96% al multiplicatorului. Trebuie luate în considerare, de asemenea, pierderile generatorului și ale eventualelor sisteme de conversie.

Fig.4.8 Succesiunea etapelor în generarea si transmiterea energiei eoliene

Fig. 4.9 Structura generală a unui sistem de conversie a energiei eoliene

Elementele lanțului de conversie sunt de mai multe tipuri. Totuși, anumite elemente se regăsesc întotdeauna în lanțul de conversie, cum sunt: o turbină eoliană, un generator trifazat, un dispozitiv de interconectare, ce realizează conectarea generatorului la rețeaua de distribuție sau la o sarcină izolată.

4.6 Eoliene cu viteza fixă

În cazul mașinilor sincrone clasice și asincrone cu rotorul în scurtcircuit, viteza de rotație depinde direct și strict de frecvența curenților ce parcurg înfășurările statorice. Mașina asincronă cu rotorul în scurtcircuit, având un număr fix de perechi de poli, poate funcționa într-un domeniu restrâns de viteze: alunecarea este de ordinul a câtorva procente. Mașina sincronă funcționează strict cu viteză fixă.

Funcționarea în mod autonom

Eolienele neconectate la rețea funcționează în mod autonom, alimentând sarcini izolate, ce au eventual, unul sau mai multe grupuri electrogene în tampon. Pentru acest tip de configurație, utilizarea unui sistem de stocare prezintă un interes deosebit, mai ales în absența grupurilor electrogene, pentru situația când vântul este slab. Utilizarea bateriilor de acumulatoare reprezintă o soluție pentru stocarea pe o durată mai mare.

Există însă și alte sisteme de stocare, cum ar fi cel inerțial, pentru stocarea pe durate scurte. Acest tip de stocare evită utilizarea bateriilor de acumulatoare, care prezintă pentru mediu, un caracter poluant.

Energia este stocată sub formă de energie cinetică a unui volant. Generatorul poate fi o mașină sincronă cu magneți permanenți sau o mașină asincronă cu rotor în scurtcircuit, prevăzută neapărat cu condensatoare necesare asigurării energiei reactive, de magnetizare.

Fig.4.10 Schema generală a unei eoliene cu viteză fixă, în mod autonom

Funcționarea în mod rețea

În cazul în care eoliana este conectată la rețea, viteza de rotație a mașinii asincrone trebuie să rămână practic constantă, apropiată de viteza de sincronism, pentru a asigura funcționarea stabilă a generatorului. Frecvența rețelei impune viteza de rotație a mașinii. Generatorul cu viteză fixă, conectat direct la rețea, trebuie neapărat prevăzut cu un multiplicator de viteză.
Eoliana funcționează la o anumită viteză de rotație, pentru un domeniu restrâns de viteze ale vântului. Din acest motiv, aplicațiile sunt limitate.

Fig.4.11 Schema de conectare directă la rețea a unei eoliene cu mașină asincronă cu rotor în scurtcircuit

Pentru conectarea unei eoliene cu o astfel de structură la rețea, presupune două etape: 
O primă etapă constă în conectarea înfășurării statorice la rețea cu rezistențe înseriate, pentru a se reduce curenții statorici tranzitorii. Pe durata acestei etape, palele turbinei sunt orientate astfel încât cuplul dezvoltat să fie nul. După câteva secunde, rezistențele din circuitul statoric sunt scurtcircuitate (eliminate), apoi sistemul de reglare comandă orientarea palelor în scopul creșterii puterii. Regimul tranzitoriu la conectare determină apariția unor curenți importanți, ce sunt limitați de către rezistențe. Rezistențele pot fi înlocuite cu variatoare de tensiune alternativă (VTA), prin modificarea unghiuluide comandă, reglându-se tensiunea de alimentare, astfel încât curentul să nu se atingă valori periculoase pe durata etapei de conectare.

4.7. Eoliene cu viteză variabilă

Pentru optimizarea puterii debitate în rețea, în funcție de viteza vântului, este de dorit ca să se poată regla viteza de rotație a eolienei. Ideea de bază este de a realiza un generator cu frecvență fixă, dar cu viteză variabilă. Generatorul cu viteză variabilă ar permite funcționarea pentru o gamă mult mai largă a vitezei vântului, deci recuperarea unei cantități mai mari din energia vântului, reducând în același timp zgomotul pe durata intervalelor cu vânt slab. În cazul eolienelor cu viteză variabilă, sistemul este reglat astfel încât, pentru fiecare viteză a vântului, eoliana să funcționeze la puterea maximă. Este ceea ce se numește Maximum Power Point Tracking (MPPT). Pentru o anumită viteză de rotație a eolienei, puterea maximă se obține în concordanță cu caracteristica eolienei P(Ω).

