Lucare Gradul I Finalizată [306941]

[anonimizat] a [anonimizat], artistic, fizic.

Asupra individului se exercită o multitudine de acțiuni și influențe educaționale de-a lungul vieții. [anonimizat] a pregătirii pentru viață: educația formală (școlară), nonformală (extrașcolară), informală (cunoștințele pe care individul le preia zi de zi: [anonimizat], [anonimizat]-media).

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat], provocate de schimbările care se produc în toate domeniile vieții sociale. [anonimizat]. [anonimizat], iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat.

Pedagogia modernă urmărește depășirea vechii concepții educaționale care era centrată pe achiziționarea de către elev a unui volum mare de informații. [anonimizat], ineficiente în planul integrării profesionale și sociale. [anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] a dezvolta motivația pentru învățare și activitățile productive.

Procesul educațional presupune și forme de muncă didactică complementară activităților obligatorii. [anonimizat].

Educatia extracurrriculară este realizată dincolo de procesul de învățământ și își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității tinerilor. Activitățile extrașcolare constituie modalitatea neinstituționalizată de realizare a educației.
[anonimizat], talente, [anonimizat].

[anonimizat], la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber. [anonimizat]-o [anonimizat], la astfel de activități.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.

Activitățile extracurriculare au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut și util și  de a-l transforma într-o sursă educațională. Este necesar ca în activitățile extracurriculare obiectivele instructiv-educative să primeze, dar trebuie să fie integrate în mod echilibrat și momente recreative.

Capitolul I. Educația școlară și ipostazele ei

1.1. Statutul activităților educative

În ultimii ani, relația dintre educația formală și cea non-formală s-a aflat din ce în ce mai frecvent în centrul discursului educațional internațional. În plan european, inițiativa promovării rolului important al activităților școlare și extrașcolare s-a concretizat în recomandările Consiliului Europei, prin Comitetul de Miniștri, în Recomandarea din 30 aprilie 2003. Acest document precizează direcțiile de acțiune referitoare la recunoașterea statutului echivalent al activităților educative școlare și extrașcolare, cu cel al educației formale, din perspectiva contribuției lor egale la dezvoltarea personalității libere a copilului și a integrării lui în societate. Documentul prevede:

-statutul activității educative școlare și extrașcolare ca dimensiune a procesului de învățare permanentă;

-necesitatea recunoașterii activității educative școlare și extrașcolare ca parte esențială a educației obligatorii;

-importanța activității educative școlare și extrașcolare pentru dezvoltarea sistemelor relaționate de cunoștințe, a abilităților și competențelor;

-oportunitatea oferită de activitatea educativă școlară și extrașcolară pentru crearea condițiilor egale/echitabile de acces la educație pentru dezvoltarea deplină a potențialului personal și reducerea inegalității și excluziunii sociale;

-stimularea implicării copiilor în promovarea valorilor și principiilor etice: dreptate, toleranță, pace, cetățenie activă, respectarea drepturilor omului;

-utilizarea potențialului activității educative școlare și extrașcolare ca mijloc complementar de integrare socială și participare activă a copiilor în comunitate;

-promovarea cooperării în vederea utilizării diverselor abordări didactice necesare ridicării standardelor calității procesului educațional;

-asigurarea resurselor umane și financiare pentru implementarea și recunoașterea valorică a programelor educative școlare și extrașcolare din perspectiva rezultatelor învățării; -recunoașterea activității educative școlare și extrașcolare ca dimensiunesemnificativă a politicilor naționale și europene în acest domeniu.

În școala contemporană, eficiența educației depinde de gradul în care se pregătește copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine și de măsura în care reușește să pună bazele formării personalității copiilor.

În acest cadru, învățământul are misiunea de a- i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară integrare socială. Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare.

După o binecunoscută clasificare UNESCO, educația extracurriculară, adică educația de dincolo de procesul de învățământ, apare sub două aspecte principale:

-educația informală – reprezintă influența incidentală a mediului social transmisă prin situațiile vieții de zi cu zi.

-educația non-formală, care se realizează fie în sistemul de învățământ, fie în cadrul unor organizații cu caracter educative.

Activitățile extracurriculare nu intră în domeniul curriculumului oficial dar au finalități menite să susțină în mod direct dezvoltarea competențelor promovate prin programele școlare; au caracter complementar activităților de învățare realizate la clasă, urmăresc lărgirea și adâncirea informației și cultivă interesul pentru diferite domenii de cunoaștere. Astfel de activități funcționează, în general, cu rol de „curriculum suplimentar”.

Activitățile extrașcolare sunt activitățile care intră în sfera educației nonformale, la care pot participa elevii în afara programului școlii. Acestea au scopuri variate: interacțiune socială, leadership, recreere și educație pentru sănătate, autodisciplină și creștere a încrederii în sine.

Implicarea elevilor în activități extrașcolare are o vechime mare în sistemele de educație. Inițial, ideea activităților extrașcolare era menită să ofere copilului alternative la educația școlară, care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, activitățile extrașcolare aveau scopul de a oferi copilului posibilitatea să se miște, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităților extrașcolare s-a diversificat, iar problematica valorificării educației nonformale în spațiul școlii a căpătat din ce în ce mai multă importanță.

Caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:

-cuprind activitățile care sunt organizate de școli și se derulează în incinta acestora sau în afară;

-au rol complementar activităților formale ale școlii și se centrează pe activități ce vizează dezvoltarea în ansamblu a personalității elevilor;

-țin de ansamblul școală – comunitate – familie atât din perspectiva actorilor implicați, cât și a tipurilor de acțiuni derulate;

-oferă elevilor posibilități de exprimare a identității personale și de dezvoltare plenară a activității acestora.

Efecte și implicații ale participării la activitățile extrașcolare asupra elevilor:

-participarea la activități extrașcolare se asociază cu o rată mai mare de frecvență a cursurilor și cu o scădere a ratei abandonului școlar, prin faptul că motivează elevii să vină la școală și să nu abandoneze cursurile;

-activitățile extrașcolare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice a elevilor implicați în acestea, pentru că promovează activități care valorizează toate aspectele personalității copiilor, susține dezvoltarea stimei de sine și a autovalorizării, promovează dezvoltarea aptitudinilor și intereselor de cunoaștere a elevilor;

-participarea la activități extrașcolare se asociază cu scăderea manifestărilor de violență în spațiul școlii, prin faptul că au un puternic caracter prosocial;

-participarea la activități extrașcolare se asociază cu o implicare mai amplă a părinților în viața școlii.

Unele studii identifică cinci tipuri de activități extrașcolare, în funcție de implicarea pe care acestea o presupun:

-activități prosociale, referitoare la voluntariat; -activități sportive de echipă;

-activități de organizare a școlii (de exemplu, consiliul elevilor); -activități artistice (piese de teatru, coruri, serbări școlare); -cluburi școlare.

Diferiți autori trec în revistă marea varietate a activităților extrașcolare și evidențiază faptul că, în timp, tipologia lor a crescut foarte mult: excursii și vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de teatru, vizite la instituții publice, excursii la obiective de interes științific sau comunitar, vizite la alte unități de învăță mânt, serbări școlare și alte activități artistice, activități sportive, activități literare, activități ce vizează protecția mediului etc.

1.2. Activitățile extracurriculare

Serbările și festivitățile

Serbările școlare au un caracter stimulator atât pentru micii artiști, cât și pentru părinții lor. Punerea serbărilor în scenă aduc satisfacții atât “artiștilor“, cât și “spectatorilor“, elevi și părinți, contribuind la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.

Acest tip de activități extrașcolare marchează evenimentele importante din viața școlarului. Importanța acestor activități constă în cultivarea înclinațiilor artistice ale elevului, precum și în atmosfera festivă creată cu acest prilej.

Perioada de pregătire a serbării, dorința sinceră de succes, sudează colectivul, impulsionează în mod favorabil, cultivă capacitățile de comunicare și înclinațiile artistice ale elevilor, atenția, memoria, gustul pentru frumos.

Prin conținutul bogat și diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea școlară valorifică varietatea intereselor și gusturilor școlarilor.

Ea evaluează talentul, munca și priceperea colectivului clasei și transformă în plăcere și satisfacție străduințele colectivului și ale fiecarui elev în parte.

Este important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit în cadrul programelor pentru a se simți parte integrată a colectivului și pentru a fi conștient că și participarea lui contribuie la reușita serbării școlare.

De asemenea, un rol educativ îl au activitățile realizate cu prilejul sărbătorilor naționale și internaționale.

Concursurile școlare

Concursurile școlare sunt o metodă de a stârni interesul elevului pentru diferite arii curriculare, având în același timp o importanță majoră și în orientarea profesională a acestuia. Concursurile școlare oferă elevilor posibilitatea de a demonstra practic ceea ce au învățat la școală și acasă.

Concursuri precum „Cangurul” , „Micul matematician”, „Piciul” etc. pot oferi cea mai bună sursă de motivație, determinând elevii sa studieze în profunzime și să obțină rezultate mai bune la școală.

Același efect îl pot avea concursurile organizate la nivelul clasei sau al școlii. Dacă sunt organizate într-o maineră plăcută, vor stimula spiritul de competitivitate, oferindu-i copilului prilejul de a se integra în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârșit munca, precum și ocazia de a asimila mult mai ușor cunoștințele.

Excursiile și drumețiile

Acest tip de activități ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copiilor, la educarea lor cetățenească și patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural-științific.

Excursia este o formă de activitate cu caracter atractiv și mobilizator. Este o modalitate deosebită de educație completă deoarece permite o abordare interdisciplinară a cunoștințelor.

Cunoștințele de limba și literatura română sunt valorificate prin recitarea unor poezii, povestirea unor întâmplari, citire, răsfoirea unor pliante, scrierea impresiilor, alegerea unor cărți sau reviste.

Cunoștințele de matematică sunt utilizate pentru calcularea distanțelor, duratei de desfășurare a unei activități, măsurarea sau aproximarea mărimilor.

Informațiile din cadrul orelor de istorie sunt folosite de catre elevi pentru a citi inscripții, pentru a vizita muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, iar cele din cadrul orelor de geografie sunt utilizate pentru a analiza forme de relief, clima, fauna, flora, localități.

Orele de educație civică au de asemenea un aport în cadrul excursiilor, ajutând elevii să lege noi prietenii, să studieze grupurile, să identifice trăsături morale, să aplice norme de politețe în societate.

În realizarea unei excursii școlare e nevoie de un plan de lucru cu abordare interdisciplinară, de prelucrarea normelor de deplasare în grup, a cerințelor igienico-sanitare, a regulilor de comportare civilizată.

Excursia este o activitate cu o formă de educație complexă, prin multitudinea de aspecte ale vieții (istorice, sociale, geografice, civice, culturale) pe care le înglobează.

O excursie în natură îi ajută pe elevi să înțeleagă legătura dintre cunoștințele dobândite la diferitele discipline de studiu și lumea din afara școlii, le oferă posibilitatea de a se implica activ în propriul proces de educație, îi pune în contact cu comunitatea și le creează posibilitatea de a-și susține în mod public opiniile.

Elevii au posibilitatea de a se simți în ipostaza de mici cercetători ai realității, se simt responsabilizați, înțeleg semnificația unor norme. Dezvoltându-și gustul pentru descoperirea adevărurilor și legilor naturii din jurul lor învață cum să iubească și să respecte natura în ansamblul ei.

Lucrările realizate pe baza materialelor culese, compunerile, desenele, portofoliile, o90oferă posibilitatea unei evaluări temeinice.

Vizitele

Vizitele programate la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale, unități economice constituie un mijloc de a prețui valorile culturale, folclorice, istorice și economice ale țării. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele si fenomenele în starea lor naturală, procesul de producție în defășurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, de viața și activitatea unor personalități de seamă, relațiile dintre oameni și rezultatele concrete ale muncii lor. Toarte acestea stimulează activitatea de învățare, întregesc și desăvârșesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecțiilor.

Vizitele parcurg aceleași etape ca și excursiile și se pot desfășura cu scopul studierii unei teme, în timpul activității sau in faza recapitulării și evaluării acesteia.

Pentru ca vizitele să-și atingă obiectivele, trebuie să fie bine organizate și să se desfășoare în condiții confortabile de deplasare; să fie din timp anunțate, pentru ca personalul locului vizat sa nu fie luat prin surprindere și să fie cooperant; să se stabilească clar obiectivele vizitei ( de informare, de documentare, de orientare școlară și profesională); să se discute învățămintele, impresiile; să se includă rezultatele cunoașterii în experiența personală a elevilor.

Un rol important îl au vizitele la bibliotecă. În actualul context educațional, cea mai mare parte a elevilor nu mai citesc suficient de mult din cauza informațiilor pe care le obțin mult mai ușor prin intermediul mass-media sau computerului. Lectura este cea care îl ajută să își dezvolte vocabularul, să își îmbogățească cunoștințele și să își formeze o cultură literară și comunicațională de bază.

Vizionările

Vizionarea în grup de filme, spectacole de teatru sau circ specifice vârstei lor, poate constitui o sursă de informații, dar în același timp și un punct de plecare în realizarea de către elevi a unor activități interesante. Copilul face astfel cunostință cu lumea artei, învață să o descifreze și să o îndrăgească.

Aceste activități vor pune elevul în rol de spectator și vor reprezenta pentru el o sursă de impresii puternice: stimularea afectivității copilului și cultivarea dragostei pentru artă (cărți, teatru, muzică).

Alte activități

Alte activități pot fi alese de către copii, participând la ele în timpul liber. De obicei, acestea sunt alese ca pasiune personală sau chiar cu scopul de a își aprofunda cunoștintele dintr-un anumit domeniu. Aceste activități realizează completarea unor aspecte educative și orientează copiii spre unele domenii de activitate: sport, muzică, poezie, pictură etc.

Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv constituie un mijloc de a intui și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, procesul de producție în desfășurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, național, de viața și activitatea unor personalități de seamă ale științei și culturii universale și naționale, relațiile dintre oameni și rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învățare, întregesc și desăvârșesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecțiilor.

Vizionarea unor filme, spectacole de teatru, operă, balet pot constitui surse de informații, dar în același timp și puncte de plecare în a face cunoștință cu lumea artei, a frumosului și de le educa gustul pentru frumos.

De asemenea, se pot organiza întâlniri cu personalități care pot constitui un model de conduită pentru elevi (scriitori, medici, avocați, preoți, etc.).

Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în natură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ. Ele au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce elevii au acumulat în cadrul activităților/ lecțiilor.

Excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe de informare și formare a elevilor, completând sau/ și aprofundând procesul de învățământ. Conținutul didactic al drumețiilor și excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemenea și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispoziție la asemenea activități.

Dacă excursia se organizează în muzee, monumente istorice, obiectivele urmărite ar putea fi: cunoașterea istoriei ținutului natal; însușirea normelor de protecție a monumentelor istorice (a valorilor naționale); dezvoltarea atașamentului, a dragostei față de trecutul glorios al poporului nostru.

Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de învățământ la care se pretează, astfel fixându-se, aprofundându-se cunoștințele și îmbogățindu-se cultura generală.

În valorificarea cunoștințelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care își exprimă propriile impresii și sentimente față de cele văzute.

În cadrul activităților de tip excursii, drumeții, elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot cunoaște realizări ale semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat opere de artă.

În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor, elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoașterea mediului, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.

Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică, îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural științific.

