Lucrare de licență [310741]

Lucrare de licență

Coordonator științific:

Lect. univ.dr. SÂRBOVAN MARINA

Absolvent: [anonimizat]

2017

Șomajul și criza economică în România

Coordonator științific:

Lect. univ.dr. SÂRBOVAN MARINA

Absolvent: [anonimizat]

2017

Copyright © 2016 – Toate drepturile privind lucrarea de față aparțin autorului acesteia și sunt protejate prin Legea dreptului de autor L8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Folosirea conținutului sau a unor părți din acesta fără acordul autorului se pedepsește conform legilor in vigoare.

CUPRINS

Observații:

Se recomandă folosirea facilității de creare automată a cuprinsului ([anonimizat]/Titlurilor de pe pagina Styles/Stiluri, și a Table of Contents/Cuprins de pe pagina References/Referințe) – în Microsoft Word 2007/2010/2013.

[anonimizat] 2 niveluri de împărțire a texului în secțiuni/subsecțiuni, dar nu mai mult de 4.

!!! Textul care apare încadrat cu culoarea gri nu apare în forma finală a lucrării.

Introducere

Șomajul este o [anonimizat], [anonimizat], fie în cadrul celor în curs de dezvoltare. [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Această abordare este o continuare a [anonimizat] a [anonimizat] (oferta), cât și nevoile de muncă (cererea) sunt studiate prin prisma exigențelor și regulilor unice ale remunerării și salarizării. [anonimizat] o disfuncție a pieței naționale și internaționale a muncii.

Șomajul în momentul de față reprezintă un dezechilibru înregistrat la nivelul tuturor economiilor naționale. [anonimizat]. [anonimizat], a reprezentat un însoțitor permanent al perioadei de tranziție la economia de piață (Bădulescu, 2006).

[anonimizat] a devenit o problemă pentru România întrucât vorbim despre o stare negativă e conomiei care afectează direct populația activă a [anonimizat], independent de voința lor. Corelarea cererii cu oferta de locuri de muncă permite o apreciere corectă a situației de pe piața muncii.

[anonimizat] a crizei economice precum și tendințele de evoluție ale acestora reprezintă principalele obiectivele lucrării.

Scopul lucrării este evidențierea tendințelor șomajului în țara noastră în noile condiții de dezvoltare economică și umană în lume. Se urmărește necesitatea găsirii unor metode și strategii de combatere a șomajului dar și regîndirea strategiei de dezvoltare a țării.

În urma cercetării acestei teme doresc să prezint măsuri de combatere a [anonimizat]tructurarea acestuia,

Lucrarea Șomajul și criza economică în Romania este structurată în 5 capitole, capitolul 1 cel de introducere și capitolul 5 cel al concluziilor studiului urmat fiind de bibliografie.

Capitolul 2 al lucrării prezintă aspecte generale, teorii, forme de manifestare, istoric și cauze ale șomajului și crizei economice.

Capitolul 3 este dedicat studiului de caz, respectiv analiza șomajului în țara noastră între anii 2012-2016, datele analizate sunt preluate, prelucrate și interpretate de pe site-ul oficial al agentiei naționale pentru ocuparea forței de muncă.

Capitolul 4 este cel al metodelor de combatere a șomajului și a crizei economice din România.

Intervalul 1991 – 2012 evidențiază dinamica numărului șomerilor din economia românească. Șomajul va fi analizat din punct de vedere al numărului șomerilor, iar cifrele provin din surse oficiale: Institul Național de Statisitcă și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Metoda de manifestare a șomajului în România, a fost determinată de transformările pe care economia românească a fost nevoită să le suporte. Femeile au fost primele afectate de disponibilizări la începutul anilor 1990 (Enache, 2013). Din anul 1997 numărul persoanelor de sex masculin șomere a depășit numărul persoanelor de sex feminin aflate în șomaj, tendință ce se păstrează în continuare, ponderea mai mare în rândul șomerilor este deținută de persoanele de sex masculin (Mihai și Mîndreci 2013).

Pentru întocmirea acestui studiu doresc să îmi exprim mulțumirile și recunoștința pentru ajutorul și îndrumările primite doamnei conferențiar doctor Sârbovan Marina Luminița și întregului colectiv de cadre didactice al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Tibiscus din Timișoara pentru cunoștințele ce ne-au fost transmise pe parcursul celor 3 ani de studiu.

2. Literatura de specialitate

Cuvântul “șomaj” din limba română provine din cuvântul francez “chomage”, acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate. Din punct de vedere etimologic folosind dictionarul Larousse, în greaca veche krisis însemna decizie.

Fenomenul de șomaj s-a sesizat pentru prima dată în secolul al-XIX-lea dar conceptul a luat naștere doar la începutul secolului XX, englezii vorbesc despre ‘’out of work’’ și treptat a dobândit sensul de încetare a activității ‘’unemployment’’.

Sursele de informare folosite în vederea scrierii lucrării includ studii și rapoarte de cercetare, publicații statistice, lucrări de specialitate, articole științifice, analize, pagini web ale Comisiei Europene și ale Institutului Național de Statistică, ale Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, ale Comisiei Naționale de Prognoză, ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă cu privire la tema propusă.

Din punct de vedere legislativ s-a folosit: Legea 76/2002 privind ocuparea forței de muncă, Stategia națională de dezvoltare economică a României, Stategia Europeană privind ocuparea forței de muncă, Rapoartele privind progresele înregistrate de strategia Europa 2020 etc.

Studierea problemei protecției sociale a șomerilor s-a realizat în baza unei metodologii complexe de studiu, care a permis obținerea datelor relevante atât de natură cantitativă cât și calitativă, sprijinind interpretarea fenomenului în cauză. Drept metode principale în realizarea studiului s-au utilizat: analiza documentară (studierea legislației în vigoare, rapoartelor anuale ale MMPS, ANOFM, Comisiei Europene, OECD, Parlamentului european etc); culegerea informației, obiective (analiza datelor statistice la nivel european și național); observația, comparația între implementarea politicilor sociale la nivel național și european, studii de caz și analize de conținut (materiale ale conferințelor științifice, discursuri publice etc.). Parcurgerea și sistematizarea materialelor bibliografice din țară și străinătate ne-a oferit posibilitatea elaborării unei viziuni de ansamblu asupra protecției sociale în general și în special asupra șomerilor, iar această etapă de documentare și cercetare a fost întregită prin efectuarea unor analize cu privire la dinamica șomajului și a evoluției cheltuielilor cu protecția socială a șomerilor atât la nivel european cât și național, urmărind reflectarea realității specifice protecției sociale din țările analizate.

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE ȘOMAJ

Termenul șomaj este un fenomen macroeconomic cauzat de recesiunile sau crizele economice, care constă în faptul că o parte din persoanele salariate rămân fără locuri de muncă, principala cauza fiind determinată de decalajul dintre cererea și oferta de forță de muncă. (Dicționarul Explicativ al Limbii Române)

Politicile economico-sociale ce au fost promovate de guvernele statelor lumii, tind spre realizarea unui grad de ocupare a populației active cât mai aproape de ocuparea deplină. După cum se poate observa în cadrul figurii 2.1.1 rata șomajului la nivelul anului 2015 în lume reprezintă în contiunare o problemă de mare importanță pentru multe state de pe toate continentele globului. Rata cea mai ridicată a șomajului, peste 14% este regăsită atât în statele continentului african (Africa de Sud, Egipt, Algeria) dar și în America de Sud (Venezuela), Asia (Iran) precum și continetul european în state precum: Spania, Grecia, Ucraina.

Fig.2.1.1. Rata șomajului la nivel mondial în anul 2015

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/somaj

Șomajul reprezintă excedentul ofertei față de cererea de muncă, poate apărea ca un efect static al echilibrului concurențial, modificat de impactul creșterii calitative dar și cantitative ale populației active, apte de muncă (Sârbovan, 2006).

Macro-echilibrul Keynesian a consacrat șomajul ca fiind un efect natural pentru echilibrul economic, economia nu poate funcționa normal doar în echilibrul subocupării mâinii de lucru, fenomen ce nu este deloc neobișnuit și dramatic (Sârbovan, 2006).

Plecând de la acest raționament spunem că, dacă o societate este adaptabilă la cerințele exclusive ale profitului maxim, fenomenul dispariției unor ramuri de activitate, locuri de muncă este unul obișnuit. Condiția dezvoltării este ''distrugerea creativă'', pierderea locurilor de muncă vechi dar și producerea unor noi locuri de muncă.

Datele statistice ce înregistrează șomajul arată că în țările cu o puternică economie de piață precum Japonia, Suedia, SUA, dimensiunile șomajului sunt ținute sub control prin intermediul unor politici guvernamentale adecvate.

Șomajul se caracterizează ca o stare negativă a economiei ce afectează o parte a populației active disponibile, prin neasigurarea locurilor de muncă pentru toți. Aceasta este situația individului privat de muncă, idependent de voința sa.

