Logistica Si Distributie Manual Iii Fr 2016 17 [604946]

ALEXANDRU BURDA
LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR
Manual de studiu individual
București
2016-2017

2

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR“FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL
ALEXANDRU BURDA
LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR
Manual de studiu individual
București
2016-2017

4

5CUPRINSINTRODUCERE 9Unitatea de studiu 1LOGISTICA MĂRFURILOR111.1. Introducere111.2. Obiectivele și competențele unității de studiu111.3. Conținutul unității de studiu111.3.1. Definirea logisticii mărfurilor111.3.2. Misiunea logisticii mărfurilor121.4. Îndrumar pentru autoverificare12Unitatea de studiu 2SISTEME LOGISTICE142.1. Introducere142.2. Obiectivele și competențele unității de studiu142.3. Conținutul unității de studiu:142.3.1 Definirea sistemului logistic152.3.2 Lanțul de aprovizionare-livrare152.3.3 Fluxurile în lanțul de aprovizionare-livrare152.3.4 Canalul logistic152.3.5 Sistemul logistic al firmei152.4. Îndrumar pentru autoverificare16Unitatea de studiu 3LOGISTICA INTEGRATĂ183.1. Introducere183.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat183.3. Conținutul unității de studiu: 183.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată193.3.2 Costul logistic total193.3.3 Canalul logistic total193.4. Îndrumar pentru autoverificare19Unitatea de studiu 4ACTIVITĂȚILE LOGISTICE214.1. Introducere214.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat214.3. Conținutul unității de studiu215

64.4. Îndrumar pentru autoverificare22Unitatea de studiu 5COSTURILE LOGISTICE245.1. Introducere245.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat245.3. Conținutul unității de studiu 245.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logistic255.3.2 Factori de influență ai structurii mixului logistic255.3.3 Costurile în stuctura mixului logistic255.4. Îndrumar pentru autoverificare26Unitatea de studiu 6MANAGEMENTUL ACHIZIȚIEI286.1. Introducere286.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat286.3. Conținutul unității de studiu: 286.3.1 Conceptul de achiziție296.3.2 Conținutul managementului achiziției296.3.3 Obiectivele managementului achiziției296.3.4 Contribuția managementului achiziției la profit296.4. Îndrumar pentru autoverificare30Unitatea de studiu 7STRATEGIA DE ACHIZIȚIE327.1 Introducere327.2 Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat327.3 Conținutul unității de studiu327.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achiziție327.3.2 Stabilirea relațiilor cu furnizorii337.3.3 Identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor 337.3.4 Stabilirea variantelor de achiziție347.4. Îndrumar pentru autoverificare34Unitatea de studiu 8MANAGEMENTUL STOCĂRII368.1. Introducere368.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat368.3. Conținutul unității de studiu:376

78.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor378.3.2 Definirea stocurilor378.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei378.4. Îndrumar pentru autoverificare37Unitatea de studiu 9TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR399.1. Introducere399.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat399.3. Conținutul unității de studiu, .399.4. Îndrumar pentru autoverificare40Unitatea de studiu 10MANAGEMENTUL DEPOZITĂRI4210.1 Introducere4210.2 Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat4210.3 Conținutul unității de studiu 4210.3.1 Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei 4210.3.2 Funcțiile depozitelor în sistemul logistic al firmei4310.4. Îndrumar pentru autoverificare43Unitatea de studiu 11TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR4511.1. Introducere4511.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat4511.3. Conținutul unității de studiu 4511.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată și condițiile de depozitare4611.3.2 Clasificarea depozitelor după rolul îndeplinit4611.3.3 Clasificarea depozitelor după forma de proprietate4611.3.4 Selecția tipului de depozit4611.3.5 Amplasarea depozitelor4711.3.6 Variante strategice de depozitare4711.3.7 Aranjarea produselor în depozit4711.4. Îndrumar pentru autoverificare47Unitatea de studiu 12DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR4912.1. Introducere4912.2. Obiectivele și competențele unității de studiu – timp alocat4912.3. Conținutul unității de studiu 4912.3.1 Natura distribuției mărfurilor507

812.3.2 Modele de canale de distribuție a mărfurilor5012.3.3 Logistica prin terți (3PL)5112.3.4 Managementul aprovizionării la vânzător (VMR)5112.3.5 Sisteme de planificare a producției5112.4. Îndrumar pentru autoverificare51BIBLIOGRAFIE53Răspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare55
8

9INTRODUCEREDisciplina Logistica și distribuția mărfurilor tratează ansamblul problemelor teoretice, metodologice și practice ale logisticii mărfurilor, ca management al circulației bunurilor respectiv ale distribuției acestora, în contextul economiei de piață actuale. Este înscrisă în planul de învățământ în cadrul disciplinelor de domeniu fiind utilă studenților care studiază la profilul de management al unităților comerciale și din domeniul turismului, potețiali specialiști în acivitatea practică implicând aspecte legate de circulația și distribuția fizică a bunurilor. Pe baza studierii conținutului concret și a aspectelor specifice circulației și distribuției fizice a bunurilor, cursul își propune generalizarea și teoretizarea activității practice, desprinderea tendințelor pe care le manifestă evoluția acitivităților logistice și de distribuție a bunurilor, validarea științifică a metodelor și experiențelor practice din țara noastră și de pe plan mondial, în vederea creșterii eficienței și eficacității operațiunilor economice specifice funcționării firmelor din domeniile comerțului și turismului.Obiectivele cursuluiObiectivele principale a l e c u r s u l u i s u n t ( 1 ) Î n s u ș i r e a n o ț i u n i l o r ș i c u n o ș t i n ț e l o r n e c e s a r e înțelegerii mecanismelor și proceselor specifice activității logistice desfășurate în cadrul firmelor de distribuție a bunurilor de consum și de turism, respectiv (2) dobândirea cunoștințelor necesare înțelegerii relațiilor existente între mecanismele și procesele specifice logisticii și distribuției bunurilor de consum și celelalte activități desfășurate în cadrul unei firme de comerț și turism, în scopul realizării unei activități de management eficiente.Competențe conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură: -să identifice termeni, relații, procese, să percepă relații și conexiuni în cadrul disciplinelor de studiu;-să utilizeze corect termenii de specialitate din domeniul logisticii și distribuției mărfurilor;-să definească concepte ce apar la disciplina Logistica și distribuția mărurilor;-să capete o capacitate de adaptare la noi situații apărute pe parcusul studierii disciplinei Logistica și distribuția mărurilor.-să realizeze conexiuni între noțiuni specifice domeniului comerțului cu bunuri;-să descrie stări, sisteme, procese, fenomene ce apar pe parcursul activității la disciplina Logistica și distribuția mărurilor;-să transpună în practică cunoștințele dobândite în cadrul cursului;-să adopte un comportament etic în fața partenerilor de afaceri, angajaților;-să colaboreze cu specialiști din alte domenii.Resurse și mijloace de lucruCursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenților, precum și de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, studii de caz, necesare întregirii cunoștințelor practice și teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive și participative de antrenare a studenților pentru conceptualizarea și vizualizarea practică a noțiunilor predate. 9

10Structura cursuluiCursul este compus din 12 unități de studiu:Unitatea de studiu 1LOGISTICA MĂRFURILOR (2 ore)Unitatea de studiu 2SISTEME LOGISTICE (2 ore)Unitatea de studiu 3LOGISTICA INTEGRATĂ (2 ore)Unitatea de studiu 4ACTIVITĂȚILE LOGISTICE (2 ore)Unitatea de studiu 5COSTURILE LOGISTICE (4 ore)Unitatea de studiu 6MANAGEMENTUL ACHIZIȚIEI (2 ore)Unitatea de studiu 7STRATEGIA DE ACHIZIȚIE (4 ore)Unitatea de studiu 8MANAGEMENTUL STOCĂRII (2 ore)Unitatea de studiu 9TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR (2 ore)Unitatea de studiu 10MANAGEMENTUL DEPOZITARII (2 ore)Unitatea de studiu 11TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR (2 ore)Unitatea de studiu 12DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR (4 ore)Teme de control (TC)Temele de control se vor derula conform calendarului disciplinei și acestea vor avea următoarele tematici: 1.Integrarea, natura activităților și costurile logistice (unitățile de studiu 1 – 5)2.Strategia privind sursele de aprovizionare și variantele strategice de achizitie a bunurilor (unitățile de studiu 6 – 7)3.Criterii și clasificarea stocurilor și a depozitelor în sistemele logistice (unitățile de studiu 8 – 11)4.Clasificarea distribuitorilor comerciali și funcțiile distribuției comerciale a bunurilor (unitatea de studiu 12)Bibliografie obligatorie: s1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.Metoda de evaluare:Examenul final la această disciplină este examenul scris, cu o pondere de 70% din nota finală la disciplină, format din întrebări grilă simple și subiecte de sinteză tip studii de caz, fiind luate în considerare și rezultatele la temele de control și testele de verificare, în proporție de 30%.
10

Unitatea de studiu 1LOGISTICA MĂRFURILOR Cuprins1.1. Introducere1.2. Obiectivele și competențele unității de studiu 1.3. Conținutul unității de studiu1.3.1. Definirea logisticii mărfurilor 1.3.2. Misiunea logisticii mărfurilor 1.4. Îndrumar pentru autoverificare 1.1. INTRODUCERE Deși în prezent logistica reprezintă o componentă fundamentală a activității comerciale, ea este încă interpretată în numeroase modalități atât de către practicieni, cei care desfășoară concret activități economice (comerciale sau de producție) cât și de către specialiști, teoreticieni și cercetători din domeniu economic. Această situație determină încă o înțelegere greșită sau în orice caz diferită de la caz la caz a semnificației sale conceptuale.1.2. OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea semnificației logisticii, ca activitate economică, prin definirea sa și a acelor concepte conexe care permit interpretarea rolului său strategic în desfășurarea distribuției mărfurilor.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere și de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore1.3. CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIULogistica mărfurilor urmărește livrarea materialelor și a bunurilor în cele mai bune condiții, la cel mai bun moment, în cel mai bun loc, clientului care l-a solicitat și la cel mai corect cost. Logistica are în vedere managementul fluxului de bunuri între furnizarea de materii prime și utilizarea finală.1.3.1. Definirea logisticii mărfurilorLogistica mărfurilor are în vedere planificarea, controlul și accelerarea fluxurilor și a tuturor informațiilor asociate acestuia în interiorul întreprinderilor (Ghiani, Laporte și Musmanno 2004, 1). În cazul bunurilor, principala problemă care trebuie rezolvată prin intermediul logisticii este când și cum trebuie achiziționate, deplasate, stocate și livrate acestea (mărimii economice a comenzii). Probleme de natură logistică sunt prezente și în cazul funcționării firmelor care comercializează servicii dar 11

12natura producerii și comercializării acestora determină necesitatea unei abordări complet diferite a logisticii. 1.3.2. Misiunea logisticii mărfurilorMisiunea logisticii mărfurilor este misiunea logisticii care ar consta în furnizarea bunurilor și serviciilor la locul, timpul și în condițiile solicitate de client cu obținerea unui maxim de profit.1.4. ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•fluxul de bunuri; •accelerarea fluxurilor •managementul fuxurilor;•misiunea logisticii;•reducerea costurilor;Studii de caz:1.Evidențierea aspectelor specifice definiției complexe a logisticii mărfurilor în activitatea întreprinderilor de comerț/turism;2.Evidențierea felului în care poate fi îndeplinită misiunea logisticii mărfurilor la nivelul unei întreprinderi.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Care este modul de definire a logisticii mărfurilor de către Asociația Europeană de Logistică?2.Care este semnificația felului în care definește logistica mărfurilor Asociația Europeană de Logistică?3.Cum poate fi definiță logistica mărfurilor în relație cu nivelul la care este servit clientul?4.Cum poate fi definită logistica mărfurilor, ca managment al fluxului de bunuri?5.Cum este definită logistica mărfurilor în raport cu realitatea din practica economică? 6.Cum este definită logistica mărfurilor ca proces triplu?7.Care sunt aspectele fundamentale ale logisticii mărfurilor, scoase în evidență de definția sa complexă?8.Explicați caracterul managerial al logisticii mărfurilor.9.Explicați relația dintre logistica mărfurilor și implementarea sistemelor de tip Asigurare-calitate.10.Care sunt cele trei componente care permit considerarea logisticii mărfurilor ca o metodă de creștere a eficienței activității unei firme.Test de evaluare/autoevaluare1. Cea mai complexă definiție arată că logistica este:a) un proces triplu de planificare, aprovizionare și onorare a unei comenzi; b) un proces simplu de planificare, aprovizionare și onorare a unei comenzi; c) un proces amplu de planificare, aprovizionare și onorare a unei comenzi; d) un proces dublu de planificare, aprovizionare și onorare a unei comenzi care permite satisfacerea dorințelor clientului.2. Unul dintre aspectele fundamentale ale logisticii pune accentul pe:a) amploarea spațială a distribuției fizice; b) integrarea serviciilor în activitățile logistice; c) scopul operațiunilor de distribuție fizică; d) fluxul fizic al materiilor prime.3. Conceptul de logistică include toate activitățile necesare managementului fluxului de bunuri:a) între producție și asamblare; b) între componentele firmei; c) între furnizarea de materii prime și utilizarea finală; d) între distribuție și clientul final12

134. Unul dintre obiectivele fundamentale ale logisticii este:a) atingerea unui nivel scăzut de servire la cele mai scăzute costuri posibile; b) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai mari costuri posibile; c) atingerea unui nivel ridicat de servire indiferent de costuri; d) atingerea unui nivel ridicat de servire la cele mai scăzute costuri posibile.5. Misiunea logisticii este în esență furnizarea bunurilor către client:a) cu obținerea unui profit minim; b) indiferent de profit; c) cu obținerea unui profit maxim; d) cu obținerea unui profit mediu.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
13

