Lucrare de licență [611780]

1

Lucrare de licență

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Gh. Cojocariu

Absolvent: [anonimizat]
2019

2

Universitatea Spiru Haret
Facultatea de Științe Socio -Uman
Programul de studii: Jurnalism

Particularități
ale comunicării publice
din perspectiva unei companii
de telefonie mobilă

Coordonator științific:
Lector univ. dr. Gh. Cojocariu

Absolvent: [anonimizat]
2019

3

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
Capitolul I – Comunicarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 6
1.1. Comunicarea – definiții și abordări ………………………….. ………………………….. …… 6
1.2. Princip iile, unitățile și caracteristicile comunicării ………………………….. ………… 10
1.3. Nivelurile comunicării umane ………………………….. ………………………….. ………… 12
1.4. Moduri și mijloace de comunicare ………………………….. ………………………….. ….. 13
1.5. Structura comunicării ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
1.6. Instrumentele comunic ării. Limbajul ………………………….. ………………………….. . 18
1.6.1. Limba ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 21
1.7. Barierele comunicării ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
II. Comunicarea publică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 25
2.1. Comunicarea publică – definiții și abordări ………………………….. ………………….. 25
2.2. Legitimitatea comunic ării publice ………………………….. ………………………….. …… 28
2.3. Principii ale comunicării publice ………………………….. ………………………….. …….. 29
2.4. Funcțiile și efectele comunicării publice ………………………….. ………………………. 31
2.5. Campania de comunicare publică ………………………….. ………………………….. ……. 33
Capitolul III – Studiu de caz. Particularități ale comunicării publice din perspectiva
companiei Vodafone ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 37
3.1. De la MobiFon la Vodafone – repere ale dezvoltării sau cum s -a stabilit un
record mondial în domeniul telecomunicațiilor ………………………….. ………………………….. …. 37
3.2. Situl www.vodafon e.ro – fereastra către lume ………………………….. ………………. 40
3.3. Cea de -a doua dimensiune a ferestrei către lume ………………………….. …………… 44
3.4. A treia dimensiune a ferestrei spre lumea utilizatorilor PrePay ……………………. 48
Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 56
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 58

4
Introducere

Lucrarea cu titlul Particularități ale comunicării publice din perspectiva unei
companii de telefonie mobilă face o prezentare, prin intermediul literaturii de specialitate și nu
numai, a modalităților de comunica re publică și captare a atenției potențialilor clienți cu
ajutorul mediului online sau televizat. Studiul vizează perioada a prilie – noiembrie 2018.
Am ales ca domeniu de cercetare această temă deoarece am considerat utilă
împărtășirea experienței persona le și profesionale atât ca fost angajat al societății de telef onie
mobilă, precum și ca utilizator de servicii al unei compa nii de telecomunicații. Studiul a fost
realizat pornind de la produsele și serviciile promovate prin comunicarea publică de către
compania Vodafone România.
Pentru înțelegerea temei abordate, am structurat lucrarea în trei capit ole; astfel,
primele două capitole își propun să prezinte diferitele concepte și abordări ale comunicării în
general, precum și ale uneia dintre ramurile aces teia: comunicarea publică; cel de -al treilea
capitol este dedi cat studiului de caz.
Capitolul I al lucrării, intitulat Comunicarea, vizează în cea mai mare parte diferite
definiții și abordări, acoperind o gamă variată de sensuri și contexte în care acea sta este
utilizata sau regăsită. Am realizat, de asemenea, o c lasificare a comunicării în funcție de
domeniu, autor și inter es științific.
Comunicarea publică – definiții și abordări este titlul celui de -al doilea capitol al
lucrării. Acesta prezintă carac terul, importanța, unicitatea și locul de desfășurare al acest ui tip
de comunicare. Astfel, aflăm că aceasta se regăsește la nivel instituțional cu acces la
informații și contact cu publicul. Pe baza literaturii de specialitate identificată rezultă că este
un domeniu de activitate prea puțin abordat, studiat și explo atat încă de către cercetători.
Studiul de caz, cel care încheie prezenta lucrare, intitulat Particularități ale
comunicării publice din perspectiva companiei Vodafone, prezintă în prima parte un istoric al
companiei, respectiv reperele care au vizat dezv oltarea sau stabilirea unui record mondial în
domeniul telecomunicațiilor. Reținem că la simpla căutare a denumirii companiei, Google
afișează 238.000.000 de rezultate în 0,66 secunde. În cea de -a doua parte, analizăm modul în
care prin intermediul siteulu i companiei suntem întâmpinați de sloganul: „Toți pentru unu’,
unu’ pentru toți” – formă de comunicare publică utilizat ca mod de abordare transmite a ideii
de prietenie, solidaritate și unitate pentru un anume sistem de valori, ceea ce ne -ar duce cu
gându l la muschetarii lui Alexandre Dumas. Totodată, prin accesarea contului MyVodafone
este premiată distracția în familie. Mai mult, începând cu perioada verii a fost lansată noua

5
campanie „Reducer i de vară? 3, 2, 1, START! “ unde în mod concret se face trimit ere către
dimensiunea economică a unui context special: vacanța!
Ideea prin cipală a celui de -al treilea capitol se conturează în jurul magazinului online
și ofertelor variate menite să atragă at enția atât a potențialii noi clienți cât și a vechilor
utiliza tori ai rețelei, prin prețuri accesibile pentru toate buzunare le. Aceste promoții și oferte
sunt destinate persoanelor care achiziționează un nou contract pe o perioada de doi ani sau își
prelun gesc abonamentul existent.
În ultima parte, studiul de caz pre zintă o altă formă de comunicare publică adresată
utilizatorilor Prepay, modalitate de comunicare ce își propune fidelizarea partenerilor care nu
au încă un contract prin intermediul mesajului: „Trăiește viața ca un joc – la Cartelă, ai mii de
premii în My Vodafone.”
Rezumând, constatăm că lucrarea aprofundează modul în care este utilizată
comunicarea publică având în vedere clienții și potențialii clienți ai companiei de telefonie
mobilă.

6

Capitolul I – Comunicarea

1.1. Comunic area – definiții și abordări
Conform autorului lucrării Despre comunicare, o abordare sociologic ă1¸ definirea
comunicării reprezintă o provocare încă deschis ă, îndelung interpretat ă de o serie extins ă de
teorii, paradigme și studii provenind din mai multe areale științifice ; acest fapt este reflectat
fie de o imaturitate științifică în identificarea unui enunț atotcuprinzător pentru noțiunea de
comunicare, fie interesul scăzut pentru a ajunge la o definiție unică.
Potrivit Sultan ei Craia2, oamenii de știință au încercat să stabilească o definiție clară și
sugestivă a comunicării; aceasta ar fi trebuit să cuprindă o gamă largă de sensuri și contexte în
care poate fi utilizată. În general, comunica rea este mecanismul esențial pentru dezvoltarea
relațiilor uman e, care implică o interacțiune prin intermediul vorbirii , prin limbaj sau o serie
de simboluri. Termenul de comunicare nu înseamnă doar simpla creare a țesăturii de cuvinte
de dragul cuvintelor , se menționează în lucrarea Comunicarea3.
Amado și Guittet4, sunt cei care au încercat să definească punctual termenul de
comunicare: „Există comunicare de fiecare dată când un organism oarecare, în particular un
organism viu, poate afecta un alt organis m, modificându -l sau modificându -și acțiunea ,
pornind de la tra nsmiterea unei informații și nu printr -o acțiune directă precum cea pe care o
exercită o forță fizică ce pune în funcțiune o energie “.
Conform dexonline.ro5, termenul COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face
cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiinț a, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități
sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu…; a vorbi cu… 2. Intranz. A fi în legătură
cu…, a duce la… Cămara comunică cu pivniț a. – Din fr. Communiquer.
În lucrarea Comunicarea paradigme și teorii6 se precizează că termenul de comunicare
începe să fie utilizat din secolul XIV și provine de la latinescul communis care înseamnă „a
pune în comun “, „a fi în relație “, fiind mai apropia t în perioada respectiva de înțelesul „a
împărtăși “, „a împarți mai multora “. Din secolul XVI -lea, termenului i se asociază și un
înțeles nou: „a transmite “, odată cu dezvoltarea poștei , a drumurilor moderne. Din secolul

1 Bogdan , Nadolu, Despre comunicare. O abordare sociologica , Editu ra de Vest, Timișoara, 2014, p. 18
2 Sultana, Craia, Dicționar de comunicare , Editura Ager, București, 2001, p. 31
3 Denis, Mcquail, Comunicarea , Institutul European, Iași, 1999, p. 13
4 Gilles, Ama do, Andre, Guittet, Psihologia comunicării în grupuri , Edi tura Polirom, Iași, 2007, p. 17
5 http://dexonline.ro/le xem/comunica/12122, link accesat in data de 20.09.2 017
6 Ioan, Drăgan, Comunicarea paradigme și teorii , Editura Rao, București, 2007, p. 16

7
XIX, sensul „a transmite “ trece e p rimul plan că o consecință a dezvoltării unor tehnici
moderne d e comunicații -trenul, telegraful, automobilul, telefonul.
În contextul noilor mijloace de comunicare – radio, cinema, televiziunea –, Missika7
menționează că termenul adecvat ar fi cel de comun icare -difuzare.
În opinia lui Mihai Dinu8, „Comunicarea stă la baza organizării soc iale, coagulând și
controlând raporturile «orizontale» dintre oameni, dar angajează totodată și aspirațiile lor
«verticale», într -o mișcare ascensională către planurile supe rioare ale realității . Nu poate trece
neobservată, în această o rdine de idei, paralela semnificativă cu dublul statut al cuvântului,
care, pe lângă înțelesul comun, situat în sfera semantică a comunicării, îl are și pe acela de
Logos, Verb divin, apropiat prin cuminecare “.
Fiind întrebat ce se înțelege în general prin a comunica, Lucian Sfez9 răspunde : „eu
primesc o comunicare telefonic ă. Transmit sau iau o comunicare. Stabilesc, întrerup sau
tulbur comunicări . Am reușit sau nu am reușit să comunic impresii le, ideile sau sentimentele
mele partenerului meu, vecinului sa u publicului. Comunic, de asemenea, cu universul fizic
prin simțurile mele. Astfel, v ăd și aud, receptez arta contemporan ă, care îmi comunic ă
frisoane sau dezgust, apreciez natura, aceasta mare pe care o v ăd albastr ă, acest lac liniștit . În
anumite cazuri, pot comunica cu Dumnezeu sau cu un alt principiu etern supranatural și să
ajung în extaz, la comuniune cu absolutul, sau cel puțin îmi imaginez că aceasta ar putea să mi
se întâmple . Dragostea promite aceasta comunicare fuzionată , la fel că și pulsiunile puternice
ale ambiției sau puterii. O manifestare public ă poate să mă ducă într-o stare de comunicare
emotiva: un meeting sau discursul unui lider; vibrez atunci împreună cu mii de alți indiviz i.
Pe scurt, trăiesc în mijlocul unor comunicări multiple, distingându -le pe unele de altele în
mod implicit. Caci eu știu bine, fără a fi nevoie să mă explic de fiecare dat ă, cum comunicarea
științifică a unuia dintre colegii mei la recentul colocviu nu e ste de același fel cu aceea pe care
o primesc sau care mi se tr ansmite prin „repondeur”, nici aceeași intensitatea cu cea pe care
cred că o am cu un prieten. O lume le separa și eu le reunesc pe toate sub termenul generic de
comunicare “.
The World Book Dic tionary10 definește comunicarea astfel :
1. furnizarea de informații sau știri pe cale orala sau scrisa;
2. scrisoare, mesaj, informație sau știre;

7 J., L., Missika, D., Wolton, La Folle du logis. La televis ion dans les societes democratique , Gallimard, Paris,
p. 153
8 Mihai, Dinu, Comunicarea , Editura Orizonturi, București, 2007, p. 25
9 Lucien, Sfez , Dictionnaire critique de la communication , Paris, 1993, apud Ioan, Drăgan, Comunicarea
paradigme și teorii, vol. I, Editura Rao, București, 2007, p. 14
10 Robert, K. , Barnhart , The World Book Dictionary , World Book, Inc., Chicago, 1993, p. 420

8
3. un mijloc de a trece de la unul la celălalt ; legătura ;
4. actul de a transmite; transfer.
Același dicționar11 propune o definiție asupra T eoriei comunicării precizând că avem de -a
face cu „o ramură a științei care se ocupă de calitatea și caracteristicile informaț iei transmise “.
Din punctul de vedere al Andre de Peretti , Legrand și Boniface12 „orice comunicare se
realizează printr -o serie întreagă de relaționări între memoriile, vocabu larele, imaginațiile și
percepțiile aflate în joc. Ea se stabilește prin creare de sens, grație unei suite de verigi, care
permit instituirea unor raporturi de contrast sau de opoziție între ob iectivele, rolurile,
atitudinile și cenzurile proprii fiecăruia și care fac legătura cu mediul, în funcție de
diversitatea proiectelor ( și conform gradului de dependență fată de instituții ) “.
De asemenea, Bernard Voyenne13 menționa că „ schimbul de informaț ii, de idei,
intercomprehensiu nea sunt pentru societate tot așa de importante că și respiraț ia pentru
organism ”.
Totodată, trebuie să remarcăm diferența dintre termenele de „comunicare “ și
„comunicație “; în acest sens , Daniela Cotoara14 precizează: „comunic area reprezintă
activitatea umană specifică, comunicația se ref eră la procesul comunicării. Termenul de
«comunicație » s-a specializat cu aplicație la domeniile tehnice concrete “.
În lucrarea Aspecte ale comunicării în domeniul socio -uman15 sunt redate cond ițiile
minimale ale reali zării procesului de comunicare; și anume:
1. relația dintre cei doi parteneri;
2. capacitatea de emisie (emiterea semnalelor);
3. capacitatea de recepție (receptarea mesajelor);
4. utilizarea unor semnale, semne și simboluri pentru a transmite (comunica ) un
anume „ înțeles “ (mesaj);
5. un canal (mijloc, supor t al comunicării);
6. existenta unui izomorfism al semnificațiilor pentru receptarea și descifrarea corectă
a mesajului.

11 Idem
12 André de Peretti, Jean -André, Legrand, Jean, Boniface, Tehnici de comunicare , Editura Polirom, Iași, 2001,
p. 8
13 Bernard, Voyenne, La presse dans la societe contempora ine, în Collection U, Paris, 1962, p. 11, apud Ion
Haineș, Introducere în teoria comunicării , Editura Fundației România de Mâine, București, 1 998, p. 8
14 Daniela, Cotoară, Elena, Tîrziman, Aspecte ale comunicării în domeniul socio -uman , Editura Universităț ii din
București, București, 2004, p. 32
15 Idem, p. 37

9
Pentru Robert Escarpit16, a comunica nu înseamnă doar a emite, ci a particip a, la toate
nivelurile, la o infinitate de diferite schimburi c are se încrucișează și interferează unele cu
altele.
În lucrarea Langage et theorie de la communication17, comunicarea este perceput ă că
transfer de informație prin intermediul mesajelor.
A. Si lbermann18 evidențiază că din interacțiunea acestor elemente rez ultă comunicare a,
ceea ce înseamnă că exist ă comunicare c ând un sistem, o surs ă influen țează stările sau
acțiunile altui sistem, ținta și receptorul alegând dintre semnalele care se exclud pe a celea care
transmise prin canal leagă sursa cu receptorul.
Dobrescu și Bârgăoanu19 precizează faptul că procesul de comunicare „tinde să devină o
profesie, și una dintre cele mai dificile, pentru că ea, că proces, există la interferența între
domenii de si ne stătătoare: sociologie, psihologie, lingvistică etc. ca dome niu de cercetare, ea
trăiește din asimilarea și reunirea cuceririlor făcute în aceste domenii de sine stătătoare. În
același timp, ea trebuie să unifice și să regândească totul din perspectiva unui anumit context
social și psihologic “.
Profesorul Jean Lohi sse20 definește două generații de teorii ale comunicării și evoc ă două
metafore ale acesteia:
1. transmiterea unui conținut , abordare căreia îi corespunde metafora mașinii ;
2. comunicarea că punere în relație , căreia îi este asociat ă metafora organismului.
În opi nia aceluiași autor21, fiecare generație de teorii cuprinde mai multe teorii și modele
de comunicare, care au fost predominante în diferite contexte sociale:
– comuniune, participare, punere în comun, definiții privilegiate în societățile în care
oralitatea sau comunitatea era elementul central al structurii societății și în care predomina
mentalitatea globalității ;
– schimbul predomin ă în societatea scrierii, care reprezintă în esența o structur ă
segmentarizant ă;
– transmiterea și difuziunea predomina în Era masei;
– comutația se afirm ă pe fondul societății informatizate, care induce un nou sens global al
comunicării umane.