Convertoare statice de tensiune și frecvență (CSTF)

Prin modificarea vitezei, frecvența și amplitudinea tensiunii la ieșirea generatorului sunt variabile. Pentru conectarea la rețea, energia electrică trebuie transformată și adusă la parametrii constanți ai rețelei. În acest scop se utilizează convertoare statice de tensiune și frecvență, interpuse între generator (sincron sau asincron) și rețea.

Acesta transformă energia de curent alternativ în curent continuu, generează energie de curent alternativ, ce este filtrată pentru asigura conectarea cu rețeaua de distribuție, fără a produce perturbarea acesteia. Generatoarele astfel echipate pot suporta rafale ale vântului, reducând solicitările mecanice.

Lanțul de conversie va cuprinde:

generatorul

convertorul static de tensiune și frecvență, compus din:

convertor c.a.-c.c. (redresor) (1)Se utilizează redresoare necomandate, cu diode, în cazul generatoarelor sincrone. Acestea sunt convertoare unidirecționale. În cazul generatoarelor asincrone, se utilizează redresoare cu comandă în durată. Acestea pot furniza și energia reactivă necesară magnetizării

convertor c.c.-c.a. (invertor) (2)

Prin comanda acestuia, se poate regla frecvența și valoarea eficace a energiei, astfel încât să se poată realiza conectarea la rețea. Se preferă utilizarea invertoarelor cu modulatie in durata, deoarece calitatea energiei furnizate este mai bună (conținut mai redus de armonici).

Fig.4.12 Convertor static de tensiune si frecventa

Comanda acestor convertoare se realizează cu plăci de comandă numerice specializate, implantate în PC. Controlul transferului de putere între redresorul cu modulație în durată și invertor se realizează prin controlul circuitului intermediar de c.c. Acesta conține un condensator de valoare importantă, ce asigură atât filtrarea tensiunii, cât și caracterul de sursă de tensiune al circuitului intermediar.

Rețeaua de distribuție impune stabilitatea tensiunii și frecvenței. Din acest motiv, trebuie luate măsuri speciale în ceea ce privește etapele tranzitorii de funcționare ale eolienelor, cum ar fi pornirea, oprirea sau absorbția rafalelor.În ceea ce privește pornirea, aceasta se va realiza cu ajutorul unor variatoare de tensiune alternativă (VTA) cu tiristoare. Prin modificarea unghiului de comandă ale acestora, se reglează tensiunea de alimentare a mașinilor, acestea pornind pe caracteristici artificiale de tensiune.Normele de calitate a energiei, impun, de asemenea, ca eolienele să genereze cât mai puține armonici. Acestea sunt cauzate de convertoarele statice de tensiune și frecvență utilizate pentru conectarea generatoarelor la rețeaua de distribuție. Trebuie deci căutate soluții pentru ameliorarea acestora și utilizarea filtrelor. În același timp, trebuie asigurată și energia reactivă necesară magnetizării mașinilor. Se dorește ca aceasta să fie în proporție cât mai mică asigurată din rețeaua de distribuție.

De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că în realitate, rețeaua de distribuție nu are putere infinită, deci stabilitatea parametrilor ei (frecvența, valoarea eficace) poate fi influențată de eolienele, care sunt de puteri din ce în ce mai mari (în prezent, până la 5 MW).Aceste probleme de conectare a eolienelor, se pun în cazul fermelor de eoliene, al eolienelor de medie putere și a celor cu putere mai mare de 100 kW, conectate la rețea. Energia produsă de acestea este vândută direct societăților care gestionează rețelele.Pentru a satisface exigențele rețelei, trebuiesc instalate diferite echipamente care concură la conectarea eolienei.

Transformatorul ( ridicător de tensiune)

Generatoarele eolienelor au tensiunea nominală, în general, de ordinul a 690 V. Transformatoarele asigură conectarea acestora la rețeaua de distribuție, care de cele mai multe ori este de 20 kV. În prezent, nu există nici o eoliană care să fie conectată direct la rețea, fără utilizarea unui transformator ridicător.

