Lucrare de licen ță [631310]

1
Universitatea „Lucian Blaga ” Din Sibiu
Facultatea De Drept

Lucrare de licen ță
Contractul de franciză

Coordonator științific:
Lector. univ. dr. Adrian Circa

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
Universitatea „Lucian Blaga ” Din Sibiu
Facultatea De Drept

Contractul de franciză

Coordonator științific:
Lector. univ. dr. Adrian Circa

Absolvent: [anonimizat]
2017

3

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND GLOBALIZAREA
1.2. EVOLUȚII ISTORICE ÎN CADRUL CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
1.3. CADRUL NORMATIV ACTUAL ÎN ROMÂNIA
1.4. TIPOLOGIA FRANCIZELOR
1.4.1. TIPURI DE FRANCIZĂ ÎN FUNCȚ IE DE OBIECTUL DE ACTIVITATE
1.4.2. TIPURI DE FRANCIZĂ ÎN FUNCȚIE DE ORGANIZAREA ACTIVIT ĂȚII

CAPITOLUL II: CONTRACTUL DE FRANCIZĂ: NOȚIUNE, CARAC TERE, COND IȚII DE
VALIDITATATE
2.1. DEFINIȚIA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
2.2. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
2.3. FORMA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
2.4. OBIECTUL CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
2.5. OBLIGAȚIA DE INFORMARE PRECONTRACTUALĂ
2.6. DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ F RANCIZABILE ȘI
PARTICULARITĂȚILE EXPLOATĂRILOR ÎN ACEST SISTEM
2.6.1. MARCA
2.6.2. INDICAȚIILE GEOGRAFICE
2.6.3. NUM ELE COMERCIAL (FIRMA) ȘI EMBLEMA
2.6.4. DESENELE ȘI MODELELE INDUSTRIALE
2.6.5. BREVETE DE INVENȚIE
2.6.6. DREPTURILE DE AUTOR
2.6.7. KNOW -HOW -UL

4
CAPITOLUL III: REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIILOR GENERATE DE SISTEMUL
FRANCIZEI
3. PARTICULARITĂȚI PRIVIND CONTABILITATEA ÎN CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

CAPITOLUL IV: EXECUTAREA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
4.1. ASPECTE GENERALE
4.2. OBLIGA ȚIILE FRANCIZORULUI
4.2.1. TRANSMITEREA KNOW -HOW -ULUI
4.2.2. TRANSMITEREA DREPTULUI DE UTILIZARE A SEMNELOR
4.2.3. ASISTENȚA TEHNICĂ ȘI/SAU COMERCIALĂ
4.2.4. OBLIGAȚIA DE APROVIZIONARE
4.2.5. EXCLUSIVITATEA TERITORIALĂ
4.2.6. PUBLICITATEA
4.3. OBLIGAȚIILE BENEFICIARULUI
4.3.1. RESPECTAREA REGULILOR IMPUSE DE FRANCIZOR
4.3.2. PĂSTRAREA KNOW -HOW -ULUI
4.3.3. PLATA TAXELOR ȘI A REDEVENȚELOR

CAPITOLUL V: ÎNCETAREA FRANCIZEI
5.1. MODURI DE ÎNCETARE A FRANCIZEI
5.1.1. ÎNCETAREA EXISTENȚEI UNEIA DINTRE PĂRȚI
5.1.2. EXPIRAREA TERMENULUI PENTRU CARE A FOS T ÎNCHEIAT CONTRACTUL DE
FRANCIZĂ
5.1.3. ANULAREA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
5.1.4. REZILIEREA
5.2. EF ECTELE ÎNCETĂRII FRANCIZEI

CAPITOLUL VI: EXPERIENȚ A SI DEZV OLTAREA SISTEMULUI DE FRANCIZA ÎN ȚĂRILE
EUROPEI CENTRALE ȘI DE SUD -EST

6.1. ISTORICUL FRANCIZEI PE TERITORIUL EUROPEAN

6.2. FRANCIZ A ÎN ROMÂ NIA

5
CAPITOLUL VII: STUDIU DE CAZ. McDONALD'S – O AFACERE DE SUCCES
7.1. ÎNCEPUTURILE, EVOLUȚIA ȘI SPECIFICUL AFACERII McDONALD'S
7.2. McDONALD'S ÎN ROMÂNIA

CAPITOLUL VIII: O ABORDARE CRITICĂ A FRANCIZEI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

6

Introducere

Această lucrare are scopul de a prezenta importanță contractului de franciză într –
o rețea care leagă titularul afacerii de success de comercianții interesați în dezvoltarea
propriei afaceri.
În acest context, contractul de franciză constituie pe de o parte, atât o metodă
relativ sigură și convenabilă de a obține profit, iar pe de altă parte, instrumental cel mai
accesibil al globalizării.
Capitolul I prezintă noțiuni introductive ce privesc utilitatea aspecte lor teororetice
și practice referitoare la evoluțiile i storice în sistemul francizei și cadrul normativ actual
în România. Sunt evidențiate cu atenție principalele trăsături și funcții ale tipologiei
francizei, reprezentate de tipurile de franciză în funcție de părțile contractului și tipuri de
franciză în fun cție de domeniul de activitate.
Capitolul II este atribuit noțiunii de franciză, caracterelor și condițiilor de validiate.
În acest capitol este alcătuită o prezentare a caracterelor juridice ale contractului de
franciză, a formei contractului de fra nciză, obiectul acestuia obligațiile de informare
precontractuală și cu o importanță semnificativa ă, drepturile de proprietate francizabile
și particularitățile exploatărilor în acest sistem.
Capitolul III , privește reflectarea în contabilitate a proceselor eco nomice,
tranzacțiilor și operațiunilor atât în contabilitatea francizorului cât și în contabilitatea
francizatului, pe care le generează desfășurarea unei afaceri în sistemul francizei.
Capitolul IV, prezintă principalele aspecte în materie de executare a contractului
de franciză, arătând care sunt obligațiile francizorului și obligațiile beneficiarului.
Capitolul V privește încetarea contractului de franciză specificând modul în care
francizorul și beneficiarul își pot opri existența.
Capitolul VI redă experiența și dezvoltarea sistemului de franciză în țări le
Europei Centrale și de Sud – Est, cu referire la istoricul francizei pe teritoriu european,
direcțiile de dezvoltare și de asemenea, este menționată pătrunderea francizei în
România.
Capitolul VII oferă un studiu de caz despre compania McDonald’s.
Capitolul VIII prezintă o abordare critică a francizei.

7
CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND GLOBALIZAREA

La început, procesul de globalizare, era un proces de natură economică, dar
odată cu trecere a timpului a ajuns să afecteze și sfera politicului și a relațiilor
internaționale, implicându -se major și în domeniul diplomatic, social sau cultural.
Globalizare a economică a presupus inițial extinderea pieței și a economiei naționale,
mai întâi la nivel regional, continental și mai apoi mondial, pe baz a unei creșteri a
inderdependen ței dintre actorii economici publici și privați, dar și a extinderii liberei
circulații, concur enței libere dar și a liberei inițiative.
Fiind un fenomen complex, cu numeroase efecte de natură economică, politică,
socială, militară și ecologică, globalizarea poate implica anumite consecințe care pot
avea atât un caracter pozitiv, cât și unul negati v.
Analizată din punctul de vedere al condițiilor actuale, se poate spune că
globalizarea îmbracă mai multe aspecte: economic, acest a fiind pus în evidență de
criza economică globală la nivel mondial; instituțional, aspect apărut pe fondul perimării
instituțiilor internaționale ce au fost înființate după cel de al Doilea război mondial;
geografic, generat de efectul constant al mutării centrului de greutatae al lumii
contemporane, spre Est, spre Asia; ierarhic, pricinuit de redistribuția rolurilor
interpret ate de principalii actori de pe scenă relațiilor internaționale.
În pofida unor așteptări optimiste, realitatea a arătat că doar câteva state au avut
de câștigat de pe urmă globalizării, în direcția creșterii Produsului Intern Brut, însă nici
măcar în ace ste situații globalizarea nu a însemnat un avantaj major pentru populația
statelor respective. Deși nu se poate contesta că globalizarea are avantajele ei, există
și unele motive de îngrijorare care, dacă nu sunt gestionate în mod corespunzător, se
pot tra nsforma în factori de risc la adresa securității:
a) globalizarea este guvernată deseori de legi nedrepte care sunt create în
avantajul statelor industrializate dezvoltate;
b) globalizarea așează valorile financiare înaintea altor valori, cum pot fi
preocu parea pentru mediul ce ne înconjoară, pentru dre pturile omului sau pentru viața
însăși;
c) sistemul economic impus țărilor în curs de dezvoltare este, în unele cazuri,
inadecvat și împovărător, dacă nu chiar dăunător.

8
1.2. EVOLUȚII ISTORICE ÎN CADRUL CO NTRACTULUI DE FRANCIZĂ

Cifrele actuale arată că interesul pentru franciză se află într -o continuă creștere
pe plan mondial, la nivel european regăsindu -se asociații ale francizei ale căror statistici
dovedesc că Europa, luată în ansamblu ei, depășește potențialul de dezvoltare al
francizei pe continentul american sau în Asia: ex istă mai mult de 10 000 de rețele de
franciză în Europa, față de 2200 în Statele Unite ale Americii și cu aproximație 1200 în
Canada, 4000 în China, peste 1200 în Japonia, iar în Australia în număr de 1000. Cu
privire la Europa, țara cu cele ma i multe rețe le de franciză este Franța, numărând peste
1300, fiind urmată de Germania și Spania, cu aproximativ 900, pe urmă Italia și Marea
Britanie, aproximativ 800.
Contractul de franciză (franchising) a apărut în Sta tele Unite ale Americi fiind
utilizat pentru pri ma dată în anul 1898 de către compania „GENERAL MOTORS” , în
condițiile interzicerii desfacerii mărfurilor de către cei care le produceau. Acest contract
a cunoscut o răspândire extraordinara în Europa între anii 1950 – 1960, fiind utilizat
intensiv în țări precum: Anglia, Franța, Germania, Italia, Suedia, Belgia, Olanda.
Există autori care afirma că francizele sunt o creație europeană. Denumirea
operațiunii francizei, consideră aceștia, provine de la cuvântul de origine franceză franc,
care însemna autoriza ție, licență. Tot astfel, ei susțin că prima atestare documentară a
unui contract de fra nciză este un înscris ce se gasește în arhivă Federației Franceze de
Franciză datând din Evul Mediu. Prin acest act, nobilii acordau unei persoane privilegii
în anumite teritorii, în schimbul unei plăti.
Francizele au apărut ca modalități de vânzare la presiunea constantă a creșterii
producției. Distribuția în sistem de francize s -a dezvoltat tr eptat, datorită imposibilității
producătorilor de a cumpără proprietăți imobi liare de pe alte piețe, de a descoperi forță
de muncă potrivită și, mai ales, de a -și administra afacerile de la distanță .
Francizele au înregistrat un s alt spectaculos după cel de -al Doilea război
mondial. Distribuția a cunoscut o evoluție graduală de la distribuția producției către
distribuția de servicii. Clasa de mijloc americană, devenită mai mobilă si mai activă ,
începea să fie interesată de restaurante tip drive -in. Erau preferate francizele fast -food
și tot ce era făcut repede, în viteză.
La sfârșit ul anilor, 1960, în SUA, cifra de afaceri a activităților desfășurate pe
baza de francize era de aproximativ 90 de miliarde de dolari. Această cifra a crescut de
șase ori în următorii treizeci de ani. În anul 1991, sistemul american de vânzări în
sistem de francize echivala, că valoare, cu a șaptea putere economică a lumii
(Financial Times din 4 mai 1991). În prezent, francizele pătrund pe toate continentele,
în toate țările, în cele mai diverse domenii de activitate și răspunde tendinței de
globalizare a e conomiei mondiale și de unificare a pieței internaționale.