Unitatea de studiu 2SISTEME LOGISTICE Cuprins2.1 Introducere2.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 2.3 Conținutul unității de studiu2.3.1 Definirea sistemului logistic 2.3.2 Lanțul de aprovizionare-livrare 2.3.3 Fluxurile în lanțul de aprovizionare-livrare2.3.4 Canalul logistic2.3.5 Sistemul logistic al firmei2.4 Îndrumar pentru autoverificare 2.1 INTRODUCERE Fluxul de bunuri și servicii este posibil numai în condițiile existenței unui sistem logistic. La nivelul acestuia logistica are ca obiectiv managementul și accelerarea acestui flux prin coordonarea și integrarea activităților implicate în obținerea, deplasarea, stocarea, transportul și distribuția produselor. Practic, aceste activități au loc în cadrul lanțurilor de aprovizionare-livrare care prin implementarea logisticii ca metodă de management strategic al fluxului de bunuri se transformă în canal logistic.2.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea semnificației conceptului de sistem logistic, înțelegerea felului în care poate fi analizat modul acestuia de funcționare ca structură care asigură desfășurarea circulației bunurilor și în același timp ca structură care permite funcționarea firmelor. Înțelegerea felului în care logistica mărfurilor contribuie la funcționarea sistemelor logistice prin adăugarea la acesat a unor importante elemente de natură calitativă.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore2.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUUnitatea include ca principale probleme abordate (1) definirea sistemului logistic, (2) definirea unui lanț de aprovizionare livrare, (3) explicarea naturii fluxurilor care se desfășoară în interiorul unui lanț de aprovizionare livrare, (4) definirea conceptului de canal logistic și (5) explicarea structurii și funcționării sistemului logistic al unei firme.14

152.3.1 Definirea sistemului logisticSistemul logistic este ansamblul resurselor fizice, al infrastructurii informatice, al persoanelor și procedurilor care fac posibil fluxul de bunuri și transmiterea de informații de la punctul de origine – aprovizionarea cu materii prime – până la punctul de utilizare/consum – recepția produselor finite de către clienții finali. Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic este dependent de capacitatea acestora de a îndeplinii cele patru funcții fundamentale de preluare, procesare, transport și distribuție a materiilor prime, materialelor și produselor finite rezultate din acestea, către utilizatorul/consumator.2.3.2 Lanțul de aprovizionare-livrareLanțul de aprovizionare-livrare poate fi definit ca un sistem logistic complex în care materiile prime sunt transformate în produse finite și distribuite utilizatorilor-consumatorilor finali. Structura lanțului de aprovizionare-livrare nu este rigidă. Ea poate fi adaptată necesităților agenților economici implicați și/sau necesităților clienților sau pieței pe care se desfășoară fluxul de bunuri ori caracteristicilor diverselor ramuri economice sau ale obiectului fluxului (bunuri sau servicii).Atât cele trei componente majore ale lanțului de aprovizionare-livrare cât și diversele subfacilități reprezentate de agenți economici sunt legate între ele cu ajutorul sistemelor de transport care pot folosi de la unul la mai multe tipuri de mijloace pentru a asigura legături simple (două firme) sau complexe.2.3.3 Fluxurile în lanțul de aprovizionare-livrareÎn structura fizică a unui lanț de aprovizionare livrare se desfășoară un flux de bunuri și materiale respectiv unul de informații. Fluxul de bunuri se desfășoară dinspre sursele de materii prime către clienții finali dar se poate desfășura și în sens invers. Fluxul de informații se desfășoară în ambele sensuri, deși în general se accentuează componenta sa inversă fluxului de bunuri.Obiectul logisticii mărfurilor îl reprezintă atât gestionarea fluxurilor cât mai ales accelerarea acestora în primul rând prin reducerea timpilor de staționare a obiectului fluxurilor.2.3.4 Canalul logisticCanalul logistic reprezintă un lanț de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor și administrarea corespunzătoare a fluxului acestora în sensul îndeplinirii misiunii logisticii. El asigură disponibilitatea spațială și temporală a bunurilor și serviciilor asociate, constituind sistemul principal de asigurare și creștere a nivelului de servire a clienților și totodată de diferențiere și creștere a competitivității agenților economici.2.3.5 Sistemul logistic al firmeiSistemul logistic al unei firme include aprovizionarea, activitățile de susținere și distribuția fizică. La fel ca și în structura canalului logistic, eficiența funcționării sistemului logistic al unei firme presupune accelerarea fluxurilor interne de materii prime, bunuri și materiale echivalentă cu o scădere a costurilor interne ale funcționării firmei.Operațiunile care alcătuiesc sistemul logistic al unei firme se împart în operațiuni logistice primare respectiv operațiuni logistice de susținere. Operațiunile logistice primare sunt implicate în mișcarea fizică a bunurilor și 15

16serviciilor asociate și includ logistica internă, producția, logistica externă, marketingul și vânzările, serviciile postvânzare. Operațiunile logistice de susținere sunt achiziția, dezvoltarea tehnologică, managementul resurselor umane și infrastructura firmei.2.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•sistem logistic; •lanț de aprovizionare-livrare;•canal logistic;•sistem logistic al unei firme;•operațiuni logistice;Studii de caz:1.Evidențierea structurii unui lanț de aprovizionare-livrare/canal logistic corespunzător circulației unei anumite categorii de bunuri.2.Analiza structurii sistemului logistic al unei firme de comerț.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Să se definească sistemul logistic.2.Să se definească lanțul de aprovizionare-livrare.3.Să se definească canalul logistic.4.Să se definească structura sistemului logistic al firmei.5.Să se prezinte operațiunile logistice.6.Să se definească valoarea totală a ofertei respectiv valoarea oferită clientului.7.Să se definească natura distribuției fizice în sistemul logistic al unei firme.8.Să se definească natura distribuției activității de aprovizionare în sistemul logistic al unei firme.9.Ce reprezintă operațiunile logistice primare?10.Ce reprezintă operațiunile logistice de susținere?Test de evaluare/autoevaluare1. Conform definiției sale complexe, sistemul logistic:a) face posibilă vânzarea bunurilor; b) face posibil fluxul de bunuri; c) face posibil fluxul de persoane; d) face posibilă distribuția bunuri..2. Numărul firmelor care alcătuiesc un sistem logistic nu este dependent de îndeplinirea:a) funcției de transport; b) funcției de depozitare; c) funcției de distribuție; d) funcției de procesare3. În lanțul de aprovizionare livrare, fluxul de bunuri se poate desfășura și dinspre:a) bunul finit către materiile prime; b) clientul final către transportatori; c) clienții finali către sursele de materii prime; d) distribuitori către materiile prime.4. Valoarea care este oferită clientului reprezintă:a) diferența dintre valoarea totală pentru firmă și costurile generate de obținerea produsului; b) beneficiile pe care firma le oferă clientului; c) ansamblul beneficiilor pe care clientul le așteaptă de la un produs sau serviciu; d) diferența dintre valoarea totală pentru client și costurile generate de evaluarea, obținerea și utilizarea bunului.5. Canalul logistic reprezintă:a) un canal de distribuție având ca scop livrarea bunurilor; b) un lanț de aprovizionare-livrare având ca scop livrarea bunurilor; c) un sistem logistic având ca scop livrarea bunurilor; d) un lanț de distribuție având ca scop livrarea bunurilor.16

176. Nu reprezintă o componentă a sistemului logistic al unei firme:a) distribuția fizică; b) activitățile de susținere; c) transportul; d) aprovizionarea.7. Operațiunile logistice primare:a) urmăresc cumpărarea produselor de la furnizori sau producători; b) sprijină operațiunile logistice secundare; c) se află la interfața dintre sistemul logistic al firmei și furnizori; d) sunt implicate în mișcarea fizică a bunurilor.8. În sistemul logistic al firmei, aprovizionarea se referă la:a) relațiile cu furnizorii; b) relațiile cu distribuitorii; c) relațiile cu clienții; d) relațiile cu procesatorii.9. În sistemul logistic al firmei, activitățile de susținere a vânzărilor se referă numai la:a) fluxurile de bunuri și materiale din exteriorul firmei; b) fluxurile de bunuri și materiale din interiorul firmei; c) fluxurile de materiale dinspre furnizor spre firmă; d) fluxurile de bunuri dintre firmă și clienți.10. În sistemul logistic al firmei, distribuția fizică urmărește:a) integrarea fizică a distribuitorilor în canalul de distribuție; b) crearea canalelor de distribuție; c) livrarea produselor de la furnizori; d) să pună bunurile la dispoziția clienților.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
17

Unitatea de studiu 3LOGISTICA INTEGRATĂ Cuprins3.1 Introducere3.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 3.3 Conținutul unității de studiu3.3.1 Definirea conceptului de logistică integrată 3.3.2 Costul logistic total3.3.3 Canalul logistic total3.4 Îndrumar pentru autoverificare 3.1 INTRODUCERE În general, în cazul a numeroși agenți economici, activitățile sistemului logistic se desfășoară și sunt gestionate fragmentat și dispersat, necoordonat în cadrul diverselor funcții ale firmei (Samii 2004, 45). Fiecare are un buget, priorități și sisteme de evaluare proprii. Rezultatul unei astfel de abordări determină încetinirea fluxurilor de bunuri și apariția de stocuri în sistemele logistice ale firmelor. De asemenea, fluxurile de informații sunt blocate și automat rezultă o lipsă de coordonare între departamentele specifice ale firmei ca urmare a comunicării deficitare între fiecare funcție a întreprinderii. Lipsa de coordonare se concretizează cel mai adesea în conflicte între compartimentele firmei care desfășoară diferitele activități logistice sau alte activități, în costuri tot mai mari și decalaje între serviciul logistic oferit de furnizor și cel așteptat de clienți (Bălan 2006, 32). Pe ansamblu, abordarea fragmentară a logisticii influențează negativ îndeplinirea misiunii logistice. Eliminarea sau evitarea acestor fenomene este considerată posibilă prin intermediul implementării unei logistici integrate.3.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea semnificației conceptului de logistică integrată, înțelegerea felului în care aceasta crește capacitatea de coordonare și contribuie la creșterea eficienței circulației bunurilor în sistemele logistice ale firmelor și pe ansamblul unui canal logistic.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore3.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUUnitatea include ca principale probleme abordate (1) definirea conceptului de logistică integrată, (2) a celui de cost logistic total și (3) definirea conceptului de canal logistic total.18

193.3.1 Definirea conceptului de logistică integratăLogistica integrată are ca scopuri principale reducerea dimensiunii stocurilor, accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri prin optimizarea utilizării mijloacelor de transport și a depozitelor și creșterea eficienței funcționării sistemului logistic prin reducerea numărului și duratei proceselor pe care le implică fiecare componentă a acestuia.3.3.2 Costul logistic totalCostul logistic total reprezintă suma costurilor activităților logistice specifice și este format din costurile de transport, de depozitare, de prelucrare a comenzilor, de stocare și de producție definite la nivel de lot. Scopul unei organizații ar trebui să fie reducerea costului logistic total mai degrabă decât reducerea separată a costurilor fiecărei activități logistice în parte. Conceptul de cost total poate fi aplicat la nivelul sistemului logistic al firmei sau la nivelul canalului logistic în relațiile dintre diversele firmele care alcătuiesc diversele facilități și subfacilități.3.3.3 Canalul logistic totalConceptul de canal logistic total presupune abordarea logisticii (managementul strategic al lanțului de aprovizionare-livrare) dintr-o perspectivă interfuncțională. Acesta definește felul în care logistica influențează activitatea economică a firmelor.3.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•logistică integrată;•cost logistic total;•canal logistic total.Studii de caz:1.Stabilirea unor soluții de implementare a unei logistici integrate la nivelul unui întreprinderi2.Stabilirea unor modalități de integrare a canalului logistic pentru o categorie de bunuri pe o piață dată.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Să se prezinte obiectivele logisticii integrate.2.Să se definească costul logistic total.3.Să se definească conceptul de canal logistic total.4.Să se prezinte felul în care poate fi aplicat conceptul de cost logistic total5.Ce definește conceptul de canal logistic total?Test de evaluare/autoevaluare1. În cadrul logisticii integrate, accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri nu rezultă din:a) optimizarea numărului și a duratei proceselor; b) optimizarea utilizării mijloacelor de transport; c) optimizarea manipulării bunurilor; d) optimizarea utilizării depozitelor.2. Scopurile logisticii integrate pot fi atinse prin coordonarea unitară a proceselor în cadrul:a) componentelor canalului logistic al firmei; b) componentelor sistemului logistic al firmei; c) componentelor canalului logistic; d) sistemului logistic.3. În cadrul logisticii integrate, coordonarea unitară a proceselor urmărește:a) creșterea eficienței fluxului; b) creșterea specifică a eficienței activității firmei; c) creșterea globală a eficienței activității firmei; d) creșterea eficienței stocurilor.19

