LUCRARE DE DISERTAłIE [625785]

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

7

CAPITOLUL 2: COMUNISMUL: ORIGINI ȘI IDEOLOGIE

Comunismul a fost una dintre cele mai controversate perioade din istoria
naŃiunilor europene. El a reușit să se incube și să se statornicească în societatea
europeană, atât în vest, dar mai ales în partea est ică, atât în extindere, geografic, cât
și în adâncime, în straturile gândirii indivizilor și popoarelor. Deși promisiunea lui
se baza pe principiul ,,Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” 1, sFa dovedit a fi
la nivelul aplicabilităŃii un recipient al răspândi rii terorii, durerii și opresiunii. Idei
pe care generaŃii întregi de oameni șiFau făurit vi se sFau dovedit a fi doar
promisiuni utopice, dar fără un fundament practic, sau realizate pe premise greșite.

2.1. De ce a rezistat atâta vreme comunismul?

În final, comunismul sFa prăbușit ca un castel din cărŃi de joc, ca o structură
construită pe nisip. Dar a rămas încă întrebarea ca re frământă încă minŃile
istoricilor și cercetătorilor politici, o întrebare care se constituie ca un arc peste
ultimele două decenii: de ce oare comunismul a avut o putere de cristaliza re și
existenŃă atât de mare în ciuda condiŃiilor precare pe care le,a impus? A fost oare
o orbire colectivă și generală a generaŃii de oamen i care lFau trăit sau a avut ceva
subsidiar care lFa intreŃinut, o dorinŃă ascunsă și neîmplinită a unei lumi perfecte,
un vis milenarist care se putea realiza doar în vii tor? 2

1 Sintagma a fost preluată (aproape literal) din Biblie sau Sfânta Scriptură , și anume din Fap. Apostolilor 4:34F35.
2 Lucian Boia, Mitologia știinŃifică a comunismului , București, Editura Humanitas, 2005, pp. 5F7.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

8

2.2. Promisiunile comunismului: Manifestul Partidul ui Comunist, 1847

Pentru a înŃelege mai bine abordarea prezentei lucr ări și pentru a a avea o
viziune mai comprehensivă asupra comunismului, se c ade să prezentăm mai jos
promisiunile pe care Karl Marx și Friedrich Engels le promovează în cadrul
,,Manifestului Partidului Comunist.”3 Acesta este un document teoretic și
programatic al socialismului știinŃific, scris la s fîrșitul anului 1847 în Londra, la
solicitarea Ligii Comuniste, prima organizaŃie marx istă din lume, și publicat în
februarie 1848. Manifestul Partidului Comunist cupr inde scopurile și programul
Ligii Comuniste.
Principalele schimbări sociale pe care le prevede M anifestul Partidului
Comunist sunt: 4
1. Exproprierea proprietăŃii funciare și întrebuinŃ area rentei funciare pentru
acoperirea cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. DesfiinŃarea dreptului de moștenire.
4. Confiscarea proprietăŃii tuturor emigranŃilor și rebelilor.
5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naŃionale
cu capital de stat și cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport î n mîinile statului.
7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltel or de producŃie, desŃelenirea
și ameliorarea pămînturilor după un plan general.

3 Karl Marx și Friedrich Engels. Opere , vol. 19, București, Editura politică, 1964, pp. 3 14F318.
4 Karl Marx și Friedrich Engels, Manifestul comunist , în pagina http://ro.wikipedia.org/wiki/Manifestul_comunist.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

9
8. Egală obligativitate a muncii pentru toŃi, organ izarea de armate industriale,
îndeosebi pentru agricultură.
9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, mă suri avînd ca scop
înlăturarea treptată a opoziŃiei dintre sat și oraș .
10. ÎnvăŃămînt public gratuit pentru toŃi copiii. I nterzicerea muncii în fabrici a
copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaŃiei cu producŃia materială etc.

ÎntrFo viziune de ansamblu, manifestul expune noua concepŃie despre lume a
marxiștilor, rezumată la materialismul dialectic și istoric, teoria socialismului
știinŃific, a luptei de clasă și a rolului istoric revoluŃionar al proletariatului.
Lupta de clasă este legea fundamentală a dezvoltări i orînduirilor antagoniste.
Capitalismul este dușman al muncitorilor (sau prole tariatului) și trebuie să se
destrame. Victoria va aparŃine proletariatului Part idului Comunist ca avangardă a
clasei muncitoare.
Proprietatea privată de tip capitalist trebuie să d ispară și să devină proprietate
colectivă, iar relaŃiile sociale întemeiate pe expl oatare și asuprire trebuie să facă loc
colectivităŃii.
Manifestul Partidului Comunist cuprinde și un capi tol numit ,,PoziŃia
comuniștilor faŃă de diferitele partide de opoziŃie ” în care critică principalele
curente socialiste neproletare: feudale, burgheze, micFburgheze, precum și a
socialismului utopic, expunînd bazele strategiei și tacticii luptei politice a clasei
muncitoare. 5 Finalul Manifestulului Partidului Comunist se înch eie cu o chemare
pe care comuniștii o fac către toŃi proletarii sau către toată muncitorimea din
Europa, sintetizată în sintagma „Proletari din toate Ńările, uniŃi,vă!“

5 Karl Marx și Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist , articolul ,,PoziŃia comuniștilor faŃă de diferite le
partide de opoziŃie,” în pagina electronică http://www.marxists.org/romana/m,e/1848/manifest/c0 4.htm .

