Lucrare de disertrație: [621578]

Universitatea din București
Facultatea de Istorie

Lucrare de disertrație:
Armamentul infanteriei române și
evoluția acestuia de la începu tul
celui de -Al Doilea Război Mondial
la începutul perioadei comuniste

Masterand: [anonimizat]:
Conf. Dr. Simion Nicolae Câlția

București
2019

2

MOTTO:
,, Ador infanteriștii pentru că nu sunt apreciați cu adevărat .
Sunt cei care stau în noroi, ploaie, ger și vânt.
Nu știu ce înseamnă confortul și
au învățat să supraviețuiască fără
aproape nimic. Și totuși, ei sunt
oamenii fără de care războaiele
nu pot fi câștigate.”
Ernie Pyle -corespondent
de război1

1 George Sullivan, Journalists at Risk: Reporting America 's Wars , Minneapolis, 2006, Twenty -First Century
Books, p. 32.

3
Cuprins

I.Introducere

1. Definirea temei ………………………………………………………… .………………… 5
2. Decupajul cronologic ………………………………………………… .………………… ..5
3. Decupajul geografic …………………………………………………… .………………… 6
4. Motivația alegerii temei ………………………………………………… .……………… ..6
5.Concepte utilizate ………………………………………………………… .……………… .7
6. Surse ……………………………………………………………………… .………………. 8
7. Stadiul cercetării ……………………………………………………….…………………. 8
8. Informații cu privire la viabilitatea subiectului ……………………….………………… 9
9. Ipoteze de lucru ………………………………….………………………… …………….. 9
10. Metodologia cercetării ………………….………………………………………………. 10
11. Structura lucrării ……………………………………………………………………….. 10
12. Diseminare ………………………………………………………………………………1 1

II. Armamentul infanteriei române în pragul celui de -Al Doilea Război Mondial

1. Agravarea situației politice internaționale și efectele sale în planul înzestrării cu
armament ……………………………………………………………………………………1 2
2. Potențialul militar al infanteriei r omâne în p ragul celui de -Al Doilea Război
Mondial ………………………………………………………………………………………1 5
3. Armamentul infanteriei române în raport cu cel al infanteriilor occidentale …………1 6
4. Armamentul infanteriei române în raport cu cel al infanteriilor est -europene ………1 8

III.Armamentul infanteriei române în prima parte a celui de -Al Doilea Război
Mondial ( 1939 -1944)

1. Armamentul infanteriei române în perioada 1939 -1941 ……………………………….2 2
2. Armamentul infanteriei române în războiul anti -sovietic ………………………………2 8
3. Infanteria română în raport cu infanteriile Axei ……………………………………….3 7
4. Infanteria română în raport cu infanteriile Aliaților …………………………………..4 4

4
IV. Armamentul infanteriei române a doua parte a celui de -Al Doilea Război
Mondial
1. Schimbarea taberelor și implicațiile sale în planul înzestrării cu armament ………… 50
2. Armamentul folosit în campania din vest (1944 -1945) …………………………………5 2
3. Noile tipuri de armament apărute pe fondul avansării conflictului ……………………5 5
4. Armamentul infanteriei române în pragul instaurării regimului Comunist ………….5 7

Concluzii …………………………………………………………………………………….. 60
Bibliografi e
Anexe

5
I. Introducere

1. Definirea temei

Lucrarea intitulată ,,Armamentul infanteriei române și evoluția acestuia de la începutul
celui de-Al Doilea Război Mondial la începutul perioadei comuniste” are ca temă
problematica evoluției armamentului aflat în dotarea infanteriei române într -o perioadă destul
de anevoioasă a Istoriei. Prezenta lucrare se dorește a fi o c ontinuare a p recedentei lucrări,
care viza evoluția armamentului infanteriei române de la sfârțitul secolului al XIX -lea până în
perioada interbelică. În concluziile acelei lucrări am precizat faptul că domeniul rămâne în
continuare deschis, o cercetare ulterioară putând fi oricând realizată. Astfel, am ale s să
realizez o cercetare prelungind limita dincolo de perioada interbelică, având scopul de a
aborda cu precădere perioada celui de -Al Doilea Război Mondial. De asemenea, doresc și o
prezentare a evenimentelor de care se leagă această is torie a armelor d e foc cu care infanteria
română a luptat în cea de -a Doua Conflagrație Mondială.
Pe parcursul acestei lucrări se va pune accent în special pe armamentul de foc folosit de
infanteria română . De asemenea, vor fi abordate și aspecte legate de contextul istoric și de
factorul economic, respectiv de implicațiile acestora în procesul de evoluție a armamentului
infanteriei române.

2. Decupajul cronologic

Din punct de vedere cronologic, lucrarea acoperă per ioada cuprinsă între anii 1934 și
1947 . Aceste limite cronologice au fost alese, doarece reprezintă niște ani -cheie în cadrul
demeresului de cercetare . Deși titlul poate fi considerat o posibilă cheie de lectură pentru
conținutul textului, reperele cronolo gice prezente în cadrul acestuia nu sunt suficiente pentru a
contura decupajul cronologic. Astfel este necesară o abordare a perioadei anterioare începerii
celui de -Al Doilea Război Mondial, deoarece în acea perioadă a fost accelerat procesul de
înzestrare a infanteriei române cu armament modern cuprinzând arme de foc standard, care
foloseau muniție de același calibru. Pentru a prezenta aceste aspecte, am ales ca limită
inferioară anul 1934, deoarece reprezintă anul în care a fost constituit Fondul Apărări i

6
Naționale2 destinat pentru înzestrarea întregii Armate Române. Totodată, perioada anilor '30 a
reprezentat perioada de apogeu a revizionismului, caracterizată de conflicte locale ce au
determinat starea de ,,pre -război” care avea să anunțe începerea celu i de-Al Doilea Război
Mondial.
În ceea ce privește limita superioară a decupajului cronologi c, am ales ca reper anul
1947 , anul în care s -a realizat trecerea României de la sta tutul de regat la statutul de republică
populară.3 Schimbarea de regim politic și transformarea Statului Român într -un satelit al
URSS a avut drept consecință transformarea Armatei Române într -o armată pe model
sovietic. Prin urmare mijloacele de luptă s -au modificat și ele, printre acestea numărându -se în
special armamentul de infa nterie.

3. Decupajul geografic

Din punct de vedere geografic, demersul de cercetare va viza în mare parte spațiul
românesc. De asemenea, se va face apel și la alte spații geografice pentru a putea compara
armamentul aflat în dotarea infanteriei române cu cel aflat în dotarea altor infanterii. Cum
lucrarea își propune să prezinte armamentul folosit în timpul celui de -Al Doilea Război
Mondial, care a fost un război de coaliție , este necesară și o prezentare a armamentului
celorlalte infanterii care au lua t parte la conflict. Spațiul geografic de ansamblu în această
analiză este reprezentat de continentul european. În cea mai mare parte însă cercetarea se va
axa pe spațiul Est, respectiv Sud -Est-european, fiind spațiul unde se poziționează și România.
Referiri la alte zone geografice se vor face punctual pe parcursul lucrării având ca scop
realizarea unei cercetări c ât mai amănunțite prin intermediul unor analize comparate.

4. Motivația alegerii temei

Am ales această temă de cercetare, deoarece doresc să realizez o continua re a
demersului anterior. I storia armelor de foc reprezintă un domeniu complex, care trezeșt e
interesul pentru cercetare, dar care, totuși, nu a fost suficient cercetat în Istoriografia Română.
Prin complexitatea domeniului, putem înțelege totalitatea aspectelor legate de armele de foc

2 Ioan Scurtu, Petre Otu, Istoria Românilor, vol. VIII, România întregită ( 1918 -1940), București, Editura
Enciclopedică, 2003, p. 204.
3 Monitorul Oficial al României , nr. 300, 30 decembrie 1947, p.2.

7
aflate în dotarea infanteriei române: originea, caracteristic ile, evoluția și modul în care acestea
au influențat structura unităților de luptă, respectiv efortul de război.
Pentru o prezentare cât mai exactă a armamentului infanteriei române, dar și a
evoluției acestuia pe durata surprinsă în decupajul cronologic mi-am propus să consult o gamă
largă de informații și surse. Prezentarea în sine a armelor de fo c poate avea conexiuni cu
multe alte paliere ale istoriei. Pornind de la istoria economică și trecând prin istoria militară
putem înțelege cauzele adoptării unu i anumit tip de armă de foc, precum și efectele adoptării
acesteia resimțite pe câmpul de luptă. Astfel, întreg fenomenul de evoluție existent la nivelul
armelor de foc folosite de infanteristul român trebuie cercetat în funcție de contextul istoric
pentru a putea fi înțeles corespunzător. Personal, s unt interesat de întreg domeniul armelor de
foc moderne și îmi do resc ca prin intermediul acestei lucrări să contribui la cercetarea acestuia
în cardul Istoriografiei Române.
Nu în ultimul rând, anul 2019 este un an comemorativ al celui de -Al Doilea Război
Mondia l, anul în care se împlinesc 80 de ani de la începutul celui mai devastator conflict din
istoria omenirii. De asemenea se împlinesc și 75 de ani de la momentul în care a avut loc
Actul din 23 August 1944 , care a avut efecte notabile în desfășurarea războiului, dar și în
planul înzestrării cu armament a infanteriei române.

5. Concepte utilizate

Fiind o lucrare cu o temă legată de domeniul istoriei militare, aceasta va folosi
concepte legate evident de câmpul semantic al războiului. Primul și cel mai întâlnit concept
folosit va fi evident ,, infanterie” care reprezintă în sens larg o categorie militară care se
caracterizează prin faptul că duce lupta pe jos.4 Câteva dintre conceptele folosite în cadrul
acestei lucrăr i sunt: război, armă , unități, pușcă, pușcă -mitralieră, pistol -mitralieră, cartuș,
efort de război. Pe parcursul lucrării se vor regăsi, de asemenea și termeni de ordin tactic
legați de infanterie. De asemenea, se vor regăsi concepte legate de organizarea și denumirile
marilor și micior unități ale unei armate precum: grupă, pluton, companie, batalion, regiment,
divizie, etc. Unele noțiuni vor fi menționate în întregime la început, ulterior fiind menționate
în formă abreviată.

4 Dicționarul Explicativ al L imbii Române, Ediția a II -a, București, Univers Enciclopedic, 1998 , p. 489.

8
6. Surse

În cadrul acestui demers de cercetare vor fi consultate o varietate de surse. Majoritatea
vor fi lucrări de specialitate legate de istoricul armelor de foc. Vor fi folosite și surse de istorie
militară pentru prezentarea evenimentelor care au dus la proces ul de evoluție al acestora.
Dacă lucrările de istorie militară prezintă mai mult evenimentele în sine, lucrările de
specialitate prezintă într -o manieră detaliată istoricul, evoluția și caracteristicile tehnice ale
armelor de foc. În cadrul acestei lucrări este necesară o combinare a ambelor tipuri de surse,
deoarece armamentul împreună cu evoluția sa trebuie prezentate în context istoric.
Dincolo de materialul de arhivă și de lucrările generale și de specialitate, revistele de
profil care prezintă armele de foc împreună cu caracteristicile lor pot fi folosite în elaborarea
lucrării. În cadrul cercetării vor fi folosite și o serie de instrumente de lucru ( dicționare,
enciclopedii). Pentru a observa modul în care au evoluat armele de foc, împreună cu modul în
care infanteristul român percepea evoluția și folosea armele din dotare se va face apel și la
memorii și jurnale de campanie. Acestea din urmă vor fi folosite în cadrul lucrării cu o
anumită rezervare din cauza posibilului grad de subiectivitate. S ursele on -line pot fi și ele
folosite. În categoria surselor on -line pot intra site -urile specializate în istoria militară, dar și
în istoria armamentului. Tot din mediul on -line se vor prelua și o parte din sursele vizuale
menționate în anexe.

7. Stadiul ce rcetării

În spațiul românesc, acest domeniu al armelor de foc nu a fost suficient cercetat,
rămânând în continuare deschis. Am constatat că ultimele lucrări scrise pe această temă
datează de la sfârșitul perioadei comuniste. În afară de o serie de reviste care prezintă
armamentul de foc al infanteriei române, lucrări dedicate în totalitate acestui subiect nu ex istă
în Istoriografia Română. Despre perioada surprinsă în decupajul cronologic există lucrări
scrise în a doua parte a perioadei comuniste c are prezintă o istorie evenimențială a întregii
Armate Române. Armele de foc sunt prezentate succint împreună cu întreg echipamentul
folosit de soldatul român, iar prezentarea se face pe intervale cronologice limitate. Dat fiind și
conținutul politizat, se pune accent în special pe a doua parte a celui de -Al Doilea Război
Mondial, după ce Armata Română a încetat războiul anti -sovietic.
În străinătate însă lucrările scrise pe marginea acestui subiect sunt mult mai actuale.
Cele mai recente lucrări sunt ,, Firearms -an illustrated history ” (2014), ,, The Mosin -Nagant

9
Rifles” (2016), sau chiar ,,The anti -tank Rifle” apărută în anul 2018 sau ,, Sniper Rifles on the
Eastern Front ” apărută la începutul acestui an . Acestea prezintă în mod detaliat istoricul,
evolu ția și caracteristicile tehnice ale armelor de foc, prezentând împreună cu acestea și
contextul evenimentelor în care au fost adoptate, precum și țările care le -au folosit. În spațiul
românesc, lucrările apărute recent care să trateze armamenul aflat în do tarea Armatei Române
sunt reduse ca număr. Una dintre ele care aparține unui colectiv de autori printre care se
numără și Cornel I. Scafeș în calitate de coordonator. Lucrarea se intitulează ,, Armata
Română 1941 -1945” , însă prezintă fiecare armă în întreg ansamblul ei, rezervând astfel un
interval redus pentru armele de foc, în special pentru armamentul de infanterie.
Pe marginea acestei teme, au apărut o serie de articole în mediul on -line, în special
articole legate de echipamentul soldaților români în prima parte a celui de -Al Doilea Război
Mondial pentru a suplini lipsa de informații în acest domeniu. Articole respective nu prezintă
însă în manieră detaliată respectiva perioadă și uneori nu reușesc să plaseze foarte bine
informația în context.

8. Informații cu privire la viabilitatea subiectului propus

Fiind un domeniu vast, care nu a fost deplin cercetat în Istoriografia Română,
domeniul armelor de foc poate asigura numeroase teme de cercetare legate de aspecte de la
efectele evoluției armelor de foc pe câmpul de luptă, până la aspectele economice care au
determinat evoluția acestora . În condițiile în care în Occident există lucrări care descriu un
singur model de armă de foc împreună cu variațiile sale, consider că o astfel de temă care să
prezinte armamentul infanteriei române într -un moment cheie al istoriei sale (cel de -Al Doilea
Războ i Mondial) este binevenită ca o contribuție la istoria armamentului de foc aflat în
dotarea Armatei Române. De asemenea , această lucrare poate contribui la cerc etarea în
domeniu și po ate favoriza o continuare cu lucrări viitoare care să trateze aspectele care nu au
putut fi cuprinse în momentul de față.

9. Ipoteze de lucru

Prezenta lucrare își propune să demonstreze că a existat o evoluție a armamentului
aflat în dotarea infanteriei române în perioada prezentată în decupajul cronologic. De
asemenea, lucrarea își propune să demonstreze că evenimentele din apropierea jumătății
secolului al XX -lea au dus la această evoluție Un exemplu de ipoteză de lucru ar pute a fi

10
legată de momentul intrării Regatului României în Al Doilea Război Mondial de partea Axei
și efectele acestuia în planul înzestrării cu armament a infanteriei române. De asemenea,
ipotezele de lucru pot merge și în sens invers, mai exact, demonstrare a efectelor pe care l -a
avut un anumit tip de armament în planul evenimentelor din cel de -Al Doilea Război
Mondial.

10. Metodologia cercetării

Din punct de vedere metodologic lucrarea își propune să verifice dacă a existat cu
adevărat o evoluție a armam entului de foc aflat în dotarea infanteriei române în perioada
menționată în decupajul cronologic. Demersul de cercetare va fi realizat prin consultarea
surselor de istorie militară pentru a putea plasa în contextul istoric fiecare moment în care
infanteri a română adopta o nouă armă de foc. De exemplu, în contextul intrării în război de
partea Germaniei Naziste în anul 1941, în dotarea infanteriei române au ajuns noi arme de foc
de același calibru cu cele germane. La finalul războiului însă, când Armata Rom ână a luat
parte la campania din vest, armamentul aflat în dotarea infanteriei fusese înlocuit cu cel de
proveniență sovietică.
Această lucrare se dorește a fi parte a unui demers de cercetare istorică. Astfel,
prezenta lucrare își propune să prezinte în manieră succintă caracteristicile tehnice ale armelor
de foc, printre acestea regăsindu -se, producătorul, anul patentării, calibrul. În privința
aspectului economic însă, prezentarea va fi una ceva mai detaliată, deoarece factorul
economic a influențat di rect evoluția armelor de foc, în special în apropierea celui de -Al
Doilea Război Mondial.

11. Structura lucrării

Ca structură, l ucrarea este alcătuită din patru capitole, unul dintre acestea fiind
capitolul introductiv . Restul capitolelor sunt împărțite într -un număr egal de subcapitole. Cel
de-al doilea capitol se dorește a fi o prezentare a armamentul ui infanteriei române în pragul
celui de -Al Doilea Război Mondial, în timp ce restul capitolelor prezintă armamentul
infanteriei române și evoluția sa pe parcursul celui de -Al Doi lea Război Mondial, respectiv în
pragul instaurării regimului Coumunist în România . În mod constant se va realiza o analiză
comparată cu celelalte infanterii alături de care infanteria română s -a aflat pe câmpul de luptă.

11
Lucrarea se va finaliza cu concluziile demersului de cercetare, o bibliografie substanțială
împreună cu o serie de anexe care să prezinte fotografii cu armele de foc aflate atât în dotarea
infanteriei române, cât și în dotarea al tor infanterii cu care se va realiza o analiză comparată
pe parcursul lucrării.

12.Diseminare

Fiind o lucrare cu caracter științific, aceasta poate contribui la cercetarea problemei în
cadrul Istoriografiei Române. Aces t subiect poate fi folosit în cadru l unor dezbateri istorice în
contextul aniversării unor evenimente din Istoria României. De asemenea se observă și un
interes al publicului larg, nu doar al celui avizat pentru istoria armelor de foc. În ultimii ani în
România s -au constituit o serie de a sociații de reconstituire istorică. Lucrări ca aceasta pot
constitui un material util pentru membri acestor organizații in demersul lor de a reconstitui
mijloacele de luptă ale soldatului român din diferite epoci; în cazul de față mijloacele de luptă
ale infanteristului român din cel de -Al Doilea Război Mondial.
De asemenea, prezenta lucrare poate fi dezvoltată și publicată în viitor pentru a
contribui din punct de vedere istoriografic la cercetarea problemei.

12
II. Armamentul infanteriei române în pragul
celui de -Al Doilea Război Mondial

Anii '30 ai secolului al XX -lea au reprezentat la nivelul întregii lumi o perioadă
tensionată atât pe plan politic, cât și pe plan militar. Acest interval cronologic poate fi
considerat unul de pre -război, având în vedere că în unele colțuri ale lumii confl icte locale
erau în desfășurare anticipând izbucnirea unui nou război mondial.

1.Agravarea situației politice internaționale
și efectele sale în planul înzestrării cu armament

De-a lungul Perioadei interbelice, s -a încercat o standardizare a mijloacelor de luptă
folosite de Armata Română. Infanteria constituia arma predominantă în cadrul forțelor armate
române. În anii '30, procentajul mediu al armei ,,Infanterie” dep ășea 40% din efectiv ( 45%
cuprins în planul de mobilizare din 1932). Prin comparație, armei ,,Artilerie ” i se rezerva un
procentaj de aproximativ 10%.5 Raportând un procentaj aproximativ al armei ,, Infanterie” la
potențialul militar de peste două milio ane ( 2.200.000) de militari pe care Armata Română îl
avea în apropierea celui de -Al Doilea Război Mondial ( 1938)6, rezultă că din acest număr de
soldați 880.000 erau încadrați în unitățile de Infanterie. Prin urmare, se dorea o înzestrare
corespunzătoare a acesteia cu un singur tip de armament.
Experiența Primului Război Mondial în care infanteria română era dotată cu o gamă
largă de arme de foc a dovedit faptul că aprovizionarea cu muniție devenea dificilă și putea
infuența re zultatul luptei. În conte xtul precipitării evenimentelor din pragul celui de – Al
Doilea Război Mondial, se impunea o mo dernizare, respectiv o standardizare a mijloacelor de
luptă. Demersul a început însă târziu, principalul furnizor de armament fiind Cehoslovacia.
Astfel s -a înce put echiparea infanteriei române cu puști Mauser Wz 24 și puști -mitralieră ZB
30. 7
Între anul 1934 , când s -a constituit ,, Fondul pentru Înzestrarea Națională”, s -au
solicitat la uzinele ,,Zbrojowka” de la Brno comenzi de armament în număr de 500.000 de

5 Ștefan Pascu, Istoria militară a poporului Român, vol. VI. Evoluția sistemului militar național în anii 1919 –
1944 , București, Editura Militară, 1989, p. 143.
6 Mark Axworthy, H oria Șerbănescu, The Romanian Army of World War II , Oxford, UK, Ospery Publishing,
1991, p. 4.
7 Spencer C . Tuker, Paul G. Pierpaoli Jr., Timothy C. Dowling, World War II, The Definitive Encyclopedia,
Volume I: A -D, Santa Barbara, California , ABC Clio, 2016, p. 1422.

13
puști Mauser Wz -24, respecti v 18.000 de puști -mitralieră ZB -30. Termenul final pentru
achiziționarea respectivelor arme trebuia să fie sfârșitul anului 1939. 8 Comenzile nu au fost
îndeplinite niciodată în totalitate, întrucât statul cehoslovac a fost dezm embrat de Al Treilea
Reich. Schimbările pe harta politică a Europei Centrale se prevedeau încă din prima parte a
anilor '30. Pe fondul unei opoziții dezagregate și al popularității pe care începea să o câștige ,
Adolf Hitler a ajuns cancelar al Germaniei la sfârșitul lunii ianuarie 1933.9 Acesta a devenit
asemenea unui conducător providențial care promitea recâștigarea gloriei de odinioară a
Germaniei. Calitatea acestuia i -a asigurat adeziunea populației care spera la refacerea Reich –
ului German.
Primul p as în acest sens a fost încorporarea Austriei la teritoriul German. La începutul
anului 1938, cancelarul austriac Schussnig a fost forțat de Hitler să numească în guvern un
oficial nazist – Arthur Seyss -Inquart. Asupra cancelarului austriac s -au făcut pre siuni de unire
a Austriei cu Germania ( Anschluss). Schussnig nu a acceptat acest lucru și a demisionat, în
locul acestuia ajungând cancelar Seyss -Inquart. Motivând că societatea austriacă se află în
dezordine și în pragul unui presupus război civil a sol icitat pe 11 m artie 1938 ca trupele
germane să intre în țară pentru a restabili ordinea. 10
Hitler a urmărit și principiile de ordin juridic impuse de puterile învingătoare în Primul
Război Mondial. Acesta a folosit ,, Principiul autodeterminării popoar elor” inițat de
președintele american Woodrow Wilson aplicat pentru populațiile germane alfate pe teritoriul
noilor state apărute sau reîntregite în urma războiului. Acesta motiva într -un discurs de -al său
că ,, așa cum Anglia își manifestă interesul pen tru populațiile sale din diferite zone ale
globului, așa și Germania dorește să își protejeze populațiile din afara granițelor”. 11
Pe 12 Martie 1938, trupele germane se aflau deja pe teritoriul austriac, referendumul
cu privire la apartenența Austriei la Reichul German devenind doar o formalitate. Peste 95%
din populație a votat pentru Anschluss în timp ce prezența la urne a fost de aproape 100%.12
În urma evenimentelor din Austria, germanii din regiunea sudetă și -au exprimat
dorința de a fi cuprinși în gr anițele Reich -ului German. Anschluss -ul de la Viena nu i -a făcut
pe anglo -francezi să acționeze, în timp ce Mussolini, care își construise un ,, imperiu” în

8 Ștefan Pascu, Op. cit., p. 221.
9 Benjamin Carter Hett, The Death of Democracy – Hitler' s Rise to power and the Downfall of the Weimar
Republic, New York, Henry Holt and Company, 2018, p. 188.
10 Tony Rea, John Wright, International Rela tions ( 1914 -1995) , Oxford, UK, Oxford University Press, 1997, p.
60.
11 Gerd Schultze -Rhonhof, The Anschluss of the Sudeten Region and subjucation of Czechia , New York, Kindle
Publishing, 2014, p. 24.
12 Ibidem, p. 25.