Prin excursii, elevii își suplimentează și consolidează instrucția școlară dobândind însușirea a noi cunoștințe.

Taberele de vară sunt activități extrașcolare/ extracurriculare ce presupun reunirea mai multor elevi, care fac parte din diferite instituții de învățământ, pe o anumită perioadă de timp, de regulă, în perioada vacanțelor școlare.

În funcție de obiectivul pe care-l vizează, taberele de vară pot fi: școlare, cu sejur de zi, de întremare a sănătății, de odihnă (recreere), de formare într-un anumit domeniu de activitate.

Competențele dezvoltate prin aceste activități pot fi de natura celor de comunicare și interrelaționare, dar și de perfecționare într -un domeniu de activitate pentru care elevul își manifestă interesul. De asemenea, scopulacestor activități este să devină un mijloc de a oferta în forme variate cunoașterea directă a realităților înconjurătoare printr-un program de activități organizat, dar flexibil și adaptabil nevoilor educabililor vizați.

Prin conținutul bogat și diversificat al programului pe care îl cuprinde, serbarea școlară valorifică varietatea, preocuparea intereselor și gusturilor școlarilor. Ea evaluează talentul, munca și priceperea colectivului clasei și transformă în plăcere și satisfacție publică străduințele colectivului clasei și ale fiecărui copil în parte.

Concursurile sunt preferate de copiii de diferite vârste și se referă la diferite domenii ale științei, tehnicii, artei. Ele oferă elevilor posibilitatea de a demonstra practic ce au învățat, să deseneze diferite aspecte, să confecționeze modele variate.

Prin organizarea unor concursuri între grupele aceleiași clase sau între clase diferite (pe diferite faze, pe diferite teme) promovăm valori culturale și etice fundamentale, precum și fair play-ul competițional, sensibilitatea și personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând ușor depista tinere talente artistice în vederea cultivării și promovării lor.

Concursurile sportive vin ca și o completare a activităților sportive, cei mici participând cu multă plăcere la concursurile sportive organizate, cum ar fi: atletism, concurs de săniuțe, de biciclete, de aruncat la țintă, etc.

Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în școală, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei. Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.

Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la școală și, mai târziu, în viață. Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității se consideră unii pe alții parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcționeze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă de natura relațiilor publice. În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conținuturi: transmiterea unor informații despre ecologie, dobândirea unor cunoștințe despre relația om-mediu, educarea unor comportamente și conduite civilizate, îmbogățirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc. Posibili parteneri educaționali sunt: familia, comunitatea locală, mass-media, biserica, organizații nonguvernamentale etc.

Participarea la activitățile extrașcolare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea cognitivă, relațională, afectivă a elevilor. Achizițiile dobândite în contextele de învățare din activitățile extrașcolare le pot servi elevilor ca suport pentru învățare în activitățile de la clasă, motiv pentru care participarea (activă) la activitățile extrașcolare ar trebui valorificată, dar și încurajată în permanență. Mai mult, valorificarea experienței dobândite în cadrul activităților extrașcolare în activitățile de la clasă ar constitui un stimul major pentru o implicare și mai bună a elevilor în cadrul acelor acțiuni, pentru creșterea spiritului de inițiativă a acestora.

Elevii valorizează foarte mult activitățile extrașcolare în învățare, înțeleg importanța acțiunilor nonformale desfășurate în școală pentru propria lor dezvoltare.

La rândul lor, cadrele didactice sunt observatori direcți ai beneficiilor activităților extrașcolare pentru învățare. Ei sunt cei care se implică în mod direct în organizarea și desfășurarea activităților extrașcolare, dar sunt și cei care pot observa imediat impactul pe care aceste activități îl are la nivelul elevilor.

Activitățile extrașcolare tind să aibă la nivelul școlilor un profil bine conturat: se desfășoară cu elevii și cadrele didactice din școală, părinții și reprezentanții comunității fiind categoriile din afara spațiului școlar care participă uneori la aceste acțiuni. Schimburile interșcoli, invitația unor specialiști din diferite domenii, atragerea reprezentanților ONG-urilor în activitățile extrașcolare le face cu mult mai atractive și mai profitabile pentru toți cei implicați.

Succesul activităților extrașcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi: atractivitatea tematicii abordate, buna coordonare a activităților, implicarea cât mai multor actori ai școlii și comunității cu experiențe relavante pentru activitatea desfășurată.

Caracteristicile societății actuale au schimbat radical rolul și importanța școlii. Până mai ieri singura instanță cu rol educativ la nivel social, școala se confruntă astăzi cu o multitudine de provocări.

Una dintre aceste provocări se referă la faptul că oferta școlii trebuie să se diversifice pentru a răspunde nevoilor de cunoașterea ale copiilor, să iasă din formal și formalism. În acest context, activitățile extracurriculare și extrașcolare par a căpăta o importanță din ce în ce mai mare. Studii de specialitate subliniază rolul acestora în planul dezvoltării personale a elevilor, în construirea unui climat școlar prietenos, în creșterea participării la cursuri și în planul socializării.

Legislația educațională românească pare a valoriza din ce în ce mai mult aspectul educației de-a lungul întregii vieți și al educației nonformale și, implicit, al activităților extrașcolare.

Există o deschidere a școlii românești către acest tip de activități, o nevoie de completare a curriculumului formal cu „altceva, care să lasă școala să respire, să iasă din monotonia de zi cu zi” și să îi facă pe elevi să trăiască „bucuria de a învăța”.

Problematica educației dobândește în societatea contemporană noi conotații, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieții sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educația depășește limitele exigențelor și valorilor naționale și tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanității. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității umane, iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanța educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învățământ, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității tinerilor.

1.3. Corespondența dintre educația formală și educația nonformală

Educația formală este educația intenționată, sistematică și evaluată, încredințată specialiștilor din domeniul acceptat instituțional, juridic, statal și social, al educației (profesori, învățători, educatori, lectori, etc). Acest tip de educație cuprinde totalitatea influențelor și acțiunilor organizate sistematic, gradate cronologic și elaborate în cadrul unor instituții specializate, în vederea formării personalității umane.  
     Din punct de vedere etimologic, termenul „ formala” își are originea în latinescul “formalis” care înseamnă “organizat”, “oficial”. În acest sens, educația formală reprezintă educația oficială.
      O definitie a  educației formale a fost dată de  către Philip Coombs, conform căreia educația formală este “sistemul educațional structurat ierarhic și gradat cronologic, pornind de la școala primară și până la universitate, care include, în plus față de studiile  academice, o  varietate  de programe  de  specializare  și  instituții  de  pregatire profesională. Educația formală, ca forma oficială, este întotdeauna evaluata social. Evaluarea  realizata în cadrul  educației formale  trebuie să urmărească dezvoltarea capacităților de autoevaluare ale elevilor și studenților.
     Educația formală este  importantă prin faptul că facilitează accesul la valorile culturii, științei, artei, literaturii și tehnicii, la experiența social-umană, având un rol decisiv în formarea personalității, conform nevoilor individuale și sociale. 

Trăsături caracteristice:
– este instituționalizată și se desfășoară în cadrul unui sistem oficial de învățământ;
– este proiectată riguros, derulată și evaluată sub forma documentelor școlare cu caracter oficial;
– este prioritară din perspectiva politicilor naționale privind dezvoltarea resurselor umane, fiind principala țintă a politicilor educaționale;
– este evaluată social, potrivit unor criterii socio-pedagogice riguroase și vizează cunoașterea atât a rezultatelor activității instructiv-educative, cât și a procesului educațional;
– este organizată sub formă de activități instructiv-educative concrete în cadrul sistemului de învățătmânt;
– este coordonată de un corp profesional specializat, specialiști pe domenii de studiu și persoane investite special cu facilitarea învățării;
– se desfășoară într-un cadru pedagogic determinat, cu metode și mijloace de predare, învățare și evaluare cu funcții pedagogice precise;
– este generalizată, permițând accesul tuturor indivizilor. 

Limitări ale educației formale: 
– centrarea pe performanțele înscrise în programe lasă mai puțin timp imprevizibilului și studierii aspectelor cotidiene, cu care se confruntă elevii;
– există tendința de transmitere-asimilare a cunoștințelor în defavoarea dezvoltării-exersării capacităților intelectuale și a abilităților practice;
– orientarea predominantă spre informare și evaluare. 

     Educația nonformală cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara sistemului formal al educației. Această formă de educație este considerată complementară cu educația formală sub raportul finalităților conținutului și a modalităților concrete de realizare. 
     Din punct de vedere etimologic, termenul de "nonformal" își are originea în latinescul "nonformalis", preluat cu sensul "în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume fel de activitate". Nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată dar întotdeauna cu efecte normativ-educative.
     Educația nonformală a fost definită de către J. Kleis drept "orice activitate educațională intenționată și sistematică desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor)".

Trasături caracateristice:
– este variată și flexibilă, opțională și facultativă; 
– diferențiază conținutul, metodele și instrumentele de lucru în funcție de interesele și capacitățile participanților; 
– valorifică întreaga experiență de învățare a participanților.
     Aceste tipuri de activități se realizează în mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment, petrecere a timpului în mod constructiv sau de odihnă active. Sunt destinate tuturor categoriilor de vârstă: atât copiilor (pedagogie), cât și adulților (andragogie).

Avantajele utilizării educației nonformale
– este centrata pe procesul de învățare nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat participanții;
– dispune de un curriculum la alegere, flexibil și variat propunându-le participanților activități diverse și atractive, în funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de aspirațiile lor;
– contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților, oferind activități de completare a studiilor;
– asigură o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină interesul publicului larg, oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă și pregătirii profesionle, punând accentul pe aplicabilitatea imediată a cunoștințelor și nu memorarea lor;
– antrenează noile tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul societății;
– răspunde cerințelor și necesităților educației permanente.

     Educația informală  este considerată ca fiind educație incidentală și include totalitatea influențelor neintentionate, eterogene și difuze, prin care fiecare persoană dobândește cunoștințe, abilități și aptitudini din experiențele sale zilnice.
     Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educație informală provine din limba latină, "informis/informalis" fiind preluat în sensul de "spontan", "neașteptat". Ca urmare, prin educație informală întelegem educația realizată spontan.

Trăsături caracteristice:
– spontaneitatea contextului în care se realizeazaă, generând un efect discontinuu și nesistematic;
– atractivitatea și diversitatea stimulilor care fac impactul relevant și semnificativ pentru subiect;
– absența restricțiilor sau  standardelor, care stimulează nevoia de cunoaștere autonomă;
– varietatea;
– caracterul dominant al valorilor promovate. 
     
     Cele trei forme ale educației contribuie la dezvoltarea personalității tinerilor și pot contribui la dezvoltarea durabilă a societății prin intercondiționare. Astfel, educația formală are de câștigat dacă reușește să integreze creator, multe din influențele specifice educației nonformale și informale. Pe de altă parte, acumulările educației formale pot contribui la dezvoltarea și eficacitatea celorlalte două modalități: nonformală și informală. Concluzionând, între cele trei tipuri de educație trebuie să existe relații continuue și peramanente de interdependență.

Capitolul II . Limba și literatura română în planul cadru de învățământ

2.1. Planul cadru de învățământ pentru nivelurile gimnazial și liceal

Planul cadru este un document școlar elaborat la nivel de stat de Ministerul Educației Naționale și are un caracter unic și obligatoriu pentru fiecare stadiu de pregatire și tip de școală, cuprinzand obiectele de studiu din fiecare clasă, numărul de ore aferente săptămânal fiecărei discipline, pentru a putea asigura elevilor din toate școlile din țară, de același grad și profil, aceeași pregătire, oferind astfel tuturor elevilor șanse egale în promovarea școlară și profesională și în ceea ce privește integrarea socială.

Curriculumul conține alături de trunchiul comun, obligatoriu pentru toate școlile de același nivel, un număr de ore opționale, al căror conținut poate fi stabilit de fiecare școală în parte, în funcție de dorințele și posibilitățile elevilor. Trunchiul comun corespunde numărului minim de ore prevăzut pentru fiecare disciplină obligatorie în parte.La numărul de ore din trunchiul comun, în construirea schemei orare proprii, școala va adăuga una sau mai multe ore pentru curriculumul la decizia școlii.

O structură diferențiată pe filiere, profiluri și specializări a dus la evidențierea unei personalități proprii fiecărei unități școlare având o ofertă educațional specifică , spre deosebire de învățământul omogen ca structură și ofertă, anterior.

Principiile care stau la baza realizării planurilor cadu de învățământ sunt:

a) Principiul selecției și al ierarhizării cultural care constă în realizarea unei strânse legături între domenii științifice și cultural ale umanitătii și domeniile curriculumului școlar. Astfel, disciplinele școlare au fost stabilite , grupate și ierarhizate în categorii mai largi, formându-se ariile curriculare. Ariile curriculare pentru care s-a optat în învățământul românesc sunt: limbă și comunicare, matematică și științe ale naturii, om și societate, arte, educație fizică și sport, tehnologii, consiliere și orientare.

b) Principiul funcționaliții care vizează stabilirea unei strânse relații între diverse discipline și arii curriculare cu particularitățile de vârstă, psihologia elevilor și diversitatea domeniilor cunoașterii. Principiul funcționalității determină structurarea procesului de învățământ în următoarele cicluri curriculare: ciclul achizițiilor fundamentale ( grupa pregătitoare, clasele I-II), ciclu de dezvoltare (III-VI), ciclu de observare și orientare (VIIIX), c iclu de aprofundare (X-XI) , ciclu de specializare (XII-XIII).

c) Principiul coerenței se referă la caracterul omogen al parcursului școlar.

d) Principiul egalității oferă posibilitatea fiecărui elev să-și valorifice potențialul fizic și intelectual de care dispune.

e) Principiull flexibilității și al parcursului individual oferă elevilor șansa de a se orienta către acea ofertă educațională care corespunde dorințelor și aptitudinilor lor, crescând astfel calitatea procesului de învățământ. Acest lucru se realizează prin curriculum la decizia școlii.

f) Principiul racordării la social impune ca planurile de învățământ să fie concepute astfel încât să li se acorde elevilor șansa integrării în viața productivă sau a orientării către studiile postliceale sau universitare. Pe lângă trunchiul comun de materii, fiecare unitate de învățământ propune curriculum la decizia școlii.

Curriculum la decizia școlii (CDȘ) – ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare pe care fiecare școala le propune în mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii. La nivelul planurilor de învățământ, CDȘ reprezintă numărul de ore alocate școlii pentru construirea propriului proiect curricular.

Curriculum aprofundat – reprezintă, pentru învățământul general, acea formă de CDȘ care urmărește aprofundarea obiectivelor de referință ale Curriculumului-nucleu prin noi obiective de referintă și unităti de conținut, în numărul maxim de ore prevazut în plaja orară a unei discipline.

Curriculum extins – reprezintă, pentru învățământul general, acea formă de CDȘ care urmărește extinderea obiectivelor și a conținuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi obiective de referință și noi unități de conținut, în numărul maxim de ore pervăzut în plaja orară a unei discipline. Acesta presupune parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).

Opționalul – reprezintă, pentru învățământul obligatoriu, acea varietate de CDȘ ce constă într-o nouă disciplină școlară; aceasta presupune elaborarea în școală a unei programe cu obiective și conținuturi noi, diferite de acelea existente în programele de trunchi comun.