9
1.3. CADRUL NORMATIV ACTUAL ÎN ROMÂNIA

În România, procesul de francizare este reglementat de Legea nr. 79 din aprilie
1998. Potrivit acestei legi, francizorul trebuie să asigure beneficiarului o pregătire inițială
pentru exploatarea mărcii înreg istrate. Francizorul va continua să își promoveze marca
proprie pentru asigurarea dezvoltării și viabilității produsului și va umari menținerea
identității și a renumelui francizei. Indepen dența francizatului în operarea francizei este
limitată deoarece el trebuie să respecte regulile stabilite de francizor. Beneficiarul
comercializează doar produsele și serviciile stabili te prin contractul de franciză.
Franciza reprezintă operațiunea care î mbracă forma unui c ontract prin care
francizorul dă dreptul beneficiarului să vândă bunuri și s ă presteze servicii sub marca
sa, în schimbul unor redevențe. Relația dintre francizor și francizat se naște pe baza
contractul ui de franciză și se menține pe to ată durata acestuia. Prin intermediul
francizei, francizorul își extinde af acerea iar francizatul are posibilitatea de a deschide și
de a conduce o afacere sub o marcă recunoscută.

1.4. TIPOLOGIA FRANCIZELOR
1.4.1 TIPURI DE FRANCIZĂ ÎN FUNCȚIE DE OBIECTUL DE ACTIVITATE

a) Franciza industrială sau de producție
Franciza industrială reprezintă acea formă de franciză cu ajutorul căreia
francizatul va produce el însuși, în concordanță cu indicațiile primite de la francizor
produse pe care urmează să le comercializeze sub marca francizorului.
În acest fel, în cazul francizei industriale, francizatul fabrică dar se ocupă și cu
comercializarea produselor obținute cu sprijinul acordat de francizor care îi relevă o
serie de detalii cu privire la procedeele de fabricație, cu alte cuvinte, know -how-ul său.
Tot astfel, fra ncizorul îi licențiază francizatului marca sa și îi garantează
furnizarea de asistența tehnică.
Prin dezvoltarea unei francize industriale, avantajul francizorului este
semnificativ: în acest mod, el participă la dezvoltarea afacerii sale, chiar dacă e vo rba
de un teritoriu îndepărtat, fără să fie nevoit să se mobilizeze cu un capital semnificativ .

Francizatul, la rândul său, beneficiază de cunoștințele francizorului, de metodele
de fabricare ale acestuia, dar în același timp, și de asistență pe care fra ncizorul o oferă.
Operațiunea va fi destul de complexă, întrucât ceea ce se va franciză reprezintă atât o
activitate de producție, cât și una de distribuție.

10
În ceea ce privesc dezavantajele, acestea vor fi direct proporționale cu
avantajele fondate, cel p uțin pentru francizor, care transferă informații foarte importante,
existând riscul de a -i fi descoperit secretul afacerii.
Tot în acest sens, francizorul trebuie să se asigure că fabricarea produselor de
către francizat se conformează standardelor impus e, tocmai pentru a nu se aduce
prejudicii reputației mărcii. O caracteristică importantă a francizei industriale și de
producție o reprezintă obligația de mentenanță a utilajelor de producție, care poate fi
asumată de francizor.
Situația e aceeași și în c azul materiilor prime, care vor fi procurate de la
francizor, în vederea încorporării lor în procesul de producție, pentru a se obține
produse la o calitate standard din cadrul rețelei.

b) Franciza de distribuție

În cadrul acestui tip de franciză, francizatul se va ocupa cu vânzarea anumitor
produse într -un magazin, sub marca francizorului.
Francizorul rețelei de distribuție, poate să fie atât un producător care își
comercializează în modul ace sta produsele sau să fie un distribuitor, care alege
anumite produse pentru ca pe urmă să le revândă. Organizarea acestei activități de
distribuire se poate realiza într -una din următoarele variante:
– francizorul poate să întocmească o listă de produse, precum și de producăt ori
agreați, pe ca re să o facă cunoscută franciza ților. Aceștia vor face achizițiile
conformandu -se cu selecția propusă, însă direct de la producători;
– cumpărarea produselor se poate face în nume propriu de francizorul însuși,
aceste produse u rmând să f ie revândute de către francizati; – francizorul poate să
achiziționeze produsele, iar în acest fel va desfășura activitatea ce compune obiectul
unei așa -zise centrale de cumpărare.
Cu privire la acest tip de franciză, know -how-ul francizorului constă în
selecționarea produselor, dar și în metodă specifică de comercializare a acestor
produse.
Ca exemple de acest tip de franciză pot fi date următoarele: grupul Carrefour,
care există în Africa printr -o rețea de franciză. La fel se poate vorbi și despre Auchan ,
care este prezent în Italia, sub formă de franciză. În țară noastră rețeaua Carrefour a
început să progreseze în sistem de franciză rețeaua magazinelor de proximitate, având
denumirea de Carrefour express.

11
Franciza de distribuție reprezintă cea mai extinsă și mai răspândită formă de
franciză. De asemenea este și cea mai facilă și constă în vânzarea asistată a unor
produse dinainte selecționate.
Domeniile sunt foarte variate și cuprind: echipamente de telefonie mobi lă și
accesoriile lor (de exemplu, rețeaua Germanos); instalații sanitare, ceramice și corpuri
de iluminat (Romstal); lanțuri de benzinării (Petrom, Rompetrol) și multe altele.

c) Franciza de servicii

Franciza de servicii se consideră că este fizionomia tipică a francizei. În interiorul
unei rețele de franciză de servicii se prestează servicii sub marca francizorului. Aceste
servicii se vor presta în modul ales de către francizor și îmbunătățit tot de a cesta.
Calitatea know -how-ului este obligatorie, în cadrul francizei de servicii, pentru
succesul afacerii. Francizele de servicii se regăsesc în sectoare variate cum sunt:
servicii de asigurări și bănci (ING, Volksbank), agenții imobiliare (Remax), fast -food
(McDonald's, KFC).
În majoritatea cazurilor, în cadrul francizei de servicii, spre deosebire de franciza
industrială, investițiile făcute de francizați nu ridică cheltuieli foarte mari, astfel că, după
ce și-au însușit tehnica francizorului, franciz ații pot părăsi rețeaua fără reținerile de
ordin financiar, cum ar fi fost în cazul francizei ide distribuție.
Francizorul trebuie să introducă în contract clauze pentru a împiedică
dezvăluirea know -how-ului, cum ar fi clauză de neconcurență. Francizele de servicii
sunt cele mai extinse din totalul rețelelor de franciză.
Statisticile arată că în spațiul francez 40 % din totalul francizelor sunt francize de
servicii. Cu toate că la baza prestațiilor oferite de francizele de servicii se găsesc
produse sau ingrediente utilizate, așadar bunuri materiale, deosebirea între franciză de
distribuție și franciză de servicii constă în natura produsului oferit.
În cazul francizei de distribuție ceea ce se oferă reprezintă bunurile materiale, în
starea în care au fos t achiziționate, iar în cazul francizei de servicii, sunt oferite prestații
specifice.

12

1.4.2. TIPURI DE FRANCIZĂ ÎN FUNCȚIE DE ORGANIZAREA ACTIVIT ĂȚII

a) Franciza principal ă

Franciză principală sau "master franchise" reprezintă o modalitate prin care cel
ce promovează o rețea de franciză dorește o expansiune a activității sale, respectiv a
rețelei sale într -un perimetru teritorial îndepărtat, care cuprinde un teritoriu vast.
Acordul de franciză principală reprezintă acel acord prin intermediul căruia un
comerciant, în persoana francizorului, acordă altuia, francizatul principal, în schimbul
unei compensații de ordin financiar, directă sau indirectă, dreptul de a exploata o
franciză, cu scopul încheierii de contracte de franciză cu terți, franciza ți.
Franciza principală cuprinde mai multe contracte: un contract încheiat între
francizor și francizatul principal, dar și mai multe contracte de franciză încheiate între
francizatul principal și franciza ți.
Pentru că franciza principală se alege atunci când se urmărește dezvoltarea pe o
piață îndepărtată, de regulă se întâmplă ca, sub forma francizei principale să fie
încorporată și o franciză internațională, care aduce în contact comercianți de diferite
naționalități.
Francizatul principal trebuie ales cu atenție mărită întrucât francizorului îi va fi
dificil să urmărească desfășurarea activităților din cauza distanței mărite. Francizatul
principal va deține un rol important în ceea ce privește constituirea dar și organizarea
rețelei de franciză, a cărei ge stionare îi revine, inclusiv cu privire la know -how.
Know -how-ul este necesar să fie analizat din perspectiva a aceea ce se întâmplă
pe piața locală căreia e important să -i corespundă, mai exact, produsul să fie ușor de
vândut pe piață respectivă sau să f ie adaptat așa încât să fie atractiv. Totuși, nu vor
putea fi adăugate intervenții substanțiale în conținutul know -how-ului, deoarece prin
acțiunile respective, ar însemna să intervină o modificare a acestuia.
Adaptarea produsului va trebui decisă de cătr e francizor, în acord cu francizatul
principal, iar cel din urmă își poate aduce aportul la dezvoltarea rețelei tocmai prin
consilierea pe care o face cu privire la ce se întâmplă pe piața locală, pe care, spre
deosebire de fancizor, o cunoaște îndeaproape .