14
Africa părea din ce în ce mai tolerant la demersurile fuhrer -ului. 13 Singurul care a reacționat
în privința Anschluss -ului a fost viitorul prim -ministru britanic Winston Churchill. În
primăvara anului 1938, acesta era doar un membru al Parlamentului Britanic. Din postura în
care se afla, acesta a afirmat că ,, trebuie luate măsuri efective pentru a evi ta pericolul. În felul
în care decurg lucrurile, în doi ani Armata Germană va fi mu lt mai mare decât cea
Franceză. ”14
După succesul cu Austria, nemții au pus problema Cehoslovaciei care a ajuns pe
agenda Parisului, Londrei și Moscovei. Exista riscul ca în cazul încorporării Regiunii Sudete,
Hitler să anexeze întreaga Cehoslovacie și să pornească un nou război. 15Pe data de 28 m artie
1938 , liderul germanilor din regiunea Sudetă, Konrad Henlein s -a întâlnit cu Hitler și cu
ministrul de externe german Joachim v on Ribbentrop. Întrevederea a avut ca scop planificarea
scenariului cu privire la ruperea regiunii sudete din teritoriul cehoslovac. Henlein a primit
instrucțiuni de la fuhrer să impună condiții radicale guvernului de la Praga și să ceară
libertate deplin ă pentru germanii din teritoriu. 16
Național -socialismul avea o susținere puternică din partea populației germane din
regiune, iar ideile acestei doctrine i -au însuflețit demersul. Astfel, ,, Criza Sudetă ” a atins
apogeul în toamna anului 1938. În aceste condiții britanicii, care doreau cu orice preț evitarea
unui nou război acceptă să facă încă o excepție în fața Reich -ului German. Astfel, pe 15
septembrie 1938 a avut loc o întrevedere între Hitler și premierul britanic Nelville
Chamberlain la Berchtesgarden. Peste două săptămâni s -a ajuns la acordul de la Munchen prin
care puterile occidentale acceptau ca Zona Sudetă să fie încorporată la Reich -ul German.
Cehoslovacii, care nu au fost invitați la negocie ri au fost nevoiți să accepte condițiile și să se
retragă în teritoriul rămas liber. 17
În luna martie a anului 1939, Hitler și -a dovedit adevăratele intenții, anexând o mare
parte a Cehoslovaciei, în condițiile în care și -a luat anterior angajamentul că Regiunea Sudetă
va fi ultimul teritoriu în corporat la Germania. Restul teritoriului cehoslovac a fost anexat de
Ungaria Hortystă, un mic district ajungând să fie ocupat de Polonia. 18
Dezmembrarea Cehoslovaciei a avut un impact semnificativ în planul înzestrării cu
armament a întregii Armate Român e, nu doar a infanteriei. Toate întreprinderile industraile

13 Tony Rea, Op. cit. , p. 60.
14 Ibidem , p. 60.
15 Gerd Schultze – Rhonhof, Op. cit., p. 25.
16 Ibidem, p. 25.
17 David T. Zabicki, William H. van Husen, Carl O. Schuster, Marcus O. Jones, Germany at War. 400 Years of
Military History , Santa Barbara, California, ABC Clio, pp. 1271 -1272.
18 Tony Rea, Op. cit., p. 63.

15
cehoslovace au fost trecute în posesia statului german începând cu luna martie 1939. Astfel
uzinele Skoda și Zbrojovka Brno ( unde erau contractate loturile cele mai numeroase de
armament pentru i nfanteria română) au trecut în slujba ,, mașinii de război germane ”.19
Industria Cehoslovacă era o moștenire a Imperiului Austro -Ungar. Prin urmare,
calitatea produselor industriale era una demnă de apreciat. Armamentul pe care infanteria
cehoslovacă îl folosea, reprezentat de puștile Mauser WZ 24 se apropia de calitatea celui
german, iar calibrul era identic. Prin urmare, toate mijloacele de luptă ale Armatei
Cehoslovace împreună cu fabricile care le produceau au fost puse la dispoziția Armatei
Germane.20
Dezmembrarea Cehoslovaciei a fost evenimentul care a îngreunat semnificativ
procesul de înzestrare a infanteriei române cu un nou tip de armament. Schimbările pe plan
politic și militar petrecute la nivel mondial prevesteau începerea unui nou conflict. P rin
urmare, infanteria română care urma să fie principala armă angrenată într -un eventual conflict
trebuia să își ridice într -un fel sau altul standardul combativ, lucru ce părea momentan
imposibil.

2. Potențialul militar al infanteriei române
în prag ul celui de -Al Doilea Război Mondial.

După cum am prezentat și în subcapitolul precedent, infanteria reprezenta arma
principală din cadrul Armatei Române. Prin urmare, este necesară o analiză detaliată a
potențialului de luptă al acesteia. Realizând o privire de ansamblu, constatăm că în perio ada
interbelică, infanteria română era echipată inițial cu armament individual provenind în mare
parte din Primul Război Mondial. Printre armele de foc aflate în dotarea infanteriștilor români
la mai bine de zece ani de la terminarea conflictului se număra u: pușca Mannlicher model
1893 de calibru 6,5 mm, pușca Mannlicher model 1895 de calibru 8 mm, puști franțuzești
precum Lebel și Berthier, de asemenea calibrate la 8 mm și puști rusești Mosin -Nagant 1891

19 Marcel Boldorf, Tetsuji Okazaki, Economics under occupation. The hegemony of Nazi Germany and Imperial
Japan in World War II, London, Routledge, Taylor & Francis Group, 2015, p. 170.
20 Cristopher Chant, Warfare and the Third Reich. The Rise and the fall of Hitler's Armed Forces , New York,
Smithmark Publishers, 1996, p. 45.

16
de calibru 7.62 mm. 21Situația stătea la fel și cu a rmamentul de foc secundar. În ceea ce
privește această categorie de arme de foc, infanteria română era echipată în pragul celui de -Al
Doilea Război Mondial cu o gamă largă de pistoale. Între acestea se numărau: pistoalele
austriece Steyr model 1912 de cali bru 9 mm și pistoalele Browning FN 1910/22 care foloseau
tot muniție de calibrul 9mm. 22 Se observă că în cazul armelor secundare s -a produs deja o
standardizare, acestea ajungând să utilizeze muniție de același calibrul.
Și în cazul armamentului de foc p rincipal s -a încercat realizarea aceluiași procedeu. Cu
alte cuvinte se dorea echiparea întregii infanterii cu un singur tip de pușcă sau carabină sau cel
puțin echiparea cu arme de foc care să folosească muniție de același calibru pentru a facilita
aprovi zionarea mai ușoară a trupelor. Într -o oarecare măsură s -a reușit echiparea trupelor de
infanterie cu puști Mauser Wz 24 fabricate la atelierele Zbrojowka Brno din Cehoslovacia.
Această armă de foc era una din versiunile de carabină ale puștii Mauser Gewhe r 1898,
folosind ca muniție cartușele de 7.92x57mm.23

3. Armamentul infanteriei române în raport
cu cel al infanteriilor occidentale

În urma unei prezentări succinte a situației internaționale, respectiv a potențialului de
luptă de care dispunea infanteria română, este necesară și o prezentare a armamentului pe care
îl aveau la dispoziție infanteriile europene. În condițiile în care R ăzboiul cel Mare se
încheiase nefavorabil pentru aceștia, nemții au fost primii care au învățat ceva din înfrângere.
Aceștia au valorificat la maximum experiența conflictului precedent și au început să se
reînarmeze.
Majoritatea infanteriilor europene au păstrat în dotarea lor arme de foc folosite în
Primul Război Mondial. În această categorie intră modelele de puști cu zăvor folosite de
multe armate în ambele războaie mondiale. Elementul de noutate în această perioadă a fost
reprezentat de generalizarea armelor de foc semi -automate și a armelor automate.

21 Robert W. D. Ball, Mauser Military Rifled of the World, Fifth Edition , Krause Publications, Iola, Wisconsin,
2011, p. 304.
22 Walter Harol d Black Smith, Joseph Edward Smith, The Basic Manual of Military Small Arms: American,
Soviet, British, Czech, German, Italian, French, Belgian and all the Other Important Nations, Harrisburg,
Pennsylvania, Stackpole Books, p. 533.
23 Robert W. D. Ball, Op. cit., p. 304.

17
Și în perioada interbelică, puștile Mauser au continuat să existe în dotarea infanteriei
germane . Nemții au modificat pușca standard Mauser model 1898 de calibru 7,92×57 mm și
astfel a apărut un model mai scurt specific anului 1924. Producția acestui model a început însă
odată cu anul 1933, sub numele de Mauser Kar 98, modelul care a rămas în dotarea infanteriei
germane până la sfârșitul celui de -Al Doilea Război Mondial, fiind folosită pentru prima dată
de Legiunea Condor în timpul Războiului Civil din Spania.24
În ceea ce privește producția de pistoale, nemților le -a fost interzis prin Tratatul de la
Versailles să producă pistoale noi. Până în anii '30, nemții au putut modifica și repara doar
pistoalele ex istente.25
Pe durata perioadei interbelice, nemții au păstrat modelele de pistoale rămase din
perioada Primului Război Mondial (precum Mauser sau Luger), spre sfârșitul acesteia fiind
patentat pistolul Walther P -38, care a devenit pistolul -standard al infa nteriei germane.26
Nemții au ajuns încă din Primul Război Mondial la concluzia că armele automate fac
diferența între victorie și înfrângere pe câmpul de luptă. În urma războiului însă au fost
constrânși de Tratatul de la Versailles să aibă în dotare do ar 792 de mitraliere grele și 1134 de
mitraliere ușoare, modelul fiind și el cel impus tot prin tratat, acela de armă automată cu răcire
pe bază de apă. Astfel, singurele arme automate care funcționau în conformitate cu
prevederile Tratatului de la Versail les erau modele vechi precum: Mg 08, Mg 13 și Mg 15.27
Proiectanții germani au încercat să elaboreze un model de armă automată care să
respecte prevederile tratatului. Astfel, a fost concepută la atelierele Rheinmetall mitraliera
Solothurn S2 -100. Modelul acesta a reprezentat modelul de bază pentru mitralierele produse
în anii ”30, începând cu Mg 10, continuând cu modelele Mg 12, 13 și 15 și terminând cu
modelul Mg 34. Cel din urmă model a reprezentat pușca -mitralieră standard pentru infanteria
germană până în primii ani ai celui de -Al Doilea Război Mondial.28
Infanteria franceză a păstrat în dotarea majoritatea armelor de foc pe care le -a folosit
și în Primul Război Mondial, modificările începând să apară odată cu sfârșitul anilor '20.
Prima dintre modificăr i a fost făcută la nivelul muniției în anul 1929 și a constat în reducerea
calibrului cartușelor franțuzești de la 8 mm la 7,65 mm, precum și în eliminarea cartușelor cu
ramă. Noul calibru a permis dezvoltarea unei noi puști cu zăvor, MAS -32, care a intrat în

24 Robert W.D. Ball, Op. cit , p. 200
25 Jeff Kinard, Spencer Tucker, Pistols – an illustrated history of their impact, Santa Barbara, California, ABC Clio,
2003 , p.180.
26 Ibidem, p. 194 .
27 James Willbanks, Machine Guns, an illustrated history of their impact , Santa Barbara, California, ABC Clio,
2004, p. 101.
28 Ibidem, pp. 102 -103.

18
producția de serie la Manufacture d' Armes de Saint Etienne începând cu anul 1936, având
apelativul MAS -36.29
Introducerea proiectilului de calibru 7,65 mm a impus producția unui nou tip de pistol,
pistolul Model 1935 care a fost produs în doar 3500 de exemplare, ducând la o continuare a
utilizării revolverului MAS/Lebel model 1892.30
Și în zona armamentului de foc automat modificările au fost minore. Puștile -mitraliere
Chauchat și mitralierele Hotchkiss au rămas în dotarea infanteriei franceze, însă înc epând cu
anul 1930, mitralierele Hotchkiss au fost calibrate la 13,2 mm pentru a fi utilizate în poziție
fixă pe Linia Maginot.31

4. Armamentul infanteriei române în raport
cu cel al infanteriilor est -europene

În condițiile în care în subcapitolul precedent am prezentat armamentul aflat în dotarea
infanteriilor occidentale, este necesară și o prezentare a armamentului individual aflat în
dotarea infanteriilor est -europene. Această prezentare este una cu atât mai utilă, deoarece este
vorba de state aflate în vecinătatea Regatului României. Aceste state reprezentau în preajma
celui de -Al Doilea Război mondial potențiali inamici, respectiv potențiali aliați ai României în
viitorul război care urma să aibă loc.
În prima parte a perioadei interbelice, infanteria sovietică a fost dotată cu
arme de foc din perioada Primului Război Mondial, pușca -standard fiind modelul 1891
Mosin -Nagant de calibru 7,62×54 R. Aceste puști au început să fie modificate prin scurtarea
țevii și prin ajustarea sistemului de ochire. Astfel, începând cu anul 1924, Consiliul
Revoluționar al Muncitorilor și Țăranilor a decis modificarea modelului standard, rezultând în
anul 1930 pușca Mosin -Nagant model 1891/30, care a devenit pușca standard a inf anteriei
sovietice până la sfârșitul celui de -Al Doilea Război Mondial.32

29 Frank de Haas, Wayne Zwoll, Bolt action Rifles 4th Edition, Jola, Wisconsin, Gun Digest Books, 1995, p. 26.
30 Jeff Kinard, Spencer Tucker, Op.cit , p. 289.
31 James Willbanks, Op. cit , p. 109.
32 Bill Harriman, The Mosin -Nagant Rifle , Oxford, United Kingdom, Ospery Publishing, 2016, pp. 19 -20.

19
În anul 1935 s -a adăugat la acest exemplar luneta PU și a rezultat pușca cu lunetă
Mosin -Nagant PU -35, iar în anul 1938, a fost concepută varianta de carabină pentru a înlocui
modelu l scurt existent din anul 1907.33
Progresele în domeniu armamentului automat s -au făcut greu, infanteria sovietică
continuând să fie dotată și în această perioadă cu mitraliere grele Maxim model 1910 calibru
7,62×54 mm. Dezvoltarea unor mitraliere ușoare s -a făcut la sfârșitul anilor 1920', când a fost
patentată mitraliera DP -28, care cântărea doar 33 de kilograme și avea o cadență de tragere de
500 de focuri pe minut.34
Vasily Degtyraev a colaborat cu Grigory Șpaghin, pentru ca în 1930 cei doi inventatori
de arme să patenteze modelul de mitralieră grea DȘ. În urma testelor, modelul nu a fost
acceptat pentru producția de serie, deoarece nu rezista la condițiile grele specifice zonei
geografice a Uniunii Sovietice. Astfel sovieticii au reînceput producția de mi traliere Maxim
1910 sub indicativul Maxim 1910/30, pentru ca abia în 1938 un model de mitralieră DȘ să fie
acceptat pentru producția de serie. Modelul DȘ 38 sau DȘk ( Krupnokaliberni/ Calibru mare)
avea după cum îi spunea și numele un calibru de 12.7 mm și a fost folosit în special în Al
Doilea Război Mondial fiind produse până în 1944 circa 8000 de exemplare.35
Pistolul -standard pentru Armata Sovietică a continuat să rămână și în perioada
interbelică revolverul Nagant model 1895, deși în anii '30 inventator ul de arme Feodor
Tokarev a patentat două modele de pistol semi -automat TT -30 și TT -33. Ambele exemplare s –
au găsit însă în dotarea infanteriei sovietice în timpul celui de -Al Doilea Război Mondial,
pistolul TT -33 rămânând în dotarea acesteia până în 1954 .36
Statele din zona balcanică precum Grecia și Jugoslavia (cu care Regatul României s -a
aflat în alianță în această perioadă) aveau în dotarea infanteriei lor arme de foc care proveneau
în mare parte din Primul Război Mondial.
Infanteria greacă a păstrat în dotarea sa până la sfârșitul celui de -Al Doilea Război
Mondial puștile Mannlicher model 1893 de calibru 6,5 mm.37În urma Primului Război
Mondial, arme de foc de proveniență franceză precum Lebel 1886 sau Berthier 1907/15 au
ajuns în dotarea infanteriei elene. La acestea se adaugă și puștile Mannlicher 1895 capturate
de la foștii inamici. Toate aceste arme de foc au fost folosite și în Al Doilea Război Mondial

33 Ibidem, p. 21.
34 James Willbanks, Op. cit , p. 108.
35 Ibidem, pp. 108 -109.
36 Jeff Kinard, Spencer Tucker, Op. cit, p. 234.
37 Frank de Haas, Op. cit, p. 44.

20
de infanteria greacă împreună cu modelele de pușcă Mauser comandate încă din anul 1930
pentru c ompletarea și modernizarea stocurilor existente.38
În aceeași situație se afla și infanteria jugoslavă care avea în dotarea sa arme de foc
utilizate și în Primul Război Mondial la care s -a adăugat un lot de puști Mauser model 1890
de proveniență turcească. Singura achiziție interbelică a infanteriei jugoslave a fost
reprezentată modelul ZB 24 al puștii Mauser, care a fost folosit și în timpul celui de -Al
Doilea Război Mondial.39
În ceea ce privește infanteria bulgară, aceasta era echipată cu două tipuri de puști
Mannlicher ( modelele 1888 și 1895). În privința armelor de foc automate, bulgarii aveau în
dotare mitraliere grele Maxim și Scwarzlose. Prin urmare infanteria bulgară era echipată cu
un armament învechit datând dinaintea Primului Război Mondial, nef iind o amenințare
efectivă pentru România. 40
În urma încheierii primei etape a cercetării, putem concluziona că pe întreg ansamblul,
în cadrul infanteriei române s -au făcut progrese în ceea ce privește dotarea cu armament.
Urmând inițiativa europeană, s -a încercat standardizarea mijloacelor de luptă ale întregii
Armate Române. Cum infanteria era însă arma care avea ponderea cea mai mare în cadrul
armatei, întreaga investiție s -a dus în această zonă. Din păcate întreg efortul nu a fost
suficient, deoarece, perioada interbelică a constituit o veritabilă ,, cursă a (re)înarmării pentru
întreaga Europă care prevedea începerea unui nou război. Eforturile de înzestrarea ale
infanteriei române au început târziu și au fost stopate rapid fie de dispariția unor furn izori de
armament ( așa cum a fost cazul Cehosl ovaciei), fie de reorientarea altor furnizori de
armament ( așa cum a fost cazul Franței). Astfel, la declanșarea celui de -Al Doilea Război
Mondial, Armata Română se găsea din nou nepregătită, nereușind să ri dice standardul
combativ nici măcar pentru cea mai numeroasă armă din cadrul acesteia.

38 Robert W.D. Ball, Op. cit. , pp. 235 -237.
39 Ibidem, pp. 235 -237.
40 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Nicolescu, Armata Română de la ultimatum la dictat, Documente vol.
I, București, Editura Europa Nova, 2000, p. 389.

21

II.Armamentul infanteriei române în prima parte
a celui de -Al Doilea Război Mondial

După cum am prezentat în finalul capitolului precedent, Al Doilea Război Mondial
găsea întreaga Armată Română nepregătită. Procesul de standardizarea a armamentului de
infanterie nu a putut fi realizat deplin, fiind oprit în momentul dezmembrării Cehoslova ciei.
Practic Regatul României a ajuns să fie izolat pe plan internațional, garanțiile occidentale și
alianțele regionale fiind în realitate aproape intexistente.

Perioada interbelică a rep rezentat o veritabilă cursă a ( re)înarmărilor. Primul Război
Mon dial și conferințele de pace care au urmat după acesta nu au rezolvat în mod real
problemele pe continentul european. În condițiile în care statele europene erau pe picior de
război cu fiecre an care trecea din deceniul al IV -lea al secolului al XX -lea, er a necesar ca
statul român să adopte o politică asemănătoare și să își construiască o armată cu un standard
combativ cât se poate de ridicat.
Și în cazul românesc au existat inițiative. Însuși generarul Nicolae Alevra afirma încă din
anii '20 că ,, Războiul de mâine va fi un război de materiale și uzură”.41 Astfel s -a dorit
crearea unei industrii militare proprii prin intermediul căreia efectivele armatei să fie echipate
în mod eficient cu mijloace de luptă și viitorul război să fie dus cu mijloace proprii. 42 Pe
teren însă, realitatea era cu totul alta, c el de -Al Doilea Război mondial găsind regatul
României nepregătit de luptă.

41 Ioan Scurtu, Op.cit. , p. 196.
42 Ibidem, p. 196.

22
1. Armamentul infanteriei române în perioada
1939 -1941

Dezmembrarea Cehoslovaciei care s -a produs încetul cu încetul între anii 1938 -193943 a
reprezentat un obstacol major în procesul de aprovizionare cu armament pentru întreaga
Armată Română. În acea perioadă însă, ,, întreaga Armata Română ” era reprezentată în mare
parte de arma Infanteriei, care era considerată arma principală a Armatei R omâne, toate
celelalte arme acționând pe câmpul de luptă pentru a – i facilita manevrele .44 Astfel, cel de -Al
Doilea Război Mondial care se prevedea încă de la jumătatea deceniului a găsit Armata
Română în mare parte nepregătită.
Pe 23 August 1939, la Mosc ova s -a semnat pactul de neagresiune germano -sovietic
cunoscut ca pactul Ribbentrop -Molotov după numele celor doi miniștrii de externe ai statelor
semnatare. Ambii lideri și -au desemnat miniștrii de e xterne – Vyaceslav Molotov și Joachim
von Ribbentrop – ca semnatari ai pactului, de acolo și numele. Î n termeni colocviali a mai
purtat și numele de ,, Pactul de n eagresiune” sau ,,Pactul Hitler -Stalin”. Pactul a fost în
vigoare până în data de 22 Iunie 1941, momentul în care Germania Nazistă a atacat Uniunea
Sovietică.45
Dincolo de acordul de neagresiune și cooperarea economică, pactul conținea și un
protocol secret în care regatul României era vizat direct de către unul dintre semnatari.
Conform protocolului secret, Europa urma să fie împărțită în sfere de infl uență între cele două
mari puteri. Astfel, Finlanda și Țările Baltice reveneau U.R.S.S. iar Polonia urma să fie
împărțită. În privința României, Uniunea Sovietică revendica partea de Moldovă dintre Prut și
Nistru, în timp ce Germania Nazistă își exprima to talul dezinteres pentru acest teritoriu. 46
Deși protocolul secret era necunoscut în epocă, iar informațiile cu privire la înțelegrea
germano -sovietică circulau la nivel de zvonuri, riscul cotropirii teritoriului național exista în
condițiile în care alian țele interbelice nu au funcționa, garanțiile occidentale erau formale, iar
la aproape toate hotarele României existau state revizioniste care revendicau într -un fel sau

43 Zara Steiner, Triumph of the Dark: European International History ( 1933 -1939) , Oxford, Oxford University
Press, 2011, p. 688.
44 Petre Otu, Îmbrățișarea Anaconde: Politica Militară a Armatei României în perioada 1 Septembrie 1939 -22
Iunie 1941, București, Editura Militară, 2006, p. 106.
45Samuel Totten, Paul R. Bartrop, Dictionary of Genocyde, Volume I , Westport, Connecticut, Greenwood Press,
p. 367.
46 George J. Neimanis, The Collapse of the Soviet E mpire, A view from Riga, Westport, Connecticut, Praeger,
1997, p. 53.

23
altul părți din teritoriul țării. Ipotezele de luptă indicau trei posibile direcții di n care România
putea fi atacată: Est, Sud și Vest. La nivelul la care se afla în momentul 1939, Armata
României putea respinge un atac pe două fronturi ( Vest și Sud), dar în cazul unui atac din
partea URSS sau în cazul unui scenariu complex cu un război pe trei fronturi rezistența ar fi
fost imposibilă. 47
Temerile s -au adeverit în toamna anului 1939. Pe data de 1 Septembrie, Germania Nazistă
a atacat Polonia cu o forță uriașă care s -a tradus în circa 2000 de tancuri și peste 1000 de
avioane. Nemții au fol osit contrar așteptărilor unitățile de tancuri care au fost trimise în
adâncul teritoriului polonez, tăind astfel comunicațiile între unitățile poloneze. Ca replică la
atacul asupra Poloniei , Guvernele Britanic și Francez au declarat război Germaniei Nazis te la
trei zile de la invazie.48 La puțin peste două săptămâni, pe 17 Septembrie 1939, sovieticii au
atacat Polonia dinspre Est. Astfel, în mai puțin de o lună de la declanșarea conflictului,
Polonia a dispărut de pe harta Europei. Deși anglo -francezii au d eclarat război Germaniei
Naziste, aceștia nu au intervenit efectiv în conflict pentru a ajuta Polonia, lăsând din nou
Germania să acționeze în voie în Europa centrală și de Est. 49
Odată cu începerea războiului Regatul României și -a arătat neutralitatea, în să poziția
geografică asemenea unei plăci tu rnante între UR SS și Reich -ul German nu era una
favorabilă, iar intrarea în război nu putea fi amânată prea mult timp. Faptul că Polonia a fost
atacată pe două fronturi și nimicită, confirma încă o dată ipotezele de luptă ale Armatei
Române împreună cu posibilitatea redusă de rezistență contra unui atac din orice parte ar fi
venit acesta. Conflictul nu a cunoscut însă o escaladă spectaculoasă. Anglo -francezii au
declarat război Germaniei Naziste, însă în intervalu l 1939 -1940, însă niciuna dintre părțile
implicate nu a întreprins operațiuni militare, războiul fiind cunoscut ca ,, războiul ciudat ”, ,,
drole de guerre” sau ,, sitzkreig”. 50
Revenind la mijloacele de luptă și la armamentul infanteriei române, era clar că odată
războiul început, fabricile producătoare de armament ale țărilor occidentale ( Anglia și Franța)
produceau acum armament pentru efortul propriu de război. În condițiile în care Regatul
României avea un statut de non -beligerant era clar că nicio co mandă de armament nu mai
putea fi onorată din acea zonă. Astfel, în perioada 1939 -40, s -a produs o reorientare către
Germania în speranța că obținerea mijloacelor de luptă va fi mai ușor de realizat. La rândul
lor, nemții au profitat de nevoia disperată de armament a țărilor din Europa de Sud -Est între

47 Ioan Scurtu, Petre Otu, Op. cit., p. 195.
48 Elizabeth Raum, A World War II Timeline , North Mankato, Minesota, Capstone Press, 2014, pp. 8 -9.
49 Ibidem, p. 9.
50 Gary Cox, The Sartre Dictionary, London, Continuum International Publishing Group, 2008, p. 218.