La nivelul liceului, CDȘ se poate realiza prin mai multe tipuri de opționale, respectiv: Opțional de aprofundare – reprezintă acel tip de CDȘ derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmărește aprofundarea obiectivelor/competențelor din curriculumul nucleu prin noi conținuturi propuse la nivelul școlii.

Opționalul de extindere – reprezintă acel tip de CDȘ derivat dintr-o disciplina studiata în trunchiul comun, care urmărește extinderea obiectivelor-cadru/competențelor generale din curriculumul-nucleu prin noi obiective de referință/competențe specifice și noi conținuturi definite la nivelul scolii. Opțional preluat din trunchiul comun al altor discipline – reprezintă acel tip de CDȘ generat prin parcurgerea unei programe care este obligatorie pentru anumite specializări și care poate fi parcursă în cadrul orelor de CDȘ la acele specializări unde disciplina respectivă nu este inclusă în trunchiul comun. Opționalul ca disciplină nouă – constă într-un nou obiect de studiu, în afara acelora prevăzute în trunchiul comun la un anumit profil și specializare; acesta presupune elaborarea în scoala a unei programe noi, diferite de programele disciplinelor de trunchi comun.

Opționalul integrat – constă într-un nou obiect de studiu, structurat în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare. Acesta presupune elaborarea unei programe prin integrarea a cel putin două domenii aparținând uneia sau mai multor arii curriculare; în acest caz, obiectivele/competențele sunt diferite față de acelea existente în programele disciplinelor care se integreaza. Pe langă curriculumul nucleu școala poate să mai propuna un pachet de discipline opționale în cadrul ariei curriculare.

2.2. Programa școlară la limba și literatura română

Disciplina Limba și literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor, în formarea unor deprinderi și abilități necesare pentru a le asigura accesul postșcolar la învățarea pe toată durata vieții și integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaștere.

Achiziția, actualizarea continuă și ridicarea nivelului de cunoaștere, a deprinderilor și a competențelor sunt considerate o condiție preliminară pentru dezvoltarea tuturor cetățenilor în vederea implicării acestora în societatea învățării, de la cetățenia activă la integrarea pe piața muncii (cf. recentelor documente ale Comisiei europene). În perioada învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-și formeze în primul rând competențele de comunicare, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar și coerent în limba maternă, să asculte, să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise, în diverse situații de comunicare. Studiul limbii și al literaturii române are, de asemenea, o contribuție esențială la formarea unei personalități autonome a elevilor, capabile de discernământ și de spirit critic, apte să-și argumenteze propriile opțiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conștiința propriei identități culturale și manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.

Finalitățile disciplinei se reflectă nemijlocit în competențele generale și în setul de valori și atitudini enunțate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competențe specifice, conținuturi ale învățării). Aceste finalități își găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, așa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competențe cheie pentru învățământul pe tot parcursul vieții – Cadrul european de referință, Anexa la Recomandarea Parlamentului și a Consiliului European, 2006), cât și în competențele transversale, menționate în același document, din domeniile A învăța să înveți, Competențe sociale și civice, Inițiativă și cultură antreprenorială, Conștiință și exprimare culturală. Paradigma programelor de limba și literatura română (pentru gimnaziu și pentru învățământul liceal) este una comunicativ-funcțională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării și al textului literar.

Principiile actualului model sunt: • urmărirea unui set unitar și coerent de finalități ale studiului disciplinei pe parcursul întregii școlarități obligatorii; • adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe simpla achiziționare de cunoștințe pe formarea de competențe și atitudini, cu valențe ulterioare de actualizare și de extindere; • diversificarea strategiilor, a ofertelor și a situațiilor de învățare și adaptarea acestora la grupul-țintă; • asigurarea caracterului flexibil și actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realitățile vieții cotidiene; • echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise și celei orale; • îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare și a proceselor de producere a mesajului; • adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe aspectele concrete ale utilizării limbii.

Domeniile în care vor fi contextualizate activitățile de învățare pentru studierea limbii și a literaturii române în clasa a X-a sunt: I. Literatură; II. Limbă și comunicare. Programa pentru clasa a X-a vizează consolidarea acelorași competențe generale, valori și atitudini menționate în programa pentru clasa a IX-a, dar dezvoltă, în plus, competențe specifice noi. Ca atare, programa este structurată pe aceleași domenii de conținut. În domeniul limbă și comunicare, vor fi consolidate și extinse cunoștințele și deprinderile de exprimare orală și scrisă și de receptare a mesajelor orale și scrise. Domeniul literatură cuprinde următoarele module: 1. Receptarea textului literar și 2.Literatură și alte arte.

Potrivit planurilor-cadru de învățământ în vigoare, disciplinei limba și literatura română îi sunt alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile și specializările. Limba și literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 3 În afara trunchiului comun, următoarele profiluri și specializări au alocată câte o oră pe săptămână în curriculum diferențiat (CD): filiera teoretică – profilul umanist; filiera vocațională – profilul pedagogic, profilul ordine și securitate publică (licee M.A.I.) și profilul teologic.

Programa școlară actuală oferă două tipuri de curriculum diferențiat: • CD de tip A, ale cărui conținuturi sunt marcate în programă prin semnul *, destinat specializărilor din cadrul filierei vocaționale – profil pedagogic, profil ordine și securitate publică (licee M.A.I.) și profil teologic. • CD de tip B, ale cărui conținuturi sunt marcate în programă prin semnul **, destinat specializărilor din cadrul filierei teoretice – profil umanist.

Clasa a IX-a

Curriculum-ul școlar pentru limba și literatura română pentru clasa a IX-a a fost elaborat în cadrul unei paradigme a disciplinei la nivel liceal, avându-se în vedere următoarele:

Reorientarea studiului limbii și literaturii române în liceu, a proiectării curriculare în acest domeniu, în acord cu Principiile și criteriile de construire a noului curriculum național.

Programa de limba și literatura română pentru clasa a IX–a pune accent pe latura formativă a învățării, având ca scop formarea unor elevi capabili să se raporteze la cultură autonom, reflexiv, critic și creativ.

Ținând seama de valorile caracteristice pentru o societate deschisă, pluralistă, actualul curriculum oferă posibilități de opțiune în privința textelor de studiat, a modalităților de studiu adecvate.

Redefinirea obiectivelor cadru ale disciplinei la nivel liceal, plecând de la finalitățile nivelurilor de învățământ și obiectivele ciclurilor curriculare și de la dominantele ariei curriculare “Limba și literatura română”.

Obiectivele cadru ale actualului curriculum sunt stabilite în continuitatea celor din gimnaziu; ele vizează cultivarea plăcerii de a citi, a sensibilității estetice, dezvoltarea abilității de a recepta și de a produce o gamă variată de texte, însușirea și practicarea diverselor strategii de comunicare.

Proiectarea conținuturilor învățării în funcție de paradigma adoptată.

Conținuturile sunt proiectate în module derivate din obiectivele cadru, în relație cu obiectivele de referință și cu activitățile de învățare. Conținuturile disciplinei au fost gândite în raport cu o dominantă pentru fiecare an de studiu.

Conturarea unui parcurs didactic coerent și echilibrat, capabil să armonizeze complexitatea obiectului de studiu cu modalitățile didactice de abordare a acestuia.

Se propune o îmbinare a folosirii metodelor de operare pe text cu studiul descriptiv al literaturii române.

Stimularea aportului creativ al specialiștilor (profesori, autori de manuale și de auxiliare școlare etc.) și al elevilor la studierea disciplinei.

Este pus la îndemâna profesorilor un cadru flexibil de organizare a muncii lor la catedră, lăsând o marjă considerabilă de libertate nu numai în privința alegerii textelor de studiat, ci și a integrării modulelor de conținuturi și a proiectării parcursului didactic. În acest fel, profesorii (autorii de manuale ș.a.) pot găsi modalitățile optime de a atinge obiectivele propuse, de a adapta studiul limbii și al literaturii române la condițiile particulare ale clasei și ale individualității elevilor.

Clasele a X-a – a XII-a

Programa de Limba și literatura română pentru clasele a X-a – a XII-a fost elaborată în cadrul unei paradigme a disciplinei pentru această etapă de școlarizare, avându-se în vedere următoarele:

1. Reorientarea studiului limbii și literaturii române în liceu printr-o proiectare curriculară modernă

Programa de limba și literatura română pentru clasele a X-a – a XII-a pune accent pe latura formativă a învățării, având ca scop formarea unor elevi capabili să se raporteze la cultură autonom, reflexiv, critic și creativ.

Ținând seama de valorile caracteristice unei societăți deschise, pluraliste, actuala programă oferă posibilități de opțiune în privința textelor de studiat, a modalităților de studiu adecvate.

2. Stabilirea competențelor generale ale disciplinei la nivel liceal, plecând de la Finalitățile nivelurilor de învățământ și obiectivele ciclurilor curriculare

Actuala programă propune ca finalitate a studiului limbii și literaturii române cultivarea plăcerii de a citi, a sensibilității estetice, dezvoltarea abilității de a recepta și de a produce o gamă variată de texte, însușirea și practicarea diverselor strategii de comunicare.

3. Proiectarea conținuturilor învățării în funcție de paradigma adoptată.

Conținuturile sunt proiectate în corelație cu un set de competențe specifice pentru fiecare clasă. Conținuturile disciplinei au fost gândite în raport cu o dominantă pentru fiecare an de studiu.

4. Conturarea unui parcurs didactic coerent și echilibrat, capabil să armonizeze complexitatea obiectului de studiu cu modalitățile didactice de abordare a acestuia.

Programa propune o îmbinare a formării în vederea folosirii instrumentelor de lucru cu textul și a studiului descriptiv al literaturii române.

5. Stimularea aportului creativ al specialiștilor (profesori, autori de manuale și de auxiliare școlare) și al elevilor la studierea disciplinei.

Programa pune la îndemâna profesorilor un cadru flexibil de organizare a muncii lor la catedră, lăsând o marjă considerabilă de libertate nu numai în privința alegerii textelor de studiat, ci și a integrării conținuturilor și a proiectării parcursului didactic. În acest fel, profesorii (autorii de manuale ș.a.) pot găsi modalitățile optime de a atinge obiectivele propuse, de a adapta studiul limbii și al literaturii române la condițiile particulare ale clasei și ale individualității elevilor.

2.3. Manualul școlar

Documentul care concretizează conținuturile procesului de învățământ este manualul școlar. Dacă programa școlară enumeră numai temele și subtemele care trebuie transmise elevilor, în cazul manualului, conținuturile sunt prezentate în mod detaliat, astfel încât, fiecare capitol este divizat în unități de conținut pentru ca elevii să nu întâmpine dificultăți în înțelegerea cunoștințelor și informațiilor care fac obiectul activității de instruire.

Analizat din perspectiva pur structurală se poate menționa că manualul prezintă nu numai conținuturile într-o forma detaliată și pedagogizată cum se exprimă unii autori, ci cuprinde și alte elemente cum sunt exercitiile și problemele foarte variate, seturi de fișe sau teste prin care elevii se pot autoevalua, aplicații cu ajutorul cărora elevii pot să exerseze asupra conținuturilor asimilate, iar dacă manualul este și mai elaborat, atunci el mai poate cuprinde glosar de termeni pentru fiecare lecție sau capitol, referințe bibliografice pentru fiecare temă abordata, rezumatul ideilor pentru  fiecare capitol în parte.

Cum ușor se poate anticipa, cu cât prezentarea conținuturilor la nivelul manualului va fi mai bogată și mai diversificată, cu atât asimilarea și înțelegerea cunoștințelor se vor face în condiții de mai mare eficiență.

Fiind un document de importanță maximă în concretizarea conținuturilor învățământului, manualului îi sunt specifice o serie de funcții enumerate și analizate de mai multi autori.

De exemplu, I. Nicola (1996, pag. 372), abordând această chestiune consideră că principalele funcții ale manualului sunt:

·       funcția de informare  justificată prin faptul că orice manual reprezintă o importantă sursă de cunoaștere pentru elevi; probabil 70-80% din cunoștințele dobândite  de către aceștia în procesul de instruire-învățare își au originea în acest document, în timp ce un procent mult mai redus provine pe filiera profesorului sau al mijloacelor de comunicare în masă;

·       funcția formativă, explicabilă  prin faptul că operând asupra conținuturilor, elevii își formează o serie de deprinderi de muncă intelectuală, își dezvoltă structuri operatorii adaptate diverselor tipuri de conținuturi, se familiarizează cu o serie de algoritmi care sunt valabili pentru anumite categorii de sarcini;

·       funcția stimulativă, explicabilă în sensul că prin calitățile sale manualul poate amplifica motivația elevilor pentru activitatea de instruire-învățare, le poate stimula curiozitatea, poate lărgi aria intereselor și preocupărilor pentru cunoștere;

·       funcția de autoevaluare, deoarece manualul poate pregăti elevii pentru autoeducație ajutându-i să-și formeze un stil de munca individual grație căruia să poata dobândi pe viitor o serie de cunoștințe și informații prin efort personal.

Un alt autor R. Seguin (1989, pp. 22-24) referindu-se la funcțiile manualului consideră că printre cele mai importante sunt:

1)     funcția de informare

-selecția cunoștințelor trebuie  făcută în așa fel încât să se evite supraîncărcarea;

-când se realizează selecția cunoștințelor trebuie să se aibă în vedere anumite reduceri, simplificari, reorganizări.

2)     funcția de structurare a învățării. Învățarea se poate realiza prin mai multe modalități:

-de la experientă practică la teorie;

-de la teorie la aplicații practice, prin controlarea achizițiilor;

-de la exerciții practice la elaborarea teoriei;

-de la expunere, la exemple, la ilustrări;

-de la exemple și ilustrări la observație și analiză.

3)     funcția de ghidare a învățării care se poate realiza prin:

-repetiția, memorizarea, imitarea modelelor;

-activitatea deschisă și creativă a elevului care poate utiliza propriile sale experiențe și observații.

În ultimele decenii s-au produs progrese atât în elaborarea planurilor de învățământ, cât și în conceperea programelor analitice, era normal ca și manualele școlare să beneficieze de aceeași atenție și implicit să se introduca inovații și în elaborarea acestora.

Acest lucru s-a realizat iar la ora actuală cele mai notabile inovații se concretizează , pe de o parte, în elaborarea de manuale speciale pentru profesori și manuale speciale pentru elevi, iar pe de altă parte, în elaborarea de manuale alternative pentru aceeași disciplină care se predă la nivelul unei clase sau nivel de școlaritate.

Elaborarea de manuale speciale pentru profesori și elevi reprezintă un câstig, deoarece, fiecare dintre aceștia se raportează oarecum diferit la acest instrument care concretizează conținuturile procesului de învățământ. De exemplu, manualul profesorului sau Cartea profesorului se distinge în  primul rând prin faptul că include un volum mai mare de cunoștințe și informații, iar acest lucru este firesc deoarece profesorul trebuie să dispună de un surplus de cunoștințe și informații la care face apel numai în situatii deosebite și anume când elevii se confruntă cu unele neînțelegeri, sau cand solicită, în legatură cu o tema sau un subiect, mai multe exemplificări și mai multe concretizări. De asemenea, manualul destinat profesorului include o serie de indicații metodice în legatură cu felul în care trebuie să se predea anumite conținuturi.

La fel trebuie amintit faptul că manualul destinat profesorului cuprinde și tipurile de exerciții și probleme pe care trebuie să le rezolve elevii pentru a demonstra gradul de înțelegere a conținuturilor care au facut obiectul activității de instruire.

