Lucrare de dizertație [306003]

[anonimizat]

”Placa”. Arhitectură în sporturi urbane.

Îndrumător

Prof. univ. dr. Dana Vais Autor masterand: [anonimizat], 2018

C U P R I N S

Introducere

Definirea Noțiunilor

2.1. Ce se înțelege prin sporturi urbane?

2.2. [anonimizat]?

[anonimizat]

3.1. [anonimizat]

3.2. [anonimizat]

4.1. Subcultura skaterilor

4.2. Interacțiunea sportivilor urbani cu diferite contexte spațiale

4.2.1. Interacțiunea sportivilor urbani cu mediul existent.

Cum percep ei spațiul public?

4.2.2. Interacțiunea sportivilor urbani cu spațiul construit

4.3. Conflicte generate de sporturi urbane

4.4. [anonimizat]

5.1. Locul și accesibilitatea

5.2. Contextul

5.3. Conectivitatea dintre elemente

5.4. [anonimizat]

5.5. Provocare

5.6. Calm

5.7. Materialul folosit

5.8. Atracții și dotări

Studii de caz

6.1. Zap’Ados, Calais, Franța

6.2. [anonimizat], Germania

6.3. [anonimizat], Danemarca

6.4. KavelK, [anonimizat]

6.5. Concluzii

Atitudine peronală

Experiență proprie. Integrarea skaterilor în Mănăștur

Elaborarea proiectului de diplomă

Bibliografie

I N T R O D U C E R E

[anonimizat]. [anonimizat]-ul nu sunt atât de apreciate de societate ca în străinătate. A [anonimizat], mai ales celor în vârstă nu e atât de deschis față de skateboarding. [anonimizat].

Problema principală și cea mai importantă are o legătură strânsă cu proiectul de diplomă. Este vorba despre propunerea unui program arhitectural destinat unei activități care s-a născut în exterior.

Întrebări

Cum poate el deveni un program arhitectural la noi?

E sustenabil singur sau are nevoie și de alte funcțiuni complementare pentru a funcționa?

Subcultura skaterilor din Cluj Napoca s-ar putea integra într-o comunitate, mai precis în comunitatea mănășturenilor prin intermediul acestui program arhitectural?

Pentru a răspunde la aceste întrebări și a înțelege mai bine cum funcționează și care sunt nevoile acestui sport sau stil de viață lucrarea de față este divizat în 8 mari capitole. În primul capitol se enunță problemele și întrebările care se vor aborda în continuare. [anonimizat] a [anonimizat] a evoluat și până unde a ajuns. Partea a treia, Skateboarding-ul și orașul. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]. În ultimul rând va prezenta orașele „skate friendly”. [anonimizat]. [anonimizat]zenta câteva exemple de construcții interioare pentru skateboarding, făcând comparații între ele pentru a ajunge la concluzii cu diferite criterii. În partea a șasea va fi vorba despre experiențe proprii și despre cum s-ar putea integra skaterii în Mănăștur. Capitolul șapte va prezenta legătura cercetării mele cu proiectul de diplomă iar ultimul capitol, cel de-al optulea se formulează concluziile care sintetizează ideile principale ale studiului.

D E F I N I R E A N O Ț I U N I L O R

Ce se înțelege prin sporturi urbane?

În prezent se practică două tipuri de sporturi : cele formale (care se desfășoară în instituții destinate acestui sport, cu posibilitatea de antrenare în schimbul unor taxe), și cele informale (care sunt sporturi de timp liber, se desfășoară în afara instituțiilor, cluburilor sportive).1

Sporturile urbane se încadrează în categoria sporturilor informale. Obiectele utilizate pentru deplasare în aceste spații sunt plăcile de skateboard, biciclete BMX sau o pereche de role. Locurile în care sporturile urbane se desfășoară sunt în inima orașelor, pe diferite obiecte, mobiliere, instalații urbane, scări, rampe, bănci, balustrade, pereți, șine, borduri etc, dar pot fi si în zone izolate sau abandonate în afara orașului, sau în spații banale ca, sisteme de canalizare, magazine goale, birouri părăsite etc. Toate acestea sunt elemente care tentează exploratorii urbani. Accesul în aceste spații de obicei sunt interzise, care se consideră încălcarea legii și este pedepsită cu amenzi sau chiar închisoare. Însă persoanele care practică această activitate ignoră panourile de avertisment și î-și asumă riscurile.2

Ce este skateboarding-ul?

Skateboarding-ul pare a fi foarte simplu de definit: într-un fel este pur și simplu un joc pe o placă de lemn cu patru roți, aceasta fiind o definiție fizică, însă definiția lui este mult mai complexă.3

După cum Gustav Svanborg Edén explică:

“skateboarding-ul este foarte divers. Este prezentă în orice situație, skateboarding-ul este întotdeauna redus de caracterul său adevărat" 4

În mod specific nu există o definiție clară asupra acestei activități. Definiția sau caracterizarea lui depinde de persoana care îl definește respectiv de relația ei cu skateboarding-ul, de starea spirituală, de vârstă, de așteptările persoanei față de el. Așadar skateboarding-ul înseamnă pentru fiecare persoană altceva. Putem să exemplificăm câteva dintre ele, din diferite puncte de vedere a diferitelor persoane.

Pentru unele persoane cu starea spirituală mai artistică, skateboarding-ul, înseamnă descoperire și creație, descoperirea limitelor proprii și a creativității într-un spațiu firesc, cum spune și expresia „skate and create”. Skateboarding-ul se constituie creativ, fiindcă, pentru unele persoane nu există reguli, obiective, limite sau arbitri. Desigur există trucuri populare care fusese numite și au tehnici stabilite care necesită stăpânirea lor pentru a le da viață, dar mai mult de atât, skateboarding-ul înseamnă inventarea unor trucuri noi sau adăugarea unor tehnici noi la trucuri deja existente. Motivul și factorul cel mai important pentru care skaterii se unesc într-un loc, e aceea de a demonstra și împărtăși cunoștințele și tehnicile acumulate de-a lungul anilor, iar progresarea, dezvoltarea fiecărei persoane se construiește pe ideile celorlalți.5

Pentru alții practicarea skateboardingului alături de prieteni înseamnă mult mai mult decât o modalitate de a pierde vremea cu ei, mai mult de atât poate fi extrem de motivant. Ideea de a fi în jurul altor skateri te stimulează să încerci din greu să nu cedezi, să nu renunți, te ajută să devii mai mare și să-ți atingi obiectivele. Pentru persoanele non-skateri, care îi privesc doar, pare că ceea ce skaterii fac nu e mai mult decât că se uită unul la celălalt, ceea ce este defapt corect. În timp ce unul î-și dezvăluie cunoștințele ceilalți îl urmăresc cu atenție și curiozitate.6

Ei punct după punct, mișcare după mișcare analizează ceea ce colegul a producat, care va fi o sursă de inspirațe la trucuri noi. În timp ce fiecare așteaptă rândul lui, în capul fiecărei skater s-a născut un truc nou care a fost inspirat de trucul persoanei dinaintea lor, la care vor adăuga creativitate, personalitate, individualitate. Această dinamică continuă mai departe truc după truc.

Dinamica descrisă mai sus, desigur, sporește tensiunea și nerăbdarea , dar tensiunea prezentă este una pozitivă care oferă o motivație, un impuls mai intens, iar din punctul, din care fiecare skater face parte din această dinamică, din acel moment ei devin mult mai apropiați unul de celălalt.7

Această dinamică, nu este un acord comun dintre skateri, el prinde viață pur și simplu din bun simț față de ceilalți. Aceasta are efecte pozitive nu doar asupra unirii skaterilor ci și asupra respectul față de ceilalți. În situația respectivă ei învață răbdare și compasiune, î-și susțin tovarășii, îi felicită în cazul unei trucuri reușite și îi încurajează după o încercare eșuată.

Din alte perspective skateboarding-ul se poate considera a fi un sport. Această afirmație se datorează faptului că, în ora actuală apar discuții despre sporturile Olimpice, mai exact despre skateboarding și despre faptul că va face parte din programele Olimpice din Tokyo în 2020. Aici părerile, aflate dintr-un interviu cu mai muți skateri se împart în două: cei care consideră skateboarding-ul a fi un stil de viață, unde te reprezinți, unde nu există reguli, unde ești liber și nu poate fi punctat, iar ceilalți mărturisesc că ar reprezenta România cu mare drag și mândrie la jocurile olimpice. Ei sunt de părere că va avea efecte pozitive asupra skateboarding-ului, mai ales în România, devenind un sport care ar putea fi mai acceptat de societate, ba chiar poate s-ar construi mai multe skateparcuri în țară.8

Definiția skateboarding-ului din punctul de vedere a persoanelor care nu le tolerează. Acestea în mare parte sunt persoanele mai în vârstă care descriu skateboarding-ul ca pe o activitate vandală. O activitate care degradează spațiile publice și nu numai, prejudecă skateboardingul ca pe o subcultură negativă, pentru că îi văd doar partea superficială, nu încearcă să îl înțeleagă mai adânc.Ei nu le asociază cu sportivii, considerând că e periculos riscându-și viața proprie și a celor din jur.9

În ultimul rând privind domeniul academic, savanții, cum ar fi Borden și Lombard, au încercat să definească semnificația skateboarding-ului. Chiar și aici, pare că deține o mulțime de sensuri:10

”…skateboarding-ul este un domeniu fluid, dinamic, un fenomen global al cărui participanți au legături puternice cu scene locale, o activitate rebelă și o formă comercializată.” 11

După cum sugerează acest citat, este destul de dificil să se definească exact ce este skateboarding-ul deoarece, este dinamic, mereu în schimbare și din multe puncte de vedere e contradictoriu. Pur și simplu are foarte multe fețe ca să dețină o singură definiție.12

I S T O R I A

S K A T E B O A R D I N G – U L U I

Alvar Aalto și skateboarding-ul

Ce legătură are arhitectul modernist finlandez Alvar Aalto cu skateboarding-ul?

