Lucrare de lic ență [629036]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

Lucrare de lic ență

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]
2019

2
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
PROGRAMUL KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

INFLUENȚA KINETOTERAPIEI ȘI A
TERAPIEI VOJTA ÎN RECUPERAREA
SCLEROZEI MULTIPLE

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]
2019

3

CUPRINS
INTRODUCERE ………….. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ….. 8
1. Sistemul nervos central – Generalități ………………………….. …….. 9
1.1. Encefalul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 12
1.1.1 Trunchiul cerebral ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
1.1.2. Cerebelul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14
1.1.3. Diencefalul ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
1.1.4. Emisferele cerebrale ………………………….. ………………………….. ………….. 18
1.2. Măduva spinării ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
1.2. Scleroza multiplă(SM ) ………………………….. ………………………….. ……………. 27
1.2.1 Tipuri de scleroză multiplă. ………………………….. ……………………….. 28
1.2.2 Incidența bolii ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
1.2.3. Cauze și manifestări clinice ………………………….. ……………………… 31
1.2.4. Simptomatologie inițială ………………………….. ………………………….. …. 31
1.2.5. Mecanism fiziopatogenic ………………………….. ………………………….. ……. 37
1.2.7. Posibilitățile terapeutice în scleroza multiplă …………… 39
1.3. Metode de măsurare a sclerozei multiple (DDS) …………………… 39
1.3.1 Scara extinsă a stării de invaliditate ………………………….. …… 39
1.3.2. Scorul siste mului func țional ………………………….. ……………………… 41
1.4. Terapia Vojta ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 41
1.4.1. Generalit ăți ………………………….. ………………………….. ………………………….. 41
1.4.2. Spectrul efectelor terapiei Vojta ………………………….. ……………. 44
1.5. Mijloace de recuperare și terapii complementare utilizate
în scleroza multiplă ………………………….. ………………………….. ………………………… 45
1.5.1 Kinetoterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. 45
1.5.2. Fizioterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48

4
1.5.3. Acupunctura ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 49
1.5.4. M asajul terapeutic ………………………….. ………………………….. ……………… 50
1.5.5.Crioterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 53
1.5.6. Tratamentul medicamentos ………………………….. ………………………….. …. 56
CAPITOLUL II -ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII 57
2.1. Data, locul și subiecții cercetării ………………………….. ……………. 57
2.2. Aparate, instalații ș i materiale ajutătoare ……………………….. 57
2.3. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ……………….. 58
2.4. Procedura de desfășurare a cercetării ………………………….. ……….. 59
2.5. Examenul obiectiv ………………………….. ………………………….. ……………………. 60
2.6. Descrierea testelor utilizate ………………………….. ……………………….. 61
CAPITOLUL III -PREZENTAREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI
INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII ………….. 68
3.1. Prezentarea și prelucrarea datelor cercetării …………………… 68
3.2. Analiza și interp retarea datelor obținute în urma
efectuării testărilor ………………………….. ………………………….. ……………………… 70
CONCLUZII ………………………….. ………. 74
BIBLIOGRAFIE: ………………………….. …… 76
ANEXE ………………………….. ………….. 81

5
INTRODUCERE

Se poate afirma că kinetoterapia este acea parte a medicinii
care se ocupă cu studiul mecanismelor neuromusculare și
articulare care îi permit omului realizarea activităților
motrice normale, dar totodată are în vedere înregistrarea,
analizarea și corectarea neuromusculatorarticulare deficitare.
[Sbenghe, 1987, p.15]
Din punct de vedere etimologic, kinetoterapia se definește
ca fiind ‘’Terapia prin mișcare’’, dar în același ti mp poate fi
vazută ca o gimnastică medicală.
Kinetoterapia este o terapie care se realizează prin
intervenția directă a mișcării și care urmărește restabilirea
anumitor funcții ale organismului.
[http://www.exploremedicinetv.ro/recuperare –
medicala/kinetoterapie/ce -este-kinetoterapia.html – 19.02.2019]
Pe lângă terapia prin mișcare, Vaclav Vojta a adus un aport
semnificativ în ameliorarea sim ptomatologiei întâlnite în
diferite afecțiuni ale sistemului nervos central folosind
terapia care îi poartă numele .
Principiul pe care se bazează terapia Vojta este acela de
utilizare a mișcărilor reflexe. Prin acest tip de terapie se
încearcă programarea modelelor ideale ale nou -născutului și ale
sugarului acți onându-se asupra sistemului nervos cent ral în
măsura în care acest lucru va fi posibil. Dezvoltarea coordonării
automate este determintă genetic și prezintă schimbări
sistematice în primul an de via ță. Vaclav Vojta susține faptul
că verticalizarea este aspectul care trebuie luat în considerare
atunci când se face referire la mișcare. Verticalizarea
reprezintă soluția pentru orice tip de mișcare sau deplasare,
simplă sau complexă. [Marcu, Dan, 2007; p.115]
În cadrul ședințelor recuperatorii, kinetoterapeutul va
întocmi o serie de exerciții menite să îmbunătățească sta rea de
sănătate a pacientului. Kinetoterapia se efectuează în locuri

6
speciale, oferindu -i pacien tului posibilitatea de a colabor a și
de a lucra împreună cu terapeutul pentru a ajunge la îndeplinirea
scopului propus . Se vor aplica tratamente diverse în funcție de
necesitatea pacientului și important ar fi să se acționeze
imediat pentru că impotența funcțională poate periclita stima de
sine și viața socială. Vorbind de stimă de sine, persoanele cu
scleroză multiplă tind să devin ă neglijente față de ele,
depresive și euforice, iar din acest motiv trebuie să se lucreze
și pe partea emoți onală.
Privind în retrospectivă, terapia prin mișcare are un
istoric în care două aspecte sunt evidențiate și de o mare
însemnătate. Vechimea terapiei pe de -o parte, iar pe de altă
parte se subliniază evoluția concepțiilor și metodologiei de
aplicare a acestei terapi. Un rol semnificativ în demararea
acestei ram uri l-a avut Hipocrate care, pe lângă faptul că a
dezvoltat ideea de practicare a gimnasticii, el este cel care
și-a dat seama de realțiile mișcare -mușchi, imobilizare -atrofie
și a sesizat că în refacerea forței musculare exercițiul fizic
este vital. [Sbenghe,1987, p.18]

MOTIVUL ALEGERII TEMEI
Scleroza mul tiplă este considerată ca fiind o boală care
aduce o multitudine de probleme și aceasta din cauza evoluției
sale în timp. E fectele care apar pot scoate omul din câmpul
muncii săptămâni, luni sau chiar ani ceea ce poate p rovoca traume
psihologice, iar viața socială a unei astfel de persoane poate
fi pusă în pericol .
Motivul pentru care am ales să aprofundez această temă are
la bază practica pe care am realizat -o în perioada studiilor
universitare cât și plă cerea de a putea fi de folos oamenilor
din jurul meu.
Lucrarea de fa ță scoate în evidență cazul unei paciente de
39 de ani, diagnosticată cu ‘’scleroză multiplă’’ c ăreia i s-a
aplicat terapia Vojta și exerciții din kinetoterapie.

7

ACTUALITATEA TEMEI
În cazurile de scleroză multiplă, cel mai frecvent este
diagnosticată în rândul adultului tânăr, de vârstă mijlocie și
reprezintă a treia problemă principală a invalidității la nivel
mondial. Cauza prin care ia naștere boala este necunoscută ,
diagnosticul este dificil și se pune în timp. Când vorbim de
diferențierea în funcție de sex și vârstă , studiile au demonstrat
că există o preponderență a bolii la femei, dar mai severă ar fi
la bărbați. Ricul este dublu la femeile până în 40 de ani după
care tendința este ca raportul să se egaleze. [Mihancea, 2005,
p. 27]
Acest lucru m -a determinat să aleg această afecțiune ca
temă pentru studiu, iar pentru atingerea scopului propus am
lucrat împreună cu kinetoterapeutul la unul dintre cazurile
existente deja în cămin.

SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII
Scopul acestei lucrări este de a face cunoscute problemele
cauzate de scleroza multiplă și modul prin care se poate acționa
pentru încetinirea evoluției în timp. Lucrarea de față va
curpinde cât mai multe informații referitoar e la această
problemă și se va demonstra că, prin kinetoterapie și prin terpia
Vojta se ajunge la o ameliorare a efectelor produse de boală .
Pentru ca rezultatele să fie vizibile , va fi necesară multă
răbdare, voință, cooperare și mult timp dedicat recuper ării, iar
rezultatele vor apărea. Kinetoterapia presupune de altfel
implicarea kinetoterapeutului, dar și a pacientului. Astfel,
rezultatele depind în aceeași măsură atât de kinetoterapeut cât
și de pacient.
Obiectivele cercetării:
 Elaborarea unui program de recuperare individualizat care
să conducă la îmbunătățirea calității vieții și la stoparea
evoluției bolii;

8
 Evaluarea modului în care aplicarea programului
influențează calitatea vieții și modul în care pacientul
răspunde la tratament ;
 Să apreciem modul prin care putem menține sau îmbunătăți
rezultatele obținute în timpul programului.
Sarcinile acestei cercetări sunt:
 Documentarea bibliografică de cercetare în prealabil ;
 Stabilirea ipotezei în funcție de subiectul asupra căruia
se vor aplica diferite mij loace terapeutice ;
 Discuții cu pacientul cu care se va lucra ;
 Comunicarea și consultarea cu specialiștii din domeniul
kinetoterapiei ;
 Stabilirea obiectivelor planului de recuperare ;
 Întocmirea unui program de recuperare defalcat pe intervale
de timp;
 Se vor efectua testarea pacie ntului inițială, intermediară
si finală ;
 Rezultatele obținute în urma intervenției kinetoterapeutice
se vor înregistra într -un tabel;
 Concluziile și propunerile se vor elabora în funcție de
valorile dobândite și vor fi prezentate în tr-un tabel.

IPOTEZA CERCETĂRII
Dacă se vor folosi terapia Vojta și mijloacele
kinetoterapeutice asociate acesteia atunci se vor obse rva
rezultate pe care persoana descrisă în lucra re le va obține.
Utilizând într -un mod corect cele amintite anterior, se v a ajunge
astfel la stoparea evoluției bolii și la ameliorări ale efectelor
produse de aceasta.
CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

9
1. Sistemul nervos central – Generalități
Acesta reprezintă principala parte a sistemului nervos care
are menirea d e a prelucra informația provenită de la receptori
și de a genera răspunsuri. Sistemul nervos central este alcătuit
din: encefal și măduva spinării. Cele două componente sunt
adăpostite și protejate de cutia craniană și de coloana
vertebrală.
La baza sistemului nervos se află funcția reflexă care se
realizează prin actul reflex. Procesul fiziologic de răspuns al
organismului la acțiunea unui stimul poartă denumirea de act
reflex. Substratul anatomic al arcului reflex se constituie din:
receptor; cale aferent ă; centru reflex; cale eferentă și
efectorul.
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_nervos#Sistemul_nervos_c
entral_(SNC) – 26.02.2019]

Figura 1. Arcul reflex, reflexul rotulian
Sursa:
[https://www.google.ro/search?hl=en –
RO&authuser=0&biw=1093&bih=486&tbm=isch&sa=1&ei=sAB1XNeqFoOCjL
sP18mTkA8&q=arcul+reflex&oq=arcul+refle&gs_l=img.3.0.0j0i30l3j
0i24l4.63104.64860..65882…0.0..0.166.1330.0j11……1….1..
gws-wiz-
img…….35i39j0i67j0i8i30.DLWaL893dDk#imgdii=w4y37vTwmmMb8M:
&imgrc=CWEvnh9f4tDacM ]

Receptorul reprezintă o structură specializată, excitabilă
care răspunde de la stimuli prin variație de potenț ial în funcție

10
de intensitatea stimulului. La nivelul receptorulu i are loc o
transformare a excit antului în influx nervos. La nivelul
receptorului , informația purtată de excitant este tradusă în
influx nervos.
Receptorii se clasifică astfel:
 După localizarea lor :
– exteroreceptori -din piele ;
– proprioreceptori -din aparatul locomotor ;
– interoceptori -din viscere și vasele de sânge .
 După natura agentului excitant avem:
– mecanoreceptori ;
– voloceptori ;
– chemoceptori etc.
 După structura receptorului întâlnim:
– terminații dendritice libere ;
– celule senzoriale ;
– corpusculi senzitivi ;
– organe receptoare cu structură complexă . [Cârmaciu,
Niculescu ,Torsan, 1994; pp. 123-124]
Calea aferentă este senzitivă și face legătura dintre
receptori și centrii nervoși. Este repre zentată de dendritele și
axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali.
Centrii nervoși sunt reprezentați de totalitatea
structurilor din sistemul nervos central care participă la
realizarea actului reflex.
Calea eferentă este motorie și face legătu ra dintre centrii
nervoși și efectori aceasta transmițând comenzile. Este
reprezentată de axonii neuronilor motori din măduva spinării.
Efectorii sunt cei care execute comanda și sunt următorii:
mușchii striați, netezi și glandele exocrine. [Cristescu,
Voiculescu, S ălăvăstru, Niculescu, Cârmaciu, 2014; p.17-18]
Sistemul nervos central are în alcătuirea sa trei nivele
importante care au attribute funcționale specifice: nivelul
măduvei spinării, nivelul subcortical și nivelul cortical.

11
Nivelul medular
Reprezintă o cale de conducere a semnalelor de la p eriferie
spre creier sau invers, dar pe lângă aceasta se pot păstra multe
funcții medulare chiar dacă s -ar realiza o secționare a măduvei
la nivel cervical superior. Circuitel e neuronale medulare
realizează: mișcările mersului automat, reflexe de retragere a
unor segmente ale corpului față de anumite obiecte, reflexe care
conduc la sprijinirea corpului pe mem brele inferioare, mișcări
gastrointestinale și multe alte funcții.
Nivelul subcortical
Majoritatea acti vităților care se relizează subconștient
sunt controlate de ariile subcorticale: trunchiul cerebral,
hipotalamulsul, talamusul, cerebelul și ganglionii bazali. Prin
urmare, controlul presiunii arteriale și a respirației se
efectuează în bulb și punte. La n ivelul structurilor
cerebeloase, a substanței reticulate din bulb, punte și
mezencefal se regăsește o funcție importantă si anume controlul
echilibrului. Reflexele alimentare sunt controlate de arii ale
trunchiului cerebral, amigdală și hipotalamus.
Nivelul cortical
Cortexul cerebral reprezintă spațiul de depozitare a
memoriei și este essential pentru cele mai multe din procesele
de gândire. În absența cortexului, funcțiile centrilor
subcorticali sunt de cele mai multe ori imprecise. [Niculescu,
Voiculesc u, Niță, Cârmaciu, Sălăvăstru, Ciornei, 2009; p.128-
129]
În alcătuirea sistemului nervos central intră următoarele
categorii de celule: neuronii care asigură funcțiile sistemului
nervos și nevrogliile care sunt de mai multr feluri:
oligodendroglia, astroci tul și microglia. Rolul celulelor
nervoase este reprezentat de de emiterea și transmiterea
influxului nervos, iar nevrogliile au rol de susținere, de
suport. Celula nervoasă este formată dintr -un corp celular și
din mai multe prelungiri: un axon și mai mul te dendrite.