204. Nu este un scop principal al logisticii integrate:a) reducerea mărimii stocurilor; b) accelerarea suplimentară a fluxului de bunuri; c) creșterea eficienței funcționării sistemului logistic; d) optimizarea utilizării mijloacelor de transport.5. Costul logistic total reprezintă:a) suma costurilor generate de accelerarea fluxurilor; b) suma costurilor specifice operațiunilor logistice; c) suma costurilor activităților logistice specifice; d) suma costurilor de stocare..6. În ceea ce privește abordarea costurilor logistice, scopul unei firme trebuie să fie:a) reducerea costurilor de transport și stocare; b) reducerea costului logistic de transport; c) reducerea separată a costurilor fiecărei activități logistice; d) reducerea costului logistic total.7. Deciziile privitoare la reducerea costului logistic total nu sunt influențate de:a) echilibrul dintre nivelul de servire și transport; b) puterea de negociere; c obiectivele organizației; d) nivelul concurenței.8. Eficiența acțiunii logisticii în interiorul canalului logistic depinde și de:a) coordonarea exclusivă a logisticii interne; b) integrarea sistemelor logistice ale firmelor; c) un ansamblu disparat și fragmentat de activități; d) eliminarea redundanțelor în activitățile fiecărui departament.9. Existența unui canal logistic total nu este determinată de:a) accelerarea fluxului de bunuri și informații; b) o logistică integrată bazată pe cost total; c) corelația dintre logistica integrată în canalul logistic și respectiv cea din cadrul firmelor; d) integrarea sistemelor logistice ale firmelor.10. Conceptul de canal logistic total presupune abordarea logisticii:a) dintr-o perspectivă interfuncțională; b) ca un ansamblu disparat și fragmentat de activități; c) ca o coordonare exclusivă a logisticii interne; d) ca o corelație între distribuție și aprovizionare.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
20

Unitatea de studiu 4ACTIVITĂȚILE LOGISTICE Cuprins4.1 Introducere4.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 4.3 Conținutul unității de studiu 4.4 Îndrumar pentru autoverificare 4.1 INTRODUCERE Considerate drept componente ale managementului lanțului de aprovizionare-livrare (Caplice 2003), activitățile specifice logisticii ar fi gestiunea furnizării și a cererii, gestiunea aprovizionării cu materii prime și componente, fabricarea și asamblarea, gestiunea stocurilor și a depozitării, gestionarea comenzilor, distribuția și livrarea către client.4.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea modului și criteriilor de clasficare a activităților de natură logistică, a conținutului acestora, a deciziilor de natură managerială care sunt luate în mod curent în cadrul acestora, a relațiilor care există între ele, a modului în care acțiunea fiecăreia și interconexiunile dintre acestea influențează felul în care funcționează sistemul logistic al unei firme și implicit canalul logistic în cadrul căreia firma este integrată.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore4.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUActivitățile logistice cheie pot fi asociate cu nouă activități manageriale fundamentale. Aceste activități sunt (1) managementul prelucrării comenzilor, (2) managementul achiziției, (3) managementul transportului, (4) managementul stocării, (5) managementul depozitării, (6) managementul bunurilor și materialelor, (7) managementul ambalării, (8) managementul servirii clienților și (9) managementul informațiilor.Managementul prelucrării comenzilor ( 1 ) i n c l u d e s i s t e m e l e d e preluare a comenzilor clienților, de verificare a stadiului de prelucrare a acestora, de comunicare cu clientul și de onorare concretă a acestora prin livrarea bunurilor. Concret, prelucrarea comenzilor include activități de verificare a stocurilor și a plăților, de prelucrare a facturilor și de stabilire a cantităților.21

22Managementul achiziției (2) are un rol tot mai important în crearea de valoare, în cadrul sistemului logistic ca urmare a extinderii aprovizionării din surse externe organizației.Managementul transportului ( 3 ) e s t e u n a d i n t r e a c t i v i t ă ț i l e fundamentale ale logisticii pornind de la faptul că desfășurarea fluxului într-un canal logistic presupune circulația materiilor prime, materialelor și bunurilor de la punctul de origine la clientul final. Transportul este adesea considerat ca fiind cea mai importantă componentă unică în costul logistic total.Managementul stocării și al depozitării (4-5) reprezintă componente esențiale în funcționarea sistemului logistic al unei firme.Managementul bunurilor și materialelor (6) are în vedere gestiunea activităților legate de manipularea bunurilor și materialelor. Aceasta cuprinde o arie largă de activități care au în vedere practic toate aspectele legate de mișcarea materiilor prime, componentelor, bunurilor semifinite și finite în interiorul întreprinderilor și al depozitelor.Managementul ambalării (7) are ca obiect proiectarea de ambalaje care să răspundă cerințelor proceselor de manipulare, realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata transportului și păstrării și asigurarea de ambalaje care să protejeze produsele contra pierderilor și deteriorărilor.Managementul servirii clienților (8) urmărește planificarea și stabilirea nivelului de servire a clienților și ajustarea sa în funcție de evoluția cerințelor acestora. Cele trei decizii au la bază previziunea cererii. Din punctul de vedere al logisticii, aceasta implică culegerea și prelucrarea datelor pentru stabilirea necesarului de aprovizionare, de stocare, de producție, de transport astfel încât să poate fi realizat un anumit nivel de servire a clientului. Două dintre componentele importante ale managementului servirii clienților sunt și gestiunea retururilor de mărfuri și materiale și respectiv a distribuției inverse. Gestiunea retururilor de mărfuri este complexă deoarece are ca obiect cantități reduse de bunuri care intră în sistem în mod neregulat dinspre client, în sens opus fluxului normal de bunuri finite. Distribuția inversă implică ridicarea și eliminarea deșeurilor și a resturilor rezultate în urma procesului de producție, vânzare și ambalare.Principalele activități specifice managementului informațiilor (9) sunt culegerea și prelucrarea datelor, analiza informațiilor, elaborarea rapoartelor, stabilirea unor proceduri de stocare a datelor, controlul fluxului de informații.4.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•managementul prelucrării comenzilor•prelucrarea comenzilor•managementul achiziției•managementul transportului•managementul stocării•managementul depozitării•managementul bunurilor și materialelor•managementul ambalării•managementul servirii clienților•servirea clienților•gestiunea retururilor•distribuția inversă•managementul informațiilor22

23Studii de caz:1.Descrieți felul în care se desfășoară principalele activități logistice la nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.2.Analizați modul de organizare și desfășrare a gestiunii retururilor respectiv a distribuției inverse, la nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Care sunt cele nouă activități logistice cheie?2.Ce include managementul prelucrării comenzilor?3.Ce reprezintă managementul transportului?4.Ce are în vedere managementul bunurilor și materialelor?5.Care este obiectul managementului ambalării?6.Ce urmărește managementul servirii clienților?7.Care sunt principalele activități specifice managementului informațiilor?8.Care sunt elementele pentru care managementul informațiilor asigură comunicarea?9.Care este obiectul gestiunii retururilor?10.Ce implică distribuția inversă?Test de evaluare/autoevaluare1. Nu este o decizie managerială specifică activității logistice de prelucrare a comenzilor:a) definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor; b) consolidarea transporturilor; c) stabilirea procedurilor de primire a comenzilor; d) alegerea variantei de onorare a comenzii.2. Transportul este adesea considerat ca fiind cea mai importantă componentă:a) unică în costul logistic general; b) multiplă în costul logistic total; c) unică în costul logistic total; d) secundară în costurile logistice generale.3. Manipularea bunurilor și materialelor nu include activități de mișcare a:a) bunurilor semifinite și finite în interiorul depozitelor; b) materiilor prime în interiorul întreprinderilor; c) componentelor în interiorul întreprinderilor; d) personalului în interiorul depozitelor.4. Nu este o funcție logistică a ambalajului:a) promovarea bunurilor; b) protecția în timpul transportului și stocării; c) de a permite produselor să ajungă la clienți, în condițiile solicitate de aceștia; d) protecția și păstrare a bunurilor.5. Nivelul de servire nu determină:a) proiectarea și funcționarea întregului sistemului logistic; b) nivelul ieșirilor sistemului logistic; c) automatizarea sistemului logistic; d) nivelul de performanță pe care îl oferă organizația clienților săi.6. Complexitatea gestiunii retururilor de mărfuri nu este determinată de:a) intrarea bunurilor în sistem în sens opus fluxului normal de bunuri finite; b) intrarea bunurilor în sistem în mod neregulat; c) cantitățile reduse de bunuri intrate; d) distribuția inversă.7. Distribuția inversă nu implică:a) preluarea bunurilor rămase în urma vânzării; b) ridicarea deșeurilor rezultate din producție; c) eliminarea deșeurilor rezultate din ambalare; d) ridicarea resturilor rezultate din vânzare.8. Fluxul de informații nu asigură comunicarea între:a) cercetare dezvoltare, contabilitate, marketing și producție; b) sistemul logistic și canalul logistic; c) activitățile manageriale specifice logisticii; d) diferitele componente canalului logistic.9. Nu este o activitate specifică managementului informațiilor:a) culegerea și prelucrarea datelor; b) analiza informațiilor; c) evaluarea percepției clienților; d) stabilirea unor proceduri de stocare a datelor.10. Distribuția inversă nu poate presupune:a) reprocesare și/sau reciclare; b) refolosire; c) depozitare temporară; d) circulație temporară.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.23

Unitatea de studiu 5COSTURILE LOGISTICE Cuprins5.1 Introducere5.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 5.3 Conținutul unității de studiu5.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logistic 5.3.2 Factori de influență ai structurii mixului logistic5.3.3 Costurile în stuctura mixului logistic5.4 Îndrumar pentru autoverificare 5.1 INTRODUCERE Prin prisma logisticii integrate în sistemele logistice ale firmelor și în scopul facilitării gestiunii costurilor logistice pe baza conceptului de cost total, costurile aferente activităților logistice pot fi grupate sub forma unui mix logistic.La modul general, în cadrul mixului logistic sunt incluse costurile pe care le generează fiecare dintre activitățile logistice, fie ele de bază sau de susținere. Complexitatea structurii mixului logistic este determinată de mărimea costurilor logistice și de posibilitatea de echilibrare reciprocă (realizarea unui arbitraj) între costurile specifice diverselor activități logistice astfel încât pe ansamblu să se obțină reducere a costului logistic total.5.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea și înțelegerea conceptului de mix logistic, ca instrument utilizat pentru analiza relațiilor care există între activitățile logisitce generatoare a costurilor logistice. Cunoașterea și înțelegerea semnificației fiecărei categorii de costuri logistice și a felului în care acestea relaționează în cadrul costului logistic total.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 4 ore5.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUUnitatea include ca principale probleme abordate definirea conceptului de mix logistic, ca instrument economic, factorii care influențează strictira mixului logistic și definirea diferitelor categorii de costuri asociate acivităților logistice cheie.24

255.3.1 Definirea, scopul și structura mixului logisticMixul logistic este considerat a fi un ansamblu de acțiuni intercorelate necesar optimizării rentabilității în raport cu costul logistic total (Samii 2004, 47). El reprezintă principalul instrument utilizat pentru coordonarea practică a operațiunilor primare și de susținere ale sistemului logistic al firmei. Scopul mixului logistic este în esență atingerea unui nivel de servire maxim cu un cost logistic total minim.5.3.2 Factori de influență ai structurii mixului logisticApartenența unei anumite activități la categoria celor principale, respectiv a celor secundare nu este strictă. Încadrarea unei operațiuni într-o categorie poate să difere de la o întreprindere la alta, în funcție de obiectul de activitate. Ele sunt determinate de o serie de factori dintre care cei mai importanți sunt obiectul de activitate al firmei, complexitatea activităților logistice, tipul și gama sortimentală a produselor oferite, extinderea pieței și (4) tendințele privind comerțul electronic.5.3.3 Costurile în stuctura mixului logisticPornind de la mărimea costurilor logistice și de la tendința de echilibrare reciprocă a acestora, în structura mixului logistic pot fi asociate șase categorii fundamentale de costuri (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 22-24):❖costurile servirii clienților (vânzărilor);❖costul transportului;❖costurile depozitării;❖costurile prelucrării comenzilor;❖costurile bunurilor și materialelor;❖costurile stocării.Costurile servirii clienților rezultă, pe ansamblu, din variația nivelului de servire care determină apariția costurilor vânzărilor pierdute (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 22). Acestea reprezintă valoarea actuală și viitoare a tuturor intrărilor financiare pierdute datorită nemulțumirii unui client ca urmare a indisponibilității, termenelor de livrare prea lungi și a nerespectării altor condiții de servire.Costul transportului este determinat de operațiunile care reprezintă obiectul managementului transporturilor. Costul de transport variază în funcție de volumul sau de greutatea mărfurilor transportate, de distanța care trebuie parcursă, de punctul de origine și respectiv cel de destinație, în funcție de mijloacele de transport utilizate (în mod considerabil), de structura canalului logistic și de prestator.Costurile depozitării sunt cele aferente activităților care reprezintă obiectul managementului depozitării. Lor li se adaugă și costurile pe care le presupun selecția amplasamentului unității de procesare (în cazul specific al firmelor procesatoare), a depozitelor și a unităților de comercializare. În sfârșit mai pot fi incluse și costurile care rezultă din schimbarea respectivului amplasament sau al numărului de unități.Costurile prelucrării comenzilor sunt costurile aferente activităților de prelucrarea comenzilor și a celor care reprezintă obiectul managementului informațiilor. Ele includ costuri de prelucrare a comenzii, comunicarea cu distribuția și previziunea cererii. Această categorie de costuri este deosebit de importantă pentru nivelul de servire și controlul celorlalte costuri logistice.Costurile bunurilor și materialelor sunt cele rezultate din activitățile care fac obiectul managementului achiziției și cel al bunurilor și 25

