Logistica Si Sistemele Logistice
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I –DEFINIREA SI TIPOLOGIA LOGISTICII SI A SISTEMELOR LOGISTICE
1.1. Semnificatii ale conceptului de logistica
1.2. Managementul logisticii
1.2.1. Principiile managementului logisticii
1.2.2. Functiile managementului logisticii
1.3.Clasificarea logisticii
1.3.1.Logistica interna
1.3.2.Logistica externa
1.4.Metode si tehnici folosite in managementul logisticii
CAPITOLUL II – PREZENTAREA FIRMEI S.C. RCS & RDS S.A.
2.1.Scurt istoric S.C. RCS & RDS S.A
2.2. Organizarea societății S.C. RCS & RDS S.A
2.3.Conjunctura economică generală în care își desfășoară activitatea S.C. RCS & RDS S.A
2.4. Piata firmei S.C. RCS & RDS S.A
2.5.ANALIZA SWOT S.C. RCS & RDS S.A
CAPITOLUL III – STUDIUL DE CAZ – Managementul logisticii în cadrul firmei SC RCS-RDS SRL
3.1. Organizarea sistemului logistic al firmei
3.2. Manifestarea logisticii interne in cadrul firmei
3.3. Distributia fizica in cadrul SC RCS-RDS SRL
3.4. Logistica inversa
CONCLUZII ȘI PROPUNERI:
BIBLIOGRAFIE:
Grosvener Plowman s-a referit la cele 5 potriviri ale unui sistem logistic: produsul potrivit, în locul și la timpul potrivit, în cantități și cost potrivit. Costul este specific sistemului logistic al întreprinderii, ceilalți sunt similari utilității de posesie, respectiv activității de marketing.
Activitatea logistică are scopul de a oferi consumatorilor produsele la termene cât mai scurte și la costuri scăzute, îmbunătățind nivelul serviciului către consumator.
Obiectivele sistemului logistic
Ca în orice domeniu al marketingului, și în sistemul logistic punctul de plecare pentru proiectarea unui astfel de sistem îl reprezintă nevoile consumatorilor și satisfacerea acestora. De cele mai multe ori se consideră ca principal obiectiv, oferirea unui maximum de servicii la cele mai reduse costuri. Acest lucru este foarte greu de realizat, datorită faptului că maximizarea serviciilor oferite clienților implică o livrare rapidă, stocuri mari, o varietate largă a produselor, care luate la un loc vor mări costurile de distribuție. În opoziție cu acest lucru, minimizarea costurilor presupune o livrare mai înceată, stocuri mai mici, care împreună contribuie la oferirea unor servicii mai reduse clienților. Deci obiectivul sistemului logistic se reformulează în: asigurarea planificată de servicii la cel mai redus cost.
CAPITOLUL I –DEFINIREA SI TIPOLOGIA LOGISTICII SI A SISTEMELOR LOGISTICE
1.1.Semnificatii ale conceptului de logistica
Mutațiile care au avut loc în privința abordării teoretice și practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, semifabricatelor și produselor finite au condus la apariția unor noi termeni, printre care: distribuția fizică, logistica de distribuție, managementul materialelor, managementul marketingului, managementul logistic, managementul lanțului de aprovizionare-livrare etc. Deseori, acești termeni sunt considerați sinonimi, fiind utilizați pentru a descrie aproximativ același domeniu tehnico-economic, cunoscut sub denumirea de logistică.
Cea mai mare parte a specialiștilor în domeniu consideră că acești termeni sunt intr-o relație de substituire, în schimb alții autori acordă o semnificație diferită fiecărui concept menționat și sunt de părere că nu există o definiție unică, completă și perfectă a acestora, ce poate fi aplicată oricărui bun economic sau tuturor întreprinderilor.
Terminologia încetează să fie o problemă numai dacă se presupune că există o accepție comună, conform căreia fiecare termen se referă, în general, la un set cuprinzător de activități economice legate de mișcarea și stocarea produselor și informației. Aceste activități sunt desfășurate pentru a îndeplini două obiective majore, și anume: oferirea unui nivel adecvat de servire a consumatorilor (utilizatorilor) și crearea unui sistem logistic care să asigure conformitatea globală cu cerințele clientului.
Termenul „logistică” a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. La începutul secolului XX, logistica era considerată acea ramură a artei războiului, care se ocupă de mișcarea și aprovizionarea armatelor.
În timpul celui de-al doilea război mondial, armatele participante au elaborat și utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca produsele să ajungă la locul potrivit, atunci când era necesar. Începând cu anii ”90, termenul logistică este larg utilizat în domeniul militar pentru a defini activitatea de asigurare materială, tehnică și medicală a trupelor (hrănire, echipare, aprovizionare cu tehnică și materiale de tot felul), inclusiv transportul și cazarea acestora. Totodată, în mediul militar, se utilizează și conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formațiunilor, mijloacelor și activităților implicate de această componentă a artei militare.
În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, conceptele și metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendințe de dezvoltare a activității economice. Firmele producătoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Reușita în afaceri depindea, aparent, numai de capacitatea de a onora cererea pieței, în primul rând din punct de vedere cantitativ.
Recesiunea economică din a doua jumătate a anilor ’50 și reducerea profiturilor firmelor i-au constrâns pe oamenii de afaceri să identifice modalități de raționalizare a costurilor, apte să mențină sau să sporească eficiența activităților economice proprii. Astfel, numeroși operatori economici au început să ia în considerare potențialul nevalorificat din domeniul distribuției fizice, respectiv al fluxurilor fizice orientate spre organizațiile economice cliente din aval. Conceptul de distribuție fizică a fost larg utilizat decenii de-a rândul, înainte ca termenul logistică să fie frecvent folosit de către specialiștii din domeniu.
Treptat, utilizarea termenului logistică s-a extins în toate activitățile economice desfășurate pe plan mondial. În anii ’80 ai secolului XX, de exemplu, eforturile de eradicare a foametei în Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice în desfășurarea activităților de aprovizionare cu alimente.
Termenul de logistică a fost adoptat în limba română din cea franceză, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) oferind două accepțiuni acestuia, și anume:
logistica reprezintă ansamblul de operațiuni de deplasare, de organizare, de aprovizionare care permit funcționarea unei armate;
logistica reprezintă metodele și mijloacele care se ocupă de organizarea funcționării unui serviciu, a unei întreprinderi.
În literatura de specialitate din țara noastră există mai multe definiții, cea mai cuprinzătoare, după părerea noastră, este cea conform căreia logistica reprezintă un ansamblu de activități care au ca scop realizarea celor șapte potriviri: produsul potrivit, în cantitatea potrivită, în condiții potrivite, la locul potrivit, la timpul potrivit, clientului potrivit, cu costul potrivit.
Asociația Americană de Marketing propune încă din anul 1948 o definiție distribuției fizice care constă în: „mișcarea și manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel în care sunt consumate sau utilizate”.
Printre primele tentative de definire a distribuției fizice, se înscrie și cea a lui Peter Drucker care, în 1962, afirma că distribuția fizică este un alt mod de a denumi întregul proces de afaceri. „Poți privi orice afacere – în particular o afacere de producție – ca pe un flux fizic de materiale. Acest flux este întrerupt atunci când tăiem sau modelăm materialul. Acestea sunt turbulențe care întrerup fluxul …. Dar fluxul trece prin toate funcțiile și toate stadiile, acestea fiind motivul fundamental datorită căruia nu este condus. Nu se încadrează în structura tradițională a unei organizații funcționale”.
În SUA, National Council of Physical Distribution Management (NCPDM), asociație profesională fondată în 1962, a jucat un rol important în definirea distribuției fizice. De exemplu, conform versiunii din 1972 a definiției, distribuția fizică este un termen care descrie integrarea a două sau mai multe activități, în scopul planificării, desfășurării și controlării unui flux eficient de materii prime, produse semifinite și produse finite, de la punctul de origine la punctul de consum. Definiția specifică faptul că aceste activități pot include, fără ca lista să fie limitativă: tipul de servicii oferite clienților, previziunea cererii, comunicațiile legate de distribuție, controlul stocurilor, manipularea materialelor, prelucrarea comenzilor, serviciul postvânzare și cel legat de piesele de schimb, alegerea amplasamentelor uzinelor și depozitelor, cumpărările, ambalajul, mărfurile returnate, negocierea sau utilizarea elementelor recuperabile, organizarea transportului și transportul efectiv al mărfurilor, precum și depozitarea și stocarea.
Există numeroase definiții ale distribuției fizice, însă majoritatea lor au multe puncte comune cu definiția formulată de Philip Kotler, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în domeniul marketingului, pe plan mondial. El a considerat că distribuția fizică implică planificarea, realizarea și controlul fluxului fizic al materialelor și produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea satisfacerii necesităților consumatorilor în condițiile obținerii de profit. Această definiție pune accentul pe următoarele aspecte:
caracterul de proces al distribuției fizice, determinat de corelarea activităților de planificare, realizare și control al fluxului fizic al mărfurilor;
obiectul distribuției fizice, care este reprezentat de materiile prime, materialele, semifabricatele și produsele finite;
amploarea spațială a distribuției fizice, care cuprinde întregul traseu de la punctele de origine la cele de utilizare;
scopul operațiunilor de distribuție fizică și concordanța sa cu scopul dual al oricărei activități de marketing, reprezentat de satisfacerea clienților și îndeplinirea obiectivelor de profit ale organizațiilor economice.
Considerat ca fiind un termen paralel cu cel de distribuție fizică, logistica a fost definită de numeroși specialiști în domeniu, printre care și James L. Heskett. În 1977, el consideră că procesul
logistic înglobează ansamblul activităților implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor și debușeelor, realizând un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.
În 1991, prestigioasa organizație profesională americană Council of Logistics Management (începând cu 1986, noua denumirea National Council of Physical Distribution Management din SUA) recunoștea importanța unui nou concept, cel de logistică. În conformitate cu definiția formulată de această organizație, logistica este un proces care constă în planificarea, realizarea și controlul fluxului și stocării eficiente și eficace a materiilor prime, produselor finite și informațiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cerințele clientului.
Printre atuurile definiției date de Council of Logistics Management se înscriu următoarele:
trecerea de la conceptul de distribuție fizică la cel de logistică, pentru a descrie fluxurile dintre operatorii canalelor de marketing;
reflectarea necesității de a considera fluxul total de la punctul de procurare a materialelor la punctul final de distribuție a produselor finite;
considerarea informațiilor ca o componentă importantă a fluxurilor logistice;
perspectiva managerială, care se referă la întregul proces decizional, de la etapa de planificare, până la cea de control, în condiții de eficiență și eficacitate;
importanța acordată adaptării procesului logistic la cerințele clienților.
Totodată, o serie de specialiști consideră că definiția analizată are o serie de limite, principalele argumente fiind următoarele:
Excluderea aparentă a serviciilor, deoarece definiția lasă impresia că se referă doar la fluxul bunurilor, deși serviciile pot beneficia, la rândul lor, de avantajele unui bun management logistic sau se pot confrunta cu probleme logistice substanțiale.
Responsabilitatea logisticianului în domeniul producției, care, conform definiției, pare să se extindă la fluxul produselor în cadrul proceselor de producție. În realitate, specialistul în activități logistice nu este implicat în procese de producție detaliate, în controlul produselor în curs de fabricație, în cel de programare a utilajelor sau controlul calității operațiunilor de producție;
Responsabilitatea privind activitățile de „întreținere”. Dintre activitățile unui logistician trebuie să fie exclusă activitatea de întreținere inclusă în conceptul militar de logistică. El se va ocupa de fluxurile de mărfuri dinspre furnizori spre organizația sa și de la întreprinderea sa la clienți.
Pe baza definițiilor prezentate în acest subcapitol referitoare la domeniul logisticii mărfurilor, putem conchide că misiunea logisticianului constă în aducerea bunurilor și serviciilor la locul potrivit, la momentul dorit de utilizatori, în condițiile cerute de aceștia, precum și în asigurarea celei mai mari contribuții la realizarea profitului organizației economice.
Încercările de delimitare a activității logistice de canalele de distribuție i-au determinat pe unii specialiști să facă apel la un nou concept, cel de canal logistic. Ei consideră că scopul principal al unui canal logistic este livrarea la timp a mărfurilor și administrarea corespunzătoare a fluxului mărfurilor. Sunt puse astfel în evidență deosebirile dintre cele două tipuri de canale. În timp ce un canal de marketing facilitează tranzacțiile prin coordonarea produsului, prețului și inițiativei promoționale, un canal logistic asigură disponibilitatea spațială și temporală a produselor și serviciilor. În consecință, canalul logistic constituie sistemul major de asigurare a serviciului pentru clienți.
Se consideră că un canal logistic este un lanț de evenimente care adaugă valoare. Totodată, valoarea reală nu este realizată până când sortimentul de produse nu este poziționat fizic și temporal și nu are configurația corespunzătoare transferului de proprietate. Numai în cazul în care tranzacțiile desfășurate în cadrul canalului întrunesc aprecierea, acceptarea și satisfacția cumpărătorilor, este adăugată o valoare substanțială prin procesul logistic.
1.2. Managementul logisticii
1.2.1. Principiile managementului logisticii
Elaborarea politicii de distribuție a firmei, care să contribuie la infăptuirea obiectivelor sale de marketing, presupune nu numai stabilirea canalelor de distribuție, dar și formularea strategiei și tacticii referitoare la distribuția fizică, respectiv logistica mărfurilor.