12
Prelungirile nervoase au lungime care variază de la câțiva
microni și până la un cm. Prelungirile cele mai lungi se regăsesc
la nivelul sistemului nervos și formează nervii perifierici care
fac legătura între sisitemul nervos central și organe le interne,
organele senzoriale, inclusiv pielea. [Petrescu, 1987, p.13]
Neuronul reprezintă celula cu un nivel foarte mare de
evoluție și specializare. După ce ia naștere, neuronul își pierde
capacitatea de a se divide.
Axonul este o prelungire unică, iar de pe traiectul său se
desprind ramuri colaterale. La extremitatea sa distală, axonul
se regăsesc ramificații fiecare având câte un buton terminal. În
butonul terminal se află cantonate mici vezicule care conțin
mediator chimic.
Dendritele sunt mai su bțiri și mai scurte decât axonul,
ramificându -se imediat după origine. [Georgia, Schmidt 1993;
p.9-10]
Principalele funcții pe care sist emul nervos central le
îndeplin ește sunt următoarele:
– Adaptarea organismului la mediul extern și la condițiile de
viață;
– Menținerea constantă a mediului intern;
– Memoria și inteligența prin capacitatea de a se adapta la
situații noi și la unele deja cunoscute;
– Coordonează activitatea organelor și a aparatelor corpului.
[Ștefaneț, 2008, p. 332]
1.1. Encefalul
Procesele gene rale care au loc și conduc la o diferențiere
a veziculelor cerebrale se realizează prin inegalitatea ritmului
de creștere a diferitelor segmente ale tubului neural primitiv.
Astfel la embrionul de 2 mm . regăsim prozencefalul sau creierul
anterior, mezencef alul sau creierul mijlociu și roben cefalul sau
creierul posterior. În urma diviziunilor care au loc, se vor
evidenția patru zone importante ale creierului: trunchiul

13
cerebral, cerebelul, diencefalul și emisferele cerebrale.
[Repciuc, 1996, p. 258]
1.1.1 Trunchiul cerebral
Creierul este format dintr -o parte axială care poartă numele
de trunchi cerebral și care este formată din: bulb rahidian,
puntea lui Varolio și pedunculii cerebrali.
Bulbul rahidian se localizează în partea inferioară a
trunchiului cerebr al și menține legătura cu măduva spinării. La
etajul superior, bulbul este separat de puntea lui Varolio prin
șanțul bulbo -pontin. Originea mai multor perechi de nervi se
regăsește la nivelul bulbului.
În sens transversal, trunchiul cerebral este întretăi at de
puntea lui Varolio. La suprafață, din fibre transversale se
constituie fața antero -laterală a punții și se continuă
posterior și lateral cu pedunculii cerebeloși, făcând legătura
cu emisferele cerebrale.
Pedunculii cerebrali se localizează deasupra punții fiind
separați de ș anțul ponto -peduncular superior. Tot pedunculii se
continuă cu diencefalul. Trunchiul cerebral este situat în axul
median inferior la nivelul cutiei craniene și continuă la nivelul
encefalului măduva spinării. Este format din subs tanță cenușie
dispusă la centru și albă la periferie. Trunchiul cerebral este
sediul a numeroase reflexe vitale organismului și anume:
respirator, pupilar, de tuse, de vomă, sino -carotidian etc.
[Albu, 1996, pp. 252-253]

14
Figura.2 Trunchiul cerebral
Sursa:
[http://www.corpul -uman.com/wp –
content/uploads/2012/08/Trunchiul -cerebral.jpg ]

1.1.2. Cerebelul
Această structură o întâlnim pe porțiunea posterioară, dar
și inferioară a encefalului. Este un organ nepereche, având
diametrul transversal de 8 -10 cm și unul antero -posterior de 5 –
6 cm. [Pora, 1956, p. 100-101]
Cerebelul, la fel ca și celelate organe ale sistemului
nervos central, este alcătuit din substanță cenu șie și alba.
Dispoziția celor două substanțe este diferită față de cum o
regăsim la măduva spinării și trunchiul cerebral, și anume
substanța cenușie este localizată la periferie formând scoarța
cerebeloasă și înconjoară substanța alba în interiorul căreia
există nuclei de substanță cenușie. [ Georgia, Schmidt, 1993;
p.101]
Forma cerebeluiui es te ovoidă, turtit de sus în jos, cu
diamentrul mai mare transversal. Legătura cerebelul ui cu
trunchiul cerebral se realizează print trei perechi de
peduncului cerebelo și, iar prin aceștia trec fibre nervoase
aferente și eferente. [Albu, 1996, p.260 -262]
Cerebelul este o componentă importantă a creierului care
are rol în controlul motor, proces prin care se realizează
diferite acțiuni. Cerebelului i se atribuie și alte r oluri el nu
inițiază mișcarea, dar contribuie la coordonare, precizice și
sincronizare. [https://anatomie.romedic.ro/cerebelul –
28.02.2019]
Vasele cerebelului. Fața superioară a cerebelului primește
artera cerebeloasă superioară din artera bazilară , fața
inferioară primește tot din artera bazilară infero -anterioară,
iar din vertebrală, artera cerebeloasă inferioară -posterioară.

15
Venele se varsă în sinusurile durei înconjurătoare. [Repciuc,
1966, p.341]
Controlul muscular reprezintă un act conștient, voit,
orientat în mod deosebit spre o activitate. Coordonarea
reprezintă și ea la rândul ei un proces complex neuromuscular,
care se câștigă treptat, dar se poate estompa și se poate pierde.
Factorii care pro duc o incoordonare sunt următorii:
– Un efort muscular intens, o iradiere a impulsurilor în
sistemul nervos central astfel afectează inhibiția care
asigură coordonarea perfectă a mișcărilor care efectuează
efortul
– Repetarea într -un mod greșit a unor activită ți secundare
– Posturi vicioase fără legătură cu activitatea de bază
engramată
– În stările de teamă, fobie, anxietate se produce o
incoordonare, o nereușită în realizarea mișcării
– În stările de excitabilitate crescută, cum ar fi cele
emoționale se mărește sta rea de nesigurață, incoordonare
– Inactivitatea motrică, respectiv scăderea utilizării
zestrei de pattern -uri de mișcare
Cazurile cele mai frecvente în care apare incoordonarea
sunt următoarele:
 Leziunile sistemului nervos central
 Leziunile de la nivelul cer ebelului care au rolul de
a asigura controlul coordonării
 Afecțiuni le sistemului extrapiramidal care
influențează coordonarea
 Leziunile părților moi după: intervențiile
chirurgicale pe mușchi și tendoane
 Lezarea nervilor periferici ai măduvei posterioare c a
și a zonelor frontale și postcentrale ale cortexului
cerebral. [Zoltan, 2004; 169 -170]
Cerebelul este într -adevăr o parte a encefalului
semnificativă, iar print re ale disfuncții care pot apărea

16
la nivelul acestuia amintim sindromul cerebelos care apare
frecvent și în scleroza multiplă. Printre componentele
principale care se regăsesc la sindromul cerebelos sunt:
ataxia, tulburările de vorbire, disimetria, asinergia
cerebeloasă și nistagmusul. [Marcu, Dan, 2007; p.251]

Figura 3. Creierul uman, cerebelul
Sursa: [http://www.esanatos.com/anatomie/creierul/Cerebelul –
structura -interna-a-23722.php
1.1.3. Diencefalul
Creierul intermediar, diencefalul reprezintă o porțiune a
encefalului, localizat în continuarea și chiar deasupra
mezencefalului, fiind acoperit de emisferele cerebrale.
Diencefalul conține în compoziția sa substanță cenușie dispusă
sub formă de nuclei. Substanța albă a diencefalului este
reprezentată atât de căile aferente cât și de căile eferente. Când
vorbim de structură regăsim două porțiuni: una este cea dorsală
talamencefalul și una ventrală hipotalamusul.Talamencefalul se
constituie la rândul lui din:talamus, epitalamus, metatalamus.
[Ștefaneț, 2008, p. 397-398]
Configurația externă a diencefalului:
Diencefalul prezintă următoarele structuri:
– O față bazală care se orientează anterior și inferior și
care privește spre șaua turcească. Anterior este delimitată
de chiasma optică, posterior de fosa in terpedunculară, iar

17
lateral de tracturile optice. Pe această față posterior și
median față de chiasma optică întâlnim o formațiune numită
tuber cinereum care are o prelungire , iar la capătul
acesteia se află glanda hipofiză. Corpii mamilari sunt două
proeminențe mici situate posterior față tuber cinereum.
Atât corpii mamilari câ și tuber cinereum reprezintă
formațiuni ale hipotalamusului.
– O față posterioară care este acoperită de emisferele
cerebrale.
– Fețe laterale, care sunt în strânsă legătură cu emisfe rele
cerebrale. [Albu, 1996; p.264]
Talamusul este localizat lateral și superior și este separat
de hipotalamus prin șanțul hipotalamic. Este componenta
diencefalului care ocupă cel mai mare spațiu și este alcătuit
din două structuri nucleare laterale, dea supra șanțului
hipotalamic.
Metatalamusul reprezintă o subdiviziune talamică și este
alcătuit din corpii geniculați. Această structură intervine în
căile senzoriale:optică și acustică. [ Lazăr, 2002; p.93 -95]
Epitalamusul este localizat în partea superioa ră și
posterioară a diencefalului, iar în compononența acestuia
regăsim: glanda epifiză, trigonul habenular și striile
habenulare . La nivelul epitalamusului există un centru al
reflexelor olfactivo -somatice, dirijând mișcările capului, dar
și ale corpului în funcție de sursa de miros. [Albu, 1996;
p.264-265]

Hipotalamusul face și el parte din diencefal. Are un rol
integrativ al unor reacții somatovegetative complexe, cu
predominanța efectelor viscerale. Din punct de vedere anatomic,
hipotalamusul este a lcătuit din numeroși nuclei. Ei sunt grupați
în urma unor criterii morfologice astfel :
 anteriori
 mijloci

18
 posteriori
Conexiunile hipotalamusului sunt multe. Primește aferențe
de la toate căile specifice de proiecție, de la formația
reticulară și de la sist emul motor extrapiramidal, de la
diencefal și de la neocortexul frontal. Poate să trimită
eferențe spre structuri realizând circuite de reglare în care
căile senzoriale, motorii și vegetative sunt cuplate.
Conexiunile eferente se fac prin mai multe fas cicule dintre
care amintim dintre cele mai importante :
– Fasciculul supraoptico -hipofizar
– Fasciculul hipotalamico -reticular
– Fasciculul mamilo -talamic [Baciu, 1970 ; p.736-737]
Funcțiile hipotalamusului sunt următoarele:
 Termoreglare
 Păstrează starea de homeos tază a mediului intern
 Adaptarea la condițiile de mediu prin realizarea anumitor
procese complexe
 Hipotalamusul reprezintp centrul superior de integrare a
stimulilor viscerali
 Reglarea activității altor glande endocrine deoarece acesta
are o conexiune cu h ipofiza
 Unele reflexe emoționale și comportamentale sunt
influențate de activitatea
hipotalamusului .[https://www.colegiu.info/diencefalul –
talamusul -metatalamusul -epitalamusul -subtalamusul –
hipotalamusul -functiile –
hipotalamusului?fbclid=IwAR088rv18IJkznl80k6kceIz90a4A46z
tZSyukUXE_ZILzGAgVvTERo0eWg , 28.04.2019]
1.1.4. Emisferele cerebrale
Cea mai superioară parte a encefalului este reprezentată de
creier, implicit emisferele cerebrale . Ele reprezintă cea mai
însemnată porțiune a axului superior. Fiind două emisfere, deși
sunt simetrice ca formă ele sunt asimetrice ca mod de

19
funcționare. Emisferele nu rămân despărțite, ci sunt unite prin
corpul calos. În zona care unește cele două emisfere regăsim o
serie de formațiuni:corpul calos, tuber cinereum, glanda
hipofiză și tuberculii mamilari. [Pora, 1956, p. 103]
Emisferele cerebrale se regăsesc sub formă ovoidală, cu
axul mare poziționat antero -posterior și au în componența lor
trei fețe și trei margini. La exterior, suprafața este brăzdată
de șanțuri care poartă denumirea de fisuri. Fisurile mai adân ci
delimitează lobii cerebrali.
Structura emis ferelor cerebrale:
Emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanță cenușie
care se află la suprafață formând scoarța cerebrală și la baza
emisferelor, formând nucleii bazali. Scoarța cerebrală are mai
multe zone dintre care cele mai importante sunt:
– Zonele senzitive unde se găsesc neuronii de recepție la
care ajung fibrele senzitive aferente și sunt delimitate
astfel: zonele senzitive pentru excitațiile de presiune,
durere și temperatură în circumvoluțiile postcerebrale și
zonele senzoriale pentru excita țiile optice, olfactive,
gustative și auditive pe fața medială a lobului temporal în
circumvoluția postcentrală
– Zonele motorii -unde se găsesc neuronii efectori de la care
pleacă fibrele eferente, sunt repartizate după cum urmează:
zona motorie de la care p ornesc căile piramidale în girusul
precentral și zona premotorie de la care pornesc căile
extrapiramidale înaintea zonei motorii. [Albu, 1996;
p.267-269]
Scoarța cerebrală și activitatea nervoasă superioară:
 Reflexele necondiționate sau absolute. Arcul re flex este
cel care transmite informația primită de la organele
receptoare la efectori , iar arcul reflexului necondiționat
este înnăscut. Reflexele necondiționate nu au nevoie de o
pregătire și sunt întâlnite la întreaga specie umană.

20
 Reflexele condiționate sunt care se dobândesc de -a lungul
vieții. Arcurile lor reflexe nu există în timpul nașterii,
ele se formează în timp și se pot pierde dacă excitantul
care le-a creat a dispărut. Unele reflexe condiționate pot
deveni ereditare și se pot transforma în refl exe înnăscute.
[https://www.calivitavelcu.ro/fiziologia -scoartei –
cerebrale.html?fbclid=IwAR1V –
gA93yzwh7Qj5ae 8dRJ8sbJkTSovDYRqfRoYJfwHysM9A4K -MLOyKXI,
03.05.2019]
Mecanismul prin care se formeaz ă un reflex condiționat
constă în realizarea unei legături funcționale temporare între
focarele de excitație corticală asupra excitanților care
coincid.
Excitația reprez intă procesul cortical activ care are are
rolul de a menține, intensifica sau de a provoca activitatea
nervoasă. Aceasta are ca și rezultat un efect pozitiv asupra
organismului.
Inhibiția este tot un proces activ care are ca efect
încetarea sau diminuarea unor activități corticale și anume:
 Inhibiția externă este caracteristica reflexelor
necondiționate și își face apariția în urma acțiunii unui
excitant extern, fără o anumită pregătire a scoarței
 Inhibiția internă care este condiționată sau dobândită și
reprezintă carcacteristica scoarței cerebrale fiind
prezentă doar după pregătirea
acesteia. [http://www.esanatos.com/anatomie/creierul/Emisf
erele-cerebrale –
fiziologi33311.php?fbclid=IwAR36oPBVJzHJfdkhYTg1IjySbqfA5
YfNBO6dmBv_f3Klhb2dRjr6sy0vPcg , 10.05.2019]
1.2. Măduva spinării
Reprezintă al doilea segment important al sistemului nervos
central ș i este localizat în canalul vertebral. Măduva spinării
pleacă de la prima vertebră cervicală până la a doua vertebră
lombară. Aceasta este conectată cu receptorii și cu efectorii

