Lucrare de licență [621815]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” din IA ȘI
FACULTATEA DE CHIMIE

Lucrare de licență

Coordonator științific,
Prof. univ. dr. Bîcu Elena

Absolvent: [anonimizat]
2019

2

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” din IA ȘI
FACULTATEA DE CHIMIE
SPECIALIZAREA CHIMIE MEDICALĂ

Lucrare de licență
Compuși carbonilici nesaturați

Coordonator științific,
Prof. univ. dr. Bîcu Elena

Absolvent: [anonimizat]
2019

3

Introducere

Compușii carbonilici nesaturați sunt substanț e organice care conțin în moleculă legături
duble C=C și C=O.
Chinonele, cetonele α, β -saturate au o importanță biologică deosebită pentru organism,
deoarece vitamina K este alcătuită din tr-un grup de chinone cu catene laterale diferite.
O
O
Vitamina K3 (Menadiona)

O altă naftochin onă este n ucina (juglona) este un produs natural care se găsește în
frunzele și cojile verzi de nuci, utilizat în vopsirea produselor proteice (lână, păr).
O
O
Nucina (juglona)OH

O alta clasă de compuși carbonilici nesaturați care au o importanță biologică deosebită
sunt calconele. Acestea cuprind o clasă importantă de compuși naturali aparținând familiei
flavonoidelor, care au o importanță practică în chimia clinică, deoarece prezintă următoarele
activități biologice : antiinfl amatoare, antibacteriene, antioxidante, antimalarie, anticancer.
Datorit ă faptului că calconele se găsesc în plante și sunt ușor de sintetizat această clasă de
compuși sunt eficiente ca inhibitori ai unor proteine responsabile de dizolvarea celulelor
cance roase.
Curcuminul este o bis calconă și este cel mai puternic antiinflamator natural și
antioxidant.

4

OH3CHO
O OOH
O
CH3

5

Capitolul 1. Combinații carbonilice nesaturat e

1.1 Caracterizarea generală a compușilor cabonilici nesaturați
Compușii organici care conțin î n molecula lor legături C =C și gruparea carbonil, pot
prezenta grupe izolate sau conjugate și cumulate . În primul caz acestea pot fi comb inații
carbonilice nesaturate iar în al doilea caz se obțin cetenele.
Cetenã (cumulatã)C CH CH2 CH
Compus carbonilic nesaturat
(izolat)C CH C O
Compus carbonilic nesaturat
(conjugat)C C OO

1.2 Clasificare și nomenclatur a compușilor carbonilici nesaturați
Compușii carbonilici se clasifică după poziția legăturii duble față de gruparea carbonil :
1. Cetenele sunt formate din compuși care au legături duble C=O sau C=C cumulate
2. Compuși carbonilici α, β -nesaturați sunt alcătuiți din compuși care au în structura lor legături
duble C=O sau C=C conjugate
3. Compuși cu legături duble C=O sau C=C izolate
Numele compușilor α, β-nesaturați se formeaza prin numerotarea cu cifre sau litere din
alfabetul grecesc a poziției legăturii duble, începând cu atomul de carbon învecinat cu gruparea
carbonil.
2-Butenal
3-Penten-2-onãCH3CH CH CH O CH3CH CH C CH3
O

După structura cetenelor se pot clasifica în:
1. Aldocetenă R -CH=C=O
R2C=C=O 2.Cetocetenã

Aldocetene CetoceteneCR
HC OCR2
R1C O

6

Compuși cu denumiri comune:
CH2CH CH O CH3CH CH CH O
Propenal
(acroleinã) 2-Butenal
(aldehidã crotonicã)

Hexandienal
(aldehidã sorbicã) 3-Fenil-propinal
(Aldehidã cinamicã)C6H5CH CH CH O CH3CH CH CH CH CH O

Oxid de mezitil Benzilidenacetofenonã
(calconã)(CH3)2C CH C CH3
OC6H5CH CH C
OC6H5

1.3 Structur ă. Proprietăți caracteristice ale compușilor carbonilici α, β -nesaturați
Între electronii legăturii C=C și legăturii C=O există conjugare π-π, ce determină
apariția unei structuri dipolare.
R CH CH CHO RHC CHCHO

Compușii carbonilici α, β au următoarele comformații asemănătoare cu cele
întâlnite la hidrocarburile cu legături duble conjugate :
s-trans s-cisR2R1R3
R1O
R2OR3
R1R2

1.4 Metode de sinteză ale compușilor carbonilici α, β-nesaturați
A) Oxidarea alcoolilor nesaturați se realizează în condiții blânde, legătura C=O este
protejată în momentul utilizării bioxidului de mangan, acesta fiind un oxidant specific alcoolilor
primari.
MnO2 sau CrO3
R CHHCH2C R CHHC CH O OH

7

Reacția 1. Oxidarea alcoolilor nesaturați
MnO2 sau CrO3
Alcool propargilic Aldehidã propargilicãCH CH2CCH C CH OOH

Reacția 2. Oxidarea alcoolului propargi lic
MnO2/CrO3
3-propenol prop-2-enal2HC CHH2C 2HC CHCH O OH

Reacți a 3. Oxidarea 3 -propenol
B) Reacții de eliminare
a) Eliminarea de hidracid din β -halogenocetone se realizează în prezența aminelor
terțiare, 𝑁𝑅3, piridină. P rezența bazelor are scopul de a alege hidracidul formând cetone
nesaturate.
R'COCl
AlCl3NR3R CH CH2 RHCH2C COR'
Cl-HClR CH CH CO R'

Schema 1 . Eliminarea de hidracid din β -halogenocetone
-HCl
ciclohexena clorura de acetil+CH3 C Cl
OBC
ClO
CH3 C CH3O

Schema 2 . Adi ția clorurilor acide și eliminare de HCl

b) Reacții de deshidratare – sinteza acroleinei din glicerină se realizează în mediu acid
sau la temperaturi înalte.

