Lucrare de disertație [627133]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

Lucrare de disertație

Analiza comparativă a riscurilor și performanțelor bancare
pe baza indicatorilor

Coordonator științific Masterand: [anonimizat]. univ. dr. Cristina Alexandrina ȘTEFĂNESCU Simona MOISI

Cluj-Napoca
2016

1
Cuprins
Introducere …………………………………………………………………………………………………………………….. 3
Lista abrevierilor …………………………………………………………………………………………………………….. 5
Lista figurilor …………………………………………………………………………………………………………………. 6
Lista graficelor ……………………………………………………………………………………………………………….. 6
1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND RISCURILE BANCARE ……………………………….. 7
1.1. PREZENTAREA NOȚIUNII DE RISC BANCAR ……………………………………………….. 7
1.2. STABILIREA PRINCIPALELOR RISCURI BANCARE ……………………………………. 10
1.2.1. Riscurile financiare ……………………………………………………………………………………. 10
1.2.2. Riscurile comerciale…………………………………………………………………………………… 13
1.2.3. Riscurile de mediu …………………………………………………………………………………….. 14
1.3. TIPOLOGIA RISCURILOR BANCARE ……………………………………………………………. 16
1.4. GESTIUNEA RISCULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA …………………………………………… 18
2. PERFORMANȚELE BANCARE PE BAZA INDICATORILOR DE PERFORMANȚĂ ….. 20
2.1. DEFINIREA PERFORMANȚELOR BANC ARE …………………………………………………… 20
2.2. EVALUAREA PERFORMANȚELOR BACARE …………………………………………………… 22
2.3. ANALIZA PERFORMANȚEI BANCARE CU AJUTORUL INDICATORILOR ………. 23
2.3.1. Stabilirea principalilor indicatori de performanță bancară …………………………………… 24
2.3.2. Modalități de calcul și interpretare a indicatorilor de performanță b ancară ……………. 25
3. ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND PERFORMANȚELE BANCARE LA 5 BĂNCI DIN
ROMÂNIA ………………………………………………………………………………………………………………….. 28
3.1. PREZENTAREA FIRMELOR ANALIZATE…………………………………………………………. 28
3.1.1. Banca Comercială Română …………………………………………………………………………….. 28
3.1.2. Banca Română pentru Dezvoltare ……………………………………………………………………. 29
3.1.3. Banca Transilvania ………………………………………………………………………………………… 29

2
3.1.4. Raiffeisen Bank …………………………………………………………………………………………….. 30
3.1.5. UniCredit Bank ……………………………………………………………………………………………… 31
3.2. A NALIZA ȘI INTERPRETAREA INDICATORILOR DE PERFORMANȚĂ
BANCARĂ ………………………………………………………………………………………………………………. 32
3.2.1. Analiza detaliată a indicatorilor de performanță pentru fiecare bancă î n parte ……….. 32
3.2.2. Analiza comparativă a indicatorilor de performanță bancară ……………………………….. 42
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………………………………………………. 47
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………………….. 50

3
Introducere

Asigurarea stabilit ății și creșterii economice este o cerință esențială pentru menține rea sistemului
bancar la un nivel ridicat. În orice economie, care realizează activități atât ale activelor, cât și ale
capitalurilor proprii și respectiv ale datoriilor, băncile su nt principala parte a sectorului financiar.
În ceea ce privesc activele, acestea sporesc fluxul de fonduri de creditare în numerar, dar acestea
furnizează și lichidități pentru deponenți.
Unul dintre motivele pentru care mi- am ales această temă este faptul că, în prezent ne
confruntăm din ce în ce mai mult cu tot felul de riscuri, dar cele mai frecvente r iscuri sunt
riscurile bancare. Pentru a putea acorda încredere unei instituții banca re, este nevoie să
cunoaștem performanța acesteia, și în mod special, riscurile care afec tează activitatea acesteia.
Dacă banca își gestionează eficient riscurile, imaginea publică a acesteia va avea o altă valoare,
deoarece clienții și acționarii își doresc o bancă sigura, iar dacă o bancă es te solidă, atrage
deponenți.
Băncile asigură investiții productive de capital pentru a stimula crește rea economică. Acestea
contribuie la dezvoltarea unor noi industrii și la creșterea ocupării forței de muncă.
Orice client, în momentul în care dorește să lucreze cu o anumită bancă se i nteresează de
riscurile cu care se confruntă banca și de performanțele acesteia, din cauz a nesiguranței cu care
ne confruntăm în ultimii ani.
Primul capitol din această lucrare presupune tratarea conceptului de risc bancar, clasificarea
riscurilor bancare, tipologia acestora și gestiunea riscurilor bancare în România. Ace stea își
propun să conștientizeze instituțiile bancare de riscurile care ar p utea exista și să -și stabilească
anumite măsuri de prevenire a acestor riscuri. În vederea documentării, am consul tat cărți și
articole din literatura de specialitate.
Al doilea capitol vizează performanțele bancare, documentația teoret ică a acestora, evaluarea și
analiza performanțelor bancare, pe baza indicatorilor de performanță b ancară. Acesta presupune
suportul teoretic aferent sudiului de caz al capitolului trei, precum și modalitățil e de calcul și
interpretare a indicatorilor. În acest sens, am consultat mai multe articol e din literatura de
specialitate, precum și teze de doctorat.

4
Al treilea capitol presupun e o analiză comparativă a indicatorilor de performanță bancară a cinci
instituții bancare din România, și anume: Banca Comercială Română, Banca Rom ână pentru
Dezvoltare, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank și UniCredit Bank. Cele cinci b ănci analizate
au f ost alese în funcție de cele mai mari cote de piață din totalul activelor al e anului 2015. Pe
baza datelor obținute, în prima parte, se vor face analize comparati ve detaliate între cei cinci ani
ai fiecărei bănci, iar în a doua parte, se vor compara cele cinci instituții b ancare în funcție de
fiecare indicator.
Referitor la metodologia cercetării, metoda utilizată în realizarea ace stei lucrări este metoda
deductivă, adică am pornit de la caracteristicile de bază ale unui concept , ceea ce presupune
prezentarea conceptelor de la general la particular, iar apoi dezvolta rea elementelor componente
ale conceptului respectiv.
Pe parcursul lucrării, am folosit atât cercetarea de tip calitativ, care constă în observarea
neparticipativă, adică observarea evoluției în timp a elementelor cercetate și analiza
documentelor, cât și cercetarea cantitativă, care constă în calculul unor indica tori reprezentativi
(în cazul de față indicatorii de performanță bancară).

5
Lista abrevierilor

AU = Gradul de utilizare al activelor
BCR = Banca Comercială Română
BNR = Banca Națională a României
BRD = Banca Română pentru Dezvoltare
BT = Banca Transilvania
BVB = Bursa de Valori București
EBE = Excedent brut din exploatare
EM = Efectul de pârghie
FEDIC = Federal Deposit Insurance Corporation
IMM = Întreprinderi Mici și Mijlocii
PIB = Produs intern brut
PM = Rata profitului
PNB = Produs net bancar
RBE = Rezultat brut din exploatare
ROA = Rata rentabilității economice
ROE = Rata rentabilității financiare

6
Lista figurilor
Figura 1. Principalele riscuri financiare ………………………………………….. ………………………………………… 11
Figura 2. Principalele riscuri comerciale ………………………………………….. ………………………………………. 13
Figura 3. Principalele riscuri financiare ………………………………………….. ………………………………………… 15

Lista graficelor
Grafic 1. Evoluția rentabilității financiare a Băncii Comer ciale Române ………………………………………… 3 2
Grafic 2. Evoluția rentabilității economice ………………………………………….. ……………………………………. 33
Grafic 3. Evoluția efectului de pârghie a Băncii Comerciale Rom âne ………………………………………….. … 33
Grafic 4. Evoluția ratei profitului a ………………………………………….. …………………………………………… … 33
Grafic 5. Evoluția gradului de utilizare al active lor la BCR ………………………………………….. ……………… 34
Grafic 6. Evoluția rentabilității financiare ………………………………………….. …………………………………….. 34
Grafic 7. Evoluția rentabilității economice ………………………………………….. ……………………………………. 35
Grafic 8. Evoluția efectului de pârghie a Băncii Române pentr u Dezvoltare ………………………………… 35
Grafic 9. Evoluția ratei profitului a ………………………………………….. …………………………………………… … 35
Grafic 10. Evoluția gradului de utiliz are ………………………………………….. ………………………………………. 36
Grafic 11. Evoluția rentabilității financiare ………………………………………….. …………………………………… 36
Grafic 12. Evoluția rentabilității economice a Băncii Transilva nia ………………………………………….. ……. 37
Grafic 13. Evoluția efectului de pârghie ………………………………………….. ……………………………………….. 37
Grafic 14. Evoluția ratei profitului a Băncii Transilvania ………………………………………….. ………………… 37
Grafic 15. Evoluția gradului de utilizare ………………………………………….. ………………………………………. 38
Grafic 16. Evoluția rentabilității financiare a Băncii Raiffe isen ………………………………………….. …….. 38
Grafic 17. Evoluția rentabilității economice ………………………………………….. ………………………………….. 39
Grafic 18. Evoluția efectului de pârghie a ………………………………………….. …………………………………….. 39
Grafic 19. Evoluția ratei profitului ………………………………………….. …………………………………………… …. 39
Grafic 20. Evoluția gradului de utilizare al activelor la Rai ffeisen Bank ………………………………………. 40
Grafic 21. Evoluția rentabilității financiare ………………………………………….. …………………………………… 40
Grafic 22. Evoluția rentabilității economice a Băncii UniCredit ………………………………………….. ……….. 41
Grafic 23. Evoluția efectului de pârghie ………………………………………….. ……………………………………….. 41
Grafic 24. Evoluția ratei profitului a Băncii UniCredit ………………………………………….. ……………………. 41
Grafic 25. Evoluția gradului de utilizare ………………………………………….. ………………………………………. 42
Grafic 26. Evoluția comparativă a societăților privind rata re ntabilității financiare …………………………… 42
Grafic 27. Evoluția comparativă a societăților privind rata re ntabilității economice ………………………….. 43
Grafic 28. Evoluția comparativă a societăților privind efectul de pârghie ……………………………………….. 44
Grafic 29. Evoluția comparativă a societăților privind rata p rofitului ………………………………………….. …. 44
Grafic 30. Evoluția comparativă a societăților privind gradul de utilizare al activelor ……………………….. 45

7
1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND RISCURILE BANCARE

"Cel mai important lucru în afaceri este să cunoști riscul, pentru că
doar cunoscându -l poți să -ți iei măsurile de protecție necesare".
Bogdan Baltazar