Șomeri sunt toți acei indivizi apți de muncă, dar care nu gasesc de lucru la un moment dat: ei ar putea fi angajați parțial sau total în anumite momente ale dezvoltării economice.

Deseori șomajul contemporan este analizat dar și abordat ca fiind un dezechilibru al pieței muncii la nivel național, o confruntare dintre cererea globală și oferta globală de muncă (Sârbovan, 2006).

Fenomenul de șomaj apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de forță de muncă, cererea nefiind luată în considerare.

Fig. 2.1.2. Rata șomajului în Europa anul 2016

Sursa:http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php

Principala definiție a statutului de șomer este dată de Biroul Internațional al Muncii (BIT), orice persoană care are mai mult de 15 ani și îndeplinește concomitent următoarele condiții:

este aptă de muncă

nu are un loc de muncă

este disponibilă pentru o muncă salariată și se poate angaja imediat

caută un loc de muncă.

În România, Legea nr 1/1990, republicată cu unele modificări în Legea 86/1992, precizează că sunt considerați șomeri acele persoane apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa locurilor disponibile corespunzătoare pregătirii lor.

Tipologia șomajului a evoluat, s-a diversificat, existând în prezent definite sute de tipuri, cu nuanțări aferente, în dicționarele economice (Băbăiță et all, 2003).

Șomajul prezintă forme multiple:

Dupa modul de manifestare :

șomajul voluntar (oamenii nu doresc să se angajeze cu salariul real existent);

șomajul involuntar (datorat insuficienței cererii);

Dupa sex, vârsta și pregatirea persoanelor afectate:

șomajul feminin;

șomajul juvenil;

șomajul intelectual;

După criterii, cauză, sfera de cuprindere și durată, se disting:

șomaj conjunctural (ciclic) – apare ca urmare a reducerilor de activitate ce au loc în fazele de recesiune, depresiune, criză sau datorită unor perturbații din viața economică;

șomaj tehnologic – reducerea locurilor de muncă datorate modificarilor în tehnologie;

șomaj structural – generat de modificări în structura activității și a mobilității profesionale și dintr-o inadecvare a ofertei de munca, la nevoile diverselor domenii de activitate;

șomaj sezonier – întâlnit cu precădere în sectoarele de activitate cu caracter sezonier (agricultură, turism);

șomaj total – cuprinde întregul timp de lucru al unui salariat;

șomaj parțial – reducerea temporară ori de durată a timpului de lucru (săptamâna sau zi incompletă);

șomaj de ofertă – atunci când întreprinzătorii refuză să mai producă, să mai angajeze lucrători în condițiile prezente de rentabilitate a capitalului, pe care le considera inacceptabile;

șomaj de excludere – reprezentativ pentru lucratorii mai vârstnici;

șomaj de inserție – specific celor sub 25 de ani;

șomaj de reconversiune – legat de restructurările industriale;

Ultimele 3 forme prezentate nu evoluează în același ritm, începând cu 1985 șomajul de excludere este în scădere. Șomajul de reconversiune este caracterizat de creșterea numărului concedierilor din cauze economice, iar șomajul de inserție, corelat cu creșterea procentului activității feminine la vârste intermediare, se mențin la un nivel ridicat. Diferențele sunt mari chiar și de la o țară la alta.

Numărul șomerilor de lungă durată prezintă cele mai ridicate valori în Spania, Olanda și Belgia, alte regiuni sunt ocolite de acest fenomen (America de Nord, Scandinavia).

Aceste diferențe depind de diverși factori: repartizarea populației active, de structurile industriale sau de nivelul de calificare. Sunt important de menționat și variabilele instituționale (influența legislației, organizarea protecției sociale, dinamica relațiilor contractuale).

Principalele caracteristici prin care poate fi studiat fenomenul de șomaj fac referire la:

durata șomajul: intervalul cuprins între momentul pierderii locului de muncă și reluarea activității, prezintă urmatoarele forme:

șomaj de scurtă durată – sub un an;

șomaj de lunga durată – mai mult de un an, este în progresie constantă;

nivelul șomajului: se determină atât în mărime absolută, ca număr dar și ca mărime relativă, ca rată a șomajului (număr mediu/populație activă x 100);

intensitatea șomajului: șomaj total (pierderea efectivă a locului de muncă), șomaj parțial (constă în diminuarea din diverse motive a perioadei legale de muncă cu reducerea proporțională a salariului);

Șomeri înregistrați sunt acele persoane apte de muncă care nu au un loc de muncă, un venit legal și sunt înregistrate la oficiile forței de muncă ca persoane în cãutare de lucru și care dau dovadă că doresc să se încadreze în muncă.

Măsurarea șomajului este o problemă de aproximare, de evaluare, nivelul șomajului este indicatorul statistic care arată partea celor ce nu au de lucru în totalul celor ce doresc să lucreze.

În țara noastră șomajul se calculează fie pe baza balanței forței de muncă, fie prin anchete asupra forței de muncă.

Rata șomajului se calculează ca raportul dintre numărul de persoane neangajate ce solicită un loc de muncă și forța de muncă sau populația activă.

Rs=S/Pa x 100

Unde:

Rs – rata șomajului

S – numărul de șomeri

Pa – forța de muncă, populația activă

Rata șomajului de lungă durată reprezintă raportul dintre numărul șomerilor BIM afl ați în șomaj de 12 luni și peste și populația activă totală (se exprimă procentual).

Rs=Sd/Pa x 100

Unde:

Rs – rata șomajului

Sd – numărul de șomeri de lungă durată

Pa – forța de muncă, populația activă

Rata șomajului de foarte lungă durată reprezintă raportul dintre Numărul șomerilor definiți conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii (BIM) aflați în șomaj de 24 luni și peste și populația activă totală.

Rs=Sfd/Pa x 100

Unde:

Rs – rata șomajului

Sfs – numărul de șomeri de foarte lungă durată

Pa – forța de muncă, populația activă

Un idicator al ocupării forței de muncă este gradul de ocupare ce se calculează ca raport între populația ocupată și populația activă.

Go=Po/Pa x 100

Unde:

Go – grad de ocupare

Po – populața ocupată

Pa – populația activă

Gradul de neocupare al forței de muncă se obține ca raport între populația aptî neocupată și populația activă.

Gn= Pan/Pa x 100

Unde:

Gn – gradul de neocupare

Pan – populația apta neocupată

Pa – populația activă

Șomajul este influențat de o serie de factori: structura demografică a populației active disponibile, numărul precum și tipul locurilor de muncă ce sunt disponibile, interesul șomerilor în a căuta un loc de muncă,organizarea pieței muncii, mărimea ajutorului de șomaj.

CAUZELE ȘOMAJULUI

Șomajul este influențat de o serie de factori: structura demografică a populației active disponibile, tipul și numărul locurilor de muncă ce sunt disponibile, interesul șomerilor în a-și căuta un loc de muncă, organizarea pieței muncii, mărimea ajutorului de șomaj.

Șomajul este generat de o serie de cauze ce țin de situația economică a utilizatorilor și de statutul social al ofertanților de locuri de muncă.

O parte din cauzele șomajului pe piața muncii din România sunt:

– evoluția nefavorabilă a activităților social economice ca urmare a substituirii muncii prin capital duce la pierderea locului de muncă a unei părți a populației ocupate;

– solicitările suplimentare de muncă ale generației tinere ce au ajuns la vârstă legală de muncă nu pot fi onorate de utilizatorii de muncă; motivele sunt diverse: nconcordanța pregătirii profesionale cu nevoile impuse de activitatea economico-socială, reținerile unor angajatori de a da o șansă tinerilor fără experiență.

– solicitarea de locuri de muncă din partea unor persoane de vârsta a doua;

Putem afirma că economia României împreună cu a altor țări europene se află în tranziție spre o structură nouă, tehnologizată, informatizată ce permite societății eficiență sporită, mai mare stabilitate și siguranță, deși evoluția unor fenomene precum șomajul și inflația par aleatoare și indeterminante (Turcu, 2006).

INDEMNIZAȚIA DE ȘOMAJ ȘI FOLOSIREA FORȚEI DE MUNCĂ

Șomajul ca fenomen social și economic are atât consecințe individuale cât și colective. Costurile șomajului reprezintă contribuția societății și concesile ce trebuie să le facă populația, ca urmare a existenței șomajului.

Șomajul ridică două probleme: asigurarea dreptului la muncă și garantarea unor venituri pentru șomeri pentru a le asigura un mimim de existență considerat rezonabil.

Garantarea unor venituri minime pentru șomeri este reprezentată de ajutorul sau indemnizația de șomaj, ponderea acesteia diferă in funcție de țări. Oscilează între 28% din salariu în Anglia și 55% în Italia iar durata de acordare diferă de la țară la țară (65 săptămâni SUA, 26 Italia).