8

-H2O -H2Oizomeri
glicerinã acroleinã 1,3-propendiolCH2OH
CHOH
CH2OHH2SO4CH2OH
CH
CHOHCH2OH
CH2
CH OCH2
CH
CH O
Schema 3 . Reacția de deshidratare a glicerinei
1.5 Proprietăți fizice ale compușilor carbonilici α, β-nesaturați
Aldehidele și cetonele α, β -nesaturate sunt substanțe lichide, iar termenii superiori sunt
solide. Acroleina are miros înecăcios, crotonaldehida are miros aromat și aldehida propargilică
are miros înțepător. Aldehida cinamică este sub forma unui ul ei care are miros de scorțișoară ,
benzilidenacetona este cristalină și este galbenă din cauza conjugării.
1.6 Proprietăți chimice ale compușilor carbonilici α, β -nesaturați
A) Adiții electrofile
a) Adiții de hidracizi
Adiția conjugată 1,4 se desfășoară sub control termodinamic. H idracizii adiționează
ușor, atomul de halogen trebuie să ocupe poziția cea mai îndepărtată de gruparea carbonil,
datorită efectului atrăgător de electroni ai grupei carbonilice. Mecanismul adiției de hidracizi la
compușii nesaturați presupune protonarea la atomul de oxigen din gruparea carbonil a cărui
structură limită este un carbocation de tip alilic . Reacția cu anionul hidracid va avea loc în
pozițiile 2 și 4.
C C
HC
HOH C C
HHC OH C C
HC
HOH
1 2 3 4X
C C
HC
HOH
X

Schema 4 . Mecanismul adiției de hidracizi
Adițiile 1,2 conduc la obținerea unui produs nestabil care elimină nucleofilul și care
reface cationul conjugat , acesta fiind stabil . În urma fixării nucleofilului în poziția β, la celălalt
capăt al sistemului conjugat se va forma enolul. Acesta va trece in tautomerul stabil carbonilic.

9

Aditia 1,2
Aditia 1,4
Enol
Beta-halogen-carbonil-derivatiR2C CH CH O+ H
R2C CH CH OH
R2C CHHC OH + X
R2C C
HC
HOH + XR2C CH CHOH
X
R2C C
HC
HOH
X
R2CH2C C
HO
X
Schema 5 . Adiții electrofile
X=Cl, Br, IR CH CHCHO + HXRHCH2C CHO
X

Reacția 4. Adiția conjugată1,4
propenal
3-cloro-propenalH2CHC CHO + HCl H2CH2C CH O
Cl

Reacția 5. Adiția acidului clorhidric

10

4-metan-pent-3-en-2-onã(CH3)2C CHC CH3
OH2C C CH3
O(H3C)2C
Br+ HBr
4-bromo-4-metil-pentan-2-onã
Reacția 6. Adiția acidului bromhidric
b) Adiția de halogeni . Adiția 3, 4
Deoarece gruparea carbonil nu are afinitate față de halogeni, adiția se produce la
legătura C=C în pozițiile 3,4 , conducând la derivați dihalocarboxilici.
X=Cl, BrR CHCHCHO + X2 RHCHC CHO
X X

Reacția 7 . Adiția halogenilor

propenal
2,3-dibromopropanalH2C CHCHO + Br2 H2CHC CHO
Br Br

Reacția 8 . Adiția bromului
B) Adiții de reactanți nucleofili. Adiția în poziția β
Legătură C=C izolată , reacționează nu mai în prezență de reactanții electrofili. La
compușii carbonilici α, β -nesatur ați, legătura C=C este activată datorită c onjugării cu legătura
vecină C=O, adiționând ș i reactanți nucleofili la atomul de carbon care se află în poziția β.
Aldehi dele α, β -nesaturate adiționează în poziția 1,2 la gruparea carbonil.
HY=HCN, NH3, H2NRR CH CH CO R +H YRHCH2C CO R
YAd 1,4

Reacția 9 . Adiția în poziția 1,4

11

HY=HCN, NH3, H2NRR CH CH CHAd 1,2
O + HY R CH CHHC OH
Y
Reacția 10. Adiția în poziția 1, 2

C6H5CHCHC
OC6H5 C6H5HC CHC
C6H5OH
CNHCN
C6H5HCH2C C
OC6H5
CN

H2C CHCHOHCN
H2C CHHC OH
CN
Cianhidroacroleina

Schema 6 . Adiția acidului cianhidric

C) Adiția compușilor organo -metalici
a) Compuși organo -litici funcționează exclusiv la legătura C=O conducând la alcoli
nesaturați.
H2C C
HC CH3
O
metil-litiu butenonapent-3-ol-1-enã-LiOHH2OCH3Li +H2C C
HCCH3
CH3
O-Li+H2C C
HC CH3
OHCH3

Schema 7 . Adiția compușilor organo -litici

12

b) Compu și organo -magnezieni adiționează în pozițiile 1,2 sau 1,4 în funcție de natura
compușilor carbonilici α, β-nesaturați. Aldehidele nesaturate fomează produși de adiție la
gruparea carbonil, acestea fiind mai reactive decât cetone le.

aldehidã crotonicãCH3 C
HC
HC
HO+CH3 MgBr CH3 C
HC
HH
C OMgBr
CH3

+ H2O
-MgBrOHCH3 C
HC
HH
C OMgBr
CH3CH3 C
HC
HH
C OH
CH3

Schema 8 . Adiția la aldehidele nesaturate
Cetonele nesaturate adiționează în poziția 1,2 sau 1,4 formând alcooli nesaturați sau
compuși carbonilici nesaturați.
H2O -MgIOHCH3 C
HCH C CH3
O+H3C MgI CH3 C
HCH C CH3
OMgICH3
CH3 C
HCH C CH3
OHCH3Aditia 1, 2

H2O -MgIOHCH3 C
HCH C CH3
O+H3C MgI CH3HC C
HC CH3
OMgI CH3
CH3HCH2C C CH3
O CH3Aditia 1, 4

Schema 9 . Adiția la cetonele nesaturate

13

Mecanismul reacției este format dintr -un atac electrofil al magneziului asupra
oxigenului din gruparea carbonil și un atac nucleofil al carbonului.
C C CO
+ RMgX C C COMgX
R
H2O
C C COH
R+ HOMgX

+ RMgXCO
C
CCOMgX
C
C RH2OCOH
C
C R
CO
CH
C R

Schema 10 . Mecanismul cetonelor nesaturate

CH3CH3Li
CuCl
3-metil-ciclohexanonaOLi
CH3H2OOH
CH3O
CH3O

Schema 11 . Reacția ciclohexanonei cu metil -litiu și clorură cuproasă

14

D) Condensarea Knoevenagel este o reacție de condensare, denumită după Emil
Knoevenagel, este o variant ă modificată a condensării aldolice. Prima etapă presupune o
condensare aldolică -crotonică unde vom obtine benzilidenacetofenonă, urmată de adiția Michael,
în cazul utilizării acetofenone i în exces și în mediu bazic puternic când obținem
benzilidendiacetofenona.
B
-B
aldol
-H2OC6H5HCH2C
OCO
C6H5 C6H5HCH2C
OHCO
C6H5H3C CO
C6H5
acetofenonaB
-BHH2C CO
C6H5+C6H5CH O
benzaldehida
benzilidenacetofenonãC6H5HC C
HCO
C6H5

Schema 12 . Condensarea Knoevenagel cu formare de benzilidenacetofenona
benzilidenacetofenonãC6H5HC CHCO
C6H5+H2C CO
C6H5BH
-BC6H5CH
CH2CO
C6H5
C
OC6H5H2C
benzilidendiacetofenonã