13
b) Franciza de stand

Franciza de stand reprezintă o altă formă a francizei, care mai e cunoscută sub
denumirea de "corner franchise", "franciză de tejghea" sau "franciză parțială".
Caracteristic acestei forme de franciză e faptul că activitatea care fa ce obiectul ei se
realizează numai într -o parte a magazinului unde se comercializează și alte produse.
Deoarece activitatea este restrânsă și investiția făcută de francizat este destul de
redusă și redevențele datorate de francizat francizorului pentru afi lierea la rețea, vor fi
scăzute. Franciza de stand poate să fie catalogată drept o franciză ieftină.

c) Franciza mixt ă

În cazul în care francizorul deține un număr de magazine sau unități mai mare
decât cel strict necesar pentru a testa conceptul fancizabil, el are posibilitatea de a
alege ca parțial să își desfășoare activitatea cu cheltuieli din propriul buzunar și tot
parțial, în sistem de franciză.
Această formă de organizare a activității se numește franciză mixtă. Francizorul
acționează în a celași timp, atât pe orizontală, prin unități proprii, cât și pe verticală, prin
intermediul rețelei de franciză.
Când există asemenea situații, francizorul are un rol dublu: acela de francizor –
din postura de promotor și administrator al rețelei pe car e o organizează, instruindu -i
permanent pe membrii din interiorul ei, dar și rolul de simplu comerciant, exact ca
francizatul, care se ocupă de punerea în aplicare a metodei deja stabilite. Exemplu de
magazine care își desfășoară astfel activitatea: magazi nele Elvila, aparținând parțial
firmei care fabrică mobilierul, pe de o parte, iar pe de altă parte, ele sunt operate în
regim de franciză.
Avantajele dezvoltării afacerii în paralel prin unitati proprii, dar și prin cele
francizate sunt următoarele: francizorul deține controlul asupra mai multor unități în
mod direct, iar experiența sa de comerciant va precede la îmbunătățirea know -how-ului,
a tehnicilor ce privesc comercializarea și a strategiilor de vânzare.
Colaborarea în interiorul rețelei este una crescu tă, între francizor și franciza ți.
Dezavantajul dezvoltării în paralel a afacerii este dat de eventuală atitudine subiectivă a
fancizor ului, care își poate rezerva ampla samentele cele mai profitabile și poate să
livreze cu exclusivitate produsele în magazinele proprii.

14
d) Franciza financiar ă

Franciza financiară s -a născut din îndemnul de a se investi într -o afacere care să
se dezvolte în sistem de franciză. Totuși, datorită operațiunilor complexe și a investiției
care este majoră, implicarea francizorului este mai profundă decât de obicei.
În cazul francizei financiare, pe lângă dreptul de a folosi marca, ce se transmite
francizatului, cum se întâmplă în orice tip de franciză, aportul francizorului în know -how
și asistență acordată de acesta vin într -un mod diferit spre francizat.
De regulă, franciza constă într -un transfer al metodelor de producție și
comercializare către francizat, acesta fiind asistat pe tot parcursul perioadei în care
contractul se deruleza. În cazul francizei financiare, însuși francizorul este acela care va
întreprinde p entru francizat activitatea comercială care face obiectul francizei.

CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ: NOȚIUNE, CARAC TERE,
CONDIȚII DE VALIDITATATE

2.1. DEFINIȚIA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ

Contractul de franciză reprezintă acel contract prin care o parte, denumită
francizor, acordă unei alte părți, denumite beneficiar, dreptul de a exploata sau de a
dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie, un serviciu, bazat pe o colaborare continuă
între părți, independente din punct de vedere financiar.
Este acel contract prin care francizorul se obligă să pună la dispoziția
francizatului un nume comercial, însemne comerciale și un know -how verificat,
asistență tehnică și comercială, pentru ca franci zatul, în schimbul plății unei redevențe,
să poată exploata sau dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu sub
marca francizorului.
Contract comercial cu funcții apropiate de intermediere, reglementat în dreptul
anglo -american, având că ob iect acordarea de către un comerciant -producător, numit
franchiser (francizor), a dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite
servicii, și de a beneficia de un sistem de relații care cuprinde marca, renumele, know –
how-ul și asistență, unui alt comerciant (persoană fizică sau juridică) numit franchisee
(francizat), în schimbul unui preț ce constă într -o suma de bani inițială și o redevență
periodică numită franchisee fee (taxa de franciză).

15

2.2. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE FRANCIZ Ă

a) Caracterul sinalagmatic al contractului de franciz ă
Franciza este un c ontract sinalagmatic, deoarece ambele părți se obligă și
urmăresc obținerea de avantaje reciproce. Francizorul urmărește să -și extindă rețeaua
de franciză și să încaseze r edevențele, iar beneficiarul să exploateze conceptul de
afacere al francizorului, în vederea realizării unui profit.

b) Caracterul consensual al contractului de franciz ă
Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părțile nu trebuie să
dea o anumită formă, nici măcar scrisă, contractului pentru că acesta să fie valabil
încheiat.

c) Contractul de franciză este cu executare succesivă
Contractul de franciză este cu executare succesivă, pentru că exploatarea
elementelor ce se transmit în temeiul fr ancizei are loc pe o anumită durată de timp.
Reglementările operațiunilor de franciză consacră principiul potrivit căruia durata
contractului va fi fixată astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investițiilor
specifice francizei.

d) Caracterul „in tuitu personae" al contracului de franciz ă
Acest caracter privește alegerea beneficiarului prin bonitatea și condițiile
manageriale de care dă dovadă acesta, iar în privința francizorului prin omogenitatea
rețelei de franciză, succesul de care se bucură af acerea, obiectul francizei, domeniul în
care operează, imaginea pe piață.

e) Franciza este un contract de adeziune

Franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că, dacă
beneficiarul consimte la încheierea contractului, va trebui să se supună regulilor impuse
de francizor.

16
2.3. FORMA CONTRACTULUI DE FRANCIZ Ă

Fiind un contract consensual, acesta poate să fie încheiat prin simplul acord al
părților. Totuși, în sensul stabilirii cu exactitate a obligațiilor care le revin și penbtru
protejarea intereselor părților, contractul de franciză se încheie în formă scrisă (ad
probationem).

2.4. OBIECTUL CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ

Obiectul contractului de franciză poate fi rezumat la următoarele: transmiterea
dreptului de a dezvolta ori de a exploata o afacere, un produs, o tehnologie sau un
serviciu în schimbul plății unei redevențe din partea celui care beneficiază de cele
enumerate. Aceste operațiuni care constituie obiect al contractului de franciză sunt,
potrivit dreptului pozitiv, veritabile fapte de comerț. Obiectul contractului este format din
concesiunea unei mărci de fabrică sau de serviciu, împreună cu asistență tehnică și
cuprinzând totalitatea cunoștințelor necesare pentru exploatarea acesteia.

2.5. OBLIGAȚIA DE INFORMARE PRECONTRACTUALĂ

Utilitatea realizării unei informări precontractuale, sub aspectul comercial, cere
francizorului o analiză amănunțită a totalității aspectelor ce sunt susceptibile să
influențeze parcursul relației de franciză și în consecință obligă francizorul la o abord are
complexă și corespunzătoare cu privire la posibilitatea, fezabilitatea și implicațiile
expansiunii afacerii în regim de franciză, cât și cu privire la impactul pe care aceasta îl
are asupra unor eventuali francizati.
De asemenea, informarea precontrac tuală, prezintă o importantă semnificativă
și pentru francizat, deoarece în baza acesteia francizatul își conturează decizia de a
adera la o rețea de franciză.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligației de informare
precontractuală, sub aspect juridic, are consecințe majore care pot accentua
întreruperea relației contractuale sau angajarea răspunderii patrimoniale a f rancizorului.
Francizorul este persoana obligată să realizeze informarea precontractuală.
Informați ile trebuie să fie com unicate f rancizatului înainte de a se încheia contract ul de
franciză, tocmai pentru ca acesta să aibă suficient timp să analizeze în deplină
cunoștință de cauza decizia sa de a adera la rețeaua de franciză.

17
2.6. DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ FRAN CIZABILE ȘI
PARTICULARITĂȚILE EXPLOATĂRILOR ÎN ACEST SISTEM

Prin dreptul de proprietate intelectuală poate fi înțeles ca un ansamblu de norme
de drept ce reglementează relațiile sociale patrimoniale și personal nepatrimoniale care
iau naștere odată cu crearea, transformarea și valorificarea bunurilor intelectuale.
Dreptul de proprietate intelectuală mai este alcătuit din dreptul de autor și drept ul
de proprietate industrială. Drepturile de proprietate intelectuală ajută francizatul să
revândă produsele pe care i le furnizează francizorul sau un furnizor desemnat de
acesta din urmă sau să utilizeze aceste produse și să vândă bunurile sau serviciile care
rezultă din acestea.
Dreptul acesta prezintă două trăsături distinctive: 1. titularul său este singur ul
îndreptățit să exploateze obiectul dreptului de proprietate intelectuală; 2. titularul său
are prerogativa de a interzice altor persoane orice mod de a folosi bunul său fără a
avea încuviințarea sa.
Cu privire la drepturile de proprietate francizabile și particularitățile posibilității lor
de exploatare se pot consemna următoarele:
– francizorul este acel comerciant care oferă francizatului dreptul de a exploata o
afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
– francizorul este titularul drepturil or asupra unei mărci înregistare, iar aceste
drepturi trebuie să fie exercitate pe o durata de timp cel puțin egală cu perioada pentru
care a fost încheiat contractul de franciză;
– existența obligației francizorului de a asigura și acorda francizatului o pregătire
inițială pentru exploatarea mărcii înregistrate;
– francizorul folosește personal și mijloace monetare pentru dezvoltarea și
promovarea mărcii sale, pentru cercetare și inovație;
– punerea la îndemâna francizatului a know -how-ului, acesta însu mând
totalitatea formulelor, definittilor tehnice, a documentelor, desnelor și modelelor, a
procedeelor care contribuie la fabricarea sau comercializarea unui produs;
– dreptul ce a fost transferat îi oferă francizatului autorizația să folosească marca
produselor și serviciilor sau tehnologiilor, know -how-ul ori o altă experiență diferită de
franciză, precum și oricare alte drepturi de proprietate industrială sau intelectuală.

18
2.6.1. MARCA

Noțiuni introductive
Deoarece este un obiect de proprietat e industrială, marca este cuprinsă în
categoria semnelor distinctive, fiind un element important în cadrul patrimoniului unei
întreprinderi. Utilitatea ei constă în aceea că permite consumatorilor să -ți direcționeze
preferințele către un anumit produs sau serviciu. Sediul materiei se regăsește în Legea
nr. 84 privind mărcile și indicațiile geografice.

Natura juridică a mărcii.
Acest capitol a fost dezbătut amplu în doctrină, natura juridică a mărcii fiind
văzută ca o problemă teoretică, fără însă a se ajunge la un consens. Marca este
apreciată de doctrină ca un bun mobil încorporabil ce este susceptibil spre deosebire
de toate celelalte obiecte de proprietate industrială, de a avea o protecție infinită prin
reînoirea în mod succesiv a depozitului. Aceas tă calificare nu este una stabilită prin
lege și de multe ori nu se reflectă în concordanță cu realitatea, fiindcă sunt contrazise
prevederile Codului civil, potrivit căruia bunurile sunt mobile prin natura lor sau prin
determinarea legii.