Thomas D. Church peisagist în California a fost cel care a creat “stilul californian” cu grădini deschise, însorite și cu piscine răcoritoare. În 1937 a călătorit prin Europa iar în Finlanda a făcut cunoștință cu Aalto care era la faza finală a unui proiect de casă -“Villa Mairea” în Noormarkku, pe care l-a gândit pentru prietenii lui, Maire și Harry Gullichsen. La acest proiect Aalto a primit mână liberă. Beneficiând de situație, a început să experimenteze diferite forme organice, curbe inspirate din natură. Rezultatul acestor experimente este și piscina cu forme curbe, foarte finuțe care seamănă pe un rinichi (înainte erau doar piscine pătrați) care mai târziu a devenit un element foarte important în skateparcuri. Aceste forme organice au avut efecte mari de acum încolo asupra munca lui Thomas D.Church, care era fascinat de munca lui Aalto.13

În 1948 Thomas a finalizat construirea proiectului “Donnell Garden” în California, acesta devenind iconic a grădinilor moderniste. Se credea că prima piscină de forma unui rinichi de pe lume se află în California, aceasta fiind o informație falsă, prima fiind în Finlanda, în Noormarkku. În Finlanda piscina însă nu a avut un viitor foarte strălucitor, nu a devenit faimos, în contră în California, în jurul anilor ‘50, când vremea era foarte uscată și nu erau valuri mari, surferii au avut ideea genială ca să facă surf pe beton. În loc să umple piscinele cu apă, au montat niște roți de patine de rotile pe o placă de lemn cu care se dădeau în piscine. De atunci piscina din beton se află în fiecare skateparc până în prezent și este un element esențial al acestuia.14

Evoluarea skateboarding-ului

Skateboarding-ul a evoluat într-un ritm foarte rapid, și a trecut peste mai multe stări. În 1963 a însemnat totul, sportul era la vârf, diferite companii ca Jack’s, Hobie și Makaha au organizat competiții de Downhill Slalom (concurenții trebuie să petreacă un drum în cel mai scurt timp, marcat cu conuri plastice fără a le doborâ. Fiecare con poartă o pedeapsă, doborârea lui înseamnă o secundă care se adaugă la timpul petrecut de concurent) și Freestyle (accentul în freestyle se pune pe tehnica skaterului. Adesea, un freestyler va avea nevoie de mai mult decât de o placă și de o suprafață netedă. Muzica și coregrafia sunt o parte esențială a rutinei profesionale de freestyle), unde skaterii și-au demonstrat talentul.15

În 1965 din motive necunoscute sportul părea să dispară pur și simplu din senin. Desigur au mai rămas câțiva pasionați de acest sport și au rămas credincioși. Ei au continuat să exerseze, să facă design la propria placă, le-au personalizat, îmbunătățit și și-au construit placa. Probabil unul din motivele pentru care a început să eșueze sportul ar fi din cauza roților, acestea fiind de proastă calitate, realizate din lut care probabil era vina a multor accidente din vremea aceea.16

Inventarea roților uretanice de Frank Nashworthy în 1972 a însemnat momentul de reântoarcere a skateboarding-ului. El era fondatorul companiei Cadillac Wheels. În 1975, skateboarding-ul a primit impulsul necesar. În Del Mar, California, a avut loc un concurs de slalom și freestyle la Festivalul Oceanului. Acolo echipa Zephyr a demonstrat ce ar putea fi skateboarding-ul. Ei s-au dat cu placa cum nimeni înainte, iar skateboarding-ul a fost luat de la a fi un hobby la ceva serios și interesant. În 1978, Alan Gelfand (poreclit "Ollie") a inventat o manevră care a dat skateboarding-ului un alt salt revoluționar. A inventat ollie-ul, adică ridicarea skateboard-ului în aer, un truc care a însemnat o revoluție completă în istoria skateboardingului.17

Între anii 1980 și 1990 skateboarding-ul continuă să se dezvolte ca o subcultură anticonstituțională. Sportivii erau atât de pasionați încât aveau dorința de a exersa și de a deveni cei mai buni, astfel încep să construiască propriile instalații, adică rampe, în propria curte. Asta a rezultat conflicte cu companiile de construcții, cărora le-au dispărut cheresteaua de pe șantier. Pe lângă rampele construite în spatele curții ei au perceput lumea ca pe un skateparc așa că au început să se dea și pe străzi. În paralel a evoluat și forma, dimensiunea plăcilor. Au apărut plăci noi cu forme și mărimi variabile pentru a trece peste obstacole altfel imposibile. O altă invenție în 1980, ce avea un rol major în istoria skateboarding-ului a fost VHS-ul (video home system). Echipa Bones Brigade lui Stacey Peralta și George Powell a început să înregistreze filmulețe de skateboarding și autobiografii, care au reușit să ajungă peste tot din lume. Între anii 2000 până la ora actuală au apărut skateparcuri, jocuri de skateboarding pe calculator, mentalitatea societății despre skateboarding a început să se schimbe. Unul dintre factorii care face skateboarding-ul mai cunoscut, mai mare, este că profesioniștii fac bani reali din el. Cu câștigul unui eveniment sau concurs se poate face rost de sute de mii de dolari.18

S P O R T I V I I U R B A N I Ș I

O R A Ș U L

„Dacă orașul tău nu are un skateparc, atunci orașul tău este un skateparc” 19

Subcultura skaterilor

Pentru a înțelege mai bine funcționarea skatebording-ului în diferite contexte spațiale, este important de a înțelege aspectul contra cultural al acestui activități. Ce se înțelege prin subcultură și cum funcționează subcultura skaterilor?20 În timp ce popularitatea bicicliștilor din oraș și popularitatea ciclismului sunt în creștere, alte sporturi care se desfășoară pe străzi sunt marginalizate.21

Înainte de a dezvolta această temă, cea a subculturii skateboarderilor este important de clarifica ce se înțelege printr-o subcultură.

După cum apare, în lucrarea a două studenți cu referire la Pitzil Márta în 2002, care definește subcultura ca pe o cultură a grupurilor mai mici din cadrul unei societăți mai mari. Ea afirmă că această cultură are propria normă, credință, valoare la care se simte legat, îl susține, îl reprezintă, iar această subcultură poate să diferă de cultura societății, dar nu neapărat prin devianță. Însă, totuși, subcultura de multe ori se asociază cu devianță,22 exact pentru aceste proprietăți a lui, pentru gândirea, comportamentul, stilul diferit de cea a societății, de nerespectarea normelor societății.

Se pot identifica diferite definiții asupra subculturii, care depind de viziunea societății față de aceștia. Mai precis, dacă, aceasta se consideră a fi un subgrup al culturii sau o contracultură al acestuia, adică dacă acest grup este identificat ca o parte din societate sau nu.23

Procesele de dezvoltare a subculturii nu se desfășoară într-un mod evident, ci mai degrabă într-un mod indirect, în forma unei forțe de creație, de experiment, însă ele au efecte directe asupra cultura societății. Ei nu vor să înfrângă valorile societății, ei vor să fie acceptați și vor libertate de auto-exprimare, în acest mod subcultura sporește cultura societății transformând-ul într-o societate mai colorată, mai bogată.24

În continuare este important de a defini subcultura skater-ilor. Skateboarding-ul este mai mult decât o formă de activitate fizică sau o modalitate de trecere a timpului, deoarece întruchipează și o cultură identificat de participanții săi.25

Subcultura skater-ilor se poate defini ca o subcultură urbană totală, care este complet prin prezența design-ului, limbajului, comportamentului propriu. Întotdeauna, într-o societate au existat atitudini diferite, neânțelegeri în legătură cu o anumită situație sau stil de viață, însă subcultura aceasta acceptă aceste viziuni fără prejudecări legate de rasă, sexualitate sau relații dintre sexe. Desigur pe lângă acestea are și ideologii negative, ca, respingerea muncii, familiei și valorilor normative.În continuare e o subcultură, care, reprezintă ideea de a nu te gândi la scopul, rostul skateboardingului, pur și simplu dă-i drumul, simte-te liber, liber la mișcare, care pune skaterul în fața unei alegeri binare „skate or be stupid”, adică dă-te cu skateboardul sau mai bine rămâi la viața obișnuită, normală, plictisitoare.26

Skateboarderii sunt un subgrup de tineri care tind să fie predominant de băieți, din clasa de mijloc al societății, cu un cod de îmbrăcăminte și identitate proprie. Skateboarderii folosesc spațiile urbane într-un mod în care nici un alt grup din societate nu a făcut acest lucru și a fost identificat ca o subcultură rezistentă a propriilor norme capitaliste provocatoare, a formelor culturale și a relației fizice cu mediul urban.27 El se adresează mai degrabă acelor persoane care nu-și găsesc locul într-o societate sau într-un anumit sport, fie vorba de sporturi în echipă sau cele individuale. O parte din acești oameni sunt personalități foarte puternici, cărora nu le place să fie limitați de nimic și vor să facă lucrurile în felul lor, astfel dă acestor oameni un sentiment de apartenență la un grup.28

Skateboardingul i-ți dă posibilitatea de a te exprima după placul tău, iar ca să clarificăm, skaterul, prin intermediul plăcii, corpului, hainelui și acțiunile lui se reprezintă cel mai clar.29 Un lucru este sigur, skateboardingul deși are o moștenire subculturală puternică și tendințe anarhiste, el de-a lungul timpului s-a comercializat, s-a transformat într-un trend,30 însă această transformare a făcut ca subcultura aceasta să devină mai presistentă, mai puternică.

