LUCRARE DE LiCENȚĂ [614150]

LUCRARE DE LiCENȚĂ

Coping ș i adaptare la femeile abuzate fizic

Profesor coordonator:
Lect.univ.dr. Bouleanu Elena

Student: [anonimizat] 2017

Violența domestică este o problemă gravă a societăț ii, ce le mai multe victime ale violenț ei în
familie sunt femeile. Ele sunt supuse , în repetate râ nduri abuzu lui fizic, psihic dar ș i sexual.
Violența domestică este un fenomen care a însoțit întotdeauna construirea ș i dina mica familiei,
dar intrarea ei în atenția juridică și socială este de dată recentă. Datorită multipl elor probleme
sociale, negarea vechilor ideologii, răsturnări politice ș i declinul ui economic, familia este supusă
schimbă rii, fie prin dezintegrare , fie prin perturbarea de esen ță a relaț iilor familiale,
Alcoolismul în rândul copiilor, violența verbală și fizică între soț i, gelozia cu componente
patlogice, abuzul sexual al femeii ș i copilului, molestările și abandonul bătrânilor, promiscuitatea
și sărăcia, violența pe rațiuni de onoare, hărțuirea și urmărirea femeii, sechestrarea la domiciliu a
femeii, mu tilarea sexuală genitală și alte forme de mutilare, toate aceste sunt câ teva dintre
simptomele anomi ei familiei contemporane, ale că rei valori au fost s erios zguduite, valori pe
care copiii proveniți din aceste familii, nu pot să le mai perceapă si să le ducă mai departe, ei
negăsindu -le originalitatea prin nici o formă de exprimare a adulților, care se manifestă voiolent.
Asistăm la o creștere a atenției publice față de spațiul vieț ii private, în timp ce mulți ani violența
în familie a stat în conul de umbră a interesului general, interes general care se oprea în fața ușii
închise a căminului care adă postea viaț a familiei , în multe dintre situații adăpostea calvarul prin
care multe femei erau nevoite să treacă, făr ă ca cineva să le acorde ajutor. Feme ile abuzate
preferau să tacă, crezând ca altfel vor diminua conflictul provocat, crezând că prin tăcere
lucrurile or să revină la normal, tot ele fiind cele care vor încerca să îi facă pe plac bărbatului ca
acesta să nu se mai enerveze.
Crescută în mediu f amilial în care valorile morale și spirituale sunt respectate, f emeia este
educată în spiritul suportării, tolerării și valorizării soțului, chiar dacă acesta are un
comportament defectuos și nu respectă familia, nu menține echilibrul familial, devine
insuportabil , chiar dacă ea este tratată înjositor și pusă in situații dificile in fața celorlalți membrii
ai familiei dar si in societate, de multe ori în situațiile problematice care amenință liniștea și
bunăstarea familiei, ea îmbracă haina victimei , tot ea fiind cea care păstrează curată imaginea
familiei .
Preocuparea ei continuă de a evita pedeapsa, de a încerca să -i faca pe plac soțului, starea ei de