21
prin intermediul celor 31 de perechi de nervi spinali care
aparțin sistemului nervos periferic. [Ariniș I., 2006, p. 14]
Vertebra reprezint ă o structură osoasă și este dispusă
metameric. Vertebrele au în alcătuirea lor structuri generale
comune tuturor indiferent de regiunea în care se află. De
asemenea, vertebrele regionale au în structura lor caractere
speciale specifice regiunii din care fac parte. La nivelul
coloanei vertebrale se mai întâlnesc de altfel și vertebre care
au în componența lor caractere speciale care s -au dezvoltat
datorită unor condiții funcționale specifice. Vertebrele din
zona sacro -coccigiană sunt sudate și din acest motiv sunt numite
vertebre false. Vertebrele din celelalte zone: cervicală,
toracală și lombară sunt independente și sunt vertebre
adevărate. [Marcov, Sas, Lucaciu, 2007; p.17 -18]
Vertebra este c ompusă din: corpul vertebrei, arcul
vertebral, pediculul vertebral și gaura vertebrală.
– Corpul vertebral este localizat în partea anterioară și
prin pedunculii vertebrali este legat de arcul vertebral
– Arcul vertebral se găsește posterior și formează peret ele
posterior al găurii vertebrale. Acesta este format din:
apofiză spinoasă, apofize transverse și articulare
– Pediculul vertebral este format din cele două punți care au
rolul de a uni extremitatea fiecărui arc vertebral cu corpul
vertebrei. Gaura interve rtebrală se formează prin
suprapunerea a două vertebre prin care va trece nervul
spinal
– Gaura intervertebrală este delimitată anterior de corpul
vertebral, posterior de arcul vertebral, iar în lateral de
pediculii vertebrali. Canalul vertebral ia naștere p rin
suprapunerea tuturor găurilor vertebrale, iar în interior
va fi adăpostită măduva spinării. [Cioroiu, 2006; p.28 -29]
Nervii lombari și sacrați coboară alături de de filum
terminale formând așa numita coadă de cal . Lungimea măduvei
spinării este de 45 de cm la bărbați și 43 de cm la femeie. Din

22
regiunile medulare amintite pleacă cele 31 de perechi de nervi
spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali, 1
coccigian. [Albu R., 1996; p.237]
 Configura ția externă a măduvei spinării
Pe fața sa exte rioară, măduva spinării prezintă șanțuri mai
mult sau mai puțin adânci delimitând anumite porțiuni care poartă
numele de cordoane. Unele șanțuri se regăsesc pe fața ventrală,
iar altele pe fața dorsală între ele regăsindu -se cordoanele
măduvei. Între șanțu l median ventral și cel colateral ventral
regăsim un cordon longitudinal de substanță albă, care datorită
poziției sale poartă denumirea de cordonul ventral al
măduvei. Pentru a avea orientare precisă a elementelor de pe fața
exterioară, se descriu o față v entrală, dorsală și două fețe
laterale, d reaptă și stângă. [Repciuc,1966;p.291]

Figura 4 . Configurația externă a măduvei spinării.
Sursa:
[https://www.google.ro/search?biw=1093&bih=486&tbm=isch&sa=1&e
i=BSh4XIurIoe4gwfz4KjwAQ&q=maduva+spinarii+o m&oq=maduva+spinar
ii+om&gs_l=img.3…3434.3904..4078…0.0..0.104.299.1j2……1
….1..gws -wiz-
img…….0j0i30.LpI2vxmTBmA#imgrc=wtASPHhRXon3NM ]
 Configurația internă a măduvei spinării
Măduva spinării, pe secțiune transversală are în componența
sa substanță cenușie localizată central și substanța albă care
se află la periferie sub formă de cordoane . Format ă mai ales din

23
corpul neuronilor, substanța cenușie are forma literei ‘’H’’.
Coarnele anterioare reprezintă locul de origine a rădăcinilor
motorii ale nervilor spinali. Zona somatomotorie a substanței
cenușii este reprezentată de coarnele anterioare. Cele două
coarne laterale conțin neuronii vegeta ti și simpatici, iar
coarnele posterioare au în componența lor neuroni senzitivi.
Neuronii senzitivi de la nivelul coarnelor posterioare primesc
primesc prin rădăcinile posterioare, axonii celulelor unipolare
care se află în strânsă legătură cu receptorii periferici. Zona
somatoreceptoare a substanței cenușii este reprezentată de
coarnele posterioare. [Albu, 1996, pp. 240-241]
Ca organ de conducere, substanța albă conduce:
-stimulii primiți din mediul extern sau intern spre etajele
principale ale sistemului nervos central prin fibre ascendente
sau căi ale sensibilității
-comenzile motilității, de la scoarța cerebrală și centrii
motori subcorticali, la musculatura corpului, prin fibre
descendente sau căi ale motolității. [Albu, 1996, pp. 240 -241]
Figura 6. Configurația internă a măduvei
.
Figura 5. Configurația in ternă a măduvei spinării.
Sursa:
[https://www.google.ro/search?biw=1093&bih=486&tbm=isch&sa=1&e
i=BSh4XIurIoe4gwfz4KjwAQ&q=maduva+spinarii+om&oq=maduva+spinar
ii+om&gs_l=img.3…3434.3904..407 8…0.0..0.104.299.1j2……1

24
….1..gws -wiz-
img…….0j0i30.LpI2vxmTBmA#imgrc=wtASPHhRXon3NM ]
 Mijloace de fixare a măduvei spinării
Datorită faptului că este protejată de învelișurile
meningeale, de lichidul cefalorahidian și de țesutul adipos,
măduva spinării rămâne aproape imobilă pe porțiunea centrală a
canalului rahidian. Nu va putea intra nic iodată în contact cu
pereții osoși înconjurători.
Mijloacele de fixare sunt reprezentate de:
 Continuitatea măduvei spinării cu bulbul rahidian;
 Ligamentul cocigian al măduvei;
 Ligamentele dințate care au menirea de a fixa coloana în
sens frontal;
 Prezența celor 31 de perechi de rădăcini ale nervilor care
sunt bine fixați la nivelul orificiilor intervertebrale.
[Ștefăneț, 2008, pp. 371-372]
 Meningele
Meningele spinale
Măduva spinării, în interiorul canalului vertebral este
acoperită de trei membrane conjun tive care sunt de natură
conjunctivă și au rolul de a o proteja, iar acestea poartă
numele de meninge spinale. Acestea continuă și la nivelul
găurii occipital cu meningele cerebrale.
Dura mater este prima membrană care se află la exterior și
este formată din țestul elastic, fibros și mai gros. Între
dura mater și peretele canalului vertebral există un spațiu
care conține țesut adipos cu structură fluidă și numeroase
vase de sânge, iar acest spațiu poartă denumirea de șanț
epidural. Rolul țesutului adipos e ste de a proteja măduva în
momentul în care se execute mișcări ale coloanei vertebrale.
Arahnoida este a doua membrană de protecție a măduvei și
este mai subțire. Spațiul format între dura mater și arahnoidă
se numește spațiu subdural și are rol de protecț ie. Între
arahnoidă și pia mater există un loc numit spațiul

25
subrahnoidian în care se găsește lichidul cefalo -rahidian.
Acest lichid are un rol de protecție mecanică înlăturând
șocurile pe care le primește, rol biologic prin elementele
figurate prezente ca re au capa citatea de a asigura imunitatea
și rol trofic asupra substanței nervoase.
Pia mater este cea de -a treia membrane fiind cea care se
află la interior și care pătrunde în fisura mediană
anterioară. Împreună, pia mater și arahnoida formează
leptomeni ngele. Vasele sanguine provenite din ramurile spinale
arterelor vertebrale, intercostale și lombare ajung la pia
mater prin septuri și de -a lungul rădăcinilor nervilor
spinali. [Albu, 1996; p.249 -251]
Meningele cerebrale
Dura mater se constuie din țesut co njunctiv fibros, moale,
vascularizat și are în componența sa puține fibre elastice.
Înveliți de prelungiri ale durei materi sunt nervii craniei,
excepție făcând nervul olfactiv care este lipsit de teaca
durală. În anumite cazuri dura mater are un impact as upra
durerilor de cap.
[https://www.academia.edu/30210002/Meningele_encefalic?fbcli
d=IwAR3Mxou1hda8nxOWqDSWlG4w_qlm457 Xnv29tgcszxNaOiSho9i6UTLy
tEM, 15.04.2019]
Arahnoida este cea de -a doua membrane de protecție a
creierului. Între arahnoidă și dura mater se formează șanțul
subdural unde regăsim vase și tracuri nervose.
Pia mater reprezintă primul strat care aderă la protecția
encefalului. La nivelul șanțului format de arahnoidă și pia
mater se găseș te lichidul cefalo -rahidian. Acest lichid se va
absorbi la nivelul corpusculilor meningeali Pachioni care se
află în apropierea sinusurilor durei mater. Pia mater produce
niște cisterne în care se găsește lichidul cefalo -rahidian,
iar acest lucru se petrec e la nivelul depresiunilor
encefalului. [Albu, 1996;, p.251 -252]
Sistemul piramidal

26
Acest sistem asigură motricitatea voluntară, telekinezia și
declanșarea activității aparatului locomotor. Pentru a se
obține un răspuns motor este nevoie de stimulări repet itive.
Specialiștii consideră că acest sistem creează un fond de
excitație permanent a motoneuronilor și, astfel diferite
influxuri venite din alte părți ale scoarței ar realiza
mișcările. Activitatea ritmică și continuă a sistemului
piramidal determină fo ndul de excitație care nu realizează
mișcarea, dar participă la menținerea tonusului muscular.
Sistemul extrapiramidal
Acest sistem face referire la toate structurile nervoase care
sunt implicate în reglarea activității motorii și care nu fac
parte din si stemul corticospinal. Este mai complex decât
sitemul piramidal, realizând numeroase sinapse în nevrax și
realizând circuite descendente spre cornul anterior medular
sau circuite recurente. Rolul care îi revine sistemului
extrapiramidal este cel de reglarea tonusului muscular, dar
și a mișcărilor complexe reflex automate.
Împreună, sistemul piramidal și extrapiramidal formează
comanda și conducerea influxului nervos, fiind baza
contracției musculare care conduc în final la realizarea unei
mișcări sau a unei acțiuni mortice. [Zoltan, 2004; p.135 -137]

 Funcțiile măduvei spinării
Funcția de centru de reflexe deoarece mădu va este sediul
reflexelor elementare sau spinale. Toate reflexele spinale
formează aparatul elementar medular fiind coordonat de centrii
nervoși superiori. Pe lângă reflexele somatice, întâlnim și
reflexe vegetative ca:vasomotorii, sudoripare, pilomotorii,
sexuale și reflexe ale micțiunii și defecației. [Albu, 1996, pp.
243]
Substratul anatomic este reprezentat de substanța albă care
se constit uie în fascicule ascendente și descendente.

27
Funcția de conducere este asigurată de fasciculele care
formează cordoanele:anterioare, posterioare și laterale . În
interiorul cordoanelor se delimitează atât facicule ascendente
care sunt senzitive deoarece con duc informația la centrii
nervoși cât și descendente care sunt motorii datorită faptului
că transmit impulsul la efectori.
La nivelul măduvei spinării se închid următoarele:
-Reflexele monosinaptice care se mai numesc și reflexe
osteotendinoase. Arcul lor reflex se constituie din doi neuroni.
-Reflexele polisinaptice sau mai poartă denumirea de
reflexe de flexie și care răspund la acțiunea unui stimul nociv.
[Roșu, Istrati, Ardelean , 2014, p. 17 -20]

1.2. Scleroza multiplă (MS)
Reprezintă o afecțiune care f ace parte din grupul de boli
mielinizante care se caracterizează prin leziuni multiple și
cicatrizante. Această afecțiunie este de natură cronică
predominant intâlnindu -se la adultul tânăr . Perioada în care își
face debutul este în jurul vârstei de 20 -40 de ani. [Vasile,
Marcu, 2007, p. 251]
În 1868, Jean -Martin Charcot a încadrat boala și a descris
bine caracteristicile clinice și patologice ale MS. [Halper J.,
2011; p.16]
Scleroza multipl ă reprezintă o boală a sistemului nervos
central. În momentul în c are axonii sunt afectați își f ace
apariția această afecțiune. Țesutul care protejează fibrele
nervoase se numește mielină și este dis trus. Până în prezent nu
s-a identificat un tratament care să vindece, dar foarte
important este ca boala să fie ținută sub control și să nu
evolueze. [http://www.sfatulmedicului.ro/Scleroza -multipla/7 –
raspunsuri -importante -pentru-cele-mai-frecvente -intrebari –
despre-scler_11966#Generalitati – 01.03.2019]
Diagnosticul MS

28
MS poate fi un diagnostic dificil de pus. Deși mulți
pacienți care consultă neurologul pot fi diagnosticați clinic la
prima vizită și fără teste,alte situați i sunt mai dificile, mai
ales atunci când un pacient nu prezintă anomalii la examinare,
sau are un symptom cum ar fi amorțeală – care este comună în
multe alte condiții.
Diagnosticul MS este făcut de un medic, de obicei un
neurolog, care ia istoricul detal iat al simptomelor și
plângerilor pacientului, urmate de o analiză aprofundată și de
un examen fizic și neurologic. Deși boala este suspectată și, în
cele din urmă, diagnosticată, două lucruri pot ajuta la
realizarea procesului de diagnosticare.
Primul est e un set de criterii pentru stabilirea
diagnosticului, care au fost dezvoltate în 2001, de către Grupul
Internațional pentru Diagnosticul Sclerozei Multiple susținută
de Societatea Națională de Scleroză Multiplă și de Federația
Internațională a Societății de Scleroză Multiplă și a fost
modificată în 2005 și 2010.
Al doilea ajutor util pentru neurolog îl reprezintă un grup
de teste care pot fi confirma suspiciunea că o persoană suferă
de MS. Diagnosticul rămâne o decizie clinică și nu există nici
un test car e să arate definitiv că MS este prezent. Testul poate
fi utilizat să sugereze modificări compatibile cu diagnosticul
și să fie ajutat neurologul pentru luarea unei decizii clinice.
[Murray T.J., 2017, p.32 -36]

1.2.1 Tipuri de scleroză multiplă.
Se cunosc patru tipuri de încadrare a sclerozei multiple :
 Recurent remisivă este cea mai întâlnită formă
caracterizată prin apariția puseelor care alternează cu
perioade de remisie . Puseul se definește ca fiind perioada
activă a bolii când are loc demielinizarea car e se asociază
cu simptomele aferente și poate dura una sau două săptămâni
în funcție de gravitatea puseului ;

29
 Secundar progresivă aici regăsim simptome active și
constante, cu o degradare neuronală continuă și progresivă
neavând perioade de remisie;
 Primar progresivă și reprezintă un tip rar întânit care se
evidențiază prin rapiditatea cu care avansează de la primul
puseu, iar degradarea neuronală este severă;
 Recădere progresivă reprezintă cel mai rar tip de scleroză
fiind reprezentat de o degradare continu ă în timp existând
perioade acute de agravare și lipsind perioada de remisie.
[http://www.centrulsmile.ro/despre_sm/ – 01.03.2019]
1.2.2 Incidența bolii
Este recunoscut faptul că scleroza multiplă repr ezintă a
treia cauză a invalidității urmată de traumatism și artrită.
[Mihancea, 2005; p.5] .
După Kurtze, din punct de vedere geografic, MS descrie
trei zone de frecvență.
– Zone de înaltă frecvență(prevalența 30+ la 100 000)
cuprinde acum cea mai mare pa rte a Europei, Israel,
Canada, nordul SUA, sud -estul Australiei, Noua Zeelandă
și Rusia.
– Zonele cu frecvență medie includ sudul Statelor Unite ale
Americii, cea mai mare parte din Australia, Africa de
Sud, bazinul sudic al Mării Mediterane, Ucraina și părț i
ale acesteia America Latina.
– Ratele de prevalență sub 5 la 100 000 se regăsesc în
restul cazurilor
Asia, Africa și nordul Americii de Sud.
[https://pdfs.semanti cscholar.org/d522/df170c2f692afa82c7979
4e82c18399dad2a.pdf , 2000; 15.04.2019]
De altfel, nimeni nu cunoaște numărul exact de personae
diagnosticate cu scleroză multiplă. În Statele Unite există spre
exemplu, după unele cercetări făcute de experți sunt între
250.000 și 350.000 de persoane diagnosticate. Estimarea aceasta
subliniază faptul că aproximativ 200 de cazuri noi sunt

