Lucrare de licență [613710]

1

Lucrare de licență

Profe sor coordonator: Lect or dr. u niv. Marinela ȘIMON

Absolvent: [anonimizat] : Asistență socială

Brașov,
2018

2

Rolul tehnologiilor asistive
în viața perso anelor cu deficiență de vedere

Profes or coordonator: Lect or dr. u niv. Marinela ȘIMON

Absolvent: [anonimizat] : Asistență socială

Brașov,
2018

3

Cuprins :
Inroducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 6
Cap 1. Defic iențe de vedere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
1.1. Definiții și tipologii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 6
1.1.1. Definiți ale deficienței ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
1.1.2 Tipologii ale deficienței de vedere ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
1.1.3. Etiologia tulburărilor de vedere ………………………….. ………………………….. ……………………. 14
1.1.4. Consecințe psiho -sociale ale deficiențelor de vedere ………………………….. ……………………. 15
Cap. 2 Tehnologiile asistive / de sprijin ………………………….. ………………………….. …………………… 18
2.1. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 18
2.1.1 Definiția(iile) TA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 18
2.1.2 Alfabetizare tehnologică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 19
2.1.3 Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 19
2.1.4 Proiectarea Universală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 20
2.1.5 Accesibilitatea tehnologiilor asistive destinate persoanelor cu deficiențe de vedere ………. 22
2.2 Tehnologii de acces specifice utilizatorilor cu deficiențe de vedere ………………………….. …… 24
2.2.1. Cititoarele de ecran (screen reader) ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
2.2.2. Magnificatorul de ecran (screen magnifier ………………………….. ………………………….. ……… 25
2.2.3. Echipamente Braille ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 26
2.2.4. Aplicațiile de recunoaștere a textului ………………………….. ………………………….. ……………… 26
2.3 Valențe formative ale tehnologiilor de acces ………………………….. ………………………….. ……… 29
2.3.1 Valențe la nivel educațional ………………………….. ………………………….. ………………………….. 29
2.3. 2. Valențe la nivel profesional ………………………….. ………………………….. ……………………….. 30
2.3.3. Valențe la nivel social ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 32
2.4.Utilitatea tehnologiilor de acces ………………………….. ………………………….. ………………………… 35
PARTEA PRACTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 38
Rolul mijloacelor asistive pe care le folosesc persoanele cu deficiență de vedere ………………….. 38
1.Justificarea cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 38
2.Scopul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 38
3.Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 38
4.Universul cerc etării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 38

4

5.Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 39
6. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 40
7.Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 44
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 47
Anexa nr.1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 47
Anexa nr. 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 51
Anexa nr. 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 62
Anexa nr. 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 63
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 64

5

Motto: "Toți trăim sub același cer ,
dar nu toți avem același orizont."
Konrad Adenauer
Inroducere
Nu mai putem ignora importanța tehnologiilor în viața noastră. Am devenit atât de
dependenți de tehnologie și de produsele tehnologiei încât este dificil să trăim f ie și o singură zi
fără acestea, folosim tehnologia în diferite forme, dar când ne gândim la asta, trebuie să privim
tehnologia din diferite unghi uri și să avem în vedere toate noile îmbunătățiri, cum ne sunt
influențate comportamentul și viața în bine și în rău, dar, în special, să analizăm cum aceeași
tehnologie a fost revoluționară în schimbarea stilului de viață general al persoanelor cu dizabil ități.
Oamenii folosesc văzul pentru a accesa aproximativ 90 % din informațiile de care au nevoie
pentru a se deplasa în condiții de siguranță și pentru a se orienta în spațiu. În cazul persoanelor cu
deficiențe vizuale, mobilitatea și orientarea pot fi ex trem de anevoioase. Acestea folosesc
percepțiile și un proces cognitiv complex pentru a -și desfășura activitățile cotidiene, pentru a
socializa și pentru a se bucura de mediu și de cultură.
Spre deosebire de celelalte categorii de persoane cu handicap moto riu sau auditiv, la cei cu
deficiențe de vedere este deteriorat principalul organ de simț cu ajutorul căruia omul își culege
informația, datorită lui având mari posibilități de instruire, orientare și adaptare. Pentru ca
persoanele cu deficiențe de vedere să aibă acces la informațiile vizuale, acestea trebuie să fie
convertite în informații perceptibile de către celelalte simțuri rămase valide.
În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat tehnologii care să ajute persoanele cu dizabilități
de vedere, luând în calcul toate elementele de accesibilitate, siguranță, confort și de
comunicativitatea mediului înconjurător. Noile tehnologii au produs schimbări la toate nivelurile
societății și au influențat profund activitățile din instituțiile de stat, inclusiv din s fera reabilitării,
educației și incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități.

6

PARTEA TEORETICĂ
Cap 1. Deficiențe de vedere
1.1. Definiții și tipologii
1.1.1. Definiți ale deficienței
În legea Nr. 292, din 20 decembrie 2011, republicată în 2015 a Asistenței Sociale,
deficiența este definită în Art. 6 lit.g) ca fiind „consecința pierderii sau a unei anormalității a
structurii corpului ori a unei funcții fiziologice”.
În legea Nr. 448 din 6 decembrie 2006 , republicată în 2008, privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap deficiența este definită în Art. 5, alit. 16: „limitării de activitate
și restricții de activitate ”.
Deficiența de vedere reprezintă o diminuare a acuității vizual e rezultată în urma unor boli,
unor traume sau datorită unor cauze degenerative sau congenitale, care nu pot fi corectate prin
mijloace convenționale (Arditi și Rosenthal , 1998 , pp. 331 ).
„În literatura psihopedagogică se întâlnesc frecvent mai mulți termeni care, în funcție de
modul de abordare a problematicii persoanelor cu cerințe speciale, pot clarifica o serie de delimitări
semantice utile în înțelegerea corectă și nuanțată a fenomenelo r avute în vedere:
1) Aspectul medical – deficiența – se referă la deficitul stabilit prin metode și mijloace
clinice sau paraclinice, explorări funcționale sau alte evaluări folosite de serviciile medicale,
deficit care poate fi de natură senzorială, min tală, motorie, comportamentală sau de limbaj.
Prin deficiență se înțelege pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau
temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice și desemnează o stare patologică,
funcțională, stabilă sa u de lungă durată, ireversibilă sub acțiunea terapeutică și care afectează
capacitatea de muncă, dereglând procesul de adaptare și integrare la locul de muncă sau în
comunitate a persoanei în cauză.
Termenul generic de deficiență include și o serie de alț i termeni cu o semnificație și o sferă
semantică mai îngustă, cum ar fi:
a) deficitul desemnează înțelesul cantitativ al deficienței, adică ceea ce lipsește pentru a
completa o anumită cantitate sau întregul;
b) defectuozitatea se referă la ceea ce deter mină un deficit;
c) infirmitatea desemnează diminuarea notabilă sau absența uneia sau mai multor funcțiuni
importante care necesită o protecție permanentă, fiind incurabilă, dar putând fi reeducată,
compensată sau supracompensată.
2) Aspectul funcțional – incapacitatea – reprezintă o pierdere, o diminuare totală sau
parțială a posibilităților fizice, mintale, senzoriale etc., consecință a unei deficiențe care împiedică
efectuarea normală a unor activități. Indiferent de forma de manif estare (fizică, senzorială, mintală

7

etc), incapacitatea conduce la modificări de adaptare, la un anumit comportament adaptiv, la
performanțe funcționale care determină forme, mai mult sau mai puțin grave, de autonomie
personală, profesională sau socială.
Altfel spus, incapacitatea reprezintă perturbarea capacității de îndeplinire normală a unei
activități sau a unui comportament; această tulburare poate avea un caracter reversibil sau
ireversibil, progresiv sau regresiv.
Incapacitatea poate fi evaluată, î n funcție de natura deficienței care o determină, prin:
 probe care conduc la stabilirea coeficientului de inteligență, la pierderea auzului, a
coeficientului de vedere, a gradului de dezvoltare motorie etc.;
 investigații de natură medicală care întregesc informațiile cu privire la gravitatea
sau prognoza socioprofesională a incapacității respective;
 investigații sociologice care urmăresc consecințele incapacității asupra relațiilor și
vieții sociale a persoanei deficiente.
3) Aspectul social rezumă cons ecințele deficienței și ale incapacității, cu manifestări
variabile în raport cu gravitatea deficienței și cu exigențele mediului. Aceste consecințe pe plan
social sunt incluse în noți unile de handicap, respectiv de inadaptare, și se pot manifesta sub div erse
forme: inadaptare propriu -zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere.
Handicapul pentru o persoană este considerat un dezavantaj social, rezultat dintr -o
deficiență sau incapacitate, care limitează sau împiedică îndeplinirea unui rol într -un context
social, cultural, în funcție de vârsta, sexul sau profesia persoanei respective. Altfel spus,
handicapul este o funcție a relației dintre persoanele cu incapacitate și mediul lor de viață, fiind
evidențiat atunci când aceste persoane întâlnesc bariere culturale, fizice sau sociale, împiedicându –
le accesul la diferite activități sau servicii sociale care sunt disponibile în condiții normale
celorlalte persoane din jurul lor. Dificultățile întâlnite de persoanele cu handicap sunt multiple și
compl exe, ceea ce face dificilă sistematizarea lor. Totuși, o sistematizare aproximativă a condus
la următoarea clasificare a grupelor de dificultăți:
a) dificultăți de ordin general:
 dificultăți de deplasare și mișcare, pentru cei cu deficiențe fizice;
 dificultăți de exprimare și comunicare, pentru cei cu deficiențe senzoriale;
 dificultăți de adaptare la modul de viață cotidian și la rigorile vieții sociale,
pentru cei cu deficiențe mintale și intelectuale;
 dificultăți de întreținere, pentru persoanele lipsite de resurse și venituri sau care
au venituri mici;
b) dificultăți de ordin profesional:
 dificultăți legate de instruirea și pregătirea profesională a persoanelor cu diferite
forme și grade de deficiență;
 dificultăți de plasare în locuri de muncă corespunzătoare profesiei sau absența
unor locuri de muncă în condiții protejate (ateliere protejate, secții speciale de
producție pentru persoane cu handicap etc.);
c) dificultăți de ordin psihologic și social:
– bariere psihologice care apar între pers oanele cu și fără handicap ca urmare a
dificultăților întâmpinate în activitățile cotidiene, profesionale sau sociale, precum și din cauza

8

unor prejudecăți sau a unor reprezentări deformate cu privire la posibilitățile și activitatea
persoanelor cu deficie nțe.
Concluzionând, putem spune că deficiența poate determina o incapacitate care, la rândul
ei, antrenează o stare de handicap ce face ca persoana deficientă să suporte penalizările mediului
în care trăiește, mediu care poate asimila, tolera sau respinge persoana deficientă; de aici o serie
de consecințe atât asupra echilibrului vieții interne a persoanei respective, cât și în planul relațiilor
cu cei din jur, fapt ce conduce la includerea persoanei cu deficiențe într -un cerc vicios, cu urmări,
uneori des tul de complicate, în procesul dezvoltării și structurării armonioase și echili brate a
personalității acesteia ” (Ghe rguț, 2003, pp. 860-862).
Definițiile adoptate de Organizația Mondială a Sănătății
Căutarea unei definiții a persoanelor handicapate, care să fie în același timp riguroasă și
non-stigmatizantă a constituit obiectul preocupărilor unui număr mare de cercetători. Printre
aceștia s -a remarcat P. Wood care a formulat propuneri de reconceptualizare acceptate ulterior prin
consens de WHO (1980, apud Manea, 2000), inovația constă în înlocuirea cuvântului „handicap”,
insuficient delimitat, prin trei concepte distincte:
 Infirmitatea sau deficiența (impairment ) cuprinzând orice pierdere, anomalie sau
dereglare a unei structuri sau a unei funcții anatomic e, fiziologice ori psihice. Ea
descrie perturbarea la nivelul organului, vizând deficite ale membrelor, organelor
sau ale altor structuri ale organismului, ca și deficite ale funcției mintale. Conceptul
este operațional la nivelul sistemului „organism”. Fo rmulării ca „lipsa vederii”,
„ambliopia”, „surzenia”, „mutismul”, „paraliziile membrelor”, „amputații ale
membrelor”, „întârzierea mintală”, „deficiența de vorbire” etc. au fost utilizate în
realizările recensămintelor și cercetărilor pe bază de eșantion ( Nations Unies,
1992, apud Manea, 2000);
 Incapacitatea sau dizabilitatea („disability ”), înglobând orice reducere, lipsă ori
pierdere (rezultând dintr -o infirmitate sau deficiență) a aptitudinii de a desfășura o
activitate în condițiile considerate normale pentru o ființă umană. Incapacitățile
sunt descrieri ale perturbărilor la nivelul persoanei, al personalității, ele ilustrează
limitarea funcțională sau restricția în activitate (de durată), cauzate de o deficiență.
În cadrul recensămintelor și studiilor s peciale au fost urmărite diferite tipuri de
inactivității formulate ca dificultăți: „de vedere”, „de auz”, „de deplasare”, „de
urcare a scărilor”, „de autoservire” (spălat, îmbrăcat, preparare și asimilare a hranei
etc.);
 Handicapul („handicap ”), definit c a orice dezavantaj de care suferă o anumită
persoană ca urmare a unei infirmități sau incapacități care o împiedică să satisfacă
total sau parțial sarcinile considerate normale pentru ea (în raport cu vârsta, sexul
și diferiți factori sociali și culturali) . Noțiunea de handicap descrie rolul social
atribuit persoanei cu deficiență sau incapacitate, rol care o plasează ca
dezavantajată comparativ cu alte persoane. Dezavantajele apar și se manifestă în
cadrul interacțiunii dintre persoană cu mediul ei social și cultural specific.
Recensămintele, studiile și diferitele înregistrări speciale utilizează formulări ale

9

handicapului de tipul: „imobilizat la pat”, „limitat la domiciliu”, „inapt de a utiliza
transportul în comun”, „inapt de muncă”, „izolat social” etc .
În acest mod, handicapul tinde să capete accepțiunea unei probleme sociale, aceea a
respingerii sau exc luderii persoanei cu deficiență (Manea, 2000, p p. 29-31).
Aceste definiți au făcut posibilă elaborarea Clasificării Internaționale a Deficiențelor,
Incapacităților și Handicapurilor, (ICIDH -1), adoptată ca document de lucru de către WHO în
1980.
În virtutea acestor delimitării conceptuale trebuie reținut că nu orice persoană atinsă de o
infirmitate poate fi considerată în mod automat ca fiind handicap ată.
În definirea handicapului intervin întotdeauna corectivele sociale . La stabilirea gradului și
duratei incapacități ( de către serviciile medico -sociale) se au în vedere aspecte complexe ce țin de
natura acesteia, starea generală, vârsta, restantul mor fo-funcțional, calificarea profesională,
solicitările profesionale, etc.
În esență este vorba de trei sisteme luate drept cadre de referință: organismul, persoana
(personalitatea), la care se adaugă seturile de statusuri și roluri sociale. Deficiențele sa u
incapacitățile se transformă în handicapuri atunci și numai atunci când se constituie ca predictori
negativi ai sistemului statusurilor și rolurilor sociale aparținând unui anumit individ (astfel spus,
când devin „status dominant” și „rol dominant”). Pot exista deficiențe (infirmități) ori incapacități
care nu determină în mod necesar handicapuri.
Atunci când incapacitatea vizează posibilitatea de a munci a unei persoane de vârstă activă,
acesta este definită ca invaliditate și tratată specific în sisteme le de securitate socială.
„Handicapul este astfel o funcție a relației dintre persoanele cu incapacități și mediul lor.
El apare când persoanele de confruntă cu bariere culturale, fizice sau sociale care le împiedică
accesul la diferite sisteme ale societă ții, sisteme disponibile altor cetățeni. Astfel, handicapul are
accepțiunea pierderii sau limitării șanselor de a lua parte la viața comunității la un nivel egal cu al
celorlalți” (United Nations Publications, 1986 b, p. 2 apud Manea , 2000 ). De aici rezult ă că
definirea handicapului unei anumite persoane presupune identificarea dificultăților cu care acesta
se confruntă, în condiții specifice ale mediului fizic, social, cultural, familial etc.
Clasificarea inițială adoptată de OMS urmărea să atragă atenția asupra variaților din cadrul
condițiilor individuale de sănătate care sunt dorite de fiecare persoană, fără a se lua în considerare
factorii de mediu. Spre deosebire de aceasta, Clasificarea Internațională a Deficienților,
Activităților și Participării ia în considerare în mod explicit faptul că invaliditatea este un proces
care se manifestă în două planuri generale: cel al mediului și cel al persoanei. Factorii de mediu
sunt considerați extrinseci individului (incluzând atitudinile sociale, sistemele de re glementări,
condițiile arhitecturale), în timp ce factorii personali pot include condițiile de sănătate, vârsta,
sexul, bunăstarea psihică și alte caracteristici. Acești factori personali diferă de cei ai mediului, dar
au un impact considerabil asupra modu lui în care este resimțită invaliditatea.
Categoriile „deficiență”, „incapacitățile” și „handicap” nu sunt imuabile și absolute, ele au
fost și sunt definite într -o mare varietate de moduri de -a lungul istoriei, în interiorul unor societăți
particulare și în anumite contexte sociale date. „Faptul că definițiile invalidității sunt mai degrabă
relative decât absolute a determinat ca unii sociologii să ajungă la concluzia că aceast a ar putea fi

10

coret înțeleasă numai ca un construct social” (Swain, J., Finkelstein, V., French, S., Oliver, M. ,
1993, p. 49, apud Manea, 2000) ( Manea, 2000, pp . 35-36).
1.1.2 Tipologii ale deficienței de vedere
Există cauze comune pentru toate tipurile de handicap, dar și unele sp eciale care determină
handicapul de vedere. A ceste cauze trebuie raportate la gravitatea handicapului și la factor ii care
favorizează apariția uno r disfuncționalități într -o anumită perioadă de dezvoltare a ființei umane.
Etiologia cecității și a ambliopiei, raportată la localizarea agentului patogen în diferite
segmente ale organului vizual sau a anexelor sale, se referă la:
a)Tulburările refracției oculare (ametropi ile) care î mpiedică formarea imaginii reti niene
normale și transparența ade cvată a mediilor refringente. Ca atare, în loc de un ochi cu refracție
normală, ce se numește emetrop , apar anomalii ale ochiului, numite ametropii.
Din categoria ametropiilor fac parte: miopia, hipermetropia și astigmatismul.
În miopie , ochiul prezintă anomalii morfo -funcț ionale ce deter mină formarea fo carului
razelor de lumină în fața retinei, iar imaginea retiniană devine neclară. Miopul percepe corect
obiectele din apropriere dar, sunt văzute difuz obiectele de la distanță. În forma de miopie benignă,
evoluția deficienței este lent ă și de obicei minoră până la vâ rsta de circa 20 de ani, în schimb în
forma de miopie malignă, miopia este progresivă și gravă. Miopia este însoțită de degenerescența
retiniană, hemoragii și deslipiri de retină, etc.
Hipermetropia este o afecțiune de refracție care determină perceperea difuză a obiectelor
din apropiere. Fenomenul respectiv se datorează unei malformații oculare și nu se confundă cu
presbiția care o manifestare fiziologică le gată de vârstă (45 -50 ani).
Astigmatismul are la bază o structură deficitară a corneei și se asociază, adeseori, cu o
ambliopie înnăscută.
b)Opacitățile mediilor refrigente sunt determinate de afe cțiunile corneei însoțite de
traumatisme grave, procese in flamatori, distrofii ireversibile, uscarea corneei și de factorii
congenitali.
c)Tulburările retinei (retinopatiile) pot fi congenitale sau dobândite. Ele diminuează
acuitatea vizuală centrală, vederea cromatică și diu rnă ca și acuitatea vizuală periferică, vederea
crepusculară, cu păstrarea relati vă a acuității vizuale centrale. În această categorie se înscriu atrofia
optică, degenere scența retiniană ereditară și ap lazia centrului retinei (albinismul și nictalopia).
Retinopat iile dobândite pri vesc deslipirile de retină, afe cțiunile vasculare are oc hiului, boli
generale cu accidente retiniene și tumorile maligne ale retinei.
d)Tulburările funcționalității nervului optic și a căilor optice intracraniene pot fi localizate
în interiorul globului ocular, la nivelul papilei optice, înapoia ochiului. Ele sunt cauzate de procese
inflamatorii, modificări degene rative, afecțiuni retropulpare ale nervului optic prin intoxicați,
traumatisme, tumori, afecțiuni ale traiectului optic, atrofia nervului optic, etc.
e)Tulburările cecității corticale se referă la disf uncționalitat ea centrilor v izuali superiori,
prin instala rea unor așa -numite pete oarbe în câmpul vizual, fenomene de oscilare optică, cecitate
psihică și altele.