alertă în așteptarea imprevizi bilului, sentimentul anomaliei însoț it de teama de dezvă luire, îi
transformă personalitatea și o înstrainează de propr iile vise lăsând u-și deoparte dorințele proprii
în incercarea de a păstra calmul și liniștea în familie , de multe ori singura ei dorinta fiind ca totul
sa se termine.
Fiind mereu î n starea de alertă , preocupate de gândul că vine acasă si iarăși încep nemulțumirile
și discuțiile interminabile, m ajoritatea femeilor care sunt implicate într-o relație violentă
conștientizează amploarea pericolu lui violenței pe care o suportă abia în momentul în care
mani festă rile si comportamentul copiilor le trezesc sentiment ul de responsabilitate parentală . Cu
toate acestea unul dintre cele mai frecvent e argumente ale femeilor care râman î n relația cu un
partener violent este gândul că există și momente când el știe să fie un tată bun și copiii au
nevoie să crească lângă ambii părinț i. Datorit ă jignirilor aduse de către partenerii de viață la
adresa lor , femeile au stima de sine scăzută și rămân în relație din motiv că le este implementată
ideea greșită că singurul loc unde pot trăi în siguranță este mediul familial, le este reamintit cu
orice ocazie că sunt neputincioase , că nu ar fii capabile să se descu rce singure cu copiii și rămân
în relația toxică .
Multe dintre victimele violenței dezaprobă această fo rmă de manifestare prezentă frecvent în
viața lor, ducând o viață extrem de limitată, crezând că este un mod normal de a trăii într -o
căsnicie nefiind inform ate despre drepturile lor, dar î n multe situații chiar dacă ar vrea să facă
ceva în această privinț ă nu știu unde pot apela pentru a fii ajutate. În plus numărul instituțiilor
care pot să le ofere informații și unde ele pot apela pentru a cere ajutor, este insuficient, mu lte
dintre aceste instituții ne fiind de acord să dea informații despre adresa unde sunt situate, pentru a
evita eventualele probleme cu partenerii violenți.
Cea mai mare manifestare a violenței, este împotriva femeilor de către soții lor care își impun
autoritatea în mod greșit față de acestea , fiindu -le încălcate drepturile ș i fiind obligate să facă
ceea ce li se s pune, doar din cauza genului . Violența fizică, este în mare măsură aplicată femeilor
de le sate unde nivelul de educație es te mai mic sau chiar inexistent și unde concepțiile de viaț ă
sunt schimbate în mod greșit con siderându -se că bărbatul este capul familiei si el este cel în
măsură să ia decizii pentru ceilalți membrii, femeia fiind cea supusă pentru ca familia să
rămână unită
Datorită lipsei de educație, bărbații au înrădăcinată convingerea că femeia le aparține în
totalitate, aplicându -i violența fizică și având un comportament defectuos față de aceasta.
Considerând femeia ca fiindu -le inferioară, bărbații aplică toate formele de violență: violența
fizică prin rănirea u nor părti ale corpului, bătăi și pedepse, vi olență psihică prin amenințare,
umilire, vină verbală și o bscenitate, violență socială, controlând comportamentul femeii,
sechestra re la domiciliu interzicându -i comunicarea cu ceilalți și violența sexuală.
Violența domestică se aseamană cu o stare de ased iu, cu un război cu un agresor unic și victime
multiple, toț i memb ri familiei violente vor deveni victime ale agresorului , manifestările violente

angrenează î ntregul sistem al familiei, fam ilia este locul unde el se desfășoară în voie, unde își
manifestă violența în modul cel mai îngrozitor având acces permanent la victimă, acesta
neputând să se apere sau să reacționeze, în spațiul privat al căminului în care nu există locuri
sigure unde femeia să se poată proteja sau să poată să ceară ajutor.
Pe măsură c e episoadele de vio lență devin din ce în ce mai frecvente , femeia abuzată își modifică
structura personalității, se lasă pe locul doi punând înainte celelalte activități de teama de a nu da
motive de o nemu lțumire, își va pierde încet stima de sine ș i va d ezvolta indezirabile me canisme
defensive prin care va încerca să facă fată situaț iei, fiind tot mai apăsată de situațiile create.
Indiferent de forma pe ca re a luat -o manifestarea violenț ei, apariția ei în relaț iile dintre membri
familiei, va căpă ta ampl oare și va îngădui forme și manifestări tot mai ample, După primu l
incident victima este speriată, într -o stare de alertă, șocată de evenimentul pr odus și dornică de a
se proteja În contextul acestei situații, agresorul își arată compasiunea , apar remușcăr ile și
promisiunea că nu se va mai repeta, de teama de a nu fii părăsit . Femeia încearcă să ia măsuri,
dar poate că nu sunt cele mai corecte, ținând cont de starea de panică pe care o trăiește, se
centrează pe impulsul de a părăsi agresorul și situația î n care se află..
După primul episod de violență fizică în care victima a fost convinsă că nu se va mai repeta ,
situația devine tot mai tensionată și episoadele în care bărbatul își manifestă violența, devin tot
mai dese, iar scuzele ți părerile de rău din partea agresorului vor devenii tot mai rare spre deloc,
pe măsură ce femeia acceptă situația ea fiind încrezătoare în faptul că va face front comun cu
agresorul în faț a problemelor, acest a va deveni mai iras cibil și va î ncepe scandalul din diferite
motive, tot ea fiind cea care va începe să se preocupe exagerat de evitarea stării lui de proastă
dispoziție, căutând tot felul de soluții să îl calmeze, învinuind copiii pentru lucruri neînsemnate și
îndepărtând chiar ș i cele mai apropiate persoane care i -ar putea oferii sprijin, cum ar fii
prietenele cele mai bune sau familia care ar putea să o ajute in situații dificile. Nemai având în
jur oameni cărora să le spună prin ce trece aceasta acceptă situațiile fără să își poată da seama
măsura în care acestea se î nrăutățesc
Agresivitate a în următoarea fază va fi și mai crescută cu gesturi de bruscare ș i cuvinte
jignitoare, agresorul fiind tot mai precis în atacuri și hărț uire, es te o fază în care victima se simte
fără scă pare, neutinc ioasă și vinovată de tot ce se î ntamplă. După o perioadă de câț iva ani
incidentele pot deveni tot mai grave, iar faza remuscărilor, promisiunilor și insistențelor pentru
iertare și împă care nu va mai exista deloc.
Prin dia gnosticarea formelor de violentă , prin analizarea s imptomelor, victimele au dezvoltat
sindroame post -traumatice, anxietate, depresie, insomnii și dereglă ri ale somnului , lipsa de
concentrare, disfuncț ii sexuale, migrene cronice, palpi tații, etc.
Violența psihologică este identificată ca fiind cea mai frecv entă, dar și cea mai puțin observabilă,
așa încât să se poată stabili o legatură între cauzele simptomelor și consecinț ele acestora. Femeia
care are parte de violență psihologică rămâne cu neâncredere în sine și în cei din jur, caută cu

