Lucian-Dorel SAVU [608777]
1
Lucian-Dorel SAVU
PRODUSE ȘI SERVICII BANCARE
Tîrgu-Mureș
2
TEMA 1
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND BĂNCILE, PRODUSELE S I SERVICIILE
BANCARE
1.1. Delimitari conceptuale si operationale: produse ban care- servicii bancare
Produsul bancar, definit în sens larg, cuprinde ofe rta pe care o bancă o adresează clientelei sale și care
se materializează în bilanțul băncii. Pe de altă pa rte, livrarea produsului către client e asociată u nui ansamblu
de operațiuni, unele cu caracter administrativ.
Serviciul este o activitate prestată sau orice oper tațiune propusă spre vânzare sau schimb clienților
băncii ori, în alte cazuri, oferite cu ocazia cumpă rării de către aceștia a unui produs, operațiune ca re nu se
regăsește imediat și direct în bilanțul băncii.
Din punct de vedere conceptual, dar și operațional, practic, diferențierea dintre cele două noțiuni es te
dificil de realizat, ambele avându-și conținutul în activitatea specifică instituțiilor de credit.
In domeniul bancar, serviciul reprezintă o activita te prestată sau un beneficiu intangibil oferit unui
client. Serviciile bancare sunt generate de operați unile pe care banca le efectuează în contul clienți lor săi.
Situația patrimonială nu este imediat și în mod obl igatoriu afectată prin oferirea acestui serviciu.
Sunt mai multe opinii privind separarea produselor de serviciile bancare, iar selecția are în vedere:
• modul de solicitare din partea clienților:
Produsele bancare ar constitui oferta pe care banca o face clienților, fiind astfel consi derate produse
creditele pe care banca le acordă, plasamentele de obligațiuni emise de stat sau de sectorul privat, a tragerea
de economii în depozite pe diferite termene, gestio narea portofoliului de titluri, s.a.
Serviciile ar reprezenta cererea, deoarece sunt solicitate de clienți și în cadrul lo r se pot grupa:
evidența operațiunilor în conturi curente, operațiu ni de casă, operațiuni privind instrumentele de pla tă și
credit, emiterea de scrisori de garanție bancară, e tc.
• modificarea situatiei patrimoniale a bancii:
Unii specialiști consideră ca fiind produse operațiunile care mobilizează capitaluri , acestea fiind cauza
realizării produselor bancare. Prin oferirea acesto r produse, credite sau depozite, situația patrimoni ală a băncii
este imediat afectată.
Serviciile bancare sunt generate de operațiunile pe care banca le efectuează în numele clienților ei.
Situația patrimonială a băncii nu este în mod oblig atoriu afectată prin oferirea acestor servicii: exe cutarea unui
ordin de virament, remiterea unui cec spre încasare , introducerea unui titlu la bursă, sunt servicii a le căror
costuri afectează costurile de prelucrare nu și pe cele de capital.
• nivelul si structura veniturilor bancilor :
O separare mai precisă intre produse și servicii ba ncare este dată de nivelul si structura veniturilor
bancilor, cum ar fi: dobânzi, taxe, comisioane. Ast fel, operațiunile de încasări și plăți în numerar, decontările
3
prin viramente sunt servicii bancare, comisionate , cu un nivel al veniturilor bancare relativ mic; c reditele și
depozitele, în toată diversitatea lor, sunt produse bancare, purtătoare de dobânzi, care generează venituri
relativ mari pentru bănci.
In general insă, intre produsele și serviciile banc are există o reală interdependență : de exemplu, contul
de depozit reprezintă un produs bancar, în timp ce deschiderea și administrarea contului constituie s ervicii;
creditele sunt produse, dar operațiunile privind ex pertizarea garanțiilor, sunt servicii.
Principalele produse pe care instituțiile de credit le furnizează clien telei sunt următoarele:
/head2right credite pe termen scurt, mijlociu și lung;
/head2right depozite la termen;
/head2right certificate depozite;
/head2right depozite la vedere;
/head2right produse derivate;
/head2right garanții bancare;
/head2right credite sindicalizate;
Principalele servicii pe care instituțiile de credit le furnizează clien telei sunt următoarele:
/head2right transferuri inter/intrabancare;
/head2right plăți inter/intrabancare;
/head2right schimb valutar; – carduri;
/head2right încasări și plăți în numerar;
/head2right colectare numerar;
/head2right păstrare valori în tezaur;
/head2right compensări interbanacare;
/head2right custodie;
/head2right plăți prin canale electronice;
/head2right decontare tranzacții pe piața bursieră;
/head2right transferuri internaționale valutare (Western Union, MoneyGram);
/head2right private banking, cash management;
/head2right consultanță bancară.
Produsele și serviciile bancare implică o relație b ancă-client cu multiple semnificații, această relaț ie
trebuie să asigure produsele și serviciile cerute d e piață și mai puțin modul de deservire al cliențil or, după
principiul “cine are nevoie de mine mă găsește”.
4
1.2. Operațiuni bancare
Principala activitate a băncilor comerciale este ac eea de intermediere, respectiv de a pune în legătur ă
pe deținătorii de fonduri temporar disponibile cu c ei care au nevoie temporar de resurse financiare
suplimentare, pentru realizarea anumitor procese de producție sau investiții.
Pentru realizarea acestor activități principale, de intermediere, băncile efectuează o serie întreagă de
operațiuni.
Operațiunile bancare se împart în două grupe import ante:
► operațiuni de atragere de resurse la vedere sau la termen, în monedă națională sau în valută, ori
legate de acestea, numite și operațiuni de pasiv, f iindcă se reflectă în pasivul bilanțului unei bănci ;
► operațiuni legate de plasarea resurselor în credite, pe piața interbancară sau în titluri de stat, în lei
sau în valută, pe termen scurt, mediu sau lung, num ite și operațiuni de activ, deoarece se reflectă în activul
bilanțului unei bănci.
Atragerea de depozite și acordarea de credite, pe a numite intervale de timp, reprezintă intermedierea
bancară.
Intermedierea bancară reprezintă principala activit ate a unei instituții de credit și o importantă sur să
de profit, care se bazează pe diferența, la un mome nt dat, dintre dobânda activă la plasamente și dobâ nda
pasivă la atragerea de surse.
Operațiunile de atragere de fonduri se mai numesc ș i operațiuni pasive, iar cele de plasament,
operațiuni active.
Dobânda activă reprezintă dobânda percepută de inst ituțiile credit la plasamente (active, în special
credite).
Dobânda pasivă reprezintă costul atragerii surselor de către instituțiile de credit.
Băncile, ca principale instituții de credit, încear că să atragă surse la costuri cât mai mici (dobânzi pasive
mici) și să plaseze aceste surse la dobânzi active cât mai mari.
Aceste operațiuni de atragere și plasare se efectue ază în condițiile existente pe piață, reglementate de
banca centrală.
5
Nivelurile medii ale dobânzilor active și pasive pe piață sunt influențate de nivelul ratei dobânzii d e
referință, care este anunțat lunar de banca central ă.
Intermedierea financiară se bazează pe diferența ne tă dintre dobânda obținută prin plasarea
capitalului și dobânda plătită pentru atragerea cap italului, raportată la totalul activelor purtătoare de
dobândă:
100)(dobandadeneta
⋅−=dobandade purtatoare active Totalpasiva Dobanda activa Dobanda
MNDMarja
Acest indicator exprimat procentual poate fi folosi t ca o bază de comparație între instituțiile de cre dit
de aceeași mărime.
In concluzie, intermedierea bancară poate fi sintet izată prin următoarele elemente:
• atragerea de sume cât mai ieftine (dobândă pasivă m ică);
• plasarea capitalului în condiții cât mai avantajoas e (dobândă activă cât mai mare);
• respectarea normelor și procedurilor interne privin d atragerea și plasarea de fonduri;
1.3. Caracteristicile produselor si serviciilor bancare
Deși există numeroase asemănări intre produsele și serviciile bancare, se pot releva însă și o serie d e
caracteristici, printre care:
– Ritmul de diversificare a serviciilor este mai ac celerat decât în cazul produselor, munca de elabora re
și lansare a unui produs nou fiind mai amplă și de durată;
– Durata de viață a produselor bancare este, în gen eral, mai scurtă decât a serviciilor, cererea de pe
piață fiind intr-o continuă dinamică;
– Veniturile realizate în urma serviciilor prestate sunt relativ mai reduse decât în cazul plasamentel or
bancare;
– Serviciile bancare constituie aproape în exclusiv itate o sursă de venituri, în timp ce produsele ban care
sunt generatoare atât de venituri, cat și de cheltu ieli;
– Sub aspectul recuperării costului, în cazul servi ciilor riscul este minim, fiind taxate aproape
concomitent cu prestarea lor, în timp ce valorifica rea produselor bancare prin încasarea dobânzilor, e ste de
durată, riscul de nerealizare a veniturilor fiind r idicat.
Politica de produs constituie o componentă foarte i mportantă a strategiei bancare și reprezintă condui ta pe
care o adoptă banca referitor la structura și evolu ția gamei de produse și servicii.
Interferența sistemului bancar cu piața financiară și rolul său în economie pe ansamblu, a condus la o
dinamică accentuată a acestui domeniu și la apariți a unor produse sau servicii de graniță, cum ar fi: produse
sau servicii privind piața de capital, asigurările, fondurile de pensii, consultanță în afaceri și inv estiții.
6
1.4. Rolul și structura sistemului bancar
În epoca contemporană locul și rolul băncilor în ec onomie este strâns legat de calitatea lor de
intermediar principal în relația economii – investiții , relație hotărâtoare în creșterea economică.
Sistemul bancar al economiei de piață reprezintă to talitatea băncilor care funcționează în economie în tr-
o anumită perioadă. Aceste bănci sunt privite ca fi ind întreprinderi specializate în circulația capita lului de
împrumut și care au drept mobil al activității obți nerea unui profit.
Este alcătuit din două subsisteme: sistemul băncii centrale și sistemul băncilor de credit.
Calitatea de sistem decurge din legăturile ce se na sc între cele două subsisteme. Aceste relații îmbra că
forma relațiilor de cont corespondent, înțelese în dublu sens:
a) în condițiile în care resursele de creditare ale băncilor de credit prisosesc nevoilor lor de credi tare,
surplusul respectiv este luat de banca centrală;
b) în condițiile în care nevoile de credite ale băn cilor de credit sunt superioare resurselor pe care acestea
le au, banca centrală completează aceste resurse, a cordând împrumuturi băncilor de credit.
Atribuțiile sistemului bancar pot fi împărțite în d ouă categorii: atribuții comune tuturor băncilor sa u mai
multor bănci și atribuții specifice anumitor catego rii de bănci.
În cele comune intră:
1) Atribuțiile pe care le îndeplinesc băncile în ca litatea lor de mijlocitoare ale creditului în econo mie, în
care sens ele organizează și realizează procesul de formare a mijloacelor de lucru, precum și procesul de
îndrumare a acestor mijloace de lucru, pentru acope rirea anumitor necesități ale economiei. În această calitate
băncile elaborează strategii de creditare și metodo logia de creditare.
2) Atribuțiile ce decurg din calitatea băncilor de mijlocitoare ale plăților în economie, în care sens băncile
organizează și realizează mișcarea banilor în contu ri.
3). Atribuțiile ce decurg din calitatea băncilor pr ivind colaborarea cu alte organisme bancare
internaționale. În această calitate băncile dintr-o țară pot să acorde garanție pentru creditele luate în străinătate
sau să primească garanții pe care băncile străine l e iau de la băncile din acea țară.
Atribuțiile specifice mai importante sunt:
1) cele îndeplinite de banca centrală, în calitatea ei de casier al statului, calitate în care banca c entrală
primește, păstrează, eliberează mijloacele bugetare , realizând execuția de casă a bugetului statului;
2) cele realizate de banca centrală, pe linia dirij ării operative a mișcării numerarului în circulație ;
3) cele pe care unele bănci le realizează în calita tea lor de emitente de titluri de credit (de bancno te sau
înscrisuri funciare);
4) Atribuții pe care le realizează casele de econom ii în îndeplinirea rolului lor de atragere a venitu rilor și
economiilor populației;
5) Atribuții realizate de banca centrală în îndepli nirea rolului valutar pe care ea îl are, privind st abilirea
cursului schimbului monedei respective și privind o rganizarea efectivă a acestui schimb valutar.
7
Sistemul bancar al economiei de piață cuprinde urmă toarele categorii de bănci: banca centrală și bănci le
de credit, care pot fi: bănci comerciale, bănci spe cializate și bănci de afaceri.
Locul și rolul băncilor în economie, structura lor, sunt determinate și de creația monetară, factor
specific al funcționalității băncilor în economie.
1.5. Băncile comerciale-veriga de bază a sistemului banc ar
Cei ce economisesc sunt persoane fizice sau juridice care, în anumite perioade de timp, cheltuiesc mai
puțini bani decât primesc/încasează (dispun de un surplus de fonduri). Fondurile economisite pot fi disponibile
pe termen scurt, mediu și lung.
În același timp, există persoane, firme, organizați i care, într-o anumită perioadă, doresc sau trebuie să
cheltuiască mai mult decât încasează în mod normal (înregistrând un deficit de fonduri).
Băncile, precum și alte instituții financiare, acți onează ca intermediari, atrăgând depozite de la cei care
au un surplus monetar și punând aceste fonduri la d ispoziția celor care au un deficit al disponibilită ților
monetare. În acest mod, este creată o legătură reci proc avantajoasă între cei care economisesc și cei care
împrumută.
Tradițional, principala deosebire dintre bănci și a lți intermediari financiari (instituții financiare
nebancare) a constat în capacitatea societăților ba ncare de a crea noi depozite prin acordarea de cred ite, ceea
ce influențează evoluția masei monetare (prin multi plicatorul banilor de cont).
Intermedierea financiară, reprezentând interfața di ntre cei care economisesc și cei care apelează la
împrumuturi, are mai multe efecte benefice.
Cei ce economisesc
Bănci Cei ce solicită credite
→
Creanțe
financiare →
Creanțe
financiare
Economii
Fonduri temporar
disponibile Intermediere financiară:
Agregarea fondurilor (depozite
atrase);
dispersarea riscului;
corelarea scadențelor. Credite acordate/
Împrumuturi primite
Trebuie menționat faptul că, înainte de a se extind e în noi domenii financiare, băncile se concentrau
asupra gestionării activelor bancare, ca strategie cheie de management (
datorită dezvoltării unui mediu comercial tot mai c omplex și mai exigent, băncile se concentrează, din ce în ce
mai mult, asupra gestionării pasivelor .
Un avantaj evident al acestui model frecvent utiliz at este acela că pune la dispoziția unei bănci flux uri
de disponibilități monetare și din alte activități.
Dezavantajul este acela că banca trebuie să concure ze cu o serie de instituții specializate în pri
furnizării acestor servicii.
O altă amenințare, poate chiar mai gravă, este tend ința spre
forme și implică participarea unor importante organ izații comerciale care nu mai apelează la intermedi arii
financiari în procesul de realizare a obiectivelor financiare. În multe cazuri, aceste organizații preiau o parte a
rolului furnizorilor de servicii financiare, chiar pe cel al intermediarului. Vom ilustra acest aspect pe baza unor
exemple:
/head2right Marile corporații au, deseori
împrumuturi în condiții mai favorabile, apelând dir ect la piețele monetare.
/head2right General Motors (GM) din SUA este un producător de a utovehicule recunoscut care a înființat o
filială ce furnizează se rvicii financiare. La fel ca alți producători de au tovehicule, GM a început prin a furniza
pachete de servicii financiare și de leasing, prin intermediul unei filiale și a continuat prin a ofer i cardul de
credit GM, pe baza căruia se pot obține discounturi
clientului și adduce GM profit din tranzacțiile înc heiate pe baza acestor carduri.
8
Trebuie menționat faptul că, înainte de a se extind e în noi domenii financiare, băncile se concentrau
asupra gestionării activelor bancare, ca strategie cheie de management ( gestionarea activelor
datorită dezvoltării unui mediu comercial tot mai c omplex și mai exigent, băncile se concentrează, din ce în ce
.
Un avantaj evident al acestui model frecvent utiliz at este acela că pune la dispoziția unei bănci flux uri
de disponibilități monetare și din alte activități.
Dezavantajul este acela că banca trebuie să concure ze cu o serie de instituții specializate în pri
O altă amenințare, poate chiar mai gravă, este tend ința spre dezintermediere . Aceasta îmbracă multe
forme și implică participarea unor importante organ izații comerciale care nu mai apelează la intermedi arii
procesul de realizare a obiectivelor financiare. În multe cazuri, aceste organizații preiau o parte a
rolului furnizorilor de servicii financiare, chiar pe cel al intermediarului. Vom ilustra acest aspect pe baza unor
Marile corporații au, deseori , un rating mai bun decât multe bănci, astfel încât pot obține
împrumuturi în condiții mai favorabile, apelând dir ect la piețele monetare.
General Motors (GM) din SUA este un producător de a utovehicule recunoscut care a înființat o
rvicii financiare. La fel ca alți producători de au tovehicule, GM a început prin a furniza
pachete de servicii financiare și de leasing, prin intermediul unei filiale și a continuat prin a ofer i cardul de
credit GM, pe baza căruia se pot obține discounturi la achiziționarea de mașini noi. Aceasta sporește f idelitatea
clientului și adduce GM profit din tranzacțiile înc heiate pe baza acestor carduri.
Trebuie menționat faptul că, înainte de a se extind e în noi domenii financiare, băncile se concentrau
gestionarea activelor ). Totuși,
datorită dezvoltării unui mediu comercial tot mai c omplex și mai exigent, băncile se concentrează, din ce în ce
Un avantaj evident al acestui model frecvent utiliz at este acela că pune la dispoziția unei bănci flux uri
Dezavantajul este acela că banca trebuie să concure ze cu o serie de instituții specializate în pri vința
. Aceasta îmbracă multe
forme și implică participarea unor importante organ izații comerciale care nu mai apelează la intermedi arii
procesul de realizare a obiectivelor financiare. În multe cazuri, aceste organizații preiau o parte a
rolului furnizorilor de servicii financiare, chiar pe cel al intermediarului. Vom ilustra acest aspect pe baza unor
, un rating mai bun decât multe bănci, astfel încât pot obține
General Motors (GM) din SUA este un producător de a utovehicule recunoscut care a înființat o
rvicii financiare. La fel ca alți producători de au tovehicule, GM a început prin a furniza
pachete de servicii financiare și de leasing, prin intermediul unei filiale și a continuat prin a ofer i cardul de
la achiziționarea de mașini noi. Aceasta sporește f idelitatea
9
Unele lanțuri de magazine din SUA și Marea Britanie oferă clienților lor conturi de economii în care p ot fi
efectuate depuneri și retrageri. Astfel, magazinele “înlătură” banca din procesul de depuneri/retrager i și obțin
direct fonduri la un cost mai scăzut.
1.6. Relațiile bancă-client
Operațiunile bancare sunt componenta unei categorii de afaceri ca oricare alta, ce ține de natura
serviciilor, chiar dacă anumite aspecte o diferenți ază sau îi conferă un caracter relativ special. Pri n urmare
profitul constituie scopul principal.
Clienții sunt beneficiarii serviciilor prestate de bănci. Într-o economie de piață însă, oferta bancar ă nu
este limitată, iar calitatea relațiilor dintre banc ă și client este determinantă.
Servirea clientului, grija pentru calitatea acestui proces, adaptarea la nevoile sale a întregii organ izații
bancare și a tuturor proceselor care se desfășoară în interiorul său constituie platforma principală d e
supraviețuire în mediu concurențial în toate țările din lume, inclusiv în România.
Sunt anumite situații în care o organizație în gene ral, inclusiv o bancă, poate ignora importanța
întreținerii unor relații de calitate cu proprii să i clienți:
(1) Piața în general are un nivel scăzut al calităț ii serviciilor, iar clienții nu au pretenții prea m ari.
Pericolul apare, însă, când cel puțin unul dintre c ompetitori își ridică semnificativ calitatea servic iilor.
(2) Poți practica o politică de prețuri scăzute (du mping) și ignora aspectul calitativ. Abordarea este
extrem de periculoasă pentru că progresul tehnic (A TM-uri, Home Banking) va putea să permită unui
concurent să vină foarte repede pe piață cu prețuri la fel de scăzute, dar în condiții de calitate net superioare.
(3) Nici nu ai nevoie să fii competitiv, pentru că deții un monopol. Îți poți trata clienții cu indife rență,
chiar cu dispreț, dar ei vor continua să vină la ti ne pentru că nu au unde să meargă în altă parte. Ac easta era
poziția adoptată de băncile de stat, dar astăzi nu mai poate fi vorba de așa ceva, cel puțin în spațiu l european
către care tinde România.
(4) Poți fi un geniu financiar, care oferă produse sau servicii de mare necesitate și pe care nimeni
altcineva nu le poate oferi. În lumea bancară acest scenariu nu durează prea mult. Exemplele sunt foar te
limitate. Totul poate fi copiat de concurență.
Cele patru scenarii prezentate mai sus sunt, prin u rmare, considerate ca temporare, foarte periculoase
și încurajează indiferența și inerția care duc, în cele din urmă, la colaps sau la declinul organizați ei.
Scopul majorității activităților economice este sat isfacerea nevoilor clienților. Tot ce se întâmplă î ntr-o
organizație bancară trebuie să nu scape din vedere acest fapt. Dacă banca nu are grijă de proprii săi clienți, o
va face concurența.
Servirea clienților este necesară, dar nu suficient ă pentru supraviețuirea într-un mediu competițional .
Pentru a supraviețui, trebuie să fii atent la clien ții tăi, dar acest lucru nu iți oferă un avantaj si gur față de
10
competitorii tăi, mai ales că metodele aplicate în servirea clienților pot fi ușor imitate. Dacă o anu mită bancă
introduce INTERNET Banking, alte bănci pot face ime diat același lucru.
Când clienții nu sunt satisfăcuți, profiturile scad ; nu trebuie să uităm că adevăratul motiv al unei b une
serviri a clientului nu îl constituie satisfacția c lientului, nici măcar încântarea clientului, ci pro fitul. Dacă clientul
plătitor nu este mulțumit de produsul sau serviciul pe care i-l oferim, atunci s-ar putea să nu mai pr imim nici o
altă cerere și s-ar putea să nu mai fim plătiți pen tru activitatea noastră. Și se merge și mai departe , pentru că
un client nemulțumit poate fi suficient de supărat pentru a vorbi și altora despre noi și astfel pierd em (sau nu
primim niciodată) și solicitarea lor.
Profitul și calitatea serviciilor interne pot fi le gate în ceea ce se numește "Lanțul profitului din s ervicii":
PROFITUL are o legătură foarte strânsă cu:
Păstrarea Clienților. În general, atragerea unui nou client costă de cin ci ori mai mult decât deservirea
unuia deja existent. În unele situații, când valoar ea produselor sau serviciilor este mare, iar frecve nța
achizițiilor este mică (de exemplu mașini), costul atragerii unor noi clienți este de 17 ori mai mare. Oricine este
capabil să păstreze clienții are un avantaj competi țional. Păstrarea clienților are o strânsă legătură cu
satisfacerea clienților:
Satisfacerea Clienților – care este determinată, în principal, de valoarea pe care clientul o percepe că
ar avea-o produsul sau serviciul respectiv. Valoarea percepută rezultă în urma comparării calității cu prețul și
celelalte costuri legate de achiziționarea pachetul ui de servicii sau de produse.
Calitatea Serviciului Extern – care se pare că este mai mare în organizațiile c aracterizate de păstrarea
salariaților;
Păstrarea Salariaților – asociată, ea însăși, cu o atentă selectare a per sonalului, o pregătire eficientă,
latitudinea de a rezolva problemele clienților și c ompensațiile legate (cel puțin în parte) de perform anțe.
Păstrarea salariaților derivă din
Satisfacția Salariaților – care este, în mod plauzibil, mai mare atunci cân d calitatea serviciilor interne
este crescută
Calitatea serviciilor interne.
11
TEMA 2
PRINCIPALELE PRODUSE DE ECONOMISIRE OFERITE DE CĂTR E BĂNCILE COMERCIALE
2.1. Contul curent;
2.2. Depozitul;
2.3. Certificatul de depozit;
Prin depozit se înțelege orice sold creditor, inclu siv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate î ntr-un
cont sau din situații tranzitorii derivând din oper ațiuni bancare curente și pe care instituția de cre dit trebuie să îl
ramburseze, potrivit condițiilor legale și contract uale aplicabile, precum și orice obligație a instit uției de credit
evidențiată printr-un titlu de creanță emis de acea sta.
Depozitul bancar reprezintă o formă clasică de economisire, prin car e o persoană încredințează o sumă de
bani unei bănci, în anumite condiții, în vederea ob ținerii unui venit numit dobândă.
Depozitele pot fi clasificate astfel:
/head2right în funcție de monedă :
– depozite în lei;
– depozite în valută (EUR, USD etc.).
/head2right în funcție de modalitatea de plată a dobânzii și op țiunea de reînnoire a depozitului :
● depozite cu plata dobânzii la scadența depozitulu i, în următoarele variante:
– cu prelungirea automată a depozitului și cu capit alizarea dobânzii la scadență;
– cu prelungirea automată a depozitului fără capita lizarea dobânzii la scadență;
– fără prelungirea automată a depozitului;
● depozite cu plata lunară a dobânzii, caz în care dobânda se virează lunar în contul curent, în următ oarele
variante:
– cu prelungirea automată a depozitului;
– fără prelungirea automată a depozitului.
În cazul depozitelor cu capitalizarea dobânzii , depozitele se prelungesc automat pentru aceeași
perioadă, suma noului depozit fiind egală cu suma d epusă inițial plus dobânda acumulată până la data
prelungirii.
În cazul depozitelor prelungite fără capitalizarea dobânzii , sumele reprezentând dobânda acumulată
(lunar sau la scadență) se virează în contul curent deschis pe numele deponentului.
În cazul depozitelor care nu au opțiunea de prelungire autom ată , la scadență suma depozitului este
transferată în contul curent al clientului.
12
De regulă, băncile nu percep comisioane de retrager e atunci când depozitele sunt lichidate la
scadență.
/head2right în funcție de termen :
– depozite la termen fix (1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 , luni, 12 luni, 2 ani etc. de la data constituirii
depozitului);
– depozite la termen, cu scadența stabilită în func ție de opțiunea clientului sau la o anumită dată
(depozite cu scadența la anumite evenimente cum ar fi aniversarea băncii, etc.), indiferent de momentu l
constituirii;
– depozite overnight (pe o zi), facilitate oferită, ca și depozitele pe o săptămână, în cazul unor cli enți
care derulează prin conturi operațiuni de valori ma ri și cu frecvență ridicată.
În cazul lichidării depozitelor înainte de scadență , băncile plătesc dobânda la vedere . Există și situații
în care se plătește o dobândă mai mare decât cea la vedere, dar mai mică decât cea inițială, ca de exe mplu: în
cazul unui depozit pe un an de zile, atunci când ac esta se lichidează în ultimul trimestru, sau situaț ii în care
băncile plătesc dobânda la vedere numai pe o anumit ă perioadă, nu pe toată durata până la lichidare.
Pe lângă tipurile de depozit prezentate mai sus, ex istă depozite constituite de persoane juridice în alte
scopuri decât cel de economisire, după cum urmează:
/head2right depozite pentru constituirea de garanții (pentru administratorii societăților comerciale,
conducerea executivă, pentru gestionari etc.), sume le de bani respective neputând fi retrase de către titulari
decât în anumite condiții, de regulă la prezentarea unei adeverințe prin care entitatea în favoarea că reia a fost
constituit depozitul își exprimă acordul;
/head2right depozite colaterale, constituite pentru garantarea unor angajamente asumate de bancă (credite,
deschideri de acreditive, scrisori de garanție etc.); lichidarea depozitului colateral se poate f ace în următoarele
situații:
– clientul și-a achitat integral obligațiile față d e bancă;
– a expirat valabilitatea angajamentului asumat;
– prin executare, ca urmare a neîndeplinirii obliga țiilor asumate de client;
– prin constituirea unui alt depozit colateral, de o valoare mai mică, în condițiile reducerii
angajamentului.
/head2right În funcție de rata dobânzii , depozitele pot fi:
– depozite cu rată variabilă , situație în care banca poate modifica nivelul rat ei dobânzii pe perioada
depozitului, în funcție de evoluția pieței și polit ica proprie;
– depozite cu rată fixă, situație în care banca asigură același nivel al ra tei dobânzii pe toată perioada
depozitului, indiferent de evoluția pieței; de menț ionat că, în acest caz, la reînnoirea automată a un ui depozit,
rata dobânzii este cea în vigoare la data reînnoiri i.
Deși în valoare nominală, dobânda fixă ar putea fi mai mică, ea ar putea să aducă în timp un câștig ma i
mare, datorită faptului că nivelul dobânzii variabi le ar putea să scadă într-un ritm alert în primele luni de după
13
momentul constituirii depozitului. O dobândă fixă a re ca avantaj și faptul că se știe cu exactitate ca re va fi
suma pe care o va plăti banca la momentul desființă rii depozitului. Dezavantajul unei dobânzi fixe est e acela
că, în cazul în care va avea loc un proces de creșt ere a dobânzilor, clientul va primi mai puțini bani decât dacă
ar fi mizat pe o dobândă variabilă.
Pentru leu, tendința este de reducere a dobânzilor și de aceea alegerea unor depozite cu dobândă fixă
s-ar putea dovedi o opțiune mai inspirată pentru cl ient. Pentru dolar sau liră sterlină, în schimb, tr endul actual
este de creștere a dobânzilor și de aceea o dobândă variabilă ar putea să-i aducă clientului un câștig mai mare
în viitor. Pentru depozitele în euro tendința cu pr ivire la evoluția dobânzilor pare a fi staționară.
Unele bănci practică și o așa-zisă rată progresivă a dobânzii – respectiv creșterea procentului de
dobândă în funcție de numărul de prelungiri ale dep ozitului sau în funcție de sumă: un depozit pe șase luni va
beneficia la fiecare reînnoire de un plus de dobând ă (ex. 0,5% peste dobânda anterioară), un depozit p e trei
ani va avea la aniversarea fiecărui semestru o dobâ ndă cu 0,25% mai mare sau depozitele peste o anumit ă
valoare vor beneficia de o dobândă mai mare.
În general, rata dobânzii este mai mare la depozite le constituite pe perioade mai mari de timp, dar
există și situații în care banca poate oferi o dobâ ndă mai avantajoasă pentru depozitele pe termen scu rt (ex.
atunci când se anticipează o scădere a dobânzilor).
Astfel, depozitele pot îmbrăca următoarele forme:
/head2right Contul de depozit la termen în lei
Cui se adresează: clienților persoane fizice și jur idice ori entităților fără personalitate juridică.
Condiții:
• semnarea unei convenții de depozit cu banca prin care se stabilesc suma, dobânda fixă sau
variabilă, scadența și persoanele autorizate / împu ternicite să efectueze operațiuni;
• existența unei sume minime pentru constituirea depo zitului la termen, care diferă de la o
bancă la alta;
• retragerea sumelor se face după expirarea scadenței , în caz contrar clientul putând beneficia
numai de dobânda la vedere pe perioada de existență efectivă a depozitului;
• termenele uzuale de constituire a depozitelor în le i sunt de: 1, 3, 6, 9, 12 și 18 luni;
• plata (bonificarea) dobânzii se poate face lunar sa u la scadența depozitului, într-un cont
separat de unde poate fi retrasă de titularul contu lui, sau poate fi capitalizată, în sensul că, titul arul
depozitului poate opta pentru constituirea, la scad ență, a unui nou depozit la o sumă care include
depozitul inițial și dobânda aferentă.
/head2right Contul de depozit la termen în valută
Cui se adresează: clienților băncii, persoane fizic e și juridice ori entități fără personalitate jurid ică.
Condiții:
• semnarea unei convenții (contract) de depozit cu ba nca, prin care se stabilesc suma, dobânda,
scadențele, persoanele autorizate / împuternicite s ă efectueze operațiuni;
14
• existența unei sume minime pentru constituirea de d epozite în valută, care diferă de la o
bancă la alta pe cele două categorii de clienți (pe rsoane fizice, persoane juridice);
• retragerea sumei se poate face numai după expirarea scadenței, în caz contrar, titularul va
beneficia de dobânda la vedere pe perioada efectivă de existență a depozitului;
• termenele uzuale de constituire a depozitelor sunt: 3; 6, 12, 18 luni, dar băncile pot accepta în
cazul unor sume importante și alte termene de const ituire;
• retragerea dobânzii se poate efectua la scadență, d in contul separat în care a fost bonificată,
sau poate fi capitalizată prin constituirea uni nou depozit care include și dobânda bonificată anterio r;
• unele societăți bancare au introdus în convențiile de depozit la termen în valută dar și în lei
posibilitatea prelungirii automate la scadență a de pozitului, pe o nouă perioadă similară (3, 6, 12, 1 8
luni), capitalizând dobânda, evitând astfel deplasarea repetată la ban că a clienților.
