Locul Tva In Sistemul Resurselor Financiare Publice
CUPRINS
INTRODUCERE
Taxele și impozitele reprezintă venituri ce provin atât de la persoane fizice, precum și de la persoane juridice la bugetul de stat. Datorită efectelor pe care le-a avut taxa pe valoarea adăugată asupra întreprinderilor, bugetului de stat și consumatorului, aceasta a fost în mod repetat analizată, dezbătută și criticată în literatura de specialitate. Taxa pe valoarea adăugată este cel mai important impozit indirect pe plan european, ce se înfățișează ca un impozit general, indirect, unic încasat fracționat din fiecare fază a circuitului economic în raport cu valoarea adăugată.
Modelul a fost introdus în Franța din inițiativa lui Maurice Laure , la data de 10 aprilie 1954 prin instituirea taxei pe valoarea adăugată care înlocuia taxa asupra producției și taxa asupra tranzacțiilor.
În România, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă la 1 ianuarie 1993 înlocuind „impozitul pe circulația mărfurilor”, care s-a comportat ca un impozit universal asupra consumului, iar în prezent aceasta fiind reglementată de Legea nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal, Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”. Introducerea acesteia avea să reprezinte una dintre măsurile fundamentale și anume, reformarea și perfecționarea sistemului fiscal românesc.
În prezenta, am abordat principalele aspecte legate de locul taxei pe valoarea adăugată în sistemul resurselor financiare publice.
Primul capitol intitulat „Impozitele indirecte și evoluția sistemului de impozitare în România și Uniunea Europeană ” cuprinde informații referitoare la evoluția taxei pe valoarea adăugată atât în România, precum și în țările din Uniunea Europeană, considerații generale cu privire la impozitele indirecte datorate la bugetul de stat, aspecte generale ale taxei pe valoarea adăugată, și anume: date legate de definiția, obiectul, caracteristicile și principiile taxei, sfera de aplicare ale acesteia, baza de impozitare și cota de impozitare, precum și locul operațiunilor al acesteia în sistemul resurselor financiare publice.
Capitolul II l-am denumit „Rolul taxei pe valoarea adugată în sistemul resurselor financiare publice”, și include plătitorii taxei pe valoarea adăugată și persoanele obligate la plata acesteia, scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată, regimul deducerilor, faptul generator și exigibilitatea acesteia.
Capitolul III reflectă modul de aplicare al taxei pe valoarea adăugată prin prisma Societății MURARIU SIMONA S.R.L. Am prezentat obiectul societatății, o scurtă prezentare despre societate, organizarea și ținerea contabilității, și am analizat operațiunile înregistrate în perioada Ianuarie-Decembrie 2014 și evoluția taxei pe valoarea colectată,cât și a taxei deductibile.
Am dezbătut concluziile generale, evidențiind și sintetizând aspecte ale taxei pe valoarea adăugată, principalele caracteristici și impactul acesteia atât în România, cât și în țările din Uniunea Europeană.
Tema abordată este stimulatoare pentru actualitatea, importanța și extinderea ei, fiind necesară o documentare mai complexă de confirmare a informațiilor și cunoștiințelor necesare pentru atingerea obiectivelor. Această temă în vederea obținerii de informații actualizate și utile, are la bază o metodologie de cercetare. Această metodologie de cercetare se bazează pe câteva principii și reguli necesare pentru culegerea și prelucrarea datelor. În această lucrare am încercat să respect în mare măsură aceste principii și reguli fundamentale ale metodologiei cercetării.
Am acordat o pondere semnificativă aspectului practic, exemplele au fost pe cât probabil axate pe principiile contabile aplicate în România, pentru a prezenta cât mai distinct elementele care țin de esența principiilor contabile respective. În vederea documentări am utilizat surse on-line, publicații de specialitate, precum și bibliografi atât actuale cât și mai vechi.