În sens general, riscul reprezintă prejudiciul potențial la care sunt expus e patrimoniul, interesele
și activitatea agentului economic. Sau altfel spus, riscul este un eveniment posibil, previzibil sau
imprevizibil care generează profituri sau pierderi materiale. Deci, ri scul nu este doar un
eveniment negativ, ci poate aduce si oportunități extraordinare pentru cei c are știu să -l evalueze
și gestioneze, după ce acesta a fost identificat (Iosof & Gavri, 2013:11-12).
In ultimii ani , creșterea dramatică a activităților comerciale și a instrumentelor derivate ale
băncilor a fost însoțită de o creștere nu mai puțin dramatică în gradul de sofist icare al tehnicilor
de măsurare și de gestionare a riscurilor (Byrne, 2000: 20)
Apariția băncilor într -o mediu competitiv și volatil este un proces complex. Pentru a realiza un
management eficient, sunt necesari câțiva factori care să asigure sigura nța instituțiilor bancare și
stabilitatea sistemului bancar. Printre acești factori se numără poi tici macroeconomice solide și
bine-dezvoltate, infr astructură financiară adecvată, diagnostic pentru problemele cheie și de
asemnea, este nevoie de persoane din sistemul bancar care au cunoștințe în ma i multe domenii de
activitate cu care banca lucrează (Greuning & Bratanovic, 2009:8).
1.1.P REZENTAREA NOȚIUNII DE RISC BANCAR
Noțiunea de risc bancar este definită ca fiind o componentă permanentă, inerentă activității
instituțiilor bancare. Conștientizarea acestei realități, în condițiile unui mediu financiar, aflat în
permanentă modificare (fenomenul globalizări i, liberalizarea piețelor financiare, inovația
financiară etc.) și deosebit de competitivă a impus necesitatea gest ionării adecvate a riscului
bancar (Bătrâncea et al., 2013:114).
Într-o altă accepțiune, potrivit lui Drăgan (2013), riscurile bancare reprezintă probabilitatea de
producere a unui eveniment cu consecințe nefavorabile asupra activității ba ncare. Riscul bancar

8
este un fenomen care are efecte negative, astfel se pot înregistra diminuă ri ale profitului sau chiar
pierderi, afectând întreaga funcționalitate a băncilor. Termenul de risc banc ar se referă la acele
riscuri cu care se confruntă băncile în operațiunile lor curente și nu doar riscurile aferente
activității bancare clasice. Riscul bancar este generat de un număr mar e de operațiuni și
proceduri. Riscul însoțește fiecare activitate desfășurată în bancă produ când sau nu pierderi, în
funcțiile de condițiile în care se manifestă. Riscurile bancare trebuie invent ariate și definite cât
mai bine cu putință în perspectiva analizării măsurării și controlări i lor.
Condițiile de apariție a riscurilor sunt determinate de manifestarea unor fa ctori care depind de:
ü Evoluția generală a economiei, în principal dinamica PIB pe total și pe componente,
evoluția ratei inflației, precum și utilizarea instrumentelor de politică monetară;
ü Modificările referitoare la organizarea băncii
ü Modificările intervenite în legislația economică, în general și în cea financiar- bancară în
special, care se realizează asupra eficienței și siguranței activității bancare;
ü Situația politică și economic actual și de perspectivă a țării, cu implicații asupra
serviciului datoriei externe;
ü Perturbații provocate de deficiențele structurii organizatorice a băncii, cum ar fi
realizarea unor operațiuni ineficiente sau insuficient supravegheate care pot genera
pierderi;
ü Luarea unor decizii financiare cu efecte negative asupra masei credit ului, ratei dobânzii,
lichidității sau capitalului propriu al băncii (Bătrâncea et al ., 2013:114-115).
Piața financiară este influențată de numeroși factori subiectivi și o biectivi, motiv pentru care ea
devine deosebit de volatilă și, în acest cadru, insituțiile bancare sunt conștie nte că maximizarea
profitului implică o expunere permanentă la risc. În aceste condiții, banc a urmărește
maximizarea profitului său o dată cu menținerea riscului la un nivel accepta bil. În activitatea pe
care o desfășoară, banca poate accepta numai expuneri la risc profita bile și nu -și asumă niciun
risc individua l sau cumulate care nu poate fi măsurat sau ale cărei consecințe ar putea a duce
prejudicii băncii sau poziției sale pe piață (Bătrâncea et al., 2013: 116).

9
În activitatea de conducere și supraveghere a riscului bancar, se recomandă folos irea unei
metodologi i care include mai multe etape: identificarea, evaluarea, controlul și transfe rul
riscului.
Identificarea riscurilor constituie prima etapă de gestionare global a riscurilor, în cadrul ei
trebuind determinate riscurile asociate fiecărui tip de produs și se rviciu bancar.
În măsura în care există și se realizează, riscurile pun o problemă deos ebită, aceea a vitezei cu
care se produc efectele lor și a modului cum se repercutează asupra rezul tatelor societății
bancare, mai exact asupra costurilor și profitului bancar. De aceea, identificarea lor este necesară
pentru a găsi cele mai eficiente măsuri de diminuare și eliminare (Ciurea, 2013:33-34).
Odată identificate riscurile asociate, este necesară elaborarea unor sc enarii posibile pentru a
putea determina frecvența și amplitudinea fiecărui tip de risc asociat. După ce riscuril e au fost
identificate pe fiecare tip de produs și serviciu bancar, este necesar ă schițarea unei imagini
agregate a influenței factorilor de risc.
După identificarea riscurilor, procesul continuă cu evaluarea și analiza obiectivă. Este important
a se analiza și evalua care dintre expunerile la risc au potențialul de a împ iedica banca să -și
atingă obiectivele. Pentru identificarea și măsurarea cu mai multă ușurinț ă a punctelor slabe, sun t
utilizate tehnici de evaluare a efectelor riscului.
Controlul și eliminarea riscului constituie o sarcină permanentă și individuală exerciatată în
interiorul fiecărei bănci. Managerii bancari trebuie să determine pri ncipalele tipuri de activități
de cont rol pe fiecare tip de risc în parte, cunoscând caracteristica și evoluția p robabilă a acestora.
Ultima etapă a activității de conducere și supraveghere a riscului bancar o cons tituie transferul
riscului . În practica băncilor, există sistemul de transferare a riscului prin intermediul piețelor de
capital (utilizarea instrumentelor derivate), prin sistemul asigurărilor ( polița de asigurare fiind
considerată ca un mijloc de transferare a riscului) sau prin intermediul contracte lor de
împrumuturi sindicalizate (Bătrâncea et al., 2013:116 -117).
O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât program e, cât și proceduri de gestionare
a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimalizarea probabil ității producerii acestor riscuri și
a expunerii potențiale a băncii. Obiectivul principal al acestor polit ici este acela de minimizare a

10
pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, iar obie ctivul central al activității
bancare îl reprezintă obținerea unui profit cât mai mare (Bătrâncea et al., 2013:118).
1.2.STABILIREA PRINCIPALELOR RISCURI BANCARE
Riscurile bancare sunt multiple și multidimensionale. Acestea trebuie inventariate și definite
pentru a le putea măsura, urmări și controla (Nagy & Solovăstru, 2008:64).
Cunoașterea riscrurilor bancare este deosebit de importantă, deoarece act ivitatea financiară este
supusă incertitudinii și riscului. Depășirea riscului reprezintă obiec tul esențial, finalitatea
activității fiecărei societăți bancare (Ciurea, 2013:33).
Principalele riscuri bancare sunt:
1.2.1. Riscurile financiare
Riscurile legate de mișcările piețelor sunt specific financiare. Risc ul de credit este cel care se
expune pierderilor în caz de defect de compensație. El este considerat, în general, un risc
comerical, pentru că este rezultatul direct al alegerii piețelor și clienților (chiar dacă el are un
impact financiar important) (Nagy & Solovăstru, 2008:64) .
Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificate prin intermediul unui sistem de
indicatori. Celelalte categorii de riscuri sunt generate de factori exoge ni societății comerciale
bancare asupra cărora manegementul fie are un control limitat, fie nu are control . Riscurile
financiare sunt consecința dezechilibrelor permanente care apar între acti vele și pasivele bancare
asupra cărora managementul are control (Ciurea, 2013:33).
O clasificare a riscurilor financiare este prezentată în figura 1 de mai jos:

11 Figura 1. Principalele riscuri financiare

(sursa: Iosof & Gavri, 2013: 30)
a) Riscul de credit poate fi riscul ca dobânda, creditul sau ambele să nu fie rambursate la
scadență sau să fie rambursate parțial. Acest risc este specific băncilor a căror funcție
importantă în economie este creditarea. Riscul de credit înseamnă că plăți le s -ar putea să fie
întârziate sau să nu fie efectuate deloc, ccea ce va cauza implicit pro bleme privind fluxurile
de numerar și va afecta lichiditatea băncii. Astfel, riscul de creditare are impactul cel mai
mare asupra activității bancare (Bătrâncea et al., 2013:148 -149).
Formele riscului de creditare:
ü Riscul incapacității de plată;
ü Riscul de expunere;
ü Riscul de recuperare;
ü Risculcolateral;
ü Riscul garanțiilor unei terțe părți (Bătrâncea et al., 2013:158 -162).
Pentru prevenirea riscului pe linia creditării, băncile trebuie să deț ină informații pertinente asupra
situației patrimoniale și financiare a debitelor, asupra naturii econom ice a operațiunilo r, asupra
reputației morale a debitorilor și asupra bonității lor (Dedu &Nechif, 2010: 87). riscuri
financiare riscul de
credit
riscul de
lichiditate
riscul de
faliment riscul de
rată a
dobânzii riscul de
schimb
valutare

12
b) Lichiditatea reprezintă capacitatea unei bănci de a face față în mod eficient retragerii de
depozite și scadenței altor datorii de a acoperi necesarul de finanțare suplimentar, pentru
portofoliul de credite și investiții.
Riscul de lichiditate vizează situația în care activele lichide disponibile nu sunt suficiente pentru
a face față nevoilor așteptate (Bătrâncea et al., 2013:180 -181).
Cu alte cuvinte, riscul de lichiditate reprezintă probabilitatea înregi strării de pierderi, datorită
imposibilității instituțiilor de credit de a onora în orice moment obliga țiile de plată pe termen
scurt, fără a implica costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de instituț iile de credit (Iosof &
Gavri, 2013: 33).
Factorii care influențează riscul de lichiditate privesc nevoia de lichiditat e propriu zisă, costul
diferitelor surse de lichiditate, accesul pe piețele financiare, prog noza privind evoluția ratei
dobânzii pe piață, filozofia managerială, riscul de lichiditate fiind c el mai ridicat atunci când
societatea bancară nu poate anticipa cererea de noi credite sau retrage rile de depozite, nu are
acces la noi surse de lichiditate sau procurarea acestora imp lică costuri însemnate (Ciurea,
2013:33).
c) Riscul de faliment exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente
pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă și de aseme nea, probabilitatea ca
aceste pierderi să afecteze în mod negativ plasamentele creditorilor b ăncii ((Trenca & Mutu,
2012:12).
d) Dobânda , una dintre principalele component ale sistemului financiar-bancar cu profund e
implicații în derularea mecanismelor economiei de piață, constituie o c ondiție indispensabilă
pentru oportunitatea și eficiența acordării unui credit. Riscul ratei dobânzii pune în evidență
sensibilitatea re zultatelor financiare ale unei bănci la modificările survenite la nivelul r atei
dobânzii. Mișcările ratei dobânzii pot conduce la pierderi majore și chiar la insolvabilitatea
unor societăți bancare (Bătrâncea et al., 2013:171 -173).
Riscul ratei dobânzii constă în incertitudinea veniturilor viitoare datorită e voluțiilor
impredictibile ale ratei dobânzii (Iosof & Gavri, 2013: 33).