/head2right Certificatul de depozit
Certificatul de depozit reprezintă un titlu de credit pe termen emis de ba ncă, care atestă depunerea unei
sume de bani pe baza căreia, la scadență, se poate încasa atât suma depusă, cat și dobânda aferentă.
Condiții:
• se adresează persoanelor fizice și juridice care po t obține certificate de depozit contra unor
sume de bani reprezentând valoarea nominală a acest ora;
• cupiură diferă de la o societate bancară la alta;
• temenele uzuale sunt de 3 și 6 luni , sau chiar un an;
• dobânda este fixă și se înscrie pe certificat la da ta cumpărării lui;
• certificatele de depozit pot fi nominale , prin înscrierea pe acesta și pe cotor a datelor d e
identificare ale cumpărătorului; cu parolă prin înscrierea pe cotor a unei parole alese de cu mpărător,
formată din cel mult 3 cuvinte, ca element de ident ificare, pe baza căreia la scadență împreună cu
certificatul de depozit se poate răscumpăra valoarea acestuia ;
• plata dobânzii se face la scadență . În cazul răscumpărării înainte de scadență, dobân da se
bonifică diferențiat: până la 30 de zile de la data cumpărării banca nu bonifică dobândă, iar peste 30 de
zile dobânda bonificată este jumătate din cea înscr isă prin certificat cu ocazia cumpărării;
• spre deosebire de depozitele la termen, pentru cert ificatele de depozit nu este necesară
deschiderea unui cont curent.
/head2right Certificatul de depozit cu discount
Cui se adresează: persoanelor fizice și juridice or i entităților fără personalitate juridică rezidente sau
înregistrate în România.
Certificatul de depozit cu discount este un instrum ent bancar ce oferă posibilitatea cumpărătorului să
intre în posesia unui astfel de titlu plătind o sum ă mai mică decât valoarea lui nominală care se va î ncasa la
scadență.
15
Diferența între suma de cumpărare și valoarea nomin ală a certificatului de depozit cu discount o
reprezintă tocmai "dobânda", care este "avansată" d e bancă încă din momentul cumpărării.
Condiții:
• certificatele de depozit cu discount sunt emise de bănci atât în moneda națională, cât și în
valută;
• cupiura: 1000 lei; în valută 1.000 USD, 1.000 EUR;
• maturitatea (scadența): până la 12 luni;
• cumpărarea: în fiecare zi în perioada de la emitere până la scadență;
• răscumpărarea: în oricare zi de la cumpărare până l a scadență, banca bonificând o dobândă
corespunzătoare de la cumpărare și până la data răs cumpărări. Ca urmare, deținătorul unui astfel de
titlu, care dorește să-l răscumpere înainte de scad ență, nu mai este "penalizat" prin plata unei dobân zi
la vedere, așa cum se întâmplă în cazul depozitelor la termen, ci banca oferă dobânda la termen
aferentă perioadei cât a fost deținut efectiv certi ficatul;
• dobânda este variabilă, certificatele de depozit cu discount fiind cotate zilnic de banca
emitentă;
• oferă posibilitatea deținătorilor avizați de a efec tua speculații licite pe baza acestui instrument,
prin urmărirea cotaților zilnice ale băncilor și ac hiziționarea când dobânda este cât mai mare (cotați e
joasă) și răscumpărarea când dobânda este mai mică (cotație înaltă).
/head2right Depozitul pentru pensii
Depozitele pentru pensii sunt depozite oferite excl usiv persoanelor fizice, în care se pot efectua
depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii și cel a scadenței.
Condiții:
• termenul de constituire este de regulă un an cu posibilitatea prelungirii automate la scadență
pe aceeași perioadă;
• dobânda este cea aferentă depunerilor la termen de un an , cu avantajul că în cazul acestui tip
de depozit se pot efectua depuneri multiple în acel ași cont, fără a fi nevoie de încheierea unor noi
convenții cu banca, ca în cazul depozitelor la term en obișnuite;
• calculul dobânzii se face lunar , iar bonificarea se efectuează la scadența depozit ului (un an);
• avantajul acestui tip de depozit constă în faptul c ă banca permite depunerea sumelor în orice
moment, anterior scadenței, condițiile de dobândă ș i termenul rămânând neschimbate.
/head2right Depozitul pentru minori
Depozitul pentru minori se adresează persoanelor fi zice cu vârste cuprinse între 1 zi – 18 ani. Potriv it
legislației românești, capacitățile juridice totale se dobândesc la vârsta de 18 ani. Numai de la 18 a ni în sus,
persoanele fizice au dreptul să constituie la bănci depozite la vedere sau la termen în condițiile leg ale.
Condiții:
• termenul poate fi de 1, 3, 6, 9,12 sau 18 luni; lei sau valută
16
• valoarea minimă a depozitului diferă de la bancă la bancă;
• retragerile se pot face de minor numai cu acordul părinților (tutorelui) dat în scris în fața
notarului public;
• avantajul acestui tip de depozit este acela de a antrena, educa tinerii în spiritul economisirii și
gestionării responsabile a unor sume de bani de car e pot beneficia cu ocazia majoratului.
/head2right Contul de depozit escrow
Contul de depozit escrow este un cont de depozit te mporar, deschis în vederea păstrării / depozitării
unor sume de bani în lei sau valută până la încheie rea unui contract , livrarea unor mărfuri sau îndeplinirea
unor condiții specificate într-un contract / angaja ment încheiat între două părți. În cadrul acestei o perațiuni,
banca îndeplinește rolul de agent escrow, iar deponentul sumelor este titularul depozitului.
Condiții:
• deschiderea contului de depozit escrow se efectueaz ă în baza cererii deponentului;
• contractul de depozit escrow se încheie între bancă , pe de o parte și partenerii contractului de
vânzare-cumpărare sau angajamentului încheiat, pe d e altă parte;
• contractul de depozit escrow cuprinde modul de func ționare a contului de depozit, drepturile
și obligațiile părților care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare , precum și obligațiile exprese ale
băncii în calitate de agent escrow;
• eliberarea de către bancă a sumelor din contul escr ow se va efectua în baza certificării
îndeplinirii condițiilor convenite de către părțile semnatare ale acordului încheiat, conform
instrucțiunilor comune ale acestora;
• pentru disponibilitățile existente în contul escrow , banca bonifică dobânda la vedere care se
cuvine titularului depozitului, respectiv persoanei care a constituit depozitul escrow;
• în cazul neîndeplinirii clauzelor la termenele și î n condițiile prevăzute în contractul încheiat,
sumele depozitate în contul escrow vor fi restituite depozitarului împr eună cu dobânzile bonificate pe
perioada existenței depozitului.
/head2right Contul de economii
Contul de economii este un produs care combină cara cteristicile unui cont curent cu cele ale unui
depozit.
Mecanismul de funcționare al acestui produs este, d e regulă, următorul: clientul poate depune oricând
sume de bani, dar cu respectarea unor niveluri minime (pentru depunerea inițială și pentru depunerile
ulterioare) sau a unei anumite frecvențe a depuneri lor ( ex. lunar ). Retragerile sunt, de asemenea, permise
oricând, dar atunci când soldul scade sub nivelul m inim stabilit, există mai multe practici: banca virează suma
rămasă în contul curent, banca bonifică doar dobând a la vedere etc.
Rata dobânzii este variabilă, diferențiată, de obic ei, pe tranșe valorice și se calculează lunar. Unele
bănci oferă și facilități de overdraft asociate ace stor conturi de economii . Există, de asemenea, cazuri în care
contul de economii are o anumită destinație, o anum ită maturitate, caz în care clientul poate benefici a, la
17
scadență, de un credit în completarea economiilor r ealizate pentru acea destinație – exemplu achiziționarea
unui autoturism, cumpărarea unei locuințe .
În scopul creșterii cotei de piață pe segmentul ret ail, băncile comerciale își dezvoltă permanent
portofoliul de produse și servicii, ofertele fiind din ce în ce mai flexibile, adaptate necesităților clienților. Tot
mai multe bănci oferă, așa cum am văzut mai sus, sc heme complexe de economisire combinate cu produse d e
creditare – economisirea pe o anumită perioadă faci litează apoi accesul clienților la finanțări în con diții mai
bune sub forma creditelor pentru nevoi personale si /sau a creditelor ipotecare/imobiliare.
/head2right Depozite interbancare atrase
Depozitele atrase de la bănci reprezintă resurse pe termen scurt care variază, de regulă, între o zi ș i un
an, și apar ca efect al reciprocității în relațiile de decontare dintre bănci pe piața interbancară.
Depozitele atrase de la bănci reprezintă principala modalitate de completare a resurselor unei bănci p e
termen scurt.
Volumul depozitelor atrase de la bănci, precum și te rmenele acestora, oferă o imagine foarte
concludentă privind bonitatea acelei bănci pe piața interbancară locală sau internațională, după caz.
/head2right Împrumuturi interbancare
În unele cazuri, băncile ajung în situația de a ape la la alte bănci pentru a-și procura fondurile de c are
au nevoie. Împrumuturile interbancare sunt frecvent e în cazurile în care băncile se găsesc în situația în care
plățile zilnice depășesc încasările, iar banca nu d ispune de lichidități suficiente.
Orice bancă se poate confrunta cu momente în care c onstată că are un deficit de lichidități și va căut a,
în primul rând, să se finanțeze de la alte bănci.
În categoria surselor împrumutate sunt incluse:
Împrumuturile de la alte bănci comerciale reprezint ă surse stabile pentru bănci, relativ ieftine, dar
accesul acestora la astfel de fonduri este condițio nat de bonitatea băncii iar, în unele cazuri, de pr ezentarea
unor garanții.
2.2. Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Banca r (FGDB) a fost înființat în 1996, fiind singura
schemă de garantare a depozitelor din României. FGD B funcționează în baza Ordonanței Guvernului nr.
39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondulu i de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (re publicată
în 2010, cu modificările și completările ulterioare ), a statutului propriu și a celorlalte reglementăr i emise în
aplicarea legii. Conform legii, toate instituțiile de credit persoane juridice române precum și sucurs alele
băncilor străine, din afara UE, autorizate de Banca Națională a României sunt obligate să participe la Fond.
Fondul este persoană juridică de drept public, avân d ca scop garantarea depozitelor, în lei și valută
convertibilă, constituite la instituțiile de credit de către rezidenți sau nerezidenți și plata compen sațiilor pentru
depozitele garantate în situația în care acestea au devenit indisponibile, în condițiile prevăzute de lege.
18
Atribuția inițială și constantă a Fondului de Garan tare a Depozitelor în Sistemul Bancar este protejar ea
depozitelor deschise la instituțiile de credit pers oane juridice române. Alături de garantarea depozit elor, FGDB
poate avea o serie de alte responsabilități pe care le îndeplinește în cazul adoptării de către Banca Națională a
României a măsurilor de stabilizare. De asemenea, î n cadrul activității de lichidare, FGDB poate îndep lini
următoarele calități: administrator special, admini strator interimar și lichidator al instituțiilor de credit.
Toate instituțiile de credit din România, persoane juridice române autorizate de Banca Națională a
României să primească depozite de la public, precum și sucursale ale băncilor străine din afara Uniuni i
Europene, sunt obligate să participe la Fondul de G arantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
Depozitele plasate la sucursalele instituțiilor de credit cu sediul în alte state membre ale Uniunii
Europene, care operează în România, sunt garantate de către instituții similare Fondului din statul de origine,
în condițiile prevăzute de legislația acelui stat.
La începutul lunii septembrie 2013, în schema de ga rantare a depozitelor din România erau incluse 31 d e
instituții de credit persoane juridice române, din care 30 de bănci și Banca Centrală Cooperatistă CRE DITCOOP (casa
centrală și cooperativele de credit afiliate).
Plafonul de garantare reprezintă nivelul maxim al g arantării per deponent garantat și per instituție
de credit , stabilit conform prevederilor legii. Începând cu 1 ianuarie 2011 acesta este de 100.000 de euro în
echivalent lei.
Pentru calculul echivalentului în lei al plafonului de garantare și, respectiv, al sumelor în valută c are se
iau în considerare la determinarea compensațiilor, se folosesc cursurile de schimb comunicate de Banca
Națională a României la data când depozitele au dev enit indisponibile.
19
TEMA 3
CLASIFICAREA, ACORDAREA ȘI GARANTAREA CREDITELOR
Clasificarea creditelor
În cadrul produselor și serviciilor bancare oferite clienților de către o societate bancară un loc
important îl deține activitatea de creditare. În ac est sens pot fi identificate o multitudine de credi te
ce sunt acordate agenților economici:
– credite pentru plafon de lucru, ele reprezintă o fa cilitate de care pot beneficia agenții
economici ce au deschise conturi la bancă, în lei s au valută, și care își derulează prin aceste contur i
operațiuni curente de încasări și plăți;
– credite pentru nevoi temporare, se acordă de către bănci pentru completarea pe termen
scurt a necesarului de active circulante și constă în credite pentru achiziționarea de materii prime,
materiale, fond de marfă etc.;
– credite pentru producția destinată exportului, ele sunt finanțate de către Banca Națională a
României, se acordă pe un termen de maximum 90 de z ile. Acordarea se realizează pe baza unui
contract de export încheiat cu partenerii externi, contracte ce trebuie asigurate împotriva riscului
comercial;
– credite pentru investiții, ele sunt destinate finan țării investițiilor complexe,
retehnologizării, importului de mașini, utilaje, mi jloace de transport etc.;
– credite pentru import de materii prime, care se vor regăsi sub forma liniilor de finanțare
externă (linii de credit).
Aceste credite, acordate în lei sau valută, utilize ază resurse provenind din:
– trezoreria băncii;
– refinanțare.
Activitatea desfășurată de către societățile bancar e este reglementată de către Legea bancară
nr. 58/1998. Astfel, societățile bancare se vor sup une reglementărilor emise de către Banca Națională
a României pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plăți, de asigurare a prudențe i
bancare și de supraveghere a societăților bancare.
Ca și măsură de precauție, formă a prudenței bancar e, Banca Națională a României a emis
Normele nr.3/februarie 1994 privind clasificarea cr editelor și constituirea provizioanelor specifice d e
risc, cu aplicare din martie 1994.
În baza acestor norme societățile bancare sunt obli gate să-și clasifice creditele în una din
următoarele cinci categorii:
20
– standard;
– în observație;
– substandard;
– îndoielnic;
– pierdere.
Clasificarea creditelor se va efectua ținând cont d e două criterii:
– performanțele financiare ale clientului;
– serviciul datoriei debitorului băncii.
În evaluarea performanțelor financiare ale cliențil or băncile au libertatea de stabilirea a
criteriilor ce vor fi avute în vedere. În urma eval uării performanțelor financiare ale clienților vor fi
identificate:
– categoria “A” – performanțele financiare sunt bune și permit achitarea la scadență a
dobânzii și a ratei. Se prefigurează totodată și me nținerea în perspectivă a performanțelor financiare
la un nivel ridicat;
– categoria “B” – performanțele financiare sunt bune sau foarte bune dar nu pot fi menținute
la acest nivel în perspectivă mai îndelungată;
– categoria “C” – performanțele financiare sunt satis făcătoare, dar nu au o tendință evidentă
de înrăutățire;
– categoria “D” – performanța financiară este scăzută și cu o evidentă ciclicitate la intervale
scurte de timp;
– categoria “E” – performanțele financiare arată pier deri și există perspective clare că nu pot
fi achitate dobânzile și nici ratele scadente.
Pentru aprecierea serviciului datoriei pot fi regăs ite trei calificative:
– bun – în situația în care ratele și dobânzile sun t plătite la scadență sau cu o întârziere maximă
de 7 zile;
– slab – în situația în care ratele și dobânzile su nt plătite cu o întârziere de până la 30 zile;
– necorespunzător – în situația în care ratele și d obânzile sunt plătite cu o întârziere de peste
30 zile.
Prin combinarea acestor două criterii: a serviciulu i datoriei și a performanțelor financiare ale
clienților, rezultă încadrarea fiecărui client al b ăncii în una din cele cinci categorii de credite
prezentate anterior. Combinarea acestor două criter ii este redată în tabelul următor:
21
Tabel 3.1. Clasificarea creditelor bancare
Serviciul
datoriei/performanței
financiare Bun Slab Necorespunzător
A STANDARD ÎN OBSERVAȚIE SUBSTANDARD
B ÎN OBSERVAȚIE SUBSTANDARD ÎNDOIELNIC
C SUBSTANDARD ÎNDOIELNIC PIERDERE
D ÎNDOIELNIC PIERDERE PIERDERE
E PIERDERE PIERDERE PIERDERE
În ceea ce privește încadrarea fiecărui credit în u na din cele cinci categorii în conformitate cu
metodologia de îmbinare a celor două criterii preze ntate fiecare bancă utilizează un sistem propriu
de indicatori și punctaje aferente acestora.
Pentru determinarea performanței financiare a clien tului se calculează indicatorii de bonitate.
Calculul lor se realizează pe baza informațiilor pr ezentate în bilanț, anexele la bilanț și balanța de
verificare.
În condițiile unei concurențe bancare reale și a ma nifestării cerinței asigurării unui risc minim
aferent procesului de creditare, trebuie îndeplinit e în mod simultan două condiții:
– una de rigiditate;
– una de flexibilitate.
Rigiditatea presupune existența unui set de indicat ori ce trebuie să aibă o valoare minimă,
obligatorie (în prezent băncile au stabilit, fiecar e, un set de indicatori mai mult sau mai puțin spec ifici,
dar fără existența unei restricții de minim). La mo mentul actual pentru indicatorii de apreciere
financiară a clienților băncii se stabilesc punctaj e în funcție de valoarea pe care aceștia o
înregistrează. Prin însumarea punctelor înregistrat e de fiecare indicator de apreciere financiară se
realizează încadrarea în una din categoriile de cre ditare: ”A”, “B”, “C”, “D” sau “E”.
Astfel, o restricție pe care o întâlnim în cazul in dicatorului de rentabilitate: pentru o
rentabilitate zero, clientul este încadrat automat în categoria de creditare “E” indiferent de punctaj ul
realizat global la toți ceilalți indicatori. Pentru utilizarea acestui principiu pot apărea două varia nte:
– prin stabilirea unui prag de acceptare în procesu l de creditare, în caz contrar se respinge
dosarul de credit;
– prin introducerea unor coeficienți de importanță cu care vor fi ponderate punctele obținute
de fiecare indicator, în funcție de indicator și de tranșa în care se încadrează valoarea acestuia. De
22
precizat că în momentul actual variația punctajului pentru valorile înregistrate de indicatorii apreci erii
calității financiare a clientului este liniară și u niformă. Altfel spus variația punctajului aferent f iecărui
indicator ar trebui să fie neuniformă, iar punctele pentru aceeași tranșă, pentru doi indicatori difer iți
să fie și ele diferite în funcție de indicator (imp ortanța lui): Acest al doilea sistem ar fi mai efic ient,
sub aspectul finalității dar prezintă dezavantajul unei complexități ridicate. În consecință se poate
aprecia că prima variantă este totuși optimă datori tă unei operativități superioare în fundamentarea
categoriei de creditare.
Rigiditatea se manifestă prin sistemul de indicator i, prin caracterul său unitar, la nivelul
întregii rețele bancare, având în consecință acelaș i grad de risc al dobânzii rezultat din negocierea
acestuia în procesul fundamentării deciziei de cred itare.
Flexibilitatea presupune luare în considerare a fac torilor necuantificabili în mod direct. Dintre
acești factori pot fi amintiți.
a) Calitatea conducerii;
b) Calitatea organizării;
c) Ramura de activitate;
d) Volumul creditului acordat;
e) Poziția clientului pe piață și în bancă;
f) Feluri de garanții oferite.
Acordarea creditelor
În ceea ce privește volumul creditului acordat, el trebuie să fie luat în considerare la
determinarea ratei dobânzii percepute în funcție și de caracterul clientului, de vechimea lui în
postura de client al băncii. În acest sens unui cli ent “vechi” și “serios” (este un client din categor ia “A”
de creditare), pentru un credit de valoare ridicată este recomandabil a fi aplicată o bonificație.
Desigur, această bonificație, care se încadrează în acea dobândă pentru cazuri excepționale, nu este
majoră, dar la nivelul întregii sume efectul ei va fi resimțit de către clientul băncii. Această reduc ere
poate fi considerată ca și o “primă de fidelitate”. Ea va reprezenta în prezent o pierdere relativă, a
unui potențial câștig al băncii, dar ea este în rea litate un câștig viitor real.
Un principiu asemănător este aplicat și în sistemul de creditare vest-european. Aceasta
presupune utilizarea unei baze bancare de date refe ritor la clienții tuturor unităților bancare. De
exemplu o asemenea bază de date este organizată în Germania de către SCHUFA
(Schutzgemainschaft für allgemeine Kreditsicherung) – Societatea de protecție pentru siguranța
generală a creditului. Această bază de date cuprind e informații referitor toate operațiile efectuate d e
către titularul de cont în orice bancă, din orice l ocalitate de pe teritoriul Germaniei. Desigur,
23
cuprinderea informațiilor în această bază de date s e realizează pe baza unui acord scris al titularulu i
de cont, acord ce este dat în momentul deschiderii contului. Acordarea acestui consimțământ este
facultativă. Problema apare în momentul solicitării unui credit. Astfel, în cazul în care clientul a f ost
de acord cu furnizarea de date către SCHUFA, banca va avea informațiile necesare referitor la
activitatea și situația financiară a clientului în timp real, corecte și ușor verificabile. În cazul î n care
acordul furnizării de informații către SCHUFA nu a fost dat, lipsa informaților va plasa asupra
clientului un semn de întrebare care poate determin a banca la manifestarea refuzului de creditare. În
cazul în care cererea de creditare este totuși acce ptată, dobânda va înregistra o creștere
corespunzătoare.
Desigur, în situația sistemului bancar românesc ace st principiu poate fi aplicat doar parțial.
Încă nu există o bază interbancară de date, dar exi stă baze de date la nivelul fiecărei bănci în parte . În
cazul în care este un client vechi, banca are posib ilitatea unei cunoașteri mai aprofundate a clientul ui,
în timp ce în cazul unui client nou informațiile su nt sumare, pentru o perioadă scurtă de timp. Acest
client nou care ne oferă informații pentru o perioa dă scurtă sau foarte scurtă de timp prezintă pentru
bancă un risc suplimentar în creditare.
Pentru viitor se impune realizarea unui sistem info rmatic interbancar prin conectarea tuturor
sistemelor bancare individuale. Aceasta oferă facil ități atât pe linia accelerării vitezei de rotație a
banilor, a accelerării vitezei de derulare a decont ărilor cât și în ceea ce privește obținerea de
informații referitoare la solicitanții de credite. Efectele în prevenirea manifestării riscului vor fi
corespunzătoare și ele sunt o expresie a valorii in formației corecte și complete obținute în timp util .
Nu trebuie neglijată nici poziția clientului pe pia ță. Această poziție va reflecta și o viitoare
stabilitate sau nu a clientului din punct de vedere financiar, care se va reflecta și în prognozele
referitoare la riscurile plasamentelor băncii în cr editele acordate.
Exemplu:
BANCA X S.A.
Sucursala/Agenția ………………….
Data ………….
FORMULAR TIP SCORING de stabilire a bonității clien tului
Numele și prenumele clientului:
Nr.
crt. Criteriul Categoria Punctaj
acordat
1. Venituri totale certe, cu caracter de – peste 5. 000 lei 25
24
permanență, ale clientului și ale membrilor
familiei clientului ale căror venituri sunt luate î n
calcul
Puncte obținute – între 3.000, exclusiv și 5.000 lei, inclusiv
– între 1.000, exclusiv și 3.000 lei, inclusiv
– până la 1.000 lei, inclusiv 20
15
10
…..
2. Domeniul în care își desfășoară activitatea
clientul
Puncte obținute – instituții financiare, instituții bancare, societ ăți de
asigurare-reasigurare, case de asigurări de sănătat e,
case de pensii, instituții publice (ministere, poli ție,
armată, etc.), etc.
– servicii și comerț
– industrie și construcții
– agricultură 5
4
3
1
……
3. Ocupația actuală a clientului
Puncte obținute – funcție de conducere
– personal calificat cu studii superioare
– personal calificat fără studii superioare și
pensionari
– persoane care realizează venituri din activitatea
agricolă și care nu se încadrează în nici una dintr e
categoriile de mai sus, personal necalificat, etc. 5
4
3
1
…..
4. Vechimea în muncă a clientului
Puncte obținute – peste 5 ani
– între 2 ani și 5 ani
– între 6 luni și 2 ani
– până la 6 luni 5
4
3
1
…..
5. Vârsta clientului
Puncte obținute – între 18 și 25 de ani
– între 26 și 45 de ani
– între 46 și 60 de ani
– peste 60 de ani 3
5
4
1
…..
6. Situația familială a clientului
– căsătorit(ă), cu cel mult 2 persoane în familie c are
nu realizează venituri
– căsătorit(ă), cu mai mult de 2 persoane în famili e
care nu realizează venituri
– necăsătorit(ă), divorțat(ă), văduv(ă), cu cel mul t 2
persoane în familie care nu realizează venituri
– necăsătorit(ă), divorțat(ă), văduv(ă), cu mai mul t 5
3
4
1
25
Puncte obținute de 2 persoane în familie care nu realizează venitur i
…..
7. Situația locativă a clientului
Puncte obținute – proprietate
– părinți, copii, alte rude și afini
– chirie fond locativ de stat
– particular cu sau fără plata chiriei 5
4
3
1
….
8. Garanțiile propuse
Puncte obținute – ipoteci și/sau depozite colaterale, a căror valoa re
acoperă integral sau în proporție de cel puțin 80%
valoarea garanțiilor acceptate de BANCĂ
– asigurare de risc financiar/garanție emisă de un
fond de garantare
– ipoteci și/sau depozite colaterale, a căror valoa re
acoperă în proporție mai mică de 80% valoarea
garanțiilor acceptate de BANCĂ; garanții reale
mobiliare
– numai giranți 25
20
15
10
…..
9. Relația clientului cu băncile
Puncte obținute – instrumente de economisire la BANCĂ
– instrumente de economisire la alte bănci
– credite la BANCĂ
– credite la alte bănci 5
4
3
1
…..
10. Gradul de risc determinat pe baza datelor
înscrise în raportul de consultare al B.C. și
C.R.B., pentru client și membrii familiei
clientului ale căror venituri sunt luate în calcul
Puncte obținute – fără grad de risc și grad de risc minim
– grad de risc mediu
– grad de risc mare
– grad de risc foarte mare 25
20
5
0
….
Total punctaj obținut …..
Veniturile certe, cu caracter de permanență, realiza te de client și/sau de oricare dintre persoanele
semnatare ale contractului de credit (membrii famil iei clientului sau giranții, după caz) sunt exprima te în
aceeași monedă cu cea a creditului? DA NU
26
În cazul în care se bifează caseta “NU”, chiar dacă punctajul obținut permite încadrarea la categoria A
de risc, încadrarea clientului se va face cel mult la categoria B de risc.
Total punctaj Aprecierea Categoria finală de risc
pes te 86 de puncte risc minim A
între 70 și 85 puncte risc redus B
între 50 și 69 puncte risc mediu C
între 45 și 49 puncte risc mare D
sub 45 puncte risc foarte mare E
Credit scoring-ul este o metodă științifică utiliza tă pentru a evalua credibilitatea persoanei supuse
analizei. Utilizând credit scoring-ul, creditorul p oate să evalueze într-un mod rapid, obiectiv și con sistent
creditele anterioare și să determine probabilitatea ca împrumutul să fie restituit conform angajamentu lui.
Întrucât credit scoring-ul este obiectiv și bazat p e o cantitate mare de date verificate statistic, ad uce un nivel
de obiectivitate procesului de acordare a creditelo r.
Încadrarea performantei financiare a entităților pe rsoane fizice în categoriile de performanță se face
conform următoarelor criterii:
a) categoria A:
– persoanele fizice beneficiare de credite care în baza scoringului de stabilire a bonității clientulu i,
efectuat la acordarea creditului, a obținut un punc taj care a condus la încadrarea în clasa de risc mi nim;
b) categoria B:
– persoanele fizice beneficiare de credite care în baza scoringului de stabilire a bonității clientulu i,
efectuat la acordarea creditului, a obținut un punc taj care a condus la încadrarea în clasa de risc re dus;
c) categoria C:
– persoanele fizice beneficiare de credite care în baza scoringului de stabilire a bonității clientulu i,
efectuat la acordarea creditului, a obținut un punc taj care a condus la încadrarea în clasa de risc me diu;
d) categoria D – persoanele fizice în a căror situație financiara au intervenit modificări si, ca urmare a
acestora, nivelul veniturilor certe cu caracter de permanenta, obținute după deducerea tuturor celorla lte
obligații de plată, nu mai permite rambursarea la t ermen a fiecărei rate (principal și dobânda) pentru
împrumuturile luate; a obținut un punctaj care a co ndus la încadrarea în clasa de risc mare;
e) categoria E – persoanele fizice în situația cărora au apărut mo dificări extreme (de ex.: pierderea
sursei de venit, decesul acestora, etc.), obținând un punctaj care a condus la încadrarea în clasa de risc foarte
mare.
2. În urma analizelor efectuate și pe baza concluzi ilor favorabile rezultate, ofițerul de credit întoc mește
referatul de credit care trebuie să conțină următoa rele informații:
– date de identificare a solicitantului și giranțil or;
27
– volumul creditului propus a fi acordat și destina ția acestuia;
– încadrarea în condițiile generale și specifice de creditare;
– sursele și capacitatea de rambursare, cuantumul r atelor lunare totale antecalculatede rambursat;
– garanțiile asiguratorii ce se vor constitui;
– aprecierile ofițerului de credite și propunerile acestuia privind condițiile de acordare, utilizare și
rambursare a creditului referitoare la: volumul cre ditului, termenul final de rambursare, nivelul rate i anuale de
dobândă (%), termenele și modalitățile de efectuare a plăților, nivelul ratei lunare totale antecalcul ate de rambursat
și graficul de rambursare antecalculat, evaluarea g aranțiilor;
– competența de aprobare.
Referatul de credite, împreună cu întreaga document ație se prezintă șefului compartimentului de
credite, care are obligația să verifice respectarea condițiilor și criteriilor prevăzute în instrucțiu nile de lucru
(norme de creditare) și în funcție de competențele de aprobare, dosarul este analizat și aprobat de Co mitetul
de credite. Creditele sunt acordate în baza contrac tului de credit ale cărui clauze sunt stabilite pri n normele
interne de creditare ale băncii și respectând preve derile reglementărilor BNR.
Garantarea creditelor
În momentul acordării unui credit, după cum este fi resc, banca va solicita garanții. Pentru
determinare valorii garanțiilor necesare există rel ații matematice, proceduri bine determinate.
Volumul lor este determinat de doi factori:
– volumul creditului;
– nivelul general al ratei dobânzii de pe piață.
În plus, ar trebui avut în vedere și felul garanție i (materiale) oferite precum și calitatea
acesteia. Vom putea realiza o grupare a garanțiilor astfel:
– Garanții de gradul I. – clădiri, mașini și utilaj e, mijloace de transport, alte mijloace fixe;
– Garanții de gradul II. – stocuri, animale, planta ții;
– Garanții de gradul III. – cesiune de creanță, con tract de fidejusiune, garanțiile unor terțe
persoane ș.a.
Calitatea garanțiilor (sub aspectul riscului pe car e ele îl implică) este maximă în primul caz și
minimă în ultimul caz. În consecință banca ar trebu i să procedeze:
– fie la majorarea volumului garanției solicitate, caz în care se va utiliza un coeficient de
recalculare specific fiecărei grupe (coeficient ega l cu 1 pentru garanțiile aparținătoare grupei I și >1
pentru celelalte grupe). Această măsură este avanta joasă pentru debitor deoarece nu implică costuri
suplimentare aferente creditului solicitat;
28
– fie prin majorarea corespunzătoare a ratei dobânz i datorită riscului specific suplimentar.
Această modalitate de acțiune poate conveni băncii, dar nu și debitorului deoarece implică costuri
majorate.