disperar e soluții s ă iasă din situația î n care se află , întâmpinând dificultăți în a se descurca, pentru
că este privată de bani, de lucrurile personale și de relațiile cu persoanele apropiate.
Violența fizică si sexuală afectează reacț iile com portamentale, datorită tensiunii și situației
umilitoare în care este pusă victima, manifestările psihopatologice fiind izolarea, inabilitatea de a
coop era și de a comunica, tentat ivele de suicid, depresia, reacț ii post-traumatice, atacuri de
panică , abuzul de alcool, de drogur i.
Studiile indică faptul că violența î n familie este o problemă gravă și recurentă . Femeil e abuzate
rămâ n cu probleme grav e de sănătate, cu sechele fizice și psihice, de multe ori luâ nd forme mai
grave, cum ar fii sinuciderea sau omuciderea.
Multe dintre acestea sunt supuse abuzurilor în familie, cel puțin odată pe lună, această formă de
tratament violent punâ nd în pericol viaț a la cel puț in 18% dintre femei .
Abuzul de soție este definit ca o forță fizică sau sexuală împotriva femeii de că tre pertenerul de
viată, implicând conse cințe grave, atât pentru victimă , cât si pentru societate. Indivizii explică
forma de abuz asupra soției ca fiind caracterul urât al acesteia sau acțiunile negative
necorespunzătoare, tot soția fiind responsabilă atâ t pentru situațiile create, cât si pentru motivul
aplicării actului de violență. În aceste condiții, lipsa suportului din partea sistemelor formale,
cum ar fi, instanțele judecătorești, sisteme de justiție, poliția, medicii și asistentele medicale, pot
pune în pericol bunăstarea fiz ică și psihică a victimei , acest lucru fiind deosebit de dăunător
pentru aceasta.
Multe victime nevinovate se confruntă cu reacții negative din partea altor persoane, ca și când
suferința lor ar fii corectă și legitimă. Acest luc ru pornește de la ideea că oamenii legitimează
suferința victimelor nevinovate, pentru a le inocula percepția iluzorie că ,,lumea este un loc just
unde toată lumea primește ce merită’’(Lerner, 1980)
Chiar dacă nu există forme grave de vătămare fizică, even imentele cetestrofale, divorțul,
evenimente negative și schimbări majore în viața femeii, șocurile apărute în situații care
amenință viața, violența maritală care provoacă stresul sever, poate să lase traume psihologice
care să nu se poată uita niciodată, schimbând total viața femeii abuzate și făcând -o pe aceasta să
dezvolte mecanisme defensive de apărare pentru a putea face față situațiilor stresante.
Răspunsul post traumatic este o stare în care experiența individuală a unui proces dureros
susținut de un ul sau mai multe evenimente traumatizante copleșitoare, au fost sau nu asimilate.
Stresul este răspunsul organismului la situații dificile care se manifestă psihilogic sau
comport amental, având tendința să apară împreună, iar un răspuns poate declanșa altu l. În ac est
proces, individul utilizează mecanismul de ajustare , proces psihologic prin care poate elibera
stresul. Când ajustarea psihologică este insuficientă, procesul este obstrucționat, iar individul se
confruntă cu situații reale și poate ajunge în f aza de intruziune sau la reacții de evitare. Aceste

reactii sunt văzute ca niște răspunsuri normale, dar dacă sunt de o durată mai mare, pot duce la
dezvoltarea unor afecțiuni patologice cum ar fi panica maladaptativă, sinuciderea, abuzul de
droguri și dep resia.