I se datorează faptului, că skaterii și-au dezvoltat propriul stil atât în îmbrăcăminte cât și grafic. Câțiva skateri și-au făcut propria afacere de haine, de plăci, care erau de calitate fiindcă erau dezvoltați de profesioniști, creând un brand nou pentru skateri. După o vreme aceste plăci și haine se puteau găsi în orice magazin, dar nu erau de calitate, erau doar imitații ieftine de proastă calitate. Skaterii au încercat să reziste comercializării. Ei credeau că doar skaterii adevărați pot purta haine specifice, asculta muzică punk, astfel ei s-au unit, au fost sponsorizați de skaterii care aveau magazine de skate, făcând reclamă la produsele de calitate, și cumpărând produse doar de la ei. Această rezistență a ținut o vreme, însă globalizarea skateboardingului era atât de puternic că au pierdut controlul asupra ei, aceasta devenind comercial. În concluzie skaterii și-au dat seama, ca să fii un skater adevărat nu se manifestă doar prin haine, stil, grafică, ci mai mult prin rezistența la principiile pe care le urmește și desigur prin modul stilul său unic de a se da pe placa.31

Interacțiunea sportivilor urbani cu diferite contexte spațiale

După cum Fredrick Angner în lucrarea lui de master spune, după ideile lui Borden, că, skateboardingul de-a lungul timpului și-a dezvoltat diferite stiluri, tehnici de a te da cu placa, iar fiecare stil are nevoie de diferite medii.32

Aceste stiluri, cum ar fi ”freestyle”, ”downhill”, ”cruising”, “transition skating”, ”street skating”, ”park skating”, toate acestea au nevoie de spații cu diferite caracteristici. Să exemplificăm câteva dintre ele pentru a înțelege mai bine diferența dintre aceste spații. După cum menționasem mai sus, în capitolul cu istoria skateboarding-ului ”freestyle”-ul, în mare parte se desfășoară într-un mediu mai plat, neted, unde accentul se pune pe tehnica skaterului. ”Cruising”-ul, adică călătorie. În situația respectivă și placa e diferită, nu doar mediul. Placa (”longboard”-ul) este mai lungă, fiind benefic pentru menținerea echilibrului, are roțile diferite și sunt mult mai rapizi, pentru o deplasare mai eficientă. Cât despre mediul în care acest tip de skateboarding (defapt în acest caz se numește ”longboard”-ing), se desfășoară, de obicei pe trăzi lungi, serpentine, dar pur și simplu se poate utiliza pentru a ajunge dintr-un punct în altul. “Transition skating” se desfășoară în spații care au forme de piscină sau bucăți de piscină, adică ”quarter pipe”. ”Street skating”, este o combinație dintre “transition skating” și ”freestyle”, care necesită locuri urbane, cum ar fi piețe publice și alte medii urbane care pot fi reinterpretate. În ultimul rând ”park skating”, un mediu, amenajat special pentru skateboarding, în care se află elemente pentru toate tipurile de skateboarding, care sunt destinate special lor, este o îmbinare dintre toate menționate mai sus.

În continuare mediul în care se desfășoară skateboardingul se poate împărți în două categorii: cea a mediului existent, căutat, descoperit, reinterpretat și mediul construit.33 Aceste două categorii de medii, pe lângă faptul că, au caracteristici diferite și satisfac nevoile diferitelor tipuri de skateboarderi ele oferă o experiență diferită.

De la Fredrik într-un interviu cu un skater aflăm că:

„…skateboardingul în oraș este mult mai captivant, amuzant și imprevizibil, dar șiskateparcurile au multe calități: Nupot să spun, că unul este mai bun decât altul. Fiecare are puterea lui.” 34

Interacțiunea sportivilor urbani cu mediul existent. Cum percep ei spațiul public?

Mediul existent, original, nu este proiectat pentru skateboarding. În aceste medii se practică fără permisiunea proprietarilor lui. Acestea pot fi: mobiliere urbane, trotuarele cartierului, scările din centrul orașului până la piscinele goale. Skatingul în aceste medii implică adesea încălcarea drepturilor de proprietate.35

După Lefebvre spațiul este:

„O producție istorică, mijlocul și rezultatul ființei sociale. Nu este un teatru sau o scenă, ci o producție socială, o abstracție concretă, simultan mental și material, muncă și produs, astfel încât relațiile sociale nu au o existență reală decât în spațiu și prin spațiu. Această relație dintre spațiu și social, cel dialectic socio-spațial este una interactivă, în care oamenii produc spații și spațiile produc oameni.” 36

Adică existența spațiului se datorează timpului. Cu cât un spațiu este mai vechi cu atât spațiul este mai valoros, are mai mult de spus. Desigur dacă nu ar exista locuri unde să se desfășoară aceste activități sociale, nu ar exista nici spații și nici relații sociale. În urmă, acestea depind unul de altul.

După cum Iain Borden menționează, spațiul nu este rezultatul urbaniștii și arhitecții, desigur ei sunt cei care se ocupă de spațiul urban, desenele, schemele, construcțiile, dar acestea în sine nu alcătuiesc spațiul urban. Spațiul urban, mai degrabă este în continuă dezvoltare, reproducție care nu este alcătuit doar din obiecte, ci și din imaginația și experiența utilizatorii săi.37

”Este clar că, skateboard-ingul a devenit un element de neevitat din peisajul urban.” 38

Adică face parte din el, fiindcă, după cum discutasem mai sus, spațiul este în continuă dezvoltare, prezența lui i se datorează relațiilor sociale unde oamenii produc spații iar spațiile produc oameni, așa și skateboardingul are rol principal în existența spațiului. Ei reproduc spațiul prin imaginație, creativitate și mai ales experiență, iar spațiul pe skateri, contribuie la gândirea, acțiunea rapidă și dezvoltarea creativității lor.

Borden analizează reproducția spațiului prin intermediul skateboard-erilor, care utilizează obiecte, adică placa de skateboard și spațiile orașului fără a produce orice obiectiv. El pune accent pe modul compozițional și reprezentativ al skateboarding-ului, respectiv cum reușesc ei să reprezinte orașul fără hărți, și cum aceste informații sunt transmise mai departe.39

În lucrarea de față aceste analize servesc ca o bază foarte clară pentru a înțelege viziunea skaterilor asupra spațiilor existente.

În primul rând skaterul pentru a-și lega existența de spațiile publice, are nevoie de control și un anumit nivel de practică tehnică. Mai presus de orice este necesar învățarea sau cunoașterea propriilor abilități apoi abilităților plăcii pentru skate, cum ar fi: forța, elasticitatea, greutatea, viteza etc.40 Rezumând, e important sentimentul de stăpânire totală a plăcii și nu stăpânirea plăcii asupra skater-ului. În continuare, urmează stăpânirea manevrelor care, se desfășoară în diferite contexte spațiale (skateparcuri, străzi, piețe etc.) iar, acestea, necesită un proces de cunoaștere și înțelegere a spațiului în diferite condiții (vânt, ploaie, soare etc.)41

Este important de a discuta despre modul de gândire a skater-ilor despre spațiile publice, fiindcă, diferă foarte mult de la gândirea, perceperea persoanelor de zi cu zi sau a arhitecților.

Skaterii înțeleg arhitectura ca pe niște elemente care nu au o funcțiune sau înțeles specific, și se simt liberi de a reinterpreta aceste elemente după nevoile lor.42

Ei văd orașul ca pe un set de obiecte. Chiar dacă, orașele nu sunt doar obiecte, lucruri, ci, forme aparente a procesului de urbanizare care, pentru persoanele de zi cu zi și arhitecți este plină de idei, cultură și amintiri și sunt dinamic alcătuitori în reproducerea continuă a urbanului. Ei resping existența arhitecturii care, este un lucru nedespărțit, tridimensional, perceput ca o totalitate, totul fiind logic și integrat în context, îl tratează în schimb ca un set de elemente plutitoare, detașate, elemente fizice separate unele de altele. Corpul performativ al skaterului are capacitatea de a face față unui anumit set de circumstanțe prestabilite și de a extrage ceea ce doresc și să renunțe la restul. Skateboarding-ul reproduce arhitectura în propria sa măsură, reeditând-o ca o serie de suprafețe, texturi și micro-obiecte. Modul de analizare a orașului, așa cum fac skaterii, este o barieră de a vedea caracterul adevărat al lui. Acesta este problema care se poate spune despre skateboarding, pentru că, nu analizează procesele care formează urbanul, în schimb, analizează procedurile fenomenale ale skateboarding-ului care, se bazează, în întregime pe natura obiectivă a orașului, tratând suprafețele sale orizontale, verticale, diagonale, curbate, ca teren fizic pe care să se poată exprima.43

Nu mai sunt preocupați de compoziția spațială și materiale dispuse logic, care crează o entitate urbană strâns legat, concentrându-se numai pe anumite elemente (cornișe, pereți, bănci, șine) ale clădirii.44

Ca să fie mai clar, să luăm câteva exemple din Cluj: Poșta de lângă Banca Transilvania pe strada Barițiu este descris ca un „Mic spatiu acoperit, cu un gap mediu, 5 si 6 trepte plus câteva lucruri distractive. Pe jos este marmură si piatră cubică.” , sau zona din fața Operei Maghiare: “Un manual pad din marmură ce se termină cu un handrail măricel.”, sau clopotul de pe Bulevardul Eroilor: „Unul dintre cele mai bune locuri din Cluj. Multă marmură, două borduri la trepte pentru ambele stance-uri si diverse gap-uri.” 45

Obiectele ne aduc diferite servicii, acestea sunt servicii materializate. În exemplele prezentate skaterii au recompus funcțiunea obiectelor, adică rostul pentru care era plănuit obiectul respectiv. Fiecare obiect a primit o nouă rațiune, de exemplu balustrada care, era proiectat pentru a proteja oamenii de cădere, devine un obiect pe care se alunecă. Putem declara că, balustrada, care era gândit pentru siguranță, în momentul de față devine chiar opusul lui, ceva periculos.

O altă percepție a spațiului este, cea a micropercepției, care este prezentă și în exemplele precedente.46 Sporturile urbane sunt foarte sensibile la calitatea suprafeței, astfel ei sunt mult mai atenți la textura mediului în care se află și la calitatea suprafeței pe care se deplasează.47

Au diferite simțuri extrem de sofisticate, cum ar fi simțul tactil, simțul auditiv. De exemplu sunetul skateboard-ului pe o anumită suprafață transmite diferite informații despre materialul, condiția suprafeței, și nu în ultimul rând despre comportarea plăcii pe suprafața respectivă, ca viteza, aderența, previzibilitatea. Sau sunt foarte sensibili la diferite sunete, cum ar fi sunetul mașinilor, sunetul pașii pietonilor etc. Toate acestea sunt defapt proprietățile spațiului respectiv. Acest tip de percepere crează un alt ritm al spațiului, un ritm care diferă de cea pe care le aplică de regulă persoana de zi cu zi.48

„Skateboard-ingul este o concentrare totală a minții, a corpului și a mediului înconjurător la un nivel mai înalt decât cel al consumatorilor morți, interesați cel mai mult, de bani, bere, bărbați.” 49

Abilitatea ca, echilibrul, viteza, auzul, vederea, atingerea și reacția rapidă, a skaterilor, este defapt un produs al spațiului, o cartografiere senzorială și perceptivă. Scopul nu este perceperea, citirea orașului într-un singur mod ci, schimbarea prin mișcare și energie fizică, natura experienței din mediul urban.50

Fredrik Angner în urma unei interviu află că spațiile mici, spațiile secundare care defapt leagă spațiile principale au același grad de importanță ca și cele principale. Ba chiar aceste spații sunt mai interesante, fiind spații de transport, unde skaterul devine vânătorul în căutarea aventurii. După cum și skaterul Gustav Svanborg Edén spune în lucarea de master a lui Fredrik:51