În continuare vom prezenta mai pe larg câteva tipur i de garanți mai des utilizate:
Cauțiunea (fidejusiunea) . Prin contractul de cauțiune, garantul se angajeaz ă față de creditorul
unui terț, debitorul principal, prin garanție, de a executa obligația subscrisă de cel pentru care
garantează dacă acesta nu o va executa. Trebuie că obligația debitorului față de creditor există în fa pt
sau virtual, iar validitatea contractului de cauțiu ne este în mod normal subordonată celei a obligație i
principale. Singurele părți în contractul de cauțiu ne sunt garantul (fidejusorul) și creditorul. Garan tul
nu este obligat față de creditor la plată, decât în caz de neplată din partea debitorului.
Obligația fidejusorului este o obligație accesorie, subsidiară. De aici decurge posibilitatea
pentru acesta de a invoca unele excepții privind ur mărirea inițiată de creditor și anume: beneficiul d e
discuție care este facultatea pe care legea o confe ră fidejusorului, de a cere creditorului, care s-a
îndreptat cu urmărirea împotriva sa, să urmărească mai întâi bunurile debitorului, iar cea de a doua
excepție se referă la beneficiul de diviziunea care este o facultate care recunoaște, în cazul existen ței
mai multor fidejusori, principiul că fiecare dintre fidejusori răspunde pentru datoria întreagă. Acest
principiu poate fi însă înlăturat dacă fidejusorul cere ca urmărirea să se împartă pe ceilalți fidejus ori.
Garantul care a plătit are posibilitatea recursului împotriva debitorului principal de la care el poat e
cere rambursarea sumei plătite creditorului și cele lalte cheltuieli pe care le-a făcut. Garantul poate
limita angajamentul său la o sumă determinată (cauț iune plafonată).
Cauțiunea poate fi de trei feluri:
– cauțiune convențională, când însăși părțile, debito rul și creditorul, cad de acord asupra
necesității aducerii unui garant;
– cauțiune legală, când printr-o dispoziție a legii d ebitorul este obligat să aducă un cauționar
pentru garantarea obligațiilor ce-i revin;
– cauțiune judecătorească, când, într-o cauză litigio asă, instanța judecătorească este aceea
care dispune aducerea unui cauționar, care să garan teze obligația unei persoane.
Dintre formele particulare ale cauțiunii amintim:
Garanția este un contract neformal prin care garantul se an gajează, independent de existența
unei obligații să asigure un anumit rezultat sau ce l puțin să ia în sarcina sa consecințele unei pagub e
eventuale în viitor și, în particular, ale riscului inerent oricărei societăți comerciale.
29
Ordinul de credit este un contract prin care una din părți se obligă vis á vis de cealaltă să
deschidă în numele său personal și pentru contul pr opriu un credit unui terț sau să amâne (suspende)
un credit deja existent.
Amanetarea de efecte . Un efect amanetat este un efect de comerț (trată acceptată sau bilet
la ordin) care este dat unui creditor (de exemplu o instituție de credit) cu titlu de creanță și îndeo sebi
în caz de credit în cont curent. Institutul de cred it nu realizează (valorifică) efectul pe calea scon tului,
de exemplu, ci îl ia în păstrare până la date scade nței sale. În practică și în mod particular în cadr ul
operațiunilor bancare, din cauza generalizării gara nției și a propensiunii mereu mai mari a garantului
de a nu-și greva bunul său cu un drept de gaj, cauț iunea a primit o aplicare largă și satisfăcătoare.
Garanți imobiliare . Există trei specii de garanții imobiliare; ipotec a, datoria funciară și renta
funciară.
Ipoteca . Obiectul ipotecii poate fi: imobilele cu dependin țele, lucrurile mobile înregistrate
(nave, aeronave) și cotele părți dintr-un lucru în indiviziune. Adesea există o legătură economică
strânsă între bunul în chestiune și creanța garanta tă prin ipotecă (cum ar fi: suma împrumutată
pentru construcție, restul prețului de achiziție, p artajul unei moșteniri); totuși această legătură nu
este în nici un caz inerentă conceptului de bază.
Garanții mobiliare . Gajul se definește ca dreptul real pe care debito rul sau un terț îl concede
creditorului asupra unui lucru mobiliar în garantar ea creanței. Ca și în cazul ipotecii, prin efectul
gajului, lucrul mobiliar rămâne angajat pentru sati sfacerea viitoare a creditorului; în cazul
neexecutării obligației, acesta se satisface cu el cu prioritate față de alți creditori, chiar dacă în tre
timp lucrul a intrat în proprietatea terților. Gaju l constituie de asemenea un accesoriu al creanței ș i,
ca și ipoteca, este indivizibil. Obiectul său poate fi: bunuri mobile necorporale doar în materie
bancară, cel mai frecvent îl constituie bunurile mo bile corporale.
Din cele de mai sus se desprinde un principiu comun gajului și ipotecii și anume acela de a
asigura creditorului satisfacerea creanței sale. Di ferența între gaj și ipotecă ține de faptul că, în cazul
gajului, posesiunea unui lucru trece la creditor (t erț), în timp ce pentru ipotecă ea rămâne la debito r.
O altă diferență: în timp ce gajul are ca obiect bu nuri mobiliare, ipoteca are ca obiect bunuri
imobiliare sau drepturi reale imobiliare.
Garantarea cu mărfuri . Mărfurile puse deoparte (separat) concură, în sta diul primar, la
garanțiile directe și indirecte oferite de către de bitori sau prin instituțiile finanțatoare; în aceas tă
funcție, ele joacă un rol foarte important, esenția l din punct de vedere al garanției directe, sub
diferite forme tipice, cum ar fi avansul pe mărfuri , deschideri de credit garantate prin mărfuri sau
titluri reprezentând mărfuri depozite în garanție e tc. Avansurile pe mărfuri, diferite de cele pe titl uri,
30
au ca scop de a veni direct în ajutorul comerțului și industriei, în susținerea acestora. În primul râ nd,
ele furnizează mijloacele de a continua producția d ând în garanție produsele deja terminate (finisate)
dar care nu sunt încă vândute, și în al doilea rând , ele furnizează fondurile necesare vărsării prețul ui
de cumpărare în așteptare ca mărfurile să fie vându te.
Această operațiune impune băncilor obligația de a u rmări și controla, fără încetare, evoluția
prețurilor, pentru a evita ca garanția primită prin mărfuri să nu devină iluzorie. În plus, nu toate
mărfurile sunt acceptate în garantarea avansului, b ăncile preferând pe acelea care dispun de o largă
piață permițând astfel realizarea rapidă a creanței ; nu sunt deci acceptate mărfurile supuse
deteriorării și dificil de conservat, nici cele pen tru care nu este totdeauna posibil să li se verific e cu
precizie prețurile curente.
Mărfurile date în garanție pot fi păstrate în antre pozite proprietatea băncilor sau pot fi date în
păstrare unui terț în numele băncii.
Waranturile și depozitele generale . Mărfurile pot fi depozitate în clădiri speciale, de obicei
antrepozite numite depozite generale care sunt admi nistrate de organisme publice sau de societăți
private. Administrația depozitelor generale elibere ază depozitarilor un borderou de intrare sau
buletin de înmagazinare, sau primire în depozitare, care la cererea depozitarului poate fi înlocuit cu o
recipisă de depozit la care este anexat titlul de g aj sau warantul. Recipisa face proba existenței măr fii
în depozit, pe când warantul furnizează deponentulu i mijlocul de a obține împrumuturi pe valoarea
mărfurilor rămase astfel în gaj în favoarea furnizo rului de fonduri în beneficiul celui căruia warantu l îi
este andosat.
31
TEMA 4
EVALUAREA RISCULUI DE CREDITARE
Având în vedere că majoritatea activelor băncii iau forma împrumuturilor, decizia de creditare reprezi ntă
o funcție bancară critică. În ceea ce privește fina nțarea prin credite a unei entități economice, una dintre cele mai
importante analize o constituie analiza primară de risc .
De aceea băncile se vor concentra asupra riscului o perațiunilor, adică asupra riscului care se referă la
administrarea împrumuturilor și la riscul ca o proc edură necorespunzătoare de operare care poate să
pericliteze încasarea la timp a dobânzilor și ratel or de capital sau statutul de prioritate acordat ne rambursării
împrumutului.
Evaluarea riscului de credit are în vedere cei șase „C” ai creditării 1 și include:
• caracterul (voința de a plăti);
• capacitatea (posibilitatea de a plăti);
• cash;
• colateral (asigurarea, dacă este necesar);
• condiții (externe, economice);
• control și audit (întocmirea documentației de credi tare conform reglementărilor interne ale băncii,
etc.).
Caracterul . În analiza caracterului clientului, banca va dori să se convingă de bunele intenții în
utilizarea creditului și în rambursarea acestuia.
Capacitatea . Banca trebuie să verifice capacitatea legală, leg itimitatea clientului de a solicita credit,
dacă are competență legală de a cere un credit prec um și statutul juridic care să ofere legalitate sem năturii sale
pe un contract de credit.
Cash . Acest aspect se referă la întrebarea cheie legată de orice credit: Are clientul posibilitatea de a
genera suficient numerar (cash), sub formă de venit uri sau fluxuri de numerar, pentru a rambursa
împrumutul? Există practic trei surse de fonduri pe care un agent economic le poate folosi la rambursa rea unui
credit:
• fluxul de numerar;
• vânzarea unor active fixe;
• emisiunea de titluri de capital sau de credit. Oric are dintre aceste surse de lichidități pot asigura
fonduri suficiente pentru rambursarea unui credit b ancar. Cu toate acestea, băncile preferă ca princip ala sursă de
rambursare a unui credit să fie fluxul de numerar d in activitatea curentă, întrucât vânzarea unor act ive fixe poate
1 Al.Olteanu, M.A.Olteanu (Rădoi) – Managementul ris curilor financiar-bancare, Ed. Dareco, București, 2 006, p.42-44
32
periclita activitatea clientului, iar un nou împrum ut poate face mai puțin sigură poziția băncii în ca litate de
creditor;
Colateral . În evaluarea colateralului, banca trebuie să anal izeze activele clientului, nu numai pentru a
estima posibilitatea de realizare a eventualei gar anții pe care clientul o va oferi în schimbul credi tului, ci mai
ales pentru a estima capacitatea acestor active de a susține în continuare activitatea clientului, pos ibilitatea
clientului de a obține și desface produsele sale și , implicit, de a înregistra profit, utilizând în a cest scop toate
activele înregistrate în bilanțul entității.
Condiții . În evaluarea clientului banca trebuie să aibă în vedere:
• poziția clientului în cadrul ramurii și piața pe ca re o acoperă;
• performanțele economico-financiare în comparație cu firme de același profil de activitate;
• condițiile privind piața muncii, factorii de mediu și cei politici.
Controlul și Auditul . Ultimul factor esențial în evaluarea ratingului c lientului îl reprezintă auditul intern
și extern al acestuia pentru a pune în evidență imp actul unei modificări care se poate produce în legi slația care
vizează activitatea clientului. Controlul presupune , de asemenea, și asigurarea faptului că împrumutul acordat
satisface standardele băncii și ale autorităților r eglementative în ceea ce privește calitatea creditu lui, iar
auditul exprimă o opinie referitoare la corectitudi nea raportărilor financiare. Potrivit normelor lega le în
vigoare instituțiile de credit sunt responsabile pe ntru organizarea și controlul intern al activității lor, pentru
administrarea riscurilor semnificative, precum și p entru organizarea și desfășurarea activității de au dit intern a
acestora. 2 Pe de altă parte, controlul intern este considerat proces continuu la care participă consiliul de
administrație, conducătorii, precum și personalul i nstituțiilor de credit, prin care se furnizează o a sigurare
rezonabilă asupra atingerii următoarelor obiective:
• desfășurarea activităților în condiții de eficiență și eficacitate;
• furnizarea unor informații credibile, relevante, co mplete și oportune structurilor implicate în luarea
deciziilor în cadrul instituției de credit și utili zatorilor externi ai informațiilor;
• asigurarea conformității activităților instituțiilo r de credit cu cadrul legal și cu politicile și pro cedurile
proprii.
Analiza ratingului și a capacității de rambursare a clientului, vizează următoarele aspecte:
• analiza indicatorilor financiari tradiționali și a fluxului de fonduri;
• probleme legate de cash flow;
• analiza solvabilității și a previzionării falimentu lui.
Aceste tehnici de analiză sprijină banca în luarea deciziei de acceptare sau respingere a creditului ș i
mai târziu în decizia de revizuire a împrumutului.
2 Regulamentul nr. 18/2009 privind cadrul de admini strare a activitatii instituțiilor de credit, proce sal intern de evaluare a
adecvării capitalului la riscuri și condițiile de e xternalizare a activității acestora, publicat în Mo nitorul Oficial, Partea I,
nr. 630 din 23/09/2009
33
MASURI PENTRU DIMINUAREA RISCULUI DE CREDITARE
Pentru diminuarea riscului în activitatea de credit are în România, de exemplu, instituțiile de credit
urmăresc respectarea unor condiții precum:
a. monitorizarea și raportarea expunerilor mari;
b. stabilirea unor limite aplicabile expunerilor ma ri;
c. aplicarea unor tehnici de transferare a riscului de credit către terțe părți.
a) În ceea ce privește monitorizarea și raportarea expunerilor mari, menționăm că expunerea unei
instituții de credit față de:
• un singur debitor;
• grupul de persoane aflate în relații speciale;
• personalul propriu,
este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egală sau depășește 10%
din fondurile proprii ale instituției de credit res pective.
Expunerea unei instituții de credit față de o perso ană aflată în relații speciale, membră a propriului
grup, este considerată ca fiind expunere mare indiv iduală în valoare relativă atunci când valoarea ace steia este
egală sau depășește 5% din fondurile proprii ale in stituției de credit respective.
În cazul în care contrapartida este o persoană afla tă în relații speciale cu instituția de credit, con siliul
de administrație va putea aproba o asemenea operați une numai în condițiile în care:
• decizia este luată de majoritatea consiliului de ad ministrație și, dacă este cazul;
• partea interesată se abține de la vot.
Instituțiile de credit raportează trimestrial Bănci i Naționale a României orice expunere mare. Pe de a ltă
parte, instituțiile de credit dispun de proceduri a dministrative și contabile adecvate, împreună cu me tode de
control intern, în scopul identificării și înregist rării tuturor expunerilor și a schimbărilor care po t interveni
asupra lor, precum și pentru monitorizarea expuneri lor în funcție de politica fiecărei instituții de c redit.
În ceea ce privește supravegherea expunerilor față de persoane aflate în relații speciale cu instituți a de
credit, pe lângă cerințele deja amintite, instituți ile de credit vor dispune de sisteme informaționale în scopul
identificării și înregistrării fiecărei expuneri, a sumei totale a acestora, a expunerilor individuale în valoare
absolută și relativă, precum și a schimbărilor care pot interveni asupra lor. Totodată sistemele infor maționale
vor permite monitorizarea prin intermediul unui pro ces de administrare independent.
b) O altă dimensiune a politicilor de limitare sau de reducere a riscului de credit o constituie stabilirea
unor limite aplicabile expunerilor mari.
Conform noilor prevederi ale BNR o instituție de cr edit nu va înregistra față de:
• «un singur debitor»;
• grupul de persoane aflate în relații speciale;
• personalul propriu,
34
expunere a cărei valoare depășește 25% din fonduril e proprii.
În același timp, o instituție de credit nu va înreg istra față de ceilalți membri ai propriului grup o
expunere a cărei valoare depășește 20% din fonduril e proprii.
Menționăm că , potrivit reglementărilor BNR, valoar ea cumulată a expunerilor mari ale unei instituții
de credit nu va depăși 800% din fondurile ei propri i.
c) A treia dimensiune a politicii de limitare sau d e reducere a riscului de credit se referă la aplica rea
unor tehnici de transferare a riscului de credit către terțe părți.
Deși transferarea riscurilor poate fi eficientă ace asta trebuie să fie ultimul element luat în conside rare
în procesul de gestiune a riscurilor bancare, în pr actică, însă, acest procedeu constituie prima și, d e cele mai
multe ori singura modalitate de abordare a gestiuni i riscurilor bancare.
Transferarea riscurilor se poate realiza pe mai mul te căi și anume:
• prin asigurare;
• prin operațiuni cu instrumente derivate;
• prin securitizarea creanțelor.
Strategia optimă ar presupune următoarea abordare: transferul riscurilor grave și acoperirea riscurilo r
frecvente.
a) pe plan internațional, ASIGURAREA riscurilor ban care se realizează de către societățile de
asigurare prin utilizarea mai multor tipuri de poli țe:
– poliță complexă pentru bănci, care acoperă pierde rile băncii datorate fraudelor produse de
personalul băncii, falsificării sau furtului de ban i și hârtii de valoare;
– polița de fraudă electronică pe computer prin car e se asigură eventualele pierderi datorate
modificării sau distrugerii frauduloase a informați ilor în format electronic, a softwareului, a datelo r memorate
pe diferite medii suport, precum și distrugerea inf ormațiilor de către virușii informatici;
– polița de asigurare pentru erori și omisiuni prin care sunt asigurați clienții băncii în cazul unor pierderi
suferite de aceștia, ca urmare a erorilor și omisiu nilor produse de către personalul băncii.
Sucursalele băncilor străine care operează în Româ nia sunt asigurate de societăți de asigurare din ța ra
de origine sau de către grupuri financiare. Deși, î n ultima perioadă, o parte din băncile românești și -au
transferat riscurile societăților de asigurări, o a ltă parte rămân în afara asigurărilor.
b) Instrumente derivate
Derivatele de credit sunt instrumente relativ noi pe piața derivatelor. Acestea pot acoperi riscul de
faliment sau riscul migrării calității creditelor.
Un instrument financiar derivat este un contract de transfer al unui risc, a cărui valoare depinde de
valoarea unui activ de bază .
Activul de bază poate fi un bun, o rată de dobândă, o acțiune, un indice bursier, o deviză sau orice a lt
instrument tranzacționabil stabilit între cele două părți contractante.
Un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplinește simultan următoarele condiții:
35
• valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază ;
• nu necesită o investiție netă inițială sau presup une o investiție inițială mai mică decât cea necesa ră
pentru alte active cu răspuns similar la modificări le pieței;
• este decontat la o dată ulterioară.
Ele permit gestiunea riscului de credit, ce derivă din migrarea calității creditelor, lucru ce a fost posibil
până la apariția acestor instrumente numai prin vân zarea creditelor. Schimbarea valorii de piață a cre ditului
este efectul mai multor factori:
factorii pieței: rata dobânzii, cursul valutar
schimbarea bonității clientului.
Cu ajutorul acestor instrumente putem gestiona risc urile pe termen scurt, fără a îndepărta creditele
din portofoliu. Derivatele de credit permit izolare a riscului de credit și managementul său separat de toate
celelalte componente ale riscului. Funcția de bază a derivatelor de credit este protecția cumpărătorul ui în
schimbul primei și protecția vânzătorului, care își asumă riscul creditului, în schimbul primei. Acest e titluri
permit instituțiilor un management mai eficient al riscului de credit.
c) Securitizarea este definită ca o operațiune financiară de valori ficare a creanțelor de către un
„vehicul investițional” care le achiziționează, le grupează și le afectează garantării unei emisiuni d e valori
mobiliare. 3 Portofoliul este divizat în tranșe, cu diferite cl ase de rating și este refinanțat prin emiterea titl urilor
financiare. Titlurile financiare sunt legate direct de riscul de neplată al tranșelor securitizate. Bă ncile emitente
de valori mobiliare trebuie să asigure facilități d e lichiditate sau colateral adițional, pentru a fac e titlurile
financiare mai atractive pentru investitori. Numai riscul deteriorării neașteptate a ratingului este t ransferată
investitorului. Băncile, în general, rămân responsa bile pentru serviciile prestate, care includ și mon itorizarea
recepției plății și înregistrarea reclamațiilor pr ivind drepturile cuvenite.
Securitizarea creanțelor este o formă de finanțare prin intermediul căreia active financiare generatoa re de
fluxuri bănești viitoare previzibile sunt grupate ș i transferate către o terță parte, care finanțează această achiziție
folosind fonduri atrase de pe piața de capital prin emisiunea de instrumente financiare securitizate) (IFS).
Securitizarea, ca tehnică de finanțare structurată, poate fi aplicată în cazul oricărui activ care are o
valoare determinabilă sau care generează un flux de venituri viitoare previzibile, de exemplu creanțe din
credite ipotecare, credite pentru firme, credite pe ntru achiziționarea de autoturisme, credite acordat e pentru
cărți de credit, contracte de leasing.
Emisiunea de instrumente financiare securizate (IFS ), ca formă de finanțare, a fost utilizată inițial în
SUA pe piața secundară a creditelor ipotecare, ca p arte a unui program guvernamental de reducere a
costurilor finanțării construcției de locuințe.
Principalele avantaje a securizării creanțelor, în opinia mea, ar fi următoarele:
3 Conform Legii nr. 31/2006 privind securitizarea cr eanțelor publicată în Monitorul Oficial, nr. 225 di n 13 martie 2006.
36
• băncile își pot reduce astfel expunerea către anumi ți debitori sau sectoare. De asemenea, băncile
pot continua să acorde credite unor clienți importa nți pentru care limita maximă acceptabilă de expune re
fusese atinsă anterior securitizării;
• permite specializarea băncilor: datorită posibilită ții de a securitiza credite, nevoile de finanțare a le
unor companii sau sectoare pot fi satisfăcute integ ral, fără ca banca să-și asume vreun risc sectorial prea mare;
• sursă de lichiditate: prin securitizare, active în general nelichide precum creditele (un caz particul ar fiind
creditele neperformante) ajung să fie vândute, gene rând fonduri pentru cedent;
• transferul unei părți a riscului de creditare în af ara sectorului bancar: dat fiind faptul că cea mai
mare parte a investitorilor în obligațiuni securiti zate sunt investitori non-bancari (companii de asig urări,
fonduri de investiții, hedge funds, fonduri de pens ii, instituții guvernamentale, companii), are loc o
redistribuire a riscului de creditare la nivelul în tregii economii, precum și la nivel internațional.
d) A patra dimensiune se referă la expunerea valutară a instituțiilor de credit.
Pentru a limita expunerea băncilor la riscul de cur s valutar autoritățile de reglementare prevăd limit e
minime și maxime între care poate varia poziția val utară totală a unei bănci.
În țara noastră aceste limite reprezintă ± 10% din fondurile proprii ale băncii pentru poziția valutar ă
individuală și ± 20% din fondurile proprii pentru p oziția valutară totală.
Adecvarea capitalului trebuie să fie de cel puțin 8 %.
37
TEMA 5
CREDITE ACORDATE PERSOANELOR FIZICE
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CREDITUL
Creditul bancar se acordă de către instituțiile abi litate de lege, care dețin capitalul bancar agenți lor
economici și al persoanelor fizice. Creditul bancar procură de fapt resurse financiare necesare diferi telor
sectoare de activitate economică.
Creditul bancar se acordă din capitalul inactiv, ne folosit, precum și din capitalul bănesc temporar
disponibil care se află în căutare de plasament. Cr editul bancar constituie unul dintre obiectivele pr incipale ale
activității băncilor. În calitatea lor de intermedi are – făcând abstracție de capitalul lor propriu – băncile se
împrumută de pe piața interbancară pentru a da apoi cu împrumut. În activitatea lor, băncile utilizeaz ă
capitalul disponibil din conturile clienților – pă strat ca resursă în bancă – din care acordă împrumu turi altor
clienți ai lor.
Creditul se acordă, de regulă, pe termen scurt și a re în vedere și riscul insolvabilității împrumutatu lui. 4
Funcția de bază a unei bănci în economia competițio nală o constituie creditarea, prin intermediul căre ia
băncile sunt chemate să încurajeze afacerile viabil e care sunt bazate pe rentabilitate și eficiență.
Abilitatea debitorului de a rambursa creditele depi nde de standingul financiar al entității și de fact orii
endogeni și exogeni pe care banca trebuie să-i iden tifice și să-i evalueze în mod corect.
Din punctul de vedere al activității bancare, operațiunile de creditare reprezintă componenta cea mai
importantă a operațiunilor de plasament, atât din p unctul de vedere al volumului de activitate, cât și al
participării acestor categorii de operațiuni la rea lizarea profitului băncii. Creditul bancar reprezin tă încă soluția
de bază pentru investițiile agenților economici, fi ind, în esență, la nivelul economiei românești în t ranziție,
calea de integrare a activității întreprinderilor r omânești, în mecanismul pieței europene.
În scopul acordării creditelor, băncile își elabore ază propriile norme de creditare care, în timp, au
căpătat caracter de generalitate, în sensul că prin cipiile de creditare, obiectele creditului și tipur ile de credit au
devenit elemente comune ale reglementărilor interne în domeniu la majoritatea băncilor. Activitatea de
normare a operațiunilor de creditare este, în acela și timp, un proces permanent, datorită diversificăr ii
operațiilor bancare și deschiderii băncilor spre do menii de creditare noi pentru sistemul bancar actua l.
Importanța creditului bancar în economia concurențială rezultă cel puțin din ur mătoarele
considerente:
4 Gh. Bistriceanu, M. Adochiței, E. Negrea – Finanțe le agenților economici, Editura Economică, Bucureșt i, 2001, p. 735
38
/check creditul bancar reprezintă principala formă de atr agere și mobilizare a resurselor bănești temporar
disponibile în economie;
/check creditul bancar constituie o sursă importantă de f inanțare a afacerilor întreprinderilor;
/check creditul bancar reprezintă o modalitate modernă de finanțare a consumului populației;
/check creditul bancar reprezintă o pârghie importantă în reglementarea circulației bănești și menținerea
stabilității economiei naționale.
CONDITIILE SI CATEGORIILE DE CREDITE DE CARE POT BE NEFICIA PERSOANELE FIZICE
CONDITII
Pot beneficia de credite persoanele fizice române s au străine rezidente sau nerezidente în România, în
vârstă de cel puțin 18 ani.
Persoanele fizice nerezidente (cetățeni străini car e lucrează în cadrul ambasadelor și misiunilor
consulare din România, în cadrul unor organizații i nternaționale sau reprezentanțe ale acestora în țar a noastră,
cetățenii străini și persoane fără cetățenie – apat rizi – cu domiciliul în străinătate, cetățeni român i cu domiciliul
în străinătate) pot beneficia de credite cu respect area dispozițiilor Regulamentului valutar.
Principalele condiții ce se cer a fi îndeplinite de persoanele fizice (populație) în vederea contractă rii de
credite sunt:
a. să fie angajat cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată și să realizeze venituri certe, cu
caracter de permanență care să asigure plata lunară a ratelor de credite și a dobânzilor aferente.
De asemenea, solicitantul poate fi și:
– pensionar;
– salariat cu contract de muncă pe perioadă determi nată, cu condiția rambursării creditului și achităr ii
dobânzii pe perioada valabilității contractului de muncă;
– persoană fizică care realizează venituri, conform declarației de venituri, confirmate de administraț ia
financiară.
– solicitanții creditelor în valută trebuie să real izeze venituri lunare certe (salariu, alte venituri , pensie
etc.) din care să poată rambursa creditul și dobânz ile aferente, inclusiv marja suplimentară destinată acoperirii
riscului valutar.
b. să deschidă la bancă un cont curent în care vor de pune inițial avansul minim solicitat ca sursă
proprie, dacă este cazul, iar ulterior ratele lunar e totale de rambursat;
c. să garanteze rambursarea creditelor solicitate și a dobânzilor aferente cu veniturile ce le realizeaz ă
și, după caz, cu garanții reale și personale;
d. să accepte ca plățile din contul de credit să fie efectuate prin virament, eliberarea sumelor în
numerar din credite fiind de regulă interzisă; O ex cepție o constituie creditele de trezorerie până la nivelul a
maxim 6 salarii / pensii nete lunare care pot fi pu se la dispoziție și în numerar.
39
e. să nu înregistreze debite sau alte obligații neach itate la scadență către bancă și terți;
f. să participe la realizarea afacerii (proiectului) cu surse proprii al căror cuantum minim este stabil it de
bancă pentru fiecare categorie de credite. Dovada c onstituirii resurselor proprii poate fi făcută de s olicitant fie
prin extrasul de cont, fie prin achitarea parțială în avans a facturii proforma (chitanța emisă, după caz, de
furnizor, de antreprenorul de construcții, de unită ți de desfacere cu amănuntul sau chitanța autentifi cată la
notariat, în cazul achiziției de la o persoană fizi că etc.).
CATEGORII DE CREDITE
Creditele se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
– în funcție de perioada de acordare :
– credite pe termen scurt – cu perioada maximă de r ambursare de 1 an (ex. Credite pentru cumpărarea de
electrocasnice);
– credite pe termen mediu – cu perioada de rambursa re cuprinsă între 1 și 5 ani (ex. credite pentru
cumpărarea de autoturisme);
– credite pe termen lung – cu perioada de rambursar e mai mare de 5 ani (ex. Credite ipotecare sau de
nevoi personale).
– în funcție de dobândă :
– credite cu dobândă fixă;
– credite cu dobândă variabilă;
– credite mixte (combinație între dobânda fixă și c ea variabilă – exemplu credit ipotecar cu dobândă
fixă în primii trei ani, după care dobânda este var iabilă).
– în funcție de monedă :
– credite în lei;
– credite în valută.
– în funcție de garanții :
– credite cu garanții reale (mobiliare sau imobilia re);
– credite cu garanții personale (fidejusiune, asigu rare împotriva riscului de neplată;
– credite negarantate.
– în funcție de destinație ; împrumuturile acordate acestei categorii de clien ți sunt încadrate de bănci în
două mari grupe:
– credite de consum;
– credite pentru investiții imobiliare.
Creditul de consum reprezintă, în conformitate cu prevederile normelor amintite, orice credit
contractat de o persoană fizică, în vederea satisfa cerii nevoilor personale ale solicitantului și/sau familiei
acestuia ori pentru achiziționarea de bunuri altele decât cele imobiliare.
40
Creditul pentru investiții imobiliare este orice credit care îndeplinește cumulative urm ătoarele
condiții:
a. este garantat cu ipoteca imobiliară;
b. este acordat în scopul dobândirii ori menținerii drepturilor de proprietate asupra unui teren si/sa u unei
construcții, realizate ori care urmează să se reali zeze, sau în scopul reabilitării, modernizării, con solidării ori
extinderii unei construcții sau pentru viabilizarea unui teren; în această categorie intră și creditel e acordate
exclusive în scopul rambursării unui credit pentru investiții imobiliare.
– în funcție de obiectul creditului , ofertele instituțiilor de credit cuprind mai mult e categorii, respectiv o
detaliere a creditelor de consum și a celor imobili are după scopul finanțării, după cum urmează:
Credite ipotecare / imobiliare . Aceste credite au ca destinație, așa cum am mai me nționat,
cumpărarea, construirea, consolidarea, extinderea, modernizarea, reamenajarea de locuințe sau case de
vacanță, cumpărarea de terenuri aflate în intravila n, realizarea unor lucrări necesare asigurării cu u tilități a
locuințelor și terenurilor intravilane (electricita te, apă, canalizare, gaze etc.), finalizarea unor c onstrucții aflate
într-un anumit stadiu de execuție.
Utilizarea creditului se realizează prin virament î n contul vânzătorului. În cazul construcțiilor, se solicită
un deviz estimativ pe baza căruia se dimensionează volumul creditului. În cazul în care valoarea deviz ului este
depășită pe parcursul executării lucrărilor, credit ul poate fi, de regulă, suplimentat într-o anumită limită (dacă
se respectă cerința privind gradul maxim de îndator are).
În cazul reamenajărilor, băncile solicită documente justificative (ex. facturi) pentru o parte din cre dit,
diferența fiind utilizată doar pe baza declarației pe proprie răspundere a împrumutatului.
Ofertele de astfel de finanțări sunt foarte variate , fiecare bancă încercând să atragă noi clienți pri n
diverse facilități. Acordarea creditului este condi ționată de plata unui avans din valoarea investiție i, în general de
25%, reprezentând contribuția clientului din surse proprii. Există și situații când banca nu solicită avans.
Creditul se acordă pe o perioadă de maxim 20-25 ani , urmărindu-se ca durata de creditare să nu
depășească vârsta de pensionare a împrumutatului. Î n cazul creditului pentru reamenajări, perioada uzu ală de
creditare nu depășește 10 ani. Uneori poate fi acor dată o perioadă de grație (3-12 luni), în special î n cazul
construcțiilor, perioadă în care împrumutatul achit ă doar dobânda și comisioanele aferente creditului.