Femeile ab uzate au nevoie de consiliere să poată depăș ii traumele psihice și să elibereze stresul,
nefiind ajutate corespunză tor, ele nu se pot confrunta cu s ituații reale, ajungâ nd la gânduri
intruzive și reacț ii de evitare.
Intruziunea, se refer ă la gânduri ș i imagini neclare, vise tulburi, dureri pute rnice sau valuri de
sentimente ș i comportament repetitiv.
Evitarea este caracterizată de răspunsuri care includ construcția ideațională , negarea,
semnificaț iile și consecinț ele evenimentului , inhibi ție comportamentală sau contraf obie (fobie a
unor obiecte,ființe, situații în scopul diminuării angoasei), conș tientizarea amorțelii emoționale.
Dacă femeile abuzate nu sunt ghidate și asistate corespunzător, ele pot dezvolta afecț iuni ca
tulburare de stres post-traumatic ș i alte simptome psihosomatice.
Obiectivele acestui studiu (post-traumatic responses of abused women to marital violence ) au
fost de a explora ră spunsurile post -traumati ce ale femeilor abuzate, violența maritală și
examinarea corelației între aceste ră spunsuri. In scopul de a preveni agravarea problemelor
psihologice ale f emeilor abuzate, ele trebuiesc înțelese î n profunzime și ajutate. Fem eile abuzate
se tem de experiența traumatizantă cu care se confruntă și nu so licită asistență medicală .
In ciud a progreselor culturale, violența domestică rămâne o problemă gravă a societății, ea fiind
definită prin actele care trimit la ape lul la forță, la constrângere sau la î ncălcarea normelor
celuilalt.
Violența fizică și sexua lă împotriva femeilor de că tre partenerii lor, este o problemă foarte
frecventă

Pe baza teoriei învăță rii socia le a lui Bandura, s -a afirmat că violența î n famili e este un
comportament învăț at prin rolurile de sex masculin ș i feminin. Cu alte cuvinte , în familiile în
care tatăl este cel care deț ine contr olul, are un salariu mai bun , îsi stabileste autoritatea și
recurge la violență pentru a rezolva problemele inte rne, probabilitatea ca băieții să preia acest
comportament, este foarte mare.
Problema viol enței împotriva femeii, a fost pusă pe agenda politică, ca urmare a mișcă rii
feministe din 1970 . Până în 1970, violența în familie, a fost privită ca o problemă privată în care
statul nu trebuia să intervină. Tratarea violenței în familie ca o problemă pri vată a contribuit la
reproduc erea culturii patriarhale, acasă și î n structura statului.

Sărăcia economică și cauzele condiț iilor precare pe piața muncii, au facut ca femeia să devină
dependentă de bărbat, să îndure mizeria și violenț a. Statul a creea t mediu de lucru și funcții
pentru bărbaț i, ei fiind prezentați ca susținătorii familiei. Astfel bărbații au fost privilegiați, î n
mod tradiț ional ei fiind cei care aduc venituri, iar femeia fiind cea care trebuie să îngrijească de
copii.
Programele de prot ecție socială au fost menite să mențină nivelul de trai, însă participanții
predominanți pe piața muncii erau barbații, î n timp ce femeile aveau șanse cât mai mici în
găsirea unui loc de muncă. Potrivit lui Fraser și Gordon(1994) ,,Există patru strategi i majore
privind rolul pe care îl au femeile î n familie”
Rolul de îngrijitor în care femeile sunt tratate ca î ngrijitor al familiei apoi ca salariat.
Rolul de salariat , unde femeile sunt tratate în primul rând ca salariat apoi ca î ngrijitor al
familiei.
Strategia de alegere î n care femeile sunt tratate ca fiind libere pentru a aleg e dacă să fie în primul
rând salariat sau î ngrijitor al familiei.
Strategia în care femeile și bărbații sunt tratați în mod egal, atât în câștigurile familiei cât și în
îngrijirea acesteia.
Scopul principal al acestui studiu ( The role of the State in protecting women against domestic
violence and women’s shelters in Turkey), este de a analiza pro blemele legate de ocuparea
forței de muncă și d ependența financiară a femeil or și de situația femeilor bătute, în sistemul de
asistență din Turcia.
Feministele au transformat violența domestică , de la o problemă privată, pe care încercau fără
succes să o rezolve singure, într -o problemă publică majoră, pe agenda guvernelor locale ,
naționale și internaț ionale.