13 Acesta apare atât ca urmare a deținerii de active și passive cu dobândă fixă, care diferă ca
scadență și preț, dar și din deținerea de active și pasive cu dobândă variabi lă, care se adaptează în
mod diferit la fluctuațiile ratei dobânzii.
Gestiunea riscului ratei dobânzii are ca scop imunizarea prin neutraliz area riscului, adică
adaptarea continuă a dobânzilor și scadențelor aferente activelor și pasive lor și acoperirea
riscurilor (Bătrâncea et al., 2013:171 -173).
e) Riscul valutar reprezintă o componentă a riscului de piață și conduce la incertitudinea
veniturilor viitoare datorită fluctuațiilor pe piață a cursului valutar (Iosof & Gavri, 2013:33).
1.2.2. Riscurile comerciale
Riscurile comerciale reprezintă riscuri care apar datorită inadapt abilității băncilor la noile
produse, piețe, strategii și situații. Acesta este compus din următoare le riscuri:
Figura 2. Principalele riscuri comerciale

(sursa: Iosof & Gavri, 2013: 31)
a) Riscul de preț reprezintă înregistrarea unor pierder i sau nerealizarea profiturilor estimate,
datorită fluctuațiilor de piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cursul ui valutar (Iosof & Gavri,
2013: 32).

b) Riscul de piață este probabilitatea ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca
rezultat al schimbării prețurilor pieței, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate de factori riscuri
comerciale riscul de
preț
riscul de
piață
riscul
produsului
nou comerciale riscul
reputațional

14
specifici titlurilor de valoare individuale sau emi tentului acestora, sau factori care afectează
toate titlurile de valoare tranzacționate pe piață.
Riscul de piață este riscul înregistrării de pierderi sau al nerealiz ării profiturilor estimate, care
apare din fluctuațiile pe piață ale prețurilor, ratei dobânzii și cur sului valutar (Bătrâncea et al.,
2013:194-195).
c) Riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare. Exprimă
probabilitatea apariției unor evenimente ca: situația cererii sub nive lul anticipat, depășirea
costurilor spe cifice planificate, lipsă de profesionalism a echipei manageriale (T renca &
Mutu, 2012:13).
d) Riscul reputațional , sau riscul înregistrării de pierderi financiare ca urmare a dispariției
încrederii publicului, reprezintă principalul canal de contagiune prin care se manifestă riscul
de sistem. Problemele apărute la una sau mai multe bănci, și care în mod normal le -ar afecta
numai pe acestea, pot conduce la percepția că întregul sistem se afl ă în pericol, antrenând
cereri de retragere a depozitelor și de la alte bănci (Bătrâncea et al., 2013:202 -203).

1.2.3. Riscurile de mediu
Riscurile de mediu sunt riscuri care nu pot fi controlate de către bancă dar care pot influența
negative rezultatele băncii. Cele mai importante riscuri de mediu sunte prezentate în figura nr. 3
de mai jos:

15 Figura 3. Principalele riscuri financiare

(sursa: Iosof & Gavri, 2013: 31)
a) Riscul de țară este asociat riscului de credit și determinat de condițiile economice, sociale și
politice ale țării de origine a împrumutatului (Iosof & Gavri, 2013: 31).

b) Riscul competițional se referă la modificarea raporturilor de piață în defavoarea băncii,
modificare soldată cu reducerea profitului bancar (Trenca & Mutu, 2012:13).

c) Riscul operational este un risc potențial care constă în posibilitatea ca în cursul derulării
afacerii să asigure sincope datorate unui management necorespunzător, unor erori um ane ale
personajului angajat sau unor fraude, sau unor probleme informatice. Unul dintre cel e mai
cunos cute riscuri din categoria riscurilor operaționale este cel de fraudă. Pra ctica arată că
fraudele sunt extrem de frecvente. În acest sens, riscul operational poate fi generat de fiecare
dintre angajații băncii și de fiecare operațiune realizată de bancă (Bătrâncea et al., 2013:125 –
127).

d) Riscul de reglemantare este generat de impactul pe care îl poate genera asupra unei bănci
încălcarea prevederilor legislației sau reglementărilor prudențiale. riscurile
de
mediu riscul de țară
riscul
competițional
riscul
oper ați onal riscul de
reglementare

16
În do meniul bancar există două tipuri de riscuri, care au în vedere:
ü Riscul schimbării legislației;
ü Riscul neîncadrării în reglementările în vigoare (Bătrâncea et al., 2013:204 -205).
Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate evoluțiilor adverse. Conse cința directă este că
orice măsurare a riscului se clădește pe evaluarea unor degradări și pe impactul lor asupra
rezultatelor.
O instituție, în toate activitățile sale, trebuie în mod constant să se poziț ioneze în termeni de
riscuri și de rentabilitate. O gestionare a riscurilor nu are sens indepe ndent de performanțele
așteptate și obiectivul său este de a optimiza legătura dintre risc și rentabilitate. Legătura dintre
acești doi termeni este complex și multidimensională, dar ea este incont urabilă. Anumiți
indicatori sunt d elimitați ca fiind “ț inte ” ale gestionării riscurilor (Nagy & Solovăstru, 2008:64 –
65).
1.3.TIPOLOGIA RISCURILOR BANCARE
1. În funcție de tipul de expunere, există:
ü Riscuri pure , care se caracterizează prin faptul că expunerea este generată de
activitățile și procedurile bancare susceptibile a produce evenimente soldate cu
pierderi;
ü Riscuri lucrative , expunerea este generată de încercarea de a obține profit mai mare.
Această expunere poate provoca atât pierderi, cât și cheltuieli suplimentare (Trenca
& Mutu, 2012:11).

2. În funcție de modul de alocare în cadrul sistemului bancar:
ü Riscuri diversificabile – sunt acele riscuri care ajung să fie relative nesemnificative
atunci când sunt combinate suficient de multe poziții bilanțiere pentru c a legea
numerelor mari să fie activată. Nu se poate preciza cu exactitate ce înseamnă
“suficient de multe poziții”, dar se poate reduce expunerea globală a unei societăți
bancare mărind suficient numărul operațiilor și partenerilor susceptibili a genera
acel risc;

17
ü Riscuri nediversificabile – sunt riscurile care rămân relative semnificative ca
expunere, chiar și după ce toate posibilitățile de a folosi legea numere lor mari au
fost exploatate. Ele sunt determinate în mare parte de variabilele de pre ț (rate ale
dobânzii, cursuri valutare, indicatori macroeconomici), reflectând variații ale
preferințelor consumatorilor, schimbări de tehnologie, politici guvernamentale
(Ciurea, 2013:32).

3. În funcție de piața care determină apariția riscului:
ü Riscurile determinate de piața produsului – se referă la aspectele strategice și
operaționale ale gestiunii veniturilor și cheltuielilor de exploatare, după cum
urmează: riscul de creditare, riscul de strategie, riscul datorat reglementarilor
bancare, riscul de operare, riscul de marfă, riscul resurselor umane, riscul legal,
riscul de produs;
ü Riscurile determinate de piața capitalului – afectează valoric toate companiile cu
impact mai puternic asupra instituțiilor financiare, în cazul cărora este dificil de
realizat o distincție clară între riscul pieței produsului și cel al pieței de capital. Din
punct de vedere al pieței de capital se identifică următoarele tipuri de risc: riscul
ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul valutar, riscul de decontare (Bătrâncea et
al., 2013:155-159).

4. În funcție de caracteristicile bancare
ü Riscurile financiare asumate în gestiunea bilanțului sunt cele mai importante riscuri
din această categorie. Principalele riscuri financiare care pot afecta ac tivitatea unei
societăți bancare sunt riscul de lichiditate și riscul de faliment;
ü Riscurile de prestare sunt caracteristice serviciilor bancare. Acestea pot fi: riscul
operational legat de incapacitatea băncii de a asigura servirea profitabilă a clienților,
riscurile generate de introducerea de noi produse bancare, riscul tehnologic asociat
structurii ofertei de produse financiare și riscul strategic determinat de probabilitatea
de a nu alege strategia optimă pentru perioada și condițiile existente;
ü Riscurile ambientale , generate de operarea băncii într -un mediu con curențial, pot
avea un impact puternic, asupra performanței bancare. În această clasă se includ:

18
riscul de fraudă generat de posibilitatea apariției unor evenimente cu caracter ilicit,
riscul economic determinat de evoluția mediului economic în care funcționează
întregul sistem bancar, riscul concurențial generat de condițiile și reglementările
formale și informale care guvernează sectorul bancar și riscul legal determinat de
posibilitatea apariției unor eventuale litigii între bancă și clienții ei (B ătrâncea et al.,
2013:155-159).

5. În funcție de reflectarea lor în bilanțul contabil:
ü Riscuri referitoare la pozițiile bilanțiere : riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii,
riscul de schimb valutar, riscul de portofoliu, riscul de instrumente financiare
folosite, riscul pieței, riscul de partener, riscul decontării, riscul profitabilității, riscul
indicilor de solvatibilitate și riscul structurii bilanțului;
ü Riscurile din afara pozițiilor bilanțului : contracte la termen, acreditive, futures și
swaps;
ü Alte tipuri de risc : riscul de strategie, riscul de producție, riscul de investiție, riscul
concurenței (Bătrâncea et al., 2013:155 -159).
1.4. GESTIUNEA RISCULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA
În ce privește țara noastră, Banca Națională a României folosește în pre zent, pentru gestiunea
riscului de sistem, așa numitul sistem CAMPL, în fond o adaptare la condițiile e conomiei
românești a sistemului folosit în Statele Unite ale Americii de către Federal Deposit Insurance
Corporation (FEDIC) și numit abreviat CAMEL, adică: ad ecvarea capitalului, calitatea activelor,
calitatea managementului, eficiență -câștiguri, lichiditate.
Prin aplicarea sistemului CAMPL sunt luate în considerare cinci mari dime nsiuni ale riscului de
sistem, monitorizarea lor făcându -se pentru fiecare bancă comercială autorizată să funcționeze pe
teritoriul românesc. Aceasta reprezintă o componentă importantă a supra vegherii prudenței
bancar de tip off-side.
Semnificația celor cinci dimensiuni este următoarea:
C: nivelul și structura de capital; se asociază riscului de capital al băn cii și de solvabilitate,
de faliment;

19
A : calitatea activelor băncii; se asociază riscului de credit, de plasam ent financiar și riscului
de corespondent bancar;
M: calitatea managementului băncii, asociată riscului de management;
P: profitabilitatea băncii;
L: lichiditatea băncii, ce ține de riscul de lichiditate.
Potrivit reglementărilor în vigoare, băncile comerciale au obligația de a raport a periodic Băncii
Naționale a României nivelul înregistrat al indicatorilor ce compun sistemul CAMPL,
majoritatea lor având o frecvență lunară (Trenca & Mutu, 2012:22 -23).