În ceea ce privește manualul destinat elevilor, acesta se distinge în primul rând prin volumul mai redus de cunoștințe și informații, prin varietatea mai mare de exercitii și probleme pe care elevii vor trebui să le rezolve, prin includerea unor fișe de muncă independentă și a unor instrumente prin intermediul cărora elevii se pot autoevalua.

Concluzionând, se poate spune că cele două tipuri de manuale sunt concepute în așa fel încât activitatea didactică să fie focalizată pe demersurile elevului, pe ceea ce intreprinde acesta și mai puțin pe activitatea profesorului.

A doua inovație importantă în materie de manuale o reprezintă editarea de manuale alternative pentru aceeași disciplină, care se parcurge la un anumit nivel de școlaritate. Și această inovatie este productivă și ea poate fi usor justificată din punct de vedere psihopedagogic dacă se pleacă de la premiza  că, din moment ce elevii se deosebesc între ei atât prin potențialul cognitiv, afectiv, motivațional, prin ritmurile de lucru care sunt diferite de la un elev la altul, atunci pare firesc ca și manualele destinate lor să se deosebeasca și să fie concepute în așa fel încât să poată fi compatibilizate cu anumite categorii de elevi.

De exemplu, un elev cu posibilități mai mari pentru o disciplină, mai bine motivat, va putea să opteze pentru un manual mai elaborat și mai sofisticat, care corespunde în mai mare măsură caracteristicilor psihologice ale sale; dimpotrivă, un elev mai puțin dotat și mai puțin motivat  pentru o anumită disciplină va putea să opteze pentru un manual mai bine ilustrat, mai puțin complicat, care să-l favorizeze și să-l avantajeze în rezolvarea unor probleme sau în desfășurarea unor activități specifice acelei discipline.

Pe de altă parte, trebuie facută mențiunea că manualele alternative își dovedesc eficiența atâta timp cât asigură totuși o pregătire unitară a elevilor la aceeași disciplină, ceea ce înseamnă că fiecare variantă de manual  ar trebui să prezinte nucleul tare al disciplinei, iar diferențierile între variante să se refere mai ales la modul de prezentare a conținuturilor, la materialul iconografic și la varietatea exercițiilor propuse elevilor. Daca nu se respecta această exigenta este posibil ca anumite variante de manual sa îi defavorizeze efectiv pe elevii care optează spre ele.

Daca planul de învățământ, programa școlară, manualul școlar reprezintă principalele documente care concretizează conținuturile procesului de învățământ, nu trebuie uitat faptul că există și alte suporturi curriculare care nu au un rol neglijabil, cum sunt monografiile pe anumite teme, revistele de specialitate, culegerile, atlasele și albumele, softurile educaționale, înregistrarile pe bandă magnetică, la care se poate face apel în anumite contexte de instruire nu pentru a supraîncărca  elevii, ci pentru a le face învățarea mai eficientă și mai agreabilă.

2.4. Aspecte privind activitățile de învățare la limba și literatura română la diferite clase de elevi

Limba și literatura română este una dintre disciplinele care preiau, într-o bună măsură, aceste elemente pe care le pune în practică ținând cont de bagajul informațional și de strategiile didactice, strategii care pot optimiza procesul de instruire, dacă se are în vedere faptul că reprezintă modalități complexe de organizare și conducere a procesului instructiv-educativ pe baza combinării mijloacelor de învățământ și a formelor de grupare a elevilor, și toate în funcție de personalitatea și creativitatea profesorului.

În procesul de învățamânt, cadrul didactic, ca și elevii, acționează prin intermediul unor metode de predare și învățare. Calitatea muncii lor este în funcție de aceste metode; ele constituie o sursă însemnată de creștere a eficacității și eficienței învățământului.

Aplicându-se metode diferite se obțin diferențe esențiale în pregătirea elevilor. De asemenea, însușirea unor cunoștințe noi poate deveni mai dificilă sau mai ușoară pentru unii și acceași elevi, în funcție de metodele utilizate. În același timp, s-a putut constata că exersarea funcțiilor intelectuale este condiționată nu numai de conținuturile date, ci și de forma în care acestea sunt aduse la cunoștința copiilor, adică de metodele utilizate.
Implicarea activă și interactivă a elevilor cu întregul lor potențial intelectual, fizic, afectiv-motivațional și volițional, cu creativitatea și productivitatea lor, reprezintă premisa unei instruiri eficiente, interactive, care își propune ca rezultat, elaborarea de noi structuri cognitive-intelectuale, acționale, afective, motivaționale și voliționale operaționale. Astfel, activizarea reprezintă un rezultat al instrucției-autoinstrucției și educației-autoeducației și, deopotrivă, o premisă a unei instrucții-autoinstrucții și educații-autoeducații eficiente, de nivel superior. Dintr-un participant pasiv și docil, din obiect al învățării, elevul devine subiect activ al unei activități orientate de propriile sale nevoi și interese educaționale și, în bună măsură, propriul său educator.

Profesorul este cel care creează mediul educațional favorabil, stimulativ și interesant pentru învățare în clasă, iar elevul este cel care aduce ceva din viața lui, din afara școlii, din ciclul preșcolar sau experiența lui de viață. În cadrul orelor de limba și literatura română, se pot folosi o multitudine de metode care să stârnească interesul copiilor. Printre acestea se pot utiliza și metode ale gândirii critice.  Elevii citesc cu plăcere orice text dacă li se orientează atenția, curiozitatea și interesul față de acesta. De cele mai multe ori, aceste metode îi solicită pe elevi să formuleze întrebări referitoare la text, întrebări care să-i pună în dificultate pe colegii lor în căutarea răspunsurilor. Nici unii, nici ceilalți nu ar reuși să facă acest lucru, dacă nu ar citi textul cu atenție. Animația îi cuprinde și atunci când întrebarea pusă are mai multe soluții. Uneori, metodele îi antrenează în citirea pe roluri, prin dramatizări, prin organizarea și distribuirea rolurilor în echipă, precum și prin folosirea unui vocabular propriu în replicile lor. Dezbaterea unor probleme care îi interesează, folosind argumente ”pro” și “contra”, îi ajută să decidă dacă acceptă sau nu valorile și ipotezele din text.

Receparea mesajelor și a informațiilor se face prin comunicare elev-elev sau profesor-elev, ceea ce contribuie la învățarea de tip activ.

Dintre metodele gândirii critice se pot enumera următoarele: ciorchinele, jurnalul dublu, tabelul conceptelor, cadranele, stiu-vreau să știu-învăț, brainstorming-ul, scrierea liberă, lectura în perechi, turul galeriei.

Una din metodele care poate fi folosită în cadrul orelor de limba și literatura română este jurnalul dublu. Folosindu-l, elevii pot observa că un text poate fi redat prin imagini și invers. De aici elevul își formează deprinderi de a împărți textul în fragmente, folosirea unei imagini în locul unui fragment și invers. Obișnuiți cu redarea textului prin benzi desenate, ei constată că un text are un început (introducerea), o continuare a acestui început (cuprinsul) și apoi încheierea textului (sfârșitul), realizând că textul nu poate fi lipsit de una dintre aceste părți. Pentru a aplica această metodă, copiii trebuie să-și împartă pagina în două părți, trasând o linie verticală pe mijloc. În partea stângă se pot nota citate, fragmente, desene, benzi desenate, iar în partea dreaptă le vor comenta, vor justifica alegerea făcută, vor scrie ce i-a determinat să facă această alegere. Pot nota, de asemenea, impresii, sentimente, păreri, întrebări pe care și le-au pus atunci când au făcut alegerea sau dacă le-a fost impusă, pot să-și spună părerea pro sau contra în legătură cu cerința dată. Această metodă se poate aplica atât la textele în proză, cât și la cele în versuri, pentru că le dă posibilitatea elevilor să exprime prin cuvintele lor tot ceea ce cred,  simt, știu, gândesc și înțeleg despre text, fragment.

Capitolul III. Metodologia instuirii la limba și literatura română / Activitățile

extracurriculare

3.1. Metode și procedee didactice

Limba și literatura română este o disciplină, prin studierea căreia se intenționează formarea unor competențe specifice și generale, iar finalitățile sunt următoarele:

Formarea unui sistem de atitudini, valori și comportamente

Formarea unui ansamblu de cunoștințe

Formarea unor deprinderi integratoare de exprimare și receptare orală corectă

Formarea unor capacități intelectuale

Formarea reprezentărilor culturale

Stabilirea unor reguli și modele de bază ale comunicării orale și scrise

Însușirea unor metode și tehnice de muncă intelectuală

Dacă lecția de limba și literatura română este o unitate didactică structurată în predare-învățare și evaluare, în care informațiile sunt vehiculate de la formator la format, după o strategie care respectă logica educațională, având efecte formative asupra educabilului, metodica predării implică formarea unor deprinderi și abilități. Definim metoda de învățământ ca fiind o cale, “un drum străbătut deopotrivă de elevi și profesori, prin care – conform unor principii (didactice), dar și unor legi (ale învățării) – se înfăptuiesc obiectivele instruirii, adică se însușesc de către elevi cunoștințe de bază și se formează capacități intelectuale și convingeri, în vederea integrării progresive în societate.” (Ion Berca)

Se vor prezenta, în continuare, cele mai cunoscute metode interactive de predare-învățare a limbii și literaturii române.

Conversația

Modalitate activă și eficientă de instruire, reprezentând un prețios instrument didactic în mâna profesorului și având mai multe funcții:

– funcția euristică și formativă;

– funcția de calificare, de sintetizare și aprofundare a cunoștințelor;

– funcția de consolidare și sistematizare;

– funcția de verificare a performanțelor învățării.

Conversația euristică (socratică)

Este folosită foarte frecvent și este o modalitate aparte de învățare prin descoperire. Ea permite examinarea unei probleme, sub toate aspectele ei și duce, în final, la un plus de cunoaștere. Elevii pot propune soluții variate și originale la rezolvarea unor probleme teoretice și practice incluse în programa școlară. Această metodă nu este eficientă într-o lecție de predare a unor cunoștințe absolut  noi, întrucât elevii trebuie să posede informații anterioare. Metoda conversației trebuie privită ca o școală a gândirii, ea trebuie să genereze întrebări productiv-cognitive (de ce?) și descriptive (cum?), iar elevii să aibă timp de reflecție.

Discuția și dezbaterea

Învățământul modern favorizează discuția și dezbaterea în grup, găsind în ele modalități dintre cele mai active, de participare directă a elevilor.

a) Discuția are semnificația unui schimb reciproc și organizat de informații și de idei, de impresii și de păreri, de critici și de propuneri, în jurul unei teme sau chestiuni.

b) Dezbaterea are înțelesul unei discuții largi și detaliate a unor probleme adeseori controversate și rămase deschise, urmărindu-se influențarea convingerilor, atitudinilor și conduitei particianților.

Discuțiile (dezbaterile) dau o formă socializată activității de învățare, intensifică intercomunicarea reală și relațiile în cadrul grupului. Ele valorifică experiența de cunoaștere, în intenția de a obține un progres sensibil al învățării. De aceea, tipurile de întrebări sunt foarte importante: directe, inversate, de releu și de comunicare, de revenire, imperative și de controversă.

Brainstormingul (asaltul de idei)

Este o metodă a discuției în grup, cu scopul de a facilita găsirea unei soluții adecvate pentru problema de rezolvat. Ea stimuleză și cultivă creativitatea de grup, stimuleză gândirea divergentă, crește producția de idei. O problemă elaborată cu logici diferite, tratată din unghiuri diferite, are mai multe șanse de a-și găsi rezolvarea cuvenită.

Problematizarea

Această metodă este o variantă a euristicii, mai complexă, de aplicare a teoriei învățării prin descoperire. Este considerată una dintre cele mai active și valoroase metode ale didacticii moderne, fiind eficientă acolo unde se pot crea situații-problemă. Sensul ei principal este dezvoltarea spiritului inventiv și creativitatea elevilor.

Sinectica

Este o metodă de exersare și educare a creativității, valorificând stările emoționale care însoțesc, în mod firesc, procesele de creație și se bazează pe utilizarea metaforelor și analogiilor, în favoarea înlesnirii înțelegerii situației problematice. Metoda este centrată pe dezvoltarea imaginației elevilor  și se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului. Ea este percepută ca o metodă de tip ludic, deoarece nu respectă, cu rigurozitate, reguli sau norme.

Metoda focus-grup

Această metodă urmărește focalizarea discuției pe o anumită tematică delimitată, în scopul obținerii unor date aprofundate, dar mai ales al modificării ideilor, atitudinilor și opiniilor exprimate.

Metoda acvariului (fishbowl)

Membrii grupului interacționează și se influențează reciproc, într-un mediu dinamic și permisiv de exprimare a unui spectru larg de idei, opinii, soluții, argumente/contraargumente, atitudinale și afective. Elevii sunt puși, prin alternanță, într-o dublă ipostază: de participanți activi la dezbatere și observatori ai interacțiunilor care au loc.

Metoda mozaicului (jigsaw puzzle)

Este o metodă a grupurilor interdependente, care îmbină învățarea individuală cu învățarea în echipă. Ea are un pronunțat caracter formativ și contribuie la creșterea încrederii în sine a elevilor, la dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare în cadrul grupului.

Controversa creativă (academică)

Este mai apropiată de situațiile obișnuite de viață și dezvoltă o atmosferă de cooperare, de negocieri, de compromis. Metoda genereză raționamente de înaltă calitate, stimulează implicarea și creativitatea în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, produce stimă de sine, compentență socială, abilitatea de a controla stresul și confruntarea cu poziții adverse.

Metoda cubului

Este o metodă utilizată atunci când se urmărește explorarea unui subiect sau a unei atitudini, din mai multe perspective. Se creează astfel un bun prilej de valorizare a activităților și operațiilor de gândire implicate în studierea unui conținut.

Ceea ce este comun acestor metode, în esență euristice, bazate pe descoperire, este faptul că acestea transformă elevii din simpli receptori ai științei, din simpli consumatori de cunoștințe, în producători ai propriilor cunoștințe. Aceste metode au marele merit că dezvoltă capacități congnitive superioare: gândirea divergentă și convergentă, imaginația constructivă, capacitatea de explorare, de emitere și verificare de ipoteze, capacitatea de a descoperi conținuturi, capacitatea de analiză critică și reflecție etc. Formarea spiritului științific nu este, prin urmare, o problemă de schimbare a adevărurilor, ci de schimbare a tipului de activitate, intelectuală, de metodologie, în cele din urmă.

Într-adevăr, metodele de învățare-predare au evoluat, fiind preferate astăzi cele preponderent interactive, participative și colaborative, centrate deci pe elev. Este  bine ca un profesor să cunoască și să aplice un număr cât mai mare de metode didactice, pentru a evita devalorizarea metodei, prin repetiție, însă elementele de creativitate trebuie să fie mereu prezente.

În concluzie, metodele interactive de predare-învățare a limbii și literaturii române, centrate pe elev și bazate pe teoriile receptării contribuie, indubitabil, la formarea personalității elevului,  printr-un proces organizat și sistematic de transmitere și asimilare a cunoștințelor.

