Lucrare de licență [613384]

1
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Lucrare de licență

Cluj -Napoca

2
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA

Lucrare de licență

Evaluarea eficienței unui program structurat de dans în dezvoltarea
competențelor socioemoționale la vârsta adolescenței

Cluj -Napoca

3

Cuprins:
Introducere ……………………………………………………………………………………………. …………….. ……..3
Motivația alegerii acestei teme……………………………………………………………………………….. ……….4
Capitolul 1. Dansul – abordare conceptuală …………………………………. …………….. ………………..5
1.1. Definiții și cadrul conceptual ……………………………………………………………………………… ……..5
1.2. Istoria dansului …………………………………………………………………………………………………. ……..5
1.3.Teorii privind dansul ………………………………………………………………………….. ……………… ……..8
1.3.1 Perspectiva cognitivă asupra dansului ………………………………………………………….. ……..8
1.3.1.1. Experiența motorie și expertiză ………………………………………………………………… …….9
1.3.1.2 Învățare și memorie ………………………………………………………………………………… ………9
1.4. Efectele psihologice ale muzicii ………………………………………………………………………….. …….11
1.5. Muzicoterapia ………………………………………………………………………………………………….. ……..12
1.6. Eficacitatea ter apiei prin muzică – aplicații terapeutice ………………………………………….. ……..13
1.6.1. Creșterea performanțelor cognitive ……………….. ………………………….. ……………….. …….14
1.6.2. Influența muzicii asupra sistemului muscular ……………………………… ……………….. …….14
1.7. Muzica și abilitățile de comunicare ………………………….. ………………….. …….. ……………… …….14

Capi tolul 2. Efectele dansului asupra sinelui și competențelor socioemoționale …………… ….16
2.1 Definiții ………………………………………………………………………………………. …………………………..16
2.2. Conceptul de sine ……………………………………………………………………….. ………………………….. .18
2.3. Stima de sine……………………………………………………………………………….. ……………………… ….18
2.4. Gândirea pozitivă …………………………………………………………………………………………………….. 19

4
2.5. Pesimismul ………….. ……… ……………………………………………………………………………………… … 21

Capitolul 3 . Rolul dans ului în autoreglarea socioemoți onală ………………………….. ……………..22
3.1. Strategii de coping………….. …………………………………………………………………………… ………….22
3.2 Reducerea anxietății………………………………………………………………………… ………………………..25
3.2.1. Anxietatea……………………………………………………………………………… ……………………….25
3.2.2. Muzicoterapia folosită în reducerea anxietății ……………………………. ……………………….25

Capitolul 4 . Metodologia cercetării …………………… ……………………………………………………… …..27
4.1. Scopul cercetării……………………………………………………………………………………………………. …27
4.2. Obiective le cercetării………………………. ……………………………………………… ……………. …………27
4.3. Ipoteze ale cercetării ………………………………………………………………………. ………………………..27
4.3.1 Ipoteza generală a cercetării………………………………………………….. ……………………………27
4.3.2 . Ipoteza spe cifică a cercetării …………………………… …………………… …………………………..28
4.4. Participanți la studiu ………………………………………………… ……………………. ……………………….. 28
4.5. Probe utilizate ……………………………………………………………………………….. ………………………..28
4.6. Procedura …………………………………………………………………………………………………………. …….30
4.6.1. Etapa inițială …………………………………………………………………………………… …………..30
4.6.2. Etapa formativă …………………………………………………………………………………………….30
4.6.3. Etapa finală ………………………………………………………………………. …………………….. …..31
4.7. Rezultate ………………………………………………………………………………………. ……………………. ….32
4.8. Discuții ……………………………………………………………………………………………….. ………………….45
4.9. Concluzii …………………………………………………….. ………………………………. …………………………46
4.10. Limite ale cercetării și direcții viitoare …………………………………………….. ……………………….47

5
Bibliografie ……………………….. ……………………………………………………. ………………………… ……….. 48
Anexe ………………. ………………………………………………………………………………. ………………………….53

Introducere

Lucrarea de față presupune testarea unui program stabilit și adaptat de dans bazat pe
constituirea unei coregrafii care să influențeze în mod semnificativ variabile le reprezentative
tulburărilor de comportament sau la vârsta adolescenței.
Fiindcă prin acest program se dorește obținerea unor rezultate pertinente, mi -am prupus
următoarele obiective:
 Evalurea nivelului de acceptare socială la două grupe de adolescenți (grup experimental
vs. grup de control).
 Investigarea trebuinței de evaluare la două grupe de adolescenți (grup experimental vs.
grup de control).
 Investigarea nivelului de optimism vs. pesimism la două grupe de adolescenți (grup
experimental vs. grup de control ).
 Investigarea nivelului de independență vs. influențabilitate la două grupe de adolescenți
(grup experimental vs. grup de control).
 Testarea eficienței programului de dans privnd variabilele menționate: acceptare socială,
scala trebuinței de evaluare, op timism vs. pesimism, independență vs. Influențabilitate.
Realizarea acestor obiective se va face prin urmărirea îndeaproape a comportamentului
adolescenților, a reacțiilor acestora atunci când repetițiile vor fi mai avansate și coregrafia va
prinde contur și de asemenea adaptarea la nevoile lor.
Intervenția realizată prin programul stabilit de dans, va oferi rezultate concludente în vederea
optimizării programelor de acest fel, dat fiind faptul că datorită lor, se pot obține îmbunătățiri
semnificative în dezvoltarea competențelor socioemoționale la vârsta adolescenței.

6

Motivația alegerii acestei teme

Motivția alegerii acestei teme este atât de natură intrinse că cât și de natură extrinsecă,
acestea două complotând la ideea de a scrie despre dans și infl uența acestuia asu ra
comportamentului adolescenților. Argumentele care susțin motivația intrinsecă rezidă în dorința
de a cultiva această artă a dansului, pe care eu am practicat -o pe parcursul unui deceniu și care a
adus semnificative schimbări în demersul dezvoltării mele personale. În ceea ce privește
motivația extrinsecă se regăsește o nevoie acută d e a de a exercita acest sport, de a-i învăța pe cei
din jur ce reprezintă cu adevărat dansul și câte b eneficii atrage după sine. Prin urmare pot spun e
că toți acești factori externi: multiplele tipuri de dans, complexitat ea acestora, frumusețea și
unicitatea fiecărui dans car e provine din multiplele cultur i și toate evenimentele din această sferă
au contribuit semnificativ la lurarea deciziei de a vă p rezenta acest subiect.
Un alt motiv anexat motivației mele este acela de a lucra cu oameni și pentru oameni,
abilitate dezvoltată în cadrul cursurilor, evenimentelor și practicii pe care am facut -o pe parcursul
anilor de studiu. Datorită faptului că fieca re persoană este incomparabilă, complexă și
întruchipează propria sa planetă, pentru mine reprezintă o provocare să aliniezi aceste planeste în
realizarea unui program de dans. Însă, îmi asum această provocare, datorită motivației mele
puternice de a contr ibui semnificativ atât la îmbunătățirea unor competențe la vârsta adolescenței
cât și în oferirea unei viziuni acurate a ceea ce reprezintă dansul.
Așadar, prin motivele enumerate , consider că am evidențiat întru -totul ceea ce a
contribuit la hotărârea de a scrie despre această sferă complexă a artei dansului.

7

Capitolul 1. Dansul -abordare conceptuală

1.1. Definiții și cadrul conceptual
Dansul este limbajul ascuns al sufletului, d ansul este o formă de comunicare între tine și
corpul tău, între tine și sufletul tău, între tine și ceilalți oameni. Este o comu nicare nonverbal,
spontană, cee a ce implică participarea atât a conștiinței cât și a subconștientului, o comunicare
într-o situație destinsă, securizantă pe care o creează ritmul muzicii și convenția social ă care
asociază dansul cu momente de divertisment, de ,,distracție”.
Dansul este o artă, dansul înseamnă emoție, cucerirea spațiului, curajul de a depăși
mobilitatea, ne învață să fim armonioși în întreg limbajul gesturilor. Frumusețea dansului este
efemeră ca și multe alte ramuri ale artei, dar reușește să lase oamenilor trăirile pe care nu numai
că le -au simțit, ci știu că nimic altceva nu le poate înlocui sau exprima. Dansul oferă satisfacții,
fără a le uita însă pe cele estetice și este singurul care ne menține în formă.

1.2. Istoria dansului
De la începuturi muzica ș i poveș tile au adus oamenii împreună, iar d ansul și -a propus acelaș i
lucru. Este un mod de exprimare, o amprentă a sentimentelor. Dansul este mama tuturor
artelor. Evoluț ia dansului a început încă de câ nd Aristotel cataloga dan sul drept o necesitate a
omului . Mișcările de dans își au originile încă de la î nceputurile omenirii. D ansul nu reprezenta
doar o formă de disctracție, a vea un î ntreg ritual, cu multe semnificații: s e foloseau miș cări de
dans pentru aducerea ploii sau chiar la culegerea roadelor agriculturii. Dansurile tribale , erau
pline de încărcătură pozitivă ș i de devotament. Gesturile oamenilor , de la mi șcarea brațelor la
mimică, au format mișcă rile de dans.

8
Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale
(mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare ,
confruntări tribale . La unele popoare, caracterul ritual s -a păstrat, decantat și abstractizat, până în
zilele noastre.
În Grecia antică , dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației , considerat
eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop,
se practicau dansuri războinice ( pirice ), pacifice ( emelii ), de cules al viilor ( epilenice ).
În Roma antică , exista dansul ritual saltatio , cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat
odată cu decăderea Imperiului Roman .
În Evul Mediu , în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului,
influențele laice a u devenit din ce în ce mai puternice, accentuându -se în sec. 13, în practica
socială s au genuri diverse de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia,
pastourelle ), ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului.
Renașterea a adâncit acest process, p așii simpli din dansurile vechi s -au dezvoltat, au
combinat gesturile și mișcările, s -au individualizat. Au apărut forme noi și s-au creat succesiuni
tipice, în care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. În felul acesta, a luat
naștere suita , care consta din în patru părți fixe: allemanda, couranta , sarabanda și giga. În
vremea lui Johann Sebastian Bach , suita se executa independent și a jucat un rol important în
dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lângă cele patru dansuri de bază, au început să fie incluse
și altele – boureé, gavota, musette, polacca, menuetul (foarte important, devenind parte
constitutivă a simfoniei ), ciacona, passacaglia (variațiuni pe o temă ostinato, cu rol determinant
în unele forme muzicale).
Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândi t valsul , un dans derivat din Ländler . În aceeași
perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca : mazurca, polca, boleroul , jota,
fandango, ceardașul care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea
și afirmarea școlilor naționale.

9
La hotarul dintre sec. 19 și 20, s -au răspândit dansuri de origine americană, precum tango ,
samba, habanera, charlestonul, foxtrotul , care poartă amprenta muzicii de jazz, influențând
creația unor compozitori m oderni.
Poporul român are dansuri de o deosebită bogăție și variet ate, care se execută individual sau
în grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune. Caracteristică este practica
folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul și același dans, ca și executarea pe
aceeași melodie a mai multor dansuri. Cele mai răspândite sunt hora, sârba, învârtita, călușul și
multe altele, cu tendința de generalizare datorită activităților artistice de amatori și, îndeosebi, a
televiziunii.
În creația muzicală românească, dansurile popular e au fost utilizate mai întâi în aranjamente,
rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucrări mai complexe, mergând până la
invenții melodico -ritmice sugerate de structurile tipice.
Dansul românesc a pătruns nu numai în muzica de balet a lui Mihail Jora , Paul
Constantin escu, Zeno Vancea ș.a., ci și în creația corală, camerală și simfonică a lui George
Enescu , M. Jora, Mihail Andricu , Marțian Negrea , P. Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a.