20
2. PERFORMANȚELE BANCARE PE BAZA INDICATORILOR DE
PERFORMANȚĂ

Eficiența sistemului bancar este una din problemele majore din zilele n oastre. Eficiența și
competitivitatea instituțiilor financiare nu pot fi măsurate cu ușurință, deo arece produsele și
serviciile lor sunt de natură imaterială (Kosmidou & Zopoundis, 2008:80).
În contextul globalizării și al integrării europene, scopul esențial al managementului constă în
alegerea celor mai eficiente modele de profitabilitate, care vizează posibilitățile de acoperire a
plasamantelor cu resurse proprii, la nivelul fiecărei unități de lucru.
Majorarea volumului de resurse și plasamente și diversificarea ofertei de pr oduse și servicii, au
condus la preocupări permanente ale băncilor pentru rezolvarea calit ativă, în sensul stabilirii
modalităților de optimizare și cuantificare a realizărilor și structurii p ortofoliului de resurse și
plasamente, în scopul obținerii unor performanțe superioare, elaborându -se în acest sens, modele
de analiză și urmărire a profitabilității bancare.
Profitul reprezintă principala sursă din care băncile își contituie fonduri de re zervă, contribuind
în acest fel, la îmbunătățirea capitalizării băncii, protejându -le față de eventualele pierderi
înregistrate în exercițiile financiare (Ciurlău, 2009: 283).
2.1. DEFINIREA PERFORMANȚELOR BANCARE

Unul dintre obiectivele principale ale instituțiilor de credit este optim izarea pr ofiturilor,
performanța băncii reprezentând un indiciu al stabilității și al încrederii deponenților, astfel că
trebuie încurajată obținerea unor performanțe cât mai mari, pentru un si stem financiar eficient și
dinamic (Bințințan, 2010) .
Profitul reprezintă scopul final al băncilor comerciale (ca intermediari financiari), acestea ținând
cont în activitatea lor, de: modalitățile de procurare a resurselor, utilizare a acestor resurse prin
acordarea de credite, riscurile posibile.
Acesta reprezintă o sumă în expresie absolută și îmbracă forma: p rofitului brut sau a profitului
net (determinat după plata impozitelor) și se calculează astfel:

21
Venituri din dobânzi –
Cheltuieli cu dobânzile
= Venituri nete
-Alte cheltuieli
= Profit brut
-Impozit pe profit
= Profit net
Profitul final este scopul esențial al întreprinzătorului sau acționarului banc ar, în funcție de care
se analizează activitatea finală desfășurată de bancă (Anghelache , 2009:326 -327)
Potrivit lui Ciurlău (2009:283), profitul reprezintă obiectivul esențial al întrepr inzătorului bancar,
urmărit de -a lungul activității de management, cumpănind cu maximă prudență angajări le pentru
procurarea surselor și apoi utilizarea acestora prin acordarea de credite, toate î n același timp cu
monitorizarea tuturor riscurilor posibile.
Sistemele bancare stabile sunt capabile să ofere informații credib ile tuturor participanților pe
piața financiară, fiind preocupate și de optimizarea performanțelor b ancare.
Performanța poate fi definită ca fiind nivelul măsurabil de stabilitate a a ctivității unei bănci,
caracterizat prin niveluri redus e ale tuturor categoriilor de risc și o tendință generală de creștere a
profiturilor de l a o perioadă de analiză la alta. Luând în calcul elementele cantitative (cu m ar fi
mărimea capitalului sau a activelor), evaluarea performanțelor bancare c apătă un caracter de
specificitate în ceea ce privește stabilirea scărilor de valori, în funcț ie de mărimea unei bănci.
Niveluri de performanță considerate satisfăcătoare sau excelente pentru o bancă mică pot fi
nesatisfăcătoare pentru o bancă mare și invers.
În ceea ce privește activitatea bancară, performanța este asocia tă cu crearea unei valori adăugate,
un raport optim între cost și beneficii, remarcându -se legătura dintre performanță și risc. Mai
mult decât atât, analiza performanței bancare își pierde din importanță atunci când se discută
analiza „neperformanței”, care este în principiu rezultatul unor politic i manageriale incorecte.
Fiind o derivă a conceptului de performanță, caracteristică de neperformanță a a ctivelor poate fi

22
definită în relație directă cu riscul de pierdere a resurselor plasate și a veniturilor realizate, dar
neîncasate.
Performanțele unei bănci depind întotdeauna de calitatea managementului, c alitate care este
evalu ată prin rezultatele obținute în urma deciziilor manageriale. Princi palele funcții ale
managementului se caracterizează din perspectiva bancară după cum u rmează: funcția de
prognozare și planificare (pe baza unor acțiuni de previziune, studii ș i cercetări de piață, se
determină necesarul de resurse), funcția de antrenare (sunt luați în considerare fact ori de
stimulare și motivare), funacția de coordonare (are ca scop armonizarea deci ziilor și a tuturor
acțiunilor personalului) și funcția de control și evaluare (pune în evidență performa nțele
comparativ cu obiectivele stabilite). Toate aceste funcții dau dimensiune u nui management
bancar performant, numai astfel vor fi abordate toate aspectele privind orga nizarea și utilizarea
resurselor, având ca principal obiectiv creșterea profitabilității cu diminuarea corespunzătoare a
riscului (Mălin & Rădoi, 2014:284).
2.2. EVALUAREA PERFORMANȚELOR BACARE

Măsurările contabile privind performanțele sunt simple și nu ridică prob leme particulare. Ele
sunt extrase ale calc ulului de rezultate. De asemenea, acestea se pot asocia cu „ținte” p osibile
pentru politicile de gestionare a riscurilor, adică de baze variabile a căror variabilitate și al căror
nivel se caută a fi controlate.
Principalele solduri și regrupări ale calculului de rezultate se referă la:
Produsul Net Bancar (PNB) care indică în ce măsură operațiunile bancare și f inanciare, cu
excepția costurilor și sarcinilor de exploatare non -financiare, contribuie la formarea rezultatului.
PNB include remunerarea activităților de intermediere și comisioanele ieș ite din prestările de
serviciu. Marja de interes lichidează produse și sarcini legate de dobânzi ș i de evoluțiile acestora.
Ea constituie adesea una dintre țintele principale ale gestionării riscului de dobândă. Pe lângă
acestea, marja este o măsurare de performanță limitată la o perioad ă, la o serie de perioade, și ea
nu furnizează informații dincolo de acestea.

23
Rezultatul brut din exploatare (RBE), sau Excedentul brut din exploatare (EBE) indic ă marja
ieșită din activitatea curentă (cheltuielile de funcționare, sarcinile de p ersonal, cheltuielile
administrative și alte taxe de exploatare).
Rezultatul net este suma totală care, dacă este pusă în rezervă, este inte grată fondurilor proprii
supuse constrangerilor de niv el minim în reglemantare. Din punct de vedere al evoluțiilor
fondurilor proprii, taxele de exploatare au o pondere la fel de importantă ca și produsele și taxele
financiare (Nagy & Solovăstru, 2008:67).
Potrivit lui Hughes & Mester (2013:5), e xistă două abordări generale privind tehnologia de
măsurare și explicare a performanțelor: structurale și non -structurale. Folosind o varietate de
măsuri financiare care surprind diverse aspecte ale performanței, abord area non -structurală
compară performanța între bănci și consideră că relația de performanță pentru strategiile de
investiții și de alți factori, cum ar fi caracteristicile de reglementare și de guvernare. Abordarea
structurală este alegerea teoretică și se bazează pe un model teoreti c la băncii, fiind un c omcept
de optimizare.
2.3. ANALIZA PERFORMANȚEI BANCARE CU AJUTORUL INDICATORILOR

Modelele de profitabilitate includ toate veniturile- dobânzi, comisioane, taxe, alte venituri – și
toate cheltuielile- dobânzi, salarii, echipamente, amortizarea activelor, provizioane pentru credite
și pierderi – ce revin fiecărui centru de profit.
Un rol important al modelului de profitabilitate este acela al soluționări i costului resurselor.
Determinarea profitabilității pe centre de profit trebuie să rezul te din datele de bilanț. În
condițiile sistemului bancar românesc, banca are un singur bilanț cent ralizat, înregistrările
contabile nu permit localizarea tuturor costurilor și veniturilor la locul în care s e produc. Modelul
are rolul de a soluționa acest neajuns și de a permite determinarea profitab ilității la fiecare
unitate bancară, însă nu se poate anticipa un rezultat mulțumitor fără informa tizarea totală a
băncilor (Ciurlău, 2009: 286).
Analiza profitabilității se realizează pe baza unui set de indicatori de măs urare a performanțelor
bancare. Indicatorii rezultă din datele contabilității, care reflectă peri oada de referință în cele mai

24
sintetice expresii ale sale: bilanțul contabil și contul de profit și pierdere (Mălin & Rădoi,
2014:287).
Indicatorii de apreciere a performanțelor bancare au o mare expresivita te, reflectând o
multitudine de aspecte: gradul de generare a profitului, eficiența operațional ă și managerială etc.
(Bințințan, 2010).
2.3.1. Stabilirea principalilor indicatori de performanță bancară

Pentru a evidenția interdependențele în evoluția performanțelor bancare și pentru a evidenția
principalele modalități de acțiune pentru îmbunătățirea acestora, profit ul, ca sumă în expresie
abs olută, trebuie raportat la principalele lui determinante, rezultând un set de i ndicatori (Ciurlău,
2009: 284).
Principalii indicatori utilizați în aprecierea performanțelor bancare sunt:
a) Rata rentabilității financiare (ROE – return on equity) – reprezintă c ea mai
semnificativă expresie a profitului, indicând acționarilor eficiența investiț iilor pe care le –
au făcut în activitatea bancară (Ciurlău, 2009: 284).
Rata rentabilității financiare este un indicator de mare expresivitat e și oferă informații cu privire
la profitul înregistrat pe unitatea de valoare contabilă a investiție i acționarilor în bancă
(Bințințan, 2010).
Aceasta măsoară profitabilitatea din perspectiva acționarului și nu se confundă cu p rofitabilitatea
investiției, măsurată prin dividende și prin aprecierea cotației la bursă .
Modelul ROE conține trei modalități de măsurare a profitabilității:
ü Rentabilitatea capitalului propriu
ü Rentabilitatea activelor
ü Marja profitului
Un prim aspect, îl constituie alternativa organizării și conducerii perform anțe i bancare la nivelul
întregii bănci sau asigurarea ei la fiecare verigă organizatorică. Est e benefică organizarea
performanței pe ficare unitate bancară.

