Lucrare de licență [306888]

Licență

Lucrare de licență [306888]

Byadmin ianuarie 1, 2024

[anonimizat]:

Prof. Dr. Toader Nicoară

Autor:

[anonimizat]

2018

COMUNA CORNEȘTI

JUDEȚUL CLUJ

Cuprins

Introducere

Capitolul 1- Cadrul geografic………………………………1

Capitolul 2- Cadrul istoric…………………………………11

Capitolul 3- Cornești – obiceiuri și tradiții…………………36

Capitolul 4- Corneștiul de azi………………………………71

Concluzii…………………………………………………………………….93

INTRODUCERE

În viața fiecărui om există un moment în care se întreabă cine este și de unde vine .Uneori aceste întrebări revin obsesiv și atunci încercăm să răspundem la ele . [anonimizat] . Acel loc se numește simplu ACASĂ sau LOCUL NATAL .

Atunci când am hotărât să scriu ,, Monografia comunei Cornești ’’ ,[anonimizat] .

A scrie o monografie este un gest de mare responsabilitate . [anonimizat] . Trebuie să scuturi colbul anilor de pe faptele petrecute și să le prezinți în toată măreția lor. Trebuie să aduci tecutul în prezent și să muți prezentul în trecut pentru ca împreună să pregătească viitorul …

[anonimizat] , [anonimizat]…

[anonimizat],pământul este mai cald și unde se simte cu adevărat împlinit…

Doar cu apa din acel loc îți poți stăpâni setea sufletului….

Acel loc se numește simplu ACASĂ.

Acelui loc îi închin toată iubirea și recunoștința mea….

I

Comuna Cornești

Cadrul geografic

,,[anonimizat]…

[anonimizat]…

Țară bună ca Ardealul nu- i și sat bun ca Lujerdiu nu–i…’’

(Maria Rogojan, 82 ani, Lujerdiu)1

………………………………………………………………………………………………………….

1-pr.Șimon,Dănilă-,,Monografia Parohiei Lujerdiu”,1995

1. Situația geografică

Călătorul care străbate Podișul Transilvaniei pe DN1C [anonimizat], întâlnește în satul Fundătura o [anonimizat] 109 B. [anonimizat], o [anonimizat]. Situată în Regiunea de Dezvoltare 6 Nord-Vest a [anonimizat] o distanță de 45 [anonimizat] 27 [anonimizat]:

[anonimizat] – comuna Aluniș

la Vest comunele Dabâca și Panticeu.

[anonimizat], drumuri județene sau comunale.

Harta Județului Cluj și a Comunei Cornești

Comuna Cornești are următoarele coordonate geografice: paralela de 470 02’19”latitudine nordică și este meridianul 230 40’53”longitudine estică. Coordonatele geografice extreme în care comuna Cornești este încadrată sunt următoarele:

spre Nord – 44°51” latitudine nordică (la nord de satul Igritia);

spre Sud – 44°51” latitudine nordică (la sud de satul Lujerdiu);

spre Est – 44°51” longitudine estică (la est de satul Bârlea);

spre Vest – 44°51” longitudine estică (la vest de satul Igritia).

Suprafata totală a comunei Cornești este de 8.298 ha, reprezentând 1,24% din suprafața județului Cluj cea ce situiază comuna Cornești pe locul 43 din 75 comune și orașe ale județului. Din suprafața de 8298 ha, 6195 ha sunt suprafețe agricole reprezentând 74,66% din suprafața comunei iar 2103 ha sunt suprafețe cu terenuri neagricole, cca 25,34% din suprafața comunei. Cea mai mare parte a terenurilor agricole sunt suprafețele arabile, respectiv 3480 ha, ceea ce înseamnă 41,94% din suprafața comunei. Această structură a terenurilor refectă posibilitatea dezvoltării unor avantaje competitive importante, în ceea ce privește cultura plantelor, punând astfel în valoare înzestrarea naturală a acesteia. Următoarea suprafață ca și reprezentativitate este cea ocupată de pășuni, și anume 1.685 ha ceea ce reprezintă 20,31% din suprafața comunei. Restul suprafețelor agricole sunt acoperite de fânețe (910 ha) și livezi (120 ha).

În ceea ce privește terenurile neagricole din Cornești, acestea însumează 25,34% din totalul suprafeței comunei. Cea mai mare parte a acestei suprafețe o constituie pădurile și vegetația forestieră, respectiv 1.293 ha, ceea ce înseamnă 15,58% din suprafața comunei. O arie relativ de 38 ha, este ocupată de ape și bălți reprezentând 0,46% din totalul suprafeței comunei indicând potențialul limitat de dezvoltare în domeniul piscicol. Restul suprafeței neagricole este ocupată de: construcții (110 ha), căi de comunicații (151 ha) și terenuri degradate și neproductive (511 ha).

Comuna Cornești este format din 9 localități, ierarhizate conform PATN sectiunea IV astfel: satul Cornești – reședința de comuna – localitate de rang IV

satul Igritia – localitate de rang IV;

satul Tiocu de Sus – localitate de rang IV;

satul Tiocu de Jos – localitate de rang IV;

satul Stoiana – localitate de rang IV;

satul Morau – localitate de rang IV;

satul Lujerdiu – localitate de rang IV;

satul Barlea – localitate de rang IV;

satul Tioltur – localitate de rang IV.

Cele 9 localitați aparținătoare comunei Cornești sunt dispuse pe văile pârâului Lujerdiu și afluentului său pârâul Tioltiur.Acestea sunt situate la distanțe cuprinse între 2 km – satul Stoiana și 14 km satul Tioltiur.

Conform ,,Codului Postal al localităților din România’’ satele: Bârlea, Igriția, Lujerdiu, Morău, Stoiana, Tiocu de Jos, Tiocu de Sus și Tioltiur sunt unicate în țară din punct de vedere al denumirii lor. Numele comunei și al satului Cornești nu este unic, în țară existând și alte localități sau comune cu această denumire:

-sate :Cornești(Gârbău,județul Cluj),Cornești (Adămuș,județul Mureș), Cornești (Crăciunești), jud. Mureș

– comune – Cornești în județele Bacău, Dâmbovița, Gorj, Iași,Maramureș, Timiș.

Localitatea Cornești este amintită pentru prima dată în Monografia Județului Solnoc-Dăbâca întocmită sub coordonarea lui Kadar Iosif, în anul 1306, sub denumirea de Kend .

În anul 1837 primește denumirea maghiară de Szarvas-Kend, iar în limba romană ,,Chendru’’. În anul 1924 în urma aplicarii noii legii administrative pe întreg teritoriul țării noastre a luat denumirea oficială de Cornești. Această denumire ar proveni de la faptul că prin anul 1830 s-a organizat prin aceste locuri acoperite pe atunci în bună parte cu păduri o mare vânătoare, care s-a încheiat cu un bogat vânat în special căprioare și cerbi și de aici ar deriva denumirea de Cornești, după coarnele cerbilor ce populează în mare număr pădurile ce acopereau aceste dealuri, tăiate de ape curgătoare. Este însă posibil însă ca denumirea acestei localități să derive și de la un arbust, care înflorește primăvara devreme, având flori mici și galbene și ale cărui fructe roșii – vișinii se coc toamna târziu . Acest arbust crește din abundență, în stare sălbatică pe dealurile din comună și se numește corn .

Din aceeași sursă de informație – Monografia Județului Solnoc-Dăbâca- aflăm date și despre celelalte sate din comună,după cum urmează :

Satul Igriția este amintit de documente prin secolul al XIV-lea sub denumirea maghiară de: Igricze, iar în limba română Igriția .

Satul Tiocul de Sus este menționat pentru prima dată în monografia județului sub denumirea maghiară de: Felső Theuk – în limba română Tiocul de Sus: prin anul 1280.

Satul Tiocul de Jos datează din 1392 sub denumirea de: Alsotewk, iar în romană Tiocul de Jos.

Satului Stoiana nu i se poate stabili precis vechimea, doar cu aproximație din secolul al XII-lea. După unele date de prin secolele XIV- XV. Denumirea de Stoiana ar deriva de la conducătorul unui grup de refugiați ce se numea Stoian.

Satul Morău ar avea vechimea, după Monografia Județului Solnoc-Dăbâca, de Kadar Iosif, din anul 1335 sub denumirea maghiară de Moro, iar în limba română Morău.

Satul Bârlea, după aceleași izvoare, ar data din anul 1317 sub denumirea maghiara de Onuk, iar în limba româna, Bârlea.

Satul Lujerdiu după aceleași izvoare este amintit pentru prima dată în anul 1279.

Aceleași izvoare datează satul Tioltiur în anul, 1317 sub denumirea de Thotheur, Toteur, Thothewr, Toteor, Totthőr, Totor – în limba română Tioltiur.

Deși sursele de informație privind vechimea satelor comunei sunt puține, iar izvorul mai sus amintit aduce o atestare documentară în secolele XII – XIII pentru aceste localități, am putea presupune că vechimea lor este mult mai mare. Ne îndreptățește să facem acest lucru descoperirea arheologică din satul Lujerdiu. În anul 1955, în timpul unor lucrări de construcție, s-au descoperit câteva monede romane, care în prezent se află la Muzeul de Istorie a României din București. Descoperirea acestor monede ne duce cu gândul la posibilitatea existenței unei așezări în aceste locuri încă din perioada dacică .

Din punct de vedere administrativ situația comunei a fost variabilă, în funcție de situația istorică . În timpul în care Transilvania a aparținut Imperiului Austro – Ungar, adică până în 1918, au existat aici două unități administrativ – teritoriale: comuna și notaritul Stoiana, respectiv comuna și notariatul Lujerdiu . Fiecărei comune îi erau arondate satele din imediaata vecinătate.

După anul 1918 această împărțire administrativ – teritorială a rămas în continuare. În anul 1942 notariatul și sediul comunei Stoiana s-a mutat la Cornești unde a rămas până în prezent.

Noua Lege a împărțirii administrativ – teritoriale a României din anul 1968, a unificat comunele Cornești și Lujerdiu. Noua comună, cu sediul la Cornești a primit în componență cele nouă sate, situație care persistă.

Teritoriul administrativ al comunei Cornești este străbătut pe direcția NV-SE de drumul județean DJ 109B care face legatura cu drumul E576 Cluj – Gherla – Dej- Baia-Mare. Drumul județean DJ 109B se află în administrarea C.J. Cluj .

Comuna Cornești este deservită de o rețea de drumuri județene și comunale (DJ 109B, DC 213, DC 332, DC 370, DC 259, DC 428) străzi și ulițe a căror stare de funcționare este considerată ca fiind satisfăcătoare. Din totalul drumurilor existente, 57 km sunt drumuri cu îmbrăcăminte asfaltică, 2.2 km cu beton, 34.1 km sunt drumuri pietruite și 21.4 km sunt drumuri de pământ.

2. Structura geo-morfologică

Așezată în stânga râului Someșul Mic în segmentul care alcătuiește Dealurile Dejului, comuna Cornești are un relief tipic Podișului Transilvan. Relieful este format din dealuri în general domoale și unele cu pante abrupte, despărțite de văi, unele mai largi altele mai înguste. Dealurile cresc ușor în înălțime de la E la N-V, având altitudini cuprinse între 300 – 600m, ajungând până la înălțimea de 683m pe care o are Dealul Bobâlna. Acest deal este situat ca un străjer la hotarul de N al comunei, de pe platoul său deschizându-se o frumoasă panoramă atât a văii Lujerdiului cât și a Dealurilor Cernucului din județul Sălaj și a Munților Tibleș din județul Maramureș.

Altitudinea în amonte este de 565 m, iar în aval de 268 m. Panta medie este de 11/1000 cu un coeficient de sinuozitate de 1,47. Coastele dealurilor din dreapta și din stânga văii sunt uneori domoale-prielnice pentru cultivarea plantelor iar alteori abrupte-acoperite de păduri și pășuni.

Pe malurile văii Lujerdiului întâlnim lunca acestui pârâu, cu lățimi variabile, denumită de localnici ‘‘rât’’ și fiind prielnică pentru cultivarea plantelor.

Este interesant de observat existența celor două formațiuni de pământ denumite de localnici ,,cetăți’’ așezate în teritoriul satelor Stoiana și Cornești.

,, Rupte’’ parcă din firul firesc al dealurilor care urcă de la Lujerdiu spre Igriția, aceste două formațiuni au aspectul unor fortificații cu o singură cale de acces. În prezent ele sunt acoperite cu pământ, tufișuri și arbori. Este însă posibil ca în trecut ele să fi constituit locuri de retragere din calea dușmanilor și de apărare. Există unele legende care spun că ,,Cetatea Stoienii’’ ar avea legatură printr-un tunel subteran cu ,,Cetatea lui Gelu Românul ’’de la Dăbâca și cu Dealul Bobâlna. Viața a vrut însă ca aceste taine ale trecutului să rămână ascunse sub valuri de pământ. Cele două ,,cetăți’’ nu au fost studiate niciodată din punct de vedere istoric.

Terenurile, fie agricole, fie nu, au denumiri interesante, specifice fiecărui sat :

– în Igriția întâlnim: Dealul Bisericii, Groapa Țigla, Dealul Murgului;

– în Tiocu de Sus întâlnim: Hergheu, La Șură, Sub Dâmbu’ cel Gol;

– în Tiocu de Jos întâlnim: Pajiște, În Laz, Sub Via lui Chimoș;

– în Cornești întâlnim: Poieni, Ciret, Valea Tătărcuț;

– în Stoiana întâlnim: Bechendraș, Coasta Roșie, Cărpânaș, Braniște;

– în Morău întâlnim: La Giurgău, Dudalău, Nasu Dracului, Între Peri;

– în Lujerdiu întâlnim: Continit, Laz, Slatină , Imaș, Groapa Morăului;

– în Bârlea întâlnim: Pe Vale, Pe Față, Coasta, Țibulău;

– în Tioltiur întâlnim: Budalău, Lab, Pustă, Tatarșig.

Oare cele două denumiri Tatarcut și Tatarșig din Cornești , respectiv Tioltiur să aibă legătură cu invaziile tătare din jurul anului 1250 sau sunt doar rodul unui joc de limbă practicat de localnici?

Este greu de răspuns, chiar dacă în Tioltiur circulă o poveste că pe acel deal ar fi fost îngropați cu ani în urmă tătari.

În decursul existenței sale relieful comunei Cornești a fost modelat de apa ploilor și a zăpezilor și de vânturi, primind forme diferite. În ultimii ani se manifestă frecvent și alunecările de teren, în forma de cuiburi și mormane de suprafață, dar și alunecări intense, mai adânci care au antrenat o suprafață din culmea dealului până în vale. Satul Tioltiur este cel mai afectat de acest proces de alunecări de teren.

Procesele de modelare a reliefului dau aspectul de terasare pe nivele de 90-110 m și 35-40 m și sectoare de ‘‘defilee epigeneetice, tăiate în tufuri în zona Stoiana – Morau’’2, care se racordează cu cele de la Vultureni- Ciumăfaia pe Valea Borșei și Pâglișa – Dăbâca pe Valea Lunei.

În arealul comunei se disting urmatoarele tipuri de soluri : ,,argilos – nispoas, reavăne și destul de fertile, acoperite în unele locuri cu humus, precum și gresie carpatină formată din piatră cu nisip . Tufurile vulcanice sunt cea mai frecventă formă a compoziției”3.

Stratul de alterare de la suprafață este carbonat-sialitic și argilo-sialitic.

În subsol se găsesc nisipuri caolinoase, cuarțoase și metalurgice.

3.Rețeaua hidrografică

Comuna Cornești nu are o rețea hidrografică bogată. Pârâul Lujerdiu, care străbate comuna de la N la S este un afluent stânga al râului Someșul Mic, alături de Borșa și Luna. Valea Lujerdinului care se caracterizează printr-o pantă medie de 11% și cu un coeficient de sinuozitate de 1,47, are un bazin hidrografic de 77 km2 , cu o lungime de 26 km, și nu prezintă eroziuni semnificative. Suprafața fondului forestier al văii este de 1096 ha.

Deși adună apa mai multor izvoare,din punct de vedere al debitului,pârâul Lujerdiu are caracter permanent numai în cursul mijlociu și inferior.Afluienții săi sunt :

-în Igriția-un afluent

-înTiocu de Sus-doi afluienți

-înTiocu de Jos-doi afluienți

-înCornești-patru afluienți

-înStoiana-trei afluienți

-înMorău-doi afluienți

-înLujerdiu-patru afluienți

-înBârlea-doi afluienți

-înTioltiur-doi afluienți.

……………………………………………………………………………………………………

2,3Morariu,I ;Savu,Al.-,,Județul Cluj”,Ed.Academiei,București,1970

Afluenții menționați nu au un caracter permanent, cei mai mulți dintre ei au debit doar pe timpul ploilor sau la topirea zăpezilor .

Alimentarea pârâului Lujerdiu este din ape subterane, dar și superficială din apa ploilor și a zăpezilor. Pe timpul iernii apa pârâului îngheață formându-se pod de gheață.

Din punct de vedere al caracteristicilor fizico – chimice și al calității apei, pârâul Lujerdiu se încadrează în clasa apelor bicarbonate, cu mineralizare ridicată (500-1000mg/ l).

Alimentarea cu apă potabilă se face în majoritatea satelor din fântâni. În satele Lujerdiu, Bârlea, Tioltiur, Morău, Stoiana și Cornești sunt racordate la rețeaua de apă potabilă Tarnița-Cluj-Napoca-Gherla.

4.Clima

Clima comunei Cornești este în strânsă legătură cu altitudinea și formele de reliefși este caracteristică dealurilor de vest,climă temperat continentală moderată.. Iernile sunt destul de reci, toamnele și primăverile, generoase dar cu schimbări bruște de temperatură, verile călduroase și în ultimii ani chiar secetoase.

Temperaturile medii anuale se încadrează în cele specifice Podișului Someșan, cu o medie anuală de 8,5-9,00C, iar pentru lunile ianuarie și iulie de –3-–50C, respectiv, 18-200C. Fenomenul de îngheț se produce la sfârșitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie, iar ultimul îngheț la sfârșitul lunii aprilie.

Precipitațiile sunt neuniforme, influențate de anotimp. Au media anuală de 550-600 mm.

Vânturile nu au caracter permanent, sunt mai frecvente toamna și iarna. Direcția și viteza vânturilor se modifică și se afla sub dominarea circulației zonale din V si N-V.

Datorită vânturilor de vest din direcția dominanta sud-vest si sud-est, precipitațiile sunt destul de ridicate cu o medie de 800 ml/an. Cantitatea mare de precipitații favorizează dezvoltarea unei agriculturi consolidate, pusă la adăpost de seceta care afectează alte regiuni predominant agricole.

5.Flora și fauna

Comuna Cornești este situată într-o zonă ,, spectaculoasă’’ din punct de vedere al frumuseților reliefului, florei sau faunei. Aici primăverile aduc bucurie și speranța în sufletele oamenilor. Ne știm bucura atunci când vedem gingășia primului ghiocel care străbate stratul de zăpadă, tresărim când vedem prima rândunica care se întoarce în țară sau când auzim cântând cucul pentru prima dată. Ne plac la fel de mult verile cu pădurile verzi care ne ademenesc cu umbra lor răcoroasă, cu frăgile care își ascund rușinoase fața roșie printre frunze, cu mulțimea de flori care colorează câmpurile și le înmiresmează cu parfumul lor. Sunt frumoase aici și toamnele care picură rugina în frunzele copacilor, în verdele câmpului și ne aduc belșug în cămări. Iernile ne aduc bucuria troienelor de zăpadă și nu sunt foarte aspre cu noi. Rareori viscolul și gerul își fac de cap. Atunci ne strângem la gura sobei și depanăm amintiri în parfum de mere coapte, poame fierte și nuci în timp ce flăcările focului realizează un joc de lumini și umbre pe pereții încăperilor.

Condițiile de relief, sol, climă, precipitații au determinat o vegetație specifică de silvostepă, respectiv o subzonă de tranziție între stepă și pădure, caracterizată prin alternanța vegetației de stepă cu cea de pădure.

Învelișul vegetal natural cuprinde trei grupe de vegetație :

– vegetație de rât umed (lunca văilor)

– vegetație de pășune și fânaț pe dealuri

– vegetație de pădure.

Vegetația de pe malul văilor cuprinde specii de plante reprezentate în special de stuf (Phragmitas Communis), papură (Typha Latifolia), rogoz (Carox Haaalberiana și Riparia), pipirig (Juncus), stânjenel de baltă (Iris Gormanica), răchită, salcie, salcie pletoasă ( Salix Alba), plop (Populus Alba), podbal (Tussilago Farfara).

Fauna pârâului Lujerdiu cuprinde specii de pești: clean (Luciscus Cephalus), porcușor (Gobio Gobio), boarță (rhodeus Sericeus amarus), mai rar mreană (Barbus Barbus) și caras (Carassius Carassius) care urcă din apele Someșului Mic pentru reproducere, broaște (Bufo Bufo). Mai rar în stufăriș își fac cuiburi rațele sălbatice.

Dealurile cu pășuni și fânețe au o vegetație bogată și variată formată din: specii de păiuș (Fastuca Rupicola și Valasiaca); ruscuță (Adonis Vernalis); urzică (Urtica Dicica); păpădie (Taroxcuta Officinala); margarete (Leucanthemum Vulgare); coada mielului (Borrago Officinalis); lacrima miresii (Soleirolia Soleirolii); lapte câinesc (Euphorbia Cyparissia); sunătoare (Hypericum Perforatum); scai vânăt (Eryngium planum); brusture (Arctium Lappaa); chimion (Carum Cavi); trei frați pătați (Viola Tricolore); albăstrele (Centaurea Cyanus); clopoței (Campanula Carpatica); violete (Viola Odorata); untișor (Ficaria Ranunculoide); cicoare (Cichorium Intybus); trifoi roșu, alb, galben (Trifolium Ratense); coada șoricelului (Achilea Millefolium); etc.

Vegetația de pădure cuprinde specii de foioase în alternanță, în unele locuri, cu specii de conifere. Astfel, întâlnim: stejarul (Quercus Robur); gorunul (Quercus Petrae) ; fagul (Fagus Sylvatica) ; carpenul (Capynus Betulus); alunul (Corillus Avellana); ulmul (Ulmus Campestris); frasinul (Fraxinus Excelsior); arțarul (Acer Platanoides); mesteacănul (Betula Pendula); teiul alb (Tilia tomentosa); salcâmul (Robinia Pseudacacia); molidul (Picea Apies); bradul argintiu (Avies Concolor); pinul (Pinus Sylvestris).

