Lucrare de licen ță [608189]

Lucrare de licen ță
Hoțescu Alexandru -Bogdan

Capitolul 1
Introducere

Mediul economic în care își desfășoară activitatea o firmă este în permanentă mișcare, ca
urmare a acțiunii factorului timp care produce modificări semnificative în costul resurselor
materiale, umane și financiare. Astfel, dinamismul mediului economic în care activează orice firmă
îi pune permanent acesteia problema adaptării la noile condiții, respectând criteriile de
competitivitate și eficiență.
Pentru aceasta este necesar ca managementul firmei să cunoască situația actuală a firmei,
să identifice punctele slabe și punctele forte ale acesteia. Analiza reprezintă așadar prima etapă în
stabilirea măsurilor necesare corectării deficiențelor și accent uării laturilor pozitive ale activității
firmei.
Capitolul 2
Evolu ție și istorie
Analiza și planificarea financiară modernă

De la tablete de lut la “cloud” , contabilitatea și finanțele au văzut vaste schimbări în materie
de unelte, metode și obiective, de la incepția lor și până acum, însă acestea continuă să evolueze
fiind puse față în față cu un mediul de afaceri în continuă schimbare.
Dezvoltări privind tipul și cantitatea de date disponibile experților financiari, împreună cu
noi unelte deosebit d e puternice folosite cu scopul de a analiza datele colectate, au creat un nou rol
pentru analiza și planificarea financiară. Evoluția de la reacție la previziune a făcut ca domeniul
financiar să devină punctul de plecare atunci când vine vorba de luarea un or decizi strategice de
afaceri.

2.1.Cum am ajuns aici ?

Ținând cont de importanța bunurilor și a comerțului pentru civilizația modernă, nu este
deloc surprinzător faptul că gestionarea de registre comerciale și contabilitatea propriu -zisă
datează de la începutul istoriei umane. Documente contabile rudimentare au fost găsite în ruinele
Mesopotamiei, Babilonului și a altor civilizații antice, ele fiind realizate mii de ani în urmă.

Cunoscut drept “Părintele Contabilității ”, matematicianul it alian și totodată călugăr
Franciscan, Luca Batolomeo de Pacioli descrie sistemul contabil în partidă dublă în cadrul cărții
sale “Summa de Arithmetica, Geometria. Proportioni et Proportionalita ” publicată în anul 1494.
Sistemul conținea majoritatea practic ilor contabile așa cum le știm noi astăzi și descria modul de
utilzare al registrelor, având categori de conturi care încă se folosesc în cadrul bilanțurilor și al
declaraților de venit din zilele noastre.
Desigur, au mai avut loc multe dezvoltări în dome niul contabil în urma părintelui Pacioli,
însă la începutul secolului 20 au fost puse pietrele de temelie (trei la număr) care au condus la
contruirea fundației pentru funcțiile domeniului contabil și financiar actual. În 1913, S.U.A. a
ratificat al 16 -lea Amendament al constituției, creând taxa federală pe venit. Amendamentul forța
atât indivizii cât și companiile să își îmbunătățească metodele de ținere a evidenței, însă desigur a
existat o confuzie considerabilă privind modul în care trebuia făcut acest lucru. Ca rezultat al
acestei confuzii generale, Rezerva Federală eliberează în Aprilie 1917 documentul numit
“Uniform Accounting”, și chiar dacă acesta pretindea promovarea uniformizării contabilității,
majoritatea decizilor erau lăsate la latitudinea con tabililor. În cele din urmă, ca rezultat al crizei
din 1929, Congresul Statelor Unite adoptă “Legea privind securitatea” în anul 1933 și “Legea
privind schimbul de valori mobiliare” în anul 1934. Cele două acte interziceau înșelăciunea,
interpretările eron ate și alte tipuri de fraudă în materie de schimburi de valori mobiliare. Totodată
a condus la înfințarea Comisiei de Securitate și Schimb (SEC), oferindu -i un spectru larg de puteri
pentru a supraveghea și reglementa industria valorilor mobiliare. Legea p rivind schimbul de valori
mobiliare de asemenea a împuternicit SEC să solicite rapoarte periodice din partea companiilor
cotate la bursă.
Aceste câteva aspecte istorice ilustrează fundația pe care s -au constituit majoritatea
practicilor contabile actuale, și de asemenea impulsul pentru rolul pe care îl îndeplinesc în
momentul de față contabilitatea și finanțele în Statele Unite.