25
Un al doilea aspect, constă în modul de concepere a planificării, determinării, a nalizei și
corecțiilor aduse performanțelor băncii, prin constituirea unor metode de exp rimare a
performanței bancare (Ciurlău, 2009: 283 -286).
b) Rata rentabilității economice (ROA- return on assets)- reprezintă efortul băncii de a
utiliza resursele financiare și reale ale ei, p entru a genera profit , adică profitul net obținut
de o unitate monetară de activ.
c) Efectul de pârghie sau efectul de levier (EM- equity multiplier) – determină gradul de
utilizare a resurselor suplimentare ce pot avea ca efect creșterea rent abilității financiare a
capitalului propriu.
d) Rata profitului sau marja netă (PM – profit marginal)- reprezintă principalul indicator
de analiză, atunci când se urmărește reducerea costurilor bancare.
Mărimea acestui indicator depinde de raportul dintre veniturile și cheltuielile bancare, dar și de
structura veniturilor și costurilor bancare.
e) Gradul de utilizare al activelor (AU- asset utilization) depinde de mărimea ratei
dobânzii pe piață și de structura activelor bancare.
Maximizarea acestui indicator se realizează prin creșterea ponderii activelor ce aduc cele mai
mari venituri, pentru un nivel dat al ratei dobânzii pe piață. Aceste act ive sunt și cele mai
riscante: creșterea ponderii lor implică și o creștere a nivelului de risc bancar (Ciurlău, 2009:
285).
2.3.2. Modalități de calcul și interpretare a indicatorilor de performanță banc ară

a) Rata rentabilității financiare (ROE) , arată, pentru acționari, efectul angajării lor în
activitatea bancară. Reprezintă, deci, procentual, profitul adus de o unitate monetară de
capital, formula fiind:

ROE = ௉௥௢௙௜௧௡௘௧
஼௔௣௜௧௔௟௣௥௢௣௥௜௨ ݔͳͲͲ

26
Este de dorit ca această rată să depășească rata dobânzii pe piață pentru a face atractive acțiunile
băncii și pentru a duce la creșterea cursului lor bursier. Mărimea tipi că a acestei rate în țările
dezvoltate este de aproximativ 15-20%.
b) Rata rentabilității econimice (ROA) , arată efectul capacității manageriale de a utiliza
resursele financiare și reale ale băncii în scopul obținerii de profit. S e calculează ca raport
între profitul net și total active.

ROA = ௉௥௢௙௜௧௡௘௧
஺௖௧௜௩௘௧௢௧௔௟௘ ݔͳͲͲ
Un trend în scădere al acestei rate arată că banca este în dificultate . Un trend în creștere este
expresia unor rezultate pozitive dar poate fi și expresia asumării unui risc excesiv de către bancă.
În țările dezvoltate, mărimea acestui indicator variază între 1 -2%.
c) Efectul de pârghie sau efectul de levier (EM) este un indicator de mare expresivitate
pentru analiza efectuată la nivel de bancă, arătând gradul în care utilizare a unor resurse
suplimentare duce la creșterea rentabilității capitalului propri u (rentabilitatea financiară).

EM = ஺௖௧௜௩௘௧௢௧௔௟௘
஼௔௣௜௧௔௟௣௥௢௣௥௜௨ 
Cu cât ponderea capitalului în totalul pasivelor bancare este mai ma re, cu atât banca se bazează
mai puțin pe resurse atrase, astfel încât riscul bancar și efectul de pâr ghie vor fi mai mici și
invers. În general, efectul de levier are valori mai mari de 10.
d) Rata profitului (PM) , se cal culează ca raport procentual între profitul net și veniturile
totale, astfel:

PM = ௉௥௢௙௜௧௡௘௧
௏௘௡௜௧௨௥௜௧௢௧௔௟௘ݔͳͲͲ
Veniturile totale cuprind veniturile din dobânzi cât și alte venituri, cum sunt veni turile din
comisioane sau activități de consultanță. Banca este cu atât mai profitabilă cu cât rata profitului
este mai mare. Mărimea acestui indicator depinde de presiunea fiscală, de gradul de concurență
din sistemul financiar- bancar și de eficiența activității băncii.

27
e) Gradul de utilizare al activelor (AU) , calculat ca raport între totalul veniturilor și totalul
activelor, caracterizează capacitatea băncilor de a genera veni t. Nivelul acestui indicator
depinde de structura activelor bancare și de remunerarea plasamentelor, în ge n eral
situându -se între 10 -12%.
AU = ௏௘௡௜௧௨௥௜௧௢௧௔௟௘
஺௖௧௜௩௘௧௢௧௔௟௘ ݔͳͲͲ
Veniturile cuprind atât venituri din dobânzi, cât și venituri din taxe, comisioane. În g eneral,
băncile din țările dezvoltate urmăresc majorarea raportului dintre veniturile nelegate de dobânzi
și active, orientându -se spre creșterea veniturilor din comisioane și taxe, încercând să mențină l a
un nivel cât mai stabil raportul dintre veniturile din dobânzi și totalul activelor.
Mărimea acestui indicator depinde de nivelul dobânzii pe piață și de structu ra activelor bancare,
maximizarea realizându -se prin creșterea ponderii activelor care aduc cele mai mari venituri.
Aceste venituri sunt și cele mai riscante, iar creșterea ponderii lor determi nă creșterea riscul ui
bancar.
Se remarcă următoarele corelații între indicatorii prezentați:
RP x RUA = ROA
ROA x EM = ROE (Anghelache, 2009: 327-331)

28
3. ANALIZA COMPARA TIVĂ PRIVIND PERFORMANȚELE BANCARE
LA 5 BĂNCI DIN ROMÂNIA
Pentru realizarea analizei comparative în ceea ce privesc performanțele ba ncare, am ales 5 bănci
din România , care au cea mai mare cotă de piață din totalul activelor, acestea fiind: Banca
Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Transilvania, Raiffeise n Bank și
UniCredit Bank. Analiza am realizat-o pentru ultimii 5 ani, respectiv 2011-2015, conform
situațiilor fianciare publicate conforme cu Standardele Internaț ionale de Raportare Financiară.
3.1. PREZENTAREA FIRMELOR ANALIZATE
3.1.1. Banca Comerc ială Română
Banca Comercială Română furnizează servicii pentru persoanele fizice, se rvicii pentru
persoanele juridice și servicii de investiții bancare cu precădere în România . Ca urmare a
procesului de privatizare, organizat de guvernul României, Erste Bank a achi ziționat 61,88% din
capitalul social al băncii ca urmare a acordului de cumpărare de acțiuni di n data de 21 decembrie
2005, Erste Bank a mai achiziționat 31,70% din capitalul social al altor acționari ai băncii,
totalizând 93,58%.
Banca Comercial ă Română (BCR) este cel mai important grup financiar din România, incluzând
operațiunile de bancă universală (retail, corportae & investment banking , trezorerie și piețe de
capital), precum și societățile de profil de pe piața leasingul ui, pensiilor private și a băncilor de
locuințe. BCR este banca nr. 1 în România după valoarea activelor (peste 15 mld. EU R), banca
nr. 1 după numărul de clienți și banca nr. 1 pe segmentele de economisire și credit are. BCR este
cel mai valoros brand financiar din Ro mânia, după gradul de încredere al clienților și după
numărul celor pentru care BCR este principala instituție cu care fac ban king.
Activitatea principală la nivelul băncii este de a -și asuma riscuri într -o manieră selectivă și
conștientă și de a gestiona riscurile într -o abordare profesională. Politicile și strategia de risc
urmăresc în mod proactiv un raport echilibrat între risc și profit în scopul de a genera o
rentabilitate sustenabilă și adecvată a capitalului.
În scopul de a proteja interesele acționarilor săi, ale deponenților și celorlalț i clienți, BCR
urmărește diminuarea profilului de risc pentru toate activitățile și obi ectivele sale, pentru toate
politicile și pe expunerea la fiecare risc semnificativ (material), inclus iv pentru activitățile

29
ext ernalizate. Banca adoptă politici, practici și proceduri în activitatea sa de creditare și în alte
activități în conformitate cu această țintă de profil de risc.
3.1.2. B anca Română pentru Dezvoltare
Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) este o societate pe acțiuni înregistrată în România.
Banca și -a început activitatea ca societate bancară cu capital de stat la sfârș itul anului 1990, prin
preluarea patrimoniului fostei Bănci de Investiții.
BRD oferă o gamă largă de servicii bancare și financiare destinate persoanelor fizice și juridice,
conform legislației în vigoare. Banca acceptă depozite și acordă credite ș i leasing, efectuează
plăți prin transfer în România și străinătate, prestează servicii de schimb va lutar și alte servicii
financiare pentru clienți personae fizice și juridice. Este o banc ă românească deținută de grupul
financiar francez Société Générale în proporție de 58,32%. Modelul de bancă universală
implementat de Grupul Société Générale în urma privatizării din 1999 este axat pe trei activități
majore:
ü Banca de Retail care servește persoanele fizice și profesiunile liberale;
ü Corporate & Investment Banking, cu servicii dedicate marilor companii loca le sau
subsidiarelor din România a companiilor internaționale;
ü Servicii specializate care oferă leasing financiar, leasing opera țional, management al
flotelor auto, credite de consum în magazine, titluri, asigurări, pensii și altel e.
În prezent, este a doua bancă din România din punct de vedere al activelor, unul dintre marii
finanțatori ai IMM -urilor, precum și unul dintre cei mai importanți jucători pe piața de corp orate
banking din România – lideri pe segmentul de credite sindicalizate la sfârșitul anului 2012.
În cadrul băncii, riscurile sunt administrate în cadrul unui proces continuu de identifi care,
evaluare, control și raportare, considerând limitele de risc, competențele de aprobare, separarea
funcțiilor și alte tehnici de diminuare a riscurilor. Pe parcursul anului 2015, BRD a c ontinuat
eforturile de a evalua riscurile în mod corect în pofida unui mediu de afaceri dificil și în continuă
schimbare, conform dimensiunilor definite în 2014.
3.1.3. Banca Transilvania
Banca Transilvania (BT) este Banca Oamenilor Întreprinzători din România. Banca se clasează
pe poziția a 3 -a în topul băncilor din România, în funcție de active. Misiunea Băncii Transilvania

30
este aceea de a sprijini dezvoltarea mediului de afaceri, prin produse și servic ii inovatoare,
oferite cu professionalism.
Istoria BT a început în Cluj -Napoca, în 1994, la i nițiativa unor oameni de afaceri din Cluj. Ideea
a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. Spiritul antreprenor ial al fondatorilor a
determinat consolidarea poziției Băncii Transilvania, printr -o primă etapă în Cluj și, ulterior, șa
nivel re gional și național. Banca și -a orientat la început activitatea spre sectorul IMM și, datorită
cererii pieței, în scurt timp aceasta a început să se dedice și domeniului retail. În anul 1997,
Banca Transilvania a devenit prima instituție bancară din România, care a f ost cotată la Bursa de
Valori București.
Banca este expus ă următoarelor riscuri ca rezultat al folosirii instrumentelor financiare: risc ul de
credit, riscul de lichiditate, riscul de piață, riscul operațional și riscul aferent impozitării. Cele
mai importante riscuri financiare la care este expusă banca sunt riscul de c redit, riscul de
lichiditate și riscul de piață. Riscul de piață include riscul valutar, riscul de rată a dobânzii și
riscul de preț al instrumentelor de capital.
Strategia băncii privind administrarea riscurilor are în vedere asigurarea r ealizării adecvării
capitalului la profilul de risc al băncii, precum și a indicatorilor bu getari previzionați în condiții
de risc controlat care să asigure atât continuitate în desfășurarea activi tății băncii, cât și
protejarea intereselor acționarilor și clienților. Banca Transilvania adoptă un ap etit la risc în
conformitate cu strategiile și politicile corespunzătoare privind admini strarea riscurilor, corelate
cu strategia generală, capitalurile proprii ale băncii și experienț a sa în managementul riscurilor.
3.1.4. Raiffeisen Bank
Istoria Raiffeisen Bank în România începe în 1994, când Grupul Bancar Austriac Raiffeisen a
deschis o reprezentanță în București. În 1998, aceasta a fost transformată în subsidiara
Raiffeisenbank (România), oferind servicii și produse pentru companii. Raiffeis en Bank
România a rezultat din fuziunea încheiată în iunie 2002 a celor două entități deținute la acel
moment de Grupul Raiffeisen în România: Raiffeisenbank (România) și Banca Agric olă
Raiffeisen S.A., care fusese înființată în 2001, după preluarea băncii de stat Banca Agricolă de
către grupul austriac.