11

f)Glaucomul este o tulburare gravă care apare, în principal, datorită creșterii tensiunii
intraoculare și constitue, ades eori, o cauză a orbiri la vârstă adultă. Afecțiunea are un caracter
progresiv, deoarece leziunile apărute sunt ireversibile.
g)Traumatismele ocula re se manifestă sub formă de contuzii, plăgi și arsuri. Această
categorie constitue, în e poca modernă, cauza majoră a multor handicapuri vizuale.
h)Strabismul se datorează dezechilibrului în coordonarea lobilor oculari și privește numai
estetica feței dar și existența handicapului ușor sau grav.
Toate aceste cauze pot fi prevenite în bună măsură, atât prin înlăturarea unor condiții
negative cu acțiune patologică, cât și prin unele intervenții medicale sau de ordin psihologic,
corectiv -recuperative, de for mare a atitudinilor de igienizare și de viață decentă. Ținând seama de
criteriul etiologic și corelându -l cu gravitatea handicapului vizual, localizarea și dinamica
handicapului și a perioadei declanșării acestuia, în tiflo logiei au fost adoptate unele cl asificări care
subliniază dimi nuarea acuității vizuale centrale sau periferice ori pierderea totală a acesteia.
Handicapul vizează o pierdere totală a capacității vizuale, determinând orbirea s au o
pierdere parțială, producân d ambliopia în grade diferite. În determinarea gradului handicapului
vizual se iau în considerare, pe lângă acuitatea vizuală, și unele fenomene ce privesc capacitățile
vizuale de ansamblu, manifestate printr -o scădere a câmpului vizual binocular, ut ilizarea practică
a resturilor de v edere concretizată în eficiența și dinamica capacității vizuale. După momentul
instalării handicapului, se pot de sprind e handicapuri congenitale sau survenite (tardive).
În handicapul congenital , nevăzătorii nu au reprezentării vizuale, ele nefiind păstrate la
copiii la care apar asemenea afecțiuni până la vârsta de 3 -4 ani, iar experiența lor optică este nulă.
În schimb în handicapul survenit după circa 4 ani se păstrează unele imagini vizuale, care au o
influență deosebită a supra particularităților psihologice și a dezvoltării activității psihice.
Asemenea imagini și reprezentării vizuale se păstrează într -o proporție mai mare în handicapul
tardiv care apare la vârste mai târzii (Verza, 1997, pp. 60-61).
„Deficiențele de vedere sunt incluse în cadrul deficiențelor senzoriale, fiind studiate
prioritar de tiflopsihopedagogie. Prin varietatea tipologică și prin consecințele asupra vieții psihice
și sociale a individului, această categorie de deficie nțe are o puternică influență asupra calității și
specificității relațiilor pe care persoanale stabilește cu factorii din mediu, în condițiile afectării
parțiale sau totale a aportului informațional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor
de informații la nivelul structurilor cerebrale superioare.
Principalii indici funcționali ai deficienței vizuale sunt:
– acuitatea vizuală – distanța la care ochiul poate percepe distinct obiectele;
– câmpul vizual – spațiul pe care îl poate percepe ochiul atunci când privește fix un obiect;
– sensibilitatea luminoasă – capacitatea de a diferenția diferite intensități ale luminii;
– sensibilitatea de contrast – capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate luminoasă
dintre excitanții prezenți concomitent;
– sensibilitatea cromatică – capacitatea de a percepe culorile;
– eficiența vizuală – capacitatea de prelucrare a stimulilor vizuali la nivel central.
Între acești indicatori există raporturi de interdependență care favorizează calitatea vederii
binoculare, e vidențiată în special prin: perceperea corectă a distanțelor, poziției reciproce a

12

obiectelor în spațiu tridimensional, capacitatea de separare sau disociere dintre două semnale
luminoase, capacitatea de fixare a privirii asupra unui punct fix etc.
Funcția analizatorului vizual este răspunzătoare de următoarele trei componente:
a) percepția luminii prin:
– vederea scotoptică – adaptarea la întuneric datorită celulelor cu bastonașe din
retina periferică;
– vederea fotoptică – vederea în condiții de luminozitate și perceperea culorilor
realizată de celulele cu conuri din macula luteea;
– vederea mezoptică – rezultanta primelor două;
b) percepția formei – contururi, mărimi, detalii ale obiectelor;
c) percepția culorilor – datorită pigmenților vizuali din celulele cu conuri.
Tulburările de vedere pot fi clasificate după mai multe criterii. în funcție de modificările
indicilor funcționali ai vederii se întâlnesc :
– afecțiuni care evoluează cu scăderea acuității vizuale (tulburările refracției
oculare – miopii, hipermetro pii, astigmatism);
– afecțiuni care evoluează cu alterări ale câmpului vizual;
– afecțiuni care evoluează cu tulburări ale vederii binoculare (strabismul,
diplopia);
– afecțiuni care evoluează cu tulburări de adaptare la întuneric și la lumină;
– afecțiuni care ev oluează cu alterări ale sensibilității cromatice.
În funcție de indicele acuității vizuale putem identifica:
a) ambliopie ușoară – indicele acuității vizuale cuprins între 0,5 și 0,3 ;
b) ambliopie medie – indicele acuității vizuale cuprins între 0,2 și 0,1;
c) ambliopie forte – indicele acuității vizuale cu valori sub 0,1 :
– cecitate relativă – cu perceperea mișcărilor mâinii și a luminii;
– cecitate absolută – fără perceperea luminii.
După gradul de scădere a acuității vizuale în raport cu substratul organic, ambliop iile pot
fi:
– ambliopii organice (lezionare) – provocate de modificări organice ale
analizatorului vizual;
– ambliopii relative – modificările organice nu justifică diminuarea funcției
vizuale;
– ambliopii funcționale – fără modificări organice.
După gradul lez iunii optice și nivelul utilizării resturilor de vedere, deficiențele de vedere
pot fi clasificate astfel:
– orbirea absolută – fără perceperea luminii;
– orbirea socială (practică) – resturile de vedere nu sunt suficiente pentru
orientarea în spațiu;
– alterări ale câmpului vizual (până la 5 -l0 grade).
În funcție de momentul instalării tulburărilor la nivelul analizatorului vizual pot fi
identificate:
a) deficiențe vizuale congenitale;

13

b) deficiențe vizuale dobândite :
 la vârsta micii copilării (0 -3 ani);
 la vârsta preșcolară (3 -7 ani);
 la vârsta școlară mică (7 -l0 ani);
 după vârsta de 10 ani.
Observație:
Este foarte important de știut vârsta la care s -a instalat tulburarea vizuală deoarece, în
funcție de această vârstă, putem ști care este experiența vizuală a persoanei și condițiile în care
această experiență poate fi exploatată în acțiunile de recuperare și educare.
Dacă ne raportăm la prezența sau absența reprezentărilor vizuale, putem identifica
următoarele tipuri de deficiențe:
– orbire congenitală – fără nic i o reprezentare vizuală (reprezentările sunt
elaborate pe baza informațiilor primite de la ceilalți analizatori funcționali –
auditiv, tactil -kinestezic, olfactiv, gustativ);
– orbire survenită până la vârsta de 3 ani – fără reprezentări vizuale;
– orbire sur venită după vârsta de 3 ani – cu reprezentări vizuale.
Afecțiunile oftalmologice frecvent întâlnite și care determină greutăți în perceperea
imaginilor vizuale sunt:
 miopia – razele luminoase sunt focalizate înaintea retinei din cauza unor
modificări ale m ecanismelor de refracție la nivel ocular, fiind afectată vederea
la distanță;
 hipermetropia – razele luminoase sunt focalizate în spatele retinei, fiind afectată
vederea de aproape;
 astigmatismul – apare din cauza unor imperfecțiuni ale curburii cristalinu lui sau
corneei și puterii de refracție viciate în diferite zone ale mediilor refrigente;
 cataracta – boală congenitală sau dobândită, manifestată prin opacifierea
parțială sau totală a cristalinului, urmată de scăderea acuității vizuale;
 glaucomul – const ă în tulburarea echilibrului presiunii intraoculare, urmată de
dereglări ale câmpului vizual;
 strabismul – tulburare a motilității oculare prin deviația axelor vizuale ale celor
doi ochi care împiedică fuziunea imaginilor (vedere dedublată) și realizarea
stereoscopici;
 nistagmusul – constă în oscilații involuntare ale globilor oculari, determinând
dificultăți în focalizarea imaginii pe maculă, cu consecințe asupra scris -cititului
sau asupra preciziei efectuării unor activități;
 microftalmia – dezvoltare dim ensională insuficientă a globilor oculari care
afectează vederea binoculară și perceperea clară a obiectelor, distanțelor și
dispoziției spațiale a acestora;
 retinopatie diabetică – o boală ereditară care se manifestă prin diplopie,
incapacitate de acomodare, vedere fluctuantă, tulburări de refracție, afectarea
vederii cromatice, dezlipire de retină etc.

14

1.1.3. Etiologia tulburărilor de vedere
Etiologia tulburărilor de vedere este foarte variată și include o diversitate de factori de risc
care, în funcție de locul și perioada când acționează, determină forme și grade diferite de deficiențe
ale analizatorului vizual. O clasificare etiologică generală a deficiențelor vizuale include
următoarele gr upe cauzale :
 boli ale anexelor globului ocular (pleoape , glande lacrimale, conjunctivite, boli ale
orbitei oculare);
 tulburări ale refracției oculare (miopia, hipermetropia, astigmatismul);
 afecțiuni ale cristalinului (cataracta);
 afecțiuni ale corpului vitros ;
 afecțiunile polului posterior (retina și nervul optic);
 afecțiuni ale căilor optice intracraniene;
 tulburări ale presiunii și drenajului intraocular (glaucomul);
 accidentele și traumatismele oculare (contuzii, plăgi, deplasări de masă la nivelul
globilor oculari, acțiuni degenerative ale unor agenți chi mici sau fizici, explozii,
afecțiuni provocate de excesul unor medicamente,leziuni traumatice etc.);
 alterări ale câmpului vizual;
 tulburări ale vederii binoculare (strabism, paralizii oculo -motorii);
 alterări ale simțului cromatic ;
 tulburări de adaptare la întuneric și lumină.
O sistematizare operativă a cauzelor deficiențelor de vedere include :
a) malformații congenitale:
o anomalii ereditare – genopatii (mutații cromozomiale);
o anomalii neereditare – gametopatii (lezarea celulelor germinale înainte de
fecundare), blastopatii (leziuni produse în perioada blastogenezei – primele
15 zile după concepție), embriopatii (leziuni produse în săptămânile 2 -l2 de
sarcină), fetopatii (leziuni în perioada fetală, începând cu luna a IV -a de
sarcină și până la naștere);
b) cauze care acționează perinatal sau postnatal, în diferite perioade ale existenței
persoanei:
– boli infecțioase – infecția gonococică, trahomul, conjunctivita difterică, rujeola,
tuberculoza, sifilisul, infecții
– pe traiectul nervului optic etc.;
– intoxicații cu diferite substanțe (de exemplu, alcool metilic, arsenic, antibiotice,
intoxicații profesionale);
– traumatisme, arsuri produse de accidente sau explozii;
– cauze diverse (iradiații, staze pupilare, dezlipire de retină etc).
Un loc important în e tiologia deficiențelor de vedere este rezervat numeroaselor boli care
se pot manifesta în perioada copilăriei și a căror neglijare sau netratare poate conduce la urmări
foarte grave în dezvoltarea și funcționarea structurilor anato -mo-fiziologice ale anali zatorului
vizual. Din această perspectivă pot fi identificate

15

– boli neurologice – pot determina atrofii ale nervului optic, paralizii ale
mușchilor globului ocular;
– boli ale pielii – pot afecta țesuturile dermice oculare prin ulcerații, afecțiuni ale
crista linului sau corneei;
– boli ale sângelui – pot provoca atrofii retiniene sau ale nervului optic, tumori;
– infecții microbiene sau virotice (de exemplu, gripa) – pot provoca complicații
la nivelul anexelor globului ocular (canalul lacrimal, pleoape);
– boli infe cțioase și boli venerice – pot provoca afecțiuni mai ales la nivelul
țesuturilor conjunctive sau retiniene(unele infecții pot determina și
nistagmusul);
– boli endocrine (hipersecreția tiroidiană) – pot determina apariția glaucomului
infantil;
– traumatisme ale globilor oculari în diferite circumstanțe de viață ale copiilor
(joacă, accidente la diferite activități școlare sau extrașcolare, agresiuni fizice
etc.).
1.1.4. Consecințe psiho -sociale ale deficiențelor de vedere
Cunoașterea etiologiei și a manifestă rilor clinice ale deficiențelor de vedere prezintă o mare
importanță în stabilirea unui diagnostic diferențial, stabilirea unui tratament compensatoriu și
recuperator adecvat, elaborarea unui prognostic privind evoluția, recuperarea, profesionalizarea și
integrarea socială a persoanei cu deficiență de vedere.
Tabloul clinic și psihopedagogie al deficienților de vedere include următoarele
caracteristici:
– deficiențele vizuale determină o serie de consecințe primare care sunt în
legătură cu scăderea fluxului d e informații vizuale, neclaritatea și imprecizia
imaginii, dificultăți în discriminarea și fixarea imaginilor sau imposibilitatea
perceperii acestora, toate acestea influențând dinamica proceselor corticale și
intervenția unor mecanisme fiziologice și psih ice cu rol de compensare a
deficitului de vedere; de asemenea, apar și o serie de consecințe secundare de
tipul: o ținută corporală defectuoasă determinată de poziționarea segmentelor
corpului în funcție de posibilitatea recepționării cât mai clare a imagi nii pe
retină (răsuciri sau înclinări ale capului și părții superioare a trunchiului care
determină atitudini cifotice, asimetrice etc), o încetinire a ritmului dezvoltării
psihice, un nivel de cunoaștere scăzut în raport cu vârsta, o coordonare oculo –
moto rie deficitară, elemente ale unui infantilism afectiv sau, dimpotrivă,
capacitate mare de memorare intenționată, concentrare deosebită a atenției,
calități superioare ale voinței;
– lipsa controlului vizual, insuficiența mișcărilor (mai ales în primii ani de viață)
duc la întârzieri în dezvoltarea fizică generală și în evoluția motricitatii,
automatismele legate de mers se constituie mai greu pe fondul unor experiențe
negative care trezesc și întrețin teama copilului că ar putea să se împiedice, să
cadă, să s e lovească, apar dificultăți de echilibru, atitudini greoaie, stângace
etc.;

16

– reprezentările sunt adesea incomplete, parțiale, eronate, sărace în detalii, iar
conținutul lor este lipsit de caracteristicile esențiale, ceea ce face ca eficiența
lor în activit atea cognitivă și practică să fie foarte redusă; în cazul pierderii
totale a vederii înainte de 3 ani, reprezentările vizuale sunt structurate strict pe
baza experiențelor vizuale și tactil -kinestezice ale persoanei, fapt ce conduce la
erori în aprecierea formei și mărimii obiectelor, a raporturilor dintre
componentele obiectelor și dintre obiecte, imposibilitatea operării cu noțiunea
de culoare în maniera unei persoane normale etc.;
– în orbirea dobândită după 2 -3 ani se poate vorbi despre existența unui fon d
aperceptiv elaborat; subiectul are o experiență concretă cu elementele lumii
înconjurătoare, situație în care are loc un proces de restructurare a schemei
funcționale, cu participarea analizatorilor normali care au influențe
compensatorii asupra activită ții psihice a nevăzătorului; orientarea într -un
spațiu tridimensional are la bază analiza polisenzorială a informațiilor primite
de la receptori multipli și diferiți;
– memoria nevăzătorului are anumite particularități deoarece ea trebuie să ofere
o serie de informații absolut necesare orientării acestuia în spațiu – topografia
locului, a reperelor tactile, auditive, constanta direcțiilor, a numărului de pași
sau de trepte, a numărului de stații până la coborâre etc. -, adică o permanentă
solicitare în situaț ii în care omul cu vedere normală nu face apel la memorie,
ele constituindu -se în acțiuni stereotipe, automatizate;
– gândirea are particularități determinate de tipul orbirii (congenitală sau
dobândită) și de modalitățile cunoașterii senzoriale în care este antrenată
persoana deficientă; dificultățile selectării elementelor esențiale din
informațiile percepute determină efectuarea greoaie a operațiilor gândirii, în
special a generalizărilor și comparațiilor, fapt ce ar putea ilustra un tablou clinic
asemănăt or unui copil cu deficiențe intelectuale, dar, în condițiile unor activități
educative normale, cu respectarea și exploatarea optimă a dominanțelor
senzoriale ale elevului deficient de vedere, se pot asigura condiții de evoluție
normală în plan intelectual ;
– atenția este îndreptată permanent în direcții diferite sau este concentrată într -o
direcție sau alta, după intensitatea și semnificația stimulilor percepuți, fapt ce
necesită educarea continuă a calităților atenției (distribuția, mobilitatea și
concentra rea) în funcție de gradul deficienței și de aportul minimal de stimuli
care întrețin o stare de excitabilitate optimă, bază a atenției;
– din punct de vedere afectiv, unii copii pot manifesta o atitudine pasivă, de
neîncredere în forțele proprii, timiditate accentuată, izolare, reacții întărite
atunci când sunt scoși din mediul familial și care pot merge până la stări de
anxietate, deprimare, refuz al activităților școlare; alți copii prezintă un grad
ridicat de agitație, sunt neastâmpărați, violenți chiar, c u manifestări de
negativism, iar în situații extreme, atitudini de despotism față de cei din jur (mai
cu seamă față de cei mai mici ca vârstă).

17

Compensarea deficiențelor vizuale reprezintă o componentă a mecanismului biologic de
menținere și redresare a funcțiilor vitale din organism care exprimă în cel mai înalt grad
ultrasensibilitatea sistemului biologic la perturbări ale echilibrului și dinamicii sale, având la bază
plasticitatea deosebită a sistemului nervos central:
1. Forme ale compensării:
a) regenerarea organică;
b) vicarierea (suplinirea);
c) restructurarea funcțională.
2. Factori condiționali ai compensării:
a) gradul deficienței;
b) cauza deficienței;
c) consecințele pierderii vederii;
d) particularitățile deficientului:
 nivel intelectual;
 temperament;
 carac ter;
e) deficiențele asociate tulburărilor de vedere.
3. Direcții de realizare a compensării:
1. mobilizarea resurselor de vedere;
2. interacțiunea analizatorilor;
3. participarea fenomenelor mnezice; memoria senzorială;
4. participarea proceselor superioare de cunoașter e;
5. mobilizarea atenției;
6. folosirea unor sisteme optice sau a unor aparate (vin în sprijinul suportului
biologic al compensării) ” (Gherguț, 2003, pp. 889-895).