2.2.Instrumentele comerțului

Așa cum practicile contabile au evoluat încă de la origini, similar s -a dezvoltat și uneltele
folosite pentru procesarea și analiza datelor disponibile. Prima mașină de calcul, numită Sumerian
abacus a fost construită în urmă cu aproape 5000 de ani, și era folosită pentru adunări și scăderi.
Aproape trei milenii au trecut înainte ca matematicianul francez Blaise Pascal să inventeze
primul calculator mecanic, numit “Pascaline” , în 1642. La aproximativ două secole mai târziu , în
1837, inginerul și inventatorul Britanic Charles Babbage a concepu t și proiectat primul calculator
pentru uz general, intitulat “Motorul Analitic” .

În 1946, profesorii J.Presper Eckert și John Mauchly de la Universitatea Pennsylvania au
inventat și construit primul calculator electronic digital numit “ENIAC” ( Electronic Numerical
Integrator and Computer ). Introducerea primului microprocessor disponibil la scar ă largă, Intel
4004, de către compania Intel în 1971 a condus la un “boom” nemaivăzut în domeniul dezvoltării
de calculatoare care continuă și în prezent.
Mijloace software au început să apară ca rezultat al acestui „boom”. În 1978 VisiCorp a
lansat VisiCalc, primul mijloc de calcul tabelar pentru Apple II. VisiCalc care venea de la “Visible
Calculator” , a fost un pas revoluționar, permițând utilizatorilor săi să î și creeze propriile rapoarte
și, totodată, să realizeze analize numerice. Astfel, a devenit destul de repede un “must -have” pentru
Apple II. Cinci ani mai târziu, compania Lotus Development a lansat Lotus 1 -2-3, un program care
realiza calcul tabelar, pute a funcționa ca bază de date și totodată era capabil să realizeze grafice pe
baza datelor primite. Programul a eclipsat destul de rapid VisiCalc și a devenit un “must -have”
pentru deținătorii de calculatoare IBM. Lotus a achiziționat VisiCorp doi ani mai tâ rziu, scoțând
de pe piață produsul acestora, Lotus 1 -2-3 devenind stadardul în industira software. Dar nu pentru
mult timp.
Microsoft a lansat prima versiune de Excel pentru Macintosh în 1985. Pe parcursul
următorului deceniu Excel și Word au ajuns să dom ine segmentul de piață office al produselor
software, și până de curând, acestea au fost intrumentele predominant folosite în domeniul contabil
și financiar.
Cea mai recentă dezvoltare în domeniu este Big Data, seturi masive de date utilizate pentru
a sco ate în evidență modele, trenduri și asocieri. Așa cum spunea directorul general anterior al
companiei Google Eric Schmidt, “Între nașterea civilizației și anul 2003 au fost creați 5 exabytes
(1018 bytes) de informație , aceeași cantitate de informație este în momentul de față creată odată la
2 zile ”.

2.3.Un nou început

De ce este istoria finanțelor relevantă ? Momentele importante de mai sus au ajutat la
crearea rolului pe care îl au astăzi finanțele în societatea noastră, un rol total diferit de domeniul
contabilității, lucru ce poate fi observant cu ochiul liber daca ne uităm cu atenție la cele două.
Contabilii descriu realitatea prezentă a finanțelor companiei utilizând informații istorice.
Ei sunt mai interesați de detaliile exacte și specific e ale operațiunilor de zi -cu-zi împreună cu
exactitatea finanțelor și a taxelor.
În contrast cu aceștia, analiștii financiari tind să lucreze cu imaginea de ansamblu. Ei iau
în considerare trenduri trecute și prezente pentru a ajuta compania să realizeze viitorul pe care
aceasta și -l propune. Ei sunt povestitori care folosesc numere ca și limbaj. Ei evaluează decizile