Schema 13 . Adiția Michael cu formare de benzilidendia cetofenonă

15

E) Re ducerea compușilor carbonilici α, β-nesaturați
Compușii carbonilici α, β-nesaturați pot fi reduși selectiv la legătura C=C sau C=O sa u
neselectiv la ambele legături, alegerea unei condiții fiind esențială.
a) Hidrogenarea ca talitică are loc în prezență de Pd, ducând la reducerea legăturii C=C ,
iar Pt reduce legătura C=C și apoi legătura C=O.
b) Reducerea cu hidruri complexe, la rece prin adiția nucleofilă duce la obținerea de
alcooli nesaturați.
R C
HC
HCO
RaaRH2
CH2
C CO
R RH2
CH2
C C
HOH
R
PdPt
bNaBH
4
R C
HC
HH
C R
OH

Schema 14 . Reducerea compușilor α, β-nesaturați
c) Reducerea cu metale și atomii donori de protoni (Zn+HCl) care vor reduce legătura
C=C.
R CHCHCO
Rc
RH2CH2C C RO

Reacția 11. Reducerea cu metale la legătura C=C
Metalul va ceda un electron oxigenului din gruparea carbonil formând un anion radical,
care primește un nou electron. Prin protonare se obține un enol, care trece în forma tautomeră
stabilă.
+2H+
C C C O+ 2 e-C C C O
CH C C OH CHH2CHC O

16

Schema 15 . Formarea enolului carbonilic
F) Reacții de adiție și ciclizare
Compușii carbonilici α, β -nesaturați pot reacționa cu hidrazina atât la gruparea C=C cât
și la grupa carbonilică C=O, conducând la compuși heterociclici.
HC C
HO
CH2+NH2NH2-H2OHC C
HN
CH2NH2HC
H2CH
C
N
HN

Schema 16 . Reactia de adiție și ciclizare hidrazinei

17

Capitolul 2 . Cetene

2.1 Caracteristici generale ale cetenelor . Clasificare
Compușii organici care conțin în molecula lor legături C=C și C=O cumulate se numesc
cetene. Derivații monosubstituiți ai cetenei se numesc aldocetene iar derivații disubstituiți ai
cetenei se numesc cetocetene.
R CHC O R2C C O
Aldocetenã Cetocetenã

2.2 Structur a cetenei
Structura cetenei este asemănătoare cu cea a alenelor, în sensul că planul celor două
legături duble este perpendiculară. Atomul de carbon central este hibridizat sp și participă cu cei
doi electroni hibrizi C -C și C -O. Legătura C=C se formează prin întrepătrunderea lateral a
orbitalilor atomici ‘’p’’ nehibridizați iar legătura C=O, prin întrepătrunderea laterală ‘’pz’’ .
Datorită acestei orientări, cetenele orientează diferit legătura dublă în sensul că gruparea carbonil
suferă reacții de cicloadiție la legătura C=C și reacții de adiție la legătura C=O.
2.3 Metode de sinteză ale cetenei
A) Metode generale de sinteză de aldocetene și cetocetene
a) Eliminare a de hidracid din cloruri acide se realizează în prezență de amine terțiare
sau piridine, în solvent inert, la rece, se elimină acidul clorhidric obținându -se cetena.
RH2C C Cl
O+ NR3 R CHC O + HNR3Cl

Reacția 12 . Eliminarea hidracizilor din cloruri acide
RHC C Cl
O+ NR3 R C C O + HNR3Cl
R R

Reacția 13 . Eliminarea hidracizilor din cloruri acide

18

NEt3
acidul ciclobutan carboxilic ciclobutil cetenã+ NHEt3Cl
HC OCl
C O
Reacția 14 . Eliminarea hidracizilor din cloruri acide
b) Dehalogenarea halogenurilor acizilor α -halogenați
Cetene le se formează prin tratarea halogenurilor acizil or α-halogenați cu ZnO (praf de
zinc). Prin această metodă se obțin a ldocetene și cetocetene.
metilcetenãZn
-ZnBr2PBr3
HVZH3CH2C COOH H3CHC C
Br OBr H3C CHC O

Schema 17 . Halogenarea acizilor și dehidrohalogenarea halogenurilor acizilor α-halogenați
H3CHC C H3C C C O
dimetilcetenãZn
-ZnBr
CH3Br
O CH3

Reacția 15 . Deh alogenarea halogenurilor acizilor α-halogenați
ClH2C C Cl C
HC O Cl
OTEA
-HCl
Clorcetena

Reacția 16 . Dehidroh alogenarea halogenurilor acizilor α-halogenați
B) Metode pentru sinteza cetenei
a) Descompunerea pirolitică se realizează prin descompunerea termică a acetone i în
urma căruia se obține cetena .

19

H3C C
OCH3700o
Acetonã CetenãH2C C O+ CH4
Reacția 17 . Descompunerea acetone i
Mecanismul este radicalic înlănțuit, prima etapă presupune omoliza acetone urmată de
eliminarea de 𝐶𝑂2.
H3C C O+ CH3 H2C C O+ CH4H3C C
OCH3
AcetonãH3C C O+ CH3-COCH3

Schema 18 . Mecanismul acetone i în urma formării cetenei
b) Descompunerea acidului acetic
Vaporii de acid acetic trec prin tuburi de oțel la 700 -800° C, în prezența fosfat ului de
etil în urma căruia s e formează cetena.
700o
fosfat de etil
Acid aceticCetenãH3C COOHH2C C O + H2O

Reacția 18 . Descompunerea acidului acetic
C) Metode speciale pentru terme ni reprezentativi
a) Terț -butilciancetena se păstrează în mediu inert și anhidru. Ea se obține din di -terț-
diazidochinona prin descompunere termică.
NaN3
tert-butilciancetena
di-tert-butil-diazidochinonãO
OCl
ClO
ON3
N3la încãlzireC
NCC O+ N2

20

Schema 19 . Obținerea a terț -butilciancetenei
b) Difenilcetena
Mecanismul de reacție presupune ca în prima etapă benzilul reacționează cu hidrazina în
urma căruia se formează hidrazona. Aceasta reacționează cu oxidul de mercur formând 1,2 –
difenil -etan-2-nitril -1-onă. În următoarea etapă are loc transpoziția de fenil unde se va forma
difenilcetena.
HgO
difenicetenaNH2-NH2
hidrazonã-H2O
-N2benzil
C6H5C6H5C
OC C6H5
OC6H5C C C6H5
O N H2NC6H5C C C6H5
O N N
C6H5C C C6H5
O N NC6H5C C C6H5
O N NO C CC6H5
C6H5N N+