Bateriile de condensatoare:

Pentru ameliorare factorului de putere al instalației, se conectează baterii de condensatoare, ce sunt constituite din trei baterii de condensatoare monofazate, conectate în triunghi.Bateriile de condensatoare asigură și compensarea puterii reactive consumate (ca o medie, ținând cont de neregularitățile vântului. Energia reactivă este necesară mașinilor asincrone pentru magnetizare. Astfel, bateriile de condensatoare (surse de energie reactivă) asigură local energia necesară magnetizării, ameliorând astfel factorul de putere global al eolienei. În cazul funcționării autonome a eolienelor, bateriile de condensatoare sunt indispensabile pentru asigurarea energiei reactive necesare magnetizării mașinii.

4.8. Parametrii unei eoliene

Puterea unei eoliene:

Eolienele pot fi clasificate în funcție de puterea lor:

Ca ordin de mărime, 1 MW reprezintă necesarul de putere a aproximativ 900 de locuințe de 3 persoane, fără încălzirea electrică.

Variația vitezei vântului v, în funcție de înălțimea h:

(1)

-viteza[m/s] la nivelul solului (h=0)
α – coeficient caracteristic locației, α = 0,1 ÷ 0,4

Coeficientul de putere (de performanță) Cp

Energia vântului este în fapt, energia cinetică recuperabilă a aerului, ce traversează suprafața S. Puterea asociată acestei energii cinetice este:

(2)

în care ρ este densitatea aerului.
Totuși, această putere nu poate fi recuperată în totalitate, deoarece o parte este necesară pentru evacuarea aerului care a efectuat lucru mecanic asupra palelor turbinei.

Se introduce coeficientul de putere (de performanță) al turbine Cp, rezultând puterea mecanică la arborele turbinei:

(3)

în care:
v – viteza vântului [m/s];
ρ ≈ 1,25 kg/m³, densitatea aerului, în condiții normale de temperatură și presiune, la nivelul mării;
S: suprafața [m²] acoperită de palele turbinei.

Coeficientul Cp caracterizează randamentul turbinei eoliene. El poate fi exprimat și ca:

Cuplul ML produs de turbină

(4)

Se definește coeficientul de cuplu CΓ:

(5)

Raportul de viteză λ

Se definește λ – raportul de avans, sau parametrul de rapiditate sau viteza specifică, sau raport de viteză la capătul palei (în engleză "tip-speed ratio") – ca fiind raportul dintre viteza tangențială a capătului palelor și viteza vântului:

ℷ= (6)

în care:
R – raza palelor [m]; 
Ω-viteza unghiulară a rotorului turbinei eoliene [rad-sec];
V  – viteza vântului [m/s].

Pentru a avea o imagine asupra ordinului de mărime: dacă λ < 3, eoliana se consideră ca fiind lentă, dacă λ > 3, eoliana se consideră ca fiind rapidă. 
Curba , specifică fiecărei eoliene, permite clasificarea diferitelor tipuri de eoliene.

În afara eforturilor aerodinamice datorate vântului, trebuie să se mai țină seama de eforturile inerțiale și elastice datorate mișcării palelor: bătaie, flexiune, torsiune. Mai există, de asemenea, efecte ale vitezei vântului, ale scurgerii acestuia, ale gradientului de vânt.
Toate aceste eforturi sunt exercitate asupra palelor și transmise apoi butucului și pilonului.

Multiplicatorul de viteză este caracterizat de raportul de transmisie și de randamentul său.

ΩMAS = ΩL . k (7)

ΩMAS – viteza arborelui generatorului (asincron MAS)

Calculul randamentului ηm

PMAS = Pmeca . ηm

PMAS – puterea mecanică la arborele generatorului (asincron MAS)

Pmeca – puterea mecanică furnizată de turbina eoliană

Parametrii ce caracterizează rotorul unei turbine eoliene sunt:

– randamentul aeromotorului;
– densitatea aerului [kg/m³];
– numărul de pale;
– diametrul palelor [m];
– pasul elicei;
– suprafața acoperită [m²];
– înclinarea palelor;
– înălțimea pilonului [m];
– viteza nominală a vântului [m/s];
– turația nominală a rotorului [rot/min].

Bilanțul de puteri:

ηaero-motor = ηturbină

Pmax mecanică furnizată aero-motorului Pelectrică (8)

4.9. Particularitați legate de energia eoliană

Tipuri de instalări

O eoliană ocupă o suprafață mică pe sol. Acesta este un foarte mare avantaj, deoarece perturbă puțin locația unde este instalată, permițând menținerea activităților industriale sau agricole din apropiere. Se pot întâlni eoliene numite individuale, instalate în locații izolate. Eoliana nu este racordată la rețea, nu este conectată cu alte eoliene. În caz contrar, eolienele sunt grupate sub forma unor ferme eoliene.