18

Cap. 2 Tehnologiile asistive / de sprijin
2.1. Delimitări conceptuale
2.1.1 Definiția(iile) TA
„Tehnologiile asistive (TA) reprezintă un concept care se referă la produse și servicii care pot
compensa limitările funcționale, facilita viața independentă și permite persoanelor cu dizabilități
să își atingă propriul potențial. Chiar dacă o mulțime de produse se potrivesc acestei definiții (de
ex. o mașină pentru a depăși dizabilitatea funcțională a transportului rapid), este acceptat în general
că „tehnologia asistivă se referă la produse și servicii pentru acele nevoi care sunt speci fice pentru
trei grupuri: persoane cu dizabilități, persoane în vârstă și persoane bolnave cronic. TA permit
acestor persoane să participe mai mult la viața zilnică și sprijină viața independentă a acestora”.
TA este de așteptat să facă activitățile cotidiene accesibile pentru cât mai mulți oameni posibil,
prin intermediul celor mai potrivite seturi de tehnologii de informare/acces. Dispozivele TA sunt
instrumente folosite pentru a întări funcționarea independentă a persoanelor care au limitări fizice
sau disfuncții cognitive. Acestea variază de la dispozitive low -tech cum sunt simplele suporturi
pentru creion la dispozitive high -tech cum sunt sisteme de comunicare bazate pe PC, tehnologiile
casnice digital sau cele pentru controlul mediului. Aceste ec hipamente acoperă o plajă largă de
domenii inclusiv comunicarea, mobilitatea, așezarea și poziționarea, deficiențele senzoriale și
tehnologiile pentru activitățile zilnice.
Sunt multe definiții „oficiale” ale TA:
 “Orice produs, instrument, echipament s au sistem tehnic folosit de o persoană cu
dizabilități, produsă în mod special sau general disponibilă pentru prevenirea,
compensarea, limitarea sau neutralizarea deficienței, dizabilității sau
handicapului”(ISO 9999 , apud Teles, Santos )
 “Termenul dis pozitiv de TA se referă la orice obiect, piesă de echipament sau sistem
de produs, indiferent că este cumpărat, bricolat, modificat sau adaptat, care este folosit
pentru creșterea, păstrarea sau îmbunătățirea capacităților funcționale ale persoanelor
cu di zabilități” (legea 100 -407, asistența tehnică, SUA , apud Teles, Santos )
 “Tehnologia care poate ajuta la compensarea limitărilor funcționale, facilita viața
independentă și care poate permite persoanele cu dizabilități sau în vârstă să -și
realizeze potenția lul propriu.” (TIDE, Bride phase, synopses, 1994 , apud Teles, Santos )
 “Tehnologia asistivă este folosirea oricărui dispozitiv care permite persoanelor cu
dizabilități să funcționeze la potențialul lor maxim educațional, vocațional, social și al
vieții ziln ice. Aceasta include atât aplicații low -tech, cât și aplicații high -tech. Low –
tech se referă la orice dispozitiv care nu este electronic sau funcționează doar pe baza
de baterii (de ex. jucării adaptate și dispozitive de înregistrat). High -tech presupune
utilizarea de sisteme sofisticate care sunt în principal electronice (de ex. scaune cu rotile
electrice și sisteme de de control al mediului).”(Bristow & Pickering 1995 , apud Teles,
Santos )

19

 “Tehnologie asistivă este orice echipament sau dispozitiv care este folosit pentru a
crește independența persoanelor cu dizabilități. Aceste obiecte pot fi disponibile în
comerț, modificate sau adaptate pentru utilizator.” (North Carolina Assistive
Technology Project , apud Teles, Santos )
 “Tehnologie asistivă – tehnologie pentru o viață mai independentă, productivă și
plăcută – poate fi simplă sau complexă.” (WATA , apud Teles, Santos )
 “Tehnologie asistivă, prin definiție, este orice echipament care este folosit pentru
creșterea, păstrarea sau îmbunătățirea capacită ților funcționale ale unei persoane cu
dizabilități.” (Pursuit , apud Teles, Santos )
 “Un produs asistiv este orice produs (inclusiv dispozitive, echipamente,
instrumente, tehnologii și software) produse special sau disponibile în general, pentru
prevenirea, compensarea, monitorizarea, înlăturarea sau neutralizarea disfuncțiilor,
limitărilor activității și restricțiilor de participare.”
2.1.2 Alfabetizare tehnologică
Deși există o lungă istorie a eforturilor de ajutare a persoanelor cu dizabilități, fie prin utilizarea
tehnologiilor disponibile publicului larg, fie prin tehnologii proiectate special pentru uzul
persoanelor cu dizabilități (Blackhurst & Edyburn, 2000 , apud Teles, Santos ), ultimii 20 de ani au
înregistrat un interes fără precedent în fo losirea tehnologiilor asistive și de sprijin. Aceasta se
datorează în principal revoluției digitale și dezvoltării alfabetizării tehnologice care au condus la
producția în masă a echipamentelor.
De exemplu, ABLEDATA, administrează o bază de date care inclu de nume și descrieri pentru
mii de dispozitive destinate facilitării funcțiunilor de învățare/viață ale persoanelor cu
dizabilități. Nu mai puțin, alături de o certă creștere fără precedent a dezvoltării dispozitivelor
high-tech în ultimii ani, se înregistrează și o apreciere re -înnoită pentru suportul low -tech și o
considerabilă rafinare a procedurilor de analiză a nevoilor tehnologice ale elevilor. Se pun o
mulțime de întrebări referitoare la preț, disponibilitate, ușurința utilizării și capacita tea redusă de
asigurare a unei bune rețele de servicii pentru a ajuta copiii în perioada de după achiziție. Pe lângă
acestea, există întotdeauna un pericol real de achiziție a unor produse sofisticate care vor fi depășite
în scurt timp.
2.1.3 Clasificare
Atunci când se pune problema inventarelor, se obține o listă fără sfârșit a dispozitivelor
asistive. Cataloage și baze de date cum sunt Handynet sau Abledata pot conține informații despre
mai mult de 25.000 de produse. Astfel de liste sunt probabil mult pre a lungi pentru începătorii în
domeniul TA, dar pot fi de mare ajutor părințilo r, profesorilor și tehnicienilor care se ocupă de
copiii cu PC și nevoile acestora .
De aceea, este necesară clasificarea și gruparea numeroaselor produse în categorii mai largi
pentru a îngusta câmpul cercetării și a putea înțelege funcționalitatea fiecărei categorii. Chiar și
așa, sunt sute de moduri de grupare a TA. Multe dintre acestea categorii nu sunt exhaustive și nu
conțin nici grupe exclusive.

20

Cea mai cunoscută clasificare a TA este clasificarea internațională ISO9999 sau varianta sa
europeană CEN29999 .
ISO 9999 este un sistem de clasificare pe trei niveluri care grupează TA în “CLASE” (de ex.
mobilitate, comunicare, recreere, etc.), apoi în “SUBCLASE” (de ex., în clasa „mo bilitate”: scaune
cu rotile cu motor, adaptări ale autovehiculelor etc), eventual „DIVIZIUNI” (de ex. în subclasa
„scaune cu rotile cu motor”: scaune cu rotile electrice cu direcție asistată). Fiecare intrare din ISO
9999 are un cod numeric: de exemplu, „s caun cu rotile electric cu direcția asistată” are codul
12.23.06, unde primele două cifre reprezintă Clasa 12 „mobilitate”, următoarele două subclasa
12.23 „scaune cu rotile cu motor”, iar ultimele două reprezintă diviziunea specifică.
Pe de altă parte, pu tem clasifica TA pe baza categoriilor mari ale deficiențelor: deficiențe de
vedere, auditive, cognitive, de mobilitate…. Toate depind de ceea ce dorim. În fiecare categorie
clasificarea TA se poate face pentru creșterea sau păstrarea capacității, pentru înlocuirea unei
capacități cu alta etc. O astfel de abordare este sugerată de studiile HEART (Azevedo et al. 1993,
Azevedo et al. 1994a , apud Teles, Santos ), iar una dintre acestea este cea folosită în acest modul
datorită simplității și eficienței, având în vedere publicul căreia îi este adresată. Prin urmare, este
sugerată clasificarea TA în patru grupe:
 Comunicare;
 Mobilitate;
 Manipulare;
 Orientare.
Deși nu există o singură, unică și optimă grupare a TA, trebuie să nu uităm că din
perspectiva utilizatorului final clasificarea nu este atât de importantă. Utilizatorilor nu le pasă din
ce categorie face parte TA, atâta timp cât aceasta le satisface nevoile și o pot utiliza. Prin urmare,
în acest document, s -a încercat găsirea echilibrului între o abordare analitică și de clasificare și una
mult mai îndreptată spre utilizator.
2.1.4 Proiectarea Universală
Așa cum se poate observa, TA urmărește să acopere distanța dintre ceea ce utilizatorul este
„capabil să” și ceea ce îi solicită mediul. Prin urmar e, putem alege să facem o discriminare pozitivă
în favoarea întăririi capacității persoanei sau putem să alegem să creăm un mediu fără bariere, în
care toți pot avea acces la orice, privind dintr -o perspectivă a proiectării universale.
“Proiectarea universală este proiectarea produselor și mediului astfel încât să fie utilizabile de
toți oamenii la cel mai înalt nivel posibil, fără a fi necesare adaptări sau o proiectare specială”.
Proiectarea incluzivă sau proiectarea universală (PU) reprezintă un s et de cerințe, cunoștințe,
metodologii și practici care urmăresc proiectarea spațiilor, produselor și serviciilor astfel încât să
fie folosite eficace, sigur și confortabil de cât mai mulți oameni posibil, indiferent de abilitățile
acestora. PU tinde în mo d natural să fie incluzivă și non -discriminatorie, rezultând o ergonomie
îmbunătățită pentru toți și fără a necesita costuri suplimentare în beneficiul unei minorități.
Chiar dacă, uneori, costul dezvoltării și producției inițiale poate fi mai ridicat, în final toate
acestea vor fi utile întregii populații, nu doar unei minorități, iar aceasta va crește productivitatea
tuturor, va împiedica sub -utilizarea și riscurile de disconfort prelungit și va evita accidentele. Mai

21

mult, pe termen mediu și lung, poate conduce la o viață mai bună pentru toți ” (Teles, Santos,
pp.147 -151).
„Noile tehnologii au produs schimbări la toate nivelele societății și au influențat profund și
activitățile din instituțiile de învățământ, inclusiv din sfera reabilitării, educației și incluziunii
sociale a persoanelor cu dizabilități. Utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare în
educație a dus la o schimbare majoră a unor principii didactice și strategii de predare și învățare.
Crearea unor adaptări destinate utilizatoril or cu nevoi speciale s -a dezvoltat foarte mult în ultimii
ani, iar aceste adaptări sunt cunoscute sub sintagma de tehnologii de acces. Termenul de tehnologii
asistive se referă la serviciile și echipamentele utilizate de către persoanele cu dizabilități, p entru
a compensa limitele impuse de dizabilitate și pentru a întări și accentua performanțele înînvățare,
comunicare, independență, mobilitate și de a avea un control mai mare asupra mediului, (Assistive
Technology Act, 1991, 2004 apud Pădure, 2010), iar t ermenul de tehnologii de acces (TA) se
referă la echipamentele hardware și aplicațiile software, cu ajutorul cărora o persoană cu
deficiență, în cazul nostru, deficiență de vedere, poate utiliza Tehnologia Informațională și de
Comunicare (TIC), respectiv c omputer -ul, cu tot ceea ce ține de acesta, inclusiv internet -ul și
serviciile de comunicare aferente acestuia (CATA, 2004, apud Pădure, 2010). Caracteristicile TA
sunt următoarele:
 facilitează persoanei cu deficiență de vedere accesul la informația la car e
anterior nu avea acces independent;
 permite formarea de noi abilități de natură să faciliteze integrarea socială și
profesională;
 permite efectuarea de sarcini, relativ independent și într -un ritm asemănător
cu al unei persoane fără deficiențe;
 oferă suport în activitățile educaționale și în interacțiunile sociale.
Termenul de TIC a evoluat de la conceptul „Tehnologie a Informației” („Information
Tehnology” (IT), care se referă la elementele de bază ale tehnologiei computerizate: componente
hardware și software, precum și la abilitățile solicitate pentru utilizarea eficientă a computerului
(de exemplu, producerea de documente cu ajutorul unui procesor de text, sau în cazul nevăzătorilor
– utilizarea cititoarelor de ecran, a imprimării Braille etc .). Noul concept „TIC” aduce o nouă
dimensiune – aceea a comunicării, care alături de informare sunt concepute și ca modalități de
dezvoltare personală.
În utimii ani, avându -se în vedere impactul TIC asupra dezvoltării socioeconomice și
asupra calității vieții, acest concept se subsumează unora mai cuprinzătoare – „Tehnology – based
society” și „Knowledge -based society”. Conceptul „societate informațională” se sincronizează cu
mai multe concepte de mare actualitate, precum: societate postmodernă, societat ea comunicării
generalizate, societate fără bariere, tehnologie pentru toți (tehnologii de acces), societate globală
(Glava, 2006 apud Pădure, 2010).
Tehnologiile asistive mai sunt cunoscute și sub denumirea de tehnologii de asistare sau
tehnologii adapti ve.
Totuși, considerăm că utilizarea termenului de tehnologii de sprijin (TS) poate exprima
mai clar, rolul actual al TA. Dacă în perioada de debut a domeniului TA, din sfera TIC, TA ofereau
asistență și facilitau accesul la informație, astăzi ele sunt pe rcepute ca factori mijlocitori între

22

utilizatorulcu deficiențe de vedere și sistem, sistemul putând fi definit atât de natura informațională
existentă în sarcini, cât și de latura socială a mediului.
Principalele TA specifice persoanelor cu deficiențe de vedere sunt: cititoarele de ecran
(screen reader), magnificatoarele electronice și de ecran (Screen Magnifier), aplicațiile de
recunoaștere a textului, echipamentele Braille (imprimantele Braille, afișajul Braille),
echipamentele de producere a imaginilor tactile, echipamentele digitale de orientare și mobilitate,
cărți accesibile în format DAISY (Digital Accessible Information System). ” (Pădure, 2010 , p.73).
2.1.5 Accesibilitatea tehnologiilor asistive destinate persoanelor cu deficiențe de
vedere
„În mome ntul de față accesibilizarea reprezintă nu numai o necesitate stringentă a societății
ci constituie, în același timp, o posibilitate reală de dezvoltare a lumii în care trăim. Și spunem
acest lucru deoarece, creând un mediu accesibil tuturor, participăm cu toții la evenimentele
cotidiene, ne implicăm în desfășurarea lor, căutăm soluții și le aplicăm în rezolvarea diferitelor
probleme care inevitabil apar într -o lume normală. Așadar este necesar, dar și posibil să
accesibilizăm spații, tehnologii, documente, informație, având în vedere cinci perspective:
 perspectiva socială: pentru persoanele cu dizabilități accesibilizarea constituie o
oportunitate fără precedent pentru a participa comod și deplin la activitățile
societății. Datorită ei dispare orice inconv enient fizic sau informațional, și pentru
prima dată în istorie persoanele cu dizabilități pot exercita aceleași sarcini în
condiții similare persoanelor valide. În felul acesta, se creează noi opțiuni de
comunicare, de interacțiune și lucru, care în alte condiții ar fi fost deosebit de dificil
sau chiar imposibil de realizat.
 aspectul personal: de -a lungul vieții, fiecare dintre noi ar putea suferi episoade
nefericite, momente în care o persoană validă devine persoană cu dizabilități și,
chiar dacă adesea aceste momente sunt de scurtă durată, este foarte posibil ca multe
persoane, odată cu înaintarea în vârstă, să își piardă anumite abilități astfel încât să
aibă nevoie de produse și servicii accesibile.
 aspectul tehnic: în zilele noastre noile tehnologii permit crearea de informație
accesibilă. Numai dacă s -ar respecta câteva cerințe, ar fi extrem de la îndemână
crearea de informație accesibilă fără costuri suplimentare
 aspectul financiar: inițierea unui proiect de accesibilizare nu are de ce să fie mai
costisitoare. Și chiar dacă așa ar fi, nu este investiția inițială cea care determină
viabilitatea sau succesul proiectului, ci relația dintre cost și beneficiu.
 aspectul legal: cu toate că există o clară tendință ca toate țările să dezvolte un cadru
legislativ și norme specifice, actualmente există o mare neconcordanță între aceste
țări.
Pe de altă parte, dintre aspectele abordate în ultima perioadă, un rol deosebit de important l-a
constituit lupta împotriva discriminării, iar una dintre principalele expresii ale discriminării este
reprezentată de dificultatea sau imposibilitatea integrării în mediul educațional, profesional sau
chiar în mediul social în general. Acest lucru est e provocat de numeroase obstacole, fie de natură
fizică, fie de natură informațională sau comunicațională. Cu toate că în ultima decadă s -au depus

23

eforturi considerabile în scopul eliminării acestor bariere, rezultatele, deși pozitive, nu au fost
suficient e dată fiind complexitatea și magnitudinea sarcinii.
Provocarea unui schimb social și reconfigurarea unei lumi pe care în bună parte am moștenit –
o, este o sarcină extrem de dificilă, despre care ne permitem să afirmăm, având ca bază experiența
dobândită, că implică trei aspecte fundamentale: voință a schimbării, tehnologie și strategie.
Îmbunătățirea accesibilității solicită asumarea de revendicări din partea cetățenilor afectați și
recunoașterea avantajelor acestei îmbunătățiri pentru toți (voință), anali za în mod adecvat a
problemelor, cercetarea și găsirea de soluții adecvate (tehnologie) și planificarea acțiunilor
corectoare în concordanță cu mediul social și politic (strategie). ” (Borună, 2012, pp. 125 -126)
”Cu toate că actualmente există o mai mare se nsibilitate socială față de dizabilități, și o
crescândă disponibilitate a studiilor și legilor ce vizează acest aspect, considerăm că o cultură
propriu -zisă a accesibilității nu s -a format încă în rândul profesioniștilor care o promovează, cu
atât mai puț in aceasta există în societatea civilă. În acest sens este necesară în primul rând crearea
unui cadru legislativ unitar, în conformitate cu cel european, nu legi care să vină în sprijinul
persoanei cu dizabilități exclusiv prin oferirea anumitor drepturi b ănești, ci care să o
responsabilizeze oferindu -i un loc în societate, văzând -o nu ca pe un altul care trebuie compătimit
sau eventual protejat, ci ca pe o persoană cu drepturi și obligații, dar mai ales ca pe o persoană
responsabilă, capabilă să contribuie la bunul mers al societății în care trăiește și în care își
desfășoară activitatea. ” (Borună, 2012, pp. 218)
”În România, majoritatea persoanelor cu deficiențe vizuale nu a urmat studii universitare și
nici nu se poate spune că deține o cultură informați onală vastă deoarece serviciile de facilitare a
accesului la informație pentru toți nu sunt încă dezvoltate. ” (Borun ă, 2012, pp. 127).
„Deși în cele mai multe dintre cazuri prevederile statutare sunt actuale, în concordanță chiar
cu noile cerințe ale Comis iei Europene, în practică lucrurile nu stau deloc așa. Instituțiile sunt mai
curând interesate de respectarea anumitor drepturi financiare pe care le au persoanele cu
dizabilități, decât de integrarea lor în societate și în continuare de utilizarea lor la bunul mers al
societății. Deși cele mai multe dintre organizațiile destinate nevăzătorilor se implică în diferite
proiecte cu finanțare europeană, proiecte ce vizează accesibilizarea informației, educarea
nevăzătorilor în sensul utilizării tehnologiilor de acces, etc, această „integrare“ durează exact atâta
timp cât durează și finanțarea. Se elaborează rapoarte cu rezultate de invidiat, pagini web și
activități de diseminare mărețe, care se pierd încet, dar sigur, odată cu încheierea finanțării.
Tehnologii le de acces nu vin să elimine în totalitate metodele clasice de informare, dar oferă
acces mult mai rapid și mai ușor, căci introducerea tehnologiilor de acces a reprezentat un pas
important în stabilirea unor noi strategii, atât la nivelul persoanelor cu diferite deficiențe,
beneficiare ale acestor echipamente, cât și în ceea ce privește abordarea noilor orientări
educaționale și profesionale pe care acestea le urmăresc. Trebuie menționat faptul că numărul
proiectelor și al aplicațiilor din domeniul tehnol ogiilor de acces este din ce în ce mai mare, dar
accesul la o parte dintre ele este îngrădit, din diferite considerente. Unele dintre aplicații sunt la
stadiul de prototip, altele au un preț exagerat de mare pentru utilizatorii nevăzători. Cert este că
aportul noilor tehnologii de acces a fost și va rămâne important în stabilirea unui nou traseu
educațional și profesional în viața persoanelor cu deficiențe vizuale.