LISTA NOTAȚIILOR ( ABREVIERILOR )
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
Capitolul 1. Impozitele indirecte și evoluția sistemului de impozitare în România și Uniunea Europeană
„Impozitele indirecte constituie, în general, costuri ale agenților economici, excepție făcând taxa pe valoarea adăugată care este echivalentul unei taxe asupra consumului bazată pe o tehnică de acoperire specifică. ”
Fiscalitatea se delimitează ca fiind un sistem de încasare și percepere a taxelor, ca un ansamblu logic de legi care reglementează impunerea contribuabililor și fundamentează juridic impozitele și taxele, în cadrul finanțelor publice ale unei țări.
„Politica fiscală privind impozitele indirecte în Comunitatea Economică Europeană (CEE ) începe în Franța, prin instituirea, aproape pe la sfârșitul Primului Război Mondial, în anul 1917, a taxei proporționate asupra plătitorilor ( aceasta presupune aplicarea obligatorie de timbre pe facturi, sumele obținute din vânzarea acestor timbre fiind încasate de către stat ). ”
În anul 1920, acest impozit indirect este înlocuit cu impozitul pe cifra de afaceri, iar în anul 1973 statul francez introduce o taxă unică asupra producției, aceasta fiind o etapă a apariției taxei pe valoarea adăugată.
Sistemul fiscal este structurat în trei componente diferite: impozite și taxe ca venituri ale statului; mecanismul fiscal și aparatul fiscal.
Impozitele indirecte sunt impozitele percepute în momentul vânzării unor bunuri, importurilor sau exporturilor și prestării unor servicii.
Taxele și impozitele sunt venituri la bugetul de stat ce provin atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice. Când sunt încasate, ele se utilizează în vederea efectuării cheltuielilor publice pentru realizarea funcțiunilor și instituțiilor sale.
Ca venituri ale bugetului de stat impozitele și taxele stabilite prin lege se împart în două mari categorii:
Venituri curente
Venituri de capital
Impozitele și taxele prezintă anumite caracteristici comune precizate chiar de actele normative care le instituie, și anume:
obiectul impozitului- îl reprezintă materia supusă impunerii, aceasta putând fi produsul care face obiectul vânzării, bunul importat sau cel exportat, serviciul prestat;
subiectul impozitului-poate fi persoana fizică sau persoana juridică obligată prin lege la plata impozitului. Subiectul impozitului mai este denumit și contribuabil;
plătitorul impozitului-acesta de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului, adică poate fi atât persoană fizică cât și persoană juridică;
destinatarul este persoana care suportă efectiv impozitul;
cota impozitului sau cota de impunere-prin aceasta se înțelege impozitul aferent unei unități de impunere, acesta fiind stabilit într-o sumă fixă sau cote procentuale, și anume: proporționale, regresive și progresive );
termenul de plată-reprezintă intervalul de timp în care se plătește impozitul;
asietă-se înțelege totalitatea măsurilor care se iau de organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile și determinarea impozitului datorat statului;
înlesnirile acordate la plată-apar sub formă de bonificații, scutiri, reduceri și eșalonări;
obligațiile plătitorului-acestea sunt stabilite prin lege;
sancțiunile se aplică atunci când nu se respectă termenul legal de plată a impozitului sau a neplății obligațiilor fiscale. Acestea sunt date prin amenzi contravenționale sau prin majorări de întârziere.
Impozitele indirecte se clasifică astfel:
taxe vamale;
taxe de consumație cuprind:
taxe speciale de consumație=accize;
taxe generale pe vânzări=impozitul pe cifra de afaceri și taxa pe valoarea adăugată.
venituri ale monopolurilor fiscale.
În România, impozitele indirecte reprezintă principalele resurse bugetare ale statului. Începând din anul 2010, țara noastră ocupă locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește dependența de taxarea indirectă, cu o pondere de 45,2 % din totalul veniturilor fiscale ale statului, primele poziții fiind ocupate de Ungaria 45,5 % și Bulgaria 55,4 %.
Pe anul 2000, în România aceleași impozite reprezentau 11,7 % din PIB, din care: taxa pe valoarea adăugată 6,3 % comparativ cu 13,8 % media înregistrată la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, din care TVA 6,9 % în anul 1997.