În România, reglementările în vigoare prezintă acordarea indemnizației de șomaj pentru o perioadă de cel mult 272 zile, urmând să primească 60% sau 70% din salariul minim brut pe țară, din care s-a dedus impozitul sau 50-55% din media salariului de bază brut avut in ultimele 3 luni din care s-a dedus impozitul.

În țara noastră sumele plătite ca și indemnizație de șomaj se dovedesc a fi mici în raport cu nevoile individului. Indemnizația de șomaj este obținută de la bugetul de stat și se constituie printr-un mecanism de redistribuire a veniturilor la nivelul societății.

RATA NATURALĂ A ȘOMAJULUI

Rata naturală a șomajului corespunde funcționării normale a pieței muncii fiind ascociată cu ocuparea toatală a forței de muncă. Șomajul este considerat excesiv dacă depășește nivelul său natural.

Economiștii definesc rata naturală a șomajului ca fiind rata la care atât salariile cât și inflația ating cote stabile sau acceptabile. James Tobin definește rata naturală a șomajului este momentul în care nivelul șomajului este neschimbat și fluctuațiile existente la nivelul masei de șomeri precum și durata șomajului sunt normale.

Dacă o economie este în echilibru pe termen lung, șomajul va avea rata lui naturală, această rată nu poate fi direct observată ea trebuie să fie estimată. Conceptual rată naturală a șomajului apare atunci când șomajul nici nu crește nici nu scade. Atunci când inflația este constantă, operația ce face legătura între rata inflației și șomaj este un bun estimator pentru rata naturală a șomajului.

O altă metodă de estimare a ratei șomajului este determinată de datele istorice legate de rata șomajului de-a lungul unei perioade de timp.

Rata naturală a șomajului este analizată prin prisma legăturii șomajului cu inflația, când rata inflației este stabilă se vorbește despre o rată a șomajului numită NAIRU (Non Accelerating Infaltion Rate of Unemployment).

Robert Eisner în lucrarea A new view of NAIRU din anul 1996 a analizat inflația și șomajul după anul 1960 și a arătat legătura asimetrică dintre șomaj și inflație: ratele șomajului mai mici decât rata naturală a șomajului (NAIRU) nu au fost asociate cu iflația accelerată, iar ratele șomajului mai mari decât rata naturală a șomajului erau asociate cu inflația descrescătoare.

ȘOMAJUL ȘI INFLAȚIA

Economiștii afirmă existența unei corelații între rata inflației și rata șomajului, nivelele ridicate ale șomajului sunt asociate cu nivelele scăzute ale inflației și invers.

Relația pe termen scurt între inflație și șomaj se poate scrie astfel:

Π= k- a U unde k și a sunt parametrii

Această relație expune faptul că inflația și șomajul sunt negativ corelate precum și faptul că această relație nu poate fi constantă în timp. Dacă relația ar fi constantă datele privind șomajul și inflația ar trasa o curba Philips descrescătoare stabilă

Relația dintre șomaj și inflație este reprezentată prin intermediul curbei Philips, primul economist care a observat legătura dintre ele (vezi figura 2.5.1 respectiv 2.5.2).

Fig. 2.5.1 Curba Philips în anul 1960

Sursa: Ehreberg, R., Smith, R. – Modern Labor Economics, 4th Edition,

HarperCollins Publishers, 1991

Fig. 2.5.2 Curba Philips în anii 1960, 1970, 1980

Sursa: Ehreberg, R., Smith, R. – Modern Labor Economics, 4th Edition,

HarperCollins Publishers, 1991

Cu ajutorul curbelor Philips pentru un anumit nivel al inflației se poate calcula nivelul NAIRU, curba Philips pe termen scurt expune că rata șomajului este cu atât mai mică cu cât salariile cresc mai repede, este o legătură invers proporțională între rata șomajului și rata de creștere a salariilor.

CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICĂ

Criza este o manifestare violentă a contradicțiilor economice, politice, ideologice, militare. Criza economică este o fază a ciclului economic în care se crează un surplus de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj.

Criza economică este definită ca o manifestare a unor perturbări și dereglări de amplasare în desfășurarea activității economice și inversarea de la faza ascedentă la cea descedentă a ciclului, exprimată prin creșterea stocurilor de produse ce nu s-au vândut și reducerea producției, prin scăderea prețurilor (până la al doilea război mondial), prin șomaj și căderea cotațiilor bursiere.

Criza economică prezintă forme distincte:

Criză bancară – fenomen prin care mai mulți clienți se hotărăsc să retragă toți banii dintr-un cont și poartă denumirea de "fuga la bancă". Știind că o bancă împrumută majoritatea numerarului ce îl primește din depozite, este dificil să se găsească fonduri pentru a plăti înapoi toți clienții, dacă se hotărăsc să-și retragă banii în același timp. O astfel de acțiune poate lăsa banca insolventă, ceea ce duce la pierderea depozitelor clienților. Când fugile la bancă se înmulțesc vorbim despre o "criză bancară sistematică" sau o "panică bancară" (marea depresiune sau fuga de la Northern Rock în 2007).

Bule speculative și prăbușiri – apar atunci când un instrument financiar este evaluat la suprapreț de-a lungul unei perioade îndelungate. Clienții care cumpără un produs financiar cu speranță că apoi îl vor revinde mai târziu pentru o sumă mai mare este alt factor care contribuie la crearea de bule financiare. Exemple de bule speculative sunt Vinerea Neagră, 9 Mai 1873 (vezi foto 2.6.1), Bursa de Valori din Viena,  Panica din 1873 și Marea depresiune.

Foto 2.6.1. Vinerea Neagra, 9 Mai 1873, Bursa de Valori din Viena

Sursa: http://www4.hku.hk/pubunit/Bulletin/2015_Oct_Vol.17_No.1/books/page1

Alte exemple cunoscute de crize economice și prăbușiri la bursă sunt: criza de pe Wall Street din 1929; criza imobiliară din Japonia din anii 1980; bula dot-com (bula internetului) din 2000–2001; criza imobiliară din Statele Unite ale Americii (care însă dă semne de revenire);

National Bureau of Economic Research (NBER) definește criza astfel: „o scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a consumului”.

Specialiștii clasifică aceste crize în:

– crize sociale (inflație în creștere, șomaj, sărăcie);

– crize financiare (volatilitate accentuată pe piețele de capital, căderea burselor și apoi revenirea lor spectaculoasă);

– crize politice (pot degenera în războaie);

– crize locale sau internaționale;

– crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.

Conform teoriei instabilității financiare susținută de economistul Hyman Minsky, crizele financiare urmează un curs previzibil, primul semn ce anunță o viitoare criză financiară îl constituie un șoc din exterior asupra economiei, de forma unui război, a unei recolte foarte bogate sau foarte sărace, inventarea unei tehnologii. Acest factor exogen puternic duce la creșterea șanselor de profit într-unul din sectoarele majore ale economiei și reduce oportunitățile economice din alte domenii.

Creșterea șanselor de profit într-un sector economic atrage sursele de finanțare, generează o explozie sau o manie a investițiilor. Manie ce este alimentată de creșterea substanțială a creditului bancar, precum și de atragerea fondurilor personale și ale firmelor. Atragerea creditelor duce la creșterea impulsului de a specula, manifestat prin creșterea prețurilor la activele și bunurile cu mare căutare. Creșterea prețurilor conduce la creșterea șanselor de profit, atrage noi investitori pe piață iar în goana lor după profit ignoră regulile de comportament rațional și investesc într-o piață care este deja riscantă prin supraevaluarea activelor.

În următoarea etapă, o parte din investitori observă că piața a atins un punct maxim și caută să-și transforme activele supraevaluate în bani sau active de calitate. Apoi tot mai mulți investitori sesizează pericolul și caută să vândă activele riscante și supraevaluate, ceea ce duce la o prăbușire a prețurilor. Evenimentul care anunță pericolul poate fi căderea unei bănci sau falimentul unei corporații. După declanșarea crizei în investiții urmează o criză a creditului provocată de faptul că băncile nu vor mai acordă credite. Falimentele se declanșează în lanț, iar economia poate intra în recesiune sau chiar în depresiune economică.

ȘOMAJUL ȘI CRIZA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA

Șomajul reprezintă un dezechilibru înregistrat la nivelul oricărei economii naționale. Șomajul, avându-și premisele în disfuncționalitățile economiei sociale, în domeniul ocupării forței de muncă, a reprezentat un însoțitor permanent al perioadei de tranziție la economia de piață (Bădulescu, 2006).

Modul de manisfestare a șomajului în România, a fost determinat cu precădere de transformările pe care economia românească a fost nevoită să le suporte.

La începutul anilor 1990 primele persoane care au fost afectate de disponibilizări au fost femeile (Enache, 2013). Trecerea anilor, a modificat ponderea persoanelor afectate, din anul 1997 numărul persoanelor de sex masculin șomere a depășit numărul persoanelor de sex feminin aflate în șomaj, tendință ce se păstrează în continuare.