Definiția mărci i și caracterele ei
Marca poate să fie definită că fiind un semn pasibil de a fi reprezentat grafic,
care permite distingerea produselor sau serviciilor unei intreprinderei de cele din cadrul
altor întreprinderi.

Caractere:
– caracterul facultativ
În principiu, marca este facultativă, deoarece titularul are dreptul însă nu și
obligația de a marca produsele sau serviciile pe care le oferă publicului, fără a i se
interzice posibilitatea de a -și valorifica aceste produse sau servicii fără să folosească
vreo marca. Cu toate acestea, legiuitorul prevede în acte normative cu aplicare
specială, obligativitatea marcării pentru anumite produse. De exemplu marcarea
bijuteriilo r, a pietrelor și metalelor pre țioase de către Banca Națională.

19
– caracterul individual al mărcii
În principiu, dreptul la marcă are un caracter individual. El aparține unei singure
persoane fizice sau juridice, însă coproprietatea nu este exclusă. Înregistrarea unei
mărci se poate cere fie individual, fie în comun de către persoan e fizice sau juridice, iar
în acest fel se cert ifică posibilitatea coproprietă ții asupra mărcii sub forma indiviziunii
din dreptul comun.
– caracterul independent
Nulitatea brevetului, în materie de invenții, poate să fie pricinuită și de caracterul
ilicit al produsului. Cu privire la marcă, natura produsului pe care este aplicată marca nu
poate să constituie un impediment la înregistrarea acestuia. Așadar, dacă la un anumit
moment se pune interdicție asupra fabricării unui anumit produs sau a comercializăr ii
acestuia, această interdicție nu se va reflectă asupra valabilității mărcii.

Funcțiile mărcii

Funcția de diferențiere a produselor
Funcția de diferențiere oferă producătorului un mediu de siguranță asupra
eventualității ca marca să nu fie folosită și de concurenții săi, conducând la
individualizarea produselor pe piață. Funcția de diferențiere consolidează marca într -un
instrument care atrage clientela în măsură în care ea reușește să obțină o valoare
măsurată prin considerația de care se bucură la cum părători produsul ce deține acea
marcă.
Funcția de concurență
Deoarece constituie un mijloc de individualizare a produselor sau serviciilor,
marca permite posibilior cumpărători să se informeze cu privire la produse verificate ce
aparțin producătorilor cu o reputație bine conturată. Sunt cazuri destul de frecvente,
când produsul și marca se identifică într -o asemenea măsură încât produsul este
desemnat prin marcă. Tipul acesta de mecansim de atragere a cumpărătorilor este
generat de funcția de concurență a mărcilor.
Funcția de garanție a calității
Prin natura ei marca devine o garanție dăruită consumatorilor pentru o anume
calitate sau particularitate specifică produsului. Această garanție prezintă un temei
moral, stabilind o conexiune între producător și co nsumator. Nerespectarea calității de
producător se sancționează de către consumator prin refuzul acestuia de a achiziționa
produsul, respectiv orientarea în viitor spre concurență.

20
Funcția de organizare a pieței
Marca poate fi privită, prin realizarea interacțiunii dintre producție și consum, ca
un instrument de organizare al pieței. Procesul de distribuție a suferit modificări ca
urmare a dezvoltării activității de marcare. Creșterea însemnătății economice a mărcilor
îi îndeamnă și pe distribuitori să -și creeze mărci pretinzând în condițiile unor
reglementări internaționale exclusivitatea utilizării mărcilor unor producători, pentru
produsele ce sunt distribuite. În aceste condiții au apărut mărcile de comerț, dar și
unicul distribuitor într -un oraș, re giune sau țară.

Funcția de monopol
Sunt situații când funcțiile de concurență și de organizare a pieței sunt înlocuite
de funcția de monopol, care are ca fundament reclama excesivă. Când se întâmplă
acest fapt, funcția de garantare a calității este înlocu ită cu funcția de protecție a
consumatorului, care îl va garanta pe acesta cu privire la calitatea produselor și asupra
limitării prețurilor.

Funcția de reclamă
În momentul în care o campanie publicitară majoră reușește să facă vizbil un
produs pe piață, marca re regăsește cu un potențial de vânzare ridicat, având ca efect
asupra consumatorului un interes crescut din partea acestuia și prezentând o atracție
deosebită. Reclama, prin nătura ei, scoate în relief particularitățile industriale ale mărcii
față de produs, întrucât o reclamă bine promovată preface marca într -un simbol al
oglindirii produsului.

Marca individuală
Marca constituie un bun mobil încorporat. Fiind diferită de alte obiecte de
proprietate industrială, ea este susceptibilă de o protejare nelimitată prin reînoirea
progresivă a depozitului. Marca reprezintă un element încorporabil al fondului de
comerț, utilizat pentru a atrage clientela către un produs sau serviciu, iar din acest motiv
se coonsiderca că face face parte din categoria dreptur ilor de clientelă.
O marcă individuală diferențiază produsele și serviciile unei anumite societăți de
cele ale altor societăți. Această nu înseamnă însă că este necesar că o marcă
individuală să fie deținută de o singură persoană. Mărcile individuale pot fi deținute de
una sau mai multe persoane fizice sau juridice. Acest fapt presupune că există
solicitanți multipli. Mărcile individuale sau exclusive sunt atribuite fiecărui podus în
parte.

21
Avantajele mărcilor individuale:
– individualizarea concisă a unui produs;
– marc a individuală atribuie posibilitatea alegerii unei poziții aparte pe piață;
– permite evidențierea bună a caracterului inovativ al noului produs;
– constituie o marjă de libertate a particularizării și poziționării de -a lungul
perioadei de viață a produ sului;
– furnizează posibilitatea relansării;
– în cazul insuccesului unui produs, reduce efectele deficitului de imagine în
raport cu alte produse ale aceleiași firme.

Dezvantajele mărcilor individuale:
– produsului trebuie să -i fie alocat întregul buget al mărcii;
– marca individuală trebuie să aibă puterea de a realiza volumele necesare de
vânzări;
– crearea identității mărcii poate să fie un proces de lungă durată;
– pot să apară dificultăți cu privire la atingerea pragului de rentabilitate, î n cazul
în care ciclul de viață al produsului de diminuează;
– ca urmare a modificărilor structurale ale pieței, aptitudinea de supraviețuire a
mărcii poate fi pusă în pericol;
– dificultăți tot mai mari în găsirea numelor de marca cu caracter exclusiv ș i
protejat;

2.6.2. INDICAȚIILE GEOGRAFICE

Definitie
Indicația geografică constă într -un semn folosit pe produsele ce au o origine
geografică exactă și care prezintă anumite calități sau deține o notorietate cuvenită
acestui loc de origine. De regulă, indicațiile geografice constau în denumirea locului de
origine al produselor. De exemplu, produsele agricole au, de regulă, calități ce sunt
legate de locul unde se produc, fiind influențate de anumiți factori geografici cum sunt
clima sau solul.

22
În condițiile Legii 84/1998, dreptul asupra indicațiilor geograf ice se dobândește și
este protejat prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru invenții și mărci. Indicațiile
geografice au o durată de protecție care curge de la data depunerii la OSIM și este
nelimitată. Perioada pentru care se acordă solicitantului dr eptul de utilizare a indicațiilor
geografice este de 10 ani, cu posibilitatea de reinoire.

Importan ța protejarii unei indica ții geografice .
Indicațiile geografice sunt folositoare pentru consumatori deoarece determină
originea și calitatea produselor. Dacă nu există o protecție adecvată, multe dintre
produsele cu notorietate cunoscută pe plan mondial, pot face ținta unor declarații
nedeva rate din partea unor operatori comerciali neloiali.
Dacă terți neautorizați folosesc abuziv anumite indicații geogra fice, aceștia aduc
un prejudiciu atât consumatorilor cât și producătorilor legitimi. Cumpărătorii primesc o
imitație a produsului, fiind în acest fel înșelați, crezând că achiziționează un produs
autentic cu calități și particularități distincte. Producăto rii legitimi sunt și ei prejudiciați
întrucât reputația produselor lor devine afectată de faptele terților neloiali.

2.6.3. NUMELE COMERCIAL (FIRMA) ȘI EMBLEMA

Numele comercial al comerciantului persoană fizică este format din numele
comerciantului, ia r firma sau numele comercial al unei societăți comerciale este
reprezen tat de o denumire individuală. Cuvântul "firma" constă în denumirea societății,
însăși societatea, precum și suportul material al expunerii denumirii societății. Emblema
constă în acel semn sau denumire prin care o întreprindere se distinge de alta de
același gen.
Regimul juridic al firmei și emblemei comerciale este precizat prin prevederile
Legii Registrului Comerțului, Legile privind societățile comerciale. Protejarea firmei și
emble mei comerciale este ocrotită prin prevederile din Codul penal și prin prevederile
Legii de combatere a concurenței neloiale.
Condițiile de validitate ale firmei și emblemei sunt: disponibilitatea,
distinctivitatea, liceitatea.

a) Disponibilitatea – Prin ace asta se înțelege că firma și emblema să nu aparțină
altui comerciant prin înregistrarea premergătoarea în Registrul Comerțului.
Aici intervine principiul priorității. Dreptul exclusiv de a folosi firma și emblema
se obține prin înscrierea în Registrul Com erțului.

23
b) Distinctivitatea – O firma sau o emblemă nouă trebuie să aibă o deosebire
față de cele existente.

c) Liceitatea – Firma trebuie să fie licită. Nici o firma nu poate să încorporeze o
denumire folosită de comercianții din sectorul publiic. Ea nu treb uie să încalce
o dispoziție imperativă a legii, ordinea publică, bunele moravuri sau limitele
concurenței loiale.

2.6.4. DESENELE ȘI MODELELE INDUSTRIALE

Desenul sau modelul industrial constă în aspectul exterior al unui produs sau al
unei părți din acesta, afișat în două sau în trei dimensiuni, fiind un rezultat din
combinația dintre principalele particularități, cu deosebire linii, contururi, culori, form ă,
textura și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația ce aparține acestuia.
În măsura în care este nou și are un caracter individual, desenul sau modelul
industrial poate fi înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
Un dese n sau model industrial se consideră că este nou dacă nici un alt desen
sau model industrial identic nu a fost făcut public înaintea datei de depunere a cererii
de înregistrare.
Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare îi este acordat autorului
desenului sau modelului industrial sau succesorului său în drepturi, pentru desenele și
modelele industriale ce au fost create în mod autonom. Cu privire la durata de
valabilitate a unui certificat de înregistrare a desenului / modelului industrial, acesa ta
este de 10 ani de la data înfăptuirii depozitului național reglementar și poate fi reînnoită
pe 3 perioade succesive de 5 ani, rezultând așadar un total de 25 de ani.