Garantarea creditelor se face, de regulă, prin ipot ecă de rang I asupra terenului sau imobilului. Bănc ile
solicită, de asemenea, încheierea unei polițe de as igurare a imobilului și a unei asigurări de viață c u societăți de
asigurare agreate și cesionarea acestor polițe în f avoarea băncii. Uneori se solicită și cesionarea ve niturilor
lunare ale împrumutatului sau giranți.
Credite pentru cumpărarea de bunuri de folosință în delungată
Creditul este destinat cumpărării de produse electr ocasnice, tehnică de calcul și birotică, mobilă,
centrale termice de apartament etc. Pentru creditel e de valori mai mici, băncile nu solicită giranți s au garanții
41
materiale, protejându-se, de regulă, prin polițe de asigurare a riscului de neplată. Perioada de acord are a
creditului nu depășește, în general, 5 ani.
Credite pentru cumpărarea de autoturisme (credite a uto)
De regulă, creditul este garantat prin gaj asupra a utoturismului, constituit pe baza facturii pro-form a.
Acordarea creditului se realizează prin virament în contul vânzătorului, împrumutatul având obligația de a
prezenta ulterior factura fiscală care să ateste re spectarea destinației creditului. Clientul are obli gația de a
încheia o poliță de asigurare tip CASCO pentru toat ă perioada de creditare, cu o societate de asigurăr i agreată
de bancă, poliță cesionată în favoarea băncii. Unel e instituții de credit solicită împrumutatului cart ea de
identitate a autoturismului și un set de chei, pe c are le păstrează pe toată durata creditului.
Credite pentru nevoi personale
Se acordă pentru cheltuieli nenominalizate, nefiind necesară precizarea destinației creditului.
Credite pentru studii
Creditele sunt destinate achitării taxelor școlare pentru anumite forme de învățământ sau specializare ,
atât pentru beneficiarul creditului, cât și pentru un membru al familiei acestuia, în general soț, soț ie, copii,
rude și afini de gradul I.
Credite pentru plata unor tratamente medicale
Așa cum reiese și din denumire, creditul este acord at pentru acoperirea cheltuielilor legate de anumit e
tratamente medicale (ex. lucrări stomatologice), un eori existând chiar convenții încheiate între bănci și
cabinete medicale în acest scop.
Credite pentru vacanțe și călătorii
Se acordă pe baza documentelor de transport, cazare , masă – a facturii reprezentând contravaloarea
serviciilor de turism. Creditul se acordă prin vira ment în contul agenției de turism, o parte din aces ta putând fi
eliberat și în numerar sau pe card (partea destinat ă cheltuielilor curente în timpul călătoriei).
Credite pentru cumpărarea de acțiuni
Sunt credite destinate cumpărării de acțiuni cotate la bursă sau subscrierii unor noi acțiuni în cazul
majorărilor de capital.
Overdraft
Este un credit asociat, de regulă, cardului de debi t (dar poate fi acordat și prin contul curent), pri n care
clientul poate efectua plăți peste disponibilul exi stent în cont, în cadrul unui plafon (limită de cre ditare). Cel mai
frecvent este întâlnit în cazul cardului de plată a salariului, când nivelul maxim al creditului este stabilit în funcție
de acesta (1-3 salarii lunare). Limita de descoperi t de cont poate crește pe măsura dezvoltării relați ei cu banca,
atunci când se constată un istoric foarte bun al pl ăților. Contractul de descoperit de cont se reînnoi ește anual.
Utilizarea creditului se realizează atât sub forma plăților pentru bunuri și servicii, cât și sub form a ridicărilor de
numerar. Drept garanție, băncile solicită cesionare a unor drepturi (ex. salariale), giranți. Dobânda s e calculează la
sold. Unele bănci nu percep dobânzi, dacă rambursar ea se realizează în aceeași lună în care creditul a fost utilizat.
42
Credite de refinanțare
În ultima perioadă, cunoaște o dezvoltare semnifica tivă și creditul de refinanțare prin care un client
poate obține un împrumut de la o bancă în vederea r ambursării anticipate a unui alt credit (sau a mai multor
credite) obținut(e) de la o altă bancă (alte bănci) . Are drept scop reducerea cheltuielilor cu dobânda ale
debitorului sau obținerea unei perioade de creditar e mai favorabile.
Referitor la creditele de care pot beneficia persoa nele fizice încadrate, în categoria PFA – persoane fizice
autorizate, acestea pot fi:
Credite de investiții destinate cumpărării, amenajării sau modernizării s pațiilor reprezentând ateliere,
cabinete, birouri, cumpărării de echipamente de luc ru (ex. Tehnică medicală, tehnică de calcul), cumpă rării de
autovehicule, licențe, pachete software etc.
Credite pentru activitatea curentă destinate cumpărării de materii prime, materiale, p lății unor servicii
necesare desfășurării activității.
CREDITUL IMOBILIAR – IPOTECAR
Timp de aproape 10 ani, după revoluția din 1989, bă ncile românești nu au fost interesate să acorde
împrumuturi persoanelor fizice, iar despre creditel e pentru cumpărarea de locuințe nici nu se putea vo rbi. La
începutul anului 2000, lucrurile s-au schimbat, și o dată cu „curățarea” sistemului bancar, cu apariți a unor
jucători de talie mare și cu creșterea concurenței, persoanele fizice au devenit foarte căutate. În ac est context,
ajutate și de reducerea inflației, începând cu anul 2002, băncile au început să fie vizibil interesate să crediteze
persoanele fizice, mai ales pentru cumpărarea sau c onstrucția de locuințe.
Creditul imobiliar este creditul a cărui destinație o reprezintă achi ziționarea, construirea sau repararea
/ îmbunătățirea unui imobil. Garantarea sa se face cu orice tipuri de garanții permise de finanțator ( cu ipotecă
asupra imobilului achiziționat din credit sau a unu i alt imobil aflat în proprietatea împrumutatului s au a unei
terțe persoane, giranți etc.).
Programul guvernamental “PRIMA CASĂ” implemantat prin Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.
60 din 03.06.2009 5 publicată în Monitorul Oficial al României nr.381/ 04.06.2009 are ca obiectiv acordarea de
5 Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 60 din 03.06 .2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului
“Prima Casă” publicată în Monitorul Oficial al Româ niei nr.381/04.06.2009 a fost aprobată și modificat ă prin Legea
nr.368 din 26.11.2009 pentru aprobarea Ordonanței de Urgentă a Guvernulu i nr. 60 din 03.06.2009 privind unele măsuri
în vederea implementării programului “Prima Casă” p ublicată în Monitorul Oficial al României nr.816/27 .11.2009,
respectiv a fost modificată prin:
– Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 30 din 31.0 3.2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgentă a
Guvernului nr. 60 din 03.06.2009 privind unele măsu ri în vederea implementării programului “Prima Casă ” publicată în
Monitorul Oficial al României nr.243/16.04.2010, și
– Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 33 din 30.0 3.2011 pentru modificarea și completarea art.1 din Ordonanța de
Urgentă a Guvernului nr. 60 din 03.06.2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului “ Prima Casă”,
precum și pentru adoptarea unor măsuri în vederea c ontinuării programului “Prima Casă”, publicată în M onitorul Oficial
al României nr.235/04.04.2011
– Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 94/2012 pen tru completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a G uvernului nr.
60/2009 privind unele măsuri în vederea implementăr ii programului "Prima casă" și adoptarea unor măsur i în vederea
îmbunătățirii condițiilor de derulare a programului "Prima casă", publicată în Monitorul Oficial, Part ea I nr. 878 din
21.12.2012.
43
sprijin financiar persoanelor care doresc sa achizi tioneze o locuință și nu dispun de suficiente fondu ri.
Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să man dateze Fondul Național de Garantare a Creditelor pe ntru
Întreprinderile Mici și Mijlocii în vederea emiteri i de garanții în numele și în contul statului în fa voarea băncilor
care acordă credite persoanelor fizice pentru cumpă rarea unei locuințe în cadrul programului "Prima ca să",
care sunt titluri executorii. Asupra imobilelor ach iziționate în cadrul programului "Prima casă" bănci le instituie
și reînnoiesc atât în favoarea statului român, repr ezentat de Ministerul Finanțelor Publice (50%) cât și în
favoarea lor (50%), un drept de ipotecă de rangul I pe toată durata contractului de creditare, cu inte rdicția de
vânzare a locuinței pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit Normei de implementare a Programului “Prim a Casă” din 17.06.2009 aprobată prin H.G.
nr.717/17.06.2009 publicată în Monitorul Oficial al României nr.418/18.06.2009, cu modificările și
completările ulterioare, Fondul Național de Garanta re a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijl ocii S.A –
IFN, denumit în continuare FNGCIMM, garantează, în numele și în contul statului, creditele acordate
persoanelor fizice pentru achiziția unei locuințe î n cadrul programului iar sursa de plată a garanțiil or emise în
numele și în contul statului este bugetul de stat.
De la începutul Programului Prima Casă și până la d ata de 09.10.2013 au fost emise în total peste
102.000 garanții pentru finanțări accesate în valoa re de cca. 3.948 milioane euro. 6
In data de 07.08.2013 prin Hotǎrârea de Guvern 566 și în data de 22.08.2013 prin Hotărârea de Guvern
615 a fost alocat un plafon suplimentar de 1,2 mili ard lei, din care 500 milioane lei sunt destinate p entru
achiziția locuințelor construite de Agenția Naționa lǎ pentru Locuințe (ANL). Din acest plafon se vor a corda
garanții doar pentru credite în moneda națională.
Plafonul maxim al creditului garantat de stat este de:
● 60.000 euro, echivalent lei – pentru o locuință v eche;
● 70.000 euro, echivalent lei – pentru o locuință n ouă;
● 75.000 de euro, echivalent lei – pentru o locuinț ă colectivă construită de la zero.
Creditul ipotecar este acel credit ce se acordă pe baza unei ipoteci constituite exclusiv asupra
imobilului care face obiectul creditării, constând dintr-un drept real, care grevează bunul respectiv pentru a
garanta rambursarea creditului de către debitor. În caz de nerambursare a împrumutului, creditorul are
dreptul să ceară justiției scoaterea la vânzare pri n licitație publică a bunului imobil ipotecat, iar din prețul
obținut să-și rețină suma împrumutată împreună cu d obânda și cheltuielile prilejuite de judecată și de vânzare.
Contractul de ipotecă este astfel un contract acces oriu al creanței pe care o garantează.
Conform reglementărilor în vigoare 7, creditul ipotecar pentru investiții imobiliare desemnează acel
tip de credit acordat de instituții financiare auto rizate cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor co ndiții:
6 Comunicatul de presă al Guvernului României din 09 .10.2013 : http://www.gov.ro/situatia-garantiilor-prima-casa-l a-
data-de-18-05-2010__l1a109211.html
7 Legea 190/1999 privind creditul ipotecar pentru in vestiții imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României
nr.611/14.12.1999 cu modificările și completările u lterioare (inclusiv Legea nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 409 din 10/06/2011).
44
1. este acordat în scopul efectuării de investiții imobiliare cu destinate locativă sau cu altă destin ație
decât cea locativă ori în scopul rambursării unui c redit ipotecar pentru investiții imobiliare contrac tat anterior;
2. acordarea creditului este garantata cel puțin cu ipoteca asupra imobilului care face obiectul
investiției imobiliare pentru finanțarea căreia se acorda creditul, respectiv cu ipoteca asupra imobil ului obiect
al investiției imobiliare pentru finanțarea căreia a fost anterior acordat un credit ipotecar pentru i nvestiții
imobiliare, a cărui rambursare urmează a fi astfel finanțată.
Valoarea unui credit pentru investiții imobiliare ac ordat unui solicitant care nu obține veniturile
eligibile denominate sau indexate la moneda creditu lui nu poate depăși 75% din valoarea garanției ipot ecare în
cazul creditelor denominate în euro sau indexate la cursul euro și 60% în cazul creditelor denominate în alte
monede străine ori indexate la cursul unor alte mon ede străine
Acordarea creditelor pentru investiții imobiliare e ste condiționată de prezentarea de către solicitant a
unor garanții reale și sau personale. Valoarea gara nțiilor nu va fi mai mică de 133% din valoarea cred itului. În cadrul
garanțiilor constituite pentru creditul ipotecar vo r fi acceptate numai ipoteci de rangul I și privile gii. În cazul
garanțiilor reprezentând ipoteci, contractul de cre dit ipotecar va stabili obligația împrumutatului de a nu constitui
alte ipoteci de același rang asupra imobilului resp ectiv. Toate cheltuielile legate de taxele aferente constituirii în
bună regulă a garanției și asigurării publicității în Cartea Funciară vor fi suportate de împrumutat. Ipoteca constituită
pentru garantarea creditului ipotecar este valabilă până la rambursarea integrală a creditului, dobânz ilor și a
celorlalte comisioane aferente. Imobilul asupra căr uia s-a constituit ipoteca în favoarea băncii nu va putea fi
înstrăinat decât cu acordul prealabil al băncii și cu rambursarea integrală a creditului și a celorlal te datorii față de
bancă. În cazul creditului pentru construcții, ipo teca se constituie asupra terenului și a altor imob ile aparținând
titularului de credit.
În termen de 5 zile de la încheierea contractului d e garanție, împrumutatul va încheia un contract de
asigurare a imobilului ipotecat. Ipoteca adusă în garanție se asigură pe toată durata creditării pentru toate
riscurile specifice iar, drepturile de despăgubire se cesionează în favoarea băncii până la acoperirea integrală a
datoriei. Valoarea asigurată trebuie să fie cel puțin egală c u valoarea creditului plus dobânda antecalculată pe un
an de zile , asigurarea trebuie să fie făcută însă la valoarea reală a bunului.
În cazul cumpărării unui teren pentru construirea u nei locuințe, pe lângă contractul de ipotecă făcut
pentru construcția viitoare trebuie încheiată și polița pentru acoperirea riscurilor de construcție până la
finalizarea acestora.
Asigurarea de viață (asigurare de deces și incapacitate permanentă de m uncă din orice cauză) poate fi
cerută expres de unele bănci ca o completare a ceri nțelor obligatorii de acordare a creditului, în tim p ce alte
bănci o privesc ca o asigurare facultativă. Contrac tul de asigurare trebuie să stipuleze că banca este beneficiara
poliței de asigurare . Dacă polița de asigurare este deja încheiată, suma de asigurare va trebui cesionată în
favoarea băncii , iar cesiunea se va înregistra pe cheltuiala împru mutatului la Arhiva Electronică de Garanții
Reale Mobiliare.
45
Atunci când sunt necesare garanții suplimentare, bă ncile pot accepta unul sau mai mulți giranți – rude
de gradul I sau II ale împrumutatului.
Nivelurile maxime admise pentru gradul total de ind atorare sunt stabilite prin Regulamentul BNR
nr.17/2012 privind unele condiții de creditare.
Conform acestui Regulament, băncile analizează capa citatea de rambursare a clienților pe baza unui
nivel al veniturilor considerate eligibile și care nu poate depăși cu mai mult de 20% pe cel aferent a nului anterior.
La stabilirea venitului aferent anului anterior, îm prumutătorii stabilesc venitul aferent anului anter ior pe baza
documentelor care să certifice veniturile declarate autorităților fiscale.
În situația în care nu există obligații legale de d eclarare a veniturilor la autoritățile fiscale,
împrumutătorii stabilesc venitul aferent anului ant erior pe baza altor documente justificative.
Cum optăm pentru cel mai avantajos credit imobiliar /ipotecar?
Alegerea celui mai “ieftin” credit nu este o operaț iune simplă, datorită numărului mare de taxe, costu rilor
suplimentare și asigurărilor (a bunului, de viață, de risc financiar). Unele bănci au dobânzi mai mici , dar comisioanele
sunt mai mari sau asigurările mai scumpe. De aceea, costul total al unui credit se poate afla numai în sumând toate
cheltuielile care apar pe perioada de derulare a îm prumutului.
Primul pas este alegerea monedei în care contractăm creditul, datorită diferențelor de dobânzi practicate la
cele trei monede în care sunt oferite de obicei cre ditele (RON, EURO și USD). Dobânda este cel mai imp ortant
element de cost la un credit. Chiar și la creditele în valută ea poate depăși valoarea împrumutului, d acă perioada de
credit este mare, de exemplu, peste 20 de ani. Cea mai simplă metodă de a afla cât costă un credit, d. p.v. al
clientului, este să înmulțească valoarea ratei luna re cu numărul de luni pe perioada de creditare și s ă scadă apoi din
rezultat suma împrumutată. Diferența o reprezintă s uma plătită băncii sub formă de dobândă. În privinț a monedei
împrumutului, ținând cont de ultimele evoluții ale pieței valutare, dar și de reglementările BNR privi nd creditarea în
valută a persoanelor fizice, se constată o orientar e către creditele în RON.
Al doilea element important în privința costurilor creditului imobiliar/ipotecar sunt asigurările . Prima
de asigurare a unui imobil costă aproximativ 35 – 4 0 USD/an pentru o locuință de 10.000 USD, ceea ce
înseamnă 350 – 400 USD pentru un împrumut de 10 ani . Asigurarea de viață este ceva mai scumpă, 1- 2 % din
valoarea creditului, respectiv 1.000 USD. De exempl u, Alpha Bank oferă gratuit asigurarea de viață, ia r Banc
Post oferă gratuit atât asigurarea de viață cât și cea a imobilului.
Al treilea element de cost pentru un credit imobili ar/ipotecar îl reprezintă totalitatea comisioanelor
bancare : comision de analiză a creditului, comision de ges tiune, comision de evaluare a locuinței/terenului,
comision de introducere în baza de date electronică etc. Acestea totalizează 2- 5 % din suma împrumuta tă.
Un alt element care nu trebuie uitat îl constituie avansul sau aportul personal cu care clientul trebu ie
să participe la achiziția locuinței/terenului. Pent ru a încuraja creditarea în lei, o dobânda anuala e fectiva și
valoarea totala plătibila de către consumator, calc ulate la momentul încheierii contractului de credit .
Creditul de consum
46
Anterior Ordonanței de Urgență nr.50/2010, cadrul j uridic al contractelor de credit pentru
consumatori era reglementat de Legea nr. 289/2004 ( privind regimul juridic al contractelor de credit p entru
consum destinate consumatorilor, persoane fizice).
Actualmente, creditul de consum este reglementat de Ordonanța de urgență nr. 50/201 0 privind
contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al Românei nr. 389 din data d e 11 iunie
2010, aprobată cu modificări și completări prin Leg ea nr.288 din 28.12.2010 pentru aprobarea Ordonanțe i de
urgență nr. 50/2010 privind contractele de credit p entru consumatori, publicată în Monitorul Oficial a l Românei
nr. 888 din data de 30.12. 2010, respectiv prin Ord onanța de urgență nr.73/2012 pentru modificarea pct . II al
anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului n r. 50/2010 privind contractele de credit pentru con sumatori,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 803 di n 29/11/2012.
Conform acestui act normativ, contractul de credit de consum reprezintă, contractul prin care un
creditor acordă, promite sau stipulează posibilitat ea de a acorda unui consumator un credit sub formă de
amânare la plată, împrumut sau alte facilități fina nciare similare, cu excepția contractelor pentru pr estarea de
servicii în mod continuu ori pentru furnizarea de b unuri de același fel, atunci când consumatorul plăt ește
pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe dur ata furnizării lor.
Principalele modificări se refera la obligațiile cr editorului de informare în cele mai mici detalii, d repturi
noi pentru consumator precum cel de retragere din c ontractul de credit fără nicio motivare, micșorarea
comisioanelor de rambursare, interzicerea comisioan elor de depunere sau retragere la ghișeu, reglement area
contractelor cu dobânda variabilă, limitarea dobânz ii penalizatoare în anumite situații personale,
reglementarea răspunderii instituției de credit în cazul contractelor legate.
Prin acest act normativ a fost introdusă obligația finanțatorilor de a calcula și a afișa sau publica, după
caz, dobânda anuală efectivă (DAE), obligație valabilă pentru acele produse pe care creditorul sau
intermediarul de credit le promovează public, cu pr ecizarea nivelului dobânzii sau a altor costuri aso ciate
creditului. Potrivit legii, DAE face echivalența, l a nivelul unui an, între valoarea curentă a tuturor
angajamentelor sub forma unor împrumuturi, rambursă ri și cheltuieli existente sau viitoare, acceptate de către
creditor și de beneficiarul creditului, și se calcu lează după o anumită formulă (vezi Anexa nr.1 din O rdonanța
de urgență nr. 50/2010 privind contractele de credi t pentru consumatori). Prin această formula de calc ul (sau
ecuație fundamentală de stabilire) se dorește oferi rea unei reprezentări numerice și comparabile a cos tului,
astfel încât consumatorul să poată compara ofertele diferiților creditori naționali sau din alte state membre.
DAE are trei elemente: – formula în sine; – un set de observații considerate necesare pentru a evita
neclaritățile; – o serie de ipoteze suplimentare, n ecesare pentru exactitatea calculelor. Pentru a cal cula DAE,
este necesară determinarea costului total la consum ator, respectiv toate costurile pe care împrumutatu l
trebuie să le plătească pentru a obține creditul (d obândă, comisioane etc.).
Contractele de credit de consum trebuie să fie reda ctate în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil , în
cel puțin două exemplare, inclusiv anexele contract ului, câte un exemplar original pentru fiecare part e
(împrumutat și creditor). Aceste contracte trebuie să includă informații referitoare la numele și adre sele
47
părților contractante, valoarea DAE, indicarea cond ițiilor în care dobânda anuală efectivă poate fi mo dificată,
valoarea și scadența plăților pe care împrumutatul trebuie să le facă în contul creditului, lista elem entelor
componente ale DAE (toate costurile asociate credit ului), clauze privind nerespectarea de către debito r a
contractului de credit și eventualele costuri supli mentare generate de nerespectarea clauzelor contrac tuale. În
cazul în care DAE nu poate fi calculat (ex. linii d e credit), contractul va cuprinde nivelul dobânzii, celelalte
costuri, plafonul de creditare, condițiile în care acestea pot fi modificate etc.
Tot actul normativ mai sus menționat, obligă instit uțiile de credit (și celelalte categorii de credito ri) să
informeze în scris împrumutatul despre orice modifi care survenită pe durata contractului de credit în nivelul
dobânzii, în celelalte costuri atașate creditului. Informarea se realizează fie prin scrisoare recoman dată cu
confirmare de primire, fie prin intermediul unui ex tras de cont furnizat gratuit.
De asemenea, OUG nr.50/2010 prevede dreptul debitor ului de a plăti înainte de scadență, integral sau
parțial, obligațiile din contractul de credit, resp ectiv dreptul la rambursarea anticipată. Însă, în c azul
rambursării anticipate a creditului, creditorul est e îndreptățit la o compensație echitabilă și justif icată în mod
obiectiv pentru eventualele costuri legate direct d e rambursarea anticipată a creditului, cu condiția ca
rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fix ă. O astfel
de compensație nu poate fi mai mare de:
a) 1% din valoarea creditului rambursată anticipat , dacă perioada de timp dintre rambursarea
anticipată și data convenită pentru încetarea contr actului de credit este mai mare de un an ;
b) 0,5% din valoarea creditului rambursat anticipa t, dacă perioada de timp dintre rambursarea
anticipată și data convenită pentru încetarea contr actului de credit nu este mai mare de un an.
Creditorul trebuie să stabilească o metodă de calcu l al compensației clară și ușor verificabilă, pe ca re o
va face cunoscută consumatorului din stadiul precon tractual.
48
TEMA 6
CATEGORII DE CREDITE PENTRU PERSOANE JURIDICE
În România, întreprinderile sunt catalogate pe mări mea totală a tranzacțiilor, numărul de angajați și
sectorul de activitate, conform Legii nr.346/2004 p rivind stimularea înființării și dezvoltării întrep rinderilor mici
și mijlocii, cu modificările și completările ulteri oare. Aceste clasificări sunt după cum urmează:
/head2right microîntreprinderi : au până la 9 salariați și realizează o cifră de afa ceri anuală netă sau dețin active
totale de până la 2 milioane euro, echivalent în le i;
/head2right întreprinderi mici : o firmă care are între 10 și 49 de salariați și rea lizează o cifră de afaceri anuală
netă sau dețin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei;
/head2right întreprinderi mijlocii : o firmă care între 50 și 249 de salariați și realiz ează o cifră de afaceri anuală
netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei , sau dețin active totale care nu depășesc echivale ntul în lei a
43 milioane euro;
/head2right întreprinderi mari : o firmă care are peste 249 de angajați, având o cif ră de afaceri sau dețin active
totale care depășește 50 milioane euro echivalent î n lei.
În cazul firmelor mici, comerciantul, directorul sa u proprietarul companiei va fi persoana care ia
deciziile. În întreprinderile mijlocii și mari, dec iziile vor fi influențate, de obicei, de un grup de oameni.
Deoarece nevoile individuale ale organizațiilor sun t variate, numărul persoanelor implicate în procesu l de luare
a deciziilor va fi diferit. Cu cât riscul pentru or ganizație este mai ridicat, cu atât va fi mai mare numărul
persoanelor implicate în luarea deciziilor.
Băncile vor dezvolta sisteme adecvate pentru a veni în întâmpinarea acestor cerințe – formarea
specialiștilor, vizitarea clientului, pachete de servicii speciale pentru un anumit tip d e afaceri.
Rolul de a armoniza complexitatea clientului persoa nă juridică cu servicii și tehnici de marketing rev ine
băncii. De aceea, este important pentru salariați s ă aibă cunoștințe despre serviciile oferite de banc a lor și să
identifice cine are nevoie de ele. Este, de asemene a, vital ca personalul băncii să fie conștient de s erviciile
oferite de competitori.
În cadrul activității de intermediere pe care o rea lizează băncile comerciale, operațiunile de acordar e
de credite ocupă un loc deosebit de important, aces tea fiind principalele operațiuni de activ ale bănc ilor
comerciale.
Deoarece prezintă particularități diferite atât în ceea ce privește documentația, analiza, determinare a,
cât și categoriile de credite utilizate în cazul co mpaniilor față de persoanele fizice, vom trata sepa rat cele două
mari categorii de activități ale băncilor comercial e privind creditarea, respectiv: creditarea compani ilor
cunoscută și sub denumirea de CORPORATE BANKING și creditarea persoanelor fizice RETAIL BANKING.
49
PRINCIPALELE CATEGORII DE CREDITE ACORDATE COMPANIILOR
În conformitate cu prevederile OUG 99/2006 (aprobat ă prin Legea nr.227/2007 și modificările
ulterioare) și cu propriile statute de organizare ș i funcționare, băncile acordă clienților lor credit e în lei și valută
pe termen scurt, mediu și lung.
Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care banca pune sau se obligă să pună la dispoziția
clienților, fondurile solicitate sau își ia un anga jament prin semnătură, de natura avalului, cauțiuni i sau
garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate oper ațiunilor de creditare, operațiunile de leasing și toate
operațiunile de locație însoțite de opțiunea de cum părare.
Se disting două forme de creditare:
– punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni ca re se înregistrează în conturile bilanțiere;
– angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și a ngajamente prin semnătură, operațiuni care
figurează în conturi în afara bilanțului.
Legea bancară nr. OUG 99/2006 aprobată prin Legea n r.227/2007, definește creditul ca fiind orice
angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la
plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și
orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plată unei sume
de bani.
Prin credite pe termen scurt se înțeleg operațiunile de împrumut a unor sume de bani pe o durată ce
nu depășește 12 luni, cu excepția creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricație. Creditele a c ăror durată
de rambursare este între un an și cinci ani sunt co nsiderate credite pe termen mediu , iar cele care depășesc
durata de 5 ani sunt credite pe termen lung .
Băncile pot acorda clienților lor următoarele categ orii principale de credite în lei și valută:
o credite pe termen scurt :
a) credite globale de exploatare;
b) utilizări din deschideri de credite permanente ( linii de credite);
c) credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocu rilor temporare;
d) credite pentru finanțarea cheltuielilor și stocu rilor sezoniere;
e) credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lu ng de fabricație;
f) credite pentru prefinanțarea exporturilor;
g) credite pentru exportul de produse garantate cu creanțe asupra străinătății;
h) credite de scont;
i) credite pe documente de plată aflate în curs de încasare (cecuri și ordine de plată);
j) factoring;
k) credite pentru facilități de cont;
1) credite pe descoperit de cont (overdraft);
o credite pe termen mediu și lung :
50
a) credite pentru echipament (investiții) în comple tarea surselor proprii;
b) credite pentru cumpărarea de acțiuni și active;
c) credite promotori;
d) credite ipotecare;
e) credite pentru activitatea de leasing;
f) credite de forfetare.
Băncile pot acorda clienților lor și alte categorii de credite pe termen scurt, mediu și lung, în lei și
valută.
În funcție de specificul activității, limita ciclur ilor tehnologice de fabricație, a proceselor biolog ice,
modalitățile de vânzare și plată, care determină si tuația economico-financiară și respectiv, capacitat ea de
rambursare a fiecărui împrumutat, banca poate stabi li în cadrul termenelor maxime de creditare, termen e
intermediare de rambursare.
Durata de creditare, cuprinde:
/head2right perioada de tragere, în care creditul se angajează , respectiv de la data stabilită prin contract de
punere a creditului la dispoziția împrumutatului și până la angajarea integrală a creditului;
/head2right perioada de utilizare, care cuprinde durata de tim p dintre angajarea (tragerea) integrală a
creditului și data primei rate scadențe conform con tractului încheiat. În cadrul perioadei de utilizar e a
creditului poate exista perioada de grație;
/head2right perioada de grație este cuprinsă între data prevă zută prin contract pentru utilizarea integrală a
creditului și data prevăzută pentru rambursarea pri mei rate de credit. În cadrul perioadei de grație,
împrumutatul achită băncii dobânzile datorate, comi sioanele și taxele, fără a rambursa ratele de credi t.
Perioada de grație se acordă în cazul creditelor pe ntru echipament la care potrivit documentației
tehnice s-a prevăzut un termen de atingere a parame trilor proiectați. Perioada de grație poate fi de 1 – 3 ani de
la termenul de punere în funcțiune a investiții lor .
In cazul investițiilor care produc imediat după pun erea în funcțiune, cum sunt utilajele, mașinile și
instalațiile, perioada de grație va fi de regulă de 6 luni de la livrare;
► perioada de timp în care creditul se rambursează, respectiv de la data prevăzuta în contract pentru
restituirea primei rate a creditului până la data s tabilită prin contract pentru rambursarea ultimei r ate;
► perioada de întârziere, care cuprinde intervalul d e timp de la scadența creditului (ratei) până la
recuperarea efectivă a acestuia, inclusiv prin exec utarea silită sau falimentul debitorului. Întârzier ea se poate
referi la o rată sau mai multe din credit (parțiale ) sau la întreg împrumutul (totală).
Stabilirea volumului creditelor se efectuează luând u-se în calcul prețurile stocurilor, cheltuielilor și
celorlalte active, astfel:
a) materiile prime și materialele (inclusiv produsele și semifabricatele din cooperare), ambalajele,
combustibilul, obiectele de inventar etc., la prețu l de cumpărare, inclusiv TVA, la care se adaugă che ltuielile efective
de transport – aprovizionare, taxele și comisioanel e;
51
b) cheltuielile de producție neterminată și semifabri catele destinate consumului propriu, la costurile
efective, care nu pot fi mai mari decât cele progra mate prin bugetul de venituri și cheltuieli;
c) semifabricatele destinate vânzării și produsele fi nite, la costurile efective, care nu pot fi mai mar i
decât cele prognozate la stabilirea prețului de cre ditare se vor avea în vedere și ambalajele care nu intră în
costul produsului, precum și alte cheltuieli determ inate de executarea unor lucrări sau operații stabi lite prin
comenzi și contracte, și care se recuperează din pr ețurile obținute;
d) mărfurile cumpărate în vederea revânzării, la preț ul legal de cumpărare, inclusiv TVA, la care se
adaugă cheltuielile efectuate, aferente stocurilor;
e) cheltuielile aferente producției agricole se credi tează pe baza baremuri1or (devizelor) de cheltuieli
stabili te în acest scop;
f) cecurile și ordinele de plată aflate în circuit ba ncar se creditează la nivelul de 90% din valoarea n ominală a
acestora, diferența de 10% fiind destinată să acope re încasarea dobânzilor aferente;
g) utilajele achiziționate pentru obiectivele de inve stiții se creditează la nivelul prețurilor de
aprovizionare, inclusiv cheltuielile de transport, montaj și TVA;
h) lucrările de construcții montaj se creditează la n ivelul sumelor efective din situațiile de lucrări
inclusiv avansurile (dacă este cazul) și TVA.