“Călătoria este o parte atât de mare a skateboardingului de stradă; ești un excursionist urban, un leneș care caută noi experiențe în oraș și noi posibilități de a exploata”.52

Orașele sunt concepute ca, planuri urbane cuprinzătoare, monumente sau proiecte mari, skateboardingul în concluzie sugerează că, orașele pot fi considerate ca o serie de microspații.53

Pe lângă faptul că el vede orașul ca o serie de microspații, skateboarding-ul este o grilă sau să spunem o hartă experimentală care citește îmbinarea artistică a elementelor constitutive ale unei construcții sau unui sit, analizându-i din diferite puncte de vedere.54

Citirea acestei hărți desigur nu se manifestă prin scris, dar printr-o cunoaștere mentală a skater-ului, compusă din cunoștințe detaliate asupra locului, asupra locurilor dispersate, asupra micro-arhitecturii și timpului când acestea pot fi accesate.55

Harta reprezentațională a skaterilor e o continuă retrăire, reinterpretare a orașului:

„O minte deschisă este întotdeauna în căutarea noilor linii și posibilități” 56

Reinterpretarea lor se bazează pe temporalitate, în sensul că, în harta percepțională a skaterilor timpul înseamnă o tură cu placa, care este compus din unele obiecte care, se citesc doar o singură dată, altele sunt întâlnite de mai multe ori, iarăși, la altele revine din nou cu o altă ocazie. Această tură poate fi repetat în același fel sau într-un mod diferit.57 Skaterii interconectează această compoziție de timp în cea a modelului regular, obișnuit, normal.58

Skateboarding-ul permite o deplasare, o călătorie continuă într-un ritm mai mare față de ritmul obișnuit de mers. Acest ritm dă posibilitatea de mișcare în spațiu într-un mod care rearanjează spațiul în sine, nu doar prin viteză dar, și prin mișcarea fluidă și regulară.59 Cu această recompunere, dau viață la un alt spațiu (spațiul skaterilor), care devine un spațiu paralel cu spațiul (persoanelor de zi cu zi) care funcționează după modul în care a fost conceput.60

Un alt aspect acestei adaptări temporale implică memorie și documentație. Această documentare nu lasă aproape nici un text de citit, semnele și atacurile sale nu lasă în practică niciun script discertabil pentru ca ceilalți să-l traducă și să-l înțeleagă. Singurul text lăsat e doar activitatea de skateboarding în sine.61

“Skateboarding-ul pe la urmă este, mai puțin un mod de a scrie și desena, și mai mult un mod de a vorbi despre oraș” 62

Interacțiunea sportivilor urbani cu, spațiul construit

Al doile tip de mediu este, mediul care este construit special pentru skateri, cu proprietate privată a unor skateri sau firme care, sponsorizează sau se ocupă de ei. Acestea tind să fie exclusiviste, reglementate în mod privat, legal și în afara publicului. De obicei sunt echipate cu instalații care necesită practicarea skateboard-ingului.63

Un parc este un loc de adunare pentru comunitate. Un skatepark este un loc de întâlnire pentru skateboarderii locali. În skateparc, publicul vede skaterii pentru, ceea ce sunt ei: pur și simplu niște tineri, care au o pasiune pentru skateboarding. Stereotipurile, care s-au instituit asupra skaterilor de-a lungul timpului, sunt uitate rapid. Progresele au fost făcute de către skateri și susținătorii skateparcului. În spatele fiecărui skatepark există un grup. Fiecare grup a lucrat cu comunitatea și liderii săi. Împreună, ei au atras atenția și au comunicat în mod eficient nevoile lor publicului larg, iar această comunitate a răspuns. Skatepark-ul a fost creat și a servit drept model pentru alte comunități. Multe orașe au planuri pe termen lung pentru rețele de skateparc la nivelul întregii comunități. Ei văd valoarea de a încuraja copiii să iasă afară și să fie activi.64

Miscarea aceasta, de construire de skateparcuri, de urbaniști și de alții a fost înțeleasă ca, o încercare de a implica tinerii în planificarea spațiului public si de a sugera un sentiment de proprietate, autonomie si responsabilitate pentru tineri.65

În lucrarea lui Fredrik, în urma unor interviuri cu skateri aflăm câteva informații despre aceste parcuri. Fredrik vorbește despre o teorie interesantă, despre senzația de libertate, când nu sunt ochii celorlalți pe tine, formulat de Erving Goffmans. Aceasta este teoria a “scenei principale” și a “culisei” minții. Adică oamenii au tendința de a se comporta diferit când sunt observați, priviți de alții, precum în spații publice (scena principală), decât cum s-ar comporta dacă ar fi singuri sau în prezența prietenilor apropiați (culisa).66

“În spații aglomerate ajungi să faci, acele lucruri pe care deja le cunoști, nu prea este loc să faci ceva nou și să avansezi.” 67

Un alt tip de spațiu construit pentru skateri, prin care ei se angajează în mediul urban este, construirea propriilor locuri de skate. Aceste tipuri de spații construite sunt executate rapid și pe bugete mici, cel mai frecvent în spații părăsite sau uitate.68

Parcurile construite de skateri au o senzație de club, un club al skaterilor, care diferă de parcurile obișnuite din oraș, înconjurat de mămici cu copii mici. Mai mult este un spațiu construit de utilizatorii săi, unde ai sentimentul de acasă, unde te poți relaxa liniștit cu prietenii, poți asculta muzica tare, pe scurt poți face orice fără să te simți tensionat. Skatepark-urile private, cu profit, nu au aceste caracteristici de dinamică. Ele sunt facilități mai puțin segregate, fiindcă operatorii lui vor să atragă cât mai mulți skateri posibili împreună cu fameiliile skaterilor tineri.69

Problema însă cu cele mai multe parcuri destinate sportivilor urbani este că, ele sunt realizate doar să fie, fără să funcționeze cum ar trebui, iar acest fapt conduce la neutilizarea spațiului. Utilizatorii săi ar trebui să participe în faza de proiectare, să-și exprime ideile, experimentele despre anumite elemente pentru a putea construi de a-i satisface nevoile.

Conflicte generate de sporturi urbane

Skateboarding-ul suferă de multe ori de asociații stereotipice negative, acuzat a fi o contracultură a tineretului și comportament antisocial. În consecință skaterii sunt văzuți ca niște criminali, infractori. Unii chiar percep această activitatea ca o "tulburare publică neplăcută”.70 Prin utilizarea spațiilor publice, inevitabil, apar conflicte deoarece, un anumit spațiu, parc, stradă poate să aibă un înțeles diferit pentru fiecare grup de persoane.71

Desigur, îndeplinirea skateboarding-ului este complet în oraș, totuși, el de cele mai multe ori conduce la diferite conflicte. Aceste conflicte, în general sunt cauzate de zgomotul pe care le produc, degradarea materialelor, punere în pericol a celorlalte persoane care folosesc spațiul și nu în ultimul rând apar probleme demografice.72

Prima și cea mai mare problemă este zgomotul. Se știe că skaterii produc foarte mare zgomot prin pocnetul plăcilor pe suprafețe, chiar dacă este vorba de trucuri foarte simple. La fel ca celelalte trucuri și acestea necesită sărituri de bază, sau pur și simplu deplasarea pe suprafață produce un anumit grad de zgomot. Când apar mai mulți skateri în același timp, acestea crează un zgomot de fundal, compus din pocnetul ritmic al plăcii pe suprafață. Astfel, skaterii pot deveni deranjanți pentru persoanele care vor să se odihnească sau pentru locatarii din zonă. Acest lucru este în special adevărat, dacă luăm în considerare faptul că, skaterii de multe ori sunt excluși din anumite spații și sunt nevoiți să îl folosească în orele mai târzii când locul nu este aglomerat, însă locatarii din zonă vor să se odihnească. O altă acuzație asupra skateri este, degradarea materialelor și a pieselor unor spații. Este adevărat că, prin exersarea trucurilor ei produc urme pe anumite suprafețe, însă, aceste piese oricum sunt supuse la alte forțe ale naturii care pot produce degradări mai grave. Punerea în pericol a persoanelor din jur este o altă învinuire. În urma unor trucuri sunt șanse mari la pierdera controlului asupra plăcii, care poate să zboară necontrolat și să lovească utilizatorii spațiului sau o mașină.73

După cum era prezentat mai sus, skaterii văd și folosesc spațiul în mod diferit, iar ele pot ajunge adeseori în conflicte cu restul utilizatorii spațiului, chiar dacă ei nu aveau nici o intenție de a genera aceste conflicte. De cele mai multe ori, dintre aceste probleme cum ar fi zgomotul și pagubele, pot fi abordate prin soluții conștiente de proiectare a spațiilor destinat special skaterilor, cum ar fi alegerea materialelor corespunzătoare și locul unde acestea sunt construite.74

Beneficiile construcțiilor pentru sporturi urbane

Pe lângă faptul că, skateboardingul generează anumite conflicte, el poate să genereze diferite valori, cum ar fi, beneficii fizice și mentale pentru practicanți, dar mai mult de atât poate avea beneficii, nu doar practicanților ci și societății.

Beneficii sociale

Construcțiile sau parcurile destinate pentru sporturi urbane oferă o activitate fizică pentru copiii care nu sunt interesați de sporturile tradiționale de echipă. Ele, dacă sunt bine proiectate oferă un loc sigur și provocator pentru toate nivelurile. Denumirea, gândul în sine a sporturilor urbane poate să sune foarte periculos, însă dacă acestea sunt practicați într-un mod conștient, cu folosirea echipamentelor de protecție și într-un loc sigur, destinat lor, nu exclude accidentele și prezența lor în spații publice, dar, scade șansa de accidentare și pagubele cauzate în spații de proprietate privată și publică. Deci, locurile pentru sporturi urbane nu au efecte negative asupra societății și nici asupra utilizatorii săi.75

Un alt aspect social este că, skateboarding-ul crează o interacțiune dintre skateri și cei care se uită la ei, face ca, persoanele care, de altfel nu s-ar întâlni, în cele din urmă să socializeze între ei. Persoanele care se uită la ei, în marea majoritate cred că este distracitv ceea ce fac, devine ca o artă stradală, și le face plăcere vizionarea lor.