2.6.5. BREVETE DE INVENȚIE

Brevetul de invenție reprezintă un document prin intermediul căruia se oferă un
număr de drepturi exclusive de către un stat unui inventator sau unui împuternicit
desemnat de inventator pentru o perioadă determinată de timp în schimbul divulgării
invenției .
O cerere de brevet trebuie să conțină una sau mai multe revendicări care
caracterizează invenția că fiind ceva nou, ceva care prezumă inovație și poate fi aplicat
în domeniul industrial.
În România, pentru a se obține un brevet de invenție trebuie depu să o cerere
pentru brevet de invenție la OSIM. În afara unui formular tipizat, cererea trebuie să mai
continta o documentație care să prezinte obiectul solicitării.

24
Documentația este formată din: datele de identificare ale celui care solicită
brevetul; pr ezentarea invenției; una sau mai multe revendicări; desenele la care se face
trimitere în descriere sau revendicari; un rezumat. De asemenea solicitantul e nevoit să
plătească unele taxe pen tru serviciile oferite de OSIM. O invenție este brevetabilă dacă:
este nouă; are aplicație industrială; face parte din categoria de obiecte brevetabile;
cuprinde o activitate inventivă.

2.6.6. DREPTURILE DE AUTOR
Dreptul de autor poate fi caracterizat ca fiind o formă de protecție garantată de
lege a lucrărilor origin ale ce aparțin unui autor. Cel care este creatorul original al
lucrărilor protejate prin drepturi de autor, precum și moștenitorii acestuia, sunt
privilegiați cu anumite drepturi fundamentale.
Aceștia dețin un drept exclusiv de a autoriza terțe persoane s ă le utilizeze
lucrarea, doar în condiții asupra cărora s -a realizat o convenție. De cele mai multe ori,
creatorii își vând drepturile de autor altor persoane fizice sau unor companii care pot să
le comercializeze lucrarea, pentru un beneficiu de ordin fin anciar.
Beneficiul financiar este de regulă supus valorii de pe piață a lucrării.
Respectivele drepturi economice sunt limitate în timp la 50 de ani după moartea
creatorului, potrivit tratatelor relevante ale Organizației Mondiale de Proprietate
Intelectu ală. Limita aceasta de timp permite creatorilor și moștenitorilor acestora să se
bucure de avantajele financiare pentru o perioada de timp echitabilă.
Cu toate că în unele state tratatele ce au legătură cu dreptul de autor se aplică în
mod direct, având pu tere de lege, de regulă dreptul de autor și drepturile conexe sunt
legiferate individual de fiecare stat în parte.
Prin tratatele internaționale se asigură o asociere propice a variatelor legislații
naționale pentru a fi asigurat un nivel minim de dreptur i garantate autorilor din parte
fiecărei legi locale. Aceste tratate, prin natura lor, obligă fiecare țară semnatară să
asigure un minim de drepturi bine conturate pe o bază nediscriminatorie.

2.6.7. KNOW -HOW -UL

Reprezintă un termen de proveniență anglo -saxonă și semnifică cunoașterea
procedurii de a face ceva. Constă în îndemânarea și în princeperea de a desfășura o
anumită activitate. Know -how-ul poate să fie definit ca ansamblul de cunoștințe tehnice
(informații, experiență, abilitate), nebrevet abile sau brevetabile ori nebrevetate, ce sunt
necesare comercializării, fabricării sau funcționarii unor produse ori pentru elaborarea
sau funcționarea unor tehnologii sau procedee.

25
CAPITOLUL III
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAȚIILOR
GENERATE DE SISTEMUL FRANCIZEI

3.1. PARTICULARITĂȚI PRIVIND CONTABILITATEA ÎN CONTRACTUL DE
FRANCIZĂ
Drepturile de proprietate intelectuală sunt active necorporale ce se reflectă în
contul 205 „Concesiuni, brevete, licențe, alte drepturi și valori similare. Î n cazul în care
sunt cedate aceste drepturi, proprietarul lor permanent rămâne francizorul, fiindcă
acesta nu le vinde, ci le cedează pentru exploatare, iar beneficiarul lor devine utilizator
temporar.
În contractul de franciză sunt cuprinse clauze cu privirea la dreptul francizorului
de a controla evidența contabilă și operativă a beneficiarului. În acest fel, o evidență
corectă și clară a costurilor, o analiză profundă pentru raționalizarea și diminua rea
acestora, precum și un control amplu, reprezintă instrumente de mare însemnătate în
sistemul de franciză, asigurându -i acestuia aptitudinea concurențială și rentabilitatea. În
cadrul unui sistem de franciză un factor important îl reprezintă păstrarea înregistrărilor
financiare exacte atât de către francizor cât și de către francizat.
De regulă francizorul, va cere francizatului transmiterea unor rapoarte
bisăptămânale sau lu nare cu vânzările totale dar și cu costurile produselor vândute și
chiar cu costurile reprezentând forța de muncă. Aceste date oferă atât francizatului cât
și francizorului informațiile indinspensabile pentru a evalua activitatea respectivei
francize.

CAP ITOLUL IV
EXECUTAREA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ

4.1. ASPECTE GENERALE
În sine, franciza constă într -o metodă comercială, prin intermediul căreia se
împrumută numele și afacerea francizorului care sunt oferite spre a fi folosite de către
un beneficiar, î n anumite condiții contractuale. Franciza reprezintă și un mijloc de
expansiune a afacerii francizorului, această dezvoltare având la bază principiul
cointeresării directe a celui ce beneficiază de pe urmă ei. În aceste condiții afacerea
francizorului devi ne o clonă iar fiecare clonă se transforma in proprietatea
beneficiarului, care devine mult mai interesat de prosperitatea afacerii decât ar fi un
simplu angajat al francizorului.

26
4.2. OBLIGA ȚIILE FRANCIZORULUI
Totalitatea obligațiilor francizorului, într-un mod similar locațiunii, decurg din
principiul că el trebuie să asigure beneficiarului utlizarea conceptului francizabil pe toată
durata în care se derulează contractul, iar această obligație constă într -o obligație de a
face. Potrivit art. 4 alin. 2 din O.G. nr. 52/1997 francizorul este obligat să ducă la
îndeplinire, la încheiere și respectiv pe parcursul executării contractului, următoarele
cerințe: să aibă în proprietate și să exploateze o activitate comercială, pe o anumită
perioada de timp, ant erior lansării rețelei de franciză; să fie titularul drepturilor de
proprietate intelectuală și industrială și să garanteze beneficiarilor o pregătire
preliminară dar și asistență tehnică și comercială în permanență, pe tot parcursul
existenței drepturilor contractuale

4.2.1. TRANSMITEREA KNOW -HOW -ULUI
După selectarea francizatilor și după semnarea contractului, urmează
transmiterea know -how-ului. Această operațiune reprezintă principala obligație a
francizorului, fără de care nu ar putea fi pus în pract ică conceptul francizabil.
Transmiterea know -how-ului este crucială și trebuie realizată în așa fel încât să
cuprindă o bună instruire a celor noi francizati, nu doar o banală remitere a suportului
constituit de know -how.
Modul în care se realizează comun icarea know -how-ului este unul reprezentat
prin remiterea acestuia pe un suport, însă și prin formarea și pregătirea inițială a
francizaților. O transmitere eficientă a know -how-ului va prezenta un suport material
care va fi însoțit de explicații supliment are sau de demonstrații ce vor fi efectuate în
locurile special destinate pentru aceasta, deținute de către francizor. Obligația
francizorului de a transmite know -how-ul constituie o obligație de rezultat. Important
este însă, corelativ obligației francizo rului de a comunica know -how-ul, să existe
obligația de preluare, de către francizati, a tuturor informațiilor transmise prin contractul
de franciză.

4.2.3. ASISTENȚA TEHNICĂ ȘI/SAU COMERCIALĂ
Este acea obligație în baza căreia francizorul este obligat să-l sprijine în
permanență pe beneficiar și poate să fie determinată prin: pregătirea personalului;
instruirea în vederea valorificării know -how-ului; supravegherea privind respectarea
omogenității rețelei de franciză. Asistență oferită de francizor, repr ezintă calea și
suportul clar de transmitere a know -how-ului, fiind alcătuită dintr -un ansamblu de
operațiuni specifice, cu scopul de a forma cadrul unei bune exploatări a know -howului,
dar și pentru atragerea clientelei.

27
4.2.4. OBLIGAȚIA DE APROVIZIONAR E
Obligația de aprovizionare se întâlnește mai ales în cadrul francizei de
distribuție.

4.2.5. EXCLUSIVITATEA TERITORIALĂ
Francizorul are menirea de a -l proteja pe beneficiar prin asigurarea exclusivității
teritoriale. Potrivit acestei obligații, fran cizorul nu va fi capabil nici să desfășoare el
franciza în raza teritorială pentru care a acordat exclusivitate beneficiarului si de
asemenea, nici nu va putea să transmită dreptul de a exploata în regim de franciză unui
alt beneficiar.

4.2.6. PUBLICITATEA
De obicei, publicitateam atât pe plan național, cât și pe plan local este efectuată
de către francizor, cel care este titularul drepturilor exclusive al semnelor distinctive ce
sunt utilizate în rețeaua de franciză, dar cu toate acest ea, o contribuție financiară a
beneficiarilor nu doar că nu poate fi exclusă, dar este chiar utilă.

4.3. OBLIGAȚIILE BENEFICIARULUI
Obligațiile beneficiarului sunt următoarele: 1. Păstrarea secretului know -how-ului
2. Plata taxelor și redeven țelor 3. Obligația de neconcurență

1. Păstrarea secretului know -how-ului
Contractul de franciză îi oferă posibilitatea beneficiarului să utilizeze know -how-ul
în limitele pe care le -a stabilit cu francizorul. În absența unor stipulații contrare,
contractul de fran ciză nu îl lasă pe beneficiar să divulge know -how-ul ori să -l folosească
după încetarea raporturilor contractuale. Deoarece know -how-ul nu este protejat prin
mijloace speciale, singurele metode de protecție sunt cele redate prin clauzele
contractuale.

2. Plata taxelor și redeven țelor
Deoarece contractul de franciză este un contract sinalagmatic și cu titlu oneros,
în schimbul transmiterii know -how-ului, beneficiarul este obligat să plătească taxe și
redevențe. Redevența consta într -o suma de bani plătită de beneficiar pe toată durata
de existență a contractului, în schimbul dobândirii dreptului de folosire a know -how-ului,
a mărcii, a serviciilor și tehnologiilor.

28
3. Obligația de neconcurență
Această obligație se înfăptuiește prin faptul că beneficiarul a re interdicție în a
contracta francize cu concurenți ai francizorului de pe piață. Spre deosebire de
francizor, obligația de neconcurență a beneficiarului există atât pe perioada de
executare a contractului, cât și după ce acesta expiră.

