Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN [610386]

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
1

CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND PROTECȚIA CONSUMATORULUI
PE PIAȚA PRODUSELOR DIN CARNE

1.1. Conceptul de consumator
Consumatorul este definit în literatura de specialitate în două moduri: unul
obiectiv și unul subiectiv.
Conform definiției obiecti ve, consumatorul este reprezentat de către toată
lumea, fie că este vorba despre agenți economici, care cumpără bunuri pentru a -și
desfășura activitatea, persoane fizice, care cumpără bunuri sau servicii în scop
privat, sau simpli trecători, care cu toate că nu au un contact direct cu produsul sau
serviciul, pot suferi daune din cauza caracterului necorespunzător al acestuia.
Definiția subiectivă, mai restrânsă decât cea obiectivă, stabilește consumatoul
ca fiind persoana care obține, stăpânește sau utiliz ează un bun sau un serviciu în
scop privat.
Potrivit legislației din România, conceptul de consumator este definit în mod
subiectiv, consumator fiind doar persoana fizică care achiziționează produse sau
servcii cu scop privat. 1
Existența unui număr tot ma i mare al produselor și firmelor concurente pe
piață indică faptul că există o criză de consumatori, nu de produse. Mai mult decât
oricând consumatorul dispune în prezent de foarte multe opțiuni și în același timp, de
foarte multe informații privind produs ele de care sunt interesați.2
Preferințele consumatorilor, comportamentul și percepția lor asupra cărnii și
produselor din carne nu depind doar de aspectul și proprietățile senzoriale ale cărnii,
ci și de aspectele psihologice și de marketing.
O mare part e din informațiile pe care consumatorii le primesc cu privire la
produsele din carne sunt furnizate prin anunțuri, campanii de informare, etichete și
chiar mărci. Aceste informații sunt folosite de consumatori, împreună cu alți factori,
pentru a -și crea aș teptările privind calitatea produselor, care, la rândul lor,
influențează alegerea, deciziile de cumpărare și dorința de a plăti produsul respectiv.

1 Neacșu, A.N., (2011), Protecția Consumatorului, Editura Universității Transilvania din Brașov, p. 9 -15
2 Kotler P., (2006), Conform lui Ko tler, editura Brandbuilders, p. 22

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
2
Este demonstrat faptul că anumite aspecte, cum ar fi calitatea și originea
cărnii, devin mai importante pen tru consumatori după realizarea campaniilor de
informare (Verbeke & Ward, 2006).3

1.2. Conceptul de protecție a consumatorului
Protecția consumatorilor este una dintre elementele principale ale protecției
sociale, care se concretizează într -un sistem de n orme obligatorii ce impun o anumită
conduită agenților economici, astfel încât consumatorul să fie protejat și respectat și
să poată lua măsuri atunci când interesele sale au fost încălcate. 4
Premisele legislației privind protecția consumatorului au înce put să devină
vizibile în secolul al XVIII -lea. Evoluția societății, dezvoltarea economiei și a
comerțului, raporturile contractuale au impus dezvoltarea acestei legislații în vederea
protejării intereselor consumatorilor, prin urmare, cu a doua jumătate a secolului XX,
legislația privind protecția consumatorului s -a dezvoltat în mod necesar și a devenit
mult mai elaborată.
Un rol important l -a avut președintele SUA, John F. Kennedy, care, într -un
discurs emis la 15 martie 1962 referitor la „Protecția inter eselor consumatorilor ”, a
declarat cele patru drepturi fundamentale ale cetățenilor consumatori, și anume
dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a alege și dreptul de a fi
ascultat.5
Protecția consumatorilor se realizează prin reglementări ale Guvernului, care
urmărește să protejeze drepturile consumatorilor, precum și concurența echitabilă a
comerțului și fluxul liber de informații reale pe piață.
Legislațiile privind protecția consumatorilor sunt concepute astfel încât să
împiedice întrep rinderile care se angajează în fraude sau practici neloiale specifice
să obțină un avantaj față de concurenți și consumatori.6