În această zonă se întâlnesc și multe specii de arbuști: păducelul (Crategus Monogyna); socul (Sambucus Nigra); măcieșul (Rosa Canina); porumbarul (Prunus Spinosa); sângerul (Cornus Sanguinea); lemnul câinesc (Ligustrum Vulgare); cornul (Cornus Mag); murul (Rugus Fruticosus).

Fauna cuprinde specii de deal și de pădure: iepurele (Lepus Europaeus), vulpea (Vulpes Vulpes), mistrețul (Sus Scrofa) , căprioara (Capreolus), țapul (Capreolus), ariciul (Erinaceus Europaeus Roumanicus), veverița (Sciurus Vulgaris), cârtița (Talpa Europaea), popândăul (Cittelus Citellus), șoarecele de câmp (Arvicola Terrestris).

Dintre speciile de păsări întâlnim atât păsări migratoare, cât și păsări care nu migrează: fazanul (Phasanius Colchicus), prepelița (Coturnix Coturnix), țarca (Pica Pica), cioara (Corvus Flugilegus), gaița (Garrulus Glandarius), ciocănitoarea mare (Dendrocops Major), ciocănitoarea mică (Dendrocops Minor), pițigoi (Poecile Lugubris), privighetoarea (Luscinia Philomela), mierla (Turdus Merula), graurul (Sturnus Vulgaris), sticletele (Carduelis Carduelis), vrabia (Passer Domesticus), pupăza (Pupa Epops), cucul (Cuculus Canorus), barza (Ciconia Ciconia), rândunicade casă (Hirundo Rustica), sturzul (Turdus Viscivorus), uliul găinilor (Circaetus Gallicus), cucuveaua (Athene Noctua), bufnița (Bubo Bubo).

În spațiul comunei Cornești sunt multe terenuri prielnice pentru practicarea agriculturii.Pe aceste terenuri se cultivă: grâul; orzul; secara; ovăzul; porumbul; floarea soarelui; cartoful; sfecla de zahăr; sfecla furajeră; sfecla roșie; varza; roșiile; ardeii grași, gogoșarii, ardeii iuți; vinetele; conopida; gulia; țelina; morcovul; pătrunjelul; păstârnacul; mărarul; cimbrul.De asemenea se cultivă viță de vie, pomi și arbuști fructiferi: mărul;părul; prunul; cireșul; vișinul; nucul; agrișul; strugurașul; coacăzul negru; căpșunul.

Cadrul geografic a influențat locul în care s-a format fiecare localitate.

Toate satele componente sunt așezate pe firul văilor și pâraielor. Satele au forma unor așezări specifice de deal, având ca elemente esențiale vatra satului cu case și grădini, clădiri importante pentru obștea sătească – biserici, școli , dinspensare, spații comerciale sau administrative – și căi de acces, spațiul extravilan cu terenuri agricole, pășuni, fânețe și păduri.

Toate condițiile și resursele naturale au oferit oamenilor condiții prielnice și variabile de viață.

Bibliografie

1-pr.Șimon,Dănilă-,,Monografia Parohiei Lujerdiu”,1995

2,3-Morariu,I ;Savu,Al.-,,Județul Cluj”,Ed.Academiei,București,1970

II

Comuna Cornești

Cadrul istoric

,,Dar mult mai bine-mi place să rup acea perdea

Ce-ascunde Viitorul – Trecutul după ea…

Trecut, apari din noapte… iluziuni din ceri

Faceți a voastre umbre să pară adevăr…’’

(Mihai Eminescu)

După cum am arătat și în capitolul anterior, comuna Cornești este asezată în vecinătatea unor comune cu rezonanță istorică : Iclod și Dăbâca . Se putea oare ca pe valea Lujerdiului evenimentele istorice să nu fi avut loc ? Cu siguranță nu ! Ași dori însă mai întâi să prezint pe scurt importanța istorică a celor două comune vecine.

Comuna Iclod, asezată pe malurile Someșului Mic, a oferit spațiul în care, în epoca denumită de istorici ,, neoliticul dezvoltat ’’ ( cca. 5 500- 4 000 a.Chr.) și mergând până spre ,, neoliticul târziu” ( 4500/4000-2700/2500 a. Chr. ) s-a format o așezare încadrată de specialiști în complexul cultural Cluj – Cheile Turzii – Lumea Nouă – Iclod . Acest complex cultural s-a dezvoltat pe fondul a doua culturi neolitice importante : Starcevo-Cris și Vinca . În cultura Starcevo-Cris locuințele erau instalate pe lunci , terase sau în peșteri și erau locuinte, adâncite sau de suprafață, sub forma unor colibe. Vasele erau asimetrice, strachini și cupe sferice, altărașe cu piciorușe, toate lucrate din lut . ,, Utilajul litic include microlite din silex și obsidian , dar și topoare mari de piatră șlefuită de tip « Walzenbeile ». Tot acum apar sporadic primele obiecte mici de aramă . Pintanderele decorate cu motive geometrice , precum și scoicile Spondylus Tridacna atestă legăturile cu regiunile Mediteranei Orientale . Înmormântările se faceau atât în interiorul locuințelor , cât și printre acestea. Analizele antropologice au relevat o componență majora de factură mediteraniană , care pledează și ea pentru originea sudică a acestei populatii. ’’ 4 Legat de cultura Vinca, pentru zona Transilvaniei specialiștii consemnează existența mai multor grupuri : cultura Banatului, grupul Bucovaț, grupul Piscolt, cultura Turdaș, complexul Cluj- Cheile Turzii – Iclod, grupul Iclod . Cercetările îndelungate de la Iclod au demonstrat că în acea vreme așezarea dispunea de un sistem complex de fortificații – valuri de pământ cu palisade – care a fost utilizat în fazele Iclod I și Iclod II, dar care a fost abandonat o dată cu extinderea locuirii . Tot la Iclod au fost cercetate și ,, doua necropole de inhumație în care defuncții sunt așezați în poziție culcat pe spate cu mâinile pe piep , abdomen sau pe lângă corp ; orientarea este est- vest , cu privirea spre est. ’’5

Inventarul consta în vase ( cilindrice, cupe cu picior înalt, străchini pictate, vase cu profilul în S ), ocru, unelte din piatră, podoabe și ofrande . Legat de tipurile rasiale ale populației transilvănene neolitice, cercetările de la Gura Baciului și Iclod, chiar dacă prezintă puține date antropologice vorbesc de trăsături mediteranoide . Datele arheologice de la Iclod dovedesc existența unei populații sedentare, stabile care, alături de alte populații neolitice, au creat câteva din cele mai spectaculoase civilizații din spațiul european.

……………………………………………………………………………………………………..

4,5- Pop, Ioan-Aurel ; Nagler ,Thomas ( coordonatori) – ,, Istoria Transilvaniei ’’- vol. I – Institutul Cultural Român – Centrul de studii transilvane – Cluj-Napoca , 2003 ; pag. 34-37

Comuna Dăbâca, a cărui nume derivă din slavul ,, dlubocu’’ , însemnând înfundătură, este legată de alte evenimente din istoria poporului român, și anume de formarea primelor formațiuni statale românești . Unii istorici consideră că aici, la Dăbâca, voievodul Gelou ar fi avut reședința voievodatului său . 6 Alți istorici consideră cetatea Dăbâca doar ca o cetate de apărare din sistemul de fortificații al lui Gelou, și presupun că loc pentru capitala voievodatului cetatea de la Cluj- Mănăștur . Cert este că la Dăbâca ,, între două dealuri, de-a lungul văii Lonei , … pe o terasă , la punctul numit de localnici « Cetate » , la circa 1,5 km de locul numit de oameni ,, Țiligrad ’’ în punctul unde valea este gâtuită de botul terasei și de dealul de pe celălălt versant al văi , se află cetatea Dăbâca.’’7. Cercetarile arheologice efectuate aici au scos la iveală o cetate care a jucat un rol important în istoria Transilvaniei între sec. IX – XV . În acest interval de timp cetatea a fost întărită de mai multe ori cu valuri de pământ și cu șanțuri, fiecare etapă însemnând și o mărire a suprafeței fortificate. Valurile de apărare aveau lățimi și înălțimi diferite și erau întărite cu gard de stâlpi groși de 50 cm, înfipți vertical, legați între ei prin bârne așezate orizontal sau prin împletituri de nuiele . Șanțul de apărare avea forma de albie, cu fundul neted, având o lățime la bază de circa 2 m și o adâncime de 1,30 m . Acest șanț a fost dublat de un al doilea, având adâncimea cuprinsă între 1m și 3,25m, lățime de 4-5 m, iar cu pământul scos din acest șanț s-a lățit primul val până la 8m.

………………………………………………………………………………………………………

6,7 – Pascu, Ștefan – ,, Voievodatul Transilvaniei ’’-vol.I-Ed.Dacia – Cluj 1971 – pag. 44-47

Materialul arheologic descoperit la Dăbâca este foarte bogat și atestă existența unei activități intense : ceramică , lucrată manual sau la roata înceată, pandantive din argint aurit de factură bizantină, vârfuri de săgeți, fragmente de mânere și cercuri de fier de la căldărușe de lemn, mărgele, fusoaie, dălți, vârfuri de cuțite de plug etc.

Deși se află în vecinătatea celor două comune importante din punct de vedere istoric, nu există date sau descoperiri arheologice care să ateste vechimea comunei Cornești . ,,Conform hărții Ducatului lui Gelou apărută în ,, Cronica lui Anonymus ’’ 8 s-ar putea presupune ca și comuna Cornești a făcut parte din acest voievodat . În Cornești au avut loc însă alte evenimente istorice importante . Primul eveniment a fost răscoala cunoscută în istorie drept ,, Răscoala de la Bobâlna ’’, cea dintâi răscoală țărănească din istoria feudală a poporului român .Istoricii spun că răscoalele izbucnesc primăvăra . Așa cum după o iarnă geroasă natura se trezește în forță la o nou viață, tot așa și răscoalele veneau tumultoase, în forță să suprime suferința, greul și răutățile asupritorilor , să aducă lumina dreptații, libertății, victoriei.

Această răscoală se încadrează în aria marilor mișcări sociale țărănești care au frământat Europa în a doua jumătate a secolului al XIV-lea : Jacqueria în Franța, răscoala condusă de Wat Tyller în Anglia . Ca exemplu mai apropiat, țăranii răsculați la Bobâlna au avut răscoalele husite, din Cehia, dezlănțuite în anul 1419 și programul taboriților ( numiți așa de la muntele Tabor, unde răsculații își aveau asezată tabăra). Răscoala din 1437 a fost precedată de răscoale locale în Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, la minele din Maramureș . Cauzele răscoalei de la Bobâlnaau fost asemănătoare cu cele ale mișcării husite, în care țăranii cehi, pe lângă libertatea învățăturilor religioase propovăduite de Jan Hus, cereau și distrugerea serbiei, îndepărtarea tuturor privilegiilor feudale, secularizarea averilor bisericii și împărțirea pământului la cei care îl muncesc.

În Cornești au avut loc însă alte evenimente istorice importante. Primul eveniment a fost răscoala cunoscută în istorie drept ,,Răscoala de laBobâlna’’, cea dintâi răscoală țărănească din istoria feudală a poporului român.

………………………………………………………………………………………………………

8 – Pascu, Stefan ,op.cit.

Istoricii spun că răscoalele izbucnesc primăvăra. Așa cum după o iarnă geroasă natura se trezește în forță la o nouă viață, tot așa și răscoalele odată aprinse veneau tumultoase, în forță să suprime suferința, greul și răutățile asupritorilor, să aducă lumina dreptații, libertății,a unei vieții mai bune.

Această răscoală se încadrează în aria marilor mișcări sociale țărănești care au frământat Europa în a doua jumătate a secolului al XIV-lea: Jacqueria în Franța, respectiv răscoala condusă de Wat Tyller în Anglia. Ca exemplu mai apropiat, țăranii răsculați la Bobâlna au avut răscoalele husite, din Cehia, dezlănțuite în anul 1419 și programul taboriților (numiți așa de la muntele Tabor, unde răsculații își aveau asezată tabăra).

Răscoala din 1437 a fost precedată de răscoale locale în Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, la minele din Maramureș. Cauzele răscoalei de la Bobâlna au fost asemănătoare cu cele ale mișcării husite, în care țăranii cehi, pe lângă libertatea învățăturilor religioase propovăduite de Jan Hus, cereau și abolirea șerbiei, ștergerea tuturor privilegiilor feudale, secularizarea averilor bisericii și împărțirea pământului la cei care îl muncesc .

Transilvania era stăpânită atunci de nobilimea maghiară. Nobilii și mai marii clerului maghiar, abuzând de ajutorul dat de voievodul Transilvaniei și de regele Ungariei, acaparau prin vicleșuguri pământurile țăranilor. Mai mult de atât,cei mai mulți mulți țărani erau transformați în iobagi sau serbi, prin legarea de glie, adică de moșia nobilului, care nu le mai dădea voie să se mute pe o altă moșie. Toți țăranii puteau fi legați de glie: și cei unguri, și cei români, însă soarta cea mai grea au avut-o țăranii români. În același timp nobilii încălcau dreptul iobagilor la moștenire.O altă nemulțumire a țăranilor a fost și introducerea nonei ca dare suplimentară în produse.

Un decret regal semnat încă din secolul al XIV- lea dădea nobililor,, dreptul de a stârpi și de a nimici răufăcătorii de orice neam și mai ales pe români’’9.

,,Răufăcătorii ’’erau toți cei care arătau vreun fel de împotrivire față de nelegiuirile nobililor, cei care doreau dreptate și libertate, adică țăranii, fie ei români, fie unguri. Însă cel mai adesea românii aveau de suferit. Ei aveau de îndeplinit cele mai grele coverzi, aveau de muncit pământurile cele mai neproductive, satele lor erau dislocate și mutate în locuri rele și neproductive. Nobilii știau că românii, încă de pe vremea lui Gelu, luptau pentru libertatea Transilvaniei. De aceea țăranii români erau dublu exploatați: social, pentru că erau țărani, național, pentru că erau români.

În același timp existau contradicții între nobilimea mare și cea mică, între orășenii bogați și sărăcimea din orașe, între nobili și biserică. Flacăra răscoalei a fost însă aprinsă de măsura poruncită de episcopul catolic Gheorghe Lepeș de a se strânge dijma pe trei ani în urmă în florini, moneda nouă, care era mai rară și mai scumpă.Cei care refuzau plata erau lipsiți de asistență religioasă la cununii, botezuri, înmormântări. Ajungându–le cuțitul la os, țăranii s-au împotrivit.

Împotrivirea s-a urzit în satele din jurul Dejului, în primăvara anului 1437. Țăranii din satele de pe valea Someșului s-au adunat pe dealul Bobâlna. ……………………………………………………………………………………………………..

9- Pop, Ioan-Aurel ; Nagler ,Thomas ( coordonatori) –op.cit.

Au ales probabil acest deal pentru că, după Dealul Feleac este cel mai înalt reper din Podișul Transilvaniei, are o singură cale de acces și de pe platoul său se deschide zarea spre cele patru puncte cardinale. Au venit aici să hotărască dacă plătesc sau nu zeciuiala. Știind că nobilii nu pot fi înduplecați prea ușor, au venit înarmați cu topoare, coase, furci, sulițe și săbii, fiecare cu ce a avut. Ca să se apere mai ușor, și-au organizat pe Dealul Bobâlna o tabără după modelul husit, făcându-și baricade din carele și căruțele legate roată lângă roată cu funii, din bolovani și triunchiuri de copaci și înconjurate cu șanțuri. Au dovedit astfel că deși erau considerați ,, talpa de jos ’’, ,,prostimea” ei aveau legături europene și auziseră despre lupta țăranilor cehi. Nu setea de jaf i-a mânat la luptă, ci setea de libertate și dreptate. Dorind să facă o treaba bună și cinstită, adunarea țăranilor de pe Bobâlna a hotărât să trimită o solie voievodului transilvan pentru a-l ruga să-i ajute să iasă din jugul robiei. Însă voievodul Ladislau Csaky era și el tot un mare feudal, având foarte mulți iobagi. De aceea, călcând legile soliei, i-a decapitat pe soli și bucăți din tupurile lor au fost răspândite și expuse prin sate pentru a îngrozi și stinge dorința țăranilor de dreptate și libertate.

Văzând ce răspuns le-a dat voievodul, țăranii s-au organizat în cete, sub conducerea stegarilor și au întărit tabăra de pe Bobâlna, transformându-o într-o adevărată cetate. Aflând că țăranii se adună în număr tot mai mare, voievodul Transilvaniei și comandantul armatei nobiliare au poruncit război necruțător împotriva ,,hoardei’’ țărănești. Se bazau pe faptul că nobilii și cavalerii aveau arme mai bune și erau mai pregătiți în meșteșugul războiului.

În soarele fierbinte al lunii iulie, pe Dealul Bobâlna are loc prima lupta între țărani și armata nobililor. A fost fierbinte nu numai soarele ci și confruntarea în care cei mulți și asupriți au luptat împotriva celor puțini și asupritori. În ciuda armelor mai bune și a meștesugului lor, armata nobililor a fost înfrântă de dârzenia , curajul și dorința de dreptate a țăranilor. Mulți nobili și-au găsit sfârșitul în această bătălie. Revolta pornită de pe Dealul Bobâlna s-a întins foarte repede în satele din jur, ajungând până în comitatul Alba. Țăranii au ars castelele nobililor, au distrus arhivele nobiliare. Înfrânți, nobilii propun țăranilor o înțelegere pașnică, lucru pe care țăranii și-l doreau de fapt. Astfel, la 6 iulie 1437 , se încheie prima înțelegere între reprezentanții obștilor țărănești și nobili, în fața Conventului de la Cluj- Mănăștur.

Întelegerea prevedea :

– fixarea sarcinilor iobăgești; scăderea unora dintre ele;

– stabilirea precisă a dijmei bisericești;

– plata dijmei și a zeciuielii în moneda veche;

– dreptul la moștenire și strămutare;

– posibilitatea de a stabili sarcinile împreună cu nobilii.

Țăranii au mai obținut învoirea de a se întâlni în fiecare an într-o adunare pe Dealul Bobâlna, să se sfătuiască și să privegheze ca nobilii să-și respecte cuvântul, să nu plănuiască din nou înrobirea țăranilor. Pentru ca înțelegerea să fie temeinică,ea s-a pecetluit în Biserica Calvaria in Mănăștur, lângă Cluj-Napoca. Bucuria țăranilor legată de victoria lor nu avea să dureze mult. Nobilimea maghiară a chemat în taină la Căpâlna patriciatul sau căpeteniile bogate ale sașilor și ale secuilor și au încheiat o rușinoasă alianță ,, Unio Trium Natiorum’’ (,,Unirea celor trei națiuni’’) prin care nobilii maghiari, sașii și secuii erau considerați categorii privilegiate, iar românii erau națiune tolerată . Ei, românii, cei care erau băștinași, erau cei mai numeroși, duceau greul și hrăneau întreaga societate cu truda, sudoarea și sângele lor, ei erau cei înfrânți, erau serbii. ,,Unio Trium Natiorum’’ a devenit o alianță a stăpânilor nobili unguri, a patriciatului săsesc, a secuilor bogați îndreptată mai cu seama împotriva românilor.

Mai mult de atât inițiatorii acestei alianțe s-au străduit să atragă de partea lor și pe puținii nobili români care mai rămăseseră,iar pe cei care refuzau,i-au silit să treacă de partea nobilimii maghiare. Astfel, deși la început înțelegerea de la Căpâlna a avut un caracter predominant social, în timp, ea a primit un caracter asupritor național, îndreptat exclusiv împotriva românilor.

Când au înțeles înșelătoria, țăranii și-au organizat mai temeinic tabăra de la Bobâlna, au înfruntat noile atacuri ale armatei nobiliare pe care au înfrant-o a doua oară. Înfrânți, nobilii au cerut o noua înțelegere, iar țăranii, oameni de bună credință și încrezători s-au învoit iar. Noua intelegere s-a încheiat la Apatiu, lângă Dej. Noua întelegere a însemnat și o noua înșelăciune din partea nobililor. Aceștia au respectat înțelegerea doar până când au adunat armate noi,apoi au înăsprit măsurile împotriva țăranilor care doreau să ajungă la Bobâlna. Țăranii din tabăra de aici au luptat cu îndârjire și au învins pentru a treia oara cavaleria nobililor,apoi pedestrimea nobiliară. Au ieșit din tabără și au ridicat satele la lupta. Au ocupat Clujul și au ajuns până la Aiud. Aveau conducători tenaci și pricepuți, ridicați din rândurile lor: Mihai Românul din satul Florești, Benedict Gazda din Deuș, Antonie cel Mare din Buda, Mihai și Gal din Chendru ( Corneștiul de azi ), Pavel cel Mare din Voievodeni, Ioan din Cluj și mulți alții a căror nume ne-au rămas necunoscute. Oricum din puținele nume de conducători pe care le cunoaștem deducem că unii erau țărani români, iar alții erau maghiari.

În timpul iernii și în primăvara anului 1438, nobilii, ajutați de regele Ungariei, au adunat o armată puternică la Bobâlna, au înconjurat tabăra și au atacat-o. În același timp au pedepsit aspru orice sat care se răscula. Așa au reușit să obțină victoria,care le-a fost facilitată și de faptul că,fiind iarnă,mulți țărani se întorseseră la vetre.E știut faptul că majoritatea ostilităților nu se desfășurau țn anotimpul rece,ci se reluau primăvara.Nobilii ardeleni au încălcat această cutumă și astfel au reușit să decimeze răsculații.

Biruitori și plini de ură, stăpânii feudali au hotărât să spele rușinea și urmele revoltei cu sângele țăranilor. La 2 februarie 1438, la Turda, are loc adunarea privilegiatilor, care stabilește măsurile antițărănești ale Convenției de la Căpâlna: ,,stârpirea și distrugerea răutății șirăscoalei țăranilor nelegiuți”10.