“Skateboarding-ul poate genera un efect de artă stradală când, sunt performate în spații urbane” 76

Beneficii economice

Prezența skateparcurilor atrage mai mulți utilizatori, iar ei au nevoie de echipamente de calitate. Acestea sunt benefice pentru magazinele de skate, pot apărea magazine noi, care la Cluj sunt destul de puține, iar acesta poate aduce în comunitate noi locuri de muncă mai ales pentru persoanele interesați de aceast tip de activitate. Pe lângă oportunitatea de muncă în magazine, pot crea locuri de muncă în domeniu, prin predarea și instruirea sporturilor urbane, prin organizarea diferitelor tabere și lecții pentru persoanele interesați, de instructori experimentați. Acest lucru ar crea un mediu atrăgător, activ și plăcut pentru skateri, instructori și comunitate. Un skateparc conceput profesional, activ, sigur poate să atragă vizitatori din afara orașului, dând, un aspect pozitiv comunității care a investit în stilul de viață a tinerilor activi și iubitori a sporturilor urbane.77

Skateboarding-ul poate inspira și încuraja alte grupuri de utilizatori al spațiului, să interacționeze cu ele. Îi adaugă valoare spațiului, încurajează recompunerea lui, de exemplu spațiile publice și cele destinate sporturilor urbane au început să fie utilizate de persoanele iubitori a altor tipuri de arte sau sporturi performative ca, parkouring-ul sau artiști de performanță.78

S P O R T U L U R B A N C A ,

P R O G R A M A R H I T E C T U R A L

Când vine vorba de proiectarea unei spații pentru sporturi urbane este important de a înțelege că, acestea sunt destinate mai multor stiluri. Este important ca persoanele implicate în planificarea unor complexe pentru skateboarding, BMX, role etc. să înțeleagă că implică mai multe stiluri și expresii. Această activitate este evaluat și judecat după expresia individuală, creativitate și autenticitate, în special prin mișcările fiecărui persoane.79 Pe la urma urmei, un astfel de complex este o facilitate sportivă. Proiectat și construit special pentru persoanele care practică sporturi urbane, în siguranță, liberi de exprimare. El ar trebui să ofere un loc pentru a se aduna, relaxa și a-și dezvolta abilitățile.80

Nu există reguli concrete asupra cum ar trebui să arate un spațiu pentru ei, fiindcă, după cum era precizat mai sus ei recompun spațiul după nevoile lui. Cu toate acestea, totuși, există unele caracteristici, elemente care, sunt comune în asemenea spații.81

Proiectarea unor facilități pentru sporturi urbane se poate împărți în două categorii: primul obiectiv este legat de utilizarea locului, de cei care se dau pe instalații, iar al doilea este funcționarea locului, pentru publicul larg, de cei care se uită la ei, sau chiar de skateri, când nu sunt în folosința instalațiilor. Primul obiectiv, cea legată de utilizare. Aici este important fluxul, traficul, viteza, dificultatea, vizibilitatea și nu în ultimul rând disciplinele stilistice. Al doilea obiectiv, funcționarea pentru publicul larg, aici este important de a ține cont de capacitatea de persoane pe care le poate servi, locul de șezut, de odihnă (atât pentru spectatori cât și pentru sportivi), accesul, vizibilitatea (în, și în jurul locului), siguranța, estetica, amenajarea teritoriului, securitatea, întreținerea. Acestea sunt elemente importante, fiindcă, la fel ca orice persoană, și persoanele care practică sporturi urbane au anumite nevoi. Construcțiile pentru sporturi urbane pot fi asemănate cu casele. La fel de case și ei au nevoie de diferite camere, fiecare având funcțiuni, scopuri diferite. Capacitatea lor este variabilă în funcție de numărul utilizatorilor săi. Skatepacurile, la fel, au și ele spații mai mari, pe care o împărtășesc cu toții, au „camere” mai private, unde pot exersa fără să simtă privirea ochilor celorlalți, sau au spații în funcție de nivelul performanței lor, adică pentru începători sau mai avansați. În general dacă, are mai multe “camere”, mai mulți utilizatori le pot folosi simultan.82

Un skatepark conceput pentru a satisface toate nivelurile, va fi între 1600 și 2300 de metri pătrați, minimul recomandat este de 900. Este foarte important să nu se intersecteze direct zonele pentru începători cu zonele pentru cei avansați, deoarece această abordare de proiectare poate să conducă la coliziuni și este foarte periculos.83

Desigur este mult mai important cum elemente unei spații pentru skate sunt proiectate decât dimensiunea lor. De acesta este substanțial includerea comunității în proiectarea complexului. E indicat realizarea unui grup, compus de tineri locali, în colaborare cu o echipă de designeri profesioniști de skateparc, pentru a ajunge la un design corect, și a-i da sentimentul de proprietate a utilizatorii săi, care va rezulta un spațiu personalizat, pentru comunitate reflectând ideile și interesele lor. Complexul astfel va aparține comunității.

“Cu cât elevii contribuie mai mult la îmbunătățirea spațiului din școala lor și au posibilitatea de a-și pune în practică propriile idei, cu atît mai mult se vor simți și ei proprietarii locului și vor aprecia schimbările făcute și eforturile depuse” 84

În continuare vom prezenta câteva idei importante care ar trebui luate în considerare la proiectarea unui skateparc, iar acestea pot fi la fel de importante și în proiectarea unei complexe pentru sporturi urbane:

Locul și accesibilitatea

Locul poate fi un element crucial, este important nu numai pentru spațiile care se află într-o zonă centrală care, pot deveni puncte de întâlnire, ci și pentru zone mai calme, mai ascunse. În urma urmei, locul cel mai ideal ar trebui să fie într-o zonă ușor accesibilă nu doar mașinilor, ci și pietonilor, cicliștilor.85

Contextul

Contextul, ca la orice altă construcție are foarte mari efecte asupra utilizatorii săi. În cazul sporturilor urbane participanții se întâlnesc cu diferite contexte cum ar fi zone înconjurate de clădiri înalte sau chiar cu o perspectivă plăcută de natură. Este important ca, elementele valoroase care sunt prezente să fie clar evidențiate, acestea au puterea de a confera o atmosferă unică a spațiului.86

Conectivitatea dintre elemente

Se consideră că, ar fi de preferat ca, instalațiile să fie ori împrăștiate, ori aliniate ca să semene mai mult cu străzile, este mult mai satisfăcător parcurgerea traseului de trecere de la un punct la altul, decât la un singur punct izolat.87

Design unic, element marcant

Multe dintre cele mai cunoscute skateparcuri tind să aibă caracteristici de design care dau acestor locuri propria lor identitate. Fiecare skateparc ar trebui dotat cu element unic marcant, care poate deveni un element care definește locul, care identifică locul atât de skateri cât și de publicul larg, el poate deveni un reper al locului unde se află.88

Provocare

Este destul de important, ca elementele să aibă diferite grade de dificultăți, pentru a fi mai provocatoare, și utilizatorii săi să nu devină plictisiți de el. Acesta este caracteristicul datului pe străzi, el oferă diferite provocări fiindcă, nu este perfect și nu îi spune utilizatorii săi ce și cum trebuie pusă în practică.89

Calm

În situația de față ne referim la zone, unde participanții pot exersa liniștiți, unde se pot concentra fără să fie întrerupți sau grăbiți de ceilalți. Aceste zone sunt benefice mai ales pentru începători, care nu au încredere în sine la început. Sentimentul de calm stimulează utilizatorii săi, să petreacă mai mult timp exersând, dând un impuls încrederii lor.90

Materialul folosit

Materialul folosit este indicat să fie din materiale puternice. Suprafețele ar trebuie să fie netede și solide pentru a asigura performanță.

De exemplu dacă, unele elemente sunt realizate din lemn, oțel sau alte materiale acestea sunt recomandate în mod uzual pentru utilizarea pe termen scurt, deoarece necesită mai multă întreținere și costă mai mult. Pentru construirea unei skateparc, betonul este alegerea preferată. Un parc de beton oferă o soluție permanentă și aproape lipsită de întreținere.91

Atracții și dotări

Mulți consideră importanța de includerea diferitelor atracții care, fac apel la o gamă largă de grupuri, pentru a aduce o diversitate de oameni într-un loc în ore, dăți diferite. Acestea pot fi includerea diferitelor dotări ca: cafenele, magazine, ateliere etc., realizarea diferitelor evenimente: concursuri, spectacole etc.92

În cele din urmă, aceste trăsături pot fi văzute ca o aproximare a factorilor care sunt importanți pentru un loc pentru sporturi urbane, acestea pot îmbunătăți funcționarea lui, atmosfera lui și nu sunt neapărat esențiali pentru fiecare spațiu, fiindcă, cum era menționat la începutul capitolului nu există un normativ sau regulă exactă cum trebuie proiectat o astfel de construcție.

S T U D I I DE C A Z

În România, există în total trei skateparcuri acoperite, doi în București si unul în Baia Mare, acestea, pur și simplu fiind amenajate în hale industriale de dimensiuni mici, dotate cu câteva rampe. Astfel studiul de caz se concentrează asupra analizarea a cinci exemple de, “indoor” skateparcuri din străinătate. Exemplele pentru studiu de caz au fost alese, fiindcă fiecare se concentrează asupra rezolvării unor probleme, cum ar fi: alegerea sitului, relația cu contextul, materialele folosite, sistemul constructiv, iluminarea naturală, modul de rezolvare împotriva poluării fonice.

Z A P ’ A D O S

C a l a i s, F r a n ț a

Zap’ Ados a fost proiectat de Nicolas Gaudard și Nicolas Hugoo, clădirea având o suprafață de 2760 de metri pătrați. Proiectul constă în reconversia unei foste fabrici de arahide într-un spațiu pentru sporturi urbane acoperit.93

Construcția este situat de-a lungul unei canale din St. Pierre, fostul cartier industrial din Calais. Aflându-se într-o zonă industrială, problema zgomotului este de sine stătătoare, el se rezolvă prin simpla locație a sitului, adică într-o zonă unde nu este supărător vecinilor.