24

Numărul utilizatorilor de tehnologii de acces nevăzători din țara noastră este foarte mic
(aproximativ 1%), raportat la numărul total de persoane cu deficiențe vizuale.
Considerăm așadar că este necesară proiectarea și implementarea politicilor educaționale care
să prezinte persoanelor publice și private avantajele utilizării TA de către persoan ele cu deficiențe
de vedere și să le ofere asistență în procesul educațional și de formare profesională. ” (Borună,
2012, pp. 129 -130)
2.2 Tehnologii de acces specifice utilizatorilor cu deficiențe de vedere
2.2.1. Cititoarele de ecran (screen reader)
Cititorul de ecran redă vocal și/sau Braille întreaga informație de pe ecranul computerului,
o zonă definită de utilizator, o linie compusă din mai multe cuvinte, un singur cuvânt, o singură
literă sau echivalentul fonetic al unei litere sau semn de punct uație. Totodată, permite citirea
continuă a unui document sau a meniurilor din cadrul aplicațiilor software, a ferestrelor de dialog,
a mesajelor de sistem. Principiul de bază pe care funcționează cititorul de ecran este următorul:
textul afișat pe ecran ( output -ul), precum și textul tastat, cât și comenzile inițiate de către utilizator
(input -ul) sunt prelucrate pentru a fi redate vocal unui sintetizator de voce sau unui afișaj Braille.
Utilizatorul nu se folosește de mouse, ci numai de tastatură, prin int ermediul căreia poate executa
majoritatea sarcinilor care sunt efectuate în mod obișnuit cu mouse -ul.
Cititorul de ecran este cel care analizează informația, oferă informații despre focarul unde
se găsește cursorul și transmite aceste informații către un sintetizator de voce, care poate fi software
sau hardware, iar, de aici, către boxe și/sau afișajului Braille.
Cititorul de ecran este o aplicație informatică care identifică proprietățile obiectelor care
alcătuiesc interfața grafică a unei aplicații și le transformă în informație de tip text, care poate fi în
continuare transmisă unui program de sinteză vocală și/sau unui afișaj Braille. Deși acest gen de
aplicații se adresează în principal nevăzătorilor, acestea sunt utile și persoanelor cu deficiențe de
vedere, precum și utilizatorilor care nu pot sau nu știu să citească.
Cititoarele de ecran performante trebuie să identifice în mod dinamic pozi ția punctului de
interes pe ecran și să transmită utilizatorului în mod eficient informa ția utilă. Deși pare tri vial,
criteriile după care cititorul de ecran se orientează pentru a converti informa țiile relevante în
informa ție utilă sunt deosebit de complexe și nu întotdeauna intuitive.
Indiferent ce activitate desfășoară un utilizator, apari ția unei ferestre de di alog (de
exemplu) este critică din punctul de vedere al aten ției cerute. Uneori informa ția comunicată
necesită o ac țiune imediată, cum este cazul aten ționării privind nivelul scăzut al bateriei sau
anun țul privind recep ționarea unui mesaj nou. În oricare d in aceste situa ții, cititorul de ecran
trebuie să întrerupă activitatea curentă și să aten ționeze utilizatorul.
Un compromis foarte delicat îl reprezintă cantitatea de informa ție utilă pe care cititorul de
ecran trebuie să o comunice într -o anumită situa ție. De exemplu, în mod implicit un cititor de ecran
anun ță numai op țiunile disponibile la un moment dat; totuși, prezen ța opțiunilor inactive într -un
anumit context (meniu sau fereastră de dialog), poate constitui o informa ție utilă în sine. Acesta
este doa r un aspect dintre multe alte situa ții în care acest tip de aplica ții trebuie să se comporte în
mod inteligent.

25

Pentru a avea acces la informa ția de pe ecran cititoarele de ecran interceptează la nivelul
inferior al sistemului de operare informa țiile neces are realizării unui model textual, inteligibil
pentru utilizatorul nevăzător.
De exemplu, la crearea unei ferestre de dialog, sistemul de operare transmite mesajele
necesare desenării butoanelor și a textului afișat pe acestea. Toate aceste mesaje sunt int erceptate
de cititorul de ecran care pe baza lor construiește un model textual, în care utilizatorul are
posibilitatea să navigheze la fel de eficient ca și un utilizator care folosește interfa ța grafică cu
ajutorul tastelor. La navigarea printre obiectele unei interfe țe grafice, utilizatorul află proprietă țile
relevante ale obiectului curent. În general, aceste informa ții sunt textul asociat obiectului respectiv,
starea acestuia (selectat sau nu, activ sau nu etc.), combina ția de taste necesară activării și altele.
Toate aceste informa ții sunt comunicate fie prin sinteză vocală, fie cu ajutorul unui afișaj Braille
(sau prin ambele metode).
În general, cititorul de ecran permite nevăzătorilor să utilizeze aplica țiile fără să fie necesar
un monitor sau mouse . Totuși, există o serie de condi ții necesare pentru ca aplica țiile să fie
accesibile cu ajutorul cititorului de ecran. Una dintre aceste condi ții evidente o constituie modul
de afișare a informa țiilor; dacă obiectele interfe ței grafice nu au suficiente pr oprietă ți de natură
textuală care să descrie funcționarea acestora, cititorul de ecran nu va putea la rândul său să
comunice utilizatorului informații utile pentru operare. Un exemplu comun de interfață
inaccesibilă conține butoane sau obiecte a căror func ționalitate este descrisă exclusiv grafic.
(Fogarassy -Neszly, 2009, pp.20 -21).
2.2.2. Magnificatorul de ecran (screen magnifier )
„Un astfel de software poate mări informația afișată, de până la 36 de ori. Deoarece aceste
programe măresc informațiile afișate, în cazul utilizării succesive a funcției de mărire, pe monitor
va apărea o mică zonă din informație și anume acea zonă unde este poziționat cursorul mouse -ului.
Modul de afișare a informației mărite poate fi prezentat pe toată sau pe jumătate din
suprafața ecranului, restul rămânând normal sau sub forma unei lupe.
Această clasă de aplica ții are rolul de a afișa con ținutul ecranului mărit. În general,
magnificatorul afișează simultan pe ecran fereastra originală (cu dimensiunile originale) și una sa u
mai multe ferestre secundare mărite de un anumit număr de ori.
Magnificatoarele de ecran performante au mult mai multe func ții decât mărirea propriu –
zisă a ecranului. Una dintre aceste func ții permite urmărirea activită ții utilizatorului. Astfel, un
magn ificator performant recunoaște fiecare schimbare intervenită pe ecran. De exemplu, dacă
utilizatorul mută mouse -ul, fereastra de mărire va urmări la rândul său pozi ția cursorului, adică se
va deplasa în zona de interes a utilizatorului. De exemplu, apăsând tasta Alt se activează meniul
aplica ției curente. Magnificatorul trebuie să deplaseze fereastra de mărire în așa fel încât elementul
meniului selectat să fie vizibil. Fereastra de mărire trebuie să urmărească un obiect focalizat, în
exemplul anterior aces ta fiind elementul meniului selectat.
În timpul editării unui document, pe lângă mouse și focus, fereastra de magnificare
urmărește cursorul, deoarece este de presupus că utilizatorul dorește să citească ceea ce scrie.
Unii utilizatori folosesc magnificato rul de ecran în paralel cu cititorul de ecran. Din acest
motiv, unele magnificatoare au implementate func ții specifice acestui tip de aplica ții, ceea ce

26

permite utilizatorul să gestioneze vocile sintetice instalate, precum și identificarea automată a
zonel or de interes de pe ecran. ” (Fogarassy -Neszly, 2009, pp. 21 -22).
2.2.3. Echipamente Braille
„Imprimantele Braille permit tipărirea, textelor și graficelor simple, din format electronic
în format Braille, prin crearea unor puncte în relief pe o hârtie groasă, foarte rezistentă, astfel încât
punctele să nu se tocească. Aceste imprimante se conecteaz ă ca și imprimantele obișnuite iar prin
modul lor de conectare pot fi conectate și la alte periferice speciale destinate utilizatorilor
nevăzători.
Afișajul Braille este un dispozitiv tactil așezat lângă o tastatură obișnuită de computer sau
lângă tastatu ra notebook -ului, facilitând utilizatorului lecturarea informațiilor afișate, analizând
aceste informații tactil -chinestezic. Aceste aparate sunt utile, deoarece permit prezentarea
informațiilor într -o formă simplă (pe o linie sau pe mai multe), astfel fii nd identificate mai ușor
greșelile de scriere iar textul poate fi lecturat, prin lectură tactil -chinestezică, fără ca utilizatorul să
fie distras de elemente grafice nedorite sau nemarcate corespunzător. Prin utilizarea afișajului
Braille, un analist progr amator nevăzător poate evita apariția unor erori de scriere și asamblare a
unor pachete de date. De asemenea, trebuie să menționăm faptul cum că, afișajele Braille moderne
au inclusă tastatură Braille.
2.2.4. Aplicațiile de recunoaștere a textului
Acestea sunt aplicații folosite de majoritatea utilizatorilor, atât de către cei cu deficiențe,
dar și de cei fără deficiențe. Principiul după care aceste aplicații funcționează constă în
recunoașterea optică a caracterelor (OCR – Optical Character Recognition) ș i permite persoanelor
cu deficiențe vizuale să -și scaneze singure o carte tipărită și să o transforme în format electronic,
pentru a putea fi lecturat ulterior prin intermediul unui cititor de ecran. În urma procesului de
scanare a unui text tipărit, rezul tă o imagine care este analizată de programul OCR, care, la rândul
său, generează un fișier text, care va cuprinde toate elementele text din pagina scanată.
După cum aminteam la început, numărul echipamentelor incluse în categoria TA este
relativ mare, de pinzând în mare măsură de activitățile în care acestea sunt incluse, ca mijloc de
suplinire a limitelor impuse de deficiență. ” (Pădure, 2010, pp. 73 -74)
O altă clasificare a t ipuri lor de tehnologii asistive destinate persoanelor cu deficiență de
vedere este (după Fogarassy -Neszly, Pădure, 2007) :
 De tip software:
– Telefon inteligent adaptat personelor cu deficiențe de vedere
– Cititor de ecran (screen reader)
– Sinteză vocală
– Aplicația „text to speech” (conversia documentelor în fișiere audio)
– Magnificatorul d e ecran (lupa electronică)
– Recunoașterea vocală
– Aplicațiile de recunoaștere a textului
 De tip hardware:
– Cititoarele sau player -ele Daisy

27

– Alfabetul Braille
– Afișajul braille cu tastatură
– Tastatura braille
– Periferice PC de intrare pentru personele cu deficiențe de vedere
– Aparete pentru cititirea textelor tipărite
– Imprimante braille
– Aparate pentru realizarea imaginilor sau diagramelor tactile
– Magnificatoare electrice pentru de birou sau de buzunar
– Agende electronice pentru persoanele cu deficiențe de ve dere
– Agendă electronică cu 40 de celule Braille și tastatură interschimbabilă
Braille/QWERTY
O altă clasif icare a tehnologiilor asistive este cea realizată de Organizația Mondială a
Sănătății rezultată în anul 2018, în cadrul unui studiu global privind identificarea celor 50 de
tehnologiilor asistive prioritare pentru toate tipurile de deficiențe . Principalul obiectiv al acestei
inițiative este îmbunătățirea accesului la produse asistive de înaltă calitate, la un preț accesibil. În
urma studiului au fost identificcate următoarele tehnologii asistive destinate persoenelor cu
deficiențe de vedere:
Categorie Numele produsului Explicații

Ochelari Ochelari pentru vederea de
aproape /Ochelari pentru citit Ochelari care ajută la corectarea deficiențelor de vedere de
aproape, cu plajă de acțiune selectată fixă
Ochelari pentu vedere la distanță Ochelari pentru vedere la distanță, care ajută la focalizarea
pe obiecte aflate la depărtare, cu dioptrii pozitive selectate
Ochelari pentru văz diminuat Ochelari s pecialii pentru mărire (cu dioptrii pozitive
selectate)
Dispozitive
de mărire a
imaginii Lupe Lentile convexe utilizate pentru obținerea imaginii mărite a
unui obiect
Lupe digitale manuale Sisteme video portabile care prezintă o imagine mărită a
unui obiect aflat în apropiere, prin intermediul unei camere
video
Lupe PC Program pentru mărirea imaginii și ecran de citire pentru
persoanele cu deficiențe de vedere, pentru număr nelimitat
de utilizatori. În anumite cazuri este disponibilă opțiunea de
efecte de amplificare a culorii și a tranziției cursorului.

28

Bastoane
tactile Bastoane albe (pliabile sau non
pliabile) Dispozitive pentru orientare sau pentru identificarea
elementelor din mediu, folosite de persoane cu deficiențe de
vedere
Dispozitive
electro –
mecanice Afișaje Braille cu opțiunea de
actualizare Dispozitive electro -mecanice pentru caractere Braille,
bazate, de regulă, pe vârfuri rotunjite scoase în relief prin
orificii situate pe o suprafață plată
Program text – vorbire Program pentru convertirea în format audio a unui text
selectat
Cititoare de ecran Program de interpretare a informației afișate pe ecran și
convertirea textului în format audio, icoane audio sau în
format Braille
Cititoare ecran pentru smart
phone/tablet Dispozitive de comunicare dotate cu program de citire
ecran, utilizate și pentru citirea cărților sau a ziarului și
pentru orientare bazată pe GPS

Produse
pentru scris Dispozitive portabile pentru
notițe în format Braille Dispozitive portabile care folosesc pentru introducerea
datelor o tastatură standard sau Braille și convertirea audio
sau afișaj Braille cu opțiunea de actualizare pentru afișarea
informației
Imprimante Braille Imprimante care generează documente pe suport de hârtie,
folosind caractere Bra ille
Echipamente de scriere Braille Dispozitive pentru introducerea manuală a datelor, în format
Braille și pentru transferul informației pe suport hârtie
Program traducere Braille Program de traducere Braille care convertește fișiere
electronice în format Braille
Program automat de
recunoaștere a vocii Program pentru convertirea în format voce a unui text scris
afișat pe ecran, în timp real
Dispozitive
voce Calculatoare cu voce Dispozitive care convertesc calculele în format audio
Ceasuri cu voce/tactile Dispozitive de măsurat timpul cu semnalizare audio
(sursa: Lista model a produselor asistive prioritare (LPA), Studiu global, 2018, pp.4 -5)

29

2.3 Valențe formative ale tehnologiilor de acces
2.3.1 Valențe la nivel educațional
„Valențele formative ale TA vizează, în principal, modelările și modificările aduse
personalității, stilurilor de învățare și stilurilor cognitive, la persoanele cu deficiență de vedere. TA
contribuie la formarea, exersarea, dezvoltarea, schimbarea structur ilor cognitive, metacognitive,
afective, volitive, atitudinale ale copilului cu deficiențe de vedere și, prin aceasta, impactul lor
asupra formării și dezvoltării personalității este covârșitor.
TA, prin intermediul calculatorului și al materialelor adapt ate, facilitează accesul la acele
informații de care nevăzătorul are nevoie, pentru a putea fi structurate în memorie, pe o perioadă
scurtă și/sau mai lungă de timp, în funcție de demersul urmărit. Se recomandă ca, în cazul
graficelor, imaginilor, elevul ș i studentul nevăzător să poată avea acces la o variantă descriptivă a
graficului, în care să fie cuprinsă o descriere detaliată.
Într-o cercetare efectuată în anul 2007 (Pădure, 2007 apud Pădure, 2010), în care au fost
evaluate opiniile și atitudinile cadrelor didactice, referitoare la integrarea elevilor cu deficiențe de
vedere în școala de masă și importanța TS în educație, conclu ziile au scos în evidență faptul că
atitudinea cadrelor didactice referitoare la utilizarea calculatorului dotat cu TA specifică pentru
nevăzători este, în mare parte, pozitivă, că este considerat a fi un lucru foarte important care îl
poate ajuta pe elevu l nevăzător în demersurile sale de educație și informare. Totuși, aceștia
consideră că elevii nevăzători prezintă dificultăți în momentul în care iau notițe la clasă, datorită
stilului de predare al cadrului didactic. Cadrele didactice și -au exprimat rezer ve în ceea ce privește
modificarea stilului de predare din partea profesorului și a mijloacelor didactice utilizate,
considerând că elevul cu deficiențe ar trebui să fie consiliat în afara orelor de curs, de către un
cadru specializat.
În contextul în car e elevii și studenții cu deficiențe de vedere, sprijiniți de TA, au
posibilitatea să urmeze cursurile școlii de masă, accesibilitatea materialului didactic și informativ
nu se referă doar la transpunerea cărților în format electronic sau tipărit, ci și la transpunerea
acestora într -un format audio accesibil.
Transformarea materialelor didactice într -un format accesibil elevilor cu cecitate le permite
acestora accesul la texte și grafice, lucru care până decurând era aproape imposibil. Formatul Daisy
(FCC, 2007, 2009; Pădure, 2008a apud Pădure, 2010) reprezintă un standard de accesibilitate, ce –
i permite persoanei cu deficiențe de vedere lecturarea unei cărți audio, la fel ca o persoană fără
deficiențe. Astfel, persoana cu deficiențe de vedere poate lectura o carte audio, în funcție de
structura cuprinsului și/sau paginației. Utilizarea acestui format a permis dezvoltarea unor noi
abordări în procesul de predare învățare, nu numai pentru elevii/studenții cu deficiențe vizuale, dar
și pentru profesorii cu defi ciențe vizuale. Formatul Daisy și -a dovedit eficiența în plan educațional
și la elevii cu dificultăți de învățare. Studiile realizate cu privire la eficiența utilizării cărților Daisy
în educația integrată remarcă avantajele și dezavantajele de ambele părț i”(Pădure, M., 2010, pp.
65-70).
DAISY (Digital Access To Information System) este un format digital care poate să includă
conținut de tip text, sunet, imagine și video integrate într -o singură secvență temporală, grație
fișierelor de tip smil (synchronize d multimedia integration language).

30

Formatul DAISY constă dintr -o colecție structurată de fișiere, care poate fi distribuită pe
un suport digital, ce permite reproducerea conținutului unui material tipărit, într -un format audio
digital accesibil personelo r cu deficiențe de de vedere, dar și persoanelor cu dificultăți de citire.
Cărțile DAISY, se pot asculta selectiv, exact ca și o carte tipărită, și pot fi citite cu diferite
dispozitive simplu de mânuit, asemănătoare unor CD -playere sau pe computer cu un soft special (
easy reader). Persoanele care citesc aceste cărți se pot deplasa cu ușurință prin structura lor, pot
sări din cuprins la un anumit capitol, de la un capitol la altul, de la un paragraf la altul, pot relua o
frază, pot sări peste notele de subsol sau se pot duce direct la pagina care îi interesează.
Dacă este inclus și textul electronic care reproduce conținutul cărții tipărite, formatul
DAISY oferă facilități de căutare s au și e sinconizare a textului tipărit cu cel vorbit. Standartul
DAISY utilizează fișiere XML și MP 3, perfect sincronizate, astfel încât persoana cu deficiențe de
vedere să poată avea acces mult mai ușor la informație. Permite, de asemenea inluderea de sem ne
de carte sau adăugarea de către cititor a unor adnotării. Cititorul beneficiază de aceste opțiuni, atât
în format text, cât și audoi, fapt care constitue un mare avantaj nu numai personelor nevăzătoare
sau pentru cele cu deficiențe de vedere, ci și pnt ru situațile în care sistemul d e iluminare nu este
adecvat, sau în care sunt realizate și alte activități în timpul lecturii.
Sistemul DAISY este gândit pentru o vastă categorie de utilizatorii, creat la început pentru
a veni în sprijinul personelor nevăz ătoare, în momentul de față se dovedește un real folos nu numai
pentru acestea, ci și pentru ce i cu rest de vedere.
În majoritatea cărților în format DAISY realizate de către lectori umani lectura este, în
general, tramsparentă. Se folosesște o singură vo ce neutră pentru tot textul și nu sunt incluse
muzică sau efecte speciale. Cărțile DAISY sunt complete și extrem de fidele originalului
(încluzând chiar și descieri audio ale graficelor, imaginilor figurior sau ale altor părți, în momentul
în care se consi deră că acest lucru este sesnțial pentru o mai bună înțelegere a textului).
Aces t sistem s -a extins foarte mult, devenind în momentul de față un standart de facto în
editarea accesibilă. Una dintre barierele care împiedică o utlizare intensă este aceea că, pentru a
profita de întreaga funcționalitate a sistemului, sunt necesare aparate de lectură specifice, deoarece
în multe cazuri de cărțile DAISY nu pot fi citite fol osind aparatele portabile obișnuite. (Borună,
2013, pp.139 -140)
2. 3. 2. Valențe la nivel profe sional
„La fel ca în educație, TIC a permis dezvoltarea de noi domenii de activitate, cât și
aprofundarea unor domenii deja existente, dar în care nu se putea analiza mai mult. În ceea ce
privește problematica persoanelor cu deficiențe vizuale, computerul dotat cu TA specifice a
determinat noi orientări în formarea educațională, respectiv profesională, valorificarea și
dezvoltarea unor pre -rechizite anterioare, de exemplu în muzică, matematică. Acest demers de re –
orientare către domenii de activitate moderne a sporit șansele de integrare socială și a redus riscul
unei segregării sociale. Se pot identifica posturi de muncă ce anterior apariției TA erau aproape
inaccesibile sau chiar imposibile nevăzătorilor (Pădure, 2008b, apud Pădure, 2010).
Pentru ca o persoană cu deficiențe vizuale să poată să -și îndeplinească sarcinile de serviciu,
mediul în care activează trebuie să fie informatizat, accesibil și, categoric, n evăzătorul trebuie să
dețină cunoștințe și competențe pentru acel post.