Răscoala de la Bobâlna a fost înfrântă la fel ca toate răscoalele din Evul Mediu. Conducătorii răscoalei, alături de mii de țărani, au fost schingiuiți și omorâți: li s-au scos ochii, li s-au tăiat mâinile, au fost spânzurați sau au fost trași în țeapă pe dealul de lângă Turda. Cu adevărat răscoala aceasta a fost înăbușită în sânge, dar ea a fost și o lecție de voință, curaj, dărzenie. Țăranii adunați la Bobâlna au demonstrat că știu suferi, știu răbda, dar când paharul răbdării se umple știu să lupte pentru drepturile lor, până la sacrificiul suprem. Au demonstrat că împreună pot învinge.

Răscoala de la Bobâlna a pus piatra de temelie pentru furtuna furiei țăranești, mereu înfrântă și mereu reaprinsă, mai aprig și mai dârz, a deschis drumul altor revolte din vremea lui Doja, în 1514, din vremea lui Horea,în 1784,din vremea lui Tudor,în 1821.apoi din 1848,1907…

……………………………………………………………………………………………………

10-Almaș,Dumitru-,,Eroi au fost,eroi sunt încă’’-Ed.Politică,București,1983.

,,MonumentulBobâlna, una din cele mai mari convulsii țărănești , nu numai din Transilvania, dar chiar din Europa, a rămas însă o dovadă incontestabilă a uriașei forțe a mulțimilor. Exemplul și ecoul Bobâlnei a căpătat rezonanțe, s-a amplificat ca un uriaș clopot în lunga noapte feudală, a luminat-o ca un imens munte de flăcări. Iată de ce Bobâlna ne sună astăzi ca un nume de tunet, nume de furtună, nume de vulcan îin erupție ; nume de dreptate. Nume de răscoală. Munte de jar și de primăvară .’’11

Dârzenia și sacrificiul țăranilor din 1437 au fost și sunt adevărate exemple pentru urmași. De aceea, în memoria lor, în anul 1957, la împlinirea a 520 de la marea răscoală, pe platoul unde fusese organizată tabăra țărănească, a fost inaugurat un monument, opera arhitectului Virgil Salvan și a sculptorului Alexandru Kos.

De asemenea, pe acest deal, simbol al luptei și biruinței, mii de locuitori din satele vecine vin, în a doua duminică din luna iulie, să cinstească prin serbări și manifestări folclorice memoria eroilor țărani din 1437.

Amintirea acestor eroi ai neamului este vie în sufletele noastre și prin doinele și cântecele populare păstrate peste ani :

,,Mă suii la Orlea’n deal

Să mă uit peste Ardeal,

Dar Ardealu – i țară mare

Nu se vede c-o cătare.

Mă pusei și ascultai

Și – auzii de trei ori vai:

Și – auzii și-a patra dată

De-mi făcui ochii roată.

Văzui valea tulburată:

Icea fum , dincolo fum,

Iar prin aer căzând scrum

Și scrum negru de palate

Cu păcate încărcate.

Scrum de stoguri și de fân

Adunate de români

Ca să- ngrașe pe căpcani!’’

(Doină transilvană)

……………………………………………………………………………………………………

11-Almaș,Dumitru-op.cit.

Un alt eveniment istoric care a lăsat urme adânci în comuna Cornești este legat de numele unui vestit domnitor ale cărui realizări au fost apreciate și de marele istoric Nicolae Bălcescu: ,, Voi arăta acele lupte uriașe pentru libertatea și unitatea națională, cu care românii, supt povața celui mai vestit și mai mare din voievozii lor, încheiară veacul al XVI –lea. Povestirea mea va coprinde numai opt ani (1593-1601), dar anii istoriei romănilor cei mai avuți în fapte vitejești, în pilde minunate de jertfire către patrie. Timpuri de aducere – aminte glorioasă!…”12

Desigur , este vorba despre domnitorul Mihai Viteazul, cel care și-a legat numele de cele trei țări romănești: Țara Românească, Moldova și Ardealul.

În relațiile sale cu Transilvania, domnitorul muntean și-a legat numele de satul Lujerdiu, din comuna Cornești.

Din cartea ,,Dicționar – 101 personalități și evenimente istorice’’ scrisă de Magda Stan și Cristian Vornicu aflăm că Mihai Viteazul este ,,fiul domnitorului ȚăriiRomânești , Pătrașcu cel Bun ( 1554- 1557 ), născut în anul 1557”1

Mihai Viteazul și-a început șirul onorurilor publice cu dregătoria de ban de Mehedinți; a ajuns apoi mare stolnic, mare postelnic, mare aga, urcând până la cea de mare ban al Craiovei. Mihai Viteazul ,, era vestit tuturor, atât prin rangul părintelui și privilegiul nașterii, cât și prin frumusețea armonioasă a trupului și prin statura lui mândră. … era vestit prin iubirea de țară, prin bunăvoința față de cei deopotrivă cu el, prin omenia față de cei mai mici ca el, prin dreptate, adevăr și statornicie. …era iubit de oameni pentru darurile înalte ale sufletului sau nobil cu adevărat, pornit chiar prin fire să săvârșească ispravi grele și pentru cuvântul sau înțelept.’’14

Alegerea lui Mihai Viteazul ca domn al Țării Românești a fost acceptată de contemporanii săi și a coincis cu relansarea de către Papa Clement al VIII – lea (1592-1605) a unei alianțe antiotomane, în care țările române trebuiau să dețină un loc aparte. Despre alegerea lui Mihai Viteazul ca domn al Țării Românești, Andronic Cantacuzino îi relata lui Petru Schiopul, fost domn al Moldovei, într-o scrisoare din 14.11.1593,,l-am făcut domn… pe banul Mihai… sărmana țară este mulțumită și au înălțat rugăciuni către Dumnezeu pentru că i-a învrednicit și le-a dat un astfel de păstor bun, creștin, cu milă pentru cei săraci și cu frică de Dumnezeu… este vrednic să păstoreascăun popor’’.15

La Liga antiotomană adera și Principatul Transilvaniei, condus de Sigismund Bathori, care ,,era considerat un element cheie în atragerea Țării Românești și Moldovei’’(Teodor,Pompiliu-,,Pro Republica Christiana”,în,, IstoriaRomâniei”,Ed.Corint,Bucure;ti,2002). În scurt timp, la Ligă este atrasă Moldova, iar apoi aderă și Țara Românească.

…………………………………………………………………………….

13-Stan,Magda;Vornicu,Cristian-,,Dicționar-101 personalități și evenimente istorice”-Ed.Niculesc,București,2003

14-Stan,Magda;Vornicu,Cristian- op.cit.

15-”Mihai Viteazul în conștiința europeană-cronicari și istorici străini”-sec.XVI-XVIII-Ed.Academiei-București,1983

16-Teodor,Pompiliu-,,Pro Republica Christiana”,în Istoria României”,Ed.Corint,București,2002

Bănuind pericolul otoman, Mihai Viteazul încheie la 20 mai 1595, la Alba – Iulia, prin delegația Stărilor, un tratat cu Sigismund Bathori, prin care Sțările subordonează Țara Românească principelui Transilvaniei, devenind autoritatea supremă, iar pe domn îl subordonează atotputerniciei boierilor. Potrivit tratatului ,,domnului i se retrag prerogativele domniei, țara urmând să fie guvernată de un sfat restrâns, alcătuit din doisprezece boieri, iar domnul degradat la calitatea de locțiitor al principelui Ardealului’’. 17

Același tratat prevedea ca toate bisericile din Ardeal să fie așezate sub juristricția Mitropoliei din Târgoviște , dovedindu-se astfel tendința anticalvină.

,,La începutul lunii iunie 1595, Sigismund Bathori încheie un tratat asemănător și cu Aron Vodă, domnul Moldovei, înfăptuind astfel Unificarea în forma raporturilor suverano- vasalice, în vederea confruntării cu Imperiul otoman’’18.

Primejdia care se abătea din partea turcilor asupra Țării Românești l-a determinat pe Mihai Viteazul să accepte tratatul încheiat de boierii munteni cu principele transilvănean în mai 1595, însă nu se poate crede că în sufletul său domnitorul a acceptat vreo clipă, tratatul de vasalitate întocmai.

,,Dacă boierii ce supuseră Țara Românească Ardealului o făceau numai pentru ușurința traiului lor, fără gânduri ascunse, Mihai, desigur primea contractul încheiat peste voia lui, numai fiindcă știa că îl va face zdrențe cu sabia lui ascuțită, îndatăce primejdia clipei din partea turcului va fi trecut. Și nu vom avea nicio îndoială că viteazul nostru jura în inima lui, cea mai cumplită răzbunare împotrivalui Sigismund Bathori. ”19

De eroarea făcută și-au dat seama și o parte din boierii din delegația munteană, printre care și Radu Buzescu, după cum rezultă din ,,Cronica Buzeștilor’’, că Mihai nu-i împuternicise decât ,,ca să fie asculător de Bator Sigmon, iar de țară să n-aibă scădere ci să și-o ție deplin și să se ajute unii cu alții , cum le-au fost jurământul dintâi .’’20

Acești boieri mărturisesc că ei ,, se nevoiau să slujească pe domnul lor în dreptate , dar de neprieteni fură biruiți’’21

Așa cum remarca Nicolae Iorga, în momentul când Sigismund, care se visa ,,domn al Daciei întregi’’22 impune condițiile de subordonare din 20 mai 1595 ,,în conștiința lui Mihai s-a trezit chestiunea ardeleana.’’23

Atunci domnitorul muntean își dă seama de originea comună a românilor din cele trei țări românești și de importanța unirii tuturor românilor. Domnitorul a fost conștient de importanța realizării unității spirituale, nu numai politice și în acest sens a fost sprijinit de clauza cuprinsă în tratatul din 20 mai 1595, care prevedea așezarea bisericilor ortodoxe din Ardeal sub juristrictia Mitropoliei de la Târgoviște.

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

17-”Mihai Viteazul în conștiința europeană-documente externe”-Ed.Academiei-București,1982

18-”Mihai Viteazul în conștiința europeană-documente externe”-op.cit.

19-”Mihai Viteazul în conștiința europeană-documente externe”-op.cit.

20-Teodor,Pompiliu-op.cit.

21-Sârbu ,Ion-,,Istoria lui Mihai Vodă Viteazul,domnul Țării Românești”-Ed.Facla, Timișoara,1979

22-Iorga,Nicolae-,,Cronica Buzeștilor’’ -în,,Istoria Literaturii’’,vol.II

23-Neagoe,Manole-,,Mihai Viteazul’’-Ed.,,Scrisul Românesc’’.Craiova,1976.

,,Născut creștin ortodox și rămas la confesiunea ortodoxă până la moarte – în ciuda insistentei Papei de a trece la biserica romano-catolică – Mihai Viteazul și-a construit imaginea de bun creștin prin acte de ordin religios: ctitor de lăcașuri religioase, reformator îin timpul domniei al vieții religioase în direcția întăririi și creșterii prestigiului sacerdotului. Această trăsătură a personalității lui Mihai Viteazul i-a dictat implicarea în cruciada antiotomană, al cărei principal susținător a fost câtva timp, și i-a înlesnit motivația religioasă a acțiunilor sale”24.

În acest contest se numără și dorința sa de a construi biserici ortodoxe în Ardeal. În lucrarea de față voi încerca o prezentare a bisericii construite de Mihai Viteazul în satul Lujerdiu, în anul 1600, având ca imbold cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga, care spunea că mănăstirile, bisericile ,, sunt pentru noi un izvor de mândrie, o comoară de știință și o neprețuită moștenire de frumusețe.’’25

Prima atestare documentară a satului Lujerdiu este datată în anul 1279, când într-un act din 8 iulie găsim următoarele date: ,,Ladislau al IV-lea, regele Ungariei, întărește banului Micud mai multe moșii în comitatul Dăbâca, căruia îi aparținea și satul Lujerdiu, cu câteva case și păduri’’.26Documentul a fost publicat în ,,Monografia județului Solnoc-Dăbâca’’.

Numele satului se presupune că vine de la slavul ,,losad ’’, care înseamnă ,,așezământ de cai’’, ,,mânzărie’’. Numele unguresc e ,,Lozsard’’ și a trecut prin mai multe forme de pronuntie: Lwsath, Losad Wolachalis, Lasad, Losard, Lozard, Rosald, Losard, Luzserdy. Acestea sunt forme oficiale, transcrierea variind pe parcursul anilor. Ștefan Meteș crede că numele Lujerdiu vine de la un oarecare Lusardea, această variantă fiind cea mai acceptată.

…………………………………………………………………………………..

24-Iorga,Nicolae-,,Istoria lui Mihai Viteazul”-București,1968

25-Ștefănescu,Ștefan-,,Mihai Viteazul.Între Respublica christiană și monarhia absolută”,Cluj-Napoca,1994

26-Iorga,Nicolae-,,Istoria românilor în chipuri și icoane”,Ed. Humanitas,București,1992

În anul 1596 Sigismund Bathory dăruiește acest sat lui Mihai Viteazul. Satul aparținuse lui Alexandru Kendy, care pierde dreptul de stăpânire asupra lui, fiind infidel principelui Transilvaniei. La vremea aceea satul avea patruzeci de familii și aici Mihai Viteazul a ridicat o biserică în jurul anului 1600.

Afirmația aceasta este întărită și de istoricul Constantin C. Giurăscu care spune că ,,în Ardeal, în afara de lăcașul de la Alba – Iulia, Mihai Viteazul în timpul scurtei sale stăpâniri a ridicat trei biserici – una la Ocna Sibiului, alta în satul Lusardec, în judetul Someșului și cea de a treia în marginea de miazăzi a Cetății Făgărașului’’27 unde au lucrat vestiții iconari Nicolae din Creta, Mina din Creta și Petru Armeanul.

Conform afirmațiilor celor trei istorici: Ștefan Mates, Nicolae Iorga și Constantin C. Giurăscu putem spune că actuala biserică din Lujerdiu a fost construită de Mihai Viteazul.

Când Mihai Viteazul a primit moșia de la Lujerdiu satul era așezat într-o depresiune ascunsă de dealuri înalte, numită Valea Oșorțului. În apropierea acestui loc, unul dintre dealuri poartă numele ,,Mânzărie’’. Să fie coincidență sau o urmă lăsată de cuvântul slav ,, losad’’?

Domnitorul muntean hotărăște să mute vatra satului din cauza terenului mai umed și mlăștinos precum și din cauza existenței pericolului de inundații.

Astfel, este ales ca loc pentru ridicarea bisericii un deal din partea de vest a satului, situat spre satul Dăbâca. Să fie o nouă coincidență?

Biserica este cladită din piatră, în formă de corabie. Zidurile sale au grosimea de 0,80 metri. Nu se cunoaște data sfințirii antimisului sau numele arhiereului care a sfințit pentru prima dată biserica. Clădirea are o lungime de 18 metri, lățimea de 4 metri, suprafața totală a construcției este de 108 metri pătrați și volumul de 433 metri cubi.

Construcția bisericii este în stil răsăritean, având turn de clopotniță. Biserica are hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril’’ serbat la 8 noiembrie. În decursul vremurilor biserica a fost reparată de mai multe ori. Din timpul unei astfel de reparații a rămas o piatră cu următoarea inscripție: ,,Anno domini 1684, Bazilli Maister’’. Tradiția spune că în anul 1684 biserica a fost restaurată în urma unui incendiu, iar acest Bazilli Maister a fost conducătorul lucrărilor. Lucrări de reparații au fost executate și în anii 1959-1963. Cu ocazia acestor lucrări s-au făcut și unele modificări printre care și înlocuirea iconostasului de piatră cu o catapeteasmă de lemn pe care sunt pictate icoanele. Tot atunci acoperișul din șindrilă al bisericii a fost înlocuit cu unul din tablă.

Biserica a fost zugrăvită de zugravul Volosnai din Dej. Iconostasul construit din lemn are icoanele pictate pe scândură în stil neorealist.

,,La 24 noiembrie 1963, biserica a fost resființită de către Preasființitul Episcop Teofil Herineanul, episcopul ortodox al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului .

În anul 1975 au fost efectuate noi lucrări de restaurare și consolidare a bisericii. S-au realizat lucrări de subzidire, s-a tencuit exteriorul și interiorul bisericii. Ultimele lucrări la pictura interioară s-au efectuat în anul 1982, de către pictorul bisericesc Ioan Titus Petruse.’’28

……………………………………………………………………………………………………

27-Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca

28-pr.Simon,Dănilă-op.cit.

Sfântul altar are forma de semicerc, având două ferestre. Biserica are boltă. Naosul are dimensiuni modeste. În pereții săi sunt așezate patru ferestre care dau luminozitate interiorului bisericii. La intrarea în biserică, în partea dreaptă sunt amenajate două suporturi pentru aprinderea lumânărilor. În stânga sunt scările pe care se urcă în cor și la clopote. Pe ambele părți ale naosului există câte doi prapori. Atât în pronaos – locul pentru femei, cât și în naos – locul pentru bărbați, există câte un tetrapod. Lângă Sfântul Altar se află două strane pentru cântăreți, iar în partea stângă este tetrapodul de pe care se citește Sfânta Evanghelie. Pe cupola naosului se afla picturi ce reprezinta pe Mântuitorul și cei patru evangheliști.

Pe peretele din stânga, între cele două ferestre este pictată Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos . Peretele din dreapta, în naos, are pictată între cele două ferestre scena Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Bolta pronaosului are pictată Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brate, iar bolta Sfântului Altar are pictată Maica Domnului cu Pruncul în brate, stând pe tron.

În patrimoniul bisericii parohiale din Lujerdiu se păstrează drept obiecte de cult de valoare istorică și artistică, trei icoane pictate pe lemn, vechi de peste 100 de ani, toate făcând parte din patrimoniul cultural naționa – prima dintre icoane îl reprezintă pe Iisus Hristos având dimensiunile 0,76 metri/0,52 metri și greutatea de 4,130 kg. Starea de conservare este slabă. Culoarea este roz – verde și în colțurile de sus din stânga și din dreapta are inscripțiile IC și XC. Mântuitorul este reprezentat cu Sfânta Cruce în mână, pe care sunt înscrise cu litere chirilice cuvintele: ,,Eu sunt ușa, prin Mine de va intra cineva, se va mântui, va intra și va ieși și pășune va afla.” A doua icoană reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe.Este pictură în ulei, dar starea de conservare este slabă. Dimensiunile icoanei sunt de 0,91 metri/0,65 metri și greutatea este de 7,150 kg. Culoarea este maro închis. În partea de jos a icoanei sunt scrise câteva cuvinte, dar sunt indescifrabile din cauza degradării;

A treia icoană îl reprezinta pe Sfântul Arhanghel Mihail. Pictată tot în ulei și această icoana este slab conservată. Dimensiunile icoanei sunt 0,77 metri / 0 ,55 metri și greutatea 6,200 kg. Culorile sunt roșu – albastru- verde. În partea de sus a icoanei este scrisă cu litere chirilice inscripția: ,,Sfântul Arhanghel Mihail’’, iar în partea de jos este trecută data 28 ianuarie 1848. Această dată a fost luată în considerare pentru toate cele trei icoane.

Alte obiecte vechi de cult sau cu valoare istorică și artistică în patrimoniul acestei biserici nu mai există, deoarece preoții care au fost aici între anii 1969 și 1982, nelocuind în parohie, au predat aceste obiecte Muzeului Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului.

În registrul de procese verbale al parohiei există un proces verbal din anul 1981 prin care un număr de șaptesprezece manuscrise și cărți vechi, cu indicarea exactă a titlului, locului și anului apariției, au fost duse la arhivele Arhiepiscopiei mai sus amintite.

Pe lângă biserica din Lujerdiu a funcționat o școală confesională, după cum rezultă din datele exprimate de locuitorii mai vârstnici, dar nu există documente edificatoare. În arhivele actualei școli din sat există documente începând din anul 1925, an în care Școala Primară de Stat – cu clase simultane I – VII a aparținut Ministerului Instrucțiunii.

Se presupune că aici Mihai Viteazul ar fi colonizat români din Câmpia Băileștiului. Afirmația se bazează pe existența numelor de familie cu rezonanță oltenească: Muntean, Câmpan, Câmpean, Mărginean, Rogojean, Pelea, dar documente edificatoare în acest sens nu am găsit.

Desigur, evenimentele istorice au determinat o prezență scurtă a domnitorului Mihai Viteazul în Transilvania și cu atât mai fugitivă la Lujerdiu. Cu toate acestea faptele sale rămân ca un exemplu viu de dragoste de țară, curaj și credință.

În articolul ,,Mihai Viteazul. Între Respublica Christiana și monarhia absolută’’, citându-i pe P. P. Panaitescu și pe David Prodan, Ștefan Ștefănescu preciza: ,,Mihai Viteazul a căutat să ridice biserica românească din Transilvania, a obținut din partea împăratului recunoașterea religiei ortodoxe în rândul religiilor constituționale’’.29

Prin repunerea religiei ortodoxe din Transilvania în drepturile sale firești, dar mai ales prin realizarea Unirii din 1600, Mihai Viteazul a aprins în sufletele românilor ardeleni flacăra luptei pentru libertate, unitate și credință. Semnificativ în acest sens este faptul că în timpul luptelor cu turcii, în anul 1599, Mihai Viteazul le spunea soldaților săi: ,,să se poarte vitejește , atât pentru numele lui Hristos, cât și pentru gloria națiunii și numele acelor români din care mărturiseau că se trag.”30

Bucurându – se de o mare faimă în timpul vieții sale ca domn, diplomat, conducător de oști, bun și curajos luptător, Mihai Viteazul și-a păstrat peste timp același renume. Trecerea anilor nu a umbrit cu nimic măreția faptelor sale ci le-au dat mai mare strălucire.

Într-un sat pierdut printre dealurile Ardealului glasurile clopotelor unei biserici micuțe,dar trainice duc numele lui Mihai Viteazul peste Câmpia Turzii, se împletesc cu glasurile clopotelor de la Alba – Iulia, Ocna Sibiu și Făgăraș și duc spre Mănăstirea Dealul cuvintele marelui viteaz: “fiind îndemnat de o râvnă lăuntrică să fac fapte care să se înalțe întru lauda lui Dumnezeu, în slujba creștinătății, iar la urmă să pună cu cinste un capăt ostenelelor mele și să ne ducă un nume veșnic după moarte…’’ 31

Încercând să respect o derulare cronologică a evenimentelor istorice desfășurate pe teritoriul comunei Cornești am ajuns în satul meu natal – Stoiana. Numele acestui sat este legat cu firele invizibile și rezistente ale istoriei de numele familiei Șorban, de numele celor care au fost Guilelm și Raoul Șorban .

…………………………………………………………………………….

29-Ștefănescu,Ștefan-op.cit.