Componenetele sistemelor logitice
Sistemele logistice se dedică concilierii disțantelor spațiale și temporale între alcătuirea și luarea în considerare a performanțelor intreprinderii.
Obiectivele legate de impărțirea fizică a mărfii pot fi desemnate, simplist, prin următoarea paradigma. Un sistem logistic are:
– produsul potrivit;
– în cantitatea potrivită;
– la locul potrivit;
– la timpul potrivit;
– cu calitatea potrivită;
-pentru a pune la dispoziție astfel costuri logistice minimale.
Derularea contractului
Baza pentru un flux fără obstacole al proceselor logistice este indeplinirea sarcinilor. Aici este necesară o cuprindere sistematică a datelor referitoare la indeplinire:
– datele sarcinii, cum ar fi: cantități, prețuri, rabaturi, termene de livrare, numărul clienților și sarcinilor, etc.
– proseduri de indeplinire, cum ar fi: confirmarea sarcinii de indeplinit, efectuarea calculelor si facturilor, statistici, etc.
In corelație cu indeplinirea sarcinii ne vom strădui să alcătuim o bancă de date cu cele mai importante informații despre clienți
1.2.2. Functiile managementului logisticii
Principalele funcții ale logisticii:
Prelucrarea comenzilor.
Activitatea logistică începe cu primirea unei comenzi din partea clientului. Comenzile pot fi trimise în mai multe moduri -prin poșta sau telefon, prin agenți de vânzări ori prin intermediul calculatorului și al schimburilor electronice de date (SED).
O dată primite, comenzile trebuie prelucrate rapid si corect. Sistemul de procesare a comenzii pregătește facturile și trimite informații referitoare la comanda către cei care au nevoie de ele. Depozitele vor primi instrucțiuni legate de ambalarea si expedierea mărfurilor solicitate. Produsele care lipsesc din stocuri vor fi resolicitate. Mărfurile expediate sunt insoțite de documente de transport și de facturi, în timp ce copii ale acestor documente vor fi trimise mai multor departamente ale firmei.
Depozitarea.
Depozitarea este apreciată de multe intreprinderi exclusiv drept o problemă de costuri. Dacă dorește să se asigure o livrabilitate ridicată, este indicată o bază bună de depozitare. Dar aceasta inseamnă , pe de altă parte, atât costuri ridicate de depozitare, cât și de angajare a capitalului.
Se deosebesc trei tipuri de depozite:
– depozite de provizii -sunt amenajate în intreprinderi;
– depozite de mutare -există la transportatori;
– depozite de livrare -sunt în apropierea beneficiarilor finali, la intermediarii de desfacere sau centrele comerciale.
O problemă decizională centrală constă în precizarea mărimii cantității depozitate. Din valorile experimentale ale logisticii se vor putea, într-adevăr, prognostica ciclurile de comandă ale clienților și, pe aceasta bază, se va putea stabili cantitatea de siguranță pentru fiecare depozit, pentru a putea satisface eventualele suprapuneri de scurtă durată ale cererii.
Mărimea cantității de siguranță depinde însă de următorii factori:
– nivelul planificat al scopurilor de livrare;
– numarul depozitelor intermediare necentrale;
– ritmurile de comenzi ale clienților;
– atitudinea de aprovizionare din timp a intermediarilor de desfacere;
– actiuni de stimulare a vânzarii și acțiuni speciale ale distribuției;
– dezavantajele de așteptat de pe urma nelivrării, respectiv intărzierii în livrare;
– perisabilitatea produsului etc.
De câtiva ani, in cadrul gândirii producției "Just in time", se discuta și despre efectele acesteia asupra depozitării, ca și despre logistica. Scopul este de a se livra materia primă, materialele ajutătoare și utilajele necesare pentru productie exact in acel moment, și acestea să fie chiar atunci utilizate, astfel încât costurile de depozitare să fie minimizate. Modul de gândire din domeniul producției poate fi transpus, în același mod, asupra problemelor transportului și logisticii. Depozitarea poate fi văzută și ca o problemă decizională a afacerii proprii sau străine. Dacă va apela la un depozit propriu sau la unul străin, firma va evalua capacitatea calitativă și cantitativă a depozitelor, după criteriile de incărcare a costurilor. Din punctul de vedere al marketingului și al distribuției -ca un element esențial de achiziție în profilarea concurenței- de mult mai multe ori este necesar să se Respecte condițiile de livrare pentru intermediarii de desfacere și pentru beneficiarii finali. In multe piețe, condițiile de livrare dau tonul pentru încheieri de contracte.
Stocarea
Nivelul stocurilor influențează, de asemenea, satisfacția clientului. Problema de bază constă în găsirea unei căi de mijloc; cu alte cuvinte, nici stocuri prea mari, dar nici prea mici. Stocurile exagerat de mari determină costuri de depozitare ridicate si contribuie la uzura morală a produselor aflate in stoc. Stocurile mai mici decăt cele necesare conduc la o penurie de produse, la cheltuieli de urgenta pentru expedierea sau producerea mărfurilor, ca și la nemulțumirea clienților. In luarea deciziilor legate de stocuri, conducerea firmei trebuie să pună în balanță costurile necesare menținerii unor stocuri mai mari cu vânzările și cu profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.
Deciziile legate de stocuri presupun cunoașterea momentului în care se va face comanda și a cantitătii care va fi comandata. Cantități mai mari comandate implică comenzi mai puține, costuri reduse legate de comandarea mărfii dar și costuri sporite impuse de stocuri mai mari.
In ultima perioadă, multe firme și-au redus semnificativ stocurile și, implicit, cheltuielile legate de aceste stocuri apelănd la sistemul logistic just-in time. Prin acest sistem, producătorii și detailiștii își asigură stocuri mici de produse care le ajung pentru câteva zile de operare. Aceste sisteme contribuie la semnificative economii de cheltuieli legate de stocarea și manipularea produselor.
Prin menținerea unui flux corespunzător de materii prime, semifabricate și produse finite, producătorii și furnizorii pot sporii eficienta activitații de logistica, în paralel cu satisfacerea nevoilor clienților.
Transportul.
Deciziile asupra transportului trebuie luate pentru a se asigura aprovizionarea depozitelor, intermediarilor de desfacere și beneficiarilor finali cu produse ale intreprinderii. In miezul problemelor se află deciziile asupra mijloacelor de transport și asupra celor ce efectueaza transportul.
Cei care efectuează transportul pot fi proprii angajați ai intreprinderii sau străini. Decizia asupra apartenenței celor care efectuează transportul se ia în corelație cu investițiile necesare, cu costurile curente, cu acoperirea pieței și punerea la dispoziție a serviciilor, a imaginii celor care efectuează transportul, cu posibilitățile de control, cu disponibilitățile pe termen scurt, etc. Intră în discuție diferite mijloace de transport, cum ar fi camioanele, furgonetele, avioanele, vapoarele, etc. Alegerea formelor de transport subîntelese (via autostrada, sine, apa, aer) trebuie privită ca o decizie strategică a politicii de distribuție. De regula sunt introduse tipuri de transport combinate. Decizia asupra mijloacelor de transport se ia prin metoda de comparație costuri-performante. Costurile relevante (totale sau partiale) trebuie comparate cu criteriile de performanță ( de exemplu, timp de transport, siguranța livrării, flexibilitatea mijlocului de transport, adecvare calitativă și cantitativă a mijlocului de transport pentru performanța programată a intreprinderii, distanța geografică). Și aici se recomandă aplicarea metodei de evaluare a punctelor, pentru a ne putea descurca între diferitele criterii decizionale calitative si cantitative.
Performanța intreprinderii se află, în ansamblu, în fața problematicii centrale a stabilirii nivelului logistic optimal. O imbunatatire a nivelului logistic ( de exemplu, timp de livrare mai scurt și pregătire de livrare mai buna) înseamnă o curbă a costurilor progresiv crescătoare. Cautat este acel nivel logistic care rezolvă costuri mai mici prin cifre de afaceri mai mari.
Logistica internațională.
Logistica internațională reprezintă un domeniu din ce in ce mai important pentru firmele care operează pe plan internațional și care în activitatea de aprovizionare se bazează mai mult pe sursele globale, iar in activitatea de furnizare pe fluxurile comerciale internaționale. Tehnologiile sofisticate bazate pe sistemele computerizate, cum ar fi logistica integrată pe calculator (LIC), sunt utilizate pentru a permite firmelor internationale și firmelor care furnizează servicii de logistica să conducă eficient lanțurile de furnizare și funcțiile specifice activitații de logistică.
Pentru a fi eficienta, logistica internațională trebuie să fie planificată și coordonată în vederea obținerii unor costuri mai reduse în condițiile satisfacerii nevoilor clienților.
1.3.Clasificarea logisticii
1.3.1.Logistica interna
Managementul logistic cuprinde o varietate de activități care sunt legate de transportul produsului de la punctul de producție către punctele de consum, încercând să le realizeze prin minimizarea costurilor. Activități cuprinse în managementul logistic:
1.Înregistrarea comenzilor și pregătirea loturilor de livrare:
Activitatea logistică începe cu primirea unei comenzi din partea clientului, ceea ce declanșează procesul de distribuție, orientând toate activitățile acestuia spre satisfacerea cererii existente. Elementele procesului de comandă sunt cele operaționale: ordonarea comenzilor primite, programarea și pregătirea loturilor de transport și al facturilor, comunicație, modificările procesului de comandă, urmărirea și expedierea produselor, corectarea erorilor, cererile de informare despre produs, de credit și încasări.
2. Serviciul către client este definit ca o filosofie orientată către client, care include și analizează toate elementele mixului de marketing și legătura lor cu activitatea managementului logistic. Fiecare element al sistemului logistic poate influența modul în care produsul ajunge la client (locul și timpul potrivit, cost și condiții potrivite).
3. Distribuția comunicațiilor necesită un sistem complex de comunicații care se desfășoară între întreprindere, clienți și furnizori, compartimentele firmei (marketing, finanțe, contabilitate, fabricație, logistică-transport, depozit, stocare inventariere).
4. Controlul și inventarierea este o activitate importantă a logisticii. Este obligatoriu de știut în fiecare moment nivelul de stocuri de materii prime, subansamble, piese și produse finite pentru că imobilizarea acestor stocuri înseamnă atât spațiu în depozite cât și cheltuieli (stoc=capital imobilizat). Dimensiunea corectă a stocurilor este un element primordial, nu trebuie să fie exces de stoc că acest lucru înseamnă cheltuieli mai mari, dar nici mai puțin de necesar, lucru ce ar crea blocaje în lanțul distribuției, clientul nemaiputând fi onorat.
5. Prognoza cererii este o estimare a cantității de produse și servicii, pe diferite piețe și perioade de timp. Această prognoză de marketing este rezultatul unei cercetări a pieței și analizei trendului, estimării vânzărilor și a metodelor computerizate și cuprinde strategiile de preț, promoționale și de vânzări. Prognozele logisticii constau în determinarea cantității de produse, pe sortimente de fabricație, posibilitățile de plasare și depozitare pe fiecare crenel de piață.
6. Transportul reprezintă deplasarea bunurilor de la locurile de producție către distribuitori, clienți (locurile de consum și vânzare), sau în unele cazuri returnarea acestora. Ea cuprinde alegerea tehnologiei de transport (auto, cale ferată) și a rutelor.
De multe ori costul cel mai ridicat în procesul logistic îl are transportul, deci influențează prețul produselor, dar și performanțele de livrare (timp și condiții).
Transportul rutier se caracterizează printr-o flexibilitate foarte mare în privința rutelor și a orarelor, transportul realizându-se de la poarta unei firme până la poarta celeilalte, renunțând la transferarea produselor din camioane, în vagoane și înapoi. Prin transport rutier se reduce timpul de servire a consumatorului și scade riscul deteriorării produselor.
Transportul pe cale ferată reprezintă unul din cele mai economice mijloace din punct de vedere al costurilor pentru transferul unor cantități mari de mărfuri (nisip, produse agricole sau forestiere) pe distanțe lungi.
Transportul combinat rutier-feroviar: transportul combinat este coordonarea a două sau mai multe modalități de transport și care este realizabil datorită containerizării. Containerizarea constă în așezarea mărfurilor în cutii sau trailere care pot fi ușor transferate dintr-un mijloc de transport în altul.
Transportul pe apă este ieftin, costul acestui tip de transport fiind foarte scăzut și avantajos din punctele de vedere ecologic. Este recomandat în cazul transportului unor produse neperisabile, în cantități mari și cu valoare foarte mare (nisip, cărbune, petrol, minereuri metalifere).
Transportul aerian este ideal atunci când se dorește ca mărfurile să ajungă rapid la destinatar sau când acesta se află la distanță foarte mare. Transportul aerian facilitează reducerea nivelului stocurilor, a costurilor de ambalare, a spațiului de depozitare.
Transportul prin conducte reprezintă un mijloc specializat de transport al materiilor prime (petrol, gaze naturale, produse chimice) de la sursa de extracție către piețele în care se folosește.
Alegerea modalităților de transport: depinde de cinci criterii: viteza-timpul de livrare, siguranța-respectarea datei livrării și intactității produsului, eficiența-posibilitatea de a se transporta diverse produse, disponibilitatea-numărul de puncte deservite, cost-tone/milă.