31
Raiffeisen Bank contribuie la dezvoltarea sustenabilă a societății, fiind preocupată constant de
îmbunătățirea educației financiare în rândul tinerilor, a artei și culturii româ nești, precum și de
promovarea unui mediu mai curat și a unui stil de viață sănătos. Contribuie, de asemenea, l a
formarea de capital românesc, la dezvoltarea economiei naționale și la asi gurarea unui număr
mai mare de locuri de muncă.
Politicile de gestionare a riscului ale Raiffeisen Bank sunt stabilite p entru a identifica și analiza
riscurile la care este expusă banca, pentru a stabili limitele adec vate de risc și control și a
monitoriza riscuri le și respectarea limitelor de risc. Politicile și sistemul de ges tionare a riscurilor
sunt revizuite periodic, pentru a reflecta schimbările în condițiile pieței , produselor și serviciilor
oferite.
Riscul de lichiditate este administrat și monitorizat de către bancă cu aj utorul raportului de gap
de lichiditate (cu scopul de a identifica și măsura nepotrivirea dintre matur itățile activelor și
datoriilor) și cu ajutorul unui scorecard pentru alertă timpurie care evaluează robustețea structurii
bilențului (raportul dintre credite și depozite, concentrarea finanțărilor, raportul dint re activele
lichide și datorii totale, etc.), banca efectuează de asemenea, exerciț ii de stres pentru a determina
rezerva de lichiditate necesară.
3.1.5. UniCredit Bank
UniCredit este o banc ă europeană de top, cu o rețea internațională activând pe 50 de piețe, cu
mai mult de 8500 de sucursale și peste 147000 de angajați. Grupul operează în 17 țări eur opene.
UniCredit beneficiază de o identitate europeană puternică, o prezență int ernațională extinsă și o
importantă bază de clenți. Datorită poziției sale strategice în Europ a de Vest și de Est, grupul
deține una dintre cele mai importante cote de piață din regiune.
În România, UniCredit este una dintre principalele insituții financiare, oferind s ervicii și produse
de înaltă calitate pentru toate categoriile de clienți.
Riscurile sunt administrate printr- un proces de continuă identificare, măsurare și monitorizare, în
funcție de limitele de risc, separarea responsabilităților și alte controale . Banca este expusă la
următoarele riscuri: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de pi ață și riscul operațional.

32
Politicile băncii de administrare a riscului sunt stabilite pentru a ident ifica și analiza riscurile cu
care se confruntă banca, pentru a stabili limitele adecvate de risc și cont rol, precum și pentru a
monitoriza riscurile și respectarea limitelor. Politicile și siste mele se gestionare a riscurilor sunt
revizuite periodic pentru a reflecta modificările condițiilor de piață, prod uselor și serviciilor
oferite.
Strategia băncii privind managementul lichidității vizează menținer ea unui ehilibru optim între
fluxurile intrărilor și ieșirilor de fonduri în ceea ce privește volumul și scadențe le , care este vital
pentru asigurarea continuității operaționale normale a activității ba ncare, precum și a unor
rezerve adecvate de lichiditate, asigurând în același timp stabilitate a financiară a bilanțului și
optimizarea surselor de finanțare și a costurilor aferente.
3.2. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA INDICATORILOR DE PERFORMANȚĂ
BANCARĂ
3.2.1. Analiza detaliată a indicatorilor de performanță pentru fiecare bancă în part e
a) Banca C omercială Română (BCR)
2011 2012 2013 2014 2015
ROE 3,12 -17,05 4,49 -51,45 15,68
ROA 0,33 -1,72 0,53 -4,45 1,62
EM 9,45 9,90 8,49 11,55 9,68
PM 6,11 -29,90 8,36 -79,73 32,57
AU 5,41 5,76 6,32 5,59 4,97

Pe baza graficului alăturat, observăm că în anul
2014 banca a înregistrat cea mai mică valoare.
Acest lucru de datorează faptului că banca a
înregistrat cea mai mare pierdere din ultimii 5
ani. Acest indicator trebuie să crească pentru a
putea fi evidențiată eficiența activității din
punct de vedere al valorizării capitalurilor
proprii, așa cum se realizează în anul 2015.
Grafic 1. Evoluția rentabilității financiare
a Băncii Comerciale Române -60,00 -40,00 -20,00 0,00 20,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilit ății financiare

33
La fel, ca și în cazul ratei rentabilității
financiare, anul 2014 înregistrează cea mai
mare pierdere din ultimii cinci ani . Eficiența
ratei rentabilității economice depinde de
înregistrarea profitului și de variația vitezei de
rotație a activelor . Cel mai eficient este anul
2015, deoarece această rată se încadrează în
intervalul recomandat.
Grafic 2. Evoluția rentabilității economice
a Băncii Comerciale Române

Referitor la efectul de pârghie, o bservăm că în
fiecare din cei cinci ani analizați , banca
înregistrează valori pozitive , aceste valori
menținându -se aproximativ la un nivel
constant.

Grafic 3. Evoluția efectului de pârghie a
Băncii Comerciale Române
După cum observăm în graficul alăturat, banca
este cea mai profitabilă în anul 2015, deoarece
în acest an aceasta are cel mai mare profit. Este
eficient ca managerii să țină cont și de presiunea
fis cală pentru a realiza o valoare cât mai mare,
dar în mod special este nevoie de creșterea
profitului.
Grafic 4. Evoluția ratei profitului a
Băncii Comerciale Române -5,00 -4,00 -3,00 -2,00 -1,00 0,00 1,00 2,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității economice
0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00 12,00 14,00
2011 2012 2013 2014 2015 Efectul de p ârghie
-100,00 -50,00 0,00 50,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata profitului

34
Cu toate că nivelul acestui indicator, în fiecare din cei
cinci ani este pozitiv, totuși mărimea acestuia nu se
situează între limitele normale, în 2013 fiind cea mai
mare valoare. Este nevoie ca ponderea activelor să
crească, pentru că acestea aduc cele mai mari venituri.
În 2015 , banca realizeaz ă cea mai mică valoare a
activelor din ultimii 5 ani.
G
rafic 5. Evoluția gradului de
utilizare al activelor la BCR
b) Banca R omână pentru Dezvoltare (BRD)
2011 2012 2013 2014 2015
ROE 7,97 -6,01 -7,47 0,79 7,45
ROA 0,96 -0,69 -0,82 0,10 0,91
EM 8,28 8,70 9,12 8,23 8,22
PM 15,14 -11,37 -14,22 1,73 18,67
AU 6,36 6,08 5,76 5,53 4,85

Conform graficului alăturat, observăm că în
ultimii 5 ani, procentul maxim al acestui
indicator se înregistrează în anul 2011, când
profitul pe unitatea de valoare contabilă a
investiției acționarilor în bancă este cel mai
mare, dar cu toate acestea, această valoare nu
atinge media țărilor dezvoltate care este
cuprinsă între 15 -20%.

Grafic 6. Evoluția rentabilității financiare
a Băncii Române pentru Dezvoltare -10,00 -8,00 -6,00 -4,00 -2,00 0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității financiare 0,00 1,00 2,00 3,00 4,00 5,00 6,00 7,00
2011 2012 2013 2014 2015 Gradul de utilizare al activelor

35
În urma calculelor efectuate asupra ratei
rentabilității economice, se observă că rezultatul
net al exercițiului s-a modificat foarte mult în
cei cinci ani analizați, din această cauză,
managementul trebuie să se concentreze asupra
eficientizării activelor băncii (atenție sporită
asupra volumului vanzărilor, prețurilor
acestora).
Grafic 7. Evoluția rentabilității economice
a Băncii Române pentru Dezvoltare

Ceea ce se poate observa în graficul alăturat
este faptul că există fluctuații destul de mari a
efectului de pârghie, de aceea banca încă se
bazează pe resurs e atrase, deci, acest indicator
a înregistrat valori mai mici d ecât limita
minimă, în fiecare din cei cinci ani analizați.
Grafic 8. Evoluția efectului de pârghie a
Băncii Române pentru Dezvoltare

Procentele ratei p rofitului variază între 18% și
11% , în mod special datorită pierderilor
înregistrate în anii 2012, respectiv 2013. În acești
ani, banca nu a fost profitabilă. O cauză a acestui
fapt este coordonarea ineficientă a activității
băncii.
Grafic 9. Evoluția ratei profitului a
Băncii Române pentru Dezvoltare -1,00 -0,50 0,00 0,50 1,00 1,50
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității economice
7,60 7,80 8,00 8,20 8,40 8,60 8,80 9,00 9,20
2011 2012 2013 2014 2015 Efectul de pârghie
-20,00 -10,00 0,00 10,00 20,00 30,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata profitului

36
Mărimea acestui indicator se datorează
valorii mari a veniturilor din dobânzi . Este
recomandat să se mențină un nivel cat mai
stabil între veniturile din dobânzi, în mod
special, și totalul activelor. În cazul Băncii
Române pentru Dezvoltare, putem spune că
se menține acest nivel în cei cinci ani
analizați, dar, cu toate acestea, nu se situează
în limita intervalului recomandat.
Grafic 10. Evoluția gradului de utilizare
al activelor la BRD
c) Banca Transilvania (BT)
2011 2012 2013 2014 2015
ROE 10,70 11,89 12,16 12,06 40,19
ROA 0,96 1,08 1,17 1,26 5,12
EM 11,13 10,97 10,40 9,59 7,85
PM 17,70 21,59 22,59 22,40 105,77
AU 10,32 5,02 5,17 5,61 4,84

În cazul Băncii Transilvania, rata rentabilității
financiare are valori pozitive în fiecare din cei 5
ani analizați. Aceste valori sunt în general
constante și aproape de limitele intervalului
recomandat , excepție fiind în anul 2015, deoarece
valoarea capitalurilor proprii s-au majorat din
cauza rezultatului reportant din anii precedenți ,
fiind aproape dublă decât în ceilalți ani.
Grafic 11. Evoluția rentabilității financiare
a Băncii Transilvania 0,00 10,00 20,00 30,00 40,00 50,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității financiare 0,00 1,00 2,00 3,00 4,00 5,00 6,00 7,00
2011 2012 2013 2014 2015 Gradul de utilizare al activelor

37
Rata ren tabilității economice în primii 4 ani are
valori care se încadrează în limitele intervalului
ale acestui indicator. În anul 2015, așa cum se
observă în graficul alăturat, procentul depășește cu
mult limitele intervalului din cauza scăderii
profitului și a creșterii valorii activelor, diferența
fiind de aproapre 4 ori, față de anul 2014.
Grafic 12. Evoluția rentabilității
economice a Băncii Transilvania
Așa cum am observat și la rata rentabilității
economice, anul 2015 înregistrează o valoare
foarte mare a activelor, dar și o creștere a
capitalului. Cu toate acestea, valorile nu cresc
concomitent, ci valoarea activelor este cu
mult mai mare decât valoarea capitalului, de
aceea e xistă o scădere destul de mare a
ponderii acestui indicator.
Grafic 13. Evoluția efectului de pârghie
a Băncii Transilvania

Rata profitului în cazul Băncii Transilvania crește
în anul 2015 din cauză că profitul este mai mare
decât în anii anteriori, dar și veniturile au crescut
conc omitent cu creșterea profitului. Deci, în acest
an, banca se bazează mai puțin pe resurse atrase.