Taxa pe valoarea adăugată este cel mai important impozit indirect pe plan european, iar la baza aplicării taxei pe valoarea adăugată stă principiul originii și principiul destinației.
În cadrul sistemului de impozite care influențează limita impozitelor într-o țară, se pot menționa anumiți factori externi:
natura instituțiilor politice ( în statele cu regimuri totalitare limita impozitelor este mai mare în comparație cu acele țări cu organe de conducere ale statului alese în mod democratic );
nivelul produsului intern brut pe locuitor ( limita impozitelor poate atinge un nivel mai ridicat cu cât PIB este mai mare;
prioritățile stabilite de stat în ceea ce privește destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa( limita impozitelor este ridicată în țările în care cheltuielile cu ocrotirea sănătății și educația ocupă un loc important în cadrul cheltuielilor publice;
nivelul mediu al impozitului și progresivitatea impunerii ( țările care au gradul redus de fiscalitate atrag capitalurile din țările cu o fiscalitate ridicată.
În cazul aplicări cotei de TVA se cunosc două tipuri de cote, și anume:
cota redusă se aplică numai la anumite categorii de produse pentru consum;
cota standard se aplică la majoritatea produselor.
Aspecte generale privind taxa pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cheltuială care a apărut pentru prima dată în Franța din inițiativa lui Maurice Laure. Legea care a introdus denumirea de taxă pe valoare adăugată a fost adoptată la data de 10 aprilie 1954, și care datorită avantajelor sale a fost imediat adoptat de multe țări. Începând din 1 ianuarie 1970, țările membre ale Comunității Economice introduc taxa pe valoarea adăugată urmând modelul francez, iar prin adoptarea acestui impozit țările membre urmăresc atingerea a două obiective, și anume:eliminarea impunerii în cascadă și îmbunătățirea sistemelor fiscale.
În Uniunea Europeană după mai mulți ani de negocieri, la 11 aprilie 1967 au fost emise primele două directive, prin care diferite impozite cumulative în cascadă aplicate până atunci de statele membre au fost înlocuite cu un sistem comun de taxa pe valoare adăugată necumulativă care se aplica în toate stadiile producției și comercializării. La data de 17 mai 1977 se adoptă și se implementează Directiva a 6-a privind taxa pe valoarea adăugată nr.77/338 CEE, aceasta armonizând sfera de aplicare a TVA în cadrul Comunității Europene și precizând lista operațiunilor scutite de TVA.
Unul din motivele fundamentale ce a stat la baza aplicării sistemului comun de TVA este necesitatea neutralității fiscale. Odată cu formarea pieței unice ce a avut loc în anul 1993 se trece la un sistem tranzitoriu al TVA, eliminându-se taxele la import și ameliorarea celor la export. Conform sistemului tranzitoriu este ca impozitarea să se facă la locul unde furnizorul bunului sau serviciului își are sediul, de la această regulă existând o serie de excepții bine definite.
Prin această Directivă s-a realizat o bază legislativă comună în domeniul aplicării taxei pe valoarea adăugată, aceasta reprezentând doar un document orientativ care conduce în eleborarea legislației adaptate necesităților și particularităților fiecărui stat în parte.
În următorii ani, aceasta taxă s-a extins în mai multe țări din Europa, Africa, America Latină, iar în SUA și Australia nu se aplică taxa pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată s-a introdus din cauza unor dezavantaje a impozitului pe cifra de afaceri brută ce au apărut în sistemul european, și anume: a descurajat creșterea gradului de concentrare a piețelor; din cauza lipsei de transparență; a creat inconveniente în determinarea compensației potrivit firmelor pentru export ca drept de rambursarrambursare.
În România, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă la 1 ianuarie 1993, iar în prezent aceasta fiind reglementată de LEGEA nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, Titlul VI „ Taxa pe valoarea adăugată ”.
În prezent se aplică următoarele cote de impozitare a taxei pe valoarea adăugată:
cotă standard sau normală;
cotă redusă;
cotă super redusă;
cotă intermediară.