10

1.3 Teorii privind dansul
1.3.1 Perspectiva cognitivă asupra dansului
Dansul reprezintă o formă universală a expresiilor umane care au fost cultivate în variate
forme și funcții. Odată cu evoluția socientății umane, caracteristicile dansului și ale dansatorilor
s-au schimbat dea lungul timpului, dar în mod obișuit, dansul es te asociat cu una sau mai multe
mișcări ale corpului într -o manieră a ritmului specific cu sau fără muzică. Din punct de vedere
fizic, cerintele artistice de dans necesită abilități cognitive multiple care pot fi studiate cu ajutorul
comportamentelor și me todelor neuroștiințifice. De exemplu, dansatorii, trebuie să învețe
secvențe de mișcare complexe care reproduc în mod eficient mișcările pe care le observă, car pot
include transferul de informații vizuale și verbale în acțiune cu motor. În această sferă a dansului
s-au făcut multe studii care pot contribui la înțelegerea de către multe persoane despre procesele
complexe necesare pentru a coordona creierul și corpul pentru înalte performanțe de acțiune și
percepție. Funcțiile de control cognitive care stau la baza abilităț ilor dansatorilor excepționali,
aceștia punând accent pe învățarea și întreținerea acestor funcții de control, pot afecta alte
procese senzoriomotorii.
În dansul modern principiul de bază este acela că fiecare stare emoțională tinde să
exprime propria persoană prin mișcare, iar mișcările sunt create spontan, nu sunt representative
și nu reflectă acurat în fiecare caz caracterul particular al stării emoționale. Acesta este motivul
principal al dansului modern și nu acela de a face spectac ol ci se focusează pe comunicarea
experiențelor emoționale, percepțile intuitive, adevăruri greu de atins, acestea neputând fi
communicate în termini rezonabili sau reduse la o simplă declarație.
Structura ritmică a mișcărilor corpului în dans este o practică obișnuită care apare sub
multiple circumstanțe sociale între diferitele culturi umane la nivel mondial. Într -adevăr dansul
este un prim mijloc al expresiei umane care ar putea avea originea în forme rudimentare încă de
acum 1.8 milioane de ani atunci când anatoma bipedă homo a creat mișcări corporale complete
care îmbunătățesc capacitatea de comunicare gestuală și limbajul trupului. Prin urmare, dansul

11
are potențialul de a fi nu numai frumos în sens estetic, dar de asemenea frumos în ceea ce
dezvăluie despre cunoaștere, acțiune și interacțiune umană.

1.3.1.1. Experiența motorie și expertiză

Dansul necesită deseori înalte abilități motorii și competențe rafinate, precum și
cunoașterea argumentată a mod ului în care propriul corp reacționează la diferite mișcări. Calvo –
Merino, Glaser, Grèzes, Passingham, and Haggard (2005) au definitivat acest lucru prin
examinarea anumitor zone specifice ale creierului și dacă acestea devin active preferențial atunci
când oamenii observă mișcările de dans în care ei sunt experți.

1.3.1.2 Învățare și memorie

Pentru achiziționarea competențelor motorii înalte este necesară o pregătire intensă,
astfel se poate controla desfășurarea spațio temporală ale mișcărilor corpului în raport cu muzica
și altor persoane în timpul dansului. Studiile realizate procesului de învățare a dansului au
condus la anumite prspective asupra modului in care aceste competențe sunt dobândite și de
asemenea mecanismele motorii care stau la bază. Cross, Hamilton, and Grafton (2006) au
realizat un studiu în care au participat dansatori expe rți care au fost deschiși să învețe mișcări de
dans modern noi și complexe pe o perioadă de cinci săptămâni. Activitatea creierului a fost
înregistrată cu ajutorul rezonanței magnetice în fiecare săptămână în timp ce dansatorii observau
mișcări realizate d e un instructor. Rezultatele au arătat că activitatea creierului în zonele
cortexului premotor și lobul parietal au fost îmbunătățite prin capacitatea de a efectua mișcările
observate (adică în cazul în care observatorul repetase anterior secvența în compa rație cu
secvențe care nu au fost repetate ) sugerând că simularea acțiunilor care depend de experiență,
acompania percepția asupra mișcărilor de dans.

12
Muzicianul și compozitorul Oliver Peter Graber este unul dintre cercetătorii care
contribuie la avansarea rezultatelor în acest domeniu cuprinzător, care deși prezintă interes de
câteva decenii pentru lumea științelor și a artelor este departe de a fi descifrat. „Puterea muzicii,
compusă chiar și acum câteva sute de ani, de a aduce grupuri de oameni împreună și de a avea
sincronizate bătăile inimii, respirația, chiar și undele din creier, este fascinantă”, spune Oliver
Peter Graber cu privire la modul în care muzica clasică influențează interpreții și ascultătorii
deopotrivă. Am încercat să aflăm de l a reputatul cercetător austriac ce se întâmplă în creierul
artistului și în creierul spectatorului în momentul în care este pus în fața unui act artistic, făcând
astfel primii pași spre cunoașterea a ceea ce este astăzi unul dintre cele mai fascinante dome nii.
,,În primul rând, când eram foarte, foarte tânăr prima tehnologie de care auzisem pentru
studierea creierului uman era electroencefalograma (EEG) ceea ce presupune înregistrarea
activității electrice cerebrale. După mai multe studii, când am încercat să transform datele în
muzică a reieșit că semnalele electrice transmise de creier sunau ca o orchestră de coarde. Un alt
lucru fascinant pe care l -am descoperit a fost că oamenii nu se sincronizează doar cu muzica pe
care o ascultă în timpul unui spectaco l, ci se sincronizează și unul cu altul. Am avut mai multe
studii în cadrul Filarmonicii din Viena, printre interpreții instrumentelor cu coarde, printre
pianiștii care au interpretat concerte pentru pian ale lui Wolfgang Amadeus Mozart și nu am
cercetat d oar cum corpul și creierul acestor interpreți reacționa în timpul interpretării, ci am
studiat și o parte dintre ascultători. Am descoperit că publicul și membrii orchestrei se
sincronizau în anumite momente. La sfârșitul interpretării, când i -am întrebat care a fost punctul
culminant al concertului, cu toții indicau acel moment când se întâmpla și sincronizarea. Puterea
muzicii, compusă de Mozart sau Bach acum câteva sute de ani, de a aduce grupuri de oameni
împreună și de a avea sincronizate bătăile inimi i, respirația, chiar și undele din creier, este
fascinantă.”

13

1.4. Efectele psihologic e ale muzicii
Așa cum ar ată și investigațiile științifi ce și observațiile clinice ref eritoare la muzicologie
ale com pozitorului și muzicologului Peter Hübner, toate sistemele organismului reacționează
pozitiv la ascultarea muzicii. Muzica are un puternic efecta supra psihicului uman. Astfel,
muzicologia ca știință poate fi utilizată în scopuri terapeutice. Da torită faptului că răspunsul
fiziologic la armoniile s onore reprezintă o capacitate înnascută a organismului, considerăm că
este important să cercetăm acest mecanism pe ntru a exploata posibile benefi cii în terapia
bolnavului. Muzica produce asupra creierului uman senzații agreabi le sau dezagreabile, acestea
fiind reflectate în comportamentul individului. Sune tele plăcute au un efect benefi c asupra
organismului prin faptul că ne stimulează concentrarea, induc relaxarea organismului, crescându –
i astfel rezistența. Mai mult decât atât, stimulează secreția de dopa mină și seroto nină, ușurând
suferința organismului traumatizat de factori fi zici sau psihi ci. Efectele plăcute sau modifi cările
de dispoziție psihică (Cioca, 2011) care au fost asociate cu ascultarea unor partituri muzicale au
fost descrise de mai mulți au tori. Ca surse relevate din literatura de specialitate a psihologiei care
se referă la muzicologie aminitim Storr (1992), Deliege și Sloboda (1997), North și Hargreav es
(1997). Unii cercetători afi rmă că senzațiile pozitive sau plăcute pe care le experimen tează
creierul sunt asociate neurologic cu răspusuri care folosesc ca mediator dopamina (Spanagel &
Weiss, 1999; Rolls 2000). Probabil senzațiile plăcute îi determină pe oameni să creeze sau să
asculte muzica. O importantă descoperire a neuroștiințelor în ceea ce privește muzica este faptul
că nu există un centru specializat al muzicii la nivelul creierului, cea mai mare p arte a sistemelor
creierului fi ind implicate în procesarea acestei informații. Există trei mari sisteme ale creierului
care sunt implicat e în procesarea muzicii: sistemele cerebrale responsabile de emoții, sistemele
cerebrale im plicate în procesele cognitive și sistemele cerebrale care controlează musculatura
striată. Aprecierea calității partituril or muzicale ascultate este infl uențată cla r de gradul de
cultură al individului. S -a constatat că aprecierea muzicii reprezintă într -o oarecare măsură o

14
capacitate înnăscută care depinde în mare măsură de bagajul genetic al individului. Se pare că
aprecierea pentru muzică apare spontan la copii, a ceasta oferind, de asemenea, evidențe
favorabile unei tendințe înnăscute de apreciere a muzicii. (Zentner & Kagan, 1996). Majoritatea
culturilor folosesc muzica ca mijloc de exprimare artistic. Chiar dacă nu sunt utilizate
instrumente sofi sticate pentru ob ținerea unor sunete de calitate superioară, se folosesc
instru mente de percuție simple, pentru a se obține diferite ritmuri sau pentru a se cânta vocal.
(Merriam 1964). Creierul nostru înțelege muzica nu numai ca pe o expresie a lumii emoționale.
Așa cum au arătat studiile de la Institutul Max Planck din Leipzig, con duse de Stephan Koelsch,
muzica este, de asemenea, procesată în centrele cerebrale care controlează procese complexe ca
vorbirea sau gândirea logică. Aceste procese cerebrale complexe sunt activate de muzică nu doar
în cazul celor cu educație muzicală (ex. muzicieni), ci și a celor care nu au o pregătire în acest
domeniu. Cea mai importantă descoperire făcută a fost că ariile cerebrale corespunzătoare
funcțiilor cognitive sunt activate chiar și când subiectul nu este atent la muzică sau când nu este
activ ( de exemplu, în timpul somnului). Aceasta înseamnă că muzica activează aceste sisteme
cerebrale într -un mod obiectiv și automat. O descoperire importantă a neuroștiințelor este că
arhitectura informațională a creierului nostru este, pe de o parte, determina tă genetic și, pe de altă
parte, este infl uențată de experiențele trăite. Toate senzațiile sunt transmise de către organele de
simț prin semnale bioelectrochimice care au un rol în stabilirea interconexiunilor dintre neuroni
și, astfel, în organizarea arhi tecturii informaționale a creierului. Muzica este folosită de omul
sănătos ca mijloc de relaxare, p entru creșterea performanței fi zice, pentru menținerea unui stadiu
alert sau pur și simplu pentru pentru îmbunătățirea relațiilor sociale ale individului. (C lark, 1998;
Dube, 1995; Karageorghis & Terry, 1997; & Boone, 1998; North & Hargreaves, 1997;
Panksepp, 1995; Panksepp & Bekkedal, 1997).