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

10

2.3. Comunismul: tipar mitologic suprapus peste str uctura gândirii umane

Pentru început, putem anticipa că ceea ce a reușit să ofere comunismului
permanenŃă atâta timp a fost suprapunerea lui, și c hiar structurarea lui după un tipar
mitologic. Dacă vom reuși să găsim cel puŃin un ti par sau o imagine mitologică
care care șiFa găsit fundaŃia în comunism și sFa pă strat conservată deFa lungul
existenŃei lui, neFam îndeplinit o parte din obiect ivele acestei lucrări.
De aceea, întrebarea anterioară ne va motiva să cău tăm rădăcinile
comunismului mai adânc, să sondăm chiar și în ansam blu ultimele secole ale
umanităŃii, găsind o motivaŃie comună care să facă oamenii să fie gata de sacrificii
sociale – atât la nivelul individului, cât și la al societăŃii, în ansamblu, pentru a
obŃine în final o societate paradisiatică atât pent ru ei, cât și pentru urmașii lor.

2.3.1. Definirea tradiŃională a mitului

Omul este predispus să creadă în mituri fundamental e. Mitul este în general o
transpunere pe plan imaginar și simbolic a vieŃii r eale. ImaginaŃia mitologică poate
fi motivată uneori de nevoia de înŃelegere și expli caŃie a realităŃii, alteori de nevoia
de evadare întrFo altă lume, mai bună și mai frumoa să; ea mai poate servi, ca orice
formă artistică, drept expresie și descărcare a ten dinŃelor noastre profunde, a
conflictelor noastre sufletești. Lucian Blaga nume a mitul „metaforă revelatorie,
invoalată și stilistic structurală.”6
Bronislav Malinovski afirma că „mitul, întrFo comun itate arhaică, adică în
forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie p ovestită, ci o realitate trăită (…), o

6 Vasile Nicolescu, prefaŃă la Mircea Eliade, Aspecte ale Mitului , ed. Univers, București, 1987, pag. XI.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

11 realitate vie, despre care se crede că sFa petrecut în timpuri străvechi și că
influenŃează în continuare lumea și soarta oamenilo r”.
Mitul reprezintă poate, forma cea mai nobilă de con centrare a evenimentelor
reale sau plăsmuite, toate expresie a modului imagi nar dar și intrinsec de a analiza,
surprinde și releva lumea exterioară și universul i nterior.
Pentru antropologi și pentru istoricii sacrului, mi tul trebuie conceput ca o
povestire ce se referă la trecut (,,A fost odată ca niciodată…”), dar care păstrează în
prezent o valoare eminamente explicativă în măsura în care clarifică și justifică
anumite peripeŃii ale destinului uman sau anumite f orme de organizare socială. 7
Mircea Eliade definește mitul ca ,,povestirea unei istorii sacre; el relatează un
eveniment care a avut loc în timpul primordial, fab ulos, al începuturilor. Mitul
povestește cum sFa născut din realitate, fie o real itate totală – cosmosul, fie doar un
fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituŃie…” 8

Victor Kernbach, în lucrarea sa ,,Miturile esentiale” , face o clasificare a
acestora, împărŃinduFle patru mari clase: 9
a. miturile memoriale – păstrătoare ale faptelor ancestrale, care au
înregistrat psihoze colective, provocate de evenime nte de mari proporŃii,
petrecute de obicei la confluenŃa existenŃială a do uă populaŃii de nivel
spiritual foarte diferit;
b. miturile fenomenologice – acestea privesc fenomenele de nivel cosmic, și
se alcătuiesc din naraŃiuni explicative în jurul ma rilor întrebări omenești:
existenŃa omului, cadrul său vizibil, cadrul nevăzu t al omului, sensul
vieŃii;

7 Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice , Editura Institutului European, p. 4.
8 Mircea Eliade, Imagini și simboluri. Eseuri despre simbolismul mag ico,religios , Galimard, Paris, 1952. Vezi și
Mircea Eliade, Aspecte ale Mitului , ed. Univers, București, 1987, pp. 5F10.
9 Victor Kernbach , Miturile esentiale ,Bucuresti ,Editura ȘtiinŃifică și Enciclopedică, 1978, p. 6.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

12
c. miturile cosmografice – aduc în prim plan întregul cadru divin, zeităŃil e
și viaŃa lor, locuintele lor universale;
d. miturile transcedentale – acestea sunt consacrate studiului omului
primitiv, elucidării contradicŃiilor existenŃiale a parente, pe care el nu le
poate accepta decât ideal.

Depozitar al evenimentelor relaŃionale interuman e, a psihologiilor colective
sau individuale, mitul etalează ,,modele” sau, din contră, tipuri dăunatoare,
respingătoare, fără a avea caracter normativ faŃă d e gândirea umană. Fără mit,
valoarea spiritualităŃii umane este greu de închipu it. Reprezentând un adevărat
schelet pentru aplicarea filosofiei, imaginaŃiei și adevărului, acesta stă la baza artei
și a istoriei culturale, în general a imaginarului social și individual.

2.3.2. Tipologia mitului politic

Unii oameni ar crede că miturile Ńin doar de dimens iunea religioasă a trăirilor
umane. Însă nu este așa. Ele sunt legate de fiecar e aspect al existenŃei umane.
Putem vorbi de mituri știinŃifice, de mituri econom ice, și mai mult decât orice,
putem vorbi de mituri politice.
Politicul este, după religios, domeniul social, cel mai dependent de imaginar.
Mitul politic și mai ales recurgerea la mitologia p olitică în exercitarea puterii nu
este un atribut al totalitarismului. Fiecare societ ate umană, indiferent de treapta
istorică a recurs la mit. 10

10 Mircea Marin, Anatomia unui mit inutil , în revista electronică ,,Egophobia”, august, 2004 , la pagina electronică
http://egophobia.50webs.com/1/articole.htm .