31

Sistemul de învățământ, special și integrat, este obligat să faciliteze și să promoveze
utilizarea TA, nu numai în situații recreative, informale, ci și în acele situații formale, ofic iale, prin
facilitarea asimilării de cunoștințe și formarea de competențe. Competențele formate trebuie să fie
la același nivel cu al persoanelor fără deficiențe, iar sarcinile de lucru trebuie realizate întrun ritm
și la un nivel aproape identic.
În evalu area nivelului de performanță al unui nevăzător în sarcinile sale de lucru la servicii,
trebuie avute în vedere limitările impuse de deficiență, dar și de gradul de accesibilitate al postului
de muncă.
TA a eliminat dependența față de un însoțitor, care av ea rol de a facilita accesul la
informație persoanei cu deficiențe vizuale, ducând la independență, autonomie. TA au făcut
trecerea de punct și volum imens, la tastatură și bytes .
Printre noile orientări profesionale ale persoanelor cu deficiențe vizuale e numerăm:
 profesia de avocat – în condițiile în care încheierile de ședință sunt transpuse în
format electronic, iar un asistent transcrie documentele scrise de mână;
 analist programator – aplicațiile care trebuie utilizate nu necesită grafică
complexă, i ar limbajul de programare utilizat este unul accesibil;
 referent științific – realizarea de rezumate la cărți, din domenii diverse, dar care să
nu cuprindă elemente de grafică sau formule, greu de accesibilizat;
 secretar / traducător – traducerea de mate riale, redactarea de scrisori, gestionarea
fluxului informațional din cadrul firmei, efectuarea și verificarea planificărilor
trimestriale, preluarea apelurilor telefonice și redirijarea lor pe departamente,
conceperea de materiale informative pentru uzul intern al companiei;
 ziarist / analist politic ;
 consultat în TA – transcrierea materialelor din format tipărit în format Braille,
caractere mărite, format audio (cu ajutorul aplicațiilor de transformare a textelor
din format electronic text în format aud io), consultanță în achiziționarea și
instalarea echipamentelor speciale, accesibilizarea materialelor inaccesibile de la
diverse firme și transpunerea acestora într -un format accesibil;
 operator de telefonie – preluarea de reclamații, cereri ale cliențil or, oferă informații
despre contracte, taxe, programele de lucru ale filialelor sau firmelor partenere,
efectuează comenzi și poate menține legătura cu clienții fideli ai companiei,
oferindu -le oferte speciale;
Un alt domeniu educațional și profesional la care TA au permis accesul îl reprezintă
muzica. Participarea la cursuri de canto sau însușirea utilizării unui instrument muzical (exemplu:
pian, vioară, chitară) este condiționată de vizualizarea partiturilor. Acestea pot fi scanate și, cu
ajutorul unui p rogram de recunoaștere de text, specializat în descifrarea notelor muzicale.
Partiturile pot fi transpuse în format electronic, iar apoi lecturate și învățate prin intermediul unui
editor specializat sau tipărite la o imprimantă Braille. Limbajul folosit e ste tot cel Braille, semnele
muzicale sunt transpuse în diverse combinații ale grupului fundamental. Parcurgerea în Braille a
partiturilor muzicale solicită urmarea unui program special de instruire pentru înțelegerea și
învățarea semnelor muzicale specifi ce limbajului Braille.

32

Accesul la informațiile disponibile oferite de internet reviste, ziare, jurnale, biblioteci
publice (în acest caz, este necesară scanarea cărților sau transformarea acestora în format digital
audio) sau virtuale, aria domeniilor de interes la persoanele cu deficiențe vizuale s -a lărgit. Aceștia
pot avea acces la informații de ultimă oră din domenii care, până în momentul apariției TA, nu le
erau accesibile sau necesitau adaptări foarte anevoioase.
TA au facilitat accesul persoanelor cu deficiențe de vedere și spre creație, fie ea de nuanță
artistică sau recreativă. În domeniul muzical, utilizând computerul adaptat corespunzător cu TA,
la care se conectează un instrument muzical accesibil și un microfon profesional, pot fi dezvoltate
creații artistice muzicale. Creația artistică, îmbinată cu cunoștințe de programare, au dus la
interesul crescut al nevăzătorilor către crearea și administrarea de programe complexe integrate
într-un sit sau chiar construcția și administrarea unui sit în în tregime.
Alături de accesul efectiv la informație, comunicarea prin intermediul serviciilor oferite de
internet (poștă electronică, mesagerie instant, telefonie, forumuri și liste de discuții pe diverse
teme) a permis dezvoltarea și conturarea unei relații mai strânse între persoanele fără deficiență și
cele cu deficiență vizuală.
Informația în format electronic oferă avantajul unei utilizări mai rapide, mai comode și mai
stimulative. Un text electronic sau preînregistrat audio este mai practic, nu numai pe ntru
persoanele cu deficiențe vizuale, ci și pentru persoanele fără deficiență, deoarece este mai ușor de
parcurs, oferă flexibilitate în lucru etc.
Utilizarea formatului electronic și a formatului audio reprezintă o alternativă mai
economică la formatul B raille. Deși în contextul actual al utilizării tot mai pregnante a
computerului pentru diverse activități, cărțile în format Braille prezintă dezavantajul unui cost
ridicat de tipărire, spațiu de depozitare mare, inflexibilitate în deplasare, ele nu trebui e eliminate
din sfera materialelor informaționale, deoarece formatul Braille oferă sprijin în procesul de
predare -învățare a scrierii și citirii la elevii din clasele primare.
Societatea informațională modernă se axează pe modele grafice multimedia, ușor d e
folosit, rapide, atrăgătoare, motivaționale, dar care ignoră sau oferă prea puțin spațiu accesibilității,
în ciuda legislației care obligă la acest fapt. Principalul dezavantaj al TA este evident la informația
grafică (planșe, scheme, grafice dinamice et c.). Este obligatoriu ca orice informație grafică să fie
însoțită de o alternativă accesibilă ” (Pădure, 2008b, apud Pădure, 2010) (Pădure, 2010, pp. 73 -76).
2.3.3. Valențe la nivel social
„Construcția socială a dizabilității se referă la bariere atitudinale care sunt internalizate și
construite de societate, ce împiedică și pun un obstacol în fața vieții persoanelor cu dizabilități
fizice sau senzoriale. În plus, construcția socială a dizabilității se referă la discursul major, care se
reflectă în utilizarea limbajului negativ la adresa persoanelor cu deficiențe de vedere. Mai mult,
această categorie de persoane este situată într -o categorie socială inferioară, ca efect al utilizării
unui limbaj negativ, discriminatoriu (Ferguson, 2001 apud Guttman , 2011 ; French și Cameron,
2003 , apud Guttman, 2011 ).
Statele social -constructiviste din întreaga lume consideră că, termenul de „abled” din termenul
englezesc „disabled” semnifica „încadrarea în normalitate”, prin urmare termenul de „dizabilitate”
semnifi că a fi „anormal”, așadar acest termen îmbracă o formă negative.

33

În eforturile de a facilita dezvoltarea identității , empowerment -ul politic și unitatea
comunităților, comunitatea persoanelor cu dizabilități a ales să se autodefinească „persoane cu
dizabilități”. Nefiind un termen optim, comunitatea persoanelor ce luptă pentru drepturile
persoanelor cu dizabilități au ales să reclame a cest termen, pentru a combate efectele negative și
opresiunea ce există în mediul social (Ferguson, 2001 , apud Guttman, 2011 ; French și Cameron,
2003 , apud Guttman, 2011 ). Prin autoidentificarea acestora ca fiind „dizabilitate”, această
categorie de persoa ne văd acest termen ca fiind încadrat în normalitate. Cercetătorii și persoanele
din domeniul advocacy -ului din aria persoanelor cu deficiențe senzoriale și fizice, pot să se refere
la aceștia în mod uzual ca la persoane cu dizabilități, juxtapusă cu ceea ce nu sunt, și anume,
persoane total funcționale. Aceștia se pot orienta, referindu -se la termenul „abilități” din conceptul
„dizabilități” ca la un termen ce definește ce „nu sunt” persoanele cu deficiențe senzoriale și
anume, „nondisabled”, orientându -se spre combaterea conotației negative a acestui termen.
Această extraordinară încercare de a transforma această conotație negativă în una pozitivă
demonstrează o disperată încercare pentru integrarea și incluziunea persoanelor cu dizabilități
(Ferguson, 200 1, apud Guttman, 2011 ; French și Cameron, 2003 , apud Guttman, 2011 ).
Când oamenii își pierd vederea, o percep ca pe o slăbiciune, o „gaură neagră”, cu un
sentiment extrem de izolare și singurătate. Acest punct de vedere al persoanelor cu pierderea
acuități i vizuale poate avea un impact direct asupra modului în care cei din jur îi tratează. Aceștia
îi percep pe cei cu deficiențe de vedere ca pe niște persoane prinse în întuneric, imaginându -și-le
ca fiind complet inadaptate și în imposibilitatea de a se auto îngriji (Ferguson, 2001 , apud Guttman,
2011 ). De fapt, deficiența de vedere este cea mai neadaptantă, pentru că vederea este privită ca
unul dintre simțurile cele mai importante ale unui individ; așadar, deficiența de vedere este „de
temut”, inspirând o st are adâncă de neliniște și tulburare (Ferguson, 2001 , apud Guttman, 2011 ;
Wagner -Lampl și Oliver, 1994 , apud Guttman, 2011 ). Majoritatea persoanelor cu deficiențe de
vedere pot înțelege viața ca fiind fără semnificație, nefiind capabile de a conduce vehicu le sau a
vedea „frumusețile inconjuratoare” (Ferguson, 2001 , apud Guttman, 2011 ; Tuttle, 1984 , apud
Guttman, 2011 ).
Deficiența de vedere există încă din vremuri străvechi. Cu toate acestea, profesioniștii au
început să analizeze și să se gândească la reabilitarea și problemele de viață ale persoanelor cu
deficiențe de vedere abia după cel de -al Doilea Război Mondial, când au apărut veteranii cu
deficiențe de vedere. Teoria s -a axat pe moartea psihologică a persoanei cu deficiențe de vedere și
renaștere a sa. S -au luat în considerare analize suplimentare și s -au examinat pierderile și impactul
psihosocial, abilitățile independente de viață, abilitățile de comunicare, economice și situația
profesională, aprecierea frumosului estetic, precum și dezvoltarea personalității, asociate cu
dizabilitatea de vedere.
Există și alți factori care afectează statutul persoanelor cu deficiențe vizuale în societate,
altele decât problemele de personalitate. Potrivit lui Wagner -Lampl și Oliver (1994 , apud Guttman,
2011 ), adaptarea la dizabilitatea de vedere a fost influențată de credințe și superstiții individuale
sau deținute prin cultură. Chiar dacă sunt mulți oameni care percep persoanele cu deficiențe de
vedere ca fiind neajutorate, indignate, chinuite, și nefericite, al ții au susținut că deficienta de vedere
în sine nu creează tulburări emoționale (Wagner -Lampl și Oliver, 1994 , apud Guttman, 2011 ).

34

În schimb, prejudecățile sociale sunt cele care provoacă suferință emoțională; multe
persoane cu deficiențe vizuale sunt de părere că ceilalți au concepții greșite despre dizabilitatea
vizuală, ceea ce provoacă anxietate și nu nevoia de achiziții a unor abilități de adaptare (Davis,
1997 , apud Guttman, 2011 ; Tuttle, 1984 , apud Guttman, 2011 ).
Examinarea suplimentară a impactulu i stereotipurilor despre sine a relevat faptul că
persoanele fără experiență oferită de analizatorul vizual au adesea sentimente de rușine și
inadecvare (Scott, 1982). Cercetătorii indică faptul că atitudinea personalului medical are un mare
impact asupra procesului de ajustare. Prin urmare, cercetătorii recomandă specialiștilor în
reabilitare să includă impactulatitudinilor în dinamica serviciilor, prin validarea experiențelor unei
persoane ce trăiește în sfera societății. Se sugerează că ONG -urile special izate în reabilitarea
persoanelor cu dizabilități ar trebui să se angajeze în consilierea și educarea membrilor rețelei de
sprijin, sa facă și lobby în favoarea acestora și să pledeze pentru modificarea legilor și atitudinilor.
Din cauza stereotipurilor și obiceiurilor care însoțesc dizabilitățile vizuale, este importantă
înțelegerea efectelor negative, pentru dezvoltarea unor strategii de succes (Tuttle, 1984 , apud
Guttman, 2011 ). Literatura de specialitate reflectă două categorii generale de constatări
psihosociale, în ceea ce privește atitudinile față de persoanele cu deficiențe:
1) literatura asociată cu atitudini negative și
2) literatura asociată cu atitudini ambigue.
Potrivit lui (Antonak și Livneh, 1988 , apud Guttman, 2011 ), perspectiva multidimensional ă
a atitudinii este folosită pentru a înțelege acest fenomen. Conform acestui punct de vedere, o
atitudine este o idee cu două caracteristici:
1. o trăsătură cognitivă încărcată cu emoție și
2. o caracteristică afectivă, care predispune la o componentă conotativă, ce se definește
printr -un set de acțiuni pentru o anumită clasă de situații sociale.
Potrivit lui Triandis (1995 , apud Guttman, 2011 ), o atitudine este formată din trei
componente dist incte:
1. Componenta cognitivă (tranzacții cu convingeri, asociate cu informații despre un
stimul),
2. Componenta afectivă (sentimentele persoanelor cu privire la stimul) și
3. Componentă conotativă (conceput ca intenția individului de a se comporta într -un
anumit mod cu privire la stimuli). Componenta conotativă presupune a fi
influențată de ambele componente cognitive și afective.
Triandis (1995 , apud Guttman, 2011 ) sugerează că atitudinile sunt învățate prin experiență
și interacțiune cu alte persoane, obiecte și evenimente sociale de mediu.
Din cercetările orientate pe atitudinile față de persoanele cu dizabilități au rezultat mai
mulți factori -cheie care se consideră că influențează atitudinile. Potrivit lui Milsom (1994 apud
Guttman, 2011 ,), factorii sau variabilele pot include și informațiile asociate cu persoanele cu
dizabilități. Se sugerează că mesajele care țintesc caracterul inadecvat și problematic în înțelegerea
dizabilităților duc la atitudini negative. În mod similar, cercetătorii indică faptul că a avea
cunoștințe despre dizabilitate, fără contact contextual cu persoanele cu deficiențe, poate duce la
atitudini negative. Înțelegerea și cunoașterea cu privire la sfera dizabilităților de către profesioniștii
din mediul educației speciale influențează profund mediul academic și social în care aceștia își

35

desfășoară activitățile de zi cu zi. La una dintre extreme pot fi cei care consideră că dizabilitatea
este un def ect, un element intrinsec al copilului, stabilindu -și eforturile spre schimbarea acestuia;
la extrema opusă sunt cei care consideră dizabilitatea ca fiind un construct social și își îndreaptă
atenția spre schimbarea atitudinilor și a mediului în care copil ul trăiește (Paul, 2002 , apud
Guttman, 2011 ).
În timp ce numărul de persoane cu dizabilităti este în creștere, platforma de Internet a
devenit o componentă importantă, chiar esențială pentru informare și comunicare. Persoanele cu
dizabilități, în special c ele cu deficiențe de vedere, pot fi împiedicate să aibă acces de către o
varietate de factori, precum problemele cu furnizorii de Internet, sau pot avea un acces dificil la
această nouă modalitate de informare și comunicare din aceleași motive, până la inc ompatibilitatea
web browser -elor, care nu sunt compatibile cu toate tehnologiile asistive (Papadopoulos și
Goudiras, 2005 apud Guttman, 2011 ). Astfel, operaționalizând accesibilitatea, putem afirma că
situația de față îmbracă forma a două mari componente: accesul la informații și accesul la
comunicare. În acest sens, măsurile de politici sociale trebuie să urmărească, pe de o parte, un
acces egal sau echivalent pentru toți utilizatorii și, pe de altă parte, tehnologiile asistive să fie
compatibile cu toate aplicațiile (Jaeger, 2005 , apud Guttman, 2011 ).
Este cunoscut faptul că comunitățile online au devenit un important mijloc de comunicare
și interacțiune socială, în particular pentru persoanele care, datorită caracteristicilor dizabilității, le
este dific ilă o altă modalitate de interactiune, persoane cu dizabilități pentru care asigurarea unui
acces universal este esențial pentru incluziu nea socială ” (Guttman, 2011 , pp.2 -5 ).
2.4. Utilitatea tehnologiilor de acces
„Utilizarea/neutilizarea unui echipament sau aplicație are mai multe cauze, care se
datorează lipsei interesului persoanei de a utiliza respectiva tehnologie, din cauza diverselor erori,
utilizare greoaie, lipsa controlului asupra aplicației, imposibilitate a de a efectua ajustări etc. Totuși,
putem să discutăm despre o utilizare eficientă a TS, în condițiile în care acestea sunt conforme cu
recomandările standardelor de accesibilitate și cu nevoile persoanelor cu dizabilități.
Obiectivul general al cercetăr ii realizate în anul 2009 (Pădure, 2009, apud Pădure, 2010) a
constat în identificarea gradului de utilitate și satisfacție a utilizatorilor cu deficiențe de vedere,
privind echipamentele și aplicațiile din sfera TA.
Gradul de utilitate și satisfacție le -am operaționalizat în: nivelul de utilizare / utilitate a
principalelor aplicații și echipamente din sfera TA, principalele activități desfășurate cu ajutorul
TS, frecvența și utilitatea serviciilor de internet, stabilirea domeniilor de interes în raport cu
utilizarea TA, nivelul de accesibilitate, utilitate și utilizare a telefonului mobil și a facilităților
oferite de acesta, eficiența sintezelor vocale pentru limba română. În cadrul studiului, au participat
25 de persoane, selecția făcându -se după criteri ile persoană cu deficiențe vizuale și utilizator de
TA.
Concluziile au scos în evidență faptul că, în general, calculatorul ocupă un loc esențial în
activitățile de informare și comunicare ale persoanelor cu deficiențe de vedere, în special pentru
comunica re (poștă electronică, mesagerie instant), informare și documentare. Principalele TA
utilizate sunt: cititor de ecran (41%), programe de recunoaștere de text (32%) și programe de mărit

36

(16%). Foarte puțini utilizatori chestionați folosesc afișajul Braille (7%) și programe de
recunoaștere a vocii/comenzii vocale (4%).
Sunt subliniate aspecte care țin de insatisfacție, referitoare la accesibilitatea informațiilor
disponibile pe internet: fișiere de tip pdf (portable document format) criptat, informații inclus e în
structuri grafice complexe și clipuri Flash fără o descriere alternativă; accesul la biblioteci publice
– lipsa cataloagelor online, posibilități limitate de completare a fișelor de împrumut și numărul
foarte mic de materiale în format electronic.
Opinia utilizatorilor cu deficiențe de vedere, privitoare la utilitatea și satisfacția utilizării
TA: 35% dintre cei chestionați sunt în totalitate satisfăcuți de performanțele și caracteristicile unui
cititor de ecran, 26% – parțial satisfăcuți de performanț ele unui program de mărit și 52% – parțial
satisfăcuți de programele de recunoaștere de text. Nemulțumirea apare atunci când este adusă în
discuție problematica aplicațiilor de recunoaștere a vocii pentru limba română, ca și lipsa unei
sinteze vocale pentr u limba română, dar și a prețului mare pentru un afișaj Braille.
Cuantificând răspunsurile participanților la studiu, referitoare la satisfacția / mulțumirea
față de TA, raportându -ne la calitate, accesibilitate și prețul acestora, aceștia pun un accent fo arte
mare în special pe calitate, în cazul cititoarelor de ecran și a programelor de recunoaștere a textului,
urmate îndeaproape de preț și accesibilitate.
Comunicarea nu se rezumă la utilizarea serviciilor oferite de internet, ci și la cele oferite
de tel efonia mobilă. Peste 50% dintre cei care dețin un telefon mobil beneficiază și de o sinteză
vocală specifică. Accesibilitatea telefonului mobil se prezintă astfel: în totalitate accesibil (41%),
accesibil (41%), parțial accesibil (9%), total inaccesibil (4 %). Utilizatorii chestionați consideră, în
proporție de peste 52%, că serviciile de SMS și WAP le sunt total accesibile.
Referitor la accesibilitatea informațiilor prezente pe sit -urile guvernamentale, 13% dintre
cei chestionați sunt în totalitate mulțumiț i de accesibilitatea lor, 31% parțial mulțumiți, 17% parțial
nemulțumiți iar 13% au dezaprobat faptul că acestea nu sunt accesibile și persoanelor cu deficiențe
de vedere. Doar 9% din cei chestionați consideră că au acces la bibliotecile publice. În schimb ,
31% sunt parțial mulțumiți și 26% sunt total nemulțumiți de faptul că nu sunt accesibile cataloagele
online ale bibliotecilor, deși aceste cataloage sunt disponibile pe sit -ul instituțiilor ” (Pădure. 2010,
pp. 71 -73).
În concluzie, TA reprezintă un punc t important în dobândirea independenței în procesul
educațional și de formare profesională a persoanei cu deficiențe vizuale. Prin demersul pe care l –
am întreprins, am urmărit să subliniem nivelul de interacțiune al utilizatorului cu deficiențe de
vedere c u TA, axându -ne pe particularități individuale ale persoanelor cu deficiențe de vedere și
pe problematica situațiilor apărute. TA completează și ușurează demersul educațional și
profesional. Este esențial să se acorde o importanță deosebită persoanelor car e prezintă ambliopie,
în vederea însușirii competențelor necesare pentru utilizarea magnificatoarelor, iar implementarea
TA la nivelul ciclului gimnazial, chiar și primar ar reduce decalajul informațional și moral, ce
poate surveni pe parcursul dezvoltării individuale, atât în plan educațional dar și profesional.
TA nu elimină în totalitate metodele clasice de informare, dar facilitează accesul rapid,
ușor și independent.
Prin cercetările de natură constatativă, care au fost inițiate și prezentate, am urmăr it să
evidențiem care este nivelul de interacțiune dintre TA și persoana cu deficiență de vedere, care