Reducerea numărului șomerilor începută în anul 1999, a fost întreruptă de criza economico – financiară. Actuala criză, deși a avut caracter global, o serie de țări au făcut față șocului mai bine decât altele, contribuind la dinamica economiei mondiale (Mihai și Mîndreci, 2013). România nu se află în acest grup de state, iar indicatorii macroeconomici au demonstrat acest fapt. Numărul șomerilor a crescut, atât ca efect al crizei, precum, și a deciziilor adoptate în anii anteriori (Țoțan et al, 2012).

DATE STATISTICE PRIVIND ȘOMAJUL ÎN ROMÂNIA

În România șomajul a fost un fenomen îndelung mediatizat și discutat, în lucrarea de față se urmărește analiza acestui fenomen prin intermediul datelor obținute de la Institutul Național de Statistică precum și de la Agenția Națională a Forței de Muncă. Putem spune că șomajul a fost o principala cauză a scaderii populației țării, întrucât începând cu anii 2000 a avut loc o migrație masivă a populației spre țările vestice la început Spania și Italia pentru ca mai apoi românii să se îndrepte spre țări precum Anglia și Germania.

Șomerii conform definiției date de Biroul Internațional al Muncii (BIM) – sunt persoanele în vârstă de 15-74 ani care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiții:

nu au un loc de muncă;

sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni;

s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.

CAUZE ALE ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA

Factorii ce au determinat creșterea șomajului sunt multipli, un factor important ce a stat la reducerea gradului de ocupare al forței de muncă este scăderea cererii efective.

Alte cauze ale creșterii șomajului în țara noastră sunt: selecția naturală, psihologia angajatorului, modificarea structurii economice și dificultatea angajaților de a se adapta acestor modificări, progresul tehnic, cheltuieliile bugetare pentru “protecția socială’’ (ajutor de șomaj), eșecurile individuale, sistemul politic etc.

O altă cauză determinată a fost reprezentată de importurile masive de produse ce a determinat reducerea producției din țara noastră. Produsele importate se vor vinde la prețuri mai mici decât produsele similare din țara noastră. România a devenit dependentă de exterior ceea ce a dus la deteriorarea balanței comerciale și a celei de plăți având ca efect creșterea șomajului.

Scăderea investițiilor constituie o altă cauză majoră a creșterii șomajului. Creșterea ratei inflației, o rată ridicată de credite a determinat un risc ridicat în mediul de afaceri cu efecte negative asupra pieței muncii. Capacitatea redusă de retehnologizare indusă de comprimarea ratei investiționale a întreținut ritmul restructurării.

În țara noastră fenomenul șomajului este și rezultatul mai multor influențe fizico-biologice, psihologice, politico-economice, juridico-legislative care se înlănțuiesc și se află în interdepedență generând tipurile specifice de șomaj din țara noastră.

Fig. 3.2.1 Populația ocupată civilă, pe principalele activități ale economiei naționale,anul 2014

Sursa: Anuarul statistic al României 2015

Fig. 3.2.2. Evoluția numărului mediu al salariaților

Sursa: Anuarul statistic al României 2015

3.3 ELEMENTE DE ANALIZĂ A ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA

Caracterizarea fenomenelor de pe piața muncii în România se face prin date statistice:

Date din balanța forței de munca (BFM)

Date din ancheta asupra forței de muncă din gospodării realizată de Institutul Național de Statistică

Principalii indicatori statistici care se pot analiza sunt:

Populația activă este din punct de vedere economic forța de muncă, cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste această vârstă ce furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii într-o anumită perioadă de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.

Încadrarea populației pe categorii, în funcție de participarea la activitatea economică, se face după principiul priorității ocupării față de șomaj și șomajului față de inactivitate.

Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste ce au desfășurat o activitate economică, socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Șomerii

Poluația inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de vârstă, care n-au lucrat cel puțin o oră și nu erau șomeri în perioada de referință.

Populația economic inactivă include următoarele categorii de populație:

− elevi sau studenți;

− pensionari (de toate categoriile);

− casnice (care desfășoară numai activități casnice în gospodărie);

− persoane întreținute de alte persoane ori de stat sau care se întrețin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.);

− persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (această categorie de populație convențional este atribuită la populația economic inactivă).

Pe baza datelor din BFM se stabilește anual, lunar la nivel local, județean, național populația activă civilă formată din:

– populația activă civilă

– șomerii înregistrați

Șomerii înregistrați definiți anterior sunt persoanele aflate în evidențele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și care beneficiază de prevederile legii privind protecția socială a șomerilor.

Populația activă civilă cuprinde populația ocupată civilă și șomerii.

Populația ocupată civilă include toate persoanele care au o ocupație aducătoare de venit, o exercită în mod obișnuit în una din activitățile economiei naționale, fiind încadrate într-o activitate economică sau socială, în baza unui contract de muncă sau în mod independent (pe cont propriu) în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură etc. Populația ocupată civilă nu cuprinde cadrele militare și persoanele asimilate acestora neangrenate în activități economice (personalul M. Ap. N., M.A.I. S.R.I. ) și salariații organizațiilor politice obștești.

Statutul profesional al unei persaone reprezintã situația persoanei ocupate, în funcție de modul de obținere a veniturilor prin realizarea unei activitãți și anume:

Salariatul este persoana care-și exercitã activitatea pe baza unui contract de muncã într-o unitate economicã sau socialã sau la persoane particulare, în schimbul unui salariu,plãtit în bani sau naturã, sub formã de comision etc;

Patronul este persoana care-și exercitã meseria în propria sa unitate (întreprindere, atelier, magazin, birou, fermã), pentru a cãrei activitate are unul sau mai mulți salariați;

Lucrãtor pe cont propriu își exercitã activitatea în unitatea proprie sau o afacere individualã, fãrã a angaja nici un salariat, ajutat sau nu de membrii familiei, aceștia nebeneficiind de salariu;

Lucrãtor familial neremunerat își exercitã activitatea într-o unitate economicã familialã condusã de un membru al familiei, nu primește remunerație sub formã de salariu ori platã în naturã; gospodãria agricolã este consideratã astfel de unitate;

Membru al unei societãți agricole sau cooperative neagricole, persoana care a lucrat fie ca proprietar de teren agricol într-o societate agricolã constituitã, fie ca membru al unei cooperative meșteșugãrești.

Un prim indicator analizat în cadrul studiului este rata anuală a șomajului, aceasta se calculează ca fiind raportul, exprimat procentual, dintre numărul de șomeri înregistrați și populația activă civilă.

Rs = S/ PAc*100

Unde:

Rs reprezintă rata șomajului

S reprezintă nr. șomerilor înregistrați la ANOFM

PAc reprezintă populația activă civilă

Datele referitoare la șomaj (număr de șomeri, rata șomajului înregistrat) utilizate pe parcursul analizei sunt datele din evidențele Institutului Național de Statistică precum și Agenția Națională pentru ocuparea forței de muncă.

După cum se poate observa în tabelul 3.3.1 precum și în figura 3.3.2 avem expusă rata anuală a șomajului în România conform Institutului Național de Statistică pentru perioada 1991-2016. Putem vedea că celel mai ridicate valori ale șomajului s-au înregistrat în anii 1993, 1994 și 1998, 1999, 2000 perioada închiderii combinatelor siderurgice, unui număr mare de mine de pe teritoriul țării noastre, vorbim de un procent în jurul valorii de 10% iar cele mai scăzute valori le regăsim în anul 1991, 3% precum și în 2007, 2008 4% respectiv 4,4%.

Ca și concluzie putem spunem că situația României pe parcursul celor 15 ani analizați s-a îmbunătățit, rata șomajului în 2016 a scăzut la jumătate față de anii 1999-2000 sau 1993, 1994. Putem spune că au început să se ia măsuri privind combaterea șomajului în țara noastră, se încearcă dezvoltarea anumitor ramuri economice dar și scăderea populației țării datorită migraței spre țările mai dezvoltate au determinat scăderea șomajului în țara noastră.

Tabelul 3.3.1 Rata anuală a șomajului în România între anii 1991 – 2016

Sursa: Institutul Național de Statistică

Tabelul 3.3.2 Rata lunară a șomajului în România între anii 2012-2016

Sursa: Agenția Națională pentru ocuparea forței de muncă

Figura 3.3.1 Rata șomajului în România între 2012-2015

Sursa: Prelucrare proprie

Rata lunară a șomajului în România în ultimii 5 ani s-a păstrat în jurul valorii de 5% (vezi tabel 3.3.2 respectiv figura 3.3.1) având mici fluctuații lunare și anuale, cea mai mică valoare s-a înregistrat în iunie 2012, 4,49% iar cea mai mare valoare în ianuarie 2014 5,84%.

Rata șomajului este mai ridicată în lunile de iarnă când vorbim despre șomaj sezonier, marea majoritate din persoanele angajate în construcții, agricultură turism neavând de activitate pentru ca aceleași domenii în lunile de vară să determine o scădere a ratei șomajului.