1.5. Muzicoterapia
Noile cercetări clinice cuant ifică beneficiile utili zări artei în domeniul sănătății, de la
ameliorare a durerii la recu perarea rapidă a bolnavilor afl ați în stare de convalescenț ă. Comisia de
acreditare a orga nizațiilor medicale din SUA a făcut o primă anchetă în acest sens în anul 2004 și
a constatat că aproximativ 2.000 de spitale din SUA folosesc diferi te forme de artă în modele
terapeutice. În SUA universitățile de medicină oferă cursuri de artă sau literatură, iar unele

15
spitalele au încorporat așa numitele grădini de vindecare și galerii de artă care permit pacienților
să selecteze diferite piese artis tice pentru a decora pereții saloanelor care altfel ar constitui un
mediu extrem de steril. Doctorului Harry Jacobson, nefrolog și vicepreședinte la Departamentul
Sănătății din Nashville’s Vanderbilt University Medical Center, afi rma faptul că „există evid ențe
clare care arată că angrenarea pacienților în activități artistice și în special muzicale este calea
prin care povara suferințelor devine mai ușor de suportat“. Această idee de abordare a unor noi
posibilități de ameliorare a suferințelor a dus la cre area unui centru medical cu statut
experimental numit „Louis Armstrong Center for Music and Medicine“, care face parte din
complexul „Berth Israel Medical Center“ din orașul New York. În acest centru medical se
utilizează difer ite terapii muzicale și se ef ectuează studii asupra modului în care copiii care
suferă de astm și adulții cu boli cardiovasculare și pulmonare reacționează la efectele muzicii. În
luna octombrie 2005, Joane Loewy, director al acestui centru, publica în Journal of Peri
Anesthesia Nursi ng un articol prin care descrie modul în care cântecele de leagăn care au fost
cântate au ușurat respirația copiilor. De asemenea, cântecele de leagăn au fost mult mai efi ciente
decât sedativele pentru a adormi copiii în vederea efectuării investigațiilor EEG sau a altor
investigații care au fost efectuate la nivelul cr eierului și care necesitau pune rea unor electr ozi pe
scalp. Medicația nemaifi ind necesară sau dacă totuși s -au folosit sedative, efectul acestora a fost
mult mai rapid în cazul folosirii muzi cii (Loewy ), ariile din creier asupra cărora muzica
acționează fi ind cele pe care corpul uman le utilizează atunci când se simte bine. Drogurile
(canabis, cocaină și marijuana etc.) acționează în aceleași arii ale creierului, însă cu efect
distructiv asupr a corpului uman. Mai mult decât atât, Tramo afi rma că „muzica este un stimul
puternic care acționează asupra analizatorului auditiv“ (Prof. Tramo J., Harvard Medical
School), acesta determinând eliberarea din celule a endorfi nelor care suprimă durerea și a
immunoglobinelor care ajută în lupta cu boala.

1.6. Eficacitatea terapiei prin muz ică– aplicații terapeutice
Creșterea acceptanței muzicologiei ca metodă terapeutică a fost fundamentată în urma
cercetărilor efectuate de -a lungul timpului și din ce în ce mai mulți medici au început să capete
experiență în acest domeniu. Programele de artă și științele medicale de la „Stanford University“
încurajează studenții să descopere intersecția dintre artă și medicină, în timp ce la „Columbia

16
Universiy Medical School“ din New York medicii sunt pregătiți să trateze pacienții folosind în
paralel și muzicologia sau alte terapii în care este implicată arta. Arta în medicină este, de
asemenea, folosită de către medici și asistente în managementul propriului stres pentru a evita
sindromul „burnout“. Centrul medical „Louis Amstrong“ oferă programe de meditație pentru
personalul medic al ca re lucrează în secțiile de onco logie. În acest scop se organizează grupuri în
care asistentel e medicale cântă sau ascultă mu zică live. În aceste sesiuni se discută în paralel și
problemele care intervin în tratamentul bolnavilor de cancer. La Beth Isr ael Medical Center
există un studiou muzical unde la fiecare două săptămâni se organizează un program unde se
folosesc tobe. Prin metode de percuție care alternează de la tehnici simple la complexe se
încearcă diminuarea nivelului de stres acumulat. Se par e că arta vindecă nu doar pacienții, ci și
pe vindecători.

1.6.1. Creșterea performanțelor cognitive
Prin ascultarea de muzică sunt activate arii cerebrale foarte complexe, cresc performațele
cognitive cum sunt gândirea matematică, capacitatea de a înv ăța, capacitatea de memorizare,
capacitatea de analiză, Efectul Mozart de a abstractiza. Deoarece muzica stimulează sistemele
cognitive și emoționale nervoase, acestea capătă un fel de „antrenament“ pentru învățarea prin
ascultarea de muzică barocă (Lozano v, citat de Iamandescu și Neagu, 2011).

1.6.2. Influența muzicii asupra sistemului muscular
Cea mai mare parte a durerilor de cap sunt din cauza tensiunii musculare crescute a
mușchilor scalpului. Această tensiune musculară dispare când ascultăm muzică și, astfel, dispare
și durerea de cap. Așa cum arată și studiile cu ultrasunete făcute de Shemagonov muzica are un
efect asupra contracțiilor muscu laturii striate a arterelor cerebrale, care devin tot ma i lente și mai
ritmice sub infl uența acestei muzici. Acest efect face muzica foarte utilă în tratarea migrenelor
care au ca mecanism principal vasoconstricția urmată de vasodilatație reflexă.

17
1.7. Mu zica și abilitățile de comunicare
În lucrarea sa, a spectel e cronobiologice ale muzicii fi ziologice, Hildebrandt arată cum
organismal este în mare măsură dominat de principiile organizării armonice, în timpul
regenerării și mai ales în timpul somnului. Dato rită acestei ordini muzicale a multora dintre
procesele fi ziologice ale organismului, Hildebra ndt numește corpul omenesc o fi ziologie
muzicală. În urma cercetărilor, Hildebrandt a ajuns la concluzia că muzica stimulează procesele
regene rative naturale, in diferent dacă cel care ascultă este treaz și atent la muzică sau visează.
Așadar, nu este surprinzător că muzica armonioasă are un succes așa de mare în normalizarea
stărilor conștiente, deoarece sistemele cerebrale cognitive și emoționale – ca expresie a
conștiinței noastre – și sistemele care sunt răspunzătoare de regenerare sunt, de asemenea,
stimulate în timpul somnului.

18

Capitolul 2 . Efectele dansului asupra sinelui și competențelor socioemoționale

2.1 Definiții
Optimismul poate fi definit ca o personalitate stabilă strâns legată de expectanțe poz itive
în ceea ce privește evenimentele viitoare. Optimiștii sunt persoane care se așteaptă ca lucruri
bune să li se întâmple. Așadar, putem defini optimismuul prin evenimente pozitive despre ceea
ce urmeaz ă să li se întâmple în viitor. Aceasta presupune că atunci când un țel este important
persoana va acționa în așa fel încât să primească ceea ce merită, aspirând la reyultate pozotive.
Definind optimusmul ca expectanțe pentru viitor Scheier ș i Carver (1985) au demonstrat că
rădăcinile acestor constructe sunt studii teoretice și empirice bayate pe motivație și cum sunt
exprimate în comportamentul uman și anume: valorile așteptate modelelor de motivare. Acest
model explorează motivațiile care st au la baza comportamentelor, admițând că acestea sunt
organizate în jurul a două elemente cheie: obiective și așteptări.
Obiectivele sunt acțiuni sau stări care sunt dorite sau nedorite de oameni. Astfel, este
logic să ne gândim că oamenii caută să -și anc oreze eforturile, pentru a atinge obiectivele pe care
ei le consideră importante. Cu cât un obiectiv este mai valoros și mai semnificativ cu atât
motivația de a acționa este mai mare (Caver și Scheier, 2003). Un al doilea element al teoriei,
este înțeleasă ca un sentiment de convingere sau de incertitudine cu privire la atingerea unui
obiectiv. Eforturile vor fi făcute către țel, doar dacă persoana este suficient de încrezătoare în
ceea ce privește rezultatele așteptate (Scheier, Carver și Bridges, 2001).
Publicarea cărții Helplessness: on Depression, Development and Death de către Seligman
și colab. (1975), unde pri n contrast cu aspectul cercetă torul pomenește de "optimism învățat",

19
poate fi considerat momentul care inițiază studiile asupra optimismului. D e altfel, 16 ani mai
târziu Seligman publică o carte intitulată Learned Optimism, carte care indică noua orientare din
Psihologia Sănătății. Scheier și Carver (1992) definesc dispoziția spre optimism ca tendință
generală, relativ stabilă, de a avea o conce pție pozitivă asupra viitorului și experiențelor vieții.
Conceptul este derivat din teoria autoreglării comportamentului în funcție de anticiparea
efectelor. În acest sens, optimismul mai este definit ca o structură cognitiv -motivațională
caracterizată pri n reprezentări mentale și expectanțe pozitive privind atingerea scopurilor
propuse. Persoanele care privesc viața cu optimism – evaluează pozitiv mediul social și fizic,
investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma, savur ează mai
mult viața, se ajustează mai eficient la stres și boală. Optimismul este interpretat ca o "trăsătură
magică" în predicția sănătății și a stării de bine, a emoțiilor pozitive și a recuperării din boală. În
studiile lui Scheier și Carver (1986) efec tuate pe un lot de paciente cu cancer mamar și pe un
grup de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale cardiace, optimismul a apărut a fi un bun
predictor în recuperarea post -chirurgicală și rata de supraviețuire. Prezența optimismului la
studenți la î nceput de semestru a corelat semnificativ cu un număr redus de simptome somatice
la sfârșitul semestrului și a sesiunii de examene (Scheier și Carver, 1989). S -au pus în evidență
mai multe căi prin care optimismul influențează sănătatea fizică și psihică. În primul rând se
sugerează că optimismul influențează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenția acordată
informațiilor despre factorii de risc; în al doilea rând se afirmă că optimismul este un predictor
pentru copingul activ în situațiile de stres și pentru utilizarea redusă a formelor de coping
evitativ, prin negare și retragere; de asemenea, optimismul poate influența starea de sănătate și
prin tendința de a -și menține dispoziția afectivă pozitivă chiar în situații de stres acut. Există și
autori care încearcă să dovedească că nu atât prezența optimismului are efect benefic asupra
sănătății, cât absența pesimismului, cu efectul său imunosupresiv. Din argumentele aduse, rezultă
că optimismul este o caracteristică care are întotdeauna efecte benefic e. În ciuda unor rezultate
încurajatoare, au apărut o serie de întrebări privind efectul optimismului, în special în cazul așa –
numitului optimism nerealist sau naiv. Autorii dovedesc că optimismul poate corela cu efecte
negative în cel puțin două situații: când optimismul determină un comportament pasiv iar efectul
pozitiv este așteptat de la șansă, divinitate sau ajutorul unui prieten; sau în situațiile care deși
sunt netransformabile, optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor.

20

2.2 Conceptu l de sine
Un concept de sine pozitiv este recunoscut pe o scară largă ca un rezultat important și un
canal care facilitează alte rezultate dezirabile în sport, sănătate, educație, mediul social, de
afaceri, ș.a.
Shavelson and al. au definit conceptul de sine ca propriile percepți ale unei persoane care sunt
formate datorită experiențelor din mediului înconjurător și interpretăril oe acestora, dar nu trebuie
neglijat faptul că nu reprezintă o entitate pentru o persoană, ci un construct ipotetic care este ut il
în explicarea și prezicerea modului în care acționează o persoană.

