Loredana Dragomir Raport De Cercetare Nr. 2 [306992]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE

DOMENIUL GEOGRAFIE

RAPORT ȘTIINȚIFIC NR.2

Tema tezei de doctorat:

Sisteme de certificare ecoturisice globale versus certificări regionale

Coordonator științific

Prof.univ.dr. Mazilu Mirela

Doctorand: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE

DOMENIUL GEOGRAFIE

RAPORT ȘTIINȚIFIC NR.2

DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA SISTEMELOR DE CERTIFICARE ECOTURISTICE. STUDIU DE CAZ: [anonimizat]

2020

[anonimizat], a [anonimizat]. A [anonimizat], și o ierarhizare a [anonimizat], sisteme de certificare la nivel global și sisteme de certificare la nivel național. Aici fiind menționate unele dintre cele mai semnificative sisteme de certificare. Pe plan mondial vorbim de sisteme de certificare a [anonimizat]: BlueFlag, [anonimizat] (are peste 70 de țări din întreaga lume), [anonimizat] (European Flower), EMAS, Green Destinations ș.a.

[anonimizat], vorbim despre sisteme de certificare a [anonimizat], produselor naționale. În România existând în prezent un singur astfel de sistem de certificare ecoturisică dezvoltat de Asociația de Ecoturism din România (AER), [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat] a certificatelor de turism durabil dezvoltate și utilizate de Consiliul Global al Turismului Durabil (GSTC), urmată de îndeplinirea pasilor procesului de obținere a certificării.

[anonimizat]. Criterii care în prezent sunt puse în pericol de pandemia Covid-19, o [anonimizat], inclusiv turismul.

În cea de-a doua parte a raportului este prezentă o [anonimizat], și sistemul de certificare al Asociației de Ecoturism din România (AER), și aplicabilitatea criteriilor Green Globe în ceea ce privește destinația ecoturistică certificată de către Asociației de Ecoturism din România (AER), [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat] a fost elaborată o [anonimizat], [anonimizat], doar aspectele teoretice ale metodei.

Prezentarea literaturii de specialitate

În ultimii ani ecoturismul s-a [anonimizat] turism, precum și de la agenții de conservare a naturii până la dezvoltatorii de turism. Totuși, în ciuda diverselor definiții recunoscute, cum ar fi cele promovate de Societatea Internatională de Ecoturism (TIES) sau Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este destul de dificil pentru cineva să aprecieze cât de aproape se află de definiția ideală a ecoturismului o întreprindere din turism sau un dezvoltator turistic. La nivel mondial s-au dezvoltat numeroase coduri de conduită, standarde privind evaluarea calității, precum și standarde de certificare a serviciilor din domeniul dezvoltării durabile sau ecoturism. La început în Australia (Programul de Acreditare în Natură și Ecoturism) și cu timpul și în multe alte țări, noțiunea de ecoturism a fost transpusă într-un set de criterii care pot fi măsurabile. Cu timpul s-au dezvoltat foarte multe sisteme de certificare care au pus accent pe nevoia implemenării unui set universal de criterii pentru serviciile de ecoturism, dar și pentru conduita unui turist. Toate acestea au căpătat o importanță foarte mare datorită discrepanței dintre sistemele deja existente și marea varietate de standarde de calitate din oferta ecoturistică.

O modalitate de a identifica afacerile care practică cu adevărat ecoturismul sau alte forme de turism durabil o reprezintă certificarea. Certificarea ecoturistică are o importanță foarte mare pentru industria turistică, în deosebi pentru ecoturism, aceasta fiind o modalitate foare bună de atestare a faptului că un produs sau o activitate turisică întrunește anumite standarde.

Certificarea a fost abordată de-a lungul anilor de diferiți autori din dorința de a veni cu o definiție cât mai accesibilă și cuprinzătoare. Însă, analiza definițiilor certificării relevă o anumită lipsă de consecvență, sau poate o evoluție, în definirea autorilor reprezentând aceleași organizații, cum ar fi TIES (TIES, 2003; McLaren, 2002) și chiar de la aceeași autori (Honey, 2001; Honey, 2003; Font, 2002, Font, 2003). O agregare a tututor acestor definiții a dus la următoarea definiție a certificării în contextul turismului: Certificarea este o procedură voluntară prin care se evaluează, se auditează și oferă o garanție scrise că o facilitate, un produs, un proces sau un serviciu turisic atinge anumite standarde specifice. Celor care îndeplinesc sau chiar depășesc standardele de bază li se oferă un logo comercial.

Nu au fost realizate multe studii privind certificarea ecoturistică, și cu atât mai puțin a sistemelor de certificare, acestea noțiuni fiind considerate relativ noi, în ciuda faptului că acestea au apărut prima dată în anii ’90 (UNEP, 1998; Honey, 1999; Ammenberg et.al., 1999), fiind văzute ca un management de mediu, cât și ca un instrument de marketing, deoarece ajută la reducerea impactului negativ și la creșterea avantajului competitiv (Buckley, 2001; Font, 2002; Fairweather, Maslin, & Simmons, 2005; Honey, 2002, 2008).

Numărul mare și diversitatea sistemelor de certificare ecoturistice face dificilă crearea unei definiții unice pentru toate; cu toate acestea, UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu) a sugerat următorul „sigiliu sau etichetă care ajută piața să identifice produsele sau serviciile ca fiind mai puțin dăunătoare pentru mediu decât produsele sau serviciile similare cu aceeași funcție ”(UNEP, 1998).

Acest subiect a trezit interesul multor autori, în special la începutul anilor 2000, însă de atunci puțini au fost cei care au mai abordat acest subiect (Pina, 2004; Black & Crabtree, 2007), deși este un subiect de actualitate acestea fiind considerate contribuții în sensul efortului de gestionare a mediului (măsuri luate) și rezultate în sensul impactului produs (beneficii pentru mediu) (Buckley, 2002).

Un alt subiect de actualitate este pandemia Covid-19, care a luat prin surprindere și a afectat întreaga lume. Dacă până acum în cea mai mare parte a timpului factorii de influență ai activității de turism au fost dinamici și schimbători, fiind îndrumați într-o oarecare măsură în folosul dezvoltării turismului, în prezent aceștia sunt acaparați de un factor conjunctural, și anume pandemia Covid-19. Deși este un subiect de actualitate, foarte mulți cercetători și-au exprimat deja opinia despre acesta în lucrări recente (Bénassy-Quéré et al. 2020; Jorda și colab. 2020; Sheresheva, M.Y., 2020), Bénassy-Quéré et al. 2020 afirmând în lucrarea lui că „Furtuna Covid-19, care a asuprit toate domeniile de activitate economică, printre care și industria turistică, a pus stakeholderii din turism într-o situație fără precedent, s-au trezit într-o situație dramatică de „un șoc de aprovizionare agregat rezultat din măsuri de contenție a contagiunii cu cerere și mobilitate restrânse”.

Prin urmare, actuala criză COVID-19 este o oportunitate de a întrerupe și de a reflecta asupra experiențelor pe care le-am putea oferi vizitatorilor în viitor, care trebuie să abordeze problemele de sustenabilitate (problemă care stă la baza sistemelor de certificare). Proiectarea și dezvoltarea experiențelor turistice durabile vor aduce beneficii părților interesate din destinații, luând în considerare punctele forte ale comunității și nevoile și așteptările acestora din turism, facilitând în același timp experiențe inedite,depline și memorabile pentru vizitatori.

Capitolul 1. Sisteme de certificare ecoturistice – aspecte teoretice

În ultimii ani ecoturismul s-a răspândit progresiv, de la nivel academic până la afaceri în turism, precum și de la agenții de conservare a naturii până la dezvoltatorii de turism. Totuși, în ciuda diverselor definiții recunoscute, cum ar fi cele promovate de Societatea Internatională de Ecoturism (TIES) sau Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este destul de dificil pentru cineva să aprecieze cât de aproape se află de definiția ideală a ecoturismului o întreprindere din turism sau un dezvoltator turistic. La nivel mondial s-au dezvoltat numeroase coduri de conduită, standarde privind evaluarea calității, precum și standarde de certificare a serviciilor din domeniul dezvoltării durabile sau ecoturism. La început în Australia (Programul de Acreditare în Natură și Ecoturism) și cu timpul și în multe alte țări, noțiunea de ecoturism a fost transpusă într-un set de criterii care pot fi măsurabile. Cu timpul s-au dezvoltat foarte multe sisteme de certificare care au pus accent pe nevoia implemenării unui set universal de criterii pentru serviciile de ecoturism, dar și pentru conduita unui turist. Toate acestea au căpătat o importanță foarte mare datorită discrepanței dintre sistemele deja existente și marea varietate de standarde de calitate din oferta ecoturistică.

1.1 Certificarea – clarificări conceptuale

O modalitate de a identifica afacerile care practică cu adevărat ecoturismul sau alte forme de turism durabil o reprezintă certificarea. Certificarea ecoturistică are o importanță foarte mare pentru industria turistică, în deosebi pentru ecoturism, aceasta fiind o modalitate foare bună de atestare a faptului că un produs sau o activitate turisică întrunește anumite standarde.

Certificarea este definită ca fiind o procedură voluntară prin care se evaluează, se auditează și oferă o garanție scrise că o facilitate, un produs, un proces sau un serviciu turisic atinge anumite standarde specifice. Celor care îndeplinesc sau chiar depășesc standardele de bază li se oferă un logo comercial. Certificarea este unul din instrumentele ce oferă o motivație întreprinderilor din turism să-și îmbunătățească performanțele economice, sociale, dar și de mediu, fiind simultan recompensate, tangibil sau intangibil pentru aceste realizări.

Certificarea este un instrument potrivit pentru epoca noastră actuală. Ideea prevalentă pentru o mare parte din secolul XX a fost că problemele sociale, economice și de mediu ar trebui și ar putea fi rezolvate prin intervenția guvernului. Cu toate acestea, în ultimele câteva decenii, rolul statului a fost rejucat, deoarece corporațiile s-au mutat în afara granițelor naționale, dezvoltând noi instituții pentru guvernanța corporativă globală, și î impulsionând o nouă ideologie, care să facă cunoscut comerțul liber, privatizarea, dereglementarea și globalizarea economică.

Ca răspuns, în anii 90 s-a înregistrat creșterea inițiativelor de etichetare și certificare responsabilă din punct de vedere social și ecologic în multe dintre marile industrii, inclusiv turismul. Campaniile de certificare a turismului au fost stimulate de creșterea gradului de conștientizare a consumatorilor și de exprimarea preferințelor consumatorilor pentru produsele responsabile din punct de vedere social și ecologic.

Sistemele de certificare au măsurat în mod tradițional calitatea produsului turistic (de regulă cazare și restaurante), precum și unele aspecte ale sănătății, igienei și siguranței. În ultimii ani, impactul negativ al mediului și al impactului social al turismului a devenit evident în multe părți ale lumii, iar unele dintre aceste locuri au pierdut poziția pe piață. Ca urmare, unii lideri ai industriei turistice au început să promoveze linia triplă a durabilității ca practică de afaceri recomandată.

Fig. 1 Scaunul cu trei picioare al satisfacției clienților din industriei turismului

Sursa: Dragomir Loredana

Pentru ca turismul să supraviețuiască în timp, satisfacția clienților poate fi comparată cu un scaun cu trei picioare: se va prăbuși dacă vreunul din picioare este prea slab. Cu toate acestea, programele tradiționale de certificare a turismului s-au concentrat doar pe primul nivel – calitate, în timp ce guvernele au avut tendința de a reglementa doar al doilea picior – sănătate, igienă și siguranță. Cea de a treia etapă reprezintă linia triplă. Cu toate acestea, primele programe de certificare "ecologice" au subliniat doar o parte a celui de-al treilea picior – impactul asupra mediului – fără a ține seama de durabilitatea socioculturală și economică.

Ca o consecință a acestor activități și studii, programele noi și existente de certificare a turismului au început să țină seama de toate aspectele durabilității: ecologice, sociale, culturale și economice – linia triplă. Multe dintre aceste programe sunt proiectate să funcționeze în paralel cu ratingurile de calitate și cu regulile de sănătate și de siguranță ale guvernului. Programele mai noi includ deseori criterii de calitate, administrative, de sănătate și siguranță împreună cu criteriile de durabilitate.

Programele de certificare sunt un instrument eficient deoarece, spre deosebire de multe dintre celelalte inițiative, acestea pot satisface și echilibra nevoile și interesele multor părți interesate, de la turiști, până la toate persoanele implicate în buna desfășurare a turismului. Programele de certificare de succes, în special cele pentru ecoturism și turism durabil, spre deosebire de cele pentru piața turistică convențională, reunesc și echilibrează o combinație de interese ale părților interesate. Dintre aceștia fac parte:

Ecologiștii, managerii ariilor protejate și alte persoane preocupate de impactul negativ al turismului tradițional asupra mediului înconjurător, persoane care consideră certificarea ca o modalitate de a determina întreprinderile turistice să ajungă la standarde care reduc la minimum impactul asupra mediului și ajută la protejarea sănătății ecosistemului pe termen lung;

Industria turismului, care consideră că certificările și etichetele eco sunt o modalitate de a ajuta companiile să își evalueze practicile în raport cu standardele stabilite, să primească sfaturi tehnice și să dezvolte ținte pentru îmbunătățire, precum și să obțină distincție pe piață, să câștige recunoașterea consumatorilor și să crească afacerea;

Autoritățile țărilor, care privesc certificarea ca o modalitate de a ridica imaginea internațională a țării pe care o reprezintă, cât și o modalitate de a promova turismul pe piața mondială;

Comunitățile locale situate în apropierea atracțiilor sau facilităților turistice, care văd certificarea ca o modalitate de măsurare și îmbunătățire a impactului asupra mediului natural și socio-cultural, dar și ca pe un beneficiu financiar;

Turiștii, care consideră programele de certificare și etichetarea ecologică ca o modalitate de a identifica și selecta produse și servicii care demonstrează angajamentul lor de a proteja mediul și de a respecta problemele sociale, culturale, economice și politice ale comunităților locale, și nu numai.

Importanța Certificării și a Sistemelor de Certificare

Deși un mediu curat este important pentru succesul oricărei afaceri turistice, planificarea defectuoasă a mediului și utilizarea ineficientă a resurselor naturale adesea afectează mediul.

Din acest motiv, toate persoanele angajate în buna desfășurare a industriei turismului, cât și guvernele acordă din ce în ce mai multă atenție mediului înconjurător. De asemenea, sectorul turistic devine conștient de faptul că o bună practică de mediu poate economisi bani și că există o cerere din ce în ce mai mare de forme de turism care depind în primul rând de mediu. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că părțile interesate din turism sunt din ce în ce mai interesate de etichetarea ecologică, ca mijloc de promovare a eforturilor lor de mediu.