7. Depozitarea și necesitatea ei se datorează faptului că ciclurile de producție și consum nu corespund. Cu cât este mai mare timpul dintre cele două extreme, cu atât este mai mare durata și volumul depozitării. Depozitarea cuprinde activități legate de organizarea și gestionarea spațiului, deciziile legate de posibilitățile proprii și de necesitatea închirierii spațiilor necesare, proiectarea și amplasarea depozitelor, sistemele de securitate, pregătirea personalului, decizii legate de numărul, de tipul de depozite și de locul în care acestea vor fi amplasate.
8. Selecția locurilor de amplasare a fabricilor și depozitelor: indiferent dacă terenul este propriu, închiriat sau arendat, amplasarea strategică a fabricilor și depozitelor cât mai aproape de piețele de desfacere, poate duce la îmbunătățirea serviciilor oferite clienților, și la reducerea distanțelor de transport, și implicit a costurilor. La amplasarea fabricilor și depozitelor trebuie să se țină seama de localizarea piețelor, a furnizorilor, taxele plătite, costul terenului și disponibilitatea de utilități.
9. Stocarea influențează de asemenea satisfacția clientului: firma trebuie să găsească un echilibru al stocurilor, pentru că stocurile exagerate atrag după sine costuri mari și uzura morală a produselor, iar deficiența de stocuri conduce la penuria de produse, la cheltuieli de urgență pentru expedierea sau fabricarea produselor și la nemulțumirea clienților.
10. Manipularea: este legată de fluxul materiilor prime, semifabricatelor și produselor finite și de tehnologiile de transport utilizate. Eliminarea manipulărilor inutile și mecanizarea celor care rămân, gruparea mărfurilor în unități de manipulare și transport, utilizarea mijloacelor de grupaj, reducerea pierderilor și a degradărilor sunt obiectivele principale ale activității de manipulare. Manipularea își pune amprenta pe reducerea stocurilor și implicit a costurilor și pe creșterea productivității.
11. Intermedierea: reprezintă achiziția de materiale și servicii necesare asigurării eficienței fabricației și proceselor logistice. Activitatea de intermediere cuprinde selectarea surselor de aprovizionare, determinarea formei în care materialele pot fi achiziționate și alegerea tehnologiilor de transport și de manipulare, controlul de calitate, informarea privind prețul materiilor prime.
12. Servicii post-vânzare: se referă la executarea reparațiilor, după vânzare, asigurarea cu piese de schimb sau componente atunci când consumatorul are nevoie.
13. Ambalarea: îndeplinește funcția de logistică și cea de marketing. În cel dintâi caz, ambalajul protejează produsul împotriva deteriorării de pe timpul depozitării, transportului și a manipulării inutile. Potrivit celei de a doua funcții, ambalarea este o formă de promovare; mărimea, designu-l, culoarea, atrag clienții, iar înscrisurile de pe el oferă informații despre produs.
14. Valorificarea și eliminarea rebuturilor: dacă produsul necorespunzător din punct de vedere al fabricantului (rebutul) nu mai poate fi refolosit, pentru a realiza alte produse, el trebuie valorificat. Logistica se va ocupa de transport, de tratarea acestui produs și vânzare. Dacă bunurile sunt reutilizabile sau reciclabile, logistica va asigura transportul lor către procesul de recondiționare.
15. Restituirea bunurilor: cumpărătorii pot înapoia produsele în cazul unor defecte, termene de valabilitate depășite, sortimente necomandate. Multe sisteme logistice nu sunt organizate pentru a asigura restituirea bunurilor pe un canal de întoarcere, de aceea costul returnării poate fi mult mai mare decât transferul de la producător la consumator.
1.3.2.Logistica externa
Problematica logisticii activităților de export ale firmelor sunt diferite de cele specificate anterior în cadrul abordărilor logisticii interne a firmei. Diferențierile se manifestă, în principal, pe următoarele segmente: deținerea controlului procesului de transport; avantajele vânzării în termeni de livrat; stabilirea locului activității de export în cadrul organizării generale a firmei; reducerea complexității pieței transporturilor; necesitatea de a ignora granițele între piețele naționale; lipsa datelor despre timpii de tranzit; complexitatea documentației; comandă tipică de export este mai mare decât comanda internă; potențialul de
a vinde în funcție de nivelul serviciului în export.
a. Activitățile de ambalare a produselor
Ambalarea trebuie să reducă la minim riscurile de pagubă la manipulare, încărcaredescărcare, transport, transbordare, stivuire, precum și cele cauzate de factori atmosferici, fizici,chimici, biologici.
Minimalizarea rolului și importanței ambalajului se poate concretiza în: litigii cu beneficiarul extern privind calitatea și cantitatea produselor exportate; suportarea de cheltuieli suplimentare ocazionate de recondiționarea produselor exportate în situația când acesta sunt refuzate de beneficiar; sădirea neâncrederii în exportatorul produselor respective; sporirea nemulțumirii beneficiarului extern ; dificultăți în desfășurarea normală a contractelor la export.
Concepția de folosire a ambalajelor la export va trebui să cuprindă următoarele direcții de acțiune: asigurarea prioritară a ambalării produselor destinate exportului, în corelare și cu cerințele pieței externe; protejarea prin ambalare a bunurilor materiale, cu precădere a celor cu grad avansat de prelucrare sau perisabile.
Utilizarea la export la ambalajelor va ține seama și de următoarele considerente:
-sistemul de transport utilizat pentru transportul mărfurilor la beneficiarul extern; durata
-activității de ambalare a produselor exportate și de stocare a acestora în vederea expedierii;
-restricțiile de presiune, umiditate, viteza vântului necesare păstrării calității produselor exportate; respectarea prevederilor tehnice privitoare la standardele de ambalare, nivelul prestațiilor și al garanțiilor oferite de producătorul de ambalaje.
Asupra producției de ambalaje acționează cerințele normative privind tipizarea și standardizarea.
b. Activitățile de transport și tranzit
Delimitările de responsabilitate în transportul internațional între două părți contractante este deosebit de importantă și se face potrivit unei liste de standarde ce definesc responsabilitățile exportatorului și ale importatorului. Astfel exportatorul stabilește relații cu următorii agenți economici: tranzitorul – este puntea de legătură dintre exportator și transportator. Acesta preia mărfurile, le pregătește pentru vămuire și le predă transportatorului; comisionarul de transport – firma care asigură procurarea mijlocului de transport celui mai convenabil și încadrarea în tariful de transport convenit cu exportatorul;
-comisionarul de vamă – are sarcina de a întocmi formalitățile și documentația vamală; el răspunde de autenticitatea, conținutul și veridicitatea documentelor întocmite; curtierul – face legătura dintre exportator și transportator pentru încheierea contractului de transport;
-transportatorul propriu-zis – sunt reprezentați de agenți economici și constau în armatori maritmi și navali, companii aeriene de transport, transportatori rutieri, societăți de transport feroviar.
Ca sisteme de transport se pot folosi:
– Transportul rutier, este folosit sub următoarele forme: ca mesagerie națională, transport rutier național, transport excepțional, transport internațional.
– Transportul feroviar, utilizat în transportul produselor industriale cu greutate și volum mare are un cost mai scăzut. El se poate efectua prin mesagerie și prin expedieri express.
– Transportul naval este cel mai des mijloc utilizat în activitatea de export fiind cel mai ieftin, permite transportul mărfurilor de masă, are un grad mare de adresabilitate geografică.
– Transportul aerian prezintă o serie de avantaje față de celelalte tipuri de transport în sensul că au viteză mare de transport, durată mică a transportului, siguranță în exploatare, dar și un preț ridicat. Modalitățile prin care realizează transportul aerian pot fi cursă directă, cursă în grupaj, încărcătură ce însoțește transportul de călători, cursă charter.
– Servicii combinate ce folosesc mai multe moduri de transport.
c. Documentația și modalitățile de plată
Transporturile pentru export necesită întocmirea unor formalități (documentații) care nse ridică la peste 20 și semnifică transportul, vama, asigurările, operațiunile bancare și licențele. Documentele principale necesare activității logistice a exportului în spațiul european pot fi:
– factura; reflectă cantitativ și valoric contractul de vânzare la export;
– declarația vamală; întocmită de către exportator sau comisionarul de vamă;
– certificatul de origine comunitar vizat de Camera de Comerț; justifică originea mărfii
în țara importatoare;
– EUR 1 vizat de vamă; este document de circulație ce însoțește marfa până la destinatar și certificat de origine;
– EXE 1; este un document vamal solicitat la ieșirea mărfii exportate din teritoriul vamal;
– conosamentul pentru transportul naval;
– CMR pentru transportul rutier;
– scrisoarea de transport aerian;
– scrisoarea de transport internaținal pe calea ferată;
– confirmarea de preluare a mărfii;
– certificatul de asigurare;
– cererea de asimilare etc.
Ca modalități de plată în cadrul exportului se pot folosi următoarele:
– plata prin CEC în codițiile prezentării facturii;
– plata prin virament bancar; este folosită frecvent;
– plata prin trată liberă; trata va fi transformată în bani lichizi de către banca ce
deservește exportatorul;
– plata prin remiză documentară; este un mijloc de plată sigur ce necesită o grijă
specială la emisie, execuție și la realizare;
– plata prin utilizarea unui credit d achiziție sau credit furnizor.
1.4.Metode si tehnici folosite in managementul logisticii
Conceptul de sistem apare in forme embrionare in filosofia antica greaca. Afirmand ca “intregul este mai mult decat suma partilor”, Aristotel da o prima definitie notiunii de sistem. Cel care pune bazele unei teorii inchegate privind sistemele este biologul german Ludwig von Bertalanffy care publica o serie de lucrari reprezentand inceputurile teoriei generale a sistemelor.
Poate fi definit ca sistem orice sectiune a realitatii in care se identifica un ansamblu de fenomene, obiecte, procese, concepte, fiinte sau grupuri interconectate intr-o multime de relatii reciproce, precum si cu mediul inconjurator si care actioneaza in comun in vederea rezolvarii unor obiective bine definite. Specific unui sistem este faptul ca proprietatile intregului nu se regasesc intru totul la parti. Apare fenomenul de sinergie, potrivit caruia intregul este mai mult decat suma partilor.
Un sistem primeste impulsuri din partea mediului inconjurator – ‘intrarile’ in sistem – si preluand aceste impulsuri, le transforma in actiuni asupra mediului – ‘iesirile’ din sistem.
Deoarece intreprinderea comerciala incearca permanent sa se adapteze modificarilor mediului economic, atunci sistemul devine cibernetic, in componenta lui intrand si un model de reglare (feed-back).
Marimile Y ale iesirilor se compara cu vectorul obiectivelor propuse (Z) si, deoarece de cele mai multe ori apar abateri (Y=Z), este necesara interventia unui asa-numit ‘regulator’ (R) care va genera marimea de reglare (X), co rolul de a aduce iesirile (Y) la nivelul obiectivelor stabilite. Reglajele pot avea caracter de stabilizare, homeostatic (de mentinere a valorilor unei marimi intre anumite limite), de mentinere a echilibrului dinamic (imbinarea continua a stabilitatii si schimbarii), cand le reprezentam ca reglaje cu reactie negativa si caracter de amplificare a unor fluctuatii sau marimi din cadrul sau de la intrarea ori iesirea procesului, de acumulare (experimentala) a unor efecte, cand le reprezentam ca reglaje cu reactie pozitiva.
O data cu dezvoltarea ciberneticii si perfectionarea mecanismelor automate de calcul, a fost fundamentat conceptul de sistem cibernetico-economic. Sistemele cibernetico-economice contin ca element esential prezenta directa si constienta a omului, ca factor de decizie si de executie. Prezenta factorului uman, ca element esentia in functionarea sistemelor cibernetico-economice confera acestora un caracter dinamic si continuu perfectibil.
In noua viziune manageriala, intreprinderea comerciala trebuie sa fie orientata spre exterior,catre consumator precum si catre celelaltecomponente ale mediului economic generatoare de risc. Ea exista si isi realizeaza nivelurile de performanta pe baza satisfacerii nevoilor si dorintelor utilizatorulor sau consumatorilor finali. La baza planurilor de vanzare, profit si productie a intreprinderilor comerciale trebuie sa se afle cerintele anticipate ale consumatorilor. Alinierea la cerintele economiei de piata inseamna a privi intreprinderea cu ochii consumatorului si din punctul de vedere al exigentelor acestuia cu privire la satisfacerea cererii. Managerii trebuie sa orienteze utilizarea tuturor resurselor, a tuturor fortelor interne pe care le controleaza pentru a satisface cerintele si interesele consumatorilor, deoarece aceasta este cheia realizarii scopurilor intreprinderii. Intreprinderea comerciala nu se poate dezvolta si nu poate realiza un profit mai mare decat daca determina mai intai dorintele si cerintele cumparatorilor si apoi cauta sa le satisfaca cat mai bine prin rezultatele activitatilor sale. Intreprinderea trebuie sa se incadreze cat mai bine in structura mediului economico-social, activitatea sa trebuie sincronizata permanent cu dinamismul, directiile si formele evolutiei mediului. Se produce astfel o rasturnare a raportului traditional dintre intreprindere si piata. Daca in optica traditionala, intreprinderea producea sau comercializa mai mult sau mai putin independent de cerintele reale ale pietei (mai ales pentru ca acestea nu erau cunoscute), incercand apoi sa se impuna pietei cu produsele sale, in noua viziune de marketing, ea trebuie sa produca si sa ofere pietei numai ceea ce se cere efectiv, sa-si orienteze intreaga activitate din punct de vedere al cumparatorului.