24
care se afla și România pentru a putea face rost de materii prime precum petrolul și
cerealele.51
La începutul celui de – Al Doilea Război Mondial, existau în România 38 de stabilimente
care se ocupau cu produc erea și repararea armamentului, respectiv cu producția de muniție.
Dintre acestea, cel mai important era cel de la Cugir unde se produceau puști -mitraliere ZB –
30, urmat de Pirotehnia și Arsenalul Armatei. Proporția conflictului presupunea însă o
înzestrar e mult mai serioasă pe care industria națională nu o putea satisface.52
Procesul de înzestrare cu armament se afla în impas, astfel că ministrul Înzestrării Victor
Slăvescu a început tratative cu reprezentanții germani la București. Rezultatul discuțiilor
purtate cu aceștia a fost prezentat regelui Carol al II -lea într -o audiență în data de 10 februarie
1940: petrol românesc contra armament german. Prețul petrolului era însă cel din toamna
anului 1939, în timp ce armamentul se vindea la prețul pieței care cr eștea odată cu escalada
conflictului. Pentru un moment Guvernul Român a ezitat în ceea ce privea semnarea unui
acord, astfel încât, responzabilii pentru înzestrare din cadrul Comandamentului German (
OKW) au întrerupt orice demers de înzestrare cu armament . 53
Tratativele au fost reluate în primăvara anului 1940. Armata Germană a început campania
împotriva Franței pe 10 Mai 194054, iar în mai puțin de o lună mare parte din teritoriul francez
a fost ocupat. În acel moment Germania deținea controlul, armata sa părând invincibilă chaiar
și pentru cele mai puternice armate ale lumii. Statele care își luaseră angajamentul să garateze
integritatea teritorială a Poloniei și a României se vedeau ele însele cu teritoriul amenințat.
Acesta a fost semnalul care a declanșat orientarea efectivă a României către Germania. Astfel,
în data de 27 mai 1940 s -a semnat acordul petrolier între România ș i Germania. Acordul a
purtat numele de Oilpakt, fiind semnat de ministrul economiei Mircea Cancicov, respectiv
de reprezentantul Germaniei la bucurești Hermann Neubacher. 55 Acordul a fost semnat în
grabă, iar condițiile în care a fost încheiat nu erau to cmai avanajoase, fiind practic impuse de
reprezentantul Germaniei așa cum s -a încercat și în etapa negocierilor. Partea românească a

51 Paul N. Hehn, A low dishonest decade, The great powers, Eastern Europe and the economic origins of World
War II 1930 -1941 , New York, The Continuum International Pub lishing Group INC, 2005, p. 112.
52 Petre Otu, Op. cit., p. 45.
53 Virgil Coman, Oilpakt – Romanian oil ad libitum for Nazi Germany în Iulian Boldea , Dumitru -Mircea Buda,
Exploring the Contexts of Communication, Târgu Mureș, Arhipelag XXI Press, 2016, p. 3.
54 Glen C. Forrest, A.A Evans, David Gibbons, The Illustrated Timeline of Military History, New York, The
Rosen Publishing Group, 2012, p. 187.
55 Virgil Coman, Op. cit., p. 380.

25
fost silită să reducă prețul petrolului, în timp ce în privința materialului de război nu s -a făcut
nicio excepție la nivel ul prețurilor.56
Dincolo de faptul că Germania impunea prețurile la armament, aceasta a acaparat și
industria de război a statului cehoslovac. Astfel, România depindea acum de Germania la
furnizarea armamentului fabricat la Uzinele Zbrojovka de la Brno. De cele mai multe or însă,
armamentul pe care Germania îl furniza României provenea din loturile confiscate de la
Armata Poloneză în toamna anului 1939, care era un armament de o calitate și mai slabă decât
cel cehoslovac. 57 Dincolo de calitatea slabă, livrar ea armamentului de către germani s -a făcut
cu mare dificultate. Astfel, în pragul lunii iunie 1940 au ajuns abia 320.000 din cele 500.000
de puști Mauser Zb 24 comandate. Pe plan intern situația stătea și mai grav, la Cugir
producându -se până la momentul menționat mai sus circa 3900 din cele 11.000 de puști –
mitraliere Zb -30 solicitate inițial.58
Pe data de 22 iunie 1940, Franța a capitulat în fața Germaniei Naziste, care ocupase deja
Belgia, Danemarca și Norvegia. 59 În condițiile în care Franța ( care era c onsiderată în epocă
una din puterile occidentale care garanta integritatea teritorială a României) a capitulat,
Uniunea Sovietică a ridicat pretenții teritoriale la adresa României. Astfel, pe data de 26
iunie 1940, Guvernul Sovietic a adresat Guvernului Român un ultimatum prin care se cerea
cedarea Basarabiei către Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) alături de partea
de Nord a Bucovinei ca o despăgubide pentru cei 22 de ani de stăpânire românească a
primului teritoriu cerut. Solicitarea tre buia soluționată până în data de 27 iunie 1940. 60
Pus în fața faptului împlinit, regele Carol al II -lea a optat inițial pentru o rezistență armată,
însă în urma a două consilii de coroană s -a constatat că situația actuală a Armatei Române nu
permite rezis tența armată. Dincolo de situația precară a armatei, exista riscul ca războiul să se
generalizeze și România să lupte pe trei fronturi ( contra URSS, respectiv contra Ungariei și
Bulgariei). Astfel, cu mici excepții ( printre care și Nicolae Iorga), membri i celui de -al doilea
Consiliu de Coroană au votat în favoarea acceptării fără luptă a ultimatumului sovietic. În
urma unor solicitări de a prelungi data ultimatumului, responsabilul pentru afaceri Externe
Viaceslav Molotov a oferit începând cu data de 28 i unie patru zile pentru ca întreaga armată și
administrație românească să se retragă din teritoriile cedate. 61

56 Ibidem , p. 380.
57 Petre Otu, Op. cit., p. 110.
58 Ibidem, p. 113.
59 Glen C. Forrest, Op .cit, p. 187.
60 AMAE, Fond, 71/ 1920 -1944. URSS, vol. 130, f. 245 -246.
61 Keith Hitchins, România 1866 -1947, București, editura Humanitas, 2013, pp. 517 -518.

26
Astfel , se repeta scenariul din luna a ugust 1916, cu diferența că în cazul ,, Iunie 1940”
trupele române nici măcar nu au fost aruncate în luptă. Este drept că au existat unele eforturi
pentru standardizarea mijloacelor de luptă traduse prin sumele alocate: în intervalul 1939 –
1940 s -au alocat pentru înzestrare peste 15 miliarde de lei reprezentând 37% din bugetul
statului. Comparativ cu jumătatea a nilor '30 când nu se aloca nici 25% din buget pentru
înzestrare s -a remarcat o creștere, însă procesul a fost tardiv și zadarnic raportat la cerințele
noului conflict.62 Se putea observa clar lipsa instruirii trupelor , a armamentului corespunzător
și a une i cantități corespunzătoare de muniție. 63 Mai mult decât atât, în timpul cedării
Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța către Uniunea Sovietică s -au pierdut mari
cantități de armament și muniție de infanterie, pierderi calculate la aproximativ 650.000 de
lei. 64
În ceea ce privește armamentul pierdut, putem observa din inventarele făcute după
evacuarea trupelor române din teritoriul cedat diversitatea armamentului. În condițiile în care
s-a încercat o standardizare a armamentului de infanterie încă din primii ani ai perioadei
interbelice, în anul 1940 încă se mai găseau în dotare puști Mannlicher modele 1888 și 1895
de calibru 8 mm, mitraliere grele Schwarzlose și mitraliere ușaoare Gladiator. 65În mod cert,
cele mai mari pierderi la nivelul mijloacelor de luptă a u fost suferite în cazul cedării
Basarabiei. Dacă în cazul cedării Ardealului și al Cadrilaterului Armata Română s -a retras în
mod organizat, retragerea rapidă a trupelor a dus la pierderea a circa 40.000 de puști Mauser
Zb-24, respectiv a 25.000 de puști de alte tipuri.66
Într-un interval de mai puțin de trei luni de zile, România Întregită s -a prăbușit, cauza
externă constituind -o revizionismul țărilor vecine, iar cea internă pasivitatea efectivă a
Bucureștiului.67 Prin lipsa de rezistență motivată de team a unui război generalizat s -a creat
astfel un precedent care a îndemnat și Ungaria și Bulgaria să ridice pretenții teritoriale. Astfel,
pe data de 30 August, prin medierea Germaniei și a Italiei, România a mai fost silită să cedeze
o bucată di n teritoriu ( Translivania de No rd) în favoarea Ungariei Hortyste. Această parte de
Transilvanie cedată de statul român era doar o treime din ceea ce oficialii maghiari au cerut.
Hitler însă nu a fost de acord cu această cerere, motivând că era ,, exagerată și ilogică ”. 68

62 Petre Otu, Op. cit., p. 110.
63 Ibidem, p. 124.
64 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Nicolescu, Op. cit. , p. 83.
65 Ibidem, p. 87.
66 Petre Otu, Op. cit., p. 119.
67 Gheorghe Buzatu, Bătălia pentru Basarabia, București, Editura Mica Valahie, 2011, p. 81.
68 Matthew Frank, Making Miniorities History, population transfers in 20th Century, Europe, Oxford, UK,
Oxford University Press, 2017, p. 140.

27
Ultima cedare despre care se poate spune că a fost ,, picătura care a umplut paharul” a fost
Înțelegerea de la Craiova din 7 septembrie 1940, prin care România ceda în favoarea
Bulgariei Sudul Dobrogei câștigat în 1913 prin Pacea de la București și re atribuit României
prin Tratatul de la Neully din 1919. 69 Cedările din vara anului 1940 au afectat grav moralul
militarilor, care s -a tradus într -o scădere a moralului întregii societăți. În condițiile în care
regele Carol al II -lea a fost principalul facto r decizional prăbușirea României Mari a atras
după sine abdicarea70 acestuia la exact o săptămână de la Diktatul de la Viena. Astfel regele
Mihai a depus jurământul pe 6 Septembrie, tot atunci conferindu -i lui generalului Ion
Antonescu puteri depline în cal itate de conducător al Statului. De asemenea Antonescu a
primit responsabilitatea de a forma un guvern de ,, Uniune Națională”. Reprezentanții fostelor
partide poltice, liberal și țărănist în persoana lui Gheorghe Brătianu, respectiv a lui Iuliu
Maniu au r efuzat oferta lui Antonescu întrucât, Garda de Fier era asociată și ea la guvernare.
Astfel, Antonescu a fost nevoit să accepte colaborarea cu Horia Sima, reprezentantul
legionarilor, fiind proclamat în data de 14 septembrie 1940 ,, Statul Național Legion ar”.71
Pe fondul prăbușirii României Mari și a situației politico -militare tensionate în zonă (
prezența militară tot mai pronunțată a Uniunii Sovietice în zonă), Hitler a decis trimiterea unei
misiuni militare germane la București. Misiunea militară condus ă de generalul Erik Hansen
care a ajuns în România începând din data de 19 Septembrie 1940. În cadrul acesteia se
regăseau două componente: DHM ( Deutsche Herees Mission) care se ocupa cu apărarea
teritoriului și antrenarea trupelor de uscat și DLM ( Deuts che Luftwaffe Mission) care se
ocupa cu apărarea spațiului aerian și antrenarea piloților militari români. 72
Cea mai importantă dintre componente a fost aceea care se ocupa cu antrenarea trupelor
de uscat. DHM s -a ocupat în principal cu antrenarea unitățil or de infanterie. Astfel, Diviziile
6, 13, 18, 20 Infanterie au fost antrenate cu ajutorul personalului militare german. În luna mai
1941, personalul DHM s -a ocupat și de antrenarea unor unități de tancuri și artilerie din cadrul
Armatei Române, însă efor tul acestora s -a concentrat în mare parte asupra infanteriei. Practic,
unitățile românești erau învățați să aplice tacticile de luptă germane și să folosească
echipamentul german. 73Activitatea DHM a fost parțial întreruptă în primăvara lui 1941 pe

69 Raymond Detrez, Historical Dictionary of Bulgaria, London, Roumann & Littlefield, 2015, p. 143.
70 Nu se poate vorbi despre o abdicare, ci mai degrabă de un transfer temporar al Puterii: ,, Trec puterea lui
Mihăiță , cerând țării să -i dea sprijinul pentru a putea trece acest hop” , Nicolae Rauș, Ioan Scurtu, Regele Carol
al II-lea al României, însemnări zilnice, 1937 -1951, vol. III, 15 Decembrie 1939 -7 Sept embrie 1940, București,
Editura ESScripta, 1998, p. 15.
71 Keith Hitchins, Op. cit. , pp. 527 -528.
72 Richard L. Dinardo, The German Military Mission to Romania 1940 -1941, în revista nr. 69/ 2013, p. 93.
73 Ibidem, p. 93.

28
fondul începerii operațiunilor militare împotriva Greciei și Jugoslaviei. Campania prin care
Germania Nazistă a înfrânt și ocupat cele două țări din Balcani a decalat termenul stabilit
pentru începerea ofensivei sovietice cu 4 -6 săptămâni74
De departe, marea pro blemă identificată de personalul DHM era legată de standardizarea
mijloacelor de luptă. România nu avea în mod efectiv o industrie de apărare care să poată
produce armament și muniție pentru armată. În dotarea infanteriei exista încă o varietate de
arme de foc. În privința pușilor se regăseau puști cu închizător cehoslovace, austriece,
franțuzești, rusești, iar în privința mitralierelor situația era similară existând în dotarea
unităților mitrailere franțuzești, rusești, cehoslovace și germane. Alături de p roblemele legate
de dotare se regăsea și problema gândirii militare, care era una de tip francez. 75 La comanda
misiunnii militare germane a ajuns în luna mai 1941, generalul Eugen von Schobert76, care a
devenit și comandantul Armatei a XI -a Germane în Român ia, responsabil cu operațiunile
militare din această zonă. Armata comandată de acesta se afla poziționată în Moldova între
Armatele 3 și 4 Române organizate tot prin efortul misiunii germane pentru războiul
împotriva Uniunii Sovietice, care era pe cale să înceapă. 77

2.Armamentul infanteriei române în războiul anti -sovietic

Pe data de 22 iunie 1941, se declanșa operațiunea Barbarossa, adică invadarea Uniunii
Sovietice de către Germania Nazistă. 78 Hitler îl informase pe mareșalul Ion Antonescu încă
din data de 12 Iunie 1941 despre atacul asupra Uniunii Sovietice. Cel din urmă și -a exprimat
acordul alături de promisiunea că va participa cu toate forțele la atacul contra URSS. 79 Din
punct de vedere al campaniei anti -sovietice nu exista însă nici un tratat de alianță cu Germania
Nazistă. Singurul acord care dovedea asocierea României la Axa Berlin -Roma -(Tokyo) era
Pactul Tripartit la care au aderat în toamna anului 1940 alături de România și majoritatea
țărilor din Europa Centrală și de Sud -Est: Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Croația.80

74 U.S. Departament Defense, The German Campaign in Russia, 1940 -1942, World War II strategic &
Operational Planning, Directive Barabarossa, The initial operations, German Attack on Moscow, Offensive in
the Caucasus and Battle For Stalingrad, Musaicum Books, 2018, p. 78
75 Richard L. Dina rdo, Op. cit., p. 95.
76 Ibidem, p. 93.
77 Henry Eaton, The Origins and Onset of the Romanian Holocaust, Detroit, Wayne State University Press,
2013, p. 142.
78 A. A. Evans, David Gibbons, The Illustrated Timeline of World War II, New York, Rosen Publishing, 2012,
p. 69.
79 Keith Hitchins, Op. cit. , p. 542.
80 Tim Cooke, History of World War II, vol. I, Origins and Outbreak, New York Marshall Cavendish
Corporation, , 2005, p. 154.

29
În ceea ce privește forțele disponibile pe care România le avea pentru efortul de război
anti-sovietic, acestea erau constituite în special din unită ți de infanterie. Astfel, Arma
Infanteriei era alcătuită în iunie 1941 dintr -un număr de 18 divizii. Trei dintre diviziile de
infanterie (12, 16, 17) au fost desființate în urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940.
81Până la începerea războiului an ti-sovietic s -a încercat crearea unor d ivizii de rezervă (25, 27,
30, 31, 32 și 35, însă acestea erau echipate cu mijloace de luptă de standarde inferioare. Doar
cea din urmă a fost aruncată efectiv în luptă, celelalte fiind desființate și contopite cu div iziile
active de infanterie care au suferit pierderi încă din prima etapă a războiului. 82
În 1941, divizia de infanterie românească era organizată după modelul celei germane.
Astfel, în cadrul acesteia existau trei regimente de infanterie a câte 3 batali oane, un grup de
cercetare parțial mecanizat, o companie de tunuri anti -tanc/ anti -car, un batalion de pionieri și
două regimente de artilerie. O astfel de unitate ajungea să numere în ansamblul ei 17.500 de
oameni. 83 Arma de foc principală cu care erau ec hipate trupele de infanterie română era
pușca Mauser 1924 ( ZB) de calibru 7,92 mm, o versiune a puștii germane Mauser Kar 98. Din
nou însă , numărul de puști ZB nu a fost suficient așa că s -a apelat la arme de foc mai vechi.
Astfel, o parte din infanteriștii români au fost echipați cu puști austriece Mannlicher model
1895, adaptate de această dată la cartușul german de 7.92×57 mm. 84 În același mod s -a
procedat și cu mitralierele Schwarzlose model 1907/12 care se aflau încă în dotarea unităților
românești. Deși acestea foloseau inițial cartușe de calibrul 8×50 mm R85 au fost recalibrate în
țară asemenea puștilor Mannlicher pentru a accepta cartuș ul german de 7,92 mm. Pe lângă
mitralierele grele Schwarzlose și ZB 53 ( model 1937, calibru 7,92 mm), infanteristul român
era echipat și cu o pușcă -mitralieră ZB -30, multe exemplare din aceasta fiind produse chiar în
țară la stabilimentul de la Cugir. Cân te un exemplar din această mitralieră era repartizat la
nivelul fiecărei grupe de infanterie. De asemnea, infanteristul român purta ca armă secundară
un pistol Steyr model 1912 de calibru 9 mm. În privința grenadelor, infanteristul român avea
în dotare gr enade românești M.A.N. și grenade G34 și G 38 de producție cehoslovacă.86
Grenadele însă nu erau de un folos real, iar restul armamentului de infanterie avea și el
probleme de funcționare. Puștile ZB erau puști cu repetiție, de multe ori precizia lor fiin d

81 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Ioan I. Scafeș, Cornel An donie, Ioan Dănilă, Romeo Avram, Armata
Română, 1941 -1945 , București, Editura RAI, 1996, p. 99.
82 Ibidem , p. 100.
83 Mark Axworthy, Martin Windrow, Horia Șerbănescu, The Romanian Army of World War II, London, Opsery
Publishing, 1991, p. 9.
84 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., pp. 100 -101.
85 Austro -Hungarian Machinegun Schwarzlose , în site -ul ,, Manowar 's Hungarian Weapons and History,
adresa: http://www.hungariae.com/Schwar z.htm , ( accesat la data de 30.05.2019).
86 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 101.

30
slabă, unele fiind chiar decalibrate. Fiind echipate cu baionete, acestea se transformau de
multe ori în ,, arme albe” ajungându -se la lupte corp la corp cu sovieticii, lupte care aminteau
de Primul Război Mondial sau de Războiul de Independență. De cele mai multe ori soldații
români renunțau la armamentul oficial sau îl păstrau în calitate de armament secundar,
folosind armament capturat de la sovietici. 87
Având unitățile echipate într -un mod relativ am intrat în războiul anti -sovietic alături
de German ia Nazistă. În seara de 21 spre 22 iunie 1941, generalul Ion Antonescu, în calitatea
sa de conducător al statului a lansat două proclamații către țară și către armată care au avut un
ecou imens pe plan social. România fusese dezmembrată în urmă cu un an de zile, iar
războiul care urma să înceapă era văzut ca un ,, război sfânt”. Odin ul a fost cât se poate de
clar: ,, Ostași, vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și
Miazănoapte!”88Entuziasmul și dorința revanșei se puteau observa cu ușurință. Încrederea în
victorie era maximă în ciuda modului în care se prezenta armata. Antonescu însă , le ordona
soldaților să lupte cu toată forța alături de ,, cea mai puternică și glorioasă armată a lumii”.89
Deși ordinul a fost dat de Ion Antonescu pe 22 Iunie, trupele române și Armata a XI -a
germană care alcătuiau sectorul de sud al Frontului de Est nu au înaintat, ci au rămas pe
pozițiile inițiale, întrucât acest sector era mult mai înaintat în raport cu poziția Grupului
Armate Centru al Wermacht. Această etapă a războiului anti -sovietic a purtat numele de ,,
Bătălia așteptării”, situație care a durat până în data de 2 iulie 1941, când a început ofensiva
prorpriu -zisă în Basarabia. În tot acest timp, sovieticii aveau la dispoziție aerodromurile din
basarabia de unde au lansat aviația care a bombardat orașele din Estul și Sud -Estul țării. 90
În aripa de sud a frontului de Est, prima care a înaintat a fost Armata a III -a Română
ceva mai bine echipată. În circa trei săptămâni aceasta a eliberat Nordul Bucovinei ajungând
pe malurile Nistrului. Armata a IV -a Română a înaintat în Basarabia însă s -a confruntat cu
rezistența sovietică în zona Chișinăului, rezistență care a fost spulberată cu ajutorul Armatei
XI Germană. Odată eliberate teritoriile Basarabiei și Bucovinei de Nord se punea problema
înaintării trupelor române dincolo de Nistrul. Încă din data de 22 iulie 1941, nemții i -au
încredințat lui Ion Antonescu misiunea de a cuceri portul sovietic Odessa, care prezenta o

87 Sergent Manole Zamfir, Memorii de război, în site -ul ,, Armata Română în Al Doilea Război Mondial ”, adresa:
https://www.worldwar2.ro/memorii/?language=ro&article=106 (accesat la data de 30.05.2019).
88 Gheorghe Buzatu, Stela Acatrinei, Gheorghe Acatrinei, Românii din arhive, studii și documente, București,
Editura Mica Valahie, 2011, p. 234.
89 Monitorul Oficial nr. 145 din 22 Iunie 1941, partea I, pag. 5.
90 Gheorghe Buzatu, Istorie și istoriografie, București, Editura Mica Valahie, 2010, p. 111.

31
importanță strategică însemnată pe ntru sovietici, fiind o rampă de lansare a aviației de
bombardament către teritoriul românesc.91
Pe 27 iulie 1941, trupele române au trecut Nistrul. Înaintarea acestora în teritoriul
sovietic s -a făcut din ce în ce mai dificil, mai ales după ce au întâlnit o serie de puncte
fortificate din ,, Linia Stalin ” proiectată de sovietici încă dinparioada interbelică. 92Decizia
de continuare a războiului peste Nistru, considerat frontiera de drept înter Regatul României și
URSS a rămas până astăzi o decizie controversată. În epocă această decizie a fost luată ,, din
mers” și a generat protestul liderilor fostelor partide politice Iuliu Maniu, respectiv Dinu
Brătianu. Aceștia din urmă se opuneau continuării războiului împotriva Uniunii Sovietice.93
Bătălia Odessei derulată între 18 august și 16 octombrie 1941 a reprezentat adevăratul
,, botez al focului” pentru Armata Româ nă care se vedeau puse față în față cu trupe sovietice
care aveau un standard combativ din ce în ce mai ridicat. Bătălia a scos la ivează dotarea slabă
a trupelor române, precum și slaba aprovizonare. Pentru ca operațiunea de cucerire a Odessei
să reușeasc ă a fost din nou nevoie de ajutorul trupelor germane. În urma acestui episod
sângeros, pierderile umane s -au tradus prin aproape 100.000 de morți, răniți și dispăruți, în
procente 28% dintre ofițeri și 27% din trupă. 94
Sfârșitul anului 1941, respectiv în ceputul anului 1942 găsea infanteria română într -o
etapă de reorganizare. Astfel, diviziile 5 -7, 9, 11, 13 -15 au trecut printr -un program de
pregătire și reechipare. Dintre acestea diviziile 5, 6 și 13 au fost instruite sub control german,
ajungând la înce putul anului 1942 să aibă un standard combativ cu mult mai ridicat. Diviziile
românești de infanterie cuprinse între 1 și 20 (exceptându -le pe cele menționate mai sus) care
au rămas pe linia frontului nu au putut fi reechipate decât parțial urmând ca o ree chipare a
acestora să se facă până la începutul anului 1943 tot cu ajutor german. 95
Pe fondul pierderilor și uzurii mijloacelor de luptă din timpul campaniei anului 1941 s –
a decis reechiparea unităților românești cu armament de captură sovietic. Astfel, î n dotarea
infanteriei române au intrat puști Mosin -Nagant 1891/3096. Pentru trăgătorii de elită ai
unităților de infanterie s -a asigurat dotarea cu puști Mosin Nagant 1891/30 pe care s -a montat
luneta PU -35. Acest model de lunetă a fost conceput pentru a în locui modelul de inspirație

91 Rolf Dietter Muller, The unknown Eastern Fro nt, The Wermacht and Hitler 's Foreign Allies, London, I.B.
Tauris, 2014, p. 45.
92 Doina Uricanu, Scara leilor, București, Editura Polirom, 2011, p. 234.
93 Florin Constantiniu, O istorie sincercă a poporului român , București, Editura Univers Enciclopedi c, 2014, p.
525.
94 Ibidem, p. 532.
95 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 101.
96 Ibidem, p. 101.