Conceptul reconversiei era, că funcțiunea nouă propusă să devină vizibilă, fiindcă era important atragerea atenției a tinerilor curioși. Astfel există un spațiu liber, fără bariere vizuale în fața ei, oferind o vizibilitate sporită din zonele înconjurătoare asupra construcției.94

Clădirea în sine este o hală industrială, din structură de beton, umplută cu panouri prefabricate din beton și un acoperiș de foi de ciment. În interesul luminii naturale și a priveliștei, panourile prefabricate din beton de pe fațadă au fost înlăturate. Structura adăugată, cea a consolelor sunt realizate din oțel, iar structura existentă este din beton. Pe plafon sunt puse deflectoare acustice industriale din melamină suspendate. Instalațiile pentru skating sunt realizate din cadru de lemn și acoperite din placaj de mesteacăn glazurat.95

Se poate observa că, sunt propuse și alte funcțiuni în clădire, cum ar fi un centru de tineret. Centrul de tineret și parcul de skate se extind dincolo de fațada existentă și formează două ieșinduri, ceea ce indică că clădirea a primit o nouă funcțiune. Una dintre ieșinduri este la parter și prelungește clubul skaterilor și centrul de tineret, astfel creând un contact dintre spațiul interior și exterior. Cel de al doile este o consolă, unde se desfășoară o platformă de lansare, care are o vedere spre piața din față, și spre canal, oferit skaterilor care așteaptă la rândul lor de a decola. În interiorul halei, diferitele spații sunt poziționate pe direcția longitudinală, pentru a optimiza lungimea instalațiilor pentru skate și pentru a oferi o intrare în centrul de tineret din partea sudică a halei. La intrarea în clădire, există o serie de spații închise poziționate la dreapta. Aceste spații au intrările distribuite de-a lungul unei pasarele interioare, care defapt împarte hala în două. Această pasarelă este complet integrată în spațiul pentru zona de skate, devenind un punct de observare asupra sportivilor care este protejat prin urma unor balustrade care se desfășoară pe întreaga lungime a halei. El permite spectatorilor să urmărească sportivii dintr-un loc sigur.96

Clădirea se integrează foarte bine în context, ținând cont de faptul că, se află într-o zonă industrială, păstrează acest aspect cu ajutorul materialelor folosite de pe fațadă, cea de metal expandat, dar totuși transformând-ul într-un element marcant al siluetei zonei prin utilizarea culorilor vibrante. Consola și fatada vitrată spre canal reușește să păstreze o relație clară dintre interior și exterior.

O S L O S K A T E H A L L

O s l o , N o r v e g i a

Skateboardingul a fost interzis în 1987 în Norvegia, cu intenția de a preveni accidentele serioase. Desigur aceasta nu a descurajat skaterii, ci în contră, el a crescut într-un mod constant.97

Skateparcul închis se află într-o zonă excelentă, înconjurat de spații mari deschise, de terenuri de joacă, de fotbal, tenis, volei. În partea sudică se învecinează cu locuințe individuale respectiv colective, dar este traversată de strada principală Stavangergata, care separă zona deschisă pentru diferite sporturi de zona de locuit. În urmă, zona aleasă pentru clădire este benefică și din punct de vedere al zgomotului, el fiind pe partea nordică a străzii nu este o sursă de poluare fonică pentru locunțe.

Se integrează foarte bine în context prin amenajarea peisajului, care este rezolvată printr-un mod care, indică direcțiile principale proiectate într-un limbaj cu care este rezolvată și clădirea. Designul și conceptul a fost dezvoltat în colaborare dintre un arhitect peisagist, arhitect și un consilier special pentru facilități de skateboard. Intrarea dinspre strada principală este pusă în evidență cu o instalație pentru skateri din beton, aceasta fiind vizibilă din exterior prin urma unor vitraje astfel făcând posibil percepera mișcării în interior din exterior, de la distanță. Pe direcția nord-estică, diferențele de nivel a terenului sunt rezolvate prin intermediul unor scări , amfiteatre, rampe și terase pentru skateboarding, care realizează o legătură cu traseul principal pentru pietoni care duce spre clubul de volei.98

Intrarea principală este poziționată spre vest și duce direct în hol și cafenea, acestea fiind vizibile în mod clar prin intermediul fațadei de sticlă din colțul sud-vestic al clădirii. Elementele uriașe de consolă, creează o acoperire naturală peste intrare și în zona de ședere în aer liber. În lunile de vară, cafeneaua se deschide spre acest spațiu exterior și oferă posibilitatea de ședere în exterior la mese sau pe amfiteatrul din beton realizat pe versantul dealului. Din amfiteatru și de pe traseul pentru pietoni activitățile pentru skateboard-ing, care se desfășoară în exterior și în interiorul sălii, pot fi experimentate simultan. Cu deschiderea suprafețelor vitrate, aceste spații de skateboard-ing interioare și exterioare devin complet conectate între ele, creând un singur spațiu. Această caracteristică a clădirii este o oportunitate unică pentru evenimente și competiții importante.99

Zona de skateboarding la parter este proiectată în principal ca o platformă mare, de beton cu elemente de skateboard, rampe și un amfiteatru de beton (620 mp). Nivelul intermediar cu platformă din lemn este adaptat atât pentru skateboarding, cât și pentru recreere, cu margini de granit (220 mp). Din galeria de la etaj, vizitatorii pot urmări trucurile din zonele de skateboard de la parter. Clădirea este dotată cu toaletă și garderobă, un atelier și depozitare, săli de media și de jocuri, facilități și echipamente pentru editare video și săli de întâlnire. Materialele și detaliile au o expresie simplă și aspră, pentru ca materialele structurale și de protecție să iasă mai bine ăn evidență.100

S T R E E T D O M E

H a d e r s l ev , Da n e m a r c a

Firma de arhitectură și design CEBRA și Glifberg + Lykke, au proiectat un multi park și centru cultural pentru sporturi urbane pe frontul portului Haderslev din sudul Danemarcei. StreetDome are un peisaj urban larg și unic, potrivit pentru activități de recreație ca: skate parkul care este de 4500 metri pătrați, mai conține zone de street basket, parkour, alpinism, piscină pentru canoe.101

De asemenea exemplului din Norvegia, exemplul de față demonstrează rezolvarea problemei zgomotului, prin alegerea același fel, adică alegerea sitului potrivit într-o zonă unde nu este deranjantă funcțiunilor din vecinătate.

În faza de proiect, echipa de proiectare a ținut cont de ideile viitoarei utilizatori, care provin din diferite grupuri sociale. Acest proces a jucat un rol esențial chiar de la începutul proiectării, lăsând semn clar asupra design-ului final. Parcul este împărțit în trei zone generale, cea a zonei stradale care se extinde în jurul zonei de tranziție și zona de parc pentru skate cu șanțuri și bănci. Fiecare element și obstacol este conceput pentru o utilizare adaptivă, astfel încât noi fluxuri, ritmuri și combinații să poată fi explorate și descoperite din nou și din nou. Parcul se dezvoltă împreună cu abilitățile și imaginația utilizatorilor săi și continuă să ofere provocare și creativitate skaterilor fără ca el să devină plictisitor. Pentru a reduce costurile de funcționare, sala este neîncălzită și iluminat natural zenital, iar înălțimea clădirii a fost redusă la minim prin forma lui de cupolă. Acoperișul se întinde pe o distanță de aproximativ 40 de metri și permite rezolvarea unei spații largi deschise, fără structuri portante, care poate fi amenajat pentru orice tip de sport și activitate, în acest caz skateboarding, alpinism și baschet.102

Forma de igloo este adaptat atât sitului, cât și funcției specifice de skateboarding. În exterior, cupola este o parte a parcului de skate, care crește din peisajul de beton ca o ciupercă. În interior, o serie de piscine sunt proiectate între un teren de baschet și între o structură centrală de alpinism, care conține o platformă de performanță, zone de șezut și grupuri sanitare. Conexiunea dintre interior și exterior este rezolvată prin intermediul unor porți mari, și prin rezolvarea pardoselii din același material în interior cât și în exterior, creând un flux continuu prin întregul parc.103

K A V E L K

T h e H a g u e , O l a n d a

Kavel K este situat pe un teren triunghiular, între o cale ferată și un drum de legătură. Este o facilitate de skateboarding, sport și tineret care atrage o gamă largă de grupuri de utilizatori. Spațiul public și clădirea sunt concepute ca o unitate; fațada și zona de skate "se topesc împreună". Spațiul unde se află construcția este una tipic excedentar, în plus, un teren îngust și înțepenit între o cale ferată și un drum de legătură.104

Situl se integrează în context prin împărțirea ei în trei zone: skateboard-ing, centru de tineret și sport. Prin poziționarea centrului de tineret în mijlocul zonei, se creează un spațiu frontal și un spațiu în spate, între care clădirea formează hub-ul. Zona de intrare este delimitat de zona de skate, care este ridicată la jumătate de metru deasupra solului. Prin ridicarea zonei de skate pe fațadă, se formează o margine de ședere de-a lungul zonei de intrare. Mai mult de atât, cu ridicarea elementului de skate pe fațadă, intrarea nu se intersectează cu fluxul skaterilor. În contrast cu partea frontală, terenul sportiv multifuncțional din spate este scufundat, iar marginile sale pot fi folosite pentru diferite activități. Fațada și integrarea facilității de skateing sunt o parte esențială a designului. Interiorul a fost proiectat în colaborare cu viitorii utilizatori și a fost păstrat robust și simplu. În plus, clădirea are o intrare atât din partea de skating, cât și din partea de sport. În acest fel, diferite grupuri de utilizatori se pot bucura de facilitate independent una de cealaltă, skaterii, adică tinerii care trăiesc în pericol, mame și adolescenți sportivi.105

C O N C L U Z I I

Integrarea în context. După analizarea exemplelor, putem observa că, fiecrare proiect pune accent mare asupra alegerea sitului și integrarea lui în context. Fiecare dintre exemple se situează în diferite contexte spațiale: Zap’ Ados într-o zonă industrială, Oslo Skatehall într-o zonă centrală a orașului, învecinat de terenuri de joacă, Street Dome într-o zonă excentrică a orașului pe malul unei râuri și nu în ultimul rând Kavel K într-o zonă la fel excentrică învecinată de o cale ferată și un drum principal. În ciuda faptului că se află în diferite contexte, se pot observa unele abordări care sunt prezente la fiecare dintre ele. Acesta este rezolvarea legăturii dintre interior cu exteriorul, într-un mod, prin care reușește să pună în evidență diferitele valori al contextului: prezența apei, teren terasat, prezența diferitelor funcțiuni din zonă, vizibilitate din exterior pe un element interesant din interior și invers. Conexiunea dintre interior și exterior este rezolvată cu vitraje mari, cu deschideri, accese mari sau continuitatea materialului folosit pe pardoseala din interior spre exterior.