financiare bazate pe trendurile curente ale pieței, obiectivele de business stabilite și posibilele
opțiuni de investiții. Însă nu trebuie uitat faptul că analiștii financiar construiesc pe baza muncii
depuse de către departamentul contabil.
Până de curând, munca analistului financiar era reprezentată de înțelegerea sistemelor care
stau la baza mediului de afaceri, înregistrarea și procesare a tranzacților și raportarea rezultatelor
financiare. Înainte de apariția calculatoarelor și a foilor de calcul, analiza și planificarea financiară
era, sincer fiind, destul de plictisitoare. Analiștii aveau nevoie de mai multe date pentru le procesa
cu sc opul de a aduce un beneficiu companiei. Vestea bună este că acum toate acestea ne sunt
disponibile.
Astăzi, prin intermediul intrumentelor digitale de care dispunem putem analiza mai multă
infomație la un nivel mult mai profund decât până acum. Metode ava nsate de analiză și modelare
sunt la momentul actual mai mult decât disponibile, putând oferi astfel analize orientate spre viitor.
Însă, așa cum spune zicala, “ Cu o mare putere vine și o mare responsabilitate ”.
Experții financiari din zilele noastre au t recut dincolo de simple acțiuni de numărare și
raportare. Ei au devenit adevărați parteneri strategici. În această capacitate, ei oferă o perspectivă
a viitorului, conectând punctele și arătând o cale către succes. Ei pun în balans ieri, astăzi și mâine.
Ei ajută la conducerea acțiunilor economice într -un mod responsabil și transparent, garantând
astfel competitivitatea companiei.

Capitolul 3
Noțiuni teoretice

Analiza economico – financiară reprezintă un anasamblu de concepte, tehnici și
instrumente de tratare a informațiilor cu scopul diagnosticării stării unei entități economice, a
aprecierii nivelului calitativ al performanțelor acesteia în condițiile existenței unui mediu
concurențial dinamic. Aceasta studiază fenomenele economice prin descompunerea lor în
elemente componente, cu scopul identificării cauzelor de ordin primar care le generează, a
factorilor care stau la baza formării acestora .

3.1.Obiectivele analizei economico – financiară

Analiza financiară ajută la identificarea activității nesatisfăcătoare a întreprinderii și la
stabilirea măsurilor care vor influența rezultatele în viitor. Prin cunoașterea postfaptică, curentă și
previzională a activității agenților economici a rezultate lor interne și a cauzelor care le -au generat,

analiza contribuie la cunoașterea continuă a eficienței utilizării resurselor umane, materiale și
financiare. Deoarece obiectivul principal al unei întreprinderi îl constituie maximizarea valorii
patrimoniului, eficiența cu care a fost folosit capitalul investit constituie obiectivul central al
diagnosticului financiar.
Obiectivele de bază ale analizei financiare le constituie:
1. descoperirea și mobilizarea rezervelor interne
2. diagnoza și reglarea activității într eprinderii
3. întărirea autonomiei economico – financiare
4. creșterea eficienței economice
5. fundamentarea deciziilor financiare
6. informarea întreprinderii cu cerințele standardelor și cu nivelul concurenței pe diferite
piețe.
Îndeplinind o dublă funcție de diagnoză și reglare, analiza economico – financiară constituie
un instrument indispensabil al conducerii eficiente a activității întreprinderii. Analiza financiară
fundamentează întreaga politică economico – financiară viitoare a întreprinderii, constituie o
condiție cheie pentru elaborarea și aplicarea unor decizii raționale, stă la baza efectuării de
expertize și negocieri v âzând estimarea valorii întreprinderii în cazul privatizării, reorganizării sau
vânzării activelor.

3.2.Etapele analizei

Etapele principale ale procesului metodologic de realizare a analizei financiare sunt
următoarele:
1. Delimitarea obiectivului analizei presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate.
Rezultatele pot fi consemnate sub forma gradului de realiza re a indicatorilor programați sau
normați. Delimitarea obiectivului se face în timp și spațiu, utilizând anumite metode de evaluare
și calcul.
2. Construirea bazei informaționale necesare analizei. Formarea bazei informaționale reprezintă o
etapă de maxim ă importanță deoarece reprezintă punctul de plecare al întregului proces. Sursele
informaționale sunt multiple și variate. Ele pot fi localizate atât în cadrul firmei analizate – date
operative, tehnice, financiare, contabile, organigramă, etc., cât și în exteriorul său – publicații de
specialitate, studii și analize sectoriale, rapoarte elaborate de organizații de ramură, informații de
natură statistică.