Grafic 14. Evoluția ratei profitului a
Băncii Transilvania 0,00 20,00 40,00 60,00 80,00 100,00 120,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata profitului 0,00 1,00 2,00 3,00 4,00 5,00 6,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata renta bilității economice
0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00 12,00
2011 2012 2013 2014 2015 Efectul de pârghie

38

Procentul cel mai mare al gradului de utilizare
al acti velor se regăsește în anul 2011, când
există un nivel stabil între venituri și active. În
anii următori (2012-2015), procentul nu se
încadrează în limitele intervalului recomandat
de țările dezvoltate, din cauza scăderii valorii
activelor și a veniturilor.
Grafic 15. Evoluția gradului de utilizare
al activelor la BT
d) Raiffeisen Bank
2011 2012 2013 2014 2015
ROE 15,83 13,86 15,29 15,36 15,75
ROA 1,76 1,65 1,74 1,75 1,58
EM 8,97 8,39 8,80 8,80 9,96
PM 22,20 19,66 21,93 24,26 24,81
AU 7,94 8,40 7,92 7,20 6,38

Anul 2012, în cazul băncii Raiffeisen, în ceea ce
privește rata rent abilității financiare , are procentul cel
mai mic, deoarece profitul net prezintă valoarea cea
mai mică din ultimii 5 ani. În ceilalți ani, valoarea
procentelor atinge limita intervalului, deci în acești
ani activitatea băncii a fost rentabilă, chiar și pentru
investitori.
Grafic 16. Evoluția rentabilității
financiare a Băncii Raiffeisen 0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00 12,00
2011 2012 2013 2014 2015 Gradul de utilizare al activelor
12,50 13,00 13,50 14,00 14,50 15,00 15,50 16,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității financiare

39
Rata rentabilității economice arată raportul
dintre un rezultat economic și mijloacele
economice angajate pentru obținerea acestuia.
Așa cum observăm în graficul alăturat, există
diferențe mici între rezultatele celor 5 ani, i ar
în fiecare an, procentul se încadrează în
intervalul recomandat.
Grafic 17. Evoluția rentabilității economice
a Băncii Raiffeisen

Efectul d e pârghie, este aproximativ crescător în
cei cinci ani analizați, iar procentele ne arată că
banca încă se bazează pe resurse atrase, ceea ce
nu este foarte bine și benefic, pentru că riscul
bancar nu se minimizează.

Grafic 18. Evoluția efectului de pârghie a
Băncii Raiffeisen

Pe baza graficului alăturat, observăm că rata
profitului este aproximativ constantă în ultimii
3 ani. În 2012 apare o ușoară scădere, dar în
următorii ani, putem spune că banca devine tot
mai profitabilă.

Grafic 19. Evoluția ratei profitului
la Raiffeisen Bank 7,50 8,00 8,50 9,00 9,50 10,00 10,50
2011 2012 2013 2014 2015 Efectul de pârghie
0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata profitului 1,45 1,50 1,55 1,60 1,65 1,70 1,75 1,80
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității economice

40

Gradul de utilizare al activelor are tendință de
scădere în ultimii 4 ani analizați, ceea ce nu este
bine, deoarce ponderea acestora nu se
încadrează în limitele intervalului recomandat, și
anume 10- 12%. Prin scăderea acestora, scade
capa citatea băncii de a genera venit.

Grafic 20. Evoluția gradului de utilizare
al activelor la Raiffeisen Bank
e) UniCredit Bank
2011 2012 2013 2014 2015
ROE 4,30 7,36 4,32 3,38 7,12
ROA 0,47 0,79 0,44 0,34 0,73
EM 9,11 9,27 9,72 9,81 9,72
PM 8,81 15,94 8,82 7,57 17,76
AU 5,36 4,98 5,04 4,55 4,12

Cu toate că UniCredit Bank nu a înregistrat
pierdere în nciunul din cei 5 ani analizați,
totuși prezintă fluctuații mari a ratei
rentabilității financiare. Această situație este
cauzată din modificarea neuniformă a
rezultatului net al exercițiului financiar,
decurajând investițiile acționarilor în
activitatea băncii.
Grafic 21. Evoluția rentabilității financiare
a Băncii UniCredit 0,00 1,00 2,00 3,00 4,00 5,00 6,00 7,00 8,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității financiare 0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00
2011 2012 2013 2014 2015 Gradul de utilizare al activelor

41

Per ansamblu, procentele realizate de UniCredit
Bank cu privire la rata rentabilității e conomice
sunt valori mici. A ceste valori fluctuează de la un
an la altul, ceea ce ne arată că banca este în
dificultate. Este nevoie de o atenție sporită din
partea managerilor asupra echilibrului dintre
profit și active.
Grafic 22. Evoluția rentabilității
economice a Băncii UniCredit

Efectul de pârghie a Băncii UniCredit are valori
în creștere, ceea ce are efecte pozitive asupra
rentabilității capitalului propriu și implicit
asupra ratei rentabilității financiare.

Grafic 23. Evoluția efectului de pârghie
a Băncii UniCredit
Rata profitului este pozitivă și are valori
cuprinse între 8% și 17%. Anul cu rata cea mai
redusă este 2014 (7,57%), iar maximul este
atins în 2015 (17,76%). Cel mai profitabil
pentru bancă este ca aceasta să își mențină rata
profitului la un nivel cât mai ridicat

Grafic 24. Evoluția ratei profitului a
Băncii UniCredit 0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității economice
0,00 5,00 10,00 15,00 20,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata profitului 8,60 8,80 9,00 9,20 9,40 9,60 9,80 10,00
2011 2012 2013 2014 2015 Efectul de pârghie

42 Gradul de utilizare al activelor arată capacitatea
băncii de a genera venit. În cazul băncii
UniCredit , mărimea acestui indicator scade în
mod treptat, pe parcursul celor 5 ani analizați.
Cu toate acestea, în niciun an nu există valori
peste limita minima a intervalului recomandat de
țările dezvoltate.
Grafic 25. Evoluția gradului de utilizare
al activelor la Banca UniCredit
3.2.2. A naliza comparativă a indicatorilor de performanță bancară

În cadrul acestui subcapitol, voi interpreta rezultatele obținute pent ru fiecare indicator în parte,
făcând o comparație între cele 5 bănci analizate.

Grafic 26. Evoluția comparativă a societăților privind rata rentabilității financiare
Așa cum se observă în graficul de mai sus și pe baza calculelor din situațiile financiare ale celor
5 bănci , cele mai mari fluctuații ale ratei reantabilității financiare se regăsesc la Banca
Comercială Română și la Banca Română pentru Dezvoltare. Aceste fluctuații se datorează
rezultatului net a l exercițiului, în mod special din cauza pierderii înregistrate în anii 2012 și 2014
în cazul Băncii Comerciale Române, respectiv în anii 2012 și 2013 la Banca Română pentru
Dezvoltare. Aceste rezultate influențează negativ imaginea băncii, deoarece as pect ele legate de
-60,00 -40,00 -20,00 0,00 20,00 40,00 60,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilității financiare
BCR BRD BT Raiffeisen UniCredit 0,00 1,00 2,00 3,00 4,00 5,00 6,00
2011 2012 2013 2014 2015 Gradul de utilizare al activelor

43 structura financiară a unei bănci depinde rentabilitatea financiară a ac esteia. În ceilalți ani
analizați, chiar dacă băncile obțin profit, puține dintre ele se încadrea ză în intervalul recomandat,
Raiffeisen Bank are cele mai multe dintre va lori cuprinse între 15 -20%. Deci, putem spune că
este eficient ca acționarii să -și investească capitalul în cadrul acestei bănci pentru că există o
politică sănătoasă de creditare de către această bancă. Managerii celoralalte bănci trebuie să
eficientizeze raportul dintre profit net și capital propriu.

Grafic 27. Evoluția comparativă a societăților privind rata rentabilității economice
Referitor la rata rentabilității economice , se poate observa, pe baza graficului de mai sus, că în
principiu problemele cele mai mari se regasesc în cazul Băncii Co merciale Române și a Băncii
Române pentru Dezvoltare. Acest lucru se datorează faptului că băncile înregistrează pierdere în
2 ani, din cei 5 ani analizați. În țările dezvoltate, mărimea acestui indicator variază între 1 -2%,
ceea ce în cazul băncilor analizate în această lucrare observăm ca puține dintre ele ajung la
valoarea respectivă. Raiffeisen este singura bancă care se încadrează între aceste limite în fiecare
din cei 5 ani. Banca Transilvania înregistrează rate crescătoare, cea mai mare rată fiind în anul
2015, când procentul ratei rentabilității este de 5,12%, deoarece profitul a crescut în mod
considerabil în acest an. În mod normal, acest lucru este benefic pentru bancă, dar poate fi și
riscant pentru aceasta. Pentru ca să crească procentele și în cazul băncii UniCredit, este nevoie ca
managerul să utilizeze resursele financiare și reale ale băncii p entru a -și majora profitul.
-6,00 -4,00 -2,00 0,00 2,00 4,00 6,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata rentabilit ății economice
BCR BRD BT Raiffeisen UniCredit

44
Grafic 28. Evoluția comparativă a societăților privind efectul de pârghie
Efectul de pârghie este un indicator important pentru bancă deoarece ajută la creșterea
rentabilității capitalului propriu sau a rentabilității financiare , prin utilizarea unor resurse
suplime ntare. În țările dezvoltate, se recomandă ca efectul de levier să aibă valori ma i mari decât
10. După cum se observă, în puțini din anii analizați se depășește această valoare. Banca
Transilvania își minimizează riscul în primii 3 analizați, urmând ca în anul 2015 s ă acorde o
încredere mare resurselor suplimentare, înregistrând cea mai mică va loare din toți anii analizați și
din toate băncile analizate. Cu toate acestea, valorile celorlalte băn ci se apropie de limita valorii
recomandate, dar este nevoie de o atenție sporită asupra utilizării acestor resurse suplimentare.

Grafic 29. Evoluția comparativă a societăților privind rata profitului

0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00 12,00
2011 2012 2013 2014 2015 Efectul de pârghie
BCR BRD BT Raiffeisen UniCredit
-100,00 -50,00 0,00 50,00 100,00 150,00
2011 2012 2013 2014 2015 Rata profitului
BCR BRD BT Raiffeisen UniCredit

45 În ceea ce privește rata profitului, atunci când o bancă nu înregistrează profi t, acea bancă nu este
rentabilă, nu este sănătoasă. Cu cât valoarea acesteia este mai mare, cu atât banca este mai
profitabilă. Pentru instituțiile de credit, rata profitului arată ce procent di n veniturile totale se
transformă în profit.
Pe baza graficului de mai sus, observăm că cea mai mare valoare pozitivă a acestei rate se
regăsește la Banca Transilvania în anul 2015 (105,77%) . Aceste lucru se datorează creșterii
semnificative a profitului. Făcând o comparație cu Raiffeisen Bank, ratele înregistrează un trend
crescător de-alungul celor 5 ani , care ne arată o administrare eficientă a veniturilor. UniCredit
Bank are valori pozitive mai mici decât băncile amintite mai sus și care fluctuează destul de mult
de la un an la altul. În schimb, cea mai mică valoare a acestei rate o regăsim la Banca Comerc ială
în anul 2014 (79,73%) , datorită rezultatului net negativ obținut în anul respectiv. Chiar dacă în
anul 2015, profitul a crescut în mod considerabil, trebuie să se țină cont de o eficientiza re a
activității băncii. Comparativ cu Banca Română pentru Dezvoltare, aceast a din urmă are valori
mai scăzute ale ratei.