Etichetele ecologice certifică faptul că s-au depus eforturi specifice pentru reducerea impactului asupra mediului. Acestea pot fi, de asemenea, instrumente de management eficiente care duc la creșterea durabilității sectorului. De fapt, un sistem de certificare bine conceput poate include toate elementele esențiale necesare pentru o acțiune durabilă: recunoașterea, corectarea și monitorizarea impactului asupra mediului și poate genera, de asemenea, și o serie de beneficii (Fig.2)

Fig. 2 Beneficiile sistemelor de certificare

Sursa: Dragomir Loredana

Certificarea stabilește standarde și contribuie la distingerea veritabilă a ecoturismului și a întreprinderilor turistice durabile. Acest lucru ajută la protejarea integrității acestor concepte.

Certificarea nu este un scop în sine. Este unul dintre instrumentele necesare pentru a motiva companiile și alții să-și îmbunătățească performanțele în materie de mediu, socială și economică, în timp ce le recompensează pentru a le face. Aceste recompense sunt uneori tangibile și uneori nu.

Etichetele ecologice pot:

Informa consumatorii – despre impactul produselor selectate asupra mediului și le permite consumatorilor să diferențieze produsele dăunătoare pentru mediu și cele mai compatibile cu obiectivele de mediu, ajutându-i, astfel, să facă alegerea cea mai potrivită atât pentru ei, cât și pentru mediu;

Promova eficiența economică – prin abilitarea clienților și a producătorilor de a lua decizii favorabile mediului, nevoia de reglementare este redusă la minimum;

Stimula dezvoltarea pieței – atunci când clienții aleg produsele etichetate eco, acestea au un impact direct asupra ofertei și cererii de pe piață, acesta fiind un semnal care conduce piața către o mai bună conștientizare a mediului;

Încuraja îmbunătățirea continuă – încurajează angajamentul corporativ în îmbunătățirea continuă a mediului;

Promova certificarea – oferă clienților dovezi vizibile ale dezirabilității produsului din perspectiva mediului;

Oferi asistență în monitorizare – concurenții și clienții sunt într-o poziție mai bună pentru a evalua validitatea unei cereri și vor avea un stimulent pentru a face acest lucru în cazul în care o reclamație pare dubioasă.

Odată implementat un sistem de certificare poate schimba modul de gândire atât al furnizorilor de turism, cât și al consumatorilor. De exemplu, companiile care vând produse eco-turistice constată că beneficiile economice ale obținerii etichetării ecologice cresc pe măsură ce oamenii devin mai conștienți de problemele de mediu. Și folosind furnizorii care dețin deja etichetarea din partea unui sistem de certificare, consumatorii pot face alegeri durabile atunci când călătoresc.

Există o serie de alte motive pentru care certificarea este importantă. Ele includ:

Beneficii pentru companiile certificate

Certificarea ajută întreprinderile să se îmbunătățească: trecerea printr-un proces de certificare este educativă. Multe companii certificate au declarat că unul dintre cele mai mari beneficii ale procesului de certificare a fost acela de a le învăța elementele de sustenabilitate în operațiunile lor și de a-și concentra atenția asupra schimbărilor pe care trebuie să le facă în afacerile lor. O afacere care funcționează mai bine tinde să fie mai eficientă și să atragă mai mulți clienți.

Certificarea tinde să reducă costurile de operare. Acest lucru a fost găsit în aproape toate tipurile de certificare de afaceri. În turism, s-a demonstrat că se reduce dramatic costul apei, electricității și combustibililor fosili, fără a se reduce calitatea serviciilor.

Procesul de implementare a certificării turismului durabil este adesea însoțit de un acces mai ușor la asistență tehnică și finanțare pentru întreprinderi pentru implementarea noilor tehnologii – afacerea este educată în legătură cu aceste tehnologii, în timp ce donatorii și instituțiile financiare sunt mai predispuși să ofere finanțări cu costuri reduse.

În mod potențial, certificarea poate oferi un avantaj de marketing întreprinderilor certificate, deoarece consumatorii învață să recunoască mărcile de certificare credibile. Acest lucru sa întâmplat și în alte industrii, cum ar fi alimentele ecologice, produsele din lemn, îmbrăcămintea, vinul etc.

Beneficii pentru consumatori

Certificarea oferă turiștilor opțiuni ecologice și responsabile din punct de vedere social – îi ajută pe consumatori să știe care sunt întreprinderile cu adevărat responsabile din punct de vedere social și ecologic și să facă alegeri pe această bază. Dat fiind că programele de certificare devin mai cunoscute, acest lucru poate produce beneficii tangibile în reputația și popularitatea unei afaceri.

În general, certificarea sporește gradul de conștientizare a publicului în privința practicilor de afaceri responsabile

Certificarea poate alerta turiștii pentru problemele de mediu și sociale dintr-o zonă, permițându-le să acționeze mai respectuos sau să contribuie la soluții.

Întreprinderile certificate au tendința de a oferi servicii de calitate mai bună.

Beneficii pentru guverne

Certificarea ajută guvernele să-și protejeze nișele de piață ca ecoturism sau destinații turistice durabile, mai ales atunci când credibilitatea destinației este amenințată de „spălarea verde”.

Certificarea ridică standardele industriale în materie de sănătate, siguranță, mediu și stabilitate socială.

Reduce costurile de reglementare a protecției mediului.

Prin solicitarea de beneficii economice pentru comunități, certificarea poate contribui la reducerea sărăciei, în special în zonele rurale.

Beneficii pentru mediu și comunitățile locale

În cele din urmă, certificarea durabilă și ecoturismul protejează atât mediul, cât și structura socială și economică a comunităților locale în apropierea companiilor certificate.

Certificarea necesită ca întreprinderile să protejeze mediul și să nu le deterioreze deloc.

Este necesar ca întreprinderile să respecte cultura locală și să ofere beneficii economice și sociale reale pentru aceasta.

Atunci când afacerea este sustenabilă din punct de vedere economic și oferă calitate de serviciu pentru a se asigura că este probabil să continue să ofere beneficii pe termen lung.

Din cele enumerate putem observa că importanța certificării serviciilor turistice și impactul sau influența acesteia asupra mediului economic, social dar și asupra cadrului natural este una foarte mare. Șansele oferite de activitatea de certificare sunt foarte ample, oferind o serie de avantaje comunităților locale, dar și operatorilor turistici din zonele în care se implementează un astfel de sistem.

1.3 Istoria și proliferarea sistemelor de certificare

Sistemele de certificare în turism există de mai multe decenii. Printre primele sisteme de certificare turistică, localizate în secolul al XX-lea, care măsurau calitatea produsului turistic (în general cazarea și alimentația, dar și unele aspecte referitoare la sănătate, igienă și siguranță) se numără: Sistemul Asociației Americane de Automobilism (AAA), Sistemul de Cinci Stele Mobil din Statele Unite, Ghidul Michelin în Europa și Sistemul de Cinci Stele care certifică calitatea hotelurilor. Multe alte sisteme de certificare, cum ar fi acestea, au apărut și au apărut de-a lungul anilor, dar o schimbare calitativă a tipurilor de certificare utilizate pentru turism s-a produs la începutul anilor 1990, cu două dezvoltări paralele: introducerea și popularizarea calității bazate pe procese (ISO 9000) și sisteme de management de mediu (seria ISO 14000), împreună cu dezvoltarea metodelor de evaluare a performanței sociale și de mediu – ceea ce întâlnim acum sub denumirea de „criterii de durabilitate”. Sistemele bazate pe procese, deoarece nu evaluează produsele și nu sunt comparabile de la afacere la afacere, nu au avut un impact important în turism, dar sistemele bazate pe performanță și mixte, cu criterii preponderent de mediu și siguranță, au proliferat de la Summit-ul Pământului în 1992.

În timp ce, în anii care au urmat, au fost lansate numeroase sisteme de certificare, următoarele etape importante au fost lansarea Green Globe, un program internațional de certificare, în 1998, de către World Travel and Tourism Council (WTTC). În același an, Programul ONU pentru Mediu (UNEP) a publicat un raport în sprijinul programelor de certificare ca metodă de autoreglare.

Interesul pentru sistemele ecologice și îngrijorarea pentru proliferarea lor au crescut rapid. În noiembrie 2000, reprezentanții internaționali ai programelor de certificare turistică au ajuns la un acord privind un cadru și principii pentru ecoturism și certificare turistică durabilă – Acordul Mohonk. În 2001 a început să apărut prima carte despre certificarea turistică și au fost convocate două conferințe electronice.

În 2002, Anul Internațional al Ecoturismului (AIE), OMT a publicat rezultatele unui studiu internațional privind sistemele de certificare. În acel raport, Organizația Mondială a Turismului a identificat peste 260 de astfel de programe, a fost raportat de asemenea că:

au fost identificate 500 de inițiative voluntare, multe relevante pentru turism și 104 studii în detaliu;

din 104, 59 au fost considerate scheme de certificare cuprinzătoare (etichete ecologice), 17 drept premii și 28 drept „angajamente de sine”;

peste 60 de programe (două treimi din Europa) oferă certificare terță – o garanție de către o terță parte independentă că o afacere sau o activitate respectă criteriile stabilite;

majoritatea sunt sistemele de certificare a mediului și sustenabilității și vizează cazarea, altele sunt direcționate către servicii de transport și tour operator;

există alte linii directoare și programe de certificare de specialitate pentru sporturi de aventură și turism (parcuri naționale, rafting, alpinism, speologie, scufundări etc.);

din 2001, au fost certificate 7000 de produse turistice, 6000 dintre acestea în Europa;

47% din etichete ecologice au fost implementate între 1996 și 2000, 47% au fost mai vechi și 6% în fazele de testare și implementare;

În mai 2002, delegații Summit-ului Mondial de Ecoturism au adoptat Declarația din Quebec, care, printre alte rezoluții, a aprobat utilizarea certificării ca instrument pentru asigurarea ecoturismului solid și a practicilor turistice durabile.

Aceste programe subliniază, în diferite grade, cele trei aspecte principale ale sustenabilității: criterii de mediu, socio-culturale și economice.

Certificarea operațiunilor de turism garantează că un terț a inspectat și aprobat performanța sau procesele activității, dar programele de certificare au utilizări suplimentare: procesul și criteriile de certificare servesc ca un manual pentru practicile exemplare și creează un cadru pentru îmbunătățirea managementului afacerilor. prin stimulente și asistență tehnică pe aspecte de sustenabilitate. Certificarea înseamnă practic măsurarea și verificarea acestor îmbunătățiri prin intermediul indicatorilor.

În cele mai credibile programe de certificare, evaluarea conformității se face de către terți independenți. Evaluarea bazată pe industrie este cunoscută sub denumirea de certificare de către terță parte (adesea realizată de asociațiile de operatori de turism sau de angrosiștii produselor pe care le promovează), în timp ce autoevaluarea fără verificare externă se numește certificare de primă parte (de exemplu, un hotel sau un operator de turism se promovează ca fiind „Ecologic” sau „ecologic”, după propriul cod de conduită și criterii).

1.4 Sisteme de certificare pe plan mondial

Conform Organizației Mondiale a Turismului, în lume există, în prezent, peste 200 de programe de certificare turistice durabile și ecoturistice în competențele cărora se regăsesc aspecte legate de impactul turismului asupra mediului economic, socio-cultural și ambiental. Majoritatea programelor evaluează cazarea, doar câteva programe certificând sectoare și alte aspecte ale industriei turistice.

Printre sistemele de certificare a calității serviciilor turistice la nivel mondial se numără urmatoarele sisteme:

Blue Flag este un ecolabel exclusiv acordat plajelor și porturilor care îndeplinesc anumite cerințe în domenii ca: educație și informare privind mediul – avertizare în cazuri de poluare, informații despre zone naturale sensibile, minimum cinci activități de educație ecologică pe plaje etc. Este condus de Fundația pentru Educația Mediului în Europa (FEEE) și este operat la nivel național de către birourile satelite din FEEE. Principalii parteneri sunt Comisia Europeană, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, Organizația Mondială a Turismului, Federația Internațională de Salvare a Vieții și alte instituții la nivel național. Campania a început în Franța în 1985 și s-a extins într-un program european în 1987, când au fost premiate 244 de plaje și 208 de porturi din zece țări. Steagul albastru este o etichetă ecologică voluntară acordată marinelor de plajă și operatorilor de turism de navigație durabilă din 47 de țări din Europa, Africa de Sud, Maroc, Tunisia, Iordania, Israel, Emiratele Arabe Unite, Noua Zeelandă, Brazilia, Mexic, Canada și Caraibe.

Programul de certificare se bazează în prezent pe 27 de criterii pentru plaje și 16 criterii pentru porturi, care acoperă patru aspecte ale managementului: calitatea apei, educația și informarea mediului, managementul mediului și siguranța și serviciile.

De când a fost înființată Campania Blue Flag, în 1987, a obținut o largă recunoaștere atât în sectorul turistic, cât și în rândul turiștilor și a devenit unul dintre elementele de promovare a destinațiilor turistice și alegerea atât pentru operatorii de turism, cât și pentru turiști.

EarthCheck este un grup internațional de servicii de management de mediu și servicii profesionale, înființat în 1987 de către industria turismului australian. EarthCheck este folosit de toate sectoarele industriei de turism din întreaga lume pentru a-și ghida inițiativele mai largi de sustenabilitate și responsabilitate socială. Aceasta include îndrumări și sfaturi privind proiectarea, construcția și funcționarea infrastructurii turistice. EarthCheck oferă o gamă largă de servicii de asistență pentru membrii săi din peste 70 de țări din întreaga lume. Aceasta include formarea și consolidarea capacităților, cercetarea științifică, serviciile de consiliere și accesul la produsele ecologice și ecologice.

Rainforest Alliance este o organizație neguvernamentală internațională (ONG) fondată în 1987 în New York, cu birouri în întreaga lume și funcționează în peste 60 de țări.

Principala sa activitate este furnizarea unei certificări de mediu privind silvicultura și agricultura durabilă, dar și turismul. Sigiliul său de certificare oferă consumatorilor informații despre practicile de afaceri, pe baza anumitor standarde pe care le stabilesc.

Rainforest Alliance a fost un pionier în recunoașterea turismului durabil de la terți, colaborând cu hoteluri, operatori de turism de intrare și de ieșire și alte afaceri turistice pentru a-i ajuta să își îmbunătățească practicile de mediu, sociale și economice. De la 1 octombrie 2018, NEPCon și-a asumat gestionarea Standardelor de turism durabile ale Rainforest Alliance pentru servicii hoteliere și de cazare și operatori de turism de intrare. Aceste standarde includ toate elementele Criteriilor Global Sustainable Tourism Council (GSTC) pentru hoteluri și operatori turistici.