26materialelor. Principalele costuri incluse aici sunt cele generate de aprovizionare și producție, acestea fiind cele care se modifică cu precădere odată cu nivelul de servire a clienților (în special mărimea și frecvența comenzilor) dar și cu alte operațiuni din cadrul sistemului logistic al firmei.Costurile stocării includ costurile generate de activitățile care reprezintă obiectul managementului stocurilor, managementului ambalării și distribuției inverse. Aceste activități sunt numeroase de aceea, pentru a facilita deciziile manageriale, sunt considerate relevante numai acelea care variază direct proporțional cu mărimea stocurilor. Costurile stocării pot fi grupate în (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 24) costuri de capital, costuri de menținere a stocurilor și costuri generate de pierderi. 5.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•mix logistic; •costurile servirii clienților;•costul transportului;•costurile depozitării;•costurile prelucrării comenzilor;•costurile bunurilor și materialelor;•costurile stocării.Studii de caz:1.Stabilirea mixului logistic al unei firme de distribuție sau din domeniul turismului.2.Analiza și evaluarea importanței fiecarei categorii de costuri în activitatea unei firme de distribuție sau din domeniul turismului.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Ce reprezintă mixul logistic?2.Care este structura mixului logistic?3.Care sunt factorii care influențează strctura mixului logistic și în ce constă influența lor?4.Care sunt cele șase categorii de costuri logistice și în funcție de ce sunt stabilite?5.Care este semnificația și conținutul costurilor servirii clienților?6.Care este semnificația și conținutul costului transportului?7.Care este semnificația și conținutul costurilor depozitării?8.Care este semnificația și conținutul costurilor prelucrării comenzilor?9.Care este semnificația și conținutul costurilor bunurilor și materialelor?10.Care este semnificația și conținutul costurilor stocării?Test de evaluare/autoevaluare1. Mixul logistic este considerat a fi un ansamblu de acțiuni intercorelate necesar:a) optimizării profitabilității în raport cu costul logistic total; b) optimizării rentabilității în raport cu costul logistic total; c) optimizării eficacității în raport cu costul logistic general; d) creșterii rentabilității în raport cu costul logistic total2. Scopul mixului logistic este în esență atingerea unui nivel de servire:a) cu un cost logistic total acceptabil; b) minim cu un cost logistic total maxim; c) mediu cu un cost logistic total mediu; d) maxim cu un cost logistic total minim acceptabil.3. În structura mixului logistic nu sunt incluse:a) costurile depozitării; b) costurile stocării; c) costurile informatizării; d) costurile manipulării bunurilor și materialelor.26

274. Costurile cu cea mai mare pondere în activitatea logistică și în cea a firmei sunt:a) costurile transportului, stocării, depozitării și manipulării; b) costurile transportului și prelucrării comenzilor; c) costurile servirii clienților, stocării și depozitării; d) costurile depozitării și manipulării.5. Costurile vânzărilor pierdute reprezintă intrările financiare:a) potențiale pierdute datorită nemulțumirii unui client; b) viitoare pierdute datorită nemulțumirii unui client; c) actuale pierdute datorită nemulțumirii unui client; d) actuale și viitoare pierdute datorită nemulțumirii unui client.6. Costul transportului nu variază în funcție de:a) distanța care trebuie parcursă; b) mijloacele de transport utilizate; c) mărimea vânzătorului; d) destinație.7. În cadrul costurilor stocării, cele generate de pierderi nu sunt cauzate de:a) uzura fizică și morală a bunurilor; b) furturi și sustrageri; c) deplasarea excesivă a bunurilor în sistem; d) plata taxelor și asigurărilor.8. Costurile stocării nu includ costurile generate de activitățile care reprezintă obiectul:a) distribuției inverse; b) managementului ambalării; c) prelucrării comenzilor; d) managementului stocurilor.9. Costurile de capital aferente stocurilor sunt:a) cauzate de pierderea de valoare; b) costurile capitalului investit în stocuri; c) determinate de uzura fizică și morală a bunurilor; d) costurile capitalului investit în depozite.10. Costul transportului nu poate fi influențat de:a) mărimea sortimentală; b) prestator; c) mijloacele de transport utilizate; d) distanța care trebuie parcursă.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
27

Unitatea de studiu 6MANAGEMENTUL ACHIZIȚIEI Cuprins6.1 Introducere6.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 6.3 Conținutul unității de studiu6.3.1 Conceptul de achiziție6.3.2 Conținutul managementului achiziției6.3.3 Obiectivele managementului achiziției6.3.4 Contribuția managementului achiziției la profit6.4 Îndrumar pentru autoverificare 6.1 INTRODUCERE Deși considerată inițial doar un ansamblu de activități necesare, și generatoare de costuri, achiziția a căpătat un nou statut odată cu dezvoltarea logisticii. Deoarece achiziția este poziționată la zona de contact dintre firmă și furnizori săi, managementul său a devenit activitatea care definește rolul de client al acesteia (prin exprimarea cerințelor legate de produsele care urmează a fi achiziționate). În același timp, managementul achiziției reprezintă activitatea care determină direct eficiența tuturor celorlalte activități logistice prin obiectivele și caracteristicile sale. Ca urmare, rolul său a crescut în ultima perioadă, achiziția în sine fiind din ce în ce mai frecvent considerat o activitate generatoare de profit. 6.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea și însușirea semnificației conceptului de achiziție, a principalelor activități și decizii specifice managementului ahiziției și a obiectivelor acestuia. Cunoașterea felului în care managementul achiziției poate materializa în practică principiul contribuției achiziției la profitul firmei.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale. Timpul alocat unității: 2 ore6.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUExistă numeroase abordări conceptuale privind achiziția de bunuri în scopul aprovizionării. Uneori, acești doi termeni sunt utilizați ca sinonime, deși între achiziție și aprovizionare există diferențe mari de conținut, mai ales dacă se are în vedere structura de bază a sistemului logistic al unei firme (relația dintre componentele acestuia și operațiunile logistice)28

296.3.1 Conceptul de achizițieAchiziția poate fi definită în general ca fiind cumpărarea de materiale, servicii și bunuri necesare operațiunilor de producție, marketing, vânzări și distribuția ale unei firme. Achiziția are o serie de caracteristici, dintre care se disting următoarele procurarea bunurilor și serviciilor, necesitatea achiziției, realizarea achiziției la cel mai favorabil cost și selecția atentă a surselor de aprovizionare. Obiectul operațiunilor de achiziție este reprezentat de intrări care se regăsesc în bunul finit respectiv care nu se regăsesc în produsul final.6.3.2 Conținutul managementului achizițieiÎn cadrul managementului achiziției se iau decizii care urmăresc realizarea unei aprovizionări care să corespundă cu cerințele de profitabilitate și eficiență ale firmei și în același timp cu nivelul cererii pentru produsele oferite de firmă. Concret, aceste decizii au în vedere stabilirea necesităților de aprovizionare, determinarea mărimii economice a comenzii* (Samii 2004, 11), selectarea furnizorilor, negocierea prețurilor, termenelor și cantităților (Lambert, Stock și Ellram, Fundamentals of Logistics Management 1998, 20), alegerea punctelor de recepție a mărfii, eșalonarea în timp a circulației bunurilor (Ballou 1992, 545), selectarea celor mai convenabile metode de transport, planificarea în timp a aprovizionării, evaluarea periodică a performanțelor furnizorilor (Samii 2004, 11).6.3.3 Obiectivele managementului achizițieiÎn sens larg aceste obiective sunt aprovizionarea firmei cu produse, asigurarea continuității aprovizionării, cumpărarea eficientă și economică, gestiunea stocurilor pentru obținerea unui nivel de servire a clienților ridicat și a unor costuri de stocare reduse, întreținerea unor relații solide cu celelalte departamente și perfecționarea personalului, a politicilor, a procedurilor și a organizării (Baily, și alții 2004, 19).Conform cu obiectivele fundamentale și misiunea logisticii, obiectivele achiziției sunt (1) asigurarea produselor și serviciilor necesare la momentul optim, (2) stabilirea echilibrului între calitate, preț, serviciu și termene de livrare, (3) reducerea la minimum a costurilor legate de stocuri, (4) dezvoltarea relațiilor cu furnizori competenți, (5) identificarea și stimularea unor surse alternative de încredere, (6) urmărirea tendințelor pieței.6.3.4 Contribuția managementului achiziției la profitGenerarea de profituri prin îmbunătățirea managementului achiziției rezultă din obținerea unor prețuri de achiziție mai favorabile, din negocierea unor condiții de plată mai avantajoase, din identificarea unor substituenți, prin reproiectarea produselor și din contribuția la reducerea costurilor bunurilor și materialelor (Bălan 2006, 92).
29* Cantitatea de bunuri care completează stocul, în condițiile menținerii la minim a costului combinat al achiziției și menținerii stocului (Bălan 2006, 178).

306.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•achiziție; •aprovizionare;•management al achiziției;Studii de caz:1.Stabilirea naturii intrărilor prin achiziție, specifice activității unei societăți de producție/comrciale.de turism.2.Stabilirea felului în care pot fi îndeplinite obiectivele managementului achiziției într-o societate producătoare/distribuitoare/de turism.3.Analiza felului în care se iau deciziile specifice managementului achiziției într-o societate producătoare/distribuitoare/de turism.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Cum este definită achiziția?2.Care sunt caracteristicile achiziției?3.Prezentați obiectul operațiunilor de achiziție.4.Prezentați deciziile specifice managementului achiziției.5.Care sunt obiectivele în sens larg ale managementului achiziției?6.Care sunt obiectivele specifice ale managementului achiziției?7.Care sunt obiectivele managementului achiziției, în conformitate cu obiectivele fundamentale și misiunea logisticii?8.Prezentați felul în care contribuie achiziția la creșterea profitului unei firme.9.Descrieți caracteristicile achiziției.10.Descrieți obiectivele managementului achiziției.Test de evaluare/autoevaluare1. Achiziția urmărește cumpărarea bunurilor la un cost:a) la un cost minim și indiferent de surse; b) minim și din surse competente și sigure; c) optim și indiferent de surse; d) optim și din surse competente și sigure.2. Dintre intrările care fac obiectul achiziției nu se regăsesc în bunul finit:a) componentele; b) serviciile; c) articolele de întreținere; d) materiile prime.3. Dintre intrările care fac obiectul achiziției se regăsesc în bunul finit:a) serviciile; b) articolele de întreținere; c) articolele de reparații; d) echipamentele de birotică.4. Nu reprezintă obiectul achiziției procurarea de:a) bunuri semifinite; b) bunuri imobiliare; c) articole de întreținere; d) piese de schimb pentru utilaje5. Printre caracteristicile achiziției de bunuri nu se distinge: a) cumpărarea la cel mai favorabil cost; b) necesitatea unei selecții atente a surselor; c) caracterul necesar; d) raționalizarea operațiunilor specifice.6. Deciziile specifice managementului achiziției nu urmăresc:a) alegerea punctelor de recepție a mărfii; b) stabilirea necesităților de aprovizionare; c) proiectarea strategiei de achiziție; d) selectarea celor mai convenabile metode de transport.7. Conform cu obiectivele fundamentale și misiunea logisticii mărfurilor, printre obiectivele managementului achiziției nu se regăsește:a) stabilirea echilibrului între calitate, preț, serviciu și termene de livrare; b) aprovizionarea firmei cu produse; c) asigurarea produselor și serviciilor necesare la momentul optim; d) reducerea la minimum a costurilor legate de stocuri.30

318. Creșterea profitabilității activității firmelor nu poate rezulta din îmbunătățirea managementului achiziției prin:a) evitarea supraevaluării importanței prețului; b) identificarea unor substituenți la prețuri mai avantajoase; c) obținerea unor prețuri de achiziție mai favorabile; d) contribuția la reducerea costurilor bunurilor și materialelor.9. Pentru contribuția achiziției la profit, obținerea unor prețuri de achiziție mai favorabile nu se poate face prin:a) comandarea unor cantități mai mari de produse de la furnizori; b) negocierea unor reduceri de prețuri cu furnizorii; c) obținerea de la furnizor a unor condiții de plată mai bune; d) includerea în contractele cu furnizorii a unor clauze de protecție a prețurilor.10. Pentru contribuția achiziției la profit, negocierea unor condiții de plată mai avantajoase nu presupune:a) obținerea de la furnizor a unor condiții de plată mai bune; b) achiziția anticipată a produselor pentru care se estimează o creștere importantă de preț; c) negocierea unui anumit interval de decontare cu vânzătorul; d) condiții avantajoase de plată negociate cu furnizorul.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
31

Unitatea de studiu 7STRATEGIA DE ACHIZIȚIE Cuprins7.1 Introducere7.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 7.3 Conținutul unității de studiu7.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achiziție 7.3.2 Stabilirea relațiilor cu furnizorii7.3.3 Identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor7.3.4 Stabilirea variantelor de achiziție7.4 Îndrumar pentru autoverificare 7.1 INTRODUCERE Implementarea deciziilor specifice managementului achiziției, în scopul realizării unei aprovizionări care să răspundă necesităților firmei, pornind de la obiectivul de îndeplinirea a misiunii logistice, presupune elaborarea unei strategii de achiziție. Aceasta trebuie să se bazeze pe analiza unor date și a informațiilor rezultate, referitoare la firmele furnizoare potențiale, la locația, mărimea, piața de proveniență și distanța la care se află ele.7.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea etapelor strategiei de achiziție, în scopul efectuării procesului de aprovizionare a unei firme. Cunoașterea criteriilor de analiză a variantelor strategice specifice fiecărei etape, însușirea modalităților de interpretare a respectivelor criterii și de luare a deciziilor privind selecția furnizorilor potențiali și apoi a celor efectivi.Competențele unității de studiu: Crește capacitatea de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Crește capacitatea de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 4 ore7.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUElaborarea unei strategii de achiziție este una dintre componentele fundamentale ale managementului achiziției. O astfel de strategie trebuie să cuprindă patru etape de acțiune fundamentale – elaborarea strategiei privind sursele de achiziție, stabilirea tipologiei relațiilor cu furnizorii, identificarea, evaluarea și selecția furnizorilor și stabilirea variantelor de achiziție.7.3.1 Elaborarea strategiei privind sursele de achizițieÎn privința elaborării strategiei privind sursele de achiziție Variantele strategice posibile, se stabilesc pe baza numărului surselor (i), apropierii 32