3. Prelucrarea bazei informaționale. Necesitatea acestei etape rezidă atât în asigurarea fiabilității
datelor și informațiilor colectate, eliminarea neconcordanțelor potențiale, cât și asigurarea în timp
a comparabilității indicatorilor valorici.
4. Analiza situației de fapt, a mecanismului prin care cauzele interne, și, respectiv externe
influențează evo luția fenomenului analizat.
În acest sens analistul financiar dispune de un aparataj metodologic complex, format din metode,
tehnici și instrumente științifice.
5. Stabilirea programului de acțiune și etapizarea acestuia. Se impune eșalonarea în timp a
măsurilor propuse, precum și cuantificarea eforturilor financiare necesare adoptării lor și respectiv
a efectelor scontate (diminuări de costuri și/sau majorări de venituri sau încasări).
6. Aplicarea măsurilor propuse.
7. Monitorizarea rezultatelor obți nute și efectuarea corecțiilor (actualizărilor). Necesitatea acestei
ultime etape este justificată tocmai de dinamica mediului economic în ansamblu și de validarea
efectelor estimate inițial.

3.3.Tipuri de analiză economică

Se deosebesc mai multe tipuri de analize economice, grupate după diferite criterii:
1.Din punct de vedere al momentului la care se efectuează analiza și al momentului desfășurării
fenomenului:
a.Analiza post -factum (analiza activității, analiza realizării obiectivelor);
b.Analiza previzională sau analiza prospectivă bazată pe modele de prognoză.
2.Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale
fenomenelor, se disting:
a.Analiza calitativă – presupune abordarea sistemică a fenomenelor, cercetarea cibernetică, care
conduce în final la elaborarea de mode le în care sunt surprinse elementele, factorii și legăturile de
interdependență ale fenomenelor;
b.Analiza cantitativă – presupune cercetarea fenomenului prin determinări numerice exprimate în
unități concrete de măsură(fizice și valorice). În cadrul anal izei cantitative se folosesc pe scară
largă metodele matematice moderne.

3.După nivelul la care se desfășoară analiza, distingem:
a.Analiza microeconomică – cercetează fenomenele economice care au loc la nivelul individului
sau unui agent economic. Ace st tip de analiză se ocupă cu studierea rezultatelor obținute, a
factorilor de influență și a rezervelor de sporire a eficienței activității desfășurate;
b.Analiza macroeconomică – cercetează fenomenele economice care au loc la nivelul ramurii, al
economi ei naționale sau al economiei mondiale și operează cu mărimi agregate (produs intern brut,
produs social, venit național, etc.)
4.După modul de urmărire în timp a fenomenelor, distingem:
a.Analiza statică – studiază fenomenele economice și legăturile de condiționare care determină
starea sau nivelul acestora la un moment dat;
b.Analiza dinamică – abordează procesele și fenomenele economice în mișcarea și condiționarea
lor reciprocă, evidențiind poziția pe care o dețin și modificările survenite în diferit e momente ale
evoluției lor. Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care acționează asupra schimbării
poziționale a fenomenelor economice, precum și tendințele în evoluția viitoare. Analiza statică și
cea dinamică se îmbină în mod reciproc, ceea c e permite cunoașterea fenomenelor economice la
un moment dat, precum și evoluția lor într -o anumită perioadă de timp.
5.După specificul studierii fenomenelor distingem:
a.Analiza economico -statistică – apelează la metodele și modelele statistice clasice , dar adaptate
la specificul activității desfășurate(indicatorii medii, relativi, metodele cercetării selective,
indicatorii ce caracterizează seriile cronologice, etc);
b.Analiza economico -financiară – în care se regăsesc corelațiile în activitatea econom ică(de
exploatare, financiară și extraordinară);
c.Analiza financiară – are în vedere fluxurile financiare care se formează la nivelul unei firme,
modul de gestionare a patrimoniului și de plasare a capitalului.
6.În funcție de delimitarea obiectivului a nalizat, se pot stabili următoarele tipuri de analiză:
a.Analiza pe ramuri;
b.Analiza pe probleme(cifră de afaceri, rentabilitate, etc).
În procesul de analiză economică este necesară îmbinarea tuturor tipurilor de analiză, ceea
ce permite cunoașterea temeinică a evoluției fenomenelor economice în timp și spațiu, în vederea
fundamentării științifice a deciziilor de reglare și optimizare a întregii activități economico sociale.