37

sunt factorii care modelează această interacțiune și care sunt modificările pe care această
interacțiune le formează. Metodologia cercetărilor prezentate nu are la bază un chestionar din
domeniu standardizat ci s -a făcut apel la alte forme de culegere a informației: observația și interviul
semi -structurat.
Viitoare cercetări ar putea elucida care sunt modificările care se pot observa la nivel
cognitiv, pe care noile alternative de informare le au asupra nevăzătorilor sau dacă apar modificări
la nivelul stilurilor cognitive și de învățare ale acestora.
Trebuie să menționăm faptul că la nivelul țării noastre, numărul cercetătorilor publicate,
privind impactul TA în procesul învățării și calității vieții persoanelor cu deficiențe de vedere sunt
puține, urmând a fi finalizate în perioada imediat următoare proiecte de cercetare sau teze de
doctorat, care vizează cu precădere acest domeniu. Totuși, nu trebuie să n eglijăm recomandările și
demersurile cercetărilor desfășurate în alte spații culturale. Dar, trebuie făcută remarca cum că,
implementarea și desfășurarea cercetărilor în domeniul TA a beneficiat de o consonanță la nivel
suportului legislativ, social, dar ș i la nivelul infrastructurii necesare observării și implementării
unor demersuri educaționale, profesionale și sociale specifice.
Numărul utilizatorilor nevăzători este foarte mic (aproximativ peste 1%), raportat la
numărul total de persoane cu deficiențe vizuale (94.471) (ANPH, 2007 , apud Pădure, 2010 ).
Trebuiesc proiectate și implementate politici educaționale care să prezinte instituțiilor
publice și private avantajele utilizării TA de către persoanele cu deficiențe de vedere și să le ofere
asistență în procesul educațional și de formare profesională. Pentru persoanele cu deficiențe de
vedere, calculatorul reprezintă un instrument ce contribuie la dezvoltarea de noi abilități culturale
și profesionale.
Implementarea constructivă a TA în instituțiile de î nvățământ speciale, în școli de masă și
în facultăți ar permite ca persoanele cu deficiență vizuală, dar și cele fără deficiențe, de la elevi la
studenți și nu numai, să comunice mult mai ușor, în cadrul programelor de instruire online. Crearea
unei platfo rme online, de e -learning, la care să poată avea acces persoanele cu deficiențe de vedere
ar conduce la tratarea nediscriminatorie a acestora.
TIC și comunicații coroborate cu TA devin instrumente indispensabile în orice domeniu
de activitate, iar acest lucru a permis și va permite în continuare accesul tuturor persoanelor cu
dizabilități la educație, informare și calificare profesională. Pentru aceasta, este nece sară o nouă
abordare și/sau adaptare la un nou stil de gândire și comportament, care va permite societății să
facă față schimbărilor.
TA au creat premisa accesului la informație a unui grup de persoane cu un potențial de
dezvoltare și susținere a valorilor moderne, dar, pentru aceasta, este nevoie ca și societatea să se
adapteze cerințelor persoanelor cu deficiențe vizuale. Sistemele multimedia bazate preponderent
pe elemente grafice complexe trebuie programate în așa manieră încât să fie accesibile și
nevă zătorilor (Pădure, 2010, pp. 76 -78).

38

PARTEA PRACTICĂ
Rolul mijloacelor asistive pe care le folosesc persoanele cu deficiență de
vedere
1.Justificarea cercetare
Oamenii folosesc văzul pentru a accesa aproximativ 90 % din informațiile de care au nevoie
pentru a se deplasa în condiții de siguranță și pentru a se orienta în spațiu. În cazul persoanelor cu
deficiențe vizuale, mobilitatea și orientarea pot fi extrem de anevoioase.
Spre deosebire de celelalte categorii de persoane cu handicap motoriu sau auditiv, la cei cu
deficiențe de vedere este deteriorat principalul organ de simț cu ajutorul căruia omul își culege
informația, datorită lui având mari posibilități de instruire, orientare și adaptare. Pentru ca
persoanele cu deficiențe de vedere să aibă acces la informațiile vizuale, acestea trebuie să fie
convertite în informații perceptibile de către celelalte simțuri rămase valide.
În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat tehnologii care să ajute persoanele cu dizabilități
de vedere, luând în calcul toate elementele de accesibilitate, siguranță, confort și de
comunicativitatea mediului înconjurător. Noile tehnologii au produs schimbări la toate nivelurile
societăți i și au influențat profund activitățile din instituțiile de stat, inclusiv din sfera reabilitării,
educației și incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități.
2.Scopul
Scop ul cercetării este identificarea mijloacelor asistive pe care le folosesc persoanele cu
deficiență de vedere, identificarea mijloacelor asistive pe care persoanele cu deficiență de vedere
le consideră utile precum și prezentarea avantajelor folosirii mijlo acelor asistive din perspectiva
personelor cu deficiențe de vedere.
3.Obiective
Obiectivele cercetării:
1. Identificarea mijloacelor asistive folosite de perso anele cu deficien țe de vedere
2. Identificarea mijloacelor asistive pe care perso anele cu deficiență de vedere le
consideră utile
3. Prezentarea avantajelor folosirii mijloacelor asistive din perspectiva perso anelor cu
deficiențe de vedere
4.Universul cercetării
Universul cercetării este format din mem bri asociației „Bastonul Alb”, precum și membri
ai Asociaței Nevăzătorilor din Ro mânia (A.N.R ), filiala Brașov, ace știa fiind 7 la număr.
Perso anele intervievate de mine au vâ rstele cuprinse între 29 și 57 de ani. Eșantionul a fost format
din 2 femei și 5 b ărbați, de asemenea din cei 7 int ervievați de mine, 5 dintre aceș tia locuiesc în
mediul urban, respectiv 2 locuiesc în mediul rural. Ocu pațiile actuale ale acestor pers oane sunt
următoarele: 3 pensionari, 3 angajați și o studentă la master.

39

Locul unde a fost realizată cercetarea este municipiul Brașov și împrejurimile sale.
5.Metodologia cercetării
Tipul cercetării este calitativă, care presupune existența subiectiviății umane în orice
situație. Cercetarea este calitativă deoarece vizează i dentificarea mijoacelor asistive folosite de
perso anele cu deficiențe de vedere, identificarea mijloacele asistive considerate utile de perso anele
cu deficiențe de vedere, precum și care sunt avantajele folosirii mijloacelor asistive din perspectiva
perso anele cu deficiență de vedere.
Metoda generală de culegere a datelor a fost interviul. Pentru culegerea datelor am fost
interviul pe bază de chestionar. Intrumentul folosit pentru strângerea datelor a fost interviul
individual pe bază de chestionar. (vezi anexa nr. 1)
Am ales interviul pe bază de chestionar deoarece am vrut să identific care sunt acele
tehnologii asistive folosite de persoanele cu deficiențe de vedere, care sunt acele tehnologi pe care
persoanele cu deficiență de vedere le consideră utile, precum și care sunt avantajele folosirii
mijloacelor asistive din perspectiva persoanelor cu deficiență de vedere.
În urma intervievării primei persoane cu deficiențe de vedere, am identificat potențalii
subiecții din cadrul cercetării prin tehnica „bulgărelului de zăpadă”.
În construirea chestionarului am folosit întrebării deschise și închise, de c lasificare sau de
identificare, de ierarhizare, cu un singur răspuns sau mai multe răspunsuri.
Chestionarul folosit este format din 17 întrebării , astfel primele patru întrebări au rolul de
a identifica datele socio -demografice ale intervievatului.
Întrebarea numărul 5 are rolul de a identifica ce deficiență sau diagnostic are persoana cu
deficiență de vedere și modul în care acesta a survenit și evoluat de -a lungul timpului.
Întrebarea numărul 6 are rolul de a identifica gradul de handicap sau de deficiență al
persoanei cu deficiență de vedere având următoarele răspunsuri ușor, mediu, accentuat sau grav.
Întrebarea numărul 7 are rolul de a identifica modul în care este afecta tă viața persoanei cu
deficiență de vedere în funcție de gradul de deficiență.
Întrebarea numărul 8 are rolul de a identifica care sunt produsele menite să sprijine
persoanele cu deficiență de vedere despre care persoanele c u deficiență de vedere au auzit dintt-o
listă adaptată din clasificarea tehnologiilor asistive a OMS.
Întrebarea numărul 9 are rolul de a măsura care este gradul de utilitate a tehnologiilor
asistive enumerate la întrebarea anterioară.
Întrebarea numărul 10 are rolul de a identifica car e sunt tehnologiile utilizate de persoanele
cu deficiențe de vedere care au fost intervievate de -a lungul timpului.
Întrebarea numărul 11 are rolul de a identifica modul și locul unde sunt folosite tehnologiile
asistive de către personele cu deficiențe de vedere.
Întrebarea numărul 12 are rolul de a identifica sursa de unde persoanele cu deficiență de
vedere au aflat informații despre tehnologiile asistive puse la dispoziția acestora.
Întrebarea numărul 13 are rolul de a identifica modul și locul de und e au fost achizi ționate
tehnologiile asistive de către persoanele cu deficiență de vedere.
Întrebarea numărul 14 are rolul de a afla cât de accesibile sunt tehnologiile asistive din
punct de vedere financiar pentru perso anele cu deficiențe de vedere.

40

Întrebarea număul 15 are rolul de a identifica ce dificultăți au întâmpinat perso anele cu
deficiență de vedere în momentul folosirii acestor tehnologii.
Întrebarea numărul 16 are rolul de a afla ce alte tehnologii asistive le lipsesc sau ar dori să
folosească o persoană cu deficiență de vedere.
Întrebarea numărul 17 are rolul de a identifica ce alte mijloace ajutătoare folosesc
perso anele cu deficență de vedere pentru a compensa deficiența de vedere și pentru a se descurca
în viața de zi cu zi.
Am început culegerea datelor prin luarea primelor 3 interviuri, am început analiza și
codarea datelor obiținute din acestea. După ce am analizat și codat primele 3 interviuri, nu am
considerat că am ajuns la saturație teoretică, astfel am decis să mai real izez încă 4 interviuri. În
urma analizei și codării următoarelor 4 interviuri luate, am descoperit că am ajuns la saturația
teoretică deoarece nu mai descopeream nici o categorie sau subcategorie nouă.
6. Analiza și interpretarea datelor
După ce am înche iat culegerea datelor am început analiza acestora . Tipul de analiză folosit
pentru analiza datel or este codarea teoretică . Codarea teoretică implică reducerea datelor cu scopul
de a realiza categorii. Procedurile care se realizează în cadrul codării teoretice sunt codarea
deschisă, codarea axială și codarea selectivă.
Am folosit codarea deschisă pentru a decupa esențialul din text, astfel am c itit cu atenție
textul transcris al interviurilor luate, am selectat cuvinte, expresii, propoziții sau paragrafe care
exprimă o idee despre subiectul cercetării. Am aplicat etichete conceptuale pentru fiecare idee
prezentă în text sau am păstrat ca atare t extul selectat din interviuri sub formă de coduri.Tehnicii
ale codării deschise folosite de mine au fost codarea deschisă linie cu linie, propoziție cu
propoziție, unde era nevoie am folosit și codare paragraf cu paragraf. Am comparat codurile între
ele, c ând defineau un fenomen similar le reuneam în categorii. Am realizat o prezentare vizuală a
codării deschise sub formă de matrice (vezi anexa 2).
Am folosit codarea axială pentru a realiza conexiunile între categorii și subcategoriile lor
și pentru a pune în evidență relațiile dintre categorii. Codarea axială am realizat -o după locul în
care sunt folosite tehnologiile asistive de către persoanele cu deficiențe de vedere.(vezi anexa 3)
Am folosit codarea selectivă pentru a selecta categoria centrală sau nucleu de care se leagă
categoriile axiale și subcategoriile lor. Categoriil nucleu le -am stabilit în funcție de obiectivele
cercetării. (vezi anexa nr. 4)
Pentru a pune în evidență legăturile și conexiunile între categorii am realizat și prezentarea
legăturilor în format grafic.
Am încercat pe baza categoriilor descoperite să id entific care sunt mijloacele as istive
folosite de perso anele cu deficienă de vede re, să identific mijloacele a sistive pe care persoanele cu
deficiență de vedere le consider ă utile și am încercat să prezint care sunt avantajele folosirii
tehnologiilor asistive din perspectiva perso anelor cu deficiență de vedere.
Perso anele intervievate de mine au fost diagnosticate la un moment dat în viața lor sau
uneori chiar de la naștere cu o formă de defici ență de vedere gravă, cum ar fi: glaucom congenital,
fibroplazieretrorentală, retinopatie pigemtară, degerescență maculară juv enilă, retino patie
diabetic ă. Aceste bolii fie au debutat la naștere, fie în copilărie, fie la vârsta adultă, această

41

însemnând că persoana fie s -a născut cu acuitate vizuală zero, fie boala a progresat de -a lungul
copilăriei și de -a lungul vieții adulte, ajungând ca la un moment dat persoana respective să -și piardă
progresiv vederea sau ajuns la o anumită vârstă în viața de adult să -și piardă brusc vederea, ceeea
ce se numește orbire tardivă, acestu lucru se poate întâmpla și perso anelor care nu au mai av ut
înainte problem e cu vederea, datorită unor complicații ale unor bolii cronice de care aceștia au fost
diagnosticate înainte de apariția tulburări de vedere, cum ar fi de exemplu diabetul.
Aceste tulburări de vedere pot fi înnăscute, adică se moștenesc de la o generație la alta,
astfel persoana cu problem e de vedere, în cele mai multe cazuri a preluat zestrea genetică a
înaintașilor săi și în condiții propice deficienței a manifestat tulburarea de vedere. Persoana care
are această boală o poate transmit e mai de parte descendențiilor săi, dar există acea posibiltate ca
nici ascendenții sau descendenții persoanei respective să nu manifeste tulburarea de vedere. Nu
toții oamenii care poartă genele care activează tulbura rea de vedere sunt neapărat afe ctate d e
acestea, aceste persoane sunt „cărăuși „ al acestor gene responsabile de apariția deficienței și se
poate să nu manifeste niciodată nici un fel de tulburare de vedere. Deficiența de vedere poate fi și
dobânită pe parcursul vieții persoanei în urma unui ac cident sau bolii.
Dintre perso anele intervievate de mine , 6 dintre aceștia au orbit progresiv de -a lungul unei
perioade din viață, fie ea, perioada copilăriei sau a maturității, iar o persoană intervievată este
oarbă din naștere.
Persoanele intervievate de mine sunt încadrate în grad de handicap sau de deficență grav
sau acccentuat, astfel din cele 7 persoane intervievate de mine 5 sunt încadrate în grad de handicap
grav, iar alte două persoane sunt încadrate în grad de handicap accentuat.
Din cauza ac estor deficiențe de vedere, persoanele intervievate de mine întâmpină
problem e în viața de zi cu zi. Astfel, din persoane intervievate 6 mi -au declarat că deficiența le -a
afectat viața de zi cu zi. Principale probleme pe care le întâmpină perso anele intervievate de mine
sunt:
 faptul că după ce au fost diagnosticați a trebuit să renunțe la unele activității cum ar fi
condusul, deoarece din cauza tulburărilor de vedere li s -a retras carnetul de șofer
 nu se pot deplasa singuri dintr -un loc în altu l, dacă acel loc este departe și necunoscut
pentru persoana cu deficiență de vedere
 perso anele cu deficiență de vedere nu -și pot cumpăra cele necesare singure, deoarece
trebuie să fie însosiți de cineva pentru că chiar dacă aceștia ajung până la magazin, fără
ajutorul unei perso ane văzătoare, nu știu unde sunt amplasate produsele de care au nevoie
sau doresc să le cumpere, pentru persoanele care mai au un rest de vedere este necesar ca
o persoană văzătoare să vină să îi ajute deoarece persoana cu deficienț ă știe unde sunt
amplasate produsele dar nu reușeste să descrifreze etichetele de pe produsele pe care
doreș te să le cumpere
 faptul că nu pot avea o viață independentă deoarece au senzația că depind de cineva
 au dificultăți în găsirea unui loc de muncă, deoarece angajatorii sunt reticenți în a angaja
persoane cu deficiențe de vedere
 faptul că din cauza deficienței le este îngreunat accesul la informații, la lecturarea, în mod
facil, a literaturii de specialitate și nu numai

42

Dintre persoa nele intervievate de mine, o persoană consideră că nu îi este afectat ă viața în
mod semni ficativ de tulburarea de vedere deoarece acesta s -a obișnuit cu deficiența, este căsătorit
de 20 de ani, are familie, are mulți prieteni care î -l ajută în acele situați în care are nev oie de ajutor
pentru a rezolva o problemă dată.
Trei subiecții intervievați de mine declară că cunosc toate tehnologiile a sistive enumerate
de mine la întrebarea numărul 9. Doi subiecții interviații au declarant că cunosc toate tehnlogiile
enumerate la î ntrebarea numărul 9, în afară de ochelarii pentru văz diminuat. Un subiect intervievat
de mine declară că cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate de mine la întrebarea numărul 9,
în afară de categoria ochelarilor de vedere, respectiv un alt subiect intervievat declară că nu
cunoaște pr ogramul de recunoaștere automată vocii.
Subiecții intervievații de mine au considerat că , în general, sunt foarte utile următoarele
tehnologii asistive: cititoare de ecran, cititoare de ecran pentru smartphone/tabletă, imprimante
Braille, echipamente de scriere Braille, calculatoare cu voce.
Subiecții intervievați au considerat , în general, utile următoa rele tehhnologii asistive:
afișaje Braille cu opțiunea de actualizare, ech ipamente de scriere Braille, imprimante Braille,
dispozitive portabile pentru notițe în format Braille, ochelarii pentru vederea de aproape, ochelarii
pentru vedere la distanță, och elari pentru văz diminuat, lupe, lupe digitale, lupe PC, program
traducere Braille, program automat de recunoaștere a vocii, ceasuri cu voce ta ctile, bastoane albe
(pliabile sau non pliabile).
Subiecții intervievați de mine au considerat, în general, delo c utile, următoarele tehnologii
asistive: ochelari pentru vederea de aproape, ochelari de vedere la distanță, ochelari pentu văz
diminuat, lupe, lupe digitale, lupe PC , dispo zitive portabile pentru notițe în format Braille, ceasuri
cu voce/tactile.
Cele mai folosite tehnologii de subiecții sunt: bastoanele albe ( pliabile sau non pliabile),
cititoare de ecran, cititoare de ecran pentru smartphone/tabletă, ceasuri cu voce/tactile, calculatoare
cu voce.
Tehnologiile asistive pe care, subiecții le simt lipsa sau ar dorii să le achiziționeze sunt:
 un baston mai intelligent care să aibă integrat niște senzori,
 un program de citire al ecranului mai performant cu softuri mai bune
 un scanner performant
 un laptop perfor mant
 un program JAWS cu licență
 un pix cu eti chete
 un cântar cu voce
 un tensoimetru cu voce
 un reportofon cu voce
 un iphone performant
 un televizor care să aibă un program care traduce filmele și emisiunile pentru
persoanele cu deficiență de vedere
 o mașină care se conduce singură