16 Robert, Escarpit, De la sociologia literaturii la teoria comunicării , Editura Științi fică și Enciclopedica,
București, 1980, p 128
17 P., Guirau d, Langage et theorie de la communication , în Le langage , Paris, Gallimard, pp. 145 -146 apud Ion
Haineș, Introducere în teoria comunicării , Editura Fundației România de Mâine, București, 1998, p. 9
18 A., Silbermann, Communication de masse , Hachette, Paris, 1981, p. 30
19 Paul, Dobrescu, Alina, Bârgăoanu, Mass me dia și societatea , Editura Comunicare.ro, București, 2003, p. 13
20 Jean, Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanica la interacțiune , Polirom, 2002, p. 17
21 Idem, p. 15

10
O definiție a comunicării care integre ază aproape toate domeniile, o regăsim în
Dicționarul enciclopedic, lucru evidențiat de Vasile Tra n22 în lucrarea Teoria comunicării:
1. înștiințare , știre, veste. Aducerea la cunoștința a părților dintr -un proces a unor acte
de procedura ( acțiune , întâmpinare, hotărâre) în vederea exercitării drepturilor și
executării obligațiilor care decurg pentru ele d in aceste acte, în limita unor termene
ce curg obișnuit de la data comunicării;
2. prezentare într -un cerc de specialiști a unei lucrări științifice ;
3. mod fundamental de interacțiune psiho -social ă a persoanelor, realizată în limbaj
articulat sau prin alte codu ri, în vederea transmiterii unei informații , a obținerii
stabilității sau unor modificări de comportament individual sau de grup.
1.2. Principiile, unitățile și caracteristicile comunicării
G. Will ett23 conferă următoarele caracteristici ale comunicării :
1. mesajul conține , cel mai adesea, mai multe scopuri și semnificații ;
2. conținutul latent al mesajului diferă de cel manifest și poate fi mai semnificativ decât
acesta;
3. o funcție a comunicării este aceea de a-i pune pe oameni în relație unii cu alții, cu
diferite gru puri sau în genere pe oameni în legătur ă cu mediul lor;
4. în situații de pericol are loc o creștere puternic ă a fenomenului comunicațional ;
5. este foarte probabil că doi receptori să nu dea exact a ceeași semnificație unui mesaj,
după cum este frecvent că semni ficația mesajului să nu fie aceeași pentru comunicator
și destinatar.
Evelina Graur24 evidențiază că reprezentanții Școlii de la Palo Alto sunt cei care au
formulat cele șase axiome ale comunică rii; în opinia autorilor acestea sunt:
– comunicarea este inevi tabilă;
– comunicarea se dezvoltă în planul con ținutului și cel al rela ției;
– comunicarea este un proces continuu și nu poate fi abordat în termeni de cauză -efect
sau stimul -reacț ie;
– comunic area este un proces ireversibil;
– comunicarea presupune raport uri de putere între participan ți;
– comunicarea implică necesitatea acomodării și ajustă rii comportamentelor.

22 Vasile, Tran, Irina, St ănciugelu, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro , București, 2003, p. 11 -12
23 G., Willet, La Communication modelisee. Une introduction aux concept, aux modeles et aux theories , ERPI,
Otawa, 1992 , p. 84.
24 Evelina, Graur, Tehnici de comunicare , Editura Mediamira, Cluj -Napoca, 2001, p. 6

11
Mesajul este unitatea de bază a comunicării, fiind situat la intersec ția dintre com unicare
și reprezentare a realit ății. Acesta poate fi alcă tuită din cuvinte scrise, rostite, imagini , desene,
grafice , muzică, zgomote, semne , simboluri, culori, gesturi ș.a . Suportul fizic al mesajului este
oferit de canal care are rolul și func ția de mijl oc de transport ori de distribuire a mesajului.
În opinia auto arei lucrării Tehnici de comunicare25, informa ția este acel proces în care
regăsim dimensiunea originalit ății mesajului; totodată aceasta (informația – n.n.) prezintă un
aspect cantitativ ce poate fi determinat în momentul emiterii precum și în cazul recept ării,
astfel încât rezultă o măsură con ținutului de informa ție dintr -un mesaj.
În viziunea lui Abraham A. Moles26, redundanța este „excedentul selectiv de semne fa ță
de acelea care ar fi fost ne cesare pentru a transporta aceea și cantitate de originalitate“ . Așadar,
precizează Laurențiu Soitu27, acest surplus trebuie în țeles ca „o măsură a formei, nu a
informa ției deoarece indic ă diferen ța dintre ceea ce este transmis și ceea ce este necesar“ .
Efectele comunicării pot fi de natură cognitivă , afectivă ori compo rtamentală, însă nu
trebuie să le confundăm cu răspunsurile receptorului la mesajul emis . Răspunsul constituie un
mesaj returnat de receptor că reacție la conținutul trimis de emi țător, iar uneori poate proveni
de la emi țător că reacție la propriul mesaj.
Finalitatea procesului de comunicare constă în măsura în care mesajul emi țătorului este
decodificat de receptor și decodat în spiritul intenției emitentului .
Conținutul și modalitatea în care se comunica mesajul stau sub influen ța contextului
comunicării, astfel încât evaluarea ac estuia implică analiza atentă a mai multor dimensiuni
contextuale: fizică, temporală, culturală, socială și psihologic ă.
O altă dimensiune a procesului de comunicare s e referă la c apacitatea de comprehensiune
a receptorului . Din p erspectiva Evelinei Graur28, aceasta nu trebuie ignorată niciodată , iar
mesajul necesită o construc ție atentă. Totodată, autoarea precizează că i nteligibilitatea unui
mesaj este dată nu doar de aportul de noutate în formă și conținut, ci de structura elabor ată, ori
dimpotrivă , mult prea simplistă și/sau previzibilă. Dintr -o altă perspectivă, în cadrul aceluiași
proces, trebuie să avem în vedere i nterac țiunea ; acesta are loc întotdeauna între part icipan ții
implicați în comunicare a umană interpersonală sau com unicarea mediatică .
În func ție de numărul de participan ți în re țele de comunicare, putem distinge două tipuri
de comunicare:
– comunicare bipolară;

25 Idem, p. 6
26 Abraha m, Mole, Sociodinamica culturii , Editura Științifică, București, 1974, pp. 26
27 Laurențiu, Soitu, Comunicare și acțiune , Institutul European, Iași, 1997, pp. 7
28 Evelina, Graur, op. cit., p. 7

12
– comunicare multipolară (un emi țător și mai mulți receptori; un receptor și mai mul ți
emițător; comunicare a cu „po ștași“).
1.3. Nivelurile comunicării umane
Aurelian Bondrea29, respectiv Evelina Graur30, realizează o clasificare a comunicării, în
funcție de situa țiile sociale în care acest proces comple x se manifestă pe cinci niveluri:
– comunicare intrapersonală este comunicarea în și către sine. Fiecare om se cunoa ște și
se judecă pe sine, își adresează întrebări la care își răspunde, astfel acest tip de comunicare cu
sinele interior devine o sursă de echilibru psihic și emoțional;
– comunicare interpersonală este interac țiunea dintre oameni. Scopul acestui tip de
comunicare este multiplu și extrem de complex: cunoaș terea aproapelui, crearea și între ținerea
legăturilor umane, persuadarea interlocutorulu i, recunoa șterea valorii personale, satisfacerea
nevoilor afecti ve, de control și domina ție ș.a. La rându l ei, comunicarea interpersonală poate
fi comunicare interpersonală directă sau indirectă. Comunicarea interpersonală directă
presupune inițierea de co ntacte personale nemijlocite și interactive între oameni, pe cân d cea
interpersonala indirectă necesita mijloace și tehnici secundare de punere în contact uman că
scrierea, înregistrările magnetice sau transmisiile prin unde sau fibra optică.
– comunicare de grup , reprezentată de dinamic a grupurilor, de maximul 11 pers oane. La
acest nivel se asigur ă schimburi de idei și emoții , sunt împărtășite experiențe și se caută
modalități de aplanare a problemelor, dar și de rezolvarea a acestora;
– comunicarea public ă are rădăcinile în retorică antică. Discursul public nu avea că țintă
doar transmiterea de informații , ci mai ales schimbarea părerilor și acțiunilor publicului, dar și
influențarea sentimentelor. Eficien ța unei asemenea comunicări st ă atât în mâinile ora torului
cât și ale publicului vizat. Compendiu lui Marcus Fabius Quintilianus, intitulat Istitutio
oratoria – de12 volume –, transpune modul în care oratorul, pe lângă calitățile unui om al
legii, ale unui filosof și poet, trebuie să fie un bun actor. Altf el spus, în antrenamentul unui
orator erau studiate nu doar invenția, compoziția și stilul, dar și emisia discursului,
prezentarea statică și dinamică a vorbitorului.
– comunicarea extrapersonală sau comunicarea cu alte entități decât oamenii se referă la
„producerea și difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de către un sistem
mediatic instituționalizat către un public variat și numeros“ , precizează Ștefan Prutiana31.
Motivele care stau la baza consumului de mesaje mediatice are că scop informarea,

29 Aurel ian, Bondrea, Sociologia opiniei publice și a mass media , Editura Fundației România de Mâine,
București, 1997, p. 179
30 Evelina, Graur, op.cit., p. 8
31 Ștefan, Prutiana, Manual de comunicare și nego ciere în afaceri. Comunicarea , Polirom, Iași, 2000, p. 35

13
construirea identității personale, integrarea și interacțiunea socială și divertisment. Van
Cuilenburg32 propune următoarea diagrama pentru a ilustra varietatea derutantă a motivelor
care necesită tipologia anunțată :

1.4. Moduri și mijloace de comunicare
Mijloacele de comunicare, precizează Denis Mcquail33, includ tot felul de limbaje și alte
sisteme simbolice care pot fi utilizate pentru a comunica. Condiția necesar ă pentru
participarea la comunicarea social ă este deprinderea anumitor priceperi ori metode care au de
regul ă o anumit ă structur ă de alocare.
În viziunea lui John Fiske34, mijloacele de comunicare sunt:
a. mijloace de comunicare prezenta ționale: vocea, fa ța, corpul, adică cele care
utilizează limbajele naturale ale cuvintelor vorbite, expr esiilor, gesturilor etc;
b. mijloacele de comunicare reprezentațion ale: cărți, picturi, fotografii, arhitectur ă,
decorații interioare, grădinărit etc. Mesajele sunt transpuse de aceste mijloace de
comunicare în texte sau opere, care vor putea exista și circul a independent de
comunicator;
c. mijloacele de comunicare mecanice: telefonul, radioul, televiziunea, internetul. În
acest caz sunt foarte importante constrângerile tehnice.
În lucrarea Introducere în teoria comunicării35 autoarea evidențiază faptul că procesu l de
comunicarea este un fenomen complex care se identifică la nivel instinctual, la nivel psiho –

32 J., J., Van, Cuilenburg, O., Scholten, G., W., Noomen, Știința comunicării , Humanitas, București, 2000, p.
257
33 Denis, Mcquail, op. cit., pp. 22
34 John, Fiske, Introducere in științele comunicări i, Polirom, Iași, 2003, p. 35
35 Sultana, Craia, Introducer e în teoria comunicării , Editura Fundației România de Mâ ine, București, 2004, p.
12-14

14
social, la nivel cultural, astfel încât manifestă aspecte biologice și tehnologice, pretându -se
diverse cl asificări:
d. după criteriul mijloacelor fizice: comunic are acusti că, tactilă , chimică și vizuală;
e. după criteriul moduri lor de realizare: com unicare directă, indirectă (prin scriere),
comunicare multiplă și colectivă;
f. după criteriul relațiilor emițător -receptor: comunicarea privată și publică
(educațional ă, adm inistrative, politică, artistică, religioasă, științifică și tehnică,
publicitară și comunicare de masă);
La rândul lor, cele de la criteriul a (după mijloacele fixe), se pot clasifica astfel :
– comunicarea acustică este procesul de emitere -receptare a uno r semnale acustice atât în
lumea animală cât și-n comunicarea um ană.
– comunicarea tactilă este acțiunea în care mesajul verbal este însoțit uneori de atingeri
cu valoare comunicațională : atingeri emoționale (mângâieri, gesturi de consolare, încurajare),
atingeri ludice (simularea în joacă a unei mângâieri sau lovituri ), atingeri rituale ( semnificație
magică, religioasă, profana) și atingeri de control (orientate spre comportament sau atitudine:
încurajează, rețin).
– comunicarea chimică are loc prin emisia -transmisia substanțelor chimice în aer sau apă
care semnalează marcarea teritoriului, avertizează, anunță prezente, disponibilitate pentru
împerechere, declanșând o reacție la indivizi de aceeași specie.
– comunicarea vizuală se desfășoară prin transmiter ea de semnale non -verbale, în lumea
animală și în societățile umane, prin mișcări că dansurile nupțiale , marțiale și de recunoaștere
ori prin emisii luminoase.
În cazul celui de -al doilea criteriu (modul de realizare ), autoarea lucrării amintite
identifică următoarele forme de comunicare:
– comunicarea directă este car acterizată prin lipsa oricărei medieri. Emițătorul și
receptorul se afla în același loc.
– comunicarea indirectă, prin scriere este procesul care utilizează medierea unor
mijloace materiale (i nstrumente și suporturi) făcând posibilă transmiterea mesajului în timp și
spațiu .
– comunicarea multiplă, prin imprimarea este posibilă prin folosirea posibilităților
tehnice prin care același mesaj poate fi multiplicat și difuzat unui număr considerabil de
receptori, în timp și în spațiu .
– comunicarea colectivă este realizată cu ajutorul diferitelor mijloace tehnologice care
folosesc semnalele sonore, vizuale, simboluri și scrieri. Tipul acesta de comunicare este

15
evidențiat prin faptul că emițătorul și receptorul sunt grupuri, că mesajul este mediat de către
un instr ument de informare și că poate fi multiplicat.
În ceea ce privește ultimul criteriu ( relațiilor emițător -receptor ), autoarea menționează:
– comunicarea privată se desfășoară în cadrul familie i sau al anturajului. Stilul
caracteristic al acestui tip de com unicare este unul familiar, lipsit de constrângeri, adecvat
unor nevoi biologice, de informare, afecțiune și identitate;
– comunicarea publică are loc în spații în care au acces toți indivizii și-n care exista
norme, reguli și tradiții .
La rândul ei, comun icare publică poate fi clasificat astfel :
– comunicarea administrativă/ instituțională desfășurată în cadrul instituțiilor , structurilor
administrative și a întreprinderilor;
– comunicarea educ ațională prezent ă în instituțiile de instruire, educare, formare ,
începând cu grădinițele și terminând cu universitățile .
– comunicarea politic ă manifestată la nivel de grup și la nivel de mase are rolul de
promovarea unei formațiuni , a liderilor, a progra melor și intereselor ei în vederea obținerii
adeziunii publiculu i, cu scopul de a parveni și a se menține la putere.
– comunicarea artistică este de diferite tipuri, realizată de regulă tot prin instituții și
spații publice culturale.
– comunicarea religio asă, dincolo de sfera privată în care individul comunica direct cu
transcendentul, exist ă o comunicare publică religioasă, în cadrul diferitelor culte și-n spațiul
unei instituții publice, Biserica.
– comunicarea științifică și tehnică are că scop schimbul de informații în vederea
progresului cunoașterii și se desfășoa ră folosind un limbaj specific fiecărei discipline, în
instituții și organizații .
– comunicarea publicitară are că scop modificarea atitudinii receptorilor și convingerea
lor cu privire la pri vilegiile pe care le -ar avea dacă ar cumpăra produsele sau ar ut iliza servicii
oferite de anumiți producători.
– comunicarea de masă folosește mijloace de informare în mas ă precum mass -media ce
presupune un receptor colectiv la nivel regional, național și planetar. De asemenea,
comunicarea de masă include toate cele de mai sus menționate că fiind extensia maximă a
comunicării mijlocita de ansambluri de structuri organizatorice, tehnici și tehnologii menite să
producă și să difuzeze mesaje care vizează publi cul până la o scară globală.