3 M. Font -i-Furnols, L. Guerrero, Consumer preference, behavior and perception about meat and meat
products: An overview, Meat Science 98, p. 361 –371
4 Ștefănescu, F., Sergiu Bălțătescu, S., (2010), The Romanian consumer and his/her rights: opinions
and attitudes, Amfiteatru Economic vol. 10, p. 297 -313
5 Ionaș, A., C. Dinu, C., (2013), The Consumer`s Judicial Protection Regarding Commercial
Companies, Procedia – Social and Behavioral Sciences 81, p. 479 -483
6 Greenwood , V.A., Dwyer, L., (2015), Consumer protection legislation: A neglected determinant of
destination competitiveness?, Journal of Hospitality and Tourism Management 24, p. 1 -8

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
3
1.3. Aspecte conceptuale privind carnea și produsele din carne
Carnea reprezintă un țesut muscular care rezultă din tăierea ani malelor.
Produsele din carne sunt produse alimentare obținute după prelucrarea cărnii.
Ele pot fi consumate direct sau pot necesita o pregătire culinară suplimentară după
procesul de prelucrare.7
La nivel internațional, carnea reprezintă o parte important ă a relațiilor
comerciale dintre state, iar consumul de carne reprezintă un indicator al nivelului de
trai în statisticile realizate de economiști și sociologi.
Carnea face parte dintr -o categorie de produse alimentare care prezintă atât
atribute pozitiv e, cât și negative (Decker & Park, 2010; Van Wezemael, Verbeke,
Barcellos, Scholderer și Perez -Cueto, 2010). De exemplu, ca atribute pozitive,
carnea are beneficii nutriționale în sensul că este o sursă importantă de proteine, fier,
zinc și vitamina B pent ru consumatori (Jimenez -Colmenero, Carballo, & Cofrades,
2001). Partea negativă este, însă, faptul că unele produse din carne, în special cele
prelucrate, conțin niveluri ridicate de nitrit, sare sau grăsimi (Bolger, Brunton, Lyng, &
Monahan, 2017; Honikel , 2008).8
Carnea prelucrată include produse din carne care sunt prelucrate pentru
conservare prin sărare, afumare, întărire, marinare sau gătire, sau cele care au fost
cumpărate ca produse gata pentru consum. Exemple de produse prelucrate din
carne sunt șu nca, salamul, cârnații, cremvruștii, burgerii și șnițelele de pui
(Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, 2008; Linseisen et al.,
2006).
Carnea preambalată proaspătă, refrigerată sau congelată nu este considerată
carne prelucrată.9
O clasificare a preparatelor din carne se pot realiza după tratamentul termic și
după mărunțirea componentelor care formează compoziția.
În funcție de tratamentul termic preparatele din carne pot fi crude, pasteurizate
sau afumate, iar după mărunțirea co mpomentelor care formează compoziția pot
exista preparate din carne netocată și preparate din carne tocată.

7 Necula, V., Babii, M., (2010), Alimentație, alimente și impactul acestora asupra sănătății
consumatorului, Editura Universității Transilvaia din Brașov, p. 151
8 Niculae, Costaiche, G. M., (2015), Study Regarding Romanian Meat Production And Trade,
Agriculture and Agricultural Science Procedia 6 , p. 682 – 689
9 Shana, L. C., Henchionb , M., De Brúnc, A., Murrina, C., Walla, P. G., Monahana, F. J., (2017),
Factors that predict consumer acceptance of enriched processed meats, Meat Science 133, p. 185 –
193