Definiția, obiectul, caracteristicile și principiile care stau la baza taxei pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit asupra cifrei de afaceri plătit de către diverși cumpărători în difertie etape ale vânzării de bunuri și servicii, neavând caracterul unui impozit cumulat. Prin stabilirea acesteia se evită înregistrările repetate ale consumurilor provenind de la terți ale întrepriderilor productive.
Potrivit art.125 al Legii 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind codul fiscal cu normele metodologice de aplicare „ taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevedrilor legale, respectiv Titlul VI din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare.”
Taxa pe valoarea adăgată reprezintă diferența dintre încasările procurate din vânzarea bunurilor și prestarea serviciilor și plățile făcute pentru bunurile și serviciile aceleași faze a circuitului economic.
În opinia profesorului Gheorghe.D.Bistriceanu, „ taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cifra de afaceri netă colectat asupra vânzărilor în faza de producție, în comerț, cât și asupra importurilor, descoperind sintetic statutul și sfera de acțiune a acestui impozit.
De principiu, în obiectul taxei pe valoarea adăugată sunt cuprinse operațiunile cu plată efectuate în mod separat de persoanele fizice și juridice, iar în această categorie intră livrările de bunuri mobile și imobile între agenții economici, între agenții economici și persoanele fizice și între agenții economici și instituțiile publice.
În prezent în structura încasărilor în bugetele mai multor țări din contul taxa pe valoara adăugată , ponderea cea mai mare îi revine cotei standard. Constatăm că populația cu venituri mici este supusă unei presiuni fiscale nepotrivite.
Principalul obiectiv a spațiului comunitar în cadrul evoluției taxei pe valoarea adăugată în Comunitatea Europeană este „armonizarea nivelului taxei pe valoarea adăugată”. Prin taxa pe valoarea adăugată s-a urmărit înlocuirea impozitelor pe consum și producție.
Principalele caracteristici ale taxei pe valoarea adăugată sunt:
taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect deoarece se plătește de către de către operatorii economici care fabrică produse sau desfășoară servicii, iar la sfârșit acest impozit indirect fiind suportat de consumatorul final;
impozit general deoarece acesta se aplică la toate tranzacțiile de bunuri și servicii;
un impozit neutru deoarece nu influențează consumatorul în reducerea consumului ca pe bază acesteia să realizeze economii și posibile investiții;
este un impozit unic dar cu plată fracționată, fiindcă se calculează și se datorează în fiecare etapă care intervine în valorificarea și realizarea produsului. Astfel, oricare agent economic percepe taxă asupra vânzărilor sale, achită taxa asupra cumpărărilor apoi varsă bugetului( TVA de plată ) diferența dintre taxa percepută adică cea colectată și cea plătită (TVA deductibilă ).
taxa pe valoarea adăugată are un caracter universal, întrucât se aplică asupra tuturor operațiilor cu privire la transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau dobândite acestora;
taxa pe valoarea adăugată garantează neutralitatea în interiorul țării, între nivelul cotei fiind același și între fazele circuitului economic indiferent de întinderea circuitului economic. Taxa pe pe valoarea adăugată este considerată un impozit pe consum, fiind suportat de consumatorul final și datorat la bugetul de stat;
taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin așezarea acesteia care se bazează pe principiul destinației, și anume că taxa se aplică în statul de destinație și nu în statul de origine. Ca urmare, tot ceea ce se importă se impozitează în mod corespunzător, dar ceea ce se exportă este scutit complet de la plata acestui impozit;
mecanismul așezării TVA impulsionează activitatea economico-financiară a agenților economici;
taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin transparență, deoarece asigură fiecărui cetățean sau patron posibilitatea de a cunoaște precis mărimea taxei colectate, a celei deductibile și de plată la buget în fiecare lună. Prin urmare taxa pe valoarea adăugată poate reduce riscul de fraudă, prin posibilitatea de a proceda la confruntări între declarațiile cumpărătorilor și vânzătorilor;
inechitatea fiscală apare ca consecință a proporționalității cotei de taxă pe valoare adăugată, dar și din cauza faptului că nu ține seama de situația personală a suportatorului.