16
1.5. Structura comunicării
Comunicarea presupune existenta unui transmițător (emițător , vorbitor), ce transmite un
mesaj către destinatar (receptor, ascultător), iar mesajul se raportează la un context , precizează
Ioan Haineș36. Pe de altă parte, Roman Jakobson37 consideră că m esajul este alcătu it din
elementele unui cod care trebuie să fie comun celor doi parteneri aflați în contact.
Structura comunicării , în viziunea lui Henri Wald38, poate fi analizată astfel:
– după direcția în care este realizată, comunicarea se desfășoară pe orizontală, într e
membrii aflați pe aceeași poziție a structurilor formale sau pe vertical ă, între membrii regăsiți
pe nivele diferite ale structurilor schema tice de autoritate ale adunării;
– în funcție de gradul de implicare al participanților în actul comunicării ce po ate fi
unilateral sau bilateral;
– conform obiectivelor sugerate și modul ui de utilizare a informației propagate,
comunicația poate fi instrumental, atunci când informația transmisă are că destinație bună
desfășurare și coordonarea activităților de grup or i de consum, iar în cazul unei comunicări
interpersonale spontane este realizat contactul psihologic dintre membri fără a avea o
finalitate explicită.
În lucrarea Ideea vine vorbind39, autorul afirmă că „a comunica înseamnă a emite un
semnificant pe baza că ruia receptorul își poate constitui sau reconstitui o anumită
semnificație “, adaug ându-se că „menirea oricărei limbi este să comunice tuturor membrilor
comunității ceea ce este comun în lucru ri și în reacțiile oamenilor față de ele “.
Autorul amintit40 remar că faptul că avem de -a face cu o idee a incomunicabilității și că,
se pare , cu o contradicție în termeni: „Cine contesta comunicabilitatea poate să afirme, cu
aceeași îndreptățire , că mama ca re l-a născut a fost o femeie steril ă. Incomunicabilitatea este
un termen contradictoriu: comunic ă imposibilitatea comunicării, trebuie să tacă, nu s -o
afirme. Orice discurs despre incomunicabilitate este, din capul locului, o absurditate “.
Structura comun icării reprezintă o anumită relație în triada E -M-R: Emițător , Me saj,
Receptor.41

36 Ioan, Haines, Introducere în teoria comunicării , Editura Fundației România de Mâine, București, 1998, p. 17
37 Roman, Jakobson, Problemele de stilistica , Editura Științ ifică, București, 1964, p. 88
38 Idem, p. 29
39 Henri, Wal d, Ideea vine vorbind , Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 19
40 Idem, p. 15
41 Ioan. Haines, op. cit., p. 18

17

În cartea Die Sprachtheorie, lucrare publicată în anul 1934, Karl Buhler42, a propus
pentru prima dată aceasta triadă. Ulterior , Roman Jakobson43 va adăugă trei componente : C-
C-C: Cod, Canal. Context.
Așadar , relația de comunicare este realizat astfel: emițătorul proiectează un mesaj, ce va
fi consemnat într -un cod (limbaj). Înregistrarea mesajului într -un cod se numește codare .
Beneficiarul va crea o acțiune de decodare , de descifrare a mesajului transmis.
În opinia lui Ion Haineș44, elementul comun al informației este săvârșit de către transfer.
Informația pleacă de la E și devine informație pentru R. Alienabilitatea are loc între două
entități orientate către un scop. R trebuie să fie aplecat spre receptare. În anumite situații , pot
apărea mesaje întâmplătoare – mesajele sunt discontinue. Un anumit dezacord există între
mesaj și cod, în sensul în care „mesajul este totdeauna foarte concret, nuanțat , determinat de
loc, de ti mp, de starea psihologică a emițătorului , pe când codul este abst ract, având un număr
redus de semne” , precizează autorul amintit45. Mesajul reprezintă existența infinită în timp și
spațiu , pe când codul are două caracteristici, adică cel lingvistic care conține doar 28 de
semne, iar cu ajutorul acestora se formează cuvi ntele, atunci când vorbim despre codul scris ,
menționează autorul lucrării Introducere în teoria comunicării 46.
Așadar , vedem că mesajul este vast spre deosebire de codul verbal, iar acesta , la rândul
lui, este mai extins decât cel scris. Dacă vorbim desp re cele două tipuri de cod, trebuie
menționat faptul că în ceea ce privește codul verbal , acesta dispune de felurite mijloace de
comunicare precum vorbirea, gestica, mimică, privirea ș.a., pe când codul scris este simplist,
având la dispoziție doar unele s emne de punctuație și unele categorii gramaticale.

42 Idem
43 Roman Jakobson , op. cit ., p. 88
44 Ioan, Haineș, op. cit ., p. 18
45 Idem, p. 19
46 Idem

18
1.6. Instrumentele comunicării . Limbajul
Comunicarea presupu ne învățarea și utilizarea limbajului, adică stăpânirea acestuia
constituie instrume ntul principal al socializării și deprinderea unui mijloc indisp ensabil al
comunicării ; în acest sens, John Hartley47 dezvolt ă pe larg ideea legăturii dintre limbaj,
socializare și comunicare, pornind de la premisa că atunci când învățam să vorbim învățam
mai mult decât simple cuvinte:
– limbajul este o form ă de control social;
– prin limbaj învățam să descoperim, exploram și înțelegem propria noastră identitate;
– prin însușirea limbajelor se construiește și se menține dependen ța indivizilor în
societate, c aci instituțiile și relațiile sociale sunt transmise cu ajutorul reproducerii active a
semnificațiilor , valorilor și rutinelor din discursurile și obiceiurile noastre.
În lucrarea Lingvistica general ă48, definirea limbajului drept fenomen social stă la baza
dependen ței de societate, de cele mai multe ori, se face în aspect diacronic, mai ales în baza
evoluției compartimentului lexical, care reflect ă schimbările extralinguale survenite datorit ă
progresului social, științific și cultural.
Conform dexonline.ro49, limbajul înregistrează următoarele sensuri:
1. sistem de comunica re alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care
aceștia își exprima gândurile , sentimentele;
2. mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune
sau naționale ;
3. informatica, adică sistem de caractere și simbolu ri folosit în programare.
Denis Mcquail50 indică faptul că limbajul este un fapt universal al societății umane, dar
originile sale rămân necunoscute, iar dovezile legate despre evoluția sa sunt puține , deși exist ă
o istorie a metodelor de a -l reprezenta.
În lucrarea Introducere în teoria comunicării51, limbajul este prezentat drept
modalitatea prin care este realizat transferul sau schimbul de informații prin anumite sisteme
de semne/semnale conv enționale , purtătoare de semnificații . De asemenea, în aceeași lucrare
se precizează că filosoful Henri Bergson a definit funcția limbajului că fiind aceea de a stabili
o comunicare în vederea unei cooperări , însă lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure

47 John, Hartley, Discursul știrilor , Poliro m, Iași, 1999, p. 15
48 Angela, Cosciug, Lingvistica Generala, curs de lecții , Presa universitara bălțeana, Bălți. 2004, p. 7
49 https://dexonlin e.ro/intrare/limbaj/31205 , link accesat in data 01.11.2 017
50 Denis, Mcquail, op. cit ., p. 72
51 Sultana, Craia, op.cit ., p. 43

19
menționează că „nu limbajul vorbit îi este caracteristic omului, ci facultatea de a constitui o
limba“ .
În Dicționarul de psihologie52, limbajul este perceput că „funcție de exprimare și
comunicare a gândirii prin utilizarea de semne care au o valoare ident ica pentru toți indivizii
din aceeași specie, în limitele unei a rii determinate “.
Limbajul, în opinia lui V. Tran53, desemnează ceea ce este în comun în modul în care
toate ființele umane folosesc cuvântul sau scrisul; în cadrul lumii animale este un cuvânt
folosit la singular și este văzut că o aptitudine, pe când în lumea uman ă acesta comport ă
caracte ristici proprii. Totodată , întemeierea limbajului este dat ă de relația acestuia cu
acțiunea . Plecând le supoziția în care exist ă o distan ță între limb ă și vorbire, în concepția
gânditorilor neo-pozitiviști , analizele lingv istice pun în lumin ă trei tipuri de abordări și de
întemeieri posibile:
1. Sintactica ;
2. Semantica ;
3. Pragmatica .
Perspectiva sintactic ă consta în determinarea regulilor care permit, prin combinarea
simbolurilor elementare, construirea de fraze sau formule lingvi stice corecte;
Perspectiva semantic ă dorește să furnizeze mijlocul de interpretare a formelor
lingvistice și să le așeze în coresponden ță cu altceva; altceva care poate fi realitatea sau
forme le altei limbi sau ale altui limbaj .
Perspectiva pragmatica dorește să analizeze formele limbii în starea pur ă a vorbitorilor
care intenționează să acționeze unii asupra altora prin intermediul limbii.
Din punct de vedere formal se pot distinge mai multe t ipuri de limbaj. Sultana Craia54
propune următoarea clasificare:
a. limbaj pasiv, adică cel pe care îl înțelegem ;
b. limbajul activ, cel pe care îl folosim pentru a comunica;
c. limbajele verbale, care folosesc cuvântul scris/vorbit;
d. limbajul non -verbale, care folo sesc semne și semnale de alt ă natur ă decât vorbirea.
O clasifica re diferit ă față de cele menționate mai sus se datorează filosofului Karl Popper,
structură utilizată și de autoarea lucrarii Introducere in teoria comunicarii55:

52 Norbert, Sillamy, Dicționar de psihologie , Editura Univers Encicloped ic, București, 1998, p. 75
53 Vasile, Tran, Irina, Stănciug elu, op. cit ., p. 68
54 Sultana, Craia, op. cit., pp. 44
55 Idem, p . 44

20
– limbaj inferior având funcți a de semnalizare și autoexpresie utilizata și în lumea
animal ă;
– limbaje superioare care sunt apte de descriere și argumentare;
– limbaje mixte ce folosesc resurse biologice și intelectuale;
Pornind de la analiza relației de comunicare, Roman Jakobson56 deduce șase funcții ale
limbajului, între care exist ă o relație complex ă: „deși distingem șase aspecte esențiale ale
vorbirii, ar fi greu să găsim vreun mesaj verbal care să împlinească numai o singur ă funcțiune .
Diversitatea nu rezid ă în monop olul uneia din tre aceste multiple funcțiuni , ci în ordinea
ierarhic ă diferit ă a funcțiunilor . Structura verbala a unui mesaje depinde în primul rând de
funcțiunea predominanta “.
Pe scurt, aceste funcții sunt următoarele :
– funcția emotiv ă sau expresiv ă, concentrat ă pe reflecția stării sufletești a emițătorului de
mesaj. Are tendința să creeze impresia unei anumite stări, fie adevărate , ori simulate;
– funcția referențial ă este cea care vizează referentul unei comunicări , informația , ceea
ce se transmite;
– funcția conota tivă este orientata predominant spre destinatarul mesajului, cu intenția de
a-l provoca sau de a -i impune un anume lucru.
– funcția fatică operează când mesajul trebuie verificat, pentru a i se asigura buna
receptare, pentru a atrage atenția receptorului;
– funcția metalinguală este cea care explica interlocutorului co dul folosit având rolul de
comentariu și control al codului, prin întrebări referitoare la acesta, funcție predominanta la
copii și cei care învață o limba străină ;
– funcția poetică apare atu nci când miza mesajului este forma mesajului, felul în care se
comunica conținutul . Cu privire la aceasta Jakobson57 considera că este o funcție dominantă a
limbajului uman, care nu se reduce la sfera artei generale sau a poeziei, ci îmbrățișează
întreaga comunicare umana: „ orice încercare de a reduce sfera funcțiunii poetice numai la
poezie sau de a limita poezia numai la funcțiunea poetica ar duce la o simplificare excesiva și
înșelătoare ; aceasta nu este singura funcțiune a artei verbale, însă e funcțiune a ei dominanta,
determinanta, pe când în toate celelalte activit ăți verbale ea se manifesta doar că un element
constitutiv, subsidiar, accesoriu“ .

56 Roman, Jakobson, Lingvistica si poetica, in Probleme de stilistica , Editura Științifică, București, 1964, p. 88
57 Idem, p. 93

21
1.6.1. Limba
Părintele teoriei limbajului este lingvistul Ferdinand Saussure58 care considera limba un
depozit de sem ne, iar o asemenea descriere necesită o serie de comentarii su plimentare, fie
doar și cu motivul în care limba este punctul de pornire obligatoriu pentru trecerea în revista a
mijloacelor de comunicare și standardul în raport cu care sunt apreciate și alte moduri de
comunicare.
După dexonline.ro59, limba este văzută că sistem de comunicare alcătuit din sunete
articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprima gândurile sentimentele și dorințele .
Totodată , limba este văzută ca limbaj al unei comuni tăți umane, istoric construită ,
caracter izata prin structura g ramaticală, fonetică și lexicală proprie.
În lucrarea Tehnici de comunicare60, limba este perceput ă drept un tezaur ce poate fi
utilizat cu ajutorul vorbirii; aceasta e funcția care pune în mișc are codul și care duce la
producerea mesajului. Totodată , cuno așterea limbii ține de competenț a subiecților vorbitori,
pe când producerea și interpretarea enunțurilor în procesul vorbirii ține de performanță .
In lucrarea Discursul știrilor61, învățarea și stăpânirea limbii reprezintă :
– asimilarea unor valori;
– asimi larea de răspunsuri selectate și structurate referitoare la ceea ce se întâmplă în
jurul nostru;
– familiarizarea cu coduri și convenții culturale;
– formarea unor moduri de a percepe și a inter preta lumea;
– nu doar să denumim lucruri , ci cum să ne compor tam față de ceilalți și față de lumea
din jur;
– este o unealtă impersonală dată, preexistentă nouă și care ne controlează înțelesurile
și reacțiile , permițându -ne să învățam lumea prin regulile și convențiile pe care le conține
limba;
– ordonează senzații le și percepțiile noastre;
– noțiunile și termenii învățați , codurile și convențiile însușite susține o structur ă de
semnificații și de valori, permițându -ne să comunic ăm;
– învățam o ordine sim bolică , un spațiu imaginar și astfel să ne adaptam la cele mai
variate arii ale lumii reale;

58 Denis, McQuail, op. cit ., p. 74
59 https://dexonline.ro/defin itie/limba , link accesat in data de 14.11.2017
60 Evelina, Graur, op.cit., p. 37
61 John, Hartley, op. cit., p. 15

22
– devenim ființe socializate , învățând să acceptam faptele și instituțiile sociale ca date
naturale, după cum prim sistemele de semne și semnificațiile asociate lo r ne producem propria
identitate.
Din punctul de vedere al lui Vasile Tran62, limba în sens comun este un produs social
particular al facultății limbajului, ansamblu de convenții necesare comunicării , schimbului de
informații , însușite într-un mod mai mult sau mai puțin convențional de către vorbitorii unei
societăți cu scopul exercitării acestei funcții prin vorbire.
Din punctul de vedere al Sultanei Craia63, limba este definită că tip de limbaj verbal,
adică un sistem de forme și relații și un fenomen psi ho-social-cultural prin care se exprimă o
culturp și un mod de gândire specific unei comunități istoricește constituit ă.
În lucrarea Știința comunicării64, sunt evidențiate următoarele caracteristici esențiale
dintr -o limb ă:
a. limba este liniară , adică sunet ele care o compun sunt produse în mod succesiv de către
organe le vocale;
b. limba este guvernată de reguli gramaticale și este sistematică , adică exist ă un număr
limitat de sunete ce pot fi combinate într-o maniera limitată ;
c. limba este arbitrară în sensul în care nu există o relație obiectivă sau logică î ntre ideea
pe care o desemnează și unitatea lingvistică pe care o exprimă .
Analizând tipologia acestui concept, Lucia Wald și Elena Slave65 constată că termenul
de limbă poate fi în clasificat în patru tipuri: izolant, aglutinant, flexionar și incorporant . Pe
scurt , în viziunea autoare i iată cum sunt acestea caracterizate :
– limbile izolante sunt cele lipsite de structura morfologica în care relațiile dintre
cuvinte sunt marcate prin ordinea lor în propoziție , iar acestea nu își schimbă forma;
– limbile aglutinante sunt acelea în care „valorile “ gramaticale ale cuvintelor sunt
exprimate cu ajutorul unor afixe atașate la rădăcina acestora;
– limbile flexionare sunt cele în care afixele se unesc cu rădăcina cuvintelor, putând
exprima mai multe valori gramaticale. În cadr ul acestui tip , autoarele menționează că există
două categorii: limbile sintenti ce; și limbile analitice. În cazul limbilor sintetice „func ția
gramatical ă a unui cuvânt se exprimă în propoziție mai ales prin modificări ale formei“ , iar în
cele analitice cu ajutorul cuvintelor auxiliare.