La baza implementarii conceptiei strategice a managementului sta ideea de control. Prin urmare, in contrast cu intreprinderea orientata catre obiectivul produsului, intreprindere ce apare ca un sistem fara reactie inversa a informatiilor de piata, in noua viziune manageriala intreprinderea apare ca un sistem cibernetic. Controlul este procesul prin care decidentul regleaza sistemul in vederea obtinerii unor rezultate in conformitate cu planificarea facuta anterior. Prin urmare, efectele actiunilor manageriale sunt urmarite si controlate de catre intreprindere prin bucla de reactie inversa care influenteaza si determina adaptarea produselor si a proceselor de organizare a vanzarilor la cerintele consumatorilor. Nevoile si dorintele consumatorilor sunt captate si evaluate de catre intreprindere. Apoi, produsele si procesele de distributie sunt planificate in vederea unei eficiente satisfaceri a acestor nevoi si dorinte. Notiunea de palnificare se refera la elaborarea anticipata de decizii pentru realizarea unei situatii viitoare dorite. Compartimentele operative executa planurile stabilite, stabilesc care sunt bunurile si serviciile dorite pe care le aprovizioneaza. Produsele sunt apoi promovate, astfel incat, utilizatorii sa fie infoemati despre existenta si calitatea lor de a satisface nevoile si dorintele. In final, produsele sunt distribuite si astfel cererea este satisfacuta. Pe masura ce nevoile utilizatorilor si dorintele lor se schimba, aceste modificari trebuie sesizate rapid de catre conducere, planurile trebuie adpotate, operatiile trebuie modificate in mod corespunzator, iar tehnicile de promovare si distribuire trebuie schimbate pentru a servi cat mai bine noilor nevoi si dorinte identificate.
Reacti inversa a intreprinderii nu priveste numai legatura cu consumatorii si utilizatorii ci si cu celelalte parti ale ambiantei : furnizorii, sursele de credit ale intreprinderii, recrutarea fortei de munca. De asemenea, toate compartimentele din cadrul intreprinderii trebuie sa se afle legate intre ele prin conexiuni de reactie inversa.
Printre metodele moderne de urmarire, de catre sectorul de aprovizionare, a situatiei si miscarii stocurilor de resurse materiale existente in unitatile economice prezinta un interes practice deosebit urmatoarele:
a). Metoda “maxim-minim”;
b). Metoda “ABC”
a). Metoda “maxim-minim” presupune urmarirea situatiei si miscarii stocurilor pe fiecare fel de material in parte in urmatoarele trei momente importante si anume:
1.In primul moment se stabileste limita maxima si cea minima a stocului pe baza fisei fiecarui fel de material. Limita maxima a stocului este data de nivelul stocului total de productie maxim, iar limita minima de suma stocului de rezerva si a stocului de pregatire, adica la nivelul stocului total minim de productie.
2. In al doilea moment se atentioneaza (signalizeaza), “prin note de signal” elaborate de catre depozitul de materiale, depasirea stocurilor existente fata de stocurile normate maxime sau invers, a atingerii nivelului de productie minim normat. Notele de signal sunt trimise de catre depozite serviciilor de aprovizionare pentru a lua masurile necesare.
3. In al treilea moment, serviciul (sectorul de aprovizionare al intreprinderii) ia masuri operative necesare fie pentru valorificarea stocurilor supradimensionate, fie pentru urgentarea primirii partizilor de materiale de la furnizor in vederea completarii stocurilor de materiale existente in depozit pana la limita normala a acestora.
Experienta practica a intreprinderilor dovedeste utilitatea aplicarii metodei “maxim-minim” in activitatea de urmarire operativa a situatiei si miscarii stocurilor, ceea ce are ca effect rationalizarea aprovizionarii tehnico-materiale.
Principala masura care se impune in vederea utilizarii acestei metode o constituie imbunatatirea sistemului de evidenta a materialelor in deposit.
Fisa de magazie (depozit) in industria alimentara are rubrici speciale, pentru fiecare sortiment de materiale, privind stocul maxim normat si stocul minim normat. Coloanele si randurile fisei de magazie ofera posibilitatea cunoasterii in orice moment a nivelului stocului de materiale din magazie care poate fi comparat cu stocul maxim normat sau stocul minim normat si apoi sa se ia masurile necesare in functie de situatie.
Fisa de magazie (depozit) in agricultura nu cuprinde rubricile privind stocul maxim normat si stocul minim normat, ceea ce ingreuneaza urmarirea stocurilor si luarea unor masuri operative atunci cand apar stocurile supradimensionate sau cand stocurile scad sub cele minim normate.
Odata cu imbunatatirea fisei de magazie este necesar ca sectorul (compartimentul) de asigurare din fiecare intreprindere sa faca cunoscut, la inceputul anului, fiecarui deposit (magazie) care sunt stocurile minime si maxim normate pe diferite perioade ale anului, iar sefii de depozite sa urmareasca, sa analizeze si sa raporteze situatia stocurilor ori de cate ori apar disproportii.
b). Metoda “ABC” are o larga raspandire pe plan mondial si in special in SUA.
Aceasta metoda presupune urmarirea diferentiata a stocurilor de productie in functie de ponderea detinuta pe diferitele grupe de materiale in totalul stocurilor de productie d.p.d.v al numarului lor, cat si d.p.d.v. al valorii materialelor. Ea porneste de la constatarea ca cea mai mare parte din valoarea stocurilor este cuprinsa (concretizata) intr-un numar foarte restrans de mijloace de productie, dar care au un rol “cheie” in procesul de productie si in circulatia mijloacelor de productie.
Metoda “ABC” presupune gruparea materialelor ce se constituie in stoc de productie in trei grupe: A, B si C. Aceasta grupare se face d.p.d.v. al ponderii pe care o are valoarea stocului fiecarui material in valoarea totala a stocurilor de productie pe toate felurile de resurse materiale, adica pe intreaga structura de materiale.
In conformitate cu aceasta metoda, se formeza urmatoarele trei grupe de materiale (vezi figura 5.1):
Grupa “A” cuprinde cca 15% din numarul total de pozitii prevazute in nomenclatura stocurilor de productie, dar care detin o pondere de 70% din valoarea totala a stocurilor de productie;
Grupa “B” care cuprinde cca 25% din nomenclatorul stocurilor de productie, dar care au o valoare de 20% din valoarea totala a stocurilor de materiale;
Grupa “C” care cuprinde restul pozitiilor prevazute in nomenclatura stocurilor de materiale care reprezinta cca 60%, dar care au o pondere de numai 10% din valoarea totala a stocurilor de productie.
In conformitate cu metoda “ABC” controlul si urmarirea situatiei si miscarii stocurilor de productie se face in modul urmator:
stocurile de productie din grupa A se controleaza zilnic sau cel putin de cateva ori pe luna;
stocurile din grupa B se analizeaza lunar (de obicei la inceputul fiecarei luni);
stocurile de productie din grupa C se controleaza trimestrial sau si mai rar.
Dupa cum se poate vedea, prin metoda “ABC” urmarirea si controlul stocurilor de productie din cele trei grupe se face diferit. Se analizeaza foarte des materialele care fac parte din grupa A, se analizeaza lunar cele din grupa B si mai rar cele din grupa C.
O astfel de tratare diferentiata a stocurilor este foarte eficace deoarece mareste operativitatea in urmarirea situatiei stocurilor cu volumul cel mai mare in totalul valorii stocurilor putandu-se lua masuri corespunzatoare de prevenire a formarii de stocuri supradimensionate sau de diminuare a stocurilor de productie sub limitele minime.
Selectarea grupelor de materiale pentru aplicarea metodei ABC de analiza si urmarire a stocurilor
10%
20%
70%
A B C
15% 25% 60%
Fig. 1.1 Structura materialelor din stoc dupa pozitiile in nomenclator
Sursa: Carmen Bălan, Logistica- parte integrantă a lanțului de aprovizionare-livrare, Editura URANUS, București, 2006, pag.65.
Urmarirea si analiza situatiei si miscarii stocurilor de productie presupune un volum mai mare de munca omeneasca. In vederea cresterii operativitatii activitatii de formulare a unor concluzii si de luare a unor decizii prompte si eficiente se impune ca o conditie esentiala introducerea tehnicilor moderne de calcul.
CAPITOLUL II – PREZENTAREA FIRMEI S.C. RCS & RDS S.A.
2.1.Scurt istoric S.C. RCS & RDS S.A
În 1994 se înființează compania Romanian Cable Systems (RCS).
În 1995 este construită o rețea de cablu în Chișinău (Republica Moldova), care ulterior va fi vândută, iar fondurile folosite pentru achiziții de rețele în România. Doi ani mai târziu, grupul RCS s-a consolidat și a fost pregătit pentru noi investiții. Conform strategiei companiei de a realiza o extindere regională, în noiembrie 1998 este inițiată achiziția și reconstrucția primelor rețele de cablu din Budapesta, în prezent Grupul RCS fiind al treilea operator din Ungaria.
În aprilie 1998 este înființată compania Romanian Data Systems (RDS), specializată în transmisii de date și Internet; în prezent RDS este lider al pieței de profil din România;
În decembrie 1999 – ianuarie 2000 sunt achiziționate primele rețele de cablu în Slovacia, unde Slovakia Cable Systems (SCS), deținută în proporție de 95% de către RCS, este al doilea operator.
În aprilie 2000 este inițiat proiectul de construire a unei rețele naționale de fibră optică în România (4.200 km) din care, în prezent, este funcțional un tronson de aproape 1000 km (cu o capacitate instalată de 622 Mbps). În 2001 încep lucrările de modernizare a rețelei de distribuție, ceea ce permite introducerea pachetelor de programe diferențiate. Tot din acest moment este disponibil serviciul Cablelink (Internet prin cablu TV) la un tarif neprohibitiv pentru persoanele fizice.
În aprilie 2011, compania a cumpărat furnizorul de televiziune prin cablu TerraSat, care avea 150.000 de abonați, pentru suma de 4,5 milioane dolari. TerraSat a fost înființată în 1991 cu o investiție inițială de 70.000 de mărci germane iar în 2011 deținea aproape 5% din piața de CATV, find numărul patru pe piață. Operațiunile firmei erau concentrate mai ales în partea de sud-vest a țării: Pitești, Craiova, Turnu-Severin, Reșița.
În martie 2012, RCS&RDS, a cumpărat, împreună cu Astral Telecom, furnizorul de televiziune prin cablu FX Communications și furnizorul de internet FX Internet[5]. FX Communications avea 107.000 de clienți iar FX Internet avea 13.000 de utilizatori.
decembrie 2012 RCS & RDS lanseaza Digi TV. Serviciul este extins și în alte țări: februarie 2006 – Ungaria, august 2006 – Slovacia, Cehia, noiembrie 2006 – Croația, Serbia.
26 aprilie 2005 a adus ocazia de unificare a celor două companii din Romanian Cable Systems (RCS) și Romania Data Systems (RDS). Motivul acestei fuziuni era îmbunătățirea modului de utilizare a infrastructurii, reducerea costurilor operaționale și de administrare a rețelei.
În noiembrie 2007 renunță la ideea listării la Bursa de la Londra, optând spre o finanțare bancară record pentru România, de 500 milioane de euro. In țară, compania are nevoie de bani pentru dezvoltarea unei rețele 3G la nivel național, a cărei construcție depașește 300 milioane de euro
În ianuarie 2010, RCS&RDS a preluat compania Airbites, furnizor de servicii de comunicații cu câteva zeci de mii de clienți. Airbites furniza servicii în București și Iasi și a înregistrat în 2008 o cifră de afaceri de 2,9 milioane de euro și o pierdere netă de 8,5 milioane de euro[8]. Airbites este divizie a companiei elvețiene Swisscom și furnizează servicii de televiziune, internet și telefonie fixă
MISIUNEA societății comerciale este reprezentată de: menținerea volumului vânzărilor efectuate în Uniunea Europeană, mărirea ponderii vânzărilor pe piața, precum și lărgirea cotei de piață absolute S.C. RCS & RDS S.A n cadrul pieței interne (în prezent această cotă este de 71%).
Societatea își va putea realiza și dezvolta obiectul de activitate, în condițiile respectării prevederilor legale, astfel:
-direct și prin intermediul unor agenți economici precum și prin participarea la societăți existente sau în curs de constituire atît în țară cît și în străinătate;
-în calitate de intermediar, comisionar, agent consignator sau reprezentant al partenerilor din țară și străinătate;
-prin asociere sau fuzionare cu alte societăți sau persoane fizice, inclusiv pentru înființare de noi societăți atît în țară cît și în străinătate;
-prin cumpărarea, construirea, concesionarea, sau închirierea de terenuri și clădiri necesare în acest sens.
-prin efectuarea a orice operațiuni productive, financiare, mobiliare sau imobiliare necesare în acest sens.
2.2. Organizarea societății S.C. RCS & RDS S.A
Structura organizatorică S.C. RCS & RDS S.A este o structură organizatorică de tip ierarhic – funcțională care poate fi reprezentată grafic cu ajutorul unei organigrame. ( vezi anexa ). Este o structură ierarhic – funcțională deoarece este alcătuită atât din compartimente operaționale, cât și funcționale și pentru că executanții primesc decizii și răspund numai în raport cu șeful ierarhic nemijlocit, respectându – se principiul unității de decizie și de acțiune.