2.3. Sima de sine
Stima de sine este o componentă a schemei cognitive referitoare la sine și este definită în
multiple moduri. Unii autori văd stima de sine ca reprezentând o evaluare globală a propriei
persoane (Rosenberg, 1965); alți cercetători sugerează că stima de sine este determinată de
combinația dintre evaluarea propriei valori și abilitățile de a atinge scopurile dorite cu
sentimentele rezultate din procesele de evaluare. În opinia noastră stima de sine încorporează
ambele aspecte; fiind o atitudine care descrie gradul în care persoana are tendința de a se
autoevalua pozitiv și de a respinge atributele negative, stima de sine are atât componente
cogn itive cât și afective (ca de altfel toate atitudinile). Stima de sine nu decurge din procesări
informaționale "la rece" despre sine. Omul nu poate gândi despre sine detașat, neimplicat afectiv ,
el se simte bine sau rău în funcție de termenii favorabili sau negativi prin care se judecă pe sine.
Stima de sine este considerat a fi un concept -cheie în diverse discipline ale psihologiei: socială,

21
clinică, a sănătății, a personalității, a dezvoltării. Ideea că oamenii au o nevoie fundamentală de
stimă de sine nu este nouă în psihologie. Acum un secol Wiliam Janes (1890) nota: "stima de
sine este o dotare elementară a condiției umane". Alți autori apreciau că stima de sine este un
factor de protecție împotriva angoasei existențiale, atunci când omul este confruntat cu propria
fragilitate și cu condiția sa de muritor. Dispoziția de a se autoevalua este învățată în procesul
socializării când persoana devine conștientă de valoarea proprie prin raportările la ceilalți.
Caracteristicile cognițiilor și sentimentelor despr e sine sunt un rezultat al experiențelor anterioare
în care succesul sau eșecul îndeplinirii scopurilor și sarcinilor propuse au un rol determinant.
Cognițiile și sentimentele despre sine stimulează persoana să se comporte în maniera în care îi
permite să își întăreas că imaginea de sine. De aceea stima de sine este conceptualizată ca o
caracteristică cognitivă de autoprotecție și autoîntărire (Kaplan, 1996). Persoanele cu tendințe de
autoevaluare negativă, datorită anticipării eșecului, tind să experiențeze afecte negative de genul
depresiei, anxietății, mâniei. S tima de sine este considerată a fi o caracteristică esențială în
sănătatea mentală. Este dificil însă de identificat dacă stima de sine este un predictor sau un
indicator al sănătății mentale și stă rii de bine. Aron Beck relevă rolul m ajor al stimei de sine
scăzute asociată cu evenimente de viață negative în declanșarea și menținerea depresiei. Deși
confirmată asocierea stimei de sine scăzute cu depresia, natura relației este controversată. Există
teorii care e xplică depresia prin prezența stimei de sine redusă ca trăsătură generală, relativ
stabilă. Alți autori conceptualizează stima de sine ca o consecință a activări i diferențiate:
persoanele cu stimă de sine crescută sunt activate de afec te pozitiv e iar persoanele cu stimă de
sine redusă de afectele negative. Al treilea punct de vedere, de origine psihanalitică, consideră
sursele sentimentului de autoevaluare și autoapreciere ca fiind externe, în sentimentele de iubire
și aprobare furnizate de ceila lți. Dacă depresia este o expresie a cognițiilor negative despre sine,
în același timp poate fi considerată și un mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniții
negative. Adoptarea unei imagini de sine negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de
încercări viitoare de a acționa în direcția menținerii stimei de sine. Cu alte cuvinte, convingerile
negative referitoare la sine previn dezamăgiri viitoare și minimalizează impactul eșecurilor.
Stima de sine crescută se asociază cu expectanțe pentru succes, cu optimismul privind
performanțele viitoare, cu lupta pentru atingerea scopului și persisten ța în depășirea obstacolelor.
Stima de sine este interpretată ca o variabilă individuală relevantă în procesul st resului și bolii.

22
Se asumă că stima de sine influențează evaluarea stimulilor, a resurselor de coping și moderează
efectele confruntării cu circumstanțele stresante.

2.4. Gândirea pozitivă
Atitudinile sunt constructe ipotetice care exprimă gradul în care un individ simpatizează
sau urăște o persoană, un lucru, un loc, un eveniment, un concept etc., manifestându -se în forme
pozitive sau negative, dar și conflictuale atunci când acestea coexistă. Atitudinile implică
judecăți bazate pe afecte, comportare și cunoaștere (Van den Berg, 2006; Eagl y & Chaiken,
1998): reacția afectivă e un răspuns emoțional conform preferințelor pentru o anume entitate,
intenția comportamentală e o indicație verbal comportamentală tipică, iar reacția cognitivă e o
evaluare cognitivă cu punctul de plecare în credințel e individului. Majoritatea atitudinilor se
formează în experiența nemijlocită, deci se schimbă prin interacțiunea cu mediul înconjurător.
Teoriei consecvenței i se alătură teoria reducerii disonanței (L. Festinger), dar și teoria
echilibrului, în încercare a de a modifica atitudinile prin persuadare.
Gândirea pozitivă nu dorește să fie confundată cu optimismul gratuit, cu superficialitatea
în abordarea problemelor. Gândirea pozitivă se autodefinește drept mod de a întâmpina viața, de
raportare la realitate după principii corective, ce îndeamnă la conturarea conștiinței de sine,
tenacitate, răbdare, controlul emoțiilor, contabilitatea interioară a succeselor și insucceselor,
compensarea stresului, practicarea optimismului ca mod de viață, unificarea noțiunilo r de ‘plăcut
– moral – cu sens’ (H. Gardner), performanțelor individuale / de grup, cunoașterea punctelor
‘forte’ / ‘slabe’, dezvoltarea adaptabilității în fața problemelor, sporirea eficienței personale,
cultivarea abilităților, aprecierea stresului pozit iv etc.
La polul ‘optimist’ se situează: prejudecata pozitivă sau „princi piul Pollyanna“ conform
căruia, la nivelul subconștientului oamenii tind să fie de acord cu afirmațiile „flatante“ despre ei,
în vreme ce la nivelul conștientului ei se concentrează asupra aspectelor negative; prejudecata
optimismului care presupune starea sistematică de optimism exagerat în legătură cu acțiunile
planificate, supraestimând posibilitatea ca evenimentele pozitive să aibă loc, dar subestimând
posibili tatea ca evenimentele negative să ni se întâmple și, totodată, subestimând riscurile.
Atitudini care au la bază optimismul exagerat se întâlnesc în: efectul încrederii sporite, care

23
aduce supraestimarea abilităților personale, a gradului de control asupra lumii − „Resursele
necesare îndeplinirii a ceea ce dorim se află în interiorul nostru.“ (R. Bandler); prejudecata
rezultatului pozitiv ca supraestimare a probabilității unui rezultat pozitiv, mai degrabă decât
negativ, apelând la factori emoționali mai deg rabă decât la dovezi și raționamente, la ceea ce e de
dorit, respectiv la proiectarea dorințelor, conform căreia tot ce dorim să fie adevărat sau fals e, de
fapt, adevărat sau fals; iluzia controlului, sofismul planificării: subestimarea termenelor;
retros pectiva în roz, superioritatea iluzorie. Optimismul exagerat are efect adaptiv -protectiv
împotriva depresiei. Optimismul poate fi mistificat drept falsă reprezentare strategică,
subestimându -se costurile și supraestimându -se beneficiile. Gregory Bateson a certificat legea
echilibrului între extreme: „Pentru toate obiectele și experiențele, există o cantitate cu valoare
optimală. Peste acea cantitate, variabila devine toxică. A funcționa sub acea valoare -limită
înseamnă deprivare“, iar Winston Churchill e un fermecător model de înțelepciune: „Pesimistul
vede dificultățile din orice oportunitate; optimistul vede oportunitatea din orice dificultate“.

2.5. Pesimismul
Pesimismul prezintă asemănări cu manifestările depresive provocate de durerea
emoțională, de perspective negative nerealiste în legătură cu lumea înconjurătoare. Atitudinile
pesimiste pot explica starea de expectativă / resemnare adoptată de persoanele care au trăit
înfrângeri, nemaiasumându -și riscuri, pe când cei care au avut succes manifestă te ndința de a
risca mai mult, maximizându -și răsplata. Atitudinea cel puțin circumspectă în fața realităților
intruzive e de un mai mare folos decât optimismul exacerbat. Nuanțele pesimiste pot evidenția
tăria de caracter a individului, puterea de adaptare, de găsire a soluțiilor adecvate. Prejudecata
pesimismului constă în exagerarea probabilității ca evenimentele negative să aibă loc. Profeția
autoîmplinită e tendința negativistă de a adopta comportamente care vor confirma credințele
noastre. Gândirea are e fecte pozitive, oamenii care judecă fiind mai puțin creduli, având percepții
mai apropiate de adevăr, capacitate de argumentare, atenție la detalii (J. Forgas).
În contrast cu optimismul este descris stilul pesimist – caracterizat prin expectații negative
privind efectul acțiunilor întreprinse. Pesimiștii reacționează la situații problematice și
dezamăgiri prin renunțare, evitare și negare. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de

24
asocierea cu un stil atribuțional intern, stabil și global. Pesimism ul din perioada de tinerețe s -a
dovedit a corela cu deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie și înaintată prin
mecanisme imunologice.

Capitolul 3 . Rolul dansului în autoreglarea socioemoțională

3.1. Strategii de coping
Strategiile de coping vizează sfera bine delimitată a compononentelor relative la situațiile
si evenimentele provocatoare de stres. În limbajul curent asemenea confruntări se descriu atât ca
stăpânire a unei situații noi și posibil amenințătoare cât și ca tolerare, reducere a efectelor
frustrante sau tulburătoare chiar și a celor surprinzător de promițătoare (Lois Murphy, 1962).
Termenul englezesc to cope înseamnă a face față. În decursul ultimelor patru decenii
preocupările pentru această arie pr oblematică au forțat fie îngustarea, fie lărgirea semantică a
termenului coping. Lazarus, de exemplu, definește copingul ca reprezentâd ,,eforturile cognitive
și comportamentale, în scopul gestionării specifice a solicitărilor interne și externe (precum ș i a
conflictului dintre ele), eforturi ce sunt evaluate ca excedând resursele persoanei în cauză”
(Lazarus, 1991, p. 112), Coelho și Hamburg (1974, p. 403) au tins spre identificarea copingului
cu adaptarea.
Oamenii au tendința să abordeze mediul lor făcâ nd planuri, calculând și recalculând
riscurile și oportunitățile, să -și asume sarcini pe care simt că le pot îndeplini, să caute în mod
activ informații și feedback, să se pregătească pentru posibile dificultăți, să ia măsuri tampon
pentru înfrângeri, să -și lase deschise anumite opțiuni, să distribuie obligații, să se pregătească
pentru noi eforturi prin practică și repetiții și să încerce o varietate de ipoteze pentru rezolvarea
oricărei probleme importante (Billings, Moos, 1981. Carver, Scheier, Pozo, 198 9, 1992).