Metoda pălăriilor gânditoare

Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discuțiilor, extrage concluzii – clarifică/ alege solutia corectă
Pălăria albă –  deține informații despre tema pusă în discuție ,face conexiuni,oferă informația brută așa cum a primit-o  – informează
Pălăria roșie – își exprimă emoțiile, sentimentele, supărarea, față de personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte
Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri,pericole,greșeli la soluțiile propuse, exprimă doar judecăți negative – identifică greșelile
Pălăria verde –   oferă soluții alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative {Ce trebuie făcut?} – generează idei noi
Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, explorează optimist posibilitățile, creează finalul – efortul aduce beneficii.

Tehnica cubului este strategia de învățare care facilitează examinarea unei teme din diferite indicații-cheie pe fiecare latură a cubului. De exemplu: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, găsește argumente pro și contra. Cubul are 6 fețe, pe care sunt scrise, verbele ce numesc operațiile de gîndire:

1.  Descrie/ definește (se descrie subiectul operei)
2. Compară (specificul obiectului în raport cu altele, deja examinate)
3. Asociază (fiecare subiect poate declanșa diverse asociații)
4. Analizează (interpretarea legăturii ca element al întregului)
5. Aplică (aplicarea în viața cotidiană)
6. Apreciază  (pro sau contra).

Învățarea prin cooperare presupune o muncă dinamică, ale cărei etape, care se intercondiționează și, într-o anumită măsură, se întrepătrund, ar putea fi cele de mai jos:
– realizarea de destructurări cognitive, etapă în care membrii grupului se confruntă cu sarcinile cooperative, acceptă formularea diferitelor idei, disecarea lor, dezbaterea, pentru a face posibilă circulația și confruntarea valorilor
– reflecția și tatonarea, etapă care constă în luarea inițiativei de către membrii grupului, care se angajează într-un proces de reflecție, căutare, tatonare, cercetare și învățare, cu toate cunoștințele de care dispun
– realizarea de interacțiuni și schimburi verbale între membrii grupului, între aceștia și învățător pentru sedimentarea ideilor, în cadrul unei dezbateri colective. În această etapă de interacțiuni, ideile elevilor sunt exprimate pentru a fi punctate insuficiențele lor.

Cadranele – reprezintă o tehnică ce presupune extragerea esențialului dintr-un text analizat, de rezumare și sintetizare a unui conținut informațional solicitând implicarea elevilor în înțelegerea acestuia. Această metodă presupune parcurgerea următorilor pași:
– Împărțirea tablei în 4 părți egale.
– Se propune un criteriu pentru fiecare cadran obținut.
– Se citește textul.
– Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran.
– Se evaluează rezultatele.

Avantajele folosirii acestei metode:
– stimulează atenția și gândirea;
– scoate în evidență modul propriu de înțelegere;
– conduce spre esențializare, sintetizare.

Metoda poate fi folosită în etapele lecției dar poate fi și o excelentă metodă de evaluare a cunoștințelor însușite de elevi (în cadrul unei lecții sau al unui capitol). În evocare: se poate desena cadranul și se pot trece obiectivele sub formă de cerințe; elevii își trasează cadranele și își citesc cerințele; le putem cere apoi să citească lecția cu atenție pentru a face însemnările în cadran; În realizarea sensului: colaborează, comunică, cer sfaturi și îndrumări cadrului didactic, dezbat și realizează obiectivele prevăzute; În reflecție: se confruntă rezultatele, se dezbat, se analizează, se fac aprecieri.

Elevii devin treptat conștienți de puterea lor de utilizare a celor învățate și încep să-și organizeze singuri datele, își formulează cerințe, își stabilesc obiective devenind mai independenți în învățare (exemplu: se poate cere ca temă realizarea unui cadran cu sarcini „personalizate”, acestea fiind foarte variate și cu multiple valențe funcționale, unde elevii își stabilesc sarcini diversificate și de complexitate crescută).

Îmbinarea cititului cu scrisul, comunicarea cu desenul în gândirea critic, fac din activitate un joc în care elevilor le place să se implice. Este o metodă care place elevilor și care le cere orientare în pagină, le formează gustul estetic, elevii fiind preocupați nu numai de ceea ce scriu, ci și de felul în care scriu.

Un cadru didactic care folosește metode activ-participative trebuie să fie:
– Un sfătuitor – care își ajuta elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează și își prezintă propriul punct de vedere;
– Un animator – care inițiază metode și le explică elevilor, pregătește materialele didactice și prezintă scopurile învățării;
– Un observator și un ascultător – care observă elevii în timpul activității și îi poate aprecia corect;
– Un participant la învățare – care nu are impresia că este perfect și învață toată viața;
– Un partener – care poate modifica ‘’scenariul’’ lecției, dacă clasa o cere.

3.2.Tipuri de activități formative care să-i motiveze pe elevi

A. JOCURI DIDACTICE

În școală, motivația intrinsecă pentru învățătură nu apare la comandă, iar o angajare obținută prin constrângere poate avea efecte secundare îngrijorătoare. (E. Nicolescu, p.173) Elementele de joc, încorporate în lecție, garantează captarea atenției elevilor pe tot parcursul activității didactice și înlătură plictiseala, considerată pe drept „păcatul de moarte al predării” (Herbart).

Jocul este un mijloc eficient de educație: disciplinează fără constrângere pe jucător atât sub aspectul desfășurării acțiunilor obiective, cât și sub raportul comportamentului social. Învățătorul se poate folosi de joc pentru a-și cunoaște mai bine elevul, știut fiind că în joc copilul își manifestă personalitatea.

Pornind de la aceste considerente, am folosit diverse tipuri de jocuri în activitățile de predare-învățare- evaluare cu scopul de a stimula motivația elevilor pentru învățare, în vederea creșterii randamentului școlar la disciplina Limba și literatura română.

Ordonarea enunțurilor

Acest joc constituie un bun prilej de formare a capacității de ordonare a momentelor acțiunii dintr-un text narativ citit. Au fost scrise pe tablă sau pe fișe de muncă independentă, într-o succesiune incorectă/ aleatorie, enunțurile care redau întâmplările dintr-un text narativ citit. Enunțurile au fost scrise în dublu exemplar pe fășii de hârtie ce au fost distribuite elevilor din toate grupule formate, astfel încât fiecare grupă să primească setul integral de enunțuri.

La solicitarea învățătorului fiecare echipă a așezat enunțurile în așa fel încât să respecte ordinea în care se petrec întâmplările din text. Elevii au avut voie/ nu au avut voie să recitească textul înainte de a rezolva cerința jocului. Decizia a fost luată în funcție de componența echipelor. A câștigat echipa care a reconstituit ordinea corectă în cel mai scurt timp.

Exemple de enunțuri a căror înșiruire nu respectă ordinea în care se petrec în textul :

„ Aventurile lui Tom Sawyer, după Mark Twain:

– Tom se despărți de bidinea cu o prefăcută șovăială, dar cu inima plină de bucurie

– Pretutindeni nu vedeai decât chipuri voioase, peste tot domnea vara, văzduhul era plin de miresme îmbietoare.

– Deodată îi veni o idee strașnică și măreață!

– La capătul drumului apăru Tom, ducând o căldare cu var și o bidinea cu coadă.

– Ce de planuri și făcuse pentru ziua aceea!

– Reușise să-l păcălească pe Ben.

– Nu trecu mult și apăru Ben Rogers care venea țopăind, cu inima voioasă, făcând ca vaporul.

– Începu să se scotocească prin buzunare ca să vadă dacă poate ademeni pe cineva care să lucreze în locul lui.”

Cuvinte cu înțeles asemănător

Jocul are ca obiectiv exersarea comunicării orale prin angajarea/ antrenarea elevilor în activități de constituire a unor perechi/ serii sinonimice. Jocul s-a desfășurat atât pe echipe, cât și individual. Elevul care a deschis jocul a formulat o întrebare care să permită elevilor să utilizeze în răspunsul lor, sinonimul unui cuvânt nou învățat sau al unei părți de vorbire studiate. Conducătorul jocului a ținut evidența întrebărilor și a răspunsurilor corecte. În cazul organizării jocului pe echipe, după fiecare întrebare- răspuns, rolurile s-au inversat. Elevul care a dat ultimul răspuns corect a continuat jocul. La semnalul „Stop!”- dat de conducătorul jocului- s-au însumat punctele realizate de fiecare echipă/ elev, stabilindu-se câștigătorul. Pentru fiecare sinonim corect identificat s-a acordat 1 punct.

Exemple:

– Cum mai pot spune în loc de a ademeni ?

– Cum mai pot spune în loc de îmbietor ?

– Cum mai pot spune în loc de plăpând ?

– Cum mai pot spune în loc de a cuteza ?

– Cum mai pot spune în loc de hazliu ?

– Cum mai pot spune în loc de pocinog ?

– Cum mai pot spune în loc de odaie ?

– Cum mai pot spune în loc de stindard ?

– Cum mai pot spune în loc de soartă ?

– Cum mai pot spune în loc de a năvăli ?

– a atrage, a îmbia

– ademenitor, atrăgător, ispititor

– firav, gingaș

-a îndrăzni

– amuzant, vesel

– necaz, încurcătură

– cameră, încăpere

– steag, drapel

– destin, noroc

– a ataca

Cuvinte cu înțeles opus

Jocul are ca obiectiv exersarea comunicării orale prin angajarea/ antrenarea elevilor în activități de constituire a unor perechi/ serii antonimice. Jocul s-a desfășurat atât pe echipe, cât și individual. Elevul care a deschis jocul a formulat o întrebare care a permis elevilor să utilizeze în răspunsul lor, antonimul unui cuvânt nou învățat sau al unei părți de vorbire studiate.

Exemple:

– Dacă nu e dibaci, cum e? – neîndemânatic, nepriceput;

– Dacă nu e vrăjmaș, ce e? – prieten, amic;

– Dacă nu e sfioasă, cum e? – îndrăzneață;

– Dacă nu se înalță, ce face? – coboară

Ștafeta personajelor

Jocul are ca obiectiv exersarea comunicării orale și consolidarea cunoștințelor despre personajele textului literar. Pe tablă/ pe bilețele au fost scrise titluri de texte literare studiate în clasă.

Exemple:

– „Vizită”- de Ion Luca Caragiale

– „Heidi, fetița munților”- de Johanna Spiry

– „Amintiri din copilărie”- de Ion Creangă

– „Stejarul din Borzești”- de Eusebiu Camilar

– „Colț Alb”- de Jack London

– „Dumbrava minunată”- de Mihail Sadoveanu

S-a cerut elevilor să numească personajele textului, eventual, în ordinea importanței pe care o aveau în desfășurarea întâmplărilor. Bilețelele pe care erau scrise titlurile textelor literare studiate au fost așezate pe un panou. Elevul desemnat să înceapă jocul alegea un bilețel și numea personajele textului respectiv. Dacă nu știa, putea fi ajutat de colegii din echipă sau i se putea cere să citească un fragment din textul respectiv, apoi să răspundă. În acest din urmă caz primea doar o parte din punctajul stabilit. Elevul care a răspuns corect desemnat un coleg de la altă echipă care să continue jocul.

Călătorie prin text

Prin acest joc s-a verificat înțelegerea textului citit. Jocul s-a desfășurat pe echipe. Profesorul a scris bilețele pe care le-a așezat pe un panou care cuprindea o linie de start și o linie de sosire unite printr-un drum cât mai întortochiat ce leagă între ele instituțiile mai importante din localitate: școli, biserici, primărie, spitalul, biblioteca, cinematograful, grădina zoologica, hotelul, casa de cultură etc. Cel care conducea jocul comunica elevilor informațiile strict necesare pentru ca aceștia să găsească, pe rând, bilețelele plasate în diferite locuri pe panou.

Elevul care s-a angajat să găsească bilețelul îndeplinea cerința scrisă pe bilețel, primind punctajul prevăzut. În cazul în care nu putea îndeplini cerința, dădea biletul unui coleg din echipa sa, pierzând jumătate din punctele prevăzute. A câștigat echipa care a cumulat cele mai multe puncte.

Exemple de cerințe care pot scrise pe bilețele după studierea textului „Bunicul”, de Barbu Ștefănescu- Delavrancea:

– Explică enunțul Peste plete au nins ani mulți și grei și alcătuiește un alt enunț în care să introduci expresia ani mulți și grei. ( 20 puncte)

– Răspunde la următoarele întrebări:

De ce se ceartă copiii?

Cum îi împacă bunicul?

De ce crezi că bunicul nu se supără pe nepoți? (15 puncte)

– Înlocuiește cuvintele subliniate cu cele folosite de autor în text:

Un băietan și o fetiță, roșii și grăsuți, sărutară mâinile bunicului.

Fata sărută partea ei, oftând. (5 puncte)

Prezintă, în câteva enunțuri, înfățișarea bunicului, folosind substantivele însoțite de adjective din text. (10 puncte)

– Citește, împreună cu un coleg, fragmentul care prezintă cearta copiilor pentru obrajii bunicului. (10 puncte)

– Povestește fragmentul în care bunicul își împacă nepoții. (10 puncte)

– Formulează două întrebări pe care le-ai putea adresa nepoților. (10 puncte)

– Imaginează-ți, împreună cu un coleg, alt dialog între nepoți. (15 puncte)

– Formulează o învățătură care sintetizează conținutul acestui text. (5 puncte)

Povestirea în lanț

Pentru ca elevii să fie motivați să povestească conținutul unui text literar studiat, transformând vorbirea directă în vorbire indirectă, au fost îndemnați să povestească liber. Un elev a povestit primul fragment, apoi a desemnat un coleg care a continuat să povestească. Cel care nu a putut continua a rupt lanțul și a fost eliminat din joc până când s-a lămurit recitind textul.

Jocul personajelor

Un elev și-a ales un personaj din textele literare studiate. Ceilalți au avut dreptul să-i adreseze mai multe întrebări pentru a afla numele personajului. A câștigat și ia luat locul cel care, cu un număr minim de întrebări, a aflat numele personajului căutat.

B. JOCURI ENIGMISTICE

„Jocurile de enigmistică îi ajută pe elevi să-și consolideze sau să-și recapituleze într-un mod plăcut și inteligent cunoștințele însușite în cadrul diverselor obiecte de învățământ, inclusiv în orele de limbă română” (Corneliu Crăciun, 2001, p.74)

Aspectele formative vizate de aceste tipuri de jocuri m-au determinat să le utilizez ca modalitate de stimulare a motivației elevilor în vederea creșterii randamentului școlar la disciplina Limba și literatura română:

– dezvoltă la elevi gândirea, limbajul atenția, voința, memoria, creativitatea;

– cultivă încrederea în sine a elevilor prin satisfacția provocată de rezolvarea corectă și imediată a problemelor de enigmistică încredințate;

– elimină plictiseala și dezinteresul înlocuindu-le cu o învățare plăcută și interesantă;

– activează elevii;

– stimulează motivația învățării prin buna dispoziție afectivă pe care o creează;

– oferă învățătorului posibilitatea de a observa comportamentul elevilor săi la nivelul tuturor componentelor personalității acestora.

1. Anagrama este problema enigmistică în care prin schimbarea ordinii literelor unui cuvânt dat, se obține alt cuvânt (cu înțeles diferit față de acela de la care s-a pornit). Se pot obține chiar mai multe cuvinte, respectând condiția ca fiecare dintre cuvintele obținute să aibă același număr de litere ca și cuvântul inițial.

Exemplu: ARTA- RATA- TARA

2. Metagrama este problema enigmistică în care prin schimbarea unei litere din structura unui cuvânt se obține un alt cuvânt

Exemplu: GRAV- BRAV- GRAD- GRAM

3. Palindromul constă în descoperirea unui cuvânt care, citit de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, ne dă, grafic, același cuvânt.