30-Ștefănescu,Ștefan-op.cit.

31-Gölner,C.-,,Faima lui Mihai Viteazul în apus’’-broșuri contemporane în Anuarul Institutului de Istorie Națională,VIII,Cluj,1942

Familia Șorbanilor este o familie de români, în mare majoritate preoți sau proprietari de pământuri, a căror rădăcini se pierd în urmă cu peste 700 de ani. D-l Raoul Șorban mărturisea despre existența unui document prin care regele Bela IV al Ungariei îl confirma, în 1266, la Cluj și îl întărea în privilegiile sale strămoșești pe ,, prietenul său valah Moise Șorban’’. La Stoiana familia Șorban a avut o moșie și a trăit o mare parte din viața sa, legând numele acestui sat de importante evenimente din istoria românilor.

Dar cine a fost Guilelm Șorban? Născut la Arad la data de 11 februarie 1876 Guilelm Șorban provine dintr-o familie numeroasă cu șase copii. La nici patru ani rămâne orfan de tată, iar mama sa, de origine alsaciană, se mută la Gherla, unde fratele socrului său, Mihai Șorban, canonic catolic, era inspector peste școlile greco-catolice din Ardeal.

Guilelm Șorban crește într-un mediu cultural prielnic, fiind atras de muzică, de artă și devine compozitor și pianist. În 1894 publică la Leipzig ,,Zece cântări poporale românești’’, iar în 1900 publică la Viena un ,Album de compoziții românești’’. S-a căsătorit cu o moldavo – armeancă, născută la Gădălin – Cluj, cu numele de familie Bogdan, dar care după înnobilarea familiei devine Bogdanffi. Familia soției sale deținea mai multe moșii între Dej și Cluj: la Dej, la Nima, la Stoiana, la Sânnicoara, la Gădălin. Din cauza căsătoriei cu un valah, d-na. Șorban este dezmoștenită de tatăl ei. Împreună cu soțul ei cumpără, de la tatăl său, moșia de la Stoiana. Aici vor locui împreună cu cei doi fii: Wilhelm și Raoul.

Guilelm Șorban a vibrat pentru neamul său și a avut destul de mult de suferit cât a trăit în Austo – Ungaria. Glasul lui era unul foarte puternic în Partidul Național Român în cadrul căruia a activat. A avut slujbe mărunte la stat, în discordanță cu pregătirea sa. A fost amenințat, dat afară din serviciu, mergându-se până la ideea unui ziar de a cere spânzurarea sa. A luptat din răsputeri pentru drepturile românilor. A activat în ASTRA, în Societatea pentru Fond de Teatru. La Viena, în timpul studenției sale în Drept și în muzică, a făcut parte din Societatea Academică ,, România Jună’’, a cântat în Corul tinerimei Universității Române din Cluj (1897- 1898). A luptat pentru înființarea Operei Române din Cluj și atunci când a reușit acest lucru a fost un om fericit. Guilelm Șorban a reușit să organizeze la Stoiana o mică ,,ASTRA’’ prin oamenii politici și de cultură pe care i-a adus aici: George Dima, Emil Isac, George Coșbuc, Alexandru Vaida – Voievod și mulți alții. Trăind într-o perioadă plină de frământări, Guilelm Șorban și-a dat seama că arta și mai ales muzica puteau trezi energiile naționale, puteau fi o formă de luptă împotriva deznaționalizării, erau o formă de rezistență în fața celor mai perfide metode de anihilare etnică. De aceea, pentru dânsul cunoașterea muzicii țăranului român a avut o semnificație aparte, înlesnindu-i recunoașterea a ceea ce spiritul muzicii naționale avea mai activ, mai trainic . Compozițiile sale ,,Cântecele’’, ,,Jocuri romănești’’, ,,Piesele lirice pentru pian’’ și ,,Corurile’’ dădeau expresie unor sentimente românești care coincideau cu cele ale compozitorului. Fiul său, Raoul Șorban, avea să mărturisească peste ani: ,,scriitorul A.P. Bănuțiu, contemporan cu apariția tuturor creațiilor sale, mi-a atras atenția asupra ,,acțiunii naționale’’- a acestora, fiind că au << plămădit un nou orizont liric, creând o unitate activă a emoțiilor, neținând seama de granițele ce apăruseră artificial, de-a lungul secolelor, între frați de același neam. ,,Mai am nu singur dor’’ , ,,Pe umeri pletele-i curg râu’’, ,,Pe lângă plopii fără soț’’, au contribuit în spațiul național la întărirea unității de cultură, provocând o stare de efervescență emoțională colectivă în zonele sensibile ale ființei nazionale . Pentru că undele lor lirice au vibrat – pe întinderile întregului spațiu locuit de români, fiind cântate din est până în vest, ca și din Bucovina și Maramureș până jos în Macedonia. Integrate spontan în angrenajul universalității românești, primind noi accente, prin cooperare de la cei care le cântă, ele și-au depășit compozitorul, învestindu-se cu atributele creațiilor populare >>’’32

Din păcate cea mai mare parte din opera compozitorului – 106 manuscrise – s-a pierdut o dată cu confiscarea conacului de la Stoiana. Însă, dacă românii nu știu să–și aprecieze valorile, pentru Guilelm Șorban rămâne semnificativ faptul că melodia compusă de dânsul ,,Cucuruz cu frunza-n sus’’ a devenit Imnul de Stat al Israelului, Hatikva. Aceeași linie melodică a fost folosită și în cântecul ,,Jurământ pentru Ardeal’’, compus de Andrei Păunescu, pe versurile lui Adrian Păunescu:

,,Foaie verde vale deal,

Doamne , mută-te-n Ardeal.

Dă-ne Tisa înapoi,

Mântuiește-ne pe noi.

Ardeal, orizont fatal,

Numai vale, deal,

Jurăm, jurăm ,

Jurăm pentru Ardeal”.

Giulelm Șorban a murit în anul 1923, în iulie, otrăvit fiind de adversarii săi politici. Era prefect al județului Someș, în guvernarea de nicio lună de zile a lui Take Ionescu. Imediat după Marea Unire a fost numit subprefect al Comitatului Solnoc – Dăbâca, făcând echipă cu Teodor Mihali , prefectul de atunci și primarul de mai târziu al Dejului și apoi al Clujului. În cartea ,,Dialoguri cu Raoul Șorban’’, scrisă de Constantin Mustață, Raoul Șorban mărturisea despre moartea tatălui său: ,, unicul care a scris că a fost otrăvit a fost Emil Isac. Tableta a scris-o la moartea lui și a publicat-o la Fundațiile Regale, în ediția lui Miron Radu Parschivescu Mama voia să deschidă proces, știind cum l-a otrăvit. Prietenii avocați din Dej, familia Mișca în special, i-au demonstrat mamei că este un proces fără nicio șansă, având în vedere aranjamentele care se fac în Justiție, mai ales că omul care l-a otrăvit era foarte înstărit, director de bancă și avocat în Dej. Conflictul era atunci de natură politică. El era averescian, iar tata din Partidul Național Român. Aparent, relațiile dintre ei erau bune. Amândoi au candidat și pentru un post de deputat în Parlamentul României. De aici s-a născut conflictul… S-a făcut și o probă. Intoxicarea cu arsenic putea fi constatată prin analiza părului celui otrăvit, găsindu-se astfel indubitabil și arma crimei. A fost un moment greu….’’33

,,A fost un moment greu’’ spunea d-l Raoul Șorban, poate primul din multele momente grele ale vieții sale. Raoul Șorban s-a născut la Dej la 4 septembrie 1912, fiind al doilea fiu al familiei Șorban. Între anii 1923 – 1930 urmează studiile gimnaziale și liceale la Blaj și Cluj, studiind în paralel vioara.

………………………………………………………………………………

32-Mustață,Constantin-,,Dialoguri cu Raoul Șorban’’-Ed.Anotimp,Cluj-Napoca,2002

33-Mustață,Constantin-op.cit

Începând cu anul 1930 urmează studiile universitare la Milano, studii muzicale la Conservatorul Giuseppe Verdi ( 1930-1932 ) și de pictură la Academia Brera ( 1932 – 1934 ). A continuat pictura la Cluj, iar între anii 1935 – 1939 studiază Dreptul la Cluj. Urmează și studiile de istoria artei la Milano, Viena, Graz și Cluj intre anii 1932—1943. A fost violonist și pictor, profesor universitar, a ocupat diferite funcții de la cea de director al Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Cluj la cea de rector al Institutului de Arte din Cluj, a fost zugrav la o cooperativă din Cluj , dar și deținut politic. A gustat din plin dulcele și amarul vieții. Raoul Șorban a publicat numeroase cărți, printre care: G. A. Beltraffio (Milano , 1935), Pictorul Mihail Șorban (Cluj, 1943), Tonitza – scrieri despre artă (București , 1962), O viață de artist între Munchen și Maramureș (1986 ), Fantasma Imperiului Austro-Ungar și Casa Europei (București, 1990), Chestiunea Maghiară (București, 2001) și multe altele. Viața sa a fost un lung drum cu suișuri și coborâșuri care l-au călit, i-au dat forța și energia necesare pentru a rezista. A rezista și a face fapte bune, a rezista și a-i ajuta pe alții, fără să aștepte vreo răsplată.

Diktatul de la Viena l-a marcat pentru tot restul vieții. Amintirile acelei perioade nu au putut fi șterse niciodată, chiar dacă, Raoul Șorban spunea că peste fiecare eșec, durere sau moment mai dificil din viața sa a închis o ușă grea de bronz.

Poate momentul cel mai important al vieții sale a fost acela în care, fiind agent al mișcării sioniste din Transilvania și prieten bun cu dr. Marton Erno și cu Lehrmann Mendi, a participat la salvarea evreilor în timpul Holocaustului. În onoarea faptelor sale, la 7 aprilie 1987, Institutul Comemorativ al Marilor eroi ai Holocaustului ,,Yad Vasem’’ cu sediul la Ierusalim, decide acordarea titlului de ,,Drept între popoare’’, ca neevreu care a salvat evrei de la moarte. La 5 decembrie 1990, i se atribuie titlul de Cetățean de Onoare al Statului Israel. Acest titlu este urmat de altele asemănătoare primite în țară :

1993 – Cetățean de Onoare al municipiului Cluj- Napoca

1995 – Cetățean de Onoare al comunei Cornești, jud. Cluj

1996 – Cetățean de Onoare al municipiului Gherla

1997 – Cetățean de Onoare al municipiul Dej

În iulie 1995, la Stoiana, la vechiul conac al Șorbanilor a fost dezvelită o placă în memoria compozitorului Guilelm Șorban. S-a făcut acest lucru prin grija fiului său, Raoul. La eveniment au participat Mihai Ungheanu, ministrul culturii de atunci, Victor Romulus Constantinescu, din partea Consiliului Județean Cluj, Adrian Păunescu împreună cu Cenaclul Totuși Iubirea. În numele locuitorilor comunei Cornești, d-na. învățătoare Rus Liana Mirela a adresat un cuvânt de bun venit acasă d-lui Raul Șorban spunănd : ,,Există oameni pe care viața nu-i poate învinge! Există oameni pe care vântul greutăților nu-i poate îngenunchia! Ei renasc mereu din cenușa suferințelor așa ca pasărea Phionix! Un astfel de om este Raoul Șorban!’’.

Am avut onoarea să-l cunosc personal pe d-l . Raoul Șorban și acum, când scriu aceste rânduri, nu pot să cred că dânsul nu mai este printre noi, cu acea seninătate a chipului, cu acea blândețe a vocii sale. De câte ori stăteam de vorbă cu dânsul eram fascinată de memoria sa.

Vorbea despre oamenii pe care i-a cunoscut și prezenta faptele și evenimentele trăite de parcă totul se desfășura atunci, parcă privea pe un ecran un film în plină desfășurare, filmul vieții sale… Eram uimită de curajul cu care privea viața în față. La cei 94 de ani ai săi avea puterea să-și planifice totul: câte cărți va mai scrie, ce cursuri universitare va mai preda; părea să spună de fiecare dată:încă nu mi-a sosit sfârșitul, mai am multe de dat omenirii. Golul care a rămas odată cu trecerea sa în eternitate nu îl va umple nimic, niciodată… Să vorbești despre personalitatea sa, spuneaAdrian Riza în ,,Postfața ’’ la cartea ,,Chestiunea maghiară’’, scrisă de Raoul Șorban este ,,oimposibilitate… pentrucă viața lui încape cât pe zece vieți (să le zicem) normale… Și totuși , silit să spun în câteva cuvinte cine e Raoul Șorban, aș putea, reducându-i la esențe viața și zbuciumul, s-o fac : Raoul Șorban este un OM și este un ROMÂN.

Și , cum zicea Eminescu , cu asta , punctum…’’34

Firul vieții și al istoriei și-au tors caierul și peste comuna Cornești . Diferitele tipuri de stăpâniri și evenimentele istorice care au avut loc în țară au determinat reacții și din partea locuitorilor comunei Cornești. O delegație a locuitorilor de aici a participat la Marea Adunare Națională de la Alba – Iulia din decembrie 1918 când s-a hotărât UNIREA Transilvaniei cu România. În anul 1921 țăranii români și maghiari de aici au luptat pentru înfăptuirea reformei agrare. Perioada interbelică se caracterizează prin lupta pe care țăranii au dus-o împotriva asupririi moșierilor locali și regimului burghezo-moșieresc. Vrednic de remarcat este faptul că locuitorii acestei comune au luptat împotriva cametei. Organizația ,, Frontul Plugarilor’’ a avut în unele sate din comună filiale puternice, mai ales în satele Tioltiur, Morău și Lujerdiu. Aceste filiale au organizat între anii1934-1936 adunări de protest, la una dintre adunările de la Tioltiur a participat și Petru Groza.

În anul 1940 prin Diktatul de la Viena comuna Cornești, cu satele componente a fost cedată Ungariei. Cei patru ani de ocupație maghiară au însemnat multe privațiuni pentru românii de aici. Mulți dintre ei s-au refugiat în România Mare.

Despre situația din Transilvania la vremea Diktatului, dl. Raoul Șorban mărturisea într-un interviu acordat d-lui. Constantin Mustață: ,,la ora Diktatului, în teritoriul cedat erau 1.666 de școli primare românești cu 4692 învățători. Majoritatea, au plecat pentru a-și salva viața, rămânând doar 710. Soarta lor a fost, însă, dramatică , ocupanții menținând în serviciu doar 70, cei care cunoșteau limba maghiară. Era o condiție! Restul de 3.982 de învățători au luat drumul exilului … La Stoiana a fost maghiarizare în forță. Școală pentru copiii români cu o învățătoare care nu știa o boabă românească…’’ 35

Momentul ocupării satelor transilvănene de către maghiari în timpul Diktatului și-l amintește și d-l profesor Rus Legian din Stoiana. La acea dată dânsul locuia cu părinții în satul său natal, Tioltiur. ,,Era în septembrie când soldații maghiari au ajuns la Tioltiur. Eu aveam 13 ani și împreunăcu alțicopiii din sat eram cu vitele la păscut. Seara, la întoarcere, am găsit satul înconjurat de soldați necunoscuți care vorbeau o limbă ce nu o înțelegeam. Nu ne-au dat voie să intrăm în sat. În centru satului au fost adunați tineri din sat pe care ungurii au vrut să-i împuște. Ei au fost salvați de moșierul din sat, Abrobany Eduard, care a spus despre ei că nu sunt oameni răi. Deși era maghiar, moșierul trăia în bună înțelegere cu românii din sat. După câteva zile 40 de tineri din sat s-au refugiat în România, trecând granița pe la Cătina’’. Amintiri triste dar care reflectă adevărul și istoria reală trăită de oamenii de atunci.

Astfel de amintiri au și alți locuitori din comună a căror rude au fost nevoite să se refugieze în timpul ocupației maghiare. A fost așa și cazul celor doi învățători din Stoiana și Cornești: Strâmbu Beniamin și Bota Grigore. Povestea d-lui Bota este plină de un adevăr dur și dramatic. Căsătorit cu o fată de etnie maghiară, a fost bătut de frații soției sale.

…………………………………………………………………………………………….

34-Rizea,Adrian-în Postfață la cartea,,Chestiunea maghiară’’scrisă de Raoul Șorban, Ed.

35-Mustață,Constantin-op.cit.

Aceasta, ca să îl poată salva, l-a dus cu o căruță la gară în Turda și s-au refugiat. În Cornești au lăsat o fetiță de un an și jumătate, Bota Octavia, pe care nu au avut voie să o ducă cu dânșii. De dorul părinților fetița s-a îmbolnăvit. A fost dusă de rude la graniță ca să o poată vedea părinții. Nu li s-a dat voie să o privească decât printr-un geam. La înmormântarea fetiței părinții nu au putut veni. Povestea aceasta ne aduce în minte o întrebare – oare ce simte o mamă care este nevoită să renunțe la copilul său pentru a-și salva soțul? Ce simți când știi că ți-e bolnav copilul și nu-l poți alina, moare și nu-l poți îngropa?

Oare prețul plătit libertății nu a fost prea mare? Oare libertatea soților Bota nu a avut un gust prea amar? Cu siguranță, da! Acum însă nu avem dreptul să judecăm acele fapte! Putem doar să le constatăm și să ne gândim cu respect și recunoștință la cei care au ales să sufere în refugiu și să facem tot

Actul de la 23 august 1944 a găsit comuna Cornești sub ocuparea maghiarilor dar și a trupelor germane. Pentru că exista pericolul ca armatele staționate aici să fie încercuite, nemții s-au retras înainte de sosirea armatelor române și sovietice. Au dus cu ei care, vite, provizii și i-au obligat pe locuitori să le transporte lucrurile spre graniță. Astfel, la 15 octombrie 1944 comuna Cornești a fost eliberată. Evenimentele de după august 1944 au adus și aici naționalizarea în anul 1948 a principalelor mijloace de producție din comună: mori, prese de ulei, etc. După anul 1949 s-a realizat colectivizarea în toate satele comunei.

Până în anul 1989 viața locuitorilor de aici s-a desfășurat pașnic, fără evenimente spectaculoase. Principala ocupație era agricultura, dar existau și locuitori, în general bărbați, care făceau naveta și munceau în fabricile din Gherla sau Cluj-Napoca. În comuna existau 4 unități C .A . P., 4 unități S.M.T., 2 dispensare umane, un dispensar veterinar, 8 școli.

Numărul școlilor era variabil, în funcție de efectivele de elevi. Condițiile locale au determinat o activitate industrială slabă.

Au existat totuși preocupări pentru asigurarea unor condiții decente de viață locuitorilor din comună. Sub conducerea d-lui. primar Mureșan Andrei s-au făcut demersuri pentru repararea și asfaltarea drumului principal din comună, s-a captat apa potabilă în satul Stoiana și parțial în Lujerdiu și s-au instalat posturi telefonice în Cornești și Stoiana.

Locuitorii de aici și-au adus prinosul lor de jertfă și sânge în luptele din cele două războaie mondiale. Stau mărturie văduvele și orfanii de război, veteranii din cel de-al doilea Război Mondial,câțiva care mai supraviețuiesc, precum și cele șapte monumente ridicate în memoria eroilor căzuți în cele două conflagrații:

Monumentul din satul Tiocu de Sus este situat în centrul satului; a fost ridicat în anul 1933 de Ecsedy Iosif și Sipos Ludovic. Este construit din piatră de Tioc, are o înălțime de 4 metri și este așezat pe un postament în trei trepte.

Monumentul din satul Tiocu de Sus

Eroii din satul Tiocu de Sus al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Băieș Todor

Coroian Costan

Coroian Ambrozie

Coroian Gavril

Coroian Grigore

Coroian Ioan

Coroian Maftei

Coroian Vasile

Coroian Virgil

Egbeni Iosif

Farcaș Alexandru

Friedeman Aron

Ferenț Alexandru

Kocsis Ludovic

Lădar Gheorghe

Peter Ioan

Rus Gavril

Rus Teodor

Tămaș Alexandru

Tămaș Gavril

Tămaș Ioan

Tămaș Zaharia

Terebeși Vasile

Al Doilea Răzbio Mondial:

Coroian Gheorghe

Gânga Ioan

Nădășan Simion

Peter Ioan

Monumentul din satul Tiocu de Jos este așezat în centrul satului, în apropierea Bisericii Ortodoxe. A fost construit tot în anul 1933, de aceeași echipă formată din Ecsedy Iosif și Sipos Ludovic. Este construit tot din piatră de Tioc, are o înălțime de 4 metri și este așezat pe un soclu de 4 metri pătrați.

Monumentul din satul Tiocu de Jos

Eroii din satul Tiocu de Jos al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Bodea Alexandru

Bodea Iacob

Bodea Ioan

Bodea Martin

Cherecheș Pavel

Frideman Ezra

Mișca Alexandru

Pop Gheorghe

Pop Ioan

Pop Iosif

Revnic Aron

Revnic Alexandru

Rus Gavril

Rus Gherasim

Salontai Ioan

Sekei Ioan

Tineche Ioan

Tineche Martin

Al Doilea Răzbio Mondial:

Berchi Radu

Dochi Alexandru

Magdaș Todor

Pop Alexandeu

Pop Ștefan

Rați Gavril

Rați Ioan

Rus Alexandru

Tomiță Gheorghe

Monumentul din satul Cornești este amplasat în curtea Primăriei. A fost construit în anul 1935 de Ecsedy Iosif și Sipos Ludovic, din fonduri obștești. Este construit tot din piatră de Tioc, are o înălțime de 2,5 metri și este așezat pe un postament de 1,44 metri pătrați.

Monumentul din satul Cornești

Eroii din satul Cornești al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Bodea Ioan

Bota Ioan

Cecan Dumitru

Gânga Gheorghe

Gânga Gherasim

Gânga Pantilică

Groza Gherasim

Mateas Ludovic

Mateas Ioan

Mateas Samora

Mureșan Alexandru

Mureșan Gheorghe

Pani Ioan

Santo Alexandru

Santo Iosif

Șipoș Alexandru

Șipoș Francisc

Șipoș Gheorghe

Șipoș Ștefan

Al doilea Război Mondial:

Cecan Augustin

Jurcan Alexandru

Molnar Iosif

Ungurean Gherasim

Zăgrăian Ioan

Zoldi Bela

Zoldi Ioan

Zomati Bandi

Monumentul din satul Stoiana este situat în centrul satului. A fost ridicat în anul 1933, din piatră de Tioc, iar în anul 1978 a fost renovat, adăugându-se plăci comemorative din marmură. Are un soclu de 4 metri pătrați și o înălțime de 4 metri.