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

13
Mitul politic coagulează, aduce laolaltă indivizii atomizaŃi în cadrul
comunităŃii alcătuite din oameni ai cetăŃii. În ult imă instanŃă conŃinutul cetăŃeniei
nu se referă la la drepturi și obligaŃii ale oameni lor în raport cu niște instituŃii ci la
apartenenŃă F nu o apartenenŃă fizică, ci una cultu rală, nu o apartenenŃă accidentală
ci una voluntară la o cultură politică structurată de mit.
Deși mitul politic înseamnă multă fabulaŃie, este d eformare sau interpretare ce
recuză în mod obiectiv realul, el exercită și o fun cŃie explicativă, furnizând un
anumit număr de chei pentru înŃelegerea prezentului , constituind o grilă care pare a
ordona haosul tulburător al faptelor și evenimentel or.
În plus, rolul explicativ este dublat de un rol mob ilizator: prin tot ceea ce
vehiculează ca dinamism profetic, mitul deŃine un r ol important în originea
cruciadelor sau revoluŃiilor. 11
În esenŃă, mitul politic este purtător de semnifica Ńii, poate fi citit, transmite un
mesaj, comunicarea lui avînd ca obiective nu inform area, ci formarea unor
atitudini și a comportamente favorabile celor care le folosesc.
Miturile politice, asemenea miturilor societăŃilor tradiŃionale, trece de la
nostalgia trecutelor vârste de aur, la așteptarea ș i la profeŃia resurescŃiei lor. De cele
mai multe ori ele denunŃă anumite comploturi malefi ce din trecutul apropiat,
implorând pentru viitorul apropiat chemarea unui sa lvator, a conducătorului care va
mântui; acestuia îi revine misiunea de a înlătura d in cetate forŃele distrugătoare care
pretind aFși extinde dominŃia și a aduce o nouă eră , o epocă de aur.
Miturile politice sunt niște instrumente care au fo st folosite de cei care doreau
să conducă societetea în toate vremurile. Pe parcur sul timpului istoric, unele mituri
au ieșit din folosinŃă. CredinŃele, preferinŃele, o rientările și comportamantele pe

11 Raoul Girardet, op. cit ., pp.4F7.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

14 care le slujeau devin inutile și chiar indezirabile în relaŃia lor cu cerinŃele de
funcŃionare ale sistemelor politice. 12

2.4. Origini ale comunismului în secolele XVIII8XIX

Odată ce am ajuns la concluzia existenŃei unui imag inar colectiv care
motivează indivizii și naŃiunile la acte sociale re voluŃionare, vom încerca să găsim
rădăcinile comunismului în ultimele secole ale uman ităŃii. În acest demers ne vom
îndrepta în special asupra lucrării ,,Mitologia ști inŃifică a comunismului”, scrisă de
distinsul doctor în istorie Lucian Boia, care, înce arcă să reconstituie comunismul ca
sistem și structura lui puternică de manipulare ide ologică și politică, pornind
tocmai de la imaginarul colectiv.

2.4.1. Lucian Boia: Mitologia știinŃifică a comuni smului

Lucian Boia susŃine că la rădăcina comunismului se găsește raŃionalismul
secolului al XVIIIFlea, la care se adaugă religiile știinŃifice și mitologiile secolului
al XIXFlea, mixate în dialectica dezvoltată de Hege l în același secol.
El reușește să găsească în istorie originile comuni smului până în secolul
XVIII, începând cu anii 1700, în epoca luminilor. A ceastă perioadă era una
dominată de raŃionalism, în care aceștia plănuiau r ealizarea unei lumi utopice și a
unei vârste de aur.13
Secolului XVIII, numit secolul filozofiei, iFa urma t secolul XIX în care
primatul avea să revină știinŃei. Din marile sistem e filosofice înălŃate de Hegel,
Comte sau Marx, au găsit de cuviinŃă să își extragă substanŃa o mulŃime de savanŃi,

12 Mircea Marin, op.cit.
13 Lucian Boia, Mitologia știinŃifică a comunismului , pp. 12F18.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

15 creând astfel o mitologie știinŃifică modernă. Lume a era profund marcată de
revoluŃia știinŃifică și tehnologică, nemaiexistând porŃi închise în faŃa știinŃei.
Astfel, acest secol a devenit mai mult decât știinŃ ific, unul scientist, în care
religia și știinŃa erau practic puse pe același cal apod.
Au apărut o seamă de religii știinŃifice care încer cau să explice complet și
coerent lumea, să interpreteze destinul omului și s ă îi ofere un cod etic și de
comportament. În esenŃă, ele își propuneau să aducă omul în armonie cu Universul
și cu el însuși.
Noile religii își găsesc fondatori în oameni precum SaintFSimon, care promova
în 1803 Religia lui Newton , având la bază ,,Catehismul industrialilor” (1823F
1824),14 Auguste Comte cu Catehismul pozitivist (1852), Ch arles Fourier –
creatorul unui ,,nou Univers” – un adevărat tratat scientologic despre viaŃa de aici și
cea de apoi, culminând chiar cu un Congres spiritis t în 1952 la Cleveland. 15
Sacrul sFa „reconvertit", dovedind că omul poate tr ansfigura orice în religie.
RevoluŃia franceză a inventat cultul RaŃiunii. Așa cum aminteam mai înainte,
părintele fondator al mecanicii universale, Isaac N ewton, a fost „sanctificat" de
SaintFSimon în 1803. în Scrisorile unui locuitor di n Geneva către contemporani,
acesta propovăduia întrFadevăr o nouă religie, care era religia lui Newton. Dacă
cineva iFar fi putut face concurenŃă lui Dumnezeu, acesta era savantul care
descoperise formula matematică a armoniei cosmice. ProvidenŃa se manifesta prin
faimoasa lege a atracŃiei universale. 16
Toate inovaŃiile Epocii Luminilor au materializat ș i laicizat vechile figuri ale
imaginarului. In locul Apocalipsului religios au fo st luate în consideraŃie