EU Ecolabel (European Flower) înființată în 1992 și recunoscută în întreaga Europă și în toată lumea, eticheta ecologică a UE este o etichetă de excelență ecologică care este acordată produselor și serviciilor care respectă standarde de mediu ridicate pe tot parcursul ciclului lor de viață: de la extracția materiilor prime, la producție, distribuție și eliminare.

O unitate de cazare cu destinație ecologică a UE are: producția redusă de energie, apă și deșeuri, favorizează utilizarea resurselor regenerabile și a substanțelor mai puțin periculoase și promovează educația și comunicarea în domeniul mediului.

Criteriile privind etichetarea ecologică a UE oferă orientări exigente pentru companiile care doresc să-și reducă impactul asupra mediului și să garanteze eficiența acțiunilor lor de mediu prin controale ale unor terți. Mai mult, multe companii apelează la criteriile de etichetare ecologică a UE pentru orientări privind cele mai bune practici ecologice atunci când își dezvoltă liniile de produse.

Sistemul UE de gestiune ecologică și audit (The EU Eco-Management and Audit Scheme – EMAS) a fost dezvoltat în 1993 de către Comisia Europeană, este un instrument de gestionare a companiilor și a altor organizații pentru evaluarea, raportarea și îmbunătățirea performanței lor de mediu. Certificatul este aplicabil la nivel global și este deschis tuturor tipurilor de organizații, inclusiv companiilor de turism.

Green Globe este certificarea globală pentru turismul durabil. Calitatea de membru este rezervată companiilor și organizațiilor care se angajează să aducă contribuții pozitive oamenilor și planetei.

Green Globe a fost înființat în 1994 de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (World Travel & Tourism Council – WTTC), cu scopul de a transforma principiile Agendei 21 într-o acțiune practică, cu costuri reduse pentru industria turismului și a călătoriilor. În 1999 Green Globe a devenit o companie independentă, cu un consiliu de administrație, format din companii și unități cheie de turism și turism.

Obiectivul principal al Standardului Green Globe este promovarea dezvoltării durabile a mediului în industria turismului și a călătoriilor și de a deveni cea mai importantă etichetă ecologică globală a industriei turismului și călătoriilor, precum și marca care reprezintă semnul distinctiv al bunelor practici de mediu.

Green Destinations este o fundație non-profit pentru turismul durabil, lansată în anul 2015, ce conduce un parteneriat global de organizații de experți, companii și instituții academice. Este, de asemenea, și un sistem flexibil de măsurare, monitorizare și îmbunătățire a durabilității destinațiilor și regiunilor. Standardul aplică 100 de criterii (inclusiv toate criteriile GSTC-D) și 100 de indicatori (inclusiv o selecție a indicatorilor ETIS).

Standardul permite crearea unui SWOT, a unui profil de calitate și a unor evaluări tematice privind: Managementul Destinației, Natură și Peisaj, Mediu și Climă, Cultură și Tradiție, Bunăstare Socială și Afaceri și Ospitalitate. Starea (calitatea), tendințele și politica sunt monitorizate în timp.

Alte sisteme de certificare: Green Growth, Green Key, TripAdvisor GreenLeaders program, Green Pearls Unique Places, Green Tourism Businesses Scheme (GTBS), HI Quality & Sustainability Certification, Travelife, Alpine Pearls, ECOCAMPING etc.

Pe lângă acestea mai există o serie de sisteme de certificare pentru Africa, America, zona Asia și Pacific: Fair Trade Tourism (FTT), Ecotourism Certification Programme, Ecotourism Australia – ECO Certification Program, Environmentally Sustainable Accommodations International Standard (ESAIS) etc.

1.5 Sisteme de certificare pe plan național

România dispune de un cadru natural deosebit: păduri nefragmentate, peste o treime din populația de urși, lupi și linx din Europa, paradisul unic al păsărilor din Delta Dunării, peste 12.000 de pesteri și nu în ultimul rând, tradiții locale autentice. Având în vedere punctele forte pe care le are România în competiția cu celelalte destinații din Europa, ecoturismul poate reprezenta o soluție pentru a-i reda vigoarea turismului românesc.

Cea mai mare parte a destinațiilor ecoturistice sunt situate în interiorul sau în imediata vecinătate a ariilor protejate, cum ar fi: Rezervația Biosferei Delta Dunării, „paradisul păsărilor”; comunitățile din zona de nord a Parcului Național Piatra Craiului cu programe ecoturistice axate pe carnivore mari (urși, lupi și linx); Parcul Național Retezat, cel mai vechi parc din România, intrat în rețeaua PanPark și Parcul Natural Apuseni cu ancestralele tradiții legate de natură.

Dezvoltarea ecoturismului în România se datorează în primul rând eforturilor despuse de Asociația de Ecoturism din România (AER). Aceasta este o organizație umbrelă sub care se regăsesc tour-operatori, organizații nonguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii și asociații de turism, care încearcă dezvoltarea unor programe ecoturistice de succes menite să revigoreze turismul românesc.

Obiectivele Asociației de Ecoturism din România sunt:

promovarea conceptului și a principiilor ecoturismului la nivel local, regional și național;

promovarea ecoturismului ca instrument de conservare a naturii;

promovarea valorilor naturale și tradiționale care respectă natura ca atracții ecoturistice și păstrarea acestora;

implicarea comunităților locale în dezvoltarea infrastructurii și serviciilor ecoturistice;

promovarea ecoturismului ca instrument prin care populațiile locale pot realiza venituri;

încurajarea folosirii resurselor locale de către ofertanții de produse ecoturistice;

crearea și menținerea unui sistem de servicii de calitate în ecoturism;

crearea și implementarea unui sistem de certificare în ecoturism.

Fig. 3 Organizații de conservarea naturii și dezvoltare durabilă din România

Sursa: Dragomir Loredana

Alături de eforturile Asociației de Ecoturism din România există și initiativele altor organizații din acest domeniu: în Zărnești – Asociația de Ecoturism Plaiuri Zărneștene, în Munții Apuseni – Centrul de Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă pentru zona carstică, Asociația de Turism Retezat, Asociația Ecouri Verzi din Cluj-Napoca, Ecotop Oradea, Centrul pentru arii protejate și dezvoltare durabilă Bihor, Organizația Geologică Accent, dar și inițiativele Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural – ANTREC pentru dezvoltarea turismului rural.

1.6 Standarde globale pentru recunoașterea internațională a certificatelor de turism durabil

Consiliul Global al Turismului Durabil (GSTC) a dezvoltat și utilizează criteriile globale ale turismului durabil ca bază pentru recunoașterea internațională a standardelor și a programelor de certificare.

Ce este GSTC?

Consiliul Global pentru Turism Durabil (GSTC) stabilește și gestionează standarde globale durabile, cunoscute sub numele de Criteriile GSTC. Există două seturi: criteriile de destinație pentru factorii de decizie publici și managerii de destinație și criteriile de domeniu pentru hoteluri și operatori de turism. Acestea sunt principiile directoare și cerințele minime pe care orice întreprindere sau destinație turistică ar trebui să le aspire pentru a proteja și susține resursele naturale și culturale ale lumii, asigurând totodată că turismul își îndeplinește potențialul ca instrument de conservare și de reducere a sărăciei.

Criteriile GSTC formează fundamentul pentru rolul GSTC ca organism global de acreditare pentru programele de certificare care certifică hoteluri / cazări, operatori de turism și destinații ca având politici și practici durabile în vigoare. GSTC nu certifică direct niciun produs sau serviciu, dar acreditează pe cei care fac.

GSTC este o organizație independentă și neutră, înregistrată în mod legal în SUA ca o organizație non-profit, care reprezintă o componentă diversă și globală, inclusiv agenții ONU, ONG-uri, guverne naționale și provinciale, companii de turism, tour operatori, persoane fizice și comunități – toate încercând să obțină cele mai bune practici în turismul durabil. Este o organizație virtuală fără birou principal, cu personal și voluntari care lucrează din toate cele șase continente populate. Sprijinul financiar din partea donațiilor, a sponsorizării și a taxelor de membru le permite să furnizeze servicii la costuri reduse și să creeze, să revizuie și să pună la dispoziție criteriile GSTC.

Participarea este deschisă tuturor părților interesate și nu implică, în sine, aprobarea de către GSTC a politicilor și practicilor organizației membre.

Ce face GSTC?

Dezvoltarea standardelor internaționale – criteriile GSTC

Servind ca organism de acreditare pentru durabilitate în turism și călătorii

Realizarea durabilă a destinațiilor

Promovarea accesului pe piață

Creșterea cunoștințelor

Membrii GSTC

GSTC reprezintă o componentă diversă și globală, incluzând agențiile ONU, companii de turism, hoteluri, consilii de turism de țară, operatori de turism, indivizi și comunități – toate încercând să obțină cele mai bune practici în domeniul turismului durabil. Această listă actualizată trimestrial este clasificată în funcție de regiunea mondială și reprezintă toți membrii actuali ai organizației GSTC.

Parteneri și afiliați GSTC:

Prezentare generală a criteriilor GSTC:

Criteriile GSTC servesc drept standarde globale de referință pentru durabilitate în turism. Criteriile sunt utilizate pentru educație și sensibilizare, elaborarea de politici pentru companii și agenții guvernamentale și alte tipuri de organizații, măsurare și evaluare și ca bază pentru certificare.

Ele sunt rezultatul unui efort mondial de dezvoltare a unui limbaj comun despre sustenabilitatea turismului. Sunt dispuse în patru piloni:

Management durabil;

Impacturi socio-economice;

Impacturi culturale;

Impacturi asupra mediului;

Criteriile GSTC iau în considerare numeroasele linii directoare și standarde pentru turismul durabil din fiecare continent. În timpul procesului de dezvoltare, au fost consultați pe scară largă pe tot globul, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, în mai multe limbi.

Criteriile sunt cele minime, nu maxime, pe care întreprinderile, guvernele și destinațiile ar trebui să le atingă pentru a aborda durabilitatea socială, de mediu, culturală și economică. Întrucât destinațiile turistice au fiecare propria cultură, mediu, obiceiuri și legi, criteriile sunt concepute pentru a fi adaptate condițiilor locale și completate de criterii suplimentare pentru locația și activitatea specifică.

1.7 Tourism2030 – DestiNet: rețea pentru cunoștințe privind turismul durabil și responsabil

Tourism2030 – DestiNet a fost proiectat în anul 2002 ca o bază profesională globală de resurse online cu mai multe părți interesate pentru a implementa Agenda 2030. Acest portal conține informații pe diferite teme, oportunități de educație și formare, un set de instrumente „Going Green” pentru destinații și nu numai, IMM-uri și programe de certificare a turismului durabil și produsele și serviciile lor certificate la nivel mondial, toate pentru a furniza certificare pentru sectorul turistic în arii protejate sau în destinații și companii care adoptă abordări de sustenabilitate. Această inițiativă urmărește să identifice certificarea tuturor activităților turistice din zonele protejate până în 2030.

Fig. 4 Pagina de pornire a Tourism2030 – DestiNet

Portalul este gestionat și coordonat de rețeaua Ecotrans ce este o rețea europeană de experți și organizații implicate în turism, mediu și dezvoltare regională care încearcă să promoveze bune practici în domeniul turismului durabil.

În 2015, DestiNet s-a alăturat noii rețele de parteneriat SDG pentru a contribui la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 2030, mai ales la Obiectivul 12 de „asigurarea modelelor de consum și producție durabile” în turism. Iar în anul 2017, Portalul DestiNet pentru turism durabil și responsabil a fost relansat sub denumirea de Turism 2030.

1.8 Procesul de obținere a certificării ecoturistice

În ultimii ani a fost depus un efort substanțial pentru rafinarea și definirea procesului de certificare, având în vedere istoricul implementărilor variate și mai puțin riguroase.

Fig. 5 Schema procesului de certificare

Sursa: adaptat după Font

Obiectivele organismului de finanțare sunt de obicei de a influența performanțele de mediu ale industriei turismului. Uneori, organismul de finanțare poate fi o companie privată, în care acesta și organismul de atribuire sunt una și aceeași, dar mai des organismul de finanțare va fi o agenție de ajutor, o agenție guvernamentală sau o organizație neguvernamentală (ONG).

Pentru a asigura credibilitatea și, prin urmare, acceptarea pe scară largă a schemei, este important ca toate părțile să fie implicate în elaborarea de criterii și standarde, ca procedurile și criteriile să fie transparente, ca acele criterii să fie personalizate pentru a reflecta circumstanțele locale și ca produsul, afacerea sau serviciul este evaluat și auditat.

Întrucât certificarea este un mecanism de bază pe piață, un factor critic de succes este recunoașterea etichetei ecologice (logo-ul, marca sigiliului) de către turiști, industria turismului și tot mai mult de către autoritățile de reglementare. Eticheta ecologică poate fi un rating în care diferite etichete semnifică niveluri diferite de realizări sau o etichetă unică care este acordată după respectarea standardelor minime.

Certificarea poate fi conferită de-a lungul continuității creșterii probabilității de atingere a standardelor unui turism durabil. Cel mai adesea, înscrierea este voluntară, o practică preferată de industrie, deoarece la capătul nesustenabil al unui continuum se găsește certificarea pentru faptul că doar a dat angajamentul de a îmbunătăți practicile. Această înscriere voluntară în a obține certificarea unui produs, serviciu sau destinație este determinată de anumiți factori stimulatori (Fig.6) ce influențează procesul decizional al părților implicate în industria turistică.

Fig. 6 Factori stimulatori-paterni în certificarea destinațiilor turistice

Sursa: Dragomir Loredana

Natura factorilor de influență poate varia în funcție de constrângerile fizice ale unei destinații, de natura resurselor și atracțiilor turistice, de condițiile de planificare și investiție, dar și de natura pieței turistice. Iar pentru a ajunge la rezultatele dezvoltării, la o anumită formă de dezvoltare atât a destinațiilor, cât și a produselor/serviciilor turistice, turiștii și întreprinderile deopotrivă trebuie să înțeleagă ce este certificat pentru a se evita orice formă de confuzie.

1.9 Criterii pentru desemnarea Destinațiilor Ecoturistice în România

Elaborarea criteriilor pentru desemnarea destinațiilor ecoturistice din România se bazează pe directivele Organizației Mondiale a Turismului de a utiliza Standardul European de Certificare în Ecoturism (European Ecotorism Labelling Standards – EETLS) dezvoltat de către Rețeaua ECO-DESTINET în cadrul proiectului finanțat cu sprijinul Comisiei Europene, Programul Lifelong Learning, Leonardo da Vinci.

Pe baza Criteriilor Internaționale de Turism Durabil (Global Sustainable Tourism Criteria) a fost elaborat Standardul European de Certificare în Ecoturism.

Precondiții pentru o destinație ecoturistică

1. Atractivitate – resursele naturale ale destinației turistice trebuie să se afle sub un regim de protecție (parc natural sau național, sit Natura 2000, rezervații naturale) la care putem include și resursele soco-culturale.