30
diagnosticate săptămânal. Studiile efectuate privind procentul
de indivizi dintr -o populație demonstrează că rata bolii a
crescut co nstant în secolul al XX -lea.
[https://www.nin ds.nih.gov/Disorders/Patient -Caregiver –
Education/Hope -Through-Research/Multiple -Sclerosis -Hope-
Through-
Research?fbclid=IwAR15QtjYW3iq4N2dMsHHWT5sX_7eX9R_ASDP612c21HF
Q5kKKsNUDQu2FaE , 28.04.2019]
Referitor la diferen țierea în funcție de sex, scleroza
multiplă este întâlnită mai des în rândul femeilor decât al
bărbaților , iar vârsta de debut se află între 20 -40 de ani .
[Izquierdo, Venegas, Sanabria, Navarro, 2015;
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5024007/ ,
22.03.2019]
În România, numarul de cazuri noi de scleroză multiplă
raportate pe parcusul anului 2016 reprezintă incidența bolii
pe perioada de referință a studiului. În 2016, studiul ar ată
965 de cazuri noi de scleroză multiplă din care va rezulta
4,9 cazuri ls 100.000 de locuitori. În același an a fost
declarat și un număr de personae decedate și anume 74 de
decese, rata mortalității fiind astfel de 0,33.
[https://www.roche.ro/content/dam/rochexx/roche –
ro/roche_romania/ro_RO/files/2018/PR_180529_Impactul%20Scler
ozei%20Multiple%20in%2 0Romania.pdf , 05.03.2019]
Etiologie
a. Factori genetici – În SUA, în aceeași regiune incidența
sclerozei multiple este mai mare la rasa alba față de
amerindieni și negrii. Gemenii univitelini sunt mai
predispuși la a fi afectați decât cei bivitelini și care au
cel puțin o rudă purtătoare de această boală.
b. Factori autoimuni – leziunile sclerozei multiple sunt
asemănătoare celor din encefalomielita alergică
experimentală, boală autoimună indusă la animal prin
imunizarea prin mielină.

31
c. Factorul infecțios – riscul de apariție a sclerozei multiple
este mai mare la perso anele care sunt expuse la rujeolă,
rubeolă, varicela într -o perioadă mai tardive a copilăriei
sau în adolescență. [Minea, Varga, Falup -Pecurariu, 2002;
p.76]
1.2.3. Cauze și manifestări clinice
‘’Scleorza multipl ă este o afecțiune inflamatorie
demieliniza ntă multifocală primară a SNC în etiologia căreia
sunt incriminați factori din mediul extern, la adulți tineri
susceptibili din punct de vedere genetic .’’ [Minea, Varga,
Falup-Pecurariu, 2002; p.76]
Ca manifestări clinice întâlnim următoarele:
 Scăderea ac uității vizuale, diplopie prin paralizia
nervului abducens ;
 Oboseală musculară cu scăderea forței mai ales la nivelul
membrelor inferioare ;
 Atrofii, faciculații ;
 Afectare de tip piramidal c u deficit motor și spasticitate
pareze și paraplegii sau cuprinzând toate cele patru
membre;
 Diminuarea reflexelor abdominale;
 Tulburări de sensibilitate;
 Exagerarea reflexelor osteotendinoase
 Astazie compltă în forme grave;
 Tulburări sfincteriene și sexuale. [Vasile, Dan, 2007; p.
251-252]
1.2.4. Simptomatologie inițială
1. Deficitele motorii
 Din cauza afectării fasciculului corticospinal gradual, în
partea de început va fi afectat un membru și după celălalt
 Dificultate la mers după doar câteva sute de metri.

32
 Subit apare parapareza sau tetrapareza cu predominanța
paraparezei și foarte rar hemipareză
 Semne: Babinski prezent, clonus, reflexe cutanate
abdominale dimunuate sau abolite
2. Tulburări senzitive
a. Subiectiv:
– furnicături, amorțeli, înțepături, senzații de rece sau
presiune
– senzație de mână nefolositoare
– semnul L’Hermite – la flexia for țată a capului se resimte o
senzație de descărcare electrică de -a lungul coloanei
vertebrale și aceasta este cauzată de afectarea cordoanelor
posterioare la nivelul măduvei spinării cervicale
b. Obiectiv -diferența majoră dintre simptomatologia
subiectivă și sărăcia semnelor obiective de sensibilitate.
3. Tulburări cerebrale
– destul de rar este regăsit ca semn principal de boală
– ataxia cerebrală și hipotonie musculară c are împreună duc
la îngreunarea mișcărilor voluntare
– mers ezitant, ebrios
4. Tulburări de vedere
– nevrita optrică caracterizată prin pierderea acuității
vizuale parțiale sau totale, unilateral sau bilateral
5. Tulburări psihice
– depresia
– euforia în discrepanță cu gradul major de handicap fizic
6. Diplopia
– leziuni produse ale nervilor III, IV și VI în traciectul
lor din sistemul nervos central
– oftalmoplegia internucleară
7. Tulburările sistemului nervos autonom
– tulburări sfincteriene care în evoluție vor genera
incontinență urinară
– micțiuni foarte dese

33
– disfuncții sexuale
8. Tulburări psihice
– depresia
– euforia [Minea, Varga, Falup -Pecurariu, 2002; p.77 -78]
Dintre efectelele pe care scleroza multiplă le produce
asupra persoanelor afectate voi detalia câteva care din
punctul meu de vedere au impact mai mare asupra pacienților.
Tulburările de echilibru și de coord onare
Dificultatea în efectuarea mersului reprezintă o problem ă
importantă pentru persoanele care sunt diagnosticate cu scleroză
multiplă. Prin faptul că se diminuează capacitatea de efort
aceasta produce și tulburări emoționale. Sindromul cerebelos
este o difcuncție regăsită la nivelul cerebeluilui, iar
componentele care il caracterizează sunt: ataxia, tulburările de
vorbire, disimetria, asinergia cerebeloasă și nistagmusul.
[Marcu, Dan, 2007; p.251]
Este benefic pentru bolnav să folosească obiecte ajutăt oare
care să-I permit ă o deplasare mai ușoară, dar de cele mai multe
ori sunt greu acceptate de pacient deoarece ele sunt văzute ca
un simbol al invalidității și al handicapului. Este nevoie de
timp pentru ca bolnavul să accepte că sunt necesități deoarece
oferă ajutor, stabilitate și cu ajutorul acestora se păstrează
energia care era depusă de organism pentru efectuarea mersului.
Scaunul cu rotile reprezintă un mijloc de locomoție pentru
persoanele cu scleroză multiplă deoarece sunt sigure și
persoanele bo lnave se pot deplasa rapid fără a depune efort.
Dacă pacientul poate să meargă, dar cu greutate, ar fi ideal să
păstreze acest mijloc de mișcare deoarece mersul reprezintă o
activitate fără de care nu putem realiza sarcinile zilnice.
Efectele la locul de muncă
Persoanele care trăiesc cu MS continuă să lucreze mult timp
după diagnosticare. Pe de altă parte, unii oameni cu SM decid
să-și părăsească locul de muncă atunci când sunt diagnosticați
pentru prima dată sau experimentează prima lor exacerbare

34
majoră, adesea la sugestia familiei sau medicului. Această
decizie este adesea făcută prea repede și într -un moment în care
simptomele pot să modifice modul în care o persoană gândește.
Tratamentele care aduc ameliorări ale simptomelor provocare de
boală, noile t ehnologii, protecția legală a angajaților și
resursele comunitare pot ajuta o persoană să rămână la locul de
muncă. Ca boală complexă și imprevizibilă, SM poate avea efecte
diferite asupra capacității unei persoane de a lucra.
Dezvoltarea și atingerea obie ctivelor de ocupare a forței de
muncă se pot realiza în ciuda diagnosticului de SM, iar educația
și pregătirea nu trebuie să fie împiedicate de apariția acestei
boli.[https://www.nationalmssociety.org/Living -Well-With-
MS/Work-and Home/Employment , 03.05.2019]
De asemenea, este bine ca după terminarea programului de
muncă, persoanele cu scleroză multiplă ar trebui să aibă un timp
în care să se realizeze tratamente c are au rolul de a îmbunătăți
calitatea vieții. Programul de recuperare va fi întocmit de
specialiști și exercițiile vor fi adaptate la nivelul și nevoile
pacientului.
Efectele asupra vieții sociale și familiale
Atunci când un membru al unei familii este di agnosticat cu
SM, este aproape ca și cum un străin s -a mutat în casă și toată
lumea trebuie să se reorganizeze. Provocarea principală cu care
se confruntă familia este aceea de "a găsi un loc pentru boală
ținând în același timp boala la locul ei ." Cu alte cuvinte,
membrii familiei trebuie să învețe cum să încorporeze SM în viața
lor fără a sacrifica familia, interesele și activitățile, precum
și întreaga lor energie din cauza acesteia. [Halper J., 2010,
p.226]
Astfel, familia trebuie să reprezinte un supo rt pentru cel
care este afectat. În cazul adolescenților, boala poate provoca
o izolare deoarece presiunea socială este simțită mai mult de
aceștia decât de persoanele adulte. Pacienților trebuie să li se
amintească faptul că este mai important ceea ce rep rezintă ei ca

35
persoane decât boala cu care au fost diagnosticați. Cu scleroza
multiplă se poate trăi mult timp, iar pacienții trebuie să învețe
să-și accepte boala indiferent de stadiul în care se află.
Dizartria și disfagia
Dizartria este o boală caracte rizată prin slăbiciune sau
pierderea controlului asupra mușchilor respiratori, a palatului,
a faringelui și a limbii. Discursul devine lent sau poate fi
greu de înțeles. Cauzele dizartriei includ tulburări ale
sistemului nervos, cum ar fi accidente vascula re cerebrale,
leziuni cerebrale, tumori cerebrale și afecțiuni care cauzează
paralizie facială sau slăbiciune musculară la nivelul limbii sau
gâtului. Unele medicamente pot cauza, de asemenea, dizartrie.
Tratamentul disartriei este destinat tratării cauzei care stă la
baza, acolo unde este posibil, ceea ce poate îmbunătăți vorbirea.
O terapie care se concentrează asupra vocii pentru a îmbunătăți
vorbirea este posibilă. Pentru dizartria indusă de medicament,
întreruperea acestor medicamente sau modificarea d ozei poate
ajuta.
[https://www.passeportsante.net/fr/Maux/Problemes/Fiche.aspx?d
oc=dysarthrie_ pm&fbclid=IwAR2jefJfwt8m3Vmt5rEXZcWZ4EXzjLkEG71h
oKLwVB3TtdhJ3OpwmwiNp0Q , 05.05.2019]
Disfagia se referă la o dificultate în înghițire deoarece
este nevoie de mai mult efort decât de obicei pentru a muta
alimentele de la gură la stomac. De obicei, cauzate de probleme
nervoase sau musculare, disfagia poate fi dureroasă și este mai
frecventă la vârstnici și copii.
Deși termenul medical "disfagie" este adesea privit ca un
simptom sau semn, uneori este folosit pentru a descrie o
afecțiune în sine. Există o gamă largă de cauze potențiale de
disfagie; dacă se întâmplă doar o dată sau de două ori,
probabil că nu există o problemă gravă, dar, dacă apare în mod
regulat, ar trebui verificată de un medic. O "înghițire"
tipică implică mai mulți mușchi și nervi diferiți; este un
proces surprinzător de complex. Disfagia poate fi cauzată de o

36
dificultate or iunde în procesul de înghițire. Printre multele
posibile cauze pentru aparița disfagiei se regăsește și
scleroza multiplă.
Există trei tipuri generale de disfagie:
 Disfagie orală (disfagie mare) – problema este în gură,
uneori cauzată de slăbirea limbii du pă un accident
vascular cerebral, dificultăți la mestecarea mâncării sau
probleme de transport alimente din gură.
 Disfagia faringiană unde problema se află în gât.
Problemele din gât sunt adesea cauzate de o problemă
neurologică care afectează nervii (cum ar fi boala
Parkinson, accident vascular cerebral sau scleroza
laterală amiotrofică).
 Disfagia esofagiană (disfagie scăzută) – problema este în
esofag. Aceasta se întâmplă de obicei din cauza unui
blocaj sau a unei iritări. Adesea, este necesară o
procedur ă chirurgicală.
[https://www.medicalnewstoday.com/articles/177473.php ,
05.05.2019]
Spasticitatea
Tonusul crescut și rezistența la mișcare produc
spasticitate în MS. În cele din urmă, sp asmele devin vizibile
și sunt adesea destul de inconfortabile. Spasticitatea tinde
să apară cel mai frecvent în mușchii responsabili pentru
menținerea în poziție verticală a corpului. Creșterea
tonusului muscular implică o cantitate mare de energie care
ulterior trebuie consumată prin efect uarea de activități cum
ar fi mersul pe jos sau realizarea altora activități .
Reducerea spasticității poate produce o mai mare libertate de
mișcare și forță, frecvent însoțită de mai puțină oboseală și
o coordonare spori tă.
Principalele moduri în care spasticitatea este redusă
include întinderea, exerciții fizice, exerciții aerobice și
utilizarea medicamentelor. Când spasticitatea nu răspunde la

37
aceste măsuri și este clar inconfortabilă, poate o procedură
chirurgicală v a fi necesar ă.
Deoarece spasticitatea poate fi agravată de o varietate de
alte simptome ale MS și
care nu sunt legate de SM, este important ca spasticitatea să
fie gestionată ca parte a unui tratament. Simptome comune de
SM care contribuie la o creștere în
spasticitatea include oboseala, stresul, căldura, tractul
urinar și alte infecții și durerea. [Halper J., 2010; p.123]
1.2.5. Mecanism fiziopatogenic
Acest mecanism al sclerozei multiple prezintă următoarele
caracteristici:
 Leziuni la niv elul sistemului nervos central;
 Apariția unor procese inflamatorii;
 Distrugerea tecilor de mielină, cel mai probabil din cauza
sistemului imunitar.
Leziunile cel mai adesea apar la nivelul materiei albe a
nervului optic, în mezencefal, dar și în ganglionii spinali sau
la nivelul măduvei spinării. Prin faptul că celulele de mielină
se subțiază și se distrug, în scleroza multiplă se neutralizează
și celulele producătoare de mielină, celule care poartă
denumirea de oligodendrocite. Indiferent de cât de mult va lupta
organism ul pentru a stimula remielinizarea, oligodendrocitele
sunt distruse, iar din cauza acestui fapt, neuronilor nu li se
va mai reface învelișul protector. Din cauza faptului că stratul
protector este distrus aceasta va conduce la o afectare
irevesibilă a crei erului.
[https://demoiselle.ro/boli/scleroza -multipla/ – 01.03.2019]