14 Saint,Simon, Claude Henri (1760—1825) — socialist utopic francez; a criticat orînduirea capitalistă și a chemat la
o reorganizare socială a societăŃii; a considerat c ă în noua societate toŃi oamenii vor trebui să munc ească, iar rolul
fiecăruia trebuie să corespundă succesului muncii; a avansat ideea de alianŃă a industriei și știinŃei și cea a producŃiei
planificate și centralizate. Totuși, SaintFSimon nu a înŃeles rolul proletariatului și a nutrit iluzia că socialismul se va
instaura, ca urmare a propagării ideilor sale, cu a jutorul membrilor claselor avute.
15 Lucian Boia, Mitologia știinŃifică a comunismului , pp. 25F31.
16 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului , București, Editura Humanitas, 1998, pp. 58F68.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

16 cataclismele cosmice și geologice. Vîrsta de aur a mitologiei și Edenul biblic au
fost secularizate spre bucuria filozofilor și a opi niei publice: Paradisul secularizat al
bunului sălbatic. Bunul sălbatic sFa instalat la fe l de bine în insulele îndepărtate ale
Polineziei, cît și în primele epoci ale istoriei um ane, ilustrînd o societate egalitară și
fericită, coruptă, din nefericire, de mersul istori ei. In versiunea secularizată, păcatul
originar semnifica abandonul stării naturale și inv entarea proprietăŃii. Este esenŃa
faimosului Discurs asupra originii și bazelor inega lităŃii dintre oameni, publicat de
JeanFJacques Rousseau în 1755. Paradisul pierdut be neficia astfel de o reelaborare
filozofică. 17
Milenarismul religios, pe de altă parte, începea să se convertească în
ideologie știinŃifică a „viitorului radios", sintez ă între excelenŃa socială și morală a
epocilor primitive și noile descoperiri știinŃifice și tehnologice.
Epoca Luminilor a reușit să recupereze fantasmelor biologice aparŃinînd
vechiului joc al alterităŃilor, combătut pe de altă parte cu strășnicie. De la
patagonezii uriași și oamenii sălbatici la selenien ii și solarienii imaginaŃi de marele
William Herschel, cel mai ilustru astronom al secol ului, colecŃia nu era mai săracă
decît galeria tradiŃională a popoarelor fabuloase; de data aceasta, ea mai beneficia și
de avizul favorabil al ȘtiinŃei și al RaŃiunii. 18

Vîrsta RaŃiunii este și vîrsta Utopiei, adevărata s a vîrstă de aur. întrFo
perioadă de cîteva zeci de ani au fost create mai m ulte fantezii utopice decît în toată
istoria precedentă a genului. 19 Această apropiere RaŃiuneFUtopie nFare nimic
fortuit, ea este deosebit de semnificativă… și de stul de neliniștitoare. RaŃiunea sFa

17 Ibidem .
18 Lucian Boia, Între înger și fiară: mitul omului diferit din Anti chitate pînă astăzi , Editura Humanitas, 2004, pp.
109F124.
19 Un recensămînt detaliat al producŃiilor utopice în cartea lui Raymond Trousson, Voyages aux pays de nulle part.
Histoire littéraire de la pensée utopique , Éditions de l'Université de Bruxelles, 1975 („Le Siècle des Lumières", pp.
119F181).

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

17 delectat imaginînd societăŃi ideale, în care se înt îlFneau toate ingredientele refuzului
istoriei. Ea a reușit chiar să transfigureze o Chin ă cît se poate de adevărată,
împramutînFduFi structuri și virtuŃi utopice potriv ite alcătuirii unui model pentru
reformatorii europeni.
Așadar, RaŃiunea a purtat o bătălie nemiloasă împot riva vechilor configuraŃii
ale imaginarului: credinŃe religioase, tradiŃii fol clorice, mituri și superstiŃii. Dar în
locul rămas liber sFau înălŃat noi construcŃii miti ce, foarte diferite, însă, în același
timp, foarte apropiate de construcŃiile tradiŃional e. RaŃiunea a recuperat toate
miturile esenŃiale ale omenirii și leFa dispus după alte reguli, propriile sale reguli
bazate pe axiomele geometrice, mecanice, carteziene , materialiste.

2.4.2. Miturile recuperate și transformate în RaŃi onalism

Așa cum sFa observat, în această perioadă se observ ă o intensă preocupare
pentru mitologia știinŃifică. Astfel, comunismul a re la rădăcini o mitologie
știinŃifică rezultantă a combinaŃiei mai multor mit uri: 20
• mitul RaŃiunii – conform căruia raŃiunea are întotdeauna dreptate , ceea ce este
logic și adevărat;
• mitul ȘtiinŃei – conform căruia știinŃa are dubla vocaŃie de o of eri o explicaŃie
completă și definitivă a lumii, dar are și puterea de a modifica lumea;
• mitul previziunii istorice – conform căreia ȘtiinŃa și RaŃiunea pot prevedea
realităŃi care refuză să se descopere observaŃiei ș i experimentelor;

20 Delia Ungureanu, Chipul monstruos al imaginarului istoric: comunismu l , în Observator cultural, Nr. 31 (288) / 29
septembrieF5 octombrie. Vezi și Ovidiu Ivancu, arti colul: Ce mai face Omul Nou comunist?, în revista electronică
,,Egophobia”, 2009F05F12, la pagina electronică http://egophobia.50webs.com .