25
Robert W. White a adus multe contribuții fundamentale în domeniul copingului și a
adaptării (1972, apud Krohne, H. W. 1993, p.26). Pentru el, adaptarea este conceptul central și
strategia de adaptare, este categoria supraordonată, în care sunt i ncluși termenii apărare,
măiestrie și coping. Apărarea se ocupă cu pericolul și siguranța, măiestria cu înfrângerea și
victoria, iar copingul cu condițiile dificile ș neobișnuite. Apărarea este folosită într -un sens
psihanalitic, referindu -se în principal, la protecția împotriva anxietății. Măiestria subliniează
performanța de succes, rezultatul final, în îndeplinirea cerințelor sarcinilor. Copingul se referă, în
principal, la procesul de conduită adaptivă în îndeplinirea cerințelor sarcinii în circumstanțe
deosebit de dificile. Pentru White, copingul presupune un comportament creativ, nerutinat,
acțional, reflectiv, non -reflexiv.
Asimilarea cu termenul mai familiar de problem solving presupune conotații ecologice:
confruntări cu pericole reale sau imaginare , distincția fiind dată nu atât de plasarea stimulului în
cele două planuri, cât de intensitatea și semnificația sa pentru Subiect (Patterson, McCubbin,
1987 apud. Perrez, Reicherts, 1992).
În ultimul tim p pare să fie instiuită o stablizare a semnificație i coping -ului la situații
nonrutinare. În mod sigur, Wertheimer ar fi raportat acest construct la clasa situațiilor
generatoare de gândire productivă, când între Subiect și Obiect se stablește o fuziune specifică,
organică, de implicare, cu grade de libert ate și perspectivă. Această rapotare la părintele
gestaltismului ne îlesnește înțelegerea rațiunii delimitării în literatura de specialitate a două tipuri
de strategii generale de coping (Lazarus, 1991, p.113):
– Cu centrare pe efortul propriu – zis de reol vare a problemelor
– Cu accent pe gestionarea încărcăturii emoționale, provocate de situația surprinzătoare .
Rezolvarea eficientă presupune apelul la cele două strategii, deși stilul cognitiv și emoțional,
precum și evenimentul provocator determină preferința pentru una sau alta dintre acestea
(Folkman, 1992, 1993, Folkman, Lazarus, 1980). Astfel, în confruntarea cu evenimente sau
situații controlabile de către individ, strategia preferată este cea de problem solving, pe când în
situațiile percepute ca fiiind mai puțin controlabile, se apelează la strategii centrate pe controlul
emoțiilor (Filipp, Kalauer, Ferring, 1993).

26
De asemenea se face distincția dintre strategii de coping active și evitante, primele fiind
răspunsuri ce vizează schimbarea naturi i factorului provocative sau a percepției sale, în timp ce
strategiile evitante duc la acțiuni și stări mentale ce estompează confruntarea cu evenimentele
frustrante. Strategiile active de coping sunt considerate a fi mijloace mai potrivite de înfruntare a
evenimentelo r frustrante, pe când cele e vitante reprezintă un pattern de confruntare prin
dezangajare (Carver, Scheier, Weintraub , 1989). În ambele cazuri, Subiectul se implică într -un
camp problematic de factură generative, deci într -un mediu predispus l a dezvoltare nelimitată.
Așa cum studiile asupra stucturii și funcțiilor animale au arătat că o varietate de soluții biologice
sunt possible pentru o problem de mediu data, tot la fel, o varietate de soluții sociale pentru a fi
uitlizată în cadrul unor si tuații umane încurcate. Subliniind această diversitate, oricum, sunt
fundamentale nevoile sociale umane. Așa cum spunea și Goldschmidt (apud Lazarus, 1991, p.
36), ,,în societățile umane există problem recurente care necesită soluții instituționalizate. Ac este
probleme sunt rezultatul combinației a două circumstanțe generale:
– Vicisitudinile mediului în cadrul căruia societatea trebuie să -și desfășoare viața
– Cracteristicile preprogramate, de autodescoperire, ce trebuie frânate sau canalizate”.
În plus deș i cultu ri diferite ordonează aceste problem ă în moduri diferite, indivizii din toate
culturile par să aibă nevoie de o bază sigură pentru stima de sine și un sentiment de apartenență
la un grup valorizat. Goldschmidt sublinează mai departe că sistemele insti tuționale, printr -o
varietate de subsisteme, furnizează cooperării umane, entru supraviețuire, mecanismele de
colaborare social în acțiune și căi suplimentare prin care cerințele individului pot fi cuplate
eficient cu cele ale comunității sale. Deși a fost până acum accentuate diversitatea în organizarea
social este de asemenea important de subliniat că unele pattern -uri comportamentale sunt atât de
eficiente în rezolvarea problemelor fundamentale ale omului, încât au avut tendința să tot apară
în diferite culture și în diferite părți ale lumii. Subiacent c elor două tipuri de strategii, active și
evitante, au fost probate mai multe metode de investigare a comprtamentului de coping:
observația naturală și anchetele pe bază de interviu sau chestionar.
Inventar ul de coping Mainz. Pornind de la teoria lui Krohne (1993) referitoare la
dimensiunile copingului se urmărește evoluarea vigilenței și a evitării cognitive, ca strategii de
înfruntare a situațiilor frustrante. În acest scop, sunt selectate opt situații ipo tetice care provoacă
anxietate, jumatate referindu -se la situații de amenințare fizică, iar restul la situații de amenințare

27
a Eu -lui. Fiecare situație este urmată de optsprezece acțiuni de coping, subdivizate în cele care
presupun vigilența și cele care v izează evitarea cognitivă.

3.2 Reducerea anxietății
3.2.1. Anxietatea
Anxietatea este un răspuns emoțional cu conotație negativă, care apare în anumite situații
pe care subiectul le evaluează ca fiind amenințătoare. Uneori, pentru a scăpa de situația
anxiogenă, subiectul alege să o evite, ceea ce nu întotdeauna este un mecanism de ada ptare
eficient. Colonoscopia este o situație care creează sentimente de anxietate anticipatorie, atât din
cauza posibilității stabilirii unui diagnostic sever, cât și din cauza sentimentului de disconfort
(jenă), pe care subiectul crede că îl va avea din c auza particularităților modului de desfășurare a
acestei investigații (pacientul este dezbrăcat, endoscopul este introdus prin orificiul anal), dar și
din cauza durerii pe care pacientul se așteaptă să o simtă în timpul endoscopiei. Având în vedere
faptul că subiecții consideră că sentimentul de stânjeneală și durerea din timpul colonoscopiei
vor fi intense, uneori ei evită să se supună acestei proceduri, chiar dacă ea este recomandată de
medic. Aceste aspecte pot afecta în mod negativ prezentarea la un pro gram de screening
colonoscopic, iar cunoașterea și influențarea lor ar putea fi utilizate pentru creșterea complianței
la screening a populației generale.

3.2.2. Muzicoterapia folosită în reducerea anxietății
Efectul principal observat al muzicoterapiei este de reducere a depresiei și de eliberare
sau detașare de experiențele neplăcute din trecut. Aceasta fa ce din muzicoterapie un mod efi cient
de a trata stresul datorat unor experiențe emoționale negative care rămân întipărite în memorie și

28
care pot decla nșa același nivel de stres de foarte multe ori, chiar în situații cu mult mai puțină
încărcătură emoțională, dar care pot părea similare subiectului. Repetarea nivelurilor de stres la
stimulii care sunt de intensități medii sau mici are ef ecte negative asu pra sănătății (Hübner,
1992) .
Un exemplu relevant este cel al unei paciente care suferea de depres ie apărută ca urmare
a unor pro bleme familiale. Această pacientă își trata depresia cu tranchilizante, care au avut
efect un timp. Dar, pe măsură ce situația familiei sale devenise tot mai grea, și starea acesteia se
înrăutățise, în ciuda tratamentului pe care îl lua. Timp de mulți ani, pacienta a cerut sfatul
doctorilor care i -au spus să ia mai multe medicamente și în doze tot mai mari. Cu timpul starea
pacie ntei se agrava și, în plus, pacienta începuse să se plângă și de dureri abdominale. Ultimul
medic la care a fost i -a recomandat un medicament puternic pentru depresie. În următorii 5 ani
pacienta simțea o nevoie tot mai mare de a dormi. În cele din urmă a ajuns în stadiul c el mai
avansat al depresiei, fi ind capabilă să stea trează doar o oră pe zi. La a 60-a aniversare a
pacientei, fi ica sa i -a făcut cadou un CD player și câteva CD -uri cu muzică MRT. Deși la
începutul terapiei nu au fost rezultate evidente, mama a fost tratată cu muzică regulat. După 3
luni de tratament, primele rezultate au fost că pacienta dormea mai puțin și începuse să
participe din nou la viața de familie, să își reia activitățile din trecut, lucru care nu se mai
întamplase de ani de zi le. După 18 luni de tratament cu muzică MRT, somnul pacientei era
normal, durerile abdominale dispăruseră, iar viața ei revenise la nomal. (Hübner, 1998).

29

Capitolul 4 . Metodologia cercetării

4.1. Scopul cercetării : testarea eficienței unui program de dans pentru stimularea dezvoltării
sociemoționale la adolescenț i.

4.2. Obiectivele cercetă rii:
 Evalure a nivelului de acceptare socială la două grupe de adolescenți (grup experimental
vs. g rup de control) .
 Investigare a trebuinței de evaluare la două grupe de adolescenți (grup experimental vs.
grup de control) .
 Investigarea nivelului de optimis m vs. pesimism la două grupe de adolescenți (grup
experimental vs. g rup de control) .
 Invest igarea nivelului de independență vs. influențabilitate la două grupe de adolescenți
(grup experimental vs. g rup de control) .
 Testarea eficienț ei programului de dans privnd variabilele menționate: acceptare socială ,
scala trebuinței de evaluare, optimis m vs. pesimism, independență vs. Influenț abilitate .
4.3 Ipoteze ale cercetării
4.3.1. Ipoteza generală a cercetării :

30
In urma aplicarii programului de dans la adolescentii din cadrul grupului experimental se
vor constata diferente semnificative pretest -postest intre grupul expermental vs grup de control la
nivelul urmatoarelor variabile:
 acceptare sociala,
 trebuinței de evaluare,
 optimisvs.pesimism,
 independenta vs. Influentabilitat

4.3.2. Ipoteza spe cifică a cercetării

Nivelul de:
 acceptare sociala,
 trebuinței de evaluare,
 optimism ,
 independenta .

va fi semnificativ mai crescut î n cazul grupului experimental care a urmat programul de dans
compartaiv cu grupul de control .

4.4. Participanți la studiu
Participanții la studiu au fost 31 de copii, elevi în clasa a X -a la Colegiul Tehnic “Ana
Aslan”, din Cluj-Napoca, cu vârste de 16 și 17 ani. Toți cei 31 au participat la etapa inițială și
finală a acestei cercetări. Dintre participanți, au fost selectați 10 copii, care au participat la
programul de intervenție . Doar acești 10 participanți au participat la toate etapele cercetării.