Monumentul din satul Stoiana

Eroii din satul Stoiana al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Balint Caroly

Dan David

Dan Iov

Gergely Alexandru

Gergely Mihai

Hencz Ignat

Kun David

Lobonț Ioan

Mailat Bandy

Mureșan G. Gavril

Mureșan S.Ștefan

Peștean Grigore

Pop C. Ioan

Pop Izidor

Al Doilea Rãzboi Mondial:

Albuș Ștefan

Feldinger Abraham

Morar F. Eugen

Mureșan P.Gavril

Mureșan I.Ștefan

Pop I. Ioan

Pop I. Izidor

Monumentul din satul Lujerdiu , se găsește în centrul satului, în apropierea casei parohiale. A fost construit în anul 1936 cu fonduri obștești. În anul 1968 a fost profanat pentru că avea cruce. După Revoluția din 1989, crucea a fost montată din nou cu ajutorul sătenilor. Are o înălțime de 7 metri, este așezat pe un soclu în trei scări de șase metri pătrați.

Monumentul din satul Lujerdiu

Eroii din satul Lujerdiu al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Aștilean Ion

AștileanȘtefan

Bria Ion

Bria Ilarie

Bota Ananie

Bota Ion

Bota Vasile

Chendrea Ion

Chiorean Onisie

Chiș Alexandru

Farcaș Vasile

Jucan Nichita

Jucan Pantelimon

Jucan Teodor

Jucan Traian

Jucan Vasile

Mãrgineanu Vasile

Moraru Octavian

Nemeș Ștefan

Pelea Ioan

Pescar Dumitru

Pridea Aurel

Pridea Onisie

Pop Ion

Pop Pantelimon

Rusu Ananie

Rusu Grigore

Rusu Ion

Sipos Balint

Suciu Alexandru

Suciu Gavril

Suciu Nichita

Suciu Nicolae

Tãtar Teodor

Tãtaru Ion

Todoruț Andrei

Al Doilea Rãzboi Mondial:

Brânceanu Aurel

Brânceanu Valer

Chendrean Nichita

Chendrean Ion

Chidean Traian

Chiorean Ion

Chira Grigire

Jiman Aurel

Jiman Traian

Julean Mircea

Julean Vasile

Mureșan Ion

Mureșan Pantelimon

Pescar Nicolae

Rusu Alexandru

Rusu Cornel

Rusu Pantelimon

Tãtar Ion

Turbuțan Vasile

VãcarȘtefan

Monumentul din satul Tioltiur este amplasat în centrul satului, lângă Biserica Ortodoxă și a fost construit în anul 1936 de către Ciubăncan Vasile, Cociș Gheorghe, Ciont Vasile și Mureșan Alexandru, cu fonduri din contribuție sătească. Este din piatră de Tioc, are soclul de 4 metri pătrați și o înălțime de 3 metri.

Monumentul din satul Tioltiur

Eroii din satul Tioltiur al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Aștilean Ștefan

Ban Teodor

Buiga Ioan

Budușan Mihai

Budușan Vasile

Chifor Alexandru

Chiorean Ioan

Cociș Vasile

Cornea Alexandru

Costea Iosif

Huza Ioan

Iușan L.Alexandru

Iușan Casian

Iușan Gavril

Iușan Gheorghe

Iușan M. Ilea

Iușan Ioan

Iușan Nicolae

Iușan Pamfilicã

IușanȘtefan

Iușan Vasile

Loșonți Ariton

Loșonți Vasile

Micsel Morit

Mureșan I. Daniil

Mureșan O.Gavril

Mureșan V. Gavril

Mureșan Grigore

Mureșan Ioan

Mureșan Ștefan

Mureșan I.Ștefan

Nãdãșan Niculae

Oprea Ioan

Oprea Ștefan

Otroș Iosif

Pãcurar Alexandru

Pop Gavril

Pop Vasile

Racz Dãnuț

Racz Ioan

Racz Izidor

Racz Teofil

Rus Ariton

Rus Alexandru

Al Doilea Rãzboi Mondial:

Cornea Teofil

Kovenoi Niculae

Miron Alexandru

Rus I.Danil

Rus T.Danil

Rus Gheorghe

Rus Petru

Tãpãstãu Ioan

Tãpãstãu N. Ioan

Ungur Gheorghe

Ungur Iosif

Ungur Vasile

Monumentul din satul Bârlea, amplasat tot în centrul satului, este construit din piatră de Tioc. Postamentul are 4 metri pătrați, iar înălțimea sa este de 3 metri. A fost construit de Ciubăncan Vasile, Cociș Gheorghe, Mureșan Alexandru și Ciont Vasile.

Monumentul din satul Bârlea

Eroii din satul Bârlea al căror nume este trecut pe monument sunt:

Primul Război Mondial:

Bob Damian

Bob Ilie

Bob Ioan

Bob Iosif

Bob Simion

Bob Vasile

Bud Pompei

Chiorean Partenie

Jiman Ilisie

Jiman Onisie

Jucan Nichita

Mãrgineanu Onisie

Mureșan Vilian

Nãdãșan Vasile

Roman Niculae

Rus Alexandru

Rus Grigore

Rus Grigoraș

Rus Ioan

Rus Ionaș

Rus Iovu

Rus Niculae

Rus Simion

Rus Traian

Rus Vasile

Solomon Carol

Solomon Ioan

Al Doilea Rãzboi Mondial:

Buiga Gavril

Buiga Ioan

Bob Vasile

Jiman Aurel

Dispãruți:

Armigean Ștefan

Bob Alexandru

Mare Ștefan

Rus Ioan

Rus Pantilicã

Uciși de branduri:

Bob Teodor

Chiorean Zaharia

Toate aceste monumente sunt în patrimoniul public al Consiliului Local Cornești.

Ansamblul monumentelor istorice amintite anterior, este întregit cu bisericile din comună, care de asemenea fac parte din patrimoniul istoric și cultural al județului Cluj: bisericile reformate din Tiocu de Jos și Tiocu de Sus datate din secolele XIII – XIV, biserica reformată din Stoiana datată din secolul al XV- lea, biserica romano-catolică ,, Sfânta Maria Mare’’ din Cornești, biserica de lemn ,,Sfinții Arhangheli’’ din Tioltiur,biserica ortodoxă din satul Stoiana.

Poate că în viziunea unora istoria comunei Cornești nu a fost una spectaculoasă,dar pentru cel trăitor pe aceste plaiuri este temelia perenității de veacuri a unui popor de țărani care nu și-a dorit nicicând grandoare și fastul celor care l-au oprimat,ci aplecat în brazdă a făcut dovada dârzeniei cu care și-a apărat locul în istorie.

Istoria Corneștiului a fost scrisă de oamenii care au trăit aici și care au hrănit pământul acestor locuri cu sângele și sudoarea frunții lor,ancorându-se parcă în vorbele poetului Lucian Blaga:,,există două realități a căror imensă,zdrobitoare greutate nu o simțim,dar fără care nu putem trăi:aerul și istoria.”

Acești oameni au avut ca motto în tot ceea ce au făcut versurile lui George Coșbuc:

,,Noi,prin vremi ce ne-ncercară,

Altă armă n-am avut,

Decât dragostea de ȚARĂ,

Ce strămoșii ne-o lăsară

Și pe DOMNUL SFÂNT de scut!”

Bibliografie

1)Almaș,Dumitru-,,Eroi au fost,eroi sunt încă’’-Ed.Politică,București,1983

2)Bălcescu,Nicolae-,,Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” –Ed.Tineretului,București,1963

3) Gölner,C.,,Faima lui Mihai Viteazul în apus’’-broșuri contemporane în Anuarul Institutului de Istorie Națională,VIII,Cluj,1942

4)Iorga,Nicolae-,,Istoria lui Mihai Viteazul”-București,1968

5)Iorga,Nicolae-,Istoria românilor în chipuri și icoane”,Ed. Humanitas,București,1992

6)Mihai Viteazul în conștiința europeană-cronicari și istorici străini”-sec.XVI-XVIII-Ed.Academiei-București,1983

7)Mihai Viteazul în conștiința europeană-documente externe”-Ed.Academiei-București,1982

8) Mustață,Constantin-,,Dialoguri cu Raoul Șorban’’-Ed.Anotimp,Cluj-Napoca,2002

9) Neagoe,Manole-,,Mihai Viteazul’’-Ed.,,Scrisul Românesc’’.Craiova,1976

10)Rizea,Adrian-în Postfață la cartea,,Chestiunea maghiară’’scrisă de Raoul Șorban, Ed.

11)Pop, Ioan-Aurel ; Nagler ,Thomas ( coordonatori) – ,, Istoria Transilvaniei ’’- vol. I – Institutul Cultural Român – Centrul de studii transilvane – Cluj-Napoca , 2003 ; pag. 34-37

12)Pascu.Ștefan-,,Voievodatul Transilvaniei”,vol.I-II,Ed.Dacia,Cluj-Napoca,1971.

13)Sârbu ,Ion-,,Istoria lui Mihai Vodă Viteazul,domnul Țării Românești”-Ed.Facla, Timișoara,1979

14)pr.Simon,Dănilă-Monografia Parohiei Lujerdiu,1995

15)Stan,Magda;Vornicu,Cristian-,,Dicționar-101 personalități și evenimente istorice”-Ed.Niculesc,București,2003

16)Ștefănescu,Ștefan-,,Mihai Viteazul.Între Respublica christiană și monarhia absolută”,Cluj-Napoca,1994

17)Teodor,Pompiliu-,,Pro Republica Christiana”,în,,IstoriaRomâniei”,Ed.Corint,Bucuresti,2002

CAPITOLUL II

CORNEȘTI OBICEIURI ȘI TRADIȚII

Floare din ce în ce mai rară … folclorul nostru nu mai are aceeași strălucire și mireasmă de altădată , continuând totuși să traiască în amintirea cunoscătorilor printr-o necesitate firească în viața spirituală a satelor…

Comuna Cornești este locul în care obiceiurile și tradițiile românilor se împletesc armonios cu cele ale maghiarilor și rromilor care locuiesc aici . Rezultatul ? Anii îndelungați de convețuire pașnică și în bunăînțelegere .

Desigur , obiceiurile și tradițiile locuitorilor de aici sunt legate de marile momente ale vieții omului – nașterea , căsătoria , moartea – sau de sărbătorile din calendarul creștin .

La naștere , era obiceiul ca noul născut să fie descântat și ursit de una dintre femeile vârstnice din familie . Existau adevărate ,,ritualuri’’ care se respectau până când copilul era botezat sau până la împlinirea vârstei de un an : -ca să nu aibă păr pe corp , mama îl alăpta în timpul liturghiei de duminica ,stând pe pragul casei;

-noul născut nu era lăsat singur în încăpere sau , dacă nu era nimeni cu el , i se punea o mătură la picioare;

-rufele sale nu erau lăsate să apună soarele pe ele până când nu împlinea nu an ;

-dacă nu dormea bine noaptea și mama considera că este speriat , lua o mătură în care înfingea vârful unui cuțit , făcea astfel cu ea semnul Sfintei Cruci peste copilul care dormea și spunea : ,, Fugi spăriete in părete

Că te ajunge abor de părinte

Și în inimă te împunge .’’( Mureșan Maria a lui Cotoroi , 85ani , Stoiana )

Apoi sufla de trei ori peste copil.

– prima baie o făcea copilului o femeie vârstnică din casă sau moașa satului . În apa de baie se puneau apa sfințită și busuioc;

-la mânuța noului născut se punea un fir de ață roșie cu rol de talisman .

Existau multe astfel de ritualuri . Din păcate modernismul de azi a detrminat uitarea lor.

Un alt moment important din viața oamenilor , care aducea bucurie dar și multe emoții era căsătoria . Și cu acest prilej au existat anumite obiceiuri , care azi tind să se piardă . Când doi tineri hotărau să se căsătorească , mirele mergea împreună cu părinții săi la mireasă acasă și o cereau de la părinți . Dacă se puneau de acord ,stabileau data nunții și zestrea ce o va primi fata.. Mirii își alegeau nașii , starostele , chemătorii , muzicanții și socăcițele .Înainte de nuntă , se făceau trei strigări la biserică , pentru că , dacă existau persoane care să se opună căsătoriei , să-și poată spune părerea. Cu o săptămână înainte de nuntă chemătorii mergeau prin sat , din casă în casă și făceau invitațiile la nuntă , în numele mirilor. Ei aveau flori la reverul hainei și bețe numite măcauă împodobite cu panglici colorate. Tot cu o săptămână înainte începeau și pregătirile de nuntă : aranjarea sălii , pregătirea meniului etc.

În ziua nunții , starostele și muzicanții mergeau la mire acasă . Starostele cerea mirele de la părinții săi și își lua iertare de la dânșii în numele lui.

După ce se juca jocul mirelui în curtea casei părintești , alaiul pornea spre nași .Aici starostele vorbea nașilor tot în numele mirelui și dădea sfaturi nașilor cum să se poarte cu finii lor . Astfel de sfaturi primea și mirele:

,, Mire de-ai vreo supărare

N-o striga în gura mare

Că te-a auzi lumea

Și tare s-a bucura .

Du-te la nănașii tăi

Și te sfătuiești cu ei .

Că bine te-or sfătui

Nime în sat nu te-a ști .’’(Cun Maria ,65 ani, Soiana )

Drumul alaiului de nuntă pornea apoi spre casa miresii , unde mirele trebuia să și caute aleasa . De cele mai multe ori mirele era păcălit , iar mireasa era înlocuită fie cu o bătrână , fie cu o fetiță. După ce mirele își găsea mireasa , starostele o cerea de la socrii mici , mireasa împărțea flori nuntașilor , iar mirelui îi dădea o batistă în schimbul buchetului de mireasă. Urma apoi momentul în care starostele , în numele miresii , își cerea iertare de la părinții ei și de la rude. Mireasa primea sfaturi despre cum va trebui să se poarte cu soțul , cu socrii , cu nașii.

,,Miresucă tătă flori

Ia-ti gândul de la feciori

Și ți-l pune la bărbat

Că cu el te—ai cununat…..

Mireasă de-amu-nainte

Drumurile ți-s oprite

Numai trei ți-s slobozâte :

La fântână după apă ,

În grădină după ceapă

Și la mamă câte -o dată .’’ ( Gergely Elena , 61 ani , Stoiana ) Nuntașii mergeau apoi la cununia civilă și la cea religioasă . După slujba de cununie alaiul pornea spre locul unde se desfășura nunta . Drumul nu era lipsit de peripeții pentru că existau ,, binevoitori ’’care legau drumul mirilor . Drumul nu era deslegat până când nașul nu plătea băutură , prăjitură și bani . Uneori mirii erau poftiți la joc pentru a fi lăsați să treacă. Ajunși la locul de desfășurare al nunții mirii erau puși să înconjoare de trei ori o masă pe care era băutură și prăjitură . Peste ei se arunca cu grâu , în semn de belșug .Soacra mare trebuia să- și primească nora chiuind . Desigur , și aici se strigau și versuri hazlii :

,, Ai de mine soacră mare

Ți-ai găsit scărmânătoare

Și așe te-a scutura

Că nu-i ști unde-i ușa’’.

,, Miresucă ce-ai lucrat

Rea soacră ți-ai căpătat

Ca și cerul fără soare ,

Ca plinul în mâncare.’’(Muncean Ana ,61 ani ,Stoiana )

În timpul nunții existau momente în care nașul și mirele trebuiau să- și dovedească vigilența . Nașul trebuia să aibă grijă ca pantofii miresei să nu fie furați . Bineînțeles că nu reușea acest lucru și trebuia să satisfacă dorițele ,, hoților ’’, să plătească sau să facă ce i se cerea . Același lucru pățea și mirele , dacă îi era furată mireasa.

Un moment așteptat cu nerăbdare era datul găinii . Găina era adusă de șefa socăcițelor în dar pentru nași : ,, Faceți-mi locul mai larg ,

Să mă cobor de pe prag ,

Să mă duc cu găina ,

Să o dau la nănașa.

Că nănașa îi făloasă

Și-i trebe găină grasă.

Făcută la foc micuț,

Că nănașul îi drăguț.

La nănașe nu oi da

Că oi da la nănașul

C-acolo-i pormoneul

Pormoneul cu banii

Și nănașul mi-a plăti.

De mi-a da nașul un ban

I-oi aduce ș-un curcan.

De mi-a da o sută nouă

Îi dau cloșca de pe ouă.

Uită-te nănașe bine

Că găina nu-i de tine .

Că îi găină domnoasă ,

O crescut numai în casă

O crescut cu solzi de pește

Pufăie și dohănește .

Nănașule te gândești

Găina să mi-o plătești

Bine dacă mi-i plăti

Cu tine-n lume –oi fugi .’’( Mureșan Maria a lui Partic , 70 ani , Stoiana )

Dansul miresii , schimbatul cununii de flori cu năframa de nevastă sunt alte momente importante ale nopții nunții. A doua zi mirii spală mâinile nașilor folosind ca săpun cenușă și funingine. Totul se termină într-o atmosferă de bucurie și veselie.

În lumea satului alături de naștere și nuntă stă și moartea , existând adevărate ritualuri legate de obiceiul de înmormântare . Mortul este ținut în casă trei zile, timp în care se fac rugăciuni și pregătiri de înmormântare . În acele nopți bărbații din sat vin la priveghi , povestesc întâmplări din viața mortului și joacă cărți . În timpul celor trei zile se sapă groapa mortului .Când se scoate mortul din casa este obiceiul că se răstoarnă scaunele din încăpere și se sparge o farfurie pentru ca sufletul celui decedat să-și găsească liniștea și să nu se mai întoarcă acasă . Din același motiv există și obiceiul ca să nu se meargă la mormânt timp de nouă zile. La creștinii ortodocși este interesant momentul în care , la sfârșitul slujbei se cântă verșul , un bocet compus de diacul satului și în care este povestită viața celui decedat : ,, Cântați clopote cu bine

Că mă duc din astă lume .

Cântați , clopote ,cântați

Că mă duc de l –ai mei frați .

Alartăieri de cu sară

M-o strigat moartea afară .

Io i-am zâs că nu mă duc

Până stă frunza pă nuc .

Ea pă ușe o intrat

Și de mână m-o luat .

Să mă ducă-n temeteu

Unde îi pământul greu .

Unde-i pământu – lutos

Și înghite om frumos.

Din câte-am lucrat în lume

Amu ce îmi duc cu mine ?

Tri cuiță ruginite

Și tri scânduri jiluite …’’( Rusu –Albuș Valentin , 83 ani , Stoiana)

Tot la ortodocși se fac slujbele de pomenire , parastasele , la șase săptămâni , la șase luni la un an etc.

Având ca element de bază legile nescrise , dar păstrate cu sfințenie ale lumii satului și în comuna Cornești ritualurile creștine sau împletit peste tradițiile laice rezultând o îngemănare de obiceiuri , care au străbătut negura istoriei până azi .

Desigur , cea mai mare sărbătoare creștină este Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos sau Crăciunul . Pregătirile pentru această sărbătoare încep odată cu intratul în postul Crăciunului, la 14 noiembrie . De la această dată nu se mai organizau nunți . Clăcile și șezătorile organizate , aveau ca scop atât prestarea unor servicii pentru organizator – torsul lânii sau al cânepii , desfăcatul porumbului , țesutul pânzei , dar erau și un prilej pentru ca tinerii din sat să se întâlnească , să învețe colinzi , să se distreze . Cu căt Ajunul Crăciunului se apropia , cu atât emoțiile creșteau . Se stabileau grupele de colindători . Fiecare grupă se străduia să învețe colinzi noi și cât mai frumoase . Aș putea spune că exista chiar un concurs între grupele de colindători . În ziua de Ajun , în miros de cozonac copt , în timp ce sarmalele fierbeau guralive pe sobă , erau așteptați colindătorii . Se mai păstrează încă credința că este bine ca primii colindători să fie băieți sau rromi pentru ca să aducă noroc la casă .Primii soseau copiii mici , care porneau la colindat după ora 15 . Colinzile spuse de ei amintesc de numărătorile și recitativele cu care ei se joacă :

,, Șede lupul pă butuc

Dăm colacul să mă duc

Că mi scurtă bondița

Și mă tem c-oi îngheța.’’( Pop Naomi Rozalia , 11 ani ;Pop Denisa 10 ani ; Pop Deborah , 8 ani , Stoiana )

,, Vine vulpea de la munte

Cu căruțul de cucute

Dar căruțul s-o stricat

Și vulpea s-o supărat .

Vulpe nu te burzuli

Noi căruțul ți-om tomni

Cu rudiță de cârnați

Și rotițe de colaci .’’(Rus Lisandru Daniel Legian , 6 ani ; Băieș Sineta , 11 ani ; Băieș Andreea ,10 ani , Stoiana )

Urmau apoi copii de până la 14 ani . Aceștia erau organizați în grupe , pe sexe , grupe de fete și de băieți. Fetele mergeau cu colinda sau cu traista . Ele mergeau din casă în casă și primeau ca plată pentru colindă colăcei , mere , nuci ,bani .Repertoriul acestor grupe de colindători cuprindeau colinzi religioase :

,, Sara Crăciunului nost

Mare bucurie – a fost

Și-a fost bucurie-n lume

De așa mare minune .

Iosif cu Sfânta Maria

Plecat-au călătoria .

Și-au ajuns într-un oraș

Au cerut puțin locaș …’’(Rus Dan Raul Cătălin , 14 ani ; Băieș Paula , 15 ani ; Szabo Lavinia , 15ani , Stoiana )

,, Asta-i sara de Crăciun

Și Maria -i tot pe drum

Umblă-n deal și umblă- vele

Loc pentru ea nimeni n- are.

Nu mă lași în casa ta ,

Că n- am unde mă culca

Nu mă lași în patul tău ,

Ca să-l nasc pe fiul meu…’’( Rusu-Albuș Ioan , 14 ani ; Rusu- Albuș Ioana , 14 ani ; Stoiana )

Băieții formau grupe de câte trei și mergeau cu steaua sau cu craii . Și ei erau răsplătiți cu mere , nuci , colăcei și bani . Cîntecele lor de stea aminteau de minunea nașterii Mântuitorului Iisus Hristos :

,, Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua strălucește

Și lumii vestește .