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

18
• mitul Lumii noi – în care Statul oferă individului o casă, o slujb ă, iar totul se
face în colectivitate. În lumea edenică, toŃi oamen ii sunt egali în drepturi și
obligaŃii.
• mitul Omului Nou – e multilateral dezvoltat, dispreŃuiește propriet atea privată și
nu crede în intelectuali.
• mitul UnităŃii și al Determinismului – natura și societatea sunt integrate întrFun
tot unitar guvernat de legi riguros deterministe;
• mitul Progresului – există un sens ascendant în evoluŃia Universului și a
omenirii;

Adăugând acestora influenŃa unor savanŃi precum Lam ark, cu Filozofia
Zoologică (1809) sau Istoria naturală (1815) – conf orm cărora organismele se
adaptează mediului natural, pe Charles Darwin cu cu noscuta cartea Originea
speciilor (1859) – în care vorbește despre selecŃia naturală și lupta pentru existenŃă,
pe Ernest Renan care vorbește despre omul nou în Di aloguri filosofice (1871) sau
despre supraom – Nietzsche, precum și zugrăvinduFse portretul revoluŃionarului în
Cernașevski – lucrarea ,,CeFi de făcut?” (1863), sF a pregătit terenul pentru ca
mitologia știinŃifică a comunismului să se poată in stala în largul ei. Cuvintele cheie
ale epocii au fost Progresul și EvoluŃia. 21

Pe un astfel de fond de mituri și gândiri contradic torii, cel mai bine sFa pretat
concepŃia comunistă, care a reușit să preia fără sc rupule din tot tezaurul de
cunoaștere al secolelor XVIII și XIX, racordând div ersele sisteme și etaje ale
istoriei întrFun sistem unitar care avea ca axiomă fundamentală materialitatea lumii
și baza materială – din gândirea lui Marx (Legea is toriei). Acest grad de coerenŃă a

21 Lucian Boia, Mitologia știinŃifică a comunismului , pp. 38F42.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

19 devenit posibil datorită unui redutabil instrument pe care fondatorii comunismului,
fideli obiceiului de a aduna de peste tot, lFau împ rumutat de la Hegel (din lucrarea
Fenomenologia spiritului – 1807). Este vorba de dialectică , știinŃă și metodă a
contradicŃiilor. Dacă celelalte sisteme create erau în căutarea coerenŃei și armoniei,
încercând să calmeze conflictele, doctrina comunist ă le absolutiza, considerânduFle
principiul care mișcă mașina comunistă a lumii. 22

2.4.3. CoerenŃa forŃată a comunismului – o privire din altă perspectivă

Analizând lucrarea profesorului Lucian Boia, dar of erind și perspective noi,
Ovidiu Ivancu dezbate originile comunismului în art icolul numit ,,Comunismul ca
paradox.” El consideră că elementul care a oferit rezistenŃ ă comunismului atâta
vreme este ,,coerenŃa forŃată a comunismului” 23 . ,,E paradoxal (spune el) să vorbim
de coerenŃă în cazul unui sistem care sFa redefinit permanent, care șiFa negat
fondatorii și a avut grijă să își anihileze adepŃii . În realitate, însă, comunismul a
fost poate cel mai coerent sistem politic imaginat vreodată. ContradicŃiile sale au
fost repede legitimate odată cu apariŃia dialectici i. Asemenea utopiei lui Orwell, în
comunism discursul se schimbă periodic, de la inter naŃionalismul iniŃial ajungânduF
se la naŃionalismul fazei ultime a comunismului rom ânesc. Totul a fost făcut sub
umbrela firescului și a normalităŃii. Odată inventa tă dialectica, orice putea fi
afirmat și negat, orice putea fi adulat și mai apoi , nu peste multă vreme, anatemizat.
Ceea ce a supravieŃuit, însă, tuturor acestor schim bări de direcŃie a fost un
imaginar care șiFa exercitat din plin puterea de fa scinaŃie, imaginar populat
invariabil de mitul dreptăŃii sociale și al justei repartizări a veniturilor. Mitul
Conducătorului ÎnŃelept, al Vârstei de Aur, al Rega tului de O Mie de Ani, toate

22 Ibid ., pp. 45F47.
23 Ovidiu Ivancu, Comunismul ca paradox , în http://www.poezie.ro/index.php/essay/1805207/index. html”, 2008,10,
10.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

20 acestea au fost puse în valoare, cu nuanŃări specif ice ideologiei comuniste, pe
fondul unei societăŃi care a acceptat comunismul ca pe o alternativă de care era
nevoie. Adeziunea la comunism sFa făcut, cel puŃin în faza iniŃială, sub puternica
impresie emoŃională a ideilor pe care Marx și Engel s le promovează. „Pentru omul
de rând, comunismul a fost și o religie, o sumă de valori fixe și clare. Aceste valori,
oricât de false și perverse, au dat societăŃii româ nești o omogenitate remarcabilă,
iar membrilor ei de rând certitudinea că viaŃa are sens, are un înŃeles”. 24