Violența domestică este un concept care varia ză în funcție de timp și structura socio -culturală ,
fiind unul di ntre subiectele care atrag atenția î n ultimii ani.
Până în urmă cu o jumătate de secol, violența domestică nu era un subiect care să provoace
îngrijor are sau să atragă atenția internațională, situația s -a schimbat după anii 80 câ nd grupurile
pentru dreptu rile femeii au subliniat violenț a de orice fel.
Violența împotriva femeilor este definită de Organizația N ațiunilo r Unite ca orice act de violență
având ca rezultat vătămă rile fizice, sexuale sau mintale, inclusiv acte de corecț ie sau priva re de
libertate, indiferent dacă au loc în viața publică sau privată. Violenț a domestică î mpotriva femeii
este un fenomen răspândit în toate culturile din î ntreaga lum e, indiferent de zona geografică , de

nivelul de dezvoltare economică sau de nivelul de învățămâ nt.
In raportul despre violență și sănătate al Organizației Mondiale a Sănătății, violența este definită
ca folosire a intenționată a forț ei fizice sau a puterii fizice, amenințată sau reală î mpotriva unei
persoane sau a unui grup.
Din rezultat ele numeroaselor studii, violența împotriva femeilor este o situație socială globală .
Acest studiu (Risk factors for the prevale nce of domestic violence againstwomen in Cyprus )
se concentrează asupra factorilor socio – economici care determină violența î mpotriva femeilor
din Cipru.
Victim ele care sunt asociate cu apariț ia violenț ei domestice , sunt femeile care provin din
familiile cu veni turi mici, cele care au o educație inferioară, cele care au o vârsta mai î naintată ș i
care provin din mediul urban.
Un studiu Pakistanez (Azhar, Sohail, Yasin, Mahmood si Mustaq) subliniaz ă că ,, femeile sunt
predispuse să suporte și se confruntă cu violența domestică din cauza dependenței financiare față
de soții lor ”. Au fost examinate caracteristicile femei lor care au experimentat violența domestică
pentru a identifica factorii comun i care d uc la actele de violență și s -a ajuns la concluzia că
femeile care au trecut prin mai multe căsătorii, au fost abuzate fizic de mai mult e ori decat cele
care au fost căsătorite o singură dată .
Femeile sunt predispuse să accepte actele de violență din part ea bărbaților ș i nu vorbesc pre a
mult despre acest lucru, fiindu -le teamă ca situația să nu se înrăutățească, lă sându -i să se
manifeste în voie, crezând că aș a se diminuează incidentele și că ei or să devină mai întelegatori.
Violența î mpotriva femeilor este o problemă vizibilă la nivel internațional în urma activităților de
susținere din partea organizaț iilor feminine.
In urmă cu 28 de ani violența împotriva femeilor era tratată ca o problemă privată î ntre
parteneri, soț si soț ie.
Orga nizația Naț iunilor Unite este de părere că violența î mpotriva femeilo r constituie un impact
asupra sănătății, dezvoltării și a stării de bine a femeilor având ca efect dăunător dezvoltarea
economiei ță rii prin participar ea redusă la multe activități a fem eilor abuzate ș i costuri ridicate
pentru tratament, procese juridice , dar ș i daune indirecte pentru membrii familiei, cum ar fii
copiii care sunt cei mai afectați, având un impact mare asupra școlarizării, educației si ocupă rii
forței de muncă .
Actel e de violență sunt folosite în scopul de a deteriora o persoană psihic sau fizic, sau de a o
împie dica să se dezvolte profesional,de a o reduce la inferioritate. Cu alte cuvinte, violenț a este
comportamentul care duce la rănile emoț ionale, as uprirea furiei , sau stresul emoț ional al
indivizilor.