Instalările se pot face pe sol, sau, din ce în ce mai mult, în largul mărilor, sub forma unor ferme eoliene offshore, în cazul cărora prezența vântului este mai regulată. Acest tip de instalare reduce dezavantajul sonor și ameliorează estetica.

Orientarea axului

Există mai multe tipuri de eoliene. Se disting însă două mari familii: eoliene cu ax vertical și eoliene cu ax orizontal Indiferent de orientarea axului, rolul lor este de a genera un cuplu motor pentru a antrena generatorul.

Eoliene cu ax vertical

Pilonii eolienelor cu ax vertical sunt de talie mică, având înălțimea de 0,1 – 0,5 din înălțimea rotorului. Aceasta permite amplasarea întregului echipament de conversie a energiei (multiplicator, generator) la piciorul eolienei, facilitând astfel operațiunile de întreținere. În plus, nu este necesară utilizarea unui dispozitiv de orientare a rotorului, ca în cazul eolienelor cu ax orizontal. Totuși, vântul are intensitate redusă la nivelul solului, ceea ce determină un randament redus al eolienei, aceasta fiind supusă și turbulențelor de vânt. În plus, aceste eoliene trebuiesc antrenate pentru a porni, pilonul este supus unor solicitări mecanice importante.

Din acest motive, în prezent, constructorii de eoliene s-au orientat cu precădere către eolienele cu ax orizontal. Cele mai răspândite două structuri de eoliene cu ax vertical se bazează pe principiul tracțiunii diferențiale sau a variației periodice a incidenței:

•  Rotorul lui Savonius  în cazul căruia, funcționarea se bazează pe principiul tracțiunii diferențiale. Eforturile exercitate de vânt asupra fiecăreia din fețele unui corp curbat au intensități diferite. Rezultă un cuplu care determină rotirea ansamblului.

Fig.4.13 Schema rotorului lui Savonius

•  Rotorul lui Darrieus se bazează pe principiul variației periodice a incidenței. Un profil plasat într-un curent de aer, în funcție de diferitele unghiuri, este supus unor forțe ale căror intensitate și direcție sunt diferite. Rezultanta acestor forțe determină apariția unui cuplu motor care rotește dispozitivul.

Fig.4.14.Schema rotorului lui Darrieus

Eoliene cu ax orizontal

Funcționarea eolienelor cu ax orizontal se bazează pe principiul morilor de vânt. Cel mai adesea, rotorul acestor eoliene are trei pale cu un anumit profil aerodinamic, deoarece astfel se obține un bun compromis între coeficientul de putere, cost și viteza de rotație a captorului eolian, ca și o ameliorare a aspectului estetic, față de rotorul cu două pale.Eolienele cu ax orizontal sunt cele mai utilizate, deoarece randamentul lor aerodinamic este superior celui al eolienelor cu ax vertical, sunt mai puțin supuse unor solicitări mecanice importante și au un cost mai scăzut.

Există două categorii de eoliene cu ax orizontal:

Amonte: vântul suflă pe fața palelor, față de direcția nacelei. Palele sunt rigide, iar rotorul este orientat, cu ajutorul unui dispozitiv, după direcția vântului.

Aval: vântul suflă pe spatele palelor, față de nacelă. Rotorul este flexibil și se auto-orientează

Fig.4.15 Eoliene amonte si aval

Dispunerea amonte a turbinei este cea mai utilizată, deoarece este mai simplă și dă cele mai bune rezultate la puteri mari: nu are suprafețe de direcționare, eforturile de manevrare sunt mai reduse și are o stabilitate mai bună. Palele eolienelor cu ax orizontal trebuiesc totdeauna, orientate în funcție de direcția și forța vântului. Pentru aceasta, există dispozitive de orientare a nacelei pe direcția vântului și de orientare a palelor, în funcție de intensitatea acestuia. În prezent, eolienele cu ax orizontal cu rotorul de tip elice, prezintă cel mai ridicat interes pentru producerea de energie electrică la scară industrială.

4.10. Componentele clasice ale unei eoliene

Turbina eoliana, care este prezentata într-o forma simplificata în figura de mai jos, este compusa în principal din:

Fig.4.16 Schita unei turbine eoliene

Palete ( pale );

Generator;

Angrenaj;

Sistem de orientare;

Butuc.

Generatorul asigura producerea energiei electrice. Transforma energia mecanica a axului de intrare în energie electrica. Poate fi de curent continuu sau de curent alternativ. Cele mai utilizate sunt cele de curent alternativ.

Frâna asigura blocarea turbinei eoliene pe axa vântului. Poate fi situata fie pe axul principal, în fata angrenajului de transmisie, fie pe axul de mare viteza în spatele angrenajului de transmisie.