2.4.4. Comunismul: un ideal utopic imposibil de ap licat

Promisiunile pe care Marx leFa elaborat în Manifest ul Partidului Comunist din
1947, reproduse apoi în 1948 păreau a promite insta urarea unei lumi în care
dreptatea absolută să domine, burghezia să fie dist rusă și proletariatul să fie la
putere. Totuși, întrFo lume dominată de capitalism, în care cea mai mare putere
economică a vremii, America promova proprietatea pr ivată și capitalul,
promisiunile lui Marx erau utopii. De fapt, victori a împotriva capitalismului, pe
care o promova și o dorea comunismul, nu sFa realiz at niciodată. A fost doar
activarea unui mit esenŃial care îi va marca pe com uniștii aflaŃi atunci în ilegalitate:
mitul RevoluŃionarului.
Nu poŃi schimba o lume întreagă. Nu există dreptate absolută. Epoca
eroismului, a RevoluŃiei și a schimbării din temeli i este o lume ce nu aparŃine
tiparelor istorice pe care le trăim. Este o lume di ncolo de noi, lumea pe care a
promisFo Dumnezeu, și numai El o poate înfăptui.
Utopia comunistă a căzut. Ea părea făcută să rezolv e toate problemele
societăŃii și ale omului. A lăsat în urma de în rea litate un șantier neterminat, un

24 Ibidem .

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

21 câmp de luptă cumplit, un dezastru economic, spirit ual, sufletesc și o sută de
milioane de morŃi.

Totuși, istoricii, sociologii, psihologii, antropol ogii și toŃi cei care studiază
societatea și fiinŃa umană își pun întrebarea: poate omul să trăiască fără un proiect
utopic?
Încercând să ofere un răspuns acestei întrebări, Ma tei Vișniec, gânditor și
actor, concluziona: ,,în privinŃa utopiei omul este pus într,o situaŃie existenŃială: el
se sufocă dacă nu visează, iar atunci cînd își pune în aplicare visele, provoacă
oroare. Cum să ieși din această dilemă existenŃială ? Omul nu poate trăi fără
utopii, iar atunci când le pune în practică provoac ă moartea, durerea, distrugerea,
dezastrul. E o problemă filosofică esenŃială pentru următoarele decenii.”25

25 Matei Vișniec, articolul ,,Să aibă omul nevoie întotdeauna de oroare ca să p oată visa?”, în Alelier Liternet, pe
pagina electronic http://atelier.liternet.ro/articol/4268/Daniela,Bob oiciov,MagiaruMatei,Visniec/Matei,Visniec,Sa,
aiba,omul,nevoie,intotdeauna,de,oroare,ca,sa,poata, visa.html.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

22

2.4. Asemănările ideologiei comuniste cu religia

Deoarece am ajuns la concluzia că ideologia marxist ă 26 sau comunismul are în
subsidiar prezenŃa unui imaginar colectiv sau a uno r mitologii care motivează
indivizii și naŃiunile la acte sociale și particula re pentru atingerea unei societăŃi
utopice, există o relaŃie sau asemănări între acest a și religie în general, sau între
comunism și creștinism în particular.
Deși Karl Marx avea idei antireligioase, considerân d că ea aduce
autoalienarea, că este ,,opiu pentru popor”, un ref ugiu în care acesta își găsește
fericire pentru a uita de sărăcia în care trăiește, putem găsi în gândirea lui forme ale
unei religii sociale.
În religia comunistă Dumnezeu este schimbat cu o al tă ,,divinitate” F clasa
muncitoare. CărŃile sfinte sau Biblia este schimbat ă cu ,,Manifesul Partidului
Comunist” sau cu cartea lui Marx ,,Capitalul”. Fiin d o religie socială, este nevoie
ca ea să fie reprezentată de cler social ,,preoŃii, apostolii sau proorocii”: Marx,
Engels, Lenin, TroŃki.
Dacă ducem comparaŃia mai departe, ,,moaștele comun ismului” ce merită o
deosebită cinstire sunt: Lenin, Ho, Mao. ,,Servici ile de cult” se desfășoară sub
forma Congreselor Partidului, imnul și simbolul cre dinŃei fiind InternaŃionala.
Vedem, așadar, că deși luptă împotriva ideilor reli gioase, ei adoptă exact toate
atributele unei religii. 27

26 Marxismul, sau Socialismul știinŃific , este denumirea dată sistemului de idei elaborate iniŃial de Karl Marx (1818F
1883) și Friederich Engels (1820F1895). In totalita tea lor, aceste idei formează o bază teoretică pent ru lupta clasei
muncitoare sau proletariatului pentru a dobândi ,,o formă superioară de organizare a societăŃii umane” numit
socialism, o formă care sFa dovedit în cele din urm ă utopică și nepractică.
27 Nicolae Fustei, Necesitatea religiei. Lectii de Catehizare , în Curierul orthodox, pe pagina electronică
http://curierulortodox.info/arhiva/2004/05/religia. htm.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

23
Raoul Girardet consideră că în comunism existau mit uri politice care aveau în
adâncul lor rădăcinile unor mituri religioase. ,,To talitarismele moderne sFau
construit pe realitatea subiacentă a Răului ce treb uie exorcizat, a mântuirii care
trebuie asigurată.” Mitul ,,vârstei de aur”, al ,,r evoluŃiei salvatoare”, al
,,salvatorului” sau al ,,unităŃii” alcătuiesc recuz ita sau inventarul clasic al
comunismului. 28
Gabriela Adameșteanu oferă în prefaŃa cărŃii lui Gi rardet ,,Mituri și mitologii
politice” o mulŃime de alte mituri ale comunismului , pretate foarte bine pentru
plaiurile mioritice: colectivizarea, omul nou, dest ructurarea femeii, colectivismul,
cincinalul, vizitele de lucru. 29 Totuși, acestea nu au în subsidiar neapărat niște idei
religioase, de aceea nu le vom studia în contextul lucrării.
Una dintre cele mai bune paralelisme între comunism și religie le face
profesorul dr. Vasile Boari 30 întrFo introducere a cărŃii lui Nicolai Berdiaev,
Originile și sensurile comunismului rus. Dovedind o foarte bună cunoaștere ale
ambelor domenii, profesorul Vasile Boari ne oferă t rei trăsături ale comunismului,
care au un fond religios, chiar creștin:
• Mesianismul – un mesianism proletar 31
• Mitul colectivităŃii – depersonalizarea individului și integrarea lui
asemenea unei piuliŃe întrFun ansamblu al unei mași ni. 32
• Dogmatismul –reguli stricte și extreme ale ideologilor comuniș ti.