Schema 20 . Obtinerea a difenilcetenei
2.4 Proprietăți fizice ale cetenei
Cetena , 𝐶𝐻2=𝐶=𝑂 este un gaz care are p.f -41° C, dimetilcetena are p.f 34° C iar
difenilcetena are p.f 120/3,3° mm. În general cetocetenele sunt colorate, cetena și aldoceten ele
sunt incolore și difenilcete na are o culoare roșie . Cetena este o substanță toxică la f el ca
fosgenul.
2.5 Proprietăți chimice ale cetene i
A) Reacții de adiție la grupa C=O
a) Adiția apei are loc în mediu acid și conduce la acizi carboxilici.
R2C C O+ H2O R2CH C O
Cetena
AcidOH

Reacția 18 . Adiția apei
Cetenele sunt anhidride monomoleculare care în prezența apei duce la formarea acizi lor
carboxilici . Aldocetenele sunt mai reactive decat cetocetenele. Intermed iar este cationul vinilic,

21

care adiționează molecula de apă conducând la obținerea diolului germinal instabil ce formează
acidu l carboxi lic în forma tautomeră.
H2C C O+ H+ H2C C OH
Cetena-H+H2O
H2C C OH
OHH3C C O
OH
Acid acetic

Schema 21 . Mecanismul de adiție a apei
b) Adiția compușilor cu hidrogen activ – cetena este un puternic agent acilant, conducând
la obținerea unor derivați funcționali ai acizilor prin adiția compușilor cu hidrogen activ.
Astfel, în reacția cu alcoli se obțin esteri:
Acetat de metilH2C C O+HO CH3H3C C
OO CH3

Reacția 18 . Adiția metanolului
Reacția cu acizii carboxilici se obțin anhidride :
Anhidridã aceticãH2C C O HOOC CH3 + H3C C O
OC CH3
O

Reacția 19 . Adiția acidului acetic
Reacția cu amoniacul și aminele se obțin amide :
AcetamidãH2C C O+ NH3H3C C NH2
O

Reacția 20 . Adiția amoniacului
H2C C O H3C CH
N
O
Acetanilidã+H2N C6H5 C6H5

22

Reacția 21 . Adiția anilinei
Reacția cu hidracizii se se obțin halogenuri acide :
Clorurã de acetilH2C C O+ HCl H3C C Cl
O

Reacția 22 . Adiția acidului clorhidric
Cetena poate adiț iona halogenii la legătura C=C :
Clorurã de cloracetilH2C C O+ Cl2H2
C C Cl
OCl

Reacția 23 . Adiția clorului
B) Reacții de cicloadiții
Legă tura C=C din cetene , reacționeză cu legătura dublă din alchene sau legătura triplă
din acetilene formân d derivați de ciclobutanonă sau ciclobutenonă.

Stiren DifenilcetenãC C O+C6H5
C6H5C6H5C
HCH2
DifenilcetenãC C OC6H5
C6H5
HC CH2
C6H5

Reacția 24 . Reacția de cicloadiție în urma căruia se obține o ciclobutanonă
C O+C6H5C C C O
C CH
C6H5Fenilacetilenã Tert-butilciancetenãC
CNCCH3
CH3H3C CHCN
CCH3
CH3H3C

23

Reacția 25 . Reacția de cicloadiție în urma căruia se obține o ciclobutenonă
Cetenele împreună cu aldehidele formează β -lactone.
C O+H2C H2C C O
H2C OH2C OZnCl2
Cetena
Beta-lactonã

Reacția 2 6. Reacția de cicloadiție în urma căruia se obține o β-lactonă
Cetenele reacționea ză cu oxigenul formând peroxizi explozibili, care se descompune
încet, la temperature camerei obținându -se cetone și 𝐶𝑂2.
C O+ O2R2C C O
O OR2C
Cetena-18o 20o
CetonaR2C O+ CO2

Schema 22. Reacția de cicloadiție în urma căruia se obține o cetonă
C) Dimerii cetenelor
La păstrare și în absența altor reactanți, cetenele dimerizează în funcție de natura
substituției, astfel aldocetenele conduc la β -lactone prin cicloadiția unei legături C=C și a unei
legături C=O din două molecule de cetenă .
C OH2C C O
H2CH2C
CetenaZnCl2
+H2C C O
C O
Beta-lactonã

Reacția 27 . Dimerizarea cetenelor obținând β-lactone
Cetocetenele conduc la derivați simetrici de ciclobutandionă, prin adiția celor două
legături C=C.
C O C +
Dimetilcetena
TetrametilciclobutandionaCH3H3C C O C
CH3H3CC O
C CH3
CH3C
C OCH3
H3C
Reacția 28 . Dimerizarea cetenelor obținând tetrametilciclobutandiona

24

Lactona are utilizări industrial e, care împreună cu metanolul fomează esterul
acetilacetic.
Lactonã Esterul acetilaceticH2C C O
H2C C O+H3C OHH3C C
OH2C C
OO CH3

Reacția 29 . Deschiderea ciclului lactonic cu alcolii

25

Capitolul 3. Chinone
3.1 Caractere generale ale chinonei
Chinonele sunt dicetonele α, β -nesaturate ciclice cu inel de șase atomi. Cea mai simplă
chinonă este para -benzochinona numita și chinonă. Cei mai importanți compuși care fac parte
din această clasă este benzochinona, naftachinona și 9,10-antrachinona.
3.2 Nomenclatură
Numele chinonei se formează prin adăugarea numele hidrocarburii adăugând sufixul
‘’chinonă’’. Numerotarea grupei carbonil se notează cu cifre sau prefixele orto sau para. Meta –
chinonele nu pot exista.
para-benzochinona orto-benzochinona 2-metil-p-benzochinona 1,4-NaftochinonaO
OO
OO
CH3
OO
O

1,2-Naftochinona amfi-Naftochinona AntrachinonaO
OO
OO
O

Fenantrechinonã amfi-FluorochinonãO OO O

3.3 Metode de sinteză a chinonei
Prin reacții de oxidare ale difenolilor, ale aminofenolilor sau hidrocarburilor se obțin
chinonele . În cazul para -chinonelor se utilizează agenți oxidanți e nergici c um ar fi bicromat de

26

potasiu și acid sulfuric, iar în cazul orto -chinonelor se utilizează agenți oxidanți blânzi cum ar fi
oxid de argint în soluție eterică anhidră . Dacă vom oxida hidrochinona o să obținem p-
benzo chinona iar din pirocatechină se obține o -benzo chinona.
CrO3
p-benzochinona hidrochinonaOH
OHO
O

Reacția 30 . Obținerea p -benzo chinonei

Reacția 31 . Obținerea o -benzo chinonei
Naftochinona se obține din oxidarea 1,4-amino -naftolului sau a α-naftolul. P rin oxidarea
antracenului care se realizează cu bicromat sau cu aer în prezența catalizatorilor de pentaoxid de
vanadiu sau prin sinteză de închidere de ciclu din acidul 2 -benzoi l-benzoic se obține
antrachinona.
naftochinona alfa naftolul 1,4-amino-naftolulOHO
OOH
NH2o o