2. Accesibilitate – Destinația trebuie să fie accesibilă prin orice mijloace de transport, indiferent că este public sau privat.

3. Nivel minim de servicii turistice – Dacă o zonă geografică are un nivel minim de oferte de servicii turistice atunci se poate califica drept destinație ecoturistică.

4. Nivel minim de servicii publice

Grupul de criterii – A

Demonstrarea unui management durabil

Primul grup de criterii vizează gestionarea durabilă a unei destinații ecoturistice.

Aici se pune accent pe importanța satisfacerii turiștilor și înglobează măsuri specifice care pot duce la acțiuni rectificatoare de management pentru a oferi servicii de calitate. Se pune accent pe marketingului responsabil.

A.1. Managementul destinației

A.2. Conformități juridice

A.3. Formarea personalului

A.4. Satisfacția clientului

A.5. Marketing-ul responsabil

A.6. Proiectarea și construcția de clădiri și infrastructură

A.7. Interpretare

A8. Conformarea activităților cu reglementările speciale din ariile protejate

Grupul de criterii – B

Maximizarea beneficiilor sociale și economice ale comunităților locale prin activitatea de turism și minimizarea efectelor negative generate de dezvoltarea destinației.

Cel de-al doilea grup de criteria vizează unul din principiile esențiale ale ecoturismului și anume creșterea beneficiilor sociale și economice ale comunităților locale și reducerea impactului negativ. Spre exemplu, se dorește susținerea inițiativelor pentru dezvoltarea socială și a infrastructurii, astfel încât să se aducă beneficii atât comunitatii locale prin îmbunătățirea standardului de viață, cât și turiștilor, care se vor bucura de un sejur confortabil, respectându-se în același timp măsurile impuse de planul de management și regulamentul ariei naturale protejate, măsuri ce au ca scop menținere valorilor naturale și culturale.

O altă necesitate pe care o semnaleză criteriile acestui grup este dezvoltarea personal și formarea la locul de muncă.

B.1 Dezvoltarea comunității

B.2. Ocuparea forței de muncă locale

B.3 Economia locală

B.4. Utilizarea bunurilor și serviciilor locale în turism

B.5. Servicii de bază

Grupul de criterii – C

Maximizarea beneficiilor pentru patrimoniul cultural și minimizarea efectelor negative

A treia grupa de criterii are în vedere patrimoniul cultural prezent într-o anumită destinație și are ca scop creșterea efectelor pozitive pe care ecoturismul le are asupra acestuia, și reducerea celor negative.

C.1. Cod de comportament

C.2. Protejarea patrimoniului cultural

C.3. Respectarea culturii locale

C4. Stimularea tradițiilor și obiceiurilor rezidenților

C.5. Respectarea valorilor și tradițiilor comunităților locale

Grupul de criterii – D

Maximizarea beneficiilor pentru mediu și minimizarea efectelor negative

Grupul de criterii D pune accent pe creșterea beneficiilor și diminuarea impactului negativ al activităților de turism asupra mediului, întrucât activitățile de ecoturism se desfășoară în arii naturale protejate.

D.1.1. Politica de achiziții ecologice

D.1.2. Bunuri consumabile

D.1.3. Consumul de energie

D.1.4. Consumul de apă

D.2.1. Gazele cu efect de seră

D.2.2. Apele reziduale

D.2.3. Planul de gestionare a deșeurilor

D.2.4. Substanțe nocive

D.2.5. Alți poluanți

D.3.1. Specii sălbătice

D.3.2. Specii de animale sălbatice în captivitate

D.3.3. Design peisagistic

D.3.4. Conservarea biodiversității

D.3.5. Interacțiunea vizitatorilor cu speciile de animale sălbatice

1.10 De la epidemie la pandemie în turism

De-a lungul anilor sectorul turistic a trecut prin nenumărate crize pe care a reușit să le depășească revenindu-și întotdeauna rapid. Principala preocupare globală, înainte de apariția coronavirusului, a fost numărul excesiv de turiști din multe zone ale lumii, și încercarea de a menține un mediu cât mai sustenabil în beneficiul călătorilor, comunităților locale, dar și al mediului. În acest sens, conceptele de devoltare durabilă și turism durabil au apărut în scopul reducerii efectelor negative ale activităților turistice, care au devenit aproape universal acceptate ca o abordare dezirabilă și adecvată din punct de vedere politic pentru dezvoltarea turismului.

Sustenabilitatea și dezvoltarea durabilă s-au făcut remarcabile în cele din urmă în 1987, când Comisia Mondială a Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare și-a publicat raportul „Viitorul nostru comun”. Recomandarea centrală a acestui document, cunoscută și sub numele de raportul Brundtland, a fost că modalitatea de a împărți cercul cererilor concurente pentru protecția mediului și dezvoltarea economică a fost printr-o nouă abordare: dezvoltarea durabilă. Ei au definit-o ca o dezvoltare care "satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generației viitoare de a-și satisface proprile nevoi".

Dezvoltarea durabilă a fost definită de către Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) drept "o dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi" (WCED, 1987), dar mulți autori și-au dezvoltat propriile definiții și au adoptat diferite poziții privind "durabilitatea". Conform majorității oamenilor de știință (Butler, 1991, 1993; Neacșu, 2000; Theobald, 2005; Rogers, Jalal, și Boyd, 2008; Mazilu, 2011; Filekar, Pathak și Kale, 2014;Wood, 2017) "dezvoltarea durabilă a turismului" se referă la dezvoltarea turismului economic, social și de mediu, care vizează îmbunătățirea continuă a experiențelor turiștilor.

Turismul se află într-o mare criză din cauza panicii care s-a instalat la nivel mondial cauzată de virusul Covid-19, durata și domeniul de aplicare fiind încă necunoscute, ceea ce duce la prăbușirea bursei pentru toți giganții din sector. Impactul Coronavirusului (Covid-19) asupra turismului mondial este de necontestat, iar previziunile autorităților se bazează pe experiențe anterioare cu crize similare precum cea a SARS, MERS sau H1N1.

„Organizația Mondială a Turismului (OMT) și Organizația Mondială a sănătății (OMS), printr-o declarație comună, au solicitat sectorului turismului ca răspunsul lor la focarul Coronavirusului să fie „măsurat, consecvent și proporțional” cu amenințarea reprezentată de sănătatea publică.”, declară cei de la Travel Daily News.

Cei de la Consiliul Mondial pentru Turism și Turism (WTTC) susțin că „ închiderea frontierelor, interzicerea călătoriilor în general și a politicilor guvernamentale mai extreme nu vor opri răspândirea Coronavirusului”. Tot ei declară și faptul că epidemia de Coronavirus pune în pericol până la 50 de milioane de locuri de muncă din sectorul turismului la nivel mondial, cel mai afectat continent fiind Asia, și în mod special China, deoarece industria turismului reprezintă 11% din PIB-ul țării. Prin urmare, impactul marginal al pandemiei Covid-19 asupra industriei turismului zdruncină economia mondială, deoarece turismul, în prezent, reprezintă 10% din PIB-ul global.

Bineînțeles, China nu este singurul stat unde industria turismului și a călătoriilor a fost afectată de virusul Covid-19. Ca parte a eforturilor de a limita răspândirea coronavirusului, state din întreaga lume, printre care și România, au introdus interdicții de călătorie, acest lucru afectând toate organizațiile din industrie, printre care hotelurile, agențiile de turism și touroperatorii, companiile aeriene și operatorii de croaziere din întreaga lume, acestea fiind doar câteva dintre cele mai afectate industrii ale călătoriilor care suferă cele mai imediate repercusiuni. În România spre exemplu au fost impuse restricții precum: restricționarea călătoriilor neesențiale în UE timp de 30 de zile, excepție făcând membrii familiilor cetățenilor europeni, personalul esențial, cum ar fi medicii și asistentele medicale, și persoanele care transportă mărfuri către Uniunea Europeană; suspendarea zborurilor din și spre Austria, Belgia, Elveția, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Regatul Țărilor de Jos, Turcia și Iran, Italia, Spania; restricționarea deplasărilor dintr-o localitate în alta.

Restricționarea călătoriilor din și către state grav afectate, dar și a deplasărilor dintr-o localitate în alta, a dus astfel la scăderea bruscă a cererii de călătorie, și astfel la scăderea numărului de turiști străini ce vizitau țara noastră, dar și la scăderea numărului de turiști români. Lucru ce a afectat activitatea a numeroase întreprinderi din turism, ducând chiar la suspendarea pe o perioadă nelimitată, sau chiar permanentă a activității acestora.

Așa cum bine știm industria turismului este alcătuită dintr-o sumă de activități sau mai multe ramuri, precum: unități de cazare și alimentație (hoteluri, moteluri, pensiuni, vile, camping-uri, restaurante, baruri, cafenele etc.), mijloace de transport (private și publice), organizatorii de călătorii (agenții de turism și touroperatori), atracții-agrement (elementele naturale –parcuri naturale și naționale, diverse forme de relief, lacuri etc., și antropice – muzee, castele, mănăstiri, parcuri de distracție, festivaluri și evenimente cultural artistice etc.), dar și organizatorii sau administratorii destinațiilor, toți aceștia având o funcție comună și anume satisfacerea nevoilor turiștilor. Odată instalată, această pandemie a afectat toate aceste componente ale industriei turismului, avioanele sunt la sol, transportul internațional de pasageri este întrerupt, unitățile de cazare, alimentație, dar și de agrement sunt închise pe perioadă nedeterminată, agențiile de turism și touroperatorii se ocupă de modificări ale rezervărilor pentru noi date, dar care nu prezintă nicio siguranță nici ele, sau chiar de anulări cu rambursări către turiști doar pe hârtie – sub formă de vouchere sau credit.

Impactul Coronavirus asupra companiilor este deja global, cu anulări de călătorii, evenimente publice, ajustări temporare ale ocupării și scăderea veniturilor. Unul dintre cele mai extreme cazuri este amânarea călătoriilor pe o perioadă nedeterminată de către cel mai mare furnizor de servicii turistice din Europa, compania de turism TUI.

Operatorul de turism a afirmat într-o declarație: „În acest mediu care se schimbă rapid, siguranța și bunăstarea oaspeților și angajaților noștri din întreaga lume rămâne de o importanță primordială și astfel Grupul TUI a decis, în conformitate cu liniile directoare ale guvernului, să suspende marea majoritate a tuturor operațiunilor de călătorie până la noi ordine, inclusiv călătorii de pachete, croaziere și operațiuni hoteliere. ". Aceștia au mai adăugat și faptul că: „Luăm măsuri substanțiale în materie de costuri pentru a atenua efectul câștigurilor. Mai mult, am decis să solicităm garanții de ajutor de stat pentru a sprijini activitatea până la reluarea operațiunilor normale. ”

Aceeași măsură au aplicat-o și cei de la Intrepid Group (liderul mondial în materie de călătorii durabile), aceștia anunțând pe data de 16 martie suspendarea tuturor operațiunilor până pe 30 aprilie 2020. Intrepid Group a declarat faptul că toți clienții care și-au rezervat o călătorie în această perioadă vor primi un credit evaluat la 110%, care va fi valabil timp de doi ani.

Astfel de măsuri au fost adoptate și de agenții de turism și touroperatori de la nivel național, constrânși de situație aceștia au fost nevoiți să se reinventeze, și să caute soluții inovative pentru a face față situației.

Tocmai cu acest scop a fost realizat studiul nostru, pentru a afla care este impactul pandemiei COVID-19 asupra tuturor acestor sectoare din turismul românesc, cum au fost ele afectate și care sunt comportamentele și ideile resopondenților noștrii.

Factorii care afectează industria turismului

Dacă până acum în cea mai mare parte a timpului factorii de influență ai activității de turism au fost dinamici și schimbători, fiind îndrumați într-o oarecare măsură în folosul dezvoltării turismului, cei mai frecvenți dintre aceștia fiind de natură economică (cum ar fi venituile populației sau prețurile și tarifele produselor turistice); socială (timpul liber); demografică; psihologică sau educativă; sau factori naturali (relief, clima, așezarea geografică); în prezent aceștia sunt acaparați de un factor conjunctural, și anume pandemia Covid-19.

La 31 ianuarie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat că focarul de coronavirus din China este o urgență de sănătate publică de îngrijorare internațională, doar a șasea de acest gen (ABC News, 2020). La 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat focarul de urgență în domeniul sănătății publice de îngrijorare internațională de la 30 ianuarie, pandemie, cunoscută sub numele de pandemia Covid-19, sau pandemia coronavirusului.

Furtuna Covid-19, care a asuprit toate domeniile de activitate economică, printre care și industria turistică, a pus stakeholderii din turism într-o situație fără precedent, s-au trezit într-o situație dramatică de „un șoc de aprovizionare agregat rezultat din măsuri de contenție a contagiunii cu cerere și mobilitate restrânse” (Bénassy-Quéré et al. 2020).

Pandemia actuală este cea mai interesantă, deoarece a evidențiat clar și viu toate provocările acumulate ale economiei globale (Jorda și colab. 2020), sistemul economic global, este de mult timp o „comunitate închisă de elită, nu un sat global” (Scott 2001) și nu este deloc sustenabilă.

Turismul a arătat cât de rapid se întâmplă acest lucru: în termen de două luni, toate destinațiile turistice au fost închise, atât pentru turiști organizați, cât și independenți. Industria s-a prăbușit în toată lumea (Sheresheva, M.Y., 2020).

Cu scopul de a înțelege comportamentele și ideile stakeholderilor români în situații de criză, cum este pandemia Covid-19, a fost realizat un studiu, unde a fost aplicat un chestionar prin intermediul surselor online, fiind trimis pe email participanților pe tot parcursul lunii aprilie 2020. Scopul acestui sondaj este de a analiza impactul noului coronavirus asupra industriei turismului și cum a afectat acesta stakeholderii din turism. Chestionarul a fost aplicat diferitelor categorii de stakeholderii din turism din Româmia, fiind capabil să reflecte comportamentul și ideile acestora față de impactul coronavirusului asupra turismului.

În acest studiu, pentru a determina dimensiunea eșantionului, au fost utilizate formulele date după cum urmează:

d² = (z²).variance()

variance()= []*P*(1 – P)

d² = (z²).[]*P*(1 – P)

(1/10)²= (1.96²)*[]*0,5*(1 – 0,5)

unde: d – sensitivity, (1/10);

z – variance estimation, (1.96);

variance ()– the prediction variance of ratio;

P – rate of awerness, (50%);

N – estimated proportion of the population that presents the characteristic, (200 000);

n – sample, (100).