Se poate observa conform graficului că în anul 2016 sunt cele mai mici valori ale ratei șomajului. Scăderea ratei somajului în anul 2016 este determinată de o îmbunatățire a situației economice din țara noastră, noi investitori români dar și din străinătate în marile orașe ale țării, ceea ce a determinat crearea de noi locuri de muncă

În tabelul 3.3.3 este prezentată situația numerică a șomerilor din România în perioada 2012 – 2016, numărul șomerilor a prezentat o oarecare constanță pe parcursul celor 5 ani, valorile fiind situate între 400000-500000 lunar.

Numărul cel mai mare de șomeri s-a înregistrat conform ANOFM în luna ianuarie 2016 (529132) în timp ce valoarea cea mai mică s-a înregistrat în luna iunie 2012 (404114). Valorile cele mai mici ale șomajului s-au înregistrat însă în anul 2016 (vezi figura 3.3.3).

Tabelul 3.3.3. Numărul șomerilor înregistrați în România între 2012-2016

Sursa. ANOFM

Fig. 3.3.3 Numărul șomerilor în România între 2012 -2016

Sursa: Prelucrare proprie

În cadrul lucrării am urmarit de asemenea analizarea situației șomerilor indemnizați și neindemnizați pentru perioada 2012-2016 conform datelor obținute de la Agenția pentru ocuparea forței de muncă.

Șomerul indemnizat conform ANOFM este aceea persoană aflată într-una din următoarele situații:

a). raporturile de muncă le-au încetat din motive neimputabile lor;

b). raporturile de serviciu au încetat din motive neimputabile lor;

c). le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți/aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă ori dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;

d). le-a încetat raportul de muncă în calitate de membrii cooperatori, motive neimputabile lor;

e). au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;

f). au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;

g). le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

h). reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitiva, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;

i). le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv în baza unui raport juridic, altul decât cel de natura celor prevăzute la lit. a)-d), f) și g), în considerarea căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj;

j). sunt absolvenți ai instituțiilor de învãțãmânt, au minimum 16 ani, și într-o perioadã de 60 de zile de la absolvire nu s-au încadrat în muncã potrivit pregãtirii profesionale;

k). absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstã de minimum 16 ani, care nu au reușit sã se încadreze în piața muncii potrivit pregãtirii profesionale;

Șomerii indemnizați, cei care beneficiază de indemnizația de somaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

are un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergatoare datei înregistrarii cererii;

nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

nu îndeplinește condițiile de pensionare, conform legii;

înregistrat la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a caror rază teritoriala are domiciliul/reședința, dacă a avut ultimul loc de munca ori a realizat venituri în acea localitate.

Persoanele care provin din rândul absolvenților și  nu au putut ocupa un loc de muncă, beneficiază de indemnizația de șomaj daca îndeplinesc urmatoarele condiții:

sunt înregistrați la agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă în a cărei raza teritorială au domiciliul;

nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;

nu îndeplinesc conditiile de pensionare, conform legii;

Șomerul neindemnizat, care nu beneficiează de indemnizația de șomaj este orice perosoana din România, aptă de muncă, dar care nu are servici și nu plătește contribuții sociale, fiind înregistrați la AJOFM pentru cautarea unui loc de muncă și eventual pentru formare profesională gratuită, ca să își poată mări șansele de angajare.

În urma analizei situației lunare a șomerilor indemnizați și neindemnizați din România în perioada 2012-2016 conform datelor obținute de la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de muncă și expuse în tabelul 4 precum și în figura 8 se poate observa că numărul șomerilor indemnizați este mult mai redus decât numărul șomerilor neindemnizați.

Principalele cauze determinante pentru numărul mare de șomeri neindemnizați în România pentru perioada studiată sunt:

persoane care au ieșit din perioada de acordare a indemnizației de șomaj sau nu întrunesc condițiile legale de acordare a indemnizației de șomaj, însă apelează la serviciile ANOFM pentru a-și găsi un loc de muncă, sunt persoane fără pregătire sau cu o pregătire inferioară, în majoritate provin din mediul rural și sunt nevoite să apeleze la autoritățile locale pentru obținerea venitului minim garantat pentru a-și asigura mijloacele de trai.

din această categorie a șomerilor neindemnizați provine și cea mai mare parte a șomerilor de lungă durată: tinerii cu vârste sub 25 de ani aflați de peste 6 luni în șomaj și adulți cu vârste de peste 25 de ani și peste, care se află în șomaj de peste 12 luni.

O altă problemă important de văzut este ceea se întâmplă cu șomerii care ies din evidențele ANOFM, nici jumătate din aceștia nu-și găsesc un loc de muncă. Exceptând pensionările și decesele, cei mai mulți șomeri care nu își găsesc de lucru dispar din statisticile oficiale din cauza suspendărilor, încetărilor de drepturi bănești și renunțării la reînnoirea cererilor de locuri de muncă. Ceea ce determină emigrarea acestora, munca la negru sau subzistă din autoconsumul rural.

Datele INS privind bugetele de familie arată că ne confruntăm în momentul de față cu o migrare a cererii în sfera neînregistrată din zona urbană spre cea rurală. Spunem că asistăm la o dezurbanizare a consumului, în condiții economice vitrege, populația se îndreaptă spre sat. Contrar a ceea ce se dorește să se facă ca și stat membru al Uniunii Europene, să se concentreze satele și să fie transformate în orașe.

Rata șomajului pe sexe între anii 2012 și 2016 în țara noastră reprezintă un indicator al șomajului ce se calculează ca raport între numărul de șomeri de sex feminin sau masculin conform ANOFM și populația activă de sex feminin sau masculin.

În urma analizei realizate putem spune ca există o rata a șomajului mai ridicată în rândul bărbaților în țara noastră iar o cauza majoră este închiderea unor fabrici, retehnologizarea sau dimnuarea muncii în cadrul principalelor industrii. O altă cauză este imigrarea bărbaților, capul familiei în alte țări europene și nu numai în vederea bunăstării familiei, creșterii copiilor dar și a tinerilor absolvenți care nu reușesc să se integreze pe piața muncii în țară.

În urma analizei realizate între anii 2012-2016 putem observa că rata șomajului în rândul bărbaților a fost în fiecare lună mai mare decât în rândul femeilor, dacă la bărbați vorbim de spre valori peste 5% la femei rata șomajului pe perioada studiată a fost în jurul valorii de 4%.

Rata șomajului mai scăzută în rândul femeilor după cum se poate observa și pe graficul realizat are ca factori determinanți dezvoltarea a industriei ușoare, confecțiilor, textilelor, serviciilor, sănătate, asistență socială precum și faptul că numărul de femei care fost angajate este mai redus decât numărul bărbaților cu precădere în mediul rural.

După cum putem oberva atât pe grafic precum și tabel putem observa că ratele lunare ale șomajului atât la femei cât și la bărbați au avut mici oscilații, a variat dacă în anul 2014 observăm o scădere a ratei șomajului la bărbați în anul 2016 aceasta a crescut. La femei în anul 2014 a atins cotele cele mai ridicate 5,12 în iaunarie, 5.71 septembrie și 5,72 octombrie pentru ca în cea mai mare perioadă să aibă valori cuprinse între 4 și 5.

Datele statistice privind rata șomajului pe sexe lunar între anii 2012 și 2016 sunt preluate de pe site-ul Agenției Naționale pentru ocuparea forței de muncă și prin reprezentarile grafice din figurile 3.3.6 și 3.3.7 se poate observa situația pe sexe a fenomenului studiat iar în tabelul 3.3.4 respectiv figura 3.3.4 se poate observa situația anuală a ratei șomajului atât la femei cât și la bărbați.

În concluzie în urma analizei ratei șomajului pe sexe între anii 2012-2016 există un oarecare echilibru între numărul de șomeri în rândul femeilor și în rândul bărbaților dar șomajul reprezintă o problemă majoră atât pentru bărbați cât și pentru femei.

Datorită faptului că numărul femeilor șomere s-a diminuat constant de la an la an, în timp ce numărul bărbaților șomeri a crescut treptat după cum se poate observa și în datele ANOFM putem concluziona că în ultimii ani pe piața muncii din România a început să se remarce tendința de feminizare pe piața muncii.

Sunt de părere că ponderea ridicată a femeilor în diverse ramuri economice precum: învățământ, comerț, servicii bancare, imobiliare este principala cauză datorită căreia șomajul în rândul persoanelor de sex feminine s-a diminuat. Trebuie ținut cont deasemenea de faptul că în totalul populației active femeile dețin o pondere mai mică decât bărbații, dar și de sarcinile demografice, de perpetuare a speciei ce le revin acestora.