33surselor (ii), dimensiunii surselor (iii) și a pieței de proveniență (iv). În funcție de (i) numărul surselor organizația poate alege, pentru fiecare dintre bunurile pe care intenționează le achiziționeze, unul, doi sau mai mulți furnizori. În cazul se care se optează pentru achiziția de la doi furnizori se recomandă ca aceștia să aibă ponderi inegale în volumul tranzacțiilor. În cazul alegerii opțiunii de achiziție de la mai mulți furnizori, avantajele pe termen scurt pot avea în vedere creșterea siguranței în aprovizionare (prin evitarea dependenței de un singur furnizor), creșterea presiunii competitive între furnizori prin ponderi diferite acordate acestora în volumul tranzacțiilor și posibilitatea comparării și evaluării mai ușoare a performanțelor furnizorilor.În esență, în ceea ce privește numărul surselor, nu există o singură variantă de strategie care să ofere un maxim de avantaje în toate situațiile. De asemenea nu există nici o regulă unică de stabilire a celui mai potrivit număr de furnizori. Varianta strategică aleasă de fiecare organizație depinde de numeroși factori, printre care condițiile specifice de desfășurare a activității și situația pieței.În funcție de apropierea surselor ( i i ) , f i r m e l e p o t a l e g e s ă achiziționeze de la furnizori locali și/sau de la furnizori aflați la distanțe mai mari. În funcție de mărimea furnizorilor (iii), organizația se poate orienta fie spre surse de aprovizionare mici fie spre surse de aprovizionare de dimensiuni mari. În funcție de piața de proveniență (iv), alternativele strategice constau în achiziția de la surse interne și respectiv de la surse externe.7.3.2 Stabilirea relațiilor cu furnizoriiÎn ceea ce privește tipologia r e l a ț i i l o r c u f u r n i z o r i i, orientarea tradițională spre relații de adversitate a fost înlocuită în prezent de preocuparea pentru dezvoltarea relațiilor de parteneriat între firmele furnizoare și cele cumpărătore. O serie de criterii de clasificare a relațiilor furnizor-cumpărător pot fi orizontul de timp, preocuparea pentru cealaltă parte, încrederea, investițiile în relație și natura relației. Pornind de la acestea, relațiile dintre furnizori și cumpărători se pot împărți în tranzacții unice, relații funcționale și parteneriat relațional.7.3.3 Identificarea, evaluarea și selecția furnizorilorSelecția furnizorilor presupune desfășurarea prealabilă a unui proces de identificare și evaluare a potențialilor candidați. Procesul de alegere a furnizorilor include ca etape de acțiune identificarea furnizorilor existenți, stabilirea criteriilor de selecție, evaluarea preliminară, evaluarea detaliată și selecția furnizorilor. Identificarea între firmele existente pe piață a furnizorilor la care organizația poate apela pornind de la situațiile care determină această necesitate, presupune obținerea unei cantități importante de informații. Acestea pot provenii atât din afară cât și din interiorul organizației. Sursele de informații la care poate apela cumpărătorul se împart în surse primare interne respectiv externe ș i surse secundare interne respectiv externe. Criteriile de selecție a furnizorilor se stabilesc în funcție de condițiile concrete și de obiectivele pe care le urmărește firma cumpărătoare. Evaluarea detaliată presupune urmărirea a trei aspecte fundamentale. Este vorba de aspectele financiare, de strategia și cultura organizațională, de aspectele tehnologice.33

347.3.4 Stabilirea variantelor de achizițieVariantele strategice de achiziție se stabilesc în funcție de cantitatea de bunuri și de durata intervalului de livrare a bunurilor. Pornind de la acești doi parametri se pot stabili patru variante strategice de achiziție și anume achiziția zilnică, achiziția în funcție de cerințele curente, achiziția anticipată și achiziția speculativă.Achiziția “zilnică” se caracterizează prin cantități mici de bunuri cumpărate în comenzi frecvente. Achiziția în funcție de cerințele curente constă în lansarea unor comenzi mai mari, cu o frecvență de livrare mai mică. Achiziția anticipată constă în cumpărarea în avans față de necesitățile curente ale firmei ceea ce se reflectă în stocuri mai mari la cumpărător. Achiziția speculativă este o formă a cumpărării anticipate dar care are alte scopuri. Alegerea uneia dintre cele patru variante de achiziție se face în funcție de evoluția prețurilor.7.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•strategia privind sursele de achiziție; •selecția furnizorilor;•criterii de selecție a furnizorilor;•variante strategice de achiziție.Studii de caz:1.Urmărirea și analizarea felului în care este îndeplinită strategia de achiziție în interiorul unei firme de comerț/turism.2.Stabilirea unei strategii de achiziție corespunzătoare activității unei firme de comerț/turism.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Care sunt etapele strategiei de achiziție?2.Prezentați variantele strategice privind sursele de aprovizionare.3.Prezentați variantele de relații cu furnizorii.4.Prezentați etapele procedurii de selecție a furnizorilor.5.Prezentați sursele de obținere a informațiilor necesare selecției furnizorilor.6.Să se prezinte felul în care se stabilesc criteriile de selecție a furnizorilor.7.Prezentați modul în care se face evaluarea detaliată a furnizorilor potențiali.8.Care sunt criteriile care stau la baza alegerii variantelor strategice de achiziție?9.Să se prezinte variantele strategice de achiziție.10.Să se prezinte avantajele și dezavantajele fiecărei variante stragice de achiziție.Test de evaluare/autoevaluare1. Una dintre etapele strategiei de achiziție este:a) elaborarea unei strategii privind sursele de aprovizionare; b) elaborarea unei strategii privind sursele de vânzare; c) elaborarea unei strategii privind direcțiile de aprovizionare; d) elaborarea unei politici privind sursele de aprovizionare.2. Nu este un criteriu de elaborare a unei strategii privind sursele de aprovizionare:a) piața de proveniență a furnizorilor; b) numărul furnizorilor; c) apropierea furnizorilor; d) natura furnizorilor.3. Un avantaj pe termen scurt al achiziției de la un furnizor unic este:a) perfecționarea activităților logistice; b) creșterea riscurilor pentru cumpărător; c) posibilitatea obținerii unor prețuri mai reduse; d) un grad mai redus de variație a caracteristicilor produsului.4. Un dezavantaj pe termen scurt al achiziției de la un furnizor unic este:a) pierderea potențială a accesului la informații privind piața; b) scăderea calității bunurilor; c) imposibilitatea obținerii unor prețuri mai reduse; d) comunicarea prea bună cu furnizorul.34

355. În cazul achiziției de la doi furnizori se recomandă ca aceștia să aibă:a) ponderi fixe în volumul tranzacțiilor; b) ponderi variabile în volumul tranzacțiilor; c) ponderi egale în volumul tranzacțiilor; d) ponderi inegale în volumul tranzacțiilor.6. În cazul achiziției de la mai mulți furnizori, se evită:a) apariția nemulțumirii unora dintre furnizori; b) creșterea riscului; c) expunerea la problemele furnizorilor; d) scăderea calității.7. În cazul achiziției de la mai mulți furnizori, creșterea siguranței în aprovizionare rezultă din:a) creșterea presiunii competitive între furnizori; b) evitarea dependenței de un singur furnizor; c) apariția nemulțumirii unora dintre furnizori; d) posibilitatea comparării performanțelor furnizorilor.8. Caracterul local al unei surse de achiziție poate fi definit prin:a) ușurința transportului și a comunicării; b) reducerea costurilor depozitării; c) frecvența campaniilor promoționale; d) mărimea firmei.9. Nu este un motiv al achiziției de la surse externe:a) inexistența bunurilor pe piața internă; b) disponibilitatea redusă a bunurilor; c) nivelul scăzut al calității bunurilor oferite de furnizorii interni; d) specificului cultural apropiat.10. Variantele strategice de achiziție nu se stabilesc în funcție de:a) durata intervalului de livrare; b) mărimea comenzilor; c) scurtarea termenelor de livrare; d) cantitatea de bunuriBibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
35

Unitatea de studiu 8MANAGEMENTUL STOCĂRII Cuprins8.1 Introducere8.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 8.3 Conținutul unității de studiu8.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocurilor 8.3.2 Definirea stocurilor8.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei8.4 Îndrumar pentru autoverificare 8.1 INTRODUCERE Stocurile dețin o pondere critică în ansamblul costurilor. De aceea, deciziile privind necesitatea și mărimea stocurilor sunt esențiale pentru creșterea eficienței activității economice a unei organizații. Contribuția managementului stocării la îndeplinirea misiunii logistice și la funcționarea canalului logistic respectiv a firmelor care îl alcătuiesc, este una fundamentală.8.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea principalelor activități și decizii specifice managementului stocării, a factorilor specifici acestuia care influențează profitabilitea logisticii și în general a activității firmei, a scopului pe care îl are managementul stocării din puncutul de vedere al mărimii stocurilor și costurilor pe care existența acestora le presupune. Cunoașterea rolului stocurilor în sistemele logistice ale firmelor, pe categorii de bunuri și în funcție de obiectul de activitate al firmelor.Competențele unității de studiu: Creștea capacității de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Creșterea capacității de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore8.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUPrincipalele activități pe care le presupune managementul stocării sunt (1) elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale și produse finite, (2) stabilirea ponderii diferitelor bunuri în numărul/cantitatea totală de bunuri din stoc și (3) determinarea stocului de siguranță și a punctului de aprovizionare (mărimea stocului la care se lansează o nouă comandă către furnizor). Lor li se adaugă și aplicarea unor strategii de accelerare a circulației bunurilor și de rotație a stocurilor cum ar fi „just-in-time”, MRP sau DRP (Bălan 2006, 30).36

378.3.1 Factorii specifici, scopul și deciziile managementului stocăriiCei mai importanți factori specifici managementului stocurilor, care influențează profitabilitatea logisticii, sunt costurile care decurg din desfășurarea activităților care au ca obiect staționarea și deplasarea bunurilor.În esență, scopul managementului stocării este de a determina nivelul stocurilor în vederea reducerii la minim a costului logistic total în condițiile satisfacerii solicitărilor clienților.În general, deciziile manageriale referitoare la stocare și depozitarea bunurilor sunt influențate de nivelul de servire a clienților și de continuitatea desfășurării activității firmei. De asemenea, ele influențează la rândul lor deciziile care se iau la aceste nivele ale logisticii.8.3.2 Definirea stocurilorNoțiunea de stoc poate fi definită ca reprezentând cantitatea de produse care este menținută în depozit în vederea utilizării sale, pe măsura apariției nevoii. Abordarea logistică consideră necesară reducerea sau chiar eliminarea lor, pentru a evita imobilizarea unei părți importante din capitalul firmei.8.3.3 Rolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmeiRolul stocurilor de produse în sistemul logistic al firmei Poate fi definit pe patru planuri fundamentale. Acestea sunt îmbunătățirea satisfacerii cererii, menținerea echilibrului cerere – ofertă, reducerea costurilor și scăderea incertitudinii.Cu toate că utilizarea stocurilor crește siguranța organizației în fața incertitudinii cererii și a aprovizionării (termene de livrare variabile sau comenzi neonorate), ea are și o serie de dezavantaje. Cele mai semnificative dintre acestea sunt risipa de resurse, uzura morală și fizică a produselor (fenomen care a crescut în intensitate în economia ultimelor decenii) și efectele orientării cererii spre alte produse sau spre produse noi 8.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•managementul stocării; •stoc de bunuri;•rolul stocurilor;•dezavantajele stocurilor.Studii de caz:1.Determinarea felului în care se desfășoară activitățile specifice managementului stocării la nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.2.Urmărirea și analiza felului în care se au deciziile specifice managementului stocării la nivelul unei întreprinderi de comerț/turism.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Care sunt principalele activități specifice managementului stocării?2.Care sunt cei mai importanți factori specifici managementului stocării, care influențează profitabilitatea logisticii?3.Care este în esență, scopul managementului stocării?4.Ce trebuie trebuie să aibă în vedere un bun management al stocurilor?37

385.Ce influențează, în general, deciziile manageriale referitoare la stocarea bunurilor?6.Cum poate fi definită în general noțiunea de stoc?7.Din ce pot fi formate stocurile?8.Care este abordarea logistică în privința stocurilor?9.Prezentați cele patru planuri fundamentale prin care poate fi definit rolul stocurilor în sistemul logistic al unei firme.10.Prezentați dezavantajele utilizării stocurilor în sistemele logistice ale firmelor.Test de evaluare/autoevaluare1. Nu se regăsește între activitățile pe care le presupune managementul stocării:a) elaborarea politicilor privind stocurile; b) stabilirea ponderii diferitelor bunuri; c) stabilirea necesităților de aprovizionare; d) determinarea stocului de siguranță.2. Costurile stocării și profitabilitatea logisticii sunt influențate direct de:a) staționarea și deplasarea bunurilor; b) fabricația bunurilor; c) mărimea depozitelor utilizate; d) tipul sortimental..3. Scopul managementului stocării este de a determina nivelul stocurilor corespunzător:a) costului de transport minim; b) costului logistic total minim; c) costurilor minime de depozitare; d) costurilor minime de stocare.4. Un management al stocurilor eficient nu se bazează pe:a) importanța relativă a clienților; b) flexibilitatea proceselor de fabricație; c) politicile concurenților; d) politicile referitoare la depozitare.5. Rolul stocurilor de bunuri, în sistemul logistic al unei firme, nu poate fi definit prin contribuția la:a) politicile referitoare la depozitare; b) reducerea costurilor; c) îmbunătățirea satisfacerii cereri; d) scăderea incertitudinii.6. Stocul poate fi definit ca reprezentând:a) un spațiu de păstrare a bunurilor; b) o cantitate de bunuri menținută în depozite; c) numărul de bunuri vândute din depozit; d) o rezervă de bunuri care nu este desitnată vânzării.7. Prin prisma logisticii mărfurilor se consideră necesară:a) păstrarea unor stocuri indiferent de situație; b) menținerea unor stocuri rezonabile ; c) reducerea sau chiar eliminarea stocurilor; d) formarea de stocuri mari.8. Nu reprezintă un plan de definire a rolului stocurilor în sistemul logistic al unei firme:a) scăderea incertitudinii; b) îmbunătățirea satisfacerii cererii; c) menținerea echilibrului cerere – ofertă; d) semnificația economică a diferitelor bunuri.9. Prin îmbunătățirea satisfacerii cererii stocarea urmărește:a) reducerile de preț cantitative ce pot fi obținute de la furnizori; d) reducerea frecvenței aprovizionărilor; b) reducerea sau chiar eliminarea decalajului temporal între cerere și ofertă; c) crearea și menținerea la un nivel ridicat a disponibilității bunurilor.10. Prin menținerea echilibrului cerere – ofertă stocarea urmărește:a) crearea și menținerea la un nivel ridicat a disponibilității bunurilor; b) reducerea sau chiar eliminarea decalajului temporal între cerere și ofertă; c) reducerile de preț cantitative ce pot fi obținute de la furnizori; d) reducerea frecvenței aprovizionărilor.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.38