Taxa pe valoarea adăugată are și unele dezavantaje, dintre cel mai important este regresivitatea ei, atunci când se aplică într-o cotă unică valabil în cazul țării noastre asupra tuturor produselor și serviciilor. Introducerea taxei pe valoarea ca și instrument fiscal în colectarea veniturilor statului a reorganizat din bază întregul ansamblu a impozitelor indirecte, transformând întregul sistem fiscal din lume.
Pricipiile care stau la baza aplicării taxei pe valoarea adăugată sunt:
principiul originii-în cazul acestui principiu se impozitează valoarea care se adaugă tuturor produselor realizate într-o țară indiferent dacă se vor consuma în străinătate sau în țară. Conform principiului originii se impozitează și exporturile, iar importurile fiind scutite.
principiul destinației-în cazul acestui principiu se impozitează întraga valoare adăugată realizată atât în străinătate cât și în țară, tuturor bunurilor consumate în țara respectivă. Conform acestui principiu exporturile fiind scutite, iar importurile fiind impozitate.
1.1.2 Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind următoarele operațiuni realizate în România, și anume:
Livrările de bunuri efectuate cu plata sunt următoarele:
transferul drepturilor de proprietate;
bunurile constate lipsă, cât și bunurile deterioarate calitativ care numai pot fi valorificate;
prestările de servicii efectuate cu plata;
predarea bunurilor de către o altă persoană în cadrul unui contract care prevede că proprietatea este atribuită cel târziu în ultimul moment al plății scadente sau orice tip de contract care prevede ca plata să fie efectuată în rate;
preluarea bunurilor achiziționate sau fabricate de către persoanele impozabile, aceste bunuri fiind utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică pe care o desfășoară;
trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile în schimbul unei despăgubiri, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia;
orice distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare societății;
transferul dreptului de proprietate în urma executării silite;
folosirea provizorie a bunurilor care fac parte din activele unei persoane imobilizate diferită de activitatea economică, sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane în mod gratuit;
predarea de bunuri realizate pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare, atunci când comisionarul acționează în contul comitetului dar în numele propriu.
importul de bunuri.
Sunt de asemenea, operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată numite operațiuni impozabile și operațiuni efectuate cu plată pentru care locul este considerat a fi în România:
operațiuni taxabile pentru care se utilizează cota prevăzută de TVA, adică cota standard de 24 % sau cota redusă de 9 %;
operațiuni de import și achiziții intracomunitare scutite de taxă;
operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, fiind permisă deducerea taxei datorată sau achitată pentru serviciile și bunurile achiziționate;
operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, și nefiind permisă deducerea taxei sau achitată pentru serviciile și bunurile achiziționate, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regim special de scutire.
„Conform Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare, din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România, care trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art.132 (Locul livrării de bunuri ) și art.133(Locul prestării de servicii);
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art.127 alin.(2) ( Persoane impozabile și activitatea economică);
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art.127 alin.(1) (Persoane impozabile și activitatea economică), acționând ca atare;
operațiunile care, în sensul art.128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei efectuate cu plată.”
Nu intră în sfera de aplicare următoarele operațiuni impozabile:
livrarea de bunuri aflate în regimuri vamale suspensive sau sub procedură de tranzit intern;
În cazul achizițiilor intracomunitare, taxa pe valoarea adăugată nu se aplică următoarelor teritorii terțe:
Insula Heligoland teritoriul Busingen, Livigno, Melila, Campione d ′Italia, Ceuta și apele italiene ale Lacului Lugano, acestea fiind teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii;
Insulele Canare, Muntele Athos,Insulele Aland, Insulele anglo-normande și teritoriile franceze de peste mări, aceastea fiind teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii.
1.1.3 Baza de impozitare și cota de impozitare a taxei pe valoarea adăugată
Baza de impozitare semnifică contravaloarea unei livrări de bunuri și prestări servicii impozabile, a unei achiziții intracomunitare sau a unui import impozabil.