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
4
În general, preparatele din carne care se consumă fără pregătire culiară
ulterioară se numesc mezeluri.10
O anchetă a Uniunii Europene privind consu matorii arată faptul că sectorul
cărnii este cel mai puțin de încredere din toate sectoarele alimentare (Comisia
Europeană, 2012). Deși există foarte puține dovezi științifice care să explice această
lipsă de încredere din partea consumatorilor, se pare că există mai mulți factori care
contribuie, principalul fiind asocierea dintre consumul de carne și impactul negativ
asupra sănătății.
Consumul de carne roșie și produse din carne prelucrată a fost asociat cu
apariția cancerul colorectal în raportul din 200 7 al Fundației Internaționale de
Cercetare pentru Cancer, care a recomandat „consumarea a mai puțin de 500 g de
carne roșie gătită (carne de vită, carne de porc, miel și capră) și foarte puțin dacă
este prelucrată ” (World Cancer Research Fund, 2007).11

1.4. Drepturile cosumatorilor
Termenul de "drept al consumatorilor" a fost dezbătut prima dată de către
președintele John F. Kennedy la Congresul Statelor Unite în 1962. De atunci, acest
concept a oferit o bază pentru elaborarea politicilor de către diverse o rganizații
supranaționale, inclusiv Uniunea Europeană, Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică și Organizația Națiunilor Unite (Harland 1987).12
Mesajul președintelui american, a conținut patru drepturi de bază ale
consumatorilor, mai exact:
A. Dreptul la siguranță – protejarea consumatorilor împotriva comercializării
bunurilor care sunt periculoase pentru sănătate sau viață.
B. Dreptul de a fi informat – apărarea cosumatorilor împotriva informațiilor
frauduloase, înșelătoare sau derutante din publicități, etichetări sau alte practici și
primirea unor date necesare pentru a face o alegere în cunoștință de cauză.
C. Dreptul de a alege – să aibă asigurat, ori de câte ori este posibil, accesul la
o varietate de produse și servicii la prețuri com petitive, iar în acele industrii în care

10 Banu, C., (2002), Manualul inginerului de industrie alimentară volumul 2, Editura T ehnică București,
p. 483
11 Grasso, S., Brunton, N.P, Lyng, J.G., Lalor F., Monahan, F.J., (2014), Healthy processed meat
products – Regulatory, reformulation and consumer challenges, Trends in Food Science & Technology
39, p. 4 -17
12 Larsen G., Lawson R., ( 2013), Consumer Rights: An Assessment of Justice, J Bus Ethics 112,
p.515 –528

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
5
concurența nu este rezistentă, o asigurare a calității și a serviciilor satisfăcătoare la
prețuri corecte.
D. Dreptul de a fi auzit – interesele consumatorilor să fie fi luate în
considerare în mod complet și înțele gător în formularea politicilor Guvernamentale,
iar tratamentul acestora să se desfășoare corect și rapid în tribunalele sale
administrative .13
În România, Legea nr. 296/2004 republicată, denumită Codul cosumului
reprezintă sursa drepturilor consumatorilor . Conform art. 1 din Codul consumului,
dreptul consumatorilor poate fi definit ca o ramură a dreptului care are ca principal rol
“reglementarea raporturilor juridice create între agenții economici și consumatori,
asigurând consumatorilor un cadru necesar a ccesului la produse și servicii, informării
corecte și complete cu privire la caracteristiciele esențiale ale acestora, apărării și
asigurării intereselor legitime împotriva unor practici abuzive”.14

1.5. Protecția consumatorului pe piața produselor din c arne
Relațiile dintre organizații și consumatori au un caracter contradictoriu,
deoarece sunt construite pe o bază de dezechilibru între ele, dar pot deveni, într -o
economie de piață funcțională, partener e pentru ca ambele părți să poată rezolva
interesele , opuse ca tendință, inclusiv situațiile de conflict, toată lumea să obțină în
cele din urmă ceea ce dorește, în condițiile istorice date: organizațiile, profiturile
maxime și consumatorii, un grad mai mare de satisfacere a nevoilor lor.15
Protecția consuma torilor pune în prim plan următoarele obiective: protecția
consumatorilor împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un
serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le
afecteze drepturile și int eresele legitime; promovarea și protecția intereselor
economice ale consumatorilor; accesul consumatorilor la informații complete,
corecte și precise asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel
încât decizia pe care o adoptă î n legătură cu acestea să corespundă cât mai bine
nevoilor lor; educarea consumatorilor; despăgubirea efectivă a consumatorilor;
sprijinirea consumatorilor de a se organiza pentru a -și expune opiniile în procesele