Angrenajul transfera energia mecanica generatorului.

Regulatoarele electrice sunt elemente de reglare.

Fundatie.

Palele sau captorul de energie sunt realizate dintr-un amestec de fibră de sticlă și materiale compozite. Ele au rolul de a capta energia vântului și de a transfera rotorului turbinei. profilul lor este rodul unor studii aerodinamice complexe, de el depinzând randamentul turbinei.

Diametrul palelor (sau suprafața acoperită de acestea) este în funcție de puterea dorită:

Fig.4.17 Captator de energie

Lățimea palelor determină cuplul de pornire, care va fi cu atât mai mare cu cât palele sunt mai late. Profilul depinde de cuplul dorit în funcționare. Numărul de pale depinde de eoliană. În prezent, sistemul cu trei pale este cel mai utilizat, deoarece asigură limitarea vibrațiilor, a zgomotului și a oboselii rotorului, față de sistemele mono-pală sau bi-pală.

Butucul este prevăzut cu un sistem pasiv (aerodinamic), activ (hidraulic) sau mixt (active stall) care permite orientarea palelor pentru controlul vitezei de rotație a turbinei eoliene (priza de vânt).

Controlul activ, prin motoare hidraulice, numit și "pitch control". Acest sistem asigură modificarea unghiului de incidență a palelor pentru a valorifica la maximum vântul instantaneu și pentru a limita puterea în cazul în care vântul depășește viteza nominală. În general, sistemul rotește palele în jurul propriilor axe (mișcare de pivotare), cu câteva grade, în funcție de viteza vântului, astfel încât palele să fie poziționate în permanență sub un unghi optim în raport cu viteza vântului, astfel încât să se obțină în orice moment puterea maximă. Sistemul permite limitarea puterii în cazul unui vânt puternic (la limită, în caz de furtună, trecerea palelor în "drapel").Controlul aerodinamic pasiv, numit și "stall control". Palele eolienei sunt fixe în raport cu butucul turbinei. Ele sunt concepute special pentru a permite deblocarea în cazul unui vânt puternic. Deblocarea este progresivă, până când vântul atinge viteza critică.Acest tip de control este utilizat de cea mai mare parte a eolienelor, deoarece are avantajul că nu necesită piese mobile și sisteme de comandă în rotorul turbinei.

Ultimul tip de control, vizează utilizarea avantajelor controlului pasiv și al celui activ, pentru a controla mai precis conversia în energie electrică. Acest sistem este numit control activ cu deblocare aerodinamică, sau "active stall". El este utilizat pentru eolienele de foarte mare putere.

Arborele primar  este arborele rotorului turbinei eoliene. Se mai numește arborele lent, deoarece el se rotește cu viteze de ordinul a 20 – 40 rot/min. Prin intermediul multiplicatorului, el transmite mișcarea, arborelui secundar.

Multiplicatorul mecanic de viteză permite transformarea puterii mecanice, caracterizată de cuplu mare și viteză mică specifică turbinei eoliene, în putere de viteză mai ridicată, dar cuplu mai mic. Aceasta deoarece viteza turbinei eoliene este prea mică, iar cuplul prea mare, pentru a fi aplicate direct generatorului. Multiplicatorul asigură conexiunea între arborele primar (al turbinei eoliene) și arborele secundar (al generatorului).

Fig.4.18 Multiplicator mecanic de viteză

Arborele generatorului sau arborele secundar antrenează generatorul electric, sincron sau asincron, ce are una sau două perechi de poli. El este echipat cu o frână mecanică cu disc (dispozitiv de securitate), care limitează viteza de rotație în cazul unui vânt violent. Pot exista și alte dispozitive de securitate.

Fig.4.19 Arbore secundar

Generatorul electric asigură producerea energiei electrice. Puterea sa atinge 4,5 MW pentru cele mai mari eoliene. În prezent se desfășoară cercetări pentru realizarea unor eoliene de putere mai mare (5 MW).  Generatorul poate fi de curent continuu sau de curent alternativ. Datorită prețului și randamentului, se utilizează, aproape în totalitate, generatoare de curent alternativ.
Generatoarele de curent alternativ pot fi sincrone sau asincrone, funcționând la viteză fixă sau variabilă.

Fig.4.20 Generator electric

Sistemul de orientare a nacelei este constituit dintr-o coroană dințată (cremalieră) echipată cu un motor. El asigură orientare eolienei și "blocarea" acesteia pe axa vântului, cu ajutorul unei frâne.