32
germană care era montat până atunci la puștile Mosin -Nagant. Raționamentul înlocuirii
lunetelor PE cu PU sa datorat faptul că modelul din urmă era mai ușor de produs, iar atașarea
acestuia la puștile Mosin -Nagant se realiza mai ușor. 97 De asemenea, comandanții de pluton
au început să folosească din proprie inițiativă pistoale -mitralieră PPD -40 și PPȘ 41 de calibru
7,92x 25mm capturate de la sovietici. Pentru a compensa deficitul de puști -mitraliere ZB -30,
unitățile românești de i nfanterie au folosit și puști -mitralieră Degtiryaev DP 28 de calibru
7.92×54 mm.98
Campania din 1941, a spulberat însă mitul invincibilității Armatei Germane. În
noiembrie 1941, trupele germane se găseau la 30 de kilomet ri de Moscova. După înfrângerea
apărării sovietice de la Briansk și Vyazma, părea că și capitala sovietică va fi cucerită. Pe
fondul condițiilor meteorologice severe, ofensiva germană a avut de suferit. Slăbiciunile
acumulate au fost exploatate de mareșalu l Gheorghi Jukov care a lansat un atac la vest de
Moscova la începutul lunii decembrie 1941. Astfel, pericolul german a fost îndepărtat din
apropierea capitalei sovietice, producându -se totodată și o stabilizare a frontului. 99 De
asemenea în sectorul de no rd al Frontului de Est trupele germane au ajuns la porțile orașului
Leningrad în toamna anului 1941. Orașul nu a fost cucerit, fiind însă supus unui asediu de
aproape trei ani în urma căruia sovieticii au înregistrat pierderi în rândul populației civile de
cica un milion de oameni. 100
Pe parcursul anului 1942, efortul de război german s -a concentrat pe sectorul de Sud al
Frontului de Est. Pe acest sector de front s -au găsit și trupele române care au dus sub comandă
germană lupte grele la Harkov, Feodosia și în strâmtoarea Kerci. De asemenea trupele române
au luat parte în luna iulie la asediul Sevastopolului101, portul care constituia o veritabilă
fortăreață rusească la Marea Neagră . Sfârșitul anului 1942 găsea trupele române din Armatele
3 și 4 în apropiere d e Stalingrad. 102 Pentru infanteria română, această poziție a reprezentat un
,,punct terminus” în ceea ca privește înaintarea în teritoriul sovietic. Vânătorii de munte însă
și-au continuat înaintarea alături de trupele germane și mai adânc în teritoriul so vietic în

97 Robert Stirling, Special Forces Sniper Skills, Oxford, UK, Ospery Publishing, 2012, p. 35.
98 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. ci t., p. 101.
99 Tony Jaques, Dictionary of Battles and Sieges, a guide to 8500 battles and sieges from Antiquity trought the
Twenty -First Century, volume II , Westport Connecticut, Greenwood Press, 2007, p. 688.
100 Ian V. Hogg, Dicționarul celui de -Al Doilea Război Mondial , trad. Daniela Georgescu, București, Editura
Niculescu, 2007, p. 144.
101 David T. Zabecki, World War II in Europe, an Encyclopedia, New York, Routledge, 1999, p. 638.
102 Gheorghe Buzatu, Antonescu la judecata Istoriei , București, Editura Mic a Valahie, 2011, p.72.

33
încercarea de a ajunge la câmpurile petroliere ale Asiei. Astfel, în toamna anului 1942, trupele
de vânători au luat parte la operațiunile militare derulate în zona Nalchik – Groznîi.103
Revenind la situația trupelor de infanterie care se aflau în apropierea Stalingradului,
situația nu era tocmai una optimistă. Războiul devenise unul de uzură, care cerea din ce în ce
mai multe resurse: pe de o parte militari, pe de alta mijloace de luptă. Astfel, în luna
noiembrie 1942, aprovizionarea trupelor era îngreunată mai ales de lipsa căilor de
comunicație și a depozitelor. Pentru trupele de infanterie din armata a III -a exista muniție cât
pentru o dotație, în unele cazuri poate două în timp ce pent ru cele din Armata a IV -a se
așteptau stocuri de muniție cât pentru 2.5 dotații. În realitate nu s -a putut asigura nici măcar
jumătate din cantitatea așteptată din partea aliatului german, în timp ce din țară nu s -a putut
aduce muniție din lipsa mijloacelo r de transport. 104 Astfel, în luna noiembrie 1942, trupele
române aflate la Cotul Donului se găseau nepregătite de luptă. Așa cum consemna și generalul
Constantin Sănătescu în jurnalul său, doar muniția pentru armamentul individual de
infanterie era asig urată. În rest, pentru branduri cantitatea de muniție varia între 20 și 40 % în
funcție de calibru, iar pentru artilerie cantitatea de muniție depășea puțin peste 50%. 105
La Cotul Donului, trupele sovietice au reușit să păstreze trei capete de pod pe malul
drept al fluviului, formațiuni care constituiau o amenințare pentru trupele române. Deși
ofițerii români au solicitat eliminarea acestora printr -un atac conjugat româno -german,
solicitarea a fost ignorată.106 Însuși generalul Petre Dumitrescu în calitate de comandant al
armatei a III -a Române a semnalat pericolul în care se găseau trupele sale la Cotul Donului.
De asemenea, acesta a semnalat faptul că trupele române nu au mijloacele necesare pentru a
rezista unui atac sovietic. În privința armelor anti -tanc de care infanteria română dispunea,
acestea se rezumau în mare parte la tunui anti -tanc PAK de calibrul 37 mm. Acestea erau
ineficiente împotriva tancurilor sovietice, fiind numite de soldații Armatei Roșii ,, bătaia în
ușă”, deoarece obuzele acestora nu reușeau să penetreze tancurile sovietice T -34. 107
Planul contraofensivei sovietice corespundea în mare parte cu așteptările și
îngrijorările ofițerilor români. Aceasta consta într -o manevră în formă de clește care să
încercuiască trupele germane afate în S talingrad. Cele două direcții ale contraofensivei
sovietice urmau să treacă exact pe la Cotul Donului respectiv prin Stepa Calmucă. Astfel, pe

103 Robert Forczyk, The Caucasus, 1942 -1943, Kleist 's race for oil , Oxford, UK, Ospery Publishing, 2015, p. 84.
104 Valeriu Fl. Dobrinescu, Ion Pătroiu, Gheorghe Nicolescu, Relații militare româno -germane, București, Editura
Europa No va, 2000 , p. 251.
105 Florin Constantiniu, Op. cit., p. 414.
106 Ibidem, p. 414.
107 Antony Beevor, Stalingrad, the Fateful Siege :1942 -1943 , New York, Penguin Books, 1998, p. 223.

34
data de 19 Noiembrie 1941, sovieticii au lansat operațiunea Uranus care a reprezentat numele
general al contraofe nsivei de la Stalingrad. Șase zile mai târziu au lansat și Operațiunea Marte
care, dincolo de rolul său în cadrul Bătăliei de la Stalingrad a avut și rolul de izola armatele
germane care se aflau în Caucaz. 108
Ofensiva sovietică a fost un succes, trupele r omâne total nepregătite fiind spulberate
de aceasta, bilanțul ridicându -se undeva la circa 150.000 de victime. De asemenea,
comandamentul german a dat vina pe lipsa capacității combative a trupelor române. Mareșalul
Ion Antonescu a protestat vehement într -o scrisoare înaintată Înaltului Comandament German
pe data de 9 decembrie 1949, motivând că ,, România și -a oferit aproape totalitatea forțelor ei
armate (…) ca alături de Armata Germană să contribuie la zdrobirea bolșevismului”.109
Stalingradul reprezenta doar o bucățică din Frontul de Est, care nu era singurul front
pe care Armata Germană lupta. În aproximativ același interval de timp în care se desfășura
Bătălia pentru Stalingrad, în Nordul Africii se desfășura cea de -A Doua Bătăli e de la El
Alamein. Această bătălie a reprezentat o victorie pentru trupele britanice conduse de generalul
Montgomery, victorie care a echivalat cu o lovitură puternică pentru efectivele Afrika Korps
nevoite se se retragă din Nordul Africii în luna mai 194 3. 110 Revenind însă la Frontul de Est,
după înfrângerea trupelor române de la Nord și Sud de Stalingrad, orașul a fost încercuit,
Armata a VI – a germană aflată în interiorul acestuia fiind silită să capituleze la începutul lunii
februarie 1943. Pierderile s uferite de germani au fost uriașe fiind traduse printr -o cifră de
circa 1,5 miloane de soldați. Dincolo de acest fapt, înfrângerea de la Stalingrad a reprezentat
și o lovitură pentru moralul Armatei Germane. 111
În urma contraofensivei sovietice, unitățile românești aflate la Cotul Donului și în
Stepa Calmucă au fost aproape nimicite. Practic, la începutul anului 1943 toate diviziile
românești de infanterie își pierduseră forța combativă necesară unui război de talia celui anti –
sovietic. Prin urmare se impun ea trimiterea în țară a acestora spre refacere . 112 În privința
unităților care încă mai aveau potențialul de a lupta, acestea au fost contopite formând noi
divizii care să rămână pe front. Un exemplu a fost cel al diviziilor 7 și 11 Infanterie care au
fost contopite formând Divizia 24 Infanterie. 113

108 Stephen Walsh, Stalingrad 1942 -1943, The Infernal Cauldron , London, Amber Boo ks LTD, 2012, p. 118.
109 Florin Constantiniu, Op. cit. , p. 415.
110 Ivan V. Hogg, Op. cit., pp. 11 -12.
111 Ibidem, p. 203.
112 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., pp. 102 -103.
113 Ibidem , p. 103.

35
Prin intermediul contopirii, respectiv a refacerii unităților în țară s -a reușit obținearea a
8 divizii de infanterie care au activat pe frontul de est sub comandă germană . Șase dintre
acestea au fost trimise în capul de pod de la Kuban, în timp ce două au rămas în peninsula
Crimeea.114 După înfrângerea de la Stalingrad, acțiunile în această zonă a frontului au avut
doar caracter devensiv întrucât în vara anului 1943, nemții au plănuit o ofensivă ceva mai la
nord. În concepția strategică a acestora, ofensiva denumită ,, Operațiunea Citadela” avea ca
scop uniformizarea frontului de est prin eliminarea avansării sovietice care a creat un intrând
de peste 100 de kilometri. 115 Sovieticii au aflat prin intermediul servic iilor de informații,
astfel au putut pregăti o defensivă cu mijloace de luptă mult mai numeroase față de cele ale
germanilor. În cadrul acestei operațiuni, în localitate Prohorovka, în apropiere de Kursk a avut
loc și cea mai mare bătălie de blindate din istorie, care a fost câștigat într -un final de sovietici.
Exact ca în cazul Stalingradului și ,,Operațiunea Citadela” a fost un eșec pentru
germani. Dacă în anul precedent luptele din Nordul Africii s -au desfășurat în același timp cu
Bătălia pent ru Stalingrad, acum situația a devenit mult mai dificilă pentru germani, întrucât în
vara anului 1943, trupele aliate anglo -americane au debarcat în Sicilia. În condițiile în care un
nou front s -a deschis în Europa, Hitler a ordonat oprirea oricăror operaț iuni militare pe
Frontul de Est. 116
Revenind la situația infanteriei române, livrarea armelor de foc și a muniției pentru
acestea se făcea dificil în toamna anului 1943, mijloacele de luptă acoperind doar numărul
celor uzate, rămânând în număr foarte mic pentru instrucție. Puștile și carabinele Mauser (
Wz-24 și Kar -98) au fost livrate în număr de 12.000, în timp ce dintr -un lot de 1150 de
mitraliere au ajuns în dotarea infanteriei doar 850. 117
În aceeași perioadă , situația s -a înrăutățit în zona unde se aflau unitățile românești.
Acestea, alături de cele germane au fost împinse în luna octombrie de ofensiva sovietică în
Peninsula Crimeea. Principala forță care avea ca sarcină apărarea peninsulei era Armata a
XVII -a Germană, în timp ce unitățile românești au fost mutate în Transnistria și în zona
Odessei. 118În condițiile în care sovieticii erau cei aflați în ofensivă, era nevoie de o
reorganizare a unităților de infanterie românești. Astfel, prin decretul 720 din 28 octombrie
1943, s-a realizat o reorganizare a unităților de infanteri. Schimbarea notabilă s -a regăsit la

114 Denis Deletant, Hitler s Forgotten Ally , Ion Antonescu and His Regime ( 1940 -1944), New York, Palgrave
Macmillan, 2006, p. 99.
115 Edvan Mawdsely, Thunder in the East: The Nazi -Soviet War 1941 -1945, London, Bloomsbury Academic,
2005, p. 257.
116 Ian V. Hogg, Op. cit., p. 141.
117 Valeriu Fl. Dobrinescu, Ion Pătroiu, Gheorghe Nicolescu, Op. cit., p. 353.
118 Denis Deletant, Op. cit, p. 99.

36
compania de mitraliori, ale cărei plutoane ( 3 la număr) au primit câte patru dispozitive care
puteau fi foliste pe post de armament anti -aerian. Ac estea erau alcătuite din mitraliere Maxim
sau Schwarzlose cvadruple montate pe un afet. 119Aceste dispozitive au fost create pe fondul
raidurilor aeriene, care începând cu anul 1943 s -au intensificat deasupra teritoriului românesc,
dar și în teritoriile cont rolate încă de unitățile Armatei Române. 120
În ceea ce privește armamentul individual, s -a decis echiparea comandanților de pluton
și de grupă cu pistoale mitralieră Beretta Md 38 A, Schmeisser Mp -28 II, respectiv Mp -40,
toate având calibrul 9 mm. 121 Se obs ervă că în această perioadă s -a trecut la adoptarea unui
armament care să funcționeze doar cu muniție germană. De asemenea pentru puștile Mauser
Wz-24, repspectiv pentru mitralierele Zb, muniția era în mare parte furnizată tot de germani.
Războiul era unul de uzură, un război în care stabilimentele românești nu mai făceau față în
asigurarea mijloacelor de luptă.122La începutul anului 1944 s -a luat în calcul echiparea
comandanților de mici unități cu puști -mitralieră Mp -43/44 ( Sturmgewehr). Într -o
coresponden ță a generalului Șteflea cu generalul Wagner, cel dintâi a solicitat planurile pentru
respectiva armă de asalt, pentru a se încerca producerea acesteia sub licență în România.
Solicitarea nu a fost însă acceptată.123
Situația în care se afla infanteria împreună cu întreaga Armată Română devenea din ce
în ce mai dificilă. În primăvara anului 1944 frontul era în punctul în care începuse în urmă cu
trei ani. Trupele sovietice pătrunseseră deja în nordul Moldovei, iar în lunile aprilie -mai 1944
frontul se st abilizase pe linia Pașcani – Târgu -Frumos – Iași-Chișinău. La Târgu frumos au avut
loc două atacuri ale blindatelor sovietice care au fost respinse în încercarea lor de a rupe linia
frontului.124 În condițiile în care blindatele erau omniprezente pe front s -a încerat crearea unui
model de pușcă anti -tanc pentru înzestrarea unităților de infanterie. Modelul trebuia să fie
inspirat de cel sovietic al puștilor PTRD și PTRS 41. Proiectul a fost abandonat întrucât în
urma testelor s -a constatat că aceste arme anti -tanc erau depășite și ineficiente împotriva
blindajului noilor tancuri.125

119 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 104.
120 Spencer C . Tuker, Paul G. Pierpaoli Jr., Timothy C. Dowling , Op. cit., p. 1421.
121 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 104
122 Valeriu Fl. Dobrinescu, Ion Pătroiu, Gheorghe Nicolescu, Op. cit., p. 370.
123 Ibidem, p. 401.
124 Michael Fitzalan, Karoly the Survivor, Morrisville, North Carolina, Lulu Publishing, 2015, p. 58.
125 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 104.

37
3. Infanteria română în raport cu infanteriile Axei

Dat fiind faptul că cel de -Al Doilea Război Mondial a fost unul de coaliție este
necesară realizarea unei analize comparate a armamentului infanteriei române în raport
armamentul celorlalte infanterii care s -au găsit pe frontul de Est alături de cea română .
În ceea ce privește infanteria germană , aceasta reprezenta standardul maxim din
punct de vedere al dotării cu armament pe frontul de Est al celui de -Al Doilea Război
Mondial. Arma de foc cu care infanteriștii germani erau echipați cel mai des era repre zentată
de pușca Mauser K98. Particula ,,K” venea de la ,,kurz” care în lima germană înseamnă
,,scurt”. Modeul a fost dezvoltat încă din anii '30, fiind o variantă a puștii Mauser model 1898
folosită în Primul Război Mondial. În perioada interbelică, produ cția de armament german era
condiționată ( cel puțin formal) de prevederile tratatului de la Versailles. Astfel, nemții au
adaptat puștile model 1898, scurtându -le țeava și adaptându -le patul din lemn pentru a crea
suficiente modele Kar98 pentru unitățile care aveau să lupte în următorul război. 126 Puștile
Mauser Kar98 au fost produse într -un număr de circa 11 milioane la fabricile de la Oberdorf
și Berlin. 127
În ceea ce privește aspectul, elementul de noutate care se observa într -o primă fază era
constituit de închizăturul culisant îndoit la 90 de grade care permitea o armare mult mai
rapidă. Puștile Mauser Kar 98 au continuat să funcționeze cu cartușe de calibrul 7,92×57.
Încărcarea se făcea cu ajut orul unor lamele a câte cinci cartușe. 128 Au existat și exemplare de
puști Mauser Kar 98 de calibru 8mm a căror producție a început spre finalul războiului.
129Acest model a fost adoptat și de trăgătorii de elită datorită puterii de foc ridicate. Modelul
Kar98 pentru trăgătorii de elită se mai rema rca prin prezența unei lunete fabricată conform
sistemului lui Karl Zeiss.130
Începând cu luna decembrie a anului 1939, aspectul puștilor Mauser Kar 98 s -a
schimbat. Cătarea acestora era protejată cu o bandă din oțel, patul armei a fost învelit pe o
porțiune de doi centrimetri cu oțel pentru a fi mai bine protejat, iar brățările care țineau fixată
țeava aveau forma literei ,,H”. Din 1942, acestea au fost înlocuite cu benzi simple din oțel.
Din anii 1943 -44, nu s -au mai acordat atenție detaliilor, puștile Ma user ajungând să fie

126 Neil Grant, Mauser Military Rifles , Oxford, UK, Ospery Publishing, 2015, p. 23.
127 Robert W. D. Ball, Op. cit., p. 203.
128 Ibide m, p. 209.
129 David Campbell, US airborne soldier versus German solider : Sicily, Normandy and Operation Market Garden (
1943 -1944) , Oxford, UK, Ospery Publishing, 2018, p. 23.
130 Robert W. D. Ball, Op. cit., p. 209.

38
produse rapid fără finisaje la nivelul patului și închizătoruli. 131 În ultima parte a războiului s -a
recurs la cel mai simplist model: VK -98 destinată pentru echiparea trupelor Volkssturm.
Modelul arăta mai degrabă ca o armă de vânătoar e, patul de lemn existând doar pe jumătate
față de un model normal. Acesta era nefinisat nemaifiind îmbrăcat în oțel în partea din spate.
De asemenea, țeava era mai scurtă față de modelul standard. Toate aceste măsuri au fost luate
pe fondul lipsei materia lului de război cu care se confunta Germania pe finalul războiului. 132
De asemenea, infanteria germană a mai fost echipată cu puști Mauser Wz 24,
asemenea infanteriei române. Puștile folosite de nemți erau ca model replica celui cehoslovac,
însă erau produs e cu mijloace tehnice germane calitatea lor fiind una mai ridicată în raport cu
cele folosite de români. 133
Dat fiind faptul că infanteriștii germani erau echipați cu puști cu repetiție, puterea
acestora de foc nu era foarte ridicată. Pentru a compensa aces t fapt, la fiecare batalion de
infanterie avea câte o companie dotată cu 8 mitraliere. Cel mai răspândit model era mitraliera
MG-34. 134 Acest model nu se putea compara cu nicio mitralieră americană. Reculul era mic,
tragerea cu aceasta putând fi executată ș i fără afet. Mitralierele Mg34 erau alimentate cu benzi
de 50 de cartușe de calibru 7.92×57 mm. 135 Bătaia maximă a mitralierei MG -34 era de 1500 –
2000 de metri, iar numărul de focuri pe minut putea ajunge la 850 -900. La modelele Mg -34 se
puea monta un sistem optic cu lunetă, mitralierele de acest tip putând fi montate pe vehicule
blindate. 136 Deși avea caracteristici demne de un produs al industriei de armament germane,
producția acestor mitraliere era costisitoare și dura până la obținerea produsului finit. În
condițiile în care războiul avansa, era nevoie de un nou tip de mitralieră care să fie produs
rapid și economic. Inginerul german Ernst Grunow a venit cu un prototip în 1941 care în urma
testelor a intrat în producția de serie. Este vorba despre modelul MG -42. Mitraliera era
alcătuită din foi de oțel nituite și sudate în puncte, iar țeav a putea fi schimbată fără să fie
nevoie ca întreaga armă să fie demontată. De asemenea puterea de foc a crescut la 1200 de
focuri pe minut. 137

131 Neil Grant, Op. cit., p. 23.
132 Robe rt W. D. Ball, Op. cit., p. 228.
133 Ibidem, p. 227.
134 Chris McNab, Hitler 's Armies, A History of the German War Machine, Oxford, Ospery Publishing, 2011, p. 53.
135 John Cristopher, German Infantry Weapons of the Second World War: The War Machines , Glouchestershire,
Amberley Publishing, 2014, pp. 31 -33.
136 Hans Sleider, Images of War: German machineguns of the Second World War, Rare Photographs from
Wartime Archives , Bamsley, South Yorkshire, Pen and Sword Military, 2013, pp. 101 -102.
137 James Willba nks, Op. cit., pp. 115 -116.

39
În privința armelor secundare, pi138stolul Luger P08 a rămas în dotarea infanteriei
germane ș i în Al Doilea Război Mondial. Ofițerii germani de rang înalt preferau însă modelul
kurz al pistolului Luger de 9 mm sau chiar de 7.65 mm. Deși pistoalele Luger s -au aflat în
folosință pentru o perioadă lungă de timp, producerea lor era dificil de realizat, fiind înlocuite
treptat cu pistoale Walther P. 38. 139 Industria germană de armament cunoștea nume grele
precum Mauser, Luger sau Carl Walther. Cel din urmă a dezvoltat în prima jumătate a
secolului al XX -lea o serie de pistoale semiautomate, însă abia fiul său Fritz Walther a
proiectat nou model de pistol la sfârșitul anilor '20. 140 În anul 1938, pistoalele Walther au
intrat în producția de serie ajungând în dotarea unităților germane în timpul celui de -Al Doilea
Război Mondial. Design -ul său era unul superior pistoalelor Luge r, garda trăgaciului fiind mai
largă, iar sistemul de blocare al armei mult mai eficient. Calitatea acestor pistoale a fost
dovedită prin faptul că după război au reintrat în producție aflându -se pe toată durata secolului
al XX -lea în componența Bundeswher .141
Armata germană s -a numărat printre primele armate care au dezvoltat pistoale –
mitralieră încă din Primul Război Mondial. În perioada interbelică modelele au evoluat
ajungând ca în cel de -Al Doilea Război Mondial, în dotarea acesteia să se afle pistolul –
mitralieră MP -40. Pistoalele -mitralieră a fost practic cele care au redefinit standardele de luptă
în cel de -Al Doilea Război Mondial. Modelele MP -38 și Mp -40 au fost produse pe parcursul
întregului război în peste un milion de exemplare.142 Modificarea de la Mp -38 la Mp -40 s-a
făcut din cauza faptului că primul model se descărca accidental. În acest scop în intervalul
1939 -1940 problema a fost remediată, lucrându -se și la aspectul noului model. În ansamlu
însă pistolul mitralieră Mp -40 a moș tenit mare parte din caracteristicile modelului precedent.
Muniția folosită a rămas tot cea de 9mm (Parabellum), cartușele fiind dispuse în număr de 32
într-o magazie detașabilă. De asemenea, începând cu anul 1940 s -a introdus și o magazie
dublă pentru o s erie de exemplare ale pistolului -mitralieră Mp -40. 143Modelele mai vechi fie
au trecut în dotarea unor unități de rezervă, fie au fost livrate infanteriilor din statele satelit ale
Germaniei Naziste. ( A se vedea infanteria română ).