28 Raoul Girardet, op. cit ., p. VI.
29 Alexandru Zub, Mituri istoriografice în România ultimei jumătăŃi d e secol ; Petre Guran, Colectivizarea, între mit
și realitate ; Antoaneta Tănăsescu, Un Făt,Frumos de laborator: omul nou ; Zoe Petre, Promovarea femeii sau despre
destructurarea sexului feminine ; Daniel Barbu, Un mit al totalitarismului – colectivismul ; Adrian Cioroianu, Lumina
vie de la Răsărit ; Sanda I. Duncaru, Religia Cincinală. FuncŃiile sărbătorilor comuniste ; Sorin Șerban – Ilegaliștii;
Cristina Petrescu , Vizitele de lucru, un ritual al ,,epocii de aur .”
30 Vasile Boari, articolul Actualitatea lui Berdiaev, în ,,Originile și sensul comunismului rus,” Cluj Na poca, Editura
Dacia, 1994, pp. 20F25.
31 N. Berdeaev, Marxismul și religia , 1934, p. 40
32 Vasile Boari, op. cit ., p. 22.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

24

2.4.1. Mesianismul

Una dintre trăsăturile comunismului care scoate în evidenŃă un substrat religios
existent este mesianismul . Berdiaev lFa considerat un concept foarte importa nt,
oferinduFi cea mai cea mai amplă semnificaŃie, cons iderând că inima marxismului a
constat tocmai în ,,ideea mesianismului proletar.”33
Mesia era identificat cu proletariatul. Ei se const ituiau în clasa eliberatoare, în
mântuitorii omenirii. Poporului îi atribuie Marx ,, toate virtuŃile poporului
mesianic.” Jertfa lor temporară va aduce o răsplată pentru generaŃiile următoare,
pentru cei care au crezut în ei. Adevărul și binele aparŃin numai clasei muncitorești,
care are în lume o misiune specială de îndeplinit.
Această ideologie sFa dovedit cea mai nefastă în is toria omenirii, o utopie care
a generat totalitarismul, o iluzie greu plătită de mii de oameni care au crezut în ea,
plătită atât cu o viaŃă grea, cât și cu moartea din cauza bolilor, mizeriei și muncii
forŃate în atingerea idealurilor și marilor proiect e comuniste.
În realitate, această clasă nu a condus niciodată. Ea a fost manipulată. PuŃini au
fost cei care au reușit să se ridice din rândurile ei. Aceștia au alcătuit o elită
coruptă, dură, agresivă, dornică de îmbogăŃire de p e urma eforturilor celorlalŃi.
Această ,,aristocraŃie proletară”, cum o numea Leni n, a comis excese abominabile
în numele clasei muncitoare și a condus societatea spre totalitarism și degradare. 34
Trăsătura mesianică va fi remarcată și de alŃi gând itori ai vremii, precum
Albert Camus. 35

33 Nicolae Berdeaeff, Marxismul și religia , 1934, p. 40.
34 Vladimir Bortun, articolul ,,Eșecul comunismului” , în http://www.e,scoala.ro/istorie .
35 Albert Camus, L’Homme revolté , Gallimard, 1959.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

25

2.4.2. Mitul colectivităŃii

Mitul colectivităŃii are la bază un alt substrat re ligios: ,,Fiecare după puteri,
fiecăruia după nevoi.”36 Biserica creștină primară în primele ei zile se gh ida după
un astfel de principiu: omaenii din componenŃa ei p uneau toate bunurile în comun,
iar apostolii hotărau împărŃirea acestora fiecăruia după nevoile pe care le avea. A
fost un sistem comunitar care nu a durat foarte mul t, fiind distrus de prigoana
ridicată împotriva creștinilor de autorităŃile iuda ice.
În felul în care lFa aplicat comunismul, mitul colectivităŃii a ajuns să distrugă
puterea individualităŃii creatoare.
Pentru religia marxistă individul nu este decât un simplu mijloc. Personalitatea
umană cu gândirea sa, cu sentimentele ei cele mai i ntime, cu conștiinŃa sa morală,
cu imaginaŃia sa creatoare trebuie să se supună în întregime societăŃii, să fie
reglementată ,,de la centru.” 37 Cu alte cuvinte ,,în colectivul marxist, în societ atea
comunistă, omul nu va mai exista, însuși imaginea l ui fiind ștearsă. El poate fi
comparat cu piatra ce se pune la temelia clădirii s au cu piuliŃa unei puternice
mașini, însă nu mai are individalitate.” 38 ,,Marxismul nu iubește nici pe Dumnezeu,
nici pe om. El privește omul ca pe un mijloc și ca pe un instrument. El nu iubește
decât socialismul viitor, colectivismul social.” 39 Dragostea marxismului este una
pentru cineva ,,îndepărtat” și nu pentru aproapele lor. 40 Asta presupune nu doar
contestarea lui Dumnezeu, ci și negarea omului.