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru livrări de bunuri și prestări de servicii realizate pe teritoriul României este constituită din:
cheltuielile accesorii cum ar fi: transport și asigurare, comisioanele, cheltuieli cu ambalare;
livrări de bunuri sau prestării de servicii, din ceea ce urmează a fi obținută de furnizor ori de prestator din partea cumpărătorului, terțului sau beneficiarului sau din ceea ce constituie contrapartidă obținută, inclusiv subvențiile direct legate de prețul operațiunii;
taxele, impozitele dacă prin lege nu se menționează, excepție făcând taxa pe valoarea adăugată;
suma cheltuielilor realizate de persoana impozabilă pentru efectuarea prestărilor de servicii;
prețul de cost, sau prețul de achiziție determinat în momentul livrării.
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată nu cuprinde următoarele:
dobânzile percepute pentru plăți cu întârziere, operațiuni de leasing și livrări după data livrării sau prestării;
sconturile, remizele, rabaturile, reducerile de preț acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei și risturnele;
sumele achitate de o persoană impozabilă în contul clientului și care apoi se decontează acesteia;
valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți prin schimb fără a fi facturate;
sume reprezentând daune-interese, fiind stabilite prin hotărâre judecătoarească definitivă și irevocabilă, penalizările solicitate pentru neîndeplinirea parțială sau totală a obligațiilor contractuale în cazul în care sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate;
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată se reduce în următoarele situații:
în cazul în care au fost emise facturi în avans și ulterior este anulată parțial sau total livrarea de bunuri sau prestarea de servicii;
în cazul în care clienții restituie ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare;
în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate nu se pot încasa din motivul falimentului beneficiarului, reducere fiind permisă începând cu data când se declară falimentul;
în cazul refuzurilor parțiale sau totale cu privire la calitate, prețurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate și cantitatea;
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este formată din valoarea în vamă a bunurilor, conform prevederilor legale vamale în vigoare, la care se adaugă comisionul vamal, taxele vamele, accizele și orice alte taxe în afara României, cu excepția taxei pe valoarea adăugată datorate ca urmare a importului de bunuri în România. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată cuprinde totodată cheltuieli accesorii, transport și asigurare ca intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, comisionele, cheltuieli de ambalare.
Dacă la baza de impozitare a unei operațiuni alta decât importul de bunuri, suma folosită se exprimă în valută, atunci cursul de schimb de schimb care se aplică este cel comunicat de Banca Națională a României.
Cotele de taxă pe valoarea adăugată
Cota de taxă pe valoarea adăugată se aplică la baza de impozitare atunci când se emite factura fiscală, astfel taxa pe valoarea adăugată se calculează numai cu această prilej și se înscrie în factură.
Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 24 %, aceasta aplicându-se asupra bazei de impozitare pentru fiecare operațiune impozabilă care nu este scutită de taxă sau nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.
Cota redusă a taxei pe valoarea pe valoarea adăugată este de 9 %, aceasta se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea de bunuri și/ sau prestării servicii:
medicamente de uz uman și veterinar;
produse de ortopedie;
manuale școlare, ziare, cărți, reviste, excepție facând cele destinate publicității;
livrarea de făină albă de grâu, făină neagră de grâu, făină de secară , produse de panificație, toate sortimentele de pâine;
livrările de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția acelor proteze dentare;
serviciile ce constau în dreptul de intrare la muzee, castele, târguri, grădini botanice și zoologice, case memoriale, monumente arheologice, monemente arhitecturale, expoziții și evenimente culturale;
cazarea în sectorul hotelier, respectiv închirierea terenurilor amenajate cu corturi, baracamente sau căsuțe pentru turiști.
Cota de taxă pe valoarea adăugată este cea aplicabilă în vigoare la data la care produce faptul generator. Cota care se aplică pentru importul de bunuri este cea aplicabilă în interiorul României pentru livrarea acelui bun. Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată de de 5 % se aplică aupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, respectiv a terenului pe care sunt construite. În cazul prețurilor cu amănuntul acestea includ TVA și sunt dinainte stabilite și prețul lor sunt afișate, iar în momentul vânzări se impune să se delimiteze taxa pe valoarea adăugată din preț.