138 Jeff Kinard, Spencer Tucker, Op. cit., p. 181.
139 Mike Taylor, John Hamilton, World War II Weapons , Mankato, Minesota, Abdopublishing, 2012, p. 10.
140 Jeff Kinard, Spencer Tucker, Op. cit., p. 191.
141 Chris Bishop, The Ency clopedia of Weapons of World War II, The comprehensive guide to over 1500 weapons
system including tanks, small arms, warplanes, artillery, ships and submarines , London, MetroBooks, 1998, p.
229.
142 Alejandro de Quesada, Mp 38 and Mp 40 Submachineguns, Oxfo rd, UK, Opsery Publishing, 2014. p. 6.
143 Chris Bishop, Op.cit., pp. 259-260.

40
În privința apărării ant i-tanc, infanteria germană avea în dotarea sa două modele de
puști anti -tanc: PZB 38 și PZB 39. Acestea au jucat rolul lor în campania din Polonia și chiar
în Franța, dar pe măsură ce conflictul a escaladat au început să fie depășite. Producția lor a
fost oprită în 1941, ridicându -se la un număr de aproximativ 25.000. Acestea au rămas în
dotarea trupelor până în anul 1944, însă utilitatea lor pe câmpul de luptă s -a diminuat. 144Spre
sfârșitul războiului, când mijloacele de luptă ale Germaniei Naziste s -au dim inuat simțitor,
trupele de infanterie au fost dotate cu rachete anti -tanc Panzerfaust. 145
Principalul model de grenadă folosit de infanteriștii germani în cel de -Al Doilea
Război Mondial a fost reprezentat de grenada de mână cu băț (Steilhangranate ) model 1924.
Acest tip de grenadă era inspirat de modelele anterioare folosite în Primul Război mondial.
Acesta era alcătuit dintr -un cap metalic în care se afla conținutul exploziv. Capul metalic se
afla în vârful unui mâner de lemn găurit pe dinăuntru. Prin acțiunea unui fir se acționa capsa
care detona întreaga încărcătură. Timpul până la expozie era de circa 3 secunde. Începând cu
anul 1939 a început producția a încă două tipuri de grenade care au intrat în dotarea
infanteriei germane: Eihgr 39 – ofens ivă, respectiv DM51 spreng / Splitterhandgrandate.146
Infanteria italiană a fost și ea prezentă pe Frontul de Est încă din anul 1941. Deși
italienii nu aveau un standard combativ foarte ridicat, aceștia au fost trimiși să lupte împotriva
Uniunii Sovietice, a jungând să lupte în sectorul de sud al Frontului, ceva mai la nord de
Stalingrad .147 Din punct de vedere al armamentului individual, infanteria italiană era echipată
în principal cu puști cu repetiție Carcano model 1891, calibru 6,5 mm .148 Puștile Carcano erau
cunoscute și sub denumirea de Mannlicher -Carcano, deoarece design -ul inițial era cel al
puștilor Mannlicher, fiind îmbunătățit de inventatorul de arme italian Salvatore Carcano.
Pușca acestuia a cunoscut diverse versiuni care funcționau cu muniție începân d cu 6.5 mm,
7,65, sau chiar 7,92 mm specifică puștilor germane Mauser. 149O armă asemnătoare cu pușca
Mannlicher -Carcano 1891 s -a aflat și în doatarea infanteriei române în timpul Primului
Război Mondial, dar și după acesta. Este vorba despre pușca Mannlicher model 1893 de
calibru 6,5×54 mm. 150

144 Bob Carruthers, German Tank Hunters, Barnsley, South Yorkshire, Pen and Sword Books, 2012, p. 5.
145 Gordon L. Rottmann, Panzerfaust and Panzerschreck , Oxford, UK, Ospery Publishing, 2015, p. 26.
146 Idem, The Hand Grenade , Oxford, UK, Ospery Publishing, 2015, pp. 20 -21.
147 Rolf-Dieter Muller, Op. cit. , p. 76.
148 Laurent Mirouze, World War II Infantry in colour photographs , London, Europa Militaria, 199 9, p. 20.
149 Michael Haskew, Rifles and Musckets from 1450 to the present day, London, Amber Books, 2015, p. 53.
150 Romanian Mannlicher model 1893 infantry rifle and carabine , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons
and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Mann93.htm (accesat la data de 05.06.2019).

41
În ceea ce privește armamentul secu ndar, infanteristul italian era echipat cel mai
adesea cu pistoale Glisetti model 1910. Acest model a mai fost folosit și în timpul Primului
Război Mondial, însă a rămas în uz și în cea de -A Doua Conflagrație Mondială. Muniția
pentru pistolul Glisetti era constituită din cartușe de calibrul 9 mm dispuse în număr de șapte
într-un încărcător detașabil. Elementul de noutate l -a constituit însă pistolul Beretta model
1934 mult mai sigur de utilizat, având un aspect mult mai îngrijit. Muniția a rămas în schimb
de același calibru și în acceeași cantitate. 151
Infanteria italiană a avut în dotarea sa și arme automate. Printre acestea s -a numărat
pușca -mitralieră Breda model 1937, care funcționa cu muniție de calibrul 8 mm și a cărei
răcire se făcea cu ajutorul aerul ui. Exemplarele capturate în luptă în Nordul Africii au ajuns să
fie folosite de unitățile britanice. 152 Pe modelul celorlalte forțe combatante, infanteria italiană
era echipată și cu pistoale -mitralieră. Cel mai răstândit model a fost Beretta 1938. Italien ii au
folsit pistoale -mitralieră încă din Primul Război Mondial, însă în acea perioadă era vorba
despre modelul Mp -18 capturat și replicat de la inamic. Modelul 1938 Beretta era însă creație
proprie, având un încărcător care putea stoca între 10 și 40 de cartușe răcirea pe bază de aer și
o rată de 600 de focuri pe minut. Muniția folosită a rămas în continuare cea de 9 mm. 153 Către
finalul războiului (după schimbarea taberelor), infanteria italiană a fost echipată cu pistoale –
mitralieră TZ45, produse în numă r de circa 6.000 de exemplare în intervalul 1944 -1945. 154
În privința armamentului anti -tanc, infanteria italiană era dotată cu puști Solothurn de
calibru 20 mm. Exact ca în cazul puștilor germane PZB, puștile folosite de infanteria italiană
erau depășite d e evoluția mijloacelor de luptă, fiind utile doar în cazul unităților motorizate
sau în cazul tancurilor ușoare. 155 Grenadele folosite de infanteria italiană, aveau de asemenea
eficiență scăzută pe câmpul de luptă. Modelul OTO 35 producea puține schije în momentul
fragmentării, unda de șoc a exploziei fiind și ea una medie. Următoarea versiune, SCRM
model 35, avea o î ncărcătură explozivă mult mai puternică, dar numărul de schije produs, era
în continuare unul redus. 156

151 Alan Axelrod, Jack A. Kingston, Encyclopedia of World War II , New York, Facts on File, 2007, p. 741.
152 Steven MacLauchlan, Judson MacCaull, Vesa Nen ye, Armies of Italy and the Axis, Oxford, Ospery Publishing,
2013, p. 19.
153 Chuck Wills, The Illustrated Encyclopedia of Weaponry: From Flint Axes to automatic weapons, San Diego,
Thunder Bay Press, 2012, p. 791.
154 Pier Paolo Battistelli, Piero Crociani , World War II Partisan Warfare in Italy, Oxford, Ospery Publishing, 2015,
p. 134.
155 Steven MacLauchlan, Judson MacCaull, Vesa Nenye, Op. cit., p. 19.
156 Gordon L. Rottmann, Op. cit. , pp. 23 -24.

42
Infanteria maghiară a fost echipată inițial cu puști Mannlicher Model 1895157 de
calibru 8mm. În perioada interbelică însă modelul a fost dezvoltat ajungându -se la o versiune
care a trecut testele balistice și a intrat în dotarea unităților. Versiunea respectivă a pustat
numele de Puska (Mannlicher) M35, fiind o pușcă prevăzută cu închizător culisant asemenea
modelelor anterioare, calibrul fiind de 8×56 mmR. 158 Pe fondul alianței cu Germania Nazistă
a fost dezvolat pentru înzestrarea infanteriei maghiare un alt model de pușcă, o variantă
scurtată a Mauser Gewher 1898 . Este vorba des pre modelul G98/40, care folosea aceeași
muniție cu a puștilor Mauser 1898( 7.92×57), un model de succes care a fost produs în circa
138.000 de exemplare. 159 Succesul producției de puști G98/40 i -a determinat pe maghiari să
dezvolte un nou model de pușcă ce avea să conțină caracteristicile tehnice ale modelelor
precedente. Astfel Pușca Mannlicher M43 avea asepctul modelului 1935, dar muniția pe care
aceasta o folosea era de calibrul 7.92×57 mm asemenea puștilor Mauser. 160
În privința armamentului automat, infanteria maghiară era ec hipată încă din Primul
Război Mondial cu mitraliere grele Schwarzlose de calibrul 8×50 mm.161 Tot din perioada
Primului Război Mondial infanteria maghiară avea în dotarea sa puști -mitralieră Chauchat162,
asemenea infanteriei române. Î n perioada interbelică însă, în dotarea infanteriei maghiare au
intrat mitraliere Madsen de producție daneză. Acest tip de pușcă -mitralieră folosea însă
cartușe de calibru 7.92X57 mm. În anii '30 însă, s -a optat pentru înzestrarea infanteriei cu
puști -mitralieră Solothurn Model 31 de producție elvețiană calibrate la 8×56 mm.163 Pe
măsură ce Al Doilea Război Mondial a cunoscut o escaladă, implicarea în război alături de
Germania a dus la revenirea la cartușele de 7.92 mm. Astfel, au fost readuse în dotare p uștile –
mitralieră Madsen, fiind totodată construit un nou model de pușcă -mitralieră Solothurn (
modelul 43) calibrat la 7.92 mm.164

157 Mannlicher M 95 Rifles and Carabine, în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Mann95.htm (accesat la data de 06.06.2019).
158 Mannlicher Model 35 Infantry Rifle/ Gyalogsagi Puska Minta (M35), în site -ul ,, Manowar s Hungarian
Weapons and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Mann35.htm (accesat la data de 06.06.2019).
159 Mannlicher Gew 98/40 German Infantry Rifle , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”,
adresa: http://www.hungariae.com/Mann9840.htm (accesat la data de 06.06.2019).

160 Mannlicher Model 43 In fantry Rifle/ Gyalogsagi Puska Minta (43M), în site -ul ,, Manowar s Hungarian
Weapons and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Mann43.htm (accesat la data de 06.06.2019).
161 Schwarzlose Heavy Machine Gun Model 07/12 , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”,
adresa: http://www.hungariae.com/Schwarz.htm (accesat la data de 06.06.2019).
162 Chauchat Machine Gun Model 1915, în site -ul ,, M anowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Chauchat.htm (accesat la data de 06.06.2019).
163 Madsen Light Machine M 1924 , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Madsen.htm (accesat la data de 06.06.2019).
164 Solothurn Machine Gun model 43 , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Soloth.htm (accesat la data de 06.06.2019).

43
Infanteria maghiară a fost dotată și cu pistoale mitralieră Danuvia Model 1939 care
foloseau aceeași muniție ca pistoalele -mitralieră germane (9mm). Acest model a fost produs
în număr de circa 11.000 de exemplare.165 Pe parcursul războiului au existat două versiuni ale
acestui pistol -mitralieră: m43, respectiv m44. Ambele versiuni aveau aceleași caracteristici ca
primul model, deo sebindu -se doar prin diferențele de aspect. Întrucât conflictul a escaladat,
industria de armament trebuia să producă noi mijloace de luptă cât mai rapid. Astfel, cele
două modele au fost simplificate, primul având doar un pat rabatabil, în timp ce în caz ul celui
de-al doilea patul rabatabil a fost eliminat. 166
Armele secundare pe care infanteria maghiară le -a avut în dotare au fost reprezentate
de pistoale semiautomate Eiler și Nalava model 1906 de calibru 6,35 mm. 167Acestea erau
însă modele învechite datând de dinaintea Primuui Război Mondial. Astfel, spre finalul
perioadei interbelice a fost proiectată o nouă versiune a pistolului Frommer (modelul 37 de
calibru 9mm). Acesta a fost pistolul cel mai întâlnit în dotarea trupelor de infanterie
maghiare. Un model secundar a fost conceput în anul 1944 având o dimensiune redusă și un
calibru de asemenea la 7.65 mm. 168 Tot ca arme secundare, infanteriștii maghiari aveau în
dotarea lor grenade cu mâner de lemn model 1942 asemănătoare cu cele germane.169
Nu în ult imul rând infanteria finlandeză a avut și ea un rol în războiul anti -sovietic,
rezistând eroic în fața Uniunii Sovietice în războiul de iarnă desfășurat în perioada noiembrie
1939 – martie 1940. 170 În dotarea acesteia se găseau în special arme de foc de pro veniență
rusească, fie capturate fie moștenite de la fostul Imperiu Rus. Cea mai răspândită armă de
infanterie era Pușca Mosin -Nagant întâlnită în dotarea infanteriștilor finlandezi în diferite
variante, începând de la modelul rusesc 1891, până la modele f abricate în anii '30.171
Finlandezii au reușit să patenteze încă din anii '30 un pistol mitralieră pe care l -au folosit cu
succes atât în Războiul de Iarnă (1939 -1940), cât și în Războiul de Continuare (1941 -1944).
Pistolul Suomi 31 . Pistolul -mitralieră avea un aspect primitiv fiind folosit de finlandezi pe

165 Kiraly Danuvia Submachine Gun Model 1939, în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”,
adres a: http://www.hungariae.com/Danu39.htm (accesat la data de 06.06.2019).
166 Danuvia Submachine Gun Model 1943, în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Danu43.htm (accesat la data de 06.06.2019).
167 Nalava Pocket Pistol, în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/N alava.htm (accesat la data de 06.06.2019).

168 Frommer Femaru Pisztoly 37.m (1937 Minta) , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and History”,
adresa: http://www.hungariae.com/From37.htm (accesat la dat a de 06.06.2019).
169 Nigel Thomas, Laszlo Szabo, The Royal Hungarian Army in World War II , Oxford, Ospery Publishing, 2008, p.
100.
170 Ian V. Hogg, Op. cit ., p. 231.
171 Tapio A. M. Saarelainen, The deadliest sniper in History, The white sniper Symo Haya , Philadelphia Casemate
Publishers, 2016, p. 87.

44
post de mitralieră pentru executarea focului de acoperire. Abia după ce au capturat o serie de
mitraliere DP -28 de la sovietici au echipat trupele de infanterie cu acest pistol -mitralieră.
Muniția cu care era alimentat pistolul -mitralieră Suomi -31 consta în cartușe de 9×19 mm
dispuse în încărcătoare de 50 sau 70 de cartușe. 172 Restul mijloacelor de luptă folosite de
infanteria finlandeză constituiau un amalgam regăsindu -se în dotarea multor infanterii
europene. În privința armelor anti -tanc, finlandezii au recurs la sticle umplute cu benzină și
ulei înfundate cu un fitil aprins de bumbac. Acestea au mai fost folosite în timpul Războiului
Civil Spaniol, însă finlandezii au fost cei care le -au dat denumirea de Cocktail -uri Molotov,
denumire rămasă și astăzi pentru sticlele incendiare. 173

4. Infanteria română în raport cu infanter iile Aliaților

Pentru o mai bună observare a capacității combative a infanteriei române și a nivelului
la care se afla armamentul cu care aceasta lupta este necesară și o analiză comparată cu ceea
ce aveau în dotare infanteriile aliate. Dintre acestea, p rima cu care infanteria română s -a
confruntat efectiv pe front a fost infanteria sovietică . Deși nu era atât de avansată din punct
de vedere al dotării precum era cea germană, resursa umană era aparent nelimitată. De
asemenea, sovieticii au început să își dezvolte mijloace de luptă noi în apropierea celui de -Al
Doilea Război Mondial. Principala armă a infanteristului sovietic a rămas pușca Mosin –
Nagant. Pe lângă acest model, infanteriștii sovietici aveau în dotarea lor mitraliere și pistoale –
mitralieră cu încărcătoare circulare și puști cu lunetă. Printr e infanteriștii sovietici se găs eau
trăgători de elită existând cel puțin doi la fiecare grupă de infanterie. 174 Existența trăgătorilor
de elită și performanțele lor pe câmpul de luptă puteau fi confirmate ch iar din interior. În luna
noiembrie 1942 un prizonier din Divizia 96 Infanterie sovietică declara că trăgătorii de elită se
poziționau în locuri bine camuflate (case, copaci, etc) de unde trăgeau în special în
comandanții unităților. Puștile Mosin -Nagant p revăzute cu lunetă aveau o precizie extrem de
mare, nici un foc nefiind irosit. Pentru fapta lor, trăgătorii de elită primeau 55 de ruble
premiu, zile de odihnă, iar pentru 10 ținte doborâte și confirmate li se oferea medalia Suvorov.
175 În rândurile infanteriștilor sovietici au existat și cazuri de dezertări. În toamna anului 1942,
când Stalingradul era pe punctul de a cădea, moralul trupelor sovietice era în scădere, Centrul

172 Leroy Thompson, The Suomi Machine Gun, Oxford, Ospery Publishing, p. 4.
173 Max Hastings, Inferno, World at War (1939 -1945), New York, Alfred A. Knopf, 2011, p. 60.
174 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Nicolescu, Op. cit., p. 81.
175 Pavel Moraru, Armata lui Stalin văzută de români , București, Editura Militară, 2006, p. 67.

45
H raportând o creștere a numărului de dezertori sovietici. Tot uși, soldați tineri educați în
spiritul comunist continuau să lupte crezând până la final în victorie. 176 La acest aspect se
adăuga și prezența locțiitorilor politici din GPU/NKVD pe lângă comandanții fiecărei unități
sovietice.177
După cum am precizat mai sus, pușca Mosin -Nagant a reprezentat arma principală a
infanteriei sovietice și în Al Doilea Război Mondial, la fel ca în Primul. Versiunea cea mai
întâlnită în timpul Marelui Război Pentru Apărarea Patriei a fost modelul 1891/30 al Puștii
Mosin -Nagant ( 7,63 Mylimetra Vintovka Obrasca 91/30 Goda) . Puștile Mosin -Nagant se
distingeau prin faptul că erau dotate cu o baionetă tip țepușă care se înfileta pe gura țevii fiind
arme de foc extrem de precise. Muniția pe care acestea o foloseau era de calibrul 7,62x 54
mm, având o magazie nedetașabilă de 5 cartușe. În apropierea celui de -Al Doilea Război
Mondial, sovieticii au dezvoltat o nouă versiune scurtată a puștii Mosin -Nagant – carabina
Mosin -Nagant model 1938, care păstra caracteristicile versiunii precedente. 178
Puștile Mosin -Nagant nu au fost singurele puști aflate în dotarea sovieticilor. Încă din
timpul Primului Război Mondial au existat modele experimentale de puști -semiautomate.
Modelul final care a intrat în dotarea unităților sovietice a fost pușca Toka rev SVT -40.
Inventatorul acestei arme a fost Feodor Vasilievici Tokarev, distins cu titlul de ,,Erou al
Muncii Socialiste” în anul 1940. Acesta a transformat puștile cu repetiție Mosin -Nagant în
arme semiautomate, dezvoltând încă din anul 1938 un prim mode l de pușcă semiautomată. (
SVT -38 ( Samozayardina Vintovka Tokareva). 179 Puștile Tokarev aveau un recul extrem de
mare, drept pentru care modelul SVT 40 a fost conceput cu o magazie detașabilă de cartușe
care servea drept mâner pentru o manevrare mai eficie ntă a puștii. Tot pentru amortizarea
reculului a fost conceput un amortizor atașat la vârful țevii, care totodată prevenea și ieșirea
focului pe gura țevii. Acest detaliu a fost util pentru întrebuințarea ulterioară a puștilor
Tokarev. Așemeni puștilor Mos in-Nagant P U-35, o parte din puștile Tokarev SVT -40 au fost
dotate cu lunete PU și trecute în dotarea trăgătorilor de elită. 180 Liudmila Pavlichenko, una
dintre cele mai cunoscute femei -lunetist din Armata Roșie a fost echipată cu o pușcă
semiautomată Tokarev SVT -40 cu care a doborât 309 soldați și ofițeri inamici. 181
Majoritatea trăgătorilor de elită sovietici s -au bazat în conti nuare pe puștile Mosin -Nagant Pu –

176 Ibidem, p. 67.
177 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Nicolescu, Op. cit., p. 82.
178 Bill H arriman, Op. cit. , pp. 20 -21.
179 David T. Zabecki, Op. cit, p. 525.
180 Martin Pegler, Sniping Rifles on The Eastern Front (1939 -1945), Oxford, Ospery Publishing, 2019, p. 55.
181 Herny Sakaida, Heroines of the Soviet Union 1941 -45, Oxford, Ospery Publishi ng, 2003, p. 61.

46
35 așa cum a fost cazul lui Vasili Zaitsev. Dinstins cu titlul de ,, Erou al Uniunii Sovietice”,
acesta a doborât peste 250 de soldați și ofoțeri inamici ( ținte confirmate). 182
Pe lângă puștile cu repetiție și cele semiatu omate, infanteria sovietică avea în dotare și
o serie de arme de foc automate. În timp ce mitralierele existau în dotarea infanteriei ruse încă
de dinainte de Primul Război Mondial, puștile mitralieră au fost o creație mai recentă fiind
dezvoltate în perio ada interbelică. Pușca -mitralieră folosită de infantria sovietică în Al Doilea
Război Mondial a fost modelul Degtiryaov 1928. Modelul folosea aceeași muniție de 7,62×54
mm ca celelalte tipuri de armament aflate în dotare.183 Pe parcursul războiului însă, al te
modele de mitralieră au intrat în dotarea infanteriei sovietice. Pe afetul mitralierei Maxim
1910 a fos t montată mitraliera Degtyarev -Shpagin, care până atunci era montată pe tripod pe
poziție fixă. Aceasta folosea însă muniție de calibru 12,7 mm care producea un recul pe
măsură. Astfel, a fost înlocuită cu un model de calibru mai mic (7,62×54) , mitraliera SG -43.
Ambele modele aveau î nsă anduranță ridicată, uzura și intervențiile la nivelul acestora fiind
minime. 184
În privința pistoalelor mitralieră, sovieticii au avut în dotare în cel de -Al Doilea
Război Mondial arme de acest gen cu cadență mare de tragere și magazii de muniție extin se.
Dezvoltarea pistoalelor mitralieră sovietice a început în a doua parte a anilor '30 cu modelele
experimentale ale lui Vasily Degtyarev, PPD -34 și 38. Cele două prototipuri au fost
dezvoltate rezultând varianta PPD 40 ( Pistolet Pulemyot Degtyarev). Nou l model avea țeava
prevăzută cu un manșon și răcirea pe bază de aer. Din punct de vedere tehnic, mecanismul era
însă elaborat, fiind produs pe scară redusă la atelierele de la Tula și Sestroryertsk. Prin
urmare, la debutul Marelui Război de Apărare a Patri ei ( 1941 -45), aceste pistoale -mitralieră
erau insuficiente pentru infanteriști, fiind disponibile doar pentru comandanții de unități. 185
În anul 1941 avea să intre în dotarea infanteriei sovietice un nou model de pistol –
mitralieră proiectat de inginerul s ovietic Grigory Șpaghin. Era vorba despre legendarul PPȘ –
41 ( Pistolet Pulymiot Șpaghina -41 goda). Deși era o variantă simplificată a modelului PPD –
40, PPȘ -41 a fost un adevărat succes. Simplitatea mecanismului a făcut posibilă producerea
acestuia în seri e, anduranța fiind una ridicată la condițiile vitrege ale frontului de Est. În urma
testelor s -a confirmat că pistoalele mitralieră PPȘ -41 nu aveau nevoie de mentenanță și nici
chiar de curățare pentru perioade lungi de timp și totuși funcționau în parame tri normali.

182 William A. Rost, Vassili Zaitsev, Hero of the Soviet Union , London, Verdun Press Publishers, 2014, p. 9.
183 James Willbanks, Op. cit. , p. 117.
184 Chris Bishop, Op. cit., p. 248.
185 Chris McNab, Soviet Submachine guns of World War II, Ppd40, PPSh 41 and PPS, Oxford, Ospery Publishing,
2014, pp. 17 -18.