Exemplu: CAZAC, COJOC, CAIAC

4. Polindromul presupune găsirea unui cuvânt care citit direct are un înțeles, iar citit invers are un alt înțeles

Exemplu: BARA- ARAB; ION- NOI.

5. Criptograma este jocul enigmistic în care se împart cuvintele unei/ unui comunicări/ text într-un număr exact de fragmente (litere sau silabe) ce se înscriu într-o formă geometrică regulată. Pentru dezlegare se pornește dintr-un anumit loc- de obicei unul din colțuri- și citind într-o ordine indicată literele sau silabele, se găsește textul căutat.

Exemplu: Citind literele din grilă într-o anumită ordine veți găsi un proverb despre învățătură.

▼ ▼ ▼ ▼ ▼

6. Logogriful constă în obținerea unui cuvânt nou prin eliminarea uneia sau a mai multor litere/ silabe dintr-un cuvânt inițial dat. Pot fi suprimate litere/ silabe de la începutul/ mijlocul/ sfârșitul cuvântului.

Exemplu: PARTENER- PARTE

FIECARE- FIERE

7.Rebusul

– Scrie pe orizontală cuvinte cu sens asemănător celor date. Pe verticala A- B, vei obține numele uneia dintre părțile unei compuneri. A

1. Biruitor

2. Creangă

3. Vină

4. Știre

5. Timid

6. Plai

7. Epistolă

B

– Dezlegând rebusul de mai jos, vei obține, pe verticală, un cuvânt ce exprimă cea mai importantă calitate a scrisului:

1. Propoziția este formată din…

2. O comunicare orală sau scrisă în care se spune ceva despre cineva/ ceva se numește…

3. Poezia este un text în …

4. Litera este semnul …

5. La sfârșitul unei propoziții în care dăm exclusiv informații se scrie …

6. Orice text are un …

B

► Scrie pe orizontală cuvinte cu sens asemănător celor date. Pe verticala A- B, vei obține numele categoriei de cuvinte cu sens asemănător.

A

1. Literă mare

2. Lector

3. Cântar

4. Estetic

5. Binecrescut

6. Petrol

7. Echilibrat, temperat

8. Drapel

B

► Scrie pe orizontală cuvinte cu sens opus celor date. Pe verticala A- B, vei obține numele categoriei de cuvinte cu sens opus.

A

1. Autentic

2. Zgârcit

3. Nefolositor

4. Tragedie

5. Prefăcut

6. Șoaptă

7. Complicat

8. Efemer

B

Tablou cu litere

– Descoperă în tabloul cu litere cuvinte care au următoarele înțelesuri:

– ogor pe care se cultivă plante;

– neobișnuit;

– apus;

– organ al vederii.

– Completând rebusul de mai jos, veți obține pe verticala A- B numele poetului „nepereche”

– Trece lebăda pe …

– Se ascund în …

– Totu-i … și armonie.

– Scriitor român, bun prieten cu Eminescu.

– Peste-a nopții…

– Doar izvoarele…

– Dormi în …!

– Noapte…!

A

B

Învățați jucându-vă!

– Completați spațiile libere, știind că pe fiecare coloană se află un cuvânt care are același sens cu vorbă.

3.3. Exemple de activități extracurriculare

Activitățile extrașcolare sunt la fel de importante ca lecțiile propriu-zise de la școală. Atunci când mergem cu copiii la grădina botanică, în parc sau la muzeu, cei mici sunt în afara cadrului formal al școlii și deci mai relaxați. În astfel de momente, ei sunt deschiși la tot ce este nou și învață mult mai ușor, din experiențe practice, noțiuni care altfel li s-ar putea părea mai greu de înțeles.

În timpul plimbărilor în parc pot observa caracteristicile unui anumit anotimp și pot descoperi o altfel de primăvară, proaspătă și mirosind a fericire, vara – ca un teatru de păpuși, toamna – o baladă veselă și tristă sau iarna cea albă și parfum ușor de scorțișoară.

La muzeu își pot imagina că sunt ei înșiși căpitani de oști sau exploratori neînfricați ai peșterilor reci și întunecate, la expozițiile de artă admiră culori, nuanțe, forme inedite și chiar în timpul unei excursii la munte copiii pot învăța mult mai ușor anumite noțiuni.

Ce abilități dezvoltă activitățile extrașcolare?

Activitățile extrașcolare au rolul de a dezvolta competențele sociale, lucrul în echipă, colaborarea și comunicarea în rândul copiilor, integrarea în grup, spiritul de inițiativă, toleranța față de ideile celorlalți, deprinderea de a-și susține cu argumente punctul de vedere și de a critica constructiv – toate fiind atribute necesare oricărui om pentru reușita în viață. De aceea, activitățile extrașcolare îl ajută pe copil să dobândească aptitudini necesare pentru a se descurca în cele mai variate situații de viață.

Cele mai plăcute activități extrașcolare pentru copii sunt serbările cu tematică diversă, expozițiile cu lucrări realizate chiar de ei, vizitele la zoo, la grădina botanică, la muzee, excursii tematice, concursuri școlare, carnaval, întreceri sportive, activități de plantare și îngrijire a spațiului verde sau chiar flashmob-uri.

În continuare voi prezenta câteva activități extracurriculare desfășurate în anul școlar 2018-2019 la Liceul Tehnologic Nr.1 Suplacu de Barcău:

1. Ziua Nationala a curateniei “ Let’s do it Romania” , 15.09.2018- Zona Baraj Suplacu de Barcau

2. Ziua limbilor Europene, 26.09.2018 – Actiivitate de dezbatere, vizionare de filme, referate.

3. “ Sa zambim impreuna”, 26.09.2018- Activitate de cunoastere si formare.

4. Ziua basmului popular maghiar , 28.09.2018 .

5. Ziua Mondiala a muzicii ,1.10.2018 – Activitate artistica.

6.Ziua Mondiala a Educatiei, 5.10.2018- Activitati cultural artistice si recreative.

7.Managementul Invatarii – Octombrie- Decembrie 2018- Activitati de dezvoltare a capacitatii de identiificare.

8. “ Poveste de succes” 4.10.2018 , Facilitatea-proses de cunoastere

9. Concurs de creatie lirica si desen, 15.10. 2018 – expozitii

10. Ziua sportului scolar .10.10.2018 – Activitati sportive .

11. Balul strugurilor – 20.10.2018 – Dansuri populare specific culturii maghiare, fotografii

12. Ziua Internațională a victimelor Holocaustului 10.10.2018, Dezbatere , Vizionare de film, Referatetului

13.Ziua Armatei Române 25.10.2018 . Expoziții , recital de poezii , compoziții proprii , cântece patriotice. Excursie la Oradea, depunere de corone

14.Halloween 1.11.10.2018 , Carnaval, scenete, concurs de desene și dovleci sculptați.

15. Centenar MAREA UNIRE 6.11.2019, Poze , fisa de activitate

16.Importanta egalitatilor de sanse in educatie 9.11.2018 , Activitate civica

17. Balul Bobocilor 23.11.2018 Activitate cultural artistică și recreativă

18. Ziua Mondială a Toleranței 16.11.2018 , Temă inclusă în planificarea orelor de dirigenție pe sem.I

19. Ziua Mondială a drepturilor copilului 20.11 .2018, Activitate – Joc de rol

20. Concursul interjudețean de compunere în limba maghiară Nov. – dec. 2018 Creații literare.

21. Concurs interjudetean de creatie plastica si literara 23.11.2018

22.. Unire in Cuget si-n simtiri 1.11- 1.12.2018 Moment artistic

23. Pe tricolor e scris Unire 27.11.2018 , Activitate artistic

24. Ziua Nationala a Romaniei 29.11.2018- 4.12.2018 , Prezentarea semnificatiei zilei de 1 Decembrie, corul scolii, depunere decoroane.

25. Festival interjudețean obiceiuri de Crăciun , Rasuna mandru rasuna 04.12.2018 Activitate cultural- artistică

26. Vizita la centru de plasament pentru copii cu dizabilitati nr. 3 Oradea, modulul buburuze 18.12.2018. Activitate caritabila

27. Concurs colinde “ Noi umblam a colinda” 14.12.2018 – Colinde, rapsod popular.

28. Concursul de ortografie ”Simonyi Zsigmond” 12.12.2018 , Concurs

29. Datini si obiceiuri de Craciun 17.12.2018 , Confectionare podoabe de Craciun

30. Serbarea Pomului de Craciun 20.12.2018, Colinde, recital de poezii

31. Poveste de Craciun 14.12.2018 ,Program artistic

32. Poveste de succes 20.12.2018, Dezvoltarea carierei

33. Mihai Eminescu- “expresia integrală a sufletului românesc”(N. Iorga) Ziua culturii nationale 15.01.2019 Activitate cultural artistică și recreativă, expoziții , recital de poezii , compoziții proprii, concurs de desene, portrete 40

34. Ziua Imnului 22.01.2019, Program artistic

35. “Hai să dăm mână cu mână cei cu inima română” – Ziua Unirii Principatelor Române 23.01.2019 , Simpozion de referate , cântece , desene

36. Ziua Internațională a Nonviolenței în școală 29.01.2019 Conversații , jocuri de rol

37. Valentine`s Day 14.02.2019 . Dragobetele – ziua dragostei și a bunăvoinței 23.02.2019. Referate , conversații .

38. Mărțișorul, simbolul primăverii 1.03.2019 , Legenda mărțișorului , confecíonarea,oferirea de mărțișoare

39. Ziua Internațională a scriitorului 1.03.2019 Colocviu, Referate, Discuții

40. Ziua Internațională a femeii, Doamne de poveste Mamă de poveste 8.03.2019 Activitate cultural artistică și recreativă. Concurs , spectacol festiv, felicitări, mărțișoare din lut.

41. Ziua internationala a Tabelului Periodic 08.03.2019, Activitate educativa

42. Zilele francofoniei 18- 22.03.2019 , Activitate culturala .

43. Ziua Mondială a Pământului 21.03.2019 – Simpozion, acțiune de ecologizare

44. Ziua Internațională a Teatrului Măști, actori și scene 27.03.2019 – desen reprezentații teatrale .

45. Ziua Mondială a Sănătății – Proiect “Vreau să fiu sănătos!” 5.04.2019 Referate , brainstorming , desene și postere .

46.” Școala altfel” Să știi mai multe, să fii mai bun! Expoziție de icoane pe sticlă, ouă vopsite sau încondeiate 15.04-19.04 .Spectacol festiv, activități cultural artistice și recreative, colocviu, expoziții, vizionări, jocuri.

47. Ziua Mondiala a apei 22.03.2019- Activitate educativa

48. Concurs ecologizare “Arata ca-ti pasa” 22.04.2019 Activitate de ecologizare

49. Rasuna mandru rasuna 12.05.2019 ,Activitate artistic

50. Targ caritabil organizat de Asociatia pentru copii si tineri cu dizabilitati 20.05.2019

51. 1 Iunie- Ziua Copilului Tărâmul magic al copilăriei 30.05.2019 Concursuri cu această temă, excursii, drumeții.

52. În amintirea celor mai frumoși ani 05.2019cls a XII-a Serenada

53. Importanta consumului de alimente „ Beau laptic inca de mic” 03.06.2019, Activitate gastronomica

54. Proiectul zonal “Barcăul” – Ziua Mondială a Naturii și Mediului Înconjurător

Partea II

Experiment pedagogic

Chestionarul a fost aplicat elevilor din clasele a-VIII-a și a-IX-a, elevi cu vârste cuprinse între 14 ani si 15 ani. Elevii au avut de completat 29 itemi, completarea chestionarului a fost anonimă.

Formulare aplicate clasei a-VIII-a

Primul item a vizat modul în care sunt notați elevii la oră, unde majoritatea au răspuns că sunt notați după cunoștințele dovedite. La oră ei fiind activi dar și indiferenți uneori dacă materia nu este atractivă.

Itemii din chestionar vizează: atitudinea profesorilor în modul de predare, modalitatile de abordare, metodele de predare, importanța materiilor de specialitate, timpul alocat studiului precum și opinii despre programa actuală de învățământ.

Răspunsurile elevilor au fost următoarele:

Predarea reprezintă înțelegerea lecțiilor.

Modalitatea de a reține informații. Metode diferite de predare. Sistematizare. Să discute cu noi și să fie înțelegători. Activitatea de predare a profesorului reprezintă cea mai bună metodă de a învăța. Împărtășirea de cunoștințe noi. Ne îndeamnă să învățăm lucruri noi. Este un lucru distractiv. Profesorii prin activitățile de predare sunt precum niște părinți spirituali care ne îndrumă spre cunoaștere . Predarea reprezintă explicare, exerciții, demonstrații.

6. Ce modalități ar trebui să abordeze profesorul de a vă apropia mai mult de materia pe care o predă?16 răspunsuri

Atitudinea profesorului este în clasa este cel mai important factor cu efect direct asupra disciplinei , iar pentru a-i atrage pe elevi trebuie să utilizeze jocuri demonstrative și explicatii pe înțelesul tuturor.

La acest item majoritatea elevilor au răspuns că este necesar să se aplice metode stimulative de predare și evaluare. Evaluarea trebuie să aibă caracter stimulator, să încurajeze elevul , îndemnându-l să descopere propriile valori, să se bucure de progresul realizat și să le ofere multiple posibilități de ilustrare a capacităților și compețentelor dobândite în timpul efectuării sarcinilor de învățare sau de evaluare.

Ca și metode de predare- evaluare , elevii chestionați au răspuns în proporție de 56% că preferă referatul ca metodă de evaluare, iar ca metode de predare: sunt jocurile didactice, lucrările practice dar și activitățile de audiție.

La acest item majoritatea elevilor au răspuns că este necesar să se aplice metode stimulative de predare și evaluare. Evaluarea trebuie să aibă caracter stimulator, să încurajeze elevul , îndemnându-l să descopere propriile valori, să se bucure de progresul realizat și să le ofere multiple posibilități de ilustrare a capacităților și compețentelor dobândite în timpul efectuării sarcinilor de învățare sau de evaluare.

Itemii 13 si 14 vizează dacă profesorii de la clasa sunt bine pregatiți și daca sunt pedagogi buni, 80 % din elevii chestionati au răspuns afirmativ la această întrebare.

Elevii consideră că majoritatea profesorilor sunt corecți , 12% indulgenți, 12% influențabili si 18 % severi.

Itemii 16 si 17 subliniază faptul că elevii apreciază profesorii care se străduiesc să fie pe înțelesul tuturor și totodată aceștia învață de dragul profesorului.

Severitatea are un rol esențial în rândul elevilor chestionați deoarece consideă că explicațiile sunt mult mai bine receptionate.

În proporție de 62% dintre elevi și-ar dori o carieră didactică pentru o zi , ceea ce ar fi un exercițiu bun pentru în implicarea activă la orele de predare.

Elevii Liceului Tehnologic Nr. 1 Suplacu de Barcău se simt norocoși că fac parte din această unitate de învățământ unde sunt condiții excelente de învățăre, laboratoare moderne, o bază sportivă modernă, activități de voluntariat, tabere de vară și multe proiecte în derulare.

Elevii liceului nostru cu profil tehnic, specialitate: tehnician mecatronist , consideră ma materiile de specialitate (desen tehnic, mecanică aplicată, reprezentarea pieselor mecanice etc.) le vor fi de folos în viitor, fapt de poate fi confirmat de foștii elevii care au urmat facultățile tehnice și de profil.