Că astăzi Curata,

Preanevinovata

Fecioara Maria

Naște pe Mesia …’’ ( Bodea Codruța , 12 ani ; Cornești )

,, Tri crai de la răsărit

Cu steaua –au călătorit

Și-au mers după cum citim

Până la Ierusalim.

Acolo dacă-au ajuns

Steaua lor li s-a ascuns.

Lor le-a fost de o -ntrebare ,

De-o naștere de-un crai mare.’’(Sabo Zoltan , 10 ani ; Covaciu Răzvan , 12ani ; Stoiana )

După ora zece porneau la colindat adolescenții din sat . Organizați în grupuri numai de băieți la început , mergeau să colinde fetele de măritat din sat . Odată cu trecerea timpului , lumea satului s-a emancipat , iar azi fetele merg la colindat împreună cu băieții. Ei trec pe la casa fiecărui membru al grupului de colindători și sunt ospătați cu mâncare, prăjituri și dulciuri .

Colindând toată noaptea , ei nu uită să treacă și pe la casele preotului și dascălului din sat.Repertoriul lor cuprinde colinzi religioase :

,, Din raiul cel luminos

A venit astăzi Hristos ,

Înconjurat de îngerași

Ca să-și caute locaș .

Soare , lună , mii de stele

Strălucesc mai cu putere ,

Toată lumea a saltat

De Domnul când a aflat …’’( Pop Iuliana , 64 ani ; Stoiana )

În zori de zi porneau la colindat bătrânii , însoțiți de muzicanți . Ei colindau la fereastra caselor , colinzi vechi , în care temele religioase se împleteau cu cele laice , ancestrale . Colinda lor făcea să răsune tot satul . La intrarea în casă grupul de colindători cânta :

,, Nașterea ta Hristoase ,

Dumnezeului nostru ,

Răsărit-a lumii lumina cunoștinței ,

Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor ,

De la stea au învățat să se -nchine Ție ,

Soarelui dreptății,

Și să te cunoască pe Tine Răsăritul cel de sus ,

Doamne , mărire Ție !’’

( Astaluș Matilda , 65 ani , Stoiana )

Conducătorul grupului spunea o urare pentru gazde :

,, Foaie verde ș-o colindă

Și-un colac legat de grindă

Cât rotița plugului

Umple straița pruncului .

Mă uitai pă ferestruică

Și-o văzui pă lelea țuică ,

Văzui coaste și cărnaț

Nouă de – alea să ne dați !

Văzui și-un colac pă masă ,

Să șii gazdă sănătoasă

Și găzdoiul sănătos

Că-o ajuns Crăciun frumos !

Nașterea Domnului nost

Să ne fie de folos ! ’’( Dan Gavril ,84 ani ; Stoiana )

Satul răsuna de glasurile colindătorilor .Din păcate colinzile cântate de bunicii noștri tind să fie acoperite de colbul uitării . În satele Tioltiur și Lujerdiu se mai păstrază aceste perle ale folclorului din această zonă .

,, Din orașul Viflaimu

Veniți boieri să-L vedemu ,

Că nouă ni s-a născutu

Domnul cel fără –nceputu

Și se va naște Iisusu

Din sămânța lui Iosifu

Și din coasta lui Avramu

Scaunul lui David craiul. …’’( Rus Ariton , 80 ani ; Tioltiur )

În satul Stoiana obiceiul era ca tinerii din sat să meargă la colindat la fetele de măritat , însoțiți de muzicanți . După ce colindau , în casa fetei se încingea un joc . Poate că acest obicei a determinat păstrarea în zonă a două colinde deosebite , care conțin teme ale folclorului național : feciorul blestemat de mamă – ,, Colinda cerbului ’’ și tema luptei pentru dreptate și libertate națională în colinda fetii răpite de turci – ,, Ileana Petrii ’’.

,, Rage cerbul sus la munte , măruț mărgăritar

Nime-n lume nu-l aude .

Numai frații de la curte

Și- ntr-o fugă alergau

Ca pe cerbul să-l împuște .

Hop , hop , hop nu mă -mpușcați

Că io-s ficior de -mpărat

Mama me m-o blăstămat

Să fiu fiară de pădure

Nouă ani și nouă luni.

Când aieste -mplinile-oi

Pintre voi coborâ-m-oi .’’ ( Rus Maria , 61 ani , Stoiana )

,, Sub poale de codru verde

Măndru făgădău se vede .

Da-n făgădău cine șede .

Șede Petrea crășmar mare ,

Cu fata lui Ileana .

Dimineață s-o sculatu

Și-n casă și-o măturatu

Gozu – afară l-o țâpatu .

S-o uitat spre răsăritu

Și-o văzut turcii vinindu .

Intră -n casă supărată

Cum n-o fost ea niciodată .

Mamă , făgădăul tău ,

Vai, mânca-mi-ar capul meu .

– Nu te teme fata mea .

Că eu bine te-oi ascunde .

Tăt în valuri de jorjuri

Și-n rânduri de postavri .

Bine vorba n-o găta

Turcii –n casă ca intra.

Un câne de turc batrân

Prinse groapa-a dezveli .

Pe Ileana o găsitu .

Ei de mâna o luat-o,

La Dunare – o alergat.

Lasa-ți mă turci de mână

Să – mi ridic rochia din tină .

Ei de mână o lasat ,

Ea – Dunare s-o aruncat

De cât roaba turciloru

Mai bine hrană peștilor

Si rugina pietrelor.’’ ( Rus Raul Legian Mirel , 32 ani ; Stoiana )

Colindele răsunau în sat până la Boboteză . Trebuie să menționez că în satul Stoiana există o comunitate de rromi , care au păstrat în repertiorul lor colinzi tradiționale cântate de Crișan Vasile și Cengheli Valeria :

,, Nașterea Domnului nost

Noi o știm că cum o fost

Nici în pat , nici pă pernă

Nici în casă cu lumină .

Nici în pat împerinat

Ci-n iesle de boi culcat . ’’( Cengheli Valeria , 72 ani ; Stoiana )

Obiceiuri frumoase erau și de Anul Nou . În Stoiana se păstrează și azi obiceiul ,,Vilitului ’’ .În ajun de Anul Nou ,tinerii din sat pregăteau focuri de paie pe două dealuri așezate față în față . Focurile erau aprinse la miezul nopții , când clopotele din sat vesteau sosirea Noului An . Apoi se striga peste sat , spunându-se glume despre localnici .

,,- Vili , vili , mă !

Ce ți-e ție, mă ?

Măria lui Gheorghe din deal

Și-o dat cânepa de tors în parte la vecine.

Harnică -i ,mă !

Așe-i , mă !

Așe-i , așe-i !

Ha ,ha , ha !

Tradiția spune că într- un an tinerii nu au strigat peste sat și au murit vitele la mai mulți oameni . Atunci nouă femei bătrâne din sat au ținut post negru nouă zile și au țesut din nouă fire de cânepă cămașa ciumii . Cu ea pusă pe o cruce de lemn , tinerii s-au dus la marginea satului și au vilit pentru a alunga molima din sat .

În ajunul Bobotezei , după ce preotul sființea casa , oamenii puneau în apă sfințită ramuri de pomi fructiferi . Daca acestea înfloreau era semn că vor fii roade bogate .

Obiceiuri frumoase erau și la Paști . Postul Paștilor aducea noi obiceiuri : schimbatul vaselor de gătit , pentru a putea pregăti mâncăruri de post , curățirea locuințelor , a curților și a acareturilor , pregătirea hainelor pentru Ziua de Paști. Nu se uita nici de cei trecuți în neființă . Se curățau mormintele și se făceau slujbe de pomenire în fiecare sâmbătă din post – sâmbetele morților . Săptămâna mare era o săptămână de rugăciune și evlavie . În Joia Mare se participa la Slujba celor 12 denii . Vinerea Mare era dedicată vopsitului ouălor roșii . Ele erau vopsite în general cu coji de ceapă albă sau roșie , obținându-se nuanțe de la bej la maro- vișiniu . Tradiția spune că ouăle vopsite în Vinerea Mare nu se alterează .Sâmbăta Mare era ziua în care se sfințeau Paștile și pomii pentru cei decedați pe parcursul ultimului an calendaristic . Pentru pomi se pregătea o ramură de pom fructifer , în general prun , pe care se puneau turte , fructe , dulciuri .Acestea se împărțeau la copiii din sat . De asemenea, se puneau o farfurie , o cană , o lingură pentru cel decedat și colăcei . La miezul nopții se participa la Slujba de Înviere , apoi creștinii mergeau acasă ducând Sfintele Paști : prescură și vin sființit .Dimineața creștinii se spalau pe față punând în apă ou roșu – pentru sănătate, urzică – pentru iuțenie și îndemînare , un bănuț – pentru bogăție și o verighetă – pentru noroc și înțelegere . Cu toate acestea se spălau pe față , apoi mâncau Sfintele Paști . Acestea sunt obiceiurile creștinilor ortodocși din comună . Ele se împletesc cu cele ale creștinilor reformați . Mă refer la obiceiul de a merge la udat , care este specific maghiarilor , dar a fost preluat și de români . A doua zi de Paști tinerii merg la fetele tinere din sat și le stropesc cu parfum , primind în schimb ouă roșii și prăjitură :

,, Eu sunt micul grădinar

Cu sticluța-n buzunar .

Am auzi c-aveți o floare

E voie s-o udăm ? ’’

Seara se organiza joc , care ținea uneori și a treia zi de Paști .

În satele Lujerdiu , Tioltiur , Bârlea era obiceiul ca oamenii să meargă la biserică ți în cimitir . Aici se organizau concursuri de spart ouă roșii , se puteau trage clopotele , se putea bate toaca , se împărțeau ouă roșii și dulciuri la copii . Existau și alte obiceiuri care marcau trecerea adolescenților spre maturitate . Băieții erau brișcăliți în ziua de Paști , adică erau loviți peste tălpile cu nuiele de răchită . Fetele feciorițe erau scoase pentru prima dată la joc în ziua de Paști sau de Crăciun . Ele trebuiau să ducă un colac care era dat drept plată pentru a putea intra în joc . Jocul se organiza de obicei în șura unui gospodar .

Și celelalte sărbători religioase aveau obiceiurile lor . De Sf. Gheorghe tinerii mergeau prin sat cu ,, Păpălugăra ’’ – un tânăr îmbrăcat cu ramuri verzi de răchită și hamei – – udau fetele cu apa și le urzicau . Tot atunci se puneau la grajduri ramuri de rug – măceș- pentru a feri vitele de strigoii care luau laptele . L a Ispas – Înălțarea Domnului – se punea pe jos prin case mentă , iar la Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh – se puneau la porți crengi de tei. Obicei interesant era și de Sânzâiene . În ajunul sărbătorii Nașterii Sf. Ioan Botezătorul , se adunau flori de sânzîiene albe și galbene . Din ele se împleteau cununi care erau aruncate pe acoperișul casei înainte de apusul soarelui . Pentru fiecare cunună se striga numele unui membru din familie . Dacă una dintre cununi cădea sau aluneca de pe casă ,se prevestea un an dificil pentru cel al cărui nume a fost strigat.

Lumea mirifică a satului avea și alte momente în care oamenii știau să se bucure , să fie împreună . Așa erau clăcile sau șezătorile în care băieții și fetele mergeau prin sat , la gospodari și îi ajutau la prășit , la cules porumbul , la depănușat porumbul , iar iarna la tors și tesut pânza . Acestea erau momente de muncă dar și de veselie . Gazda își trata musafirii cu plăcinte și gogoși , cu țuică și vin , cu porumb fiert și floricele ( cocoși ) , cu semințe de floarea soarelui și bostani. Nu lipseau cântecele , dansul , jocurile , muzicanții. Băieții furau fusul fetelor și nu-l înapoiau până când nu se lăsau sărutate .Se jucau ,, de-a sticluța’’ , ,, de-a fântâna ’’, jocuri în care băieții nu scăpau prilejul de a săruta fetele . Poate multe căsătorii au pornit de la săruturile nevinovate luate pe furiș în nopțile de șezătoare .

Plecatul feciorilor în armată era un alt prilej de veselie dar și de tristețe . Recruții organizau un joc la care chemau toți tinerii din sat . Uneori jocul dura mai multe zile . După ce se termina jocul , cei care plecau cătane erau tunși chilug , în aceeași casă și erau conduși până la gară , la Bonțida sau la Iclod , de alaiul de săteni , de iubitele lor și de muzicanți . Pe drum se cântau cântece de cătănie :

,, Vai , măicuță , negri-s munții

Toamna când pleacă recruții .

Dar mai negri-s ochii mei

Joacă lacrimile-n ei …

Eu mă duc mândro cătane ,

Tu rămâi și spală haine .

Și le spală-n vălurele

Și le scaldă-n dor și jele .’’

(Mureșan Ioan Tuti , 60 ani ,Cornești )

,, Plânge- mă mamă cu dor

Că ți- am fost harnic fecior ,

Ți- am luat boul de corn

Și ți-am arat de ogor .

De ogor din sus de sat ,

Frumos grâu ți-am semănat .

Când o fost la secerat ,

În cătane m-o luat .

În cătane m-o chemat ,

Că-i ordin de la-mpărat .

Spală , mamă batista ,

Că m-așteaptă cazarma .

Spală-o cu lacrimi multe

Că nu-ți mai fac tină-n curte

Nici în curte , nici în casă ,

Nici n-oi sta cu voi la masă .

Nici bani nu ți-oi mai cere ,

Nici la horă-n sat n-oi mere…’’

( Rus Legian , 75 ani ; Stoiana )

Fascinați de frumusețea perlelor folclorului din această zonă , soții Legian și Maria Rus au înființat la Stoiana un ansamblu folcloric cu ajutorul căruia să arate lumii nestematele acestei zone . Amândoi aveau sădită în suflet dragostea de folclor din familie .D-l Rus Legian s-a nascut în satul Tioltiur , unde mama dânsului era numită ,, privighetoarea’’ satului . D-na Rus Maria s-a născut la Lujerdiu și provenea dintr-o familie de dascăli . Din anul 1968 locuiesc la Stoiana ,unde d-na a fost învățătoare la Școala cu clasele I- IV , iar d-l. a fost profesor de istorie-geografie la Școala ,, Lia Manoliu ’’ Cornești . La Stoiana au găsit un nou izvor de folclor , dar și oameni , adulți și copii, pe care să-i poată atrage îl lumea fascinantă a muncii culturale .Începând din anul 1976 , cu femeile din sat , au organizat un

grup folcloric . Rezultatele nu au încetat să apară și atunci au fost atrași și bărbații . Activitatea acestui grup folcloric a continuat până în anul 1988 . Repertoriul grupului folcloric cuprindea două obiceiuri poate nu întâmplător legate de două anotimpuri : vara și iarna .

Obiceiul ,,Cununa la seceriș ’’ prezenta , prin cântece și jocuri , organizarea unei clăci la secerat , așa cum se făcea la Stoiana . Femeile secerau , bărbații legau snopii de grâu iar , la sfârșit , împleteau o cunună de spice pe care o duceau gazdei . Cununa era purtată de cea mai frumoasă fată din sat . În prezentarea acestui obicei , s-a respectat tradiția locală . Cântecele au fost culese de la bătrânele din sat : Bodea Anica a Saftii și Mureșan Nazarica a Ștefănesii .

,, Mă luai , luai

Joi de dimineață

Cam pângă fânață ,

Cam pă lângă râu ,

La holdă de grâu .

M-aplecai , plecai

Mănunchiuri să tai ’’

( Mureșan Nazarica a Ștefănesii , 68 ani, Stoiana )

,, Secerați secerătoare,

Nu vă uitați după soare .

Că soarele-i mergător

Și-napoi întorcător .

Supărat îi gazda nost

Că mere soarele-n jos .

Dar nu șie supărat ,

Că răsare celălalt …’’ ( Bodea Anica a Saftii , 82 ani , Stoiana )

,, Noi venim pe drum de piatră

De la holdă secerată.

De unde cununa vine

Multe care –or veni pline

Și de grâu , și de secară ,

Și de grâu de primăvară .

De unde cununa pleacă

Rămâne țarina-ntreagă .

Deschideți –ne poarta

Că venim cu cununa .

Frunză verde de mușcată

Cununa trebe udată ,

Nu cu apă din părău

Cu jinars din făgădău .

Cine duce cununa

Dreaptă-i ca și lumnina.

Cine duce cununa

Multă cinste va avea .’’

( Rus Maria , 61 ani , Stoiana )

Obiceiul de colindat avea scenariul unei seri de Crăciun la Stoiana, când gazdele așteptau nerăbdătoare colindătorii. Aceștia veneau, însoțiți de ceterași și aducând cu ei frumusețea colinzilor de aici. Pentru că grupul a activat într-o perioadă în care colinzile cu temă religioasă erau interzise, repertoriul său cuprindea colinzi laice, la fel de pline de semnificații și frumusețe. Am amintit anterior ,, Colinda cerbului ’’ , care cuprinde atât tema blestemului matern, dar și tema reîcarnării . De asemenea, colinda ,, Ileana Petrii ’’, un simbol al luptei pentru libertate socială și națională . Însă grupul avea și alte bijuterii : trei din cele peste o mie de variante ale baladei ,, Miorița ’’: ,, Ce s-aude-n sat la noi ?’’, ,, Tri păcurărei pă munte ’’ și ,, Pă munții cei mari’’. Deosebită era și ,, Colinda bogatului și a săracului ’’ , emblemă a luptei sociale .

Despre activitatea acestui grup au scris mult ziarele și revistele vremii . Astfel, într-un număr al revistei ,,Femeia ’’ , Nr. 10 din octombrie 1980, d-na. Sanda Faur spunea : ,, Acolo, la Zalău, în acel amplu amfiteatru natural de la Popasul Romanilor, Festivalul dansului femeiesc l-au deschis ele, stoienașele cu un bătrân obicei de seceriș, jucat cu gravitatea solemnă cu care se cuvine parcă spusă bucuria muncii și a rodului .’’32

D-l. Ilie Călian în articolul ,, Noi, dascălii și oamenii satului ne suntem reciproc necesari ’’ apărut în ziarul ,, Făclia’’ , Nr. 10.358 din 19 martie 1980, scria : ,, Cea mai valoroasă formație artistică nu se găsește în satul centrul de comună sau în alt sat mare și cu mai multe cadre didactice , ci în Stoiana , unde învățătoarea Maria Rus a constituit un grup folcloric feminin …care a participat la un turneu pe litoral în sezonul turistic , turneu în care grupul din Stoiana a atras atenția nu numai a turiștilor străini , dar și a românilor cunoscători ai folclorului obiceiurilor…’’34

………………………………………………………………………………………………………………………………….

34-Călian,Ilie- ,, Noi, dascălii și oamenii satului ne suntem reciproc necesari ’’ apărut în ziarul ,, Făclia’’ , Nr. 10.358 din 19 martie 1980, .

D-l. Valer Chioreanu în articolul ,, O după-amiază la Stoiana…’’ , publicat în același ziar ,, Făclia’’, Nr. 9176 din 22 mai 1976 spunea : ,, Într-un sat cum e Stoiana, despre care ai auzit doar că avea o moară unde mergeau țăranii din zece sate, într-un asemenea sat, deci, cu greu poți să-ți închipui că o mână de femei reușesc să prezinte spectacole în micul cămin cultural .’’35

Pe lângă cântecele și colinzile frumoase care au fost salvate de la uitare, soții Rus au reușit și să- i determine pe membrii grupului să scoată din lăzile de zestre frumoasele costume populare, cusute în nuanțe de alb – negru, specifice Văii Tiocului . Acest lucru a fost remarcat și de ziaristul Ion Arcaș : ,, Mai zăbovesc să admir un minunat costum , lucrat în alb- negru – purtat de fetița dascălului Rus – și plec reamintindu-mi spusele lui Dumitru Comșa << Gustul albului era o nevoie… negrul este măreț și tainic . În alb și negru omul se arată ceea ce este – purtător a două lumi descoperite până la sâmburele lor . >> Timp pentru nemurire. ’’36

Îndemnată de rezultatele obținute în munca desfășurată cu adulții, d-na învățătoare Rus a organizat un grup de colindători cu elevii de la școala din Stoiana . Luând exemplul părinților lor, generații de elevi din acest sat au făcut cunoscute colinzile de aici. Cine i-a auzit colindând cu siguranță îi păstrează în suflet :

,, De tri luni de când vinim

Florilor dalbe, flori de măr

N- auzim cocoși cântând .

Nici copiii colindând .

Slobozâ- ne gazdă- n casă,

afară plouă de varsă .

Slobozâ- ne gazdă- n șură

C- afară plouă de cură ,’’

( Rus Maria, 61 ani, Stoiana )

………………………………………………………………………………………………

35-Chioreanu,Valer-,, O după-amiază la Stoiana…’’ , publicat ziarul ,, Făclia’’, Nr. 9176 din 22 mai 1976

36-Arcaș,Ion-,,Timp pentru nemurire”,publicat ziarul ,, Făclia’’, Nr. din

Bănuiesc că în suflet i-a păstrat și scriitorul Patița Silvestru, care în articolul ,,Ansamblul din Stoiana ’’ publicat în ziarul ,, Albina ’’ Nr. 12 din decembrie 1983 scria: ,, Ascultând intonația melodioasă a vocilor cristaline ale micilor colindători și admirându- le costumele naționale din Valea Tiocului , cusute cu multă distincție de măicuțele lor ai satisfacția participării privilegiate la un spectacol de excepție . ’’37

Cele două grupuri folclorice și-au încetat activitatea în anul 1989 . Grupul de colindători

ai Școlii din Stoiana și- a reluat activitatea în anii școlari 2003-2004 ; 2004-2005 , când a participat la ,, Festivalul de colinde și obiceiuri de iarnă ’’, organizat de Grupul Școlar de Chimie Industrială Terapia din Cluj – Napoca .

La edițiile din decembrie 2003 și 2004, grupul de colindători din Stoiana, pregătiți de înv. Maria Rus, înv. Liana Mirela Rus, prof. Legian Rus și prof. Raul Rus, au obținut Premiul I .

În activitatea culturală desfășurată, soții Rus au fost ajutați de taraful din Cornești format din frații Ioan și Alexandru Gânga și Fechete Gherasim. Exista de asemenea un taraf și la Tioltiur format din Buiga Ioan, Iclodean Gavril Țigărașul, Mărginean Aron, Morar Carol .