47
Mulțumită noilor pistoale -mitralieră, infanteriștii sovietici puteau acționa independent
nemaiavând nevoie de acoperire așa cum se întâmpla în cazul german. Puterea de foc a PPȘ
41 era uriașă, având o rată de 900 de focuri pe minut. De asemene a magaziile de cartușe de
calibrul 7,62x25mm erau extinse având 70 de focuri disponibile. Pistoalele -mitralieră PPȘ -41
erau apreciate și de militarii germani care le capturau de la sovietici și le refoloseau în
detrimentul pistoalelor -mitralieră MP -40. De asemenea, pistoale -mitralieră PPȘ -41 capturate
de la sovietici au fost trimise în germania pentru a fi recalibrate la 9x19mm. 186
Ca arme anti -tanc infanteriștii sovietici au avut în dotare două puști de calibru mare
care s -au dovedit eficiente pe câmpul de luptă împotriva panzerelor germane. Pușca PTRD –
41, creație a lui Vasily Degtyarev era o un model simplu depușcă, prevăzută cu închizător,
fără magazie de cartușe. Aceasta trăgea câte un singur cartuș de calibru 14,5 mm. Glonțul era
însă învelit în Wolfram , care îl făcea deosebit de rezistent, putând penetra blindaj de 40 de
mm de la o distanță de până la 100 de metri. Cel de -al doilea model proiectat de Serghey
Gavrilovici Simonov , fiind o dezvoltare a PTRD -41. Practic Simonov a transformat modelul
într-unul semiautomat prevăzut cu o magazie de cartușe de 14,5 mm. Pe măsură ce conflictul
a escaladat, cele două modele de puști anti -tanc nu mai erau eficiente împotriva blindajului
noilor tancuri germane. Totuși, acestea nu au fost scoase din uz continuând să fie folosite de
sovietici pentru ruperea șenilelor sau pentru scoaterea din luptă a echipajului tancurilor
inamice. De asemenea, sovieticii le -au folosit chiar și împotriva infanteriei germane. 187
În ceea ce privește armamentul secundar, infanteriștii sovi etici erau echipați cu
pistoale Tokarev TT -33 de calibru 7,62×25 mm. Pistolul era inspirat de modelul american
Colt 1911, însă inventatorul său, Feodor Tokarev a făcut o serie de adaptări la nivelul
mecanismului, simplificându -l pentru ca respectivul pisto l să poată fi produs mai rapid.
Pistolul TT -33 a devenit o emblemă, fiind folosit și de propaganda sovietică, apărând într -o
fotografie în dotarea unui ofițer sovietic care își conducea unitatea la atac. Totuși, infanteriștii
sovietici au continuat să aibă în dotare și vechiul Revolver Nagant 1895, acesta fiind înlocuit
abia la sfârșitul războiului în totalitate cu pistoale TT -33. 188 Tot pe post de armament
secundar era considerată și grenada RGD -33, un model de grenadă cu mâner asemenei celei
germane ( Steilhandgranate 24) cu încărcătură explozivă puternică și gr ad ridicat de
fragmentare. Totuși, procesul de armare era unul dificil de realizat care implica scoaterea
siguranței, tragerea și rotirea mânerului, lucruri care păreau dificil de executat pentru militarii

186 Chris Bishop, Op. cit., p. 261.
187 Michael E. Haskew, Op. cit., p. 153.
188 Chris Bishop, Op. cit ., p. 227.

48
sovietici, mai ales în timpul luptelor. Prin urmar e, grenada a constituit un eșec din cauza
procedeului greoi de armare. 189
Deși Imperiul Britanic a intrat în razboi încă din primele zile ale acestuia,
transformându -l practic într -unul mondial, infanteria britanică avea în dotarea sa un
armament, mare par te provenit din Primul Război Mondial. Arma de foc principală aflată în
dotarea infanteriei britanice era pușca Lee -Enfield. Modelul original data da la sfârșitul
secolului al XIX -lea ( 1895), suferind modificări minore de -a lungul timpului. Principiul
esențial nu s -a schimbat însă, pușca rămânând una cu repetiție ( închizător culisant). Astfel, în
toamna anului 1939, unitățile britanice au fost echipate cu puști Lee -Enfield No.4 Mk1.
Astfel, au fost produse circa 400.000 de exemplare la atelierele Enfield și peste 1.300.000 în
dominioanele britanice. Totuși, cererea era una ridicată pe fondul escaladării conflictului,
recurgându -se astfel la modele mai vechi ale puștii Lee -Enfield. 190 Muniția pentru aceste
puști a fost concepută tot la sfârșitul secolului al XIX -lea constând în cartușe de alamă de 7.7
mm, 5 la număr așezate într -o magazie detașabilă dedesubtul închizătorului. 191
În privința armelor de foc automate, infanteria britanică a păstrat în dotare mitraliere
datând dinaintea Primului Război Mondial . Modelele Vickers și Lewis cu care infanteria
britanică luptase în acel război erau considerate mitaliere grele cu răcire pe bază de apă,
putând fi acționade de pe poziții fixe. 192 Pe fondul transformării războiului dintr -unul static
într-unul mobil era nevoie de crearea unor puști -mitraliere ușoare care să poată fi acționate pe
câmpul de luptă pentru a sprijini înaintarea infanteriștilor. Astfel, inspirați de modelul
cehoslovac ZB -30, britanici au creat la sfârșitul anilor '30 mitraliera Bren, calibrată la 7.70
mm asemenea puștilor Lee -Enfield. Această pușcă -mitralieră s -a aflat pe toată durata
războiului în diferite versiuni în dotarea infanteriei britanice. 193 Dacă în cazul mitraliere lor și
puștilor -mitralieră britanicii aveau în dotare modele inspirate de mărci recunoscute, în cazul
pistoalelor -mitralieră, aceștia au reușit să proiecteze unul dintre cele mai rudimentare pistoale –
mitralieră care a devenit cea mai detestabilă armă a inf anteristului britanic. Este vorba despre
pistolul -mitralieră Sten. După retragerea de la Dunkirk ( 1940), s -a pus problema reechipării
trupelor britanice. Cum războiul era în desfășurare de aproape un an de zile, era necesar ca
noile arme să fie produse în serie, cât mai rapid și cu o investiție minimă de resurse. Astfel,

189 Gordon L. Rottman, Op. cit., p. 30 .
190 Martin Pegler, The Lee Enfield Rfile , Oxford, Ospery Publishing, 2012, pp. 32 -35.
191 David Westwood, Rifles, An Illiustrated History of their impact, Santa Barbara, California, ABC Clio, 2005, p.
99.
192 Neil Grand, The Bren Gun, Oxford, Ospery Publis hing, 2013, pp. 7 -8.
193 Ibidem , pp. 10 -11.

49
pistolul -mitralieră Sten era produs din țevi și foi de oțel, care erau asamblate fără sudură, doar
cu ajutorul șuruburilor și niturilor. Amortizorul era, de asemenea confecționat dintr -o bucată
de țeavă. Primul model avea pat de lemn, următoarele patru având pat de fier și chiar pat
rabatabil. Muniția folosită era de calibru 9 mm, aceeași cu cea a pistoalelor -mitralieră
germane MP -40. 194
Ca arme de foc secundare, infanteriștii britanici aveau în dotarea lor revolvere datând,
de asemenea, dinaintea Primului Război Mondial. Cel mai utilizat model în cel de -Al Doilea
Război Mondial a fost modelul IV al revolverului Webley 1887, având o magazi e cilindrică
de 6 cartușe calibrul 11,55 mm. 195 Pe lângă armele de foc prezentate mai sus, infanteriștii
britanici aveau în dotarea lor și grenade Mills no. 36.196
În urma acestei etape a cercetări se poate conc luziona că a existat o evoluței a
armamentului infanteriei române, dar nu o evoluție naturală, ci o evoluție forțată dictată de
escalada conflictului. Astfel, arma infanteriei a cunoscut în cazul românesc schimbări atât la
nivelul unităților, cât și la nive lul mijloacelor de luptă. Comparativ cu celelalte forțe implicate
pe frontul de Est al celui de -Al Doilea Război Mondial, infanteria română a ocupat poziția a
III-a, fiind superioară celei italiene sau celei maghiare dar inferioară ca dotare celei germane,
respectiv mult inferioară ( mai ales ca număr) celei sovietice.
Deși în primele zile ale războiului infanteria română părea să aibă o capacitate
combativă destul de ridicată, pe măsură ce conflictul a avansat situația unităților românești s -a
dovedit a fi una dezastruasă, lucru observat în timpul Bătăliei de la Cotul Donului și din Stepa
Calmucă. După trei ani de război în est, respectiv după aproximativ un an și jumătate de
război în defensivă, Armata Română ajunsese în pragul cola psului, infanteria, ar ma
dominantă în cadrul acesteia nemaireușind să oprească ofensiva mecanizată sovietică. Se
impunea astfel o încetare a războiului pentru a salva ceea ce a mai rămas din teritoriul
național.

194 Chris Bishop, Op. cit ., p. 263.
195 Robert Maze, The Webley Service Revolver , Oxford, Opsery Publishing, 2012, p. 93.
196 Angus Konstam, British Commando (1940 -45), London, Bloomsbury Publishing, 2016, p. 25.

50
IV. Armamentul infanteriei române a doua parte
a celui de-Al Doilea Război Mondial

După cum am menționat în capitolul precedent, situația Armatei Române în prima
parte a anului 1944 era una disperată. Încă din anul 1943, situația se schimbase radical pe
frontul de est în favoarea Uniunii Sovietice, în timp ce pentru Germania războiul părea unul
mai pierdut cu fiecare zi care treceea. Pe data d e 6 iunie 1944, Aliații au debarcat în
Normandia în cadrul Operațiunii Overlord care viza eliberarea Europei de sub ocupația
Nazistă. 197 Prin Operațiunea Overlord s -a deschis încă un front în Europa, Germania Nazistă
fiind silită să lupte pe trei fronturi.

1. Schimbarea taberelor și implicațiile sale în planul înzestrării cu
armament

În condițiile prezentate mai sus , era imperativ ca România să iasă din alianța cu
Germania. De altfel, negocierile cu Aliații au început încă din anul 1943 la Ankara, ulterior la
Cairo și la Stokholm. Emisarii României doreau condiții cât mai bune pentru ieșirea din
război. Între acestea se dorea anularea Diktatului de la Viena, păstrarea independenței țării și a
structurilor politice și rezolvarea problemei graniței româno -sovietice la tratatul de pace.
Sovieticii a u venit cu o altă ofertă pe 12 a prilie 1944 . Termenii ofertei de armistițiu nu se
puteau discuta. Astfel, mareșaul Ion Antonescu a refuzat armistițiul considerând termenii
acestuia ( în special chestiunea frontierei, care trebuia să fie cea stabilită în anul 1940) de
neacceptat. 198
Cum însă prez ența Armatei Roșii pe teritoriul Moldovei constituia o amenințare era
imperativă semnarea unui armistițiu. Frontul putea fi rupt în orice moment lucru care echivala
cu cotropirea țării. Pe data de 20 august, sovieticii au lansat o ofensivă menită să spargă
frontul din Moldova. În condițiile în care unitățile germane opuneau rezistență, unitățile
românești se destrămau efectiv în momentul în care se confruntau cu înaintarea blindatelor

197 Ian V. Hogg, Op. cit., p. 229.
198 Alexandru Mitru, Scoaterea României din război. 23 August 1944 între dorință și împlinire , adresa:
http://diam.uab.ro/istorie. uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/26_mitru.pdf (accesat la data de
05.06.2019), p. 2.

51
sovietice.199 Frontul a fost spart în mai multe locuri, iar situația era un a extrem de delicată,
decizia armistițiului fiind vitală. Astfel , regele Mihai I împreună cu reprezentanții fostelor
partide politice, respectiv cu ajutorul unor ofițeri din Armată au hotărât ca operațiunea să aibă
loc pe 26 august 1944 , într -o zi de sâmb ătă. În condițiile în care mareșaul urma să plece pe
front să inspecteze starea unităților exista riscul ca operațiunea să fie compromisă, astfel că
termenul a fost decalat în ziua de miercuri 23 august 1944.200 În urma acestei acțiuni,
Mareșalul Ion Anton escu a fost arestat, proclamându -se ruperea alianței cu Germania
Nazistă. 201 La sfârșitul lunii august, trupele sovietice din Armata 53 condusă de generalul
Managarov se aflau deja în București.202
Situația militară a României era însă una neclară. Ruperea alianței cu Germania
Nazistă a fost un act unilateral , la fel ca poziționarea României de partea Națiunilor Unite.
Regele i -a îndemnat pe militari și pe civili să nu se împotrivească venirii trupelor aliate ( în
cazul de față celor sovietice)203 . Astfel, în interavalul 23 august – 12 septembrie 1944, trupele
române au primit ordin să nu riposteze la înaintarea soldaților sovietici, neexistând un acord
care să recunoască statutul Româ niei de co -beligerant. Î n acest interval de 2 săptămâni peste
150.000 de mili tari români au fost dezarmați și luați prizonieri și ulterior deportați în
Siberia.204 Odată cu arestarea acestor militari a fost confiscat și o mare parte din armamentul
de infanterie pe care sovieticii au refuzat să îl mai returneze. 205
Conform prevederilor convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944, România
trebuia să intre în dispozitiv cu cel puțin 12 divizii pe care trebuia să le echipeze prin mijloace
proprii.206 Singua divizie unde s -a produs o schimbare în materie de mijloace de luptă a fost
Divizi a ,, Tudor Vladimirescu”. Această divizie a fost formată în anul 1943 din prizonieri
români. Misiunea formării acestei divizii i -a aparținut kominternistei Ana Pauker, care
împreună cu Vasile Luca și cu doi ofițeri români ( colonelul Captaru și Colonelul C ambrea)
au vizitat lagărele de prizoniriei din URSS pentru a identifica potențiali recruți. 207
Odată asamblată, divizia a fost pusă sub comandă sovietică, prima dată fiind văzută în
acțiune la sfărșitul lunii august, respectiv începutul lunii septembrie 1944. Această unitate a

199 Keith Hitchins, Op. cit., p. 569.
200 Constantin Corneanu, Nicolae Rauș, Sub povara marilor decizii: România și geopolitica marilor puteri 1941 –
1945, București, Editura Scripta, 2007, p. 438.
201 Alessandro Giorgi, Chronology of World War II 1939 -1945, Editoriale Lupo, Ponte Viccio, 2015, p. 338.
202 Ibidem, p. 304
203 Monitorul Oficial Nr. 196 din 23 august 1944, p. 2.
204 Jean W. Sedlar, The Axis Empire i n Southeast Europe, 1939 -1944, Booklocker.com, INC, 2007, p. 243.
205 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 106.
206 Monitorul Oficial Nr. 196 din 23 august 1944, p. 2.
207 Dennis Deletant, Communist Terror in Romania, Gheorghiu Dej and The Police State 1948 -1965 , London,
Hurst and Company, 1999, p. 25.

52
luptat și în Transilvania și în Ungaria distingându -se în special în timpul bătăliei de la
Debrecen, în toamna anului 1944. Pe același model a mai fost creată încă o divizie care a
purtat numele ,, Horia, Cloșca și Crișan” care a devenit operațională spre finalul războiului.
Fiind unități aflate sub comandă sovietică acestea au fost echipate c u armament sovietic:
pistoale -mitralieră PPȘ -41 sau cel mai probabil puști Mosin -Nagant.208 Aceste unități vor
deveni un veritabil ,, cal troian” în instaurarea regimului Comunist în România. 209

2. Arma mentul folosit în campania din V est
(1944 -1945)

După cum am precizat în capitolul precedent, sovieticii au confiscat o parte din
armamentul de infanterie în perioada dintre 23 august și 12 septembrie 1944. Singura divizie
echipată cu armament sovietic era divizia ,,Tudor Vladimrescu”, divizie aflată su b comandă
sovietică. Pentru unitățile de infanterie românești intrate în dispozitiv echiparea cu noi
mijloace de luptă a fost o nouă provocare. Dispoziția ca trupele române să fie înarmate cu
mijloace proprii a venit direct de la Viaceslav Molotov, în ciua intervenției generalului
Dămăceanu care a precizat că o singură divizie românească poate fi echipată complet, iar
pentru restul se poate asigura cu greu armament individual. 210
În urma actului din 23 August 1944, trupele germane aflate pe teritoriul Român iei au
fost dezarmate211 și internate în lagăre de prizonieri. Prin urmare, o parte din armele de foc
proveneau și de la militarii germani, însă restul trebuiau asigurate din stocurile rămase. Prin
urmare, diviziile românești intrate în dispozitiv erau prec um o ,, armată fantomă”, deoarece nu
aveau mijloace de luptă corespunzătoare pentru a lua parte la un război de asemenea
anvergură. 212 Totuși, mareșalul Rodion Malinovski dăduse deja dispoziții ca unitățile să fie
reorganizate și reechipate chiar pe front f ără a intrerupe lupta împotriva Germaniei Naziste.
Până la data de 20 Octombrie 1944, se cerea reorganizarea și completarea diviziilor de

208 Mark Axworthy, Horia Șerbănescu , Op. cit ., pp. 46 -47.
209 Lisabet van de Grift, Securing the Communist State, The Reconstruction of coercive institution in the soviet
zone of Germany and Ro mania , Lanham, Lexington Books, 2012, p. 126.
210 Gheorghe Buzatu, Dana Beldiman, 23 August 1939 -1944, România și proba bumerangului , București,
Editura Mica Valahie, 2011, p. 542.
211 Tiberu Tănase, Ioan Codruț Lucinescu, Mărturii importante despre moment ul 23 August 1944, în site -ul ,,
Revista Intelligence”, 4 Decembrie 2014, adresa: https://intelligence.sri.ro/marturii -importante -despre –
momentul -23-august -1944/ (accesat la data de 13.06.2019).
212 Mark Axworthy, Horia Șerbănescu , Op. cit ., p. 43.

53
infanterie 3, 6, 9, 11, 18 și 21 care vor intra în componența Armatei a IV -a Române, respectiv
a diviziilor de infant erie 2, 4, 19 care vor intra în componența Armatei I Române. 213
În aceste condiții, echipați din nou cu arme de diferite calibre, infanteriștii români au
reintrat în dispozitiv luptând în intervalul 1944 -1945 contra Ungariei și Germaniei Naziste.
Astfel, în luna septembrie 1944, trupele române și cele sovietice au intrat în Transilvania
avansând către râul Mureș, respectiv către centrul Transivlaniei spre a elibera orașul Cluj. 214
În cadrul operațiunilor militare de eliberare a Transilvaniei, infant eria română a luat parte la
una dintre cele mai crâncene bătălii pentru cucerirea Dealului Sângeorgiu de la Oarba de
Mureș. Trupele de infanterie românești au primit ordin să atace frontal trupele germane și
maghiare înarmate cu mitraliere grele care apăra u dealul. Bătălia a durat până la începutul
lunii octombrie 1944 când rezistența inamică a fost înlăturată. 215 Pe fondul avansării trupelor
sovietice și române în Transilvania, rezistența germano -maghiară s -a diminuat, Clujul fiind
eliberat pe 11 octombrie. 216
Începând cu jumătatea lunii octombrie 1944, trupele germane și maghiare au început
retragerea de pe teritoriul Transilvaniei, pe 25 octombrie fiind eliberate orașele Carei și Satu –
Mare. Ziua de 25 octombrie a fost aleasă în mod simbolic, întrucât coin cidea cu ziua de
naștere a regelui Mihai I, acesta fiind omagiat de către militari. 217 Luptele au continuat însă și
dincolo de vechea granița interbelică româno -ungară. În speranța că efortul de război depus
împotriva Germaniei și Ungariei va conta la confe rința de pace, trupele române au continuat
lupta.218 Astfel, pe data de 7 noiembrie 1944, zi aniversară a Marii Revoluții Ruse219 trupele
sovietice și române erau deja la periferia Budapestei. 220 Din nou echipamentul trupelor
române a fost unul de slabă calitate. De asemenea moralulu trupelor nu era unul ridicat. În
Frontul 2 Ucrainean luptau soldați de diverse etnii precum baltici, moldoveni, chiar și soldați
proveniți din Caucaz. Aceștia nu erau prea motivați să lupte, însă sovieticii încă foloseau
cordoane armate care să tragă în plin în caz că propriile unități s -ar retrage. În timpul bătăliei

213 Csaba Bekes, Laszlo Borhi, Peter Ruggenthaler, Ottmar Trașcă, Soviet Occupation of Romania, Hungary and
Austria, 1944/45 -1948/49, Budapest, CEU Press, 2015, p. 41.
214 Richard C. Hall, War in the Balcans, An Encyclopedic History From the Fall of the Ottoman Empire to the
Breakup of Jugoslavia, Santa Barbara, California, ABC Clio, 2014., p. 249.
215 Constantin Isărescu, Jurnal de Front III, în ,,Magazinul Istoric Nr. 3, 1999, adresă web:
http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/al_doilea_razboi_mondial:_amintiri_de_pe_front/jurnal_d
e_front_(iii)/880/ (accesat la data de 13.06.2019).
216 Richard C. Hall, Op. cit., p. 249.
217 Florin Constantiniu, Op. cit., p. 586.
218 Florin Abraham, Romania since the Second World War, A political Social and Economic History, London,
Bloomsbury, 2017, p. 24.
219 Russian Revolution în site -ul, ,,Encyclopaedia Britannica”,
adresa: https://www.britannica.com/event/Russian -Revolution -of-1917 (accesat la data de 13.06.2019).
220 Richard C. Hall, Op. cit., p. 249.

54
au existat soldați care s -au predat și au trecut de partea inamicului. Totuși soldații maghiari
care se își abandonau pozițiile și se predau erau mult mai mulți.221 Budapesta a fost încercuită
la finalul lunii decembrie 1944, fiind supusă unui asediu care a durat până în data de 15
februarie 1945, când trupele maghiare și germane aflate în oraș s -au predat. 222 În etapa finală
a bătăliei însă, trupele române au fost mutate în cehoslovacia, sovieticii fiind cei care la final
și-au asumat victoria finală asupra garnizoanei din Budapesta.223 Ultima parte a războiului
(decembrie 1944 -mai 1945) găsea infanteria român ă pe teritoriul Cehoslovaciei, luând parte la
forțarea pozițiilor inamice de pe râurile Hron și Morava, respectiv la luptele din munții Fatra
și Carpații Albi. 224
Între timp în țară, s-au produs schimbări pe fondul faptului că armata lupta departe de
terito riul național , iar sovieticii deveniseră omniprezenți. Astfel, pe 14 noiembrie 1944,
administrația românească din Transilvania a fost retrasă, fiind înlocuită cu administrație
militară sovietică. 225 Problema Transilvaniei nu era pe deplin rezolvată, deoarece în
convenția de armistițiu scria că ,, Transilvania sau cea mai mare parte a ei” să fie restituită
României. 226Pe data de 6 Martie 1945, s-a instaurat la putere un guvern pro -sovietic condus
de do ctorul Petru Groza. La doar trei zile de la acest eveniment, administrația românească a
revenit în Transilvania, Stalin a consimțit că Transilvania s -a întors la România, o ,, Românie
liberă și democratică”. 227
Primăvara anului 1945 a însemnat și încheier ea celui de -Al Doilea Război Mondial în
Europa . Pe 2 mai 1945, a avut loc capitularea garnizoanei berlineze conduse de gen.
Weidling, iar peste cinci zile ceea ce a mai rămas din Germania Nazistă a capitulat
necondiționat în fața aliaților.228 La finalul ace stui război, infanteria română se găsea într -o
stare mult mai gravă față de momentul în care a intrat în conflict. Echipamentele erau
deteriorate, efectivele diminuate, iar perspectiva viitorilor ani nu era una optimistă. 229

221 Krisztian Ungvary, trad. Ladislauz Lob, Battle for Budapest, 100 Days in World War II, London, I.B. Tauris, p.
64.
222 Richard C. Hall, Op. cit., p. 249.
223 Alexandru Danilov, Jertfele Armatei Române în campania din Vest, Asediul Budapestei (1944 -1945), în site –
ul ,,Historia, adresa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/jertfele -armatei -romane -in-campania –
din-vest-asediul -budapestei -1944 -1945 (accesat la data de 14.06.2019).
224 Infanteria, în site -ul ,, Forțele Terestre Român e, Ministerul Apărării Naționale”, adresa
https://www.forter.ro/content/infanteria ( accesat la data de 14.06.2019).
225 Florin Abraham, Op. cit ., p. 50.
226 Monitorul Oficial Nr. 196 din 23 august 1944, p. 3.
227 Keith Hitchins, Op. cit. p. 582.
228 Charlie Samuels, Timeline of World War II, Europe and North Africa , New York, Gareth Stevens Publishing,
2012, p. 45.
229 Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., p. 106.