Cotele de taxă pe valoare adăugată în majoritatea țărilor lumii diferă, astfel întâlnim cote mici pentru produse alimentare de consum, mai mari pentru cele dăunătoare sănătățiiși lux și reduse pentru restul bunurilor și serviciilor.
Astfel cotele de taxa pe valoarea adăugată valabile la 01.01.2012 în țările din Uniunea Europeană sunt:
TABEL nr.1 Lista cotelor de TVA aplicate în statelor membre ale
Uniunii Europene la 01.01.2012
Sursa: http://codfiscal.net/20645/ce-cotele-tva-aplicabile-in-statele-membre-ue-1-ianuarie-2012
Din tabelul nr.1 Lista cotelor de TVA aplicate de legislația statelor membre, rezultă următoarele:
Nivelul și numărul cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă de la o țară la alta. Astfel, în Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia, Cipru,Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Olanda, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit se utilizează două categorii de cote, și anume: o cotă redusă și o cotă standard sau normală. În Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg se utilizează trei categorii de cote: o cotă super redusă, o cotă redusă și o cotă standard sau normală.
Cota redusă trebuie stabilită astfel încât cuantumul taxei pe valoarea adăugată provenit din aplicarea cotei să acopere taxa dedusă potrivit legii. Nivelul cotei reduse de taxă pe valoarea adăugată la nivelul anului 2012 se încadrează între 5 % în Cipru, Lituania, Malta, Regatul Unit și 18 % în Ungaria.
Nivelul cotei standard de taxă pe valoarea adăugată la nivelul anului 2012 se încadrează între 15 % în Luxemburg și Cipru până la 27 % în Ungaria.
Nivelul cotei super reduse se încadrează între 2,1 % în Franța și 4 % Spania și Italia, respectiv 4,8 % Irlanda, dar nu este o cotă prezentă în sistemul fiscal al tuturor membrilor Uniunii Europene, ci doar în cinci din cele 27 de state membre( Spania, Franța, Italia, Irlanda și Luxemburg. Diferențierea cotelor făcându-se în funcție de natura bunurilor și serviciilor.
Cotele de TVA valabile în România în prezent sunt:
cota standard de 24 % aplicabilă operațiunilor impozabile;
cota redusă de 9 % practicată pentru livrarea de manuale școlare, ziare, reviste, cărți, produse ortopedice și medicamente, precum și pentru serviciile din cadrul sectorului hotelier;
„ O consecință de ordin negativ a introducerii taxei pe valoarea adăugată este creșterea numărului de operații contabile și a persoanelor care le efectuează, deoarece această taxă la prima vedere simplă, ridică în practică numeroase probleme și presupune un volum mare de muncă.”
Astfel, că în țările dezvoltate veniturile ce provin din taxele generale pe vânzări dețin o pondere mai mare în totalul încasărilor cu unele excepții, decât taxele de consumație pe produs.
Locul operațiunilor taxei pe valoarea adăugată în sistemul resurselor financiare publice
Locul operațiunilor impozabile este:
Locul livrării de bunuri
Locul achiziției intracomunitare de bunuri
Locul importului de bunuri
Locul livrării de prestări servicii
Locul operațiunilor legate de podul de frontieră peste fluviul Dunărea între Calafat și Vidin.
Locul de prestare a serviciilor sau de livrare a bunurilor este considerat a fi în România. În cazul livrărilor de bunuri pentru care locul livrări nu este în România, nu sunt operațiuni impozabile în România.