43

 o tehnologie care s ă facă paginile web mai accesibile persoanelor cu deficență de
vedere
 un soft mai sofisticat pentru descrierea imaginilor
Subiecții intervievați de mine folosesc acasă următoa rele tehnologii a sistive: cititorul de ecran,
cititorul de eran pentru smartpho ne/tabletă, lupele de toate tipurile, telefonul adaptat, p rogram text –
vorbire, ceasuri cu voce/tactile, folosesc bastonul alb pentru a ajunge dintr -un loc în altul.
Subiecții intervievații de mine folosesc sau au folosesc la școală următoarele tehnologii
asistive: utlilașe de scris, bastonul alb, cititoarele de ecran, cititoarele de ecran pentru
smartpone/tabletă, lupele de toate felurile, echipamente de scriere Braill e, ceasuri cu voce,
Subiecții intervievați de mine folosesc la locul de muncă următoarele tehnologii asistive:
bastonul alb, lupele de toate felurile, cititoarele de ecran, cititoarele de eran pentru
smartphone/tabletă, echipamente de scriere Braille, imprimante Braille .
Persoanele cu deficență de vedere intervievate de mine au aflat despre t ehnologiile asistive pe
care le folossesc:
 din școală
 de la cunoștințe și prieteni cu deficiențe de vedere
 comunitatea nevăzătorilor din Brașov și asociația nevăzătorilor din Brașov,
 da le asociați din alte țării
 de pe internet
 de la colegii din asociația nevăzătorilor din Brașov
Subiecții intervievați de mine au declara t că din punct de vedere financiar tehnologiile
asistive sunt destul de sc umpe, aceștia au fost nevoiți s -ă facă economii pentru a putea șă -și
cumpere tehnologiile asistive de care au nevoie. De asemenea, aceștia au declarant că
accesibilitatea financiară a tehnologiilor asistive depinde de tipul și felul în care urmează s -ă fie
folosite tehnologiile respectiv e.
Subiecții au declarat că trebuie să -și achizioneze tehnologiile de care au nevoie din alte
state, deoarece tehnologiile aflate pe piață la noi în țară sunt prea scumpe în raport cu veniturile
persoanelor cu deficiență de vedere. De asemenea, subiecții au declarat că statul româ n nu acordă
subvenții persoanelor cu deficiență de vedere care doresc să cumpere tehnologi asistive.
Subiecții intervievați de mine au declarat că au cumpărat tehnologiile de care aveau nevoie
prin intermediul asociaților de nev ăzătorii, de pe sit -uri specializate, s -au de unde s -a putut. Uni
subiecții au declarat că au achiziționat tehnologiile de care avea nevoie din străinătate deoarece la
noi în țară fie nu se găsesc, fie sunt prea scumpe în raport cu veniturile persoanelor c u deficiență
de vedere.
Dificultățile reclamate de către persoanele cu defciență de vedere în folosirea tehnologiilor
sunt:
 lupele de toate tipurile, fie ele fizice sau digitale nu măresc destul
 aplicațiile utilizate de persoanele cu deficență de v edere sunt încete , procesează
greoi informațile introduse și cititoarele de ecran se blocează adesea în timpul
folosirii, nu au acces la anumite formate de fișiere și imagini
 majoritatea apli caților de piață sunt în limba engleză, ar trebui create tehnlogii
asistive cu softuri în limba română

44

 persoanele cu deficență de vedere întâmpină probleme în utlizarea internetului și a
sit-urilor de socializare deoarece există funcții ale sit -uri care nu sunt compatibile
cu tehnologiile asistive folosite de p ersoanele cu deficiență de vedere
Din perspectiva perso anelor cu deficiență de vedere avantajele tehnologiilor asistive sunt
următoarele:
 Telefonul adaptat este util tuturor persoanelor cu deficeiență de vedere, deoarece le permite
acestora să comunic e în mod individual și eficient cu persoanele din rețeaua lor socială
 Bastonul alb este folosit de per soanele cu deficiență de vedere, atunci când acestea doresc
să se deplaseze singure și în s iguranță dintr -un loc în altul fără a se pune în pericol pe ei
înșii sau pe cei din jur.
 Tehnologiile de scris Braille, imprimantele Braille, programele de traducere Braille,
cititoarele de ecran de toate felurile, lupele de toate felurile faciliteză accesul persoanelor
cu deficență de vedere la informații, astfel pe rsoanele cu deficiență de vedere pot urma o
școală, se pot specializa, se pot încadra pe piața muncii, astfel o persoană alflată la periferia
societăți poate ajunge un membru integrat a acesteia, atât în plan social, cât și professional
 Ceasurile cu voce/t actile permit persoanelor cu deficență de vedere să știe cu precizie care
este ora ș i data indiferent dacă este no apte sau zi.
7.Concluzie
În momentul de față accesibilizarea reprezintă nu numai o necesitate stringentă a societății
ci constituie, în același timp, o posibilitate reală de dezvoltare a lumii în care trăim. Și este
important să facem acest lucru deoarece, creând un mediu accesibi l tuturor persoanelor cu
deficiențe de vedere, participăm cu toții la evenimentele cotidiene, ne implicăm în desfășurarea
lor, căutăm soluții și le aplicăm în rezolvarea diferitelor probleme care inevitabil apar într -o lume
normală. Este necesar, dar și po sibil să accesibilizăm spații, tehnologii, documente, informație,
având în vedere următoarele perspective:
 Perspectiva socială: pentru persoanele cu deficiență de vedere accesibilizarea
constituie o oportunitate fără precedent pentru a participa comod și deplin la
activitățile societății. Datorită ei dispare orice inconvenient fizic sau informațional,
și pentru prima dată în istorie persoanele cu deficiențe de vedere pot exercita
aceleași sarcini în condiții similare persoanelor valide. În felul acesta, se creează
noi opțiuni de comunicare, de interacțiune și lucru, care în alte condiții ar fi fost
deosebit de dificil sau chiar imposibil de realizat.
 Aspectul tehnologic: în zilele noastre noile tehnologii permit crearea de informație
accesibilă. Numai dacă s-ar respecta câteva cerințe, ar fi extrem de la îndemână
crearea de informație accesibilă fără costuri suplimentare.
 Aspectul financiar: inițierea unui proiect de accesibilizare nu are de ce să fie
costisito r. Și chiar dacă așa ar fi , nu este investiția inițială cea care determină
viabilitatea sau succesul proiectului, ci relația dintre cost și beneficiu.
Îmbunătățirea accesibilității solicită asumarea de revendicări din partea cetățenilor afectați și
recunoașterea avantajelor acestei îmbunătățiri pent ru toți (voință), analiza în mod adecvat a

45

problemelor, cercetarea și găsirea de soluții adecvate (tehnologie) și planificarea acțiunilor
corectoare în concordanță cu mediul social și politic (strategie). (Borună, 2012, pp. 125 -126)
Cu toate că actualmente există o mai mare sensibilitate socială față de dizabilități, și o
crescândă disponibilitate a studiilor și legilor ce vizează acest aspect, considerăm că o cultură
propriu -zisă a accesibilității nu s -a format încă în rândul profesioniștilor care o promov ează, cu
atât mai puțin aceasta există în societatea civilă. În acest sens este necesară în primul rând crearea
unui cadru legislativ unitar, în conformitate cu cel european, nu legi care să vină în sprijinul
persoanei cu dizabilități exclusiv prin oferire a anumitor drepturi bănești, ci care să o
responsabilizeze oferindu -i un loc în societate, văzând -o nu ca pe un altul care trebuie compătimit
sau eventual protejat, ci ca pe o persoană cu drepturi și obligații, dar mai ales ca pe o persoană
responsabilă, c apabilă să contribuie la bunul mers al societății în care trăiește și în care își
desfășoară activitatea. (Borună, 2012, pp. 218)
Numărul utilizatorilor de tehnologii de acces nevăzători din țara noastră este foarte mic
(aproximativ 1%), raportat la număr ul total de persoane cu deficiențe vizuale.
În România, majoritatea persoanelor cu deficiențe vizuale nu a urmat studii universitare și nici
nu se poate spune că deține o cultură informațională vastă deoarece serviciile de facilitare a
accesului la infor mație pentru toți nu sunt încă dezvoltate. (Borună , 2012, pp. 127).
Tehnologiile de acces nu vin să elimine în totalitate metodele clasice de informare, dar oferă
acces mult mai rapid și mai ușor, căci introducerea tehnologiilor de acces a reprezentat un p as
important în stabilirea unor noi strategii, atât la nivelul persoanelor cu diferite deficiențe,
beneficiare ale acestor echipamente, cât și în ceea ce privește abordarea noilor orientări
educaționale și profesionale pe care acestea le urmăresc. Trebuie menționat faptul că numărul
proiectelor și al aplicațiilor din domeniul tehnologiilor de acces este din ce în ce mai mare, dar
accesul la o parte dintre ele este îngrădit, din diferite considerente. Unele dintre aplicații sunt la
stadiul de prototip, altel e au un preț exagerat de mare pentru utilizatorii nevăzători. Cert este că
aportul noilor tehnologii de acces a fost și va rămâne important în stabilirea unui nou traseu
educațional și profesional în viața persoanelor cu deficiențe vizuale.
Considerăm așa dar că este necesară proiectarea și implementarea politicilor educaționale care
să prezinte persoanelor publice și private avantajele utilizării TA de către persoanele cu deficiențe
de vedere și să le ofere asistență în procesul educațional și de formare p rofesională. (Borună, 2012,
pp. 129 -130).
Persoanele cu deficiențe de vedere care folosesc tehnologii asistive în viața de zi sunt acele
persoane care au studii superioare sau cel puțin sunt interesate de ce este nou în marterie de
tehnologii asistive destinate persoanelor cu deficiență de vedere.
Avantajele folosirii tehnologiilor asistive de către persoanele cu deficență de vedere sunt
următoarele:
 le permite acestora să comunice în mod individual și eficient cu persoanele din rețeaua lor
socială
 le permite să se deplaseze în deplină autonomie și siguranță fără a se pune în pericol pe ei
înșii sau pe cei din jur.
 faciliteză accesul persoanelor cu deficență de vedere la informații, astfel persoanele cu
deficiență de vedere pot urma o școală, se pot specializa, se pot încadra pe piața muncii,

46

astfel o persoană alflată la periferia societăți poate ajunge un membru integrat a acesteia,
atât în plan social, cât și profe sional

47

Anexe
Anexa nr.1
Ghid de interviu pe bază de chestionar

Date de identificare:
1. Mediul de rezidență : urban
a. urban b. rural
2. Genul :
a. masculin b. feminin
3. Care este vârsta d vs. în anii împliniți? ________________
4. Ocupația d vs. actuală: _____________________
5. Povestiți -mi, vă rog, ce deficiență (diagnostic) aveți și de când? Cum s -a întâmplat?
6. Ce grad de deficien ță de vedere aveți?
a. Ușor
b. Mediu
c. Accentuat
d. Grav
7. Vă afectează viața în vreun fel deficiența de care suferiț i? Cum?
8. Există o serie de produse menite să sprijine persoanele cu deficiențe de vedere în a se
descurca (ex. ochelari, dispozitive de mărire a imaginii, bastoane tactile etc.) numite
tehnologii asistive. Despre care dintre le ați auzit?

Categorie Numele produsului Da

Ochelari Ochelari pentru vederea de aproape
Ochelari pentu vedere la distanță
Ochelari pentru văz diminuat
Lupe Numele meu este Krizbai Diana, sunt studentă în anul III, specializarea Asistență Socială, iar
pentru elaborarea lucrării de licență, realizez o cercetare care urmărește avantajalele fo losirii de
tehnologii asistive de către persoanele cu deficiență de vedere. Datele sunt confide nțiale și vor fi
folosite doar în scop de cercetare.

48

Dispozitive de mărire a
imaginii Lupe digitale
Lupe PC
Bastoane tactile Bastoane albe (pliabile sau non pliabile)
Dispozitive electro -mecanice Afișaje Braille cu opțiunea de actualizare
Program text – vorbire
Cititoare de ecran
Cititoare ecran pentru smart phone/tablet

Produse pentru scris Dispozitive portabile pentru notițe în format
Braille
Imprimante Braille
Echipamente de scriere Braille
Program traducere Braille
Program automat de recunoaștere a vocii
Dispozitive voce Calculatoare cu voce
Ceasuri cu voce/tactile

9. Pe o scală de la 1 la 10 (unde 1 = deloc utilă și 10 = foarte utilă) cât de utile considerați că
sunt următoarele tehnologii asistive pentru persoanele cu deficiențe de vedere?
Categorie Numele produsului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Ochelari Ochelari pentru vederea de
aproape
Ochelari pentu vedere la
distanță
Ochelari pentru văz
diminuat
Dispozitive de
mărire a imaginii Lupe
Lupe digitale
Lupe PC

49

Bastoane tactile Bastoane albe (pliabile sau
non pliabile)
Dispozitive
electro -mecanice Afișaje Braille cu opțiunea
de actualizare
Program text – vorbire
Cititoare de ecran
Cititoare ecran pentru
smart phone/tablet

Produse pentru
scris Dispozitive portabile
pentru notițe în format
Braille
Imprimante Braille
Echipamente de scriere
Braille
Program traducere Braille
Program automat de
recunoaștere a vocii
Dispozitive voce Calculatoare cu voce
Ceasuri cu voce/tactile

10. Pe care dintre tehnologiile amintite le -ați folosit dvs. de -a lungul timpului, de când aveți
dizabilitatea?
Categorie Numele produsului Da

Ochelari Ochelari pentru vederea de aproape
Ochelari pentu vedere la distanță
Ochelari pentru văz diminuat
Dispozitive de mărire a
imaginii Lupe
Lupe digitale
Lupe PC

50

Bastoane tactile Bastoane albe (pliabile sau non pliabile)
Dispozitive electro –
mecanice Afișaje Braille cu opțiunea de actualizare
Program text – vorbire
Cititoare de ecran
Cititoare ecran pentru smart phone/tablet

Produse pentru scris Dispozitive portabile pentru notițe în
format Braille
Imprimante Braille
Echipamente de scriere Braille
Program traducere Braille
Program automat de recunoaștere a vocii
Dispozitive voce Calculatoare cu voce
Ceasuri cu voce/tactile

11. Povestiți -mi despre modul și locul în care fiecare dintre tehnologiile folosite v -au sprijinit
(acasă, școală, locul de muncă etc.).
12. Cum ați aflat despre ele?
13. Cum le -ați achizitionat?
14. Cât de accesibile au fost din punct de vedere financiar?
15. Ați întâmpinat dificultăți în folosirea acestor dispozitive? În ce sens?
16. Ce tehnologii asistive vă lipsesc sau ați dori să folosiți? Dați câteva exemple.
17. Ce alte mijloace ajutătoare folosiți pentru a compensa deficiența de vedere și a vă descurca
mai bine în viața de zi cu zi? Enumerați -le în ordinea utilități lor? (pentru persoanele care
nu folosesc tehnologi asistive)
a. …………………………………………………… ………………………….……
b. ……………………………………………………………………………….……
c. ………………………………………………………………………………. ……
d. ………………………………………………………………………………. ……

VĂ MULȚUMESC PENTRU PARTICIPAREA DVS. LA ACEASTĂ CERCETARE!

51

Anexa nr. 2
Codarea deschisă reprezentată sub formă de matrice
Categorii Subcategorie Coduri
Diagnostic A. înnăscută
i. a
a
a
a A.
1. Am glaucoma congenital . Sunt nevăzător total , pierdut vederea în 2000. Medici au
zis că e din naștere, mi -am pierdut vederea treptat. S -a întâmplat brusc.
2. Diagnosticul meu este glaucom, am avut -o de la naștere. A evoluat, și după anu l
2005 nu mai vedeam mai deloc, am ieșit la pensie pentru că nu mai puteam să
lucrez. Mai văd puțin, dar nu este de ajuns să mă descurc.
3. Sunt orb din naștere , iar diagnosticul meu este Fibroplazieretrorentală
4. Diagnosticul meu este retino patie pigmentară . De mic copil nu vedeam deloc noapte.
La școală am stat din totdeauna în prima bancă pentru că nu vedeam. Deși nu trebuia
am făcut armata, dar după 6 luni am fost lăsat la vatră din cauza deficienței de vedere.
Noi suntem 4 frații, din care trei avem același diagnostic, cred că este de origine
genetică, dar nimeni din neamul nostru nu mai are această problemă.
5. Diagnosticul este Degenerescență maculară juvenilă, descoperită la vârsta de 13 ani.
Este o boală degenerativă. La momentul actual, nu văd decât umbre și lumini și mai
văd lucrurile cu contrast foarte puternic.
6. Diagnosticul meu esste glaucom congenital . Am fost diagnosticat la v ârsta de 7 ani
operat de 4 ori. Până la 7 ani mai vedeam, dar după mi -am pierdut treptat vederea. La
vârsta de 20 de ani nu mai vedeam nimic. Nu m-au ajutat nici ochelari și nici lupele,
am mers ls școala spe cială, unde am învăț at sistemul de scriere Braille.

52

ii.
B. dobândită B.
1. Am retino patie diabetică (deficiență vizuală), diagnosticată în 2008. Retino patia
diabetică este o consecință a diabetului (am diabet de 28 de ani). Acuitatea vizuală
mi-a scăzut progresiv, în decurs de aproximativ 6 luni de la diagnosticare. Deși am
făcut intervenții chirurgicale atât în țară, cât și în străinătate, treptat și progresiv,
acuitatea vizuală este zero. Sunt ceea ce se numește o nevăzătoare tardivă pentru că
până la 25 de ani nu m -am confrun tat cu probleme de vedere.
Grad de handicap A. Ușor C.
1. Grav
2. Grav
3. Grav
4. Grav
5. Grav B. Mediu
C. Accentuat D.
1. Accentuat
2. Accentuat D. Grav
Dificultății în viața de
zi cu zi A. persoane care
întâmpină
probleme în viața
de zi cu zi
A.
1. Îngrădit la unele chestuini cum ar fi condusul, am avut permis sau mersul într -un loc
necunoscut de unul singur, mai am probleme și dacă dor esc să -mi fac vreun cont pe
rețele de socializare, din cauza acelor casete unde trebuie să bifezi că nu ești robot .
2. Nu pot să -mi fac cumpărăturile de unul singur, am nevoie de ajutor pentru că nu văd
etichetele de la produse, am mai căzut o dată, de două ori în gropile de canal
neacoperit e, mie greu să traversez strada pentru că nu pot aprecia la ce distanță sunt
de maș inile care circulă pe drum.
3. Normal că mă afectează, lipsa independenței determinată de imposibilitatea de a mă
deplasa singură, îmi mărginește opțiunile în toate domeniile vieții: social,
professional, familial. Faptul că nu văd îmi îngreunează accesul la informații, la
lecturarea, în mod facil, a literaturii de specialitate și nu numai.