55

2. Noile arme de infanterie apărute
pe fondul avansării conflictului

Al Doilea Război Mondial a fost conflictul care a reprezentat o etapă extrem de
importantă în evoluția armelor de foc în întreg ansamblul acestora. Pe fondul escaladării
conflictului toate țările beligerante au în cercat să dezvolte noi arme care să fie cât mai
eficiente în scopul creșterii efortului de război. Spre deosebire de Primul Război Mondial,
care a fost un război de poziție, Al Doilea Război Mondial a fost unul mult mai mobil, un
război în care luptele s -au purtat de aproape. De exemplu în Stalingrad s -a luptat în ruinele
orașului chiar și pentru apărarea unei case230, sau chiar a unei camere.
Astfel, experiența de luptă a confirmat că soldații executau rareori focuri asupra unei
ține mai îndepărtate de pat ru-cinci sute de metri. Prin urmare a fost nevoie de dezvoltarea
unui nou armament care să înlocuiască puștile cu zăvor care aveau precizie de până la 2.000
de metri. În acest demers, Germania s -a evidențiat patentând în intervalul 1944 pușca de asalt
STG 44 (Sturmgeehr). 231 Dezvoltarea puștilor -mitralieră ușoare STG a început încă din anul
1943 cu prototipul STG 43, versiunea finală fiind modelul STG44 care a intrat în dotarea
unităților germane, fiind produs într -un număr de circa 425.000 de exemplare. Particularitatea
acestui model era că folosea cartușe scurtate de calibrul 7,92x33mm aflate în număr de 30
într-o magazie detașabilă sub țeava puștii , bătaia eficace a puștii fiind la aproximativ 300 de
metri .232 De asemenea germanii au conceput în a doua parte a războiului și un nou tip de
pușcă adaptat la noile realități ale războiului. Este vorba despre modelul Mauser Gewehr 43, o
versiune de pușcă semiautomată care prelua caracteristicile Mauser kar 98, respectiv ale
prototipului Gewher 41. O parte din puștile Gewehr 43 au fost dotate cu lunete, intrând în
dotarea trăgătorilor de elită. 233
În condițiile în care infanteria sovitică era echipată în mare parte cu puști Mosin –
Nagant 1891/30, respectiv cu pistoale -mitralieră PPȘ -41, era nevoie de o adaptare a
armamentului la noil e realități ale conflictului. Astfel , în anul 1944, sovieticii au dezvoltat o
nouă versiune scurtată a puștii Mosin -Nagant 1981/30. Pușca Mosin -Nagant 1944 era o

230 Anton Jol y, Stalingrad Battle Atlas: Volume I: One month of urban battle operations, Paris, Staldata
Publications, 2013, p. 393.
231 Ian V. Hogg, Op. cit. p. 204.
232 Michael E. Haskew, Op. cit. , p. 134.
233 Chris McNab, German Automatic Rifles, 1941 -1945: Gew 41, Ge w 43, Fg 42 and Stg 44, Oxford, Ospery
Publishing, 2013, p. 57.

56
versiune scurtată a modelului original însă se deosebea de modelele anterioare de carabină
prin faptul că avea patul scurtat și baioneta rabatabilă. Având acest caracteristici, pușca
Mosin -Nagant 1944 a fos de un real ajutor pentru soldații sovietici, mai ales în momentul în
care se ajungea la lupte corp la corp în spații restrânse. 234 Totuși, pușca Mosin -Nagant M -44
rămânea un model cu repetiție, în timp ce evoluția conflictului impunea cel puțin un model
semiautomat. În anul 1943, Serghei Gavrilovici Simonov patenta un nou model de carabină
semiautomată inspirată de modelul german Gew 43. Carbina S KS a intrat în dotarea trupelor
la sfârșitul războiului, dar design -ul său a transformat -o într -o carabină folosită până în ziua
de astăzi la ceremoniile militare. 235 Carabinele SKS foloseau cartușe de calibrul 7,62×39,
versiunea scurtată a cartușului standard 7,62×54. Acest tip de cartușe vor constitui muniția
pentru viitoarea armă de asalt sovietică AK -47. 236 Asemenea modelelor anterioare de puști cu
repetiție Mosin -Nagant, pistolul -mitralieră PPȘ 41 era un model de dimensiuni mari, având o
magazie de cartușe extinsă și pat din lemn. Pe fondul avansării conflictului s -a constatat
nevoia pentru un model noi mult mai redus ca dimensiune și ca greuate. În anul 1942,
inven tatorul de arme Aleksey Sudayev a patentat un nou model de pistol -mitralieră cu
încărcător curbat (35 de cartușe de 7,62x25mm) și pat rabatabil care a intrat în dotarea
infanteriei sovietice sub numele de PPS -43 ( Pisto let Pulymiot Sudajeva -43 goda). Mod elul
era unul automat cu o rată de 600 -900 de focuri pe minut. Bătaia maximă a acestui pistol –
mitralieră era de aproximativ 100 -200 de metri. 237
În condițiile în care fiecare țară beligerantă își dezvoltase un model propriu de pistol –
mitralieră, România a urmat exemplul, dezvoltând pentru dotarea infanteriei pistolul –
mitralieră Orița model 1943. Modelul era inspirat de pistoalele -mitralieră germane folosind
același cartuș de 9x19mm. Dezvoltarea acestuia a început încă din anul 1941, având la bază
proiectul c ăpitanului Marin Orița. Prototipul a trecut testele în anul 1941, dovedindu -se
rezistent la uzură, ieftin de produs și puțin pretențios. Astfel, a intrat în producție în anul
1943, fiind produs inițial într -un număr redus de peste 600 de exemplare.238 Din 19 44,

234 Bill Harriman, Op. cit ., p. 21.
235 David Westwood, Op.cit., p. 277.
236 Philippe Peseux, Connaître les armes et les munitions, Paris, Societe des Ecrivains, 2013, p. 100.
237 PPS-43, în site -ul ,,Weapons systems”, adresa: https://weaponsystems.net/weaponsystem/AA02%20 –
%20PPS -43.html (accesat la data de 15.06.2019).
238 George Popescu, O armă uitată și inventa torul ei: căpitan Marin Orița ( interviu cu prof. dr. Ioan Scurtu), în
site-ul ,, Radio România Actualități”, adresa: http://www.romania –
actualitat i.ro/o_arma_uitata_si_inventatorul_ei_capitan_marin_orita -92551 (accesat la data de 15.06.2019).

57
producția a reînceput intrând in dotarea unităților de infanterie pe scară largă în toamna anului
1944. 239

4. Armamentul infanteriei române în pragul instaurării
regimului Comunist.

Odată cu încheierea celui de -Al Doilea Război Mondial structurile Armatei Române
au fost practic dezagregate. Industria de armament românească trebuia trecută de la nivelul de
război la nivelul de pace. În data de 9 iunie 1945 s -a emis un decret prin inter mediul căruia se
organiza în interiorul Subsecretariatului de Stat al Industriei o comisie care urma să decidă ce
stabilimente își vor intrerupe activitate, respectiv ce stabilimente și -o vor reduce. Astfel, s -a
hotărât ca uzinele Copșa Mică -Cugir să mai p roducă doar arme ZB și maximum 10.000 de
pistoale -mitralieră Orița pe an alături de 18 mlioane de cartușe de 9 mm, iar pirotehnia de la
Sadu să producă muniție doar pentru armamentul de infanterie. 240
Conform unui recensămân al armamentuui realizat la mai bine de un an după
terminarea celui de -Al Doilea Război Mondial, jumătate din cantitatea de armament existentă
în acel moment era defectă sau uzată și necesita reparții sau înlocuiri. Dacă în anul 1944,
existau 1.236.019 puști dintre care 136.045 necesita u reparații, în anul 1946 pro porțiile s -au
schimbat radical, la începutul anului existând 297. 307 puști funcționale, despectiv 433.629
care necesitau reparații. 241
Numărul mic de arme din anul 1946 a fost cauzat și de retragerea din uz a unor
categorii de arme care fie erau învechite ca model, fie nu mai funcționau corespunzător.
Astfel, au fost retrase din dotarea unităților și din unitățile militare unde se făcea instrucția
puștile Mannlicher model 1893 de 6,5 mm, 1895 de 8 mm, pușile rusești Mosin -Nagan t 1891
și puștile Lebel 1886. Cel din urmă model mai exista încă în anul 1944 în dotarea unităților
românești în număr de 120.000 de exemplare, dar a fost retras din lipsă de muniție de calibrul
8 mm.242 Tot în anul 1946 s -a dorit creșterea puterii de foc a grupei de infanterie. În acest sens
s-a propus echiparea grupei cu patru puști -mitralieră ZB. Ulterior numărul a fost înjumătățit,

239 Mark Axworthy, Horia Șerbănescu , Op. cit ., p. 23.
240 Alesandru Duțu, Armata Română în vremuri de cumpănă, 1945 -1965, București, Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului, 2016, pp. 299 -300.
241 Alin-Bogdan Sămușan, Contribuții la istoria dotării cu armament a Armatei Române în perioada 1944 -1959 ,
în site -ul ,, Academia.edu”, adresa
https://www.academia.edu/37411353/Contribu%C8%9Bii_la_istoria_dot%C4%83rii_cu_armament_a_armatei
_rom%C3%A2ne_%C3%AEntre_1944_%C8%99i_1959 (accesat la data de 15.06.2019), p . 3.
242 Ibidem, p. 4.

58
iar pe 28 noembrie 1946 a venit și reacția Comisiei Aliate de Control care a aprobat o singură
pușcă -mitralieră la grupa de infanterie 243
Pe plan politic, lucrurile se precipitaseră în intervalul 1946 -47. Alegerile din 19
noiembrie 1946, care au picat într -o zi de marți spre a aminti de ziua contraofensivei sovietice
de la C otul Donului au fost câștigate de ,,Blocul Partidelor Democratice” dominat de
comuniști cu 70%, deși în pragul scrutinului țărăniștii păreau cei mai aproape de a câștiga.244
Astfel instituția monarhică rămânea o ultimă barieră simbolică în calea comuniștilor . Tot în
intervalul menționat mai sus s -au desfășurat la Paris lucrările conferinței de pace care avea să
clarifice situația Europei postbelice. În privința României, a fost recunoscută realipirea
Transilvaniei de nord, însă Basarabia și Bucovina de Nord a u rămas în componența Uniuii
Republicilor Sovietice Socialiste. De asemenea, sudul Dobrogei a rămas în componența
Bulgariei devenită un aliat al URSS. În ciuda faptului că diplomații români refugiați în
străinătate au semnalat faptul că delegația oficială română este controlată de la Moscova,
occidentalii au ignorat orice semnal. Romania a semnat tratatul de pace pe data de 10
februarie 194 7.245În ciuda jertfei de sânge făcute în campania din vest a fost tratată ca stat
învins aliat al Germaniei Naziste. 246
În ceea ce privește situația infanteriei, unitățile au fost reduse ca număr și s -a încercat
în o echipare cu un sigur tip de armament. În același timp ( martie 1947) pistoalele -mitralieră
Orița au fost scoase din uz me motiv că se puteau descărca accidenta l 247 După montarea unui
nou sistem de siguranță la nivelul închizătorului pistoalele -mitralieră au reintrat în dotare,
convenindu -se la finalul 1947 ca infanteria română să fie dotată doar cu puști Mauser Zb24 și
pistoale -mitralieră Orița. 248
La finalul anului 1947 însă avea să se producă și ultima schimbare în tranziția
româniei de la monarhie la regim comunist. În urma abdicării regelui Mihai I la data de 30
decmbrie 1947, doctorul Petru Groza, în calitatea sa de președinte al Consiliului de Miniștri a
proclamat noul statut al statului Român cu denumirea de ,, Republica Populară Romînă”. 249
În aceste condiții, comuniștii și -au asigurat pe deplin puterea, armata fiind la rândul ei
influențată de noul aparat de stat prin introducerea unor cadre politice car e se ocupau cu

243 Alesandru Duțu, Op. cit., pp. 304 -305.
244 Keith Hitchins, Op.cit., p. 602.
245 Ibidem, p. 603.
246 Ioan Scurtu, Politică și viață cotidioană în România în secolul al XX -lea și la începutul secolului al XXI -lea,
București, Editura Mica Valahie, 2011, p. 237.
247 Alin Bogdan Sămușan, Op. cit. , p. 6.
248 Ibidem , pp. 7 -8.
249 Monitorul Oficial al României , nr. 300, 30 decembrie 1947, p.2.

59
educarea în spiritul noii doctrine a soldaților și ofițerilor. Astfel, Armata RPR a devnit un
instrument al puterii comuniste nou instaurate. 250
În urma acestei ultime etape a cercetării putem concluziona faptul că în a doua parte a
conflict ului a existat pe plan extern o evoluție a armamentului de infanterie, fenomen antrenat
de evoluția modului în care războiul era purtat. În planul infanteriei române am constatat că
evoluția s -a manifestat, însă evoluția nefavorabilă a cadrului militar și politic nu a mai permis
dezvoltarea ulterioară a armamentului de infanterie. Către finalul războiului, învingătorii și -au
reîmpărțit sferele de influență, România ajungând în sfera de inflență sovietică.251 În acest
context, cu trupe sovietice care au fost p rezente în teritoriu până în anul 1958252, statul român
nu a mai putut avea o armată în adevăratul sens al cuvântului. Armata RPR se rezuma la
unități de infanterie reduse ca număr, în timp ce politica militară, asemenea oricăror acțiuni
ale statului era conformă cu acțiunile Uniunii Sovietice.

250 Keith Hitchins, Op. cit. p. 595.
251 Florin Constantiniu, Op. cit., p. 584.
252 Ioan Scurtu, Istoria Românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu , București, 2011, Editura Mica Valahie, p.
247.

60
Concluzii

În urma întregii cercetări realizate cu privire la istoria armamentului de foc
materializată în prezenta lucrare , am constatat că istoria armelor de foc nu a fost suficient
abordată în spațiul românesc. Domeniul este unul vast iar cercetarea pe care am efectuat -o nu
a reușit să acopere decât o parte din ansamblul acestuia. Tot din caracterul vast al domeniului
au decurs și anumite dificultăți întâmpinate pe parcursul cercetării. Arma Infanteriei nu
înseamnă doar armele de foc. În prezenta lucrare am deciz să cercetez doar evoluția
armamentului de foc individual, însă în cadrul infanteriei existau și unități de artilerie ușoară
care asigurau acoperirea în timpul operațiilor militare, precum și alte tipuri de arme ( mine,
brand -uri, etc) . Un alt aspect omis în cadrul cercetării a fost legat de armele albe folosite de
infanteria română în cel de -Al Doilea Război Mondial. Singurele referințe la această categorie
de arme făcute pe parcursul lucrării au fost cele cu privire la modelel e de baionetă care se
atașau la armele de foc. Dincolo de zona armamentului, c ercetarea poate fi îndreptată și în alte
direcții ce țin de uniforme, echipament, doctrină, comandanți.
În ceea ce privește intervalul conologic ales, consider că întinderea ac estuia este una
relativ restrânsă, acope rind o perioadă de 13 ani ( 1934 -1947). Inițial am dorit să prelungesc
limita superioară a decupajului cronologic și să cuprind și o parte a perioadei comuniste.
Ulterior, am considerat că perioada celui de -Al Doilea Război Mondial, la care se adaugă așa –
numita etapă de pre -război, este o perio adă relevantă pentru acest demers de cercentare. După
cum am menționat și în paragraful anterior, tema este deschisă cercetării. În acest sens se
poate realiza o cercetare cu privire la armamentul de infanterie în perioada comunistă. Prin
urmare s -ar pute a acoperi întreaga perioadă comunistă. Desigur, în cazul acestui demers pot
apărea noi limitări datorate caracterului încă secret al unor documente. Perioada RPR poate fi
însă abordată, în special perioada de un deceniu cuprinsă între proclamarea RPR și re tragerea
trupelor sovietice de pe teritoriul României. Restul cercetării poate constitui un demers de
viitor când accesul la documente va fi permis.
Din punctul de vedere al modalității de lucru, am preferat să realizez și o analiză
comăparată cu infante riile din cadrul celorlalte armate care au luat parte la cel de -Al Doilea
Război Mondia. În acest sens am optat pentru cercetarea unui număr cât mai mare de
infanterii. Modul în care acestea au fost selectate a fost legătura acestora cu teatrul de
operațiu ni Est și Sud -Est European, precum și similitudinea mijloacelor de luptă. În acest sens
am comparat capacitatea combativă a acestora, realizând o ierarhie a infanteriilor din cel de –

61
AL Doilea Război Mondial . Ca o limitare a acestui demers, am omis din ana liză infanteria
americană și infanteria japoneză, întrucât am considerat că acestea nu au fost relevante în
cadrul acestui demers. Deși infanteria americană era echipată cu mijloace de luptă moderne
dezvoltate la nivel tehnic aproape de cele germane, aceas ta nu a luat parte la operațiunile
militare din Europa de Est și Sud -Est. Astfel, am constatat că pe frontul din Estul și Sud -Estul
Europei, infanteria germana a avut cele mai avansate mijloace de luptă, urmată de cea
sovietică. Cea de -a doua clasată a av ut și avantajul numeric, dar și avantajul unor resurse
vaste pe care le -a putut exploata în scopul întreținerii efortului de război. Infanteria română a
fost a treia forță pe frontul de est, fiind cotată, conform cercetării pe o poziție similară cu
infante ria britanică în ceea ce privește mijloacele de luptă.
Nu pot spune că am neglijat aspectul tehnic, însă în cadrul acestei cercetări detaliile
tehnice se situează într -un plan secundar. Am considerat că nu este necesară o cercetare și o
prezentare amănunțită construcției armelor de foc, ci mai degrabă o prezentare succintă a
caracteristicilor tehnice, împreună cu modul în care acestea influențau rezultatul luptei.
Deși cercetarea a relevat faptul că evoluția armamentului românesc de infanterie
începe la jumătatea anilor 30, procesul a fost accelerat odată cu intrarea în alianța cu
Germania Nazistă și cu începerea războiului anti -sovietic.
În faza inițială a cercetării, așteptările erau ca după actul din 23 August 1944, situația
să se schimbe radic al și infanteria română să fie echipată în campania din vest doar cu
mijloace sovietice. Pe parcursul cercetării, am constatat însă, că infanteria română a luptat în
campania împotriva Ungariei și Germaniei Naziste cu mijloace proprii. Totodată am observat
că standardizarea mijloacelor de luptă a reușit abia după cel de -Al Doilea Război Mondial la
nivelul unitățilo de infanterie restrânse adaptate la perioada de pace în raport cu prevederile
Comisiei Aliate de Control.
Am considerat că a fost necesară o t ratare cronologică a evenimentelor. În acest mod
am reușit să coroborez evenimentele și presiunile vremii cu starea în care se afla Armata
Română. Prin Armata Română m -am referit adesea exclusiv la Arma Infanteriei, deoarece
aceasta era arma cu ponderea ce a mai mare în cadrul forțelor armate române. Celelate arme
nu erau folosite independent ci erau puse în seviciul infanteriei. În opinia mea, evoluția
evenimentelor a reprezentat o măsură pentru evoluția armamentului.
În final însă se poate spune fără nic i un dubiu că a existat a existat o evoluție a
armamentului individual al infanteriei române. Nu a fost însă o evoluție naturală, ci o
evoluție impusă de escaladarea conflictului. De asemenea evoluția s -a produs în defazaj cu
cea a marilor puteri, existân d aproape întotdeauna o diferență a calității, respectiv a cantității

62
de arme de foc produse. Așteptările personale erau ca în urma cercetării să descopăr o
evoluție spectaculoasă a armamentului de infanterie românesc. Aceste așteptări erau generate
de modelul celorlalte state europene care foloseau experiența conflictelor precedente pe care o
investeau în modernizarea unităților și a mijloacelor de luptă. În cazul românesc însă,
experiența de luptă din Primul Război Mon dial se pare că a fost într -un fel retrăită și în cel
de-Al Doilea, lipsa mijloacelor de luptă adecvate simțindu -se aproape în fiecare etapă a
conflictului. Pe lângă aceste neajunsuri am constatat însă la finalul cercetării că a existat o
evoluție a armel or de infanterie, însă o evoluție minoră adaptată la nivelul românesc și la
situația în care statul român se găsea în prag de război izolat pe plan internațional fără ajutor
de la aliații tradiționali. Izolarea aceasta a continuat și după război, România a jungând pentru
o perioadă de aproape 45 de ani în sfera de influență sovietică.

63
Bibliografie
 Surse primare
 Inedite
 AMAE, Fond, 71/ 1920 -1944. URSS, vol. 130.
 AMR, Fond MSt.M, Secția a 4 -a, Dotare, dosar 195.
 Edite

 BUZATU, Gheorghe , ACATRINEI, Stela, ACATRINEI, Gheorghe, Românii din
arhive, studii și documente, București, Editura Mica Valahie, 2011 .
 DOBRE, Florica , MANEA, Vasilica , NICOLESCU, Lenuța , Armata Română
de la ultimatum la dictat, Documente vol. I, București, Editura Europa Nova,
2000 .
 DOBRINESCU, Valeriu Fl., Ion Pătroiu, Gheorghe Nicolescu, Relații militare
româno -germane, București, Editura Europa Nova, 2000 .

 Surse secundare
 Instrumente de lucru

 AXELROD, Alan, KINGSTON, Jack A., Encyclopedia of World War II , New
York, Facts on File, 2007.
 COX, Gary, The Sartre Dictionary, London, Continuum International
Publishing Group, 2008, p. 218.
 DETREZ. Raymond , Historical Dictionary of Bulgaria, London, Roumann &
Littlefield, 2015 .
 Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ediția a II -a, București, Univers
Enciclopedic, 1998 .
 EVANS, A. A., GIBBONS, David, The Illustrated Timeline of World War II,
New York, Rosen Publishing, 2012.
 FORREST, Glen C. , EVANS, A.A , GIBBONS, David , The Il lustrated
Timeline of Military History, New York, The Rosen Publishing Group, 2012
 GIORGI, Alessandro, Chronology of World War II 1939 -1945, Editoriale
Lupo, Ponte Viccio, 2015.

64
 HOGG, Ian V., Dicționarul celui de -Al Doilea Război Mondial , trad. Daniela
Georgescu, București, Editura Niculescu, 2007 .
 JAQUES, Tony, Dictionary of Battles and Sieges, a guide to 8500 battles and
sieges from Antiquity trought the Twenty -First Century, volume II , Westport
Connecticut, Greenwood Press, 2007, p. 688.
 JOLY, Anto n, Stalingrad Battle Atlas: Volume I: One month of urban battle
operations, Paris, Staldata Publications, 2013 .
 RAUM, Elizabeth, A World War II Timeline , North Mankato, Minesota,
Capstone Press, 2014 .
 SAMUELS, Charlie Timeline of World War II, Europe and North Africa , New
York, Gareth Stevens Publishing, 2012 .
 TOTTEN, Samuel , BARTROP, Paul R., Dictionary of Genocyde, Volume I ,
Westport, Connecticut, Greenwood Press .
 TUCKER, Spencer C., PIERPAOLI, Paul G. Jr., DOWLING, Timothy C ,
World War II, The Defi nitive Encyclopedia, Volume I: A -D, Santa Barbara,
California, ABC Clio, 2016 .
 WILLS, Chuck, The Illustrated Encyclopedia of Weaponry: From Flint Axes
to automatic weapons, San Diego, Thunder Bay Press, 2012 .
 ZABECKI, David T., World War II in Europe, an Encyclopedia, New York,
Routledge, 1999.

 Lucrări generale

 ABRAHAM, Florin, Romania since the Second World War, A political Social
and Economic History, London, Bloomsbury, 2017 .
 BATTISTELLI, Pier Paolo, CROCIANI, Piero, World War II Partisan Warfare
in Italy, Oxford, Ospery Publishing, 2015 .
 BEEVOR, Antony, Stalingrad, the Fateful Siege :1942 -1943 , New York,
Penguin Books, 1998 .
 BEKES, Csaba, BORHI, Laszlo , RUGGENTHALER, Peter, TRAȘCĂ,
Ottmar, Soviet Occupation of Roman ia, Hungary and Austria, 1944/45 –
1948/49, Budapest, CEU Press, 2015 .

65
 BOLDORF, Marcel , OKAZAKI, Tetsuji , Economics under occupation. The
hegemony of Nazi Germany and Imperial Japan in World War II, London,
Routledge, Taylor & Francis Group, 2015 .
 BUZATU, Gheorghe, Bătălia pentru Basarabia, București, Editura Mica
Valahie, 2011 .
 IDEM , Istorie și istoriografie, București, Editura Mica Valahie, 2010 .
 IDEM , Antonescu la judecata Istoriei, Bucureșt i, Editura Mica Valahie, 2011
 IDEM , BELDIMAN, Dana, 23 Augus t 1939 -1944, România și proba
bumerangului , București, Editura Mica Valahie, 2011 .
 CAMPBELL, David, US airborne soldier versus German solider: Sicily,
Normandy and Operation Market Garden ( 1943 -1944) , Oxford, UK, Ospery
Publishing, 2018.
 CARTER HETT, Benjamin, The Death of Democracy – Hitler' s Rise to power
and the Downfall of the Weimar Republic, New York, Henry Holt and
Company, 2018 .
 CHANT, Cristopher, Warfare and the Third Reich. The Rise and the fall of
Hitler's Armed Forces , New York, Smithmar k Publishers, 1996 .
 COOKE, Tim, History of World War II, vol. I, Origins and Outbreak, New
York Marshall Cavendish Corporation, , 2005 .
 COMAN, Virgil, Oilpakt – Romanian oil ad libitum for Nazi Germany în
BOLDEA, Iulian , BUDA, Dumitru -Mircea, Exploring th e Contexts of
Communication, Târgu Mureș, Arhipelag XXI Press, 2016 .
 CONSTANTINIU, Florin, O istorie sincercă a poporului român , București,
Editura Univers Enciclopedic, 2014 .
 CORNEANU, Constantin, RAUȘ, Nicolae, Sub povara marilor decizii:
România și geopolitica marilor puteri 1941 -1945, București, Editura Scripta,
2007 .
 DELETANT, Denis , Hitler s Forgotten Ally , Ion Antonescu and His Regime (
1940 -1944), New York, Palgrave Macmillan, 2006.
 IDEM , Communist Terror in Romania, Gheorghiu Dej and The Police State
1948 -1965 , London, Hurst and Company, 1999 .
 EATON, Henry, The Origins and Onset of the Romanian Holocaust, Detroit,
Wayne State University Press, 2013, p. 142.