Dacă valorile și cultura socială sunt ,,hrănite” cu violență, acest lucru este dăunător pentru
educaț ia copiilor, ei c rescând și mergâ nd mai departe cu ace leași credințe ș i valori , se vor
comporta în societate în ac elași mod. Persoanele care au fost expuse violenței în copilă rie, percep
episoadele de violență cu care se confruntă de-a lungul vi eții, ca fiind un defect al lor,
considerându -se vinovați de tot ce se întâmplă rău în jurul lor.
Comportamentul ca act de violență variază de la o cultură la alta . De exemplu, modalitatea
educaț iei prin lovire care era aplicată î n perioada Otomana, este interzisă azi, deoarece constituie
violența î mpotriva copiilor.
Un studiu din 2010, efectuat in Stat ele Unite ale Americii, atrage atenția că la fiecare minut, 24
de femei devin victime ale violenț ei domestice , cea mai frecventă fiind violența conjugală cu
diferite forme de manifestare, prin viol, lovire și urmă rire de către soț ii lor.
Violența variază î n funcție de țări și de cultruri, dacă în unele țări sunt tipuri de violență care sunt
considerate comportamente normale, ele pot fi considerate ca fiind violente în alte societăți.
In urma cercetărilor făcute până î n prezent, s -a ajuns la concluzia că vio lența, nu are efecte
biologice, observându -se că persoanele care au fost expuse la violență în copilă rie, au un
comportament agresiv la vârsta adultă, precum ș i situația î n care au fos t martori ai scenelor
violente î n familie, ale mamei sau fraț ilor, comportamentul este afectat în aceeași măsură .
Femei le care sunt victime ale violenței, dezvoltă mecanisme de fensive pentru a putea face față
situaț iilor, pe baza aces tor mecanisme ele dezvoltă trăsături de personalitate. In funcț ie de durata
perioadei de violență, de intensitatea ei și de fragilitatea emoțională a femeii abuzat e, aceste
mecanisme se amplifică ș i devin mai persistente.
Pierderea încrederii în sine ș i sentimentul că nu mai poate deține controlul asupra situaț iei,
stresul ridicat și anxie tatea permanentă , pot duce la afecț iuni psihosomatice. După episoadele de
violență ș i agresiv itate, pot apă rea boli cronice.
Consumul de alcool, medicamentele psihotrope (medicamente care afectează minte a și
comportamentul), substanțe interzise, tentativel e de suicid sau chiar î ndreptarea
comportamentul ui violent î mpotriva copiilor, sunt câteva dintre modalitățile prin care femeia
abuzată încearcă să se îndepă rteze de realitatea pe care o trăieș te.
În urma stărilor provocate de tensiunea și violența provoca tă de către patrener, persoana abuzată
simte mediul în care trăiește, ca pe ceva apăsător, care îi consumă propriile resurse și îi amenință
starea de bine, determinând declanșarea unor procese de coping, răspunsuri cogniti ve, afective și
comportamentale, ducând până la apariția unei serii întregi de afecțiuni psihice sau somatice.
Confruntate cu situații stresante, persoanele abuzate și -au dezvoltat o serie de mecanisme prin
care fac față stresului, Ele acționează fie preventiv , pentru a prvenii efectele n egative ale unei
situații viitoare, fie adaptativ, pentru a re duce stresul, daca acesta a fost deja indus.

Copingul este modalitatea prin care o persoan ă face fată situației dificile în care se află. Strategii
comportamentale, stiluri sau procese, sunt ter meni pe care copingul îi califică pentru a face față
unei situații.
Copingul desemnează efortul cognitiv de a putea ține sub stăpânire solicitările aduse
organismului în urma traumelor violenței, care depășesc resursele pe care persoana le are.
Presupune efortul conș tient asupra modului în care este percepută situația , o procesualitate
concretizată asupra etapelor de anticipare, confirmare, analiza semnificației personale a situației
și susține flexibilitatea persoanei aflate într -o situație dificilă.
Copingul es te modal itatea prin care persoana aflată sub stres face un efort conștient pentru a
controla o situație dificilă , Desemnază orice mecanism de adaptare la stres î n vederea reducerii
efectelor nega tive provocate de stres.
Skinner și Wellborn (1994 ) găsesc definiția copingului ca fiind ,,un proces prin care persoanele
își reglează comportamentul și emoțiile în condiții de stres psihologic ’’
Eisenberg (1997) susține că pers oanele sunt continuu implicate î n reglarea emoțiilor si
comportamentelor, dar copingul se referă la auto -reglare în situații de stres, identificând trei
aspecte ale auto -reglării: încercări de a regla emoțiile, de a gestiona situația si de a regla
comportamentul bazat pe emoții .
Lazarus și Folkman (1984) definesc copingul ca fiind , , eforturile cognitive și comportamentale
in constantă schimbare ale persoanei de a gestiona anumite cereri externe și interne, care sunt
evaluate ca împovărătoare sau care depășesc resursele persoanei’’ .Urm ând ca în (1985) să
diversifice copingul î n 8 factori și anume, confruntare, distanțare, autocontrol, căutarea
suportului social, asumarea responsabilității, evadare -evitare, planificarea rezolvării problemei,
reevaluarea pozitivă.
Clasificarea clasică a copingului, făcut ă de Folkman și Lazarus (1 980), copingul direct centrat pe
problemă, care implică utilizarea activă a eforturilor, rezolvarea sau minimalizarea situației
stresante care cuprinde strategiile de confruntare cu agentul stresor si analiza.
Copingul indirect sau centrat pe emoție, se ce ntrează pe incapacitatea persoanei de a face față
situației.
Intre aceste două tipuri de coping există o interrelație, copingul centrat pe emoție creează soluții
pentru rezolvarea problemei, pe când copingul centrat pe problemă, printr -o evaluare a
sentim entului neputinței, reduce distresul emoțional.
Billings și Moos recurg la divizarea mecanismelor de coping în : mecanisme comportamentale,
care se referă la modalitatea de a cere ajutor în situațiile dificile sau împărt ăsirea experiențelor
stresante. Și c ognitive, care se referă la evitarea prelucrării informației traumatice, regresie si