Fig.4.21 Sistem de ghidaj

Dispozitivele de măsurare a vântului sunt de două tipuri: o giruetă pentru evaluarea direcției și un anemometru pentru măsurare vitezei. Informațiile sunt transmise sistemului numeric de comandă, care realizează reglajele în mod automat.

Sistemul electronic de control a funcționării generale a eolienei și a mecanismului de orientare. El asigură pornirea eolienei, reglarea înclinării palelor, frânarea, ca și orientarea nacelei în raport cu vântul.

Sistemul de răcire. Sunt prevăzute sisteme de răcire, atât pentru multiplicatorul de viteză ce transmite eforturile mecanice între cei doi arbori, cât și pentru generator. Ele sunt constituite din radiatoare de apă sau ulei și ventilatoare. Răcirea cu ulei este utilizată pentru multiplicatoare.

Pilonul este, în general, un tub de oțel și un turn metalic. El susține turbina eoliană și nacela. Alegerea înălțimii este importantă, deoarece trebuie realizat un bun compromis între prețul de construcție și expunerea dorită la vânt. În consecință, odată cu creșterea înălțimii, crește viteza vântului, dar și prețul. În general, înălțimea pilonului este puțin mai mare decât diametrul palelor. Înălțimea eolienelor este cuprinsă între 40 și 80 de metri.
Prin interiorul pilonului trec cablurile care asigură conectarea la rețeaua electrică.

Fundatia asigura rezistenta mecanica a structurii formate din pilon si din turbina eoliana.Daca pe uscat treburile stau putin mai bine atunci cand vine vorba de fundatia turbinelor eoliene, pentru turbinele offshore lucrurile sunt putin mai complexe.

Fig.4.22 Tipuri de fundații folosite la fixarea eolienelor

4.11 Impactul eolienelor asupra mediului

Noile cerințe în domeniul dezvoltării durabile au determinat statele lumii să își pună problema metodelor de producere a energiei și să crească cota de energie produsă pe baza energiilor regenerabile. Protocolul de la Kyoto angajează statele semnatare să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Acest acord a determinat adoptarea unor politici naționale de dezvoltare a eolienelor și a altor surse ce nu degajă bioxid ce carbon.

Avantajele sistemelor eoliene :

– emisia zero de substante poluante si gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili; 
– nu se produc deșeuri; 
– costuri reduse pe unitate de energie produsă. În 2004, pretul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime față de cel din anii 80, iar previziunile sunt de continuare a scăderii acestora;
– costurile de scoatere din funcțiune la capătul perioadei normale de funcționare sunt minime, instalațiile eoliene putând fi integral reciclate.

Dezavantaje:

– cel mai important dezavantaj este variația vitezei vântului si din acest motiv nu orice locație se pretează la acest gen de aplicație;
– un alt dezavantaj semnalat este "poluarea vizuală si sonoră" (există persoane care susțin că nu se încadrează vizual în mediul înconjurător si fac zgomot în timpul funcționării) si faptul că afectează ecosistemele (necesită terenuri mari pentru instalare si pot omorî păsările). Argumente împotriva acestora sunt că turbinele moderne de vânt au o apariție atractivă stilizată, că mașinile omoară mai multe păsări pe an decât turbinele si că alte surse de energie, precum generarea de electricitate folosind cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu, deoarece creează poluare si duc la efectul de seră.

4.12 Încadrarea în peisaj a turbinelor eoliene

,,Iubirea naturii și cultura naturalistă sunt piatra de încercare a civilizațiunii". (E. Botezat)

Notăm în primul rând ca într-un parc de turbine eoliene, mai ales dacă este situat în teren plat, din considerente de valorificare maximală a energiei eoliene, distanța medie dintre două turbine eoliene este de 6-10 diametre rotorice, ceea ce pentru turbine mari înseamnă de la câteva sute de metri la peste un kilometru. Rezultă ca turbinele de mari dimensiuni vor fi plasate la fel de rar ca stâlpii liniilor de înaltă tensiune, care apar aproape oriunde în peisajul din jurul nostru, dar cu care ne-am obișnuit și pe care nu le mai considerăm cu un impact negativ asupra peisajului.Turația rotoarelor turbinelor eoliene mari este foarte lentă – în jur de 10 rotatii/minut, deci nu provoacă și nici nu induce nici un fel de senzație negativă.