ANA LIZA , DETERMINAR EA ȘI A COR DAR EA CR EDI TELOR
Determinarea necesarului total de credite pe termen scurt, în lei și valută, al clientului se efectuea ză
de bancă pe baza analizei fluxului de lichidități ( cash-flow) și a capacității de rambursare. Fluxul d e lichidități
(cash-flow) reflectă situația tuturor intrărilor de lichidități (încasări) și a tuturor ieșirilor de l ichidități (plăți) într-
o perioadă viitoare. Rezultatul final poate fi pozi tiv (disponibilități) sau negativ (necesar de lichi dități).
Efectuarea unei analize corecte a prognozei fluxulu i de lichidități presupune cunoașterea activității
clientului, evoluția istorică a acesteia, ramura în care evoluează, în scopul verificării viabilității și posibilității de
realizare a ipotezelor care stau la baza prognozei. Cunoașterea activității istorice (din perioada tre cută) a
clientului se realizează pe baza datelor din bilanț ul și contul de profit și pierdere, a fluxurilor de fonduri
înregistrate în perioada respectivă, care reflectă mișcarea elementelor componente ale bilanțului într e două
perioade și arată cum sunt create și utilizate fond urile.
Sursele de informare pentru realizarea analizei flu xului de lichidități sunt, în principal, următoarel e:
► bilanțul, situațiile contabile trimestriale și lun are;
► raportul de gestiune însoțit de raportul comisiei de cenzori;
► prognozele financiare elaborate de clienți pe baza contractelor de aprovizionare și desfacere;
► studii de fezabilitate;
► informații din mass-media;
► analize privind ramura / sectorul de activitate / piața, în care funcționează clientul (elaborate de
Comisia Națională pentru Statistică, ministere etc. );
52
► studiile de reorganizare și restructurare ale agen tului economic și ale ramurii din care face parte;
► trategia națională de dezvoltare economică pe term en mediu;
► alte surse.
În cadrul unei activități economice sintetizată în cash-flow se pot identifica:
intrări de lichidități:
► încasări din activitatea de exploatare, financiară , excepțională;
► majorarea capitalului social vărsat prin aport sup limentar în lichidități (cash);
► creșterea datoriilor financiare, pe termen lung (c redite);
► împrumuturi (datorii) subordonate pe termen lung.
Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primi te în urma unor emisiuni de titluri sau
împrumuturi subordonate, cu o scadență îndepărtată sau nedeterminată, a căror rambursare este
condiționată de anumite clauze contractuale.
ieșiri de lichidități:
► plăți pentru activitatea de exploatare, financiară , excepțională;
► achiziții de active fixe corporale și necorporale;
► plăți pentru impozite și taxe;
► scăderea datoriilor financiare pe termen lung (cre dite).
METODOL OGIA DE CR ED ITARE
Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape ș i reprezintă concretizarea elementelor esențiale
în activitatea de creditare.
Figura. 1. Etape în procesul de creditare
53
Etapa preliminară
Etapa preliminară presupune o informare-documentare reciprocă, banca-agent economic în vederea
identificării necesarului de credit, condițiile de obținere a creditului, de rambursare, de cost etc. Putem spune
că este etapa "primei impresii".
Etapa depunerii dosarului
Etapa depunerii dosarului cuprinde în principal dou ă tipuri de documente: unele de ordin juridic legat e
de statutul contractului de societate, înregistrat la Registrul Comerțului, autorizații specifice func ționării normale,
angajarea legală a creditului, componenta echipei m anageriale etc., și altele de natură economică lega te de
prezentarea situației economico-financiare a societ ății, (bilanț, situația contului de profit și pierd ere, situația
fluxului de fonduri), balanța de verificare a lunii precedente solicitării creditului, planul afacerii , contracte,
comenzi ferme la intern și/sau extern, situația obl igațiilor de plată, garanțiile materiale oferite de agentul
economic. Primul contact cu clientul
Prezentarea cererii de
credit
Depunerea documentației
de creditare și analiza
formală
Analiza documentației de
creditare
Avizarea propunerii
ofițerului de credit de către
conducerea unității
Promovarea documentației
spre aprobare /avizare
structurilor de decizie Pregătirea unei noi
documentații
Transmiterea documentați ei
spre analiza și aprobare
structurilor centralei
Comunicarea deciziei de
creditare
Perfectarea contractului de
credit și accesoriilor acestuia
Acordarea și angajarea creditului
Administrarea creditului
Rambursarea creditului și
eliberarea garanțiilor Analiza calității
creditelor Gestiunea
riscului de credit
Respingerea solicitării de credit
54
Pentru fundamentarea creditelor agentul economic tr ebuie să prezinte:
/head2right studiul de fezabilitate;
/head2right autorizația de construcție;
/head2right devizul general al lucrării;
/head2right planul de amplasare;
/head2right contractul încheiat cu constructorul;
/head2right graficul lucrărilor investiției;
/head2right alte autorizații prevăzute de lege.
Etapa analizei documentației depuse
Evaluarea cererii de creditare va implica o analiză a fezabilității planului privind rambursarea
împrumutului, plan prezentat de solicitant și asupr a posibilităților de atingere a scopurilor pentru c are
împrumutul a fost cerut. Scopul băncii este să obți nă profituri.
Când este vorba de un credit pentru un agent econom ic mic, problema trebuie abordată având în
vedere și următoarele aspecte:
/head2right căderea bruscă a numărului de clienți este o sursă de informații;
/head2right slăbiciuni în informațiile financiare disponibile;
/head2right risc, incertitudine și garanții;
/head2right verificare și control.
Când este vorba de un credit pentru un agent econom ic mare, analiza devine mai complexă și trebuie
să se ia în considerare următorii factori:
/head2right evaluarea financiară și managerială;
/head2right evaluarea investițiilor de capital;
/head2right evaluarea profitului estimat și a fluxului de dispo nibilități;
/head2right evaluarea riscurilor (de insolvabilitate, de garant are, comerciale și necomerciale etc.);
/head2right garanțiile.
EVALUAREA PERFORMANTEI FINANCIARE A COMPANIILOR IN VEDEREA
ACORDARII CREDITELOR
Categoria de performanță financiară a unei entități economice din afara sectorului instituțiilor de
credit se determină pana la sfârșitul lunii în care a fost acordat creditul si, ulterior, cu frecventa întocmirii și
depunerii situațiilor financiare la Administrațiile Financiare, pe baza acestora, precum și pe baza de clarațiilor
pe propria răspundere care să permită stabilirea pu nctajului factorilor calitativi. Reevaluarea perfor mantei
financiare pe parcursul derulării creditelor se efe ctuează în luna următoare celei în care Banca are a cces la
aceste situații.
La evaluarea performantei financiare a entităților economice din afara sectorului instituțiilor de cre dit,
se are în vedere ca raportul dintre punctajul total atribuit factorilor cantitativi și celor calitativ i sa fie
55
supraunitar. în situația în care punctajul total al indicatorilor cantitativi este mai mic sau egal cu cel al
indicatorilor calitativi, acesta din urma se diminu ează în mod corespunzător pentru asigurarea unui ra port
supraunitar intre factorii cantitativi și cei calit ativi.
Persoanele juridice care la data bilanțului depășes c limitele a două dintre următoarele 3 criterii,
denumite în continuare criterii de mărime:
/head2right total active: 3.650.000 euro;
/head2right cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
/head2right număr mediu de salariați în cursul exercițiului fin anciar: 50 întocmesc situații financiare anuale
care cuprind:
/head2right bilanț;
/head2right cont de profit și pierdere;
/head2right situația modificărilor capitalului propriu;
/head2right situația fluxurilor de numerar;
/head2right note explicative la situațiile financiare anuale.
/head2right
Persoanele juridice care la data bilanțului nu depă șesc limitele a două dintre criteriile de mărime
prevăzute mai sus întocmesc situații financiare anu ale simplificate care cuprind:
/head2right bilanț prescurtat;
/head2right cont de profit și pierdere;
/head2right note explicative la situațiile financiare anuale si mplificate. Opțional, ele pot întocmi situația
modificărilor capitalului propriu și/sau situația f luxurilor de numerar.
/head2right
Se solicită în scris clienților persoane juridice s ă transmită în termen de 5 zile de la data stabilit a pentru
depunerea de către entitățile economice la organele în drept, situațiile financiare întocmite conform
reglementarilor emise de Ministerul Economiei și Fi nanțelor, care trebuie sa poarte viza cu numărul de
înregistrare de la Administrația Financiară la care s-a făcut depunerea. în situația în care unitatea Băncii este în
imposibilitatea de a evalua performanta financiara a unui client, ca urmare a neprezentării de către a cesta a
situațiilor financiare si/sau a informațiilor solic itate periodic de Banca, acesta este încadrat direc t în ultima
clasa de performanta financiara, respectiv clasa E.
A. Determinarea punctajului la următorii factori cantitativi pe baza situațiilor întocmite de entitățile
economice conform reglementarilor emise de Minister ul Economiei și Finanțelor, se face astfel:
a) lichiditatea curenta (Lc) – reprezintă capacitatea clientului de a-si acoperi obligațiile de plată
exigibile sau cu scadența imediată prin mijloace bă nești proprii sau prin elemente patrimoniale active care se
pot transforma în scurt timp (de regula pana la 12 luni) în lichidități și se calculează după formula:
56
100⋅ =anunsub Datoriicirculante ActiveLc
– pentru situațiile financiare anuale (simplificate ) întocmite de agenții economici care îndeplinesc
cerințele art.3 alin.(2) din OMF nr.3055/29.10.2009 , cu modificările și completările ulterioare, precu m și
pentru situațiile financiare semestriale întocmite de toți agenții economici, se iau în considerare:
Active circulante = rd.09 col.2 din formular “Bilan ț”
Datorii sub un an = rd.11 col.2 din formular “Bilan ț”
– pentru situațiile financiare anuale întocmite de agenții economici care îndeplinesc cerințele art.3
alin.(1) din OMF nr.3055/29.10.2009, cu modificăril e și completările ulterioare, se iau în considerare :
Active circulante = rd.35 col.2 din formular “Bilanț”
Datorii sub un an = rd.45 col.2 din formular “Bilanț”
b) solvabilitatea (S) – reprezintă capacitatea clientului de a transforma toate activele sale în moneda
pentru plata tuturor datoriilor și se calculează du pă formula:
100⋅ =totale Datoriiactiv TotalS
– pentru situațiile financiare anuale (simplificate ) întocmite de agenții economici care îndeplinesc
cerințele art.3 alin.(2) din OMF nr.3055/29.10.2009 , cu modificările și completările ulterioare, precu m și
pentru situațiile financiare semestriale întocmite de toți agenții economici, se iau în considerare:
Total activ = rd.04 + rd.09 + rd.10 col.2 din formu lar “Bilanț”
Datorii totale = rd.11 + rd.14 col.2 din formular “ Bilanț”
– pentru situațiile financiare anuale întocmite de agenții economici care îndeplinesc cerințele art.3
alin.(1) din OMF nr.3055/29.10.2009, cu modificăril e și completările ulterioare, se iau în considerare :
Total activ = rd.19 + rd.35 + rd.36 col.2 din formu lar “Bilanț”
Datorii totale = rd.45 + rd.56 col.2 din formular “ Bilanț”
a) rentabilitatea cifrei de afaceri (Rca) – reprezintă capacitatea clientului de a obține un anumit
nivel de profit raportat la cifra de afaceri și se calculează după formula:
100Pr⋅ =afaceri CifranetofitRca
– pentru situațiile financiare anuale (simplificate ) întocmite de agenții economici care îndeplinesc
cerințele art.3 alin.(2) din OMF nr.3055/29.10.2009 , cu modificările și completările ulterioare, precu m și
pentru situațiile financiare semestriale întocmite de toți agenții economici, se iau în considerare:
Profit net = rd.66 col.2 din formular “Contul de pr ofit și pierdere”
Cifra de afaceri = rd.01 col.2 din formular “Contul de profit și pierdere”
– pentru situațiile financiare anuale întocmite de agenții economici care îndeplinesc cerințele art.3
alin.(1) din OMF nr.3055/29.10.2009, cu modificăril e și completările ulterioare, se iau în considerare :
57
Profit net = rd.66 col.2 din formular “Contul de pr ofit și pierdere”
Cifra de afaceri = rd.01 col.2 din formular “Contul de profit și pierdere”
In situația în care agentul economic înregistrează pierdere, indicatorul primește punctaj minim.
b) gradul de îndatorare general (Gi ) – reprezintă gradul de acoperire a datoriilor tot ale din
capitalul propriu al entității economice și se calc ulează după formula:
100⋅ =propriu Capitaltotale DatoriiGi
– pentru situațiile financiare anuale (simplificate ) întocmite de agenții economici care îndeplinesc
cerințele art.3 alin.(2) din OMF nr.3055/29.10.2009 , cu modificările și completările ulterioare, precu m și
pentru situațiile financiare semestriale întocmite de toți agenții economici, se iau în considerare:
Datorii totale = rd.11 + rd 14 din formular “Bilanț ”
Capital propriu = rd.36 din formular “Bilanț”
– pentru situațiile financiare anuale întocmite de agenții economici care îndeplinesc cerințele art.3
alin.(1) din OMF nr.3055/29.10.2009, cu modificăril e și completările ulterioare, se iau în considerare :
Datorii totale = rd.45 + rd.56 din formular “Bilanț ”
Capital propriu = rd.85 din formular “Bilanț”
c) trendul rezultatului net (Trn) – exprimă evoluția profitului (pierderii) net(e) in tr-o perioada de
un an și se calculează după formula:
100
)() ( Pr) () ( Pr)( Pr
⋅−
=
absoluta valoareinprecedent anuldin similare perioadeia aferentanet pierdereasau ofitulprecedentanuldin similare perioadeia aferentanet pierdereasau ofitulcurente perioadei aferentaanet perdereasau ofitul
Tm
– pentru situațiile financiare anuale (simplificate ) întocmite de agenții economici care îndeplinesc
cerințele art.3 alin.(2) din OMF nr.3055/29.10.2009 , cu modificările și completările ulterioare, precu m și
pentru situațiile financiare semestriale întocmite de toți agenții economici, se iau în considerare:
Profit net sau pierdere neta aferent(a) perioadei c urente = rd.66 sau rd.67 col.2 din formular “Contul de
profit și pierdere”
Profit net sau pierdere neta aferent(a) perioadei s imilare din anul precedent = rd.66 sau rd.67 col.1 din
formular “Contul de profit și pierdere”
– pentru situațiile financiare anuale întocmite de agenții economici care îndeplinesc cerințele art.3
alin.(1) din OMF nr.3055/29.10.2009, cu modificăril e și completările ulterioare, se iau în considerare :
Profit net sau pierdere neta aferent(a) perioadei c urente = rd.66 sau rd.67 col.2 din formular “Contul de
profit și pierdere”
Profit net sau pierdere neta aferent(a) perioadei s imilare din anul precedent = rd.66 sau rd.67 col.1 din
formular “Contul de profit și pierdere”
58
d) gradul de acoperire a riscului valutar (Rv) – exprima capacitatea clientului de acoperire în mo d
natural la riscul valutar generat de creditele în v aluta și se calculează după formula:
100⋅ =
anunde micamai scadentacu datorii totalinanunde micamai scadentacu valutain datoriilor Pondereavenituri totalin valutainr veniturilo PondereaRv
– veniturile în valută: încasările obținute din vâ nzările în valută;
– datoriile în valută cu scadentă mai mică de un an : datoriile legate de costurile factorilor de intra re în
valuta și datoriile în valuta cu scadenta mai mica de un an rezultate din contractele de credit și alt e contracte
de natura creditului (obligațiuni emise, contracte de leasing a căror scadenta inițiala este mai mică de un an ,
alte documente bancare în valuta) deținute de agent ul economic;
– veniturile în valuta și datoriile în valută cu sc adență mai mică de un an: sunt obținute din declara ția
pe propria răspundere data de către client, declara ție ce urmează a fi remisa Băncii odată cu situații le
financiare;
– veniturile totale: se obțin din contul de profit și pierdere;
– datoriile ce trebuie plătite intr-o perioada de p ana la un an: se obțin din Bilanțul agentului econo mic.
Se considera că o entitate este acoperita în mod na tural la riscul valutar în cazul în care aceasta
generează fluxuri de numerar nete pozitive în valut a cotata, care sa permită rambursarea la termen a f iecărei
rate de credit (principal și dobânda).
In situația în care un agent economic nu deține cre dite în valuta sau alte contracte în valuta de natu ra
creditului și nu are alte datorii pe termen scurt î n valuta, se acorda punctaj maxim pentru acest indi cator.
B. Punctajul atribuit următorilor factori calitativi pe baza declarațiilor pe propria răspundere
completate de reprezentanții legali ai agentului ec onomic, se determină astfel:
a) evaluarea nivelului de calificare și continuitate î n cadrul firmei pentru echipa manageriala;
b) calitatea acționariatului:
– foarte bună – proprietarul (persoana fizică sau o altă societat e) își asumă răspunderea pentru
datoriile firmei, oferă garanție intr-o formă sau a lta. Proprietarii sunt firme cu capital puternic sa u persoane
fizice care, dacă este necesar, pot majora capitalu l firmei;
– bună – ocazional se întâmplă ca proprietarul să își asum e răspunderea și oferă garanție pentru
datoriile firmei. Proprietarii dețin un capital put ernic, dar nu există siguranța că pot majora capita lul firmei;
– satisfăcătoare – proprietarul evită asumarea răspunderii pentru cr editul solicitat;
– necorespunzătoare – proprietarul nu își asumă răspunderea și nu oferă garanție pentru datoriile
firmei sau nu se poate tine cont de faptul ca propr ietarii, în afara capitalului subscris, pot majora capitalul
firmei.
59
c) concentrarea clienților (Cc) – reprezintă ponderea vânzărilor realizate către un client în totalul
vânzărilor realizate și se calculează după formula:
100totaleVanzariclientuncatrerealizatevanzarilor⋅ =PondereaCc
d) experiența entității în administrarea fondurilor îm prumutate.
Evaluarea performantei financiare și încadrarea fie cărei entități economice intr-una din cele cinci
categorii de performanta financiara se face prin în sumarea punctajului atribuit indicatorilor cantitat ivi și
calitativi , cuprinși în tabelul de mai jos.
60
TEMA 7
APROFUNDAREA PRINCIPALELOR CATEGORII DE CREDITE ACO RDATE PERSOANELOR
JURIDICE
CRED ITE PENTR U FINANȚAREA ACTIVITĂȚII CUR ENTE
LINIA DE CREDIT (lei/valută) – pentru creditarea de ansamblu a acti vității curente de aprovizionare,
producție, desfacere, prestări servicii (diverse pl ăți, inclusiv rambursări de credite, plăți de comis ioane, plăți
către buget, depozite colaterale care se vor consti tui în aceeași valută în care a fost aprobată linia de credit, cu
excepția plăților pentru investiții). Se poate util iza, inclusiv pentru creditarea unor subactivități, proiecte,
contracte, care prin natura lor se evidențiază dist inct.
Caracteristici:
– funcționează după sistemul revolving;
– volumul creditului se determină din analiza cash+ flow-ului (fluxului de numerar) pe o anumită
perioadă;
– se acordă pentru 3 – 12 luni și în cazuri justifi cate până la 60 de luni;
– poate fi prelungită pe noi perioade de creditare, prin acte adiționale, dacă sunt îndeplinite condiț iile
din momentul acordării (ex: rating financiar, servi ciul datoriei, indicatorii de bonitate, rulajul înc asărilor și
plăților, etc.).
Garanții:
– garanții reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
– garanții reale mobiliare: depozit bancar/cash col ateral, certificate de depozit, titluri, soldul cre ditor al
conturilor curente, acțiuni, cesiune de creanță, ec hipamente, instalații, planul de afaceri, fondul de comerț;
– garanții personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de
companie/firmă, garanții emise de fonduri de garant are, fidejusiunea/cauțiunea, garanții emise de stat ul
român și de autoritățile administrației publice loc ale, asigurare de risc financiar de neplată;
– alte garanții solicitate de bancă.
Principalele costuri:
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR și EURIBOR
(nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documentați ei de credit, de gestiune, de administrare lunar, d e
neutilizare a creditelor aprobate, de înscriere a a vizelor de garanție în Arhiva electronică de garanț ii reale
imobiliare.
Documente necesare:
– cererea de credit;
61
– documente care atestă situația economico-financia ră a societății (bilanț, contul de profit și pierde re,
balanța de verificare)
– fluxul de lichidități (cash flow) și bugetul de v enituri și cheltuieli pe perioada acordării creditu lui;
– garanții propuse (și actele de proprietate);
– acordul de consultare a Centralei Riscului de Cre dit;
– certificat de atestare fiscală, alte documente so licitate de bancă.
Avantaje:
– posibilitatea negocierii dobânzilor și a modului de calcul al dobânzii (fixă, variabilă sau revizuib ilă);
– continuitate în desfășurarea activității curente;
– fluidizarea plăților;
– adaptarea volumului creditului la necesitățile de finanțare și posibilitățile de rambursare.
CRED ITE PENTR U F INANȚAR EA CHELTU IELI LOR Ș I STO CUR IL O R TEM PORARE SAU SEZ ONIERE
(L EI /VAL UTĂ )
Destinație: pentru plata stocurilor care au fost aprovizionate, precum și a cheltuielilor
temporare/sezoniere aferente acestor stocuri sau pe ntru alte cheltuieli temporare/sezoniere.
Caracteristici:
– volumul creditului și dobânda aferentă, în cazul clienților cu activitate de comerț, nu poate depăși
volumul încasărilor din vânzările pe ultimele 12 lu ni;
– durata creditului este de max. 12 luni, iar scade nța se stabilește în funcție de termenele de
recuperare a cheltuielilor și de valorificare a sto curilor respective, fără a depăși intervalul dintre două
sezoane/cicluri de producție naturale;
– se acordă pe baza documentației din care rezultă situația stocurilor și cheltuielilor ce fac obiectu l
creditării și cauzele economice care au determinat formarea stocurilor respective (ex: primirea de la furnizori a
unor materii prime/materiale în avans, întreruperea producției din motive justificate, lipsa mijloacel or de
transport sau alte greutăți în expedierea produselo r, etc.).
Garanții:
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, soldul creditor al
conturilor curente/subconturilor, acțiuni, cesiuni de creanță, echipamente, instalații, planul de afac eri, fondul
de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă, ga ranții
emise de fonduri de garantare, fidejusiunea/cauțiun ea, garanții emise de stat sau de autoritățile admi nistrației
publice locale, asigurarea riscului financiar de ne plată;
– alte garanții solicitate de bancă.
Principalele costuri:
62
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR și EURIBOR
(nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documentați ei de credit, de gestiune, de administrare lunar, d e
neutilizare a creditelor aprobate, de înscriere a a vizelor de garanție în Arhiva electronică de garanț ii reale
imobiliare.
Documente necesare:
– cererea de credit;
– documente care atestă situația economico-financia ră a societății (bilanț, contul de profit și pierde re,
balanța de verificare); fluxul de lichidități (cash flow) și bugetul de venituri și cheltuieli pe peri oada acordării
creditului;
– garanții propuse (și actele de proprietate);
– acordul de consultare a Centralei Riscului de Cre dit;
– documentația din care rezultă situația stocurilor și cheltuieli ce fac obiectul creditării și cauzel e ec.
care au determinat formarea stocurilor respectiv;
– certificat de atestare fiscală, alte documente so licitate de bancă.
Avantaje:
– flexibilitate în negocierea dobânzilor;
– continuitate în desfășurarea activității curent;
– fluidizarea plăților;
– posibilitatea de a opta pentru dobândă fixă, vari abilă sau revizuibil;
– volumul creditului este adaptat nevoilor de finan țare și posibilităților de rambursare a creditului.
CRED ITE PENTR U PRODU SE CU CICLU L UNG D E FABRICAȚIE (L EI /VA LUTĂ )
Destinație: execuția produselor cu ciclu lung de fabricație pe bază de comenzi si/sau contracte care
necesită finanțare și urmărire distinctă (ex: utila je tehnologice și componentele lor, corpuri de nave și
aeronave, linii automate de prelucrare, mașini unel te, etc.).
Produse cu ciclu lung de fabricație – produse ale căror cicluri economice de execuție d e la lansarea în
fabricație până la obținerea produsului finit durea ză mai mult de 12 luni.
Caracteristici:
– durata creditului se stabilește în funcție de cic lu de execuție al produsului, cf. documentației teh nice
și a contractului (poate depăși 12 luni);
– volumul creditului se determină pe baza costurilo r estimate/antecalculate pe
contract/comandă/produs;
– se acordă eșalonat, în funcție de evoluția cheltu ielilor cu producția în curs de fabricație.
/head2right Garanții:
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
63
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, soldul creditor al
conturilor curente/subconturilor, acțiuni, cesiuni de creanță, echipamente, instalații, planul de afac eri, fondul
de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă,
garanții emise de fonduri de garantare, fidejusiune a/cauțiunea, garanții emise de stat sau de autorită țile
administrației publice locale, asigurarea riscului financiar de neplată;
– alte garanții solicitate de bancă.
Principalele costuri:
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR și EURIBOR
(nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documentați ei de credit, de gestiune, de administrare lunar, d e
neutilizare a creditelor aprobate, de înscriere a a vizelor de garanție în Arhiva electronică de garanț ii reale
imobiliare.
/head2right Documente necesare:
– cererea de credit;
– documente care atestă situația economico-financia ră a societății (bilanț, contul de profit și pierde re,
balanța de verificare); fluxul de lichidități (cash flow) și bugetul de venituri și cheltuieli pe peri oada acordării
creditului – garanții propuse (și actele de proprie tate);
– acordul de consultare a Centralei Riscului de Cre dit;
– certificat de atestare fiscală, alte documente so licitate de bancă.
Avantaje:
– suport financiar pentru realizarea la timp a prod uselor complexe;
– continuitate în desfășurarea activității curente;
– fluidizarea plăților;
– posibilitatea de a opta pentru dobândă fixă, vari abilă sau revizuibilă;
– volumul creditului este adaptat nevoilor de finan țare și posibilităților de rambursare ale companiei .
CRED ITE PENTR U FINANȚAREA EX PORTUR ILOR (L EI /VAL UTĂ )
Destinație: se acordă producătorilor/intermediarilor de produse /prestatori de servicii destinate
exportului, în vederea finanțării ciclului aprovizi onare – producție – desfacere – încasare sau a desf ășurării
corespunzătoare a activității de exploatare pe peri oada de la livrarea produselor și până la încasarea
contravalorii lor de la partenerii externi. Este de stinat pentru Aprovizionarea de la intern/import cu materii
prime și materiale, semifabricate, subansamble, com bustibili, energie, cheltuieli cu manopera, alte
cheltuieli.
Se acordă în baza contractelor de export sau a come nzilor ferme, care fac obiectul creditului solicita t,
din care să rezulte: cantitatea și felul mărfii, co ndițiile și graficul de livrare, modalitatea și ter menele de plată,
prețul mărfii în valută.
64
Caracteristici:
– perioada maximă de creditare este de 12 luni;
– modalitățile de încasare a contravalorii produsel or exportate sunt: acreditivul documentar sau altă
modalitate garantată bancar, precum și incasso docu mentara dacă între parteneri există relații tradiți onale de
afaceri; ordinele de plată sunt însoțite de asigura rea de risc comercial și de țară sau garantate de o societate de
factoring internațională agreată de bancă. Dacă aco rdarea creditului se face în baza cesiunii acrediti vului de
export, aceasta se face conform reglementărilor int ernaționale care guvernează acreditivul (al cărui b eneficiar
este exportatorul, solicitantul creditului).
Plafonul maxim al creditului poate fi de cca 90% di n:
– costurile antecalculate din contractul comercial, în cazul finanțării ciclului aprovizionare – produ cție –
desfacere – încasare, inclusiv activitățile de inte rmediere a vânzării produselor/prestării serviciilo r destinate
exportului;
– din valoarea produselor livrate/serviciilor prest ate, în cazul finanțării activității de exploatare, pe
perioada de la livrarea produselor/prestarea servic iilor și până la încasarea contravalorii lor de la export.
Volumul creditului se determină pe baza portofoliulu i de contracte de export sau de comenzi ferme
încheiate și din analiza cash-flow-ului.
Garanții :
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, soldul creditor al conturilor
curente/subconturilor, acțiuni, cesiuni de creanță, echipamente, instalații, planul de afaceri, fondul de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă, ga ranții
emise de fonduri de garantare, fidejusiunea/cauțiun ea, garanții emise de stat sau de autoritățile admi nistrației
publice locale, asigurarea riscului financiar de ne plată;
– garanții specifice, în funcție de riscul fiecărei tranzacții: acordarea creditelor poate fi condițio nată de
asigurarea împotriva riscului comercial de neplată și de asigurarea riscului de țară (cu excepția țări lor
nominalizate de BNR în prima categorie de risc). Ba nca poate solicita și o poliță de asigurare a riscu lui de
nelivrare, care să fie cesionată în favoarea ei;
– alte garanții solicitate de bancă.
Principalele costuri :
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR și EURIBOR
(nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documetație i de credit, de gestiune, de administrare lunar, de
neutilizare a creditelor aprobate, de înscriere a a vizelor de garanție în Arhiva electronică de garanț ii reale
imobiliare.
Documente necesare:
– cererea de credit;
65
– documente care atestă situația economico-financia ră a societății (bilanț, contul de profit și pierde re,
balanța de verificare); fluxul de lichidități (cash flow) și bugetul de venituri și cheltuieli pe peri oada acordării
creditului;
– descrierea modalității de garantare a creditului;
– acordul de consultare a Centralei Riscului de Cre dit;
– certificat de atestare fiscală, alte documente so licitate de bancă.
Documente specifice:
– în cazul creditelor acordate pentru produse care necesită importuri de completare, se vor prezenta ș i
copii ale contractelor (comenzilor confirmate) de i mport care fac obiectul creditului de finanțare a a ctivității de
export;
– în cazul creditelor acordate pentru ciclul circul ației (desfacere – încasare), se vor prezenta bănci i
contractele de export și documentele ce atestă livr area mărfii la export.
Avantaje:
– continuitate în desfășurarea activității curente;
– fluidizarea plăților;
– posibilitatea de a opta pentru Dobândă fixă, vari abilă sau revizuibilă;
– volumul creditului este adaptat nevoilor de finan țare și posibilităților de rambursare ale companiei .
CRED ITE DE SCON T (LEI /VALU TĂ )
Destinație: se acordă firmelor pentru finanțarea activității cu rente (ex.: furnizori, impozite, salarii,
taxe, etc.), dacă sunt posesorii legali ai unor efe cte de comerț (cambii/bilete la ordin) și doresc în casarea
înainte de scadență a sumei înscrise pe acestea.
Scontul/scontarea este operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț, banca pune la
dispoziția posesorului creanței, valoarea efectului mai puțin agio (dobânda de scont și comisionul de gestiune),
înainte de scadența efectului respectiv.
Caracteristici:
– se realizează pe baza unui contract de scont cu v alabilitate de max. 12 luni;
– plafonul creditului de scont este dat de valoarea nominală a efectelor de comerț diminuată cu
dobânda de scont și comisionul de gestiune (agio);
– scadența creditului va fi scadența efectului de c omerț plus durata circuitului bancar al efectului
prezentat la încasare.
Cambiile/biletele la ordin acceptate la scontare tr ebuie să îndeplinească cumulative următoarele
condiții:
– solicitantul creditului să fie beneficiarul efect elor de comerț prezentate la scont și acestea să nu se afle
într-un șir de giruri;
66
– trasul/emitentul efectului de comerț să fie clien t al băncii (și să nu figureze la CIP cu incidente de
plăți în ultimul an); dacă acesta este client al al tei bănci din țară sau din străinătate, efectul tre buie avalizat de
banca trasului;
– efectele de comerț să nu fie declarate la CIP ca pierdute/furate/distruse;
– titlul să aibă scadență la data fixă și să fie em is într-un singur exemplar;
– titlul să aibă clauza “fără protest” sau “fără ch eltuieli”.
Garanții specifice:
– cambiile/biletele la ordin prezentate la scontare ;
– garanții reale mobiliare fără deposedare pe soldu l creditor al conturilor/subconturilor curente.
Garanții în completare :
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, soldul creditor al
conturilor curente/subconturilor, acțiuni, cesiuni de creanță, echipamente, instalații, planul de afac eri, fondul
de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă,
garanții emise de fonduri de garantare, fidejusiune a/cauțiunea, garanții emise de stat sau de autorită țile
administrației publice locale, asigurarea riscului financiar de neplată.