căutarea unei soluții.
Stone și Neale (1984), văd copingul ca fiind determinat de opt factori: acceptare, suport social,
catharsis, distragere, acțiune directă, relaxare, redefinirea situației, sentimente religioase.
Sindromul general de adaptare, este cauzat de o serie de manifestări care cuprinde schimbările
produse la nivel biologic, schimbări care sunt provocate din cauza stresului și care traversează
trei etape: reacț ia de alarmă, etapa rezistenței și etapa epuizării.
Reacția de alarmă are rolul de a mobiliza corpul să reacționeze cât mai repede în situații de
urgență. In faza ulterioară șocului, apar reacții fiziologice precum creșterea tensiunii arteriale, a
ritmului bătăilor inimii sau a frecvenței respiratorii.
In etapa de rezistență, organismul încearcă să își adune resursele pentru a face față situațiilor
dificile adaptându -se la situațiile de stres. In această etapă sistemul imunitar devine sensibil și
pot apă rea semnele unor afecțiuni. In faza de epuizare organismul nu mai are capacitatea de a se
adapta la stres si reapar simptomele fazei de alarmă, ne mai fiind posibilă faza de rezistență,
organismul poate scădea pâna la îmbolnăvire .
Cognitiviștii au tendința de a alătura termenul de coping mecanismelor conștientizate, iar pe cel
de mecanisme defensive, celor inconștiente sau subconștiente.
Mecanismele de coping sunt procese subconștiente care fiind produse in contact cu realitatea,
produc confruntarea cu rea litatea, sunt orientate spre prezent sau viitor, spre interior sau exterior,
permit exprimarea afectivă, necesită flexibilitate, preced sau succed reacției de stress si au
eficiență situațională.
Mecanismele defensive sunt procese inconștiente, orientate s pre trecut, distorsionează realitatea,
implică automatisme, sunt rigide, blochează exprimarea afectivă, sunt procese post afective și
sunt orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale interne.
Sănătate, stres și coping.
Sănătatea psihologică.
Studii de psihologie a sănătății arată că influiențele psihologice, afectează în mare măsură
sănătatea fizică. Studii de medicină comportamentală, utilizează idei de știință comportamentală
pentru a aduce în prim plan înțelegerea științifică a sănătății si bolilor .
Principalele cauze ale bolilor cronice care duc la deces, în Statele Unite , cum ar fi cancerul și
bolile de inimă, sunt influiențate de factori psihologici de mediul înconjurător și de stilul de viață
nesănătos. Până la jumătate din decesele din Statele U nite sunt atribuite prevenției
comportamentelor și stilului de viață.
Psihologia sănătății incearcă să aducă la cunostință oamenilor cât mai multe argumente, pentru

a-i învăța cât de important este comportamentul și luarea deciziilor pentru a -și păstra un echilibru
al sănătății.
Psihologia sănătății studiază în mod special, rolul stresului în săsătatea fizică și boală.
Înțelegerea stresului
Stresul este procesul de adaptare al unei persoane, în funcție de problemele apărute, la
schimbă rile fizice sau psihologice. Stresorii sunt situațiile dificile și evenimentele cu care o
persoană se confruntă, în funcție de problemele apărute pe parcursul vieții . Răspunsurile
comportamentale, fizice și psihice pe care o persoană le dezvoltă în situați i dificile pentru a face
față problemelor cu care se confruntă, sunt reacții ale stresului. Interacțiunea dintre factorii de
stres și răspunsurile la stres, este afectată de caracteristile personale și circumstanțele în care
apare stresul, precum și de fac torii mediatori.
Factorii de stres.
În relația oamenilor cu problemele dificile care apar de -a lungul vieții, majoritatea factorilor de
stres includ componente atât fizice cât si psihice.
Evenimentele de viață, pozitive sau negative la care o persoană tre buie să se adapteze în diferite
situații sunt controlate de stresorii psihologici.
Încărcătura emoțională acumulată în fiecare zi, cum ar fi presiunile, situațiile deranjante, iritații
minore, acționeaza asupra organismului ca factori puternici de stres.
Schimbările de viață majore și toate evenimentele marcante, în special evenimentele negative
care necesită ajustare, sunt factori de stres. Evenimentele șocante, cele care induc persoanei
sentimentul că totul se ruinează și nimic nu mai poate salva situația și cele care pun viața în
pericol, pot duce la probleme psihice fosrte grave.
Pentru a putea fi măsurat impactul stresorilor asupra sănătății,este nevoie de măsurareea puterii
factorilor de stres.
S-a folosit scala de readaptare socială care măsoară stre sorii în funcție de gradul în care s -a
produs o schimbare, în bine sau în rău în viața unei persoane.
Scala de readaptare socială a fost asamblată pe baza factorilor de stres din clasa de referință, în
momentele de schimbare a vieții în urma mai multor eve nimente produse, sau în uurma unei
adaptări la situații pe care un stresor îl produce în viața unei persoane.
Analiza experiențelor de viață, a fost elaborată pentru măsurarea percepției intensității pozitive
sau negative a subiectului față de evenimentele de viață și pentru a -i permite să facă o clasificare
a stresorilor pe care a experimentat, dar care nu au fost menționați î n chestionar.