38

Figura 6 . Structura neuronului :structură sănătoasă și în
scleroză multiplă .
Sursa:
[https://demoiselle.ro/boli/scleroza -multipla/ ]
Procesul inflamator este determinat de limfocitele T,care
au un rol esen țial în organism și anume de apărare. Aceste
limfocite ajung la nivelul creierului prin breșele din bariera
hematoencefalică și întâlnesc mielina pe care n -o recunosc ca
fiind parte din organism și acționează pentru a o neutraliza. În
urma rezultatului pe care acestea îl produc, au primit denumirea
de ‘’limfocite autoreactive’’ .
Bariera hematoencefalică are rolul de a împiedica
pătrunderea limfocitelor T la nivelul creierului. Din cauza unor
infecții provocate de bacterii sau virusuri, bariera devine
permebilă. În cazul în cae bariera se reface, limfocitele ar
putea rămâne captive în creier.
[https://ro.wikipedia.org/wiki/Scleroz%C4%83_multipl%C4%83#Inf
lama%C8%9Bie , 01.03.2019]
I.2.5. Diagnostic diferen țial și complicații
De cele mai multe ori, diagnosticul este ușor de stabilit
dacă la bază există simptomat ologia aferentă, dar dacă tablo ul
clinic prezintă particularități devenind astfel atipic atunci se
impune un diagnostic diferențial în funcție de afecțiune.
[Mihancea, 2005; p.144]
La acest nivel, diagnosticul diferen țial se v a realiza în
următoarele afecțiuni:

39
 Boli cu localizări multiple asociate cu suferința nervului
optic;
 Boli cu localizări multe, dar fără afectarea nervului optic
 Afecțiuni cu episoade multiple instalate în decursul;
timpului, dar fără a se răspândi;
 Afecțiuni cu localizări multiple instalate într -un timp
foarte scurt. [ Stamatoiu, 1989; p p.191-192]
1.2.7. Posibilitățile terapeutice în scleroza multiplă
Printre posibilitățile terapeutice care conduc la
modificarea evoluției sclerozei multiple întâlnim:
Tratamentul de fond imunomodulator care este format din
medicamente recomandate de nivel A, B și C .
Medicamentele de nivel A cuprind:
 Interferon beta la(Avonex);
 Interferon beta la (Rebif);
 Interferon beta -1b (Betaferon și Betaseron);
 Glatiramer acetat (Copaxone );
 Mitoxantrone (Novantrone).
Medicamentele de nivel B cuprind:
 Azathioprina;
 Methotrexat;
 Imunoglobuline de uz intravenos.
Medicamentele de nivel C cuprind:
 Ciclofosfamida;
 Cladribine;
 Ciclosporina. [Mihancea, 2005, p. 246]

1.3. Metode de măsurare a sc lerozei multiple (DDS)
1.3.1 Scara extinsă a stării de invaliditate
Aceasta reprezintă cea mai întâlnită metodă de evaluare a
pacienților care sunt diagnosticați cu scleroză multiplă. Testul
care se va efectua va ține cont de cele opt sisteme funcționale:

40
trunchiul cerebral, piramidal, cerebelos, senzitiv, vezical,
anal, mental și vizual. Scara despre care am vorbit anterior va
stabili gradul de afectare al pacientului, pe o scară de la 1
unde nu există niciun fel de complicații până la 9,5 care fiind
cea mai gravă formă deoarece pacientul va fi imobilizat la pat.
[Cuzino, https://doc.ro/sanatate/totul -despre-scleroza –
multipla -cauze-simptome -tratament , 01.03.2019]
Beneficiul principal al DSS constă în măsurarea
dizabilității în timpul studiilor clinice. Deși această scală nu
este perfectă, iar oamenii de știință continuă să caute
modalități mai bune, servește ca standard acceptat în testarea
tratamentelor și a tera piilor.
 Nu există dizabilități, semne minime ( semnul Babinski,
ataxie minimă)
 Rezistența minimă (ușoară slăbiciune sau rigiditate,
perturbare ușoară a le mersului)
 Dezabilitate moderată (monopareză, hemipareză ușoară,
ataxie moderată,
 Perturbarea sau pierde ri senzoriale sau a simptomelor
urinare sau oculare proeminente; sau combinații de
disfuncții mai mici.
 Invaliditate relativ severă și nu poate lucra sau continua
activitățile normale de viață, excluzând disfuncția sexuală
 Perturbarea mersului
 Dificultate la mers și folosirea obiectelor ajutătoare
pentru realizarea locomoției
 Limitarea mersului și folosirea scaunului cu rotile
 Limitat la pat, dar cu utilizarea eficientă a brațelor.
 Neajutorat, țintuit la pat în totală dependență de ajutorul
celor din jur
 Decesul din cauza sclerozei multiple [Rosner, Ross, 2008;
p.122-123]

41
1.3.2. Scorul sistemului func țional
La nivelul acestei scale se verifică anumite funcții ale
sistemului nervos. Medicul va avea în vedere următoarele trei
aspecte:
 Funcția picioarelor: pa cientul va merge pe o porțiune de
7,6 de două ori. Cel care face evaluarea va realiza o medie
a rezultatelor obținute;
 Funcția brațelor și a mâinilor ;
 Atenție și concentrare: pacientul va trebui să calculeze
numerele din minte, iar la fiecare trei secunde se numește
un nou număr. [https://ro.the -health-site.com/multiple –
sclerosis -course-4060, 01.03.2019]
1.4. Terapia Vojta
1.4.1. Generalit ăți
Vaclav Vojta aplică principiile locom oției reflexe fiind
adresată mai ales copi ilor care se prezintă cu tulbură ri de
mișcare de natură cerebrală, dar acest concept mai este utilizat
și ca program de tratament în alte afecțiuni ca tulburări de
statică vertebrală.
Dezvoltarea coordonării automa te face parte din materialul
genetic și suportă schimbări în primul an din viață.
Verticalizarea reprezintă punctul cel mai important pentru orice
fel de mișcare sau deplasare. [Marcu, Dan, 2007; p.115]
Terapeutul are rolul de a stimula pacinetul prin apli carea
unor presiuni ușoare pe regiuni ale corpului care au ca răspuns
final două reflexe: târârea și rostogolirea.
Scopul aplicării terapeutice a locomoției reflexe
Aplicând locomoția reflexă urmărim îmbunătățirea componentelor
esențiale ale verticalizării și deplasare și anume:
-Echilibrul corpului în timpul mișcărilor;
-Ridicarea corpului, împotriva gravitației;
-Mișcările cu scop precis, apucare și pășire.
Activarea reac țiilor vegetative și ale altor reacții
automate.

42
Prin aplicarea terapiei Vojta, pe lâ ngă reacțiile motrice și
altele ca:
– Mișcarea globilor oculari
– Mișcări ale limbii și mișcări ale maxilarului
– Reglarea funcției vezicii și a intestinului
– Respirația
– Suptul și deglutiția . [Ciprian,
http://www.terapiavojta.ro/terapia -vojta-detalii,
07.03.2019]

Târârea reflexă
Aceasta se realizează din decubit ventral și capul este
răsucit într -o parte. Se realizează schema încrucișată în care
piciorul și brațul opus se mișcă deplasând astfel tru nchiul.
[https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia –
vojta/baze#affix1 , 07.03.2019]

Figura 7 . Poziția de lucru a tâtârii reflexă și zonele de
activare
Sursa:
[https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta/baze ]

43

Figura 8 . Desfășurarea târârii reflexe
Sursa:
[https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta/baze ]
Rostogolirea reflexă
Această rostogolire pornește din decubit dorsal, trece prin
decubit la mersul în patrupedie. În cazul sugarului, acest
mecanism se realizează spontan și se poate obs erva atât în luna
a 6-a cât și o altă parte în luna a 8 -9 a. Astfel, terapia Vojta
este utilizată în diferite faze din decubit dorsal și lateral.
Faza 1.
Din decubit dorsal, cu membrele inferioare și superioare
extinse. Se pune presiune pe o zonă a pieptul ui în spațiul
intercostal, între coastele 7 și 8, de sub mamelon și astfel se
obține rostogolirea pe o parte. Rotația capului este oprită de
terapeut. [ https://www.vojta.com/ro/pri ncipiul-vojta/terapia –
vojta/baze , 07.03.2019]

Figura 9. Rostogolirea reflex ă din decubit dorsal
Sursa:
https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta/baze
Faza 2

44
Se realizeaz ă din decubit lateral. În timpul desfășurării
acesteia întâlnim mișcări prezente la rostogolirea spontană.
Brațul și piciorul de jos au rol de a sprijini corpul. Mișcarea
se finalizează când se ajunge în realizarea mersului în
patrupedie. [ https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia –
vojta/baze#affix1 , 07.03.2019]

Figura 10 . Rostogolirea reflex ă:activarea din decubit lateral
Sursa:
[https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia –
vojta/baze#affix1 ]
La adulții cu probleme dobândite, care afectează partea de
coordonare periferică și centrală a mișcării, terapia Vojta
poate fi folosită încă din partea acută a bolii, asta însemnând
destul de devreme.
Folosind această terapie este stimulat accesul la modelul
deja înregistrat genetic și are scopul de prevenire a efectelor
secundare care pot apărea: durerea, limitarea funcți onalității
mișcărilor și a forța. Efectul produs de terapia Vojta este
acela că se declanșează impulsurile nervoase care au rolul de a
activa funcți corticale înalte.
[https://www.vojt a.com/ro/principiul -vojta/terapia -vojta,
01.03.2019]
1.4.2. Spectrul efectelor terapiei Vojta
Printre efec tele pe care terapia Vojta le a duce enumerăm
următoarele :
– Pareze cerebrale ;
– Deficiențe ale coloanei vertebrale(scolioză);
– Displazii și luxații ale a rticulației șoldului;
– Tulburări centrale de coordonare la vârsta sugarului;

45
– Paralizii periferice ale brațelor și picioarelor;
– Leziuni ortopedice ale umărului și brațelor, șoldului și
picioarelor;
– Probleme ale funcțiilor respiratorii, deglutiției și
masticației. [https://www.vojta.com/ro/principiul –
vojta/terapia -vojta/baze#affix1 , 07.03.2019]
Contraindicații:
– La femeile însărcinate ;
– În boli inflamatorii;
– Anumite boli: boala oaselor de sticlă, boli de inimă.
[http://www.unzambet.com/terapie -vojta/, 07.03.2019]

1.5. Mijloace de recuperare și terapii complementare utilizate
în scleroza multiplă
Pe lângă terapia Vojta care poate aduce îmbunătățiri în
această boală , intervin și diferite terapii care au scopul de a
ajuta în ameliorarea efectelor produse de boală și de a preveni
evoluția acesteia . Printre mijloacele complementare folosite
amintim: kinetoterapia, mișcarea pasiv ă, fizioterapia,
acupunctura, masajul terapeutic, crioterapia, yoga tai chi și
tratamentul medicamentos.
1.5.1 Kinetoterapia
Reprezintă terapia prin mișcare în care se utilizează
diferite programe de exerciții statice și dinamice cu scopul de
a reface une le funcții diminuate, de a crește nivelul funcțional
și de a realiza anumite mecanisme compensatorii de readaptare
funcțională. Kinetoterapia printre altele, urmărește ca prin
mijloacele folosite să redea independența motorie a pacientului
și de a-i îmbună tăți calitatea vieții.
Obiectivele generale ale kinetoterapiei sunt următoarele:
relaxarea, corectarea posturii și a aliniamentului corpului,
creșterea mobolității articulare, creșterea forței și a
rezistenței musculare, reeducarea coordonării și a echil ibrului,

46
antrenarea la efort, reeducarea respirației si a sensibilității.
[Cioroiu, 2012, p. 6]
Din punct de vedere mecanic, mișcarea ar putea fi definită
ca fiind schimbarea poziției unui corp în raport cu un alt corp
ales ca și sistem de referință. Param etrii cei mai importanți pe
care îi regăsim atunci când vorbim de mișcare sunt: traiectoria
și viteza. După forma traiectoriei, mișcarea poate fi:
rectilinie, circulară, de translație sau de ro tație, iar după
viteză poate fi: uniformă sau variată.
Clasificarea formelor fundamentale de mișcare:
 Mișcarea mecanică : deplasarea în spațiu a obiectelor
 Mișcarea fizică : termică, cuantică
 Mișcarea chimică
 Mișcarea biologică proprie organismelor și ansamblurilor
lor
 Mișcarea social
Limitarea gradului de mișcar e, până la stadiul de mobilizare
reprezintă un atribut al stărilor patologice pe o durată de timp
variabilă. În cazul unor afecțiuni de tip posttraumatic lipsa
mișcării este impusă pe o perioadă mai scurtă de timp, în timp
ce sechelele motorii ale afecțiunilor neurologice pot rămâne
definitive. [Albu C., Vlad, Albu A., 2004; p.20 -21]
Mobilizările de la nivelul articulațiilor sunt importante
deoarece pot apărea blocaje funcționale la nivelul
articulațiilor care pot duce la o atrofie musculară,
poziționarea defec tuoasă a articulațiilor și mișcări neadecvate.
Mobilitatea fiind redusă, anumite mișcări fiziologice devin
imposibil de realizat. Când există articulații rigide atunci se
va intervene prin corecție neurofiziologică astfel încât
mobilitatea să fie permanent îmbunătățită. Se vor trata mai întâi
articulațiile mari după care se va interveni pe articulațiile
mici. Intensitatea mișcărilor este cre scută în timpul
antrenamentului, rezultatul fiind extinderea volumului de
mișcare a articulațiilor de la extremități, întinderea

47
musculaturii și a ligamentelor.[
http://www.reha.lviv.ua/mobilization.0.html?&L=0&fbclid=IwAR3N
DiKF1Q9NWWbktulmh Bd61plqjbOwcXRDD8yrx8VFomemuF76kzpnMn4 ,
03.03.2019]
Mobilizarea pasivă pur asistată repezintă o tehnică de
mobilizare pasivă executată de kinetoterapeut, în timp ce
pacientul își relaxează voluntar musculatura. Kinetoterapeutul
inițiază, conduce și înche ie mișcarea cu presiuni sau tensiuni
lente, dar insistente pentru a ajunge la limitele reale ale
mobilității. Forța și ritmul kinetoterapeutului variază în
funcție de apariția durerii, dar și de experiența acumulată în
cazurile unor pacienți fie cu dureri prea înalte, fie prea
coborâte.
Mobilizarea activă este definită ca fiind o mișcare
voluntară, realizată prin contracția musculară a segmentului
mobilizat. În mișcarea voluntară contracția este izotonică,
dinamică, mușchiul modificându -și lungimea prin a propierea sau
depărtarea capetelor de inserție. [Cioroiu, 2012;, p.159 -162]

Figura 11 . Mobilizarea pasivă a membrului superior
Sursa:
[https://www.google.ro/search?q=KINETOTERAPIE&source=lnms&tbm=
isch&sa=X&ved=0ahUKEwj4j_ –
WouDgAhV7AGMBHWihBCcQ_AUIDigB&biw=1093&bih=526#imgdii=Stt_WQqe
9LDKrM:&imgrc=ZBxHgdI6ys46aM ]

48
1.5.2. Fizioterapia
Aceasta cuprinde o gam ă largă de de factori fizici cum sunt:
câmpul magnetic, curentul electric, sunetul, temperaptura fiind
utilizați în tratarea diverselor stări de boală. Aparatele
folosite sunt următoarele:ultrasunet, laser, curentul de joasă
frecvență, magnetodiafluxul etc.
Printre b eneficiile pe care le aduce această terapie regăsim
următoarele :
 Diminuează gradul de durere, inflamație, contractură ;
 Stimulează circulația sanguină și repararea celulară;
 Favorizează drenajul limfati c;
 Terapia cu laser este utilizată atât în ameliorarea
durerii, dar poate avea beneficii și în afecțiuni
dermatologice, stomatologice.
[https://adriansora.ro/fizioterapi e/fizioterapia –
proceduri -de-tratament/ , 01.03.2019]