62 Vasile, Tran, Irina,Stănci ugelu, op. cit., p. 68
63 Sultana, Craia , op.cit., p. 52
64 Judith, Lazar, Știința comunicării, Editura Ars Docendi, București, 2001, p. 79
65 Lucia, Wald, Elena, Slave, Ce limbi se vorbesc pe glob, Editura Științifică, București, 1968, p. 13-14

23
– limbile incorporante ori polisintetice se evidențiază prin faptul că incorporează ,
includ, complementele și uneori și subiectul în forma verbului.
De asemenea, în viziunea autoare lor lucrării Ce limbi se vorbesc pe glob66, reținem că
stilul limbii este caracterizat și după modul în care sunt utilizate resursele acesteia și care
caracterizează un vorbitor sau un colectiv. Așadar , există două categorii ale stilului : stilul
individual și stilurile funcționale . Primul se eviden țiază printr -un grad de reflexibilitate regăsit
într-un raport invers proporțional cu tranzitivitatea l imbajului. Folosirea individuală a limbii
este accentuată de subie ctivitate, participarea a fectivă a emițătorului , generând trei registre
stilistice: neutru, solemn și familiar . A doua categorie , în opinia Moriției Got67, este
caracterizată de existenț a a cinci stiluri funcționale :
a. stilul beletristic este utilizat în operele literare și descrie următoarele trăsături :
utilizarea termenilor în sens figurat, m area complexitate redată prin diversitatea
operelor literare, bogăția elementelor lexicale, extinderea semantică prin utilizarea
sinonimiei și a polisemiei anumitor termeni și întărirea relieful ui enunțului prin
abateri de la uzul curent al limbii;
b. stilul științific este folosit în cadrul lucrările științifice având următoarele
particularități : utilizarea noțiunilor și teoriilor științifice exacte, prezenț a
neologismelor din lexicul propriu speci fice oricărei științe , întrebuințarea
cuvintelor monosemantice , claritatea exprimării , precizia și corectitudinea, uzul
sensului propriu a cuvântului , gradul mare de tranzitivitate și prezenț a
vocabularului științific propriu specific fiecărui domeniu în parte;
c. stilul administrativ este prezent în documente oficiale, în materiale ce fac referire
la activitatea unor instituții sau relații cu caracter administrativ, politic, juridic etc. ;
d. stilul publicistic sau jurna listic este specific mass -media prin faptul că este destinat
unui public eterogen, având o pregătire profesională diferită sau cu diverse
dimensiuni culturale;
e. stilul colocvial sau familiar este tipic relațiilor de zi cu zi în cadrul familiei.
Acest stil este caracteristic prin gradul de afectivita te afișat , prin existenț a formulelor de
adresare și modalitate a de folosire a mijloacelor non -verbale.

66 Idem.
67 Miorița, Got, Stilistica limbii române, Editura Fundația Româ nia de Mâine, București, 2007, p. 20 -23

24
1.7. Barierele comunicării
În viziunea autoarei lucrării Introducere în teoria comunicării68, funcțiile comunicării
nu se pot completa mereu, din cauza obstac olelor care distorsionează ori împiedică total
schimbul de mesaje și mai ales percepția lor corectă. Există bariere de na tură fizică și psihică ,
lingvistice, geografice, politice, culturale din pricina cărora nu putem comunica perfect.
În lucrarea Teoria c omunicării69 este preluată o clasificare a barierelor de com unicare,
tipologie propusă de Leonard Saules; ac easta se prezintă, în sinteză, astfel :
1. de limba j, graț ie sensurilor diverse pe care le au aceleași cuvinte pentru vorbitorii de
aceleași limbi. În același context, trebuie evidențiată problematica deficitulu i de exprimare al
unor vorbitori:
– logofobia este teama de a comunica verbal, îndeosebi în public și are că rădăcini
nesiguranța privind propria capacitate de comunicare;
– logopatia desemnează un defect al vorbirii, constând în claritatea exprimării , în
incoerență ;
– logoreea este acțiunea verbală necontrolată, excesivă , datorată unei surescitări ;
– logoplegia este o disfuncție comunicațională care se manifestă prin incapacitatea de a
enunța unele sunete sau cuvinte;
– autismul este considerat că fiind ce a mai grava disfuncție , stare psihică patologică,
manifestată prin respingerea comunicării , închiderea în sine, izolare față de lumea exterioară .
2. Bariere de mediu, în viziunea autorului lucrării me nționate , sunt determinate de:
– condițiile de poluare foni că a ambianț ei în care se comunică ;
– lipsa de calitate a suportului sau a aparaturii în cazul comunicării mediatice.
3. Bariere de mentalitate sau concepție , cum sunt:
– existenț a unei experiențe cu efecte psihologice prelungite;
– dezinteresul pentru subiec t;
– mentalitatea specific ă unei culturi, unei categorii de vârstă , unei categorii sociale, religii
ș.a.
În opinia Mariei Cornelia Bâ rlibaba70, în comunicare intervin diverse bariere de ordin
comuni cațional . Acestea pot fi:
a. bariere fizice (distanț a, spațiul );
b. bariere sociale ( concepții diferite despre viață);

68 Sultana, Craia , op. cit., p. 70
69 Vasile, Tran, Irina, Stănciugelu, op. cit., p. 20
70 Maria, Cornelia, B ârlibaba , Paradigmele comunicării, Editura Științifi că și Enciclopedică, B ucurești, 1987, p.
99-100

25
c. bariere gnoseologice (insuficiente ale experienței ; dezvoltarea redusă a gândirii ;
volum precar de cunoaștere );
d. bariere sociopsihologice (obice iuri, tradiții și prejudecați );
De asemenea, autoare a luc rării Paradigmele comunicării menționează o altă
clasificare referitoare la diferite tipuri de bariere; și anume :
– bariere geografice (distan ța în spațiu );
– bariere istorice ( informația este inve rs proporțională cu timpul care desparte un anumit
evenimen t de comunicare despre el);
– bariere statalo -politice (î n funcție de regimul politic care nu permite circulația
informației pe o scară mai largă );
– bariere economice (lipsa finanțelor );
– bariere tehnice ( lipsa tehnicii care să accelereze circulația informației );
– bariere lingvistice (slaba cunoaștere a limbilor străine );
– bariere psihologice ( particularitățile percepției , memoriei, convingerilor etc .);
– bariere de rezonanță (informația nu cor espunde întotdeauna nevoilor individului, nu
intră în rezon anță cu acestea).
Nicki Stanton71 consideră că „individualitatea noastră este principala bariera în calea
unei bune comunicări “. În opinia autor ului, diferențele de percepție sunt doar rădăcina altor
bariere de comunicare: „modul în care noi privim lumea es te influențat de experiențele
noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste , naționalități , culturi, educație ,
ocupație , sex, temperamente vor avea alte percepții și vor recepta situați ile în moduri
diferite“, deduce autorul .
II. Comunicarea pu blică
2.1. Comunicarea publică – definiții și abordări
Comunicarea publică, conform Dicționarului de sociologie rurală72, este un concept care
desemnează , în principal, activitatea de elaborare, analiză și difuzare a unor informații de
interes public și a u nor i nformații care vizează aplicarea regulilor, a pro cedurilor și luarea
unor hotărâri cu caracter juridic și/sau normativ. Termenul este utilizat, de asemenea, si cu
referire la:

71 Nicki, S tanton, Comunicarea , Editura S. C. „Știința și Tehnică” S.A., București, 1995, p. 1
72 Ilie, Bădescu și Darie, Cristea, Dicționar de sociologie rurală , Editura Mica Valahie, București, 2003, p. 319.

26
– normele și practicile de comunicarea ce implică respectarea anumitor valori , acc esul
universal și satisfacerea în mod echitabil a dreptului de a primi și de a avea acces la
informații publice;
– structurile instituționale specializate în comunicarea informațiilor de interes publ ic.
Noțiunea de interes public, în viziunea lui Ilie B ădesc u73, este centrală în
conceptualizarea comunicării publice. Acest termen își are originea încă din gândirea
economică medievală referitoare la justiția economică și la anumite activități economice ș i
comerciale care implicau furnizarea unor servicii că tre î ntreaga comunitate. În prezent,
înțelesul noțiuni i de interes public nu se suprapune cu preferințele individuale sau agregate.
Ceea ce se prevede ca fiind interes public este definit, pe de o parte , ca rezultate al
interacțiunii și negocierii diferite lor sfere de putere formală și informală, iar pe de al tă parte
ca legitimare constituțională și/sau electivă, aplicată în conformitate cu anumite principii și
norme, cu ajutorul unor instrumente specifi ce, precum sistemele de comunicare publică,
conchide a utoar ea.
Ardelean Carmen74 definește comunicarea publică ca transfer de informații, opinii, idei cu
un mesaj și un scop, într -o situație publică. În general, aceasta implică folosirea unor mijloace
auxil iare (video, Power Point, grafice etc.) și se bazează pe fo rme media (presă, TV, radio).
Astfel că, în înțel esul modern al termenului, comunicarea publică se referă la toate formele de
comunicare, de către administrație, cu grupuri mari de oameni, în cadru l unor acțiuni cu
caracter politic, comercial sau soci al. T oate aceste forme de adresare în public sunt
intermediate de canale mediatice (televiziune, presă, radio).
Pentru Bernard Miege75, comunicarea publică reprezintă recurgerea din ce în ce mai clară
și mai organizată din partea administrațiilor de stat l a mij loace publicitare și la relațiile
publice. Aceast a se datorează faptului că statul trebuie să facă față unor noi responsabilități,
pe de o parte, iar, pe de altă parte, recurge la noi metode de ges tionare, inclusiv la căile de
gestionare a opiniei pus e la punct în sfera afacerilor comerciale și industria le. Folosirea
sintagmei comunicare publică , afirmă autorul, merită câteva precizări ca:
1. deosebirea comunicării publice de comunicarea politică, cu c are este adesea
confundată; în perioade electorale, un guve rn sau un ministru este tentat să valorizeze
mai curând politica personală și cea a partidului decât acțiunile întreprinse de
administrația pe care o conduce; totuși, comunicarea publică nu se limi tează doar la

73 Ibidem, p. 320
74 Carmen, Ardelean , Teoria comunicării pu blice, Suport de curs , Ase, București, 2009/2010, p. 5
75 Bernard, Miege, Societatea cucerita de comunicare , Polirom, Iași, 2000, p. 74

27
campaniile ministeriale, iar interesul d e nu a o transforma într -un apendice al
comunicării politice este din ce în ce mai evident;
2. comunicarea publică nu trebuie înglobată comunicării instituționale. Accentul pus pe
aspectul instituțional sa u organizațional are ca efect disimularea caracteristi cilor
specifice comunicării de întreprindere, pe de o parte, și comunicării publice, pe altă
parte ;
3. comunicarea publică nu trebuie confundată cu comunicarea publicitară;
4. comunicarea publică este diferit ă de propagandă.
Așadar, trăsătura esențială a comunic ării publi ce este aceea de a acționa la nivelul
reprezentărilor sociale și de a permite o rapidă modificare a discursurilor publice. Totodată,
comunicarea publică reprezintă forma de comunicare ce înso țește activitatea instituțiilor
publice în vederea sat isfac erii interesului general.
Comunicarea publică, în viziunea lui Miege76, trebuie să facă cunoscute cetățenilor
existența organizațiilor din sectorul public, modul de funcționare și atribuțiile acest ora,
legalitatea și oportunitatea deciziilor adoptate. Toto dată, prin comunicarea publică se
urmărește cunoa șterea nevoilor și dorințelor populației pentru ca instituțiile publice, prin rolul
și atribuțiile pe care le dețin, să vină în întâmpinarea acestor a, realizând astfel un interes
general. Așadar, comuni cării publice îi revine rolul de a convinge prin politicile instituționale
realizate, precum și prin deciziile publice adoptate și se urmărește un interes general,
obținându -se adeziunea cetățenilor , conchide autorul.
Corina Rădulescu77 definește comunicare a pub lică orice formă de comunicare cu
conotații morale profunde, adică orice proces ce însoțește activitatea instituțiilor publice în
vederea satisfacerii interesului general. Aceasta îndeplinește rolu l de reglare socială, și în
acest sens, include atât o dime nsiune juridică, cât și o dimensiune etică. Totodată, prin
comunicarea publică se urmărește cunoașterea nevoilor și dorințelor populației pentru ca
instituțiile publice, prin rolul și atribuțiile p e care le dețin, să vină în întâmpinarea acestora,
realizân d astfel interesul general. Campaniile de comunic are publică au menirea de -a
contribui la educația civică, de a prezenta cât mai bine informațiile cu privire la drepturile și
datoriile cetățenilor, de a promova anumite servicii și organisme publice ut ile lui. De
asemenea, se evidențiază faptul că acțiunile de comunicare publică trebuie să se diferențieze
de cele de construire de imagine, iar efortul de schimbare a opiniei, mentalității cetățenilor

76 Ibidem, p. 80
77 Corina, Rădulescu, Comunicarea publică în adm inistrația publică sau etica comunicării , Editura Tritonic ,
București, 2009, p. 54

28
trebuie să fie unul onest, care să respecte principiile etice și să refuze orice tactică de
manipulare.
Potrivit lui Pierre Zemor78 comunicare a formală , tinde către schimbul și împărtășirea de
informații de utilitate publică și spre menținerea liantului soci al, a căror responsabilitate
revine instituțiilor publ ice. Totodată, evidențiază puternicul caracter social al comunicării
publice și care nu are ambiția să ocupe câmpul total al comunicării naturale ce se realizează
pe un teritoriu. Așadar, domeniul comun icării publice se caracterizează prin legitimitatea
interes ului public , concluzionează autorul.
În lucrarea Comunicarea publică în administrația publică sau etica comunicării79 este
evidențiat faptul că finalitățile comunicării publice nu sunt în mod real disociate de cele ale
instituțiilor publice, dar funcț iile sale sunt clare, și anume:
a. de a informa (a aduce la cunoștință, a da seama și a pune în valoare);
b. de a asculta (așteptările, întrebările și dezbaterea publică);
c. de a contribui la asigurarea relațio nării sociale (sentimentul de apartenență colectivă,
luarea în considerare a cetățeanului în calitate de act or social);
d. de a însoți schimbările comportamentelor și pe cele ale organizării sociale.
Comunicarea în administrația publică, în opinia lui Jacques Gerstle80, trebuie să fie
consensuală (de împărtășire recip rocă a codurilor), și nu doar în profitu l aleșilor unei
comunități – trebuie să corespundă etimologiei termenului comunicare – termen care trimite,
simultan la o transmitere și la un amestec, o par tajare a semnificațiilor .
Mihai Dinu81, precizează desp re comunicarea publică faptul că ocupă un loc privilegiat în
cadrul comunicării naturale (remarcă faptul că, nici o altă formă de comunicare interumană nu
s-a bucurat de -a lungul timpului, de o atenție comparabilă cu cea acordată comunicării
publice), loc legat de rolurile de reglare, de protecție sau de anti cipare ale serviciului publi c.
2.2. Legitimitatea comunicării publice
Vasile Tran și Irina Stănciugelu82 precizează că de multe ori s -a ridicat întrebarea : în
virtutea cărei puteri, prin organisme interp use, anumi ți indivizi pot să -și aroge privilegiul
încercării de a modifica în mod legal comportamentele semenilor lor; cine stabilește, cu
certitudine, ce reprezintă binele general sau interesul public. Fapt ul că nu se dau cu precizie
răspunsuri la astfel de întrebă ri, a dus uneori la punerea la îndoiala a legitimității morale a

78 Pierre, Zemor, Comunicarea p ublică , Editura Institutul European, Iași, 2003, p. 27
79 Corina, Rădulescu , op. cit. , p. 55
80 Jacques, Gerstle, Comunicarea politică, Editura Institutului European, Iași, 2002, p. 26
81 Mihai, Dinu , op. cit., p 105
82 Vasile, Tran, Irina, Stănciugelu , op. c it., p. 140

29
comunicării publice. Aceasta cu atât mai mult cu cât cele două mijloace complementare ale
acțiunii în domeniul comunicării publice s unt persuasiunea și constrângerea, al doilea mijl oc
interve nind atunci când primul a eșuat.
Autorii83, de asemenea, menționează că la toate acestea se adaugă și aspectul politic
implicat de comunicarea publică. De regulă comunicarea publică are o origine e sențial
guvernamentală, prin urmare emițătorul ei nu este t ocmai neutru din punct de vedere politi c.
De multe ori, de exemplu, un ministru inițiator al unei campanii de comunicare publică, având
cunoștință de impactul comunicării asupra publicului, poate î ncerca să beneficieze de pe urma
succesului acest eia în fav oarea propriei imagini. Așadar, semnatarii campaniilor nu sunt neutri
nici în ceea ce privește acțiunea angajată, nici în ceea ce privește rezultatele ei. Prin urmare,
de multe ori, și legitimitate a politică a comunicării publice este pusă la înd oială.
Totodată, Simona Ștefănescu84 nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește legitimitatea
economică a comunicării publice. Efectele acesteia pot fi bine apreciate în termeni financiari.
Orice prevenire împotriva pericolelor sociale antrenează economi i importan te în ceea ce
privește costul îngrijiri lor medicale și sociale, cu condiția, desigur, ca acțiunile desfășurate să
se dovedească eficiente. Apărarea mediului, informarea economică, îmbunătățirea ima ginii de
marcă a corpurilor sociale au, bineînțel es, o expl icație financiară, dau naștere la câști guri ce
contribuie la prosperitatea comunității în ansamblu, precum și a indivizilor care o formează.
Așadar, comunicarea publică dobândește, astfel, o legiti mitate economică apreciabilă în mod
concret, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna în cazul legitimit ății morale și a celei politice.
2.3. Principii ale comunicării public e
• Finalități ale comunicării publice și mijloace de comunicare.
În lucrarea Sociologia c omuni cării85, comunicarea publică este considerată o modalitate
de a facilit a căutarea interesului general care rezultă din dificilele arbitraje între interesele
individuale și cele categoriale. Dar ea răspunde, de asemenea, căutării de semnificație (axa
vertica lă a comunicării) și nevoii de relație (axa orizontală a co municării). Tot odată, în cadr ul
comunicării publice, cetățeanul este un interlocutor ambivalent – concomitent atașat față de
sistemul public și critic față de el. Mai departe evidențiază faptul că, în cadrul comunicării
publice primul princi piu ce trebuie respectat este cel al clarifi cării registrelor de comunicare.
În acest sens, trebuie să existe o concordanță între funcțiile (finalitățile) comunicării publice și
mijloacele de comunicare folosite pentru a ajunge mesajul la cetățeni. De asem enea, acesta

83 Ibidem, p. 141
84 Simona, Ștefănescu, Sociologia comunicării , Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009, p. 244
85 Ibidem, p. 245

30
remarca o eroare răspândită, aceea de a gândi că recursul publicității la afectivitatea
cetățeanului, că senzațiile și sentimentele mobilizate de imaginea oferită de micul ecran poate
substitui în vr eun fel relației directe. Absența retroacțiu nii, a feedback -ului – alta decât
analizata întârziată a deciziilor de cumpărare, este determinată. Absența influenței imediate a
receptorului asupra mesajului limitează modalitățile de comunicare la tratarea uti lă dar
reducționistă a informației de masă , conchide auto area.
În lucrarea Comunicarea publică86, se precizează faptul că funcțiile comunicării publice
într-o democrație sunt cele informative, formative (a opiniilor, comportamentelor), de
respectare a dezba terii în contradictoriu și atente la judecat a colectivului. Or, excesul de
virtuți sau v icii atribuite formelor publicitare sau mediatice ale comunicării face să piardă din
vedere aceste funcții.
• Registre ale comun icării
Clasificarea registrelor de comuni care, după P. Zemor87, este primul principiu de care
trebuie să ținem cont atunci când ne alegem mijloacele de comunicare. Acestea se aplică în
cazul celor trei tipologii diferite de comunicar e:
1. de informare și de explicare (inerentă legitimității mesajului public, fie că e vo rba de
informații privin d funcționarea practică a instituțiilor, fie că e vorba de reguli ale
jocului civic, care trebuie reamintite permanent);
2. de promovare sau de valorizare atât a instituțiilor publice și a serviciilor pe care le
oferă publicului, cât ș i a temelor considerate mari cauza sociale;
3. de discutare sau de propunere spre dezbatere a proiectelor de schimbare
instituțională, de alegere a ofertelor politice.
Din perspectivă legală, conform Legii 161/200388, precum și art. 43(1) d in Statutul
funcțion arilor publici (Legea nr . 188/1999), au făcut posibila separarea comunicării publice de
comunicarea politică.
Comunicarea politică, din punctul de vedere al cercetătoarei Corina Rădulescu89, are un
loc aparte în comunicarea publică. În practică, responsabi litățile comunicării ins tituționale ale
serviciilor publice, pe de o parte și, pe de altă parte , cele ale comunicării responsabililor
politici și ale aleșilor, sunt aproximativ identificate pe ministere și, progresiv, pe colectivități
locale și exercitate în general de către cabi netele lor. Un criteriu pertinent de trasare a unei
granițe între cele două tipuri de comunicare este cel al termenului lung sau scurt. De exemplu,

86 Pierre, Zemor , op. cit., p. 42
87 Ibidem, p. 40
88 Monito rul Oficial 279 publicat in anul 2003, în data de 21.04. 2003
89 Corina , Rădulescu, Comunicare și protocol, Editura Universității din București, București, 2009, p. 215

31
tratarea situații lor de criză, a actualității revine în atribuțiunea oamenilor polit ici, fiindcă ne
aflăm în zonele de incertitudine ale deciziei publice. Tot termenului scurt (comunicării
politice) aparțin anunțarea soluțiilor sau a reformelor, chiar dacă aplicarea lor în practică
necesită timp . În schimb relația cu publicul solicită o o rganizare și animare ce se
concretizează pe termen lung.
• Condițiile comunicării publice
Potrivit lucrării Comunicare și protocol 90, o dată cu legitimizarea receptorului,
comunicarea publ ică este una adevărată din următoarele două motive:
– este practicată în ambele sensuri cu cetăț eanul activ (cel care votează);
– este autentică.
Așadar, satisfacerea acestor două condiții se bazează p e existența unor bune relații între
instituțiile publice și utilizatorii lor. Astfel , prin afirmarea clară a identității, aceștia își asumă
împreună resp onsabilitatea calității relației. De asemenea, se precizează că stabilirea relației
depinde de luarea în seamă a interlocutorilor serviciilor publice; mai exact d e primirea lor, de
ascultarea problemelor efective pe care aceștia le ridică, de tratarea lor diferențiată sau
segmentată, de facilitatea schimbului, de acceptarea discuției, iar o dată ce sunt stabilite
condițiile comunicării între agentul serviciului pub lic sau emițătorului instituțional și cetățean ,
limbajul sau codul mes ajului, ca și conținutul trebuie adaptate, procedurile pot fi simplificate,
prezentarea poate fi limitată la cazul tratat, iar dreptul la cuvânt îl pot avea specialiștii și
actorii care dețin puterea de decizie , conchide autoarea.
2.4. Funcțiile și efecte le comunicării publice
Comuni carea publică, în viziunea lui P. Zemor91, îmbracă, în practică, forme diferite,
legate de țelurile, funcțiile pe care și le precizează, deoarece acestea implică î n anumite
categorii nevoia de comunicare, iar unele din aceste mi siuni au ca obiect informarea . Ca atare,
sunt propuse șase categorii de forme ale comunicării publice – pornind de la modul în care ele
răspund obligației pe care o au în instituțiile publice , și anume:
– de a pune informația la dispoziția publicului prin mi jloace de comunicare specific e
precum afișajul, buletinele oficiale, culegerile de acte administrative, registrele
deliberărilor, publicațiile specializate ale instituțiilor publice, băncile de date, etc;
– dialogul cu publicul, mai ales din perspectiva inte racțiunii directe dintre func ționar și
clientul -cetățean;

90 Ibidem, p. 216
91 Pierre, Zemo r, op. cit., p. 83

32
– dialogul cu structurile teritoriale și întreprinderile publice, prin prezentarea și
promovarea serviciilor oferite de către instituți a în cauză;
– comunicarea internă, adică asigurarea circuitului int ernațional în interiorul
organizației, consultarea cetățenilor -clienți în legătură cu eficiența instituției;
– comunicarea instituțională, adică prezentarea misiunii instituției în raport cu in teresul
cetățeanului;
– organizarea unor campanii de informare publ ică – dacă aceste campanii au o finalitate
civică, se poate recurge și la tehnici de exprimare publicitară care reamintesc și
explică temeiul interesului general.
În opinia autorului lucrării Societatea cucerita de comunicare92, prin comunicarea
publică se urmăresc patru categorii de e fecte:
1. modernizarea funcționării administrațiilor, se referă mai ales la dispozitivele de relații
cu publicul și la sistemele de prezentare și transmitere a infor mației. În prezent
administrațiile trebuie să facă față unor cere ri din ce în ce mai complexe și precise, în
condițiile în care cei administrați se așteaptă să obțină informații la care socotesc că au
dreptul și nu mai acceptă răspunsuri care se ascund dup ă secretul deciziilor
administrative, dând impresia de arbitrar. De aceea, adaptarea și modern izarea
administrațiilor depind la fel de mult de schimbările comportamentului celor
administrați care se consideră acum tot mai mult niște consumatori, chiar nișt e clienți;
2. pentru unele administrații sau întreprinderi publice , grija principală este asigura rea unei
imagini moderne prin intermediul comunicării publice. În acest scop, în cazul
companiilor publice, sunt întrebuințate mijloacele cele mai diverse pentru a crea
imaginea de modernitate tehnologică, are loc o redimension are integrală a politicii de
comunicare, nu se mai pune accentul pe promovarea produselor, cât pe scoaterea în
evidență a întreprinderii etc;
3. unele campanii de comunicare publică își fixează ca obiectiv producerea unor
schimbări de comportament ale cetățe nilor. Este cazul companiilor pentru creșterea
siguranței în trafic, al campaniilor anti -tabagism și anti -consum de droguri, ale
campaniilor pentru modificarea comportamentului sexual, al cam paniilor anti -rasism,
al campaniilor pentru protejarea mediului î nconjurător etc;
4. o altă orien tare a comunicării publice își propune să atingă obiective și mai ambițioase:
obținerea adeziunii conștiente a cetățenilor cu privire la o anumită problemă, prin

92 Bernard, Miege, op. cit., p. 75 -78

33
acțiuni de sensibilizare. În această categorie intră, de pildă, c ampaniile unor ministere
care, urmând anumite programe politice și/sau electorale, caută obținerea adeziunii
cetățenilor pentru continuarea programelor sau politicilor respective.
Acest tip de comunicare publică, bazat pe principii contestabile în viziune a lui Miege93, se
apropie cel mai multe de comunicarea politică, dacă nu cumva chiar face parte din ea și nici
nu produce efectele scontate, tocmai pentru că sunt prea transparente. Așadar, co municarea
publică are multiple fațete, însă efectele pe care le ț intește sunt mai curând compl ementare
decât opuse sau concurente. Ea acționează la nivelul reprezentărilor sociale, permite
modificarea discursurilor publice, contribuie la schimbarea comport amentelor, la
modernizarea administrațiilor și chiar la formarea opiniilor.

2.5. Campania de comun icare publică
• Strategia campaniei de comunicare publică
Autoarea lucrării Sociologia comunicării94 precizează că elaborarea unei strategii de
comunicare publică ț ine cont de principii tehnice riguroase. Trei termeni sunt i mportanți în
strategia unei campan ii de comunicare publică: unitatea temei, unitatea de timp și unitatea
întregului . În timpul campaniei trebuie să fie abordat un singur subiect (unitatea temei). Acesta
poate fi operaționalizat în unul sau mai multe obiect ive. Transmiterea informației treb uie să
deruleze pe o perioadă de timp delimitată științific, fără întrerupere (unitate de timp). Impactul
comunicării este cu atât mai puternic, cu cât un număr c ât mai mare de mijloace este reunit în
scopul său (unitate a întregului).
În opinia lui Tran și Stănciugelu95, realizarea unei strategii de comunicare publică sunt
parcurse o serie de etape:
– alegerea temei campaniei;
– definirea țintei urmărite;
– definirea c oncepției;
– alegerea tonului;
– delimitarea conținutului;
– defin irea modalităților de atracție;
– elaborarea semnăturii mesajului.

93 Ibidem, p. 79
94 Simona, Ștefănescu , op. cit., p. 247
95 Vasile, Tran, Irina, Stănciugelu, op. cit., p. 141

34
În funcție de context și de împrejurări este ales subiectul pentru care comunicarea are cele
mai multe șanse de a modifica starea e xistentă. Concepția mesajului, element fundamental al
comuni cării, se supune unor principii ce au în vedere eficiența. Mesajul poate apela la factori
precum de frică, umorul sau chiar erotismul. Mesajul trebuie să fie însoțit de un slogan care să
afirme ob iectivul campaniei și să dea tonul acesteia. Ultima componen tă, după autorii mai sus
menționaț i96, formă grafică a sloganului, simbolul, constituie semnătură scrisă a campaniei.
Reprezentând printr -un desen concis sfatul despre care este vorba, simbolul tre buie să atragă atenția
atât prin formă, cât și prin noutate. De asemenea, el trebuie să fie vi zibil de departe. Făcut pentru a
dura, el trebuie reprodus din abundență, până ce doar simpla prezență să amintească oamenilor
despre ce este vorba.
• Tipuri de cam panii de comunicare publică
Campaniile de comunicare publică , în viziunea lui Răzvan M. Cherec heș97, pot fi clasificate
în patru categorii:
– campaniile care încearcă să modifice comportamentale, adică acele campanii anti –
tabagism și anti -consum de droguri/al cool, campaniile pentru îmbunătățirea stării de
sănătate a p opulației, campaniile împotriva tr atamentelor greșite aplicate copiilor sau
femeilor, campaniile pentru stoparea discriminării rasiale sau etnice, campaniile
pentru creșterea siguranței în trafic, campaniile pentru modificarea
comportamentului sexual, camp aniile pentru eliminarea accidente lor de muncă,
campaniile împotriva poluării și comportamentelor legate de focurile/ incendiile din
păduri, campaniile modificarea tratamentelor aplicate/ comporta mentelor față de
animale;
– campaniile de informare care au ca obiect prezentarea unor drepturi și datorii ale
cetățenilor , campaniile de informare cu privire la satisfacerea stagiului militar,
campaniile pentru prezentarea unor informații de interes general precum declararea
veniturilor, modalități de creare de afac eri, informații despre epidemii;
– campaniile de mobilizare sunt acele campanii care încearcă să mobilizeze oamenii
pentru o cauză, precum donarea de sânge, curățenie în comunitate sau în diferite
spații publice, ajutorarea unor comunități aflate în nevoie, participarea la o activitate
de in teres colectiv etc;

96 Idem.
97 Răzvan, M., Cherecheș, Comunicare publică – suport de curs, format pdf, Cluj -Napoc a, 2014/2015, p. 7

35
– campaniile de promovare a unor servicii și organisme publice: muzee, spații și
instituții de interes public, parcuri naturale regionale, grădi ni botanice, imaginea de
țară și altele.

• Caracteristici și elemente ale campaniei de comunica re publică
Potrivit lui Denis McQuail și S. Windahl98 o campanie de comunicare planificată are
următoarele caracteristici:
– este inițiată de o sursă colectivă și org anizată;
– este orientată spre un scop, care trebuie foarte c lar precizat;
– poate urmări mai mul te obiective – de exemplu: influențarea atitudinilor, a opiniilor
și/sau comportamentelor;
– are un caracter public, în sensul că este desfășurată prin mass -media, i ar scopurile,
metodele și efectele sale nu sunt ținute în s ecret;
– se adresează unor categorii de public bine delimitate sau publicului larg, în funcție de
obiective;
– reprezintă o formă de activitate instituțională, prin urmare trebuie să fie legitimă în
ochii opiniei publice, să se conformeze normelor acceptate și să nu fie foarte
controversată.
Windahl, Signitzer și Olson99 precizează că E. Rogers și J. Storey au stabilit că trăsăturile
campaniilor de comunicare se stabilesc la intersecția a trei axe:
• axa o biectivelor campaniei de comunicare – Obiectivele multiple ale unei campanii
pot fi stabilite în ordinea importanței sau ordinea temporală. Acestea pot fi dispuse
astfel: să informeze, să câștige atenția, să influențeze atitudinea, să schimbe
comportamentu l;
• axa nivelului la care se dorește schimbarea – Efectele u nei campanii de comunicare
pot fi identificate la nivel individual, grupal sau societal. Se poate afirma că
modificările la nivelul întregii societăți, cum ar fi scăderea ratei accidentelor rutiere
înregistrate la nivel național, implică anumite modificări ale comportamentului
individual l a volan;

98 Denis, Mcquail, Sven, Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă, Editura
Comunicare.ro, București, 2004, p. 147 -148
99 Sven, Windahl, Benno, Signitzer, Jean, T., Olson, Using Communication Theory – An Introducti on to
Planned Communication , Sage Publications, London, Ne wbury Park, New Delhi , 1992, p. 112 -113.

36
• axa avantajelor campaniei (pentru emițător și receptor) – În acest caz distincția se
realizează între: campanii derulate în beneficiul celui care le iniți ază, campanii care
urmăresc să îl ajute pe cel căruia i se adresează.
Dintre numeroasele mod ele propuse pentru a ilustra campaniile de comunicare, D. Mcquail și
S. Windahl100 au ales să prezinte modelul elaborat de K. Nowak și K.E. Warneryd, considerând că
aceasta este un bun exemplu pentru abordarea tradițională a campaniei. O astfel de abordare
tradițională pornește de la scopurile sursei și încheie cu efectele obținute prin desfășurarea
campaniei. Acest model descrie desfășurarea tipică a activităților di ntr-o campanie de succes. Ideea
de bază a modelului este ac eea că elementele componente sunt strâns corelate, în așa fel încât o
modificare a unui antrenează o schimbare a tuturor celorlalte, fapt esențial pentru realizarea
obiectivului al campaniei. Astfe l, dacă managerul de campanie modifică obiectivul este enun țat în
termeni mai clari, cu atât sunt mai puține alternativele din care trebuie să aleagă managerul de
campanie atunci când definește celelalte elemente.
Potrivit autorilor lucrării Modele ale com unicării pentru studiul comunicării de
masă101, elementele un ei campanii de comunicare planific ată sunt următoarele:
1. efectul scontat care implică delimitarea clară a obiectivului campaniei. O problemă major a
multor campanii de comunicare este aceea că obie ctivele și grupurile relevante avute în
vedere nu sunt bine delimitate. Atunci când obiectivu l este imprecis, și evaluarea finală a
succesului campaniei este dificilă. O altă greșeală comună în campaniile mai puțin elaborate
este supraestimarea efectelor p otențiale ale acestora;
2. mesajele concurente pentru a avea impact, campania de comunicare nu trebuie bruiată de
mesaje concurente sau chiar contrare. Tocmai de aceea, managerul de campanie trebuie să
fie conștient de existența unor mesaje concurente, astfe l încât să le poată contracara;
3. tema campaniei – o campa nie este organizată în jurul temei sau al unui subiect, precum un
stil de viață mai sănătos sau pericolul consumului de alcool de către conducătorii auto. Însă
când definește tema campaniei, manage rul trebuie să aleagă între mai multe opțiuni, iar
abordare a unui subiect, acesta poate opta pentru accentuarea unui aspect sau a unei
caracteristici a sa;
4. publicul -țintă și grupul către care este direcționat mesajul – primul este format din persoanele
de la care se dorește obținerea unui răspuns în urma campanie i. De cele mai multe ori, dar
nu întotdeauna, publicul țintă coincide cu grupul spre care este direcționat mesajul;

100 Denis, Mcquai l, Sven, Windahl, op. cit ., p. 148
101 Ibidem, p. 149

37
5. canalul – pot exista mai multe canale pentru diferite mesaje și pentru diferite c ategorii de
public țintă. Există secvențe clare de utilizar e a canalelor: în prima etapa, cel mai adesea,
mass -media aduc în centrul atenției o problemă care merită discutată și apoi, într -o a doua
etapă, trebuie activate canalele de comunicare interperson ală pentru a ajunge la modificarea
comportamentelor;
6. emițăt orul – transmițătorul mesajului po ate fi ales pe baza mai multor considerente: expert în
domeniu, are credibilitate, are priză la public. Multe campanii apelează la
pseudotransmițători, ca staruril e rock în campaniile împotriva consumului de droguri,
porni ndu-se de la ideea că lor li se ac ordă mai multă atenție decât adevărate surse a
mesajului. Credibilitatea și legitimitatea de care se bucură emițătorul în ochii opiniei publice
joacă un rol esenți al în demersurile persuasive. Prin emițător se poate înțele ge și o persoană
sau o instituție care susține mesajul, nu numai un purtător de mesaj explicit. Campania are
succes dacă este susținută de o sursă credibilă și legitimă;
7. efectul obținut în mod rea l – acesta, fie el pozitiv sau negativ, poate fi anticipat sau nu.
Efectele pot fi de natură cognitivă, de natură afectivă, de natură comportamentală. Între
aceste tipuri de efecte există relații de interdependență, chiar dacă nu este neapărată nevoie
să apară toate o dată sau în ordinea prezentată.

Capitolul III – Studiu de caz . Particularități ale comunicării publice din
perspectiva companiei Vodafone

3.1. De la MobiFon la Vodafone – repere ale dezvoltării sau cum s -a stabilit un record
mondial în domeni ul telecomunicațiilor
Conform site -ului Vodafone102, compan ia a fost înființată în anul 1984 ca o divizie a
Racal Electronics Plc., la acea vreme funcționând sub denumirea de Racal Telecomms
Limited. În anul 1988, aproximativ 20% din capitalul societății a fost oferit publicului. Racal
Telecom Limited s -a deprins în totalitate de Racal Electronics Plc. și a devenit o companie
independentă începând cu luna septembrie a anului 1991, dată la care și -a schimbat numele în
Vodafone Group Plc.
La data de 29 iunie 1999, în urma fuziunii cu AirTouch Communications Inc.,
compania și -a schimbat numele în Vodafon e AirTouch Plc., dar, în urma aprobării date de

102 https://www.vodafone.ro/despre -noi/vodafone -romania/cine -suntem/descriere -si-istoric/ind ex.htm#tab -3, link
accesat în data de 21.05.2018

38
către acționari în cadrul Întâlnirii Generale, a revenit la vechiul nume de Vodafone Group
Plc., la data de 28 iulie 2000.
Potrivit site -ului Wall -Street.ro103, la 31 m artie 2009, Grupul Vodafone număra 303
milioane de clienți în întreaga lume. La 31 martie 2015, Vodafone avea 445,8 milioane de
utilizatori ai serviciilor mobile și 12 milioane de utilizatori ai ser viciilor de broadband fix.
Astăzi, Vodafone Group Plc. est e unul dintre cele mai mari grupuri de telecomunicații mobile
din lume, care oferă o gamă largă de servicii ce include voce, mesaje, date și comunicații fixe.
Vodafone are divizii in 26 de țări, 54 de rețele partenere în întreaga lume și operațiuni de
broadband fix în 17 țări. Vodafone România este o divizie a Vodafone Group Plc.
Ziarul Financiar104 precizează faptul că, la început, cei care au fondat compania
Vodafone se adresau oamenilor de afaceri britanici, agențiilor de vânzări, jurnaliștilor,
doctoril or și medicilor veterinari. Treizeci de ani mai târziu, printre clienții Vodafone se
numără tineri din Europa, India și Africa, astfel încât societatea a devenit una dintre cele mai
mari companii mu ltinaționale din lume. În timp ce business -ul s-a schimbat radical în ultimii
treizeci de ani, mi siunea companiei a rămas aceeași: aceea de a continua să îi sprijine pe
clienți, oricine ar fi, prin calitatea conectivității, într -o vreme în care comunicații le mobile și
internetul mobil au ajuns să transforme socie tatea într -un mod care era de neimagina t în anii
᾽80.
Conform Business Magazin105, Vodafone România este un operator de telecomunicații
mobile cu sediul în București, fiind o filială a grupului inte rnațional Vodafone. Compania a
intrat pe piața româneasca în 2005, în urma preluării operatorului local Connex. În prezent,
Vodafone este al doilea mare operator de telefonie mobile din România, cu 8,6 milioane de
clienți la finele anului 2014. Principalii competitori ai companiei sunt Orange, Telekom și
RCS&RDS.
Special Arad106, menționează că din pun ct de vedere al acoperirii rețelei, infrastructura
companiei permite accesul a peste 99% din populația României la serviciile sale de bază.
Bazele Connex, me nționează Business Magazin107, predecesoarea Vodafone Români a,
au fost puse în anul 1996, odată cu startul telefoniei mobile în România. În acel an, Ministerul
Comunicațiilor decide să organizeze o licitație publică pentru acordarea primelor două licențe

103 https:/ /www.wall -street.ro/tag/vodafone.html , link accesat în d ata de 21.05.2018
104 http://www.zf.ro/wikizf/vodafone -romania -s-a-8367371 , link accesat în data de 21.05.2018
105 http://www.businessmagazin.ro/s pecial/istoria -telefoniei -mobile -din-romania -7800961 , link accesat în data de
21.05.2018
106 http://specialarad.ro/i storia -gsm-in-romania -o-retrospectiva -de-la-telefonica -connex -dialog -si-prima –
caramida -pana -in-zilele -noastre , link accesat în data de 21.05.2 018.
107 http://www.businessmagazin.ro/special/istoria -telefoniei -mobile -din-romania -7800961 , link accesat în data d e
21.05.2018

39
de operare a unor rețele de telecomunicații mobile în sistem GSM. Câteva luni mai târziu, în
data de 15 noiembrie, sunt anunțate cele două companii câștigătoare: MobiFon (Connex) și
Mobi Rom (Dialog).
Potrivit publicației108 amintite, următorul an avea să se consemneze și o premieră: în
data de 15 aprilie 1997, pe p iață este lansat brand -ul Connex, primu l operator de
telecomunicații mobile din România. Cele 135 de zile necesare lansării Connex, de la
câștigarea licenței până la apariție, au consemnat – la acee a dată – un record mondial în ceea
ce privește viteza de d ezvoltare a unei rețele de telecomunica ții. În următorul an, 1998,
Connex introduce serviciul de mesagerie prin SMS și, sub presiunea competiției, lansează
cartelele reîncărcabile sub denumirea Conn ex GO. Peste numai un an, apare și serviciul de
internet X NET, iar în anul 2000 este introdus ser viciul WAP. În același an se atinge pragul de
un milion de clienți. Anul 2002 consemnează o premieră pe piața locală de telecomunicații,
atunci când telefonia mobilă o depășește pe cea fixă, înregistrându -se aproape 4 ,5 milioane de
utilizatori.
Anul 2005, potrivit site -ului Vodafone109, marchează lansarea primului serviciu 3G
din România de către Connex, cu un an mai devreme decât competiția. De asemenea, pe lâng ă
serviciul 3G, se consemnează intrarea grupului Vodafone pe piața locală prin achiziționarea
Mob iFon, operațiunea realizată în data de 1 iunie. Totodată, în parteneriat cu SMURD Târgu
Mureș, are loc lansarea unei soluții de telemedicină în vederea creșter ii capacității și a
eficienței echipajelor mobile de prim ajutor.
Vodafonenewsroom.ro110 precizea ză că începutul lunii iulie este marcat de startul unui
acord între Vodafone și Orange, prin care clienții ambilor operatori pot efectua apeluri video
3G, în p remieră, de pe orice telefon compatibil. Acest serviciu er a disponibil în zonele cu
acoperire 3G și în străinătate, la un tarif național de 0,30$/min. Câteva zile mai târziu,
compania anunță înființarea Fundației Vodafone România, pentru o mai bună desfășu rare ale
activităților de caritate.
Potrivit aceleiași s urse111, ultimul eveniment major al anulu i 2006 are loc în luna
octombrie, atunci când Vodafone anunță că este primul operator care extinde acoperirea
rețelei în toate cele 42 de stații de metrou din București. Astfel, călătorilor le erau puse la
dispoziție în subteran cele mai utilizate servicii , precum apeluri de voce, SMS, MMS și

108 Ibidem
109 https://www.vodafone.ro/despre -noi/vodafone -romania/cine -suntem/descriere -si-istoric/index.htm#tab -3, link
accesat în data de 28.05.2018
110http://vodafonenewsroom.ro/2006/07/cli entii-vodafone -romania -si-orange -romania -pot-comunica -si-prin-
apelurile -video/ , link accesat în data de 28.05.2018
111 Idem

40
servicii de date prin GPRS. Inițial, acestea puteau fi folosite în interiorul garniturilor de
metrou, însă doar pe rutele Timpuri Noi – Eroilor și Piața Unirii – Piața Romană.
Cu privire la activitatea următorilor an i ai firmei Vodafone, Smart News112 precizează:
1. 30.05.2007 – lansarea serviciilor HSDPA – 3G Broadband cu viteze de
transfer al datelor de până la 2.8 Mbps;
2. 19.06.2007 – lansarea serviciilor proprii de telefonie fixă pe ntru persoana
fizice;
3. februarie 2008 – prima companie de telefonie mobilă care permite utilizatorilor
să folosească numere de telefonie fixă (prefix 0372) pe telefoanele lor mobile prin programele
Vodafone Zona Mea (pentru persoana fizice) și Vodafone Mobi le Office Zone (pentru
persoane juridic e); compania oferă internet mobil de mare viteză cu viteză de până la 3,6
Mbps;
4. aprilie 2010 – prima companie ce acoperă 90% din populația României cu date
3G prin rețeaua UMTS 900 MHz, respectiv cu viteze de până la 7,2 Mbps în țară și 21,6
Mbps în 16 ora șe și destinații turistice importante din România.
Anul 2012, conform site -ului android -zone.ro113, marchează introducerea primei rețele
de date mobile 4G în Ro mânia lansată de către operatorul Vodafone și care se află într-un
continuu stadiu de susținere ș i investiție permanentă la capitolul de inovație și creativitate,
care răspunde nevoilor în continua creștere și schimbare ale utilizatorului contemporan de
comunicații mobile, canalizând resursele și puterea globală pentru a le oferi clienților produse
și servicii inovatoare, capabile de a revoluționa experiența de utilizare a telefonului mobil.
3.2. Situl www.vodafone.ro – fereastra către lume
Pentru a putea stabili modul în care compania Vodafone realizează o comu nicare
publică eficientă, lucrarea noastră a p rocedat la studierea siteului oficial al societății din
perspectiva utilizatorului obișnuit. În acest sens, menționăm că perioada derulării cercetării s –
a situat între 10.04.2018 și 04.11.2018.
Din perspectiva studiului, menționăm că autorul lucrării a fos t angajat al companiei –
beneficiind de programe de instruire profesional și de training – astfel încât observațiile și
interpretările au o abordare ce conține expertiză întrucât pe baza activității și programe lor de
care a beneficiat în cadrul Companiei ș i a Facultății (specializarea Jurnalism) a putut analiza
modul în care ceea ce se difuzează din interiorul societății este conform cu standardele de
comunicare internă.

112 http://www.smartnews.ro/Business/10283.html , link accesat în data de 28.05 .2018
113 http://www.android -zone.ro/internet -nelimitat -de-la-vodafone -de-43mbps , link accesat în data de 28.05.2018

41
În ceea ce privește prima fereastră, reți nem că la o simplă căutarea a denumirii
compan iei motorul de căutare Google114 a returnat 238.000.000 de rezultate în 0,66 secunde
(vezi Fig. 1).

Fig. 1. Conform Google, denumirea companiei Vodafone se regăsește la momentul
derulării cercetării în 238.000. 000 materiale
(sursa: captură ecran)

Pe de a ltă parte, prin intermediul siteului ( www.vodafone.ro ) se desfășoară în
permanență o comunicare publică pe varii domenii de interes, astfel încât cei vizați să
identifice temele specifice sau să beneficieze de sprijin .
Astfel, în momentul în care deschidem site -ul suntem întâmpinați de pagina principală
– fereastră concepută să indice din start, în mod vizual, o dir ecție de abordare/apropiere
specifică relației companie -client sau invers; concret: „Toți pentru unu’, u nu’ pentru toți“ –
este un mod de îmbinare text -imagine în care se dorește apropierea dintre companie și client
oricare ar fi acesta (vezi Fig. 2); de l a tineri la vârstnici, indiferent de gen precum și pentru
ființele (animalele) din proximitate. Reținem că abordarea se face din perspectiva transmiterii
unui mesaj consolidat de prietenie și solidaritate pentru un anume sistem de valori : toți pentru
unu’, unu’ pentru toți – cu trimitere la muschetarii din opera lui Alexandre Dumas. Aceasta
variantă publicit ară face apel, într -un mod indirect, prin intermediul personajelor bine
consacrate la: curaj , aventură , distracție , unitate/frăție ca dimensiun i psiholo gice ale:
apropierii , încredere în anumite valori .

114https ://www.google.ro/search?q=vodafone&oq=vodafone&aqs=chrome. .69i57j69i60l3j35i39l2.2277j0j8&sou
rceid=chrome&ie=UTF -8 link accesat în data de 28.05.2018

42

Fig. 2. „Toți pentru unu’, unu’ pentru toți“ – mesajul de pe prima pagina a siteului și,
totodată, sloganul campaniei de comunicare publică al companiei Vodafone
(sursa: captură ecran)

Cea de -a doua imagine care apare în momentul lansării primei pagini are o legătură
directă cu primul mesaj ( „Toți pent ru unu’, unu’ pentru toți“) : „My Vodafone premiază
distracția în familie – răspunde la întrebări despre «Eroi în pijama» și ești înscris în concurs“
– altfel spus, constituie o consolidare a primului mesaj, rel ansând la rându -i provocarea
pentru comunitate , apropiere , distracție (aventură) și evident cuvântul cheie: EROI. Iată, deci,
cum în mod subtil – aproape subliminal – se realizează personificarea cl ientului obișnuit: de
la omul în pijama – conform reclame i – la Erou. Iar asta se realizează extrem de simplu: prin
răspunsul la întrebări, fiind înscris în concurs – adică în competiție sau mai exact în locul
confruntării cu spada într -o competiție a min ții respectiv a valorii. Iată, așadar direcția în care
primele mesaje publice se adresează publicului ob ișnuit (vezi Fig. 3).

Fig. 3. Relansând provocarea pentru comunitate, apropiere, distracție (aventură) și
eroi, a doua imagine realizează o consolida re a primului mesaj; campania de
comunicare publică a comp aniei Vodafone

43
(sursa: captură ecran)

În sfâ rșit, cea de treia imagine îți confirmă mesajul construit în ceilalți doi pași:
premiul este acolo, te așteaptă oricând, poate fi al tău – evident cu co ndiția să acționezi . Adică
să participi la campanie, respe ctiv să te expui conștient sau nu la mesajele anterioare . În
realitatea acestea construiesc, promovează, mențin o anume Imagine despre Companie ,
imagine ce întreține nevoile psihologice amintite. În mod concret, imaginea prezentă pe site te
pune în situați a să cochetezi cu ideea că: Vodafone te Sărbăt orește (așadar, poți fi un
câștigător al un produs special) – vezi fig. 4

Începând cu data de 13.06.2018, cea de -a treia imagine a părții de sus a si te-ului a fost
modificată; astfel, imaginea cu „Vodafone t e sărbătorește “ a devenit „Reduceri de vară? 3 , 2,
1… start!115“ În mod concret se face trimitere la o dimensiune economică într -un context
special: vacanța!

Fig. 4. „Reduceri de vară? 3, 2, 1, START! “- mesajul se regăsește tot pe prima pagină a
siteului și face referire la cea mai recentă campa nie lansată de compania Vodafone.
(sursa: captură ecran)

115 https://www.vodafone.ro/personal/index.htm#tab -1 link accesat în data de 13.06.2018

44

În imaginea cu numărul patru care apare pe site în momentul deschiderii face trimitere
la ideea de vacanță și/sau perioada concediilor de vară. Slogan ul campaniei recent lansate are
scopul de a in forma clienții despre reducerile din perioada verii, atrăgându -i cu oferte
avantajoase și smartphone -uri cu prețuri cuprinse între 9 și 159 euro . Tot ai ci, clientul este
informat cu privire la condițiile promoț iei, care este valabilă în perioada 11 -17 Iuni e a.c.,
exclusiv online, doar pentru persoanele fizice și numai la achiziția sau reînnoirea unui
abonament pe o perioadă de 24 de luni, abonamente RED, în valoare de 24 sau 31 euro și
abonamente SUPER RED, în v aloare de 31 euro. Astfel, prin toate aceste o ferte și promoții,
compania încearcă să îți atragă noi clienți sau să îi păstreze pe cei vechi.

3.3. Cea de -a doua dimensiune a ferest rei către lume
În cea de -a doua zonă a site -ului regăsim dimensiunea eco nomică. Ea este reprezentată
prin imaginea a trei t elefoane de top menite să atragă privirile potențialilor clienți.

Fig. 5 „Cumpără online “ – mesajul face trimitere către magazinul onlin e al
companiei, de unde poți vizualiza o gamă largă de pro duse care pot fi achiziționate în funcție
de bugetu l fiecărui client.
(sursa: captură ecran)

În cea de -a cincea imagine pe care o regăsim pe site sunt prezentate reducerile din
mediul online pe ca re compania le oferă la achiziționarea unuia dintre cele 3 smartphone -uri:

45
LG G7, în valoare de 284 euro și H uawei P20 Pro, redus de la 234 euro la 179 euro împreună
cu abonamentul SUPER RED 49 și Samsung Galaxy A5 2017, redus de la 59 euro la 29 euro,
împreună cu abonamentul SUPER RED 24. Pe lângă informațiile d espre prețul abonamentelor
și telefoanelor, clientu l este informat și despre faptul că 2 dintre cele 3 telefoane, au și
conexiune de rețea 4G, dar și despre faptul că prețurile includ TVA și sunt va labile împreună
cu un abonament încheiat pe o perioadă de 2 ani.

Fig. 6 – „De ce să cumperi online? “ – mesajul vine în întâmpinarea clientului pentru a -l
determina, în baza informațiilor expuse, să achiziționeze produsele din mediul online.
(sursa: ca ptură ecran)

Mesajul pe care îl afișează cea de -a șasea imagine evidențiază avantajele
cumpărăturilor din mediul online; cum ar fi: livrare gratuită la fiecare comandă, indiferent de
costurile acesteia, posibilitatea de retur în 14 zile și eventualele r educeri aferente campaniilor
în desfășurare la momentul ac hiziției. De asemenea, un alt beneficiu pe care cum părăturile
online îl oferă, este accesibilitatea de a găsi și cumpăra ușor produsele preferate. Totodată,
prin abonarea la newsletter -ul companiei, ești la curent cu toate noutățile atât despre serviciile
de telecomunicații, cât și despre gama variată de p roduse. Ultimul, dar nu cel din urmă
privilegiu al cumpărăturilor online este programul de 24/24, 365 de zile pe an.

46
În afara avantajele oferite de cumpărăturile online, compania mai oferă și alte benefi cii
precum: construirea unei afaceri cu franciza Vo dafone și oferte speciale în aplicația My
Vodafone. Astfel, poți alege să închei un parteneriat simplu, rapid și de încredere în cea mai
performant ă rețea mobilă din România. Prin utilizarea aplicației să îți prelungești
abonamentul, să îl schimbi cu unul nou sau să îți achiziționezi un telefon pe măsură.

Fig. 7 – „Mai multe pentru tine “ – sloganul completează lista beneficiilor platformei onli ne a
companiei
(sursa: captură ecran)

Mesajul celei de -a șaptea imagini prezintă clienților celelalte benefi cii de care pot
dispune, cum sunt: reîncărcarea online, prin plată rapidă, simplă și securizată sau plata online
a facturii, în cele mai bune condi ții. Tot în această categorie se încadrează și serviciul
ZONGA, care permite accesul nelimitat la muzică, atâ t pe smartphone cât și pe tabletă, dar și
abonamentul la newsletter, care îți poate aduce o mulțime de surprize în fiecare lună.

47

Fig. 8 „Ajuto r și asistență ” – mesajul este destinat celor care întâmpi nă dificultăți pe
diverse teme de discuție
(sursa: captură ecran)

În ultima parte a site -ului, în f igura cu nu mărul 8, clienții sunt informați de către
companie cu privire la serviciile de ajutor ș i asistență pe care aceasta le pune la dispoziția
utilizat orilor săi. Astfel, accesând harta interactivă pute m afla în doar câteva secunde unde
este localizat cel mai apropiat magazin Vodafone și chiar solicita o programare online sau
putem căuta pe forum răspunsuri direct în comunitatea de utilizatori fideli ai Vodafone. Tot
aici, prin accesarea serviciului de a sistență, clientului i se pot oferi informații detaliate despre
factură și apelurile telefonice, despre modalitățile de reîncărcare ale cartelei pr e-pay sau
despre configurările care trebuie făcute pentru a putea accesa internetul de pe mobil.

48
3.4. A treia dimensiune a ferestrei spre lumea utilizatorilor PrePay
Din data de 6 octombrie a.c., cea de -a doua imagine de pe pagina principală a s ite-ului
analizat a fost modificată; astfel, aceasta vine în întâmpinarea utilizatorilor de cartele
reîncărcabile cu mesajul „Trăiește viața ca un joc – la Cartelă, ai mii de premii în My
Vodafone.”

Fig. 9 „Trăiește viața ca un joc – la Cartelă, ai mii de premii în My Vodafone .” – sloganul
este afișat pe cea d e-a doua imagine a părții de sus a site -ului și se refer ă la noua campanie
Vodafone PrePay.

(sursa: captură ecran)

Mesajul se regăsește pe prima pagină a site -ului analizat, adresată utilizato rilor
PrePay, și face referire la cea mai nouă campanie a companiei Vodafone cu șanse de câștig
prin tragere la so rți. Astfel, prin opțiunea Află mai multe , utilizatorii sunt informați cu privire
la termenii și condițiile de participare la extragerea final ă. De asemenea, în imagine mai
putem observa o cutie roșie pe care apare textul Mystery Box, care aduce un plus de mister
vizavi de conținutul acestei cutii.

49

Fig. 10 „Cum câștigi?” – mesajul are menirea de a stârni curiozitatea vizitatorilor site -ului cu
privire la cele două modalități prin care pot intr a în posesia premiilor.

(sursa: captură ecran)

În ce a de-a zecea imagine analizată, respectiv prima care oferă informații potențialilor
concurenți, se face trimitere la cele două opțiuni de însc riere în concursul recent lansat. Astfel
că, prima cerință o constituie reîncărcarea unei cartele Vodafone preplăt ită, în urma căreia
primești Mystery Box -ul în contul/aplicația My Vodafone. A doua opțiune constă în accesarea
zilnică a contului din aplicaț ia My Vodafone pentru a intra în posesia Mystery Box -ului.

50

Fig. 11 „Ce primești în Mystery Box?” – ideea din spatele mesajului are ca rol prezentarea
potențialului conținut al cutiei misterioase.

(sursa: captură ecran)

În a unsprezecea imagine, respectiv cel de -al doilea slide al campaniei curente, pri n
întrebarea „ Ce primești în Mystery Box”, este dezvălui t conținutul cutiei misterioase. Astfel,
în interiorul cutiei se află atât cartonașe de colecție, cât și jokeri, care aduc participanților sau
viitorilor câștigători, diverse premii puse în joc de com pania Vodafone, dar și de partenerii
acesteia.

51

Fig. 12 „Colecționezi cartonașe și câștigi premii! La completarea unei colecții, câștigi
garantat unul din premiile” – mesajul face re ferire la potențialele premii.
(sursa: captură ecran)

A douăsprezecea imagine studiată prezintă premiile cu câș tig garantat în urma
colecționării cartonașelor obținute din Mystery Box și oferite de diverse companii care susțin
campania firmei Vodafone R omânia. Aceste premii pot consta în câștigarea unui autotu rism
Mercedes Benz A -Class, al unuia dintre cele 30 de t elefoane Samsung Galaxy S9+, ori a unei
vacanțe oferite de către Christian Tour sau unul dintre cele 1500 de coșuri de cumpărături, în
valoare de 100 RON din partea Kaufland România.

52

Fig. 13. „Fiecare Joker îți aduce un premiu instant la unul dintre partenerii Vodafone” –
titlul prezintă ceilalți parteneri cu care Vodafone colaborează.

(sursa: captură ecran)

În figura de mai sus , cu numărul 13, regăsim cea de -a doua modalitate, adică J okeri.
Astfel, participanții pot intra în posesia unor p remii instant, pe care de această dată le oferă
ceilalți parteneri cooptați de firma Vodafone în campania curentă adresată utilizatorilor
PreP ay. Premiile sunt oferite de către 7card, site -ul Answear. ro, compania Apple, produse de
securitate IT BitDefender , librăriile Cărturești, Cellara – companie de accesorii de telefonie
mobile și tablete, ș.a.m.d.

53

Fig. 14 „Bine de știut” – titlul atrage atenția asupra informațiilor utile cu privire la campania
în curs de desfășurare.

(sursa: captură ec ran)

În figura numărul paisprezece, sugestiv intitulată „Bine de știut” , sunt aduse în atenția
participanților informații cu privire la cam pania curentă Astfel, aflăm că durata de desfășurare
a cam paniei este între cuprinsă între 6 octombrie, respectiv 2 decembrie 2018 în aplicația My
Vodafone. Totodată, campania se adresează tuturor persoanelor fizice, utilizatori ai Cartelelor
Vodafone cu n umăr activ, care au peste 18 ani. De asemenea, sunt oferit e detalii despre
înscrierea în campanie și prezentate pl atformele sistemelor de operare compatibile cu aplicația
My Vodafone. Tot aici, aflăm că prin accesarea Mystery Box intrăm în posesia unui car tonaș
sau a mai multor cartonașe în urma efectuării unei r eîncărcări.

54

Fig. 15 „Bine de știut. Partea a doua.” – în continuare sunt prezentate modalitățile de
obținere ale cartonașelor și Jokerilor.

(sursa: captură ecran)

În continuare, potriv it imagine cu numărul cincisprezece, sunt prezentate mijlo acele de
obținere ale cartonașelor. Acestea pot fi dobân dite prin: reîncărcare, sub cinci euro primești
unul singur, între 5 -15 euro primești cartonașe în funcție de valoarea reîncărcării, iar peste 15
euro credit primești maximum 15 cartonașe. O altă moda litate de obținere a acestora este prin
accesarea zilnic ă a jocului în pagina de My Vodafone, unde Mystery Box îți oferă un
cartonaș. Tot aici, aflăm că un Mystery Box poate conține maxim 5 cartonaș e, iar dacă
efectuezi o reîncărcare de 5 euro primești 2 M ystery Box -uri, unul având 5 cartonase, altul un
singur cartonaș. Pe mai departe, suntem informați cu privire la conținutul cartonașelor și al
premiilor câștigate în urma colecționării acestora.

55

Fig. 16 „Bine de știut. Partea a 3 -a.” – în finalul rubricii ni se prezintă ultimele detalii cu
privire la condițiile de desfășurare a campaniei.

(sursa: captură ecran)

Pe finalul rubricii mai sus menționate, în cea de -a șaisprezecea imagine, pu ne la
dispoziție informații cu privire la premii. Acestea sunt dedicate exclusiv clienților Vodafone
România. Astf el, lista de premii câștigate poate fi consultată accesând secțiunea „Mariile
Premii” din pagina de joc, aflată în aplicația My Vodafone. Toto dată, bonusurile primite pot fi
activate doar din pagina c ampaniei, în momentul câștigării, sau ulterior, din pagi na Jokeri ->
Oferte și se pot consuma cu o Cartelă Vodafone, de minimum 5 euro credit activă. De
asemenea, pentru a intra în posesia premiilor din colecțiile campaniei, câștigătorul va fi
contactat te lefonic de un reprezentant al companiei în termen de 24 de ore, iar în cazul
voucherelor cu reducere la telefoane sau accesorii, în funcție de produsul dorit, vei primi un
cod de voucher.

56
Concluzii finale

Lucrarea cu titlul Particularități ale comu nicării publice din perspectiva unei
companii de telefon ie mobilă prezintă, prin analiza comunicării și a comunicării publice,
relația dintre compania de telecomunicații Vodafone și clienții acestei a.
În vederea aprofundării problematicii abordate, materi alul a fost structurat în trei
capitole. Astfel, primele două capitole, teoretice, realizează o trecere în revistă a literaturii de
specialitate pentru conceptele din aria comunicării; cel de -al tre ilea capitol, care încheie
prezenta lucrare, conține studi ul de caz cu privire la tema citată.
Capitolul I al lucr ării, intitulat Comunicarea abordează conceptualizarea referitoare la
acest concept așa cum reiese din literatura de specialitate. De asemenea , identificarea unei
definiții care să acopere întreaga va rietate de sensuri, înțelesuri pe care termenul analizat le
are și care poate fi utilizată în diverse situații sociale. Mai mult, pus în context, procesul
comunicării poate fi intrapersonal, interpe rsonal, de grup, în masă sau extrapersonală.
Totodată, com unicarea poate fi verbală sau nonverbală, precum și tran smisă prin scris, prin
semne, simboluri și semnale. Tot în acest capitol au fost prezentate și descrise cele șase
„axiome ale comunicării“ pe care le -au formulat reprezentanții Școlii de la Palo Alto.
Comunicarea publică este titlul celui de -al doilea cap itol al lucrării de licență – areal
în care este prezentată această ramură a comunicării. În acest spațiu constatăm că totul se
bazează pe tra nsferul informațiilor și ideilor care au scopul sau menire a de a transmite un
mesaj public. Prin tratarea subiecte lor și ideilor teoretice ce țin de comunicare și de analiza
acesteia din diverse perspective, putem interpreta ideile prezentate în studiul de caz. În
capitolul menționat sunt prezentate sensurile și atribuite comunicării publice, precum și
contextele în c are poate fi utilizată, și, totodată, funcțiile pe care acesta le îndeplinește.
Lucrare se încheie cu capitolul al treilea, studiul de caz, intitulat Particularități ale
comunicării publice din pers pectiva companiei Vodafone, în care s -a realizat o preze ntare
cronologică a evoluției companiei de telecomunicații de la începutul activității sale (în anul
1984 și până în prezent), dar și obiectiv ele pe care acesta le -a stabilit de -a lungul anilor.
Astfe l, prin intermediul căutării în mediul online, în mai pu țin de un minut motoarele de
căutare indexează milioane de pagini. Dintre toate, însă, cea mai importantă este pagina
oficială de internet a c ompaniei, cea care face obiectul studiului de caz. În peri oada
10.04.2018 și 04.11.2018, am analizat, atât ca fost angajat, cât și ca utilizator, ofertele,
campaniile și beneficiile pe care compania de telefonie mobilă Vodafone le oferă. La
începutul luni aprilie, atunci când am realizat prima analiză a siteului, mesajul de întâmpinare

57
de pe prima pagină făcea trimite re către bravii muschetari ai lui Alexandre Dumas, prin
binecunoscutul lor slogan „Toți pentru unu’, unu’ pentru toți“. Mesajul transmis nu fa ce
referire doar la ideea de unitate, familie, solidaritat e sau prietenie, ci și la relația de apropiere
dintre cl ienți și companie, prin îmbinarea textului cu o imagine sugestivă. De aici reiese faptul
că facilitățile oferite se adresează tuturor, tineri și vârstnici deopotrivă, având în comun
pasiunea sau inter esul față de această ramură a tehnologiei.
Distracția î n familie este, la rândul său premiată, prin accesarea contului din aplicația
MyVodafone. Astfel, începând cu perioada vacanței și a concediil or de vară, a fost lansată și
campania „Reduceri de vară? 3, 2, 1, START!“.
Ideea generală a studiului de caz fac e trimitere către magazinul virtual și implicit către
cumpărăturile sau achizițiile care pot fi efectuate în mediul online. Marele avantaj est e faptul
că serviciul de achiziții online este disponibil non-stop, pe parcursul întregului an. Ofertele pe
care c ompania le pune la dispoziție sunt variate, cu prețuri, abonamente, oferte și chiar
telefoane mobile la prețuri accesibile pentru toate buzuna rele și categoriile de utilizatori.
Acestea se adresează a tât clienților existenți, care doresc să își prelungeasc ă abonamentul, cât
și celor noi, care încheie un contract nou, pe o perioadă de doi ani. Avantajele nu se opresc
aici și, pe lângă toate cele menționate mai sus, platforma online mai oferă și servicii de plată
și reîncărcare online a cartelelor de tip PreP ay, abonament la newsletter și acces nelimitat la
muzică, pe tabletă sau smartphone, prin serviciul ZONGA.
Clienții care aleg să utilizeze se rvicii de abonament nu sunt singuri i care beneficiază
de d iverse facilități și astfel, compania Vodafone vine și î n întâmpinarea utilizatorilor de
cartele preplătite cu oferte și avantaje. Începând cu data de 6 octombrie 2018, sloganul paginii
principale d e internet a fost modificat, iar în locul său a fost luat de mesajul „Trăiește viața ca
un joc – la Cartelă, ai mi i de premii în My Vodafone.” Jocul la care se face trimitere este, de
fapt, un concurs, la care premiile pot fi câștigate prin tragere la sorț i. Plusul de mister este dat
de Mystery Box , o cutie în ca re se ascund recompensele concursului.
Concluzia finală a studiului și a lucrării de licență face trimitere către faptul că, între
compania de servicii de telecomunicații Vodafone și vechii sau pot ențialii clienți există o
comunicare publică permanentă î n care sunt căutate și identificate diferite mesaje pent ru
atragerea, menținerea și fidelizarea clienților.

58
Bibliografie

• Amado, G., Guittet, A., Psihologia comunicării în grupuri , Editura Poli rom, Iași, 2007
• Ardelean, Carmen, Teoria comunicării publi ce, Suport de curs , Ase, București,
2009/2010
• Barnhart, K., Robert, The World Book Dictionary , World Book, Inc., Chicago, 1993
• Bădescu, Ilie, Cristea, Darie, Dicționar de sociologie rurală , Editura Mica Valahie,
București, 2003
• Bârlibaba, Maria, Cornelia, Paradigmele comunicării, Editura Științifică și
Enciclop edică, București, 1987
• Bondrea, A., Sociologia opiniei publice și a mass media , Editura Fundației România
de Mâine, București, 1997
• Cherecheș, M., Răzvan, Comunicare publică – suport de curs, format p df, Cluj –
Napoca, 2014/2015
• Cosciug, Angela, Lingvistica Generală, curs de lecții , Presa universitara bălțeana,
Bălți. 2004
• Cotoară, Daniela, Tîrziman, Elena, Aspecte ale comunicării în domeniul soci o-uman ,
Editura Universității din București, București, 20 04
• Craia, Sultana, Dicționar de comunicare , Editura Ager , București, 2001
• Craia, Sultana, Introducere în teoria comunicării , Editura Fundației România de
Mâine, București, 2004
• Cuilenburg, Van, J., J., Scholten, O., Noomen, G., W., Știința comunicării ,
Hum anitas, București, 2000
• Drăgan, Ioan, Comunicarea paradi gme și teorii , Editura Rao, București, 2007
• Dinu, Mihai, Comunicarea , Editura Orizonturi, București, 2007
• Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Mass media și societatea, Editura Comunicare.ro,
București, 2003
• Escarpit, Robert, De la sociologia literaturii la t eoria comunicării, Editura Științifică
și Enciclopedica, București, 1980
• Fiske, John, Introducere in științele comunicării , Polirom, Iași, 200 3
• Gerstle, Jacques, Comunicarea politică, Editura Institut ului European, Iași, 2002

59
• Got, Miorița, Stilistica limbi i române, Editura Fundația România de Mâine, București,
2007
• Graur, Evelina, Tehnici de comunicare , Editura Mediamira, Cluj -Napoca, 2001
• Guira ud, P., Langage et theorie de la communication , în Le lang age, Paris, Gallimard,
pp. 145 -146 apud Haineș, Ion, Introducere în teoria comunicării , Editura Fundației
România de Mâine, București, 1998
• Haineș, Ion, Introducere în teoria comunicării , Editura Fu ndației România de Mâine,
București, 1998
• Hartley, John, Discursul știrilor , Polirom, Iași, 1999
• Jakobson, Roman, Lingvistica si poetica, in Probleme de stilistica , Editura Științifică,
București, 1964
• Lazăr, Judith, Știința comunicării, Editura Ars Docend i, București, 2001
• Lohisse, Jean, Comunicarea. De la trans miterea mecanica la interacțiune , Polirom,
2002
• Miege, B ernard, Societatea cucerita de comunicare , Polirom, Iași, 2000
• Mcquail, Denis, Comunicarea , Institutul European, Iași, 1999
• Mcquail, Denis, Wi ndahl, Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunic ării de
masă, Editura Comunicare.ro, București, 2004
• Missika, L., J., Wolton, D., La Folle du logis. La television dans les societes
democratique , Gallimard, Paris, 1983
• Mole, Abraham, Sociodinamica culturii , Editura Științifică, București, 1974
• Monitorul Oficial 279 publicat in anul 2003, în data de 21.04.2003
• Nadolu , Bogdan, Despre comunicare. O abordare sociologică , Editura de Vest,
Timișoara, 2014
• Peretti, A., Legrand, J. A., Boniface, J., Tehnic i de comunicare , Traducerea Gabriela
Sandu, Editura Poliro m, Iași, 2001
• Prutiana, Ștefan, Manual de comunicare și negociere în afaceri. Comunicarea ,
Polirom, Iași, 2000
• Rădulescu, Corina, Comunicarea publică în administrația publică sau etica
comunicării , Editura Tritonic, București, 2009
• Rădulescu, Corina, Comun icare și protocol , Editura Universității din București,
București, 2009

60
• Sfez, Lucien, Dictionnaire critique de la communication , Paris, 1993, apud Ioan,
Drăgan, Comunicarea paradigme și teorii, vol. I, Editura Rao, București, 2007
• Silbermann, A., Communica tion de masse , Hachette, Paris, 1981
• Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie , Editura Univers Enciclopedic, București,
1998
• Soitu, Laurențiu, Comunicare și acțiune , Institutul European, Iași, 1997
• Stanton, Nicki, Comunicarea , Editura S. C. „Știința și Te hnică” S.A., București, 1995
• Ștefănescu, Simona, Sociolo gia comunicării , Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște,
2009
• Tran, Vasile, Stănciugelu, Irina, Teoria comunicării, Editura comunicare.ro,
Bucur ești, 2003
• Voyenne, Bernard, La presse dans la societe con temporaine, în Collection U, Paris,
1962, p. 11, apud Io n Haineș, Introducere în teoria comunicării , Editura Fundației
România de Mâine, București, 1998
• Wald, Henri, Ideea vine vorbind, Editura Cart ea Românească, București, 1983
• Wald, Lucia, Slave, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob, Editura Științifică, Bucure ști,
1968
• Willet, G., La Communication modelisee. Une introduction aux concept, aux modeles
et aux theories , ERPI, Otawa, 1992
• Windahl, Sven, Signitzer, Benno, Olson, T., Jean, Using Communication The ory – An
Introduction to Planned Communication , Sage Pub lications, London, Newbury Park,
New Delhi, 1992
• Zemor, Pierre, Comunicarea publică , Editura Institutul European, Iași, 2003
Alte surse:
• http://dexonline.ro/lexem/comunica/12122, link accesat in data de 20.09.2017
• https://dexonline.ro/intrare/limbaj/31205 , link accesat in data 01.11.2017
• https://dexonline.ro/definitie/limba , link accesat in da ta de 14.11.2017
• https://www.vodafone.ro/despre -noi/voda fone-romania/cine -suntem/descriere -si-
istoric/index.htm#tab -3, link accesat în data de 21.05.2018
• https://www.wall -street.ro/tag/vodafone.html , link accesat în data de 21.05.2018
• http://www.zf.ro/wiki zf/vodafone -romania -s-a-8367371, link accesat în data de
21.05.2018

61
• http://www.businessmagazin.ro/special/istoria -telefoniei -mobile -din-romania –
7800961, link accesat în data de 21.05.2018
• http://spe cialarad.ro/istoria -gsm-in-romania -o-retrospectiva -de-la-telefonica -connex –
dialog -si-prima -caramida -pana -in-zilele -noastre, link accesat în data de 21.05.2018.
• http://www.businessmagazin.ro/special/istoria -telefoniei -mobile -din-romania –
7800961, link accesa t în data de 21.05.2018
• https://www.vodafone.ro/despre -noi/vodafone -romania/cine -suntem/descriere -si-
istoric/index .htm#tab -3, link accesat în data de 28.05.2018
• http://vodafonenewsroom.ro/2006/07/clientii -vodafone -romania -si-orange -romania –
pot-comunica -si-prin-apelurile -video/, link accesat în data de 28.05.2018
• http://www.smartnews.ro/Business/10283.html, link accesa t în data de 28.05.2018
• http://www.android -zone.ro/internet -nelimitat -de-la-vodafone -de-43mbps, link accesat
în data de 28.05.2018