13 Hondius E., (2012), The Innovative Nature of Consumer Law, J Consum Policy (2012) 35, p. 165 –
173
14 Tudoriu F., Popîrțac C. A., (2013) , Drepturile consumatorului – O provocare pentru afaceri, Editura
Universul Juridic, p. 6 -10
15 Dinu V., (2014), Organizations’ responsibility to consumers, Amfiteatru Economic vol. 16, nr. 35, p.
6-9

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
6
de luare a unei decizii care îi privește; promovarea cooperării internaționale în
domeniul protecției consumatorilor și participarea la schimburile rapide de informații;
prevenirea și combaterea, prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive și a
prestării serviciilor, inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice
ale consumatorilor. 16

1.5.1. Ambalarea și etichetarea produselor din carne
Crearea ambalajelor pentru alimente este necesară pentru menț inerea și
oprirea deteriorării unor proprietăți importante ale produs elor din carne precum
aspectul, capacitatea de reținere a apei, culoarea, calitatea microbiană, stabilitatea
lipidelor, valoarea nutritivă și gustul . Pe lângă acestea , ambalajul mai asigură
consumatorului comoditate de utilizare și transportare, întreținer e și protecție
produselor, și prezentarea unor informații importante despre produs . (Yam,
Takhistov,&Miltz, 2005).17
Informațiile conținute pe ambalajul produselor alimentare, ca una dintre
componentele informațiilor de marketing, reprezintă un factor care influențează
semnificativ opinia consumatorilor cu privire la produs.18
Etichetarea produselor din carne trebuie să protejeze interesele
consumatorilor. De asemenea, ea joacă un rol important în comerțul cu alimente și
reprezintă o sursă de informare atât pentru un consumator, cât și pentru alți
participanți la lanțul logistic.
Etichetele produselor alimentare trebuie să includă în mod obligatoriu
următoarele informații: numele produsului alimentar (denumirea comercială a
produsului și grupul de produse); l ista și cantitatea de ingrediente în ordine
descrescătoare, ingredientele sau substanțele potențial alergene, cantitatea netă,
data depozitării minime, condițiile de depozitare și de consum recomandate, numele
sau denumirea (adresa) entității (producătorul, i mportatorul), țara sau locul de origine,
instrucțiunile de utilizare (pregătirea și consumul), informațiile privind nutriția,
informațiile privind valoarea energetică, conținutul de grăsimi și acizi grași saturați,
carbohidrați și zaharuri, proteine, sare.

16 Dinu V., (2010) The need of consumer protection, Amfitatru Economic, v. 12, nr. 28, p. 262 -284
17 Kenneth W. McMillin, (2017), Advancements in meat packaging, Meat Science 132, p. 153 -162
18 Wyrwa, J., Barska, A.,(2017), Packaging as a Source of Information about Food Products, Procedia
Engineering 182, p. 770 -779

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
7
Legislația europeană privind produsele alimentare impune ca toate informațiile
introduse pe ambalajele produselor alimentare să fie consecvente, clare și inteligibile
și, mai presus de toate, să nu inducă în eroare un potențial consumator. Scopul
acest ei legi europene privind etichetarea, și anume Regulamentul Parlamentului
European și al Consiliului (UE) nr. 1169/2011 privind transmiterea de informații
despre produsele alimentare către consumatori este introducerea de soluții destinate
consumatorilor î n luarea unei decizii conștiente.
Aceaste reglementări sunt concepute pentru a oferi consumatorilor
posibilitatea de a face alegeri corecte și în cunoștință de cauză atunci când cumpără
alimente.19