Schema 23 . Obținerea naftochinonei
Ag2O
pirocatechina o-benzochinonaOH
OHO
O

27

K2Cr2O7
aer / V2O5
antracen
antrachinonaH2SO4O
O
COOHCO
Schema 24 . Obținerea antrachinonei
Oxidarea 2,7 -dihidroxifluorenului con duce la obținerea fluorenchinonei , iar oxidarea a
4,4’-dihidroxibifenolului duce la obținerea difenochinonă.
Ag2O
2,7-dihidroxifluorenul fluorenchinonaHO OHO O

Reacția 32 . Obținerea flourenchinona
Pb2O
4,4'-dihidroxibifenildifenochinonaHO OHO O

Reacția 33 . Obținerea difenochinonei
3.4 Proprietăți le fizice ale chinonei
Chinonele sunt substanțe cristaline de la culoare galbenă până la roșu închis. Para-
benzochinona în stare pură formează cristale galbene, are un miros caracteristic iritant
asemănător cu al clorului. Orto -benzochinona este instabilă, este o substanță de culoare roșie,
solubilă în apă dar insolubilă in eter etilic. Antrachinona este foarte stabilă, este un derivate al
antracenului, având cristale galbene și este folosită ca materie primă pentru unii coloranți. 9,10-

28

fenantro chinona este stabilă , aceasta fiind o substanță gălbuie. 2,7 -fluorenchinona este o
substanță roșie, aceasta fiind instabilă.
3.5 Proprietăți chimice ale chinonei
Chinonele dau reacții de adiție la legăturile C=O și C=C dar și adiția 1,4, reacții
specifice la compușii carbo nilici nesaturați.
A) Adiții la grupa carbonil. Reacții de reducere
Reacțiile caracteristice ale chinonelor sunt reducerea lor la hidrochinone, rea cția fiind
reversibilă. Sistemele chinonă și hidrochinonă sunt reversibile electrochimic, aceastea formând
sisteme redox.
+ 2H+ + 2e-
1,4-benzochinona hidrochinonaO
OOH
OH

Reacția 34 . Reacția de reducere a 1,4 -benzochinonă
Transformarea 1,4-benzochinonei în hidrochinonă este o reacție de reducere. Aceasta
implică acceptul a doi electroni și a doi protoni, reacția inversă este o oxidare ce implică
pierderea a doi protoni și a doi electroni. Intermediarul reacției este dianionul hidrochinonei care
ia nașter e printr -o oxidare în două etape . Prin spectr ometria de rezonanță electronică de spin s -a
descoperit formarea unui radical anionic.
+e-
-e-+e-
-e-O
OO
OO
OO
O2 H+

29

2 H+OH
OH
Schema 25 . Formarea dianionului hidrochinonei
A) Adiții în pozițiile 1,4
Chinonele reacționează asemănător cu cetonele α, β -nesaturate, la adiția acidului
clorhidric ; halogen ul se fixează în poziția β față de gruparea carbonil. Adiția are loc la chinona
protonată .
O
O+ H+O-H
OOH
O+
ClOH
OCl
H
1,4-benzochina
OH
Cl
OH
3-cloro-1,4 dihidroxibenzen

Schema 26 . Adiția HCl
La adiția acidului cianhidric se obține ch ianhidrochinona care se oxidează cu obținere
de chinonă. Cianochinona adiționează o altă moleculă de acid cianhidric formând
dicianhidrochinona.

30

1,4-benzochinona+ HCN
cianchinonaO
O+OH
CN
OHO
O+O
CN
OOH
OH
Schema 27 . Adiția acidului cianhidric cu obținere de cianchinona
+
cianchinonaHCN
dicianhidrochinonaO
OO
OCN
CNCN

Reacția 35 . Adiția acid ului cianhidric cu obținere de d icianhidrochinona
Adiția anhidridei acetice are loc în pre zența acidului acetic care conduce la obținerea de
triacetatul hidroxihidro chinonei .
+H+H3C C O C CH3
O OH3C C O C CH3
O O HH3C COOH
+
H3C C O

O
O+H3C C OO
OCO
CH3O
OCO
CH3
O
C CH3
OH

31

O
OCO
CH3
H
O C
OCH3
HO
OHCO
CH3
O C
OCH3O
OCO
CH3
O C
OCH3
C CH3
O
Schema 28 . Adiția anhidridei acetice
C) Adiții în pozițiile 3,4
Clorul se adiționează la rece formând dicloro – și tetracloro – derivați instabili, care
elimină acidul clorhidric. Prin clorurarea energetică a chinonei se obține tetraclorochinona sau
cloranilul acesta fiind un agent oxidant pentru dehidrohalogenări în con diții blânde ale
derivaților hidrogenați ai benzenului. Atomii de clor din clorchinone pot fi înlocuiți cu nucleofili,
precum amine, HO ־ ,RO־ .
Cl2 Cl2
Cl2 -HCl1,4-benzochinona
cloranilO
OO
OH
Cl
H
ClO
OH
Cl
H
ClH
Cl
H
Cl
O
OCl
ClCl
Cl

Schema 29. Adiția clorului

32

cloranilO
OCl
ClCl
ClHO-
acid cloranilicO
OHO
ClCl
OH
Reacția 35 . Adiția cloranilului
Prin oxidarea legăturii C=C din chinonă se formează acid maleic (oxidarea benzenului
cu aer în prezență de 𝑉2𝑂5, la temperature înalte).
COOH
COOHCC
acid maleic 1,4-benzochinonaO
OO
OO
anhidridã maleicã- H2O

Schema 30 . Oxidarea legăturii C=C a chinonei
D) Sinteze dien
Para-benzochinona funcționează ca un compus nesaturat în reacție cu butadiena unde se
obțin mono – și diaducți.
1,4-benzochinonaO
O+ +O
OO
O4+2

Schema 31 . Sinteaza octahidroantrachinona

33

E) Tautomeria benzoidă -chinoidă
O prop rietate importantă a compușilor care au structură chinoidă este trecerea
reversibilă în stare benzoidă. În această transformare apare intermediarul anionului conjugat.
O
N OH-H+O
N OO
N O+ H+OH
N O

Schema 32 . Tautomeria benzoidă -chinoidă
O tautomerie asemnănătoare prezintă și fenilhidrazonele chinonelor.
N O N C6H5
NO2 HN HO N C6H5
NO2

Reacția 36 . Tautomeria fenilhidrazonelor chinonelor
3.6 Chinone naturale

Juglonã
(colorant din coajã de nucã) Lawsonã
(colorant din planta henna) Naftazarinã
(colorant rosu)OH O
OO
OOHOH O
O OH

34

Ftiocol
(colorant din bacilul tuberculozei) Fumigatinã
(colorant din mucegai) Alizarinã
(colorant din planta roiba)O
OOH
CH3O
OOH
OCH3H3COH
OHO
O

35

Capitolul 4. C alcone

4.1 Caracteristicile generale ale calcone lor
Marcelo N Gomes împreună cu colaboratorii au prezentat în review [4] noțiunile
generale despre calcone. Acestea mai sunt denumite și 1,3-difenil -2-propen -1-one, sunt cetone α,
β-nesaturate substituite cu inele aromatice, având diferiți substituienți. C alconele sunt una din
clasele importante a flavonoidelor, acestea fiind precursori pentru biosinteza flavonoidelor si
izoflavonoidelor. Acestea apar în principal ca și compuși polifenolici a căror culoare se schimb ă
de la galben la portocaliu. C alconele prezintă izomer ie trans (entgegen) acesta fiind mai stabil
din punct de vedere termodinamic și cis (zusammen), este instabil datorită efectelor sterice.