Figura 12 . Aplicarea ultrasunetului
Sursa:
[https://www.google.ro/search?q=fizioterapia&source=lnms&tbm=i
sch&sa=X&ved=0ahUKEwi39NiZqeDgAhUE2uAKHU4rDzEQ_AUIDigB&biw=109
3&bih=486&dpr=1.25#imgdii=jwQJHBKj0JJFKM:&imgrc=crXb1WMajjhFQM
]

49
1.5.3. Acupunctura
Această procedură este de origine chineză, veche de 4.000
de ani și cunoscută în Europa după anul 1600. [Petrescu, 1987;
p.109]
Printr-o simplificare, acupunctura se rezumă la
introducerea un ui ac în anumite puncte ale corpului omenesc
pentru rezolvarea uno r probleme de natură fizică, fiziologică
sau psihologică cu care pacientul se prezintă la medic. Originile
acupuncturii nu au fost bine cunoscute, dar chinezii prin
calitatea lor de observație au sesizat că există legături între
anumite zone de pe suprafaț a organismului și o suferință locală
sau la distanță. [Constantin, Ionescu, 1988; p.23]
Sunt informații care atestă faptul că unii bolnavi tratați
prin acupunctură au simțit îmbunătățiri. În cazul în care acele
nu sunt sterilizate corespunzător există risc ul apariției
hepatitei. Concluzia este următoarea: acupunctura nu are efect
asupra evoluției bolii și nu influențează simptomatologia, dar
pacienții pot beneficia de această metodă pentru ameliorarea
durerilor. [Petrescu, 1987; p.110]
Înainte de utilizarea acelor, acestea trebuie verificate,
controlate pentru a nu fi ruginite sau strâmbe, iar acest lucru
se face pentru a împiedica orice urmă de accidentare care poate
provoca dureri în timpul în care se aplică tratamentul. Pentru
o localizare cât mai precisă , membrul sau corpul bolnavului
trebuie așezat într -o poziție aferentă punctelor alese. Dacă
persoana bolnavă nu ado ptă o poziție cât mai relaxantă, atunci
va obosi și îi va fi dificil să suporte acele
În momentul în care acul este introdus se resimte dur erea,
dar cu cât acul pătrunde în țesut, durerea scade. Pentru ca
durerea să scadă este ideal ca acul să fie introdus rapid.
[Apostolescu, 1982; p. 11-12].
Efectele care se produc în urma acupuncturii sunt
reprezentate de înlăturarea stresului și a dureri lor în cele mai
multe cazuri. [ https://adevarul.ro/sanatate/medicina –

50
naturista/10intrebari -raspunsuri -despre-acupunctura-
1_516805c7053c7dd83fffb9bc/index.html , 01.03.2019]

Figura 13 . Acupunctură pe zona cervicală
Sursa:
[https://www.google.ro/search?q=efecte+acupunctura&source=lnms
&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwin3dSBseDgAhWR_aQKHaROAowQ_AUIDigB&b
iw=1093&bih=526#imgrc=Pyz96IilIr5p3M ]

1.5.4. Masajul terapeutic
Acest tip de masaj reprezintă o com binație între masajul de
relaxare și cel de remediere, fiind utilizat în diferite
patologii.
Beneficii produse de masajul terapeutic:
– vindecă anumite leziuni musculare;
– îmbunătățește circulația, livrarea oxigenului și nutrienți
celulelor musculare;
– combate inflamația;
– ajută în tratamentul patologii precum artroza;
– îmbunătățește sistemul imunitar și poate combate stresul;
– îmbunătățește mobilitatea articulațiilor și flexibilitatea
musculară.

Tipuri de masaj terapeutic:
 Drenajul limfatic ;
 Masajul reflexogen ;
 Masajul sportiv și deep tissue.

51
[https://centrokinetic.ro/servicii/recuperare –
medicala/proceduri -speciale/masaj –
terapeutic/?fbclid=IwAR3HxOXNwANrFup_pfPANCwQ_pyH8SbaWYd5qmM
zvVC8IV2xCj2bPQthvXY , 20.03.2019]
Drenajul limfatic reprezintă o grupare de tehnici utilizate
în scopul eliminării lichidelor în exces din țesuturi prin
circuitul limfatic.
Efectele drenajului limfatic sunt: anti -edem, cicatrizant,
imunizant și regenerant. Pentru realizarea acestui tip de masaj
este necesară cunoașterea anatomiei și fiziologiei limfatice.
Există câteva principii de care se ține cont când se realize ază
masajul. Presiunea trebuie să rămână constantă, întinderea se va
executa în sensul circulației limfatice, iar ritmul nu va fi
nici lent pentru că manevra devine ineficientă și nici prea
reapidă deoarece nu se va permite trecerea limfei de la o valvulă
la alta. [Marcu, Dan, 2007; p.44 -46]
a) Masajul reflexogen
Reflexoterapia sau masajul reflexogen constă în masarea
unor terminații nervoase sau puncte în scopul combaterii unor
probleme de sănătate ale pacientului. Acesti tip de masaj pleacă
de la premisa că fiecare organ al corpului are o terminație
nervoasă, iar aceste zone sunt în relație cu organele interne,
cu glandele sau chiar sistemele. Masajul reflexogen se
efectuează prin presare și mișcări circulare. În reflexoterapie
este recomandat să se utilizez e uleiuri esențiale, cum ar fi
uleiul de lavandă, rozmarin, eucalipt sau cel de măsline.
[https://www.chairmony.ro/ ce-inseamna -masajul
reflexogen/?fbclid=IwAR05cWOyazrMcgTES_OTQPZlkLz1VnKy2x49Dl3C5
BXbodjQskIfjiCqZ7Q , 20.03.2019]
Reflexoterapia aduce îmbunătățiri, în primul rând la nivel
circulator deoarece accelerează eliminarea toxinelor și a
reziduurilor, diminueaz ă durerea prin stimularea prin eliberarea
endorfinelor fiind analgezicele naturale produse de organism.
Tot reflexoterapia mai poate trata alte probleme precum: dureri

52
de dinți, migrene, amețeală, spondiloză cervicală, umeri
dureroși sau înțepeniți. [https://psychologies.ro/sanatate –
2/beneficiile -reflexoterapiei -2144251, 05.03.2019]

Figura. 14 Punct reflexogen corespun zător uterului/prostatei
[https://www.google.ro/search?biw=1093&bih=486&tbm=isch&sa=1&e
i=nyWSXNOWG8iorgSLz7uQBw&q=punct+reflexogen+tiroida&oq=punct+r
efle&gs_l=img.1.1.0i24l3.301194.303233..306244…0.0..0.222.13
55.0j10j1……1….1..gws -wiz-
img…….0i67j0j35i39j0i 10i24.hAOG -rC8KNg#imgrc=FRWgyLau –
lL4IM]
b) Masajul sportiv
Tipul acesta de masaj se adresează în special persoanelor
care efectuează mișcare în mod regulat atât la nivel de
performanță cât și la nivel amator. Scopul masajului sportiv
este acela de a se ajun ge la refacerea și revenirea organismului
la condițiile favorabile de efectuare a efortului fizic. Masajul
se poate realiza în timpul antrenamentelor, dar și în timpul
competițiilor la care participă sportivii. Prin efectuarea
perisajului și a efleurajului , kinetoterapeutul atinge și pune
presiune pe mușchi, făcându -i să alunece sau să se preseze unul
pe celălalt. [ http://www.medysportli ne.ro/masaj –
abc?fbclid=IwAR1BEM4z_tzmlH2o4_JyAnB4yRoMnAsPFHWfEa84cdrRn8m –
dxb9KoKAAiI , 20.03.2019]

53
1.5.5.Crioterapia
Crioterapia se traduce ca fiind ‘’tratament prin frig’’ și
reprezintă o metodă modernă aplicată în medicina contemporană
întâlnită în în treaga lume. Este eficientă în diferite
afecțiuni, îmbunătățește starea generală a organismului și
tonifiază. Este cunoscut faptul că frigul stimulează sistemul
imunitar al organismului, mobilizează sistemul endocrin,
diminuează consecințele stresului și a suprasolicitării și
ameliorează capacitatea de muncă. Această terapie nu include
doar metodele tradiționale cum ar fi: băi reci, înot de iarnă,
comprese cu gheață, dar și acțiune cu gaz inert , azot sau aer
metodă denumită aerocrioterapie.
Aerocrioterapia se realizează prin intermediul unui confort
pe termen scurt de răcire a întregii suprafețe a corpului.
Astfel, se produce o stimulare naturală a sistemului imunitar,
se realizează o stabilizare la nivel hormonal, a metabolismului
și tonusului prin elibera rea de endorfine.
[http://ridicon.md/index.php/servicii/crioterapia , 03.05.2019]

Figura 15 . Criosauna
Sursa:
https://www.google.ro/search?q=crioterapie&source=lnms&tbm=isc
h&sa=X&ved=0ahUK EwiCy7T-g4DiAhVuBBAIHSU –
AAMQ_AUIDigB&biw=1093&bih=526#imgdii=NAnB –

54
hxSOA3QrM:&imgrc=cX8eeZuXyWc89M Yoga reprezintă un sistem
filosofic care are în compone nța sa trei grupări de științe:
teoria cunoștinței și logice , psihologia și tehnica ,
metafizica și sote riologia.
Logica are menirea de a corecta experiențele false,
psihologia se ocupă de experiența umană, iar ultima este
finalizează cu producerea unui echilibru fiziologic. Psihologia
ca știință a faptelor sufletești se ocupă de experiența general
umană care se constituie din ansamblul experiențelor realizate
în ordinul natural. [Eliade, 1991; p.86 -87]
Dintre cele mai întâlnite efecte benefice ale practicării
yoga, întâlnim:
 Inundarea creierului cu oxitocină, dopamină și serotonină
 Diminuarea stresului
 Anumite regiuni ale creierului se măresc ;
 Yoga dezvoltă celulele corpului
 Abilitatea creierul de a depăsi anumite perioade
fiziologice este întărită în urma practicării yoga.
[https://www.csid.ro/lifestyle/psihologie -si-
cariera/efectele -benefice -ale-practicarii -yoga-asupra-
creierului -16394639 , 01.03.2019]

Figura 16 . Poziție din yoga.
Sursa:
[https://www.csid.ro/lifestyle/psihologie -si-cariera/efectele –
benefice -ale-practicarii -yoga-asupra-creierului -16394639 ]

55
Tai chi reprezintă o artă care se co nstituie din mișcări
ușoare, blânde care au drept scop diminuarea stresului și
îmbunătățesc starea generală de sănătate. Pentru practicarea
acestei arte este indicat să se aleagă una dintre forme și să se
învețe diferite poziții și mișcări.
Fiecare postur ă face legătura cu următoarea, fără a avea
pauze în execuție astfel încât corpul se află într -o continuă
mișcare în mod constant. Fiecare stil regăsit în Tai Chi pune
accentul pe diferite metode și principii și presupune variații
specific. Din toate variet ățile au rezultat 100 de mișcări și
poziții Tai Chi, majoritatea având nume de animale sau de
elemente regăsite în natură.
Beneficiile practicării acestei arte are sunt următoarele:
– Stimulează sistemul imunitar
– Reduce degenerarea coloanei vertebrale
– Îmbunătățește postura, echilibrul și coordonarea
– Poate să ducă la scăderea tensiunii arteriale
[http://www.sfatulmedicului.ro/Terapii -complementare/tai –
chi_10466 , 01.03.2019]

Figura 17. Mișcări și poziții din Tai chi
Sursa:

56
[https://www.google.ro/search?q=tai+chi&so urce=lnms&tbm=isch&s
a=X&ved=0ahUKEwiO9I7N9ODgAhWLuIsKHb_TA_AQ_AUIDigB&biw=1093&bih
=486#imgrc=W5nFExFeiGgGvM ]
1.5.6. Tratamentul medicamentos
Vorbind de m edicație regăsim două tipuri de tratam ent:
rațional și empiric.
Tratamente rațional e:
 Agenți care i nduc o toleranță imunospecifică: proteină
bazică, mielinică, copolimer -1;
 Agenți antivirali:amantadină, interferon ;
 Agenți imunosupresivi:limfocitofereză, azathioprină etc.
 Agenți antiinflamatori: corticotropină, leucotiene,
corticosteroizi ;
 Agenți care mo difică răspunsul biologic ;
 Agenți care influențează conducerea: 4 -aminopiridină.
[Stamatoiu, 1989; p. 206]
De când este cunoscută, în scleroza multiplă s -au indicat
diferite tratamente de către diferite persoane care puteau fi
lipsite de suport științific în epoca respectică ori bazate pe
anumite teorii care nu întruneau o accepțiune generală. Acestea
pot fi numite empirice indiferent de ipotezele generate asupra
eficacității acestora. Unele medicamente utile au fost
descoperite empiric în trecut, dar se ma i pot descoperi și în
viitor.
Tratamente empirice:
– Substanțe injectabile: piretoterapia, proteine străine,
vaccin tific, piromen ;
– Drojdia de bere administrată intravenis ;
– Injectarea intrarahidiană a tuberculinei
– Transfuzia în sânge integral ;
– Extractul de p ancreas( Depropanex);
– Extract de inimă și de pancreas(Parconfen) ;
– Terapia celulară, celule fetale;

57
– Veninul de șarpe;
– Octacosanol;
– Izoniazida;
– Superoxid -dismutaza;
– Procaina hidroclorică;
– Alfasal;
– Dimetil-sulfoxid. [Petrescu, 1987; p.104 -109

CAPITOLUL II -ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

2.1. Data, locul și subiecții cercetării
În lucrarea de față am realizat un studiu în perioada 3
septembrie 2018-8 martie 2019 la cabinetul de kinetoterapie
din cadrul căminului de bătrâni Teofil Mija, Săcele.
Pacientul cu care am lucrat este o persoană adultă cu
vârsta de 40 de ani care suferă de scleroză multiplă având
forma secundar progresivă. Apariția bolii este necunoscută,
dar unul dintre membrii familiei mai precis mama pacientei a
fost diagnosticată cu aceeași boală ceea ce poate însemna că
factorul genetic a r putea sa fie unul dintre factorii de risc .

2.2. Aparate, instalații și materiale ajutătoare
Cabinetul de kinetoterapie are mai multe materiale care se
pot folosi în recuperare, dar în cazul d e față am ut ilizat
următoarele:
-saltele
-mingie bobath
-oglinzi
-baston
-gantere cu greutate mică
-hârtie

58
Am utilizat aparatul de fotografiat pentru a pune în
evidență mijloacele folosite în recuperare și aparatul video
pentru a observa progresele în timpul recuperăr ii.

2.3. Metode de cercetare
a. Metoda documentării teoretice -Studiul bibliografic
pentru această temă a constat în căutarea și studierea
informațiilor de specialitate, în consultarea cu
kinetoterapeutul, în documentarea bibliografică cu
ajutorul bibliotecil or și a suportului electronic.
Aceste informații acumulate au stat la baza cercetării
și mai apoi a întregului proces de recuperare, fapt
care constituie partea fundamentală a lucrării de
licență.
b. Metoda anchetei -A fost utilizată pentru întocmirea unei
anamneze, datele obținute având un rol foarte important
în vederea realizării structurii programului de
recuperare. Prin această anchetă informativă s -a
discutat direct cu pacienta ajungându -se la cunoașterea
condițiilor care au generat apariția bolii, starea
afectivă, starea comportamentală, conduita acesteia,
dezoltarea motorie și evoluția sa. Informațiile
dobândite în urma anchetei vor face ca abordarea
planului de tratament să se finalizeze cu rezultate
pozitive.
c. Metoda observației -Constă în elaborarea unu i program
recuperator urmând efectuarea evaluărilor periodice
pentru a se vedea starea și evoluția sa.
d. Metoda grafică – Această metodă s -a dovedit a fi de mare
ajutor în realizarea și urmărirea efectelor produse de
programul kinetoterapeutic. Prin utilizare a metodei au
fost puse în eviden ță progresele pe care pacienta le-a
avut de-a lungul ședințelor de recuperare și care
demonstrează eficacitatea programului kinetic utilizat.