66
 FITZALAN, Michael, Karoly the Survivor, Morr isville, North Carolina, Lulu
Publishing, 2015 .
 FORCZYK, Robert, The Caucasus, 1942 -1943, Kleist 's race for oil , Oxford,
UK, Ospery Publishing, 2015 .
 FRANK, Matthew, Making Miniorities History, population transfers in 20th
Century, Europe, Oxford, UK, Ox ford University Press, 2017 .
 HALL, Richard C. , War in the Balcans, An Encyclopedic History From the
Fall of the Ottoman Empire to the Breakup of Jugoslavia, Santa Barbara,
California, ABC Clio, 2014.
 HASTINGS, Max, Inferno, World at War (1939 -1945), New York, Alfred A.
Knopf, 2011 .
 HEHN, Paul N., A low dishonest decade, The great powers, Eastern Europe
and the economic origins of World War II 1930 -1941 , New York, The
Continuum International Publishing Group INC, 2005 .
 HITCHINS, Keith, România 1866 -1947, București, editura Humanitas, 2013 .
 KONSTNAM, Angus, British Commando (1940 -45), London, Bloomsbury
Publishing, 2016 .
 MAWDSELY, Edvan, Thunder in the East: The Nazi -Soviet War 1941 -1945,
London, Bloomsbury Academic, 2005 .
 MORARU, Pavel, Armata lui Stalin văzută de români , București, Editura
Militară, 2006 .
 MULLER, Rolf Dietter, The unknown Eastern Front, The Wermacht and
Hitler 's Foreign Allies, London, I.B. Tauris, 2014 .
 NEIMANIS, George J., The Collapse of the Soviet Empire, A view from Riga,
Westport, Connecticut, Praeger, 1997 .
 OTU, Petre, Îmbrățișarea Anaconde: Politica Militară a Armatei României în
perioada 1 Septembrie 1939 -22 Iunie 1941, București, Editura Militară, 2006.
 PASCU, Ștefan, Istoria militară a poporului Român, vol. VI. Ev oluția
sistemului militar național în anii 1919 -1944 , București, Editura Militară,
1989.
 REA, Tony , WRIGHT, John , International Relations ( 1914 -1995) , Oxford,
UK, Oxford University Press, 1997.
 ROST, William A., Vassili Zaitsev, Hero of the Soviet Union , London, Verdun
Press Publishers, 2014 .

67
 SAKAIDA, Herny, Heroines of the Soviet Union 1941 -45, Oxford, Ospery
Publishing, 2003 .
 SCHULTZE -RHONHF, Gerd, The Anschluss of the Sudeten Region and
subjucation of Czechia , New York, Kindle Publishing, 2014.
 SCURTU, Ioan, Petre Otu, Istoria Românilor, vol. VIII, România întregită (
1918 -1940), București, Editura Enciclopedică, 2003 .
 IDEM, Regele Carol al II -lea al României, însemnări zilnice, 1937 -1951, vol.
III, 15 Decembrie 1939 -7 Septembrie 1940, Bucureș ti, Editura ESScripta,
1998 .
 IDEM , Istoria Românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu , București,
2011, Editura Mica Valahie .
 IDEM , Politică și viață cotidioană în România în secolul al XX -lea și la
începutul secolului al XXI -lea, București, Editura Mic a Valahie, 2011 .
 SEDLAR, Jean W., The Axis Empire in Southeast Europe, 1939 -1944,
Booklocker.com, INC, 2007 .
 STEINER, Zara , Triumph of the Dark: European International History (
1933 -1939) , Oxford, Oxford University Press, 2011 .
 SULLIVAN, George, Journa lists at Risk: Reporting America's Wars ,
Minneapolis, Twenty -First Century Books , 2006.
 THOMAS, Nigel, SZABO, Laszlo, The Royal Hungarian Army in World War
II, Oxford, Ospery Publishing, 2008, p. 100.
 UNGVARY, Krisztian, trad. LOB, Ladislauz, Battle for Budapest, 100 Days in
World War II, London, I.B. Tauris.
 URICANU, Doina, Scara leilor, București, Editura Polirom, 2011 .
 U.S. Departament Defense, The German Campaign in Russia, 1940 -1942,
World War II strategic & Operational Planning, Directi ve Barabarossa, The
initial operations, German Attack on Moscow, Offensive in the Caucasus and
Battle For Stalingrad, Musaicum Books, 2018.
 VAN DER GRIFT, Lisabet, Securing the Communist State, The
Reconstruction of coercive institution in the soviet zone of Germany and
Romania , Lanham, Lexington Books, 2012 .
 WALSH, Stephen, Stalingrad 1942 -1943, The Infernal Cauldron , London,
Amber Books LTD, 2012 .

68
 ZABICKI, David T., VAN HUSEN, William H. , SCHUSTER Carl O. ,
JONES, Marcus O., Germany at War. 400 Years of Military History , Santa
Barbara, California, ABC Clio .

 Lucrări de specialitate

 AXWORTHY, Mark , ȘERBĂNESCU, Horia , The Romanian Army of World
War II , Oxford, UK, Ospery Publishing, 1991.
 BALL, Robert W. D., Mauser Military Rifled of the World, Fifth Edition , Iola,
Wisconsin Krause Publications, , 2011 .
 BISHOP, Chris, The Encyclopedia of Weapons of World War II, The
comprehensive guide to over 1500 weapons system including tanks, small
arms, warplanes, artillery, ships and s ubmarines , London, MetroBooks, 1998.
 CARRUTHERS, Bob, German Tank Hunters, Barnsley, South Yorkshire, Pen
and Sword Books, 2012 .
 CRISTOPHER, John, German Infantry Weapons of the Second World War:
The War Machines , Glouchestershire, Amberley Publishing, 2014 .
 DE HAAS, Frank, ZWOOL, Wayne, Bolt action Rifles 4th Edition, Jola,
Wisconsin, Gun Digest Books, 1995.
 DE QUESADA, Alejandro, Mp 38 and Mp 40 Submachineguns, Oxford, UK,
Opsery Publishing, 2014 .
 DUȚU, Alesandru , Armata Română în vremuri de cumpănă, 1945 -1965,
București, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2016 .
 GRANT, Neil, Mauser Military Rifles , Oxfor d, UK, Ospery Publishing, 2015.
 IDEM , The Bren Gun, Oxford, Ospery Publishing, 2013 .
 HARRIMAN, Bill, The Mosin -Nagant Rifle , Oxford , United Kingdom, Ospery
Publishing, 2016 .
 HASKEW, Michael, Rifles and Musckets from 1450 to the present day,
London, Amber Books, 2015.
 KINARD, Jeff, TUCKER, Spencer, Pistols – an illustrated history of their
impact, Santa Barbara, California, ABC Clio, 2003.
 MACLAUCHLAN, Steven, MACCAULL, Judson, NENYEM Vesa, Armies of
Italy and the Axis, Oxford, Ospery Publishing, 2013 .

69
 MAZE, Robert, The Webley Service Revolver , Oxford, Opsery Publishing,
2012 .
 MCNAB, Chris, Hitler's Armies, A History of the German Wa r Machine,
Oxford, Ospery Publishing, 2011 .
 IDEM , Soviet Submachine guns of World War II, Ppd40, PPSh 41 and PPS,
Oxford, Ospery Publishing, 2014 .
 IDEM , German Automatic Rifles, 1941 -1945: Gew 41, Gew 43, Fg 42 and
Stg 44, Oxford, Ospery Publishing, 2013 .
 MIROUZE, Laurent, World War II Infantry in colour photographs , London,
Europa Militaria, 1999 .
 PEGLER, Martin, The Lee Enfield Rfile , Oxford, Ospery Publishing, 2012 .
 IDEM , Sniping Rifles on The Eastern Front (1939 -1945), Oxford, Ospery
Publishing, 2019 .
 PESEUX, Philippe, Connaître les armes et les munitions, Paris, Societe des
Ecrivains, 2013.
 ROTTMANN, Gordon L., Panzerfaust and Panzerschreck , Oxford , UK,
Ospery Publishing, 2015.
 IDEM , The Hand Grenade , Oxford, UK, Ospery Publishing, 2015 .
 SAARELAINEN , Tapio A. M., The deadliest sniper in History, The white
sniper Symo Haya , Philadelphia Casemate Publishers, 2016 .
 SCAFEȘ, Cornel I., ȘERBĂNESCU, Horia Vl., SCAFEȘ, Ioan I.,
ANDONIE, Cornel, DĂNILĂ, Ioan, AVRAM, Romeo, Armata Română,
1941 -1945 , București, Editura RAI, 1996 .
 SLEIDER, Hans r, Images of War: German machineguns of the Second World
War, Rare Photographs from Wartime Archives , Bamsley, South Yorkshire,
Pen and Sword Military, 2013 .
 SMITH, Walter Harold Black, SMITH, Joseph Edward, The Basic Manual of
Military Small Arms: American, Soviet, British, Czech, German, Italian,
French, Belgian and all the Other Important Nations, Harrisburg,
Pennsylvania, Stackpole Books .
 STIRLING, Robert, Special Forces Sniper Skills, Oxford, UK, Ospery
Publishing, 2012 .
 TAYLOR, Mike , HAMILTON, John, World War II Weapons, Mankato,
Minesota, Abdopublishing, 2012 .

70
 THOMPSON, Leroy, The Suomi Machine Gun, Oxford, Ospery Publishing.
 WESTWOOD, David, Rifles, An Illiustrated History of their impact, Santa
Barbara, California, ABC Clio, 2005 .
 WILLBANKS, James, Machine Guns, an illustrated history of their impact ,
Santa Barbara, California, ABC Clio, 2004 .

 Presă

 DINARDO, Richard L., The German Military Mission to Romania 1940 -1941,
în revista nr. 69/ 2013 .
 Monitorul Ofi cial nr. 145 din 22 Iunie 1941.
 Monitorul Oficial Nr. 196 din 23 august 1944.
 Monitorul Oficial al României , nr. 300, 30 decembrie 1947 .

 Surse Web

 Austro -Hungarian Machinegun Schwarzlose, în site -ul ,, Manowar 's
Hungarian Weapons and H istory, adresa:
http://www.hungariae.com/Schwarz.htm , ( accesat la data de 30.05.2019).
 Sergent Manole Zamfir, Memorii de război, în site -ul ,, Armata Română în Al
Doilea Război Mondial ”, adresa:
https://www.worldwar2.ro/memorii/?language=ro&article=106 (accesat la data
de 30.05.2019).
 Romanian Mannlicher model 1893 infantry rifle and carabine , în site -ul ,,
Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Mann93.htm (accesat la data de 05.06.2019).
 Mannlicher M 95 Rifles and Carabine, în site -ul ,, Manowar s Hungarian
Weapons and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Mann95.htm
(accesat la data de 06.06.2019).
 Mannlicher Model 35 Infantry Rifle/ Gyalogsagi Puska Minta (M35), în site -ul
,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Mann35.htm (accesat la data de 06.06.2019).

71
 Mannlicher Gew 98/40 German Infantry Rifle , în site -ul ,, Manowar s
Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Mann9840.htm (accesat la data de 06.06.2019).
 Mannlicher Model 43 Infantry Rifle/ Gyalogsagi Puska Minta (43M), în site -ul
,, Manowar s Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Mann43.htm (accesat la data de 06.06.2019).
 Schwarzlose Heavy Machine Gun Model 07/12 , în site -ul ,, Manowar s
Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www .hungariae.com/Schwarz.htm (accesat la data de 06.06.2019).
 Chauchat Machine Gun Model 1915, în site -ul ,, Manowar s Hungarian
Weapons and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Chauchat.htm
(accesat la data de 06.06.2019).
 Madsen Light Machine M 1924 , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons
and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Madsen.htm (accesat la data
de 06.06.2019).
 Solothu rn Machine Gun model 43 , în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons
and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Soloth.htm (accesat la data de
06.06.2019).
 Kiraly Danuvia Submachine Gun Model 1939, în site-ul ,, Manowar s
Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/Danu39.htm (accesat la data de 06.06.2019).
 Danuvia Submachine Gun Model 1943, în site -ul ,, Manowar s Hungarian
Weapons and History”, adresa: http://www.hungariae.com/Danu43.htm
(accesat la data de 06.06.2019).
 Nalava Pocket Pistol, în site -ul ,, Manowar s Hungarian Weapons and
History”, adresa: http://www.hungariae.com/Nalava.htm (accesat la data de
06.06.2019).
 Frommer Femaru Pisztoly 37.m (1937 Minta) , în site -ul ,, Manowar s
Hungarian Weapons and History”, adresa:
http://www.hungariae.com/From37.htm (accesat la data de 06.06.2019).
 Alexandru Mitru, Scoaterea României din război. 23 August 1944 între dorință
și împlinire , adresa:
http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/26_mitru.pdf
(accesat la data de 05.06.2019), p. 2.

72
 Tiberu Tănase, Ioan Codruț Lucinescu, Mărturii importante despre momentul
23 August 1944, în site -ul ,, Revista Intelligence”, 4 Decembrie 2014, adresa:
https://intelligence.sri.ro/marturii -importante -despre -momentul -23-august –
1944/ (accesat la data de 13.06.2019).
 Constantin Isărescu, Jurnal de Front III, în ,,Magazinul Istoric Nr. 3, 1999,
adresă web:
http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/al_doilea_razboi_mondial:_
amintiri_de_pe_front/jurnal_de_front_(iii)/880/ (accesat la data de
13.06.2019).
 Russian Revolution în site -ul, ,,Encyclopaedia Britannica”,
adresa: https://www.britannica.com/event/Russian -Revolution -of-1917
(accesat la data de 13.06.2019).
 Infanteria, în site -ul ,, Forțele Terestre Române, Ministerul Apărării
Naționale”, adresa https://www.forter.ro/content/infanteria ( accesat la data de
14.06.2019).
 PPS-43, în site -ul ,,Weapons systems”, adresa:
https://weaponsys tems.net/weaponsystem/AA02%20 -%20PPS -43.html
(accesat la data de 15.06.2019).
 POPESCU, George, O armă uitată și inventatorul ei: căpitan Marin Orița (
interviu cu prof. dr. Ioan Scurtu), în site -ul ,, Radio România Actualități”,
adresa: http://www.romania –
actualitati.ro/o_arma_uitata_si_inventatorul_ei_capitan_marin_orita -92551
(accesat la data de 15.06.2019).
 SĂMUȘAN, Alin-Bogdan, Contribuții la is toria dotării cu armament a
Armatei Române în perioada 1944 -1959 , în site -ul ,, Academia.edu”, adresa
https://www.academia.edu/37411353/Contribu%C8%9Bii_la_istoria_dot%C4
%83rii_cu_armament_a_armatei_rom%C3%A2ne_%C3%AEntre_1944_%C8
%99i_1959 (accesat la data de 15.06.2019).
 http://www.hungariae.com/Schwar z.htm (accesat la data de 16.06.2019
 http://www.worldwar2.ro/foto/?id=125&section=17&article=286 (accesat la
data de 16.06.2019).
 http://www.worldwar2.ro/foto/?id=472&section=17&article=389 (accesat la
data de 16.06.2019).
 http://www.worldwar2.ro/foto/?id=120&section=17&article=284 (accesat la
data de 16.06.2019).
 http://www.russianiron.com/eafranke_ural/Part%20II%20(A)%20Russian%20Motorc
ycles%20with%20Machine%2 0Guns.pdf (accesat la data de 16.06.2019)

73
 DANILOV, Alexandru, Jertfele Armatei Române în campania din Vest,
Asediul Budapestei (1944 -1945), în site -ul ,,Historia”, adresa:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/jertfele -armatei -romane -in-
campania -din-vest-asediul -budapestei -1944 -1945 (accesat la data de
16.06.2019).
 : https://www.worldwar2.ro/arme/static/zb30.htm (accesat la data de 16.06.2019)
 https://modernfirearms.net/en/handguns/handguns -en/germany -semi -automatic –
pistols/walther -p38-eng/ (accesat la data de 16.06.2019)

 https://militaryhistorynow.com/2016/10/14/the -tt-pistol -the-soviet -wartime -relic –
thats -loved -and-feared -the-world -over/ (accesat la data de 16.06.2019)
 http://www.nramuseum.org/guns/the -galleries/world -war-i-and-firearms –
innovation/case -34-world -war-i-the-central -powers/dwm -p08-luger -semi -automatic –
pistol.aspx (accesat la data de 16.06.2019)
 http://7.62x54r.net/MosinID/MosinRareNagant.htm (accesat la data de 16.06.2019).
 http://www.hungariae.com/Stey12.htm (acceat la data de 16.06.2019)
 https://modernfirearms.net/en/submachine -guns/italy -submachine -guns/beretta –
m1938 -eng/ (accesat la data de 16.06.2019).
 https://modernfirearms.net/en/submachine -guns/russia -submachine -guns/ppsh -41-
eng/ (accesat la data de 16.05.2019)
 https://www.dday -overlord.com/en/material/weaponry/mp -40-schmeisser (accesat
la data de 16.06.2019)
 : http: //www.romania –
actualitati.ro/o_arma_uitata_si_inventatorul_ei_capitan_marin_orita -92551 (accesat
la data de 16.06.2019).
 http://www.deactivated -guns.co.uk/deactivated -guns/allied -deactivated –
guns/deactivated -wwii -russian -mosin -nagant -rifle-model -1891/30/prod_1020.html
(accesat la data de 16.06.2019)
 http://www.hungariae.com/Mann95.htm (accesat la data de 16.06.2019).

74

Anexe
Anexa I –Tabele cu armament de infanterie
Anexa I.1 . Armamentul pierdut în urma cedării Basarbiei și Bucovinei de Nord

Numele armei de foc Cantitatea pierdută
Puști Model 1895 ( Mannlicher) 1.563
Puști Model 1888 Mannlicher 798
Carabine Mannlicher 1.442
Mitraliere Schwarzlose 8
Puști -mitraliere ZB 14
Puști -mitraliere Gladiator ( Chauchat) 55
Cartușe de mitralieră, pușcă, și pușcă –
mitraleiră de diverse calibre 563.000
Grenade ofensive 1.733
Grenade defensive 833

Sursa: AMR, Fond MSt.M, Secția a 4 -a, Dotare, dosar 195, f. 149.

75
Anexa I.2 . Tabel cu armament de infanterie

Tipul armei
de foc Denumirea Țara de
proveniență Modelul Calibrul (mm)
Pistoale Beretta Italia 1934 9
Walther PP Germania 1938 9
P 08 Luger Germania 1908 9
Steyr Austria 1912 9
TT-33 URSS 1933 7,62
Revolver Nagant Rusia/URSS 1895 7,62
Puști
Zb 24. Mauser Cehoslovacia 1924 7,62
Mannlicher 1895 Austria 1895 8
Mannlicher 1893 Austria 1893 6,5
Mauser Kar 98 Germania 1935 7,92
Mosin -Nagant 1891 Rusia 1891 7,62
Mosin – Nagant
1891/30 URSS 1891/30 7,62
Pistoale
mitralieră Orița România 1943 9
Mp. 40 Germania 1940 9
Beretta Italia 1938 9
Mp 43/44 Germania 1943/44 7,92
PPD 40 URSS 1940 7,62
PPȘ 41 URSS 1941 7,62
PPS 43 URSS 1943 7,62
Puști -mitraliera
ZB-30 Cehoslovacia
/România 1930 7,92
DP URSS 1928 7,62
Mitraliere
Mg-34 Germania 1934 7,92
Mg 42 Germania 1942 7,92
Schwarzlose Austria 1907/12 8

76
Zb-53 Cehoslovacia 1937 7,92
Maxim URSS 1910 7,62
Arme AT
PTRD URSS 1941 14,5
PTRS URSS 1943 14,5

Sursa: Cornel I. Scafeș, Horia Vl. Șerbănescu, Op. cit ., pp. 299 -301.

Anexa I.3. Tabel cu armamentul de infanterie funcțional/
uzat întocmit la începutul anului 1946

Denumirea Necesar Excedent Utilizabile/ De reparat
Puști 137.385 739.986 297.307/433.629
Pistoale și revolvere 29.149 43.380 21.218/22.162
Pistoale mitralieră
(9mm) 6.034 19.448 2.823/2.132
Mitraliere de cal. 7,92
mm 845 4.415 948/861

Sursa: Alesandru Duțu, Op. cit ., p. 303.

77
Anexa II. Imagini ale Armamentului de infanterie din
cel de -Al Doilea Război Mondial

Pușcă Mannlicher Model 1895, Sursa: http://www.hungariae.com/Mann95.htm (accesat la data
de 16.0 6.2019) .

Pușcă Ma user Wz. 24, Sursa: Robert W. D. Ball, Op. cit., p. 304.

Pușcă Mauser Kar 98, Sursa : Ibidem, p. 205.

Pușcă Mosin -Nagant 1891/30, Sursa: http://www.deactivated -guns.co.uk/deactivated –
guns/allied -deactivated -guns/deactivated -wwii -russian -mosin -nagant -rifle-model –
1891/30/prod_1020.html (accesat la data de 16.06.2019)

78
Pușcă Mosin -Nagant PU -35, Sursa: Bill Harriman, Op.cit , p. 54.

Pușc ă Mosin -Nagant M -44, Sursa: Ibidem , p. 20.

Pistol -Mitralieră Orița m -43, Sursa: http://www.romania –
actualitati.ro/o_arma_uitata_si_inventatorul_ei_capitan_marin_orita -92551 (accesat la data de
16.06.2019).

Pistol -Mitralieră Mp -40, Sursa: https://www.dday -overlord.com/en/material/weaponry/mp -40-
schmeisser (accesat la data de 16.06.2019 )

79

Pistol -mitralieră PPȘ -41, Sursa: https://modernfirearms.net/en/submachine -guns/russia –
submachine -guns/ppsh -41-eng/ (accesat la data de 16.05.2019)

Pistol -Mitralieră Beretta model 1938A, Surs a: https://modernfirearms.net/en/submachine –
guns/italy -submachine -guns/beretta -m1938 -eng/ (accesat la data de 16.06.2019).

Pistol Steyr 1912, Srusa: http://www.hungariae.com/Stey12.htm (acceat la data de 16.06.2019)

80

Revolver Nagant 1895, Sursa: http://7.62x54r.net/MosinID/MosinRareNagant .htm (accesat la
data de 16.06.2019).

Pistol Luger P08, Sursa: http://www.nram useum.org/guns/the -galleries/world -war-i-and-firearms –
innovation/case -34-world -war-i-the-central -powers/dwm -p08-luger -semi -automatic -pistol.aspx
(accesat la data de 16.06.2019)

81

Pistol Tokarev TT -33, Sursa: https://militaryhistorynow.com/2016/10/14/the -tt-pistol -the-soviet –
wartime -relic -thats -loved -and-feared -the-world -over/ (accesat la data de 16.06.2019)

Pistol Walther P -38, Sursa: https://modernfirearms.net/en/handguns/handguns -en/germany –
semi -automatic -pistols/walther -p38-eng/ (accesat la da ta de 16.06.2019)

82

Pușcă -mitralieră zb -30, Sursa: https://www.worldwar2.ro/arme/static/zb30.htm (accesat la data de
16.06.2019)

Pușcă -mitralieră DP -28, Sursa:
http://www.russianiron.com/eafranke_ural/Part%20II%20(A)%20Russian%20Motorcycles%20with%
20Machine%20Guns.pdf (accesat la data de 16.0 6.2019)

Figura nr. 2 – pușcă -mitralieră Mg -34, calibrul 7,92 mm
Sursa: http://www.worldwar2.ro/foto/?id=120&section=17&article=284 (accesat la data de
16.06.2019) .

83

Figura nr. 3- mitralieră ZB -53 model 1937, calibrul 7,92 mm
Sursa: http://www.worldwar2.ro/foto/?id=472&section=17&article=389 (accesat la data de
16.06.2019) .

Figura nr. 4 – mitralieră Maxim model 1910, calibrul 7,62 mm
Sursa: http://www.worldwar2.ro/foto/?id=125&section=17&article=286 (accesat la data de
16.06.2019) .

84

Mitralieră Scwarzlose 1907/12, Sursa: http://www.hungariae.com/Schwarz.htm (accesat la data
de 16.06.2019