Unitatea de studiu 9TIPOLOGIA STOCURILORILOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR Cuprins9.1 Introducere9.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 9.3 Conținutul unității de studiu 9.4 Îndrumar pentru autoverificare 9.1 INTRODUCERE Unitatea include ca principale probleme abordate definirea celor șapte categorii de stocuri, principalele lor caracteristici, factorii care influențează decizia de utilizare a uneia sau alteia dintre acestea și nu în ultimul rând, soluțiile de creștere a eficienței stocării în particular și logisticii firmei în general, în legătură cu utilizarea stocurilor de bunuri, ca instrument logistic. 9.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea principalelor categorii de stocuri clasificate în funcție de necesitățile unui management al stocurilor eficient, în cadrul sistemelor logistice ale unei întreprinderi. Însușirea cunoștințelor necesare stabilirii, în funcție de factorii economici și de piață, care este cea mai potrivită categorie de stoc care poate fi utilizată de o firmă, în condiții de maximă eficiență și eficacitate.Competențele unității de studiu: Creștea capacității de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Creșterea capacității de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore9.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUÎn cadrul managementului stocurilor sunt planificate și urmărite numeroase tipuri de stocuri. Acestea pot fi grupate, în funcție de motivele pentru care bunurile sunt acumulate, în stoc ciclic (sau de bază), stoc în tranzit, stoc de siguranță (tampon), stoc sezonier, stoc speculativ, și stocuri nevandabile (în surplus). Acestor categorii li se poate adăuga și stocul mediu.Stocul ciclic reprezintă cantitatea de bunuri stocată în vederea comercializării sau desfășurării fabricației în perioada de reaprovizionare și rezultă din procesul de reaprovizionare. Este destinat satisfacerii cererii în special în condiții de certitudine.Stocul în tranzit este reprezentat de bunurile aflate în mișcare de la o unitate la alta sau în așteptare, în mijloacele de transport.Stocul de siguranță este format din bunurile stocate în surplus față de stocul ciclic și reprezintă o modalitate de protecție față de incertitudinea cererii și a intervalului de livrare.39

40Stocul sezonier presupune acumularea de bunuri înaintea începutului de sezonului și este tipic produselor agroalimentare, industriei textile sau de bunuri destinate desfășurării procesului de învățământ. O variantă de stocului sezonier este stocul speculativ. Acesta reprezintă o cantitate de bunuri care nu este destinată direct satisfacerii cererii curente. Ele rezultă din achiziția anticipată sau speculativă și pot fi formate din bunuri achiziționate în cantitate mare pentru a beneficia de o reducere de preț sau de o creștere previzionată a prețului pe piață, pentru a asigura protecția în fața unei penurii sau a posibilității grevelor.Stocurile nevandabile sunt formate din bunuri care nu au fost solicitate de clienți pentru o anumită perioadă de timp dincolo de care pot fi considerate uzate moral. Uzura morală este însă relativă. Ea se poate manifesta prin raportare la toate piețele pe care este prezentă organizația sau numai pe piața deservită de unul dintre depozitele firmei sau la care a apelat firma.Stocul mediu este constituit din materiile prime, componentele, bunurile în curs de prelucrare și cele finite, păstrate de regulă într-un sistem logistic.9.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•stoc ciclic; •stoc în tranzit;•stoc de siguranță;•stoc sezonier;•stoc speculativ;•stocuri nevandabile;•stoc mediu.Studii de caz:1.Stabilirea tipurilor de stocuri care pot fi utilizate de o firmă de comerț/turism, în condiții de eficiență logistică, în funcție de obiectul de activitate ale acesteia.2.Analiza influenței factorilor specifici asupra mărimii stocului ciclic, pentru o întreprindere de comerț/turism.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Să se definească stocul ciclic.2.Prezentați felul în care este influențat stocul ciclic de factorii specifici.3.Să se definească stocul în tranzit.4.Care este obiectivul managementului stocării, în ceea ce privește incertitudinea legată de stocurile în tranzit?5.Definiți stocul de siguranță.6.Prezentați felul în care poate fi redusă incertitudinea care determină necesitatea utilizării stocului de siguranță.7.Să se definească stocul sezonier.8.Să se definească stocul speculativ.9.Să se definească stocul nevandabil.10.Să se definească stocul mediu.Test de evaluare/autoevaluare1. Stocul de bază reprezintă:a) o cantitate de bunuri stocată în vederea comercializării; b) o cantitate de bunuri destinată protecției; c) bunuri destinate acoperirii rupturilor de stoc; d) bunuri achiziționate anticipat.40

412. Nu este un factor de influență a mărimii stocului de ciclic:a) mărimea comenzii; b) tipul de marfă; c) numărul surselor de achiziție; d) posibilitatea obținerii de reduceri de preț.3. Stocul în tranzit este format din:a) bunuri periculoase; b) bunuri aflate în depozitul furnizorului; c) bunuri aflate în depozitul clientului; d) bunuri aflate în mișcare sau așteptare.4. Mărimea incertitudinii legate de stocurile în tranzit este:a) direct proporțională cu viteza de deplasare a mărfurilor; b) direct proporțională cu distanța față de furnizor; c) invers proporțională cu distanța față de furnizor; d) independentă de distanța față de furnizor.5. Stocul de siguranță reprezintă:a) o modalitate de protecție față de certitudinea cererii; b) o modalitate de protecție față de incertitudinea stocului; c) o modalitate de protecție față de incertitudinea cererii; d) o modalitate de protecție față de certitudinea livrărilor.6. În vederea micșorării stocurilor de siguranță, incertitudinea cererii poate fi redusă prin:a) creșterea preciziei previziunii; b) creșterea stocului de bază; c) scăderea stocului în tranzit; d) eliminarea stocurilor.7. Stocul speculativ poate avea ca scop:a) valorificarea scăderii prețului de vânzare a bunurilor; b) valorificarea reducerilor de preț cantitative; c) valorificarea creșterii prețului de cumpărare; d) creșterea stocului mediu.8. Stocul sezonier rezultă din:a) achiziția anticipată în sezon; b) achiziția speculativă în extrasezon; c) achiziția speculativă în sezon; d) achiziția anticipată în extrasezon.9. Stocurile nevandabile reprezintă:a) bunuri care nu s-au vândut și sunt uzate moral; b) bunuri imposibil de comercializat; c) bunuri alterate și deteriorate; d) bunuri expirate și imposibil de comercializat.10. Stocul mediu este necesar:a) protecției față de fluctuațiile stocurilor; b) eliminării celorlalte tipuri de stocuri; c) calculării mărimii stocurilor; d) reducerii eficace a costurilor de stocare.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
41

Unitatea de studiu 10MANAGEMENTUL DEPOZITĂRII Cuprins10.1 Introducere10.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 10.3 Conținutul unității de studiu10.3.1 Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmei10.3.2 Funcțiile depozitelor în sistemul logistic al firmei10.4 Îndrumar pentru autoverificare 10.1 INTRODUCERE Depozitarea poate fi considerată o activitate de sprijin a stocării, legătura dintre acestea manifestându-se prin structura, concepția, proprietatea, automatizarea, pregătirea și mărimea personalului necesar spațiului de depozitare. În general, deciziile manageriale referitoare la depozitarea bunurilor sunt influențate de nivelul de servire a clienților și de continuitatea desfășurării activității firmei. De asemenea, ele influențează la rândul lor deciziile care se iau la aceste nivele ale logisticii.10.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Cunoașterea principalelor categorii de depozite clasificate în funcție de necesitățile unui management al depozitelor eficient, în cadrul sistemelor logistice ale unei întreprinderi. Însușirea cunoștințelor necesare stabilirii, în funcție de factorii economici și de piață, care este cea mai potrivită categorie de depozit care poate fi utilizată de o firmă, în condiții de maximă eficiență și eficacitate.Competențele unității de studiu: Creștea capacității de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Creșterea capacității de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore10.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUDepozitarea reprezintă un ansamblu de activități constând în crearea, utilizarea și gestionarea unor spații de păstrare a stocurilor de produse. Depozitarea participă la îndeplinirea misiunii logistice cu o contribuție maximă la profitul firmei. În cadrul sistemului logistic, deciziile adoptate în privința depozitelor de produse includ stabilirea numărului depozitelor, determinarea amplasamentului lor, dimensionarea și configurarea internă a depozitelor.10.3.1 Rolul depozitelor în sistemul logistic al firmeiRolul depozitelor în sistemul logistic al firmei se manifestă prin coordonarea ofertei cu cererea, reducerea costurilor logistice și atingerea 42

43unor obiective de marketing. Posibilitatea coordonării ofertei cu cererea constă în asigurarea cantităților de produse necesare pentru satisfacerea cererii la momentul la care se manifestă aceasta și cu cantitățile care sunt solicitate. Contribuția depozitării la reducerea costurilor logistice s e materializează prin coordonarea managementul achiziție și al transporturilor. contribuția depozitării la atingerea unor obiective de marketing s e concretizează prin posibilitatea reducerii timpului de livrare, prin amplasarea depozitelor în apropierea clienților și utilizarea unor mijloace de transport rapide, prin adăugarea de valoare rezultată din facturare, ambalare, creare de pachete promoționale etc. și prin creșterea prezenței pe piață ceea ce permite menținerea loialității clienților existenți și atragerea unora noi.10.3.2 Funcțiile depozitelor în sistemul logistic al firmeiFuncțiile depozitelor în sistemul logistic al firmei sunt influențate de proprietatea asupra depozitelor și dreptul de utilizare a acestora, de politica proprietarului și/sau a utilizatorului, de particularitățile bazei de furnizori și de clienți, de amploarea activității utilizatorului și de produsele care fac obiectul depozitării. Principalele funcții prin care depozitele contribuie la funcționarea sistemelor logistice sunt păstrarea bunurilor, crearea posibilității de consolidare a livrărilor, posibilitatea creării unei structuri sortimentale și oferirea de servicii cu valoare adăugată.Operațiunile de manipulare necesare îndeplinirii funcțiilor depozitelor sunt încărcarea și descărcarea, deplasarea bunurilor spre și dinspre spațiul de depozitare și prelucrarea comenzilor.10.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•coordonarea ofertei cu cererea; •păstrarea bunurilor;•consolidarea livrărilor;•servicii cu valoare adăugată.Studii de caz:1.Să se analizeze și interpreteze funcțiilor depozitelor utilizate de o firmă de comrț/turism.2.Să se analizeze și interpreteze rolul depozitelor utilizate de o firmă de comrț/turism.Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Care sunt cele trei planuri fundamentale pe care se manifestă rolul depozitelor în sistemele logistice ale firmelor.2.În ce constă rolul depozitelor de coordonare a ofertei cu cererea?3.În ce se materializează contribuția depozitării la reducerea costurilor logistice?4.Prin ce se concretizează contribuția depozitării la atingerea unor obiective de marketing?5.Care sunt principalele funcții ale depozitelor, în sistemele logistice ale firmelor?6.Prezentați funcția depozitelor legată de durata păstrării bunurilor?7.Ce presupune consolidarea livrărilor de bunuri?8.Descrieți modul de realizare a structurilor sortimentale la nivelul depozitelor.9.Descrieți funcția depozitelor de oferire de servicii cu valoare adăugată.10.Prezentați operațiunile de manipulare necesare îndeplinirii funcțiilor depozitelor.Test de evaluare/autoevaluare1. Nu este un plan de manifestare a rolului depozitelor în sistemul logistic al unei firme:a) atingerea unor obiective de marketing; b) coordonarea ofertei cu cererea; c) reducerea costurilor logistice; d) consolidarea livrărilor.43

442. Posibilitatea coordonării ofertei cu cererea constă în:a) asigurarea cantităților de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziție și al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranță.3. Contribuția depozitării la reducerea costurilor logistice se materializează prin:a) asigurarea cantităților de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziție și al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranță.4. contribuția depozitării la atingerea unor obiective de marketing se concretizează prin:a) asigurarea cantităților de produse necesare pentru satisfacerea cererii; b) coordonarea managementul achiziție și al transporturilor; c) posibilitatea reducerii timpului de livrare; d) crearea unor spații care să permită suplimentarea stocurilor de bază cu stocuri de siguranță.5. Durata de păstrare a bunurilor în depozite, presupune:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier și temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiași furnizor; d) obținerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.6. Consolidarea livrărilor presupune:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier și temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiași furnizor; d) obținerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.7. Structurarea sortimentală la nivelul depozitelor se poate realiza prin:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier și temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiași furnizor; d) obținerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.8. Oferirea de servicii cu valoare adăugată prin funcționarea unui depozit, permite:a) menținerea produselor pe termen lung, sezonier și temporar; b) reunirea produselor provenind de la mai multe surse de aprovizionare într-un singur transport; c) reunirea bunurilor provenite de la depozite diferite ale aceluiași furnizor; d) obținerea unor avantaje cum ar fi reducerea costurilor de depozitare.9. Nu este o operațiune de manipulare necesară îndeplinirii funcțiilor depozitelor:a) executarea comenzilor mici; b) încărcarea și descărcarea; c) deplasarea bunurilor; d) prelucrarea comenzilor.10. Încărcarea și descărcarea bunurilor este precedată de:a) activități de sortare și control; b) deplasarea bunurilor; c) stivuirea produselor; d) verificarea finală a conținutului comenzii.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.
44