Rezultate și discuții

Un total de 100 de persoane au răspuns la acest chestionar, 33% dintre participanți fiind de sex masculin, iar 67% de sex feminin. Vârsta participanților variind, categoria cu cel mai mare procent (53%) fiind cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, urmați de cu vârsta între 35-44 de ani (30%) și cei între 45-64 de ani (17%), categoria peste 65 de ani neavând niciun respondent. Mai mult decât atât, cea mai mare parte a participanților acestui studiu sunt profesori sau angajații unei firme din turism, cele două categorii având un procentaj egal (37%). Acestea fiind urmate de proprietarii (16%), și operatori, cu un procent de 10%. Din întrebarea „Din ce categorie de stakeholderi faceți parte?” putem observa că avem răspunsuri și de la persoane influente din instituții guvernamentale. (Fig.7)

Fig. 7 Din ce categorie de stakeholderi faceți parte?

În ceea ce privește dimensiunea organizației, cea mai mare parte a acestora au între 1 și 49 de angajați (33%), urmată de cele peste 1000 (27%), 50-499 de angajați (20%), iar pe ultimele locuri situându-se cele între 500-999 (3%). În timp ce, procentul celor care nu știu dimensiunea organizației este de 17%. Cea mai mare parte a acestor organizații pun accent în egală măsură atât pe produse, cât și pe servicii (37%), în timp ce, procentul celor care pun accent doar pe servicii este de 27%. Cu o diferență foarte mică față de categoria precedentă, 23% dintre respondenți pun accent în principal servicii cu anumite produse. ( Fig.8)

Fig. 8 În ceea ce privește produsele și serviciile pe ce puneți accent?

Când vine vorba de sustenabilitate cu toții știm că aceata este un echilibru dinamic în procesul de interacțiune între o populație și capacitatea de transport a mediului său, astfel încât populația se poate să își exprime întregul potențial fără a produce efecte adverse ireversibile asupra mediului de care depinde. Acest echilibru a fost foarte perturbat în timpurile noastre, cu intensificarea exponențială a activității umane și cererea rezultată din resurse, împreună, acești factori fac ca traiectoria curentă a afacerilor umane să nu fie sustenabilă. Acesta nu este și cazul organizațiilor din care fac parte respondenții noștri, răspunsul acestora fiind unul pozitiv atunci când au fost întrebați dacă organizația din care fac parte s-a angajat proactiv în ceea ce privește sustenabilitatea, 62% au ales varianta probabil că da, urmată de varianta: cu siguranță da (31%). Acest lucru nu face altceva decât să ne arate intenția organizațiilor turistice românești de a depăși decalajul dintre dezvoltare și mediu.

Atunci când vorbim de prioritățile dinaintea izbucnirii pandemieri noului coronavirus, pentru cea mai mare parte a respondenților cele economice și sociale sunt foarte importante, în timp ce, cele de mediu sunt importante, după cum putem observa în graficul nr.9.

Fig. 9 În opinia dumneavoastră, care au fost prioritățile cele mai importante în organizația dvs. înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19

Pe când, în timpul pandemiei coronavirusului au loc schimbări în ceea ce privește importanța priorităților. Din punct de vedere economic respondenții au ales în mod egal variantele important și foarte important, iar din punct de vedere social, aceștia le acordă o mai mare importanță, cea mai mare parte alegând varianta foarte important. În ceea ce privește mediul, pentru cei mai mulți dintre aceștia continuă să fie important, numărul celor pentru care acesta este foarte important rămâne constant.

Fig. 10 Dar în timpul pandemiei COVID-19

La întrebarea „ Cât a durat până când organizația dvs. a reacționat la focarul COVID-19?”, 73% dintre respondenți susțin că această durata a fost de 1-10 zile, urmată de durata cuprinsă între 10 și 20 de zile (23%), ceea ce ne demonstrează faptul că nu doar răspândirea noului coronavirus a fost fulgerătoare, ci și durata până când organizațiile din turism au reacționat la această pandemie.

Fig. 11 Cât a durat până când organizația dvs. a reacționat la focarul COVID-19?

Impactul coronavirusului asupra organizațiilor din turism este de necontestat, iar previziunile se bazează pe experiențe anterioare cu crize similare precum cea a SARS sau MERS. Pentru majoritatea organizațiilor acest impact este unul nefavorabil (40%) sau chiar foarte nefavorabil (34%), însă există și organizații asupra cărora aceasta pandemie nu a avut nici un impact favorabil, dar nici nefavorabil (20%), sau chiar organizații pentru care coronavirusul a avut un impact favorabil și foarte favorabil, ambele având un procent de 3%.

Dacă înainte de izbucnirea pandemiei COVID-19, schimbările în organizațiile respondenților au fost determinate în egală măsură de factori interni și factori externi (47%), situația este puțin diferită în prezent, în timpul pandemiei, 40% din respondenți susținând că schimbările sunt produse doar de factori externi.

Fig. 12 Înainte de izbucnirea pandemiei Fig.13 În prezent, în timpul pandemiei

COVID-19, schimbările în organizația COVID-19, schimbările în organizația

dvs. au fost determinate de dvs. au fost determinate de

Adaptabilitatea organizațiilor din turism la pandemia noului coronavirus poate fi observată din variabila aleasă de respondenții nostri la întrebarea „În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații”, răspunsul acestora pentru toate cele patru afirmații fiind „acord total” . Fiind puși într-o situație fără precedent și confruntându-se cu o serie de amenințări, atât externi , cât și interni, în vreme de criză organizațiile au fost nevoite să se adapteze situației, astfel încât multe dintre acestea le-au permis angajaților să lucreze de acasă punându-le la dispoziție asistență tehnică necesară.

Fig. 14 În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații

Odată cu instaurarea pandemiei, s-a instaurat și pesimismul în rândul oamenilor, atunci când au fost întrebați câte luni cred că această pandemie le va afecta organizația, marea majoritate a respondenților susțin că organizația v-a fi afectată pe o perioadă cuprinsă între 6 și 9 luni (33%). Tot pe o notă pesimistă au răspuns și 17% dintre aceștia, susținând că organizația v-a fi afectată pe o perioadă cuprinsă între 9 și 12 luni. Au existat și persoane ce consideră că organizațiile pot fi afectate pe o perioadă mai mare de 12 luni (3%). Însă, ca în orice situație acolo unde sunt persoane ce prezintă o notă de pesimism, sunt și persoane optimiste, 27% dintre repondenți consideră că organizația lor v-a fi afectată pe o perioadă 1-3 luni.

În tot acest timp stakeholderilor din turism nu le mai rămâne decât să încerce să fie mai flexibili, astfel încât călătorii să își poată amâna și să nu își anuleze planurile. La întrebarea „ În opinia dumneavoastră, ce poate face organizația dvs. pentru a „supraviețui” în timpul pandemiei COVID-19?” cei mai mulți repondenți s-au axat pe desfășurarea activităților în mediul online, distanțarea socială dar și pe respectarea recomandărilor autoritatilor și protejarea personalului. Printre răspunsurile oferite de aceștia se numără și reducerea preturilor anumitor serviciilor pe care le oferă, axarea pe partea de marketing, redefinirea oraganizației, dar și răspunsuri drastice precum: „ închiderea activității pe durata pandemiei”, sau răspunsuri complexe precum: „Folosim perioada aceasta pentru a fi utili industriei de turism (creăm diferite materiale care să ajute industria) dar și pentru a creiona mai bine viitorul. Tăiem activitățile care nu sunt profitabile și încercăm să ne păstrăm optimismul legat de viitor în ceea ce privește oferirea de servicii de care industria de turism are NEVOIE (aici iau în calcul intensificarea trainingurilor de vânzări, gestionarea situațiilor de urgență, customer service, marketing și comunicare).”.

Așa cum la întrebarea anterioară, respondenții s-au axat pe partea online, situația este una similară și în cazul întrebării „Ați putea oferi câteva exemple de soluții inovatoare cu care organizația dvs. lucrează în timpul focarului COVID-19?”. Cele mai multe răspunsuri axându-se tot pe online, printre acestea se numără: „ Au implementat “Work from home” și de asemenea ni s-a oferit tot echipamentul necesar pentru a putea lucra în aceleași condiții de la birou”, „ Să ofere consultanță de business, marketing și social media în turism”, „ Servicii educaționale on-line”. Au fost oferite și soluții, precum mărirea bugetului de marketing/publicitate, reducerea cheltuielilor și optimizarea bugetului de venituri și cheltuieli, sau aplicarea cât mai multor oferte și vouchere pentru viitoarele vacanțe, și în același timp au fost date și exemple de soluții inovatoare aplicate deja: „ Noi facem consultanță de business, marketing și social media în turism. Practic "clienții" nostri sunt companiile de turism – astăzi atât de afectate. În perioada asta ne concentrăm să oferim sprijin gratuit acestora: am făcut 11 materiale online în ultima lună care să vină în ajutorul agențiilor de turism și al unităților de cazare și în continuare ne-am oferit disponibilitatea tuturor clienților cu care am lucrat în ultimii 7 ani (de când avem practic această activitate) să îi ajutăm pe partea de comunicare către clienții lor (turiștii). Sperăm că după jumatatea lunii mai să revenim cu toții la activitățile obișnuite însă partea aceasta de sprijin pe care o oferim acum companiilor de turism noi am decis să o continuam – sub altă formă, însă avem în calcul să le fim și mai aproape pe viitor decât am reușit să le fim până la începutul pandemiei.”

Așa cum la nivel global industria turismului este una dintre cele mai afectate industrii, și în cadrul acesteia sunt componente mai mult sau mai puțin afectate de pandemia COVID-19. La întrebarea „ În opinia dumneavoastră, care sunt componentele industriei turistice cele mai afectate de pandemia COVID-19?”, componentele predominante în rândul răspunsurilor sunt unitățile de cazare, acestea fiind nominalizate de marea majoritate a respondenților, urmate de o parte a industriei ospitalității, precum restaurante sau cafenele. Unitățile de transport au fost și ele menționate de o mare parte a respondenților, în opinia respondenților transportul aerian fiind cel mai afectat. Printre respondenți au fost și persoane care consideră că nu există o componentă mai puțin afectată decât alta, aceștia nominalizându-le pe toate („Toate componentele industriei turistice sunt afectate”, „ Toate componentele sunt la fel de afectate”, „ Industria de turism este în întregime afectată: companii aeriene, alți transportatori, vase de croazieră, hoteluri și alte unități de cazare, agenții de turism, ghizi de turism. Mulți din industrie au rămas fără job-uri, multe companii nu își vor mai reveni după criza asta. Nu aș putea alege numai câteva componente ci nominalizez aici întreaga industrie cu toate ramurile sale. Prea puțini au reușit să își mențină o activitate în perioada asta (ex. hoteluri cu restaurante ce fac acum livrări) însă sper că măcar pentru ei să fi funcționat.”). Pe ultimul loc se află agențiile de turism, fiind cele mai puțin menționate, unul dintre răspunsurile cele mai remarcabil fiind: „ Subiectiv, pot spune că agențiile de turism sunt cele mai afectate pentru că deși nu au nicio încasare, personalul este solicitat la maximum pentru a discuta cu turiștii care au rezervate și plătite vacanțe în perioada următoare; trebuie să facă reprogramări de date pe noi date, la fel de nesigure sau li se solicită rambursari ale avansurilor pe care de fapt agenția le-a plătit mai departe la furnizori și nu are cum să le ramburseze – că doar fix acesta este principiul rezervărilor cu reducere Early booking (ca turistul să achite în avans la agenție, agenția la turoperator/organizator, organizatorul la hotel și transportator iar aceștia ultimii folosesc banii pentru pregătirea sezonului ce urmează). În plus agenția trebuie să plătească în continuare salarii, contribuții, chirii, utilități etc. Dar cum spuneam este probabil o opinie subiectivă. Poate situații comparabile trăiesc și hotelurile, restaurantele sau transportatorii aerieni.”.

Pentru a ajuta toate aceste componente ale turismului, respondenți nostrii au venit cu soluții, strategii pentru revigorarea turismului, și mai exact turismului românesc. Printre aceste strategii se numără: „ Crearea unui Comitet Național Turistic care să ofere sprijin tuturor operatorilor din turism. Accent pus pe turismul de sănătate, vouchere speciale pentru cei care au avut virusul, dar și pentru familiile lor.”, „ Autoritățile competente ar trebui să-și îndrepte atenția către promovarea practicării turismului rural, durabil de altfel. Viața liniștită de la țară , implicit lipsa aglomerației din zonele urbane vor însemna un refugiu pentru iubitorii de călătorie.”, „ Clar un aport din partea statului (scutiri de taxe, bani infuzați în zona de turism – cum au și alte state de altfel), urmat de strategie de criză a fiecărei companii de turism.”, „ Plafonarea prețurilor sau chiar aplicarea unor discount-uri la serviciile cele mai căutate.”, „Prelungirea perioadei de folosire a voucherelor de vacanță”, sau „Promovarea obiectivelor turistice online”.

În urma acestui studiu putem observa faptul că pandemia Covid-19 a pus industria turismului într-o situație fără precedent, aceasta confruntându-se cu o serie de amenințări: lipsa de încredere în călătorii, ofensive exagerate și chiar false în mass-media, catastrofe climatice; impozite sectoriale; falimentele operatorilor și companiilor aeriene; și instabilitatea politică și încetinirea economică a marilor piețe, ceea ce indică cel puțin o contracție globală a afacerilor turistice în viitorul apropiat.

Turismul se află într-o mare criză din cauza panicii cauzată de virusul Covid-19 care s-a instalat la nivel mondial, panică ce a provocat schimbări majore în industria turismului din întreaga lume, printre care și România. După cum am putut observa în acest studiu majoritatea stakeholderilor din turism s-au văzut nevoiți să-și mute activitatea în mediul online, iar în încercarea de a face față acestei pandemii ei au căutat să fie mai flexibili, astfel încât să nu se producă mari schimbări în activitatea desfășurata de ei, și nici în planurile călătorilor. Iar odată ce pandemia este controlată ar trebui luate anumite măsuri pentru a ajuta industria turismului, în special cel românesc, pentru ca acest lucru să se realizeze, respondenții noștii au venit cu o serie de propuneri și soluții inovatoare bune de pus în practică („Crearea unui Comitet Național Turistic care să ofere sprijin tuturor operatorilor din turism.”, „ Promovarea obiectivelor turistice online”, „ consultanță de business, marketing și social media în turism”).

Între timp, aceștia au adoptat deja măsuri încă din perioada pandemiei cei mai mulți repondenți axându-se pe desfășurarea activităților în mediul online, distanțarea socială dar și pe respectarea recomandărilor autoritatilor și protejarea personalului.

Aceasta este de departe cea mai gravă criză cu care s-a confruntat turismul internațional de la începerea înregistrărilor (1950). Impactul său a fost simțit de către stakeholderii din turism încă din primele 10 zile, după cum au declarat responderii noștrii, aceasta acționând în mod nefavrorabil asupra organizațiilor din turism, unele fiind nevoite chiar să-și încheie activitatea. Mai mult, potrivit rezultatelor, majoritatea respondenților cred că această pandemie le va afecta organizația pe o perioadă cuprinsă între 6 și 9 luni.