Iluminarea. Un alt aspect foarte important prezent la fiecare dintre proiecte este iluminatul natural. Această tratare diferă funcție de proiect. Observăm rezolvări pentru pătrunderea luminii naturale prin urma unor luminatoare zenitale, care pe suprafața de skate este abordarea cea mai potrivită, fără șanse de orbire sau supraîncălzire. Sunt prezente rezolvări cu vitraje mari pe zona vestică și estică a construcției.

Poluarea fonică. Zgomotul este cea mai mare problemă prezentă în construcții destinate sportivilor urbani. Acestea trebuie tratate fără excepție. În exemplele prezente problema poluării fonice este rezolvată fie de la început, în urma alegerii sitului într-o zonă unde zgomotul nu este supărătoare, fie prin tratarea construcției cu materiale care izolează fonic.

Integrarea comunității. Fără excepție, la fiecare dintre exemple se poate observa integrarea comunității și a specialiștilor proiectanți de instalații pentru sporturi urbane. Este un element crucial, care poate da valoare a construcției, și funcționarea ei într-un mod corect, care satisface toate nevoile și transmite sentimentul de proprietate utilizatorii săi. Integrarea comunității, după cum am observat în exemplele precedente se poate face și prin prezența funcțiunilor, activităților complementare ca: centru de tineret, cafenele, diferite cluburi și sunt organizate diferite evenimente pe lângă skateboarding.

Structura. Rezolvarea structurii este esențial, având în vedere că aceste construcții vor avea suprafețe mari deschise, totuși ele se concentrează asupra unor variante unde nu este necesară utilizarea grinzilor, mai ales în mijlocul suprafeței de skate. Dintre exemple Zap’ Ados este singura excepție, aceasta fiind o reconversie a unei hale industriale existente, dar în cazul acesta grinzile sunt integrate între instalații și îmbrăcate cu materiale pentru protejare, în cazul accidentărilor. În restul exemplelor rezolvarea se face cu structuri din lemn, prinse în elemente metalice, sau cu structuri metalice zăbrelite. Putem observa, la Street Dome că, există o rigidizare în mijlocul construcției, însă el este camuflat fiindcă are funcțiunea de perete pentru alpinism.

A T I T U D I N E P E R S O N A L Ă

E X P E R I E N Ț Ă P R O P R I E

I n t e g r a r e a s k a t e r i l o r î n M ă n ă ș t u r

Întotdeauna am fost fascinată de sporturi urbane, de adrenalina pe care o simți când te dai, sau bucuria când reușești să faci un truc, însă în orașul micuț, unde m-am născut eu nu prea am avut posibilitatea de a practica acest sport. Singurul sport urban care era prezent în oraș erau rolele. M-am dat cu role aproximativ timp de 10 ani, dar orașul nu avea drumuri, trotuare de calitate bună în vremea aia, doar pe strada principală, unde pietonii se uitau urâți la noi când treceam cu viteză mare pe lângă ei. Când am venit la Cluj, un prieten de-al meu mi-a împrumutat placa lui de skateboard pentru o vreme, și am ajuns să învăț bazele skateboarding-ului. Cu doi ani în urmă am participat în programul Work and Travel, în urma cărui, în America am văzut mai mulți care se dădeau cu longboard-ul. M-am hotărât că, și eu sigur voi avea unul, astfel în loc de bicicletă timp de 4 luni în fiecare zi m-am dus cu longboard-ul la muncă, și nu numai. De atunci practic acest sport, desigur ca un hobby și încerc să exersez cât mai mult.

Longboard-ul este o placă mai lungă decât skateboardul și este utilizat pe trasee lungi, serpentine sau spații netede, mari, deschise, fiindcă, din cauza mărimii sale, nu e imposibil, dar e mai greu de a te da cu el pe rampe. Am experimentat și eu, în parcul Rozelor din Cluj, dar numai pe rampele, boxele mai mici. Pot să spun că e destul de plăcut să dai câteva ture prin parc, pe unele elemente, e o experiență total diferită.

Parcul Rozelor este o zonă de întâlnire a tinerilor, zonă de relaxare a bătrânilor, zonă de joacă pentru familii cu copii pe zona verde adiacentă zonei de skate. Am petrecut câtva timp în parc, pentru a-l analiza, și am observat că, sunt mai mulți longboard-eri care veneau împreună cu niște skateri, dar și ei mai bine stăteau și se uitau la prietenii lor. Mă gândesc că înainte erau în locuri unde ambii se pot da. În mare parte skaterii, bicicliștii, scooterii se pot da concomitent, parcul având o suprafață de aproximativ 1000 de metri pătrați, ceea ce pare a fi o suprafață suficientă, însă pentru mine, mi sa părut puțin aglomerat. Am observat că unii se blochează pe alții, câte o dată se și accidentează, mai ales bicicliștii cu skaterii sau cu scooterii. Problema cea mai mare după părerea mea este că, nu există zonă pentru începători, sau pentru copii mai mici, pentru că acestea sunt nevoiți să aștepte mai mult, fiind începători nu au încredere în sine și încă nu stăpânesc instrumentul atât de bine, iar cei mici merg după capul lor, fără să fie atenți la ceilalți care pot împiedica pe cei mai experimentați și se pot accidenta. O altă observație este că, elementele mai înalte ca, “quarter pipe”-urile nu sunt folosite aproape deloc. Acestea fiind mai înalte, skaterii sau prietenii lor îi folosesc ca zonă de odihnă, șezut pentru că, are o vedere perfectă asupra instalațiilor de skate, iar băncile din jur sunt în număr mic și de obicei ocupate de alte skateri sau de mămici. Încă o problemă este faptul că, pe zona verde concomitentă zonei de skate se joacă părinții cu copii, sau copii între ei cu mingi. Acestea se întâmplă să ajungă pe suprafața skaterilor, care le poate încurca. Din cauza lipsei de lumină seara, parcul nu este utilizat, el fiind activ doar ziua. Parcul este destul de greu de accesat, fiindcă în partea nordică se situează Someșul, însă parcul în loc să creeze o legătură cu el, se izolează complet cu împrejmuire de gard, accesul fiind la capătul promenadei, și este necesar pătrunderea lui de la parcul Babeș Bolyai sau de la podul care face legătura cu Grigorescu. În partea sudică este înconjurată de locuințe colective. Parcul astfel este departe de drumul principal, strada Plopilor și astfel accesul se face dintre blocuri în zone întunecate, nepavate. În partea vestică se află un baraj, accesul și în cazul acesta fiind neluminată noaptea.

În continuare voi vorbi despre dezbaterea la care am participat în legătură cu La Terenuri. Era organizată mai ales din cauza unei proiecte de locuințe colective de 9 etaje, care intenționează să fie construită pe un teren aproape de La Terenuri. Aici era vorba despre cum s-ar putea opri acest proiect, fiindcă el nu ține cont de regulament care permite doar 5 etaje. Am observat că, comunitatea ține foarte mult de spațiile verzi rămase în zonă, și vor să îl păstreze pe cât posibil în forma sa naturală. Ei organizează diferite evenimente, întâlniri, spectacole, piețe, ateliere pentru a deveni o comunitate mai apropiată.

Pe mine personal cel mai mult m-a ajutat faptul că, am aflat ce intenții are comunitatea cu zona respectivă, și care ar putea fi fincțiunile, elementele pe care le pot integra în construcția mea, pentru a apela la o gamă mai largă de utilizatori, pe lângă skateri. Am primit răspunsuri concrete despre cum î-și imaginează ei zona: în ora actuală se pot observa deja unele intervenții temporare, cum ar fi o zonă de șezut/ trecere peste pârâul Calvaria, realizată din paleți, care leagă zona cu grădinile urbane cu zona La Terenuri. Pe lângă acesta, am sesizat nevoia de pistă de bicicliști, parcări, o promenadă de-a lungul canalului, zone de grill. Am observat că, cea mai mare problemă este lipsa de parcări, fiind prea multe mașini care parchează pe zonele verzi, trotuare. Pe zona unde se află grădinile urbane, unii aveau sugestia de parcări, fiindcă regulamentul permite, alții mai bine ar păstra aceste grădini urbane.

E L A B O R A R E A P R O I E C T U L U I D E

D I P L O M Ă

Proiectul meu de diplomă este propusă pe strada Tazlău, în apropiere de La Terenuri și Făget în Cluj-Napoca. Programul arhitectural este un complex pentru sporturi urbane, însă cu funcțiuni complementare, programe și pentru comunitate. In primul rând în urma lucrării de dizertația prima și cel mai important lucru, pentru a integra această subcultură în mănăștur este implicarea lor în faza de proiectare. Aici nu mă refer doar la sportivii urbani, ci, și la comunitatea în sine, fiindcă este important, ca comunitatea să simtă un fel de drep de proprietate față de construcție. În continuare, era foarte important alegerea sitului, la care desigur în primul rând trebuia să țin cont și de regulament. Astfel am ajuns la situl respectiv. Următoare problemă era accesul pe sit. Este important ca accesul să fie posibilă nu numai pentru autoturisme, ci și bicicliștilor, skaterilor, celor care se dau pe role etc. Următoarea problemă era rezolvarea zgomotului, situl fiind într-o zonă rezidențială iar sporturile urbane, după cum am văzut în lucrarea de față, produc foarte multă poluare fonică. Astfel este poziționat sub pământ. Însă această treabă conduce la iluminarea naturală corespunzătoare, așa am ajuns la iluminatyul prin acoperiș.

C O N C L U Z I I

În concluzie mi se pare interesant de a integra sportivii urbani în Mănăștur. De ce în Mănăștur și nu altundeva? În primul rând, având în vedere faptul că, locuiesc în zonă am observat mulți skateri, bicicliști care se dau pe drumurile aglomerate de mașini, fără piste de bicicliști, fără trotuare, sau cu trotuare pe care parchează mașinile. Sunt mulți sportivi urbani în Parcul rozelor, pe care îi văd venind din Mănăștur, ocolind mașinile, mergând pe carosabil trotuarele fiind ocupate de mașinile parchate. În al doilea rând am observat că, în comunitatea Mănășturului sunt prezenți oameni, cu mentalitate mai deschisă pentru a realiza ceva nou, oameni care chiar mișcă ceva pentru nevoile lor, pentru comunitate, pentru un aspect mai plăcut al zonei unde locuiesc ei, unde î-și petrec timpul de zi cu zi, în urma cărei comunitatea devine mai convergentă. Aici, nu vreau să ajung la concluzia că, un skateparc ar rezolva problema sportivilor urbani, dar de ce skaterii nu ar putea face parte din această comunitate? cum restul persoanelor, într-un loc, un spațiu, unde poate și ei s-ar simți mai comozi, dar și restul comunității, atât familiile, cât și bătrânii, artiștii, grădinarii etc., fiecare ocupându-se la ce se pricepe.