O
Trans (E) Cis (Z)O

Calconele au o mare import anță practică în chimia clinică, deoarece p rezintă numeroase
activități biologice precum : antiinflamator, antioxidant, antispasmic, anti -obezitate, anti -ulcer.
Totodată c alconele se găsesc ca înducitori artificiali, aceștia se simt că ar fi mult mai dulci decât
glucoza. Metacalcona este f olosită ca medicam ent care stimulează secreția de bilă a ficatului și
sofalcona ca agent anti -ulcer .

O O
O OCH3 H3CH3C
Metacalcona

36

O
SofalconaOO
OH
O
O
4.2 Metode de sinteză a c alconelor
A) Vishwanadham Yerragunta într -o altă lucrare de tip review [6] au prezentat o sinteză
de obținere a calconei, reacția Claisen -Schmidt . În această reacție este i mplicată acetofenona cu
aldehida substituită în prezența alcaliilor sau acizilor catalitici la 50 -100 °C timp de 12 -15 ore
sau la temperatura camerei timp de o săptămână.
+
acetofenonabenzaldehida
în prezenta catalizatorilor
sau a unei baze
calconaHO O
O

Reacția 37 . Condensarea CLaisen – Schimidt
B) Marcelo N Gomes împreună cu colaboratorii au discutat într-un review [4] despre r eacți a
de cuplare, în care calconele sunt sintetizate prin vinilarea carbonilică a halogenurilor de
fenil cu stiren în prezența monoxidului de carbon iar drept catalizator fiind paladiu.

37

calconaOX
+ CO +
Pd
Reacția 38 . Reacția de cuplare a halogenurilor de fenil cu stiren în prezența monoxidului de carbon
C) Marcelo N Gomes a prezentat și o altă metodă [4], reacția constă în adăugarea unei
cantități echimoleculare de benzaldehidă și fenilacetilenă, folosind ca solvent 1,2 -dicloroetan
utilizând rășină schimbătoare de ioni amberlyst 15 ca și catalizator heteroge n solid acid.
+
benzaldehida fenilacetilena1,2-dicloroetan
amberlyst 15HO O

Reacția 39 . Reacția dintre fenilacetilena cu benzaldehida
4.3 Activitatea biologică a c alconelor
N.K Sahu împreu nă cu colaboratorii au discutat într-un review [5] activitățile biologice
a calconelor. Acestea prezintă activitate anticanceroasă, anti -inflamatorie, antifungică,
antimalarie, anti leushmania, antihiperglicemică, inhibitor de tirozină, activitate antioxidantă,
antibacteriană, antivirală, antituberculoză.
a) Activitate anticanceroasă
Calcon ele prezintă activități antiproliferative, reduc tumorile, pot fi utile în
chimioterapia cancerului.

38

R1=H R2=CH3
R1=CH3 R2=HOH
R1
HO
R2O
calcona 1R1=H R2=HO
CH3
Calcona 1 a prezentat activitate citotoxică pe linia celulară a cancerului de colon uman.
R1
R2
calcona 2R1=H R2=OH
R1=OH R2=HO

Calcona 2, hidroxicalconele prezintă citotoxicitate la linia celulară prin inducerea
glutadionului mitochondrial (GSH) și adenozin trifosfat (ATP) care a provoca t moartea celulelor
tumorale.
S-au sintetizat o serie de bromoacril amido calcone , iar calco na de mai jos prezintă
activitate antiproliferativă împotriva celulelor leucemice.
O
N
HO
BrC2H5OCH2
calcona 3

În ca drul catedrei de chimie organică , doctoranta Iuliana -Monica Moise sub conducerea
prof. univ. Bîcu Elena și împreuna cu colaboratorii au sintetizat derivați de indolizine și
fenotiazine care prezintă o bună activitate inhibitorie. Asocierea fenotiazinei cu indolizina se
realize ază cu ajutorul unei punți de c alconă, pentru a examina potențialul de inhibar e a
farnesiltransferazei umane. Screeningu l biologic a arătat ca ambele derivate de calcone ce
conține indolizină calcona 4 și calcona 5 au inhibat proteina.

39

NR
OO
C
CH3OCH2H3CR1
R2R3O
N
ROO
OR1
R2
R3+
B -H2OBenzaldehido subtituitã
SN
OB -H2O
calcona 5NOO
OR
SNcalcona 4
Schema 33 . Reacția indolizinei cu fenotiazina cu ajutorul punții de chalconă
b) Activitate anti -inflamatorie
O
OO
2,4,6-trimetoximetoxi calcona (calcona 6)O O
CH3
O
CH3O

40

Calconele care conțin 2,4,6 trimetoximetoxi -calcona sau 2,4,6 trimetoxi fenil în
structurile 6 și 7 prezintă efecte antipro liferativ e și antiimflamatorii puternice.
O
OO
calcona 7H3C
H3C
CH3O
Cl

c) Activitate antifungică
S-a demonstrate ca c alconele inhibă creșterea diversel or ciuperci și drojdii inclusiv
reprezenta nții specie i Candida. Acțiunea antifungică a calconelor este determinată de inhibarea
peretului cel ular fungic. Sa testat calcona 8 pe un grup de ciuperci patogene utilizând metoda
diluției de agar.
BrO
O
calcona 8CH3

d) Activitate antimalarie
S-au sintetizat calconele și analogii de pirazolină unde sau testat pentru activitățile
antimal arie prin evaluarea c reșterii parazitului de malaria utilizând testul SYBR -Green . Cea mai
putenică chalconă a fost chalcona 9.
OO
CH3
calcona 9O
CH3O
H3C

41

e) Activitate anti leishmania
Leishmaniaza este o boală cauzată de paraziți sub formă de protozoare de exemplu
Leishmania. Printre toate c alconele sint etizate s -au identificat două calcone, respective calcona
10 și 11 care au combinat activitățile antimalariene și antileishmaniene, car e prezintă toxicitate .