Pe baza rezultatelor acestei cercetări, viitorul turismului românesc, și nu numai, este unul nebulos, incertitudinea făcându-și prezența în rândul stakeholderilor. Odată ce focarul s-a terminat refacerea industriei turismului ar putea dura până la 10 luni, sau poate chiar mai mult, pun specialiștii din Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC).

Capitolul 2. Sisteme de certificare ecoturistice globale versus certificări regionale

2.1 Green Globe

Green Globe este certificarea globală pentru turismul durabil. Calitatea de membru este rezervată companiilor și organizațiilor care se angajează să aducă contribuții pozitive oamenilor și planetei.

Green Globe a fost înființat în 1994 de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor (World Travel & Tourism Council – WTTC), cu scopul de a transforma principiile Agendei 21 într-o acțiune practică, cu costuri reduse pentru industria turismului și a călătoriilor. În 1999 Green Globe a devenit o companie independentă, cu un consiliu de administrație, format din companii și unități cheie de turism și turism.

Obiectivul principal al Standardului Green Globe este promovarea dezvoltării durabile a mediului în industria turismului și a călătoriilor și de a deveni cea mai importantă etichetă ecologică globală a industriei turismului și călătoriilor, precum și marca care reprezintă semnul distinctiv al bunelor practici de mediu.

Green Globe este cu adevărat un sistem de certificare global, având reprezentanți la nivel mondial, oferă servicii de certificare, instruire și educație și marketing în 83 de țări din întreaga lume. Cu sediul în Los Angeles, California și cu parteneri din Mexic, America de Sud, Africa de Sud, Orientul Mijlociu, Caraibe și Europa, Green Globe oferă certificare pentru operațiunile durabile și gestionarea companiilor de turism și turism și a întreprinderilor lor de furnizori conexe. Green Globe menține, de asemenea, o rețea globală de auditori independenți care asigură inspecția și validarea terților.

Sursa: Dragomir Loredana

Standardul Green Globe, lansat inițial în 1998, oferă un set generic de cerințe susținute de materiale de orientare cu privire la modul de aplicare a problemelor la anumite sectoare ale industriei turismului și călătoriei.

Criterii standard și indicatori Green Globe sunt:

A. Management Durabil

A.1 Implementarea unui sistem de gestionare a sustenabilității

Criterii: Întreprinderea a implementat un sistem de gestionare a durabilității pe termen lung, adecvat realității și scalei sale și care are în vedere probleme de mediu, sociocultural, de calitate, sănătate și siguranță.

A.2 Conformitate juridică

Criterii: Compania respectă toate legislațiile și reglementările locale sau internaționale relevante (inclusiv, printre altele, aspecte de sănătate, siguranță, muncă și mediu).

A.3 Instruirea angajaților

Criterii: Tot personalul primește instruire periodică cu privire la rolul său în gestionarea practicilor de mediu, sociocultural, de sănătate și siguranță.

A.4 Satisfacția clienților

Criterii: Satisfacția clienților este măsurată și se iau măsuri corective, după caz.

A.5 Precizia materialelor promoționale

Criterii: Materialele promoționale sunt corecte și complete și nu promit mai mult decât pot fi livrate de către întreprindere.

A.6 Zonare locală, proiectare și construcție

A.6.1 Proiectare și construcție – Respectarea cerințelor legale

Criterii: Respectă legislația locală privind achizițiile funciare și drepturile funciare și zonele locale și cerințele privind zonele protejate sau de patrimoniu.

A.6.2 și 3 Proiectare durabilă și construcții de clădiri și infrastructură – Clădiri noi și existente

Criterii: Utilizați principii adecvate la nivel local de construcție și proiectare durabilă, respectând în același timp mediul natural și cultural.

A.7 Interpretare

Criterii: Informații despre și interpretarea mediului natural, a culturii locale și a patrimoniului cultural sunt furnizate clienților, precum și explicarea comportamentului adecvat în timp ce vizitează zone naturale, culturi vii și site-uri de patrimoniu cultural.

A.8 Strategia de comunicare

Criterii: Compania a implementat o strategie de comunicare cuprinzătoare pentru a informa vizitatorii și oaspeții cu privire la politicile, programele și inițiativele sale durabile.

A.9 Sănătate și siguranță

Criterii: Compania asigură respectarea tuturor măsurilor relevante de sănătate și securitate pentru a asigura bunăstarea clienților, personalului și comunității locale.

B. Social / economic

B.1 Dezvoltarea comunității

Criterii: Întreprinderea susține activ inițiative pentru dezvoltarea comunității sociale și a infrastructurii, inclusiv, printre altele, educație, sănătate și canalizare.

B.2 Ocuparea forței de muncă locale

Criterii: Locuitorii locali sunt angajați, inclusiv în funcții de conducere. Instruirea este oferită după cum este necesar.

B.3 Comerț echitabil

Criterii: Serviciile și bunurile de comerț echitabil și local sunt achiziționate de întreprindere, acolo unde sunt disponibile.

B.4 Sprijinirea antreprenorilor locali

Criterii: afacerea oferă mijloacele pentru micii întreprinzători locali să dezvolte și să vândă produse durabile care se bazează pe natura, istoria și cultura zonei (inclusiv mâncare și băutură, meșteșuguri, arte performante, produse agricole etc.).

B.5 Respectă comunitățile locale

Criterii: A fost elaborat un cod de conduită pentru activitățile din comunitățile locale, cu acordul și în colaborare cu comunitatea.

B.6 Exploatarea

Criterii: Afacerea a pus în aplicare o politică împotriva exploatării comerciale, în special a copiilor și adolescenților, inclusiv a exploatării sexuale.

B.7 Angajare echitabilă

Criterii: Activitatea este echitabilă în angajarea femeilor și a minorităților locale, inclusiv în funcții de conducere, restrângând totodată munca copilului.

B.8 Protecția angajaților

Criterii: Protecția juridică internațională sau națională a angajaților este respectată, iar salariaților li se acordă un salariu de viață.

B.9 Servicii de bază

Criterii: Activitățile activității nu pun în pericol furnizarea de servicii de bază, precum apă, energie sau canalizare, comunităților vecine.

C. Moștenirea culturală

C.1 Codul de comportament

Criterii: afacerea respectă orientări stabilite sau un cod de comportament pentru vizitele pe site-uri sensibile din punct de vedere cultural sau istoric, pentru a reduce impactul vizitatorilor și a maximiza plăcerea.

C.2 Artefacte istorice

Criterii: artefactele istorice și arheologice nu sunt vândute, comercializate sau afișate, cu excepția cazului în care este permis de lege.

C.3 Protecția sit-urilor

Criterii: afacerea contribuie la protejarea proprietăților și site-urilor istorice, arheologice, culturale și spirituale locale și nu împiedică accesul acestora de către rezidenții locali.

C.4 Încorporarea culturii

Criterii: Întreprinderea folosește elemente de artă locală, arhitectură sau moștenire culturală în operațiunile sale, proiectare, decorare, mâncare sau magazine; cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale comunităților locale.

D. Mediu

D.1 Conservarea resurselor

D.1.1 Politica de cumpărare

Criterii: Politica de achiziții favorizează produsele ecologice pentru materiale de construcție, bunuri de capital, produse alimentare și consumabile.

D.1.2 Bunuri de consum

Criterii: se măsoară achiziția de bunuri de unică folosință și consumabile, iar afacerea caută în mod activ modalități de reducere a utilizării acestora.

D.1.3 Consumul de energie

Criterii: Trebuie să se măsoare consumul de energie, să fie indicate sursele și să se adopte măsuri pentru reducerea consumului total, încurajându-se în același timp utilizarea energiei regenerabile.

D.1.4 Consumul de apă

Criterii: Trebuie să se măsoare consumul de apă, să se indice surse și să se adopte măsuri pentru reducerea consumului total.

D.2 Reducerea poluării

D.2.1 gaze cu efect de seră

Criterii: Sunt măsurate emisiile de gaze cu efect de seră provenite din toate sursele controlate de afacere și sunt implementate proceduri pentru reducerea și compensarea acestora ca o modalitate de a reduce la minimum schimbările climatice.

D.2.2 Apele uzate

Criterii: Apele uzate, inclusiv apa gri, sunt tratate în mod eficient și refolosite acolo unde este posibil.

D.2.3 Planul de gestionare a deșeurilor

D.2.3.1 Planificați și reduceți

Criterii: Un plan de gestionare a deșeurilor solide este implementat, cu obiective cantitative pentru a reduce la minimum deșeurile care nu sunt refolosite sau reciclate.

D.2.3.2 Reutilizarea

Criterii: Există o strategie globală de reutilizare pentru a reduce deșeurile la depozitele de deșeuri.

D.2.3.3 Reciclarea

Criterii: Există o strategie globală de reciclare pentru reducerea deșeurilor la depozitele de deșeuri.

D.2.4 Substanțe nocive

Criterii: utilizarea substanțelor dăunătoare, inclusiv pesticide, vopsele, dezinfectanți pentru piscine și materiale de curățare este minimizată; înlocuit, atunci când este disponibil, cu produse inofensive; și toată utilizarea chimică este gestionată în mod corespunzător.

D.2.5 Alți poluanți

Criterii: Întreprinderea pune în aplicare practici de reducere a poluării cauzate de zgomot, lumină, scurgere, eroziune, compuși care săracă ozon și contaminanți ai aerului și solului.

D.3 Conservarea biodiversității, a ecosistemelor și a peisajelor

D.3.1 Specii de animale sălbatice

Criterii: Speciile de animale sălbatice sunt recoltate numai din sălbăticie, consumate, afișate, vândute sau comercializate internațional, ca parte a unei activități reglementate care să asigure utilizarea lor durabilă.

D.3.2. Faună sălbatică în captivitate

Criterii: Nu există animale sălbatice captive, cu excepția activităților reglementate în mod corespunzător, iar exemplarele vii din speciile de animale sălbatice protejate sunt păstrate doar de către cei autorizați și echipați corespunzător pentru a-i adăposti și îngriji.

D.3.3. Amenajare a teritoriului

Criterii: Întreprinderea folosește specii autohtone pentru amenajare și restaurare și ia măsuri pentru a evita introducerea de specii extraterestre invazive.

D.3.4. Conservarea biodiversității

Criterii: Activitatea contribuie la sprijinirea conservării biodiversității, inclusiv la susținerea ariilor naturale protejate și a zonelor cu o valoare ridicată a biodiversității.

D.3.5. Interacțiuni cu viața sălbatică

Criterii: Interacțiunile cu viața sălbatică nu trebuie să producă efecte adverse asupra viabilității populațiilor în sălbăticie; și orice perturbare a ecosistemelor naturale este minimizată, reabilitată și există o contribuție compensatorie la gestionarea conservării.

Companiile au o perioadă de 12 luni de la angajamentul de a atinge Standardul Green Globe până când sunt evaluate de un evaluator independent și pentru ca mai apoi să le fie acordată certificarea Green Globe. După aceasta, există o vizită anuală de supraveghere pentru a monitoriza respectarea și a asigura îmbunătățirea continuă. În cazul în care o companie nu îndeplinește cerințele standardului după o perioadă de acțiune corectivă, atunci certificatul Green Globe va fi retras. Green Globe a pregătit o serie de ghiduri sectoriale scurte pentru a ajuta întreprinderile să obțină certificarea la standardul „Green Globe”, aceste ghiduri ajută întreprinderile să înțeleagă cerințele standardului și impactul local și global al activităților tipice din acest sector asupra mediului.

Green Globe poate oferi servicii de consultanță întreprinderilor pentru dezvoltarea sistemului de management de mediu, iar prin intermediul website-ului le oferă informații relevante despre cele mai bune practici.

Certificarea la standardul Green Globe ajută companiile să protejeze calitatea mediului local și global, să păstreze patrimoniul local, să îmbunătățească condițiile de viață locale și să contribuie la economia locală, să reducă expunerea negativă la legislația și reglementările de mediu și să îmbunătățească relațiile cu autoritățile de reglementare, să atragă o nouă categorie a consumatorilor care caută produse și servicii cu profiluri de mediu mai bune, încurajează clienții existenți să se întoarcă, să motiveze angajații și să îmbunătățească relațiile cu comunitățile locale.

Green Globe este prima schemă aplicabilă la nivel global care a recunoscut performanța de mediu specifică industriei turismului, utilizând sistemul de management de mediu.

Provocarea pentru viitor este de a determina mai mulți consumatori să facă o alegere proactivă pentru a utiliza în mod preferențial întreprinderile de turism care au făcut o declarație publică a angajamentului lor pentru dezvoltarea turismului durabil prin implementarea unui sistem de management de mediu și participarea la programul de certificare a Green Globe. În plus, Green Globe a început dezvoltarea procedurilor privind modul de aplicare a Green Globe Standard la destinații turistice întregi.

2.2 Asociația de Ecoturism din România (AER)

„AER sau Asociația de Ecoturism din România este un parteneriat pentru conservarea naturii și dezvoltarea turismului în România, realizând legătura între asociații de turism, organizații neguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii, proiecte de conservarea naturii și agenții de turism. Conceptul inovator promovat de AER are la bază reunirea sectorului public și a celui privat într-un parteneriat pentru conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil.” (http://www.asociatiaaer.ro/)

Obiectivele și misiunile AER

Marketing și promovare:

Crearea și promovarea unei imagini bine definite a României ca destinație ecoturistică la nivel internațional;

Dezvoltarea infrastructurii și serviciilor ecoturistice la nivelul Eco-Destinațiilor recomandate în România;

Conservarea și protejarea naturii;

Devoltarea durabilă în România.

Certificare în ecoturism

Asociația de Ecoturism din România consideră absolut necesară dezvoltarea unui Sistem de certificare ecoturistic care să aplice în mod practic principiile ecotursmului pentru a asigura dezvoltarea durabilă a comunităților locale, dar și conservarea naturii.

Sistemul de certificare ecoturistic al AER (ECO- România) ajustează practicile internaționale la contexul din România. A fost dezoltat conform Programului de Acreditare în Natură și Ecoturism promovat de Asociația Australiană de Ecoturism și Nature’s Best al Asociației Suedeze de Ecoturism.

Din implementarea Sistemului de Certificare Ecoturistic pot rezulta o serie de beneficii recunoscute de AER:

Este o bună modalitate de a le permite clienților să identifice produsele ce le oferă experiențe legate de cultura rurală și natură;

Asigură un nivel de calitate al serviciilor mai ridicat;

Participă la creșterea gradului de încredere în produsele ecoturistice românești pe plan international;

Poate deveni un instrument de marketing pentru proprietarii de pensiuni și pentru tur-operatori;

Participă în mod activ la dezvoltarea durabilă la nivel local și la conservarea naturii;

Susține administrațiile locale din arii protejate în dezvoltarea unui turism cu un impact minim asupra mediului.