Principalele costuri:
– scontul (dobânda) se calculează astfel:
100S360-VnVa ⋅ = ⋅⋅= NzTSVnS
S = scontul; Vn = valoarea nominală a titlului; Va = valoarea actuală, care va fi încasată după scontare
Ts = taxa scontului (rata dobânzii)
Nz = nr. de zile dintre data scontării și scadență
– comisioane: de gestiune la acordarea creditului, pentru întocmirea și analiza documentației de
credit, de administrare lunar, de înscriere a avize lor de garanție în Arhiva electronică de garanții r eale
imobiliare.
Documente necesare:
– cerere de scontare;
– cambiile/biletele la ordin pentru care se solicit ă scontarea;
– documente care atestă situația ec.-fin. a societă ții (bilanț, contul de profit și pierdere, balanța de
verificare); fluxul de lichidități (cash flow) și b ugetul de venituri și cheltuieli pe perioada pentru care se solicită
creditul;
– acordul de consultare a Centralei Riscurilor Banc are;
67
– certificat de atestare fiscală.
Avantaje:
– dobânda de scont rămâne neschimbată indiferent de modificările survenite pe întreaga perioadă a
creditării;
– sumele provenite din scontare pot avea orice dest inație, inclusiv rambursări de credite;
– posibilitatea încasării creanței înaintea scadenț ei titlurilor de credit;
– fluidizarea plăților;
– continuitate în desfășurarea activității curente.
CRED ITE PENTR U FA CILITĂȚI D E CO NT (L EI )
Destinație: creditarea de ansamblu a activității curente (aprov izionare, producție, desfacere, prestări
servicii), acoperirea decalajului intervenit în flu xul de lichidități (cash flow) ca urmare a apariție i unor situații
neprevăzute (întârzieri în încasarea mărfurilor liv rate) față de planificarea fluxurilor financiare.
Caracteristici:
– din facilitățile de cont se pot efectua plăți pen tru activități care au legătură cu activitatea cure ntă a
împrumutatului (inclusiv, rambursări de credite, pl ăți de comisioane, plăți către buget, etc) și plăți pentru
investiții;
– disponibil în baza contractului de credit/acord c adru, valabilitate de maxim 1 an, în limita unui pl afon
maxim/client; plafonul creditului se stabilește în funcție de valoarea mărfurilor livrate, lucrărilor efectuate sau
serviciilor prestate de companie până la data solic itării creditului, cu condiții certe de încasare pâ nă la
expirarea perioadei de creditare;
– durata creditului este de max. 30 de zile calenda ristice de la data semnării contractului de credit;
– se acordă firmelor cu standing financiar ridicat și serviciul datoriei bun.
Garanții:
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, soldul creditor al conturilor
curente/subconturilor, acțiuni, cesiuni de creanță, echipamente, instalații, planul de afaceri, fondul de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă, ga ranții
emise de fonduri de garantare, fidejusiunea/cauțiun ea, garanții emise de stat sau de autoritățile admi nistrației
publice locale, asigurarea riscului financiar de ne plată;
– alte garanții solicitate de bancă.
Documente necesare :
– cererea de credit
– documente care atestă situația ec.-fin. a societă ții (bilanț, contul de profit și pierdere, balanța de
verificare); fluxul de lichidități și BVC-ul activ. generale
– garanții propuse (și actele de proprietate)
– acordul de consultare a Centralei Riscurilor Banc are
68
– certificat de atestare fiscală, alte documente so licitate de bancă.
Principalele costuri :
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR și EURIBOR
(nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documetație i de credit, de gestiune, de administrare lunar, de
neutilizare a creditelor aprobate, de înscriere a a vizelor de garanție în Arhiva electronică de garanț ii reale
imobiliare.
Avantaje:
– contiunuitate în desfășurarea activității curente ;
– fluidizarea plăților;
– posibilitatea de negociere a dobânzii;
– volumul creditului este adaptat nevoilor de fina nțare și posibilităților de
– rambursare ale companiei.
CRED ITE PENTR U DE SCOPER IT DE CONT (LEI )
Destinație: pentru. achitarea unor obligații stringente (aprovi zionarea cu materii prime, materiale,
combustibil, energie, impozite, taxe curente și alt e operațiuni curente). Se acordă clienților corpora te pentru
prevenirea lipsei temporare de disponibilități în c ont la data decontării unor instrumente de plată em ise (cec,
cambii, bilete la ordin).
Caracteristici:
– disponibil în baza contractului de credit/acord c adru, valabilitate de maxim 1 an, în limita unui pl afon
maxim/client;
– durata creditului este de max. 7 zile calendarist ice;
– se acordă, în general, firmelor mari, cu prestigi u în mediul de afaceri, al căror flux de lichidităț i este
cesionat în favoarea băncii;
– companiile care solicită un astfel de credit treb uie să îndeplinească cumulative următoarele condiți i:
standing financiar ridicat și serviciul datoriei bu n, nu au datorii la buget și la partenerii de aface ri, nu au figurat
niciodată la CIP cu incidente de plată majore.
Garanții:
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, soldul creditor al
conturilor curente/subconturilor, acțiuni, cesiuni de creanță, echipamente, instalații, planul de afac eri, fondul
de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă, ga ranții
emise de fonduri de garantare, fidejusiunea/cauțiun ea, garanții emise de stat sau de autoritățile admi nistrației
publice locale, asigurarea riscului financiar de ne plată;
– alte garanții solicitate de bancă.
69
Documente necesare:
– cererea de credit;
– documente care atestă situația economico-financia ră a societății (bilanț, contul de profit și pierde re,
balanța de verificare); fluxul de lichidități (cash flow) și bugetul de venituri și cheltuieli al acti vității generale ;
– garanții propuse (și actele de proprietate);
– acordul de consultare a Centralei Riscurilor Banc are;
– certificat de atestare fiscală, alte documente so licitate de bancă.
Principalele costuri:
– dobândă curentă percepută de bancă este mai mare decât dobânda de bază practicată la creditele pe
termen scurt deoarece deoarece creditul pe descoper it de cont este un împrumut marginal acordat în con diții
deosebite;
– comisioane: de întocmire și analiză a documentați ei de credit, de gestiune, de administrare lunar, d e
neutilizare a creditelor aprobate, de înscriere a a vizelor de garanție în Arhiva electronică de garanț ii reale
imobiliare.
Avantaje:
– acoperirea decalajului temporarne favorabil dintr e plăți și încasări;
– continuitate în desfășurarea activității curente;
– fluidizarea plăților;
– volumul creditului este adaptat nevoilor de finan țare și posibilităților de rambursare ale companiei .
FA CTORING
/head2right Factoring- ul este un contract încheiat între o parte denumită aderent furnizorul de
mărfuri/prestatorul de servicii și o bancă/instituț ie financiară denumită factor , prin care aceasta din urmă
asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și protecț ia riscului de credit, iar aderentul cedează factor ului, cu titlu
de vânzare sau de gaj, creanțele născute din vânzar ea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți .
/head2right Serviciul de finanțare : finanțarea imediată în proporție de max. 80% din valoare Fiecărei facturi
pentru livrări de mărfuri/prestări de servicii, din care se scad comisioanele factorului, restul de 20 %
eliberându-se în momentul încasării (ca o garanție pentru îndeplinirea în bune condiții a contractului de către
vânzător).
/head2right Serviciul de administrare a creanțelor: evidențierea în contabilitate și gestionarea creanț elor
preluate în regim de factoring, reflectarea separat ă a facturilor finanțate , a facturilor care depășe sc plafonul
de acoperire a riscului de neplată, raportarea fact urilor aflate în sold la sfârșitul fiecărei luni.
/head2right Serviciul de colectare : urmărirea încasării la scadență a facturilor și a tenționarea acelor debitori
care nu respectă scadențele.
Serviciul de acoperire al riscului de neplată al de bitorilor: presupune ca, în cazul în care apare ris cul de
neplată, factorul să acopere valoarea creanțelor ne încasate (20%), în general, în termen de 120 de zil e de la
scadența creanței.
70
În cazul factoring-ului, accentul se pune, în primu l rând pe bonitatea partenerilor solicitantului
(aderentul).
Factoring-ul poate fi: intern (cu sau fără regres) și extern (fără regres).
FACTORING INTERN – reprezintă un pachet complex de servicii care asi gură: finanțare pe baza
facturilor provenite din vânzări de mărfuri/execută ri de lucrări/prestări de servicii la intern și adm inistrarea
creanțelor.
Caracteristici:
– se acordă în lei/valută pentru creanțele comercia le pe care compania le deține din diverse contracte
comerciale în lei/valută; poate fi cu regres sau fă ră regres
– nivelul maxim al finanțării este de 90% din cval facturilor cumpărate de bancă
– perioada de finanțare: 180 de zile de la data emi terii facturilor
Condiții:
– produsele/serviciile facturate să fie livrate/pre state efectiv către clienți;
– facturile să nu fie cesionate în favoarea altor d atorii/obligații;
– scadențele facturilor să nu depășească 180 de zil e de la emitere;
– dacă încasările din contractele propuse a fi deru late prin factoring au fost cesionate băncii în baz a
unor contracte de credit de producție/investiții, f inanțarea prin factoring se acordă numai dacă sumel e
respective rambursează creditul acordat anterior;
– perfectarea tranzacțiilor de factoring se concret izează prin semnarea de către bancă și client a
acordului–cadru de factoring și a actelor adițional e pentru fiecare client.
Principalele costuri:
– comision de factoring: variază intre 0,5% și 2% f lat, aplicat la valoarea nominală a facturilor pent ru
serviciile de factoring intern în lei/valută cu reg res;
– comision de finanțare egal cu nivelul dobânzii la creditele pe termen scurt în lei/valută, aplicat l a
sumele finanțate.
Documente necesare:
– pentru aprobarea plafonului de finanțare: formula rul-cerere de factoring, copie contract
comercial/comandă, situațiile financiare ale solici tantului, situațiile financiare ale debitorului;
– pentru finanțare: facturile (originale/copii), ca re să poarte mențiunea subrogatorie comunicată la
încheierea contractului, copii ale documentelor car e atestă livrarea mărfii, chitanță subrogatorie, co mandă
(după caz).
Avantaje:
– plata imediată a facturilor în ziua prezentării l or la unitatea bancară teritorială, după aprobarea
tranzacțiilor și semnarea acordului-cadru de factor ing; astfel, încasarea “la termen” devine încasare “la
vedere”;
71
– accesul la lichidități într-un timp mult mai scur t decât în cazul unui credit, obținându-se astfel o
îmbunătățire a cash+flow-ului;
– flexibilitate în utilizarea fondurilor obținute p rin finanțare, în funcție de necesitățile imediate, nefiind
necesară justificarea destinației plăților;
– finanțare fără garanții materiale;
– flexibilitate în negocierea costurilor;
– documentație redusă pentru obținerea finanțării p rin factoring comparativ cu cea pentru acordarea
unui credit.
FACTORING EXTERN – reprezintă un pachet complex de servicii care asi gură: finanțare pe baza
facturilor externe provenite din livrări de mărfuri /executări de lucrări/prestări de servicii, adminis trarea
creanțelor, colectarea creanțelor la scadență, prot ecția împotriva riscului de neplată (de ex: în cazu l
insolvabilității sau falimetului partenerului exter n).
Caracteristici:
– se acordă finanțare în valută pentru creanțele co merciale materializate în facturi externe
– nivelul maxim al finanțării este de: 90% din cval . facturilor în momentul cumpărării creanțelor de
către bancă sau 100% dacă modalitatea de plată este acreditivul la termen sau dacă plata este garantat ă prin
scrisoare de garanție bancară
– perioada de finanțare: 180 de zile de la data emi terii facturilor
– este fără regres, banca asumându-și riscul direct față de debitor, risc acoperit de o societate de
factoring sau o bancă din străinătate
Condiții:
– produsele/serviciile facturate să fie livrate/pre state efectiv către clienți;
– facturile să nu fie cesionate în favoarea altor d atorii/obligații;
– scadențele facturilor să nu depășească 180 de zil e de la emitere;
– dacă încasările din contractele propuse a fi deru late prin factoring au fost cesionate băncii în baz a
unor contracte de credit de producție/investiții, f inanțarea prin factoring se acordă numai dacă sumel e
respective rambursează creditul acordat anterior;
– contractul comercial de export sau alte documente cu efecte juridice similare trebuie să prevadă ca
modalitate de plată ordinul de plată sau alte modal ități de plată asiguratorii (AD, SGB).
Principalele costuri:
– Modalități de plată negarantate și derulate prin FCI: comision de factoring, flat, aplicat la valoar ea
nominală a facturilor; comision de finanțare:
EURIBOR/LIBOR + marja/an aplicat la sumele finanțat e; taxă de administrare, de la caz la caz.
– Modalități de plată garantate (AD, SGB): comision de finanțare:
EURIBOR/LIBOR + marja (aplicată la sumele finanțate pe perioada pentru care se acordă finanțarea.
72
– Modalități de plată negarantate, dar asigurate la EXIMBANK: comision de finanțare: EURIBOR/LIBOR
+ marja/an aplicat la sumele finanțate.
Documente necesare:
– pentru aprobarea plafonului de finanțare: formula rul-cerere de factoring, copie contract
comercial/comandă, situațiile financiare ale solici tantului;
– pentru finanțare: facturile (originale/copii), ca re să poarte mențiunea subrogatorie comunicată la
încheierea contractului, copii ale documentelor car e atestă livrarea mărfii, chitanță subrogatorie, co mandă
(după caz).
Avantaje:
– plata imediată a facturilor, “la vedere” (după ap robarea tranzacțiilor și semnarea acordului-cadru d e
factoring);
– acces mai rapid la lichidități decât în cazul unu i credit, deci îmbunătățirea cash-flow-ului;
– flexibilitate în utilizarea fondurilor obținute p rin finanțare, nefiind necesară justificarea destin ației
plăților;
– finanțare fără garanții materiale; documentație r edusă comparativ cu solicitarea unui credit
posibilitatea negocierii costurilor;
– debitorul/importatorul plătește cval creanțelor î n țara sa, evitând un transfer valutar extern;
corespondează cu Factorul de Import în propria limb ă și își rezolvă eventualele litigii în cadrul legi slativ
național – protecție împotriva riscului de neîncasa re a cval exporturilor (ex: insolvabilitatea sau fa limentul
partenerului extern);
– acces la informațiile referitoare la potențiali c lienți externi prin informațiile obținute de la soc ietatea
de factoring/bancă externă.
CRED ITE PENTR U ACT IVITATEA DE FORFETAR E
FORFETAREA – presupune cumpărarea de către bancă (forfetar) a creanțelor în valută ale
exportatorului, înaintea ajungerii acestora la scad ență, contra unei taxe de forfetare, fără drept de regres
împotriva vânzătorului.
Caracteristici:
– este o formă de finanțare pe termen scurt-mediu ( 30 zile/3 ani);
– valoarea creanțelor prezentate la forfetare trebu ie să fie peste o limită minimă;
– banca poate interveni în operațiunea de forfetare în două momente, în funcție de stadiul încheierii
contractului comercial: precontractual sau postcont ractuală;
– permite exportatorului recuperarea sumelor înaint e de scadență;
– este negociabilă.
Obiectul forfetării (tipuri de creanțe): cambii, bi lete la ordin, documente din cadrul AD cu plată dif erită
(facturi, documente de transport, etc.)
73
Titlurile primite de bancă în vederea forfetării tr ebuie să îndeplinească cumulative următoarele
criterii: necondiționate, acceptate la plată, avali zate/garantate de către o bancă agreată, să fie emi se într-o
limbă de circulație internațională (limba. engleză) .
Documente necesare:
– cererea de forfetare semnată de persoanele autori zate să reprezinte legal societatea;
– efectele de comerț avalizate/garantate de o bancă agreată;
– documente relevante cu privire la tranzacția come rcială (copii conforme ale: contractului, facturilo r,
doc. de transport, etc.);
– orice alte doc. necesare solicitate de bancă.
Principalele costuri:
– taxa de forfetare este determinată de marja globa lă de risc și de nivelul dobânzii de piață;
– comision de angajament;
– comision de opțiune (dacă există ofertă de opțiun e).
Avantaje:
– se îmbunătățesc lichiditățile în valută ale expor tatorului, tranzacția “la termen” transformându-se în
tranzacție “la vedere”;
– posibilitatea finanțării integrale a tranzacției (până la 100%);
– transferului riscului de neplată în proporție de 100% (operațiune fără regres, cu excepția cazurilor de
fraudă);
– eliminarea riscului fluctuației dobânzii, de tran sfer, de neplată;
– eliminarea costurilor de administrare și urmărire a plății; dobândă fixă până la scadență
– nu sunt solicitate garanții reale (ipoteci, gajur i, etc.).
CRED ITE PENTR U INVESTIȚII (LEI /VALU TĂ )
Destinația: finanțarea activității de investiții, î n completarea surselor proprii ale clienților, pe t otal
activitate de investiții sau pe obiective (proiecte ) de investiții, pentru:
– realizarea de noi capacități de producție;
– dezvoltarea/menținerea la parametri a capacitățil or de producție existente;
– modernizarea/retehnologizarea capacităților de pr oducție, a utilajelor, mașinilor, instalațiilor,
clădirilor existente.
Caracteristici:
– se poate acorda o perioadă de grație pentru plata ratelor de credit de până la 5 ani;
– aportul propriu al solicitantului constă fie în l ichidități înregistrate în contul curent, fie în re alizarea
efectivă a unei părți din investiția respectivă, pr obată cu documente justificative, și trebuie utiliz at înainte de
punerea la dispoziție a creditului sau proporțional cu efectuarea tragerilor.
Garanții:
– reale imobiliare: privilegiul, ipoteca;
74
– reale mobiliare: depozit bancar/cash colateral, c ertificate de depozit, titluri, acțiuni, cesiuni de
creanță, echipamente, instalații, planul de afaceri , fondul de comerț;
– personale: scrisori de garanție bancară, titluri de credit avalizate, garanții de companie/firmă,
garanții emise de fonduri de garantare, fidejusiune a/cauțiunea, garanții emise de stat sau de autorită țile
administrației publice locale, asigurarea riscului financiar de neplată;
– alte garanții solicitate de bancă.
Principalele costuri:
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR, LIBOR și
EURIBOR (nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documentați ei de credit, de gestiune, de administrare lunar, d e
neutilizare a creditelor aprobate, de rambursare an ticipată, de înscriere a avizelor de garanție în Ar hiva
electronică de garanții reale imobiliare.
Avantaje:
– susținerea în proporție mare a procesului investi țional (min. 80% din val. Investiției);
– efort financiar mai redus din momentul demarării obiectivului finanțat, în funcție de perioada de
grație acordată;
– flexibilitate în negocierea dobânzilor;
– volum optim al creditului, în funcție de necesită țile de finanțare ale clientului și posibilitățile acestuia
de finanțare.
CRED ITE PENTR U ACT IVITATEA DE L EAS ING
Destinația: se acordă pentru finanțarea contractelor de leasing prezente si/sau viitoare încheiate/ce se
vor încheia cu diverși utilizatori, al căror obiect îl constituie bunuri imobile/mobile aflate în circ uitul civil, noi
sau second-hand, precum șui drepturile de proprieta te intelectuală asupra acestora; se acordă pentru
activitatea de leasing financiar, operațional, leas e-back.
Caracteristici:
– volumul maxim al creditului: în gen 85% din prețu l de achiziție (inclusiv TVA) al bunurilor ce urmeaz ă
a fi cumpărate și închiriate în regim de leasing
– se poate acorda pe termen scurt, mediu sau lung, perioada de creditare nu trebuie să depășească
durata contractului de leasing
Caracteristici (cont) :
– termenul de rambursare a creditelor acordate în b aza:
– acordurilor de creditare distincte destinate fina nțării bunurilor mobile: maxim 5 ani de la data înd eplinirii
condițiilor de tragere;
– acorduri de creditare revolving destinate finanță rii bunurilor mobile/imobile: maxim 5 ani de la dat a
îndeplinirii condițiilor de tragere
75
– acordurilor de creditare distincte destinate fina nțării bumurilor imobile:
– maxim 10 ani de la data îndeplinirii condițiilor de tragere, din cadrul fiecărui contract de credit, cu
condiția încadrării ultimei rate de credit în terme nul de valabilitate al acordului
– contractul de credit distinct:
– bunuri mobile: max 5 ani de la data îndeplinirii condițiilor de tragere
– bunuri imobile: maxim 10 ani de la data îndeplini rii condițiilor de tragere
Garanții:
– bunuri mobile sau imobile, noi sau second-hand, c are fac obiectul contractelor de leasing finanțate
de bancă si/sau după caz, alte bunuri aflate în pro prietatea împrumutatului sau a garanților;
– drepturi de încasare rezultate din polițele de as igurare încheiate de împrumutat cu societăți de
asigurare agreate de bancă, privind riscul financia r de neplată, precum și polițe de asigurare a bunur ilor aduse
în garanție pentru riscuri specifice fiecărei categ orii de bunuri, cesionate în favoarea băncii;
– suplimentar, banca poate solicita constituirea ce siunii de creanță asupra drepturilor de încasare
rezultate din contractele de leasing.
Principalele costuri:
– dobândă fixă/variabilă revizuibilă la un interval de timp în funcție de cotațiile ROBOR, LIBOR și
EURIBOR (nivel indicativ);
– comisioane: de întocmire și analiză a documetație i de credit, de gestiune, de administrare lunar, de
neutilizare a creditelor aprobate.
Documente necesare:
– cererea de credit;
– documente care atestă situația economic-financiar a societății (bilanț, contul de profit și pierdere ,
balanța de verificare); fluxul de lichidități (cash flow) și bugetul de venituri și cheltuieli pe peri oada acordării
creditului;
– acordul de consultare a Centralei Riscurilor Banc are;
– garanții propuse, inclusiv acte de proprietate a bunurilor;
– orice alte documente necesare solicitate de bancă
Avantaje:
– susținerea financiară a procesului investițional al solicitanților;
– dezvoltarea afacerilor;
– consultanță gratuită în întocmirea documentației de creditare volumul creditului se stabilește în
funcție de necesitățile de finanțare și posibilităț ile de rambursare.
CRED ITE PENTR U ACCE SA REA FON DURI LOR EUR OPEN E
Destinația: prefinanțarea parțială sau integrală a fondurilor n erambursabile (grantului) aferente
proiectelor de investiții.
76
Caracteristici:
– suma va acoperi doar porțiunea eligibilă și finan țabilă; Suma facilității: max. 80% din valoarea tot ală
a proiectului, exclusiv TVA (TVA-ul poate face obiect ul unei finanțări distincte);
– perioada de creditare (valabilitate) = perioada d e utilizare + perioada de rambursare. Perioada de
utilizare = perioada de implementare a proiectului. Perioada de rambursare = maxim 100 de zile de la d ata
depunerii de către împrumutat a ultimei cereri de r ambursare. Perioada de creditare: max. 10 ani;
– perioada de grație = după finalizarea perioadei d e utilizare, clientul poate solicita, din motive
întemeiate, o perioadă (suplimentară) de grație de max. 12 luni, care să îi permită obținerea primelor rezultate
în urma investiției realizate sau primirea sumelor solicitate Autorității de Management/Organismului
Intermediar a programului prin care se finanțează p roiectul.
Garanții:
Constituirea garanțiilor se poate efectua progresiv , pe măsura efectuării tragerilor din credit. Se po t
constitui drept garanție și bunurile achiziționate/ realizate din fonduri structurale, pentru programel e operaționale
care au prevederi exprese în acest sens:
– ipoteci și gajuri asupra activelor ce reprezintă obiectul Facilității;
– cesiunea de creanță provenind din contractul înch eiat între împrumutat și Autoritatea de
Management;
– alte garanții acceptate de bancă în conformitate cu normele în vigoare.
Principalele costuri:
– dobânda: variabilă (Robor/Euribor + marja);
– comision de acordare: flat, aplicabil la suma fac ilității, plătibil în max. 5 zile de la data semnăr ii
Contractului de Facilitate, dar nu mai târziu de da ta primei utilizări din Facilitate;
– comision de administrare: flat, aplicabil la sold ul Facilității, plătibil semestrial de la data semn ării
contractului de Facilitate.
Principalele costuri (cont) :
– comision de angajament: aplicabil sumei neutiliza te a Facilității, plătibil pe parcursul perioadei d e
utilizare împreună cu dobânda;
– comision de rambursare anticipata: flat din suma rambursată în avans, plătibil la data rambursării
anticipate.
Documente necesare:
– solicitantul transmite către bancă o copie a dosr aului depus la Autoritatea de
Management/Organismul Intermediar;
– decizia de finanțare a băncii va fi luată în baza analizei economico-financiare a proiectului, dar ș i a
analizei financiare a potențialului împrumutat. Ban ca poate emite, la solicitarea clientului, o scriso are de
intenție, care va confirma interesul băncii pentru proiect și acceptabilitatea aplicantului. Acest doc ument este
77
necesar pentru depunerea aplicației la Autoritatea de Management a programului în cadrul căruia se sol icită
fondurile.
Avantaje:
– cheltuielile de proiect sunt finanțate pe perioad a realizării acestuia, în așteptarea plăților în ca drul
grantului
– rambursarea integrală la finalizarea etapei/proie ctului pe măsura primirii grantului.
78
TEMA 8
LEASING-UL
Leasing-ul este o formă de închiriere, realizată fi e direct de furnizor, fie indirect prin societățile
specializate (societăți de leasing) a unor echipame nte și servicii către beneficiari (persoane fizice sau juridice)
care nu dispun de fonduri proprii pentru achizițion area acestora.
Obiectul operațiunilor de leasing și implicit al co ntractului de leasing îl formează:
a) bunuri de investiții mobile sau imobile din sfera:
– producției (utilaje și mașini agricole, mașini el ectronice, mașini-unelte, mijloace de transport etc .);
– produse de folosința îndelungată:
b) bunuri din sectorul imobiliar care se adresează atât firmelor în cazul închirieri i unor spații de
producție și comercializare, cât și persoanelor fiz ice sub forma închirierii imobilelor;
c) servicii – între acestea, ponderea cea mai mare o reprezintă d omeniul turismului.
Participanții la astfel de operațiuni de leasing su nt:
– Furnizorul bunului aflat în proprietatea sa (poate fi un simplu vânzăt or sau chiar producătorul), are
interesul să-și vândă bunul. În acest sens, încheie un contract de vânzare-cumpărare cu finanțatorul o perațiunii
de leasing;
– Finanțatorul (locator) este, de regulă, o societate financiară sau o bancă specializată în plasarea
capitalului în investiții pe durată medie sau lungă , în condiții de rentabilitate, prin cumpărarea bun ului oferit
de furnizor;
– Utilizatorul (locatar, beneficiar) este interesat de a folosi un bun fără a investi în achiziționarea lui.
Aceasta îi permite să-și dirijeze fondurile proprii în alte direcții.
Departajarea formelor de leasing se face în funcție de anumite criterii, și anume:
1. Poziția furnizorului în contractul de închiriere :
leasing direct – formă care presupune încheierea unui contract di rect între furnizor și beneficiar,
furnizorul îndeplinind calitatea de finanțator;
leasing indirect – formă care presupune existența societăților spec ializate de leasing care preiau funcția
de finanțator (cumpără de la furnizorul de echipame nte și le închiriază beneficiarului, asumându-și to ate
riscurile ce decurg din operațiunea de leasing).
În continuare, este prezentat schematic mecanismul și etapele tranzacției de leasing cu trei
participanți:
79
a. Beneficiarul inițiază operațiunea și se adreseaz ă societății de leasing cu o cerere de ofertă;
b. Societatea de leasing acceptă cererea de ofertă, care devine comandă;
c. Stabilirea contractului dintre producător și ben eficiar;
d. Încheierea contractului de leasing dintre finanț ator și beneficiar;
e. Cumpărarea bunului de către societatea de leasin g;
f. Punerea bunului la dispoziția beneficiarului;
g. Beneficiarul plătește societății de leasing cost ul sub formă de rate eșalonate pe perioada de
valabilitate a contractului.
RAPOR TUL RATA DE LEASING ȘI PR EȚUL D E EXPORT
/head2right leasing financiar – presupune ca societatea de leasing să recupereze pr ețul de export, inclusiv
costurile auxiliare (de exemplu: piese de schimb) d e la prima închiriere a bunului și, să obțină și un anumit
profit. Prima perioadă de închiriere a unui echipam ent se numește perioada de bază și, de regulă, este mai
scurtă decât perioada de viață a acestuia. Se mai n umește și leasing complet achitat (ful pay-out leases)
deoarece firma de leasing se așteaptă să-și acopere costurile achiziției în perioada de bază din fondu rile
împrumutatului și să realizeze profit;
/head2right leasingul funcțional (operațional) – în cazul acestei forme de leasing se recuperează doar o parte
din costuri în perioada de bază, ratele sunt mai ma ri, termenul este mai scurt, decât în cazul leasing ului
financiar, iar riscul crește datorită uzurii morale a echipamentului. Este tipul de tranzacție cel mai des utilizat
datorită facilităților pe care le oferă:
– posibilitatea rezilierii contractului;
– schimbarea echipamentului vechi cu unul nou, cu g rad ridicat de tehnicitate, compatibil cu
tehnologiile ultramoderne;
– închirieri pe termene foarte scurte de timp care corespund unor nevoi temporare;
– chirii mici în comparație cu leasingul financiar.
Acest tip de leasing mai este denumit și “ finanțare extrabilanțieră ”, deoarece obligația pentru plățile
viitoare ale chiriilor nu apare ca o datorie în bil anțul locatarului.
80
În legislația românească în domeniu, se regăsește numai acest criteriu de de partajare a contractelor de
leasing. Ponderea cea mai mare o are leasing-ul fin anciar (aproximativ. 90% din totalul contractelor d e leasing
încheiate). Se consideră leasing financiar acel tip de leasing care îndeplinește cel puțin una din următoarele condiții:
– la expirarea contractului de leasing este prevăzu tă în mod expres trecerea dreptului de proprietate
de la locator la utilizator;
– riscurile și beneficiile dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii
contractului de leasing;
– chiar dacă la final dreptul de proprietate nu est e transferat, perioada de folosire a bunului în sis tem
de leasing acoperă cel puțin 75% din durat normală de utilizare a bunului;
– utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului , iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult
50% din valoarea de intrare (de piață).
Altfel spus, dacă leasing-ul financiar reprezintă m ai mult un sistem de finanțare, asemănător în multe
privințe creditului bancar, leasing-ul operațional reprezintă mai mult o modalitate de închiriere a un ui bun.
CO NȚINUTU L RATELOR DE LEASING
– leasing brut este forma prin care în chirie se include pe lângă prețul de vânzare și cheltuielile de
întreținere, service și reparații; uneori furnizoru l asigură instruirea și specializarea personalului beneficiarului,
atât pentru asigurarea unei exploatări corespunzăto are a echipamentului, cât și în scopul consolidării relațiilor
cu beneficiarul;
– leasing net , aceasta formă conține numai prețul de export al e chipamentului de închiriat.
TERM ENU L D E ÎNCHIRIER E
– leasing pe termen lung presupune ca durata de înc hiriere să fie de cel puțin 8 ani și prezintă facilitatea ca
după o jumătate din perioada prevăzută în contract, locatarul are posibilitatea achiziționării bunului respectiv la un
preț calculat în funcție de ratele plătite;
– leasing pe termen mediu, în acest caz durata de î nchiriere este redusă la 3-5 ani, perioadă cu
închirieri succesive sau mai multor beneficiari;
– leasing pe termen scurt, când bunul închiriat tre ce printr-un șir de contracte succesive, pe termene
scurte (până la un an).
În România, pe piața leasing-ului activează două en tități: ASLR – Asociația Societăților de Leasing di n
România și ALB – Asociația de Leasing Bancar.
Din punctul de vedere al obiectului contractelor de leasing , ponderea cea mai mare (aproape 90%) o
are leasing-ul auto. Acest segment a atins o anume saturație, de aceea se așteaptă o creștere mai impo rtantă
pe segmentul leasing-ului imobiliar și a celui pent ru echipamente (industriale, agricole, IT etc.). Di n punctul de
vedere al beneficiarilor contractelor de leasing , aproximativ. 80% sunt companii, iar restul de 20% sunt
persoane fizice.
Legea nr.93/2009 privind instituțiile financiare ne bancare conține condițiile minime de acces al
instituțiilor financiare nebancare la activitatea d e creditare, în scopul asigurării și menținerii sta bilității
81
financiare, prevederile legii menționate vor trebui respectate și de firmele de leasing care, pentru a fi
autorizate de BNR, vor trebui să îndeplinească o se rie de criterii, asemănătoare celor solicitate inst ituțiilor de
credit. Acest lucru va avea un impact foarte mare a supra multora dintre firmele independente de leasin g care
își desfășoară în prezent activitatea, unele dintre ele neputând să facă față noilor cerințe.