Unitatea de studiu 11TIPOLOGIA DEPOZITELOR ÎN SISTEMELE LOGISTICE ALE FIRMELOR Cuprins11.1 Introducere11.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 11.3 Conținutul unității de studiu11.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată și condițiile de depozitare 11.3.2 Clasificarea depozitelor după rolul îndeplinit11.3.3 Clasificarea depozitelor după forma de proprietate11.3.4 Selecția tipului de depozit11.3.5 Amplasarea depozitelor11.3.6 Variante strategice de depozitare11.3.7 Aranjarea produselor în depozit11.4 Îndrumar pentru autoverificare 11.1 INTRODUCERE În general, organizațiile au posibilitatea de a alege cea mai favorabilă variantă de depozitare dintr-o multitudine de alternative reprezentate de tot atâtea tipuri de spații de depozitare. Unele firme pot chiar să renunțe la depozitare prin utilizarea distribuitorilor cu amănuntul ceea ce permite nu numai reducerea costurilor de depozitare și de stocare ci și accelerarea fluxului de bunuri în general. Firmele care comercializează pe bază de catalog sau on-line utilizează depozitul la punctul de origine adică depozitul fabricantului, grosistului sau un depozit specializat la care apelează unul dintre aceștia. În orice caz, indiferent de varianta utilizată, pentru clasificarea depozitelor se folosesc 3 criterii principale cărora li se adaugă alte câteva secundare.Amplasarea depozitelor respectiv aranjarea mărfurilor în interiorul acestora influențează în mod direct satisfacerea cererii în condițiile îndeplinirii misiunii logistice la nivelul firmelor care le utilizează și a posibilității de reducere a costurilor logistice totale.11.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Dobândirea de cunoștințe necesare stabilirii tipului de depozit necesar funcționării firmelor, în funcție de activitatea pecifică a acestora, pe baza criteriilor de clasificare a depozitelor și a modului în care fiecare categorie de depozit poate răspunde necesităților specifice ale acestora.Competențele unității de studiu: Creștea capacității de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Creșterea capacității de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 2 ore11.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIUCele trei criterii principale de clasificare a depozitelor sunt tipul de marfă depozitată și condițiile de depozitare, rolul depozitelor și forma de 45

46proprietate. Alte criterii de clasificare a depozitelor se referă la tipul constructiv, gradul de automatizare și mecanizare, amenajarea interioară a depozitelor și mobilitate. În funcție de acest din urmă criteriu depozitele se împart în fixe și respectiv spații de depozitare mobile (mijloace de transport) având o importanță direct proporțională cu durata staționării bunurilor în interiorul acestora.Numărul și amplasarea depozitelor sunt determinate de poziția unităților de producție față de piața clienților și respectiv de caracteristicile bunurilor.Variantele strategice de depozitare permit stabilirea cele mai bune soluții de utilizare a depozitelor, în funcție de accesul și de mărimea pețe firmei sau de intențiile manageriale de extindere.11.3.1 Clasificarea depozitelor după tipul de marfă depozitată și condițiile de depozitareÎn funcție de tipul de marfă depozitată și condițiile de depozitare, depozitele se clasifică în depozite pentru produse generale ș i depozite specializate. 11.3.2 Clasificarea depozitelor după rolul îndeplinitÎn funcție de rolul îndeplinit, depozitele pot fi destinate păstrării pe termen lung ( d e p o z i t e d e s t o c a r e ) ș i r e s p e c t i v centre ( d e p o z i t e ) de distribuție. 11.3.3 Clasificarea depozitelor după forma de proprietateÎn funcție de forma de proprietate, depozitele se clasifică în depozite (1) private, (2) publice și (3) contractuale.Depozitele private ( 1 ) s u n t d e p o z i t e a f l a t e p r o p r i e t a t e a ș i managementul firmei care deține bunurile păstrate și manipulate în interiorul său. Depozitele publice (2) sunt depozite care aparțin firmelor specializate în operațiuni de depozitare și/sau logistice, care oferă contra cost servicii specifice clienților interesați, cel mai adesea producători sau distribuitori cu ridicata. Depozitele publice pot fi clasificate în funcție de tipul produselor și de condițiile de depozitare (Bălan 2006, 221) în cinci categorii și anume (a) depozite de produse generale manufacturate, (b) depozite de păstrare la rece, (c) depozite pentru produse de uz casnic și mobilier, (d) depozite pentru bunuri speciale și (e) depozite pentru produse neambalate.Depozitele contractuale (3) sunt o variantă a depozitelor publice diferite de acestea prin faptul că între terțul specializat în depozitare și utilizator este încheiat un contract de prestare servicii pe termen lung și în exclusivitate.11.3.4 Selecția tipului de depozitFirmele care au nevoie de servicii de depozitare pot utiliza un tip de depozit clasificat după unul dintre cele trei criterii sau o combinație a acestora. Strategia de selecție a tipului sau tipurilor de depozit va fi stabilită în funcție de caracteristicile cererii și ale pieței, de activitatea firmei și de avantajele pe care fiecare variantă de depozit le oferă.Pentru evaluarea necesității de utilizare a unui tip de depozit se folosesc criterii cantitative respectiv calitative (Bălan 2006, 225). Criteriile cantitative sunt (1) durata depozitării, (2) investiția fixă și (3) costurile unitare. Criteriile calitative sunt (1) gradul de conformitate cu specificul 46

47sortimental, (2) flexibilitatea operațională, (3) flexibilitatea amplasării și (4) posibilitatea reducerii costurilor.11.3.5 Amplasarea depozitelorNumărul și amplasarea depozitelor sunt determinate de poziția unităților de producție față de piața clienților și respectiv de caracteristicile bunurilor. În activitatea comercială se utilizează trei variante de amplasare a depozitelor și anume (1) amplasarea în apropierea pieței clientului, (2) amplasarea în apropierea unității de producție și (3) amplasarea intermediară.11.3.6 Variante strategice de depozitareDacă se utilizează o strategie de depozitare, decizia managerială urmărește selectarea dintre depozitarea centralizată ș i r e s p e c t i v c e a descentralizată.11.3.7 Aranjarea produselor în depozitAranjarea produselor în depozit urmărește o serie de obiective cum ar fi reducerea costurilor de manipulare, utilizarea maximă a spațiului de depozitare, îndeplinirea unor cerințe privind compatibilitatea produselor, preluarea produselor pentru alcătuirea comenzilor sau securitatea și evitarea incendiilor. Criteriile de aranjare a produselor în depozit sunt (1) complementaritatea produselor, (2) compatibilitatea produselor, (3) frecvența solicitării produselor și (4) mărimea produselor.La aranjarea produselor în depozite, complementaritatea și compatibilitatea se utilizează înaintea frecvenței solicitării produselor și a mărimii lor, acestea din urmă fiind luate în considerare simultan.Poziționarea stocurilor de produse reprezintă modul în care sunt amplasate paletele față de culoarele de acces. Cele mai utilizate variante sunt cea perpendiculară și respectiv cea într-un unghi de până la 60 de grade.11.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•depozite pentru produse generale; •depozite specializate;•depozite de stocare;•centre (depozite) de distribuție;•depozite private;•depozite publice;•depozite contractuale;•strategia de selecție a tipului sau tipurilor de depozit;•numărul și amplasarea depozitelor;•aranjarea produselor în depozit;•poziționarea stocurilor de produse.Studii de caz:1.Selecteare tipurilor de depozite necesare unei firme de comerț/turism, în funcție de obiectul de activitate ale acesteia.2.Realizarea strategiei de depozitare a unei firme de comerț/turism, în funcție de natura și obiectul activității sale.47

48Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Care sunt tipurile de depozite, clasificate în funcție de tipul de marfă depozitată și condițiile de depozitare?2.Care sunt tipurile de depozite, clasificate în funcție de rolul îndeplinit?3.Care sunt tipurile de depozite, clasificate în funcție de forma de proprietate?4.Caracterizați tipurile de depozite clasificate în funcție de forma de proprietate.5.Prezentați modul de stabilirea a strategiei de selecție a tipului sau tipurilor de depozit.6.Care sunt criteriile necesare evaluării necesității de utilizare a unui tip de depozit anume?7.Prezentați soluțiile de amplasare a depozitelor.8.Prezentați soluțiile de aranjare mărfurilor în depozite în funcție de complementaritate și compatibilitate.9.Prezentați soluțiile de aranjare mărfurilor în depozite în funcție de frecvența solicitării produselor și mărimea lor.10.Ce reprezintă poziționarea stocurilor de produse?Test de evaluare/autoevaluare1. În funcție de tipul de marfă și condițiile de depozitare, unul dintre tipurile de depozit este:a) depozitul pe termen lung; b) depozitul pentru mărfuri generale; c) depozitul de stocare; d) depozitul contractual.2. Depozitele pentru produse generale permit păstrarea:a) numai a unor bunuri care necesită condiții speciale; b) unei game variate de stocuri; c) unei game restrânse de produse; d) unei game variate de bunuri.3. Depozitele specializate permit păstrarea:a) unui anumit bun sau a unei grupe de bunuri; b) unei game variate de bunuri; c) unei cantități variate de produse; d) numai a unor bunuri care nu necesită condiții speciale.4. Depozitele de stocare sunt destinate:a) menținerii stocurilor de bază pe termen scurt; b) menținerii stocurilor speculative pe termen lung; c) menținerii stocurilor de bază pe termen lung; d) menținerii stocurilor de siguranță pe termen scurt.5. Funcționarea depozitelor de distribuție presupune:a) staționarea unei cantități mari de bunuri; b) circulația unei cantități mari de bunuri; c) circulația unei cantități mici de bunuri; d) păstrarea în condiții speciale.6. Depozitele private aparțin:a) utilizatorilor; b) unor firme specializate în depozitare; c) persoanelor particulare; d) proprietarului mărfurilor stocate.7. Nu reprezintă un avantaj al depozitelor publice:a) condițiile de păstrare generale; b) flexibilitatea mare în relație cu cererea; c) oferta numeroasă de servicii; d) costurile reduse ale operării.8. Depozitele contractuale sunt:a) o variantă a depozitelor private; b) o variantă a depozitelor publice; c) o variantă a depozitelor generale; d) o variantă a depozitelor de distribuție.9. Depozitele private pot fi în același timp:a) depozite de stocare specializate; b) depozite de distribuție specializate; c) depozite de stocare contractuale; d) depozite de distribuție generale.10. Depozitele publice pot fi în același timp:a) depozite de stocare generale; b) depozite de distribuție contractuale; c) depozite de distribuție generale; d) depozite de stocare contractuale.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.48

Unitatea de studiu 12DISTRIBUȚIA MĂRFURILOR Cuprins12.1 Introducere12.2 Obiectivele și competențele unității de studiu 12.3 Conținutul unității de studiu12.3.1 Natura distribuției mărfurilor 12.3.2 Modele de canale de distribuție a mărfurilor12.3.3 Logistica prin terți (3PL)12.3.4 Managementul aprovizionării la vânzător (VMR)12.3.5 Sisteme de planificare a producției12.4 Îndrumar pentru autoverificare 12.1 INTRODUCERE În accepțiunea actuală, distribuția mărfurilor este în primul rând interfața dintre producători și utilizatorul/consumatorul final (Allain și Chambolle 2003, 3). Dacă termenul de „comerț” are în vedere ansamblul schimburilor comerciale de pe o piață, acela de „distribuție” se referă la o sumă de servicii și de firme specializate în acest domeniu.12.2 OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE STUDIU Obiectivele unității de studiu: Dobândirea de cunoștințe necesare analizării structurii unui canal logistic care asiguă distribuția bunurilor, a tipurilor de relații care pot exista între firmele care asigură distribuția unui bun de consum și a felului în care poate fi planificată producția bunurilor pentru a asigura un proces de distribuție a acestora la cele mai reduse costuri.Competențele unității de studiu: Creștea capacității de înțelegere a noțiunilor practice specifice circulației bunurilor în și între întreprinderi. Creșterea capacității de decizie în activitățile comerciale legate de circulația mărfurilor în interiorul și între întreprinderile implicate în schimburi comerciale.Timpul alocat unității: 4 ore12.3 CONȚINUTUL UNITĂȚII DE STUDIULa baza conceptului de distribuție stă și natura relațiilor dintre firmele implicate. Conform unui concept economic clasic, un canal logistic este integrat vertical dacă activitățile specifice celor trei componente ale sale sunt acoperite de o singură firmă. Această situație este însă rară. Cel mai adesea canalul logistic este operat de mai multe firme. Relațiile dintre acestea pot fi de mai multe tipuri. Din punctul de vedere al distribuției sunt relevante două dintre acestea și anume relațiile punctuale, bazate pe o singură tranzacție și respectiv alianțele strategice care includ logistica prin terți (3PL) și managementul aprovizionării la vânzător (VMR). Tendința actuală este de dezvoltare a relațiilor bazate pe alianțe strategice.49