Tabelul 3.3.4 Numărul șomerilor înregistrați în România între 2012-2016

Sursa: ANOFM

Fig. 3.3.4 Rata șomajului pe sexe în România în perioada 2012-2016

Sursă: prelucrare proprie

Tabelul 3.3.5 Numărul șomerilor înregistrați în România între 2012-2016

Sursa:ANOFM

Fig. 3.3.5 Situația șomerilor indemnizați și neindemnizați în România în perioada 2012 – 2016

Sursa: Prelucrare proprie

Tabelul 3.3.6 Rata șomajului pe sexe lunar în România în perioada 2012-2016

Sursa: ANOFM

Fig. 3.3.6 Rata șomajului la bărbați între 2013-2016

Sursa: prelucrare proprie

Fig. 3.3.7 Rata șomajului la femei între 2012-2016

Sursa: prelucrare proprie

Un indicator important analizat în cadrul lucrării de față este situația șomerilor pe medii de rezidență între anii 2014-2016 confom datele de la Agenția Națională pentru Ocuparea forței de muncă din punct de vedere numeric precum și rata șomajului pe medii de rezidență între anii 2012-2016.

Factori de influență principali asupra șomajului la nivel teritorial sunt:

-numărul absolvenților din învățământul liceal, universitar și din școlile de arte și meserii;

– soldul migrației urban – rural și soldul migrației internaționale;

– factori ce țin de modificarea numărului populației active în perioada respectivă la nivel local (județean);

-cheltuielile cu protecția socială a șomerilor, salariul mediu net

– factori ce țin de remunerarea forței de muncă;

– unitățile active din județe în industrie, construcții și servicii

– factori ce exprimă potențialul economic al zonelor;

– factorul demografic a avut o influență semnificativă, comun tuturor județelor, este numărul absolvenților;

-nivelul cheltuielilor cu protecția socială a șomajului la nivelul anului respectiv;

-factorul statistic la nivelul județelor (rezultat întâlnit și la nivelul regiunilor), ca factor de absorbție a persoanelor intrate în șomaj îl reprezintă unitățile active din construcții;

Mediul rural se caracterizează cu un șomaj mai ridicat decât mediul urban, cu venituri mai scăzute ce diferă și sub aspectul componenței, veniturile în natură având o proporție semnificativă în totalul veniturilor realizate de gospodăriile din sate și comune. Aproximativ jumătate din populația României trăiește în mediul rural unde principalul "angajator" este agricultura de tip tradițional,peroanele fiind neremunerate, aceasta se desfășoară pe suprafețe agricole mici și în foarte mică măsură exploatate cu mijloace moderne, modernizate.

Se poate observa că numărul șomerilor în mediu rural este aproximativ de două ori mai mare decât cel din mediul urban, principalele cauze fiind nivelul de instruire mai redus în mediul rural (rata abandonului școlar prematur în mediul rural este mai accentutat), îmbătrânirea populației, distanța față de locul de muncă, o mai mică varietate a locurilor de muncă. În mod constant în perioada studiată numărul șomerilor în mediul rural este mai ridicat decât cel al șomerilor din mediul urban. Mediul urban oferind o mai mare varietate a locurilor de muncă, venituri mai ridicate, nivelu de instruire al populației este mai ridicat, accesibilitate din punct de vedere al deplasării.

Politicile economice și sociale trebuie orientate în zona rurală spre consolidarea mediului de afaceri prin dezvoltarea unor activități de servicii, în aria sectorului terțiar (servicii) în scopul înființării de locuri de muncă decente precum și asigurării oportunităților de angajare. Trebuie încurajată dezvoltarea turismului agrar, a activităților de meșteșugărit și producție de bunuri artizanale. Sistemului educațional are și el un rol foarte important, populația de la sate având o pondere foarte mare a celor cu nivel scăzut de instruire (aproape jumătate). Dezvoltarea în mediul rural trebuie să atingă o multitudine de paliere atât sub aspect economic cât și social, fenomenele dintre cele două având legături strânse, interdependente.

Rata șomajului pe medii de rezidență reprezintă ponderea șomerilor din mediul rural sau urban în populația activă. În mediul rural rata șomajului a atins valoarea cea mai mare în anul 2013 8,7% iar cea mai mică valoare a avut-o în anul 2017 6,27%. În mediul urban rata șomajului a atins valoarea maximă în anul 2015 6,6% în timp ce valoarea cea mai mică s-a înregistrat în anul 2012 5%.

Tabelul 3.3.7 Structura șomajului pe medii de rezidență 2014 -2016

Sursa ANOFM

Fig. 3.3.8 Structura șomajului pe medii de rezidență la nivel lunar în România între anii 2014-2016

Sursa: prelucrare proprie

Tabelul 3.3.8 Rata șomajului pe medii de rezidență 2012 -2016

Fig. 3.3.9 Rata șomajului pe medii de rezidență la nivel annual între anii 2012 – 2016

Sursa: prelucrare proprie

Nivelul educațional al populației României a crescut comparativ cu deceniul trecut, vorbim despre un număr mai mare de absolvenți de studii superioare și de un număr mai scăzut de analfabeți.

Prin educație se înteleg măsurile privind formarea caracterului și comportarea omului în societate, educația are loc în primul rând în cadrul procesului instructiv-educatic organizat ce are loc în școală. Familia, mediul înconjurător, instituțiile culturale exercită influenșă asupra educației, procesul de educare include și reeducarea (Dicționarul Enciclopedic Român/Academia Română).

Țara noastră urmărește stimularea unei economii bazate pe cunoaștere și inovație, educația și capitalul uman devin resurse importante pentru atingerea acestor deziderate. În vederea dezvoltării activităților inovative o premisă necesară dar nu suficientă este creșterea nivelului de participare la educație superioară. Aces indicator în țara noastră înregistrează o creștere, astfel numărul indivizilor absolvenți de studii superioare crește datorită multiplicării opțiunilor de studiu.

Procentul persoanelor absolvente de studii superioare scade odată cu creșterea categoriei de vârstă, tinerii sunt în număr mai ridicat absolvenți de studii superioare în comparație cu persoanele școlarizate în perioada regimului comunist.

Din punct de vedere al mediilor de rezidență există decalaje mari ale participării populației la educație superioară. Populația din mediul urban prezintă cu o treime mai mulți absolvenți de studii superioare decât cea din mediul urban, cauzele în cea mai mare parte fiind de natură economică. Fenomenul de abandon școlar odată cu absolvirea studiilor primare sau gimnaziale este mai pronunțat în mediul rural deși în ultimii ani s-au dus ample campanii împotriva abandonului școlar.

Așa cum am subliniat și anterior stocul educațional al populației este distribui inegal la nivel de medii de rezidență, urban sau rural, in defavoarea mediului rural. Ponderea persoanelor cu studii superioare este aproape nesemnificativă în unele sate și localități în timp ce în zonele rurale din apropierea marilor orașe se remarcă un număr ridicat de persoane cu studii superioare.

Un stoc educațional crescut se asociază cu un profil ocupațional avantajos la nivelul comunităților, este important de subliniat ca există o corelație între ponderea persoanelor cu studii superioare în total persoane de vârstă activă și ponderea salariaților în total populație.

Rata șomajului după nivelul de instruiere se calculează ca raport procentual între numărul de șomeri înregistrați în cadrul unui anumit nivel de instruire și populația activă civilă. După cum putem observa persoanele cu studii superioare înregistrează un număr redus în rândul șomerilor comparativ cu persoanele cu studii medii sau minime.

Tabelul 3.3.9 Numărul șomerilor în România în perioada 2012 – 2016 după nivelul de instruire

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 3.3.10 Numărul șomerilor în România în perioada 2012 – 2016 după nivelul de instruire

Sursa: prelucrare proprie

Tabelul 3.3.10 Rata șomajului în România după nivelul de educație 2012-2016

Sursa: ANOFM

Fig. 3.3.11 Rata șomajului în România după nivelul de educație 2012 Fig.3.3.12 Rata șomajului în România după nivelul de educație 2013

Sursa: prelucrare proprie Sursa: prelucrare proprie

Fig. 3.3.13 Rata șomajului în România după nivelul de educație 2014

Sursa: prelucrare proprie

Fig.3.3.14 Rata șomajului în România după nivelul de educație 2015

Sursa: prelucrare proprie

Fig.3.3.15 Rata șomajului în România după nivelul de educație 2016

Sursa: prelucrare proprie

Referitor la rata șomajului pe grupe de vârstă studiul de față urmărește analizarea următoarelor categorii de vârste în urma înregistrarii datelor obținute de la ANOFM pentru perioada 2012-2016:

– sub 25 de ani

– între 25 și 29 de ani

– între 30 și 39 de ani

– între 40 și 49 de ani

– 50 și 55 de ani

– peste 55 de ani;

Șomajul în țara noastră a afectat în mod deosebit populația tânără, sub 25 de ani, în special tinerii intrați pentru prima dată pe piața muncii. Sunt considerați ca fiind cea mai vulnerabilă categorie a populației în raport cu șomajul, lipsa locurilor de muncă pentru tineret continuă să rămână o problemă majoră cu care se confruntă piața muncii din România, ținând cont și de criza mondială care a afectat întreaga economie. O concluzie a acestei evoluții ar putea fi insuficiența locurilor de muncă atractive pentru tineri, cu nivel de salarizare scăzut ținând cont de așteptările mai ridicate ale acestora, dar și cu un nivel mai ridicat de pregătire.