4.3.1. RESPECTAREA REGULILOR IMPUSE DE FRANCIZOR
Un francizat este proprietarul propriei sale afaceri, dar el trebuie să respecte
regulile cerute prin contractul de franciză. Beneficiarul este nevoit să accepte controlul
francizorului, iar în schimbul av antajelor oferite prin asocierea cu acesta, să respecte
standardele de funcționare ale francizei. Dacă un francizat nu respectă aceste
standarde de calitate, el provoacă un prejudiciu nu numai propriei sale afaceri, ci
întregii rețele de franciză.

4.3.2. PĂSTRAREA KNOW -HOW -ULUI
Cea mai la îndemână metodă de a proteja know -how-ul este păstrarea
secretului. Însă know -how-ul a fost creat așa încă la un moment dat să fie adus în
atenția publicului pentru a fi folosit. În cazul în care se urmărește transmiter ea know –
how-ului, este necesară introducerea în contractul respectiv a unei clauze de
confidențialitate.

4.3.3. PLATA TAXELOR ȘI A REDEVENȚELOR
Orice afacere în franciză include plata unei taxe către francizor, numită taxă de
acordare a francizei. Taxa aceasta are variații mari în funcție de cifra de afaceri, de
notorietatea de care se bucură respectivul brand, de valoarea unitară a produsului sau
serviciului.
Momentul în care se plătește taxa de acordare a francizei, este acela al încheierii
contractul ui de francizat, iar mai apoi urmează să se plătească francizorului un procent
din cifra de afaceri, fie lunar, fie după cum s -a stipulat în contract.
Procentul acesta poartă denumirea de redevență. Redevență este o obligație
financiară plătită la un anum it interval regulat de timp, de către o companie sau o
persoană. De regulă, redevența este stabilită prin intermediul unui contract de
licențiere.

29
CAPITOLUL V
ÎNCETAREA FRANCIZEI

5.1. MODURI DE ÎNCETARE A FRANCIZEI

5.1.1. ÎNCETAREA EXISTENȚEI UNEIA DINTRE PĂRȚI
Deoarece este intuitu personae , în contractul de franciză, dacă intervine decesul
sau apare incapacitatea francizorului sau a beneficiarului, persoane fizice, acesta
încetează. În cazul persoanelor juridice, încetarea contractului există în momentul
expirării perioadei pentru care s -a constituit persoana juridică, însă și atunci când
aceasta este lichidată prin convenție sau prin ordin judiciar, dar și în cazul falimentului.

5.1.2. EXPIRAREA TERMENULUI PENTRU CARE A FOS T ÎNCHEIAT
CONTRACTUL DE FRANCIZĂ
Efectul expirării perioadei pentru care contractul de franciză a fost inchiat îl
reprezintă încetarea acestuia. Potrivit art. 6 O.G 52/1997 privind regimul juridic al
francizei, contractul de franciză tr ebuie să includă și durata acestuia, condițiile de
modificare, de prelungire și reziliere. Fixarea termenului se va face așa încât
beneficiarului să -i fie permisă amortizarea investiț iilor caracteristice francizei.
Francizorul îl va anunța pe beneficiar cu un preaviz îndeajuns de mare cu privire la
intenția de a nu reinoi contractul la dată expirării ori de a nu mai semna un contract nou.

5.1.3. ANULAREA CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ
Anularea contractului de franciză se realizează în condițiile dreptului comu n. În
doctrină s -a pus problema vicierii consimțământului prin eroare cu privire la nătura
actului ce se încheie, însă și prin dol.

5.1.4. REZILIEREA
Contractul de franciză fiind un contract sinalagmatic, există posibilitatea ca
acesta să fie reziliat. Regimul juridic al francizei menționează că în contract trebuie
adăugate condiții de reziliere, dar și împrejurările în care rezilierea se poate produce. În
cadrul clauzelor de reziliere se vor preciza într -un mod concret circumstanțele care pot
duce la o reziliere fără preaviz.

30
5.2. EFECTELE ÎNCETĂRII FRANCIZEI
În momentul în care contractul de franciză încetează, drepturile încorporate
atribuie spre folosință francizatului vor fi înapoiate francizorului. Francizatul nu va mai
putea utiliza nici marca ori alte semne distinctive și nu va mai putea folosi know -how-ul
transmis. Începând cu data încetării contractului vor începe să -și producă efectele și
clauzele de neconcurență convenite de părți.

CAPITOLUL VI:

EXPERIENȚA Ș I DEZVOLTAREA SISTEMULUI DE FRANCIZĂ ÎN
ȚĂRILE EUROPEI CENTRALE Ș I DE SUD -EST

6.1. ISTORICUL FRANCIZEI PE TERITORIUL EUROPEAN

În Europa, primele afaceri în sistem de franciză au apărut în secolul al XIX -lea. În
anul 1929, în Cehoslovacia a fost creată prima franciză industrială aparținând
companiei BATA. Aceasta a început ca o afacere de familie și a cunoscut în scurtă
vreme un s ucces enorm.
În prezent, compania are o producție globală de 300 de milioane de perechi de
pantofi, generând un profit anual de 3 miliarde de dolari. Europa cunoaște după cel de –
al Doilea război mondial, o expansiune a sistemului de franciză prin numeroas e
modalități, în funcție de țară, obiceiuri, tradiție și cu deosebire de tot ce înseamnă istoria
economică și socială a comerțului.
În anul 1990, în cadrul țărilor din Uniunea Europeană, existau 1600 de rețele de
franciză, liderul fiind Franța, unde aprox imatix 10 % din comerțul cu amănuntul se
desfășura în sistem de franciză. În zilele noastre, în Franța, se aproximează că
funcționeză un număr mai mare de 45.000 de rețele de franciză și fiecăreia în revine în
medie un număr de 37 de parteneri, realizându -se astfel o cifra de afaceri însumând
150 de miliarde de dolari.
În țări precum Germania și Franța, cadrul legal în această materie este stabilit în
legi, cum sunt Codul civil, activitatea de antreprenoriat ori este reglementat prin
adoptarea de către guv ern a unor acte normative. În anul 1972 s -a înființat Federația
Europeană de Franciză, care a adoptat Codul deontologic European al Francizei,
intrând în vigoare în anul 1991.

31

6.2. FRANCIZ A ÎN ROMÂNIA

În numeroase țări franciza este recunoscută că fii nd o cale de succes pentru a
dezvolta o afacere. În România, franciza și -a câștigat un renume de -a lungul timpului,
în măsura în care mulți investitori au folosit această metodă pentru a da naștere unor
afaceri aproape sigure și profitabile.
În anul 1975 s-a semnat primul contract comercial în care se regăseau elemente
caracteristice sistemului de franciză. Părțile contractante au fost Hertz și Automobil
Clubul Român. La începutul aniilor '90, după ce a fost adoptată Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale, sectorul antreprenorial a devenit o parte importantă a
dezvoltării economice. Tot mai mulți investitori au pornit crearea de noi afaceri
personale.
Cele mai importante companii de la nivel internațional, care au pătruns în
România între anii 1992 și 1996, au fost Coca -Cola și Pepsi. McDonald's a reprezentat
prima franciză clasică intrată pe teritoriul României. În data de 16 Iunie 1995 s -a
deschis în București primul restaurant McDonald's din România. Restaurnatul a avut în
ziua deschiderii pe ste 15000 de clienți, înregistrând cel mai mare număr de tranzacrii în
prima zi, în partea centrală a Europei.
În data de 28 August 1997 este aprobată Ordonanța Guvernului nr. 52 cu privire
la regimul juridc al francizei. Acesată ordonanță îngloba definiț ii ale francizei,
francizorului, a celui care beneficiază, a know -how-ului, a rețelei de franciză. În anul
2002 în România erau cu aproximație 30 de lanțuri de franciză. Cele mai dezvoltate
firme erau McDonlad's, Coca -Cola, Shell și Fornetti.
În 2006 s -a înființat Asociația Română de Franciză care avea ca scop
promovarea francizei ca metodă comercială pe piață românească și a inițierea de
acțiuni împotriva francizelor ilegale. Ca urmare a aderării României la Uniunea
Europeană în 2007, sistemul francizei a ducea un nou beneficiu francizaților prin aceea
că toate companiile erau obligate să respecte cerințele și normele Uniunii Europene.
Exemple de francize autohtone cunoscute: ”Jolidon”, ”Rompetrol”, Romstal”,
”Mobexpert”. Exemple de francize cunoscute intr ate pe piața internă: “McDonald’s”,
”KFC”, “Coca -Cola”, “Pepsi”, “Fornetti”, “Pizza Hut”.

32

CAPITOLUL VII:
STUDIU DE CAZ: McDONALD'S – O AFACERE PROSPERĂ

7.1. ÎNCEPUTURILE, EVOLUȚIA ȘI SPECIFICUL AFACERII McDONALD'S
Așa cum este cunoscută azi, afacerea a apărut în anul 1954. Atunci, Raymond
Albert Kroc, născut în 1902 a dobândit know -how-ul structurii de la frații Mac și Dick
McDonald. Când a început constituirea lanțului de restaurante, Ray Kroc avea vârstă
de 52 de ani. Primul restaurant McDonald's a fost deschis în Des Plains, Illinois USA, în
anul 1955. Profitul din prima zi a fost de 366,12 dolari.
În ziua de azi, clădirea respectivă reprezintă muzeul Mcdonald's. Începând cu
anul 1965, compania a început să emită acțiuni care sunt cotate de atunci și până acum
la bursă. După ce s -a dezvoltat cu succes pe numeroase piețe internaționale, compania
McDonald's a ajuns să reprezinte un adevărat simbol al globalizării.
Restaurantele McDonald's se regăsesc în 120 țări ș i servesc aproximativ 54 de
milioane de clienți zilnic. Compania Mcdonald's este un adevărat lider între sistemele
de franciză foarte profitabile și un rol însemnat în obținerea acestui succes s -a datorat
și satisfacției francizaților. Desigur că și elemen te precum un design unic al
restaurantului, calitatea superioară a serviciilor oferite, publicitatea făcută într -un mod
profesionist, dar și o instruire corespunzătoare a personalului au contribuit la
garantarea unei poziții privilegiate pe piața economică .
Pentru construirea unui restaurant compania atribuie un buget de aproximativ un
milion de dolari. Francizatul investește, de regulă, jumătatea de milion de dolari în
echipamentul necesar, dar această suma variază de la o țară la alta. Garanția
nepurtăto are de dobânda și taxa de franciză pe durata de 20 de ani, cuprinzând
recompensele pentru francizor însumează doar 10 % din totalitatea costurilor de
început ale francizatului.
Lunar, se adaugă la acestea taxa pentru folosirea mărcii și chiria în cazul în
care clădirea se află în proprietatea companiei. Pe lângă acestea, francizatul mai are
de plătit și sume de bani pentru fondul de marketing și pentru publicitatea centralizată și
de pe plan local.
Sumele periodice pot varia între 25 și 30 % din totalul v ânzărilor brute.
Francizorul oferă know -how-ul necesar francizatului, precum și standardele de calitate
pentru a vinde hamburgeri și alte produse, iar vânzarea lor este acaparată de francizat
în numele lui și pe cont propriu. Francizații dețin în prezent u n procent de 70 % din
totalul restaurantelor McDonald's din întreaga lume.