31
4.5. Probe utilizate
Pentru evaluarea au fost utilizate 4 instrumente care evaluează nivelul de acceptare
socială, nivelul trebuinței de evaluare, nivelul de independență versus influențabilitate și nivelul
de optimism versus pesimism. Aceste instrumente au fost alese cu atenție, în vederea măsurării
unor atribute individuale, considerate esențiale în descrierea sau înțelegerea comportamentelor
întâlnite în cadrul comportamentale lor la adolescenți .
Pentru măsurarea acceptării celorlalți s -a utilizat “ Scala acceptării celorlalți ”. Acesta este
format din 20 de itemi, care necesită răspunsuri adecvate: “Deplin adevărat”, “De obicei,
adevărat ”, “Și adevărat, și neadevărat”, “Uneori adevărat”, ‘‘Foarte rar adevărat”. Chestionarul
cuprinde itemi precu m: “Oamenii de azi încearcă să progreseze mai mult prin sporirea efortului
decât prin ridicarea competenței lor.”, “Dacă fac ce -mi stă în fire, probabil că îi voi nemulțumi
pe ceilalți .”, ‘‘Am constatat din propria experiență de viață că oamenii sunt foarte încăpățânați și
neînțelegători.” Scorul maxim pe care îl pot obține participanții este între 20 și 100 . Cu cât
punctajul est e mai mare, cu atât nivelul de toleranță și acceptare este mai crescut.
Abilitățile participanților de a evalua persoanele și situațiile au fost măsurate utilizând
“Scala trebuinței de evaluare”. El conține 16 itemi, la care ră spunsurile posibile sunt: “Foarte
necaracteristic (nu are nicio legătură cu mine)”, “Necaracteristic (are puțină legătură cu mine)”,
“Nici caracteristic, nici necaracteristic”, “Caracteristic (are o oarecare legătură cu mine) ”, ‘‘
Foarte caracteristic (are foarte multă legătură cu mine)” . Itemii cupri nd întrebări precum: “Dacă
ceva nu mă afectează, nu mă apuc să judec dacă respectivul lucru e ste bun sau rău. ”, “Îmi place
să decid dacă lucrurile noi sunt cu adevărat bune sau cu adevărat rele ”, “Sunt destul de indiferent
față de multe probleme importante ”. Cu cât punctajul este mai ridicat , cu atât trebuința de a
evalua persoanele și situațiile este mai ridicat.
Chestionarul de măsurare a nivelului de “Independență versus influențabilitate” este
format din 10 itemi, la care răspunsurile pot fi: “Dezacord total (niciodată)”, ”dezacord (rar)”,
”nici de acord, nici în dezacord (uneori)”, ”de acord (rar)”, ”acord deplin (totdeauna)”.
Chestionarul cuprinde itemi precum: “Dacă nu mă simt bine și cineva îmi spune că nu arăt pre
bine, mă simt și mai rău.”, “Pot fi ușor de convins(ă) să fac ceva, chiar dacă nu doresc pe
moment acest lucru”, “Dacă nu vreau să fumez, dar mi se oferă o țigare, o accept.”. Cu cât scorul
final este mai ridicat, cu atât persoana este mai influențabilă.
Chestionarul de evaluare a nivelului de “Optimism versus pesimism” este format din 10
itemi, care necesită alegerea unui răspuns “a)” sau “b)”, care este în conformitate cu convingerile
participantului. Chestionarul conține itemi precum: “a) Noaptea, cȃnd aud un zgomot puternic,
mă gȃndesc imediat că este un hoț. / b) Noaptea, cȃnd aud un zgomot puternic, mă gȃndesc

32
imediat că un v ecin a trȃntit ușa.”, “a) Echipa de fotbal care îmi place nu va cȃștiga campionatul. /
b) Am avut norocul să cȃștige campionatul echipa de fotbal care îmi place.”.

4.6. Procedură

4.6.1. Etapa inițială
Această etapă a constat în:
 Aplicarea instrumentelor de evaluare psihopedagogică tuturor celor 31 de participanți la
studiu:
o Chestionar de evaluarea a nivelului de acceptare a celorlalți ;
o Chestionar de evaluare a nivelului de trebuință de a evalua persoanele și sitațiile ;
o Chestionar de evaluare – Independență versus influențabilitate;
o Chestionar de evaluare – Optimism versus pesimism.
 Colectarea datelor furnizate s-a realizat prin observația curentă a activității și
comportamentelor, în cadrul acti vităților și în timpul pauzelor, a celo r 10 elevi .

4.6.2. Etapa formativă

Această estapă a constat în aplicarea unui program structurat și stabilit de dans, timp de 4
săptămâni, în care cei 10 participanți selectați au fost implicați. Acest program a fost construit pe
baza principiilor și obiectivelor educației nonformale, fiind compus din activități specifice
acestui tip de educație. S -a focusat pe dezvoltarea personală a acestor elevi (creșterea nivelului
de accepta re și toleranță , creșterea nivelului de optimism , creșterea stimei de sine, înlocuirea
comportamentelor indezirabile cu alte comportamente dezirabile etc) și s-a ținut cont de nevoile
lor.

33
Activitățile de dans au fost desfățurate pe parcursul a 4 săptămâni , în care au fost
organi zate 8 întâlniri (în perioada 16 Mai – 9 Iunie ). Fiecare întâlnire a durat 60 de minute, a
avut loc de două ori pe săptămână, a avut o anumită parte a coregrafiei , precum și obiective care
au fost urmărite.
Pentru ca acest program să fie potrivit copiilor și folositor, s -au ales pași de dans de bază ,
de salsa și bachata dar care au continuat cu alți pași mai complicați aleși în funcție de nevoile și
preferințele copiilor, ținându -se cont de itemii unde copiii au întâmpinat dificultă ți. Metodele și
mijloacele folosite au fost foarte diverse, interesante, antrenante și captivante pentru a înlătura
orice formă de monotonie și pentru a încuraja participarea activă din partea elevilor. Acestea au
urmărit atingerea obiectivelor cercetării, în funcție de specificul atât individual, cât și comun al
participanților.

4.6.3. Etapa finală

Această etapă a constat în:
 Aplicarea finală a instrumentelor de evaluare psihopedagogică tuturor celor 31 de
participanți la studiu:
o Chestionar de evaluarea a nivelului de acceptare a celorlalți;
o Chestionar de evaluare a nivelului de trebuință de a evalua persoanele și sitațiile;
o Chestionar de evaluare – Independență versus influențabilitate;
o Chestionar de evaluare – Optimism versus pesimism.

34

4.7. Rezultate

1. Anali za pe baza te stului t pentru e șantioane perechi a diferențelor pretest -postest a
nivelului de acceptare socială grup experimental vs. grup de control.

Tabel nr. 1 . Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila acceptării
celorlalți, în urma aplicării programului structurat de dans.
Paired Samples Statisticsa
Mean N Std. Deviation Std. Error Mean
Pair 1 Acceptare
socială
pretest 53.8000 10 9.13844 2.88983
Acceptare
socială
postetst 59.1000 10 7.50481 2.37323

35

a. clasa = X – B – grup experimental
În urma analizei statistice se constată un nivel al acceptării sociale al grupului
experimental în pretest M = 53,8, As = 9,13, iar în posttest M = 59, 1, As = 7,50,
constatându -se o creștere a nivelului acceptării sociale în urma urmării programului
structurat de dans.

Tabel nr. 2 . Pezentarea valorii lui t obținut la variabila acceptării celorlalți, în urma
aplicării programului de dans.
Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig.
(2-
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Acceptare
sociala pretest
– Acceptare
sociala postest –
5.30000 12.95334 4.09620 -14.56626 3.96626 –
1.294 9 .228

a. clasa = X – B

Raportându -ne la valoarea lui t = 1,294 la un p = .228, constatăm că deși are loc o
creștere a nivelului de acceptare socială în urma parcurgerii programului structurat de dans,
această creștere nu este semnificativă din punct de vedere statistic.
Tabelul nr. 3 Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila acceptării
sociale .

36
Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Acceptare
socială
pretest 52.2857 21 10.13481 2.21160
Acceptare
socială
posttest 54.2381 21 6.65511 1.45226
a. clasa = X – C

În urma analizei statistice se constată un nivel al acceptării sociale al grupului de control
în pretest M = 52,2 As = 10,13, iar în posttest M = 54,2 As = 6,65, constatându -se o creștere a
nivelului acceptării sociale.

Tabelul nr. 4 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila acceptării celorlalți.
Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig. (2 –
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Acceptare
socială
pretest
Acceptare
socială
posttest –
1.95238 11.60378 2.53215 -7.23436 3.32959 –
.771 20 .450
a. clasa = X – C

37
Raportându -ne la valoarea lui t = -771 la un p = .450, constatăm că deși are loc o creștere
a nivelului de acceptare socială, această creștere nu este semnificativă din punct de vedere
statistic.

2. Analiza pe baza testului t pentru e șantioane perechi a diferențelor pretest -posttest a
nivelului trebuinței de evaluare grup experimental vs. grup de control.

Tabelul nr. 5 Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila trebuinței de
evaluare, în urma aplicării programului structurat de dans.
Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Trebuinta
de
evaluare
pretest 54.2000 10 5.00666 1.58325
Trebuinta
de
evaluare
posttest 52.7000 10 5.53875 1.75151
a. clasa = X – B

În urma analizei statistice se constată un nivel al trebuin ței de
evaluare al grupului experimental în pretest M = 54,2 As = 5,00, iar
în posttest M = 52, 7, As = 5,53, constatându -se o scădere a
nivelului trebuinței de evaluare în urma urmării programului structurat
de dans.

38

Tabelul nr. 6 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila trebuinței de evaluare , în urma
aplicării programului de dans.
Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig. (2 –
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Trebuinta de
evaluare
pretest
Trebuinta de
evaluare
Posttest 1.50000 6.88396 2.17690 -3.42449 6.42449 .689 9 .508
a. clasa = X – B

Raportându -ne la valoarea lui t = 689 la un p = .508, constatăm că deși are loc o scădere a
nivelului trebuinței de evaluare în urma parcurgerii programului structurat de dans, această
scădere nefiind semnificativă din punct de vedere statistic.

39

Tabelul nr. 7 Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila acceptării
celorlalți.
Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Trebuinta
de
evaluare
pretest 53.6667 21 5.53474 1.20778
Trebuinta
de
evaluare
postest 50.4286 21 6.51591 1.42189
a. clasa = X – C

În urma analizei statistice se constată un nivel al trebuin ței de evaluare al grupului de control
în pretest M = 53,6 As = 5,53, iar în posttest M = 50, 4, As = 6,51, constatându -se o scădere a
nivelului trebu inței de evaluare.

40

Tabelul nr. 8 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila trebuinței de evaluare .
Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig. (2 –
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Trebuinta de
evaluare
pretest
Trebuinta de
evaluare
Posttest 3.23810 7.21737 1.57496 -.04721 6.52340 2.056 20 .053
a. clasa = X – C

Raportându -ne la valoarea lui t = 2.056 la un p = .053, constatăm că deși are loc o scădere
a nivelului trebuinței de evaluare, această scădere nefiind semnificativă din punct de vedere
statistic.

41

3. Analiza pe baza testului t pentru e șantioane perechi a diferențelor pretest -posttest a
nivelului independen ței vs. influențabilitate grup experimental vs. grup de control.

Tabelul nr. 9 Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila independență
versus influențabilitate, în urma aplicării programului structurat de dans.

Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Independent
a,
influentabili
tate pretest 28.2000 10 5.26624 1.66533
Independen
ă,
influențabili
tate posttest 30.1000 10 5.56677 1.76037
a. clasa = X – B

În urma analizei statistice se constată un nivel al independen ței al grupului experimental
în pretest M = 28,2, As = 5,26, iar în posttest M = 30, 1, As = 5,56, constatându -se o creștere
a nivelului de independență în urma urmării programului structurat de dans.

42

Tabelul nr. 10 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila independență versus
influențabilitate, în urma aplicării programului de dans.

Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig.
(2-
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Independenta,
influentabilitate
pretest
Independenă,
influențabilitate
posttest –
1.90000 5.13052 1.62241 -5.57015 1.77015 –
1.171 9 .272
a. clasa = X – B

Raportându -ne la valoarea lui t = -1.171 la un p = .272, constatăm că deși are loc o
creștere a nivelului de independență în urma parcurgerii programului structurat de dans, această
creștere nu este semnificativă din punct de vedere statistic.