După ce lecția este predată , elevii afirmă că majoritatea profesorilor explică încă o dată lecția dacă este cazul.

Itemul 23 vizează dacă elevilor le este teamă să spună profesorilor că nu au înțeles lecția, unde elevii chestionați au raspuns 50 % că da, 50 % că nu , ceea e este îngrijorător deoarece aceștia sunt încurajati să fie deschiși, să nu aibă temeri, să fie activi, să fie curajoși, să pună întrebări ce vizează informațiile recent predate.

Motivele pe care elevii le invocă atunci cand cer profesorilor să explice din nou lecția sunt de teamă, nepăsare și rușine, ori elevii trebuie să aibă o relație deschisă cu profesorii, să nu se simtă rușinați că nu au înțeles, deoarece fiecare cadru didactic are datoria de a încuraja elevii să își descopere punctele tari și să îi îndrume spre discuții deschise.

Itemul 25 evidențiează ponderea în care metodele de predare utilizate de profesori sunt învechite, unde elevii au răspuns că 37% din profesori folosesc metode mai puțin modene, ceea ce reprezintă un aspect îngrijorător, deoarece societatea este în permanentă evoluție si este necesar ca și profesorii să se adapteze la noile cerințe utilizând metode inovative.

Timpul alocat de elevii chestionați pentru studiu individual este de 1 oră în proporție de 56%, 31 % mai mult , iar 12% deloc, ceea ce reprezintă că imposibilitatea obținerii succesului într-un timp atât de scurt alocat învățării.

Elevii chestionați afirmă în proporție de 81 % că programa școlară este mult prea încărcată, alocând puțin timp pentru activități extrașcolare, activități de voluntariat sau teme de cercetare.

Se pare ca 62% din elevii chestionați afirmă ca statutul social al unui elev, poate influența modul de notare al profesorului, aspect extrem de dăunător deoarece toți elevii trebuie sa fie egali și sa nu fie notați decât in contextul informațiilor dobândite și evaluate de profesor.

29. Exprimați-vă orice alte păreri, idei, cu privire la activitatea voastră și a profesorului din din timpul orelor.16 răspunsuri

– Explicarea termenilor necunoscuți într-un limbaj adecvat elevilor .

-Folosirea exemple reale sau folosind mijloace modern.

– Jocuri, videoclipuri .

– Prezentări Power-point .

-Folosind exerciții, lucrări practice.

-Demonstrații cu obiecte .

-Prin solicitarea de realizare de proiecte, portofolii, lucru în echipă .

– Profesorii atunci când predau înserează glume, experiența personală, zâmbete .

-Profesori disponibili pentru explicații suplimentare.

– Ascultarea activă.

– Excursii .

– Ieșiri în aer liber

Formulare aplicate clasei a-IX-a

Primul item a vizat modul în care sunt notați elevii la oră, unde majoritatea au răspuns că sunt notați după cunoștințele dovedite. La oră ei fiind activi dar și indiferenți uneori dacă materia nu este atractivă.

Itemii din chestionar vizează: atitudinea profesorilor în modul de predare, modalitatile de abordare, metodele de predare, importanța materiilor de specialitate, timpul alocat studiului precum și opinii despre programa actuală de învățământ.

Răspunsurile elevilor au fost următoarele:

Predarea reprezintă înțelegerea lecțiilor.

Modalitatea de a reține informații. Metode diferite de predare. Sistematizare. Să discute cu noi și să fie înțelegători. Activitatea de predare a profesorului reprezintă cea mai bună metodă de a învăța. Împărtășirea de cunoștințe noi. Ne îndeamnă să învățăm lucruri noi. Este un lucru distractiv. Profesorii prin activitățile de predare sunt precum niște părinți spirituali care ne îndrumă spre cunoaștere . Predarea reprezintă explicare, exerciții, demonstrații.

6. Ce modalități ar trebui să abordeze profesorul de a vă apropia mai mult de materia pe care o predă?20 de răspunsuri

promovarea cooperarii în vederea utilizării diverselor abordări didactice necesare ridicării standardelor calității procesului educațional.

stimularea implicării elevilor în promovarea valorilor și principiilor etice.

necesitatea recunoașterii activitătii educative școlare și extrașcolare ca parte esentială a educației obligatorii.

La acest item majoritatea elevilor au răspuns că este necesar să se aplice metode stimulative de predare și evaluare. Evaluarea trebuie să aibă caracter stimulator, să încurajeze elevul , îndemnându-l să descopere propriile valori, să se bucure de progresul realizat și să le ofere multiple posibilități de ilustrare a capacităților și compețentelor dobândite în timpul efectuării sarcinilor de învățare sau de evaluare.

Al optulea și al nouălea item au vizat următorul aspect: “ce metode de predare –evaluare vi se par mai potrivite pentru a reuși să înțelegeți conținuturile predate ?”

Răspunsurile elevilor sunt: Explicarea termenilor necunoscuți într-un limbaj adecvat elevilor, folosirea de exemple reale sau mijloace moderne, jocuri, videoclipuri , prezentări Power-point, folosind exerciții, lucrări practice. Demonstrații cu obiecte. Prin solicitarea de realizare de proiecte, portofolii, lucru în echipă. Profesorii atunci când predau înserează glume, experiența personală, zâmbete. Profesori disponibili pentru a oferi explicații suplimentare . Ascultarea activă .Excursii .Ieșiri în aer liber

Itemul 10 vizează modul în care elevii înțeleg cel mai ușor lecția, unde majoritatea elevilor au raspuns că informația predată o înteleg cel mai bine în clasă cu profesorul, ceea ce presupune că profesorul să fie bine pregatit și să adapteze metodele de predare învățare în funcție de cerințele și nevoile elevilor.

La itemul 11 elevii consideră că pentru a obține rezultate cât mai bune este necesar să învețe fiecare lecție la timp, dar unde există dificultate de receptare a noilor informații se pot cere explicații suplimentare profesorului sau chiar pregatire suplimentară.

Itemii 16 si 17 subliniază faptul că elevii apreciază profesorii care se străduiesc să fie pe înțelesul tuturor și totodată aceștia învață de dragul profesorului.

Severitatea are un rol esențial în rândul elevilor chestionați deoarece consideă că explicațiile sunt mult mai bine receptionate.

În proporție de 62% dintre elevi și-ar dori o carieră didactică pentru o zi , ceea ce ar fi un exercițiu bun pentru în implicarea activă la orele de predare.

Elevii Liceului Tehnologic Nr. 1 Suplacu de Barcău se simt norocoși că fac parte din această unitate de învățământ unde sunt condiții excelente de învățăre, laboratoare moderne, o bază sportivă modernă, activități de voluntariat, tabere de vară și multe proiecte în derulare.

Elevii liceului nostru cu profil tehnic, specialitate: tehnician mecatronist , consideră ma materiile de specialitate (desen tehnic, mecanică aplicată, reprezentarea pieselor mecanice etc.) le vor fi de folos în viitor, fapt de poate fi confirmat de foștii elevii care au urmat facultățile tehnice și de profil.

După ce lecția este predată , elevii afirmă că majoritatea profesorilor explică încă o dată lecția dacă este cazul.

Itemul 23 vizează dacă elevilor le este teamă să spună profesorilor că nu au înțeles lecția, unde elevii chestionați au raspuns 50 % că da, 50 % că nu , ceea e este îngrijorător deoarece aceștia sunt încurajati să fie deschiși, să nu aibă temeri, să fie activi, să fie curajoși, să pună întrebări ce vizează informațiile recent predate.

Motivele pe care elevii le invocă atunci cand cer profesorilor să explice din nou lecția sunt de teamă, nepăsare și rușine, ori elevii trebuie să aibă o relație deschisă cu profesorii, să nu se simtă rușinați că nu au înțeles, deoarece fiecare cadru didactic are datoria de a încuraja elevii să își descopere punctele tari și să îi îndrume spre discuții deschise.

Itemul 25 evidențiează ponderea în care metodele de predare utilizate de profesori sunt învechite, unde elevii au răspuns că 50% din profesori folosesc metode mai puțin modene, ceea ce reprezintă un aspect îngrijorător, deoarece societatea este în permanentă evoluție si este necesar ca și profesorii să se adapteze la noile cerințe utilizând metode inovative.

Timpul alocat de elevii chestionați pentru studiu individual este de 1 oră în proporție de 45%, 30 % mai mult , iar 25% deloc, ceea ce reprezintă că imposibilitatea obținerii succesului într-un timp atât de scurt alocat învățării. ( itemul 26 ).

Se pare ca 70% din elevii chestionați afirmă ca statutul social al unui elev, poate influența modul de notare al profesorului, aspect extrem de dăunător deoarece toți elevii trebuie sa fie egali și sa nu fie notați decât in contextul informațiilor dobândite și evaluate de profesor

29. Exprimați-vă orice alte păreri, idei, cu privire la activitatea voastră și a profesorului din timpul orelor.

Ultimul item a urmărit ca elevii să identifice alte păreri cu privire la activitatea lor și a cadrelor didactice în timpul orelor de curs.

Răspunsurile evidențiate de către elevi sunt: îmbogățirea relațiilor interpersonale – prietenii ; sociabilitatea; informațiile pe care le-au acumulat îi vor ajuta în viitor; succesul în viață; discuțiile purtate cu profesorii, explicațiile acestora; exercițiile realizate care ne vor ajuta să evoluăm ; profesorii înțelegători; încurajările primite de la profesori; încurajările primite de la părinți; lucru în echipă cu colegii, legându-se astfel și relații de prietenie; autocunoaștere și dezvoltare personală; notele bune; pauzele prilej de a se bucura unii de alții; seriozitatea profesorilor îmbinată cu glume și bună dispoziție.

Analiza răspunsurile elevilor la chestionarul privind metodele de predare active – participative .

Chestionarul a fost aplicat elevilor din clasele a-VIII-a și a-IX-a, elevii cu vârste cuprinse între 14 ani si 15 ani. Elevii au avut de completat 29 itemi, completarea chestionarului a fost anonimă.

Itemii din chestionar vizează: atitudinea profesorilor în modul de predare, modalitatile de abordare, metodele de predare, importanța materiilor de specialitate, timpul alocat studiului precum și opinii despre programa actuală de învățământ.

Răspunsurile elevilor au fost următoarele:

Predarea reprezintă înțelegerea lecțiilor.

Modalitatea de a reține informații. Metode diferite de predare. Sistematizare. Să discute cu noi și să fie înțelegători. Activitatea de predare a profesorului reprezintă cea mai bună metodă de a învăța. Împărtășirea de cunoștințe noi. Ne îndeamnă să învățăm lucruri noi. Este un lucru distractiv. Profesorii prin activitățile de predare sunt precum niște părinți spirituali care ne îndrumă spre cunoaștere . Predarea reprezintă explicare, exerciții, demonstrații.

Al optulea și al nouălea item au vizat următorul aspect: “ce metode de predare –evaluare vi se par mai potrivite pentru a reuși să înțelegeți conținuturile predate ?”

Răspunsurile elevilor sunt: Explicarea termenilor necunoscuți într-un limbaj adecvat elevilor, folosirea de exemple reale sau mijloace moderne, jocuri, videoclipuri , prezentări Power-point, folosind exerciții, lucrări practice. Demonstrații cu obiecte. Prin solicitarea de realizare de proiecte, portofolii, lucru în echipă. Profesorii atunci când predau înserează glume, experiența personală, zâmbete. Profesori disponibili pentru a oferi explicații suplimentare . Ascultarea activă .Excursii .Ieșiri în aer liber .

Următorul item a vizat dacă elevii s-au simțit încurajați de profesor/diriginte să-și descopere punctele tari și cele slabe la învãțarea unei discipline si de ce au nevoie pentru a obtine reyultate mai bune. Răspunsurile elevilor au evidențiat că cei mai mulți dintre ei se simt încurajați de profesorii sau diriginții lor. Ceea ce îi determină pe elevi să simtă că sunt încurajați sunt următoarele aspecte: discuțiile deschise; prin lucru suplimentar; prin cuvinte calde ; autodezvăluirile profesorilor – prin povestirea experiențelor din viața lor ; fiind alaturi de noi; prin activitățile pe care le realizăm la clasă – conștientizând faptul că suntem speciali. Încurajările și susținerea din partea profesorilor ; recomandări de cărți; sugestiile și optimizarea potențialului fiecarui elev . Prin deschiderea pe care o au unii profesori față de noii elevii și acest lucru ne determină și pe noi să fim deschiși și sinceri cu noi.

Itemul următor a solicitat elevilor să realizeze un clasament al metodelor de predare care le plac, metodele au fost: asaltul de idei, demonstrația, conversația, prelegerea,ciorchinele, exerciții, învãțarea prin descoperire, metoda învãțãrii prin grupuri mici, concursul, studiul de caz, tema de cercetare.

Răspunsurile elvilor au fost: conversația; învățarea prin descoperire; metoda învățării prin grupuri mici; tema de cercetare; demonstrația; asaltul de idei ; ciorchinele; studiul de caz; exercițiul; prelegerea; concursul.

Elevii au avut de realizat și un clasament al metodelor de evaluare.

Metodele preferate au fost: referatul, chestionarea orală, testul, verificarea prin lucrări practice, realizarea unui portofoliu, eseul. Clasamentul realizat de elevi este următorul: Chestionarea orală; eseul; portofoliul; testul; verificarea prin lucrări practice.

Ultimul item a urmărit ca elevii să identifice alte pareri cu privire la activitatea lor și a cadrelor didactice în timpul orelor de curs.

Răspunsurile evidențiate de către elevi sunt: îmbogățirea relațiilor interpersonale – prietenii ; sociabilitatea; informațiile pe care le-au acumulat îi vor ajuta în viitor; succesul în viață; discuțiile purtate cu profesorii, explicațiile acestora; exercițiile realizate care ne vor ajuta să evoluăm ; profesorii înțelegători; încurajările primite de la profesori; încurajările primite de la părinți; lucru în echipă cu colegii, legându-se astfel și relații de prietenie; autocunoaștere și dezvoltare personală; notele bune; pauzele prilej de a se bucura unii de alții; seriozitatea profesorilor îmbinată cu glume și bună dispoziție.

Concluzii: În urma centralizării și analizei răspunsurilor oferite de elevi, se pot concluziona următoarele: elevii apreciază metodele de predare activ participative – consideră că aceste metode atunci când sunt folosite de către profesorii lor sunt oportunități de cunoaștere și intercunoaștere. Folosirea acestor metode oferă un climat securizant, datorită acestor activități atmosfera din clasă este una plăcută, stimulativă și relaxantă. Elevii apreciază explicațiile profesorilor atunci când sunt însoțite de exerciții, lucrări practice, exemple din viața personală, povestiri. Elevii apreciază atunci când profesorii adaugă în activitatea de predare glume, zâmbete, ascultarea activă.

Disponibilitatea emoțională a profesorilor îi determină pe elevi să se simtă în siguranță și să se dezvolte din toate punctele de vedere și anume: cognitiv, socio-afectiv, comportamental. Elevii conștientizează importanța rigorii activitătăților instructiv-educative. Elevii apreciază metodele de evaluare care îi determină să se documenteze cu privire la o anumită temă ( eseul, referat, portofoliu) . Elevii apreciază chestionarea orală deoarece ei se simt încurajați și susținuti de către profesorii lor. Elevii consideră cele mai importante lucruri din viața de elev aspecte precum importanța relațiilor de prietenie, importanța informațiilor pe care le învață în contextul școlii, dezvoltarea socială, dezvoltarea emoțională și aspecte ce țin de autocunoaștere și intercunoaștere, succesul și reușita pentru viața de adult.