RR'
R,=2,, 4,-dimetoxi
R=4-etilR,=4-metoxi
R=4-hidroxiRR'OO
calcona 10calcona 11

f) Activitate antihiperglicemică
S-a arătat că c alconele izolate din plante au activități asemănătoare insulinei și
îmbogățesc absorția glucozei în țesutul a dipos. Calcona 12 a activat semnificativ secreția de
insulină indusă de glucoză și a constatat că prezența grupării nitro și poziția lor în inele fenilice
sunt responsabile de activitatea antihiperglicemică.
O2NO
calcona 12

g) Inhibitor de tirozină
Tirozinaza (polifenol oxidază) este o enzimă care conține cupru care est e întalnită în
natură. 4’-(p-toluens ulfonilamino) -4-hidroxic alcona poartă chimioteze inhibitorii atât pentru
glucoxidază cât și pentru tirozinază.

42

4'-(p-toluensulfonilamino)-4-hidroxicalcona (TSAHC)O
N
HOHH3CSO
O
h) Activitate antioxidantă
Plantele produc o varietate de antioxidanți, din această clasă făcând parte și fenolii.
Multe hidroxic alcone cu substituienții izoprenil la inelele lor fenilice prezintă potential
antioxidant. Brous socalcona A este un antioxida nt puternic, iar în analiza cu 2,2-difenil -1-
picrilhidrazil (DPPH) activitatea broussocalconei A a fost mai puternică decât a tocoferolului
(vitamin E).
O
HO OHOHOH
H3C CH3
Broussocalcona A

i) Activitate antibacteriană
Licoc alcona A ș i licoc alcona C izolate din lemn dulce prezintă activitate antibacteriană
puternică î n special la bacillus subtilis și staphylococcus auriu . Analogii a licoc alcon ei C au fost
testați împotriva S . aureus și au arătat că gruparea hidroxil liberă din poziția patru din inelul A a
fost necesară pentru activitate a ntibacteriană. Când grupul preni l este îndepărtat se observă de
asemenea o pierdere a activității. Dacă grupul preni l este schimbat cu o grupare propil, se
observă un efec t antibacterian moderat. Calcona 13 și calcona 14 prezintă o activitate foarte mare
împotriva S. aureus și E. coli. Studiile au arătat că prezența grupurilor care atrag electroni măresc
activitatea antibacteriană.

43

Licocalcona COH HOCH3CH3 O
A BOH3C
NO
R
R=CH2 Calcona 13
R=NO2 Calcona 14HN

j) Activitate antivi rală
Proprietățile antivirale ale c alconelor au fost descoperite privind inhibarea virusurilor
din plante și a rinovirusurilor umane. Cardomo nina și chalcona 15 a prezentat o activitate anti –
HIV.
Calcona 15OH
H3C
O
HCOH
R1,R2=H CardomoninaOH
R1
HO
R2O
OO
OH
CH3O
H3C

k) Activitate antituberculoză
Tuberculoza (TBC) este cea mai întâlnită boală microbacteriană din l ume. O serie de 4 –
alchilamino -calcone au fost sintetizate și au fost testate pentru activitățile lor antituberculoze și
antimalariene. Cele mai active calcone, a fost calc ona 16 având substituient N -metil piperazină.

44

calcona 16O
R Cl
l) Diverse bioactivități
Calconele 17 și 18 care conțin inelul de 1,4 -dioxan prezintă activitate anti -hepatotoxică
puternică în comparație cu medicamentul standard silybon atunci când au fost evaluate împotriva
hepatotoxicității cu CCl4 la șobolanii albinoși.
R2 OR1
R3O
OH
R1=OH R2=OCH3 R3=H
R1=H R2,R3=OCH3O
calcona 17
calcona 18

45

Partea experimentală

Scopul cercetării a fost de a sintetiza 2 derivați de calconă, ca izomeri de poziție și
utilizarea lor în sinteze de închidere de heterocicluri cu azot. Prin inversarea resturilor aromatice,
am dorit obținerea calconei și retrocalconei. Astfel, s -a plecat d e la aldehida 3,4, 5-
trimetoxibenzaldehida drept compo nentă aldehidică și p-bromo -acetofenona drept componentă
metilenică în cataliză bazică.
Conform reacției Claisen – Schmidt ar fi trebuit să obținem calcona 1.
BrO HO
O
OCH3
H3CH
Calcona 1CH3

S-a utilizat pentru obținerea calconei 1 drept bază piperidina, bază slabă, dar reacția nu a
avut loc. Am obținut amestecul inițial de reactanți. Schimbând baza și utilizând KOH , bază
puternică nu s -a obținut calcona dorită, ci u n ciclohexanol penta -substituit.
O
O
CH3CH3
O
H3C
OOH3C
H3COH
BrCOBr
CO
Br
O
H3CHHH
ciclohexanol penta-substituitH

Iar prin inversarea reactanților p -bromobenzaldehida și 3,4,5 -trimetoxiacetofenona ar fi
trebuit în mediu bazic să obținem retrocalcona.

46

O
OCH3
H3C
O
CH3O
HH
Br
Retrocalcona 2
Pentru obținerea retrocalconei 2 s -a utilizat drept bază KOH, cân d reacția s -a oprit la
calcona dorită.
Tabelul 1.
Nr
crt Aldehida Componenta metilenică Condițiile de
reacție Observații
1
CH
OH3C
O
H3CO
CH3O

Br C CH3O Baza :
piperidină Nu s-a
obținut
calcona 1, ci
s-a obținut
amestec de
compuși
inițiali
2
CH
OH3C
O
H3CO
CH3O

Br C CH3O Baza: KOH
(baza mai
puternică) Nu s-a
obținut
calcona 1, ci
s-a obținut un
policiclu

47

Mod de lucru:
Încercarea 1:
1-(p-bromofenil) -3-(3,4,5 -trimetoxifenil) -propen -2-onă-1

CH
OH3C
O
H3CO
CH3O
+ Br C CH3O
-H2OBr C C
HO
OH3C
O
H3CO
CH3CH
4-bromoacetofenona3, 4, 5 trimetoxibenzaldehidapiperidinã
calconã 1
amestec de compusi initiali

Pentru această reacție s -a folosit 1 echivalent de acetofenonă cu 2 echival enți de
aldehidă peste care se adaugă câteva picături de piperidină (bază slabă) în etanol . Se refluxează 3
CH
OH3C
O
H3CO
CH3O

Br C CH3O Baza:
piperidină+
LiOH Nu s-a
obținut
calcona 1, ci
s-a obținut un
policiclu
4
BrH
C O

C
OH3C
O
H3CO
CH3O
CH3
Baza : KOH S-a obținut
calcona 2

48

timp de o oră, după care se adaugă gheață și acid până la obținerea pH=7. În final nu s -a obținut
calcona dorită, ci s -a obținut un amestec de compuși inițiali din RMN −1H.
Încercarea 2 :
1,2,4 -tri(p-bromofenzil) -3,5-di(3’,4’,5’ -trimetoxifenil) -ciclohexanol