Fiind reprezentarea grafică a structurii organizatorice cu ajutorul anumitor simboluri și pe baza unor reguli specifice, organigrama are un dublu rol: pasiv, de vizualizare a structurii și activ, ca instrument de analiză a modului de organizare sau proiectare. Așa cum reiese din organigrama RCS & RDS organul suprem de conducere al societății îl reprezintă Adunarea Generală a Acționarilor (A.G.A.), societatea comecială S.C. RCS & RDS S.A fiind o societate pe acțiuni.
Adunarea Generală a Acționarilor se întrunește o dată la 1 an (ca eveniment ordinar) sau ori de căte ori există anumite situații urgente (ca eveniment extraordinar) și ea analizează și aprobă datele de bilanț economice – financiare și încheierea exercițiului financiar. Adunarea Generală a Acționarilor dă drepturile sale unui Consiliu de Administrație (C.A.) care este din alcătuit din 6 membrii: președinte și alți cinci membrii. Consiliul de Administrație are o răspundere colectivă și solidară. Forma de conducere prin care se exercită conducerea societății este Administratorul Unic (Directorul General).
2.3.Conjunctura economică generală în care își desfășoară activitatea S.C. RCS & RDS S.A
Cheltuielile unei societăți reflectă sub formă valorică întregul consum de factori de producție sau de resurse materiale, umane și financiare, efectuat pentru fabricarea și vânzarea producției. Nivelul, dinamica și structura acestor cheltuieli reflectă în mod sintetic activitatea firmelor pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toți agenții economici, în vederea sporirii eficienței întregii activități desfășurate. Cheltuielile totale ale activității (C) reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de către o firmă în timpul unui exercițiu financiar. Ele se structurează după mai multe criterii, cel mai important fiind criteriul provenienței, în funcție de care se împart în: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare și cheltuieli excepționale.
Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2010-2012 a fost următoarea:
De reținut este faptul că datele au fost actualizate cu ajutorul indicilor statistici ai prețurilor, la momentul cel mai apropiat studiului de față, adică la nivelul prețurilor din decembrie 2011.
Fig.nr.1
Pentru a se calcula de câte ori s-a modificat valoarea cheltuielilor față de perioada de bază, s-a folosit formula următoare:
cu bază fixă – mărimea cheltuielilor din luna decembrie 2010 Ct – ;
cu bază mobilă – mărimea cheltuielilor din luna decembrie 2012 Ct – .
Mărimea cheltuielilor din anul 2010 a fost următoarea:
În anul 2011 față de 2010 cheltuielile totale au avut o evoluție ascendentă, crescând cu 54 de procente, în timp ce în anul 2012 față de 2010 acestea au crescut cu 200,6%.
Mărimea cheltuielilor după formula cu bază mobilă în anul 2012 a fost următoarea:
Putem observa că în anul 2012 față de 2011 cheltuielile totale au crescut cu 10.134.013 mii lei (98%).
2.4. Piata firmei S.C. RCS & RDS S.A
A. Macromediu
În elaborarea strategiei firmei sunt analizate forțele externe care acționează asupra întreprinderii: macromediul și micromediului. Acești factori exercită în permanență o influență mai mică sau mai mare asupra activității întreprinderii, aflându-se într-o permanentă schimbare. Toate firmele sunt conștiente de acest lucru dar nu toate sunt la fel de eficiente în monitorizarea mediului extern, a tendințelor factorilor de mediu și în adaptarea activităților desfășurate în consecință. Elementele macromediului sunt clasificate în șase mari categorii: mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul natural, mediul cultural și cel politico-legislativ. Problema fundamentală a analizei mediului înconjurător este de a înțelege modul în care acesta influențează organizația și, lucru mai dificil, modul în care o va face în viitor.
Mediul demografic este reprezentat de populație și structurile sale, persoanele ce fac parte din zona de activitate a firmei. Prin analiza modelelor și trend-urilor în structura populației este posibilă anticiparea comportării consumatorilor de pe o anumită piață, în măsura în care numărul mare de nevoi și dorințe ale acestora sunt exprimate de trăsături demografice precum: vârsta, sexul, starea civilă, ocupația. O serie de modificări semnificative în datele demografice (accentuarea procesului de îmbătrânire a populației, proliferarea familiei netradiționale, scăderea natalității) se reflectă într-un mod semnificativ asupra comportamentului de cumpărare al populației, asupra dimensiunilor și structurii cererii.
Un prim aspect util în analiza factorilor demografici este numărul și structura pe sexe a populației ce face parte din piața S.C. RCS & RDS S.A atât sub aspectul volumului, cât și al dinamicii și evoluției în timp. În general, pe ansamblul economiei se constată o ușoară scădere a populației, datorită scăderii natalității, a căsătoriilor la vârste mai înaintate și tendinței generale de a pune pe prim plan cariera, dar și datorită factorilor ce țin de stilul de viață și atitudinea față de viața personală.
Tranziția de la economia centralizată la economia de piață a avut un puternic impact asupra stilurilor de viață din România. Trezirea din letargia comunistă a avut efecte diferite asupra românilor: pentru unii este prea târziu pentru a schimba ceva, pentru alții reprezintă o ocazie de a profita de abilitățile lor. Pentru unii români, ritmul schimbării este un coșmar, iar pentru alții este o provocare. La sfârșit de mileniu, societatea românească oferă un peisaj al contrastelor: de la disperare la bucurie, de la pesimism extrem la optimism absolut, de la furie la recunoștință, de la atitudini pasive la atitudini active, de la visare la pragmatism acut.
Mediul economic
Cuprinde totalitatea factorilor din economie care influențează capacitatea întreprinderii de a concura în domeniul său de activitate, dar și posibilitatea și disponibilitatea consumatorilor de a cumpăra diverse bunuri și servicii. Între factorii care influențează puterea de cumparare se numără rata inflației, evoluția prețurilor, modelele de consum ale populației, rata șomajului, veniturile reale, strucura comerțului cu ridicata, exportul și importul de bunuri. Aceste aspecte legate de situația economică a zonei în care firma S.C. RCS & RDS S.A își va desfășura activitatea, se reflectă, direct sau indirect, și determină volumul și structura ofertei de mărfuri, nivelul veniturilor, mărimea cererii de mărfuri, mișcarea prețurilor și nivelul concurenței.
Rata anuală a inflației în zona euro s-a redus în luna ianuarie 2013 cu 0,1 puncte procentuale față de luna anterioară, ajungând la 1,9 la sută. Această evoluție a fost determinată, pe de o parte, de reducerea prețurilor pentru serviciile de comunicații (-0,8 la sută) și a prețurilor la energie (-0,4 la sută), iar pe de altă parte, de diminuarea ritmului de creștere a prețurilor pentru alimente (de la 3,6 la sută în decembrie 2012 la 3,1 la sută) și pentru serviciile de transport (de la 2,7 la 2,3 la sută).
Rata inflației înregistrată în luna ianuarie 2013 a fost de 1,1 la sută, în principal pe seama scumpirii produselor cu prețuri administrate (+2,3 la sută), a căror pondere în noua structură a coșului de consum a crescut de la 21,7 la sută la 22,9 la sută.
Rata inflației are un impact important asupra eforturilor de marketing ale firmei o rată înaltă înseamnă o economie în dificultate și prin urmare un potențial de marketing scăzut. De asemenea, când veniturile nominale depășesc rata inflației are loc o creștere a veniturilor reale și consumatorii își pot procura cantități sporite de bunuri și servicii. Astfel, o rată a inflației în scădere este un moment în care firma trebuie să acorde o importanță ridicată produselor alimentare și să încerce o reducere a prețurilor la cele nealimentare pentru a stimula vânzările.
Numărul de salariați din economie a crescut în luna ianuarie 2013 cu 25,5 mii persoane, în special datorită angajărilor efectuate în industria prelucrătoare și în unele activități prestatoare de servicii.
Creșteri de personal s-au înregistrat și în comerț, transport și depozitare, tranzacții imobiliare și activități de servicii prestate în principal întreprinderilor. Sectorul bugetar3 a contribuit, de asemenea, la majorarea numărului de salariați. Scăderi de personal au fost înregistrate în special în construcții, pe fondul restrângerii sezoniere a activității, dar și în industria de prelucrare a lemnului, industria de mașini și echipamente, poștă și telecomunicații.
Rata șomajului a crescut în luna ianuarie 2013 la 7,6 la sută, fiind superioară cu 0,4 puncte procentuale nivelului înregistrat la sfârșitul anului anterior. Creșterea s-a datorat atât influențelor sezoniere, cât și disponibilizărilor colective realizate în cadrul procesului de restructurare a întreprinderilor industriale. Față de aceeași perioadă a anului anterior, rata șomajului s-a diminuat cu 1 punct procentual, autoritățile estimând că acest indicator nu va depăși 8 la sută în anul 2013, pe fondul continuării creșterii economice și al implementării măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă.
Câștigurile salariale nete s-au majorat în termeni reali cu 0,9 la sută față de luna decembrie 2012, în principal datorită creșterii salariilor personalului bugetar în medie cu circa 30 la sută. Această creștere a fost determinată de:
– prima etapă a indexării salariilor personalului bugetar (+6 la sută), în funcție de evoluția estimată a indicelui prețurilor de consum;
– majorarea salariului minim brut pe economie;
– acordarea premiului anual pentru anul 2012 (al treisprezecelea salariu). În celelalte activități de servicii, în construcții și pe ansamblul industriei, salariul net real s-a redus (cu până la 28,4 la sută în activitățile de intermediere financiară), ca urmare a acordării de prime și alte drepturi salariale în luna anterioară. În industrie, scăderi semnificative ale salariului net real s-au consemnat în industria extractivă, industria de prelucrare a tutunului, industria poligrafică și cea a mijloacelor de transport.
Mediul tehnologic
Mediul tehnologic în care operează firma este alcătuit din numeroși factori ce concură la realizarea produselor și serviciilor, precum : nivelul tehnic al utilajelor și echipamentelor, calitatea tehnologiilor, activitatea de cercetare-dezvoltare, licențe și brevete înregistrate, capacitatea de creație-inovație-invenție. Această componentă a macromediului implică firma atât ca beneficiar, cât și ca furnizor, în principal, prin intermediul pieței. Considerat, de regulă, factorul cu cel mai puternic impact asupra activităților umane, cunoașterea mediului tehnologic prezintă o importanță deosebită pentru firmă, deoarece creează modalități noi de satisfacere a nevoilor consumatorilor, permite identificarea unei cereri latente, ajută la descoperirea unor noi segmente de consumatori, modifică modelele cererii și stilul de viață, poate modifica natura concurenței într-o industrie și amplifică eficiența activităților de marketing, utilizând tehnici avansate.
Tehnologia poate determina modul de satisfacere a diferitelor trebuințe ale consumatorilor și influențează deciziile de marketing referitoare la noi produse și servicii, ambalare, promovare, distribuție etc. Întreprinderile care nu se adaptează la noile tehnologii își pun în pericol existența pe termen lung, pierzând clientela în favoarea concurenților. În același timp tehnologiile avansate necesită pregătirea atât a personalului dar și a consumatorilor care nu sunt întotdeauna receptivi. Tehnologiile noi fiind costisitoare de obicei, provocarea constă în a realiza producție de masă și desfacere maximă cât mai eficient.
Tehnologia informațională tinde să ocupe un rol important pe piață, înzestrarea cu acest tip de tehnologie permite obținerea unor rezultate mai bune în toate domeniile, iar pătrunderea telefoniei mobile, facilitează comunicarea între diverse firme sau agenți. Distribuirea rapidă și în timp optim este asigurată prin mașini și utilaje performante, care contribuie la creșterea productivității pe ansamblu a societății. A obține o informație în timp util, înseamnă că poți să fii cu un pas în fața celuilalt. Pe o piață cu concurență oligopolistă, acest lucru poate să fie un avantaj pe care, daca nu știi când să-l fructifici, ieși din joc.
Mediul natural
Resursele nu numai că nu mai sunt privite izolat de celelalte fenomene economice și sociale, ci au început să fie luate în considerare la dimensiunile lor reale și integrate într-un sistem împreună cu alte subsisteme, ca populația, investiția de capital, poluarea, producția de alimente, calitatea vieții, toate fiind privite în evoluția lor pe termen lung și în intercondiționarea lor reciprocă.
Mediul natural deține un rol din ce în ce mai important în perioada actuală în proiectarea și desfășurarea activităților economice. Condițiile naturale determină modul de localizare, de distribuție în spațiu a activităților unității economice, influențând în mod nemijlocit obiectivul activității. Și în cadrul mediului natural se înregistrează o serie de tendințe, puse în evidență prin criza materiilor prime, creșterea costului energiei și implicațiile legate de influența reliefului, a climei.
Mediul cultural
Ansamblul elementelor care privesc sistemul de valori, obiceiurile, tradițiile, credințele și normele care guvernează statutul oamenilor în societate constituie mediul cultural. Aceste elemente formează comportamentul de cumpărare și consum, delimitează segmentele de piață și delimitează tipologiiile specifice ale cumpărătorilor. Mediul cultural contribuie la exprimarea exigenței unei anumite piețe, condiționând atât felul produselor și maniera distribuirii lor, cât și conținutul și forma comunicațiilor firmei cu piața, ale mesajelor transmise.