Vizual turbinele eoliene au design elaborat, atragator și sunt vopsite în alb (cel mai frecvent). Cel putin la începutul promovării parcurilor eoliene industriale în România, apreciem ca acestea vor constitui o atracție turistică semnificativă, iar vizitarea parcului cu urcarea in nacela unei turbine eoliene poate deveni un punct important de atracție. Ocuparea terenului este minimă în arealul amenajat (circa 0,3% din total) – ca și în cazul liniilor electrice putându-se utiliza în continuare terenul pentru agricultură sau pașunat.

Fig4.23 Turbine eoliene ca sursa de zgomot și vibratii

Ca orice echipament industrial și turbinele eoliene produc în funcționare zgomote, datorită sistemelor mecanice în funcționare.Pentru a nu avea un impact negativ în special în zonele dens populate, sursele de zgomot sunt foarte riguros controlate de fabricanții de turbine și se iau măsuri tehnologice speciale pentru fiecare sursă.Conform specificului fiecărui amplasament în parte, pentru ca nivelul de zgomot să fie cel acceptat, trebuie avut în vedere păstrarea unei distanțe suficiente față de așezările umane, diverse anexe gospodrești, institutii publice, monumente istorice și de arhitectura, parcuri, spitale și alte așezaminte de interes public. În ce privește vibratiile, acestea sunt nesemnificative pentru mediu.

CONCLUZII FINALE

,,Dacă omul reușește să elimine Eul, va fi capabil să asculte bătaia inimii naturii și șoaptele ei". (C. Brâncuși, 1949)

Energia vântului și mediul înconjurător

Turbinele de vânt pentru producerea energie electrice, sunt o formă unică și ecologică, de a produce energie oriunde este nevoie, acestea au fost dezvoltate special pentru a face față oricărui mediu, oricât de ostil ar fi. Designul lor unic garantează eficiență, longevitate și un minim de întreținere.

Fiind o sursă de energie neconvențională, obținută dintr-o materie primă permanentă pe Pământ, energia vântului poate contribui semnificativ la reducerea distrugerilor cauzate de cobustibilii fosili. Cu toate acestea, și ea are un impact asupra naturii.

Avantaje

Spre deosebire de celelalte surse de energie, puterea vântului este inepuizabilă, nu poluează mediul și nu degajează emisii ce duc la producerea ploilor acide sau la amplificarea efectului de seră.

Energia eoliană beneficiază de una dintre cele mai ieftine tehnologii de producție, constând între 4 și 6 eurocenți pe kilowatt/oră.

Turbinele eoliene se pot construi lângă ferme, îmbunătățind economia în zonele rurale unde intensitatea vântului este mai mare. De asemenea nu afectează activitatea fermierilor pentru că ocupă o suprafață relative mică.

Totuși unul dintre cele mai mari avantaje ale acestor generatoare o reprezintă longevitatea acestora, fară sau cu foarte puține investiții suplimentare de la momentul instalării.

Un grup de cercetători au reușit să dovedească că turbinele folosite pentru uz marin trebuie să genereze energie aproximativ 6-8 luni, înainte să producă la fel de multă energie cât a fost necesară pentru construcția ei. Aceasta înseamnă că aceste turbine își câștigă valoarea de aproximativ 35 de ori durata totală de funcționare.

Mai mult decât atât, dacă este instalată într-un loc propice ea va genera aproximativ 288000 de MWh în 20 anii, astfel salvând mediul de aproximativ 230000 de tone de CO2, generated o central pe bază de fosili.

Dezavantaje

Pentru a avea succes, energia eoliană trebuie să fie apropiată ca preț de energia convențională. Dar în acest caz, competitivitatea prețului depinde de activitatea maselor de aer din acea zonă. Chiar dacă în ultimul deceniu costul producerii energiei eoliene a scăzut dramatic, este necesară o investiție mai mare în acest domeniu decât cel al termocentralelor. Pentru a devein mai profitabilă, trebuiesc finanțate proiectele de dezvoltare a tehnologiei de productie.

Marele dezavantaj îl constituie faptul că vânturile nu au activitate continuă și de aceea nu pot furniza energie tot timpul, iar puterea vântului nu poate fi stocată și utilizată la nevoie precum combustibilii solizi. Alt dezavantaj este că nu toate vânturile sunt suficient de puternice, sau de dese pentru a putea fi valorificate.

Zonele de activitate intensă a vânturilor de află, de obicei, în zone isolate, departe de orașe. dezvoltarea energiei eoliene întră în competiție cu alte utilizări, mai profitabile, ale terenului respectiv.