59
e. Metoda statistică – Această metodă pune în evidență
reprezentarea datelor culese de -a lungul cercetării și
diferențele pe care pacienta le -a avut de la evaluare
inițială la cea finală.

2.4. Procedura de desfășurare a cercetării
Etapele lucrării au fost următoarele:
 În prima etapă am căutat și am selecționat informații din
cărțile de sp ecialitate, din surse electronice și din
articole de specialitate pentru a întocmi tema pe care
mi-am propus -o, am cerut acordul familiilor și le -am
explicat motivele pentru care pacienta va urma programul
de recuperare. Am discutat cu kinetoterapeuți în v ederea
obținerii informațiilor referitoare la programul de
recuperare.
 În a doua etapă am încercat să găsesc și să selecționez
subiectul pentru efectuarea studiului precum și
mijloacele kinetotarapeutice care să mă ajute în
recuperarea pacientei.
 În cea de -a treia etapă am realizat în vederea
recuperării un program kinetoterapeutic ce a constat în
gimnastică medicală, diferite jocuri, terapia Vojta la
care am asistat și periodic pacienta a fost evaluată.
-Evaluarea inițială -3 septembrie 2018
-Evaluarea int ermediară -3 decembrie 2018
-Evaluarea finală -8 martie 2019
 În cea de -a patra etapă am efectuat testarea finală
pentru a observa dacă programul conceput a fost eficient
și dacă a adus o îmbunătățire a stării de sănătate a
pacientului. În cazul de față princ ipalul scop ar fi
combaterea evoluției în timp a bolii fiind de natură
degenerativă.

60
 În ultima etapă a lucrării se vor pune în evidență
rezultatele obținute și astfel se vor realiza
concluziile.

În urma unei discuții purtate cu kinetoterapeutul
despre cee a ce implica aceasta boală evolutivă au fost
evidențiate următoarele obiective care urmau a fi
indeplinite:
– Prevenira progresiunii bolii
– Ameliorarea coordonării
– Îmbunătățirea controlului motor
– Reducerea spasticității
– Diminuarea ataxiei cerebeloase
– Prevenir ea și diminuarea limitărilor amplitudinilor
de mișcare
Înainte de începerea programului de recuperare am
început evaluarea subiectului prin supunerea acestuia la
diferite teste. Ținând cont că sclero za multiplă a pacientei
se afla într-o formă avansată, te stele au fo st adaptate la
condiția acesteia .

2.5. Examenul obiectiv
II.5. Anamneza
 NUME ȘI PRENUME: M.V.M.
 VÂRSTĂ:40 de ani
 SEX:F
 OCUPAȚIE:Pensionar
 DOMICILIU:Brașov
 DIAGNOSTIC:Scleroză multiplă
 DIAGNOSTICE SECUNDARE: Tetrapareză spastică cu
predominanța paraparezei, spastică, ROT vii bilateral,
semn Babinski bilateral, disimetrie și tremoe intentional

61
bilateral, dizartrie severă, tulburări de deglutiție
pentru lichide solide, sonda vezicală a demeure.
 CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ: în prezent pensionar
 FIZIC:
1. constituție medie și corpolentă
2. înălțime: 157 cm
3. la inspecția tegumentului prezintă diferențe musculare
4. la palpare prezintă diferențe de tonus și masă
musculară
2.6. Descrierea testelor utilizate
Inițial am testat reflexul cutanat abdominal. Bolnavul
se află în decubit dorsal, cu genunchii ușor flectați, iar
testatorul cu un bețișor va excita tegumentele abdominale
dispre exterior spre interior. Testul este pozitiv dacă nu
se produce contracția relfexă și acesta este un efect produs
de leziuni ale fasc ilulului piramidal.
Al doilea test a fost efectuat pentru evaluarea
controlului muscular și a coordonării.
Testul index -testator -index-subiect: testatorul oferă
fața pulpată a indexului său la diverse poziții ale
membrului superior, subiectul trebuie să își pună propriul
index pe el. La acest test, evaluarea și progresul se vor
evidenția utilizând o scară de la 0 la 10, 10 însemnând că
pacienta a fost pe deplin recuperată.
În urma realizării testului s -a evidențiat o coordonare
mai bună la nivelul membrul ui stâng.

62

Figura 18.
Aplicarea testului index -testator -index-subiect
Al treilea test a fost testarea nivelului de spasticitate.
Evaluarea spasticității la nivelul membrelor inferioare a fost
posibilă cu ajutorul Scalei Ashworth modificată și s -a realizat
astfel la nivelul mușchilor spa stici ai membrelor inferioare:
 flexie plantară -triceps sural
 flexie dorsală -tibial anterior
 flexie genunchi -ischiogambieri
 extensie genunchi -cvadriceps
 abducție din articulația coxo -femurală -abductorii coapsei
 adducție din articulația coxo -femurală -adductorii coapsei
Punctajul: Scala Ashworth este o scară modificată de 6
puncte. Scorurile variază de la 0 la 4, în cazul în care
scorurile sunt mai mici atunci vom avea un tonus muscular normal,
iar scorurile mai mari reprezintă un nivel mai mare de
spasticitate sau o rezistență crescută la mișcarea pasivă.
În funcție de note vom avea următoarele:
– 0 nici o creștere a tonusului muscular, fără spasticitate
– 1 creștere ușoară a tonusului muscular manifestat printr -o
prezență ușoară la mijlocul executării mișcării

63
– 2 tonus muscular mai mare, cu o rezistență la mijlocul
executării mișcării
– 3 tonus muscular considerabil crescut, mișcările pasive
efectuându -se cu difucultate
– 4 articulație rigidă
[https://www.scribd.com/doc/212730827/Scala -Ashworth ,
05.06.2019]
Ultimul test a fost f ăcut pentru a observa amplitudinea
mișcărilor. Am folosit bilanțul articular în realizarea
acestui test rugând pacienta să efectueze mișcările activ
din diferite articulații ale membrelor. Astfel am măsurat
amplitudinea mișcării în abducție din articulația scapulo –
humerală, flexia și extensia cotului, iar la nivelul
membrelor inferioare flexia plantară și dorsală din
articulația picioru lui, flexie și extensie din articulația
genunchiului și abducție și adducție din articulația coxo –
femurală. Măsurătorile au fost realizate cu ajutorul
goniometrului și s -a dat o notă cuprinsă între 0 și 3 ceea
ce reprezintă raportul dintre amplitudinea une i articulații
normale și nivelul amplitudinii de mișcare a articulațiilor
afectate.
Notele vor reprezenta următoarele aspecte:
– 0 nu există diferențe între o articulație normală și cea
afectată
– 1 ușoară dificultate în efectuarea mișcării pe toată
amplitudi nea pentru a atinge gradul maxim de mișcare
– 2 mișcarea poate fi dusă doar până la jumătatea amplitudinii
mișcării articulațiilor
– 3 mișcarea este dificil de realizat, având doar câteva grade
de mișcare ceea ce demonstrează un nivel ridicat de
spasticitate.
Planul de recuperare .

64
În ceea ce privește recuperarea, am ales să realizez un
program de kinetoterapie ușor de realizat, dar raportat la boala
pe care pacienta o are.
Ședințele de kinetoterapie au început cu un cu mobilizări
pasive și pasivo -active ale tuturor articulațiilor inferioare.
După aceste mobilizări am efectuat diferite exerciții și m -am
folosit și de terapia ocupațională deoarece pac ienta prezenta
ataxie cerebeloasă. Exercițiile au fost diversificate astfel ca
să putem păstra atenția și inter esul pacientei. La începutul
fiecărei ședințe de kinetoterapiei, pacientei i s -a aplicat
terapia Vojta. S-a folosit crioterapia pe membrele inferioare
pentru a reduce spasticitatea și pentru a se lucra mai eficient.
Am ales să ca planul de kinetoterapie s ă cuprindă patru
ședințe de kinetoterapie în care o oră se va face recuperarea
propriu-zisă, iar o jumătate de oră va fi alocată pentru
realizarea terapiei Vojta care va fi realizată de
kinetoterapeutul cu care am colaborat pe parcusul recuperării și
care va avea loc înaintea programului de kinetoterapie . Pozele
au fost realizate în momentul aplicării terapiei Vojta. Se poate
observa nivelul crescut de spasticitate din prima fotografie
comparativ cu ce -a în care pacienta efectuează extensia din
articulația genunchiului. În urma realizării terapiei Vojta s -a
observat o ameliorare în ceea ce privește controlul
neuromuscular, iar efectul produs de ataxia cerebeloasă,
tremurul a fost diminuat. Efectul terapiei se menține pe o
perioadă de 40 de minute după finali zarea acesteia, iar din acest
motiv am ales ca kinetoterapia să fie realizată ulterior.

65

Figura 19.
Obiectivele în cele 3 perioade: reeducarea coordonării,
creșterea mobilității articulare și creșterea forței
musculare .

Perioada I
Exerciții pentru mem bre superioare
Ex.1 Decubit dorsal. Se vor realiza diagonalele Kabat activ
pentru membrele superioare. Dozare 10×2
Ex.2 Decubit dorsal. Se vor realiza diagonalele Kabat
executate activ pentru membrele superioare combinate cu
rotație ritmică. Dozare 10×2
Ex.3 Din așezat-ridicarea bastonului înainte sus de capete
apucat. Dozare 2×8
Ex.4 Din așezat -ridicarea bastonului înainte sus de capete
apucat și ducerea lui înapoia capului. Dozare 2×8
Ex.5 Din așezat -bastonul apucat de capete și ducerea lui
lateral stâng a dreapta. Dozare 2×8 repetări
Ex.6 Din așezat -bastonul de capete apucat și îl vom roti în
jurul capului.

66
Ex.7 Din așezat -bastonul apucat de la mijloc, se execută
trecerea acestuia dintr -o mână în alta cu menținere timp de 4
secunde. Dozare 2×8
Ex.8 Din aș ezat. Pacienta va încerca să realizeze bulgărași
din plastilină. Dozare 5 minute
Exerciții pentru membre inferioare
Ex.9 Poziția decubit dorsal. M obilizarea pasivă a tuturor
articulațiilor membrelor inferioare .
Ex.10 Poziția decubit dorsal. Pacienta execu tă flexia plantară
și dorsală cu ajutorul kinetoterapeutului. Dozare 2×8
Ex.11 Poziția decubit dorsal. Pacienta va realiza flexia
genunchilor la piept cu ajutorul kinetoterapeutului. Dozare
2×8

Perioada a II -a
În această etapă vom păstra exercițiile 1,2, 8, 9 și 11.
În această etapă ne vom axa mai mult pe coordonarea membrelor
superioare și pe mobilitate la nivelul membrelor inferioare.
Exerciții pentru membre superioare
Ex.12 Din așezat -se execută morișca spre înainte și spre
înapoi.
Ex.13 Din așezat -pacienta trebuie să mute jucăriile dintr-un
capăt în celălalt într -un timp cât mai scurt.

Figura 20.

Ex.14 Din așezat. Kinetoterapeutul se află în fața pacientului
cu o minge de dimensiuni norm ale pe care o va deplasa și va

67
cere pacientului să întindă mâini le spre obiect și să încerce
să-l atingă. Dozare 5 minute
Ex.15 Din așezat. Pacienta va încerca să realizeze bulgărași
din plastilină. Dozare 5 minute
Ex.16 Din așezat -ridicarea repetată a unei greutăți de 0,5 kg.
Dozare 2×10
Ex.17 Din așezat. Aruncarea un ei mingii spre kinetoterapeut,
iar acesta la rândul lui o va arunca spre pacientă care va
trebui să o prindă. Dozare 2×15
Ex.18 Din așezat. Pacienta va trebui să coloreze un șablon
fără a depăși liniile conturului.
Exerciții pentru membre inferioare
Ex.19 Din decubit dorsal. Pacienta va realiza pasiv flexia și
extensia din articulația șoldului.
Ex.20 Din decubit dorsal. Pacienta va realiza pasiv abducția
și adducția din articulația șoldului. Dozare 2×8
Ex.21 Din decubit dorsal. Pacienta va realiza pasiv
circumducția din articulația șoldului. Dozare 2×8
Ex.22 Din așezat cu picioarele pe o minge. Pacienta va realiza
rularea mingii înainte -înapoi, stânga -dreapta.

Perioada a III-a
În acestă ultimă perioadă vom păstra exercițiile 2, 8, 9,
10, 17, 24 la care se mai adaugă încă o serie față de perioada
în care au fost executate.
Exerciții pentru membre superioare
Ex.23 Din așezat. Pacienta va trebui să realizeze un turn
folosindu -se de cuburi. Dozare 5 minute
Ex.24 Din așezat. Pacienta va încerca să transfere apa dintr-o
sticlă într -o cană.
Ex.25 Din așezat. Pacienta va trebui să mototolească hârtie și
să încerce să o arunce la coș. Dozare 3×15
Ex.26 Din așezat. Pacienta va trebui să coloreze un șablon
fără a depăși liniile conturului.

68
Ex.27 Din așezat. Pacienta v a încerca să se închidă la
nasturii bluzei.
Ex.28 Din așezat. Pacienta va realiza ridicarea repetată a
unei greutăți de 0,5 kg. Dozare 3×10
Ex.29 Din așezat pe scaun. Pacienta va realiza flexia -extensia
din articulația cotului folosind o bandă elastică. 2 x6
Exerciții pentru membre inferioare
Ex.30 Din așezat cu picioarele pe mingea Bobath. Pacienta
execută pasivo -activ flexia și extensia din articulația
genunchiului. 3X10
Ex.31 Din așezat cu fața la scara fixă. Pacienta va realiza
pasiv urcarea șipcilo r cu ajutorul kinetoterapeutulu

CAPITOLUL III -PREZENTAREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI
INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

3.1. Prezentarea și prelucrarea datelor cercetării
După efectuarea programului kinetoterapeutic s -a constatat
că unul dintre o biectivele recuperării a fost îndeplinit și anume
menținerea stării pacientului fără ca boala să evolueze. De
altfel, incidente pe parcursul recuperării nu au fost, iar
pacienta a cooperat cu kinetoterapeuț ii.
Tabelul 1. Rezultatele obținute lîn cadrul testelor
efectuate – Evaluarea inițială

69

Nume
și
prenu
me Media scalei
Asworth pe
fiecare membru Amplitudinea mișcării în toate
direcțiile

Test
index
-nas
scor Membru
inferi
or
stâng Membru
inferi
or
drept Membru
superi
or
stâng Membru
superi
or
drept Membru
inferi
or
stâng Membru
inferi
or
drept
M.M. 3 4 0 0 3 3 5

Din tabelul realizat se poate observa că dupa realizarea
evaluării inițiale la nivelul membrelor inferioare regăsim un
grad ridicat de spasticitate ceea ce a împiedicat realizarea
unor exerciții .
Amplitudinea mișcării a fost redusă la nivelul membrelor
inferioare , dar la nivelul membrelor superioare am avut un nivel
foarte bun de mobilitate ceea ce ne -a permis realizarea mai
multor exerciții. La testul index -testator -index-nas pacienta a
avut un scor de 5 puncte semn că i -a fost afectată destul de
mult coordonarea.
Tabelul 2. Rezultatele obținute în cadrul testelor efectuate
– Evaluarea intermediară

Nume
și
prenu
me Media scalei
Asworth pe
fiecare membru Amplitudinea mișcării în toate
direcțiile

Test
index
-nas Membru
inferi
or
stâng Membru
inferi
or
drept Membru
superi
or
stâng Membru
superi
or
drept Membru
inferi
or
stâng Membru
inferi
or
drept
M.M. 3 4 0 0 3 3 7

În tabelul care ilustrează evaluarea inițială găsim o
îmbunătățire la nivelul coordonării la testul ‘’Index-nas’’.