Leasing-ul imobiliar ar putea să devină o opțiune l a creditul ipotecar și imobiliar. Această afirmație ia în
considerare atât situația întreprinderilor mici și mijlocii care nu au un acces prea ușor la finanțări în domeniul
imobiliar, dar și persoanele fizice care nu pot înd eplini condițiile cerute de creditul ipotecar/imobi liar. Leasing-
ul imobiliar poate fi făcut pe perioade de timp lun gi, minim 10 ani. De aceea, companiile de leasing a r trebui să
identifice sursele de finanțare care să susțină ace ste investiții. Pentru aceasta, una din condiții o reprezintă
creșterea capitalului social, ele putând astfel să dobândească un plus de credibilitate și să le favor izeze
atragerea de finanțări care să susțină proiectele p e termen lung. Conform Legii nr.93/2009, ele trebui e să aibă
un capital minim social de 200.000 euro. Chiar și a șa, trebuie să existe o corelație între capitaluril e proprii și
sumele împrumutate (acest lucru va impune adecvarea capitalului în funcție de volumul finanțărilor aco rdate).
Avantajele leasing-ului pentru participanții la ope rațiune
/head2right Avantajele beneficiarului (utilizator, locatar):
– leasingul asigură finanțarea în proporție de până la 100%. Chiria, în comparație cu prețul de
cumpărare al produsului, nu necesită capital propri u, costurile sunt mai reduse în comparație cu alte variante
de finanțare, acesta putând fi investit rentabil în alte sectoare;
– de regulă, plata unui avans sau în avans a chirie i nu este obligatorie;
– bunurile achiziționate în sistem leasing nu sunt evidențiate în bilanț ca fonduri fixe decât în
momentul transferului proprietății și, ca urmare, c hiria poate fi considerată o cheltuială a societăți i;
– mărimea constantă a chiriei facilitează planifica rea mai riguroasă a cheltuielilor;
– durata de închiriere poate fi stabilită astfel în cât firma să fie dotată permanent capacității propr ii de
producție, cu mașini moderne și de mare randament;
– dezvoltarea accesul la anumite echipamente care, în mod normal, sunt supuse restricțiilor tarifare ș i
netarifare și sunt scutite de plata taxelor vamale;
– tripla opțiune la încheierea perioadei de închiri ere (să renunțe la contract, să prelungească
contractul, să cumpere bunul la valoarea reziduală – după scăderea amortizării).
/head2right Avantajele societății de leasing:
– obținerea de venituri în urma închirierii bunului : chiria, dobânda pentru finanțarea pe termen
mijlociu și lung, costul serviciilor oferite de soc ietatea de leasing, prima de risc etc.;
– stimularea unor ramuri prin dirijarea finanțării către acestea;
– reducerea riscurilor investiției prin păstrarea d reptului de proprietate asupra bunului.
/head2right Avantajele furnizorului:
– promovarea și creșterea exporturilor, precum și c reșterea segmentului de piață pentru produsele
sale;
82
– încasarea, imediată și sigură a prețului produsel or executate;
– lărgirea zonei geografice de desfacere și extinde rea cercului de clienți, prin oferirea unor facilit ăți, ca
de pildă, închirierea experimentală, urmată de peri oada de închiriere propriu-zisă și apoi, cumpărarea bunului;
– accesul rapid la sursele de finanțare.
Dezavantajele leasing-ului se concentrează, mai ale s în zona costurilor, constituind un punct sensibil în
comparație cu alte surse de finanțare. În plus, tax ele practicate includ o serie de costuri suplimenta re aferente
finanțării: comision de gestionare a afacerii, prim a de risc etc. Riscul deteriorării bunului pe perio ada de locație se
constituie, de asemenea, într-un dezavantaj pentru firma de leasing.
83
TEMA 9
COSTURILE CREDITELOR
DOBÂNZI ȘI COMISIOANE
Dobânda la credite poate fi fixă sau variabilă.
Dobânda fixă rămâne neschimbată pe toată perioada de creditare. Avantajul dobânzii fixe constă în
cunoașterea exactă a sumei datorate de împrumutat p e toată perioada de creditare. Dezavantajul acestui tip
de dobândă apare în situația în care dobânzile pe p iață scad, costul suportat de împrumutat fiind astf el mai
mare.
Dobânda variabilă este utilizată în două variante:
– dobândă variabilă stabilită în contractul de cred it în funcție de anumiți indici ai pieței (ex. cota țiile
ROBOR, LIBOR, EURIBOR); caracterizată prin faptul c ă pe toată perioada de creditare, costul împrumutul ui este
ajustat în funcție de evoluția pieței; în situația în care dobânzile cresc, dezavantajul pentru împrum utat constă,
evident, în creșterea sumei de plată;
– dobânda revizuibilă, care permite băncii ajustare a periodică a ratei dobânzii atât în funcție de
evoluția pieței, dar și de politica proprie privind dobânzile active și pasive, precum și de alți fact ori (ex. pentru
atragerea unor noi resurse în vederea dezvoltării a ctivității, o bancă poate crește dobânzile la depoz ite –
dobânzile pasive, dar, pentru a acoperi acest cost suplimentar, va crește și dobânzile la credite – do bânzi
active).
Există, de asemenea, și scheme de creditare în care se combină dobânda fixă cu cea variabilă,
exemplul cel mai frecvent fiind în cazul creditului ipotecar – credit cu dobândă fixă în primii ani, d upă care
dobânda devine variabilă.
Sistemul de comisioane aplicabil creditelor retail diferă de la bancă la bancă, precum și în funcție d e
tipul creditului, și chiar de valoarea acestuia. Ce le mai frecvent utilizate tipuri de comisioane sunt următoarele:
– Comision de analiză a dosarului , plătibil la depunerea cererii de împrumut;
– Comision de evaluare a proprietății , încasat atunci când se constituie drept garanție o ipotecă,
operațiunea fiind realizată de evaluatorii băncii;
– Comisionul de acordare este, de regulă, un comision flat, respectiv un pro cent aplicat la valoarea
creditului, plătibil la data acordării;
– Comision de gestiune (administrare) aplicabil la valoarea creditului și plătibil în dou ă variante: o
singură dată la data semnării contractului de credi t sau plătibil odată cu ratele de credit;
– Comisionul de rambursare anticipată se percepe atunci când împrumutatul dorește restitu irea înainte
de scadență a creditului;
– Comision de amendare a contractului de credit , atunci când survin modificări în derularea acestu ia,
modificări convenite prin încheierea unui addendum la contract.
84
EXPLICITARE TERMENI
Comision de acordare – plătit la acordarea unui împrumut, care se calcu lează fie ca procent din suma
împrumutată, fie este stabilit în sumă fixă. De mul te ori, băncile includ acest comision în credit pen tru a nu
obliga clientul să plătească nimic, iar împrumutul să fie mai ușor de obținut. În aceste cazuri, valoa rea
creditului devine mai mare decât suma încasată de c lient.
Comision de administrare – plătit lunar sau anual la un credit, acesta fiin d de regulă inclus în rata lunară.
Nivelul lui se calculează fie ca procent din valoar ea creditului, fie ca procent din soldul rămas al î mprumutului. În
general, comisioanele lunare la credite reprezintă dobânda ascunsă, băncile folosind aceasta tactică p entru a putea
afișa rate mai mici de dobândă în campaniile de pro movare.
Comision de neutilizare credit – perceput în cazul în care clientul nu a utilizat creditul aprobat de
bancă. Acest comision se practică, de regulă, la îm prumuturile care se eliberează în tranșe, unde clie ntul are la
dispoziție un anumit interval de timp, în care poat e utiliza banii.
Comision de rambursare anticipată – plătit la rambursarea în avans a unei părți sau a întregului credit.
Acesta se calculează ca procent din suma rambursată anticipat.
Dobânda reprezintă suma plătită pentru a împrumuta o sumă d e bani sau suma încasată pentru
depunerea banilor într-un produs de economisire (de pozit, cont de economii, etc.).
Dobânda se calculează astfel:
360100T rS Dobanda ⋅⋅=
unde:
S = suma împrumutată (valoarea depozitului)
r = rata dobânzii
T = durata împrumutului (depozitului).
Dobânda anuală efectivă (DAE) – exprimă sub forma procentuală costul total al cre ditului, incluzând
atât dobânda cât și comisioanele. Acest indicator e ste folosit pentru a compara costul creditelor. În prezent,
legea obligă băncile să calculeze DAE doar la credi tele de consum, fără garanții ipotecare, cu sume cu prinse
între 200 și 20.000 euro.
Euribor reprezintă rata dobânzii la care băncile europene s e împrumuta între ele în euro. Aceasta se
calculează zilnic ca medie a dobânzilor practicate de cele mai importante bănci din zona euro.
Libor reprezintă rata dobânzii la care băncile de pe piaț a londoneză se împrumută între ele. Se
calculează ca medie aritmetică a ratelor de dobândă practicate de principalele bănci pentru diverse va lute (lire
sterline euro, dolari, franci elvețieni, yeni japon ezi).
Gradul de îndatorare exprimă sub formă procentuală raportul dintre ratel e lunare la împrumuturile
contractate și venitul disponibil.
85
Marja de dobândă reprezintă valoarea exprimată în puncte procentuale , care se adaugă la rata
dobânzii de bază a băncii sau la un indice monetar de referință pentru a calcula rata dobânzii practic ată la un
împrumut. De regulă, marja ramâne fixă pe durata c ontractului, astfel că rata dobânzii se modifică do ar în
funcție de dobânda folosită ca reper.
Principal reprezintă o parte din rata lunară, prin care se di minuează datoria clientului față de bancă.
Cu fiecare rată lunară achitată, soldul creditului se diminuează cu valoarea principalului, până când în final se
rambursează întregul credit.
Rata dobânzii exprimă, sub formă procentuală, dobânda practicată la credite sau depozite, în formă
anualizată (de ex, o rată a dobânzii de 10% la un d epozit înseamnă că banii depuși la bancă vor aduce un câștig
de 10% într-un an).
Rata de dobândă penalizatoare – se aplică pentru sumele restante, ea fiind folosi tă pentru a calcula
penalitățile de întârziere.
Ratele dobânzilor interbancare BUBID/BUBOR:
– BUBID = rata dobânzii la depozitele atrase;
– BUBOR = rata dobânzii la depozitele plasate.
Ratele medii ale dobânzilor pe piața monetară inter bancară:
– ROBID = rata medie a dobânzii la depozitele atrase;
– ROBOR = rata medie a dobânzii la depozitele plasate.
– Se stabilesc zilnic de BNR, ca medie aritmetică a cotațiilor practicate de bănci selectate de banca
centrală.
86
TEMA 10
SERVICII OFERITE DE INSTITUȚIILE DE CREDIT CĂTRE CL IENȚII SĂI
OPERAȚIUNI CU CARDURI ȘI ALTE SERVICII ELECTRONICE
Deși este un instrument relativ tânăr, care a apăru t pe piață după al doilea război mondial, cardul a
avut o evoluție rapidă, poate mai rapidă decât oric are produs bancar.
Părintele cardului, care inițial a avut forma unor bonuri valorice în schimbul cărora se puteau face
achiziții de la comercianții care au acceptat să pa rticipe la acest nou plan creditare, a inventat ace st sistem
foarte simplu și rapid de creditare, respectiv, com ercianții care vindeau mărfuri, de regulă de valori mici, în
schimbul acestor bonuri valorice, le depuneau perio dic la bancă, iar banca factura cumpărătorilor
contravaloarea acestora. Pe baza acestui sistem, în 1951 Franklin National Bank – New York a emis prac tic
primele carduri din lume.
Idea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument propriu-zis abia în
1960, când Bank of America a lansat BankAmericard ( în prezent denumită VISA International).
După succesul rapid al BankAmericard, un număr de 1 7 instituții bancare au înființat, în 1966, o rețea
proprie prin care își acceptau reciproc credit – ca rdurile locale, denumită Asociația Interbancară de Carduri,
care se ocupa cu procedurile de autorizare, clearin g și decontare.
Dezvoltarea a fost atât de rapidă și neașteptată ch iar, astfel încât, în jurul anului 1990, ambele ins tituții
– BankAmericard și respectiv Asociația Interbancară de Carduri – aveau fiecare în jur de 100 milioane de
carduri emise.
Piața cardurilor ca parte integrantă a pieței finan ciare mondiale este supusă, mai mult decât oricare
altă activitate, unui rapid proces de globalizare. Pe lângă cei doi mari jucători (VISA International ș i MasterCard
lnternational), un rol activ în globalizarea pieței cardurilor îl joacă și Europay International, Amer ican Express,
Dinners, JCB etc.
Principalele tipuri de carduri
Cardul poate fi definit ca un instrument de deconta re care facilitează deținătorului achiziționarea de
bunuri și servicii fără să fie nevoie de existența numerarului (cash).
Cardul oferă deținătorului accesul, printr-o modali tate tehnică adecvată, la un cont bancar din care s e
efectuează plata bunurilor și serviciilor achizițio nate, fie pe seama disponibilului existent în cont, fie prin
apelarea la un credit.
Globalizarea pieței cardurilor conferă acestora un grad înalt, aproape universal, de standardizare
materializat în câteva trăsături comune:
– suport fizic din plastic special cu dimensiuni st andard;
87
– pe față sunt imprimate, cu metode tehnice special e (laser, embosare etc.), numele emitentului,
numărul și seria cardului, data expirării valabilit ății cardului, sfera de aplicabilitate, numele și p renumele
posesorului și, după caz, spațiul geografic de util izare;
– tot pe față sunt imprimate sigla emitentului, log o-ul organizației de carduri, elementele holografic e
de securitate;
– pe spatele cardului este aplicată o bandă magneti că, pentru elementele de securitate și
individualizare, precum și o rubrică pentru semnătu ra posesorului.
Clasificarea cardurilor poate fi realizată după mai multe criterii:
a) după gradul de securitate:
– cu bandă magnetică – asigură încriptarea și securizarea unor informați i despre posesorul (utilizatorul)
cardului, emitentul acestuia și algoritmul unic de codare/decodare a datelor de verificare a validităț ii
instrumentului de plată;
– cu microprocesor încorporat (smart-cardurile) – asigură o securitate mai bună, dar și colectarea și
furnizarea unor informații, mai bogate privind alim entarea și utilizarea fondurilor. Viitorul este al s mart-
cardurilor, marii operatori internaționali propunân du-și înlocuirea treptată a cardurilor cu bandă mag netică cu
smart-carduri.
b) după sursa de acoperire:
– debit – carduri
Cardurile de debit permit posesorului plata bunuril or și serviciilor achiziționate, precum și retrager i de
numerar din ATM (Automated Teller Machine) sau de l a ghișeele băncii în limita sumelor prerezervate în cont;
– credit-carduri.
Cardul de credit reprezintă un împrumut, aflat permanent la dispoziț ia clientului.
Suma maximă care poate fi obținută cu ajutorul cardului este numită de bănci – limită de credit .
Aceasta scade pe măsură ce banii sunt utilizați și se reîntregește o data cu rambursarea.
Cardul poate fi folosit de client după cum dorește. Acesta poate efectua diverse plați la magazinele
care acceptă cardurile sau, pur și simplu, poate re trage numerar de la bancomate. Prin natura sa, cardul de
credit este, însă, un produs destinat facilitării plaților la comercianți și, mai puțin, utilizării în scopul retragerii
de numerar de la bancomate.
Diferențierea se observă în mod evident. Trebuie do ar să luăm în calcul nivelul net superior al
comisioanelor la retragerea de numerar în comparați e cu cardurile de debit. În plus, majoritatea bănci lor
percep dobânzi pentru sumele retrase în numerar de pe cardurile de credit , din momentul efectuării
operațiunii.
La început, utilizarea cardurilor de credit emise de instituțiile de credit românești a fost limitată, în
majoritatea cazurilor, la teritoriul național. În p rezent, însă, aproape toate cardurile de credit pot fi folosite și
în străinătate. Cardurile de credit sunt emise în general în lei. Există însă bănci und e deținătorii de carduri pot
opta pentru carduri în valută. O asemenea opțiune e ste recomandată celor care călătoresc frecvent în
88
străinătate, întrucât utilizarea în țară a unui car d emis în valută va fi însoțită de un comision de c onversie de
2% din valoarea tranzacție.
Cardurile de credit permit posesorului plata bunuri lor și serviciilor achiziționate, precum și retrage ri de
numerar din ATM sau de la ghișeele băncii dintr-un credit acordat pe numele său.
Evident, cardurile de credit sunt mai mult solicita te de clienți, dar distribuirea lor trebuie făcută cu
atenție, în funcție de standingul financiar al soli citanților, altminteri există riscul folosirii neju dicioase a
creditului de către unii posesori, cu consecințe fi nanciare nefavorabile asupra emitenților de carduri .
La New York s-a derulat un proces prin care o serie întreagă de comercianți au cerut celor doi giganți
de pe piața cardurilor (VISA și MasterCard) despăgub iri pentru costurile suplimentare determinate de
acceptarea cardurilor de peste 39 miliarde USA. Dec izia a fost favorabilă comercianților, instanțele a bilitate
obligând cele două asociații să plătească daune de circa 3 miliarde USD;
c) după emitent:
– carduri emise de bănci
Băncile, asociațiile bancare au fost pionierii emit erii primelor carduri și pe parcursul câtorva decen ii de
experiență și-au consolidat poziția pe piața acesto r "bani de plastic".
– carduri emise de societăți nebancare
În ultima perioadă au apărut diverse cluburi privat e, lanțuri hoteliere și de magazine care au emis
propriile carduri ce conferă deținătorilor, pe lâng ă calitatea de membru, posibilitatea achitării unor servicii cu
acestea.
Drumul parcurs de la moneda-aur, cu valoare intrins ecă, la moneda fiduciară (bani de hârtie) a fost
incomparabil mai lung decât cel de la banii de hârt ie la banii de "plastic", care s-a înfăptuit într-o perioadă
istorică foarte scurtă.
Pe piețele mature (piața vest – europeană, piața am ericană), ca și pe piețele mai tinere (piața centra l și
est europeană, din care face parte și România) exis tă o multitudine de tipuri de carduri, care în esen ță nu sunt
altceva decât variațiuni pe marginea celor trei tip uri fundamentale de carduri: cardul de debit, cardu l de credit
și cardul cu facilități de descoperit de cont (char ge – card overdraft).
Internaționalizarea neconvențională a plăților prec um și uniformitatea comportamentală în domeniul
fluxurilor de numerar, sub forma "monedei unice" – banul de plastic, este înlesnită de următoarele tip uri de
carduri:
Carduri emise sub sigla VISA : VISA Classic, VISA Business, Gold/Premier Card, El ectron Card, Affinity
Card
a) cardurile VISA Classic , cu cele două variante ale sale, debit-card și cre dit-card:
– sunt un mijloc de plată recunoscut pretutindeni î n lume, pe care îl poți utiliza în mai mult de 170 de
țări, la peste 29 milioane de magazine și 1.7 milio ane de bancomate care afișează sigla ;
89
– cardurile Visa Classic în USD se remarcă prin cel mai ridicat grad de securitate existent la nivel
internațional. Astfel, se pot efectua tranzacții or iunde în lume în deplină siguranță datorită micropr ocesorului
încorporat (CIP), care reduce semnificativ riscul d e copiere sau contrafacere a cardului;
– sunt destinate populației;
– sunt carduri embosate care lucrează în toate medi ile de acceptare
– on-line și off-line;
– pot fi autorizate prin intermediul unui POS (Poin t of Sales) sau ATM. În cazul utilizării lor în sis temele
manuale de tranzacționare, autorizarea se face tele phonic (vocal);
serviciile suplimentare, oferite contra-cost dețină torilor, pot fi: înlocuirea cardurilor în situații
excepționale (furt, pierdere etc.), eliberarea de n umerar la ghișeele băncilor;
b) cardurile VISA Business și Gold Card/Premier:
– sunt utilizate, în special în mediul de afaceri, de persoane cu un potențial financiar adecvat;
– sunt carduri embosate care lucrează în toate medi ile de acceptare;
– on-line și off-line;
c) cardurile VISA Electron:
– sunt destinate segmentului de clienți care prezin tă un grad ridicat de risc în utilizare;
– pot fi utilizate numai în mediul electronic (ATM POS) de tranzacționare;
Carduri emise sub sigla EUROPAY:
a) carduri emise sub sigla MasterCard : EUROCARD Business, EUROCARD Classic etc.:
– carduri embosate care lucrează în toate mediile d e acceptare – online și off-line, putând fi utiliza te
atât pentru tranzacții comerciale, cât și pentru ob ținerea de numerar atât în mediul electronic (ATM), cât și
prin preluare manuală a datelor;
– se adresează fie mediului de afaceri, fie populaț iei.
b) carduri emise sub sigla EUROCARD/MasterCard : Maestro, Cirrus, Edc etc.:
– sunt carduri de tip debit – card;
– sunt destinate categoriei de utilizatori care au un grad înalt de risc;
– pot fi folosite numai în mediul electronic (ATM, POS) de tranzacționare.
Diferitele tipuri de carduri emise de băncile din R omânia pot fi grupate, fără a se limita la acestea, în
funcție de sistemele mondiale care asigură globaliz area plăților prin carduri, sub sigla cărora sunt e mise, astfel:
a. carduri emise sub sigla VISA: VISA Classic; VISA International; VISA Business Car d; VISA Electron
etc.;
b. carduri emise sub sigla MasterCard: EUROCARD/MasterCard Business; EUROCARD/MasterCard etc.;
c. carduri emise sub sigla Eurocard/MasterCard: Maestro; etc.
Din punct de vedere al utilizatorilor, cardurile em ise pe teritoriul României pot fi clasificate astfe l:
– carduri utilizate de persoanele fizice : VISA Classic; VISA International; VISA Electron, M aestro etc.;
90
– carduri utilizate de reprezentanții persoanelor j uridice și cele asimilate acestora:
EUROCARD/MasterCard Business, VISA Business etc.
Din punct de vedere al monedei în care sunt emise, în România cardurile pot fi:
– carduri emise în lei: Maestro, VISA Classic, EUROC ARD/MasterCard Business, EUROCARD/MasterCard
Classic etc.;
– carduri emise în valută: VISA International, VISA B usiness etc.;
– carduri emise în lei, utilizabile în lei pe terit oriul României și în valută, în afara României: VISA
Electron.
Operațiuni cu carduri
Funcția de identificare pe care o deține cardul pun e în relație cei doi parteneri: deținătorul cardulu i și
emitentul acestuia (banca). Obiectul relației dintr e acești parteneri îl constituie contul deschis pe numele
deținătorului de card.
Funcția de plată și de credit a cardului presupune existența a trei participanți: deținătorul cardului
(clientul plătitor), beneficiarul sumei (comerciant ) și gestionarul contului plătitorului (banca emite ntă a
cardului).
Banca emitentă a cardurilor trebuie să organizeze ș i să asigure funcționarea unui centru de procesare
și autorizare, care să certifice validitatea operaț iunilor efectuate de deținătorul de card.
Emiterea cardurilor
La cererea solicitanților de carduri, care pot fi p ersoane fizice sau juridice, după semnarea contract elor
de emitere a cardurilor, banca deschide acestora co nturile aferente operațiunilor cu carduri. Emiterea
cardurilor solicitanților, presupune parcurgerea ur mătoarelor etape:
– completarea cererii de emitere a cardului și depu nerea documentelor necesare aprobării acestei
cereri;
– verificarea de către bancă a cererilor de emitere de card și, după caz, a celei de deschidere de con t;
– determinarea de către bancă a elementelor de pers onalizare, necesare emiterii cardului și codificare a
datelor personale;
– eliberarea cardurilor se face numai după depunere a sumelor reprezentând taxa de emitere, taxa
anuală de utilizare a cardului, precum și suma mini mă necesară a fi depusă lunar în cont;
– după caz, solicitantul poate beneficia de o linie de credit pusă la dispoziție de către bancă, după
efectuarea analizei specifice de creditare.
Acceptarea cardurilor
Pentru a putea deține calitatea de acceptanți, come rcianții încheie cu banca contracte de acceptare la
plată a cardurilor. Contractele cuprind clauze refe ritoare la condițiile de acceptare, termenii de acc eptare,
drepturile și obligațiile părților contractante. Cl auza de acceptare este obligatorie și necondiționat ă.
După încheierea contractului, banca emitentă asigur ă comerciantului următoarele: cititoare de cărți
(magnetice sau electronice) și instrucțiunile de ut ilizare a acestora, formularele aferente documentel or de
91
vânzare (chitanțe de vânzare, role de hârtie etc.), centralizatoare, precum și cu caracter prudențial, listele
cuprinzând cardurile interzise la acceptare.
Fiecărui comerciant i se atribuie un cod unic, care conține și codul băncii emitente, precum și o limi tă
de autorizare (valoarea maximă a unei tranzacții pe ntru care nu este necesară obținerea aprobării efec tuării ei
de la centrul de autorizare al băncii).
Autorizarea constă în atestarea, de către centrul d e autorizare, a validității tranzacției între un po sesor
autorizat și un comerciant acceptant.
În funcție de limita de autorizare stabilită la înc heierea contractului, pot fi întâlnite următoarele
situații:
– tranzacții a căror valoare este mai mică decât li mita de autorizare. Comerciantul acceptă cardul și
completează documentele de vânzare cumpărare aferen te, fără a solicita autorizarea efectuării tranzacț iei;
– tranzacții a căror valoare este mai mare decât li mita de autorizare. Comerciantul solicită autorizar ea
tranzacției centrului de autorizare. Centrul de aut orizare, după efectuarea verificărilor necesare, îș i dă sau nu
acceptul pentru tranzacția respectivă.
Astfel comerciantul primește codul de autorizare al tranzacției, pe care îl înscrie pe toate documente le
de decontare și efectuează operațiunea;
– tranzacții pentru care limita de autorizare este zero. Pentru bănci, în cazul eliberărilor de numera r,
limita de autorizare atribuită este zero, băncilor revenindu-le obligația de a solicita autorizarea ef ectuării
tranzacției în toate situațiile în care posesorul c ardului solicită retragerea de numerar de la ghișee le lor.
Indiferent de situația în care se încadrează tranza cția, comerciantul acceptant verifică atât identita tea
posesorului cardului și caracteristicile de securit ate ale acestuia, cât și lista actualizată a cardur ilor interzise la
acceptare.
Eliberarea numerarului și alte operațiuni cu cardur i
Eliberarea numerarului fie prin intermediul ATM-ulu i, fie la ghișeul băncii, face apel la funcția de
identificare pe care o deține cardul (pune în relaț ie cei doi parteneri: deținătorul cardului și emite ntul acestuia
– banca).
A. Operațiuni prin intermediul ATM-ului
Eliberarea numerarului
În cazul eliberării de numerar prin intermediul ATM -ului, utilizarea cardului presupune parcurgerea, d e
către posesor, următorilor pași:
– introducerea cardului în dispozitivul electronic;
– tastarea codului PIN (Personal Identificational N umber, reprezentând numărul personal de
identificare);
– selectarea opțiunii din meniul principal;
– introducerea datelor necesare efectuării tranzacț iei (suma solicitată, eliberarea sau nu a chitanței
etc.);
92
– confirmarea sumei solicitate;
– vizualizarea rezultatului;
– primirea chitanței justificative, dacă a solicita t acest lucru;
– restituirea cardului.
Alte operațiuni prin intermediul ATM-ului
Meniul de opțiuni al ATM-ului mai poate include:
– informații privind soldul sau alte informații sol icitate;
– plata facturilor datorate furnizorilor;
– analiza fluxului de numerar;
– decizii financiare și de management.
Informațiile solicitate de posesorul cardului pot f i afișate pe ecranul ATM-ului sau pot fi tipărite ș i
eliberate automat.
În cazul în care posesorul cardului optează pentru plata facturilor datorate furnizorilor, introduce
datele necesare pentru identificarea contului, term enul limită până la care trebuie efectuată plata și adresa
electronică la care se va face plata.
Analiza fluxului de numerar oferă posesorului cardu lui date referitoare la intrările și ieșirile de nu merar de la
ultima utilizare a cardului.
Pentru decizii financiare și de management, deținăt orul cardului, pe baza datelor introduse, poate
primi mai multe variante de utilizare a sumei respe ctive. În funcție de decizia sa, poate selecta vari anta dorită,
confirmând astfel și operațiunea.
B. La ghișeele băncilor
În cazul în care deținătorul cardului optează pentr u eliberarea numerarului de la ghișeul băncii,
operațiunea se supune autorizării centrului de auto rizare. Această operațiune poate fi întâlnită în ur mătoarele
situații:
– banca respectivă nu deține ATM;
– din motive tehnice, cardul respectiv nu poate fi utilizat prin intermediul ATM-ului;
– suma pe care o solicită deținătorul cardului depă șește plafonul zilnic al tranzacțiilor derulate pri n
intermediul ATM-ului etc.
Tehnica de decontare a operațiunilor cu carduri în România
În România, comerciantul, acceptant la plată a card urilor, pentru derularea operațiunilor de plăți pri n
intermediul cardurilor, efectuează următoarele oper ațiuni:
– verifică formal cardul: dacă este înscris în list ele cuprinzând cardurile interzise la acceptare, da că este
în termen de valabilitate, dacă este semnat, dacă a parține posesorului etc.;
– telefonează la centrul de autorizare – ROMCARD SA – și comunică numărul cardului, identitatea
titularului, data expirării cardului, valoarea tran zacției;
93
– după autorizarea operațiunii de către ROMCARD SA, comerciantul întocmește chitanța justificativă
(în 3 exemplare), o înmânează clientului său pentru a o semna și compară această semnătură cu cea de p e
card;
– la închiderea zilei de lucru, comerciantul totali zează chitanțele astfel întocmite în ziua respectiv ă, le
înregistrează în centralizatorul chitanțelor și în borderoul de predare a chitanțelor de vânzare pentr u tranzacții
cu carduri;
– predă băncii, pe baza borderoului și a centraliza torului, menționate mai sus, un exemplar al
chitanțelor de vânzare; banca plătește comerciantul ui contravaloarea chitanțelor, în conformitate cu
termenele stabilite în contractul încheiat.
În cazul tranzacțiilor electronice, comerciantul ut ilizează un POS. Acest terminal, utilizat pentru
transferul electronic al fondurilor, permite prelua rea și transmiterea informațiilor privind plata cu card de la
comerciant la centrul de autorizare. Folosind infor mația conținută pe banda magnetică a cardului și pr in
tastarea PIN-ului de către client și a valorii tran zacției la POS, de către comerciant, acesta din urm ă primește
autorizarea privind plata. După autorizare, dispozi tivul furnizează chitanța de vânzare (nota de plată ) în două
exemplare, din care unul rămâne la comerciant, iar celălalt la client.
Posesorul cardului autentifică tranzacția prin tast area PIN-ului și prin semnarea chitanței de vânzare
(nota de plată) editată la imprimanta POS-ului.
Decontarea sumelor respective are loc la intervale de timp mai mari, fapt ce îl dezavantajează pe
comerciant.
Comercianții, de pe teritoriul României, pot accept a la plată și carduri emise în monede convertibile,
dar valoarea tranzacțiilor va fi exprimată tot în l ei.
În cazul tranzacțiilor pe Internet, site-ul web afi șează formularul, clientul fiind invitat să introdu că, în
computerul server, datele de identificare ale cardu lui (numele și PIN-ul).
Aceste date sunt transmise la un procesor de cardur i (site specializat), care sortează datele primite și le
transmite băncii emitente a cardului (mandatare). B anca transmite procesorului autorizarea (sau infirm ă
autenticitatea cadrului) și blochează în contul cli entului suma respectivă. După primirea, de către ba ncă, a
documentelor care atestă livrarea mărfii, aceasta p lătește vânzătorului suma aferentă.
Piața românească a cardurilor
Începutul cardurilor în România se regăsește în anu l 1970, când persoanele străine nerezidente, care
vizitau țara în acea vreme, aveau "privilegiul" ca la anumite hoteluri, restaurante, magazine, exclusi v să
utilizeze, ca mijloc de plată, cardul.
Abia după decembrie 1989, o dată cu trecerea de la economia de comandă spre cea de piața, băncile
comerciale românești s-au gândit la emiterea propri ilor carduri, care aveau să se producă în anul 1992 , când
cinci societăți bancare reunite au pus bazele unei societăți comerciale, denumită ROMCARD și au emis c arduri
proprii pe piața românească (Banca Comercială Român ă, Banca Agricolă, Banca Română pentru Dezvoltare,
94
Banca Română de Comerț Exterior – Bancorex și Banca Comercială "Ion Țiriac"). În anul 1995, grupul cel or cinci
bănci s-a completat cu BancPost.