Pentru anul 2012 grupele de vârstă între 30 și 39 de ani precum și 40-49 de ani au înregistrat valorile cele mai ridicate ale șomajului în timp ce grupa de vârstă cuprisă între 25 și 29 de ani a avut valorile cele mai scăzute.

Grupele de vârstu peste 55 de ani și între 25 și 29 de ani prezintă volirle cele mai scăzute (vezi tabel 3.3.11, 3.3.12, 3.3.13, 3.3.14, 3.3.15)

Tabel 3.3.11 Structura șomajului în România pe grupe de vârstă în anul 2012

Sursa: ANOFOM

3.3.16 Numărul de șomeri în România în 2012 după grupele de vârstă

Sursa: prelucrare proprie

Pentru anul 2013 grupele de vârste cu șomaj cu valori ridicate s-au păstrat aceleași ca și în anul precedent în timp ce valorile cele mai scăzute al șomajului s-au înregistrat la persoanele cu vârste cuprinse înre 25 și 29, persoane tinere în general cu studii superioare ce au reședința în mediul urban, având un acces mai ușor pe piața muncii. Persoanele sub 25 de ani înregistrează de asemenea un număr ridicat de șomeri, în general tineri absolvenți care încă nu și-au gasit un loc de muncă stabil.

Tabel 3.3.11 Structura șomajului în România pe grupe de vârstă în anul 2013

Sursa: ANOFM

3.3.17 Numărul de șomeri în România în 2013 după grupele de vârstă

Sursa: prelucrare proprie

Conform datelor prezentate de Agenția Națională pentru Forța de Muncă anul 2014 situația șomerilor prezintă similitudini cu anii precedenți (vezi tabel 3.3.12), aceleași grupe de vârste înregistrează numărul de șomeri cel mai ridicat, între 30-39 ani și 40-49 ani, nivelul de instruire mai scăzut fiind principala cauză. Persoanele cu vârste între 25-29 ani și 50-55 ani prezintă valorile cele mai scăzute.

Tabel 3.3.12 Structura șomajului în România pe grupe de vârstă în anul 2014

Sursa: ANOFM

3.3.18 Numărul de șomeri în România în 2014 după grupele de vârstă

Sursa: prelucrare proprie

Datele înregistrate atât pentru anul 2015 cât și pentru 2016 prezintă aceleași caracteristici ca și pentru anii anterior cuantificați, astfel grupa de vârstă între 25 și 29 ani are numărul cel mai mic de șomeri în timp ce grupele de vârstă între 30 și 36 ani și 40-49 ani au numărul cel mai ridicat de șomeri după cum se poate observa și din grafice.

Situația șomerilor pe grupe de vârste este expusă lunar, astfel se poate observa că în lunile de iarnă vorbim despre valori mai ridicate ale șomajului pentru persoanele cu vârste cuprinse între 30-39 ani și 40-49 ani comparativ cu lunile de vară când persoanele sunt angrenate pe piața muncii sezoniere (construcții, turism, agricultură). Aceași situație se poate observa și pentru celălalte grupe de vârstă analizate, mai puțin de 25 de ani, 25-29 ani, 50-55 ani și peste 55 ani

Tabel 3.3.13 Structura șomajului în România pe grupe de vârstă în anul 2015

Sursa: ANOFM

Fig.3.3.19 Numărul de șomeri în România în 2015 după grupele de vârstă

Sursa: prelucrare proprie

Tabel 3.3.14 Structura șomajului în România pe grupe de vârstă în anul 2016

Sursa: ANOFM

Fig.3.3.20 Numărul de șomeri în România în 2016 după grupele de vârstă

Sursa: prelucrare proprie

Șomajul nu a afectat în mod egal diferitele categorii de vârste: tinerii cu vârstă sub 25 de ani au fost categoria de vârstã cea mai vulnerabilã fațã de șomaj având o evoluție fluctuantă cu tendința de reducere de-a lungul perioadei analizate. Deținerea unei diplome de absolvire a unei forme de învățământ superioarã, nu garanteazã ocuparea unui loc de muncã și crește șansele de ocupare a unuia.

Un număr mare de șomeri se regăsește între 2012-2016 și în categoria de vârstă 40-49 de ani, aceștia sunt considerați de angajatori persoane vârstnice, ce dau randament mai scăzut, au așteptări salariale mai mari deoarece au fost deja mai mulți ani pe piața muncii dar care nu sunt la fel de familiarizați cu tehnologia ca și persoanele tinere. O altă cauză a numărului ridicat de șomeri cu vârstă cuprinsă între 40 și 49 de ani este determinată și de nivelul de instruire redus.

3.4. ANALIZA ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA LA NIVEL DE JUDEȚ ÎN DECEMBRIE 2015

La nivel de județ în țara noastră se pot observa fluctuații ale indicatorilor specifici șomajului și discrepanțe între zonele geografice precum și între județele după cum se poate observa în tabelul 3.4.1.Deasemenea rata șomajului la nivel de județ este expusă prin intermediul figurii 3.4.1.

În tabel sunt prezentate datele la finalul anului 2015 pe județe legate de numărul total de șomer, situația șomerilor indemnizați, neindemnizați, șomeri femei și bărbați, rata șomajului general și rata șomajului feminin și masculin.

Ponderea șomerilor indemnizați din totalul șomerilor este 24,88% înregistrând un număr de 108533 în timp ce numărul persoanelor care nu primesc indemnizație de șomaj este 327709, aproximativ de 3 ori mai mare. La nivel de sexe numărul femeilor șomere este 184738 ceea ce înseamnă 42,35% din totalul șomerilor.

Sursa: ANOFM

Fig. 3.4.1 Rata șomajului pe țară și pe județe la 31.12.2015

Sursa: prelucrare proprie

La nivel de județ (vezi figura 3.4.1) valorile cele mai ridicate ale ratei șomajului se înregistrează în Vaslui 10,74%, Mehedinți 10,65%, Teleorman 10,97%, Buzău 9,69%, Dolj 9,21 % iar o posibilă cauză a ratei a șomajului crescut este mutarea populației tinere cu nivel ridicat de instruire în județe cu centre universitare mari. Timișoara, Iași, București, Cluj în timp ce populația rămasă în aceste județe este în general îmbătrânită și cu un nivel de instruire mai scăzut.

Valorile cele mai scăzute ale ratei șomajului s-au înregistrat în Ilfov 1,25%. Timiș 1,27%, Cluj 2,26%, Arad 2,34% în aceste județe fiind și importante centre universitare ceea ce determină și venirea tinerilor din județele din apropiere la studii și apoi stabilirea lor în acele orașe urmând apoi integrarea pe piața muncii.

La nivel regional zona de vest și centru prezintă valorile cele mai scăzute în ceea ce privește rata șomajului, rata șomajului pe sexe iar valorile cele mai ridicate sunt înregistrate în zona de sud și est.

Valorile cele mai apropiate de media națională 4,9% se înregistrează în Caraș 4,19%, Mureș 4,66%, Vâlcea 4,53%, Botoșani 4,72%.

Factorii pricipali care au contribuit la scăderea ratei somajului în România au fost creșterea economică înregistrată în această perioadă precum și implementarea măsurilor active prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Analiza somajului în profil teritorial ne dă posibilitatea sa concluzionăm următoarele:

– involutiile economice la nivelul județelor se reflecta și în nivelul ocupării factorului muncă, printr-un spor anual crescut al șomajului;

– decalajele economice dintre județe, moștenite din trecut, adaugă în perioada tranziției și mărimea șomajului, cu tendința de cronicizare și actiune îndelungată în timp;

– mărimea absolută și relativă a șomajului sunt luate în considerare ca și factori de primă importanță în stabilirea zonelor defavorizate.

3.5. METODE DE COMBATERE A ȘOMAJULUI

Ca și metode de combatere a șomajului în România  programele privind relansarea și diversificarea activităților din unele ramuri sau domenii economico-sociale în care populația ocupată este cu deosebire de sex feminin: industria de confecții și textile, industria de pielărie, încălțăminte, industria electronică, optica, mecanica fină, învățământ și îngrijire a copiilor în creșe, grădinițe, asistență sanitară și socială, comerț și prestări servicii.

Programe de modernizare a unităților de dimensiuni mici și mijlocii, iar în unele cazuri chiar la nivel familial (ca în cazul turismului rural);

Programe vizând pregatirea și reconversia profesională a persoanelor atât de sex feminin cât și masculin în concordanță cu modificarile structurale din economie, asociate cu programe destinate reintegrarii șomerilor în societate. Inițierea unor programe de muncă flexibile, diversificarea locurilor de munca cu timp parțial (orare de muncă decalate pentru femei care au în îngrijire copii, pentru femeile care au statut de pensionare, etc).