33
Corporația McDonald's este alcătuită în prezent în 3 trepte:
1. McDonald's Internațional, Oak Brook, Illinois
2. McDonald's System of Europe INC, Frankfurt
3. McDonald's System ofGermany INC, Munchen

Produsele McDonald's
Cel mai cunoscut produs al restaurantelor McDonald's îl reprezintă hamburgerul.
Acest fel de mâncare a cunoscut de a lungul timpului o evoluție interesantă. Acesta
poate să fie simplu sau dublu , poate să conțină sau nu carne. Pe lângă hamburger, alte
produse de top sunt reprezentate de cartofii prajiți, mâncarea chinezească și produsele
Nuggets.
Cele mai multe ingrediente provin de pe piața locală și uneori McDonald's
investește sume considerab ile pentru cultivarea cartofilor sau pentru creșterea
animalelor. Ingredientele sau condimentele care nu se pot procura din țară, sunt
asigurate de companie.
Dintre băuturile răcoritoare se remarcă Coca -Cola, Fanta și Sprite. McDonald's
este unul dintre c ei mai importanți parteneri consumatori ai companiei Coca -Cola.
Există și meniuri combinate care conțin hamburgeri, cartofi prăjiți și răcoritoare.
Pentru a menține prestigiul firmei și a respecta toate standardele de calitate,
personalul care se ocupă de pregătirea mâncării diferă de cel de la casa de de marcat,
care se ocupă de încasarea banilor. Această procedura servește la igiena foarte
ridicată a restaurantelor și a produselor.

Resursele umane
Selecția pe care o face compania McDonald's este una foar te riguroasă, dar în
același timp practică. Francizatul trebuie să posede banii necesari și în afară de aportul
valoric, trebuie să dețină o experiență vastă în domeniul afacerilor și o dorința majoră
de a reuși.

Vârsta celor căutați variază între 30 și 45 de ani, urmărindu -se calitățile lor
personale și experiența acumulată in timp, oameni capabili să -i motiveze pe cei din
subordine și care să se implice activ în conducerea managerială a restaurantului. E
necesar că francizații să fie persoane capabile s ă-și conducă proprii subordonați. Un
restaurând are de regulă între 30 -80 de angajați.

34
Selecția viitorului manager constă în următoarele 3 etape:
– candidații participă la un interviu cu directorul de franciză, pentru a putea
dovedi că sunt capabili să facă față cerințelor riguroase ale acestui sistem;
– o probă de lucru cot la cot cu personalul ce aparține unui restaurant
McDonald's, tocmai pentru a realiza dacă acesta este tipul de afacere în care își doresc
să activeze în următorii 20 de ani
– o analiză financiară, referitoare la câți bani poate să investească francizatul și
care sunt sursele de proveniență a acestor bani. Nu se acceptă nici un fel de împrumut
sau vreo formă de asociere cu alte persoane, deoarece banii pentru investiția inițială
trebuie să fie proveniți din afacerile proprii ale candiddatului. El trebuie să facă dovada
obținerii sumelor respective de bani, iar proprietarul nu poate să se implice și într -o altă
afacere. Din suma de jumătate de milion de dolari, cel puțin 60 % trebui e să reprezinte
capitalul individual al francizatului și e important să poată fi transformat cu ușurință în
numerar.
Pregătirea este destul de lungă și complexă. Directorul general al companiei
stabilește în cadrul interviului programul ce include pregătir ea teoretică și practică.
Pregătirea de început se realizează în restaurantul propriu, unde sunt chemate 20 de
persoane care vor formă așa -zisa echipă de suport, pentru o peroada de o luna de zile.
Personalul de asemenea are asigurată o pregătire practi că. Pentru a fi licențiat
de francizor, francizatul trebuie să parcurgă un an de practică. În timpul acestei
perioade el activează în aproape toate posturile din cadrul afacerii, pentru a le putea
cunoaște, de la servirea consumatorilor, la funcții de mana gement. Cu toate acestea nu
va primi salariu.

Valori și credințe în cadrul companiei McDonald's
Cele mai importante valori sunt următoarele:

– prima și cea mai importantă misiune este satisfacerea nevoilor clienților;
– folosirea în permanentă a produselor de înalta calitate;
– restaurantele servesc în orice loc și întotdeauna produse 100 % proaspete;
– bunul simț și respectul față de clienți este nelipsit;
– fiecare angajat își asumă responsabilitatea pentru atribuțiile ce -i revin;
– scopul resta urantelor McDonald's este acela de a oferi o influență pozitivă în
rândul societății și să ofere consumatorilor dorința de a reveni.

35
Marketing -ul companiei McDonald's

Marketing -ul din interior se referă la angajarea, la pregătirea și motivarea celor
angajați. Dacă un marketing intern se efectuează într -un mod eficient, vor rezulta
angajați fericiți care își vor îndeplini atribuțiile cu succes. McDonald's este unul dintr e
cei mai importanți angajatori privați și totodată o școală de instruire și educare a celor
tineri. În medie, restaurantele McDonald's sunt deschise 18 sau 24 de ore pe zi.
Pe tot parcursul acestui program, volumul vânzărilor poate avea diferite variații ,
de regulă atingând cota maximă în jurul orelor de masă obișnuite. Această
particularitate importantă a vânzărilor are nevoie de o forță de muncă flexibilă, oferind
în felul acesta posibilitatea pentru cei tineri de a îmbina locul de muncă cu studiile sau
viața de familie.
Marketing -ul companiei McDonald's constă în :
– oferirea unei experiențe unice și furnizarea de servicii ireproșabile fiecărui client
care vine la McDonald's;
– păstrarea unei relații strânse cu consumatorii, pentru a cunoaște părerile,
cerințele și așteptările acestora;
– implicarea activă în comunitate;
– promovarea calității produselor și a experienței McDonald's în rândul clienților;
– creșterea permanentă a vânzărilor și a profitului tuturor restaurantelor
McDonald's;
– îmbunătățirea continuă a celor 4 domenii principale ale activității companiei:
Calitate, Servire, Curățenie și Valoare.

Politica de distribuție
Este crucial ca produsele oferite de companie să se afle la indemâna
consumatorului la locul potrivit și la timpul potrivit. McDonald's oferă serviciile sale într -o
manieră care să -i confere consumatorului un sentiment de satisfacție.
Aceste servicii pot fi următoarele: atmosfera relaxantă și plăcută, mediu curat,
angajați amabili care să le ofere ajutor clienților în cazul uno r facilități cum sunt: internet
wireless, muzică și locuri de joacă special amenajate destinate pentru copii.

36
7.2. McDONALD'S ÎN ROMÂNIA
În țara noastră, în anul 1995 s -a inaugurat în București primul restaurant
McDonald's. Investiția într -un restaurant McDonald's costă aproximativ 1 milion de
dolari. Produsele McDonald's sunt și în România aproximativ același ca peste tot în
lume și chiar dacă unele nu au fost introduse, lansarea acestora pe piață se face în
mod treptat.
Din cauza condițiilor economice din România, oamenii de afaceri autohtoni,
dispunând de capitaluri modeste și acumulate cu greu, nu sunt dornici de investiții pe
termen lung și nu ar putea suporta pierderi pe mai mulți ani. O cauză care îi
îndepărtează pe eventualii investitori locali o reprezintă și puterea de cumpărare
scăzută a populației.

Aspecte de ordin financiar
În România, un restaurant McDonald's se construiește estimativ în trei luni după
ce s-a obținut prima autorizație. Cel puțin un număr de 100 de persoane participă zilnic
la îndeplinirea efectivă a acestui obiectiv. Orice antreprenor local care se angajează să
ducă la îndeplinire construirea restaurantului t rebuie să parcurgă o probă dură legată
de normele de calitate cerute și impuse de compania McDonald's. Este necesar ca
antreprenorii să lucreze în conformitate cu standardele de calitate. Când s -a amenajat
restaurantul din București, pentru că nu au respec tat standardele de calitate, au fost
înlocuiți trei antreprenori. Amplasamnetul construcției se stabilește de către McDonald's
după o riguroasă evaluare a unor factori cum sunt: accesul, vizibilitatea, traficul
pietonilor și puterea de cumpărare.

Perspect ivele McDonald´s în România
McDonald's continuă să acorde importanță activităților care îi consolidează
poziția pe piață și care suțin sistemul pentru a fi în permanență competitiv și flexibil, cu
scopul de a reacționa rapid la schimbările mediului economi c.
Compania urmărește:
– instruirea eficientă a tuturor celor angajați, pe fiecare nivel organizatoric,
începând cu cei de la servire și până la nivelul managerial;
– inovațiile prompte în meniu, tehnologie, marketing și organizare;
– cultura dezvoltării ideiilor ce privesc promovarea companiei și oportunitățile de
dezvoltare;
– implementarea permanentă a schimbărilor care au avut un real succes in cadrul
restaurantelor McDonald's din America.

37

CAPITOLUL VIII
O ABORDARE CRITICĂ A FRANCIZEI

Franciz ă sau fraud ă?

Nu există o metodă concretă pentru a putea detecta tentativele de escocherie,
însă există anumite indicii prețioase pe care trebuie să le observe cel care își propune
să achiziționeze o franciză. De regulă, persoanele care urmăresc să înșele posibilii
investitori folosesc procedee de vânzare ce se bazează pe presiune, cum ar fi: "Acestă
ofertă este de nerefuzat! Cumpărați acum!".
Întotdeauna o franciză adevărată va deține oferte atât pentru o perioadă scurtă
de timp cât și pentru o durată de timp ce poate include ani de zile. Orice francizor onest
cunoaște că pentru un posibil francizat, achiziționarea unei francize e o chestiune
extrem de importantă, ce implică venituri substanțiale, iar în aceste condiții îi oferă
acestui a un timp suficient de gândire.
Un fals francizor care dorește să vândă numai promisiuni deșarte va face
presiuni asupra cumpărătorului, fără să -l lase să analizeze oferta ori să se consulte cu
un avocat, cu un contabil sau cu o persoană în măsură a -i oferi sfaturi cu privire la
valabil itatea și veridicitatea respectivei afaceri.
Diversiunile prin care falșii francizori încearcă să -i înșele pe posibilii cumpărători
sunt: promisiuni care privesc obținerea de profituri imediate, un minim de efort și
independență. Tot așa, ei promit o livr are promptă, marfă de cea mai bună calitate,
costuri mici, o piață extinsă și lipsa unei concurențe dar și riscuri foarte mici în ceea ce
privesc pierderile.
Orice francizor sincer nu va garanta niciodată nici măcar recuperarea investițiilor,
deoarece fie care unitate în parte depinde de anumiți factori pentru a avea succes,
factori pe care francizorul nu poate să -i controleze.
Ce trebuie să analizeze un cumpărător atunci când primește o ofertă? Trebuie să
se întrebe dacă sunt realiste profiturile promise d e francizor, dacă va fi atât de simplu
să obțină acele profituri importante promise și de asemenea atunci când discută cu
francizorul trebuie să observe dacă el este interesat să promoveze pe piață un produs
sau un serviciu, fiind interesat astfel în a -și dezvoltă afacerea ori numai să -și vândă
franciza, fără alte implicații. De asemenea dacă francizorul îl încurajează să poarte
discuții și cu alți francizati cu privire la experiența lor în sistemul în cauză. Orice franciză
licita și serioasă, oferă publicu lui datele de contact ale francizaților ei, pe site -ul de
prezentare al companiei francizoare, așadar detalii prin care se poate lua legătură cu
respectivele persoane.