3.4. Sursele de date și organizarea muncii de analiză

La nivelul agentului economic sistemul de informare necesar analizei se formează din 2
mari categorii de surse:
1.Sursele interne care reflectă funcția propriu -zisă a întreprinderii, stările acesteia în anumite
momente și este asigurată de sistemele de evidență conta bilă. Sursa principală necesară analizei
financiare o constituie raportul financiar care este alcătuit din :
• bilanțul contabil , care furnizează conducerii întreprinderii elementele de bază necesare
pentru selectarea direcțiilor de dezvoltare, modelelor de optimizare a procesului de
producție și de desfacere politicii financiare, investiționale și de creditare. Bilanțul contabil
creează condiții de analiză a proceselor și fenomenelor din sfera de interes a agenților
economici sub aspect dialecti c pentru determinarea relației dintre cauze și efecte în vederea
luării măsurilor de reglare și de stabilire a unor norme.
• raportul privind rezultatele financiare , care evidențiază veniturile și cheltuielile pentru o
anumită perioadă de timp, grupate în f uncție de natura lor precum și rezultatul exercițiului
concretizat în profit sau pierdere. Scopul urmărit de acest raport este de a prezenta
rezultatul unei afaceri comparînd venitul obținut în decursul unei perioade cu cheltuielile
efectuate pentru obține rea profitului, oferind posibilități de a urmări în evoluție sarcinile
stabilite pentru întreprindere și de a furniza informații necesare pentru luarea deciziilor.
• raportul privind fluxul mijloacelor bănești sintetizează tranzacțiile în numerar pentru o
anumită perioadă de timp. Este destinat să arate modul în care activitățile întreprinderii au
afectat lichiditatea și solvabilitatea acestuia, relația dintre fluxurile de numerar din
activitatea operațională, investițională și financiară. Acest raport oferă informații necesare
analizei surselor de încasări și plăți în numerar.
• raportul privind fluxul capitalului propriu furnizează informații privind structura
capitalului propriu;
• anexele raportului financiar
2.Surse externe sunt necesare orientării activități i întreprinderii și adaptării ei la schimbările ce pot
avea loc brusc în mediul economic și ajută la dimensionarea unor noi obiective strategice.
Informațiile externe în funcție de natura domeniului la care se referă pot fi structurate astfel:
• tehnologice
• economico -financiare
• juridice

• fiscale
Informațiile utilizate trebuie să satisfacă următoarele cerințe:
• utilitatea
• profunzimea
• vechimea informației
• costul
• executarea informației

3.5. Metode, tehnici și instrumente utilizate de analiza economico – financiară

Instrumentul operațional fundamental îl reprezintă un sistem de indicatori economico –
financiari care pot fi grupați în: – indicatori ai resurselor(materiale, financiare, umane);
– indicatori ai consumului de resurse(cheltuieli);
– indicatori de rezultate (efecte); – indicatori de eficiență(compararea efortului depus cu efectul
obținut).
În funcție de cele două laturi fundamentale ale analizei, latura calitativă și latura cantitativă,
metodele analizei se subdivid astfel:
• Metode ale analizei calitative , care vizează esența fenomenului, depistarea legăturilor cauzale;
• Metode ale analizei cantitative, ce au ca scop cuantificarea elementelor sau factorilor ce explică
fenomenul.
Metodele și procedeele analizei calitative sunt:
• Diviziunea și descompune rea rezultatelor;
• Gruparea;
• Comparația rezultatelor.

Metodele și procedeele analizei cantitative sunt:
• metoda substituirilor în lanț;
• metoda balanțieră;
• metoda corelației;
• metoda ABC;
• metoda scorurilor.