În ciuda faptului că centralele eoliene au o influență redusă asupra mediului în comparație cu alte tipuri de centrale, apar nemulțumiri datorită zgomotului produs de elice, efectului estetic i s-au raportat cazuri în care au fost omorâte păsările la impactul cu elicele generatoarelor. La ora actuală, aceste probleme au fost remediate sau mult reduse prin progresul tehnologic sau prin buna poziționare a centralelor.

Viitorul

A înțelege natura înseamnă a înțelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, atât de amenințată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii." (E. As. Pora, 1975)

Industria energiei eoliene crește foarte repede, iar în fiecare an noi metede de captare a acesteia se descoperă. Deja mai multe țări au început să folosească din ce în ce mai mult generatoare de vânt, și deja se discută integrarea lor în afara țărmurilor, prin conexiunea lor cu generatoarelor de valuri. Într-un timp foarte scurt energia eoliană a început să concureze cot la cot cu cea de combustibili fosili și nucleară având marele avantaj că este gratuită, nu există pericolul de a rămâne fără resurse, și nu este poluantă.

Cantități inepuizabile de energie se află în oceanul aerian învolburat. Din această gigantică cantitate noi putem să folosim doar niște fărâme abia sesizabile. În orice caz, capacitațile tuturor tipurilor de instalație de forță eoliană sunt incomparabil de mici față de puterea totală a vântului. Ele sunt extrem de mici și în comparație cu puterile centralelor electrice termice sau hidraulice.

Vantul, focul, apa- iata cele trei puternice forte ale naturii de la care omul s-a invatat sa obtina, intr-o masura mai mare sau mai mica, energia necesara nevoilor sale. Numai in ultimii ani, acestora li s-a adaugat si energia nucleara. Totusi ar mai fi multe surse de energie pe care omul nu stie sa le exploateze, de exemplu: energia colosala a cladurii interne a globului, asa numitul "carbune albastru"- energia mareelor, a fluxului si refluxului oceanelor, a caror utilizare este insa abia la primele inceputuri, energia fulgerelor din timpul furtunilor, energia radiatiei cosmice…si exemplele ar mai putea continua, însă acum este imperios necesar să luăm ATITUDINE!

Trebuie sa ne schimbam comportamentul pentru a salva PLANETA ALBASTRĂ !
Poate ca va trebui sa scoatem din priza cateva rame de fotografii digitale, sa inchidem aerul conditionat si sa punem un pulover in plus in loc sa dam drumul la caldura.
Daca acesta este un adevar incomod, ei bine, este mai putin incomod decat reactoarele de trilioane de dolari, dependenta perpetua de petro-statele agresive si o planeta "prajita".

Pana la cucerirea cosmosului care reprezinta singura sursa inepuizabila de energie, omenirea inceraca sa se limiteze la sursele pe care le pune la dispozitie planeta noastra.

Concluzia si sfatul meu este sa folositi la maxim energiile alternative pentu a salva Planeta albastră !

(sursa www.terramagazin.ro)

(Sursa- www.agenda.ro)

Verificati lista! Ati facut tot ce depinde de voi?

1. Stinge lumina cand iesi dintr-o incapere unde nu mai este nimeni!

2. Poti urca pe scari! Vei intari rezistenta organismului si vei economisi energia necesara functionarii ascensorului!

3. Condu mai putin ! Mergi pe jos,cu bicicleta,sau cu transportul in comun mai des.Vei salva cate un kg de dioxid de carbon pentru fiecare 3 km pe care nu ii conduci!

4. Opreste aparatele electronice ! Oprind televizorul,DVD playerul,combina audio si computerul cand nu le folosesti va salva mii de kg de dioxid de carbon pe an.

5. Schimba un bec ! Schimband un bec normal cu un bec fluorescent va salva 68 kg de dioxid de carbon intr-un an.

6. Lasa soarele sa-ti patrunda in casa! Renunta atunci cand este posibil la luminatul artificial!

7. Opreste computerul atunci cand nu il folosesti!

8. Recicleaza mai mult ! Poti salva peste 1000 kg de dioxid de carbon pe an recicland doar jumatate din deseurile menajere.

9. Verifica-ti cauciucurile ! Mentinand cauciucurile umflate corespunzator poate imbunatati consumul cu mai mult de 3%. Fiecare 4 litri de benzina economisiti t in 10 kg de dioxid de carbon departe de atmosfera!

10. ,,Ceea ce ție nu-ți place, altiuia nu face”-proverb românesc

Poate ca actiunile tale vor parea ca o picatura intr-un ocean…

Insa nu uitati!

Pentru a avea o lume curată în care sa traim sanatosi,

cu totii avem datoria de a salva planeta,

actionand uniți !

“Bunul simț e un geniul umanității” Goethe