36 Sintagma a fost preluată (aproape literal) din Biblie sau Sfânta Scriptură , și anume din Fap. Apostolilor 4:34F35.
37 Vasile Boari, op. cit. , pp. 21F22.
38 Nicolae Berdeaeff, op. cit. , p. 42.
39 Ibidem .
40 Nicolai Berdiaev, Originile și sensul comunismului rus , Cluj Napoca, Editura Dacia, 1994, p. 55.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

26

2.4.3. Dogmatismul

O a treia trăsătură a marxismului ce conŃine în sub sidiar elemente religioase
sau chiar ale creștinismului este dogmatismul . Orice religie își are propriile ei
concepte și principii bine definită întrFo carte sf ântă. Pentru creștinism această carte
este Sfânta Scriptură. Ea oferă creștinului norma d e viaŃă și credinŃă după care
acesta să trăiască. Principiile sunt bine stabilite și au în vedere protecŃia omului,
protecŃia valorilor acestuia și protecŃia vieŃii.
Și marxismul are propria lui dogmă. ,,AdevăraŃii ma rxiști sunt dogmatici
înverșunaŃi. Ei nu sunt nici sceptici, nici critici , ci mărturisesc sistemul dogmatic.
Sistemul comunist avea propriile sale reguli. Tot c eea ce venea din vest, din
Occident, se considera fals, rău, periculos pentru individ, familie și societate. Ceea
ce gândeau conducătorii că este bun, trebuia consid erat bun, indiferent de
rezultatele dezastruoase pe care acel ,,bun” le pro ducea. 41
Acest dogmatism suspenda libertatea spirituală și p rin aceasta, este cel mai
îngrozitor, cel mai extrem, cel mai fanatic.”
Comunismul, fratele bun al marxismului, este și mai strict în ceea ce privește
,,reglementarea gândirii”. Comunistul nu este liber să creadă ce vrea. El trebuie să
creadă întocmai cum cer conducătorii lui, care alcă tuiesc ,,biserica și dogmele
comuniste.” 42
Comunismul nFa fost o viziune asupra lumii bazată p e raŃiune sau dovezi, ba
dimpotrivă a fost o ideologie dogmatică, antiFraŃio nală, în aceeași măsură cu religia
fundamentalistă, unde anumite teoreme erau de parte a "credinŃei" și nu era permis

41 Comunismul ca animal ideologic: relatia partid,soci etate , în revista Idei în Dialog, 1 noiembrie, 2007, în revista
electronică http://www.ideiindialog.ro/articol_345/comunismul_c a_animal_ideologic__relatia_partid_societate.html
42 Nicolae Berdeaeff, op.cit. , p. 10.

LUCRARE DE DISERTAłIE
IDEOLOGIA COMUNISTĂ ȘI AGONIA BISERICILOR ISTORICE ROMÂNEȘTI

27 să fie dezbătute sau puse la îndoială. Deși comuniș tii sFau declarat eliberaŃi de
gândirea superstiŃioasă, în realitate ei nFau scăpa t de dogmă, doar șiFau transferat
credinŃele dogmatice de la doctrinele religiei la u n set de valori politice la fel de
rigid și inflexibil. 43
Defectul comunismului a fost atașamentul puternic ș i rigid la propriile
convingeri însoŃit de o ostilitate foarte agresivă îndreptată contra celor care le pun
la îndoială sau au opinii contradictorii. Impunerea iraŃională a dogmei împotriva
gândirii libere și a vieŃii umane este întotdeauna distructivă, indiferent de
principiile specifice urmate dogmatic.
Comunismul este asemenea Bisericii – îi excomunică pe ,,ereticii” care
îndrăznesc să se abată de la ,,linia de partid.”

43 Dogma comunistă , în http://www.tlp.ro/2009/05/dogma,comunista,ii.html.
Unul dintre cele mai bune exemple este modul soviet ic de abordare al agriculturii. În anii 1930, un id eolog
pe nume Trofim Lysenko care nu știa mai nimic despr e știinŃă, dar care cunoștea cuvintele cheie din Ma rxism, a
convins guvernul sovietic și pe Stalin că nouaFdesc operită știinŃă a geneticii (sau cum îi zicea Lysen ko, MendelismF
WeissmanismFMorganism) era o știinŃă burgheză și tr ebuia respinsă fiindcă intra în contradicŃie cu ide ologia
Marxistă.
Propria viziune a lui Lysenko era Lamarckista, susŃ inând moștenirea și transmiterea mai departe a
caracteristicilor dobândite de un organism în timpu l vieŃii, ajutată de o doză de nebunie și alte conc epŃii pline de
nonsens. În ciuda laudelor lui Lysenko cum că metod ele sale vor produce recolte din ce în ce mai bogat e în fiecare
an, Lysenkoismul a fost un eșec total în practică; dar fiindcă sFa stabilit că era în acord cu princip iile comuniste ale
materialismului dialectic, a fost făcut o dogmă ofi cială a URSS, criticarea sa fiind interzisă.
Oamenii de știinŃă sovietici autentici care au crit icat Lysenkoismul, cum ar fi marele biolog Nikolai
Vavilov, au fost defăimaŃi în public, concediaŃi, l i sFa interzis să mai lucreze în cercetare și în un ele cazuri au fost
încarceraŃi sau omorâŃi. Vavilov însuși a fost trim is întrFun gulag din Siberia datorită opoziŃiei sal e faŃă de Lysenko și
a murit încarcerat. Rezultatul acestor acŃiuni a fo st scăderea productivităŃii agriculturii, foamete î n masă ce a
provocat mii de morŃi, și un stat Rus care până în zielele noastre este cu mult în urma statelor din V est în cercetarea
din domeniul geneticii.