43

Tabelul nr. 11 Pezentarea mediilor pretest și posttest obț inute la variabila independență
versus influențabilitate.
Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Independenta
influentabilit
ate pretest 28.9048 21 6.60231 1.44074
Independenă,
influențabilit
ate posttest 29.4762 21 4.14269 .90401
a. clasa = X – C

În urma analizei statistice se constată un nivel al independenței grupului de control în
pretest M = 28,9, As = 6,60, iar în posttest M = 29, 4, As = 4,14, constatându -se o creștere a
nivelului de independență.

Tabelul nr. 12 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila independență vs.
influențabilitate.

Paired Samples Testa

44
Paired Differences
t df Sig. (2 –
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 ininftotal –
ininfposttotal –
.57143 8.41767 1.83689 -4.40311 3.26025 –
.311 20 .759
a. clasa = X – C

Raportându -ne la valoarea lui t = -311 la un p = .759, constatăm că are loc o creștere a
nivelului de independență, această cre ștere nu este semnificativă din punct de vedere statistic.

4. Analiza pe baza testului t pentru e șantioane perechi a diferențelor pretest -postest a
nivelului optimsmului vs. pesimismului grup experimental vs. grup de control.

Tabelul nr. 13 Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila optimism
versus pesimism, în urma aplicării programului structurat de dans.

Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Optimism,
pesimism
pretest 15.8000 10 .91894 .29059
Optimism
pessimism
posttest 15.1000 10 1.19722 .37859
a. clasa = X – B

45

În urma analizei statistice se constată un nivel al optimismului grupului de control în
pretest M = 15,8, As = .91, iar în posttest M = 15,1 As = 1,19, constatându -se o sc ădere a
nivelului optimismului în urma urmării programului structurat de dans.

Tabelul nr. 14 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila optimism vs. pesimism, în urma
aplicării programului de dans.

Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig. (2-
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Optimism,
pesimism
pretest
Optimism
pessimism
posttest .70000 1.05935 .33500 -.05781 1.45781 2.090 9 .066
a. clasa = X – B

Raportându -ne la valoarea lui t = 2.090 la un p = .066, constatăm că are loc o scădere a
nivelului de optimism, în urma programului structurat de dans, această scădere nu este
semnificativă din punct de vedere statistic.

46

Tabelul nr. 15 Pezentarea mediilor pretest și posttest obținute la variabila optimism
versus pesimism.

Paired Samples Statisticsa
Mean N Std.
Deviation Std. Error
Mean
Pair 1 Optimism,
pesimism
pretest 14.5238 21 1.24976 .27272
Optimism
pessimism
posttest 15.0952 21 1.33809 .29199
a. clasa = X – C

În urma analizei statistice se constată un nivel al optimismului al grupului de control în
pretest M = 14,5, As = 1.24, iar în posttest M = 15,09 As = 1,33, constatându -se o creștere a
nivelului a optimismului.

47

Tabelul nr. 16 Pezentarea valorii lui t obținut la variabila optimism vs. pesimism.

Paired Samples Testa
Paired Differences
t df Sig. (2 –
tailed) Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Pair
1 Optimism,
pesimism
pretest
Optimism
pessimism
posttest –
.57143 1.96396 .42857 -1.46541 .32256 –
1.333 20 .197
a. clasa = X – C

Raportându -ne la valoarea lui t = 1.333la un p = .197, constatăm că are loc o creștere a
nivelului de optimism, această creștere nu este semnificativă din punct de vedere statistic.

4.8. Discuții
Acest studiu arată necesitatea unui astfel program desfășurat în cadrul școlilor pentru a
dezvolta și îmbunătății diferite competențe la adolescenți , care de asemenea sunt în apogeul
dezvoltării lor. Programul realizat în această cercetare se încadrează în activitățile care nu
presupun stres sau lucrul sub presiune, ci mai degrabă reprezintă momentul perfect pentru
persoanele care participă să-și expri me prin mișcări haotice sau organizate anumite stări
interioare.

48

4.9. Concluzii

Lucrarea de față abordează un program care își propune să dezvolte anumite abilități prin
crearea și reproducerea unei coregrafii de dans. Un astfel de program este mai puți n întâlnit în
școli și cu atât mai puțin în școlile speciale .
În urma aplicării programului de dans pentru adolescenți, care studiază într -o școală de
masă, se pot trage anumite concluzii privind eficacitatea acestuia asupra dezvoltării personale a
adole scenților (creșterea nivelului de acceptare, creșterea stimei de sine, înlocuirea
comportamentelor indezirabile cu alte comportamente dezirabile etc.).
În urma analizei statistice realizate s -a observat faptul că utilizând programul de dans au
apărut modificări atât pozitive cât și mai puțin pozitive ale tuturor variabilelor: acceptarea
celorlalți , trebuința de evaluare , independență versus influențabilitate și optimism versus
pesimism. Astfel, analizând rezultate obținute la fiecare chestio nar utilizat, observăm modificări
care nu sunt foarte semnificative din punct de vedere statistic . Rezultatele obținute la
Chestionarul de evaluare a nivelului de acceptare a celorlalți au avut un scor ridicat, dovedind
astfel faptul că o urmare a utilizăr ii programului de dans ajută la imbunătățirea intoleranței . Apoi,
pe urmatoarele poziții s -au clasat Chestionarul de evaluare a nivelului de optimism versus
pesimism și Chestionarul de evaluare a nivelului trebuinței de evaluare. Drept urmare, au fost
observate scăderi nesemnificative ale trebuinței de a evalua persoanele si situațiile și ale
optimism ului. O creștere pozitivă s -a observat si la chestionarul posttest de evaluare a nivelului
de independență versus influențabilitate, însă acestea nu au fost se mnificative. Modificările
enumerate anterior au putut fi observate cu ușurință și prin observarea calitativă a
comportamentelor participanților. În consecință, în urma utilizării programului de dans s-au
observat (pe tot parcursul intervenției) schimbări p ozitive la nivelul comportamentului adaptativ,
abilităților sociale, stimei de sine, stării dispoziționale și empatiei participanților.
În concluzie, în cadrul programului de dans, utilizat pentru adolescenți care studiază într –
o școală de ma să, s -au înre gistrat modificări în cadrul rezultatelor obținute la chestionarele
aplicate, dovedindu -se astfel, eficiența lui.

49

4.10. Limite ale cercetării și direcții viitoare
O limită a acestei cercetări a fost faptul că inițial am început intervenția cu 21 de
adolescenți pe care i -am ales ca și participanți din grupul experimental, dar 11 dintre ei au
renunțat pe parcurs la activitățile derulate în cadrul programului de educație nonformală, din
cauza faptului că s -au simțit intimidați de alți colegi, iar unii l ipseau constant de la școală. Acest
lucru a influențat în mod direct și semnificativ rezultatele lor finale. Deși la începutul acestor
întâlniri aceștia au arătat interes, pe parcurs, au devenit stânjeniți și mai ales influențați de colegii
care renunțaser ă deja, comportament specific vârstei adolescentine.
În privința direcțiilor viitoare de cercetare, putem sugera efectuarea unor studii calitative
pe o perioadă mai lungă de timp, pe un lot mai mare de participanți, cu o distribuție uniformă pe
genuri, ce l feminin și cel masculin. De asemenea programul poate fi defășurat atât în
învățământul de masă, cât și în învățământul special, astfel încât eficiența programului să fie
mult mai crescută, dar și vizibilă la un nivel mai ridicat. În plus, se mai pot int roduce și variabile
noi cum ar fi rcunoașterea trăsăturilor fac iale, a emoțiilor primare și al tele.

50
Bibliografie:
Dicționar de termeni muzicali , Academia Română, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”,
Editura Enciclopedică, 2010

Corina OPRESCU, CNL Zinca Golescu, Pitești, Abordarea interdisciplinară – demers pentru
formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii/The Interdisciplinary Approach – A Step For The
Formation And Development Of The Students Flexibility Of Thinking

Iuliana DUMI TRESCU, Colegiul Național I. L. Caragiale, București, Provocările lumii
contemporane în educarea tinerei generații/The challenges of the contemporary world in
educating the young generation

Gabriela PACHIA, Colegiul Bănățean Timișoara, Gândirea pozitivă – o
pseudopsihoterapie?Positive thinking – a pseudopsychoterapy?

Baban, A. (1998) Stres și personalitate. Cluj: Presa Universitară Clujeană.

Fontana, D. (1989) Managing Stress. London: BPS.

Derevenco, P. & Baban, A. (1991) Stresul in sanatate si boala. Cluj: Dacia.

Kaplan, R., Sallis, J., & Patterson, T. (1993) Health and Human Behavior. New York: McGraw –
Hill.

51
Baban, A & Craciun, C. (2007) Changing Health -Risk Behaviors: a review of
theory and evidence -based interventions in health psychology. Journal of Cognitive and
Behavioral Psychoterapies, 7 (1), 45 -66.
Craciun, C., Schuz, N., Lippke, S. & Schwarzer, R. (2012) Translating intentions
into sunscreen use: An interaction of self -efficacy and appearance norms. Psychology,
Health & Medicine . 1-10

Rivera, F., García -Moya, I., Moreno, C., & Ramos, P. (2012) Developmental
contexts and sense of coherence in adolescence: a systematic review. J ournal of Health
Psychology ; 1-13.

Billings, A. G., Moos, R. H. (1981), The role of coping responses and social resour ces in
attenuating the stress of life events, în „Journal of Behavioral Medicine”, 4, p.139 -157.

Carver, C. S., Scheier, M. F., Pozo, C. (1992), Conceptualizing the process of coping with health
problems, în H. S. Friedman (Ed.), Hostility, coping, and he alth, Washington, DC: APA, p.167 –
187. Carver, C. S., Scheier, M. F., Weintraub, J. K. (1989), Assessing coping strategies: A
theoretically based approach, în „Journal of Personality and Social Psychology”, 56 (2), p.267 –
283.

Folkman, S. (1992), Improving coping assessment: Reply to Stone and Kennedy -Moore, în H. S.
Friedman (Ed.), Hostility, coping, and health. Washington, DC: APA., p.215 -223. George
V.Coelho, David A.Hamburg, John E.Adams (1974), Coping and adaptation, New York, Basic
Books.

Lazarus, R. S. (1966), Psychological stress and the coping process, New York: McGrawHill.

52
Lazarus, R. S. (1991), Emotion and adaptation, London: Oxford University Press

Bernardi L., Porta C., Casucci G., et al. – Dynamic interactions between musical, cardiovascular
and cerebral rhythms in humans. Circulation 2009; 119:3171 -3180

Bernardi L., Porta C., Sleight P. – Cardiovascular, cerebrovascular, and respiratory changes
induced by different types of music in musicians and non -musicians: the importance of silence.
Heart 2006; 92:445 -452.

Clark M.E., Lipe A.W. and Bilbrey M. – (1998). Use of music to decrease aggressive behaviors
in people with dementia. Journal of Gerontological Nursing 24, pp. 10 -17.

Deliege I., Sloboda J. – (1997). Perception and cognition of music. Hove, UK: Psychology Press.

Iamandescu B. – Muzicoterapia receptiva. Editura Informatica, București, 2004

Jourdain R. – Music, the Brain, and Ecstasy, 1997

Karageorghis C.I., Terry P.C. – (1997). The psychophysical effects of music in sports and
exercise: A review. Journal of Sport Behavior, 20 pp. 54 -68.