Sistemul de Certificare în Ecoturism poate fi aplicat pe categorii diferite:

Excursii sau programe ecoturistice oferite de ghizi sau tur-operatori (eco-tururi pentru maxim 15 participanți);

Structuri de cazare la scară mică în zone rurale și naturale (pensiuni de maxim 25 de camere);

Eco-destinații.

Pentru a se promova și a-i face pe cetățeni să conștentizeze importanța ecoturismului, AER participă la campanii de presă la nivel național ce se axează pe dezvoltarea ecoturismului în România, dar și la târguri naționale de turism.

Destinațiile de ecoturism AER sunt: Colinele Transilvaniei, Mara – Cosău – Creasta Cocoșului, Pădurea Craiului, Țara Dornelor, Delta Dunării, Mărginimea Sibiului, Țara Hațegului – Retezat, Ținutul Zimbrului, Cheile Nerei, Băile Tușnad și împrejurimile, Zărnești – Piatra Craiului.

Sursa: Dragomir Loredana

AER sau Asociația de Ecoturism din România este parteneriatul pentru conservarea naturii și dezvoltarea turismului în România, ce are 15 ani de ecoturism, 56 de membri, 28 de proiecte implementate și 11 destinații de ecoturism.

2.3 Green Globe versus AER. Aplicabilitatea criteriilor

În mod tradițional, obiectivul majorității modelelor de gestionare a destinației a fost axat pe modul în care dezvoltarea turismului ar oferi oportunități pentru un management eficient al zonelor sensibile pentru mediu. Acest lucru a determinat multe Organizații de gestionare a destinației să aplice modele Managementului destinației durabile pentru evaluarea sustenabilității prin utilizarea diferitelor planuri, instrumente de politică și alte instrumente, pentru a stimula conștientizarea și a avea un impact asupra reducerii.

Este și cazul destinației noastre, Țara Hațegului – Retezat care, ca urmare a îndeplinirii setului de criterii elaborate de Asociația de Ecoturism din România (AER), începând cu anul 2016 a devenit o destinație ecoturistică certificată.

Scopul acestui subcapitol este de a descoperi dacă Țara Hațegului – Retezat, îndeplinește standardele propuse de sistemul internațional de certificare, Green Globe; și care ar fi diferențele dintre criteriile propuse de sistemul internațional, Green Globe, și cel național, AER.

Țara Hațegului – Retezat a fost a treia destinație turistică din România care a obținut o certificare din partea AER, astfel încât analiza acestui subiect este importantă datorită faptului că în zilele noastre este acceptat faptul că starea dorită a turismului este cea durabilă. Certificările ajută într-adevăr să fie mai durabile? Țara Hațegului – Retezat este mai durabilă acum, după obținerea certificării naționale? Poate Țara Hațegului – Retezat să obțină certificare internațională? Care ar fi beneficiile aduse de acesta?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, lucrarea include un tabel ce conține o comparare a criteriilor de certificare ecoturistică elaborate de Green Globe și AER, strategia de dezvoltare a Țării Hațegului – Retezat cu obiectivele principale și rezultatele obținute în urma aplicării acesteia, dar și aplicabilitatea criteriilor Green Globe în regiunea Țara Hațegului – Retezat.

Tabelul 1. Compararea criteriilor de certificare ecoturistică

Analizând tabelul 1, s-a văzut că fiecare secțiune din setul de criterii Green Globe a fost asociată cu cel puțin o secțiune din setul de criterii AER, ceea ce înseamnă că sunt necesare acțiuni identice sau similare în ambele cazuri. Prin urmare, întrucât criteriile GSTC respectă indicatorii de nivel al destinațiilor OMC și atât Green Globe, cât și AER au urmat și criteriile GSTC la crearea standardelor proprii, se poate afirma că aceaste certificări îndeplinesc perfect cerințele necesare pentru a fi corecte și fiabile.

Date fiind aceste asemănari dintre cele două seturi de criterii putem afirma că Țara Hațegului – Retezat este o destinație ce poate aplica pentru a obține certificare din partea sistemului internațional Green Globe, aceasta îndeplinind o mare parte din criteriile elaborate de acesta.

Țara Hațegului – Retezat este una dintre destinațiile ecoturistice din România ce încearcă în mod constant să îmbunătățească ceea ce oferă. Pentru a face acest lucru, în 2016, Asociația de Ecoturism din România împreună cu Asociația de Turism Retezat au lansat programul de dezvoltare a destinației de ecoturism Țara Hațegului – Retezat. Acest programul a fost co-finanțat printr-un grant de elveția prin intermediul contribuției elvețiene pentru uniunea europeană extinsă. Acest proiect a fost axat pe sustenabilitatea economică, socială și de mediu ca principii principale. Mai mult, obiectivul proiectului a fost dezvoltare durabilă prin ecoturism a Țării Hațegului – Retezat astfel încât aceasta să devină destinație ecoturistică de excelență a României și a monitorizat cantitativ și calitativ pe parcursul perioadei aprilie 2016-septembrie 2017 a fenomenului turistic din zonă, dar și a impactului acestuia asupra naturii și asupra comunităților locale.

Tabelul 2. Strategia de dezvoltare a Țării Hațegului – Retezat

Sursa: Asociația de Ecoturism din România www.asociatiaaer.ro

Scopul proiectului implementat a fost de a determina durata medie de sejur, sezonalitate, utilizarea diverselor atracții turistice, impactul economic al turismului și atitudinea localnicilor față de turism.

Tabelul 3. Rezultatele proiectului Țara Hațegului – Retezat: destinația ecoturistică de excelență a României

Sursa: Asociația de Ecoturism din România www.asociatiaaer.ro

După cum se vede în obiective și criterii, una dintre liniile strategice a fost identificarea sustenabilității ca factori cheie pentru competitivitatea sectorului; ceea ce a înțeles că, în 2012, Țara Hațegului – Retezat a solicitat o certificare pe baza criteriilor de destinație: ECO-România (sistemul de certificare românesc dezvoltat de AER), care este cazul studiat. Această certificare a fost obținută în anul 2016, an în care a fost implementat și programul de dezvoltare a destinației.

Standardele certificatului Green Globe, la fel ca și cele ale AER sunt bazate pe cele Criteriile globale de turism durabil (GSTC), urmând îndrumările și recomandările Global Partnership for Sustainable Tourism Criteria (o coaliție inițiată de Rainforest Alliance, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Fundatia Națiunile Unite, precum și de Organizația Mondială a Turismului a Natiunilor Unite (UNWTO)), de aceea lista criteriilor pe care o destinație ecoturistică trebuie să le îndeplinească este destul de asemănătoare și cuprinzătoare, multe dintre ele fiind îndeplinite de către destinația noastră.

În primul rând, criteriul fundamental care poate califica Țara Hațegului – Retezat drept candidată pentru a obține certificare din parte unui sistem de certificare internațional (Green Globe) este prezența unor resurse naturale protejate, precum: arii protejate, parcuri naționale sau situri importante. Zona îndeplinind în mod remarcabil acest criteriu, având în componență nu una, ci trei arii protejate de interes național și internațional: Parcul Național Retezat, Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina și Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului.

Un al criteriu important ar fi accesibilitatea turistului către aceste resurse prin intermediul orcărui mijloc de transport, fie că vorbim de cel public sau de cel privat, zona fiind accesibilă fie cu trenul, autobuzul sau autovehiculul personal (E79 și DN68). În același timp, la destinație se poate ajunge și pe cale aeriană, aceasta fiind asigurată prin aeroporturile din Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu Mureș și Timișoara, distanțele de la aeroporturi fiind de 136 km, 190 km, 201 km, respectiv 175 km, acestea fiind, de altfel, cele mai apropiate aeroporturi.

Nivel minim de servicii turistice, acesta este un alt criteriu esențial pe care o destinație trebuie să-l îndeplinească, în această categorie fiind încadrate structurile de cazare: hoteluri, cabane turistice, pensiuni turistice etc., Țara Hațegului – Retezat deținând un număr de 5 pensiuni certificate de către sistemul de certificare Eco-România, din 8 pensiuni evaluate, dar și pensiuni certificate de către Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural din România (ANTREC) (Fig. 12); la acestea mai putem adăuga: puncte de informare turistică (7 în Brădățel, Buta, Hațeg, Sălașu de Sus, Densuș, Baru, Râu de Mori, Costești ), centre de vizitare (8 în Nucșoara, Ostrovel, Hațeg, General Berthelot, Densuș, Sânpetru, Totești), trasee turistice diverse ( 27 de trasee turistice omologate și 5 trasee tematice în Parcul Național Retezat, 6 trasee tematice în Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, 6 trasee omologate și 2 trasee tematice în Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina), servicii de salvare etc. Un alt criteriu ar fi nivelul minim de servicii publice, precum: școli, puncte medicale, puncte de colectare a deșeurilor, bancomate etc.

Fig. 22 Pensiune turistică din Hațeg certificată de ANTREC

Sursa: Dragomir Loredana

Un ultim criteriu esențial îl reprezintă viziunea de managemant a destinației, un managemant durabil care se bazează pe o strategie/ un plan orientat pe dezvoltare de lungă durată, durabilă și responsabilă.

Lista criteriilor este mult mai diversificată, aceasta se împarte pe puncte și subpuncte, iar îndeplinirea fiecărui astfel de punct/subpunct îi poate aduce regiunii un anumit punctaj în procesul de evaluare, proces care urmează să decidă dacă destinația poate primi sau nu titulatura de destinație cetificată Green Globe. La fel ca și în cazul AER, procesul este unul de lungă durată, ce necesită implicarea atât a autorităților locale, a stakeholderilor implicați în domeniul turismului din zonă, dar și a comunităților locale.

Obținerea unei certificări internaționale poate aduce regiunii o serie de beneficii, precum: conservarea și gestionarea eficientă a resurselor naturale, protecția patrimoniului și a diversității culturale, îmbunătățirea calității vieții comunității locale, promovare la nivel internațional a regiunii, maximizarea numărului de vizitatori internaționali, îmbunătățirea calității turismului etc.

Fig. 23 Aplicabilitatea schemei procesului de certificare Green Globe în Țara Hațegului – Retezat

Sursa: adaptat după Font

2.4 Analiza diagnostic de tip SWOT a destinației Țara Hațegului – Retezat

În vederea elaborării unei stategii eficiente și durabile, de obținere a certificării unui sistem ecoturistic internațional, și de valorificare a potențialului turistic al Țării Hațegului – Retezat, destinație deja certificată la nivel național, se impune o diagnoză realistă și pertinentă a acestuia.

Puncte tari:

relieful este uniform repartizat și alcătuiește câteva subdiviziuni cu o funcționalitate și particularități fundamentale bine conturate;

poziție geografică favorizantă, dispunând de resurse naturale bogate și variate, dar și de factori favorizanți pentru dezvoltarea de așezări umane;

zona turistică Țara Hațegului – Retezat întrunește, într-o manieră însemnată elemente caracteristice pentru dezvoltarea mai multor forme de turism, întrunind pe o suprafață nu foarte mare, contraste peisagistice și obiective cultural-istorice interesante, caracterizate printr-o mare varietate și originalitate;

patrimoniu natural de exceptie: Cheile Buții, Cheile Scocului, Geoparcul Dinozaurilor, Parcul National Retezat, numeroase arii proiejate;

abundența siturilor de mare importanță istorică și culturală, reprezentate de vestigii ale civilizațiilor dacice și romane (ruinele de la Sarmizegetusa), ale fortificațiilor (cetatea Colț, Cetatea Mălăiești), edificii religioase și arhitecturale (Biserica Sf. Nicolae Densuș, Biserica Sf. Nicolae Densuș etc.), conferă de asemenea zonei Țara Hațegului – Retezat un rol de importantă zonă turistică;

menținerea și perpetuarea specificului local (costume populare, rețete culinare locale), unui număr mare de ocupații tradiționale, specifice (morăritul, țesătura).

Puncte slabe:

sate izolate, căi de acces dificile sau blocate;

identitatea turistică a destinației este încă insuficient cunoscută;

rețele de acces, precum drumurile comunale și sătești nemodernizate și insuficient întreținute;

atât patrimoniul natural, cât și cel antropic material și imaterial este insuficient exploatat;

populație îmbătrânită și insuficent calificată în domeniul economic și turistic;

colaborare sporadică între comunitățile locale din această zonă;

colectarea neselecționată a deșeurilor, în vederea reciclării, refolosirii, recuperării sau valorificării lor;

număr mic de evenimente organizate anual, cauzat de slaba colaborare între structurile publice și cele private în vedererea organizării acestora;

lipsa unor spații destinate campării;

promovare insuficientă la nivel regional și național și, bineînțeles, lipsa participării cu oferte turistice la târgurile de profil din țară;

insuficiența fondurilor și a locațiilor necesare realizării infrastructurii turistice a administrației parcului;

absența unei agenții de turism;

absența unui transport public local care să permit turiștilor deplasarea la diverse Strategia de dezvoltare locală obiective.

Oportunități:

educare populației în vederea colectării selectivă a deșeurilor;

posibilitatea accesării unor programe de finanțare europene pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii în mediul rural;

existența valorilor naturale, istorice, precum și a celor culturale, fac posibilă dezvoltarea unor oferte și programe turistice complexe, ce înglobează toate aceste valori;

disponibilitatea de a încheia relații de parteneriat a autorităților locale, cu investitori locali sau străini;

existența forței de muncă disponibilă constituie de asemenea o oportunitate, cu condiția atragerii acesteia în formarea profesională pentru activități de turism și pentru dezvoltarea acestora;

participarea la târguri de turism.

Amenințări:

creșterea alarmantă a construcțiilor cu funcționalitate turistică în zonă;

defrișări abuzive în Parcul Național Retezat;

degradarea partimoniului antropic;

lipsa investițiilor durabile;

continua dezvoltare a turismului de masă, haotic, cu repercursiuni în peisagistică și echilibrul mediului;

lipsa personalului calificat în servicii turistice și neacordarea importanței cuvenite ceea ce nu face altceva decât să descurajeze turiștii;

tendința de pierdere, în timp, a valorilor patrimoniului etno-cultural, datorată de lipsa conștientizării populației.

Tablelul 4. Analiza Swot a Țării Hațegului – Retezat – prezentare sintetică

2.5 Metoda Delphi ca proces de evaluare a impactului sistemelor de certificare ecoturistice

Metoda Delphi este o tehnică de colectare a opiniilor unui grup de experți, și nu numai, asupra unui anumit topic printr-o serie de chestionare în care feedback-ul despre împărtășirea opiniei grupului este oferit între rundele de întrebări, păstrând totodată anonimatul răspunsurilor respondenților. Nu este necesară o întâlnire față în față; prin urmare, procesul este adecvat în special în cazul în care este necesară contribuția unui număr mare de participanți dispersați geografic.