Privind mulțimea de diplome primite și mulțimea de articole scrise despre aceste două formații artistice, îmi stăruie în minte o întrebare : oare ce i-a bucurat mai mult pe soții Rus cele patru Premii I obținute la patru ediții ale Festivalului Național ,, Cântarea României ’’

– etapa națională cu formația de copii sau participările la nenumăratele festivaluri, spectacole de la Cluj-Napoca, Zalău, Petroșani, Măgoaja, Dej, stațiunile litoralului românesc, Bobâlna ?

Desigur, și unele și altele . Pentru că toate înseamnă muncă, renunțări, eforturi, succese, viață . O viață pusă în slujba folclorului și a oamenilor …

………………………………………………………………………………………………………………………………….

37- Silvestru,Patița-în articolul ,,Ansamblul din Stoiana ’’ publicat în ziarul ,, Albina ’’ Nr. 12 din decembrie 1983

Dacă o să ajungeți cândva pe Valea Tiocului, să nu vă mire dacă în zori de zi o să întâlniți un țăran mergând cântând pe lângă carul tras de vite . Pentru că ,, la noi, la români, întâi se aud cântecele și pe urmă răsare soarele ’’. Așa spunea Vasile Alecsandri și locuitorii comunei Cornești știu acest lucru…

Bibliografie

1)-Arcaș,Ion-,,Timp pentru nemurire”,publicat ziarul ,, Făclia’’, Nr. din

2)-Călian,Ilie- ,, Noi, dascălii și oamenii satului ne suntem reciproc necesari ’’ apărut în ziarul ,, Făclia’’ , Nr. 10.358 din 19 martie 1980, .

3)-Chioreanu,Valer-,, O după-amiază la Stoiana…’’ , publicat ziarul ,, Făclia’’, Nr. 9176 din 22 mai 1976

4)- Silvestru,Patița-în articolul ,,Ansamblul din Stoiana ’’ publicat în ziarul ,, Albina ’’ Nr. 12 din decembrie 1983

IV

Corneștiul de azi

,,Satule-am plecat din tine

Multora le pare bine

Numai mie –mi pare rău

C-am plecat din satul meu …’’

( versuri populare )

Revoluția din decembrie 1989 a adus multe modificări și în comuna Cornești . Acestea au fost în primul rând de natură economică și politică .

Dorind să uite anii în care munceau pământul fără să se poată bucura de roadele sale , oamenii s-au ,,răzbunat ’’pe ce aveau la îndemână , au desființat C. A. P. –urile , și-au luat pământurile înapoi . Retrăind sentimentul proprietății și al dreptății pe care o aduc înaintașilor au început să-și lucreze pământul . Însă primăvara bucuriei s-a suprapus peste tonmna neputinței . Populația îmbătrânită și cu putere economică mică s-a văzut nevoită să renunțe la visul de ani de zile . Azi sunt tot mai puțini cei care practică agricultura , iar suprafața de teren necultivat crește în fiecare an .

De-a lungul timpului numărul de locuitori din comună a avut următoarea evoluție:

Pe structuri entice evoluția populației a fost:

Conform datelor de la recensământul din martie 2011 , populația comunei Cornești număra 1493 locuitori , structurați din punct de vedere etnic astfel : 80,11% români ; 12,53 % maghiari 3,42 % rromi . Repartizarea populației pe confesiuni era următoarea:ortodocși 75,55%,reformați 8,64%,penticostali 8,1%,romano-catolici 1,88%.Pentru 4,02% din populație nu se cunoaște confesiunea.

Datelor furnizate de Institutul Național de Statistică ne spun că la data de 1 iulie 2014, comuna Cornești avea un număr de 1.530 de locuitori, ceea ce reprezenta 0,64 % din populația rurală a județului Cluj și 0,22% din populația totală. Astfel, comuna se afă pe locul 24 între unitățile administrativ – teritoriale ale județului. Repartizarea populației pe sate este următoarea :

Cornești – 227 locuitori ;

Bârlea – 157 locuitori ;

Igriția – 40 locuitori ;

Lujerdiu – 327 locuitori ;

Morău – 76 locuitori ;

Stoiana – 231 locuitori ;

Tiocu de Jos – 135 locuitori ;

Tiocu de Sus – 110 locuitori ;

Tioltiur – 190 locuitori .1

În momentul de față densitatea numărului de locuitori este de 21,96 loc/kmp, refelctând un caracter slab de populare și situându-se sub media națională (100 loc/kmp).

Comuna Cornești nu se încadrează în tipologia demografică a mediului rural românesc și al județului Cluj, grupele de vârstă tinere nefind bine reprezentate, fenomenul de îmbătrânire al populației fiind preponderent. Astfel, dintre cele 1.493 de persoane înregistrate la 1 ianuarie 2014 în Cornești, 37,7% (aproximativ 563 de persoane) sunt cu vârsta sub 45 de ani, cele mai bine reprezentate find grupele de vârstă de 35-44 de ani (13% din populație).

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

1)Strategia de dezvlotare durabilă a comunei Cornelti,Județul Cluj-2014-2020-pag.24-26

Următoarele grupe de vârstă ca reprezentare sunt 10-14 ani (5,16%) și 30-34 ani (4,82%), restul grupelor consituind sub 4% din total. Media de vârsta este de 65 de ani, majoritatea populației fiind inactivă. Populația cu vârstă peste 45 de ani este în procent de 62,3% (aproximativ 563 de persoane). Aceasta tendință este contrară situației înregistrate la nivelul județului Cluj (mediul rural) unde populația rurală sub 45 de ani reprezintă aproximativ 56% din populația rurală totală iar populația rurală cu vârstă peste 45 de ani este în procent de 44% din populația rurală totală. Aceasta tipologie demografică a mediului rural al județului Cluj este similară tipologiei demografice a mediului rural românesc: populatia rurală sub 45 de ani reprezintă 59% iar populatia rurală cu vârstă peste 45 de ani reprezintă 41%. Referitor la structura populației pe sexe, la data de 1 ianuarie 2014 comuna Cornești se caracteriza printr-un echilibru relativ, balanța înclinându-se ușor în favoarea sexului feminin, care reprezenta 51% din totalul populației, diferența fiind de 36 persoane. Referitor la evoluția în timp, se constată că acest raport între femei și bărbați s-a păstrat de-a lungul întregii perioade.

Mișcarea naturală a populației reprezintă mecanismul principal al creșterii demografce, find compusă din rata de natalitate și cea de mortalitate care, împreună, generează rata de spor natural.

Rata de natalitate reprezintă numărul născuților – vii la 1.000 de locuitori într-un an de referință. În ceea ce privește comuna Cornești, acest indicator a fuctuat considerabil, dar în general acesta s-a aflat pe un trend descendent în ultimii 20 de ani, cu o ușoară revenire în anii 2004 și 2010, pornind de la o valoare de 13,9‰ în 1990 și ajungând la 15,8‰ în 2004, respectiv 12,1‰ în 2012, ultimul an pentru care există date disponibile. Maximul ratei de natalitate pe perioada de analiză a fost înregistrat în anul 1991 (16,1‰), iar minimul în anul 2001 (10‰). Începând cu anii ’90 se constată că rata de natalitate de la nivelul comunei Cornești a fost în cea mai mare parte a intervalului superioară atât ratei naționale cât și celei județene. Astfel, la nivelul anului 2012, natalitatea înregistrată în Cornești era de 12,1‰, în timp ce în județul Cluj era de 9,5‰, iar la nivel național de 9,4‰.

Rata de mortalitate reprezintă numărul de decedați la 1.000 de locuitori într-un an de referință. În ultimii 20 de ani, în comuna Cornești valorile acestei rate au fuctuat în general în intervalul 11‰ și 16‰, cu trei excepții: anul 1994, când a fost egală cu 16,8‰, anul 1996, când a fost egală cu 16,4‰ și anul 2008, când a fost egală cu 9,4‰. Analizând rata de mortalitate de la nivelul anului 2012 din comuna Cornești comparativ cu cele la nivel național și județean, se observă că aceasta (11,3‰) era superioară celei județene (10,8,‰), dar inferioară celei naționale (12‰).

La nivel sintetic, relația dintre natalitate și mortalitate este ilustrată de rata de spor natural, care măsoară intensitatea creșterii/descreșterii unei populații din cauza unui excedent/defcit de nașteri, în comparație cu decesele dintr-un an de referință. Din acest punct de vedere, comuna Cornești a înregistrat valori pozitive în 8 ani din acest interval, cea mai mare valoare find 3,27‰ în 2004, iar cea mai scăzută valoare a sporului natural pozitiv find înregistrată în 2012 (0,84‰). În 13 ani din intervalul de referință, sporul natural a fost negativ, cea mai mare valoare find de -4,51‰ în 2001 iar cea mai scăzută înregistrându-se în 2011 (-0,17‰). Comparativ cu situația de la nivel județean și național, rata sporului natural din Cornești, din ultimii 20 de ani, a cunoscut o evoluție mai fuctuantă, cu variații ce au luat valori în intervalul 3,27‰ și -4,51 ‰ (aproximativ 8 puncte procentuale). La nivel național intervalul de variație a fost de aproximativ 6 puncte (de la -3‰ până la 3‰), iar cel de la nivel județean a fost de 7 puncte (de la -1‰ la 6‰), valori negative ale sporului natural începând să se înregistreze doar din anul 2002 în Cluj. De asemenea, conform grafcului de mai jos, se constată că din anul 1990, rata sporului natural în Cornești a fost inferioară atât celei naționale cât și celei județene în cel putin 5 ani (1990, 1992, 1994, 1996 și 2001) pentru ca în intervalul 2006-2012 rata sporului natural să fe superioară atât celei naționale cât și celei județene. În ultimul an pentru care există date referitoare la indicator (2012), rata sporului natural la nivelul comunei se afă în zona pozitivă, în timp ce valoarea este negativă atât la nivel județean, cât și la nivel național. La nivelul anului 2012, rata sporului natural a înregistrat în Cornești valoarea 0,84‰, în Cluj find -1,24‰, iar în țară de -2,55‰

Din analiza elementelor care constituie mișcarea migratorie a populației, respectiv stabilirea sau schimbarea reședinței sau a domiciliului în/din localitățile aparținătoare (prin migrație internă sau externă), se constată că Cornești este o comună sursă nu o comuna de destinație. Astfel, în 1992 s-a înregistrat o diferență între stabiliri cu reședință și plecări cu reședința de 67 de persoane, în 2002 numărul celor stabiliți cu reședința în Cornești find mai mare decât al celor plecați cu reședința cu 24 de persoane. În anii 2005 și 2008 diferența se păstrează în favoarea celor stabiliți cu 74, respectiv 33 de persoane. Aceeași situație se înregistrează și în 2011, când diferența între stabiliri cu reședința și plecări cu reședința este de 39 de persoane, pentru ca în 2013, ultimul an pentru care există date, aceasta să crească la 50 de persoane. În ceea ce privește plecările permanente din Cornești, situația este una relativ bună, în care nu se înregistrează diferențe negative dintre stabiliri și plecări cu domiciliul (inclusiv migrația externă). Astfel, dacă diferența dintre plecări și stabiliri în anul 1992 era de 21 de persoane, în anul 2002 această diferență a fost în favoarea stabilirilor, cu 19 persoane. Trendul ascendent se păstrează și în anul 2005 cu 80 de persoane și în anul 2008 cu 48 de persoane. Un element important al mișcării migratorii este reprezentat și de migrația externă, cu precădere în căutarea unui loc de muncă în țări aparținând Uniunii Europene, mai ales în contextul liberalizării forței de muncă. Din păcate, statisticile relevante la nivel național și local sunt limitate având în vedere principiul liberei circulații a persoanelor în UE, dar și faptul că o parte dintre emigranții din România nu lucrează cu forme legale în țara de destinație, lucrează doar sezonier sau nu își schimbă reședința, fgurând adesea în cadrul populației stabile a localităților de origine. Din acest punct de vedere, Recensământul Populației și al Locuințelor din 2011 a încercat să clarifce situația persoanelor plecate temporar sau permanent, dar nedeclarat, din țară, un indiciu pentru migrația externă find persoanele temporar absente sau plecate pe o perioadă îndelungată din țară și din localitate.

În ceea ce privește nivelul de educație din comuna Cornești, rezultatele fnale ale RPL 2011 relevă faptul că ultima formă de învățământ absolvită de majoritatea locuitorilor aparține învățământului secundar (64,8% din populația stabilă de peste 10 ani), urmată de învățământul primar (29,4%), învățământul superior (3%) și învățământul postliceal (0,9%). În același timp, 1,9% din locuitorii comunei sunt fără școală, dintre care 0,2% sunt analfabeți. Așadar, aceste date refectă un nivel mediu de educație al populației comunei, concentrat mai ales în zona învățământului secundar, ciclul superior find comparativ mai slab reprezentat. De asemenea, se remarcă faptul că ponderea persoanelor fără școală în populație este relativ scăzută, și nu depășește pragul de 2,5%, iar rata analfabetismuslui, care se ridică la 0,2% din populație, este sub media județeană (0,77%) și cea națională (1,36%).

Legat de calitatea locuirii, în comuna Cornești erau înregistrate, la nivelul anului 2011 un număr de 690 gospodării pentru o populație stabilă de 1.493 de locuitori. Acestor gospodării le corespundea un număr de 1.118 de locuințe convenționale, cu o suprafață totală locuibilă de 36.646 m 2 . Astfel, fiecare gospodărie avea un număr mediu de 2,08 de persoane, cărora le revenea o suprafață locuibilă medie de 53,11 m 2 /gospodărie, respectiv 25,53 m 2 locuibili/persoană.

Comparativ cu situația de la nivel județean și național, numărul de persoane/gospodărie aferent comunei Cornești este mai mic, atât decât media județului Cluj (2,61 locuitori/gospodărie), cât și decât media națională, resspectiv 2,66 locuitori/gospodărie.

Conform rezultatelor preliminare ale Recensământului Populației și al Locuințelor din 2011, calitatea locuirii în comuna Cornești era sub media județeană și națională în ceea ce privește racordarea locuințelor la electricitate, 94,6% din locuințe find recordate la electricitate (1.882 de locuințe convenționale) și în ceea ce privește numărul locuințelor cu instalație de apă și canalizare, 52,1% (1.003 locuințe convenționale). Aceeași situație se înregistrează și în privința numărului de locuințe cu încălzire centrală (20,5%, adică 394 locuințe convenționale), a celor cu bucătărie în locuință (71,5%, adică 1.376 de locuințe convenționale) și a celor cu baie în locuință (43,1%, adică 830 locuințe convenționale), mediile find inferioare celor de la nivel județean și național.

Din același recensământ aflăm că 400 din totalul de 690 de locuințe convenționale din comuna Cornești dispun de alimentare cu apă în locuință, doar 19,4%, situație diferita de media comunelor din județul Cluj, de 55,4% și departe de mediul urban sau de standardul localităților europene. Așadar 19,4% din gospodăriile din comună dispun de alimentare cu apă, procent inferior mediei înregistrate pe județ Cluj (80,8%) și mediei naționale (66,7%). Comuna Cornești dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă din sursa Gilau – magistrala Fundatura-Cornesti, rezervoare si statie de pompare, realizat in 2007 (finanțat prin programul SAPARD și prin FEADR) și care deservește locuitorii din satele Cornești, Stoiana, Morău, Lujerdiu, Bârlea, Tioltiur. Acest sistem a fost extins în perioada 2008 – 2015 astfel încât după finalizarea lucrărilor va deservi cca. 60% din populația comunei. Locuitorii din satele Tiocul de Jos, Tiocul de Sus si Igritia consumă apa pentru nevoile gospodărești și igienice din puțuri rurale de mică adâncime a căror apă prezintă mineralizări accentuate, nefiind potabilă.

În ceea ce privește sistemul de canalizare ape uzate menajere, în prezent comuna Cornești este deservită parțial de un sistem intregrat de canalizare a apelor uzate și de instalații și bazine vidanjabile individuale ale populației, extinderea sistemului centralizat find o prioritate. Acest sistem deservește parțial satele Lujerdiu, Bîrlea, Tioltiur și este format din rețea de canalizare și stație de epurare mecano-biologică și a fost finanțat prin programul FEADR. Restul gospodăriilor individuale, în majoritate, au closete de tip uscat, nevidanjabile. Un număr mic de locuințe dispun de fose septice vidanjabile. Apele uzate menajere aferente gospodăriilor sunt evacuate in șanțurile naturale, rigole și șanțuri stradale și ajung in emisarii naturali din zonă. Prin deversarea necontrolată a apelor uzate menajere sunt poluate părâurile Lujerdiu și Tioltiur și afluenții acestora.

Legat de rețeaua de canalizare pluvială, scurgerea apelor pluviale se face în mod natural, iar colectarea, transportul și dirijarea lor se face prin intermediul rigolelor deschise și șanțurilor de scurgere, care de regulă urmăresc trama stradală. Așadar, se impune necesitatea extinderii și modernizării rețelelor de canalizare a apelor uzate și a apei pluviale cât mai curând, aceste lucrări având caracter de maximă urgență pentru a asigura confortul și siguranța sanitară a locuitorilor comunei, dar și protecția mediului înconjurător.

Comuna Cornești nu este racordată la Sistemului Național de Distribuție a gazelor naturale. Comuna Cornești find așezată într-o zonă împădurită, o importantă sursă de încălzire folosită este lemnul. O parte din locuințe, respectiv 0,5% din totalul locuințelor (conform RPL 2011) dispun de încălzire în sistem centralizat prin montarea de centrale termice care funcționează cu combustibil solid, în restul locuințelor practicându-se în continuare încălzirea la sobe. Așadar situația la nivelul comunei este mai puțin bună comparativ cu situația la nivel județean (44,4%) și nivel național (34,8%), unde mai multe locuințe dispun de încălzire centralizată. Comuna Cornești a obținut finanțare de la Fondul de Mediu și Bugetul Local pentru investiția "Inlocuirea sistemului clasic de încălzire la sediul Primăriei Cornești" prin pompe de căldura. Proiectul a fost finalizat, prin implementarea acestuia urmărindu-se asigurarea confortului termic în clădirea primăriei, folosindu-se un sistem de încalzire cu pardoseală radiantă. Agentul termic pentru încalzire este produs de o pompă de căldură cu colector cu suprafață mare.

Comuna Cornești nu benefciază de o poziție favorabilă în ceea ce privește infrastructura de telecomunicații, aceasta având acces limitat la servicii de telefonie fixă și mobilă, la internet și la televiziune prin cablu și fibră optică. Există rețea de telefonie fixă, sisteme de televiziune prin satelit. In ceea ce privește serviciile de telefonie mobilă, pe teritoriul comunei există principalii operatori de telefonie mobilă din România: Orange, Vodafone, Telekom și RCS – RDS/Digi Mobil. Totodată comuna are acoperire în proporție de 30% a rețelelor de internet și cablu TV/fibră optică.

Din datele existente la nivel județean rezultă că în comuna Cornești există infrastructura de bază necesară furnizării serviciilor medicale către populație. Cu toate acestea numărul unităților sanitare din sectorul public și privat este relativ redus în raport cu necesitățile populației, unui medic revenindu-i în medie 1.493 locuitori ai comunității rurale. În comuna Cornești, serviciile medicale sunt furnizate populației prin intermediul unui cabinet medical. Deservirea se face de către 1 medic de familie și 1 cadru sanitar mediu/asistent medical. În comună funcționează 1 farmacie, deservită de personal de specialitate. Dispensarul medical și farmacia funcționează în clădiri ce aparțin C.L. Cornești, fiind dotate cu mobilier, aparatură și sistem informatizat. Pentru consultații de specialitate sau intervenții mai complicate, populația se deplasează în municipiile Gherla, Dej și Cluj-Napoca. Nu există spitale, cel mai apropiat spital find cel din Gherla. În perioada 2009-2012 au fost amenajate puncte sanitare în satele Tiocu de Sus, Tioltiur, Stoiana și Tiocu de Jos. Tot în tot în această perioadă au fost derulate lucrările pentru un centru medical în care își va desfășura activitatea o echipă de medici specializați pe domenii diverse ale medicinei primare. În comună funcționează și un cabinet veterinar.

În cursul anului 2007 a fost acreditat Serviciul Public de Asistență Socială din cadrul Primăriei Cornești, serviciu care are drept scop furnizarea de servicii sociale cu caracter primar menite să asigure prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale situațiilor de risc din domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, vârstnice, cu dizabilități, precum și persoanelor aflate în nevoie ce pot genera marginalizarea sau excluderea socială. Atribuțiile asistentului social constau în întocmirea anchetelor sociale cu privire la persoanele cu venituri reduse, persoanele singure, familiile cu risc social, vârstnici, persoane cu handicap care solicită și necesită o măsură de protecție socială, face propuneri cu privire la aplicarea măsurilor de protecție socială, identifcă cazurile de pe raza comunei Cornești care necesită luarea de urgență a unor măsuri de protecție socială. Pe raza comunei nu există centre de asistență pentru bătrâni și copiii, dar acestea reprezintă priorități pentru viitorul apropiat, prin obținere de fonduri să poată fi înființate astfel de centre care ar fi benefice pentru comunitate.

O problemă deosebită pentru spațiul rural al comunei, din punct de vedere demografic, respectiv, nivel de educație, o constituie și faptul că pregătirea școlară a populației este redusă, fenomen accentuat prin migrația susținută a tineretului educat. Infrastructura socială rurală, prin faptul că este slab dezvoltată în domeniul învățământului se constituie într-un element care influențează negativ potențialul capitalului uman, împiedicând chiar dezvoltarea rurală. În prezent infrastructura educațională din comuna Cornești este reprezentată de o unitate de învățământ, respectiv 1 școlă din învățământul primar și gimnazial (inclusiv special), având un număr total de 26 copii înscriși în grădinițe, 85 elevi, din care 42 elevi înscriși în învățământul primar și 43 elevi înscriși în învățământul gimnazial. Evoluția în timp a populației școlare refectă o scădere a numărului de elevi, situația nefind însă îngrijorătoare. Numărul de cadre didactice din comuna Cornești este constant, astfel din 2007 până în 2012 neexistând diferențe mari, find înregistrate 14 cadre didactice: 2 în învățământul preșcolar, 3 în învățământul primar și 9 în învățământul gimnazial. În 2014 unitatea de învățământ dispunea de 7 săli de clasă, și 3 laboratoare școlare, 24 calculatoare. Unitatea de învățământ își desfășoară activitatea într-o clădire proprie, corespunzătoare din punct de vedere funcțional. Problemele cele mai grave si delicate se leagă de transportul elevilor și cadrelor didactice, lipsa cadrelor didactice cu o pregătire profesională corespunzătoare

Infrastructura culturală din cadrul comunei este reprezentată de biblioteca comunală cu 10.407 volume, opt cămine culturale în satele Cornești, Stoiana, Tiocul de Sus, Tiocul de Jos, Morau, Bârlea, Igriția, Lujerdiu

Spiritualitatea creștină din comună este reprezentată prin 9 parohii. În comuna Cornești se găsesc ctitorite mai multe biserici și mănăstiri dintre care amintim:

* Biserica Ortodoxă (Biserica Voievodală) din satul Lujerdiu Aceasta biserică datează din secolul al XVI-lea și a fost ctitorită de Voievodul Mihai Viteazul, purtând hramul Sf. Arhangeli Mihail și Gavril", este moument istoric, inscrisă la poziția 1190 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-m-B-07691).