După părerea mea și după cum ne arată lucrarea de față sportivii urbani nu sunt persoane cu însușiri negative, pur și simplu ei percep, văd, observă lucrurile, spațiile într-un mod diferit de pesoanele de zi cu zi. Ei s-ar putea integra în comunitate. Diferite evenimente pot fi combinate cu skateboarding-ul în care participarea, și nu concursul este important, acestea pot arăta valorile skateboarding-ului dar și valorile comunității și pot sublinia publicului larg faptul că, sporturile urbane sunt văzute ca o activitate respectată, în același timp dând valoare comunității, care susține toate tipurile de persoane din comunitate.

B I B L I O G R A F I E

D E Z B A T E R E

La Terenuri – Spațiu Comun în Mănăștur, ”Ce fel de construcții noi dorim lângă zona La Terenuri Mănăștur?”, în Cluj Napoca

C Ă R Ț I

Henri Lefebvre, The production of space, trad. Donald Nicholson-Smith, Bleckwell, Oxford UK & Cambridge USA, Massachusetts, 1991

Iain Borden, Skateboarding, Space and the City: Architecture and the Body, Berg / Bloomsbury Academic, Oxford & New York, 2001

Silviu Medeșan, Laura Panait (eds.), cArtier

Intervenții Periferice /Peripheral Interventions, Idea Design & Print, Editura, Cluj, 2016

L U C R Ă R I

Boros Eszter, Farkas Fiametta Szilvia, ”Gördülékeny térhasználat: Guruló sporteszközök és városi terek kapcsolata keszthelyi példán keresztül”, Tudományos Diákköri Konferencia, Budapesti Műszaki és Gazdaságtudományi Egyetem, 2015

Fredrik Angner, “Skateboard urbanism: An exploration of skateboarding as an integrated part of public space”, Master’s thesis, Swedish University of Agricultural Science, Department of Urban and Rural Development, Uppsala, 2017

John Newman Carr, “The Political Grind: The Role of Youth Identities in the Municipial Politics of Public Space”, Doctor of Philosophy, University of Washington, Department of Geography, 2017

Kacsuk Zoltán, “Kérjük a pihenő park helyett a játszóteret használják gördeszkázásra. Kreativitás és konfliktus az Etele úti deszkás helyszín használatában”, [Vă rugăm, în loc de parcurile pentru odihnă, folosiți parcurile de joacă pentru skateboarding. Creativitate și conflict în utilizarea străzii Etele pentru skateboarding], Humánökológia dolgozat, 2003. január 24.

Rentea Catalina, et. al., “Skate Parkul din Cluj”, Raport de cercetare, Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Cluj-Napoca, 2010-2011

Teodor Daskalov, “CONCRETE SKATEPARKS Design and construction of a skateboarding recreational facility”, Bachelor’s thesis, Hameen University of Applied Science, Visamäki, Autumn 2015

Tiphaine Kazi-Tani, ”Exploring Habitability: Skateboarding as ‘Rogue Architecture’”, Architecture of Alterity, 2015, Symposium , University of Edinburgh, School of Architecture

A R T I C O L E Î N R E V I S T E

Iain Borden, “Speaking the City: Skateboarding Subculture and Recompositions of the Urban Realm", Ray Hutchison, Constructions of Urban Space, JAI Press, 2000

John N. Carr, “Skateboarding in Dude Space: The Roles of Space and Sport in Constructing Gender Among Adult Skateboarders”, Sociology of Sport Journal, vol. 34, 2017

Ocean Howell, “Skatepark as Neoliberal Playground : Urban Governance, Recreation Space, and the Cultivation of Personal Responsibility”,

Space and Culture, Sage Journals, 1 August 2008

Prof JJ Prinsloo, et. al., ”The contribution of skateboarding to societal challenges”, Tourism and Leisure, African Journal of Hospitality, Volume 6 (4) – 2017

A R T I C O L E W E B

arkkitehti, ”A gördeszkások és Alvar Aalto”, [ Skaterii și Alvar Aalto ], mérnöknők épitészet és életmód, 6/25/2012, vizualizat pe URL: http://mernoknok.blogspot.com/2012/06/gordeszkasok-es-alvar-aalto.html

Alexandru Safta, ”Sporturile urbane”, DESCOPERĂ.RO, 01.23.2011, vizualizat pe URL: http://www.descopera.ro/sporturi/7890414-sporturile-urbane

Amy Frearson, ”Zap' Ados by Bang Architectes”, Dezeen, 14 February 2012, vizualizat pe URL: https://www.dezeen.com/2012/02/14/zap-ados-by-bang-architectes/

Anthony Gembeck, ”Skatepark Design – Listen to the Skaters!”, SkateParkGuide.com, vizualizat pe URL: http://www.skateparkguide.com/design_basics.html

Dan Howarth, “CEBRA's sports centre "grows like a mushroom" from concrete skate park by Glifberg+Lykkeskate”, Dezeen, 17 October 2014, vizualizat pe URL: https://www.dezeen.com/2014/10/17/cebra-streetdome-sports-centre-glifberg-lykkeskate-skate-park-haderslev-denmark/

Dezső András, ” Kit érdekelnek a gördeszkások? ” [ Cine sunt interesați de skateri? ], hvg.hu, 2008. július. 29, vizualizat pe URL: http://hvg.hu/sport/20080728_gordeszkasok_erzsebet_ter_extrem_sport

”Dezvoltarea skateboardingului“, XTREM împărtășește pasiunea, 06 Feb 2012, vizualizat pe URL: https://www.xtrem.ro/urban/skateboarding/istoric-skateboarding/dezvoltarea-skateboardingului_–a687.html

Dudásné Kass Mária, ”Szokás, hagyomány, erkölcs, jog, illem. A szubkultúrák”, [ Obiceiuri, tradiție, drept, decență. Subculturile ] Bethlen Gábor Általános Iskola és Gimnázium, március 19., vizualizat pe URL: http://www.bethlen.hu/Di%C3%A1kk%C3%B6zpont/Tant%C3%A1rgyak/T%C3%A1rsadalomismeret/tabid/105/articleType/ArticleView/articleId/340/2-Szokas-hagyomany-erkolcs-jog-illem-A-szubkulturak.aspx

”Factors of Skatepark Design”, Public Skatepark Development Guide, vizualizat pe URL: https://publicskateparkguide.org/design-and-construction/factors-of-skatepark-design/

Ionuț Axinescu, “I-am în-trebat pe skaterii români cât de mult le pasă că, skateboarding-ul va fi sport olimpic”, Vice channels, aug. 27. 2016, 2:05am, vizualizat pe URL: https://www.vice.com/ro/article/vvey3d/skaterii-romani-despre-jocurile-olimpice

”Kavel K / Carve”, Archdaily, 5 April, 2014, vizualizat pe URL: https://www.archdaily.com/493306/kavel-k-carve MINI Clubman, “ZAP'ADOS / Bang Architectes”, archdaily, 16 February, 2012, vizualizat pe URL: https://www.archdaily.com/208688/zapados-bang-architectes

”Mi köze van Alvar Aaltónak a gördeszkásokhoz?” [Ce legătură are Aalto cu skateboarding-ul?], Dívány, 2016. október 09, vizualizat pe URL: https://divany.hu/lajfhekk/2016/10/09/alvar_aalto_gordeszka_epiteszet/?token=9b90a49980cf187279a7a61a9109b652

”Oslo Skatehall / Dark Arkitekter”, Archdaily, 31 January, 2017, vizualizat pe URL: https://www.archdaily.com/804337/oslo-skatehall-dark-arkitekter

“OSLO SKATEHALL”, Dark, vizualizat pe URL:

darkarkitekter.no/projects/oslo-skatehall

Skatemag, “The Evolution Of Skateboarding – A History From Sidewalk Surfing To Superstardom”, skateboarding magazine.com, March 5, 2013, vizualizat pe URL: http://www.skateboardingmagazine.com/the-evolution-of-skateboarding-a-history-from-sidewalk-surfing-to-superstardom/

Sky Siljeg and Scott Starr, ”The History of Skateboarding”, KIDS on BOARD, vizualizat pe URL: http://teacher.scholastic.com/scholasticnews/indepth/Skateboarding/articles/index.asp?article=history&topic=0

”Social and Economic Effects of a professionally designed Community Skatepark”, CALIFORNIA skateparks, vizualizat pe URL: http://californiaskateparks.com/get-a-skatepark-designed-and-built/social-and-economic-benefits-of-skateparks/

“StreetDome / CEBRA + Glifberg – Lykke”, Archdaily, 23 October, 2014, vizualizat pe URL: https://www.archdaily.com/558349/streetdome-cebra-glifberg-lykke

Steve Cave, “What Skateboarding Is All About”, ThoughtCo., June 21, 2017, vizualizat pe URL: https://www.thoughtco.com/what-skateboarding-is-all-about-3002771

”The Skateboarding Problem”, PUBLIC SKATEPARK DEVELOPMENT GUIDE, vizualizat pe URL:

The Skateboarding Problem

SURSĂ WEB

SKATEMAP ROMÂNIA, vizualizat pe URL: http://www.skatemap.ro/spot/Cluj/Cluj Napoca/Telefoane/338

V I D E O

FuelTvSkatePodcast, “Freedom of Space”, Youtube, 6 Jul 2008, vizualizat pe URL: https://www.youtube.com/watch?v=_qK_dOZYM1g

Marko Lampinen, “Skeittiseminaari -Gustav Svanborg Eden”, Youtube, 30 May 2016, vizualizat pe URL: https://www.youtube.com/watch?v=GyBYK_fIMf4&t=127s, (accesat: 05. 06. 2018)

Skateboarding and the City, ” Raphaël Zarka's rideable artworks. Paving Space (dir. Dan Magee, 2016).”, Youtube, 1 Jun 2017, vizualizat pe URL: https://www.youtube.com/watch?v=jDjwGZoloQQ

S U R S E I M A G I N I

Fig.1

Fig.2

Fig.3

Fig.4

Fig.5

Fig.6

Fig.7

Fig.8