Anonimatul respondenților este păstrat prin efectuarea sondajului Delphi prin poștă, e-mail sau, ocazional, prin interviuri personale cu membrul echipei de cercetare. Scopul menținerii anonimatului este de a reduce potențialul de presiune de la egal la egal, de a se lăsa influențați unii de alții, sau de a le permite diferitelor personalități să intre în discuții contradictorii. Respondenții trebuie să ofere răspunsuri bazate pe propria experiență, indiferent că este ea personală, profesională, științifică etc., aceștia fiind în raport cu setul de afirmații pe care se bazează metoda, afirmații care pot reflecta o stare anume, apariția unor eventuale evenimente în viitorul apropiat, afirmații care pot avea la bază posibile asocieri ale caracterizărilor rezultate în urma aplicării analizei SWOT.

Pe baza descrierii tehnicii de către autori precum Archer (1976), Richey et al. (1985), Smith (1995) și Frechtling (1996), tabelul 5 rezumă etapele de bază implicate într-un studiu tipic Delphi. Pentru început, se formează un grup de respondenți. Membrii sunt selectați pe baza cunoștințelor și expertizei lor în domeniile legate de problema care trebuie abordată. Numărul respondenților nu este considerat a fi o problemă critică, acesta poate să difere în funcție de tema abordată.

Tabelul 5. Pași de bază ce trebuie urmați în aplicarea metodei Delphi

În prima rundă, experții sunt încurajați să stabilească punctul central al studiului în funcție de problemele majore care trebuiesc abordate. Respondenților, de obicei, le este trimis chestionarul cu memento-uri celor care nu îl completează până la un termen prestabilit. Un pachet de informații este adesea prezentat respondenților la începutul studiului, pentru a se asigura că toate încep dintr-un punct de plecare comun.

În runda următoare, paneliștii primesc, de obicei, un rezumat al opiniilor grupului agregat cu privire la întrebările incluse în runda sondajului precedent, împreună cu un nou chestionar care le cere să își facă cunoscută din nou opinia. Răspunsurile pot fi cuantificate, clasificate, măsurate pe un anumit tip de scară sau chiar textuale.

Ultima etapă constă în aplicarea rezultatelor obținute prin procesul Delphi asupra problemei disputate. Adesea, este pregătit și trimis tuturor participanților un raport final de feedback pentru a le aduce la cunoștiință imaginea colectivă care s-a format în urma aplicării metodei Delphi.

Concluzii și direcții viitoare

În mediul economic actual, multe țări depun eforturi semnificative pentru a dezvolta și operaționaliza un număr de sisteme de certificare menite să confirme faptul că o companie de turism își îmbunătățește performanța în ceea ce privește o serie de indicatori, printre care: sănătatea și siguranța, conservarea și biodiversitatea, produs de management, calitate, etc. Astfel, multe companii de turism și-au orientat activitățile spre aceste criterii pentru a obține certificarea ecologică a afacerii și a produselor pe care le vând.

În prezent, societatea trece printr-o perioadă marcată de schimbări majore datorită problemelor de mediu la nivel mondial și presiunilor asupra mediului, preocupărilor legate de sănătate etc. Nu este nou faptul că mediul este atât "suport", cât și "materie primă" pentru turism, degradarea sa duce la scăderea atractivității unei anumite zone. De aceea, există o legătură strânsă între eticheta ecologică și comportamentul consumatorului. Astfel, există turiștii care menționează că ar fi dispuși să plătească mai mult pentru a beneficia de facilități care au implementat un sistem de certificare, aceștia considerând că performanța ecologică este un factor cheie pentru o vacanță de succes.

Prezenta lucrare a demonstrate că certificarea ecoturismului are un caracter educativ, atât prin îmbunătățirea performanței ecologice a operatorilor de ecoturism, cât și prin conștientizarea autorităților locale, a localnicilor și a turiștilor cu privire la oportunitățile turistice durabile. Astfel, certificarea ajută operatorii de ecoturism să obțină beneficii economice pe de o parte, prin reducerea consumului de apă, electricitate etc., și în al doilea rând prin implementarea de noi tehnologii cu asistență financiară și tehnică oferită de diverse instituții.

În același timp, certificarea conduce la creșterea standardelor din industrie în ceea ce privește sănătatea, siguranța, mediul, stabilitatea socială, precum și reducerea costului protecției mediului, prin protecția mediului și limitarea impactului negativ asupra acestuia, protejând culturale și sociale valorile umane locale.

În cele din urmă, putem spune că actualul mediu socio-economic necesită orientare către o afacere durabilă, ecologică. Companiile de turism fiind motivate să implementeze un sistem de certificare a calității pentru a obține reduceri de costuri și recunoașterea globală a calității serviciilor ecoturistice.

În acest context, prin implementarea unui sistem de certificare a calității serviciilor ecoturistice, destinațiile ar putea obține o imagine mai bună și un element de diferențiere față de concurență, rezultând efecte benefice pe piața de profil prin reducerea costurilor și îmbunătățirea performanței. În cazul de față, prin implementarea unui sistem de certificare internațional, destinația ecoturistică Țara Hațegului – Retezat ar putea beneficia de o recunoaștere la nivel mondial și o serie de alte beneficii, precum: conservarea și gestionarea eficientă a resurselor naturale, protecția patrimoniului și a diversității culturale, îmbunătățirea calității vieții comunității locale, promovare la nivel internațional a regiunii, maximizarea numărului de vizitatori internaționali, îmbunătățirea calității turismului etc.

Aprofundarea cercetării va fi direcționată în continuare către utilizarea metodei Delphi în procesul de evaluare a impactului sistemelor de certificare ecoturistice asupra turismului din Țara Hațegului – Retezat.

Necesitatea realizării acestui studiu derivă din dorința de a vedea nivelul de cunoștere al experților în turism, dar și a turiștilor în ceea ce privește sistemele de certificare ecoturistice, și de a afla care este percepția acestora în privința aplicabilitatății criteriilor sistemelor de certificare în destinația Țara Hațegului – Retezat.

Bibliografie

*** Turism – Servicii, Teste grilă pentru examenul de licență, Editura Uranus, București, 2002.

Ammenberg, J., Brjesson, B., Hjelm, O., (1999), Joint EMS and Group Certification, Greener Management International, 10.9774/GLEAF.3062.1999.wi.00005.

Ammenberg, J., Brjesson, B., Hjelm, O., (1999), Joint EMS and group certification: A cost-effective route for SMEs to achieve ISO 14001, Greener Management International. 28. 23-31.

Archer, B.H. (1976), The Anatomy of Multiplier, Regional Studies 10: 71-77

Bénassy-Quéré A, Marimon R, Pisani-Ferry J, Reichlin L, Schoenmaker D, Weder di Mauro B, 2020, COVID-19: Europe needs a catastrophe relief plan. VOX CEPR Policy Portal. Research-based policy analysis and commentary from leading economists. https://voxeu.org/article/covid-19-europeneeds-catastrophe-relief-plan

Black, R., Crabtree, A., (2007), Quality Assurance and Certification in Ecotourism, CABI, UK

Butler, R., (1991). Tourism, environment, and sustainable development. Environmental Conservation, 18(3), 201-209. doi:10.1017/S0376892900022104, Cambridge Univ Press, 40 West 20th Street, New York, Ny 10011-4211

Butler, R., (1993), Pre- and Post-impact Assessment of Tourism Development, In: Pearce, D.G. and Butler, R.W. (Eds) Tourism Research: Critiques and Challenges. London: Routledge, pp.135-155

CNBC https://www.cnbc.com/2020/03/15/cruise-lines-911-how-coronavirus-brought-industry-to-its-knees.html

CNN Travel https://edition.cnn.com/travel/article/coronavirus-travel-bans/index.html

Costa, P.,Stuart, M., Pinard, M., Phillips, G., (2000). Elements of a certification system for forestry-based carbon offset projects, Mitigation and Adaptation Strategies for Global Change. 5. 39-50. 10.1023/A:1009656501414.

Deng, J., Bender, M., Selin, S., (2011), Development of a point evaluation system for ecotourism destinations: A Delphi method, Journal of Ecotourism. 10. 77-85. 10.1080/14724040903511162.

FAIRWEATHER, J. MASSLIN, C. and SIMONS, D., (2005), Environmental Values and response to Eco-labels among international visitors to New Zeeland, Journal of Sustainable Tourism, 13 (1): pp. 82-98

Filekar, M.H., Pathak,B., Kale, R.K., (2014), Enviroment and Sustainable Development, Springer, India Heritage, CUHT, 2010, Corfu, Greece, 24-26, Iulie, 2010, pag.28-35, http://www.wseas.us/e-library/conferences/2010/Corfu/CUHT/CUHT-03.pdf

Fletcher, J. and Archer, B.H. (1991), The Development and Application of Multiplier Analysis, In C.P. Cooper and A. Lockwood (Eds.), Progress in Tourism, Recreation and Hospitality Management, Vol.3, pp. 28-47, Chichester: Wiley

Font, X., (2002), Environmental certification in tourism and hospitality: pregress, process and prospects, Tourism Management, No 23, 197-205

Font, X., (2003), Labelling & Certification: Benefits & Challenges for Sustainable Tourism Management & Marketing, International Ecotourism Monthly, Year 5, Issue 50, July, Ecoclub

Font, X., Buckley, R.C., (2001), Tourism Ecolabelling. Certification and Promotion of Sustainable Management, CABI Publishing, UK

Foriș, T., Dima, D. (coord.) – Manual de formare managerială în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001;

Frechtling, D.C., (1996), Practical Tourism Forecasting, Oxford, UK: Butterworth- Heinemann

Honey, M., (1999), Ecotourism and Sustainable Development: Who Owns Paradise?, Island Press, Washington D.C

Honey, M., (2002), Ecotourism & Certification: Setting Standards in Practice, Island Press, Washington D.C

Honey, M., (2003), Protecting Eden: Setting Green Standards for the Tourism Industy, Environment, Vol.45, Issue 6, July/August, 8-21

Honey, M., (2008), Ecotourism and Sustainable Development, Second Edition: Who Owns Paradise?, Island Press, Washington D.C

Jarvis, N., Weeden, C.,Simcock, N., (2010), The Benefits and Challenges of Sustainable Tourism Certification: A Case Study of the Green Tourism Business Scheme in the West of England, Journal of Hospitality and Tourism Management. 17. 83–93. 10.1375/jhtm.17.1.83.

Jorda O, Singh SR, Taylor AM, 2020, Longer-Run Economic Consequences of Pandemics. Federal Reserve Bank of San Francisco Working Paper 2020-09. https://doi.org/10.24148/wp2020-09

Mazilu, M., (2011), Turism și dezvoltare durabilă, Editura Universitaria, Craiova

Mbaiwa, J., Magole, L., Kgathi, D., (2015), Prospects and Challenges for Tourism Certification in Botswana, Tourism Recreation Research. 36. 259-270. 10.1080/02508281.2011.11081671.

McLaren, F.T., (2002), A Strategic Overview Of Ecotourism And Accreditation And Certification: The Road Forward, http://worldtourism.org/sustainable/IYE/regional_activities/brazil/cases/TIES.html

Minciu, R. – Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000;

Mycoo, M., (2006), Sustainable Tourism Using Regulations, Market Mechanisms and Green Certification: A Case Study of Barbados, Journal of Sustainable Tourism – J SUSTAIN TOUR. 14. 489-511. 10.2167/jost600.0.

Neacsu, N., (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucuresti

Pina, R. F., (2004), Ecolabelling, certification and accreditation: elements of a possible model for the ecotourism industry in southern and eastern Africa, The University of Stellenbosch

Reuters https://www.reuters.com/article/us-health-coronavirus-tourism/world-travel-may-shrink-25-on-coronavirus-in-2020-shed-50-million-jobs-wttc-idUSKBN2101F2

Richey, J.D., Mar, B.W., Horner, R.P., (1985), The Delphi technique in environmental assessemnt,. I: implementation and effectiveness, Journal of Environmental Managenent 21, p 135-146

Ritchie, B. W., Burns, P., Palmer, C., (2005), Tourism Research Methods: Integrating Theory with Practice, CABI Publishing, UK

Rodríguez, R.A., López, A. G., Caballero, J.L.J., Has implementing an ecolabel increased sustainable tourism in Barcelona?, Cuadernos de Turismo, nș 40, (2017); pp. 93-134

Rogers, P. P., Jalal, K.F., Boyd, J.A., (2008), An Introduction to Sustainable Development, Glen Educational Foundation, Inc.

Russillo, A., Honey, M.,Rome, A., Bien, A. (2007), Practical Steps for Marketing Tourism Certification,

Scott, B.R., 2001, The Great Divide in the Global Village. Foreign Affairs. https://www.foreignaffairs. com/articles/2001-01-01/great-divide-global-village

Sheresheva, M.Y., 2020, Coronavirus and tourism, Population and Economics 4(2): 72-76. https://doi. org/10.3897/popecon.4.e53574

Simon Dresner, The Principles of Sustainability, Earthscan, UK and USA, 2002

Smith, S.L.J., (1995), Tourism Analysis: a Handbook, 2nd edn. Longman, Harlow, UK, 320pp.

Stănciulescu, G. și colaboratorii – Tehnologia turismului – manual pentru clasele a XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, București, 2002;

The International Ecotourism Society (TIES), (2003), A simple user’s guide to certification for sustainable tourism and ecotourism

Travel Daily News https://www.traveldailynews.com/post/corona-virus-affecting-the-tourism-industry-worldwide

Turism Market https://www.turismmarket.com/stirile-lunii-in-turismul-international25

UNEP, (1998), Ecolabels in the Tourism Industry, United Nations Publication

WCED, (1987). Our common future, Oxford: Oxford University Press.

Wood, M.E., (2017), Sustainable Tourism on a Finite Planet: Environmental, Business and Policy Solutions, Routledge, London, New York

World Economic Forum https://www.weforum.org/agenda/2020/03/world-travel-coronavirus-covid19-jobs-pandemic-tourism-aviation/

World Tourism Organization, (2004), Indicators of Sustainable Development for Tourism Destinations: A Guidebook, World Tourism Organization, Madrid, Spain

Webografie:

https://www.iisd.org/business/markets/eco_label_benefits.aspx

https://en.wikipedia.org/wiki/Rainforest_Alliance

https://ec.europa.eu/environment/ecolabel/

https://www.gstcouncil.org/about/about-us/

https://sustainabledevelopment.un.org

https://destinet.eu/

https://www.rainforest-alliance.org/

https://greenglobe.com/about/

Ţara Haţegului – Parcul Naţional Retezat: drumul spre a deveni destinaţie ecoturistică

http://elvetiaromania.ro/proiecte/tara-hategului-retezat/

Despre AER

Prima pagina