Impactul mediului cultural asupra activității firmei este condiționat de o serie de caracteristici: valorile culturale fundamentale rezistă în timp, fiecare cultură este compusă din culturi secundare, valorile culturale secundare se transformă în timp.
Un alt aspect care contribuie la identificarea aspectelor legate de mediul cultural, îl reprezintă nivelul educațional, iar firma privește acestă influență prin două perspective: potențial de instruire al personalului propriu și nivelul de cunoștințe al clienților. Această dublă ipostază a mediului cultural trebuie valorificată de firmă prin analiza și impactul nivelului de instruire al populației atât sub aspectul dinamicii în tinp, cât și al importanței acordate de aceștia.
Orice decizie adoptatã de un individ este parte a reacției acestuia la influențele de naturã socialã la care a fost supus: culturã, apartenența la un grup, sau clasã socialã. Foarte aproape de a reuni toate aceste influențe este rolul pe care îl îndeplinește individul la un moment dat, înțelegând prin rol acel set de acțiuni pe care o persoanã se așteaptã sã le desfãșoare în anumite împrejurãri.
Mediul politico-legislativ
Mediul politic este format de structurile sociale ale societății, forțele politice ce acționează și de raporturile stabilite între acestea. Toate acestea determină un climat politic stabil sau mai puțin stabil cu influențe directe asupra mediului de afaceri dintr-o regiune, ca și gradul de intervenție a statului în economie și atitudinea generală a administrației față de viața economică a societății.
Mediul legislativ cuprinde ansamblul normelor juridice și actelor normative care reglementează desfășurarea activităților comerciale ale întreprinderilor. Mediul juridic și instituțional nu cuprinde doar legislația comercială internă, ci și reglementările stabilite de organismele internaționale abilitate.
În concluzie, monitorizarea tuturor factorilor de macromediu trebuie să aibă loc continuu, fiecare componentă a mediului de marketing nu trebuie ruptă din context, ci urmărită în interdependență cu toți ceilalți factori. Urmărirea evoluțiilor și tendințelor mediului de marketing este o sarcină dificilă, dar orice schimbare majoră a oricărui factor amintit poate avea un impact major asupra obiectivelor și planurilor de marketing. Trebuie subliniat și faptul că dacă toți factorii mediului de marketing extern influențează indirect activitatea pe care firma o desfășoară, aceasta la rândul ei poate controla și infuența doar un număr redus de factori.
B. Micromediu
PIAȚA reprezintă locul valorificării activității unui cerc larg și eterogen de întreprinderi, fiecare urmărind ocuparea unei anumite poziții în cadrul pieței, care să – i asigure realizarea eficientă a produselor oferite spre vânzare. Atingerea unui asemenea obiectiv necesită definirea propriilor coordonate în cadrul pieței, precizarea raporturilor în care se află întreprinderea și produsele sale cu ceilalți participanți la relațiile de piață..
Piața este, de asemenea, sfera economică în care producția apare sub formă de ofertă de mărfuri, iar nevoile de consum sub formă de cerere de mărfuri; piața reprezintă sfera manifestării și confruntării ofertei și cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de vânzare – cumpărare.
Compania este prezentă și în Ungaria, unde în decembrie 2009 a preluat 30% din operatorul de cablu TvNetWork. În ianuarie 2013, compania avea în jur de 200.000 de abonați pentru cablu analogic și 400.000 de clienți pentru serviciile de televiziune digitală prin satelit (DTH), adică aproximativ jumătate din numărul total de abonați de DTH din Ungaria. În decembrie 2012, RCS & RDS era numărul doi pe piața de servicii TV din Ungaria, cu 690.494 de clienți în total, după UPC (cu 773.872), și înaintea grupului Deutsche Telekom (cu 666.087). În iunie 2012, S.C. RCS & RDS S.A 241.800 clienți de internet fix, fiind pe locul 3, după Deutsche Telekom, cu 685.770 de abonați și UPC cu 414.240 de abonați.
Televiziune prin cablu:
Televiziune digitală prin satelit – DigiTV:
Internet:
Telefonie fixă:
Telefonie mobilă:
Clientii:
Clientii S.C. RCS & RDS S.A sunt atat persoanele fizice indiferent de varsta cat si persoanele juridice.
Printre clientii S.C. RCS & RDS S.A se afa urmatoarele firme
SC PROD CO S.A.
SC LACTO STAR S.A.
AC AUTO GLOB SRL
SC MENAJ SRL
AC REVER IMPEX S.A.
Concurentii :
Conectarea prin cablu este cea mai raspindita alternativa la conectarea prin linia telefonica obișnuită (dial-up) din punctul de vedere al utilizatorului casnic, pentru care pretul este un factor limitativ important atunci cînd se decide sa cumpere un anumit produs sau serviciu. Avantajele cablului fata de dial-up sînt evidente și de aceea cablul (alaturi de DSL) a devenit deja metoda preferata de conectare pentru internautii din majoritatea tarilor cu dezvoltare economica medie sau avansata. Transferul datelor prin cablu se face la o viteza de cîteva ori mai mare decît cea valabila pentru dial-up, iar pretul lunar (pentru o cantitate egala de date transferată) este mult mai mic. Însă conectarea prin dial-up are un avantaj major fata de cablu și anume faptul ca este disponibila oriunde exista o linie telefonica fixa, în timp ce internetul prin cablu este disponibil în general doar în orase, acolo unde exista o retea de cablu adaptata nu numai pentru receptionarea programelor TV, ci și pentru transferul de date.
Cablul coaxial este doar una din tehnologiile folosite pentru conexiunile de viteza mare la internet. Conexiunile de banda larga ("broadband") pot avea la baza în afara de cablu și tehnologiile DSL ("Digital Subscriber Line"), radio ("fără-fir", "wireless") sau satelit. Dintre tehnologiile alternative doar conectarea prin DSL (ce necesita doar o linie telefonica fixa obișnuită) este în momentul de fata un concurent serios pentru cablu. Batalia dintre DSL și cablu a avut efecte benefice pentru internauti, care an de an au avut parte de oferte din ce în ce mai avantajoase din punct de vedere al pretului și vitezei de conectare. În tarile cu economie dezvoltata exista dealtfel tendinta ca în cîțiva ani DSL sa devina tehnologia dominanta pentru accesul de mare viteza la internet. În Romania însă accesul prin DSL este disponibil pentru utilizatorii casnici doar în cîteva orase mari.
Internetul prin cablu este oferit de unele din companiile care oferă și programe TV prin cablu. Aceste companii reprezintă un exemplu de adaptare la economia de piata, ele acumulind profituri (este adevărat, prin cresterea periodica a tarifelor percepute lunar) chiar și în conditiile mentinerii starii de saracie pentru majoritatea populatiei. Trebuie amintit ca tarifele practicate nu sînt excesive pentru cei mai multi dintre romani. Dorinta romanilor de a vedea cît mai multe canale TV a făcut ca după 1990 sa apara o multitudine de companii de cablu, întîi în vestul tarii apoi pe tot teritoriul Romaniei.
Strategia de marketing a firmei rds este ofensivă, poate uneori chiar agresivă, este specifică este societății S.C. RCS & RDS S.A care dispune de un avantaj competitiv deosebit, avantajul primului venit. De fapt, printr-o asemenea atitudine față de ceilalți competitori, întreprinderile în cauză promovează strategia creșterii cotei lor de piață;
Concurentii S.C. RCS & RDS S.A:
UPC
Retelele de cartier
2.5.ANALIZA SWOT S.C. RCS & RDS S.A
Integrarea strategiei de marketing în strategia globală a firmei conduce la căutarea unui compromis între presiunile pieței și presiunile din afara pieței, iar rezultatul final constă în realizarea echilibrului între acestea.
Luarea deciziilor strategice privind definirea misiunii firmei, stabilirea obiectivelor strategice și a strategiei necesare atingerii lor, aplicarea planului care să materializeze strategia respectivă, se bazează pe un proces amplu de analiză și evaluare a mediului de acțiune a firmei, a situației competitivității în acest mediu și a situației firmei, a capacității acesteia de a înfrunta schimbările produse în mediu.
Analiza SWOT poate fi receptată nu numai ca instrument de analiză statică, ci și ca o abordare procesuală a unei strategii. Datele furnizate din acest tip de analiză referitoare, în special la poziția firmei și evoluția pieței, sunt utile în stabilirea strategiei firmei RCS RDS. Opțiunile ce urmează a fi alese utilizează ca punct de referință matricea marilor strategii , ce conține patru cadrane rezultate din combinarea factorilor interni și externi ai firmei.
Creștere rapidă a pieței
Tabel . – 2
În esență, marketingului strategic îi este specific analiza continuă a mediului extern, pe de o parte, pentru a anticipa sau sesiza la timp schimbările din cadrul acestuia, iar pe de altă parte, a situației interne a firmei pentru a evalua capacitatea ei de a face față cu succes schimbărilor. Metoda de analiză , folosită în acest sens, este cea denumită generic SWOT, ce reprezintă acronimul cuvintelor Strengths (forțe, puncte forte), Weaknesses (slăbiciuni, puncte slabe), Opportunities (oportunități, șanse) și Threats (amenințări). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar ultimele două se referă la mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.
Oportunitățile reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, șanse oferite pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă, în scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. Philip Kotler definea o oportunitate ca fiind un “segment de piață caracterizat printr-o anumită nevoie prin care întreprinderea poate desfășura o activitate profitabilă”.
Un prim pas în analiză îl constituie identificarea oportunităților și amenințărilor rezultate din mediul extern. Clasificarea oportunităților se poate face utilizând o matrice bidimensională, denumită Matricea oportunităților, ce utilizează două criterii de departajare a oportunităților : probabilitatea succesului și atractivitatea oportunităților acestea luând valori pe scale de la 1 la 9. Tabel 3
Firma S.C. RCS & RDS S.A deține o serie de oportunități legate de mediul extern, oportunități ce există pentru fiecare firmă și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor.
■ Prezența slabă în sector a concurenței și cererea nesatisfăcută a populației reprezintă un alt atu al mediului extern. Satisfacerea cererii clienților, în general a persoanelor fizice, pentru consum individual, este obiectivul lanțurilor de magazine și a complexelor comerciale prezente pe piață.
■ Utilizarea sistemelor informaționale peformante în organizarea internă a firmei, prin baza de date referitoare la clienți, sistemul de plată prin card, rețeaua de calculatoare ce gestionează rotația stocului, clienții, efectuarea plăților și sistemele audio-video de supraveghere a întregii activități, îi conferă firmei eficiență atât internă, legată de comunicare inter- și intrapersonală, cât și o satisfacere la un nivel mai înalt a exigențelor clienților.
■ Un ultim aspect legat de oportunități, dar nu lipsit de importanță, este cel al facilităților față de investitori, facilități acordate de Administrația locală privind reglementarea concurenței de piață, asigurarea tratamentului egal între investitorii străini și români, asistarea profesională a investitorilor străini în etapa de declanșare a afacerii, în vederea reducerii la minimum a greutăților pe care aceștia le-ar putea întâmpina .
Amenințările sunt factori de mediu externi, negativi pentru firmă, situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Amenințarea externă, conform lui Philip Kotler este o “piedică apărută ca urmare a unei tendințe sau unei evoluții nefavorabile a mediului,care în absența unei acțiuni pe piață defensive, ar duce la scăderea vânzărilor sau a profitului”. La fel ca și oportunitățile, amenințările se reprezintă cu ajutorul Matricii amenințărilor luând în considerare doi factori cu o importanță relevantă pentru firmă probabilitatea de apariție a fenomenului și gravitatea amenințării, aceștia dețin valori pe o scală de la 1 la 9.
Tabel 4
■ Primul factor al amenințărilor este reprezentat de rata inflației, care, deși a înregistrat o scădere în raport cu perioada ,evoluția acesteia va fi influențată într-un mod direct de creșterea prețurilor pentru servicii. În perioada următoare, datorită creșterii inflației, S.C. RCS & RDS S.A, va înfrunta dificultăți în activitate, în cazul în care nu va ține cont de această previziune.
■ Venitul populației în perioada prezentă a cunoscut o creștere destul de semnificativă, însă această creștere este justificată de deprecierea monetară sau alte cauze de natură economică. Chiar dacă veniturile au crescut, aceasta nu înseamnă o sporire a volumului de achiziționare a produselor, deoarece și prețurile au cunoscut o creștere semnificativă. Pe termen scurt, se poate aprecia că veniturile au crescut ușor, comparativ cu perioada de referință, însă o creștere ulterioară a prețurilor produselor, conduce la un efect de neutralizare a importanței acesteia. Impactul asupra firmei, în viitor, poate să conducă la o scădere atât cantitativă, cât și valorică a vânzărilor.