CH
OH3C
O
H3CO
CH3O
+ Br C CH3O
-H2OBr C C
HO
OH3C
O
H3CO
CH3CH
4-bromoacetofenona3, 4, 5 trimetoxibenzaldehidaKOH
calcona 1
O
O
CH3CH3
O
H3C
OOH3C
H3COH
BrCOBr
CO
Br
O
H3CHHH
ciclohexanol penta-substituitH

Pentru această reacție s -a folosit 1 echivalent de acetofeno nă cu 1 echival ent de aldehidă
peste care se adaugă baza KOH ( bază foarte puternică) în etanol. Se refluxează timp de o oră ,
după care se filtrează. În final nu s -a obținut calcona dorită, ci s -a obținut ciclohexanol penta
substituit .
Interpretare R MN−1H (500 MHz, 𝐶𝐷𝐶𝑙3) ẟ, ppm: 2,20-2,35 (m, 2H, C𝐻2); 3,45 (s, 3H, O 𝐶𝐻3);
3,58 (s, 6H, 2 O 𝐶𝐻3); 3,64 (s, 3H, O 𝐶𝐻3); 3,73 (s, 6H, 2 O 𝐶𝐻3); 3,87 – 3,96 (m, 1H, C H); 4,00 –
4,10 (m, 2H, 2 C H); 4,25 -4,33 (m, 1H, C H); 5,45 (s, 1H , OH); 6,23 (s, 2H, 2 𝐶𝐻𝐴𝑅); 6,40 (s, 2H,
2 𝐶𝐻𝐴𝑅); 7,17 -7,23 (m, 4H, 4 𝐶𝐻𝐴𝑅); 7,24 – 7,29 (m, 4H, 4 𝐶𝐻𝐴𝑅); 7,32 – 7,37 (m, 2H, 2 𝐶𝐻𝐴𝑅);
7,43 (d, 2H, J=8,5 Hz, 2 𝐶𝐻𝐴𝑅)

49

Încercarea 3 :
O
O
CH3CH3
O
H3C
OOH3C
H3COH
BrCOBr
CO
Br
O
H3CHHH
ciclohexanol penta-substituitHCH
OH3C
O
H3CO
CH3O
+Br C CH3O
-H2OBr C C
HO
OH3C
O
H3CO
CH3CH
4-bromoacetofenona3, 4, 5 trimetoxibenzaldehidapiperidinã+ LiOH
calcona 1

Pentru această reacție s -a folosit 1 echivalent de acetofeno nă cu 1 echival ent de aldehidă
și 1 echivalent de LiOH în etanol. Se refluxează timp de o oră, după care se adaugă gheață și acid
până la obținerea pH=7. În final nu s -a obținut c alcona dorită, ci s -a obținut ciclohexanol penta
substituit.

Încercarea 4 :
1-(3’,4’,5’ -trimetoxifenil) -3-(p-bromofenil) -propen -2-onă-1
BrH
C O+C
OH3C
O
H3CO
CH3O
CH3
KOH
-H2OBrH
C CH CO
OO
H3COH3C
H3C
calcona 2

50

Pentru această reacție s -a folosit 1 echivalent de aldehidă cu 1 echival ent de
acetofenonă peste care se adaugă baza KOH (bază foarte puternică) în etanol. Se refluxează timp
de o oră , după care se filtrează. În final s-a obținut calcona 2, respectiv 1 -(3,4,5 -trimetoxi fenil) –
3- (4-bromofenil) -propen -2-onă-1.
Interpretare RMN −1H (500 MHz, 𝐶𝐷𝐶𝑙3) ẟ, ppm: 3,94 (s, 3H, O𝐶𝐻3); 3,95 (s, 6H, 2
O𝐶𝐻3); 7,27 (s, 2H, 2 CH Ar); 7,46 (d, 1H, J=15,5 Hz, 1 C H=); 7,50 (D, 2H, J=8,5 Hz, 2 𝐶𝐻𝐴𝑅);
7,55 (d, 2H, J=8,5 Hz, 2 𝐶𝐻𝐴𝑅); 7,74 (d, 1H, J=15,5 Hz, 1 C H=).

51

Concluzii

Compușii carbonilici nesaturați sunt importanți fie în sinteze de alți compuși (cazul
cetenelor) fie ca atare în diferite scopuri de tratamente (cazul calconelor).
Studiul prezentat în partea experimentală este sinteza de o calconă, respectiv
retrocalconă . Dar am constatat că baza, cu rol de catalizator în sinteză are un rol esențial :
-piperidina, baza slabă nu conduce la obținerea de calcone
-KOH, baza puternică conduce la un ciclohexanol penta substituit
Considerăm că acest studiu ar trebui aprofundat.

‚‚Mulțumiri proiectului POSCE -02. 2. L, SMIS – CSNR 13984 -501, *Nr. 257/
28.09.2010*, *CERNESIM*, pentru experimentele RMN. ‘’

52

Bibliografie

[1]. C. D. N enițescu, (1989), Chimie Organică, vol. (I), București, Editura Didactică și
Pedagogică , pg 719-737.
[2]. Margareta Avram, (1999 ), Chimie Organică, vol. (II), București , Ed. II, Editura
ZECASIN, pg 181-205.
[3]. Tatiana Nicolaescu, Lenuța Cireș și Ioana Ciocoiu , (1995), Chimia Compușilor
Organici cu Funcțiuni, Iași, Editura Un iversitatea Alexandru Ioan Cuza, p g 286-300.
[4]. Marcelo N. Gomes, Eugene N. Muratov, Maristela Pereira, Josana C. Peixoto,
Luciar P. Rosseto, Pedro V.L. Cravo, Carolina H. Andrade și Bruno J. Neves , (2017 ), Chalcone
Derivatives : Promisig Starting Points for Drug Design , Molecules , (22), pg 1210 -1235 .
[5]. N.K. Sahu, S. S. Balbhadra, J. Choudhary și D. V. K ohli, (2012 ), Exploring
Pharmacological Significance of Chalcone Scaffold : A Reviw , Curent Medicinal Chemistry ,
(19), pg 209-225.
[6] Vishwanadham Yerragunta, T. Kumaraswamy, D. Suman, V. Anusha , Prathima
Patil și T. Samhitha, (2013 ), A review on Chalcones and its importance, PharmaT utor, 1 (2), pg
54-59.
[7] Iuliana -Monica Moise, Alina Ghinet, Dalila Belei, Joelle Dubois, Armaury Farce și
Elena B îcu, (2016 ), New indolizine -chalcones as potent inhibitors of human farnesyștransferase :
Design, synthes is and biological evaluation, Bioorganic & Medicinal Chemistry Letters , (26), pg
3730 -3733 .