38
Cauzele cele mai comune ale eșecului unui francizat

O cauza importantă a eșecului francizaților e reprezentată de francizatul însuși.
Chiar dacă francizatul primește manuale și dobândește un know -how pentru a putea
opera afacerea, acestea nu garantează neapărat reușita.
Francizorul îi transmite francizatului un pachet de bază, însă reu șita transpunerii
în practică a acestui pachet ține foarte mult de priceperea și îndemânarea francizatului
de a exploata oportunitatea reprezentată de acest pachet.
E important ca atunci când o persoană decide că vrea să aibă propria afacere
să-și facă un examen individual prin care să -și testeze calitățile proprii, aptitudinile și
dorințele sale pe o perioada mai îndelungată. Francizatul care a mai deținut o afacere
proprie, va alege probabil o franciză din același domeniu pe care l -a avut în trecut.
O asemenea persoană se poate să -și fi creat concepții individuale și în acest fel
va fi mai puțin atentă la ideile propuse de francizor și la regulie cerute de sistem.
Conform acestei cauze, de regulă, francizorii nu acceptă ca francizați persoane care
dețin experiență în genul lor de afaceri.
Totuși, există și situații când experiența în domeniu și cunoașterea îndeaproape
a pieței sunt fundamentale, pentru că timpul nu poate să permită deprinderea acestor
elemente în momentul operării sau executării unei fra ncize. Pentru succesul oricărei
francize este important ca francizatul să accepte sistemul de reguli implementat de
francizor.
Auto-indulgența francizatului poate fi o altă cauză. Sunt destule cazuri în care
francizații nu au depus eforturile necesare pent ru succesul afacerii, din motive de
orgoliu, mergând pe ideea că "șeful nu trebuie să muncească".
Acest sindrom poate fi unul foarte nociv, pentru că francizații care au această
problemă se comportă nedecvat și de cele mai multe ori încep să cheltuiască f ără să
muncească și fără să câștige.
Nici o persoană nu poate avea profit în această manieră. În cazul în care viitorul
francizat are asemenea conduită și concepții cu privire la viață de om de afaceri ca
propriul șef, ar trebui să ocoloească să se lansez e singur în afaceri, deoarece având o
asemenea atitudine în practică, va fi sortit eșecului.
Alte cauze: francizatul care își pierde cumpătul după demerarea afacerii,
simțindu -se copleșit de numărul responsabilitățiilor ori francizatul care nu poate accep ta
pierderile pe care afacerile le au în primele zile, înainte de a se stabiliza.

39
Restricții pentru francizați

Franciza constă într -un sistem dezvoltat de către francizor și care este aplicat de
francizat. Pentru ca francizatul să aibă garantat succes ul afacerii sale, el trebuie să
respecte toate regulie și metodele acestui sistem dezvoltat de francizor, ceea ce
înseamnă că există anumite limitări în acțiune, pentru francizat.
Fiindcă francizorul este conducătorul unei rețele formate din mai mulți fra ncizați,
el este determinat să evidențieze câteva limitări și restricții pe care fiecare francizat în
parte trebuie să la respecte, cu scopul de a oferi fiecăruia din rețeaua de franciză
oportunitățile utile pentru a se dezvolta și a avea câștig de cauza.
Sistemul de franciză impune ca element distinctiv ideea de uniformitate. Pentru a
fi păstrat un anumit standard de calitate în toată rețeaua, fără a face deosebire de
locația unităților francizate, în cele mai multe cazuri francizorii pretind restricții c u privire
la furnizorii de produse sau de materii prime utilizate de francizați. Ca exemplu: o
franciză de restaurante poate să -l oblige pe francizat să procure legumele doar de la
anumite ferme simpatizate de către compania francizoare, în ideea că oferă produsele
la o calitate superioară.
Avantajul acestor practici esre reprezentat de faptul că furnizorul a stabilit relații
strânse cu acești furnizori, oferind francizațiilor săi negocierea unor prețuri avantajoase.
Prin aceasta noul francizat scutește ti mp și nu mai trebuie să negocieze contracte cu
alți furnizori de produse.
Francizorii pot să pună restricții și pe caregoriile de consumatori cărora
francizatul să le vândă produsele sau serviciile afacerii sale. Acest tip de restricționare
are rolul de a-l ajuta pe francizat să -și dea seama cărui segment de piață să i se
adreseze și să -și centralizeze eforturile cu privire la atragerea cilenților din respectiva
nișă.
Încă de la început, francizorul trebuie să stabiliească, chiar prin contract, un
număr de limite cu privire la relația dintre el și francizat. Este necesar ca francizatul să
înțeleagă că francizorul are rolul de a supraveghea integritatea sistemului și a mărcii
francizei în cauză, așa încât toți cei din interiorul francizei să obțină profit.
Unul dintre rolurile francizorului este acela de a se asigura menținerea unei
discipline pentru toți cei aflați în cadrul rețelei. Față de francizati, francizorul trebuie să
facă dovada unei poziții ferme, atunci când stabilește și impune regulile de oper are a
afacerii, pentru a obține succes, și totodată trebuie să le explice acestora motivele
pentru care sunt create regulile respective.
Numeroși francizori pun ca o condiție obligatorie interdicția noului francizat de a
se ocupa de alte afaceri în același timp cu administrarea unității francizate.

40
Dezavantajele francizei

Achiziționarea unei afaceri în format de franciză constituie o investiție majoră,
începând cu plata unei taxe de intrare în sistem, la plata redevențelor lunare și a
taxelelor de publici tate. Francizele nu sunt ieftine.
Toate aceste cheltuieli pot reduce în mod drastic obținerea unui profit. În cadrul
sistemului de franciză, conform prevederilor stabilite în contract, francizatul este obligat
să procure produsele pe care ulterior le va v inde numai de la francizor. Lipsa
independenței există și ea deoarece, deși francizatul este proprietarul afacerii sale, el
trebuie să o conducă în conformitate cu standardele trasate de sistemul de franciză din
care face parte.
Francizatul nu trebuie să devieze de la aceste standarde, fiindcă numai dacă le
respectă, el poate avea garanția succesului prevăzută de francizor. De regulă,
francizatul deși poate avea viziuni și idei proprii cu privire la modul de a face afaceri,
acest aspect nu se poate concret iza întrucât orice proces din interiorul afacerii i -a fost
descris să se desfășoare într -un anumit mod.
În ceea ce privește controlul, acesta se poate realiza în mod obișnuit de către
reprezentanți ai francizorului. Chiar dacă la început această acțiune e ste una
binevenită, întrucât acești reprezentanți pot ajuta la rezolvarea anumitor probleme, pe
parcurs monitorizarea aceasta poate fi percepută ca pe o pătrundere fără drept din
partea francizorului în afacere, care este până la urmă proprietatea franciza tului.
Un alt dezavantaj al sistemului de franciză poate fi reprezentat de însuși
francizorul, deoarece francizații depind de performanțele și calitățile sale cu privire la
gestionarea afacerii.
Falimentul ori ieșirea din sistem sau schimbarea operațiunil or din interiorul
afacerii efectuată de către francizor, pot să genereze dezavantaje pentru francizați,
întrucât aceștia se vor regăsi pe cont propriu, fiind lipsiți de ajutorul și susținerea pe
care le primeau de la francizor.
Un alt dezavantaj poate con sta în pretențiile exagerate avute de unii francizori
de la francizații lor, francizorul acordându -și prin contract avantaje prea multe în paguba
francizaților, cum sunt de exemplu, taxe numeroase sau prea ridicate. De regulă,
francizații depind de perform anțele obținute de către francizori, fiindcă pentru a avea
prosperitate și un bun mers al afacerii, este necesară alegerea unui francizor capabil și
onest.

41
Concluzii

Dacă în trecut francizaților li se impunea să fie prezenți într -un mod permanent în
unitatea francizată de către francizori, în ziua de azi, francizorii, nu doar că își permit
ca unitățile să fie controlate de la distanță, dar și au început să pună bazele unor
modele de afaceri pe care francizații să le conducă de la propriile domicilii, cu toate că
unitatea se află în altă parte.
Francizatul modern poate supraveghea activitatea cu ajutorul camerelor de luat
vederi, iar cu ajutorul internetului poate să primească rapoartele ce fac referire la
vânzări sau la diverse operațiuni. Francizatul nu are doar un rol pasiv, constând în a
privi și supraveghea, ci are posibilitatea de a interveni de la distanță, în mod direct, fiind
garantat accesul acestuia la caculatorul din unitate.
Semnarea unui contract de franciză constituie un pas foarte impor tant ce poate
avea un impact major în viața unui francizat. De această acțiunea poate depinde reușită
sa în afaceri sau falimentul acestuia. Franciză reprezintă un fenomen complex ce nu
trebuie neglijat.
În România, interesul pentru franciză a crescut în mod permanent, iar numărul
afacerilor operate în sistem de franciză s -a triplat. Procurarea unei francize care
funcționează după norme internaționale este foarte tentantă. Mulți întreprinzători, fiind
încurajați de concurență în creștere, sunt îndemnați să lucreze pentru o marca de
renume național sau mondial.

42
Bibliografie

1.Driga Corina, Driga Eugen, Primii pași în franciză, Editura C.H Beck, 2006

2.Dan Alexandru Sitaru, Contractul de franciză în dreptul intern și
comparat, Editura Lumina Lex, 2007.

3.Mihaela Mocanu, Contractul de franciză, Editura C.H. Beck, 2008.

4.Antonio Silviu Mutulescu, Contractul de franciză. Teorie și practică
internă și internațională. Studii de caz. Modele de contrracte, Editura Nomina Lex,
2008.

5.Diana Loreda na Hogaș, Pe tărâmul francizei: o introducere în contractul
de franciză, Editura Lumen, 2011.

6.Liviu Stănciulescu, Vasile Nemeș, Dreptul contractelor civile și
comerciale în reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, 2013.

7.Mihaela Mocanu, Franc iza. Francizarea Ghid practic, Editura Universul
Juridic, 2013.