■ Un alt aspect, la fel de important în analiza mediului extern, este legat de pericolul noilor intrați pe piață. Studierea concurenței, atât din punct de vedere al prezenței actuale pe piață, dar și a viitorilor concurenți, reprezintă o altă caracteristică ce trebuie luată în considerare. În acest caz, firma trebuie să fie receptivă la schimbările produse pe piață, la apariția unor concurenți ce oferă produse asemănătoare acelorași tip de clienți. În perspectivă, firma trebuie să își diferențieze activitatea, iar principala amenințare poate să vină din partea concernului UPC. Aceste două firme sunt pe piata cu n tip de comerț asemănător firmei S.C. RCS & RDS S.A și amenințarea principală este legată de poziția pe care acestea o să o ocupe în preferințele clienților
■ În general, tendința consumatorilor este să achiziționeze produsele cu cele mai mici prețuri și o calitate corespunzătoare, însă un rol important în stabilirea produselor achiziționate îl are și gradul de substituire. Astfel, firma trebuie să analizeze și această caracteristică, astfel încât produsele pe care le oferă să nu dețină un corespondent și un grad de substituire mare. Analiza produselor potențiale care pot să înlocuiască propriile produse trebuie să conțină atât nivelul de preț, cât și cel al calității. Produsele pe care le oferă firma prezintă un grad mare de substituire, astfel politica de produs trebuie orientată spre o înlocuire proprie, o creere a unei alternative de produse realizate de firmă, pentru a evita deplasarea clienților spre concurență. Realizarea unor produse proprii, sub marca proprie și un preț mai accesibil este o alternativă viabilă referitoare la politica de produs. Astfel, gradul de substituire, în prezent o amenințare, poate fi transformat într-o oportunitate.
■ Deprecierea monedei naționale și fluctuațiile cursului valutar reprezintă un alt tip de amenințare la adresa activității firmei. Ținând cont de activitățile de colaborare cu firmele pe plan internațional, de achiziționare a produselor de pe piața externă , firma atribuie un rol important cursului valutar. Ponderea profitului firmei la profitul corporației este influențată într-o măsură considerabilă de cursul valutar, iar poziția ocupată pe plan extern, condiționează propria existență. Devalorizarea monedei conduce deci, la o activitate ineficientă a unității strategice, iar contribuția ei la îndeplinirea obiectivelor organizației este condiționată de aceste aspecte.
■ Creșterea prețurilor la produsele comercializate nu conduce la obținerea unui profit superior, ci la pierderea potențialului de clienți. O asemenea creștere influențează într-un mod negativ puterea de cumpărare, iar tendința populației este de a distribui veniturile într-un mod mai limitat, rațional, cunoscând o cerere negativă. În această perioadă, viteza de rotație a stocurilor este mai lentă, existând posibilitatea unui surplus ineficient. Firma trebuie să analizeze tendința de creștere a prețurilor, pentru a evita o situație de acest tip. Eficiența activității depinde în mod direct de nivelul prețurilor, iar pentru a evita ineficiența trebuie să acționeze în direcția menținerii unor prețuri care să satisfacă atât clienții, cât și să-i permită obținerea de profit.
Analiza mediului intern al firmei presupune o evaluare a resurselor proprii, a potențialului firmei astfel încât să se poată identifica punctele forte și punctele slabe ale acesteia. Această analiză ține cont și de etapa din ciclul de viață în care se află produsele și firma pe piața, dar și de activitatea anterioară a întregii firme, pe ansamblu. Punctele forte ale firmei sunt competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor. Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente.
Notă
*A-forță majoră
C-neutru
E-slabiciune majora
B-forță minor
D-slabiciune minoră
Politica de preț și de promovare reprezintă alte două atuuri ale firmei, prin care s-a conturat legătura durabilă cu clienții. Practicarea unor prețuri avantajoase a reprezentat pasul spre atragerea clienților, iar la fidelizarea lor a contribuit politica de promovare. Aceste două tactici ale firmei reprezintă axul întregii afaceri: orientarea către nevoile consumatorilor.
Cu un flux de numerar dinamic, activitatea firmei este eficientă, atât din punct de vedere al veniturilor realizate, cât și a rotației stocurilor. Acest aspect, al rotației stocului, se bazează pe principiul metodei “just in time”, iar produsele sunt achiziționate de la furnizori în măsura în care sunt cerute pe piață. Aspectele pozitive ale dinamismului fluxului de numerar derivă și din diferențierea față de concurenți, prin eficiența activității pe ansamblu.
Ca principal punct slab al firmei este cel al distribuției și relației cu furnizorii. În unele situații, furnizorii nu reușesc să respecte condițiile și termenele de livrare ale produselor, iar firma se confruntă cu o incapacitate de a satisface cererea venită din partea clienților. Pe termen lung, acest aspect poate să conducă la pierderea unei părți a clienților și ineficiență pe ansamblu a activității.
Un al doilea deficit al firmei se referă la fluxul mare al angajaților într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce determină o comunicare insuficientă și ineficientă cu clienții aflați în momentul alegerii produselor. Insuficiența cunoștințelor noilor angajați și tratarea de către aceștia într-un mod necorespunzător a clientului, conduce la ineficiența activității întregii firme.
CAPITOLUL III – STUDIUL DE CAZ – Managementul logisticii în cadrul firmei SC RCS-RDS SRL
3.1. Organizarea sistemului logistic al firmei
Avându-se în vedere resursele financiare, materiale și umane, precum și mediul exterior ostil întreprinderii, au fost formulate anumite obiective strategice, menite să îmbunătățească activitatea firmei și în consecință, să conducă la obținerea unui profit mai mare. Aceste obiective strategice sunt:
stabilirea unui program de fabricație în strânsă corelare cu intensificarea eforturilor de mărire a volumului contractelor, al comenzilor de producție, care să țină cont de posibilitățile tehnice ale fabricii (resurse umane și tehnologice) și de cerințele pieței;
îmbunătățirea performanțelor produselor actuale sau renunțarea la fabricarea unor produse necompetitive;
stabilirea unor prețuri competitive pentru produsele proprii societății prin reducerea cheltuielilor de producție, prin achiziționarea de utilaje performante și de tehnologii moderne, de productivitate ridicată;
sporirea gradului de răspândire pe piață a produselor firma prin intensificarea acțiunilor promoționale, în vederea atragerii de noi clienți și colaboratori;
diversificarea rețelei de distribuție trebuie făcută astfel încât să se aibă distribuitori în toate orașele țării pentru a se folosi doar în canale scurte de distribuție (cu un singur intermediar);
restructurarea activității trebuie să fie realizată printr-un pachet de măsuri de natură organizatorică, tehnologică, financiară, urmărindu-se îmbunătățirea indicatorilor economici ai societății.
3.2. Manifestarea logisticii interne in cadrul firmei
RCS & RDS lanseaza in cadrul CERF pachetul de internet, telefonie si televiziune si noul serviciu de televiziune digitala Pay per View, Digi Film, cinematograful de acasa.
Ca si la editiile anterioare, compania este furnizorul exclusiv de internet si telefonie fixa din cadrul acestei manifestari, punand la dispozitia expozantilor acces la internet si linii telefonice fixe.
"Pe parcursul celor 5 zile de eveniment, compania isi va face cunoscute serviciile, de data aceasta "la pachet": internet, telefonie si televiziune. "Impachetarea" serviciilor de comunicatii are ca scop prezentarea avantajelor pe care utilizatorii le obtin odata cu achizitionarea unuia dintre cele trei pachete de servicii", spun organizatorii.
De la cabinele telefonice instalate in incinta expozitiei, precum si in standul RCS & RDS, vizitatorii pot efectua gratuit apeluri telefonice catre orice destinatie din lume.
3.3. Distributia fizica in cadrul SC RCS-RDS SRL
Principalele criterii de optimizare a mijloacelor de transport în conditiile actuale sunt urmatoarele:
Ø scaderea cheltuielilor de transport si accesorii per unitatea de greutate sau de volum de marfa transportata;
Ø realizarea unor mijloace de transport de mare viteza;
Ø scurtarea timpului de manipulare a marfurilor si, uneori, chiar de ambalare a acestora prin dotarea mijloacelor de transport cu mijloace proprii de încarcare / descarcare si chiar cu posibilitati de ambalare;
Ø adaptarea rapida la situatiile de conjunctura manifestate la nivelul economiei mondiale;
Ø pentru pastrarea în bune conditii a calitatilor marfurilor transportate s-au construit mijloace de transport adecvate, specifice marfurilor transportate;
Ø realizarea unor mijloace de transport sigure si competitive din punct de vedere tehnic si economic;
Elementele care stau la baza tendintelor de optimizare a expeditiilor si transporturilor internationale de marfuri:
Ø mediul în care se desfasoara;
Ø modul de folosire a diferitelor mijloace de transport;
Ø felul operatiunile comerciale care se pot efectua în timpul transportului;
Ø natura marfurilor care se transporta;
Ø felul operatiunilor comerciale.
Odata cu aderarea României la Uniunea Europeana din ianuarie 2007, companiile romanesti de transport extern vor avea obiective similare celor din Europa Centrala si de Est si anume scaderea preturilor pentru facilitarea intrarii pe piata vestica.
Pâna în prezent companiile autohtone au fost nevoite sa scada nivelul preturilor practicate pentru servicii externe ca sa poata ramâne în competitie.
Acest lucru s-ar întâmpla în conditiile în care dupa cum se stie ca România se confrunta cu o fiscalitate ridicata, cu o ne – concordanta a legislatiei românesti cu cea europeana si o ambiguitate a ordonantelor.
Operatorii romani de transport pot mentine acest nivel scazut al pretului pe km. atâta timp cât pretul combustibililor ramâne constant. Pretul intern scazut la motorina este singurul avantaj pe care ei îl au în raport cu firmele occidentale.
Daca acest pret creste din mai multe cauze cum ar fi :
Ø cresterea mondiala a pretului petrolului;
Ø alinierea pretului cu cel european;
Ø cresterea accizelor sau taxelor vamale;
Ø devalorizarea monedei nationale atunci firmele românesti de transport vor fi nevoite sa mareasca preturile practicate pentru serviciile externe.
De asemenea, în cazurile în care apar dezechilibre majore între volumul marfurilor importate si cele exportate, atunci preturile de transport vor scadea sau vor urca drastic, în functie de situatie, dar pentru o perioada scurta de timp cuprinsa între 1-2 luni.
Economia noastra fiind o economie în tranzitie, astfel de situatii au aparut destul de frecvent, FIRMA, în ultimii 5 ani de activitate, confruntându-se cu acestea. Cresterea preturilor de transport în urmatorii ani poate fi contracarata printr-o politica fiscala adecvata, scaderea taxelor si impozitelor, reducerea birocratiei stimularea întreprinzatorilor privati.
Principalele directii de perfectionare a logisticii
Indeplinirea principalelor functii ale logisticii: preluarea comenzilor, rapid si corect, depozitarea cu costuri cât mai mici, stocarea – prin mentinerea unui flux corespunzator de materii prime, semifabricate si produse finite, prin activitatea producatorilor si furnizorilor de sporire a eficientei activitatilor de logistica în paralel cu satisfacerea nevoilor clientilor.
Recomandarea celor mai bune solutii de pregatire a marfurilor pentru transport tinând cont de taxele pentru transport, de modul de ambalare a marfurilor, marcarea coletelor pentru evitarea degradarii, utilizarea tehnologiilor de transport ce conduc la cresterea productivitatii muncii, scaderea pretului si reducerea pierderilor.
Stabilirea rutelor optime de îndrumare a transporturilor
Alegerea mijloacelor de transport adecvate
Intocmirea si perfectionarea formalitatilor privind asigurarea marfurilor împotriva riscurilor de transport.
Ca urmare a riscurilor la care sunt supuse pe timpul transportului, marfurile pot suferi anumite degradari sau se pot pierde. Prin perfectionarea operatiunilor de asigurare, pierderile rezultate pot fi suportate de catre societati specializate.
Activitatea de asigurare constituie un domeniu cu un specific deosebit, de aceea importatorii si exportatorii apeleaza la serviciile expeditorilor pentru perfectarea operatiunilor. Acestia sunt în masura sa cunoasca aspecte complexe legate de asigurarea marfurilor pe timpul transportului, cum ar fi:
timpul optim când trebuie facuta asigurarea;
riscurile la care poate fi expusa o marfa transportata cu un anumit mijloc de transport, pe o anumita ruta si riscurile pentru care se asigura;
modul de interpretare a conditiilor de asigurare care sa permita o protectie maxima a marfii, cu cheltuieli minime;
nivelul primelor de asigurare;
formalitati ce trebuie îndeplinite, etc.
Pe baza unor relatii permanente pe care le întretin cu societatile de asigurare, expeditorii internationali pot obtine de la acestea prime de asigurare mai favorabile, pot interveni si ajuta la recuperarea mai operativa de catre asigurati a eventualelor daune produse marfurilor în timpul transportului, manipularii sau depozitari.
modernizarea infrastructurii de transport
imbunatatirea activitatii de tranzit
recurgerea la tarifarea utilizarii infrastructurii de transport la echilibrul bugetar,
nu trebuie sa constituie pentru România o cale de crestere a fiscalitatii.
De altfel, unele tari care utilizeaza acest sistem de tarifare, au îngustat câmpul de aplicare chiar din acest motiv: fiscalitatea mare pe care o antreneaza si care apasa mult asupra utilizatorilor de infrastructura, persoane fizice si operatori de transport.
Iata de ce, propunem o redistribuire a sarcinii fiscale, indusa de utilizarea infrastructurii rutiere de transport, între administrator (Administratia Nationala a Drumurilor, Consiliilor Populare Judetene) si participantii la trafic.
Scopul acestei redistribuiri, îl reprezinta în opinia noastra, diminuarea fiscalitatii impusa utilizatorilor de infrastructura, de catre sistemul de tarifare la echilibrul bugetar.