1.5.2. Producerea și comercializarea produselor din carne
Reglement ările privind vânzarea produselor din carne sunt prezentate în
Legea nr. 449/2003 a Parlamentului României, actualizată în data de 27 decembrie
2008.
În această lege, principalele reguli create pentru protejarea vieții, sănătății și
securității consumatorilor constau în: interzicerea comercializării a produselor, care
atunci când sunt utilizate în condiții normale, pun în pericol securitatea, sănătatea
sau chiar viața consumatorilor; interzicerea producerii, importului sau comercializarii
a produ selor falsificate sau contrafăcute.
De asemenea, produsele trebuie să fie comercializate doar în cadrul datei
limite de consum pe care producătorul o stabilește, iar odată ce acest termen de
valabilitate a fost înscris pe etichete este interzisă modificare a lui.
Producătorii de produse din carne trebuie să utilizeze mijloace de prouciție și
spații de depozitare corespunzătoare și să pună pe piață doar produse care respectă
condițiile pe care aceștia le declară, să fie sigure pentru consumatori, iar în unele
cazuri, dacă actele normative prevăd, acestea trebuie testate sau certificate înainte
de a fi puse pe piață.
De asemenea, ei trebuie să retragă de pe piață produsele pe care specialiștii
pentru protecția consumatorului au constatat că nu îndeplinesc cara cteristicile
declarate sau pot atenta la viața, siguranța sau sănătatea consumatorilor.

19 J. Wyrwa, A. Barska, (2017), Packagi ng as a Source of Information about Food Products, Procedia Engineering
182, p. 770 – 779

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
8
Legislația din România impune comercianților să asigure condițiile de
transport, manipulare, depozitare și desfacere impuse de către producător, să fie
sigur că produse le pe care le comercializează sunt sigure și respectă condițiile
declarate și să nu comercializeze produse despre care știe sau consideră că sunt
periculoase pentru consumatori. Atunci când organele specializate constată că
produsele pe care comerciantul l e vinde nu îndeplinesc caracteristicile declarate sau
pot afecta siguranța, sănătatea sau viația consumatorilor, acesta trebuie să le retragă
de pe piață.
De asemenea, comercianții trebuie să anunțe cât mai curând posibil
autoritățile specializate, cât și producătorul despre produsele existente care pot fi
periculoase pentru consumatori.20

1.5.3. Folosirea aditivilor alimentari
Aditivii alimentari sunt substanțe naturale sau substanțe chimice sintetice
adăugate în alimente cu scopul de a le îmbunătăți textu ra sau aspectul sau pentru a
servi anumite funcții tehnologice sau senzoriale.
Aditivii alimentari sunt printre cei mai controversați factori privind multe
incidențe legate de siguranța alimentară din cauza abuzului de aditivi alimentari și a
utilizării i legale a anumitor aditivi chimici interziși (Aoki, Shen, & Saijo, 2010).21
Aceste substanțe trebuie menționate în mod obligatoriu pe etichetele
produselor alimentare și clasificate în conformitate cu Sistemul Internațional de
Numerotare (INS): un cod speci fic de identificare care este atribuit tuturor aditivilor
aprobați în Uniunea Europeană, constând în litera „E ”, urmată de 3 sau 4 cifre.
Fiecare aditiv poate fi menționat, de asemenea, pe etichetă cu denumirea chimică a
acestora.22
Institutul Educației di n Hong Kong împarte aditivii alimentari în șapte categorii:
coloranți, conservanți, aromatizanți, care nu sunt numerotați, antioxidanți,
emulsificatori și stabilizatori, acizi baze și soluții tampon și îndulcitori.

20 D. Șerban, C. M. Canja, (2010), Siguranța alimentelor, garanția protecției consumatorului, Editura Universității
Transilvania din Brașov, p. 93 -95
21 Chen, M. F., (2 017), Modeling an extended theory of planned behavior model to predict intention to
take precautions to avoid consuming food with additives, Food Quality and Preference 58, p. 24 –33
22 Laganà, P., Avventuroso, E., Romano, G., Gioffré, M. E., Patanè, P., Par isi, S., Moscato, U., Delia,
S., (2017), Classification and Technological Purposes of Food Additives: The European Point of View,
Chemistry and Hygiene of Food Additives, p.3.