Biserica OrtodoxăSf. Arhangeli Mihail și Gavril”Lujerdiu

* Biserica Ortodoxă nouă din satul Lujerdiu Construcția acestei biserici a început în anul 2004. Biserica s-a realizat în cea mai mare parte din donații cu contribuția enoriașilor. În prezent aici se oficiază slujbele 7691).

* Biserica romano-catolică "Sf.Maria Mare", din localitatea Cornești, datează din 1725, este moument istoric, inscrisă la poziția 1068 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-m-B07579). Biserica Romano- Catolică din localitatea Cornești este una din cele mai vechi biserici din comitatul Szolnok – Doboka (actualmente județul Cluj). Enoriașii parohiei romano-catolice din Cornești – Gherla, în timpul reformației. au trecut la religia reformată și numai în 1725 a fost reînființată parohia romano–catolică de deputatul regesc Apor Lazar și soția lui, Kapy Terez. Înainte de reformație parohia romano- catolică a avut o ”imensă” biserică din piatră construită cu cimitir în preajma bisericii, dar după recuperare construcția a fost deja în ruine (rămânând numai sacristia întreagă). Din aceste ruine fost reclădită biserica actuală. Sub biserică este cripta cu locul de veci a familiei Kapy. În monografia bisericii sunt menționate următoarele: „Altarul este cioplit în lemn cu multe ornamente, vopsit pe culoare albă, pe care Î.P.S. episcop al Alba Iuliei, Kovacs Miklos a finanțat-o în cinstea Preacuratei Fecioare Maria. Biserica a fost sfințită de către Î.P.S. episcop Antalfi Janoș în 20 mai 1725, în cinstea sărbătoarei Adormirii Maicii Domnului. De atunci stă biserica și dă posibilitate slujbelor religioase romano-catolice și ecumenice”.

Biserica romano catolică "Sf. Maria Mare"Cornești

* Ansamblul Bisericii reformate, din localitatea Tiocu de Jos, format din Biserica reformată și Clopotnița bisericii reformate, datează din secolul al XIV-XVIII, este moument istoric, înscris la pozițiile 1294, 1295. 1296 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-a-B-07782, CJ-II-m-B07782.01, CJ-II-m-B-07782.02). În documente istorice, localitatea Tiocu de Jos este menționat prima dată în 1392 ca Alsotewk, apoi în 1406 Alsow-Theuk. În anul 1480 este construită biserica din piatră. Data construcției este confirmată și de stilul bisericii, (bolta sanctuarului, quadrilater, aparține bisericilor în stil gotic din secolul XV). Cheia de boltă și capitolele sunt ornamentate. În evul mediu a fost folosită de către biserica catolică și după o scurtă perioadă de lutheranism, devine reformată. În secolul XVI, întreaga comunitate este reformată. Clopotnița de lemn datată din jurul anilor 1700; are două clopote, pe care sunt gravate anul fabricării, 1818. În urmă cu câțiva ani acoperișul și exteriorul pereților au fost renovați.

Biserica Reformată din satul Tiocu de Jos

* Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril", din localitatea Tioltiur, comuna Cornești – datează din 1800, este moument istoric, inscrisă la poziția 1299 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-m-B-07785). Prin anii 1800 cetățenii împreună cu preotul și curatorii din localitatea Tioltiur, s-au hotărât și au cumpărat biserica din lemn din localitatea Sic. Bătrânii satului, au transportat-o cu carele, care pe vremea aceea erau cele mai practice pentru transport, oferindu-se voluntari și punând umăr langă umăr pentru a avea o biserică, un loc de închinare, un lăcaș de cult. În localitatea Tioltiur exista o fundație în vremea aceea pentru construirea unei biserici care datează din anii 1700, dar nu au reusit să finalizeze construcția, fapt pentru care au hotărât sa cumpere de la Sic, această biserică. În această micuță biserică din lemn, care este situalta pe un deal nu departe de sat, cu o priveliste superbă unde se audei cântatul ciocârliilor, s-a slujit până în anul 1969. După multe eforturi cetățenii localității Tioltiur au reușit se termine construcția bisericii, care era începută de mult în centrul satului și au gasit de bine să folosească clădirea nouă. În anul 1980, s-a efectuat o reparație capitală, iar în anul 2014, s-au donat 130 de icoane pentru monumentul istoric cu care se mândresc sătenii localității.

Biserica de lemn "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" din satul Tioltiur

* Biserica Ortodoxă din Tioltiur datează din secolul XVI-XVIII, este moument istoric, înscris la poziția 1298 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-m-B-07784). Date și aspecte din istoria parohiei sunt relevate în manuscrisul „Monografia Protopopiatului Ortodox Român Gherla” de Augustin Pădurean: „Pentru a verifica temeinicia unirii cu Biserica Romano – Catolică, în toamna anului 1599 autoritățile au organizat o anchetă în rândurile preoților și credincioșilor desfășurată în mai multe centre. La centrul de la Voievodeni au participat popa Ion din Adalin, popa Vasile din Drag, popa Mihai din Tioltiur, popa Ioan din (Voievodani), popa Ion din Totelec (recte Sotelec), popa Matei din Cristur, popii Sâc și Petru din Cubleș (Cubleșu Someșan). Preoții au declarat ”că vreau să atârne de vlădicul din Alba-Iulia și să țină religia pe care o ține vlădicul” iar credincioșii lor au spus că ”în care religie s-au născut s-au botezat, în caeea să rămână”. Reprezentanții satului Tioltiur (Totor) au declarat că se ține de legea în care s-au născut. Biserica are matricole din 1858. Filie Morău (1914), Barlea.”

* Biserica Reformată din Stoiana datează din secolul XV, este moument istoric, înscris la poziția 1298 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-m-B-07784).

Biserica Reformată Stoiana

*Biserica Ortodoxă Stoiana

* Biserica reformată din Tiocul de Sus datează din secolul XII-XV, este monument istoric, înscris la poziția 1297 în Lista Monumenteleor Istorice – categoria B (cod LMI: CJ-II-m-B-07783). Satul Tiocu de Sus aparținea cetății Dăbâca. Locuitorii satului erau iobagii cetății. În documente Satul Tiocu de Sus este pomenit prima oară în 1280 cu numele Superior Thewk. Specialiștii susțin că la origine biserica a fost construită în secolul XIII în stil roman. În secolul XIV biserica a primit elemente gotice. Bolta sanctuarului este cu arc triumfal, cu care este prevăzut și porticulul sudic, precum și geamurile sanctuarului. Pe cheia de boltă se găsește un cap asemănător cu Christos, pe capitol se vede bazorelieful unui cap cu mustață. Elementele de piatră sculptată denotă forme evoluate. Este păstrat din evul mediu și tabernaculul. Mențiuni documentare din anul 1468 atestă că biserica a fost sfințită în onoarea Sfântei Maria Maicii Domnului. Populația catolică din evul mediu, în anii reformatismului, împreună cu biserică a devenit reformată. Aspectul exterior actual s-a dobândit în 1907. În prezent biserica aparține Bisericii Misionară Reformată Stoiana.

Biserica reformată din Tiocul de Sus

În ceea ce privește infrastructura sportivă, în comuna Cornești există un stadion cu teren de fotbal, piste de alergare, groapa pentru sarituri și vestiar pentru sportivi, antrenori și arbitri, omologat pentru desfășurarea competițiilor interjudețene. Pentru realizarea activităților sportive în comună este necesară construirea unei săli de sport. În prezent, la nivelul comunei există 3 asociații sportive:

Asociația Sportiva PROGRESUL Cornești, având 23 membri, discipline sportive: fotbal;

Asociația Sportiva VIITORUL Stoiana, având 14 membri, discipline sportive: fotbal;

Asociația Sportiva ȘOIMUL Cornești, având 17 membri, discipline sportive: atletism, tenis de masa, handbal, volei, baschet.

Infrastructura de agrement din comuna Cornești este relativ slab reprezentată, în prezent, locuitorii comunei având doar posibilitatea petrecerii timpului liber în cadrul natural neamenajat. Se încearcă atragerea de noi investitori în sectorul de agrement, find astfel inițiate de către autoritățile publice din comună propuneri de proiecte de investiții legate de activități recreaționale, activități sportive. În localitatea Cornești, din noiembrie 2006, funcționează Centrul Cultural Sportiv și de Informare PAPI, dotat cu mobilier nou, sistem informatizat și internet. Au fost amenajate trei parcuri de joacă pentru copiii, în localitățile Cornești, Lujerdiu și Tioltiur.

Infrastructura de siguranță publică din comuna Cornești este reprezentată de postul comunal de poliție din satul Cornești, aflat în subordinea Inspectoratului județean de Poliție Cluj. În cadrul Secției de Poliție activează un numar de 3 agenți care asigură siguranța a locuitorilor din satele aparținătoare comunei. În comuna nu se înregistreaza comunități cu infracționalitate ridicată. Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență este o structură specializată, cu o dotare specifică, constituit în subordinea consiliului local, .S.V.S.U. este destinat să execute activități de prevenire, monitorizare și gestionare a situațiilor de urgență în sectorul de competență. .S.V.S.U. asigură coordonarea de specialitate a activităților de apărare împotriva incendiilor și de protecție civilă. S.V.S.U. îndeplinește atribuțiile de prevenire a riscurilor producerii unor situații de urgență, prin activități de îndrumare și control, S.V.S.U. intervine în timp oportun pentru limitarea sau înlăturarea consecințelor situațiilor de urgență. S.V.S.U. efectueză acțiuni de ajutor și salvare a oamenilor și a bunurilor materiale în caz de dezastre, în cooperare cu celelalte structuri abilitate pentru asemenea situații.

În ceea ce privește economia comunei Cornești putem spune că ea este predominant agrară.

Activitățile economice desfășurate cu precădere în spațiul rural al comunei Cornești sunt rmătoarele:

* producție agricolă vegetală și/sau zootehnică, silvică, de pescuit;

* procesarea industrială a produselor agricole, silvice, precum si activități meșteșugărești, artizanale și de mică industrie.

Sere(proprietar Turbuțan Florin)

Suprafața arabilă utilizată de 3480 ha din comuna Cornești conform datelor comunicate de Primăria Cornești este cultivată cu următoarea structură de culturi:

*grâu- 661 ha

*orz,orzoică-463 ha

*ovaz -230 ha

* porumb -1340 ha

* plante oleaginoase- 100 ha

*cartofi – 190 ha

*alte culturi 496 ha

La cules de porumb

Comuna Cornești are surafața cu păduri și terenuri cu vegetație forestieră de 1293 ha din care în proprietate privată este suprafața totală de 1223 ha (cca 94,59%).

Pădure de foioase

În comună sunt familii care cresc animale-vaci și oi.unele dintre ele beneficiind de fonduri europene pentru organizarea și dezvoltarea fermelor.Prin dezvoltarea economiei comunei se dorește întoarcerea tinerilor plecați la lucru în străinătate.

Tractor achiziționat cu fonduri europene

Pe raza comunei funcționează SC COOP. DE CONSUM ICLOD cu puncte deschise în localitățile Tiocu de Sus, Cornești, Morău, Lujerdiu și Tioltiur, precum și asociații agricole în localitățile Bârlea și Tiocu de Sus.

Punctele comerciale existente pe raza comunei sunt următoarele:

SC. Agrav Imp.-Exp. SRL – Lujerdiu și Cornești;

SC.Wagner SRL – Stoiana; SC.Ghera SRL – Tiocu de Jos;

SC. Adria Rom – Igriția; SC.Petunia SRL – Stoiana;

SC.Fuz” Prestări Servicii”- Cornești; și SC.Rabes Impex SRL – Tioltiur;

De asemenea există și societăți cu profil farmaceutic și sanitar, precum:

SC. Flavina SRL cu profil farmaceutic – Lujerdiu;

SC.Prifam SRL – cabinet medical – Lujerdiu;

SC.Dactary Com-Impex – cabinet veterinar – Cornești;

Existenta rezervelor importante de tuf vulcanic ar putea determina reluarea exploatării acestuia ca piatră de construcții .

După anul 1989 la conducerea comunei au fost următorii primari : Bota Octavian , Andrei Vasile , Mărginean Alexandru , Mureșan Viorel , Chifor Cornel ,Julean Dorel Florinel. În timpul mandatelor pe care le- au deținut , dânșii s-au preocupat de buna organizare și dezvoltare a comunei , astfel încât trecerea de la perioada comunistă la democrație să nu fie foarte dificilă .

În prezent comuna Cornești este condusă de d-l Rusu Nicolae,având fincția de viceprimar,iar funcția de secretar al Primariei Cornești este deținută de d-na Băieș Marioara Gherghina.Consiliul Local are următoarea componență:

1. Rusu Nicolae – PSD

2. Iușan Cornel – PSD

3. Rus Ilie Mircea – PSD

4.Iclodean Cornel – PSD

5.Chiș Sandu-Viorel – ALDE

6. Urcan Grigore – ALDE

7. Chifor Cornel Vasile – PNL

8. Fodor Mioara – PNL

9. Salantai Norbert – UDMR2

Edilii comunei au fost și sunt preocupati și de reorganizarea vieții culturale și sociale din comună ,de promovarea comunii în țară și în străinătate.

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2)- http://primariacornesti.ro/ro/contact/-Consiliul Local-19.05.2018,ora 1830

Cum se întâmplă în orice localitate , și din satele comunei Cornești au plecat oameni , răspândindu—se în toate colțurile țării și chiar ale lumii . Prin faptele lor ei au dus pest tot renumele frumuseții acestor locuri , renumele hărniciei și ospitalității oamenilor de aici . Mulți s-au reîntors chemați de dorul de casă . Meritul unora dintre ei a fost recunoscut oficial de autoritățile locale . Astfel , la 30 ianuarie 1995 , prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Cornești , în timpul mandatului d-lui primar Andrei Vasile , d-l . Raoul Șorban , fiu al satului Stoiana , a primit titlul de ,,Cetățean de onoare ’’ al comunei . Același titlu l-au primit , la 30 iulie 2006 și renumitele interprete de muzică populară Maria Marcu și Irina Someșan . Dânsele își au originile pe această vale , în satele Lujerdiu , respectv ,Cornești . Prin activitatea dânselor au dus , în locurile prin care au cântat tot dorul , toată dragostea , tot zbuciumul și toată patima pe care oamenii de aici le-au pus în cântece . La 30 iulie 2006 , prin grija Consiliului Local , a d-lui. primar Chifor Cornel , a d-nei viceprimar Băieș Maria a fost recunoscut și răsplătit meritul veteranilor de război din comună și s-a reluat tradiționala Serbare de pe dealul Bobâlna .

Maria Marcu , Irina Someșan și d-l primar Chifor Cornel

Sub patronajul d-lui primar Julean Dorel Florinel în satele Cornești,Lujerdiu,Tioltiur,Bârlea,Igriția s-au organizat întâlniri ale fiilor satului.

Tot la inițiativa dânsului s-a mai realizat un pas important în promovarea comunei- înregistrarea la OSIM ca marcă a jinarsului de prune.despre acest lucru în ziarul Ziua de Cluj din 2.04.2017 se scria:

”Jinarsul de Lujerdiu, produs din prune galbene care cresc în comuna Cornești, din județul Cluj, este marcă înregistrată la OSIM. Băutura este folosită ca mijloc de promovare turistică, fiind preferată unui whisky vechi de 12 ani.

Comuna Cornești este singura din România care a înregistrat la OSIM Jinarsul de Lujerdiu, făcut doar din prunele galbene care cresc pe raza localității. Primarul comunei Cornești, Dorel Julean, a declarat că demersurile pentru înregistrarea jinarsului au început în 2009 și au fost încheiate în 2013.

„La noi în Cornești există o tradiție unică în Transilvania. În afară de prune, alte fructe nu prea se fac, decât prune galbene din satul Bârlea, din care se face jinars. Din 2009, de la primul mandat de primar, m-am preocupat de agroturism, de susținerea turismului în comună, și este foarte greu să faci turism în mediul rural fără să ai un produs autentic. Și atunci am început demersuri pentru obținerea mărcii înregistrate la OSIM pentru Jinarsul de Lujerdiu, iar în 2013 am reușit. Titularul mărcii este comuna Cornești, beneficiari fiind toți producătorii de jinars de pe Valea Lujerdiului. Suntem singura comună din țară care deține o marcă înregistrată și a trebuit să facem dovada că de 500 de ani se produce acest jinars de prune, am prezentat documente ale vremii, declarații ale bătrânilor satului. Am ales denumirea de Lujerdiu după numele văii care străbate toate cele nouă sate ale comunei și folosim marca înregistrată pentru promovarea turistică a zonei”, a spus Julean.

Potrivit acestuia, rețeta de preparare a Jinarsului de Lujerdiu este respectată cu strictețe de locuitorii Corneștiului, prunele fiind adunate în perioada august – septembrie după care sunt lăsate la macerat pâna în noiembrie – decembrie.

„Jinarsul este făcut doar din prunele galbene care cresc în zonă. Are între 50 și 55 de grade, se produce numai în vase de aramă vechi de sute de ani și se fierbe de două ori. Pentru prima fierbere folosim lemne uscate, iar la a doua fierbere nu se folosesc lemnele de la prima, ci se pun lemne mai verzi sau lemne de răchită”, a explicat primarul.

Jinarsul de Lujerdiu este produs în circa 500 de gospodării din satele Corneștiului, cantitatea fiind cuprinsă între 50 și 150 de litri, în funcție de prunele adunate de localnici.

„Băutura este servită sutelor de turiști români sau străini, îi atragem cu acest produs unic pot spune, pe care numai aici îl pot degusta, avem numai reacții pozitive din partea lor. Au fost musafiri care au preferat Jinarsul de Lujerdiu în locul unui whisky vechi de 12 ani. Din ce am constatat noi de-a lungul anilor, acest jinars are și efecte pentru sănătatea omului fiind un digestiv extraordinar. De asemenea, ajută și la scăderea tensiunii, are o proprietate fantastică de dilatare a vaselor de sânge și încălzește stomacul, ajutând digestia”, a precizat edilul.

Producătorii de jinars din Cornești se confruntă, însă, cu o mare problemă care a afectat producția din ultimii trei ani, din cauza faptului că au înghețat florile pomilor.

„Acum se bea și se vinde ceea ce este pe stoc, iar oamenii așteaptă o redresare a vremii. Puteau să meargă să cumpere prune din altă parte, dar nimeni nu face așa ceva, de aceea jinarsul nostru este unic, nu se amestecă prunele, nu se amestecă și alte fructe”, a mai spus primarul din Cornești.

Litrul de Jinars de Lujerdiu se vinde cu 50 de lei.”3

Tot pentru dezvoltarea economică a comunei s-au făcut pași importanți prin dezvoltarea agroturismului,promovându-se atât monumentele istorice sau religioase,cât și frumusețile locurilor.

Poate Corneștiul de azi nu are nimic ieșit din comun , poate Corneștiul de azi nu are nimic spectaculos , dar știu că are OAMENI … OAMENI și LOCURI … OAMENI harnici , ospitalieri și înțelepți … LOCURI pline de farmec și de istorie . Pentru aceste două lucruri ar merita să-și oprească aici pașii trudiți călătorul care străbate Podișul Tansilvaniei …

………………………………………………………………………………………………………

3) Ziua de Cluj din 2.04.2017 Jinarsul de prune Lujerdiu, produs de 500 de ani într-un sat din Cluj, marca înregistrată preferată de turiști(Scris de mediafax, 02 Apr 2017, 10:24

V

CONCLUZII

Rândurile ce le-am așternut pe hârtie despre comuna Cornești,județul Cluj au vrut să redea gândurileși dragostea mea pentru locurile care reprezintă leagănul copilăriei mele.

Poate nu am folosit cele mai frumoase cuvinte,poate nu am reușit să cuprind tot ce înseamnă viața locuitorilor de pe aceste meleaguri.

Am vrut să aduc umila mea recunoștiță străbunicilor,bunicilor și părinților mei cărora le datorez tot ceea ce sunt eu azi.

Mi-am dorit să stârnesc curiozitatea celor care vor citi această lucrare.Poate vor avea dorința să viziteze aceste locuri care par la fel ca orice colț din România și totuși au un farmec aparte.Poate vor dori să cunoască oamenii din satele de aici,care nu te lasă să pleci fără să le treci pragul,să mănânci din bucatele pregătite cu grijă și cu mult drag și care sunt gata oricând să îți spună o poveste din anii ce au trecut.Și dacă ajungi aici sigur vei rămâne în minte cu gustul jinarsului de prune din Lujerdiu ,gustul pâinii proaspăt scoase din cuptor și nu vei uita că

Pe valea Someșului

Joc cala Lujerdiu nu-i

Zi una să meargă val

Să jucăm ca prin Ardeal…

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Lucrare de licență [306888] (ID: 306888)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Lucrare de licență [306888]

Copyright Notice

SISTEM PV DE ASIGURARE A INDEPENDENȚEI ENERGETICE A UNEI CLĂDIRI DE BIROURI Program de studii : Design de produs pentru dezvoltare durabilă și… [616429]

1.1.Dategenerale……………………………………………………………………………………….2… [614618]

STUDIU ASUPRA CUPTORULUI CU REZISTOARE PENTRU [310310]

1. Lucrarea de licență care am abordato împreună cu Profesorul coordonator cu referire la Amenajamentul Pastoral apartin ând Comunei Orti șoara ,… [611364]

Analiza activități tehnico – economice a S.C PRMAR SRL [629590]

Formarea Deprinderilor De Exprimare Corectă Codreanu Arina B [610320]

Copyright Notice

Similar Posts