Răspunsurile la stres.
Răspunsul la stres poate fi de natură fizică, psihică sau comportamentală , aceste ră spunsuri pot
apărea î mpreună în urma evenimentelor de viață, iar un răspuns poate declanșa altul.
Dacă stresul fizic este de durată, el declanșează un model consecvent, format din trei etape,
reacția de alarmă, stadiul de rezistență și faza de epuizare.
Reacția imediată a organismului la un stresor pentru a mobiliza corpul de a acționa rapid în
situați dificile care se manifestă prin creșterea ritmului cardiac, respirația accelerată, transpirația
abundentă, sunt manifestări ale reacției de alarmă.
Reacția d e alarmă este mediată de sistemul simpatic adreno -medular . Hipotalamusul este
determinat de factorii de stres să activeze divizarea sistemului nervos simpatic care stimul ează
medula suprarenală, care la rândul ei eliberează în sânge un grup de hormoni ca r ăspuns la
stresul fizic sau e moțional, afectând ficatul, rin ichii, inima și plămânii. A cțiunile reacției de
alarmă eliberează zahărul din sânge, cresc tensiunea arterială și tensiunea musculară.
Stadiul de rezistență este declanșat de existența în permanen ță a factorilor de stres . Modificările
alarmei inițiale declanșează un nou val de energie adaptivă, care ajută la combaterea și
diminuarea factorilor de stres.
Stadiul de rezistență este mediat de glanda pituitară . Hipofiza este direcți onată de către
hipot alamus spre a elibera hormonul adrenocorticotropic, hormon care elibereaza energia
înmagazinată de organism și luptă împotriva inflamației ajutând organismul să facă față stresului .
Când rezistența este la nivelul limitei se produc modificări biochimice î n organism, datorită stării
de stres continue, aceste modificări produc epuizarea . Bolile de adaptare fiind produse de
resursele limitate ale organismului.
Atât factorii fizici cât si cei biologici în răspunsurile la stres, fac parte din modelele
psihobiol ogice. Pregătirea pentru răspunsurile fizice la stres este afectată de factorii psihologici .
Din punct de vedere emoțional, stresul se poate manifesta prin teamă, furie, iritabilitate și
anxietate, aceste răspunsuri emoționa le fiind de obicei tranzitorii.
Reamintirea fidelă, reducerea capacității de concentrare, gândirea logică, toate sunt reacții ale
răspunsurilor cognitive la stres. Ogândire lipsită de orice urmă de speranță, duce la exagerarea
consecințelor negative ale evenimenteor care se interpun cu a bilitățile cognitive intensificând
astfel arousal -ul emoțional și fizic.
Modul în care oamenii acționează, vorbesc, expresiile faciale, respirație, vocea schimbată,
spasmele musculare, sunt răspunsuri comportamentale la stres. Una dintre cele mai comune
reacții sub influiența stresului este comportamentul agresiv, manifestat împotriva celor pe care îi
iubim și împotriva prienenilor.

Mediatorii stresului.
Interacțiunile dintre oameni și stresori sunt definite ca fiind mediatori ai stresului. Aceeași factori
de stres, produc diferite răspunsuri la situații diferite și la diferiți oameni. Modul în care
interpretează situațiile și reacționează la stresori, sunt reprezentate de variațiile mediatorilor
stresului.
Predictibilitatea poate fi un mediator al stresulu i, fiind luată in calcul când intervine un stresor
așteptat. C ănd persoana știe dinainte că momentul apariției stresului există, că el poate interveni
dar nu știe când se va întâmpla, crește impactul stresorului.
Dacă situațiile în care stresul este crescu t, sunt prevăzute dinainte, impactul cu stresorii puternici
este minimalizat, predictibiitatea fiind lipsită de importanță dacă stresorii persistă..
Capacitatea persoanei aflate în situații dificile, de a controla un stresor, reduce impactul, chiar
dacă st resul este sau nu trăit intens. Persoanele care nu au capacitatea de a controla factorii de
stres sunt predispuse spre probleme psihologice