Încurajarea muncii la domiciliu a femeilor cuprinzând pe langa activități din domeniul industriei ușoare, alimentare, meșteșugărești și activități de: tehnoredactare, contabilitate, informatică etc.

Extinderea muncii temporare, cu contracte de timp determinat, pentru activitățiile sezoniere pentru ocuparea persoanelor active disponibilizate ca urmare a restructurării unor ramuri. Activități avute în vedere în domeniul serviciilor (turism, comerț, sănătate și asistență socială, construcții, agricultură).

O problemă esențială de care trebuie să fim preocupați este stoparea migrației tinerilor supradotați. Fenomenul poartă numele de „brain drain” și presupune deplasările din țările sărace către cele bogate, de regulă a tinerilor cu înaltă pregătire profesională. Tinerii supradotați sunt predispuși migrației pentru obținerea unor venituri mai mari și mai stabile, condiții de trai superioare, realizare profesională, fuga de sărăcie, cum este cazul absolvenților de medicină. Existența decalajelor economice între România și țările dezvoltate, a numeroaselor restructurări făcute în industrie și existența unei agriculturi încă de subzistență au dus la creșterea numărului de șomeri și determinarea acestora spre căutarea unui loc de muncă în străinătate sau care au optat la așa numita "muncă la negru".

Tendința de migrare a populației este încurajată în principal de câștigurile salariale superioare oferite de către statele din Europa de Vest în principal. Oficiile forțelor de muncă din România întâmpină probleme reale în ceea ce privește organizarea, ele nereușind să surprindă toate aspectele privind fluxurile cererii și ofertei de muncă, reconversia și formarea profesională. Măsurile atractive care să vizeze crearea de noi locuri de muncă, mai ales în domenii care ar putea fi dezvoltate la noi în țară, cum ar fi agricultura, dezvoltarea infrastructurii, protecția mediului ar putea stopa migrația forței de muncă. În prezent, în România există mari diferențe între sectoare și ramuri în ceea ce privește raportul dintre cererea de muncă și oferta potențială de muncă ce ar putea duce de altfel la îmbunătățirea calității vieții. Realizarea unei structuri a ocupării forței de muncă bazată pe creșterea productivității, de adoptarea unui model de creștere economică bazat pe creșterea populației ocupate, dar și programele de calificare, recalificare, reorientare profesională și flexibilizare a forței de muncă ar putea face din țara noastră un partener demn de încredere în Uniunea Europeană.

3.6. CRIZA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA

România alături de restul statelor lumii s-au confruntat cu criza economică în perioada 2008-2010 iar urmările acestei crize s-au resimțit și în anii următori la nivelul locurilor de muncă, salariilor și situației șomerilor din țară.

4. Concluzii

Reducerea șomajului este una din cele mai grave probleme pentru guvernele și forțele sociale din fiecare țară, începând cu anii 1990 și până în zile noastre. O importanță deosebită este deținută de orizontul de timp avut în vedere când sunt promovate măsurile de ameliorare a ocupării forței de muncă, aceste măsuri sunt interdependente vizând societatea, agenții economici și șomerii.

Prin amploarea îngrijorătoare, structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce își schimbă ritmurile și sensurile, șomajul a devenit o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice și politico-ideologige.

Șomajul este o temă de importanță majoră în perioada actuală și un domeniu într-o perpetuă schimbare, datorită fenomenelor economice și sociale care au loc în întreaga lume. Modul de manisfestare a șomajului în țara noastră a fost puternic determinat de transformările pe care le-a suferit economia românească. La începutul anilor ’90 primele persoane care au fost afectate de disponibilizări au fost femeile (Enache, 2013). Trecerea anilor, a modificat ponderea persoanelor afectate de feomenul de șomaj, astfel din anul 1997 numărul persoanelor de sex masculin care au fost afectate de șomaj a depășit numărul persoanelor de sex feminin aflate în șomaj. Această tendință se păstrează și în perioada analizată în cadrul lucrării 2012-2016, ponderea mai mare în rândul șomerilor este deținută de către persoanele de sex masculin.

Reducerea numărului șomerilor începută în anul 1999, a fost întreruptă de criza economico – financiară. Totuși, actuala criză, deși a avut un caracter global, o serie de țări au făcut față șocului, mult mai bine decât altele, contribuind substanțial la dinamica economiei mondiale (Mihai și Mîndreci, 2013). România nu se află în acest grup de state, iar indicatorii macroeconomici au demonstrat acest fapt. Numărul șomerilor a crescut, atât ca efect al crizei, cât și a deciziilor adoptate în anii anteriori. În ultima perioadă la nivelul economiei românești, se remarcă o reducere a siguranței locurilor de muncă pe fondul cronicizării șomajului (Țoțan et al, 2012).

Șomajul atacă în mod diferit diversele categorii ale populației apte de muncă. În primul rând, categoria cea mai afectată de șomaj, din punct de vedere al structurii pe sexe, este populația feminina, populația tânără sub 25 de ani sau populația din mediul rural.

De-a lungul timpului s-a demonstrat că șomajul provoacă tulburări atât la nivelul familiei, al individului, cât și la nivel național, prin prisma efectelor pe care le produce: reducerea venitului, creșterea cheltuielilor cu protecția socială, reducerea eficienței forței de muncă, creșterea tensiunilor sociale, toate acestea conducând la înrăutățirea calității vieții. Din studiile de specialitate reiese faptul că rata șomajului are tendința să scadă pe măsură ce nivelul educației atins este mai înalt.

Unul dintre principalele motive pentru care se înregistrează deficite ale pieței muncii consta în necorelarea locurilor vacante cu numărul de șomeri existent într-o economie. De aceea, pot exista în același timp segmente ale pieței muncii în care avem un surplus de forță de muncă, acestea oferind salarii mai ridicate și condiții bune de muncă cu segmente unde există deficit de forță de muncă, acestea la rândul lor fiind caracterizate prin persistența unui număr destul de ridicat de locuri de muncă vacante din cauza faptului că există salarii apropriate de salariul minim și unde condițiile de muncă sunt dificile. Slaba compensare a surplusului cu deficitul de forță de muncă poate fi cauzat atât din dispariția fenomenului de migrație la nivel regional, cât și de diferențele de dezvoltare a regiunilor astfel încât regiunile dezvoltate tind să înregistreze locuri de muncă vacante în sectoarele care sunt remunerate mai puțin, pe când regiunile sărace înregistrează surplus de forță de muncă în majoritatea segmentelor pieței muncii. Totodată, dacă regiunile mai puțin dezvoltate se caracterizează printr-o migrație ridicată de forță de muncă, atunci ele pot avea o rată ridicată în ceea ce privește numărul de locuri de muncă vacante în anumite sectoare de activitate. În consecință, prin analiza relației dintre șomaj și locurile de muncă vacante putem oferi o serie de informații importante în legătură cu gradul de flexibilitate al pieței muncii și cu decalajele existente dintre regiuni

Prognozarea șomajului în Romînia reprezintă o informație utilă pentru economie, cu atât mai mult cu cât fenomenul șomajului are implicații la nivel macroeconomic și microeconomic. În ciuda faptului că cele două modalități de prognozare a numărului de șomeri sunt contrare, este benefic pentru economie reducerea acestuia și creșterea gradului de ocupare.

În această situație, atât autoritățile, cât și sectorul privat trebuie să atragă fonduri europene pentru îmbunătățirea situației economice și sociale din România (Marin, 2013). Atragerea fondurilor europene împreună cu deciziile de politică fiscală, de politică monetară, de politică a ocupării forței de muncă pot să conducă la creștere economică (Chilarez, 2010) și implicit la reducerea șomajului.

Considerăm că reducerea șomajului este un deziderat la nivel național, deoarece șomajul nu este deloc mic în România. El este doar ascuns în mediul rural, în străinătate și în statistica oficială (Voinea, 2009).

5. Listă bibliografică

Sunt incluse toate sursele bibliografice utilizate de-a lungul lucrării, în ordine alfabetică conform structurii următoare:

a. Cărți

(Cuprinde: Cărți, Capitole sau articole în cărți editate, Materiale traduse, Articole, Articole tip „Newspaper”, Organisme și organizații, Articole electronice din baze indexate (working paper etc.)

Exemple:

1. Costea, Simona Cristina (2009) „Analiză economico- financiară – Note de curs pentru uzul studenților de la ÎFR”, Editura Eurostampa, Timișoara

2. Jianu, Iulia. Venera, Cristina. Jianu Ionel (2010) „Evaluarea stocurilor – între prudență și nonprudență”, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 4/2010

b. Legislație

5. ***, Legea 571/2003 CODUL FISCAL, actualizat 1 ianuarie 2016, art. 250

c. Internet

7. http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2015.htm

8. http://www.revistadestatistica.ro/wp-content/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a3ro.pdf

9. http://mpra.ub.uni-muenchen.de/25239/3/Unemployment_in_Romania.pdf,