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
9
Utilizarea aditivilor alimenatri în produ sele din carne au ca rol patru motive
principale, și anume: menținerea gustului și a siguranței alimentelor, menținerea
consistenței produselor, afânarea sau controlarea acidității și petențarea aromei sau
colorarea produselor.23
Aprobarea unui aditiv ali mentar reprezintă o acțiune de o mare
responsabilitate care solicită analiza unui dosar ce cuprinde date privitoare la:
justificarea folosirii aditivului, date tehnice și specificații, procesul de fabricație,
metode de analiză, expunerea oamenilor la consu mul de alimente ce conțin aditivi,
reacțiile date de aditivii alimentari în produse și teste de toxicitate. Acestea sunt cele
mai importante elemente în luarea deciziei de utilizare a unui aditiv.
Dosarul referitor la aprobarea aditivilor alimentari este a nalizat de către o
comisie din cadrul JECFA (Joint FAO/WHO Expert Committee on Food Aditives) sau
SCF (Scientific Committee on Food), formată din specialiști din domeniul sănătății,
igienei, nutriției și toxicologiei.
În prezent, în multe țări, există o op inie contrară folosirii aditivilor în industria
alimentară, opinie susținută de unii cercetători din domeniul toxicologiei alimentare.
Dintre argumentele celor care luptă împotriva folosirii cel puțin a unor aditivi
admit:
– nu au fost evaluate teste de toxi citate pentru toți aditivii alimentari și, prin
urmare, nu a fost stabilit potențialul carcinogenic și teratogenic al acestor
aditivi;
– nu se cunosc cu precizie transformările pe care le suferă fiecare aditiv la
procesarea alimentelor, mai ales în cazul tra tamentelor termice dure (prăjire,
coacere, frigere etc)
– alimentele, mai ales cele care provin din regnul vegetal, pot conține deja multe
substanțe cu caracter toxic al alimientelor la care s -au folosit aditivi.24

1.5.4. Practici abuzive
Directiva 2005/29/C EE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai
2005 privind practicile comerciale abuzive ale întreprinderilor de pe piața internă față

23 Madar A., Mureșan L., Neacșu A. N., (2009), Protecția consumatorului și sigura nța alimentară,
Editura Universității Transilvania din Brașov, p. 72
24 Banu, C., (2010), Aplicații aditivilor și ingredientelor în industria alimentară, Editura ASAB, p. 679, p.
865

Lucrare de licență SEAA 2018 Marian -Claudiu COMAN
10
de consumatori a fost adoptată în mai 2005. Noile norme pe care le detaliază au fost
aplicate în toate statele membre până în decembrie 2007.
Practicile comerciale sunt evaluate în funcție de efectul pe care îl au sau care
ar putea să îl aibă asupra consumatorului obișnuit (Barker and Stone, 2009). În cele
din urmă, lista neagră conține acele practici care, în toat e circumstanțele, sunt
considerate abuzive și astfel sunt interzise (Bernitz and Weatherill, 2007).
Există 2 categorii principale de practici comerciale abuzive, practici
"înșelătoare" și "agresive".
O practică comercială este „înșelătoare” dacă conține i nformații false sau
neadevărate sau dorește să inducă consumatorul în eroare, cu toate că informațiile
prezentate pot fi corecte.
O practică comercială este considerată „agresivă” dacă, luând în considerare
toate trăsăturile și circumstanțele sale, prin h ărțuire, constrângere, inclusiv folosirea
forței fizice sau influență nejustificată, afectează în mod semnificativ sau este posibil
să afecteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul
consumatorului obișnuit în ceea ce privește produsu l și, prin urmare, îl determină sau
îi poate determina să ia o decizie comercială pe care nu ar fi luat -o altfel.25

25 J. Velentzas, G. Broni, E. Pitosk, (2012), Unfair commercial practices o n marketing – advertising and
consumer protection in eu member states, Procedia Economics and Finance 1 , p. 411 – 420