5012.3.1 Natura distribuției mărfurilorDistribuția desemnează în mod foarte precis un ansamblu de servicii având drept scop să pună la dispoziția utilizatorului/consumatorului un ansamblu de bunuri. Însă în cazul majorității bunurilor destinate utilizatorilor/consumatorilor individuali, îndeplinirea acestei funcții revine unor agenți economici specializați în activitatea de distribuție. Relația distribuției cu logistica reiese din faptul că aceasta din urmă este elementul motor al funcționării tuturor întreprinderilor din sectorul de distribuție. Distribuția este atât un beneficiar al metodelor logistice de management al fluxurilor cât și o componentă a logisticii în ansamblul său, dacă aceasta este privită în spiritul definiției sale.12.3.2 Modele de canale de distribuție a mărfurilorCanalul de distribuție nu trebuie și nu poate fi confundat cu cel logistic. Un canal de distribuție este traseul urmat de un produs de la producător la utilizatorul/consumatorul final. Canalele de distribuție se împart în două mari categorii și anume canale de distribuție a bunurilor de consum respectiv canale de distribuție a bunurilor industriale. În prima categorie se înscriu 4 modele de canale de distribuție, iar în cea de a doua categorie se înscriu trei modele de canale de distribuție.Principalele modele de canale de distribuțieFabricantAgent de vânzăriEn gros-istDetailistU>lizatorModel 1Model 2Model 3Model 4Model 5Model 6Model 7Sursa: (Ghiani, Laporte și Musmanno 2004, 10)În prima categorie se înscriu 4 modele de canale de distribuție (Tabelul):Modelul 1: nu există intermediari – modelul este valabil pentru un număr restrâns de produse. În general valabil pentru produsele comercializate în piețele temporare direct de către producători sau produsele vândute direct la adresa consumatorului;Modelul 2: producătorii își distribuie produsele direct prin intermediul comercianților cu amănuntul. Este utilizabil pentru produsele comercializate în cantități medii care nu depășesc capacitatea distribuitorilor.Modelul 3: este utilizat pentru bunurile comercializate numai în cantități mari pe care comercianții cu amănuntul nu-și permit să le achiziționeze. De exemplu produsele perisabile sau cu grad de uzură morală scăzute sau cu cerere fluctuantă (majoritatea bunurilor de consum).Modelul 4: este similar cu varianta anterioară cu excepția faptului că producătorii sunt reprezentați de agenții de vânzări. Exemplu este industria textilă dar nu numai.În cea de a doua categorie se înscriu trei modele de canale de distribuție:50

51Modelul 5: utilizat pentru majoritatea bunurilor industriale (materii prime, componente, echipamente etc.) care sunt vândute în cantități mari, en-gros-iștii nefiind necesari;Modelul 6: este similar cu cel anterior doar că fabricanții sunt reprezentați de agenți de vânzări;Modelul 7: este utilizat în special pentru consumabile și produse de birou.O decizie importantă pe care managerul trebuie să o ia este alegerea celui mai potrivit canal în relație cu natura produsului.12.3.3 Logistica prin terți (3PL)Logistica prin terți este un angajament pe termen lung cu o companie (un terț) care se obligă să presteze toată sau numai o parte dintre activitățile logistice legate de distribuție ale unui producător. Este utilizată în special de depozitele publice (de distribuție).12.3.4 Managementul aprovizionării la vânzător (VMR)Managementul aprovizionării la vânzător presupune monitorizarea de către vânzător (producătorul) a nivelului vânzărilor (cererii) și al stocurilor prin intermediul schimbului de date computerizat (EDI electronic data interchange) și ia decizia de aprovizionare a clientului prin intermediul unui terț (distribuitor sau centru de distribuție – depozit specializat).12.3.5 Sisteme de planificare a producțieiExistă două modele de planificare a producției: pe bază de comandă și pe bază de stoc. În planificarea producției pe bază de comandă (mto – „make-to-order”), bunurile finite sunt fabricate numai atunci când sunt solicitate de client. În planificarea producției pe bază de stoc (mts – „make-to-stock”), producția și distribuția se bazează pe previziunea cererii. Aceasta este anticipată și în funcție de ea se creează stocuri în depozite proprii, specializate sau ale comercianților cu ridicata. Distribuția este realizată în special de comercianți (cu ridicata și/sau cu amănuntul).Un sistem mixt este asamblarea pe bază de comandă (MTA – „make-to-assembly”). În acest sistem, componentele și elementele semifinite sunt fabricate în sistem de planificare a producției pe bază de stoc (push) în timp ce asamblarea finală este realizată în sistem de planificare a producției pe bază de comandă (pull).12.4 ÎNDRUMAR PENTRU AUTOVERIFICAREConcepte și termeni de reținut:•distrbuție de bunuri; •canal de distribuție;•logistica prin terți;•managementul aprovizionării la vânzător;•planificarea producției pe bază de comandă;•planificarea producției pe bază de stoc•asamblarea pe bază de comandă.Studii de caz:1.Stabilirea modelului de canal de distribuție specific unei anumite categorii de produs.2.Descrierea sistemului de planificare a producției utilizat de o firmă de comerț/turism.51

52Întrebări de control și teme de dezbatere:1.Cum se definește distribuția mărfurilor?2.Descrieți relația dintre distribuție și logistica mărfurilor.3.Ce reprezintă un canal de distribuție?4.În câte categorii pot fi împărțite firmele care asigură distribuția și care sunt acestea?5.Prezentați modelele de canale de distribuție specifice canalelor de distribuție a bunurilor de consum.6.Prezentați modelele de canale de distribuție specifice canalelor de distribuție a bunurilor industriale.7.Ce reprezintă logistica prin terți și ce avantaje respectiv dezavantaje are?8.Ce reprezintă managementul aprovizionării la vânzător și ce avantaje are?9.Prezentați planificarea producției pe bază de stoc, respectiv pe bază de comandă.10.Prezentați asamblarea pe bază de comandă.Test de evaluare/autoevaluare1. Termenul de „distribuție” desemnează: a) ansamblul tranzacțiilor; b) un ansamblu de bunuri; c) un ansamblu de servicii; d) un ansamblu de funcții ale firmei.2. Distribuția este practicată de: a) transportatori specializați în activitatea de distribuție; b) intermediari specializați în activitatea de distribuție; c) firme specializate în comerț; d) comercianți cu amănuntul.3. Nu reprezintă un avantaj al utilizării distribuitorilor: a) reducerea costurilor de depozitare; b) reducerea costurilor de stocare; c) reducerea costurilor de transport; d) reducerea costurilor de producție.4. Prin logistică, distribuția urmărește: a) creșterea eficienței; b) scăderea stocurilor; c) eficiența transportului; d) eliminarea depozitelor.5. Canalul de distribuție este: a) traseul bunului de la producător la distribuitor; b) deplasarea bunului prin sistemul de distribuție; c) traseul bunului de la producător la clientul final; d) traseul bunului de distribuitor la client.6. În general, distribuitorii pot fi clasificați în trei categorii: a) dealeri, brokeri și agenți; b) agenți de vânzări, intermediari și unități cu amănuntul; c) agenți de vânzări, comercianți cu ridicata și producători; d) vânzători cu amănuntul, cu ridicata și mici comercianți.7. Canalele de distribuție se împart în două mari categorii: a) pentru bunuri de consum respectiv industriale; b) pentru bunuri industriale respectiv pentru consumabile; c) pentru bunuri de consum respectiv pentru materiale; d) pentru bunuri și pentru materii prime.8. Modelul 1 de canal de distribuție este format din: a) fabricant, detailist și client; b) fabricant, agent de vânzări și client; c) fabricant, grosist și client; d) fabricant și client.9. În canalele de distribuție destinate bunurilor industriale:a) clientul poate fi o firmă sau o persoană; b) clientul este cel mai adesea o firmă; c) clientul este o persoană; d) clientul nu există.10. Modelul 5 de canal de distribuție este utilizat:a) pentru bunuri comercializate în cantități foarte mici; b) pentru bunuri de consum; c) pentru materii prime, componente, echipamente etc.; d) exclusiv pentru bunuri de valoare foarte mică.Bibliografie obligatorie1.Burda, Alexandru. (2016). Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V-a, București: Editura ProUniversitaria.52

BIBLIOGRAFIE1.Ackerman, Kenneth B. „Value-Added Warehousing Cuts Inventory Costs.” Transportation and Distribution, iulie 1989: 32-35.2.Ackerman, Kenneth B. „Contract Warehousing – Better Moustrap, or Smoke and Mirrors?” Warehousing Forum, august 1993: 1.3.Allain, Marie-Laure, și Claire Chambolle. Economie de la distribution. Paris: Edition La Decouverte, 2003.4.Association Europeene de Logistique. Cap. Prefață în Strategie Logistique, de Alexandre K. Samii. Paris: Edition Dunod, 2004.5.Baily, Peter, David Farmer, David Jessop, și David Jones. Principiile și managementul achizițiilor. Ediția a 8-a. Traducere de Rodica Levițchi. Chișinău: Editura Arc, 2004.6.Ballou, Ronald H. Bussines Logistics Management. Third Edition. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall International, Inc., 1992.7.Barry, J. J. și alții. Logistics in the Services Industries. Oakbrook, Illinois: Council of Logistics Management, 1991.8.Basanu, Gheorghe, și Mihai Pricop. Managementul aprovizionării și desfacerii. București: Editura Economică, 1996.9.Bălan, Carmen. Logistica. Ediția a III-a revăzută și adăugită. București: Editura Uranus, 2006.10.Burda, Alexandru. Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a V . București: Editura ProUniversitaria, 2016.11.Burda, Alexandru. Logistica și distribuția mărfurilor, suport de curs – Ediția a IV . București: Editura ProUniversitaria, 2013.12.Caplice, Chris. „Lecture Notes.” MIT OpenCourseWare. Octombrie 2003. http://www.core.org.cn/OcwWeb/Engineering-Systems-Division/ESD-260JFall2003/LectureNotes/index.htm ( a c c e s a t Octombrie 2008).13.Căprărescu, Gheorghița. Managementul strategic al firmei de comerț și distribuție. București: Editura Rosetti, 2005.14.Costin, Cătălin M. Distribuția comercială în rețea. București: Editura Rosetti, 2004.15.Cristopher, Martin. „Developing Customer Service Strategies.” În The Gower Handbook of Logistics and Distribution Management, de John Gattorna, editor John Gattorna. Gower Publishing Company Ltd., 1990.16.Dima, Ion Constantin. Sistemul logisticii firmei. București: Editura Tehnică, 1997.17.Ellram, Lisa. „The Suplier Selection Decision in Strategic Partnerships.” Journal of Purchasing and Materials Management, Fall 1990: 8-14.18.Ghiani, G., G. Laporte, și R. Musmanno. Introduction to Logistics Systems Planning and Control. Londra: John Wiley & Sons, Ltd., 2004.19.Johnson, James C., și Donald F. Wood. Contemporary Physical Distribution. Oklahoma: The Petroleum Publishing, 1997.20.Lambert, Douglas M., James R. Stock, și Lisa M. Ellram. Fundamentals of Logistics Management. Editor Irwin McGraw-Hill. New York: McGraw-Hill Higher Education, 1998.21.Lambert, Douglas M., și James R. Stock. Strategic Logistics Management. 3rd ed. Editor Richard D. Irwin. Burr Ridge, Ilinois, 1993.22.Patriche, Iulian. Canale de distribuție și logistică. București: Editura ProUniversitaria, 2006.23.Richardson, Helen L. „Trust Time-Definite, Reduce Inventory.” Transportation and Distribution, ianuarie 1994: 41-44.24.Ristea, Ana Lucia, Th. Purcărea, și Constantin Tudose. Distribuția mărfurilor. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1996.25.Rushton, Alan, Phil Croucher, și Peter Baker. The handbook of Logistics and Distribution Management. Ediția a 3-a. Londra și Philadelphia: Kogan Page Ltd., 2006.26.Samii, Alexandre K. Stratégie logistique. Paris: Edition Dunod, 2004.53

5427.Scheuing, Eberhard E. Purchasing Management. Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice-Hall, Inc., 1989.28.Stanciu, Ion. Managementul calității totale. București: Editura Cartea Universitară, 2004.29.Weitz, Barton A., Stephen B. Castleberry, și John F. Tanner. Selling. Building Partnerships. 2nd edition. Editor Richard D. Irwin. 1995.
54

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EV ALUARE/AUTOEV ALUARETest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 1)1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.cTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 2)1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.b, 6.c, 7.d, 8.a, 9.b, 10.dTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 3)1.a, 2.b, 3.c, 4.d, 5.c, 6.d, 7.a, 8.b, 9.c, 10.aTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 4)1.b, 2.c, 3.d, 4.a, 5.c, 6.d, 7.a, 8.b, 9.c, 10.dTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 5)1.b, 2.d, 3.c, 4.a, 5.d, 6.c, 7.d, 8.c, 9.b, 10.aTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 6)1.d, 2.c, 3.a, 4.b, 5.d, 6.c, 7.b, 8.a, 9.c, 10.bTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 7)1.a, 2.d, 3.c, 4.b, 5.d, 6.c, 7.b, 8.a, 9.d, 10.cTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 8)1.c, 2.a, 3.b, 4.d, 5.a, 6.b, 7.c, 8.d 9.c, 10.aTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 9)1.a, 2.c, 3.d, 4.b, 5.c, 6.a, 7.b, 8.d, 9.a, 10.dTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 10)1.d, 2.a, 3.b, 4.c, 5.a, 6.b, 7.c, 8.d, 9.a, 10.dTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 11)1.b, 2.d, 3.a, 4.c, 5.b, 6.d, 7.a, 8.b, 9.a, 10.cTest de evaluare/autoevaluare (unitatea de studiu 12)1.c, 2.b, 3.d, 4.a, 5.c, 6.b, 7.a, 8.d, 9.b, 10.c
55