70
Membrele inferioare sunt în continuare destul de spastice, iar
în ce privește amplitudinea mișcării aceasta a rămas la fel.

Tabelul 3. Rezultatele obținute în cadrul testelor efectuate
– Evaluarea finală

Nume
și
prenu
me Media scalei
Asworth pe
fiecare membru Amplitudinea mișcării în toate
direcțiile

Test
index
-nas Membru
inferi
or
stâng Membru
inferi
or
drept Membru
superi
or
stâng Membru
superi
or
drept Membru
inferi
or
stâng Membru
inferi
or
drept
M.M. 3 3 0 0 3 3 8

În acest ultim tabel regăsim îmbunătățiri considerabile în
ceea ce privește nivelul de coordonare deoarece a crescut, iar
la nivel de spasticitate întâlnim o ameliorare la membrul
inferior drept.
3.2. Analiza și interpretarea datelor obținute în ur ma
efectuării testărilor

Grafic 1. Evaluarea inițială – scala Asworth, amplitudinea
mișcării, nivelul coordonării 34
0 03 35
0123456Evaluarea in ițială
Membru inferior stâng Membru inferior drept
Membru superior stâng Membru superior drept
Indice testator-indice subiectScala Asworth Amplitudinea mișcărilor Nivelul
coordonării

71
În urma realizării evaluării inițiale se constată
afectarea membrelor inferioare prin prezența unui grad ridicat
de spasticitate, lucru car e a împiedicat o recuperare bună,
iar la nivelul membrelor superioare, nivelul de coordonar e
este unul limitat.
Prima evaluare a avut loc pe data de 3 septembrie 2018.

Grafic 2. Evaluarea intermediară – scala Asworth, amplitudinea
mișcării, nivelul coord onării
La evaluarea intermediară întâlnim ameliorări în ceea ce
privește nivelul de spasticitate al membrului inferior drept și
după cum se poate vedea și coordonarea s -a îmbunătățit.
Amplitudinea mișcărilor rămâne la fel.
Evaluarea intermediară a avut lo c pe 3 decembrie 2018.
34
0 03 37
012345678Evaluarea intermediară
Membru inferior stâng Membru inferior drept
Membru superior stâng Membru superior drept
Indice-testator indice-subiectScala Asworth Amplitudinea mișcărilor Nivelul
coordonări

72

Grafic 3. Evaluarea finală – scala Asworth, amplitudinea
mișcării, nivelul coordonării
La ultima evaluare realizată se poate vedea o ameliorare a
nivelului de coordonare, nivelul de spasticitate rămâne la
fel, iar amplitudinea est e neschimbată.
Evaluarea finală a avut loc pe data de 8 martie 2019.

Graficul 4. Evoluția mediei notelor de la scala Asworth
După cum se poate vedea în graficul de mai sus avem o
ameliorare la nivel de spasticitate la membrul inferior drept
în cadrul eva luarii finale . 3 3
0 03 38
0246810Evaluarea finală
Membru inferior stâng Membru inferior drept
Membru superior stâng Membru superior dreptScala Asworth Amplitudinea mișcărilor Nivelul
34
34
3 3
00.511.522.533.544.5
Membru inferior
stâng
Membru inferior
drept
Evaluarea Evaluarea
intermediarEvaluarea Scala Asworth

73

Graficul 5. Evoluția amplitudinii mișcărilor.

La nivelul membrelor superioare amplitudinea a fost maximă
de la început, iar la nivelul membrelor inferioare aceasta
rămâne la fel din cauza spasticității severe.

Graficul 6. Evoluția coor donării la testul indice -testator
indice-subiect
La nivelul coordonării membrelor superioare se poate
observa din graficul realizat că există o îmbunătățire
considerabilă la evaluarea finală.
0 03 3
0 03 3
0 03 3
00.511.522.533.5
Membru superior
stâng
Membru superior
drept
Membru inferior
stâng
Membru inferior
drept
Evaluarea initială Evaluarea intermediară Evaluarea final ăEvoluțiaamplitudinii mi șcărilor
578
0123456789
Evaluarea Evaluarea Evaluarea finala

74

CONCLUZII
1. Planul de recuperare stabilit la începutu l desfășurării
recuperării a avut rezultate pozitive ;
2. Scleroza multiplă este o boală care avansează rapid și
aduce după sine o mulțime de probleme, iar faptul că am
oprit progresul ei, ba chiar am ameliorat anumite
simptome specifice acesteia demonstrează că eficiența
programului folosit ;
3. Exercițiile pasive au reușit să imprime în mintea
pacientului o imagine corectă asupra felului în care
trebuie să realizeze mișcările.
4. Terapia Vojta a adus și ea multe beneficii printre care
amintesc:
 Educarea respirației
 Educarea controlului neuromotor și a coordonării la
nivelul membrelor superioare
 Reducerea nivelului de spasticitate deoarece după
efectuarea terapiei, anumite mișcări de la nivelul
membrelor inferioare puteau fi realizate
5. După cum se poate observa în gr aficele de la evaluarea
finală, exercițiile pentru coordonare, mobilitate au
contribuit la îmbunătățirea acestor parametrii.

75
6. Prin folosirea kinetoterapiei am reușit să obț inem o mai
bună coordonare c ea ce o ajută pe pacientă în realizarea
anumitor sarcini zilnice.
7. Tulburările cognitive adesea sunt legate de memorie.
Tratamentul pacientei va avea în vedere identificarea
problemei, iar ulterior programarea unor activități, și
utilizarea unor exerciții care au ca scop îmbunătățirea
memoriei. Anumite stări prec um: anixietatea, oboseala,
depresia reprezintă factori care contribuie la pierderile
de memorie, iar din acest motiv este necesară tratarea
lor.
8. Kinetoterapia reprezintă un mijloc de recuperare în
scleroza multiplă prin care calitatea vieții este
îmbunătăț ită.
RECOMANDĂRI
1. Continuarea recuperării și păstrarea motivației pe o
perioadă cât mai lungă sau toată viața deoarece scleroza
multiplă avansează, iar kinetoterapia și terapia Vojta
pot împiedica acest proces.
2. Scleroza multiplă este o boală cu care se poat e trăi
toată viața, iar din acest motiv este esențial ca să
schimbăm efectele negative pe care le are asupra
calității vieții celor afectați și să prevenim aceste
efecte în rândul celor recent diagnosticați.
3. Este important ca familia să fie implicată și să ofere
sprijinul necesar pentru ca pacienta să rămână
determinată să continue programul recuperator.

76

BIBLIOGRAFIE :
Suport clasic
1. Albu C., Vlad T.L., Albu A.,(2004), Kinetoterapie pasivă,
Editura Polirom
2. Albu R.M.;(1996), Anatomia și fizologi a omului ; Editura
Corint, București ;
3. Apostolescu S.D. (1982), Manual de acupunctură chinezească ;
Editura Medical ă, București ;
4. Ariniș I. (2006), Biologie -Manual pentru clasa a XI -a;
Editura Sigma;
5. Cârmaciu R.N., Niculescu C.Th., Torsan L.. (1994), Anatomia
și fiziologia omului; Editura didcatică și pedagogică,
București;
6. Cioroiu S.G. (2006), Esențial în anatomie și biomecanică;
Editura Universității Transilvania, Brașov;
7. Cioroiu S.G. (2012), Kinetoterapie de la teorie la
practică; Editura Universității Trans ilvania, Brașov ;
8. Constantin D., Ionescu C. (1988), Acupunctur ă de la
tradiție la științele moderne ; Editura Științifică și
Enciclopedică, București ;

77
9. Cristescu D., S ălăvăstru C., Voiculescu B., Niculescu
C.Th., Cârmaciu R. (2014), Biologe-Manual pentru clas a a
XI-a; Editura Corint
10. Eliade M.(1991), Yoga-Problematica filozofiei indiene ;
Editura Mariana, Craiova;
11. Georgia R., Schmidt N. (1993), Anatomia omului –
sistemul nervos central; Editura Universității
Transilvania, Brașov ;
12. Halper June, Harris Collen(2011), Multiple Sclerosis,
Editure Med.2011, England;
13. Lazăr L.O. (2002), Anatomia sistemului nerovs central
și a organelor de simț ; Editura Universit ății Transilvania,
Brașov;
14. Marcu V., Dan M. (2007), Kinetoterapie/Physiotherapy;
Editura Universității Oradea ;
15. Mihancea P. (2005), Scleroza multipl ă; Editura
Universit ății din Oradea ;
16. Minea D., Varga I., Falup -Pecurariu C. (2002),
Neurologie -Manual pentru colegiu; Editura Universității
Transilvania Brașov ;
17. Murray T. Jock(2017),Multiple Sclerosis: A Guide for
the Newly Diagnosed; New York, Demos Medical Publishing;
18. Niculescu C. Th., Niță C., Ciornei C., Cârmaciu R .,
Voiculescu B., Sălăvăstru C. (2009), Anatomia și fiziologia
omului; Editura Corint, București;
19. Petrescu A. (1987), Tratamente aplicate în scleroză
multiplă; Editura Medicală, București;
20. Pora A.E. (1956), Fiziologia sistemului nervos și a
activității nervoase superioare; Litografia Învățăm ântului
București;
21. Repciuc E. (1966), Anatomie -angiologia, glndele
endocrine, sistemul nervos și organele de simț; Editura
didactocă și pedagogică, București;

78
22. Rosner Louis J., Ross Shelley (2008); Multiple
Sclerosis ;
23. Roșu I., Istrati C., Ardelean A. (2014), Biologie –
Manual pentru clasa a XI -a; Editura Corint, Bucure ști;
24. Stamatoiu I.C. (1989), Scleroza multiplă ; Editura
Medicală, București ;
25. Sbenghe T. (1987), Kinetologie profilactică
terapeutică și de recuperare; Editura Medicală, București;
26. Ștefaneț M. (2008), Anatomia omului vol. II; Centrul
editorial -poligrafic Medicina, Chișinău;
27. Zoltan Pasztai (2004), Kinetoterapie în
neuropediatrie, Editura Universității din Oradea
28. Marcov S.D.C., Sas I., Lucaciu A.Ș.C.,(2007) ; Anatomie
umană, Editura Oradea ;

Suport electronic
 http://www.exploremedicinetv.ro/recuperare –
medicala/kinetoterapie/ce -este-kinetoterapia.html –
19.02.2019
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_nervos#Sistemul_nervo
s_central_(SNC) – 26.02.2019
 http://www.sfatulmedicului.ro/Scleroza -multipla/7 –
raspunsuri -importante -pentru-cele-mai-frecvente -intrebari –
despre-scler_11966#Generalitati – 01.03.2019
 http://www.centrulsmile.ro/despre_sm/ – 01.03.2019
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5024007/ ,
22.03.2019
 https://demoiselle.ro/boli/scleroza -multipla/ – 01.03.2019
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Scleroz%C4%83_multipl%C4%83#
Inflama%C8%9Bie , 01.03.2019
 https://doc.ro/sanatate/totul -despre-scleroza -multipla-
cauze-simptome -tratament , 01.03.2019

79
 https://ro.the -health-site.com/multiple -sclerosis -course-
4060, 01.03.2019
 http://www.terapiavojta.ro/terapia -vojta-detalii,
07.03.2019
 https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia –
vojta/baze#affix1 , 07.03.2019
 https://www.vojta.com/ro/principiul -vojta/terapia –
vojta/baze , 07.03.2019
 http://www.unzambet.com/terapie -vojta/, 07.03.2019
 https://adriansora.ro/fizioterapie/fizioterapia -proceduri –
de-tratament/ , 01.03.2019
 https://adevarul.ro/sanatate/medicina –
naturista/10intrebari -raspunsuri -despre-acupunctura –
1_516805c7053c7dd83fffb9bc/index.html , 01.03.2019
 https://centrokinetic.ro/servicii/recuperare –
medicala/proceduri -speciale/masaj –
terapeutic/?fbclid=IwAR3HxOXNwANrFup_pfPANCwQ_pyH8SbaWYd5q
mMzvVC8IV2xCj2bPQthvXY , 20.03.2019
 https://www.chairmony.ro/ce -inseamna -masajul-
reflexogen/?fbclid=IwAR05cWOyazrMcgTES_OTQPZlkLz1VnKy2x49D
l3C5BXbodjQskIfjiCqZ7Q , 20.03.2019
 http://www.medysportline.ro/masaj –
abc?fbclid=IwAR1BEM4z_tzmlH2o4_JyAnB4yRoMnAsPFHWfEa84cdrRn
8m-dxb9KoKAAiI, 20.03.2019
 https://www.csid.ro/lifestyle/psihologie -si-
cariera/efectele -benefice -ale-practicarii -yoga-asupra-
creierului-16394639 , 01.03.2019
 http://www.sfatulmedicului.ro/Terapii -complementare/tai –
chi_10466 , 01.03.2019
 Izquierdo, Ve negas, Sanabria, Navarro, 2015
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5024007/ ,
22.03.2019 ;

80
 http://ridicon.md/index.php/servicii/crioterapia ,
03.05.2019;
 http://www.reha.lviv.ua/mobilization.0.html?&L=0&fbclid=Iw
AR3NDiKF1Q9NWWbktulmhBd61plqjbOwcXRDD8yrx8VFomemuF76kzpnMn
4 03.03.2019
 https://www.roche.ro/content/dam/rochexx/roche –
ro/roche_romania/ro_RO/files/2018/PR_180529_Impactul%20Scl
erozei%20Multiple%20in%20Romania.pdf 03.05.2019
 https://www.calivitavelcu.ro/fiziologia -scoartei –
cerebrale.htm l?fbclid=IwAR1V –
gA93yzwh7Qj5ae8dRJ8sbJkTSovDYRqfRoYJfwHysM9A4K -MLOyKXI
 .[http://www.esana tos.com/anatomie/creierul/Emisferele –
cerebrale –
fiziologi33311.php?fbclid=IwAR36oPBVJzHJfdkhYTg1IjySbqfA5Y
fNBO6dmBv_f3Klhb2dRjr6sy0vPcg
 https://www.colegiu.info/diencefalul -talamusul –
metatalamusul -epitalamusul -subtalamusul -hipotalamusul –
functiile –
hipotalamusului?fbclid=IwAR088rv18IJkznl80k6kceIz90a4A 46zt
ZSyukUXE_ZILzGAgVvTERo0eWg
 https://pdfs.semanticscholar.org/d522/df170c2f692afa82c797
94e82c18399dad2a.pdf , 15.04.2019
 https://www.academia.edu/30210002/Meningele_encefalic?fbcl
id=IwAR3Mxou1hda8nxOWqDSWlG4w_qlm457Xnv29tgcszxNaOiSho9i6U
TLytEM, 15.04.2019
 .https://www.nationalmssociety.org/Living -Well-With-
MS/Work-and Home/Employment , 03.05.2019
 https://www.passeportsante.net/fr/Maux/Problemes/Fiche.as
px?doc=dysarthrie_pm&fbclid=IwAR2jefJfwt8m3Vmt5rEXZcWZ4EX
zjLkEG71hoKLwVB3TtdhJ3OpwmwiNp0Q , 05.05.2019
 https://www.medicalnewstoday.com/articles/177473.php ,
05.05.2019

81

ANEXE
Anexa nr. 1.

82

83

Anexa nr. 2.

84

85