În ultimii ani, piața cardurilor din România a cuno scut o dezvoltare rapidă, ea fiind la momentul actu al
în plin proces de maturizare în toate segmentele sa le.
Pe lângă eforturile privind operațiunile de autoriz are și emitere propriu-zisă a cardurilor, băncile
comerciale românești, care și-au asumat operațiunil e cu carduri, au fost nevoite să facă investiții im portante
pentru asigurarea unei rețele adecvate, capabile să ofere deținătorilor de carduri serviciul de bază, respectiv
numerarul prin intermediul ATM-urilor.
Pe de altă parte, cardurile au început să fie utili zate tot mai mult ca instrumente de plată, nu doar ca
mijloc de retragere a numerarului de la ATM-uri.
Deși greu, anevoios chiar, tot mai multe unități pr estatoare de servicii și furnizoare de bunuri s-au lăsat
convinse să accepte instalarea terminalelor pentru citirea și operarea cardurilor, în schimbul bunuril or și
serviciilor fumizate.
Perspectivele pieței cardurilor în România
Pentru a urma tendința mondială de automatizare a o perațiunilor bancare, care în mare măsură, a
permis retragerea numerarului din circulație, în Ro mânia este necesară intensificarea eforturilor de d epășire a
tradiției de mediu economic "cash".
Băncile pot contribui în acest sens acționând în sp ecial asupra segmentului de clienți ale căror
operațiuni cu numerar nu sunt restricționate din pu nct de vedere legislativ – persoanele fizice.
Vânzările de carduri către acest segment de piață co nstituie una din căile de reducere a numerarului
aflat în circulație, dar nu este eficientă în lipsa unei rețele adecvate de comercianți, acceptanți la plată a
acestor carduri.
Un factor important al dezvoltării pieței cardurilo r în România o constituie orientarea băncilor către
comercianți. Extinderea posibilității de a utiliza cardul cu prioritate pentru funcția sa de plată (pr in care sunt
puși în relație deținătorul cardului, comerciantul și banca emitentă a cardului) va influența pozitiv vânzările de
carduri.
În timp ce, pe plan mondial, în prezent, se constat ă o concurență acerbă a instituțiilor specializate
pentru dezvoltarea mijloacelor de plată eficiente î n comerțul electronic, în România se fac demersuri de natură
legislativă, menite să asigure o legislație coordon ată care să permită furnizorilor de servicii cunoaș terea și
îndeplinirea condițiilor pentru desfășurarea comerț ului electronic.
Expresie a progresului tehnologic, cardul, instrume nt de identitate economică și socială a persoanei î n
cadrul sistemelor care asigură globalizarea plățilo r prin intermediul cardurilor, este supus unui proc es continuu
de perfecționare.
Băncile din România, recunoscând potențialul pieței cardurilor, atât prin rezolvarea problemelor de
acceptare, cât și prin diversificarea ofertei de pr oduse, dezvoltă o infrastructură modernă de plată î n România.
95
Sistemul de plată cu carduri de debit și de credit face parte din infrastructura națională în egală
măsură cu sistemul național legal, sistemul energet ic, sistemul de transporturi etc.
România deține un potențial foarte bun pentru cardu rile adresate atât companiilor, cât și angajaților
acestora.
Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor companiilor mici (în special a IMM-urilor), VISA a lansat pe pia ța
românească cardul VISA Business Electron, cu multipl e facilități pentru cei aflați la începutul afaceri lor.
Moneda electronică (e-money) reprezintă valoarea st ocată electronic într-un dispozitiv, fie un cip
electronic, fie memoria calculatorului și care poat e fi reîncărcabilă, cu posibilitatea utilizării înt r-o multitudine
de scopuri.
Pornind de la faptul că smart-cardul este cardul ca re oferă posibilitatea procesării si/sau stocării
unităților valorice prin intermediul unui microproc esor integrat (cip) și, spre deosebire de cardul cu bandă
magnetică, poate stoca efectiv fonduri transferate dintr-un cont bancar sau dintr-un alt smart-card
(operațiune card cu card), precum și informații ref eritoare la soldul disponibil, plata efectuată cu a cest tip de
card putându-se realiza instantaneu, putem afirma c ă viitorul aparține smart-cardurilor.
Produsele existente pe piață s-au îmbunătățit conti nuu, dar există în continuare mari oportunități de
creștere. Astfel, băncile din România migrează cătr e tehnologia cu cip (de exemplu, Visa Smart Debit Cr edit –
VSDC).
Avantajele oferite de această nouă tehnologie nu su nt deloc neglijabile, printre acestea înscriindu-se și
următoarele:
– control în gestionarea riscului, din punct de ved ere al emitenților;
– reducerea fraudei;
– reducerea costurilor operaționale ale băncii emit ente;
– creșterea vitezei de operare;
– siguranța și integritatea tranzacțiilor online;
– creșterea comerțului electronic (e-commerce).
În Comunitatea Economică Europeană tehnologia cu ci p câștigă tot mai mult teren, existând deja țări
emitente de carduri cu chip și țări certificate să accepte carduri inteligente.
96
TEMA 11
ALTE PRODUSE ȘI SERVICII BANCARE DE RETAIL
Cecuri de călătorie
Cecurile de călătorie sunt destinate celor care căl ătoresc în străinătate, constituind o modalitate si gură de
păstrare a banilor, substituind, de fapt, numerarul . Cecurile pot fi folosite pentru obținerea de nume rar, pentru
cumpărarea unor bunuri, pentru plata unor servicii (hoteluri, restaurante). Cecurile sunt imprimate pe o hârtie
specială, având elemente de securitate, fiind înser iate și numerotate, și au valori fixe (ex. 10, 20, 50 USD). În momentul
cumpărării cecurilor de călătorie, banca (trasul) s olicită cumpărătorului (trăgătorul) semnarea tuturo r filelor de cec.
Atunci când cecul este utilizat pentru obținerea de numerar sau pentru efectuarea unei plăți, posesoru l cecului înscrie
o a doua semnătură care se verifică de către benefi ciar sau de către tras cu prima semnătură. Benefici arul încasează
contravaloarea cecurilor de călătorie de la societa tea bancară trasă unde își are deschis contul trăgă torul.
Cecurile de călătorie pot fi împărțite în două grup e:
– cecuri de călătorie propriu-zise ce au aspectul unei bancnote, ele putând fi cumpăra te de la ghișeele
băncilor, organizațiilor turistice etc., plătindu-s e o sumă mai mare decât valoarea lor nominală, dife rența
reprezentând-o comisionul. Beneficiarul unui cec de călătorie este protejat împotriva furtului prin fa ptul că atunci
când cumpără cecurile de la bancă sau de la compani a de turism, trebuie să le semneze, semnătură care este
confruntată de lucrătorul de la ghișeul băncii plăt itoare, atunci când îl achită, și posesorul cecului trebuie să dea a
doua semnătură, deseori fiind solicitat și pașaport ul pentru identificarea semnăturilor;
– cecuri de călătorie cu carte de garanție (Eurocecurile – "Eurocheques") sunt o categorie specifică a
cecurilor de călătorie, cu un grad de securitate ri dicat la care au aderat majoritatea țărilor europen e.
Eurocecurile sunt cecuri cu limită de sumă dar care nu au valoarea tipărită pe ele; sunt vândute de bă nci
clienților lor sub forma unor carnete de cecuri în alb. Beneficiarii completează eurocecurile, acestea fiind trase
asupra disponibilului din contul lor deschis la ban ca indicată pe eurocec. Eurocecurile au ca particul aritate
faptul că, la eliberarea carnetului de cecuri, banc a dă clientului și o carte de garanție (asemănătoar e unui card)
ce cuprinde anumite elemente care, pe de o parte, a sigură băncii plătitoare încasarea certă a banilor de la
banca emitentă, iar pe de altă parte, constituie o protecție împotriva furturilor și falsificărilor. E urocecurile
sunt achitate numai după prezentarea de către benef iciar a cărții de garanție. Între elementele înscri se pe
cartea de garanție și pe eurocec trebuie să existe o identitate absolută, verificată de lucrătorul de la ghișeul
băncii plătitoare și confruntată cu pașaportul bene ficiarului. Moneda și limita superioară a sumei ce pot fi
completate pe un eurocec variază de la țară la țară , atât în funcție de țara unde se află banca trasă, cât și de
țara în care se efectuează plata eurocecului.
Cecurile de călătorie au avantajul că în caz de pie rdere sau furt pot fi înlocuite sau contravaloarea
acestora poate fi recuperată în numerar.
Transferuri rapide de bani
97
Acest serviciu permite transferul electronic de num erar, permițând trimiterea sau primirea de bani ori unde
în lume, fără utilizarea conturilor bancare, ordine lor de plată sau cărților de credit.
La transferurile rapide de bani recurg:
– persoane care lucrează în străinătate și trimit b ani acasă;
– părinți care trimit bani copiilor aflați în călăt orie sau la studii în străinătate;
– oameni aflați în situații critice (pierderea sau furtul banilor, cărților de credit sau cecurilor de
călătorie);
– persoane stabilite în străinătate și care trimit regulat bani rudelor din țară;
– oameni de afaceri care au nevoie urgentă de bani pentru cumpărături sau afaceri în timpul
călătoriilor în străinătate.
Business-ul cu transferul de valută are o dimensiun e impresionantă (circa 4 miliarde de euro pe an),
încât băncile din România nu mai stau să aștepte ve nirea în țară a marilor companii de transfer de val ută, ci își
înființează propriile firme de transferuri rapide, ori se afiliază cu repeziciune giganților deja prez enți în țara
noastră. MoneyGram Payment Systems , Western Union , Smith & Smith sau Dollar Express sunt doar câteva
din firmele care se ocupă de transferurile rapide. Piața e dominată de cei doi mari coloși: Western Un ion și
MoneyGram, care împreună dețin peste 75% din transf erurile de bani în și din străinătate.
Dezvoltarea firmelor care activează în acest domeni u contează de numărul și, mai ales, de seriozitatea
băncilor cu care cooperează. Cu cât rețeaua bancară acoperă o zonă mai mare, cu atât succesul companie i de
transfer rapid de fonduri va fi mai mare.
Pe primul loc în materie de transferuri de bani, cu 463.000 de locații, în peste 200 de țări, se află
Western Union , care a intrat și în România în 1996, când a fost încheiat primul contract de colaborare cu
Banca Românească. Numărul oficiilor prin care se realizează servicii de transfer prin acest sistem a crescut
treptat, adăugându-se ca parteneri: Poșta Română, B anc Post, BRD-GSG, Banca Transilvania, Raiffeisen B ank,
Credit Europe Bank, Eurom Bank, C.R. Firenze Romani a S.A., Piraeus Bank, etc. La nivel mondial, aproxi mativ
40% din agenții Western Union se găsesc în cadrul o ficiilor poștale, 30% se află în bănci și 30% în in stituții
financiare particulare.
MoneyGram ocupă locul doi, după Western Union. MoneyGram este disponibil în peste 194 de țări și
dispune de peste 275.000 de agenți locali. BCR a de venit membră a MoneyGram în 1997, iar în prezent of eră
acest serviciu prin toate cele 500 unități operativ e.
Ea a fost prima bancă din România dar și din regiun ea Europei Centrale și de Est care a depășit un
milion de tranzacții prin acest serviciu într-un an de zile. Alte bănci care oferă acest serviciu în R omânia sunt:
Unicredit Țiriac Bank, OTP Bank, ProCredit Bank, Al pha Bank, Libra Bank, Intesa SanPaolo Bank.
Transferurile de bani ale românilor – persoane fizi ce – către străinătate au un regim mai relaxat ca
urmare a modificărilor operate în Regulamentul Valutar al BNR . În afara plăților către exterior care au la bază o
contraprestație, sau a celor făcute între rude de g radul I, sunt permise fără autorizare din partea BN R, o serie
de tipuri de transferuri bănești: cumpărarea de tit luri de valoare de la bursele străine (acțiuni, obl igațiuni etc.),
98
investiții imobiliare, investiții directe, credite cu caracter personal acordate de rezidenți nerezide nților etc.
Pentru plățile în străinătate dispuse de persoane f izice nerezidente în România, transferul se face pe baza
pașaportului, iar viza de intrare în țară nu trebui e să fie mai veche de o lună.
Tehnic, transferurile de fonduri se realizează în b aza unui schimb de mesaje standard (instrucțiuni de
transfer între bănci). De obicei, sensul banilor tr ansferați prin intermediul băncilor este din străin ătate către
România, și mult mai puțin în sens invers. Procedur a este destul de simplă. Pentru a transmite o sumă de bani, o
persoană (ordonatorul) se prezintă la oricare sucursală sau agenție a unei bănci afiliate la MoneyGram sau Western
Union , unde completează formularul tip de transfer de ba ni, specificând destinația sumei, datele sale de
identificare, numele beneficiarului. În cazul Money Gram, funcționarul bancar va trebui să comunice ord onatorului
un cod numeric pe care acesta îl va comunica benefi ciarului transferului, pe baza lui efectuându-se ri dicare banilor.
Cel care transferă banii este și cel care plătește comisioanele aferente transferului, beneficiarul nu va trebui să
achite nici un fel de taxă la ridicarea banilor. Du rata unui astfel de transfer nu este mai mare de 10 minute, iar
sumele care pot fi transferate de o persoană într-o singură zi, nu pot depăși 10.000 USD sau echivalen tul în Euro din
România către alte țări și 10.000 USD sau echivalen tul în Euro din alte țări în România în cazul Weste rn Union sau de
18.000 EUR din sau către România în cazul MoneyGram .
În afara serviciului de transfer efectiv al banilor , cei care doresc pot beneficia, contra cost, în fu ncție de
țară și de serviciul suplimentar oferit și de o ser ie de facilități: notificare telefonică sau telegra fică, livrare la
domiciliu. Întrucât concurența este mare, unele com panii mai mici au trecut la prestarea unor servicii aproape
personalizate. Astfel, reprezentanții Smith & Smith au mers în Israel prin cartierele muncitorilor rom âni
anunțând că pentru români ghișeele rămân deschise ș i sâmbăta și duminica până seara târziu. Mai mult, alte
agenții sunt dispuse să treacă lunar pe la domicili ul clienților pentru a le prelua sumele, astfel înc ât aceștia să
nu mai fie nevoiți să se deplaseze la sediile compa niei.
De menționat că, în situațiile prezentate mai sus, persoana care transferă sau primește banii nu
trebuie să fie client al băncii respective. Comisio nul se plătește numai de către expeditor .
Închirierea de casete de valori
“Vizita” unor hoți, un incendiu sau chiar jocul nev inovat al unor copii pot sta la baza pierderii irem ediabile a
unor bunuri de valoare, fie ele obiecte de artă sau doar înscrisuri oficiale ori de valoare.
O modalitate eficientă de a preîntâmpina astfel de evenimente este aceea a depozitării lor în seifuril e
unei bănci. Aici siguranța este garantată în propor ție de 100% (singurul eveniment care ar putea peric lita
bunurile depozitate la o bancă ar putea fi un cutre mur devastator, însă, de exemplu, nici cutremurul d in 1977
din țara noastră nu a produs probleme de acest gen) .
Casetele de valori sunt amplasate în spații asigura te cu sistem de pază, supraveghere și alarmă, în ca re se
permite accesul doar unui singur client o dată. În acest scop, se organizează un tezaur distinct de ce l în care se
păstrează numerarul și alte valori, dotat cu dulapu ri speciale compartimentate cu casete de diverse mă rimi.
Deschiderea și închiderea casetelor de valori se fa ce cu ajutorul a două chei: o cheie unicat deținută de client și o
a doua cheie deținută de bancă. Accesul la caseta d e valori se face numai utilizând ambele chei. Clien tul poate
99
utiliza caseta de valori după ce semnează contractu l de închiriere al acesteia, în care se menționează durata
depozitării și valoarea declarată de client pentru obiectul depozitat, plătind chiria aferentă. Băncil e au o evidență
strictă a intrării deponenților în tezaurul cu case te, într-un registru distinct în care se înregistre ază: data și ora
intrării, ora ieșirii, numele deponentului, numărul legitimației de acces și semnătura acestuia.
Pe piața românească acest tip de ofertă este, contr ar așteptărilor, destul de restrânsă.
Doar un număr mic de bănci pun la dispoziția clienț ilor un asemenea serviciu și, chiar în cazul acesto ra,
serviciul nu este disponibil la toate sucursalele. Serviciul este solicitat, mai ales în orașele mari. Gradul de
ocupare a casetelor la nivelul întregii țării este cuprins între 50% și 98%.
În casetele de valori se pot păstra titluri și hârt ii de valoare (acțiuni, obligațiuni, certificate de depozit,
bilete de bancă, garanții etc.), alte documente de valoare și înscrisuri oficiale (manuscrise, testame nte etc.) și
valută cash, obiecte de artă, bijuterii, metale și pietre prețioase, colecții numismatice, alte valori , precum și
orice fel de obiecte fără valoare determinată dar c are nu fac parte din categoria substanțelor pericul oase
(inflamabile, explozive), sau interzise (mercur, dr oguri etc.) și care încap în casetă. De regulă, cas etele au
dimensiuni standard: 380 mm x 255 mm x 40 mm (caset a mică – tip I), 380 mm x 255 mm x90 mm (caseta
medie – tip II) și 380 mm x 255 mm x 210 mm (caseta mare – tip III).
Tarifele la care poate fi închiriată o casetă de va lori variază în funcție de bancă și de mărimea case tei și
a perioadei de închiriere, de la 15 la 400 de euro.
Private banking
Orice bancă care oferă produse și servicii de retai l și-ar dori ca toți clienții care apelează la aces tea să
dețină active financiare consistente, ceea ce ar de termina venituri substanțiale ca urmare a gestionăr ii
100
resurselor/avuției acestora. În categoria cliențilo r retail, se regăsesc și un număr relativ redus de persoane
fizice care dispun de resurse financiare cu mult pe ste media sistemului. Segmentarea categoriilor de c lienți a
condus la concluzia întâlnită pe scară mondială, re spectiv a necesității separării acelora care dispun de active
financiare consistente de restul clienților. Profit ul generat de un client este dependent direct de vo lumul
operațiunilor derulate printr-o bancă.
Un segment restrâns de clienți prezintă permanent r iscul de a fi atrași de o altă bancă.
De aceea, nu este ușor să atragi și mai ales să men ții asemenea clienți, care sunt incluși în categori a
private banking. În lupta acerbă pentru atragerea a cestei categorii aparte de persoane fizice, băncile sunt
dispuse chiar să ofere cotații în afara pieței banc are, ceea ce semnifică o reducere a marjelor unitar e de profit,
compensate însă prin volum. La aceasta se adaugă și costurile suplimentare generate de calitatea super ioară a
serviciilor oferite acestora. Prin urmare, rulajul fondurilor reprezintă elementul central pe baza căr uia băncile
care oferă produse și servicii de tip private banki ng marșează în prezent, acceptând astfel o micșorar e a marjei
de profit pentru acești clienți.
Deși costurile de vânzare ale produselor și servici ilor private banking reprezintă un element importan t
în cadrul strategiilor de absorbție de noi fonduri de către instituțiile de credit, în ultima perioadă , ca urmare a
sincopelor piețelor internaționale de capital și a diminuării astfel a avuției clienților bogați, se p une din ce în ce
mal mult accentul pe produse și servicii cu un grad relativ scăzut de risc, menite să conserve economi ile
acumulate. Această schimbare de optică pare relativ firească după câțiva ani în care investițiile pe p iețele de
capital, în multe cazuri, au înregistrat volatiliză ri parțiale ale valorilor inițial investite.
Nu există o anumită valoare a unui criteriu de segm entare universal valabil pentru clienții unei bănci
care se pot încadra în cea mai înaltă clasă de clie nți. Unele bănci iau în considerare veniturile nete anuale
înregistrate de persoanele fizice, alte instituții urmăresc în special avuția financiară acumulată de către un
client la un moment dat. Limitele valorice minime d iferă de la țară la țară și de la bancă la bancă. C hiar în
cadrul aceleiași bănci se pot remarca diferențieri regionale ale limitelor minime de la care sunt acce ptați astfel
de clienți.
Analizele și studiile efectuate au evidențiat că, î n Europa de Vest, în cadrul persoanelor fizice cu v enituri
superioare mediei – segmentul aflat imediat sub cla sa clienților de tip private banking – pot fi inclu și clienții care
dispun de un venit net anual cu un minim cuprins în tre 22.000 euro și 36.000 euro, în funcție de regiu nea
geografică. În cazul băncilor care urmăresc capacit atea financiară a clienților, sunt incluși în aceas tă clasă
superioară mediei numai clienții care dispun de act ive financiare cu nivel minim cuprins în intervalul 34.000 –
50.000 euro. În segmentul private banking însă, cer ințele minimale sunt superioare celor menționate an terior. De
exemplu, ramura de tip private banking a Deutsche B ank impune un minim de nu mai puțin de 500.000 euro
pentru a poziționa o persoană fizică în cea mai îna ltă clasă a clienților, iar cele mai mari bănci elv ețiene care
activează cu mult succes în domeniul private bankin g-ului (Credit Suisse și UBS), impun un minim de ac tive
financiare de 250.000 franci elvețieni, pe care ace ste instituții să le gestioneze.
101
Se observă că, indiferent de criteriul de segmentar e, concluzia esențială o constituie capacitatea
financiară prezentă și viitoare . Astfel de clienți, deși în număr redus, pot dispu ne de un volum extrem de
ridicat de resurse. Pentru a ne face o imagine cu p rivire la capacitatea financiară a clienților inclu și în categoria
private banking, menționăm o analiză efectuată de c ătre McKinsey și citată de Reinhold Leichtfuss, con form
căreia un număr de circa 15% din totalul activelor financiare personale, generează circa 30% din venit urile
totale ale băncilor și circa 50% din totalul profit urilor băncilor vest-europene.
Fie că oferă programe speciale de servire a acestor clienți prin intermediul diverselor canale de
distribuție, fie că sunt create entități distincte în cadrul unui grup financiar care efectuează opera țiuni exclusiv cu
clienți extrem de potenți din punct de vedere finan ciar, băncile încearcă să acapareze, prin diverse m ijloace, mai
mult sau mai puțin agresive, o cât mai mare cotă di n rândul acestora.
Există o varietate de modele de abordare a cliențil or ce dispun de active financiare importante.
Particularitatea acestora depinde, în general, de s pecificul propriu fiecărei instituții și de element ele cuprinse în
strategiile considerate a fi relevante, în scopul a sigurării avantajului competitiv pe termen lung pen tru instituție.
Dintre modelele de succes aplicate de bănci europen e de renume, se pot identifica două dimensiuni ale modului
de abordare a produselor și serviciilor oferite ace stor clienți: prima dimensiune o constituie tipul ș i paleta de
produse și servicii oferite clienților de tip priva te banking, iar a doua dimensiune o constituie modu l de accesare a
unui client. Nu toate băncile se pot încadra clar î n anumite tipare ale celor două dimensiuni menționa te. Sunt
instituții care aplică un mix între canale de distr ibuție electronice fără interacțiunea clientului fa ță în față cu
administratorul de cont personal din cadrul rețelei de unități sau alte canale alternative de distribu ție.
O primă categorie de instituții care abordează și c lienții extrem de bogați o constituie cele de tipul
discount broker . Deși succesul acestora, în special în Europa, este relativ limitat datorită lipsei unor servicii
bancare diversificate, aceste instituții asigură o serie de servicii, în special plasamente pe piața d e capital
pentru persoane fizice, dar și juridice, nefiind ax ate exclusiv asupra unui anumit tip de clienți. Ace ste instituții
au avut un succes important în special în perioada în care investițiile în piața de capital au atins a pogeul. Nu
pot fi însă de neglijat operațiunile de consiliere financiară a acestor experți în domeniu, pe care un ii dintre
clienții foarte bogați le pot considera vitale. Exp eriența a demonstrat, în special pentru piața ameri cană, că în
prezent persoanele fizice potente financiar intenți onează să-și desfășoare întreaga activitate financi ar-bancară
prin intermediul unei singure instituții, ceea ce a r putea reprezenta în viitor un impediment pentru a cest tip de
brokeri.
Băncile electronice (e-bank) constituie o altă formă de distribuție de produse și servicii pentru clienții
ce dispun de resurse financiare consistente. Deși, în general, băncile de acest tip activează în princ ipal pe baza
canalelor de distribuție electronice și nu se focal izează exclusiv asupra acestui segment specific de clienți, o
parte dintre clienții de tip private banking au acc eptat să utilizeze aceste canale, în special ca urm are a
costurilor de achiziție oferite pentru produse banc are similare celor oferite de alți competitori cu r ețele de
unități extinse. Utilizarea unui canal de distribuț ie electronic extrem de ieftin permite acestor bănc i (e-bank),
care oferă o paletă de produse și servicii bancare similare cu cele ale băncilor de rețea, să fructifi ce un avantaj
102
competitiv prin asigurarea unor reduceri de costuri importante pentru produse vândute. O campanie de
marketing agresivă poate determina, în aceste cazur i, schimbarea preferinței investiționale a cliențil or ce
dispun de active financiare importante.
Însă, masa critică de clienți poate fi asigurată nu mai în mediile bancare mature și cu un nivel de
economisire ridicat.
Un alt model întâlnit în domeniul private banking-u lui îl constituie cel al instituțiilor specializate în
acest sens, fie că este vorba de ramuri financiare specializate ale băncilor de tip corporate, fie că sunt entități
distincte axate pe gestiunea activelor financiare a le persoanelor fizice bogate. Managementul relației cu
clienții (toți fiind considerați importanți pentru aceste instituții) poate reprezenta unul dintre pun ctele centrale
ale strategiilor proprii.
Consultanța financiară acordată de către un „person al banker”, discreția asigurată, inclusiv prin loca ția
instituției în zone retrase față de centrele aglome rate, disponibilitatea de a efectua aproape orice s olicitare
financiară și chiar nefinanciară a clientului, pot constitui factori esențiali care ar determina o ser ie de persoane fizice
bogate să-și încredințeze spre gestionare avuția ac estor bănci specializate.
O altă categorie specializată care acționează pe ac eastă piață, o constituie rețelele de consultanți
financiari . Expansiunea deosebită a acestor rețele, în special în SUA, ar putea determina băncile ca, în viitor, s ă
încerce să-și diversifice rețelele de distribuție i nclusiv prin intermediul acestui canal alternativ. Consultanții
financiari mizează atât pe consilierea față în față cu clientul, cât și pe experiența și suportul stat istic asigurat de
întreaga rețea. Mobilitatea acestor consultanți fin anciari și flexibilitatea de care dau dovadă, inclu siv prin
intervalele orare de consultație oferite, reprezint ă o încercare de acoperire a nișelor de piață pentr u clienții
care posedă resurse financiare importante, dar nu d ispun de timpul necesar unei relații cu o anumită b ancă.
Un alt avantaj al acestor rețele îl constituie fapt ul că, prețul plătit de bănci pentru acest avantaj alternativ de
distribuție este direct proporțional cu rezultatele generate.
Cel mal extins segment european, ca număr, îl const ituie băncile de retail , care oferă condiții
diferențiate clienților încadrați în cea mai înaltă clasă de venituri. Segmentarea propriei baze de da te și
identificarea acelor persoane fizice care merită o atenție sporită din partea administratorilor de con t și pentru
care se pot realiza oferte personalizate în funcție de cerințele proprii fiecăruia, reprezintă element e generale
care se întâlnesc la principalele mari bănci europe ne de retail. Treptat, intensificarea concurenței ș i
consolidarea financiar-bancară vor determina ca băn cile de retail să aloce o atenție din ce în ce mai mare nu
numai asupra bazei proprii de clienți importanți, a șa cum în general se întâmplă în prezent, ci și asu pra celor
care fie au plecat, fie pot fi atrași de la alți co mpetitori – cele patru segmente menționate anterior . Acești
clienți, ce dispun de active financiare consistente , în condițiile unei monitorizări atente a facilită ților oferite,
pot reprezenta un nucleu extrem de profitabil pentr u orice bancă de retail.
Supermarketul financiar
103
Prin conceptul de supermarket financiar se înțelege posibilitatea ca, în cadrul unei sucurs ale sau
agenții bancare, clientul să poată obține servicii de asigurări, finanțări în leasing sau consultanță pentru
efectuarea de operațiuni pe piața de capital.
Dar, supermarketul financiar se referă și la oferir ea/furnizarea de către bănci de servicii bancare “l a
pachet”. Deși încă la început, acest gen de ofertă va deveni din ce în ce mai vizibil în cadrul instit uțiilor
financiare din țara noastră.
Clienții care vor să achiziționeze mai multe produs e bancare sub formă de pachet vor beneficia de taxe
și comisioane bancare mai mici. În UE, peste 50% din veniturile băncilor provin din taxe și comisioane și doar
20-30% din dobânzi, situație inversă față de ceea c e se întâmplă în România. Însă, și băncile românești vor
trebui să se alinieze acestui trend, astfel că, nu peste mult timp, comisioanele bancare vor deveni fa ctorul cel
mai important de cost, în cadrul deciziei de a aleg e un serviciu bancar. Clienții vor fi, în aceste co ndiții, mult
mai atenți la comisioanele bancare, astfel încât să poată beneficia de cele mai avantajoase oferte pen tru ei.
Problema costurilor cu taxele și comisioanele banca re este, însă, de actualitate și în prezent, mai al es
pentru acei clienți care vor să-și dezvolte relații le cu banca și să utilizeze mai mult de unul sau do uă servicii
bancare. Băncile care oferă deja servicii la pachet , oferă costuri de achiziție mai mici cu câteva pro cente sau
zeci de procente, comparativ cu situația achizițion ării acelorași servicii separat. În plus, sunt ofer ite și alte
bonusuri.
Exemplificativ, vom prezenta pachete de servicii pe care le oferă câteva bănci din țara noastră:
– Unicredit Țiriac Bank, pornind de la posibilitate a de a lucra cu banca de la distanță, a conceput tr ei
oferte standard de servicii. Un astfel de pachet pu ne la dispoziția clientului persoană fizică, în afa ra serviciului
de Online Banking, la care se adaugă Telephone Serv ice și Direct Debit, un cont în lei și, în funcție de pachetul
ales, unul în valută, precum și unul sau două cardu ri de debit, atașat/e contului/conturilor respectiv e, carduri
de credit (în funcție de pachetul ales). În plus, a ceste pachete pot fi personalizate pentru fiecare c lient, prin
atașarea de servicii suplimentare, pentru care se p ercep taxele și comisioanele standard ale băncii. A vantajele
optării pentru unul din pachetele de servicii sunt: utilizarea cardurilor de debit/credit pe internet, economie de
timp – operațiuni prin internet (plăți, schimburi v alutare, plăți programate, constituire depozite, et c.),
eliminarea taxei de administrare a contului și redu cerea comisionului de acordare credit. Taxa pentru un astfel
de pachet se plătește o singură dată pe an;
– Alpha Bank oferă clientului care a contractat un credit ipotecar, acces gratuit la Alpha Click (serv iciul
de internet banking, prin intermediul căruia se pot efectua toate operațiunile, fără deplasarea la ban că) și un
card de credit (fără plata taxei de emitere și taxa de administrare aferentă primului an).
104
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Basno C., Dardac N., (2000), Produse, costuri și performanțe bancare . București: Editura
Economică.
2. Basno, C., Dardac, N. (2002), Management bancar , București: Editura Economică.
3. Matiș E.-A., (2009), Managementul performanței și riscului în băncile co merciale din
România , Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
4. Matiș E.-A., (2010), Management bancar , Cluj Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
5. Nițulescu, G., Dogaru, C. (2005), Ghidul financiar bancar , București, House of Guides.
6. Olteanu A., Olteanu A., (2006), – Managementul riscurilor financiar bancare , vol. I și
vol. II, București: Editura Dareco.
7. Rovența, Mihaela, (2002), Introducere în forfetare și factoring , București: Editura
Economică.
8. Trenca, I. (2004), Metode și tehnici bancare , Cluj Napoca: Editura Casa cărții de Știință.
* Legislația bancară, Regulamentele și normele BNR privind activitatea instituțiilor de
credit
* Rapoarte anuale
* Curs IBR – Clienți și produse bancare, Modul B, e diția 2013
www.ecb.int;
www.bnro.ro;
www.bcr.ro;
www.imf.org;
www.transfond.ro
www.fgdb.ro
www.bisnet.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lucian-Dorel SAVU [608777] (ID: 608777)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.