53
Lazaroff I., Shimshoni R. – Effects of Medical Resonance Therapy Music on Patients with
Psoriasis and Neurodermatitis – a Pilot Study, Integrative Physiological and Behavioral Science,
Volume 3 5, Number 3, Transaction Publishers, ISSN 1053 -881X

Morris J.D., Boone M.A. – (1998). The effect of music on emotional response, brand attitude,
and purchase intent in an emotional advertising condition. Advances in Consumer Research 25
pp. 518 -526.

Neag u S. – 2011 Efectele muzicii asupra performanțelor cognitive Universitatea de Medicina
„Carol Davila“, București.

Panksepp J. – (1995). The emotional sources of „chills“ induced by music. Music Perception 13,
pp. 171 -207.

Panksepp J., Bekkedal M.Y.V. – (1997). The affective cerebral consequence of music: Happy vs.
sad effects on the EEG and clinical implications. International Journal of Arts and Medicine 5,
pp. 18 -27.

Prof. Dr. Gunther Hildebrandt – Chronobiological Aspects of Musicphysiology, AAR EDITI ON,
www.scientifi cmusictherapy.com (accesat în 14/01/2011)

Jones MP, Ebert CC, Sloan T, et al. Patient anxiety and elective gastrointestinal endoscopy. J
Clin Gastroenterol, 2004; 38(1):35 – 40

54
Briski, M. K. (1995). The use of dance/movement therapy with depressed adolescents.
Unpublished master’s thesis, University of California: Los Angeles.

Brooks, D., & Stark, A. (1989). The effects of dance/movement therapy on affect: A pilot study.
American Journal of Dance Therapy, 11, 101 –112. Cook -Auerbach, C. ( 1990). Dance/movement
therapy and depression in elderly nursing home residents. Unpublished Thesis: Goucher College.
Craft, E. L., & Landers, D. M. (1988). The effects of exercise on clinical depression and
depression resulting from mental illness: A meta analysis. Journal of Sport and Exercise
Psychology, 20, 339 –357.

Cruz, R. F., & Sabers, D. L. (1998). Dance/movement therapy is more effective than previously
reported all effect sizes are not created equally: Response to Ritter and Low (1996). The Arts i n
Psychotherapy, 25(2), 101 –104.

Scheier MF, Carver CS. Effects of optimism on psychological and physical well -being:
theoretical overview and empirical update. Cogn Ther Res. 1992;16:201 –28

Pais-Ribeiro J, da Silva AM, Meneses RF, Falco C. Relationship between optimism, disease
variables, and health perception and quality of life in individuals with epilepsy. Epilepsy Behav.
2007;11:33 –8.

55
ANEXE

Anexa 1

Scala acceptării celorlalți

(adaptarea dupa W. F. Fey, 1955)
Împacă -te cu tine însuți și vei trăi în pace cu toată lumea! Aveam nevoie d e această
înțelepciune.Trebuie să învățăm de la ceilalți ce au mai bun, mai înălțător și mai valoros.Pe
aceasta se bazează relațiile umane autentice.
Citiți cu atenție cele 20 de enunțuri referitoare la entimentele și atitudinile față de
ceilalți.Gâ ndiți-vă cât de adevărate sunt ele în ceea ce vă privește.Scrieți în paranteză numărul
care implică poziția dv. față de fiecare enunț ; 1 = deplin adevărat ; 2=de obicei , adevărat; 3=și
adevărat și neadevărat; 4=uneori adevărat; 5=foarte rar adevărat.Nu v ă autocenzurați primul
răspuns ce vă vine în minte și nu pierdeți prea mult timp cu analiza enunțurilor.Importantă este
reacția dv. spontană.
1. Oamenii sunt ușor de condus. ( )
2. Îmi plac oamenii pe care îi cunosc. ( )
3. Oamenii de azi au standard e morale foarte joase. ( )
4. Cei mai mulți oam eni sunt mulțumiți de ei înșiși , fără să se gândească la slăbiciunile lor. ( )
5. Mă simt bine in compania oricărei categorii de oameni. ( )
6. Oamenii de azi nu vorbesc dec ât de lucruri lipsite de import anță. ( )
7. Oamenii de azi încearcă să progreseze mai mult pri sporirea efortului decât prin ridicarea
competenței lor. ( )

56
8. Dacă ești omenos , ceilalți ,,te calcă în picioare ,, . ( )
9. Oamenii sunt prea egocentrici , interesați numai de ei înșiși. ( )
10. Oamenii sunt întotdeauna nemulțumiți și caută mereu ceva nou. ( )
11. Cu mulți oameni nu știu cum să mă port. ( )
12. Dacă fac ce -mi stă în fire , probabil că îi voi nemulțumi pe ceilalți. ( )
13. Oamenii au nevoie de un conducător puternic și inteligent. ( )
14. Mă simt bine când sunt singur, departe de ceilalți . ( )
15. Mi-ar plăcea ca oamenii să fie mai sinceri în relațiile cu mine. ( )
16. Îmi place să mă alătur mulțimilor. ( )
17. Am co nstatat din propria experiență de viață că oamenii sunt foarte încăpățânați și
neînțelegători. ( )
18. Pot s ă mă simt bine în compania unor oameni ale căror idealuri sunt diferite de ale mele. ( )
19. Toți oamenii încearcă să fie amabili . ( )
20. Perso anele obișnuite sunt foarte satisfăcute de ele însele. ( )

57
Anexa 2

Scala trebuinței de evaluare.
(adaptată după W. B. G. Javris și R.E.Petty,1996)
Această scală arată măsura în care oamenii se angajează în evaluarea altora și a situațiilor
sociale.Citiți fiecare item de mai jos și apoi indicați în ce măsură fiecare afirmație vă
descrie.Folosiți următoarea scală de răs punsur i:
1 = foarte necaracteristic (nu are nici o leg ătură cu mine )
2 = necaracteristic ( are pu țină legătur cu mine )
3 = nici caracteristic , nici necaracteristic
4 = caracteristic ( are o oarecare leg ătură cu mine )
5 = foarte caracteristic ( are o foarte multă legătură cu mine )
______ 1. Am opinii despre orice.
______ 2. Evit opiniile extreme.
______ 3. Este foarte important pentru mine să am opinii ferme.
______ 4. Vreau să știu exact ce este bine și ce este rău în legătură cu orice.
______ 5. Adesea prefer să am poziții neutre despre problemele complexe.
______ 6. Dacă ceva nu mă afectează, nu mă apuc să judec dacă respectivul lucru este bun sau
rau.
______ 7. Îmi place să am atitudini positive sau negative față de lucrurile noi.
______ 8. Sunt multe lucruri pentru care nu am vreo preferință.
______ 9. Mă deranjează dacă rămân neutru.

58
______ 10. Îmi place săam opinii ferme , chiar dacă nu sunt implicat personal.
______ 11. Am mai multe opinii decât au în mod obișnuit celelalte persoane.
______ 12. Mai degrabă am o opinie fermă decât nici un fel de opinie.
______ 13. Sunt foarte atent dacălucrurile merg într -o direcție bună sau rea.
______ 14. Când trebuie îmi forme opinii ferme.
______ 15. Îmi place să decid dacă lucrurile noi sunt cu adevărat bune sau cu adevărat rele.
______ 16. Sunt destul de indiferent față de multe probleme importante.

59
Anexa 3

Independență versus influențabilitate

(adaptare dupa S.Lacker )
Încercuiți cifra care apreciați că reflectă cel mai exact situația dv.,știind că :
1 = deacord total ( niciodat ă)
2 = dezacord (rar )
3 = nici de acord, nici în de zacord (un eori)
4 = de acord (rar )
5 = acord deplin (totdeauna )
Când mă îmbrac , iau în considerare prognoza meteo.
1 2 3 4 5
Dacă nu vreau să fumez,dar mi se oferă o țigară, o accept.
1 2 3 4 5
Dacă nu mă simt și cineva îmi spune că nu arăt prea bine, mă simt și mai rău.
1 2 3 4 5
Dacă partenerul (partenera ) dorește să mergem la cinematograf și eu nu vreau, mă răzgândesc
ușor.
1 2 3 4 5
5. La o petrecere, deși nu aș dori să consum băuturi alcoolice, când cineva îmi oferă un pahar, îl
accept.

60
1 2 3 4 5
6. Când colegii îmi spun că leplace tunsoarea (coafura) mea , hotărăsc să mă tund (coafez ) la fel
în continuare.
1 2 3 4 5
7. Dacă mi s e spune că ar trebui să mai slăbesc ,țin seama de acest sfat.
1 2 3 4 5
8. Dacă prietenii insistă, reușesc să mă determine să particip la jocuri de societate.
1 2 3 4 5
9. Pot fi ușor convins (convins ă) să fac dragoste,chiar dacă nu doresc pe moment acest lucru.
1 2 3 4 5
10. Chiar dacă nu mi -e foame, pot fi convins(ă) s ă mănânc împreună cu ceilalți .
1 2 3 4 5

61
Anexa 4

Optimism versus pesimism

(după Psihoteste, 1994)
,,Optimism’’ (l.latină:optimus,foarte bun ) și ,,pesimism’’ (l.latină:pessimus,cel mai rău) – două
cuvinte , două stări de spirit. Optimismul este semnul tendinței psihosociologice de a vedea ce
este mai bun în oameni și în so cietate; pesimismul, contrariul. Dar există un optimism maladiv și
un pesimism sănătos, născut din prea plinul vieții –cum spunea Lucian Blaga.
Aplicându -vă acest test , vă veți putea autoevalua , cu o marjă de eroare acceptabilă,
atitudinea o ptimism versus pesimism. Citiți cu atenție toate enunțurile și încercuiți variantele
,,a’’ sau ,,b’’ , în acordcu convingerile dv.
1. a) Situația economică în lume se va îmbunătății dacă oamenii își vor schimba sistemul de
consum.
b) Mai devreme sau mai t ârziu, lumea (sau o mare parte a ei) va deveni tot mai săracă.
2. a) Nici un lider al lumii nu poate face nimic împotriva foametei dintr -o țară subdezvoltată.
b) Foametea din țările subdezvoltate poate fi eradicată prin controlul nașterilor.
3. a) Contactul cu prietenii mei mă mulțumește.
b) Nu am destui prieteni.
4. a) Buletinul meteo se adeverește numai vara.
b) Indiferent de previziunile meteo, este mai sigur să -mi iau umbrela.
5. a) Partidul politic pe care îl simpatizez nu va ieși la următoarele alegeri.
b) Am avut norocul să ader la partidul care a câștigat alegerile.

62
6. a) Noaptea, când aud un zgomot puternic , mă gândesc imediat că este un hoț.
b) Noap tea, când aud un zgomot puternic , mă gândesc imediat că un vecin a trântit uș a.
7. a) Mi-ar plăcea să am la domiciliu o alarmă contra incendiilor.
b) Sunt foarte speriat de perspectiva izbucnirii unui incendiu în casă.
8. a) Când partenerul (a) întârzie la o întâlnire,încep să -l (să o) învinovățesc de lipsăde
punctualitate.
b) Când partenerul (a) întârzie la o întâlnire,dau vina pe transportul în comun.
9. a) Când văd în stație autobuzul cu care trebuie să călătoresc, alerg să -l prind.
b) Când văd în stație autobuzul cu care trebuie să călătoresc, continui să merg în acela și ritm.
10. a) Oamenii pierd, de obicei, aproximativ 40% din păr la vârsta de 57 de ani .
b) Anumiți oameni chelesc atunci când sunt supuși unui sters puternic.