53

4. Mă afectează…nu pot să am o viață independentă, depi nd de cineva. Dacă vreau să
merg la magazin trebuie să vină cineva cu mine. Chiar dacă ajung la magazin de una
singură, tot am nevoie de ajutor pentru nu știu unde sunt produsele pe care vreau să
le cumpăr. Am dificultăți în găsirea unui loc de muncă, deoarece oamenii sint reticenți
în angajarea unei personae cu handicap. Angajatori au o atitudine reticentă față de
persoan ele cu handicap.
5. Obișnuit cu deficiența, stiu să mă deplasez de unul singur, lucrez, dar nu pot ajunge
în orice loc, mai ales dacă trebuie să merg într -un loc nrcunoscut, care este mai departe
de casă.
B. persoane care nu
întâmpină
probleme în viața
de zi cu zi B.
1. Nu, chiar deloc . Nu mă afectează, sunt căsătorit de 20 de ani, am fanilie, am mulți
prieteni, ne ajutăm între noi.
Tehnologii A. Cunoscute A.
1. Cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate , în afară de ochelari pentru văz
diminuat
2. Cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate, în afară de ochelari pentru văz
diminuat
3. Cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate , în afară de categoria oche larilor
4. Cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate, în afara de program ul de recunoaștere
automată a vocii
5. Cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate
6. Cunoaște toate tehnologiile asistive enumerate
7. Cunoaște toate t ehnologiiile asistive enumerate
B. Utile B.
1. Tehnologii foarte utile : Bastoane albe (pliabile sau non pliabile) , Afișaje Braille cu
opțiunea de actualizare , Program text – vorbire , Cititoare de ecran , Cititoare ecran
pentru smartphone/tablet , Dispozitive portabile pentru notițe în format Braille ,
Imprimante Braille , Echipamente de scriere Braille , Program traducere Braille ,
Program automat de recunoaștere a vocii , Calculatoare cu voce , Ceasuri cu
voce/tactile
Tehnologii utile : categoria ochelarilor

54

2. Tehnologii foarte utile : ochelari pentru vederea de aproape, ochelari pentru vederea
de departe, lupe digitale, lupe PC, bastone albe (pliabile sau non pliabile), program
text-vorbire, cititoare de ecran, cititoare de ecran p entru smart phone/tabletă,
dispozitive portabile pentru notițe în format Braille, imprimante Braille , echipamente
de scriiere Braille, program de traducere Braille, program automat de recunoașterea
vocii, calculatoare cu voce, ceasuri cu voce/tactile.
Tehnologii utile : lupe și afișaje Beaille cu opțiunea de actualizare
3. tehnologii foarte utile : Ochelari pentru vederea de aproape, Ochelari pentu vedere la
distanță, Ochelari pentru văz diminuat, Lupe, Lupe digitale, Lupe PC, Bastoane albe
(pliabile sau non pliabile), Program text – vorbire, Cititoare de ecran, Cititoare ecran
pentru smartphone/tablet, Program traducere Braille, Program automat de
recunoaștere a vocii, Calculatoare cu voce, Ceasuri cu voce/tactile
tehnologii utile : Afișaje Braille cu opțiunea de actualizare, Dispozitive portabile pentru
notițe în format Braille, Imprimante Braille, Echipamente de scriere Braille
4. tehnologii foarte util e: program text -vorbire, Cititoare de ecran, Cititoare ecran
pentru smartphone/tablet, Program automat de recunoaștere a vocii , Calculatoare cu
voce, Ceasuri cu voce/tactile
tehnologii utile : Bastoane albe (pliabile sau non pliabile), afișaje Beaille cu opțiunea
de actualizare , dispozitive portabile pentru notițe în format Braille , imprimante
Braille, echipamente de scriiere Braille, program de traducere Braille ,
tehnologii deloc utile : Ochelari pentru vederea de aproape, Ochelari pentu vedere la
distanță, Ochelari pentru văz diminuat, Lupe, Lupe digitale, Lupe PC
5. tehnologii foarte utile : Ochelari pentru vederea de aproape, Ochelari pentu vedere la
distanță, Ochelari pentru văz diminuat , Lupe, Lupe digitale, Lupe PC , Cititoare ecran
pentru smartphone/tablet, calculatoare cu voce, imprimante Braille,
tehnologii utile : program text -vorbire, echipamente scriere Braille, program automat
de recunoaștere a vocii, program traducere Braille, afișaje Brail le cu opțiunea de
actualizare,
programe deloc utile : dispo ztive portabile pentru notițe în format Braille, ceasuri cu
voce/tactile
6. Tehnologii foarte utile : bastoane albe (pliabile sau non pliabile), program text –
vorbire, cititoare ecran, cititoare ecran p entru smartphone/tabletă,

55

Tehnologii utile: Ochelari pentru vederea de aproape, Ochelari pentu vedere la
distanță, Ochelari pentru văz diminuat, Lupe, Lupe digitale, Lupe PC afișaje B raille
cu opțiunea de actualizare , dispozitive portabile pentru notițe în format Braille ,
imprimante Braille, echipamente de scriiere Braille, program de traducere Braille ,
Program automat de recunoaștere a vocii , Calculatoare cu voce, Ceasuri cu
voce/tactile
7. Tehnologii foarte utile: Lupe, Lupe digitale , Lupe PC , bastoane a lbe (pliabile sau
non pliabile), afișaje Br aille cu opțiunea de actualizare , dispozitive portabile pentru
notițe în format Braille , imprimante Braille, echipamente de scriiere Braille, program
de traducere Braille , Program automat de recunoaștere a vocii , Calculatoare cu voce,
Ceasuri cu voce/tactile
Tehnologi deloc utile : Ochelari pentru vederea de aproape, Ochelari pentu vedere la
distanță, Ochelari pentru văz diminuat,
C. Folosite

A.
1. Tehnologii asistive folosite: ochelarii pentru vedere la distanță, lupe, lupe digitale,
lupe PC, bastone albe (pliabile sau non pliabile), program tex t-vorbire, cititoare de
ecran, c ititoare de ecran pentru smart phone/ tabletă, imprimante Braille, echipamente
de scriere Braille, calculatoare cu voce.
2. Tehnilogii asistive folosite: bastone albe (pliabile sau non pliabile), dispozitive
portabile pentru notițe în format Braille, imprimante Braill e, echipamente de scriere
Braill e, program traducere Braille, program automat de recunoaștere a vocii,
calculat oare cu voce, ceasuri cu voce/tactile
3. Tehnologii asistive folosite: bastoane albe (pliabile sau non pliabile), program text –
vorbire, cititoare de ecran, cititoare de ecran pentru smartphone/tabletă, echipamente
de scriere Braille, program automat de recunoaștere a vocii, calculatoare cu voce,
ceasuri cu voce/tactile
4. Tehnologii asistive folosite: lupe, lupe digitale, lupe PC, bastoane albe (pliabile sau
non pliabile), cititoare de ecran, cititoare de ecran pentru smartphone/tabletă, ceauri
cu voce /ta ctile
5. Tehnologii asistive folosite: bastone albe (pliabile sau non pliabile), program text –
vorbire, cititoare de ecran, cititoare de ecran pentru smartphone/tabletă,

56

6. Tehnologii asistive folosite: bastoane albe (pliabile sau non pliabile), afișaje Braille cu
opțiunea de actualizare, program text -vorbire, cititoare de ecran, cititoare de ecran
pentru smartphone/tabletă, dispozitive portabile pentru notițe în format Braille,
imprimante Braille, echipamente de scriere Braille, program traducere Braille,
progr am automat de recunoaștere a vocii, calculatoare cu voce, ceasuri cu voce/tactile
7. Tehnologii asistive folosite: bastone albe (pliabile sau non pliabile), cititoare de ecran,
cititoare de ecran pentru smart phone/ tabletă, dispozitive portabile pentru notiț e în
format Braille, ceasuri cu voce/tactile

D. Lipsesc D.
1. Nu m -am gândit încă cam ce mi -ar mai trebui, Ori cum aș vrea să învăț să folosesc și
alte în prezent
2. Imi lipsesc un baston mai intelegent care să aibă integrat și niște senzori și niște
programe de citire a ecranului de la calculator mai dezvoltate și cu softuri mai bune.
3. Vreau un scanner performant, un laptop performant, un Jaws cu liciență, un pix cu
etichete, un cântar cu voce, un tensiometru cu voce, un reportofon cu voce și un iphone
performant.
4. Pe moment nu -mi lipseste nimic, dar mi -aș dori un televizor care să aibă un program
care traduce filme și emisiuile pentru nevăzătorii. Și mi -aș mai dori o mașină care ar
merge singură ca să mă pot deplasa mai ușor dintr -un punct în altul.
5. Mi-aș dori s -ă existe o tehnologie care să poate face paginile web mai accesibele
pentru nevăzători. Noi avem probleme dacă dorim să ne creăm un cont pe vreo rețea
de soc ializare, fie ea facebook, youtube sau google+, din cauza acelor casete care te
întreabă dacă ești robot?, unde trebuie să alegi niște imagini în care se află ce știu eu,

57

dacă n -ai pe cineva care vede cât de cât nu te poți descurca. Ar treui să existe un soft
mai sofisticat pentru descrierea imaginilor.
Folosire tehnologii A. Acasă
A.
1. Cititorul de ecran cu voce î -l folosesc acasă.
2. Folosesc lupele de toate tipurile acasă, le -am folosit și la școală, la locul de muncă și
când folosesc calculatorul. Cititoarele de ecran le folosesc atat acasă cât și la locul de
muncă, le -am folosit și la șscoală, le folosesc și pentru divertisment.
3. Normal că telefonul este util oricui, permițându -mi să comunic în mod individual cu
diferite persoane, iar ceasul mă ține la curent cu ora din zi și din noapte la care mă
aflu.
4. Acasă folosesc un telefon adaptat care are instalat un cititor de ecran pentru
smartphone , cu ajutorul căruia vizionez filme, emisiuni, etc… în principiu îl folosesc
pentru divertisment . Mai folosesc bastonul alb atunci când mă deplasez dintr -un loc
în altul. Mai folosesc și programul tex t-vorbire pentru a citi bancuri, glume și alte
lucruri ce mă interează.
5. Bastonul îl folosesc când merg la cumpărături, când ies din casă ca să știu unde sun t
scările ca să nu cad pe scări, î -l folosesc pentru a traversa strada în siguranță.
Cititoarele de ecran le folosesc la laptop, telefon pentru a asculta rugăciuni, muzică și
altele.

58

B. Scoală
B.
1. Utilajele de scris și Bastonașul tactil pe unde mă deplasez ,
2. Folosesc lupele de toate tipurile acasă, le -am folosit și la școală, la locul de muncă și
când folosesc calculatorul. Cititoarele de ecran le folosesc atat acasă cât și la locul de
muncă, le -am folosit și la șscoală, le folosesc și pentru divertisment.
3. Eu utilizez doar Jaws -ul (screen reader -ul pentru laptop), iphon -ul cu sintetizatorul de
voce și un ceas cu voce. Prin intermediul soft -ului instalat pe laptop am acces la rețele
sociale, la informații și la cărți în format electronic. Normal că telefonul este util
oricui, permițându -mi să comunic în mod individual cu diferite persoane, iar ceasul
mă ține la curent cu ora din zi și din noapte la care mă aflu.
4. La școală am folosit e chipamentele de scriere Braille, penru a lua notițe în timpul
orelor de curs, pentru a putea să -mi realizez temele și proiectele date la școală.
C. Locul de muncă C.
1. Bastonul îl folosesc cînd mă deplasez de acasă la locul de muncă și vice versa.
2. Folosesc lupele de toate tipurile acasă, le -am folosit și la școală, la locul de muncă și
când folosesc calculatorul. Cititoarele de ecran le folosesc atat acasă cât și la locu l de
muncă, le -am folosit și la șscoală, le folosesc și pentru divertisment. Echipamente de
scriere Braille le -am folosit când am realizat documente scrise în sistem Braille
pentru a prezenta cum arată un doment scris în limbaj Braille.
3. Lucrez ca profesor de șah pentru copii cu deficiențe de vedere, astfel la locul de muncă
folosesc echipamentele de scris Braille și imprimante Braille pentru realizarea fișelor
zilnice, documente și folosesc bastonul alb pentru a mă deplasa de acasă la locul de
munc ă și invers. .
Accesibilitate
financiară 1. Foarte greu. Unele au costat foarte mult.
2. Depinde de tipul echipamenului, la ce o să -l folosești și de unde îl achiziționezi.
3. Dispozitivele destinate nevăzătorilor sunt destul de scumpe, așa că mi -a fost destul de
greu să le achiziționez.
4. Accesibilitate… pot spune că dacă dorești să le obți le vei opține. Pentru telefonul
adaptat am făcut economi pentru o perioadă lungă pănă l -am putut cumpăra. Dacă ai
nevoie, îl cumperi nu ai ce face. Nevoia dictează.

59

5. Cititorul de ecran, telefonul adaptat au fost destul de scumpe, a trebuit să fac economie
ca să mi le pot cumpăra, deoarece în timp mai apar și alte cheltuieli neprevăzute.
Depinde de tipul echipamentului și cum o să fie folosit.
6. Depinde de venitul ficărei persoane, asociațiile nu subvenționează nimic. Eu am
ecomisit pentru a -mi cumpăra un iphone adaptat, deoarece este adaptat 98 % pentru
nevăzători, funcționează mai bine ca androidul. Deoarece are aplicații mai bune și
performate .
7. Nu se găsesc în România, ci în alte state. Le -am cumpărat din Italia pentru că sunt
mai ieftine, prin poștă, cu bani jos prin bancă, plătim și transportul. Dacă am nevoie,
mă orintez după prețuri și cumpăr de unde este mai ieftin.
Achiziție 1. Le-am cumpărat de unde am putut
2. Prin intermediul asociației naționale a nevăzătorilor, altele le -am cumpărat.
3. Simplu, soft -ul mil -a instalat un prieten, telefonul mi l -am cumpărat de pe Emag și
vocea am cumpărat -o din aplicațiile pe care acesta le deține, iar ceasul l -am cumpărat
de la asociația nevăzătorilor.
4. Telefonul adaptat l -am cumpărat. Aplicațiile și programele pe care le folosesc mi le –
a instalat un prieten din cadrul asociației. Bastonul alb l -am cumpărat prin intermediul
asociației nevăzătorilor din Brașov.
5. Bastonul alb l -am cumpărat cu ajtorul asociației nevăzătoilor, cititorul de ecran și
telefonul adaptat l -am cumpăra t de pe emag.
6. Le-am cumpărat online de pe diverse sit -uri.
7. Nu se găse sc în România, ci în alte state. Le-am cumpărat din It alia pentru că sunt
mai ieftine, prin poștă, cu bani jos prin bancă, plătim și transportul. Dacă am nevoie,
mă orintez după prețur i și cumpăr de unde este mai ieftin.
Dificultății în folosire 1. Unele s -au stricat încă de când le -am achiziționat, Iar altele mult mai repede de cât
mă așteptam. Mă refer aici mai ales la ceasurile cu voce sintetică.
2. Lupele de toate tipurile fie ele fizice sau digitale nu măresc destul. Ar trebui
înbunătățite .

60

3. Da, Jaw -ul mi se blochează în mod frecvent, nu am acces la fotografii, pictograme și
la tot ceea ce reprezintă imagine vizuală, anumite formate nu se deschid (JPG, PDF,
GIF etc).
4. Nu prea am dif icultăți în folosirea lor. La început am avut dificultăți. Merg un pic mai
greu decât dispozitivele obișnuite, trebuie să ai răbdare. Acum cred că nu mai am
dificutăți m -am obișnuit să le folosesc.
5. Nu am dificultăți î n folosire deoarece am frecvent at o șc oală spec ială pentru
nevăzători și astfel am învățat să f olosesc mai toate tehnologiile de care am auzit.
6. Noi avem probleme dacă dorim să ne creăm un cont pe vreo rețea de socializare, fie
ea facebook, youtube sau google+, din cauza acelor casete care te întreabă dacă ești
robot?, unde trebuie să alegi niște imagini în care se află ce știu eu, dacă n -ai pe cineva
care vede cât de cât nu te poți descurca. Ar treui să existe un soft mai sofisticat pentru
descrierea imaginilor.
7. Aplicațiile pentru nevăzători merg greoi. Se mai blochează. Durează mult pănă
proceasză informația introdusă. Majoritatea aplicațiilor sunt în limba engleză, mă
descurg foarte greu, deoarece la vârsta mea nu mai putem învâța așa ușor o limbă
străină.
Informații tehnologii 1. De unel e de la școală, De altele de la prieteni și de pe internet
2. De la cunosțințe și prieteni cu deficiențe de vedere.
3. Am aflat de la comunitatea nevăzătorilor și de la asociația nevăzătorilor din Brașov.
4. Am aflat despre tehnologii de la asociația nevăzătorilor din Brașov, de la prieteni cu
care am format un ONG prin care ajutăm copii cu deficiențe de vedere, astfel când
apare o tehnologie nouă ne informăm unul pe altul. De unele tehnologi am aflat și de
la cunoștințe cu deficiențe de vedere sau de pe internet.

61

5. Am aflat din școală pentru că am mers la o șscoală special ă pentru nevăzătorii, de la
prietenii și foști colegii de școală, din cadrul asociației , de pe internet și din presa de
specialitate.
6. Am aflat de la asociații din alte țări. De pe internet. De la colegii. Din asociațiile de
nevăzătorii din Brașov.
7. Am aflat de la prieteni și cunostințe din asociație.
Mijloace asistive 1. Însoțitor . Cer ajutorul prietenilor . Cer ajutorul familiei . Întreb pe cei din jur la nevoie
atunci câ nd mă deplasez singur
2. Cer ajutorul familiei, prietenilor, trecătorilor, celor din jur
Avantaje tehnologii 1. Normal că telefonul este util oricui, permițându -mi să comunic în mod individual cu
diferite persoane, iar ceasul mă ține la curent cu ora din zi și din noapte la care mă
aflu.
2. Eu utilizez doar Jaws -ul (screen reader -ul pentru laptop), iphon e-ul cu sintetizatorul
de voce și un ceas cu voce. Prin intermediul soft -ului instalat pe laptop am acces la
rețele sociale, la informații și la cărți în format electronic.
3. Folosesc lupele de toate tipurile acasă, le -am folosit și la școală, la locul de muncă și
când folosesc calculatorul. Cititoarele de ecran le folosesc atat acasă cât și la locul de
muncă, le -am folosit și la șs coală, le folosesc și pentru divertisment .
4. Bastonul îl folosesc cînd mă deplasez de acasă la locul de muncă și vice versa.
5. Lucrez ca profesor de șah pentru copii cu deficiențe de vedere, astfel la locul de muncă
folosesc echipamentele de scris Braille și i mprimante Braille pentru realizarea fișelor
zilnice, documente și folosesc bastonul alb pentru a mă deplasa de acasă la locul de
muncă și invers.
6. La școală am folosit echipamentele de scriere Braille, penru a lua notițe în timpul
orelor de curs, pentru a putea să -mi realizez temele și proiectele date la școală.

62

Anexa nr. 3
Codarea axială , după locul în care personele cu deficență de vedere folosesc tehnologiile
asistive.

Folosire
tehnologii
Acasă ȘcoalăLoc de
muncă

63

Anexa nr . 4
Codarea selectivă

deficiență de
vedere/diagnosticdificultăți în
viața de zi cu zi
grad de
deficiență
tehnologii
cunoscute
tehnologii
utile
accesibilitate
finamciară
achiziție tehnologii
utilizate modul și
locul
folosințeidificultăți în
folosiretehnologii
lipsă

64

Bibliografie:
1. Arditi, A., Rosenthal, B. (1998), Developing an objective definition of visual impairment In
Vision '96: Proceedings of the International Low Vision Conference (pp. 331 -334), Madrid,
Spain: ONCE,
2. Borună A. -E., (2012). Accesibilizarea informației, imperat iv al societății cunoașterii. Servicii
de bibliotecă destinate persoanelor cu deficiențe de vedere în revista Informare și
documentare: activitate științifică și profesională al Serviciul Cercetare. Dezvoltare, al
Biblioteci Naționale a României, vol. 5, B ucurești
3. Borună A. -E., (2013), Documente accesibile personelor cu deficiențe de vedere. De la
Braillela era digital. în revista Informare și documentare: activitate științifică și profesională
al Serviciul Cercetare. Dezvoltare, al Biblioteci Naționale a României, vol. 6, București
4. Fogarassy -Neszly, P., (2009), WebVOX – o soluție pentru îmbunătățirea accesibilității
paginilor Web pentru persoane cu deficiențe de citire, în Revista Română de Interacțiune Om –
Calculator 2 (2009), 18 -30, pp.19 -30.
5. Fogarassy -Neszly, P. (2007), Noutati in domeniul tehnologiei asistive pentru nevazatori, in
Preda, V. (coord.), Elemente de psihopedagogie speciala, Cluj-Napoca, Eikon,
6. Gherguț, A. (2003), Problematica asistenței persoanelor cu handicap cu cerințe speciale în
Neamțu , G. (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași.
7. Guttman, F., (2011), Accesilibilitatea studenților cu deficiențe de vedere în universitățile
clujene, în revista Calitatea Vieții, diaponibil la adresa:
http://www.revistacalitateavietii.r o/2011/CV -2-2011/05.pdf
8. Manea L. (2000), Protecția socială a persoanelor cu handicap, Casa de editură și presă
ȘANSA s.r.l., București.
9. Organizația Mondială a Sănătății, (2018), Lista model a produselor asistive prioritare (LPA)
Studiu global, disponibilă la adresa:
http://www.who.int/phi/implementation/assistive_technology/romanian_apl_global_survey_
for_web.pdf,
10. Padure, M. (2007), Aspecte ale utilizarii tehnologiilor de acces in educatia persoanelor
cudeficienta de vedere, in Preda, V. (coord.), Elemente d e psihopedagogie speciala, Cluj –
Napoca, Eikon,
11. Pădure, M., (2010), Interacțiunea utilizatorului cu deficiență de vedere cu tehnologiile de
acces, în Revista Română de Interacțiune Om -Calculator 3(1) 2010, pp. 65 -79, disponibil la
adresa: http://oaji.net/articles/2015/476 -1431590794.pdf
12. Teles, R. O., Santos, M., (fără an), Modulul 7, Manualul Cursantului, Tehnologii Asistive,
Manual de curs, Portugalia, diaponibil la adresa: http://docplayer.net/36103594 -Tehnologii –
asistive -manual -de-curs.h tml
13. Verza, E., (1997), Psihopedagogie specială, Manual pentru clasa a XIII -a, școli normale,
Editura Didactică și Pedagogică R.A. , București.

65

*** legea Nr. 292, din 20 decembrie 2011, republicată în 2015 a Asistenței Sociale,
*** LEGEA Nr. 448 din 6 decembrie 2006 *** Republicata privind protectia si
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap