Lucrare de licență [603759]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA ”
FACULTATEA DE GEOGRAFIE Ș I GEOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

Lucrare de licență

Coordonator științific,
Conf. univ dr. Iuliana Gabriela Br eabăn Absolvent: [anonimizat]
2016

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
Specializarea Geografia Mediului

Lucrare de licență
Analiza calității apei a râului Bohotin

Coordonator științific,
Conf. univ dr. Iuliana Gabriela Bre abăn Absolvent: [anonimizat]
2016

1
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 3
Capitolul I: Calitatea apei – concepte și tipuri de utilizare ………………………….. ………………………….. ….. 5
Capitolul II: Factori naturali și antropici ce influențează calitatea resurselor de apă …………………….. 11
II.1 Factorii naturali ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
II.1.1 Relieful structural ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 12
II.1.2 Relieful sculptural ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 13
II.1.3 Relieful de acumulare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 13
II.1.4 Temperatura aerului și înghețul ………………………….. ………………………….. ……………………… 14
II.1.5 Precipitațiile atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 15
II.1.6 Stratul de zăpadă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 15
II.1.7 Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 16
II.1.8 Solul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 16
II.2 Factorii antropici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
Capitolul III: Materiale și metode de analiză a calității apei ………………………….. ………………………….. . 18
III.1 Metodologia cercetării sanitare a apei ………………………….. ………………………….. …………………. 18
III.2 Pregătirea materialului pentru recoltare ………………………….. ………………………….. ………………. 20
III.3 Tehnica recoltării probelor de apă ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
III.4 Conservarea probelor de apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 21
III.5 Transportul și identificarea probelor ………………………….. ………………………….. ……………………. 22
III.5 Metoda de cercetare în teren ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
III.6 Metoda de cercetare în laborator ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
III.7 Metoda de analiză ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 24
III.7.1 Determinarea Oxigenul dizolvat ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
III.7.2 Determinarea pH -ului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 25
III.7.3 Determinarea conținutului de nitriți/nitrați ………………………….. ………………………….. ……. 26
III.7.4 Determinarea durității apei ………………………….. ………………………….. ………………………….. 27
III.7.5 Deretminarea conductivității apei ………………………….. ………………………….. …………………. 29
Capitolul IV: Caracterizarea geografică a zonei studiate ………………………….. ………………………….. …… 30
IV.1 Localizare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 30
IV.2 Cadrul natural ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
IV.3 Solul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 32

2
IV.4 Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 34
IV.5 Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 36
IV.6 Modul de utilizare a terenurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 38
IV.7 Vegetația și faună ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 40
Capitolul V: Calitatea apei râului Bohotin ………………………….. ………………………….. ……………………….. 42
V.1 Necesitatea controlului calității apei ………………………….. ………………………….. …………………….. 42
V.2 Oxigenul dizolvat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 43
V.3 Evolutia pH -ului………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 46
V.4 Nitriții și nitrații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 47
V.5 Duritatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 51
V.6 Conductivitatea electrică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 53
VI. Indicele de calitate al apei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 54
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 58
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 60

3
Introducere

Apa reprezintă un element esențial pentru existența vieții și dezvoltarea
colectivităților umane. Primele forme de viață au lu at naștere în mediul acvatic, primele
așezări omenești s -au stabilit în apropierea râurilor și fluviilor, faptul că apa reprezintă mediul
în care se desfășoară toate procesele metabolice, dovedește rolul primordial al apei atât în
apariția și menținerea vieții, cât și în dezvoltarea colectivităților umane de -a lungul
timpurilor.
Lucrarea „ Analiza calității ap ei a râului Bohotin” reprezintă o abordarea a
parametrilor fizici și chimici a i apei râului Bohotin, de la izvoare (comuna Răducăneni ) până
la vărsare în râul Prut (comuna Gorban ).
Motivul alegerii aceste i teme provine din dorința de documentare și interes personal
în legătură c u calitatea apei râului Bohotin. Datorită lungimii rețelei hidrografice (22 km),
reprezintă principala sursă de irigații pentru numeroase gospodării din proximitate .
Cercetarea efectuată este pri ma de acest gen în regiune, putând fi considerată un prim pas în
vederea unei viitoare analize detaliate în domeniu. În plus, studierea bazinului hidrografic
Bohotin este cu atât mai inovatoare, cu cât datele și sursele disponibile sunt insuficiente din
punct de vedere cantitativ și calitativ, iar localizarea acestui râu se află în aria locului meu
natal, comuna Răducăneni din județul Iași.
Abordarea unei astfel de teme este destul de complexă, ce implică documentarea
bibliografică, în urma căreia se fund amentează cunoștințele teoretice, acestea fiind puse în
practică în prealabil. La toate acestea se adaugă și etapa de laborator, analiza probelor din
teren conform metodologiei studiate. În cazul de față, probele au fost recoltate și analizate în
luna octombrie a anului 2015 și în luna mai 2016.
Scopul analizei apei a fost acela de a identifica clasele de calitate ale apei, de a
observa factorii naturali și antropici ce duc la influența calității apei, consecințele acestora
asupra mediului dar și de a găsi niște soluții pentru rezolvarea acestor probleme.
Lucrarea de față este structurată în șase capitole și fiecare capitol transmite informații
concludente referitoare realizării lucrării în cauză.
În primul capitol este tratată calitatea, conceptele și tipur ile de utilizare a apei dar și o
trecere prin elementele și standardele de calitate chimice și fizico -chimice din apă.
În capitolul doi sunt prezenta te elementele ce influențează calitatea resurselor de apă
fiind prezentați atât factorii naturali cât și cei antropici.

4
Capitolul trei oferă materialele și metodele de a analiză, aici clasându -se metodologia
cercetării, pregătirea probelor precum și metodele de cercetare. Tot în acest capitol sunt
realizate determinările probelor recoltate din râu.
Capitolul patru vorbește despre caracterizarea geografică a zonei studiate în această
lucrare de licență, realizând o scurtă localizare și prezentâ nd elementele cadrului natural, iar
în capitolul cinci prezintă cât se poate de complet analiza propriu -zisă a probelor recoltate.
Al șaselea capitol prezintă indicele de calitatea al apei realizat prin programul statistic
specific determinării calității prin adăugarea a trei parametri analizați în laborator.
Cercetarea ilustrează faptul că sursele de informare sunt reduse, reprezentând o
provocare și nu în ultimul rând, unul din obiectivele lucrării este de a crea o bază de date de
încredere și o sursă de referință viitorilor cercetători.
Țin în mod sincer să mulțumesc colegilor , familiei și prietenilor care prin sfaturi,
observații și încurajări mi -au permis de fiecare dată să trec peste obstacolele care au apărut în
realizarea acestei lucrări.
În mod deosebit aduc cele mai sincere mulțumiri doamnei conf.univ.dr.Iuliana –
Gabriela Breabăn , cea care m -a îndrumat spre acest domeniu complex și de fiecare dată mi -a
explicat problemele pe care le -am întâlnit de -a lungul realizării lucrării.

5

Capitolul I: Calitatea apei – concepte și tipuri de utilizare

Apa este o componentă indispensabilă omului. Utilizarea cea mai importantă a apei
este consumul ca atare de către oameni și animale.
Fiecare persoană are nevoie, în medie de 2,5 litri de apă zilnic. Pentru a se menține la
un grad minim de igienă omul are nevoie de cel puțin 50 litri de apă zilnică. Această cantitate
este estimată pentru acoperirea nevoilor fiziologice, pentru igiena individuală și pent ru
prepararea hranei.
Ca și omul, animalele au și ele nevoie de apă dar cantitatea utilizată este mai mare
decât a omului.
Apa pe care o consumă omul trebuie să fie de o anumită calitatea astfel încât ea să
asigure o bună sănătate și să nu permită apariția îmbolnăvirilor.
Practic, puține sunt domeniile de activitate în care apa să nu fie utilizată. Dintre aceste
domenii se pot aminti:
 Zootehnia. În zootehnie apa este utilizată atât pentru consum ca atare cât și
pentru prepararea hranei, pentru menținerea ig ienei animalelor;
 Agricultură. În acest domeniu de activitate apa este utilizată în proporție de
70% pentru irigații.
 Energetică. Apa este utilizată pentru producerea energiei electrice prin
intermediul hidrocentralelor, pentru răcire în centralele nuclear e, în
termocentrale.
 Industrie. O cantitate importantă de apă este utilizată la producerea de hârtie,
în industria petrolului, în industria chimică, în industria extractivă de metale.
 Transporturi. Având în vedere faptul că suprafața terestră este acoperit ă de
72% de apă, este de la sine înțeles că ea este și a fost folosită ca mijloc de
transport atât pentru mărfuri cât și pentru persoane.
 Sport. Apa este utilizată ca element recreațional pentru înot cât sau pentru
sporturi nautice.
Apa este folosită pentr u îmbunătățirea climatului și asigurarea igienei în mediul urban
și este mediul natural de habitat al peștilor și al altor forme de viață acvatică.

6
Calitatea apei poate fi corelată cu tipurile de utilizare, astfel:

o Utilizări ce pot influența calitatea apei cum ar fi:
 în mediul urban: deversări de ape uzate sau ape provenite din inundații;
 în agricultură: calitatea apei poate fi afectată de depozitările gunoiului de
grajd, de utilizarea substanțelor chimice, de scurgerea apelor reziduale;
 în industrie: r efularea apelor uzate, descărcarea apelor folosite la răcirea
diferitelor mecanisme, scurgerile acide de mine.
o Utilizări ce pot fi afectate de calitatea apei cum ar fi:
 în mediul urban: folosirea apei pentru consumul personal, domestic și
public;
 în agricultură: folosirea apei pentru asigurarea igienei și nevoilor vieții de
zi cu zi de la fermele de animale, pentru irigații;
 în industrie: apa necesară în procesarea alimentelor și a altor elemente
industriale, la extracția minieră, la răcirea diferitelor motoare sau
angrenaje etc;
 ape recreaționale pentru înot, îmbaiere și sporturi nautice, pentru estetică și
îmbunătățirea climatului unor localități;
 viața în mediul acvatic, cum ar fi viața peștilor și a altor vietăți acvatice,
culturi piscicole.
o Utilizări ale apei ce sunt foarte puțin sau deloc afectate de calitatea apei și care, în
mod obișnuit, au un impact foarte redus asupra calității apei:
 uzul comercial cur ar fi navigația sau generarea de energie prin forța apei;
 utilizarea apei în scopuri recreațio nale cum ar fi cazul sporturilor nautice.

Sursele de apă se pot împărți în:
 Ape de suprafață. Prin ape de suprafață se înțeleg apele râurilor și a lacurilor
naturale sau artificiale. Aceste ape sunt în cantitate mare, cantitate care poate
varia în funcție de condițiile meteorologice. Apele de suprafață nu sunt ape
care pot avea o calitate necorespunzătoare, în mod special pentru consumul
uman.
 Ape de profunzime. Apele de profunzime sunt cele care beneficiază de
protecția straturilor de sol supra diacent. De regulă aceste ape corespund din
punct de vedere calitativ consumului uman dar ele sunt reduse cantitativ.

7
În România calitatea apei este supravegheată conform structurii și principiilor
metodologice ale Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (S.M.I.A.R),
reorganizat în conformitate cu cerințele Directivelor Europene S.M.I.A.R ce este format din
șase elemente: cinci dintre aceste se referă la sursele naturale cum ar fi apele curgătoare de
suprafață, lacuri aici fiind incluse cele natura le și artificiale, ape tranzitorii precum fluviile și
cele lacustre, ape costiere și ape subterane, iar ultima componentă se referă la sursele de
poluare și anume , ape uzate. Pentru categoriile de ape de suprafață, clasificarea stării
ecologice și a potenț ialului ecologic se face pe baza parametrilor realizați că rezultat al
monitoringului biologic și fizico -chimic.

Cursurile apelor naturale sau amenajate se ierarhizează din punct de vedere al
domeniului de utilizare în cinci categorii (tabel 1).
Estimarea calității apei se face printr -un control chimic potrivit tipului de apă și
scopului p entru care aceasta este destinat. În această situație, se stabilesc cinci stări ecologice
pentru râuri și lacuri naturale: foarte bună (I), bună (II), moderată (III), slabă (IV) și proastă
(V), pe baza elementelor de calitate biologice, hidromorfolo gice, chimice și fizico -chimice
(tabel 2).
Fig. 1 Harta calității apei râurilor din România din punct de vedere biologic în anul 2009
Sursa: Administrația Națională “Apele Române”

8
Tabel. 1 Clasele de calitate ale apei, după domeniul de utilizare
Categorie de calitate Domeniul de utilizare
I Alimentare centralizată cu apă potabilă
Alimentare a unitaților de crestere a animalelor, a
unitaților din industria alimentară, culturilor de legume,
creșterea salmonidelor, etc
Zone naturale amenajate pentru înot, bazine nautice
amenajate
II Reproducere si dezvoltarea fondului piscicol, ali mentarea
cu apă a unor procese tehnologice industriale, scopuri
urbanistice si de agrement, etc
III-V Alimentarea sistemelor de irigare a culturilor agricole, a
hidrocentralelor, a instalațiilor pentru răcirea agregatelor,
etc

Tabel. 2 Elemente și standarde de calitate chimice și fizico -chimice din apă
Elemente și standarde de cali tate chimice si fizico -chimice î n apă
Clase de calitate
Nr.crt. Indicator de calitate Um I II III IV V
Regim termic și acidifiere
1 Temperatură oC nu se
normează
2 pH 6.5-8.5
Regimul oxigenului
Oxigen dizolvat mg O 2/L 9 7 5 4 4
2 Saturația oxigenului
dizolvat %

Epilimnion
(ape stratificate) 90-110 70-90 50-70 30-50 30
Hipolimnion
(ape stratificate) 90-70 70-50 50-30 30-10 10
Ape nestratificate 90-70 70-50 50-30 30-10 10
3 CBO 5
mg
O2/L 3 5 7 20 >20
4 CCO -Mn mg O2/L 5 10 20 50 >50

5 CCO -Cr mg O 2/L 10 25 50 125 >125
Regimul nutrienților
1 Amoniu -NH 4 mg N/L 0.4 0.8 1.2 3.2 >3.2
2 Azotiți -NO 2 mg N/L 0.01 0.03 0.06 0.3 >0.3
3 Azotați NO 3 mg N/L 1 3 5.6 11.2 >11.2
4 Azot total N mg N/L 1.5 7 12 16 >16
5 Orto fosfati solubili mg P/L 0.1 0.2 0.4 0.9 >0.9

9
(P-PO 4 )
6 Fosfor total P mg P/L 0.15 0.4 0.75 1.2 >1.2
7 Clorofilă g/L 25 50 100 250 >250
Salinitate
1 Conductivitate µs/cm
2 Reziduu filtrabil uscat la
105 mg/L 500 750 1000 1300 >1300
3 Cloruri Cl mg/L 25 50 250 300 >300
4 Sulfați SO 4 mg/L 60 120 250 300 >300
5 Calciu Ca mg/L 50 100 200 300 >300
6 Magneziu Mg mg/L 12 50 100 200 >200
7 Sodiu Na mg/L 25 50 100 200 >200

Legislația în domeniul protecție apelor

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană a venit și necesitatea de
îndeplinire a obligativităților în domeniul apei prin implementarea Directivei Cadr u a Apei
2000/60/EC, sub umbrela căreia intră alte directive europene în domeniu.
Modernizarea și dezvoltarea Sistemului Național de Monitoring Integrat al Apelor în
țara noastră a reprezentat o etapă importantă în atinger ea obiectivului comun reprezentat de
„starea bună” a apelor, ceea ce asigură condiții de viață egale pentru toți cetățenii Europei din
punct de vedere al apelor.
Principalele directive europene în domeniul apei care implică modernizarea și
dezvoltarea sist emului de monitoring sunt:
– Directiva Cadru a Apei 2000/60/EEC – transpusă în legislația românească prin
Legea 310/2004 de modificare și completare a Legii Apelor 107/1996;
– Directiva 76/464/EEC precum și cele șapte directive fiice – transpuse în legisla ția
românească prin HG 351/2005 – Program de acțiune pentru eliminarea treptată a evacuărilor,
emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase;
– Directiva 91/676/EEC – transpusă în legislația românească prin HG 964/2000 – Plan
de acțiune pentr u protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole;
– Directiva 75/440/EEC – transpusă în legislația românească prin HG 100/2002 –
Normative de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru
potabilizare NTPA 013;

10
– Directiva 78/659/EEC – transpusă în legislația românească prin HG 202/2002 –
Norme tehnice privind calitatea apelor de suprafață care necesită protecție și ameliorare în
scopul susținerii vieții piscicole;
– Directiva 79/923/EEC – transpusă în legislația românească prin HG 201/2002 și HG
467/2006 – Norme tehnice privind calitatea apelor pentru moluște;
– Directiva 76/160/EEC – transpusă în legislația românească prin HG 459/2002 –
Norme de calitate pentru apa din zonele naturale amenajat e pentru îmbăiere;
– Directiva 80/778/EEC și 98/83/EEC – transpuse în legislația româneasca prin Legea
458/2002 – Legea privind calitatea apei potabile;
– Directiva 96/61/EEC privind prevenirea și controlul integrat al poluării, amendată
prin Directiva 200 3/35/EEC și Directiva 2003/87/EEC precum și Reglementarea
1882/2003/EEC – transpusă în legislația românească prin O.U.G nr. 152/2005

11
Capitolul II: Factori naturali și antropici ce influențează calitatea
resurselor de apă
II.1 Factorii naturali
Lăzărescu D. și Panait I . (1957) defineau regimul s curgerii lichide ca fiind:
“…variația în timp (în decurs de o lună, un sezon, un an sau mai mulți ani) a cantității de apă
ce trece printr -o secțiune a unui rău.”
Factorii naturali care controlează alimentarea și regimul apelor subterane pot fi
grupați în trei categorii:
 Factori climatici;
 Factori hidrologici;
 Factori geologici

Factorii climatici (temperatura, precipitațiile atmosferice, evapotranspirația,
umiditatea aerului etc.) sunt răspunzătoare în mare pa rte de menținerea acviferelor. Influența
acestora asupra regimului apelor subterane se reduce cu adâncimea acviferelor și cu distanța
față de domeniile de alimentare de la suprafață. Acțiunea factorilor climatici asupra scurgerii
subterane este „intermedia tă” de vegetație, sol, scurgere de suprafață și caracteristicile
hidrofizice ale formațiunilor geologice în care se dezvoltă acviferele.
Factorii climatici influențează direct și imediat regimul cursurilor de apă de suprafață.
Efectul factorilor climatici asupra regimului cursurilor de apă de suprafață se transmite apelor
subterane cu un decalaj , uneori considerabil, determinat de factorii geologici (tipul
formațiunilor, extinderea acviferelor, structura spațială a acestora).
Factorii hidrologici , (scurgerea superficială pe versanți, scurgerea totală din rețeaua
hidrologică, apele stagnante de suprafață etc.) influențează alimentarea și regimul apelor
subterane atât prin elementele de bilanț ale bazinului hidrografic asociat acviferelor cât și prin
tipul legăturilor hidraulice dintre acvifere și rețeaua hidrografică. Conexiunile hidrodinamice
între apele de suprafață și cele subterane sunt intermediate de factorii geologici.
Factorii geologici sunt reprezentați prin litologia formațiunilor în care sunt acumu late
acviferele, extinderea și structura spațială a acestora. Pentru acviferele de adâncime cu
domenii de alimentare și descărcare subterane, influența factorilor geologici asupra
alimentării și regimului apelor subterane este predominantă, contribuția cel orlalț i factori fiind
nesemnificativă ( Scrădeanu D. et al., 2014).

12
În cazul acviferelor freatice, aflate în legătură hidraulică cu rețeaua hidrografică,
ponderea tuturor factorilor naturali este aproximativ egală (Scrădeanu D. et al., 2014) .
Identificarea factorilor naturali și a ponderii influenței acestora asupra alimentării și
regimului apelor subterane are ca obiective:
 Clarificarea procesului de formare a acviferului;
 Schematizarea distribuției spațiale a parametrilor hidrogeologici;
 Schematizarea cond ițiilor hidrodinamice inițiale și pe conturul acviferelor;
Atingerea acestor obiective conduce la rezolvarea eficientă a problemelor de
hidrogeologie aplicată de tipul: captări pentru alimentările cu apă, drenajul apelor subterane
din zăcămintele de substanțe minerale utile sau din zona de amplasare a unor construcții
industriale sau civile, remedierea calității acviferelor poluate.

II.1.1 Relieful structural

Deși structura geologică face parte din categoria factorilor pasiv ea are un rol
morfogenet ic important, înscriindu -se pregnant în relief, datorită comportării diferențiate a
componentelor sale față de activitatea agenților modelatori externi. În cazul Podișului
Moldovei această evidențiere este cu atât mai demnă de a fi luată în considerare, cu cât ea a
imprimat principalele trăsături morfologice ale acestuia, semnalate de M. David încă din anul
1921. Multitudinea și largă dezvoltare a formelor condiționate de structura monoclinală a
depozitelor neogene s -a făcut să se atribuie întregului podiș, sau numai unora dintre
subunitățile sale numele de „podiș erozivo -structural”, ori chiar de „podiș structural”.
Aspectul de monoclin al cuverturii geologice de suprafață este ilustrat, înainte de
toate, de orientarea și înclinarea generală, pe direcția NV -SE, a culmilor și văilor, de prezența
platourilor structurale și a cuestelor. Acestea depinde desigur și de natura rocilor, în general
moi, argilo -nisipoase, dar și cu sectoare ce dispun de intercalații mai rezistente la eroziune.
Lipsa unor asemenea oriz onturi, predominant calcaro -gresoase, face ca relieful să capete
aspect sculptural.
Prezența la suprafață, sau în apropierea de suprafață, a păturilor întinse de roci dure, a
făcut ca eroziunea să fie mai anevoioasă, creându -se astfel suprafețe topografice suprapuse
stratelor geologice sau paralele cu aceste (cunoscute sub numele de platouri, suprafețe sau
platforme structurale). În unele lucrări de specialitate ( Coteț P. et al., 1973) asemenea spații

13
interfluviale, situate în spatele unor linii de cueste, sunt numite glacisuri structurale, sau
eroziv -structurale, deși între acestea nu se poate pune semnul egalității.
Cele mai reprezentative platouri structurale sunt grupate în Podișul Sucevei și Podișul
Central Moldovenesc. Ele au suprafețe surprinzător de netede și întinse, adevărate câmpuri
înalte cvasi -orizontale, mărginite de cornișe puternice și de versanți abrupți, mai accentuați
spre nord și nord -vest.
„Platformele structurale” din cuprinsul Dealul Mare – Hârlău, semnalate de
Mihăilescu V. (1930) și analizate în larg de Tufescu V. (1937), sunt de o netezime care îți
creează impresia unor veritabile câmpii și numai când te apropii de marginile lor îți dai seama
că ele se găsesc cu 200 – 300 m deasupra văilor mai importante de aici. Altitudinile lor
absolute variază de la un sector la altul, de la valori în jur de 300 m, până la 400 m.

II.1.2 Relieful sculptural

Relieful sculptural este reprezentat pr in versanți afectați de eroziuni puternice și
alunecări de teren. Această unitate este fragmentată de la NV și SE de valea râului Bohotin.
La vest de valea acestui râu această treaptă de relief este reprezentată de platouri rotunde cu
suprafețe reduse, formate prin sculptarea diferențială asupra unor roci moi (argile, marne,
nisipuri) cu intercala ții mai consistente (gresii, ca lcare), cum ar fi dealul Cetățuia -Bazga
(290-300 m), în nord și dealul Moșnioarei în sud.
Relieful sculptural reprezintă „totalitatea formelor de relief dintr -o anumită regiune
care a luat naștere în urma acțiunii destructive a factorilor externi. În sens restrâns, se ref eră
doar la relieful creat de acțiunea sculpturală (destructivă) a râurilor” (Donisă I., Boboc N.,
Ioniță I., 2009) .

II.1.3 Relieful de acumulare

Relieful de acumulare este reprezentativ pentru extremitatea estică și nord -estică a
teritoriului comunei, fiind caracteristic valea râului Bohotin și pentru șesul Prut -Jijia, care are
o suprafață cvasi -plană, cu altitudini absolute în intervalul 25 -20 m, și o lățime de 2,5 km.
Această zonă joasă este presărată cu meandre, gârle și brațe părăsite, Jijia schimbâ ndu-și
frecvent cursul.

14
Șesul râului Bohotin prezintă trei sectoare distincte:
– Bazinul de origine erozivo -deluvială Bazga -Răducăneni, cu aspect depresionar;
– Sectorul mijlociu al văii Bohotinului cuprins între Răducăneni și Isaiia cu lărgimi de
300-500 m ale șesului;
– Sectorul inferior, în aval de Isaiia în care șesul este ștrangulat de cantitatea mare de
materiale deluviale și proluvo -coluviale.
Din suprafața șesului Prut -Jijia, teritoriului Răducăneni îi aparține porțiunea cuprinsă
între versant și f osta albie minoră a Jijiei.
– Lunca internă străbătută de cursul inferior al pârâului Cozia caracterizat prin
altitudini mai coborâte ca în restul șesului și exces prelungit de umiditate;
– Lunca mijlocie străbătută atât longitudinal cât și transversal de o rețea șerpuită de
albii părăsite și bălți desecate cu un microrelief de coșcove, crăpături și cruste de săruri;
– Lunca externă situată de o parte și de alta a albiei minore a râului Jijia (cursul vechi)
cu altitudini mai ridicate, cu aspect de grind nu prea înalt.

II.1.4 Temperatura aerului și înghețul

”În cadrul regiunii de care ne ocupăm, ca dealtfel pentru toată țara, temperatura
aerului este influențată atât de latitudine cât și de altitudine ” (M. Pantazică , 1974). Spre
exemplu în relație de latitudine, temperatura medie anuală scade de la sud la nord,
înregistrându -se 9,6°C la Iași și 9,2°C la Ștefănești. Altitudinea este asemănătoare precum
latitudine, regăsindu -se în raport invers, având 9.6°C la Iași, 8,6°C la Botoșan i și de 7,4°C la
punct ul Tudora ( după C.M.R. Moldova)
Scurgerea lichidă provine din ploi, zăpezi și ape subterane – socotite c a principalele
surse de alimentare a râurilor pe glob și exclusive, în cazul țării noastre. Studiul regimului
constă din cunoașterea variații scurgerii și a surselor de alimentare. Variația surselor de
alimentare a râurilor în timp de un an, dictează succesiune de perioade caracteristice,
denumite în hidrologie faze ale scurgerii .
Cercetările făcute de Lăzărescu D . și Panait I . din cadrul Institutului de Studii și
cercetări Hidrotehnice, continuate apoi în Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie
au condus la concluzia că în cursul unui an se succed patru perioade caracteristice în regimul
hidrologic al râurilor: perioada de iarnă, perioada de pr imăvară, perioada de vară și
perioada de toamnă.

15
Temperatura aerului influențează scurgerea râurilor în mod indirect, prin rolul său în
procesul evapotranspirației și în producerea fenomenelor de îngheț la nivelul solului și al
apei.

II.1.5 Precipitațiile atmosferice

Studierea tuturor problemelor legate de cunoașterea (geneza, tipuri, formarea și
dispariția) și măsurarea precipitațiilor aparține meteorologie . Sunt însă și unele aspecte de
interes comun: intensitatea, repartiția teritorială, cantitățile maxime în 24 de ore, cantități
maxime orare, metode de înregistrare. Cantitatea de precipitații căzute într -un interval de
timp, este definită ca fiind înălțimea stratului de apă, în mm căzută pe o suprafață orizontală,
în cazul în care ar lips i complet infiltrația, scurgerea și evaporația. În cazul zăpezii, se are în
vedere stratul de apă rezultat din topirea acesteia.
Precipitațiile reprezintă principala sursă de alimentare a râurilor și ca urmare,
cunoașterea lor are o importanță hidrologică deosebită. Determinări asupra precipitațiilor se
efectuează prin intermediului observațiilor și măsurătorilor la stații meteorolo gice, posturi
pluviografe. Deosebi de importante prin efectele lor asupra scurgerii sunt ploile torențiale
(Zăvoianu I ., 1999) .

II.1.6 Stratul de zăpadă

Râurile din Podișul Moldovei se alimentează din ploi, zăpezi, freatice și de
stratificație (lipsite de presiune hidrostatică) . Modul în care sursele de alimentare se combină
în timp determină, de la loc la loc, particularitățile regimului hidrologic. Sursele de suprafață,
constituite din ploi și zăpezi reprezintă forma principală de alimentare cu apă a râurilor.
Astfel, din volum ul scurgerii anuale, aportul surselor de suprafață oscilează între 70 și 90%.
Cantitatea de precipitații primită în anotimpul rece, în raport cu valoarea anuală,
crește de la nord la sud și de la vest spre est; în consecință în același sens crește și pro centul
participării zăpezii la formarea scurgerii. Teritorial, alimentarea din zăpezi variază între 29%
(în partea de nord -vest a podișului) și 52% (în sud), iar diferența până la 100% (respectiv
72% și 48%) reprezintă aportul ploilor di n suma anuală a pre cipitațiilor (Pantazică M ., 1974 ).

16
II.1.7 Vegetația

Cel mai important rol al scurgerii apelor la suprafața solului îi revine vegetației.
Influența ei se resimte în funcție de grupările fitosociologice și de extensiunea lor (coeficient
de împădurire, gra d de acoperire cu vegetație). Infiltrația, evapotranspirația și intercepția este
influențată direct de vegetație, iar indirect contribuie la formarea unor tipuri de sol și la
menținerea proprietății lor structurale și hidrofizice.
Influența directă a covo rului vegetal se resimte prin oprirea s curgerii precipitațiilor
spre râu, ca urmare a creșterii rugozității suprafeței topografice, prin mărirea posibilităților de
infiltrare a apei, prin micșorarea evapotranspirației de la suprafața terenurilor, prin creșterea
valorilor transpirației și prin reducerea efectului eroziunii terenurilor, adică dimi nuarea
valorii scurgerii solide (Sorocovschi V., et al., 2012) .

II.1.8 Solul

Solul deține un rol intermediar între factorii climatici și scurgere deoarece re prezintă
stratul superficial al mediului în care se formează scurgerea superficială. Asupra procesului
scurgerii influențează textura, structura și starea fizică a solului. Astfel, solurile cu textură
nisipoasă au o capacitate de reținere mare, în timp ce solurile argiloase au capacitatea de
reținere mică. Un sol cu structură bună poate reține până la 65% din cantitatea de precipitații
căzută anual. Pe un sol nisipos scurgerea de suprafață este redusă, în timp ce pe un sol argilos
este dominantă această com ponentă a scurgerii. Un sol sa turat cu apa devine aproape
impermeabil și favorizează scurgerea superficială. În cazul solurilor uscate și afânate procesul
de infiltrare este mult înlesnit ceea ce duce la dim inuarea scurgerii superficiale (Sorocovschi
V., et al., 2012) .
Solurile influențează în mică măsură volumul de apă, însă atenuează în mare măsură
scurgerea maximă, imprimându -i un regim constant.

17
II.2 Factorii antropici

Factorul uman fiind prezent aici prin activitățile pe care le desfășoară, contribuie
direct sau indirect la influențarea procesului de scurgere a râurilor. Astfel, omul prin lucrările
agrotehnice aduce schimbări majore condițiilor naturale ale unor zone sa u regiuni, într -un
timp mai scurt decât pe cale naturală.
Factorul antropic prin multiplele activități pe care le desfășoară aduce modificări
substanțiale în condițiile de formare și evoluție a proceselor de scurgere.
Influența acestor lucrări este compl exă și uneori contradictorie. În general, aceste
lucrări duc la atenuarea scurgerii, dacă ele se fac cum trebuie:
– Arături în lungul curbelor de nivel;
– Menținerea apei în sol prin plantări de perdele de protecție
– Prin construirea de iazuri și lacuri de acum ulare, contribuie la redistribuirea
umidității, concomitent cu modificarea accentuată a regimului scurgerii;
– Prin stocarea unor volume de apă la viituri, în acumulări, face o redistribuire î n
timp a scurgerii, dar pierde prin evapotranspirație.
În general, toate aceste acțiuni au ca scop o ameliorare a umidității în aer și în sol,
benefică agriculturii, dar cu prețul unei scăderi simțitoare a scurgerii superficiale în bazinele
hidrografice de șes și de deal. În același timp, scurgerea subterană spre râuri s e intensifică,
urmare a intensității infiltrației.

Fig. 2 Punctele majore în care omul controleaza ciclul apei ( prelucrare după Lewin)

18
Capitolul III: Materiale și metode de analiză a calității apei
III.1 Metodologia cercetării sanitare a apei
Metodologia cercetării sanitare a apei trebuie să respecte câteva principii generale,
acestea fiind rezumate în următoarele:
Stabilirea de obiective precise, care să nu dea loc de confuzii și care să fie urmărită un timp
îndelungat. În ac est fel cercetarea are un scop bine cunoscut;
 Stabilirea principalilor indicatori sau parametri urmăriți, care va ține seama de două
elemente primordiale: tipul indicatorilor și nivelul lor. Tipul indicatorilor se stabilește
în general în funcție de datele care caracterizează obiectivul urmărit. Nivelul
indicatorilor se stabilește numai în funcție de relația sa cu sănătatea populației sau
influența asupra utilizării apei. Nivelurile acceptate sunt denumite și concentrații
maxime admise (CMA) și sunt prevăzu te în standardele de stat, ordine ale
Ministerului Sănătății sau recomandări ale organelor sanitare.
 Stabilirea metodelor de analiză, care trebuie să ia în considerație o serie de calități ale
acestora ca: limita de detecție sau cele mai mici cantități de substanțe posibile a fi
puse în evidență în probă; sensibilitatea sau decelarea celei mai mici variații în probă
a concentrației reale existente în probă și rapiditatea sau timpul cel mai scurt necesar
pentru det erminarea substanței cercetate ( Mănescu S., et al. , 1994).
 Stabilirea locului și ritmului prelevării probelor, care trebuie efectuate cu maximă
rigurozitate pentru a nu introduce artefacte încă din primul moment al determinării. O
probă se consideră reprezentativă atunci când compoziția apei recoltate este identic ă
cu cea a apei din care s -a făcut recoltarea. Locul recoltării poate fi diferit, după modul
de utilizare a apei și scopul urmărit.
Momentul recoltării și frecvența acesteia se vor stabili în funcție de variabilele luate
în considerare (calitatea apei, re gimul de distribuție, debitul sursei etc.) .
În general frecvența recoltări lor trebuie să depășească frecvența variațiilor sau cel
mult să se suprapună lor, sub acest aspect se cunosc două tipuri de recoltări și anume:
– Recoltare instantanee sau probe uni ce când variațiile sunt reduse și
determinările sunt manuale .
– Recoltări continue sau probe medii când variațiile sunt mari și determinările
sunt instrumentale.

19
Stabilirea terminologiei de exprimare a rezultatelor, trebuie să fie unitară pentru a
permite posibilitatea de interpretare corelativă a rezultatelor obținute și pe ntru a trage
concluzii valabile ( Moldoveanu A., 2004).
În activitatea desfășurată pentru redactare prezenței lucrări se pot diferenția trei etape
importante de lucru: etapa preliminară, etapa de teren și etapa de cercetare.
În prima etapă s -a consultat materialul bibliografic disponibil și s -au adunat
materialele necesare întocmirii hărților.
În cea de -a doua etapă, de teren, s -au efectuat trei deplasări de -a lungul râului Bohotin
cu scopul de a observa, de a aduna informații ce au legătură cu zonele limitrofe punctelor de
studiu și de a recolta probele necesare. Tot în această etapă au fost luate măsurătorile de
adâncime și de lățime a răului și s -au realizate metodele de cercetare propu se în teren precum
determinarea durității, a nitriților și nitraților și a pH -ului.
În etapa a treia, de cercetare, a constat în prelucrarea datelor preluate din teren , în
Laboratorul de analiză a Carbonului din Facultatea de Geografie și Geologie. Ulterio r datele
au fost centralizate în format electronic în programul Microsoft Excel , iar această bază de
date nou obținută a fost corelată spațial cu punctele de prelevare a probelor din teren.
Pentru a reprezenta cartografic rezultatele obținute s -au utilizat softurile SIG Arc v.
10.2 și QGis v. 2.8.8. Inițial zonele de unde au fost prelevate probele au fost salvate în fișiere
de tip KMZ specific Google Earth și ulterior au fost transformate în fișiere de tip shapefile
necesare SIG Arc cu ajutorul softului Global Mapper v . 17.
Fig. 3 Inserarea punctelor de prelevare a probelor în programul Google Earth

20
III.2 Pregătirea materialului pentru recoltare
Recoltarea probelor de apă este o etapă destul de importantă în desfășurarea
procesului de analiză fizico -chimică a apei, deoarece probele recoltate trebuie să fie
reprezentative și nu trebuie să introducă modificări în compoziția și calitatea apei, datorită
unei tehnici defectuoase sau a unor condiții incorecte de pregătire a materialului.

III.3 Tehni ca recoltării probelor de apă
În momentul recoltării, sticla se va clăti de 2 -3 ori cu apa ce urmează să fie recoltată,
apoi se umple cu apă de analizat până la refuz, iar dopul se va fixa în așa fel încât să nu
rămână bule de aer în interiorul sticlei.
Prelevarea probei constituie o etapă extrem de importantă în desfășurarea procesului
de analiză fizico -chimică deoarece de modul de recoltare depind rezultatele analizei. Trebuie
avută o mare grijă cu probele recoltate să fie reprezentative, iar operația d e prelevare să nu
determine modificarea compoziției și calității apei datorită unei tehnici sau a unor condiții
incorecte de pregătire a materialului.

Fig. 4 Recoltare probă apă zona de vărsare în râul Prut

21

Pentru prelevarea probelor de apă se folosesc vase de sticlă sau plastic, perfect curate.
Probele realizate în cadrul râului Bohotin au fost recoltate în sticle de jumătate de litru
prevăzute cu dopuri de plastic.
Modul de realizare a recoltării este în funcție de sursa de apă, iar în cazul râului
Bohotin, acestea fiind ape de suprafață, prelevarea se realizează fixând sticla la un suport
special căreia îi conferă greutatea necesară pentru a pătrunde cu ușurință sub nivelul apei.
Recoltarea probei se realizează pe firul apei, acolo unde este cea mai mare adâncime, de
preferat în amonte de orice influență a vreunui efluent și în aval, unde se realizează amestecul
complet al receptorului cu emisarul.

III.4 Conservarea probelor de apă
Un alt aspect important al procesului de recoltare este grija pentru conservarea
probelor pentru analiză, orice analiză are o valoare limitată dacă probele au suferit modificări
fizico -chimice sau biologice în timpul transportului sau păstrării.
Apa își poate schimba în timp parametrii fizici și chimici. Aceste modificări sunt
determinate de factori precum:
Fig. 5 Recoltare probă apă aval sat Isaiia

22
 Variații de presiune și temperatură ce duce la schimbarea conținutului de gaze
dizolvate în apă (oxigen, dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, clor, dioxid de
sulf etc .);
 Variații de pH al apei și implicit, ale echilibrului dintre carbonați, bicarbonați
și dioxid de carbon liber, ar putea duce la afectarea existenței celorlalți
componenți din probă, astfel putând să determine precipitarea sau dizolvarea
unor sedimente.
 Transformări biochimice ca urmare a acțiunii unor microorganisme sau reacții
de oxido -reducere datorită prezenței sau absenței oxigenului dizolvat în apă.
Datorită acestor considerente este indicat să treacă un timp foarte scurt, de maxim 24
ore între reco ltare și analiza probelor de apă.

III.5 Transportul și identificarea probelor
 După prelevarea și conservarea probelor se sigilează recipientele;
 Transportul se efectuează astfel încât să fie asigurată integritatea probelor;
 În timpul transportului probele trebuie menținute la temperaturi de maxim 150C.
Recipientele se identifică în laborator pe baza fișei de prelevare; toate fișele de prelevare
conțin:
– Datele pentru identificarea probei – localitatea, denumirea sursei de apă, data, ora
și locul exa ct de recoltare a probei;

III.5 Metoda de cercetare în teren
Cercetarea sanitară a apei s -a realizat prin examene de laborator și investigații de
teren. Analiza toxicologică a apei a constat în determinarea proprietăților organoleptice și
fizice precum ș i a compoziției chimice. Probele de apă s -au recoltat în sticle de jumătate de
litru prevăzute cu dopuri de plastic.
Anumiți parametri (O 2, CO 2, H 2S NH 3, potențial redox, oxidanți reziduali etc.) se pot
modifica imediat după recoltarea eșantioanelor pentru analiză astfel este indicată
determinarea lor la locul de prelevare. Măsurarea acestor parametrii se bazează adeseori pe
metode de precizie mai puțin e xacte celor aplicate în laborator, dar dezavantajul acesta este

23
compensat de evitarea variațiilor ce pot interveni în timpul transp ortului și conservării
probelor (Mănescu S., et al. , 1994).
Metoda realizată pe teren pentru probe le râului Bohotin se bazeaz ă pe reacții de
culoare a căror intensitate este evaluată cu ajutorul unor comparatoare pe bază de discuri,
plachete sau benzi colorate ce servesc drept etalon, iar ele permit măsurarea pH -ului, a
durității, nitriților, nitraților ș.a.

III.6 Metoda de ce rcetare în laborator
Analizele de laborator au fost efectuate în cadrul Laboratorului de analiză a
Carbonului din Facultatea de Geografie și Geologie, conform metodologie standardizate în
vigoare. Investi gațiile de laborator sunt mult mai complexe decât cele pe teren și recurg la o
diversitate de metode analitice.

Fig. 6 Adăugare acid sulfuric în vederea determinării durității

24
III.7 Metoda de analiză
III.7.1 Determinarea Oxigenul dizolvat
Între concentrația de oxigen dizolvat în apele de suprafață și presiunea parțială a
oxigenului în aerul atmosferic există un strâns echilibru, majoritatea oxigenului care se pierde
din atmosferă se consumă pentru oxidarea carbonului elemental, a sulfului și a fierului din
rocile supuse alterării, dar î n schimb, datorită procesului de fotosinteză se produc cantități
însemnate de O 2 care pot fi cedate în atmosferă.
Determinarea oxigenului dizolvat în apă se face prin metoda Winckler, conform
reacției:
O2 + 4Mn(OH) 2 + 2H 2O = 4Mn(OH) 3

Reactiv și material necesar:
• Sulfat manganos MnSO 4 50% sau clorură manganoasă 40%;
• Soluție alcalină de iodură: 30g NaOH și 15g Kl se dizolvă în câțiva ml de apă
într-un balon cotat de 100 ml, apoi se completează la semn cu apă distilată;
• Amidon soluție 0.5%
• Acid sulfuric diluat cu apă distilată 1:3;
• Tiosulfat de sodiu 0.025N
• Sticle de recoltare cu volum cunoscut de preferință sticle speciale Winckler
(250-280 ml) sau pahare Berzelius, Erlenmeyer.

Modul de lucru

Se alege o probă căreia se adaugă 2 ml soluț ie de sulfat sau clorură manganoasă și 2
ml soluție alcalină de iodură de potasiu, se pune dopul și se agită conținutul flaconului. În
prezența oxigenului se formează un precipitat brun – roșcat, iar în absența acestuia
precipitatul rămâne alb. După depune rea completă a precipitatului se elimină cu atenție 10 ml
din lichidul supernatant și se adaugă 5 ml H 2SO 4 1:3.
Se pune dopul și se amestecă bine până ce precipitatul se dizolvă complet. Se
transvazează conținutul cantitativ într -un flacon Erlenmayer și se titrează cu soluție de
tiosulfat 0,025N până la obținerea colorației galbenă apoi se adaugă 1 ml amidon, când se
obține o colorație albastră. Se continuă titrarea până la decolorarea completă a colorii albastre
a amidonului

25
III.7.2 Determinarea pH -ului
În vederea determinării pH -ului este folosită o gamă largă de metode, începând de la
cele simple, care utilizează hârtii indicatoare, până la metode sofisticate de determinare a pH –
ului. Determinarea acestuia se efectuează în principal prin 2 tipuri de met ode, colorimetrică și
electrochimică.
Metodele colorimetrice pun în evidență o întreagă gamă de culori, corespunzând
diferitelor valori de pH. Exactitatea lor este limitată și nu sunt satisfăcătoare, de aceea această
metodă a fost folosită doar în teren.
Metoda electrochimică se bazează pe măsurarea forței electromotoare a unei celule
electrochimice, care este alcătuită din probă, un electrod de sticlă și un electrod de referință.

A: Metoda colorimetrică
În proba de apă se introduce un indicator și se compară cu o scară de etalonare ce
corespund la diferite valori ale pH -ului.

B: Metoda electrochimică
Diferența de potențial exist entă între un electrod de sticlă și un electrod de referință
(calomel – KCl saturată) introduși în proba de apă de analizat variază lini ar cu pH -ul probei.

Fig. 7 Kit determinare pH

26

Reactivi și material necesar
 Aparat p h Eijkelkamp 18,28
 Potențiometru pentru pH
 Electrod de sticlă
 Electrod de referință
 Soluție tampon
 Apă distilată

Modul de lucru
După etalonarea aparatului ce s -a
realizat folosind soluțiile tampon cu pH
cunoscut se corectează abaterea dacă este cazul.
După ce a avut loc spălarea electrolizilor cu apă distilată se introduce în apa de analizat și se
citește pH -ul direct pe indicatorul aparatului. Temperatura probei trebuie să fie menținută la
20oC, cu o variație a acesteia de ≥ 0,5oC.

III.7.3 Determinarea conținutului de nitriți/nitrați
Pentru determinarea conținutului de nitriți și nitrați s -a folosit kitul Sera Nitrat -Test
(NO 3), dar si kitul Easy -Life. Dintre cele două metode cea mai exactă a fost cea de -a doua.

Modul de lucru
Se adăugă un volum de apă într -un pahar Berzelius și se ia din t ub o bandă
indicatoare. Se imersează complet banda în probă supusă analizei timp de 2 secunde după
care se scoate foița indicatoare din probă, iar după 60 de secunde se compară culoarea
obținută cu diagrama colorată. În final se notează cifra corespunzătoa re conținutului de
nitrat/nitrit al probei testate.

Fig. 8 Aparat pH Eijkelkamp 18.28

27

III.7.4 Determinarea durității apei
Duritatea apei poate fi:
o Duritate temporară, D t – dată de prezența în apă a sărurilor de calciu și
magneziu sub formă de carbonați acizi.
o Duritate permanent ă D p – dată de prezența în apă a sărurilor de calciu și
magneziu ale acizilor tari (sulfați, cloruri, azotați, fosfați).
o Duritate totală D r – care este suma celor două durități:
Dr = D t + D p
Duritatea apei se exprimă convențional în grade de duritate sau miliechivalenți gram
de Ca2+ și Mg²+ .
Gradele de duritate pot fi:
o Grade germane – care reprezință 10 mg CaO/l apă;
o Grade franceze – care reprezință 10 mg CaCO 3/l apă;
o Grade engleze – care reprezintă 10 mg CaCO 3/ 0.7 l apă;
o Grade americane – care reprezintă 1 mg CaCO 3/ apă.
Unitatea universală de exprimare a durității apei este miliechivalentul gram de Ca2+ și
Mg²+ dintr -un litru de apă . În România se folosește pentru exprimarea durității apei gradul
german și mEg de Ca2+ și Mg²+ (milivarul).Gradul german de duritate reprezintă duritatea
transmisă apei de un conținut de săruri egal cu 10 mg CaO la 1 l apă.

Fig. 3 Kit determinare Nitriți și Nitrați

28
1 °Ge = 10 mg CaO/l apă
1 °Ge = 17,5 ppm sau mg/l

Astfel, duritatea apei este dată de prezența în apă a tuturor cationilor în afară de cei ai
metalelor alcaline.

Mod de lucru:
Se agită bine sticluța de reactiv înainte de folosire și se clătește de câteva ori vasul de
măsură cu apa de analizat, apoi se măsoară 5 ml de apă până la semn. După realizarea
acesteia se adăugă reactivul picătură cu picătură în timp ce se agită flaconul ușor, până ce
culoarea virează de la roșu, prin maro, la verde. Numărul de picături de reactiv folosite
corespunde valorii durității totale în o dGH (de exemplu 5 picături corespund unei valori de 5°
dGH).

Fig. 10 Trecerea culorii de la ro șu la verde în vederea determinării durității

29
III.7.5 Deretminarea conductivității apei
Conductivitatea electrică are ca unitate de măsură Siemens/metro, S m ¹ și
submultiplii acestuia. În determinarea conductivității electrice a unei probe de apă se bazează
pe proprietatea unei soluții apoase de a conduce curentul electric și constă în măs urarea
rezistenței electrice a unei coloane de soluții de lungime și secțiune determinate. WTW
inoLab -WTW Multi 350i.

În procesul de determinare a conductivității este nevoie atât de aparatură, cât și de
reactivi precum: apă de analizat, conductometru și pahar Berzelius pentru proba de apă.

Mod de lucru
Se calibrează aparatul cu apă distilată, se introduce electrodul în proba de apă a cărei
conductivitate se determină, iar după câteva secunde, în momentul în care aparatul produce
un sunet se citește valoarea conductivității ce este afișată pe aparat.

Fig.11 Determinarea conductivității

30
Capitolul IV: Caracterizarea g eografică a zonei studiate
IV.1 Localizare

Comuna Răducăneni se încadrează în categoria comunelor mijlocii -mari, cu o
populație care se cifrează la 7,200 locuitori (2011) și o suprafață de 8.749 ha.
Este localizată în partea de sud -est a județului Iași, la o distanță de aproximativ 45
km de orașul reședință de județ, care reprezintă de altfel și cel m ai apropiat centru u rban.
Comuna Răducăneni se învecinează la nord și nord -vest cu teritoriul comunei Costuleni, la
sud-vest cu cel al comunei Ciortești, la sud se află comunele Dolhești, Moșna, iar la est și
nord-est cu comună Grozești.
Sistemul de localități cuprinde satele Răducăneni (format prin contopirea așezărilor
Răducăneni și Bazga), Bohotin, Isaiia și Roșu. Localitățile s -au format pe valea Bohotinului
(Răducăneni, Bohotin și Isaiia), care a c onstituit și un vechi culoar comercial, respectiv pe
valea Coziei (satul Roșu), ambele fiind tributare ale Jijiei. Din punct de vedere
geomorfologic, teritoriul comunei se suprapune unui relief tipic de podiș monoclinal
aparținând Platformei Moldovenești.
Fig. 12 Localizarea comunei Răducăneni în cadrul județului Iași

31
Conform Strategiei de Dezvoltare Locală a comunei Răducăneni din anul 2014 s atul
Răducăneni, principal centru zonal cu potențial urbigen, s -a dezvoltat spre obârșia văii râului
Bohotin, intravilanul format prin unirea satelor Bazga și Răducăneni fiind situat la nord de
dealul Țarina și de platoul Paguba, în partea bazală a versanților, și la est de dealul Crasna,
care atinge cea mai mare altitudine din teritoriu.
În mod similar, localitatea Bohotin a evoluat pe versantul drept al văii omonime, la est
de dealul Gârneț și la vest de dealul Pietriș, extinzându -se apoi în lunca de pe stânga văii.
Satul Isaiia este situat în partea de sud -est a comunei, pe aceeași vale, la poalele dealului
Chiriloaia. Cele trei localități sunt dispuse pe un aliniament NV -SE, fiind traversate de axa
rutieră DN 28.
Satul Roșu este poziționat mai izolat în raport cu celelalte așezări, intravilanul
dezvoltându -se pe dreapta văii Cozia, afluent al Jijiei, fiind legat de centrul de comună prin
intermediul drumului DC 56.
În ceea ce privește situarea în raport cu infrastructura majo ră de căi de comunicație,
comuna Răducăneni dispune de traseul DN 28, care tranzitează teritoriul administrativ pe
direcția NV -SV, concentrând astfel pe traiectoria sa și intravilanele a trei dintre local itățile
componente, acestea fiind Răducăneni, Bohotin și Isaiia.

Această localitate are ca vecini:
 În partea nordică și nord -vestică – comuna Costuleni
 În partea sud -vestică – comuna Ciortești
 În partea sudică – comunele Moșna și Dolhești
 În partea estică – comuna Gorban
 În partea nord -estică – comuna Grozești

IV.2 Cadrul natural
Teritoriul comunei Răducăneni aparține reliefului de podiș monoclinal al Platformei
Moldovenești, caracterizat de prezența platourilor monoclinale și cuestelor, respective a
formelor de vale subsecventă, consecventă și obsecventă, rezultate prin acțiunea factorilor
erozionali asupra structurii monoclinale. Porțiunea din limita estică a comunei aparține
unității joase a șesului Jijiei, care are o lățime medie de 2,5 km și o a ltitudine absolută de
aproximativ 30 m, cu un relief de acumulare fluviatilă.

32
Comuna Răducăneni se află la contactul dintre Culoarul Prutului, în Vest și Podișul
Central Moldovenesc în Es t. Podișul Moldovei este situat în partea nord -estică și estică a
României, ce cuprinde o suprafață de peste 22.000 km2, ceea ce înseamnă aproximativ 9,4%
din teritoriul țării. Podișul face parte din marea treaptă a dealurilo r și podișurilor din fața
Carpaț iilor, având amprenta un ei evoluții destul de îndelungate și complex e, a condițiilor
variate în care s -au manifestat factorii geografici și a dinamicii actuale a acestora.
Altitudinile ma xime se întâlnesc în partea de nord v est, acestea ating circa 415 m,
unde se desfășoară treapta ce a mai înaltă de relief, resp ectiv platourile Dolhești -Bunești,
situate la extermitatea estică a Podișului Central Moldovenesc. Creasta principală se menține
la peste 400 m alttudine pe o lungime de cca 5 km. Această zonă are aspectul unor masive
deluroase și culmi largi, cu suprafețe structurale întinse și cueste frecvente. Aceste trăsături se
datoresc orizonturilor dure de calcare și gresii, iar rezistența lor la eroziune explică
altitudinile maxime din această zonă.
Din punct de vedere litologic, teritori ul studiat se încadrează în unitatea geologică a
Platformei Moldovenești, fiind caracterizat prin alternanțe de calcare, gresii, nisipuri și argile
dispuse monoclinal, cu o cădere generală a straturilor de la nord -vest spre sud -est
Altitudinile minime se r egăsesc în șesul Prut -Jijia, la hotarul cu terioriul Gorban, fiind
de 28 – 29 m. De la vest la est, relieful reprezintă o serie de trepte successive, care coboară
spre șesul Prut – Jijia, întrerupte în zona central de valea râului Bohotin.
Pe drepta râului Bohotin, platoul monoclinal a fost fragmentat de către afluenții
permanenți sau cu scurgere intermitentă ai acestuia printr -o serie de dealuri.

IV.3 Solul
La nivelul comunei Răducăneni se remarcă un înveliș pedologic variat, dominat de
soluri zonale din clasa cernisoluri și luvisoluri, completate de o serie de soluri azonale și de
complexe de soluri, cu o expansiune teritorială mult mai redusă. Ca utilizare agricolă, cele
mai rentabile sunt cernisolurile, urmate de luvisoluri și de unele soluri intrazona le –
aluviosoluri. Cu o produc tivitate mult mai redusă remarcă m solurile azonale, afectate de o
serie de procese negative (gleizare, pseudogleizare, eroziune, salinizare etc), unele dintre
aceste fenomene extinzându -se datorită cauzelor naturale sau antropice și asupra solurilor
fertil e (cernoziomuri, preluvosoluri) ( Curea D ., 2015).

33

Formarea solurilor din comuna Răducaneni a avut loc sub influența unui
ansamblu de factori pedeogenetici, de solidificare dintre care cei mai importanți sunt:
– Clima
– Relieful
– Apa freatică ș i pedofreatică
– Vegetația
– Eluvierea -iluvierea
– Sărăturarea (salinizarea si alcalinizarea).
În această zonă se deosebesc urmatoarele clase de sol: cernisolurile (soluri molice, cf.
SRCS 1980), clasa luvisoluri (argiluvisoluri cf. SRCS 1980) cărora li se adaugă soluri
intrazonale: clasa hidrisolurilor ( soluri hidromorfe, cf SRCS 1980), clasa protisolurilor
(soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate, cf SRCS 1 980), cu o dezvoltare mai redusă în
suprafață (Curea D ., 2015).
Fig. 13 Frunte de cuestă cu expoziție nordică a Bohotinului în sat Bohotin
(foto Judele. A., 16 aprilie 2015)

34
Aici se remarcă un înveliș pedologic variat, dominat de soluri zonale din cla sa
cernisoluri ș i luvisoluri, completat e de o serie de soluri azonale și complexe de sol uri, cu o
expansiune teritorială mult mai redusă.

IV.4 Clima
Teritoriul comunei Răducăneni aparține zonei de climat temperat continental moderat,
cu veri călduroase și ierni geroase cu viscole.
Temperatura medie anuală a aerului scade odată cu creșt erea altitudinii, fiind de
9,5°C în zona cu altitudini sub 200 m și de cca. 9°C la altitudini de peste 200 m, în special în
partea vestică și nordică a teritoriului. Cele mai mari valori se înregistrează în luna iulie cu
21,5°C, iar cele mai mici valori se înregistrează în luna ianuarie cu -3,8°C (Tabel . 3) Verile
sunt călduroase și cu frecvențe perioade de secetă (după C.M.R. Moldova).

Tabel. 3 Regimul temperaturilor medii lunare și anuale (oC) și amplitudinea termică (oC) în intervalul
1961 -2008 (prelucrare după date C.M.R. Moldova -Iași)
Stația
Meteo Luna Media
anuală Amplit.
anuală I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Vaslui -3,0 -1,2 3,4 10,2 16,0 19,4 20,9 20,1 15,5 10,0 4,3 -0,7 9,6 23,9
Negrești -2,8 -1,1 3,5 10,1 15,8 19,0 20,5 19,5 14,7 9,3 3,7 -1,0 9,2 23,3
Huși -2,9 -1,3 3,2 10,4 16,4 19,9 21,5 20,8 16,0 10,1 4,2 -0,6 24,4 24,4
Media -2,9 -1,2 3,3 10,2 16,1 19,4 20,9 20,2 15,4 9,8 4,1 -0,8 9,6 23,8

Umiditatea relativă a anului se înscrie cu valori cuprinse între 84,1% în luna ianuarie
și 64,6% în luna iulie. Media lunară a precipitațiilor prezintă o creștere a valorilor din martie
până în iu nie și o descreștere treptată din august până în octombrie, pentru ca î n noiembrie
media precipitațiilor să cunoască o creștere ușoară.
Precipitațiile atmosferice ce cad pe teritoriul județului Iași variază de la 450 – 500 mm
în medie pe an la limitele de nord -est și sud, la 550 mm în zona de contact dintre zona înaltă
și câmpia coliniară și peste 600 mm în zonele înalte din vest și sud. În timpul anului, regimul
precipitațiilor este de asemenea neuniformă, înregistrându -se cantități mari în mai, și iunie,
uneori și iulie (65 – 75 mm în medie) și mici în decembri e – martie (25 -35 mm în medie)
(Tabel. 4).
În cursul unui an sunt, în medie 190 de zile fără precipitații, iar gruparea lor în
perioada vegetativă a culturilor, are influențe negative asupra recoltelor.

35
Precipitațiile sub formă de ninsoare din perioada rece a anului, înregistrează un număr
mediu de 33 zile (Mihăilă D ., 2006).

Tabel. 4 Regimul precipitațiilor medii lunare și anuale (mm) înregistrate în perioada 1961 -2008
(prelucrare date dupa C.R.M. Moldova -Iași)
Stația
Meteo Luna Media
anuală I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Huși 25.5 26.7 25.9 41.1 52.7 74.6 59.2 45.5 42.3 30.6 32.6 28.6 485.3
Răducăneni 29.4 29.8 29.9 48.1 55.5 86.3 77.4 51.6 63.5 31.9 36.9 31.1 572.4
Poieni 32.1 33.4 39.6 65.9 68.7 97. 87.4 67.1 60.2 37.5 40.8 41.6 672.2
Averești 31.4 31.8 32.6 43.7 49.4 70.6 66.6 54.6 49.7 30.3 36.2 33.3 530.2
Σ 118.4 121.7 128 199.8 226.3 329.4 290.6 218.8 215.7 130.3 146.5 134.6 2260.1
Media 29.6 30.4 32.0 50.0 56.6 82.4 72.7 54.7 53.9 32.6 36.6 33.7 565.0

Factorii geografici locali influențează în mod diferit valoarea și regimul elementelor
meteorologice, contribuind la individualizarea unor tipuri de microclimate: de șes aluvial, de
văi mici, de versant (cu expoziție estică, nordică, sudică) de platou (defrișat, cu pădure).
Media precipitațiior atmosferice este de 570 mm/an. Orientarea NV – SE a platourilor și
culmilor interfluviale, precum și a văilor râurilor Prut și Bohotin, determină frecvența ridcată
de aer pe această direcție.
Temperaturile extreme au î nregistrat maxime absolute de + 38,5°C în anul 1980 ș i
minime absolute de -35°C î n anul 19 82. Temperaturile de peste 5°C încep de la 23 martie și
durează până spre 11 noiembrie, iar cele ce depășesc 10°C se înregistrează între 11 aprilie ș i
20 octombrie (1 80-185 zile) (după C.M.R. Moldova).
Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale de 75 –76 %. Cele mai mari valori
lunare depășesc 85 –90% iarma, iar cele mai reduse coboară până la 64 -65% vara. Important
de menț ionat este deficitu l de umiditate din aer care se înregistrează în aprilie –mai (67 –
66%), influențând negativ dezvoltarea vegetaț ie.
Media prec ipitaț iilor atmosf erice pe an este de 570 mm (stația Răducăneni). În zona
înaltă a teritoriului , cu altitudini de peste 300 m și acoperite cu masive păduroase,
precipitațiile medii anuale pot depăși 600 mm. Î n timpul anului regimul precipitaț iilor este
neuniform, înregistrându -se cantități mari în perioada aprilie –iunie și mici în ianuarie.
Aproximativ 70% din aceste precipitații sunt sub formă de ploaie. Din totalul
precipitaț iilor, 35-40% cad, vara, 23 -30% primăvara, 17 -23% toamna ș i 10-17% iarna.

36
Aversele torențiale influențează negativ activitatea economică și socială, contribuind
la declanșarea alunecărilor de teren și activarea eroziunii. În ge neral, când precipitațiile
depășesc 20 mm/24 ore și solul este deja umed, ori când sunt mai mari de 40 mm/24 ore și
cad pe un sol uscat, se pot deteriora unele culturi, fiind favorizate procesele de scurgere
difuză, de eroziune areolară și torențială a solului și de deplasare în masă.
Vânturile care bat pe teritoriul zonei analizate se caracterizează prin fluctuații mari de
direcție și viteză, fiind determinate atât de circulația generală a maselor de aer, cât și de
orientarea generală a reliefului (Strategia de Dezvoltare Locală a comunei Răducăneni,2 014)
Direcția vânturilor suferă sensibil influența caracterelor suprafeței topografice, fiind
vizibilă o concordanță între principalele direcții de acțiune ale vântului și orientarea
principalelor interf luvii și văi. Orientarea NV -SE a platourilor și culmilor interfluviale
precum și a văilor Prutului și râului Bohotin, determină frecvența ridicată de aer pe această
direcție. În special, culoarul larg deschis al șesului Prutului și Jijiei amplifică orienta rea
maselor de aer în lungul acestuia .

IV.5 Hidrografia
Apele de suprafață aparțin bazinului hidrografic al Prutului și sunt reprezentate prin
râul Jijia și râurile Bohotin și Cozia, afluenți de dreapta a acestui mare colector, care drenează
împreună cu rețeaua lor permanentă sau temporară teritoriul comunei.
Apele subterane libere includ strate acvifere fără presiune și sunt cantonate în
depozitele secționate de văi, puternic influențate de precipitații. Sunt ape cu debite relativ
reduse (0 -3 l/s), cu variații mari ale nivelului hidrostatic, bogate în săruri solubile, fiind în
general nepotabile sau la limita potabilității . Cele care spală argile și marne sarmațiene se
încarcă și mai mult în săruri.
Răul Prut constituie artera hidrografică majoră din regiune, dar cursul său este în afara
teritoriului Răducăneni. Râul Jijia curge la limita nord -estică a teritoriului administrativ al
comunei, pe o lungime de 22 de km.
Râul Bohotin străbate comuna de la NV la SE, având o vale consecventă, cu o
lungime tot ală de 22 km, dintre care 12 km în teritoriul studiat .

37
Primește afluenți pe stânga : pârâul Trestiana și alte pâraie temporare cu pante reduse
de scurgere și p e dreapta: pârâul Ba zga, pârâul Răducăneni, pârâul Isaiia, care se
caracterizează printr -un regim torențial, aspect de ravenă în cursul superior, pante mari de
scurgere, izvoare puternice, bazin de recepție redus.
Bohotinul își are obârșia în afara teritoriului, pe raza comunei Costule ni și debușează
în șesul Prut-Jijia în dreptul localității Gura Bohotin. Pe aliniamentul văii au evoluat vetrele
așezărilor Răducăneni, Bohotin și Isaiia. În sectorul cuprins între Bazga (Răducăn eni) și satul
Bohotin, valea râului Bohotin se lărgește mult (500 m), dând un aspect d epresionar zonei.
Râul primește a fluentul de la s tația de epurare Răducăneni, care modifică parametrii
fizico -chimici ai apei.
Pârâul Cozia curge la nord și nord -est de intravilanul satului Roșu pe o distanță de
cca. 5 km, după care se varsă în Jijia. Prezintă o vale îngustă, cu aspect de ravenă a albiei
minore și pantă de scurgere mare (15 -17%). Cursul pârâului Cozia, se continuă pe teritoriul
Răducăneni în spațiul creat între versant și dig. În această zonă, debușează și valea pârâului
Corbului, care drenează o mică suprafață din estul teritoriului.
Fig. 14 Rețeaua hidrografică Bohotin

38
Râul Jijia curge la limita nord -estică a teritoriului administrativ al comunei, pe o
lungime de 22 km. Lățimea albiei minore este de 3 -5 m, în schimb șesul Jijiei atinge o lățime
medie de 2,5 km, având aspectul unei câmpii joase presărate cu numeroase gârle, brațe
părăsite și meandre, afectată de exces de umiditate. Datorită a profilu lui longitudinal foarte
redus, Jijia are o puternică tendință de meandrare și de modificare a cursului.

Sursele de alimentare a rețelei Jijia sunt alcătuite din:
– surse de suprafață constituite din ploi și zăpezi, care reprezintă forma principală de
alimentare respectiv 85 -90 %. Alimentarea din zăpezi reprezintă cca 52%, iar din ploi
se asigură cca 48% din suma anuală a precipitațiilor;
– surse subterane, cu participare de 10 -15%.
Debitul mediu multianual al Jijiei este de 12,5 mc, măsurat la stația hidrometrică
Chiperești. În perioadele de dezgheț sau în cele cu volume mari de ape pluviale, în zona joasă
de șes se produc inundații.
După modul de asociere a surselor de alimentare a rețelei hidrografice, teritoriul
comunei Răducăneni, se încadrează î n tipul nivo -pluvial și subteran moderat, cu o scurgere
lichidă de cca 1 litru/sec/km2.
Pe anotimpuri, scurgerea lichidă se prezintă astfel:
– iarna predomină sursele subterane iar scurgerea este de cca 20% din cea anuală;
– primăvara, scurgerea reprezintă 40 -50% din volumul anual;
– vara, volumul de apă transportat reprezintă 20 -30% din volumul anual;
– toamna se înregistrează scurgerea sezonieră minimă.
Din punct de vedere chimic, apele sunt bicarbonatate, cu mineralizare de 500 -1000
mg/litru, mai redusă în zona înaltă din vest și nord.

IV.6 Modul de utilizare a terenurilor
În bazinul hidrogrf ic prezentat conform CLC 2006, pă durile de coni fere ocupă 40%,
urmat de terenurile arabile cu o pondere de 26%. P rocentul de 14% este urmat de pășuni,
acestea fiind rezultate în urma defrișă rilor.
Însumate culturile complexe și viile ocupă din bazinul hidrografic 12%, suprafețele
construite deț in doar 4%, iar 1% este ocupat de livezi.

39

40%
26% 14% 7% 5% 4% 3% 1% Păduri de foioase
Terenuri arabile neirigate
Pășuni
Zone de culturi complexe
Vii
Spațiu urban discontinuu
și spațiu rural
Cursuri de apă
Livezi
Fig.16 Utilizarea terenurilor in bazinul hidrografic Bohotin conform CLC 2006
Fig. 15 Harta utilizării terenurilor in bazinul hidrografic Bohotin CLC 2006

40
IV.7 Vegetația și faună
Prin poziția sa, teritoriul comunei Răducăneni se încadrează în zona de silvostepă, cu
areale restrânse de stepă, la care se asociază vegetația azonală de luncă și vegetația palustră
(de mlaștină). În prezent, peisajul natural de silvostepă s -a modificat deoarce suprafețe de
teren au fost introduse în circuitul arabil, iar pâlcurile de pădure au suferit modificări sub
influența vegetație spontane. Ochiuri de stepă, acolo unde s -au mai păstrat nemodificate de
om, sunt reprezentate prin specii caracteristice de păiuș, colilie și negară.
Datorită etajării descendente a reliefului de la vest la est, se constată o zonalitate
verticală pe acea și direcție , cu limitele dificil de trasat, datorită tranzacțiilor difuze,
pătrunderii adânci a văilor și modifcă rilor antropice.
În zonă înaltă din NV și V predomină subetajul de gorun, stejar și fag. Făgetele se
găsesc de regulă la peste 400 m altitudine, acoperind culmile și platourile de pe interfluviul
Crasna -Bohotin.
În cadrul vegetației de luncă cresc specii arboricole ca plopul, salcia și specii ierboase
precum coada calului, coada racului. În mlaștini și în bălți cresc: rogozul, papura , stuful și
pipirigul.
Fauna este în g eneral săracă , fiind mult mai diminuată în urma expansiunii
activităților umane. În lunci trăiesc rozătoarele: popândăul, șoarecele de câmp, hârciogul,
iepurele, dihorul. Se întâlnesc și specii caracteri stice pădurii: vulpea, căprioara , mistrețul.
Păsările mai frecvente sunt reprezentate de prigorie, sticlete, graur, ciocârlie,
porumbel, turturică, pupăză, cânepar, mărăcinar, vrabie, cioară, lăstun etc. Reptilele mai
frecvente sunt reprezentate prin șarpe de casă, șopârlă de câmp, iar amfibie nii prin broaște.

Rezervații
Pe teritoriul acestei comune, sunt câteva locuri incluse în categoria
rezervațiilor:
 Un astfel de loc îl deține rezervația naturală de interes național “Bohotin Pietrosu”
(suprafața – 0,91 ha ) – rezervație geologică -paleontologică declarată conform Legii
nr.5/2000. Rezervația este localizată pe raza localității Bohotin, în apropierea DN 28
Iași – Huși, pe versantul nordic al Dealului Moșna (între 159 și 200 m altitudine).
Această rezervație e ste considerată o “relictă” sarmațiană cu numeroase specii de
moluște, astăzi dispărute. Motivul ocrotirii îl reprezintă bogata faună fosilă din
gresiile și nisipurile lumaș elice și caracterul ei de faună amestecată (specii salmastre,

41
dulcicole și ter estre ). Fenomenul este unic în s armațianul din Platforma
Moldovenească și printre puținele din țară. Se adaugă și identificarea celui mai vechi
molar de cal fosil (Hipparion sarmaticum) din țara noastră;

 Rezervația geologică -paleontologică de interes științif ic național “Pârâul Pietrei –
Bazga Răducăneni” declarată prin HG 2151/2004 (30 noiembrie) privind instituirea
regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Rezervația este localizată la SV
de localitatea Răducăneni, la cca 900 m de intravilanul loc alității, pe drumul DE 164,
și are o suprafață de 0,5 ha. Cuprinde 0,5 ha de teren neproductiv – foste cariere de
calcar și nisipuri.

Aici se ocrotesc depozite de faună fosiliferă din fosta Mare Sarmatică.
– Movila tumulară probabil dacică sau chiar mai veche, din punctul Dâmbul
Amezii din satul Isaiia;
– Siturile arheologice, care sunt cercetate sistemat ic, Isaiia – “Balta Popii” și
Bazga – “Cetățuie”;
– Rezervația arheologică Pârâul Hameiosul (islaz comunal) – sat Răducăneni.

42
Capitolul V: Calitat ea apei râului Bohotin
V.1 Necesitatea controlului calității apei

Trebuința apei în rândul populației este în continuă creștere. Calitatea apei este într -o
legătură directă cu procesele de distribuție și circulație a anumitor compuși chimici în apele
din natură. În momentul în care valorile acestor compuși depășesc limitele permise
reglementărilor în vigoare ce se raportează la calitatea mediului acvatic se ajunge la concluzia
că mediul a fost poluat.
Conform autoarei Mioara Surpățeanu poluarea mediului ac vatic se reflectă nu numai
asupra organismelor acvatice ci bineînțeles și asupra omului, iar din acest motiv este necesară
determinarea și monitorizarea calității apelor, îndeosebi a celor ce servesc ca și surse de apă
potabilă. Calitatea apei necesară pen tru o anumită utilizare este factorul care decide atât
orientarea alimentărilor cu apă (tipul de sursă care poate fi folosit) cât și tehnologia de tratare
necesară pentru a atinge indicatorii calitativi.
Aprecierea calității apelor se face printr -un control chimic adecvat tipului de apă și
scopul căruia este destinată. Analiza chimică este obligatorie la elaborarea unui proiect de
instalație pentru tratarea apei, pentru controlul funcționarii ei și pentru aprecierea calității
apei tratate (la ieșirea din stație, în rețeaua de distribuție, în mediul natural). Același lucru
este valabil și pentru stațiile de epurare a apelor uzate. S -au stabilit chiar valori admise ale
principalelor substanțe poluante sau a indicatorilor de calitate din apele uzate înain te de
evacuarea acestora în cursurile de apă, în funcție de diluția care se realizează.
Unii specialiști în protecția calității apelor apreciază faptul că este necesar și folositor
să se înființeze, pentru fiecare curs important de apă, fondul său natural de poluare, nealterat,
ca bază de referință; depășirea valorilor limită a indicatorilor de calitate ai fondului natural ar
constitui deja un fenomen de poluare.
Standardele de calitate a apei, indiferent de categorie, reprezintă totuși un instrument
de apreciere subiectiv și imperfect. Astfel, deoarece apa diferă de la o sursă la alta sau de la o
categorie la alta, iar probele necesare analizei se prelevează cu o anumită frecvență,
rezultatele obținute și interpretate statistic în funcție de scopul urmărit pot reflecta o situație
momentană și nu o stare de fapt. Pentru a se reduce cât mai mult posibil interpretările
neconforme legate de calitatea apei se impune ale gerea mai multor grupe de indicatori și
corelarea informațiilor obținute în urma efectuării analizelor.

43
În urmă efectuării analizelor probelor de apă în laborator, datele obținut e au fost
interpretate cu ajutorul materialelor cartografice. Pentru realizare a hărților, datele dobândite
au fost inserate în programele ArcGIS și QGIS pentru a obține o viziune mai clară asupra
spațialității anumitor indicatori de calitate a apei râului Bohotin.

Pe harta de mai sus au fost amplasate cele 15 puncte de prelevare de pe râul Bohotin.
Aceste probe au fost recoltate începând de la gura de vărsare a Bohotinului în Prut până în
amonte de satul Bazga din comuna Răducăneni în luna octombrie 2015 și mai 2016 .

V.2 Oxigenul dizolvat
Conținutul de oxigen dizolvat este cel mai important parametru de calitate a apei
deoarece prezența oxigenului este fundamentală pentru viața ecosistemelor acvatice.
Prin nivelul conținutului de oxigen se poate aprecia efectul oxi dării reziduurilor
asupra organismelor acvatice ca și evoluția procesului de autoepurare.
Fig. 17 Punctele de prelevare în cadrul râului Bohotin

44
Oxigenul ce se regăsește în apele naturale rezultă în principal din aerul atmosferic și
din procesul de fotosinteză a vegetației acvatice și subacvatice. Așadar, în a pele bogate în
alge verzi, cu turbiditate scăzută și expuse luminii solare, cantitatea de oxigen conținută se
apropie de valoarea de saturație în timpul zilei dar scade destul de mult în timpul nopții, când
crește proporția de CO 2. Gradul de oxigenare a ap ei este influențat de reaerare (mișcarea
apei), presiunea atmosferică, temperatura și consumul biologic de oxigen.
În cadrul bazinului hidrografic Bohotin conținutul mediu de oxigen dizolvat din apa
râului oscilează între valoarea de 0 mg/l în secțiunea co munei Răducăneni și 7,7 mg/l în
secțtiunea localității Gorban.
Cel mai mare conținut de oxigen se înregistrează în perioada de tranziție a toamnei, ca
urmare a faptului că temperaturile mai scăzute diminuează procesele de oxidare și
favorizează dizolvarea oxigenului din aer în apă.

În acest grafic se observă că în ambele momente ale recoltării pentru punctele 4 și 5
oxigenul dizolvat indică valoarea de 0 mg/L ceea ce indică o sursă de poluare abundentă, iar
apa nu este oxigenată fiind astfel neexistentă viață acvatică în acea porțiune a râului.
Determinarea cantității de oxigen dizolvat în apă este importantă în analiza apelor
deoarece oxigenul este necesar supraviețuirii și creșterii o rganismelor. Oxigenul dizolvat
determinat pentru apa râului Bohotin se încadrează în clasa de calitate IV spre V,
reprezentând astfel o apă cu puțin oxigen improprii dezvoltării vieții faunei acvatice. Având
un debit mic, iar diferența de altitudine de la izvoare spre vărsare este destul de redusă, apa 1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 150123456789mg/L Oxigenul dizolvat
Oct 2015
Mai 2016
Fig. 18 Oxigenul dizolvat în mg/L

45
nu este oxigenată. Un alt factor ce reduce viteza râului și astfel și reducerea oxigenului sunt și
realizările de baraje antropice ce duc la irigarea terenurilor din zonele populate.

Fig. 19 Concentrația Oxigenului dizolvat în luna Mai 2016
Fig. 20 Concentrația oxigenului dizolvat în luna Octombrie 2015

46
V.3 Evolutia pH -ului
Concentrația ionilor de hidrogen din apă, reprezintă un factor important care
determină capacitatea de reactivitate a apei, agresivitatea acesteia, capacitatea apei de a
constitui medii pentru dezvoltarea diferitelor organisme.
pH-ul apelor naturale este cuprins între 6,5 – 8,5, devierea acestor valori indică o
poluare cu anumiți compuși anorganici. Întrucât pH -ul poate fi afectat de diferitele substanțe
chimice din apă, pH -ul este un indicator esențial în ceea ce privește schimbările chimice din
apă, poluanții fiind sursele ce pot schimba pH -ul apei.

Conform da telor obținute în urma efectuării măsurătorilor pH -ui apei Bohotinului,
pentru luna Octombrie 2015, valorile pentru majoritatea probelor s -au încadrat clasei I, ceea
ce indică faptul că pH -ul este în limita valorilor favorabile, dar ultimele 4 probe aflate spre
gura de vărsare a râului indică valori ce depășesc pragul de siguranță, astfel situându -se în
clasa a II a calității pH -ului, iar cauza creșterii gradului de pH este solul alcalin din zonă.

Fig. 21 Concentrația de pH din luna Octombrie 2015

47

Potrivit datelor obținute în luna mai 2016 măsurătorile pH -ului apei s -au încadrat în
limitele permise de normativele în vigoare.

V.4 Nitriții și nitrații
Nitritul și nitratul sunt doi ioni naturali omniprezenți în mediul ambiant, fiind produși
în urma oxidării azotului de către microorganismele din plante, sol și apă. În organismele vii
nitriții și nitrații pot duce la apariția compușilor cu efect toxicologic major.
Nitriții pot apărea în apele subterane la adâncimi foarte mari dar și în cele de
suprafață. Prezintă pericol mai ridicat nu nitrații ca atare (NO 3) ci nitrații ce derivă din ei
(Iacob O., et al., 2012).
Nitrații din apele de suprafață au două surse principale:
 apele subterane folosite în activitățile agricole
 deversarea apelor uzate urbane, c are pot conține de asemenea substanțe
azotoase.
În apele de suprafață, concentrațiile de nitrați se pot încadra între 0 și 8 mg/L, iar în
apele foarte poluate pot ajunge la valori cuprinse între 50 -150 mg/L sau chiar și mai mult. O
concentrație mare a nit raților în apele de suprafață contribuie la amplificarea procesului de
eutrofizare.
Cauzele ce duc la creșterile nitraților în apele de suprafață este activitatea umană dar
și faptul că nitrații din apă provin din sol. În urma mineralizării substanțelor or ganice 0246810
123456789101112131415Unități de pH Evoluția pH în apă
pH Mai 2016
CMA inferior
CMA superior
Fig. 22 Evoluția pH -ul din luna Mai 2016

48
poluante de natură proteică sau din fertilizat ori și pesticide ce conțin azot vaorile sunt mai
crescute. Ei pot constitui un factor de dezvoltare a algelor sau altor vegetale acvatice.
Punctul de recoltare din centrul comunei Răducăneni este singur ul ce se încadrează în
clasa de calitate III, apa din acea zonă fiind destul de poluată. Totuși nitrații sunt prezenți pe
tot parcursul râului, probele încadrându -se claselor a I-a, a II-a și a III-a, dar cele mai multe
se pot observa în clasa de poluare I I.
Pentru probele prelevate în mai 2016 se observă o accentuare a valorilor nitrațiilor,
majoritatea punctelor încadrându -se clasei de calitate II și III.
Fig. 14 Concentra ția nitraților în luna octombrie 2015
050100
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15mg/L Evolutia concentratiei de nitrati
Oct 2015
Mai 2016
Fig. 23 Concentra ția nitraților în luna octombrie 2015

Fig. 24 Evoluția concentrației de nitrați pentru lunile Octombrie 2015 și Mai 2016

49
Dacă în amonte spre izvoare apa râului se încadrează clasei I de calitate pe măsură ce
își înaintează c ursul apa oscilează între clasele II și III, iar la vărsare aceasta se încadrează
clasei II de calitate datorată afluenților ce alimentează râul Bobotin.
Pentru apele de suprafață, nitriții se clasifică în cinci clase de calitate și se pot încadra
între 0.01 și 0.3 mg/L, iar în apele foarte poluate concentrațiile pot ajunge până la 4 mg/L.
Activitatea umană în corelație cu precipitațiile influențează creșterile concentrațiilor
de nitriți din apele de suprafață. Observând harta din mai 2015 pentru nitriți, datele râului
Bohotin prezintă majoritatea probelor în valorile admise clasei I de calitate, dar totuși sunt
înregistrate și trei probe ce se situează clasei a III-a de calitate și o probă ce se în cadrează
clase i a V-a de calitate .
Factorii ce duc la creșterea concentrației de nitriți în aceea zonă ar putea fi datorate
afluentului sudic ce alimentează răul.

În ceea ce privește calitatea apei din punct de vedere al nitriților pentru luna
Octombrie 2015 de data aceasta avem o singură excepție a valorii ce se încadrează clasei V
de poluare. Această cauză poate fi accentuată de dejecțiile animaliere din apropiere a râului ce
Fig. 25 Concentrația nitriților în luna octombrie 2015

50
se datorează creșterilor de animale din zona respectivă și infiltrarea acestora în rețeaua
hidrografică. Următoarea probă analizată se încadrează în clasa a III -a de poluare ceea ce
reprezintă că și aceasta este afectată de nitriți. Cauzele car e ar putea duce la creșterea nitriților
în această zonă, precum și la proba precedentă sunt dejecțiile animaliere din apropierea zonei
de studiu. Următoarele probe din râul Bohotin se încadrează clasei a I-a reprezentând
concentrație zero de nitriți. Pentr u probele prelevate din luna Mai 2016 se observă ca și cele
precedente o singură valoare ce atinge clasa V, iar de data aceasta alte 3 probe sunt
înregistrate în clasa III de poluare.

-113
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15mg/ l Evoluția concentrației nitriților

Oct 2015
Mai 2016
Fig. 18 Evoluția concentrației de nitri ți pentru lunile Octombrie 2015 și Mai 2016

Fig.26 Concentrația nitriților în luna mai 2016
Fig.27 Evoluția concentrației de nitriți în lunile Octombrie 2015 și Mai 2016

51
V.5 Duritatea
Duritatea apei este determinată de concentrația sărurilor de calciu și magneziu din
apă. Despre o apă se poate spune că este dură, atunci când conține săruri de calciu (mai ales
sub formă de carbonat sau sulfat de calciu) și de magneziu.
Duritatea apei este de două feluri: duritate temporară sau carbonatată. Suma celor
două durități formează d uritatea totală. Duritatea este o proprietate a apelor naturale cauzată
de prezență în ele a sărurilor solubile de calciu și magneziu. Duritatea, cauzată de prezența
sărurilor de calciu se numește duritate de calciu, iar duritatea cauzată de prezența sărur ilor de
magneziu se numește duritate de magneziu. Conținutul sumar al acestor ioni reprezintă
duritatea totală.

După gradul de duritate, apele se pot clasifica astfel:
– foarte moi între 0 – 4 °dGH
– moi între 4 –8 °dGH
– semi dure între 8 –12 °dGH
– destul de dure 12 –18 °dGH
– dure 18–30 °dGH
– foarte dure peste 30 °dGH

Fig. 28 Evoluția durității în lunile octombrie 2015 și mai 2016
01020304050
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15°dGH Duritate totală
Oct 2015
Mai 2016
Clasa I
Clasa II
Clasa III
Clasa IV
Clasa V

52
Din datele transpuse în acest grafic se observă faptul că pentru luna octombrie 2015
probele se clasifică în patru clase de duritate, de la mijlocii la foarte dure. Proba din punctul 6
prezintă o valoare ce se încadrează durității mijlocii, iar acest facto r este dat de intersectarea
cursului râului Bohotin cu stația de epurare zonală. Se pot observa că și următoarele 2 puncte
de recoltare aval de stație prezintă valori ce nu depășesc limita de 18°dGH, acestea
încadrându -se în clasa moderat dură. Două probe analizate prezintă o calitate a apei dură, iar
alte 5 probe se încadrează în clasa de apă foarte dură.

Harta de mai sus prezintă clasele de duritate a apei pentru cea de -a doua recoltare din
râul Bohotin, în mai 2016. Față de datele precedente se poate observa că de data aceasta
duritatea apei se încardează majoritar în ape foarte dure, depășind limita de 3 0°dGH. Astfel
se poate observa că pentru punctul 3 datele celor două probe sunt asemănătoare, încadrându –
se în clasa de apă dură, dar celelalte probe sunt diferite. Față de prima recoltare, duritatea
Fig. 29 Concentrația durității în luna mai 2016

53
pentru probele din luna mai 2016 este mai ridicată, majo ritatea acestora se clasează in ape
dure și foarte dure.
Ținând cont de clasificarea apelor din punct de vedere al durității totale, râul se
încadrează în urmatoarele categorii:
 Cursul superior al râului, amonte de Răducăneni pentru luna octombrie 2015 are ape
dure și foarte dure (17 -40°dGH), iar pentru luna mai 2016 apele sunt asemănătoare
durității lunii octombrie între 17 -36°dGH.
 Cursul mijlociu și inferior al râului au ape foarte moi, destul de dure, dure și foarte
dure (6 -41°dGH) pentru luna octombr ie 2015, iar pentru luna mai 2016 apele se
încadrează claselor destul de dure, dure și foarte dure (17 -37°dGH).
Valorile minime și maxime încadrează apa râului din bazinului hidrografic Bohotin,
fie într -o clasă inferioară (de la ape moi și semidure) fie î ntr-o clasă superioară (de la ape
destul de dure, dure și foarte dure).
Valorile ridicate ale durității sunt determinate de gradul sporit de mineralizare,
consecință a substractului geologic alcătuit predominant din roci sedimentare friabile cu un
conținut bogat de ioni alcalino -pământoși.

V.6 Conductivitatea electrică
Curentul electric este rezultatul mișcării de particule încărcate electric ca răspuns al
unor forțe care acționează asupra lor . Apa pură nu este bun conducător de electricitate.
Cantitatea de substanțe solide dizolvate reprezintă o măsură a cantității totale de ioni într -o
soluție. Conductivitatea electrică este de fapt o măsură a activității ionice a unei soluții, adică
reprezintă capacitatea sa de a transmite curentul.

Fig. 30 Evoluția conductivității electrice în luna Mai 2016 05001000150020002500
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15 16 17µs/cm Conductivitatea electric ă
Mai 2016
Clasa I
Clasa II
Clasa III
Clasa IV

54
În graficul realizat pentru luna mai 2016 se poate observa o oscilație a conductivității
între valorile de 1100 -1600 µs/cm reprezentând faptul ca materia organică este dizolvată în
apă provocând astfel o creștere a conductivității. Valori mai ridicate ale conductivității s-au
înregistrat în cursul supe rior în prima proba recoltată și în aval de localitatea Gura Bohotin
spre gura de vărs are a râului. Cauzele acestor valori mai ridicate sunt soluri saline din
comuna Gorban dar și faptul influenței datorate ploii locale din zona recoltări. Valori mai
reduse s-au înregistrat în cursul mijlociu al râului, reprez entând faptul că în această zon ă
poluarea este puțin mai scăzută, astfel conductivitatea electrică este și aceasta mai mică .
Majoritatea probelor recoltate din luna mai 2016 se încadrează în clasele III și IV,
reprezentând faptul că acestea au o conductivitate ridicată, iar poluarea ace stora este și ea
ridicată.
Pentru luna octombrie 2015 se observă o regresie a valorii conductivității de la
izvoare spre vărsare, iar valorile acesteia sunt și de această dată ridicate clas ându-se în
intervalul 1136 -1535 µs/cm. Ca și datele precedente prob elor din luna mai 2016 și acestea se
grupează claselor de conductivitate III și IV, observându -se de data aceasta valori ale
poluarii mai ridicate in sectorul superior și mijlociu al râului Bohotin și puțin mai reduse în
zona de varsare a acestuia.
Factorii ce diminuează din procentele conductivității ar putea fi precipitațiile mult mai
reduse din timpul verii și începutul toamnei, astfel cantitatea de a pă fiind mai scă zută
salinitatea solului nu a mai putut influeța valorile ridicate ale conductivit ății. Totuși și în
această perioadă a recoltării poluarea persistă pe cursul râului.
05001000150020002500
1234567891011121314151617µs/cm Conductivitate electric ă
Oct 2015
Clasa I
Clasa II
Clasa III
Clasa IV
Fig. 31 Evoluția conductivității în luna Octombrie 2015

55
VI. Indicele de calitate al apei

Evaluarea calității poate fi definită ca evaluarea fizică, chimică și biologică a apei în
relația cu starea naturală și efectele antropice ale mediului.
Indicele de calitate al apei reduce numărul de parametri utilizați în monitorizarea
calității apei cu scopul de a facilita interpretarea datelor ( Paiu M., Breabăn I.G., 2014).
De cele mai multe ori rapoartele privind calitatea apei de suprafață include informații
utile pentru oameni, dar limbajul de specialitate folosit este mai degrabă pentru specialiști,
astfel s -a introdus un indice matematic, cum ar fi Indicele de Calita te al Apei (Water Quality
Index) foarte util și eficient evaluării caracterului adecvat al calității apei ( Oiște A., Breabăn
I.G., 2012).
Avantajele folosirii unui index în evaluarea calității apelor de suprafață:
• însumează mai multe variabile într -un singur număr;
• aduce la aceeași unitate de măsură mai mulți parametri de calitate a apei;
• conferă posibilitatea de a compara temporal și spațial calitatea mai
multor corpuri de apă sau unuia singur;
• redă gradul de folosire a apei în diverse domenii/scopuri.

Prezentul studiu a evaluat calitatea apei râului Bohotin din partea Sud -Estică a
județului Iași, una destul de populată, iar pe alocuri factorul antropic dar și cel natural a dus la
o poluare ridicată a bazinului hidrografic.
Pentru realizarea indicelui de calitate al apei au fost utilizați trei parametri (Oxigenul
dizolvat, pH -ul și Nitrații). Valori WQI Calitate
90 – 100 Apă de o calitate excelentă
70 – 90 Apă de o calitate bună
50 – 70 Apă de o calitate medie
25 – 50 Apă de o calitate rea
0 – 25 Apă de o calitate foarte rea
Fig.32 Legenda calității apei
Sursa: Water Reserch Center

56
Indicele de calitate al apei este un mijloc matematic de calcul al unei singure valori
din rezultatele testelor multiple. Rezultatul indicelui reprezintă nivelul calității apei într -un
anumit râu sau pârâu.
Metodologia de calcul al Indicelui de Calitatea al Apei include următorii pași (Ott, W.
R., 1978) :
 selecția parametrilor;
 transformarea parametrilor de unități și dimensiuni diferite la o scară comună;
 atribuirea coeficienților de corecție pentru toți acești parametri;
 agregarea sub -indicatorilor pentru a produce un index final;
După crearea bazei de date, Indicele de Calitate al Apei a fost calculat în conformitate
cu formula inter națională :

∑

Unde:
i – parametrul de calitate
qi – valoarea înregistrată
wi – gradul de implicare al parametrului în formula de calcul

Pentru a determina indicele de calitate al apei sunt luați în considerare următorii
parametri: temperatura apei, pH, conductivitatea electrică, turbiditate, oxigenul dizolvat,
fosfați și nitrați . Indicele a fost realizat folosind calculatorul online ( http://www.water –
research.net /watrqualindex/index.htm ), realizat de Brain Oram, PG B.F Environmental
Consultants Inc.

În ceea ce privește realizarea indicelui de calitate al apei râului Bohotin r ezultatele
acestora au fost prelucrate statistic astfel pentru luna octombrie din 2015 s -a determinat că
indicele de calitate a apei este de o calitate rea și medie încadrându -se între valorile 36 și 69,
iar pentru luna mai din 2016 calitate apei s -a situat între 32 și 71, determinând astfel indicele
de calitate rea și bună.
Pentru luna octombrie din 2015 (Fig. 33) în clasa apelor de o calitate bună nu este
inclusă nicio probă, în clasa apelor de o calitate medie sunt 4 probe, iar pentru clasa apelor de
o calitate rea se situează 11 probe. Probele cu apă de o calitate medie au fost localizate ca
fiind în primul punct de recoltare aval de izvoare și în ultimele 3 ale râului Bohotin

57

Pentru probele recoltate în luna mai 2016 (Fig. 34) indicele de calitate al apei a
rezultat 2 valori ce se situează în clasa apelor de o calitate bună. Aceste a două sunt localizate
în zona localității Gura Bohotin, î n imediata apropiere a râului P rut. Valorile mai ridicate ale
calității apei în această zonă ar putea fi datorate ploilor locale și a eva potranspirației ce au
mai disipi t din poluarea apei.
În următoarea clasă de calitate a apei, în clasa apelor de o calitate medie au fost
înregistrate 2 valori. Punctul localizat pe graficul de mai jos cu numărul 10 rezultă un indice
al calității bun, acesta fiind localizat în localitatea Isaiia, iar cel de -al doilea punct, cel cu
valoarea 15 este ultima probă recoltată, la confluența râului Bohotin cu râul Prut.
Ca și indicelui de calitate al apei din luna Octombrie 2015 și pentru cel din Mai 2016
în clasa apelor rele se încadrează 11 probe, acestea fiind cele din cursul mijlociu al răului. O
contribuție a valorii indicelui de calitate redus cu siguranță este fac torul antropic datorat
tranzitării comunelor de către râu și prin încărcarea acestuia cu substanțe poluante. 102030405060708090100
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15Indicele de calitate al apei
WQI Oct 2015
Excelent
Bun
Mediu
Rău
Fig. 33 Indice de calitate râul Bohotin – Octombrie 2015

102030405060708090100
1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 13 14 15Indicele de calitate al apei
WQI Mai 2016
Excelent
Bun
Mediu
Rău
Foarte rău
Fig. 34 Indice de calitate râul Bohotin – Mai 2016

58
Concluzii

În cadrul României, bazinul hidrografic Bohotin este situat în partea de nord –est,
suprapunându -se peste un areal de 107 km2 , având o poziție nord–estică în cadrul Podișului
Central Moldovenesc.
În urma acestei lucrări s -a realizat un studiu al calității apei ce a constat în
determinarea analizei fizico -chimică a râului Bohotin de la izvoarele acestuia din comună
Răducăneni până la gura de vărsare localizată în comună Gorban.
Pentru studiul calității apei au fost prelevate 15 probe din lunile octombrie 2015 și
mai 2016 de -a lungul râului Bohotin, analizele realizându -se prin metode de cercetare în teren
și în laborator.
Pentru determin area rezultatelor calității apei au fost realizate cinci examinări asupra
probelor colectate, precum determinarea oxigenului dizolvat, a pH -ului, a conținutului de
nitriți și nitrați, a durității și conductivității apei.
Conform indicelui de calitate al apei pentru luna octombrie din 2015 au rezultat 11
probe cu valorile cuprinse între 36 și 44 ce s -au încadrat în clasa apelor de o calitate rea,
acestea fiind localizate în ba zinul superior și mijlociu al râului, c elelalte 4 probe s -au încadrat
în clasa ap elor medii, valorile acestora fiind între 50 și 70. Preponderent datelor obținute trei
sferturi din probele recoltate din râul Bohotin pentru luna octombrie se situează în clasa
apelor de calitatea rea.
Conform indicelui de calitate al apei pentru luna ma i din 2016 bazinul superior al
râului se încadrează indicelui de calitate rea, astfel 11 probe dețin valori cuprinse între 32 și
49. Două probe, în bazinul inferior se încadrează în clasa medie, iar o singură probă tot din
bazinul inferior se înregistrează în clasa indicelui de calitate bună.
Potrivit indicelui de calitate al apei, râul Bohotin se încadrează în proporție de 73% în
clasa apelor rele, iar 27 oscilează între clasa apelor medii și bune.
Din analiza durității apei pentru luna octombrie din an ul 2015 au rezultat 4 probe ce
depășesc 30oG astfel clasificându -se în ape foarte dure, aceste probe sunt localizate în cursul
superior și mijlociu al răului. În centrul comunei Răducăneni s -a înregistrat o valoare
cuprinsă între 18 -30°dGH reprezentând gra dul de duritate dur, această probă fiind singură din
întregul curs al răului. Pentru clasa durității semidure au fost înregistrate 9 probe, aceste fiind
localizate atât în bazinul superior, mijlociu cât și inferior. O singură probă ce se încadrează
clasei de duritate moi a fost localizată aval de localitatea Răducăneni.

59
Pentru luna mai a anului 2016 au fost înregistrate 9 probe ce s -au încadrat în clasa de
duritate foarte dură, acestea fiind localizate în cea mai mare parte în cursul inferior al râului
Bohotin. Pentru următoarea clasa de duritate, cu valorile cuprinse între 18 – 30 °dGH au fost
înregistrate 5 probe, acestea fiind din cursul superior și mijlociu. Pentru luna mai a anului
2016 a fost localizată doar o singură probă ce se încadrează clasei de d uritate destul de dure,
aceasta fiind cea aval de localitatea Răducăneni.
Potrivit datelor analizate pentru duritatea totală a celor două luni se observă faptul că
duritatea apei este una situată între 18°dGH și mai mare de 30°dGH reprezentând o apă dură
și foarte dură specific întregului Podiș Central Moldovenesc datorat stratului geologic local.
În ceea ce privește conductivitatea electrică a apei pentru luna octombrie 2015 se
observă o regresie a valorii conductivității a acestora de la izvoare spre gura de vărsare
clasându -se în intervalul 1136 -1535 µs/cm. Valorile conductivității mai mari au fost întâlnite
în sectorul superior și mijlociu al râului Bohotin și puțin mai reduse în zona de vărsare a
acestuia.
Pentru luna mai din 2016 s -a observat o oscila ție a conductivității între valorile de
1100 -1600 µs/cm. Valori mai ridicate ale conductivității s -au înregistrat în cursul superior în
prima probă recoltată și în aval de localitatea Gura Bohotin spre gura de vărsare a râului.

60
Bibliografie

Apostol L. (1987) Considerații asupra raportului între cantitățile semestriale de
precipitații în România , Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, nr.7, 1986,
Iași.
Băcăuanu V. (1988) – Geomorfologie , Edit. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași;
Băcăuanu V. (1968), Cîmpia Moldovei, studiu geomorfologic , Edit. Acad. R.S.Romania,
București.
Băcăuanu V., Barbu N., Pantazică M., Ungureanu A., Chiriac D. (1980), Podișul
Moldovei , Editura Știintifică si Enciclopedică București.
Coteț P. (1973), Geomorfologia României , București, Editura Tehnică.
Curea D. (2015) Relații pedo -geomorfologice în bazinul mijlociu al Prutului între Țuțora
și Gorban (Fața Prutului), Teză de doctorat, B.C.U., Iași
David M. (1922), Cercetări geologice în Podișul Moldovenes c, București.
Donisă I., Boboc N., Ioniță I. (2009), – „Dicționar geomorfologic cu termeni
corespondenți în limbile engleză, franceză și rusă” – Editura Univ. „Al. I. Cuza”, Iași,
Iacob O., Tudor A., Neamțu A., Cristea A. (2012), Apa de fântână: Contamina rea cu
nitrați și methemoglobinemia , Editura Universitară “Carol Davila”, București.
Lăzărescu, D., Panait, I. (1957), Sursele de alimentare ale râurilor din R.P. Română,
M.H.G.A., București.
Lăzărescu, D., Panait, I., (1957), Bilanțul hidrologic în R.P.R. , Meteorologie și
Hidrologie , nr. 4, București. 107.
Mihăilă D. (2006) Câmpia Moldovei Studiu Climatic , Editura Universității din Suceava,
Suceava.
Minea I. (2009) Bazinul Hidrografic Bahlui -Studiu Hidrologic , Teză de doctorat, B.C.U.,
Iași.
Moldoveanu A. (2004), Patologia infectioasă transmisă prin apă , Matrix Rom,
București.
Oiște A., Breabăn I.G., (2011), Nitrate Trends During the Seasons on Bahlui River and its
Tributaries in Bulid -Up Area of Iasi City, UASVM Agriculture
Oiște A., Breabăn I.G., (2012) Physochemical Assement of Water Quality in Nicolina
River, UASVM Agriculture, Vol 69, No 2
Oneț C.I. (2011) Cercetări privind calitatea igienică a apei folosită în industria
alimentară , U.S.A.M.V, Cluj -Napoca.
Pantazică M. (1974), Hidrografia cîmpiei Moldovei , Editura Junimea Iași.
Pișota I., Zaharia L. (2003) Hidrologia Uscatului , Universitatea din București.
Popescu R. (2000), Hidrogeochimie, Ed. Universității din București
Romanescu Ghe. (2003), Hidrologie Generală , Editura Terr an Nostra, Iași
Savin C. (2001) Hidrologia râurilor , Editura Reprograpf.
Scrădeanu D., Gheorghe A. (2007), Hidrologie Generală , Editura Universității din
București.
Sorocovschi V. ,Croitoru A.E., (2012), Introducere in biometeorologia umană , Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 200p.

61
Sorocovschi V., Șerban Ghe., (2012) Hidrologie partea a II -a, Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca.
Surpățeanu M. (2007), Hidrochimia și analiza calității apei , Editura Performantica,
Institutul Național de Inventică, Iași.
Șerban Ghe., Bătinaș R.H. Inițiere în G.I.S și aplicații în Hidrologie (2011) Presa
Universitară Clujeană.
Tufescu V. (1937), Observări asupra evoluției reliefului și așezărilor omenești ,
BSRRG,LVI p. 48 -215(1937) București.
Zăvoianu I. (1999), Hidrologie, Ed. Fundației României de Mâine, București.

“Directiva cadru a Apei 60/2000EC”
Centrul Meteorologic Regional Moldova
Legea Apelor nr.107/1996 actualizată
OUG 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale “Apele Române’’
Strategia de Dezvoltare Locala a comunei Răducăneni

Acasă

http://www.apeprut.ro/
http://www.comunaraducaneni.ro/

Home

Home

http://www.inhga.ro/
http://www.pathfinderscience.net/
http://www.ramsar.org/resources/
http://www.rowater.ro/
https://www.water -research.net/