Grafic 30. Evoluția comparativă a societăților privind gradul de utilizare al activelor
Ultima rată calculată și analizată în cadrul acestei lucrari este rata utilizării activelor . În general,
este bine ca această rată să se încadreze între 10 -12%, ceea ce în cazul băncilor analizate este
posibil doar la Banca Transilvania în anul 2011, când procentul este de 10,32%. În anii anteriori
procentul se înjumătățește, datorită valorii mici a veniturilor. Celelalte bă nci variază între 4 -8%.
0,00 2,00 4,00 6,00 8,00 10,00 12,00
2011 2012 2013 2014 2015 Gradul de utilizare al activelor
BCR BRD BT Raiffeisen UniCredit

46
Cea mai mică rată fiind la banca UniCredit (4,12%) . Făcând o comparație între ele, observăm că
valorile fluctuează destul de puțin, dar se află cu mult sub limita intervalului recomandat. Acest
lucru ne arată că, crește riscul bancar iar managementul trebuie să mențină un nivel cât mai
stabil al raportului dintre venituri din dobânzi, în mod special și totalul activelor.

47
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pe parcursul acestei lucrări am observat că activitatea bancară are un rol foarte important și este
una particulară, dacă ne gandim la funcțiile acesteia și la caracteristici le produselor și serviciilor
bancare.
Activitatea bancară este una particulară deoarece aceasta nu are o st abilitate cuantificabilă în
ceea ce privesc resursele și plasamentele acestora, acționând în condiți i de incertitudine, mai
mult decât organizațiile non -bancare.
Cu toate acestea, bănca, ca și o altă societate comercială, își desfăș oară activitatea pe baza
criteriului de profitabilitate, urmărind obținerea unui profit cât mai m are din activitățile lor, dar și
minimizarea riscurilor (insolvabilitate, structura financiară a băncii , etc.), de care orice bancă
trebuie să țină cont. Dar, performanța bancară trebuie să își concentreze a tenția, mai întâi, asupra
stabilității băncii, a gradului de expunere a acesteia în fața riscuril or și a nivelului de eficiență a
acestora.
Cele mai profitabile activități ale unei bănci sunt generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor
și tranzacționarea pe piețele financiare. Celelalte activități sunt ma i puțin profitabile, cum ar fi:
acordarea de credite și constituirea unor depozite bancare.
Studiul de caz realizat a avut ca scop analiza evoluției indicatorilor de performanță bancară la
primele cinci bănci din România care au avut cele mai mari cote de p iață din totalul activelor în
anul 2015. Acestea sunt: Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Ba nca
Transilvania, Raiff eisen Bank și UniCredit Bank, iar analiza a fost efectuată pentru cinci ani
consecutivi, respectiv 2011-2015.
Studiul de caz a fost împărțit în două părți. Prima parte a acestuia constă în tr -o analiză și
interpretare comparativă detaliată între fiecare indicator al fiecăr ei bănci în parte. În urma
rezultatelor obținute, am constatat că două dintre bănci au obținut pierdere î n doi din anii
analizați.
Banca Comercială Română este una dintre cele două bănci care a întregistra t un rezultat net al
exercițiului negativ în anul 2012, respectiv 2014 (în acest an înregistrându -se cele mai mici

48
valori). Per ansamblu, valorile rezultate în urma calculelor sunt sub limita inte rvalului
recomandat în țările dezvoltate, obținându -se discrepanțe mari ale acestora în anii analizați, doar
în anul 2015 cele mai multe dintre valori cresc într -un mod semnificativ, încadrându -se în
intervalele recomandate. O recomandare pentru managementul acestei instituții bancare este
eficientizarea activității băncii și valorificarea capitalu rilor proprii.
A doua bancă care a înregistrat pierdere în doi ani consecutivi, respectiv 2012 -2013 este Banca
Română pentru Dezvoltare. Aceasta are valori mult mai mici decât valorile r ecomandate, dar nu
se observă discrepanțe atât de mari de la un an la altul. Este nevoie de o atenție sp orită asupra
volumului vânzărilor și a prețurilor acestora.
Banca Transilvania ocupă locul trei în topul celor mai mari cote de piață di n totalul activelor în
anul 2015, aceasta înregistrând doar valori pozitive ale indicatorilor, în fiecare din cei c inci ani
analizați. Cu toate acestea, în anul 2015 majoritatea valorilor indicatorilor cresc în mod
considerabil față de anii anteriori., acest lucru se datorează creșterii profit ului, în mod special,
dar și a scăderii activelor. Un aspect pozitiv la această bancă este faptul că în anul 2015 se
bazeză foarte puțin pe resurse atrase. Este recomandat ca și în anii ur mători, managementul să
mențină o pondere cât mai mică a resurselor atrase.
În ceea ce privește Raiffeisen Bank, am constatat că mărimile primilor doi indicatori, respectiv
rata rentabilității financiare și rata rentabilității economice, au o va loare aproximativ constantă,
flucutează foarte puțin în cei cinci ani analizați. Acest lucru este foarte benefic pentru bancă ș i
mai ales pentru investitorii băncii, în schimb, managerii ar trebui să f ie mai atenți asupra
resurselor atranse, să -și utilizeze mai mult resursele financiare și reale ale ei și să își m aximizeze
veniturile.
Ultima bancă analizată este UniCredit Bank. Ce ea ce se poate observa la prima vedere doar din
rezultatele obținute este faptul că banca nu înregistrează pierdere în niciunul din cei cinci ani
analizați, dar și valorile obținute la fiecare indicator se situează sub l imita intervalelor
recomandate în țările dezvoltate. Observăm că valorile fluctuează destul de mult, dar tendință de
creștere există. Este recomandat ca, conducerea să își sporească atenț ia asupra performanțelor
băncii și să iși planifice o analiză pentru fiecare element al bil anțului în parte, pentru că există
riscul ca rezultatele să fluctueze atat de mult încât să înregistrez e un rezultat al exercițiului
negativ.

49
A doua parte a studiului de caz presupune o analiză comparativă între cele ci nci bănci analizate,
pe baza celor cinci indicatori.
Banca cea mai rentabilă pentru ca investitorii să facă investiții este Raiffeisen Bank deoarece
există o politică sănătoasă de creditare, așa cum se observă din calculel e rezultate în studiul
realizat.
În ceea ce privește rata rentabilității economice, cele mai multe dintre instituțiile bancare
analizate se bazează în mare parte pe resurse atrase, ceea ce nu est e foarte eficient pentru profitul
unei bănci, de aceea este de preferat ca băncile să -și eficientizeze activitatea astfel încât să -și
utilizeze resursele financiare și reale ale acestora.
Banca Transilvania și Banca Comercială Română sunt singurele bănci care î ncearcă să își
crească rentabilitatea financiară a capitalului propriu prin util izarea frecvemtă a resurselor
suplimentare.
Rata profitului are valori negative în cazul Băncii Comerciale Române și a Băncii Române
pentru Dezvoltare, ceea ce ne arată că aceste bănci nu au fost rentabile în an ii respectivi.
Ultimul indicator, respectiv gradul de utilizare al activelor ne arată stadiul riscului bancar.
Analizând fiecare bancă, observăm că acestea trebuie să își sporeasc ă atenția asupra activelor
bancare și remunerarea plasamentelor.
În concluzie, precizez că cele cinci bănnci analizate trebuie să ac orde o mai mare importanță
analizei performanței activității băncii, deoarece cele mai multe va lori ale indicatorilor prezintă
fluctuații mari de la un an la altul, neexistând o eficientizare durabilă a resurse lor, riscurilor și
activității acestora.

50
Bibliografie

Cărți și articole de specialitate
1. Anghelache, C. (2009), Metode și modele de măsurare a riscurilor și performanț elor
financiar- bancare, Editura Artifex, București;
2. Arif, A. & Anees, A.N. (2012), Liquidity risk and performance of banking sys tem,
Journal of Financial Regulation and Compliance, Vol. 20;
3. Bătrâncea, M., Moscviciov, A., Bătrâncea, I., Stoia, I., Găban, L.,Bătrâncea, L. (2013),
Analiză & Rating În Bănci , Editura Risoprint, Cluj -Napoca;
4. Bințințan, A.S. (2010), Sistem de analiză bancară, Editura, s.n. Cluj -Napoca;
5. Byrne, J. (2000), Bringing banking risk up to date, Balance Sheet, vol. 8;
6. Ciurea, V. (2013), Aspecte privind riscul în activitatea bancară și managem entul
acesteia, Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, SeventhEdi tion, vol. 2;
7. Ciurlău, L. (2009), Modalități de cuantificare a performanțelor din sistemul banca r
românesc, Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Econom ie,
no 3;
8. Dedu, V. & Nechif, R. (2010), Gestiunea riscurilor bancare prin prisma acordului Bas el
II, Economie t eoretică și aplicată volumul XVII, no. 2.;
9. Drăgan, O. R. (2013), Modalități de analiză a riscurilor bancare, Editura s.n., Cluj –
Napoca;
10. Grauning, H. & Bratanovic, B.S. (2003), Analyzing and managing banking risk,
Washington D.C.;
11. Greuning, H. & Bratanovic, B.S. (2009), Analyzing banking risk, Washingt on D.C.;
12. Hughes, J.P. & Mester, L.J. (2013), Measuring the performance of banks: theor y,
practice, evidence and some policy implications, Oxford handbook of bankin g, no2;
13. Iosof, S. & Gavri, T. (2013), Gestiunea riscului, Editura Universitară, București;
14. Kosmidou, K. & Zopoundis, C. (2008), Measurement of bank performance in Greece,
South- Eastern Europe Journal of Economics, no. 1;

51
15. Mălin, M. & Rădoi, G. (2014), Influența marketingului financiar -bancar asupra
ind icatorilor de performanță bancară, Colecția de working papers ABC -ul lumii
financiare, no. 2;
16. Nagy, A. & Solovăstru, A. (2008), Riscurile și performanțele bancare , Studii financiare,
no 4- Probleme financiare actuale;
17. Trenca, I. & Mutu, S. (2012), Manageme ntul riscurilor bancare, Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca.

Alte surse
www.bvb.ro – accesat pe parcursul lunii mai
www.bcr.ro – accesat pe parcursul lunii mai
www.brd.ro – accesat pe parcursul lunii mai
www.bancatransilvania.ro – accesat pe parcursul lunii mai
www.raiffeisen.ro – accesat pe parcursul lunii mai
www.unicredit.ro – accesat pe parcursul lunii mai