Propunem, asadar, penalizarea administratorului infrastructurii pentru
orice actiune sau omisiune care pot crea prejudicii participantilor la trafic. În opinia
noastra, suma anuala, la nivelul întregii tari a acestor penalitati, va fi scazuta
din valoarea anuala a utilizarii infrastructurii de transport la echilibrul bugetar,
rezultând prin raportare la numarul autovehiculelor participante la trafic, un tarif de
utilizare a infrastructurii rutiere de transport
Studiind temeinic o serie de probleme la zi legate de natura marfurilor, locurile (zonele) de expediere si destinatie, reglementarile cu privire la activitatea de comert si transporturi internationale, tarifele în vigoare pentru fiecare modalitate de transport, rutele posibile de îndrumare ce pot fi practicate intre diferite zone geografice etc., expeditorii îsi pot aduce o contributie substantiala la rezolvarea în mod corespunzator a problemelor de transport pe mai multe cai, dintre care:
cresterea în ritm accelerat a volumelor de marfuri transportate, prin folosirea rationala a capacitatii mijloacelor de transport atrase în circuitul international, efectuarea tuturor transporturilor încredintate de mandanti;
cresterea vitezei de deplasare a marfurilor de la locul de productie la locul de consum, prin micsorarea timpului afectat operatiunilor de încarcare / descarcare, urgentarea operatiunilor de repredare, reexpediere, transbordare etc.;
asigurarea integritatii cantitative si calitative a marfurilor pe timpul transporturilor, prin indicarea folosirii mijloacelor specializate, cele mai adecvate naturii acestora si efectuarea unor operatiuni de mentinere a calitatii (alimentarea cu gheata, adapostirea vietuitoarelor, etc.);
îndrumarea marfurilor pe rutele optime de transport, care sa permiterea ajungerea fara pierderi a marfurilor la destinatie, intr-un timp rezonabil si cu cheltuieli cat mai reduse;
elaborarea unor documente de transport si de expeditie care sa garanteze cumparatorului ca va primi marfa în cantitatea, de calitatea si la timpul stabilite, iar vânzatorului ca va incasa pretul stabilit prin contract;
organizarea transporturilor de o maniera care sa permita aprovizionarea ritmica a pietei, cu cantitati relativ mici si la perioade cat mai scurte, contribuind la mentinerea unor stocuri optime la vânzatori si cumparatori.
3.4. Logistica inversa
Din punct de vedere al companiei, procesul de distribuție inversă pentru retragerea produsului ar trebui considerat o parte integrantă a strategiei de logistică. Succesul procesului de retragere depinde, în mare măsură, de planificarea minuțioasă și de împărțirea clară a sarcinilor. Astfel, principala preocupare a managerilor de logistică ar trebui să fie identificarea în avans a modificărilor necesare în procesul de distribuție pentru a putea face față retragerilor de produse. Gestionarea sistemului de distribuție inversă ar trebui încredințată unui manager care să se ocupe de preplanificare în colaborare cu toate celelalte departamente implicate.
Toate subsistemele din cadrul rețelei logistice ar trebui testate pentru a observa dacă ele pot funcționa ușor și în sens invers în cadrul urgențelor. Specialiștii în logistică ar trebui să observe sistemele altor companii care au deja experiență în acest domeniu, înainte de a modifica propriul lor sistem de distribuție, în vederea eventualelor procese de retragere. Unele companii producătoare de automobile, aluminiu sau alimente și-au elaborat sisteme de distribuție inversă foarte eficiente. În acest proces, trebuie să fie analizate toate alternativele posibile.
Distribuția geografică a unităților de producție, a depozitelor, a punctelor de vânzare și a altor asemenea unități utilizate de către companie pentru fluxul fizic de produse trebuie bine trasată. În cazul unei retrageri, este esențial să se cunoască traseul precis al produsului în cadrul rețelei totale. De altfel, specialiștii în logistică trebuie să fie capabili să determine într-un timp scurt numărul produselor defecte oriunde în cadrul sistemului de distribuție, indiferent că acestea se găsesc în depozitele companiei sau în depozitele publice.
Urmărirea stocurilor și identificarea poziției acestora în teritoriu poate fi complicată, îndeosebi în cazul în care în distribuție sunt implicați și agenți de intermediere. În procesul de retragere, importanța acestei funcții nu poate fi trecută cu vederea.
Sistemele și procedurile de procesare a comenzilor trebuie să fie revizuite. De fapt trebuie să se întreprindă o reanalizare a tuturor sistemelor de comunicație. Manipularea facturilor și administrarea cartelelor de garanție trebuie să fie realizată cu o atenție specială, deoarece acestea au o funcție vitală în cadrul procesului de retragere. Un sistem de comunicații performant va reduce substanțial timpul și mâna de lucru necesare retragerii
Sistemele de management al transportului și traficului trebuie să fie revizuite, dându-se o atenție specială identificării datelor de transport, înregistrării comenzilor, destinației și identificării vehiculelor, și cu scopul de a putea opri la timp deplasarea produsului în cazul în care este nevoie.
Documentația de deplasare a produsului este foarte importantă pentru procesul de distribuție inversă. În cadrul procesului de retragere a produselor, transportatorii trebuie să primească instrucțiuni clare privind procedurile de ridicare și înapoiere. Transportatorii trebuie să fie evaluați din punctul de vedere al vitezei, capacității și disponibilității lor.
Punctele de colectare pentru retragerea produselor trebuie să fie proiectate după instrucțiuni referitoare la eliminarea sau salvarea acestora. Totodată, trebuie elaborate politici privind marfa returnată și aranjamente privind înlocuire acesteia.
Totodată, trebuie realizată și o contabilizare și o revizie a cheltuielilor corespunzătoare activităților implicate în retragere. Tabelul 3 ne prezintă câteva elemente de cost implicate în retragere.
Costurile retragerii și distribuției inverse sunt de 2-3 ori mai mari decât costurile distribuției normale datorită manevrării în cantități mici și urgenței problemei.
În concluzie, sistemele de logistică inversă vor fi importante în viitor. Nevoia de a înțelege modul în care asemenea sisteme pot fi adoptate la activitatea companiei sunt importante deoarece firmele vor trebui să facă față necesității retragerii produselor defecte și reciclării. deșeurilor.
Tabelul 3
Elementele de cost implicate în retragerea unui produs
CONCLUZII ȘI PROPUNERI:
Lucrarea de față și-a propus să analizeze situația actuală a societății comerciale S.C. RCS &RDS S.R.L. și să contribuie la îmbunătățirea activității acesteia prin oferirea unor propuneri privind îmbunătățirea sistemului logistic al societății.
Structura lucrării este una simplă, am căutat urmărirea unui fir logic, tratând întâi considerentele de natură teoretică a subiectului abordat, urmate fiind de o prezentare generală a întreprinderii S.C. RCS &RDS S.R.L.
În continuare a fost abordată o analiză de tip diagnostic, analiză ce reprezintă fundamentul măsurilor care vor avea în vedere în cadrul societății comerciale.
În cadrul analizei diagnostic au fost relevate mai multe elemente care au contribuit la interpretarea situației actuale a societății, au fost vizate trei domenii: managerial , resurse umane și comercial și a permis evidențierea principalelor cauze și efecte ale punctelor forte și slabe identificate.
În ceea ce privește domeniul managerial, au putut fi delimitate 6 puncte forte și 4 slabe, acest domeniu fiind unul dintre cele mai bine structurate și organizate. Cu toate acestea, în interiorul societății, funcția de dezvoltare-cercetare nu este clar delimitată, ceea ce a determinat ca principal efect negativ o insuficiență în ceea ce privește informațiile legate de factorii mediului ambiant și de modificările acestora. Principala cauza a acestui punct slab este lipsa de preocupare a managerilor în ceea ce privește introducerea progresului tehnic, coroborată cu insuficiența resurselor financiare.
În ceea ce privește domeniul managerial se confruntă cu inexistența unui sistem informațional computerizat în întregime, ceea ce determină ca efecte negative : lipsa unei operativități în cazul în care se dorește cunoașterea fenomenelor și proceselor din cadrul firmei și posibilitatea de apariție a unei erori informaționale, care pot genera o slabă fundamentare a deciziilor sau chiar adaptarea unor decizii greșite.
În ceea ce privește domeniul resurselor umane , acesta a fost identificat ca fiind cel mai bine eficientizat, organizat și structurat, putând fi scoase în evidență doar 3 puncte slabe și 5 puncte forte.
Pornind de la faptul că distribuția fizică deține cea mai mare pondere din costul total al distribuției și o pondere de aproximativ o treime din prețul de vânzare al produselor, societatea poate realiza o creștere a eficienței economice prin perfecționarea și eficientizarea activităților logistice, găsirea unor modalități de diminuare a costurilor implicate de distribuția fizică, va permite societății să practice prețuri de vânzare mai mici sau să obțină marje mai mari ale profiturilor.
Un pas important în perfecționarea și eficientizarea distribuției fizice îl reprezintă abordarea de către conducerea societății a distribuției fizice nu numai ca cost ci și ca instrument puternic al marketingului concurențial, prin constituirea unui departament distinct de marketing logistic în care să-și desfășoare activitatea un personal calificat și specializat, acest prim pas putând fi făcut cu costuri reduse.
Odată cu înființarea acestui departament, societatea va putea realiza o mai bună cunoaștere a necesităților de consum, a piețelor prezentate și potențiale, a ansamblului de nevoi ale consumatorului, a motivației acestor nevoi precum și a comportamentului consumatorilor.
Găsirea unor modalități de diminuare a costurilor implicate în distribuția fizică , va permite societății să practice prețuri mai mici sau să obțină marje mai mari ale profiturilor.
De asemenea, creșterea eficienței economice presupune și eficientizarea activității de stocare și de depozitare a mărfurilor, activități care dețin ponderi importante în totalul costului distribuției fizice.
Ținând cont de faptul că societatea își desfășoară activitatea în mediul concurențial al economiei de piață, perfecționarea operațiunilor logistice reprezintă o cale de creștere a eficienței economice , care alături de celelalte componente ale mixului de marketing, contribuie la orientarea activității societății pe principiile marketingului, specifice unei economii durabile și eficiente.
BIBLIOGRAFIE:
Adăscăliței, Virgil. Tehnici comerciale moderne : marketingul spațiilor de vânzare. Timisoara: Uranus, 2000;
Bălan, Carmen. Logistica mărfurilor. Timisoara: Editura ASE, 2000;
Bondrea A.A. , Fundamentele Marketingului , Note de curs , Biblioteca Virtuală a Universității Spiru Haret , Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale (www.spiruharet.ro)
Burja, Camelia. Cum să faci publicitate și distribuție rentabilă. In : Tribuna economica, v. 16, nr. 13, 2005, p. 45-47;
Chopra, Sunil ; Meindl, Peter. Supply chain management : strategy, planning, and operation. 3rd. Upper Saddle River: Prentice Hall, 2007;
Dorobantu, Horia ; Cucui, Ion. Managementul distributiei marfurilor. Targoviste: Editura Macarie, 1995;
Gattorna, John L., coord. Managementul logisticii si distributiei. Bucuresti: Teora, 1999;
Gheorghe, Dan ; Balaure, Virgil, cond.st. Sisteme de distributie a bunurilor materiale: teza de doctorat. Bucuresti : A.S.E., 2004;
Grigoroiu (Tecau), Alina Simona ; Patriche, Dumitru, cond. st. Aspecte privind integrarea structurilor comerciale romanesti in cadrul sistemului vertical de distributie: teza de doctorat. Bucuresti: ASE, 2007
Iftimie, Silvia. Strategii logistice in marea distributie. In : Revista de comert, v. 6, nr. 6, 2005, p. 15-18;
Kotler, Philip ; Armstrong, Gary. Managementul marketingului. Ed. a 4-a. Bucuresti: Teora, 2005;
Nita, Constantin. Bazele marketingului. Bucuresti : Editura Economica, 2003;
Olteanu, Valerica. Marketingul serviciilor : o abordare manageriala.Bucuresti: Ecomar, 2005;
Panda, Tapan K. ; Sahadev, Sunil. Sales and distribution management.Oxford : Oxford University Press, 2005;
Patriche, Iulian. Circuitele de distributie specifice ale bunurilor si serviciilor. In : Revista de comert, v. 8, nr. 8, 2007, p. 21-27;
Posea Constantin, Managementul logisticii firmei, Editura Editura Fundației România de Mâine, 2005
Pistol Gh.M. , Bazele Comerțului , Editura Fundației ,,România de Mâine” , Timisoara ,
Patriche D. (coordonator) , Bazele Comerțului , Editura Economică , Timisoara , 1999 , pag.18
Ristea, Ana-Lucia ; Ioan-Franc, Valeriu. Economia distributiei : marketing, management, dezvoltare. Bucuresti: Expert, 2005;
Ristea, Ana-Lucia ; Purcarea, Theodor. Distributia marfurilor. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1996 ;
Sabou, Felicia. Distributia produselor : strategii. In : Revista de comert, v. 5, nr. 10, octombrie 2004, p. 47-49;
Saseanu, Andreea ; Patriche, Dumitru. Marketingul in procesul managerial al distributiei. In: Tribuna economica, v. 17, 2006, nr. 43, p. 58-62;
Kotler, Philip ; Armstrong, Gary. Principiile marketingului. Bucuresti: Teora, 1998;
Scholtz, Bela. Politica de distributie. In : Tribuna economica, v. 19, nr. 7, 2008, p. 61-63;
Westwood, John. Planul de marketing pas cu pas. Bucuresti: Rentrop & Straton, 1999;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Logistica Si Sistemele Logistice (ID: 141897)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.