Concluzii

Activitățile extrașcolare sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunostințe. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, fiecare dintre ei având posibilitatea să se afirme conform naturii sale.

Activitățile extracurriculare mai sus enumerate și analizate sunt apreciate atât de către copii, cât și de cadrele didactice în măsura în care :

-valorifică și dezvoltă interesele și aptitudinile copiilor;

-organizează într-o manieră plăcută și relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la optimizarea procesului de învățământ ;

-formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;

-copiii au teren liber pentru a-și manifesta în voie spiritul de inițiativă;

-participarea este liber consimțită, necodiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate susținută;

– au un efect pozitiv pentru munca desfășurată în grup;

– sunt caracterizate de optimism și umor;

-creează un sentiment de siguranță și încredere tuturor participanților;

-urmăresc lărgirea și adâncirea influențelor exercitate în procesul de învățământ;

– contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Problematica educației dobândește în societatea contemporană noi conotații, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieții sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ. Educația depășește limitele exigențelor și valorilor naționale și tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanității. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității umane, iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanța educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învățământ, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității tinerilor.

Gândirea creativă și învățarea din proprie inițiativă trebuie încurajate prin laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor și a ideilor.  Elevii trebuie să fie îndrumați să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul de rezolvare a lor și posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăși să fie creativ, pentru că numai așa poate să aducă în atenția elevilor săi tipuri de activități extrașcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginația și dorința de a participa necondiționat la desfășurarea acestora.

În concluzie, putem spune că activitatea extracurriculară este o componentă educațională valoroasă și eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să îi acorde atenție, adoptând o atitudine creatoare atât în modul de realizare a activității, cât și în relațiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.

Bibliografie:

Cernea, Maria, "Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de învățământ, în “ Învățământul primar“ nr. 1 / 2000", Ed. Discipol, București;

Crăciunescu, Nedelea, "Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului primar, în “Învățământul primar“ nr. 2, 3 / 2000", Ed. Discipol, București;

D. Ionescu, R. Popescu, „Activități extrașcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competențe cheie la copii și tineri”, Editura Universitară, București 2012;

Ionescu, M., Chiș, V., "Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire", Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;

Jinga, Ioan; Istrate, Elena, (1998 ), "Manual de pedagogie", Ed. ALL, București; Mihaela Jigău- "Curs de formare: Facilitator de învățare permanentă în școală"- Tema 6: "Elaborarea ofertei de activități extrașcolare. Școala altfel: să știi mai multe, să fii mai bun- Resurse pentru lectură și informare" Nicola, Ioan, (1994 ), Pedagogie, E.D.P., București;

Țîru C. Maria, „Pedagogia activităților extracurriculare” – Suport de curs, "Activitățile extrașcolare", Cluj-Napoca 2007; Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, "Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu. Studiu de impact", Editura Polirom, 2002.

Gaston Berger, Omul modern și educația sa, București, Editura Didactică și Pedagogică,1973;

I. Cerghit, Metode de învățământ ,Iași, Editura Polirom, 2006 ;

Elena Joița, Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, 2002;

Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Dacia, Cluj, 2001;

Ion Ovidiu Pânișoară, Comunicarea eficientă; Iași, Editura Polirom, 2002;

Tudorică Radu, Dimensiunea europeană a învățământului românesc, Iași, 2004.

Orțan Florica, Teoria și metodologia instruirii și evaluării. Sinteze de curs, 2004, Editura Universității din Oradea, ISBN 973-613-710-4, nr. pagini 158

Orțan Florica, Introducere în pedagogie și științele educației, 2004, Editura Universității din Oradea, ISBN 973-613-519-5, nr. pagini 279

Orțan Florica, Managementul educațional, 2003, Editura Universității din Oradea, ISBN 973- 613-435-0, nr. pagini 249

Orțan Florica (coord.), Pedagogie și elemente de psihologie, 2012, Editura RisoPrint, ClujNapoca.

* Cernea, Maria, Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea   procesului de învățământ, în  “ Învățământul primar“  nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, București;

* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activități extracurriculare desfășurate cu elevii ciclului   primar, în ,,Învățământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, București;

* Decun, Livia, Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de învățământ, în ,,Învățământul Primar” nr. 4, 1998;

* Ionescu, M., Chiș, V., Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire și autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001

* Lespezeanu, M., Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura S.C. Omfal, București, 2007;

* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002.

* http://trainermarianaiacob.weebly.com/blog/educatia-formala-nonformala-si-informala

* https://www.scribd.com/doc/200628/Programa-de-limba-romană-pentru-clasele-IX-XII

* http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Manualul-scolar258.php

* http://oldsite.edu.ro/index.php/articles/12774

* http://cristeanicoletaifrim.blogspot.com/2018/01/activitatile-extrascolare.html

* https://iteach.ro/experientedidactice/metodele-interactive-in-activitatile-de-limba-si-* literatura-romana

* http://docplayer.net/43084325-Arta-de-a-fi-elev-arta-de-a-fi-profesor-eficientizarea-comunicarii-si-stimularea-creativitatii-modele-de-bune-practici-studii-stiintifice.html

* http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Manualul-scolar258.php

* http://edu.info.ro/esential/index.php/proiecte-educative-2015-2016/colaborarea-gradinita-scoala/item/5376-educ-mit%C4%83-ioana.html

* https://hobbydocbox.com/Sci_Fi_and_Fantasy/84249536-Tema-6-elaborarea-ofertei-de-activitati-extrascolare-scoala-altfel-sa-stii-mai-multe-sa-fii-mai-bun.html

* http://www.scoalaargeseana.ro/didactica-magna/1371-stimularea-personalitatii-elevilor-prin-activitatile-extracurriculare

*https://docgo.net/planul-cadru

*https://documents.tips/documents/ce-invatam-pentru-titularizare-la-matematica.html

*http://www.esential-edu.ro/index.php/proiecte-educative-2015-2016/colaborarea-gradinita- scoala/item/4717-prof-%C3%AEnv-primar-cocioran-liliana-carmen.html

*http://edu.info.ro/esential/index.php/proiecte-educative-2015-2016/colaborarea-gradinita-scoala/item/5334-prof-melente-dan.html

*http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=891938

*http://oldsite.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId=47

Anexe

Chestionar aplicat elevilor pentru identificarea celor mai eficiente activităti didactice și extradidactice în procesul de predare-învățare.

Cum sunteți notați la oră?

după cunoștințele dovedite;

în functie de notele de la alte materii;

după părerea deja formată a profesorului despre tine.

La oră ești?

activ;

pasiv;

indifferent.

Anumiți profesori vă dau o stare de:

liniște;

frică/teamă;

altă stare. Exemplificați.

4) Numărul de ore este prea mare?

a) da;

b) nu.

5) Vă influențează atitudinea profesorilor în decizia și modul de a învăța?

a) da;

b) nu.

6) Ce modalități ar trebui să abordeze profesorul de a vă apropia mai mult de materia pe care o predă?

7) În cazul în care majoritatea elevilor sunt nemulțumiți de felul în care se desfășoară anumite ore, considerați că profesorul ar trebui să aplice alte metode de predare și evaluare?

a) da;

b) nu.

8) Ce metodă de evaluare vi se pare mai potrivită?

a) ascultatul;

b) lucrări;

c) referate;

d) portofoliul;

e) activitatea la clasă;

f) aducerea de argumente la o lecție nouă;

9) Care metode de predare vi se par mai potrivite?

a) dictatul;

b) conspectul;

c) jocurile didactice;

d) AEL;

e) audiții;

f) fișe de documentare;

g) lucrările practice.

10) În ce mod înțelegi mai ușor o lecție nouă?

a) la clasă, cu profesorul;

b) acasă, citind lecția predată;

c) în grup, cu alți colegi.

11) Pentru a obține rezultate cât mai bune, este nevoie de:

a) o pregătire în plus cu un alt profesor;

b) învățarea la timp a fiecărei lecții, singur, acasă;

c) înțelegerea lecțiilor din clasă.

12) Care dintre următoarele variante crezi că ar îmbunătăți modul de predare-învățare:

a) relația profesor-elev;

b) aducerea unor materiale didactice;

c) disciplina la oră.

13) Considerați că profesorii sunt bine pregătiți?

a) da;

b) nu.

14) Credeți că profesorii voștri sunt buni pedagogi?

a) da;

b) nu.

15) Profesorii voștri sunt:

a) corecți;

b) severi;

c) influențabili;

d) indulgenți.

16) Credeți că profesorii se străduiesc să se facă înțeleși?

a) da;

b) nu.

17) Există materie pe care o înveți de dragul profesorului?

a) da;

b) nu.

18) Apreciați profesorii severi, dar care explică bine?

a) da;

b) nu.

19) Ti-ar plăcea să fii profesor pentru o zi?

a) da;

b) nu.

20) Vă simțiți privilegiați că învățați în acest liceu, sau credeți că ați fi putut beneficia de condiții mai bune în alte licee?

a) da;

b) nu;

c) îmi este indiferent.

21) Credeți că materiile de specialitate predate în acest liceu va vor fi de folos în viitor?

a) da;

b) nu;

c) nu știu.

22) Atunci când spuneți că nu ați înțeles lecția predată, profesorul vă explică a doua oară?

a) anumiți profesori;

b) toți profesorii;

c) nici un profesor.

23) Când nu întelegeți lecția predată îți este teamă să îi spui profesorului?

a) da;

b) nu.

24) Care sunt motivele pentru care, atunci când nu ai înțeles lecția, nu îi ceri profesorului să ți-o explice?

a) de teamă;

b) nepăsare;

c) de rușine.

25) Considerați că profesorii au metode de predare învechite?

a) toți;

b) majoritatea;

c) câțiva.

26) Cât timp acordați studiului individual?

a) 1 oră;

b) mai mult;

c) deloc.

27) Credeți că programa școlară este mult prea încărcată?

a) da;

b) nu.

28) Credeți că statutul social al unui elev, influențează modul de notare al profesorului?

a) da;

b) nu.

c) uneori.

29) Exprimați-vă orice alte păreri, idei, cu privire la activitatea voastră și a profesorului din timpul orelor.

Proiectul care ne-a adus participarea în Tabăra din Țara lui Andrei echipei “Doctorii comunității” se numește “ Ca sarea-n sănătate” ce își propune promovarea reducerii numărului de îmbolnăviri în rândul cetățenilor din comunitate prin amenajarea unei saline artificiale.

Proiectul este finanțat de OMW Petrom cu suma de 5000 euro, iar echipele finaliste au participat în Tabăra din Țara lui Andrei, unde elevii și profesorii învață prin joc ce înseamnă să implementezi cu succes o afacere.

Cadrele didactice coordoatoare au participat la cursuri în domeniul antreprenorial, acreditate de Autoritatea Naționala pentru Calificări și au primit consultanță în realizarea planului de afaceri pentru proiectul selectat.

Se spune că atunci când înalti un lampion la cer,trebuie să îți pui o dorință, iar dupa ce l-ai eliberat , aceasta se va împlini. Cine nu ar vrea sa i se îndeplineasca dorințele?

“ Seara cu licurici”, povestea lampioanelor, ateliere tematice.

Seară magică înaintea Craciunului!

Atelierele lui Moș Crăciun!

Magia unei seri de Crăciun! O atmosferă de poveste, o poveste frumoasă cu 100 de suflete unite prin zâmbete, colinde și emoție!
Vă mulțumim din suflet pentru că ați fost alături de noi, să petrecem timp împreună: copii, voluntari și oameni care ați ales să dăruiți, să fiți părtași

la bucuria noastră!
„Dăruind vei dobândi !

„ România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” (Barbu Ștefănescu Delavrancea)
1 Decembrie este prilej de sărbătoare pentru întreaga suflare românească. Este Ziua Națională a României, ziua în care întreg poporul român își cinstește țara și se înclină în fața memoriei celor care au făcut posibil, prin lupta și devotamentul lor, Marea Unire de la Alba-Iulia. 
Astfel, cu ocazia Zilei Naționale, elevii Liceului Tehnologic Nr.1 Suplacu de Barcău, îndrumați de cadre didactice, au sărbătorit UN VEAC DE ROMÂNIE ÎNTREGITĂ, prin organizarea unui program artistic variat în cântece, dansuri populare, recitări de poezii patriotice, piese de teatru temeinic pregătite pentru a cinsti așa cum se cuvine această zi specială pentru întreg neamul românesc.

â

“Nu contează cât de bun ești,ci cât de bun vrei să fii!

Workshop interactiv cu oameni de succes: Mihai Pop ( coordonator Let’s do it Romania ) Barabas Bernard Filip ( presedinte -ARDT Oradea – Asociația de Responsabilizare și dezvoltare a Tineretului ) Silaghi Radu – manager -Asociația Firmelor Bihorene , Vlad Mocanu – coordonator volum “Eșecuri de succes “ . Activitatea a avut rolul de a-i determina pe elevii implicați în proiectul ROSE să folosească informația primită spre propriul succes, să le îmbogățească percepția despre viață și muncă după finalizarea liceului sau a unei facultăți de specialitate.

“ Lucrurile mărețe se obțin încet. Dar nu obții nimic dacă stai pe loc “.

( Zig Ziglar)

Ziua Culturii Naționale – Omagierea marelui poet național Mihai Eminescu, activitate susținută cu elevii claselor a V -a și a IX- a.

15 ianuarie Ziua nașterii lui Mihai Eminescu – Ziua Culturii Naționale
Astăzi 15 ianuare 2019, se împlinesc 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, poetul nostru național, poetul nepereche, a cărui operă a învins timpul, inspirând generații de români. Deloc întâmplător, azi se marchează și Ziua Culturii Naționale, în semn de recunoaștere a contribuției pe care Luceafărul poeziei românești a adus-o în plan cultural.

Proiect educational „ Obiective culturale în comuna Suplacu de Barcău” cu elevii clasei a V- a.

Excursie la Gradina Botanică Vasile Fati Jibou și la Grădina Zmeilor cu elevii clasei a IX –a.

Olimpiada “Universul Cunoașterii prin lectură”

”Educația este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea!” Nelson Mandela
La Olimpiada „Universul Cunoașterii prin Lectură” – etapa județeană, elevii noștri s-au întors acasă cu rezultate remarcabile:
Locul I: Fatura Bianca Andreea, clasa a V-a, prof.coord. Pop Livia
Locul I : Bobotan Maria, clasa a VI-a, prof.coord. Dubacs Sonia
Locul II : Gal Denis, clasa a VI-a, prof.coord. Dubacs Sonia
Mențiune: Bodea Maya, clasa a V-a, prof.coord. Pop Livia
Mențiune: Smolen Alexandra, clasa a VII-a, prof.coord. Costea Mihaela
Mențiune: Mitrana Zetocha Adela, clasa a VIII-a, prof.coord. Petre Cristina

Tabăra de vară „ȘI EU POT!” Este a IV- a ediție a taberei de dezvoltare personală, în care copiii descoperă natura, oamenii, lumea și pe ei înșiși.

O zi „ Altfel” în care copiii au învățat la ora de limba engleză să își prepare singuri o salata de fructe, o activitate denumită sugetiv “ SALAD BOX” cu elevii claselor pregătitoare.