Locul livrării de bunuri se consideră a fi:
locul unde se găsesc bunurile în momentul începerii expedieri sau transportului în cazul bunurilor transportate sau expediate de către furnizor, de un terț sau de cumpărător;
locul de plecare a transportului de pasageri, atunci când livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui avion sau tren, la bordul unui vapor pentru partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunității. Locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunității, iar locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul Comunității. Partea transportului de pasageri ce se efectuează în interiorul Comunității reprezintă partea transportului efectuată fără nici o oprire în afara Comunității între locul de sosire și cel de plecare;
locul unde se efectueză instalarea sau montajul, în situația în care bunurile care face obiectul unei instalări sau al unui montaj indiferent dacă punerea în funcțiune este efectuată de către furnizor sau de oricare altă persoană în contul său;
în cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe
teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire ori de răcire, ori energie electrică. Dacă cumpărătorul nu consumă efectiv energia electrică, gazul, energia termică sau agentul frigorific ori le consumă parțial, se consideră că bunurile neconsumate au fost utilizate și consumate în locul în care consumatorul își are sediul activității economice ori un sediu stabil pentru care se livrează bunurile.
locul unde se găsesc bunurile când sunt puse la dispoziția cumpărătorului
în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
în cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale
situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul rețelelor de încălzire ori de răcire, ori energie electrică către o persoană impozabilă locul livrării se consideră a fi locul în care acel acea persoană imozabilă își are sediul activității economice, ori locul în care acesta își are domiciliul stabil sau reședința.
Locul livrării bunurilor este întotdeauna în România, iar în cazul vânzărilor de produse accizabile la distanță efectuate dintr-un stat membru către o persoană neimpozabilă din România alta decât persoana juridică neimpozabilă fără aplicarea plafonului.
Locul achiziției intracomunitare de bunuri
este locul unde se găsesc bunurile în momentul în care sev încheie expedierea sau transportul bunurilor. În cazul acesta dacă cumpărătorul comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil emis de autoritățile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziția intracomunitară, atunci locul respectivei achiziții intracomunitare se consideră a fi în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.
Locul importului de bunuri
locul importului de bunuri se consideră pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul comunitar;
Locul prestării de servicii se consideră a fi locul unde prestator își are stabilit sediul activității economice, iar dacă serviciile sunt prestate de la un alt sediu stabil aflat în alt loc decât cel unde se află respectivul sediu , locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliu stabil sau reședința obișnuită.
Făcând excepție de la acestea, locul prestării este considerat a fi locul prestării efective pentru serviciile de restaurant și catering, locul unde se efectuează transportul și locul unde sunt situate bunurile. Locul serviciilor este considerat a fi locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către persoane impozabile, locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile locul unde beneficiarul își are stabilit dimiciliul sau reședința și locul în care este efectuată operațiunea principală în conform prevederilor codului fiscal.
Locul operațiunilor legate de podul de frontieră peste fluviul Dunărea între Calafat și Vidin
„ Pentru a determina locul operațiunilor impozabile în ceea ce privește întreținerea sau repararea podului de frontieră, frontiera teritorială este considerată ca fiind la mijlocul podului, pentru livrările de bunuri, prestările de servicii, achizițiile intracomunitare și importurile de bunuri, destinate întreținerii sau reparării podului.
Pentru a determina locul operațiunii impozabile în ceea ce privește perceperea taxei de trecere a podului, se consideră toată lungimea podului ca fiind: parte a teritoriului României, pentru călătoriile dinspre România spre Bulgaria și parte a teritoriului Bulgariei, pentru călătoriile dinspre Bulgaria spre România.”
Prezentarea și caracterizarea sistemului de impozite indirecte în România și Uniunea Europeană
Sistemul de funcționare a taxei pe valoarea adăugată are la baza sa un principiu elementar care constă în aceea că din taxa ce se facturează pentru serviciile prestate și bunurile livrate se scade taxa aferentă serviciilor sau bunurilor achiziționate sau executate în unități proprii destinate pentru stabilirea operațiilor impozabile.
În România, începând din anul 2005 impozitul pe venitul persoanelor fizice are o cotă unică de impozitare de 16 % aceasta fiind aplicată și pe impozitul pe profit. Din anul 2005 acesta a înlocuit sistemul de cote progresive cu patru tranșe de impozitare, și anume: 18 % și 40 %. Această cotă aplicându-se veniturilor din activități independente, veniturilor din bunuri mobile și imobile „ ca de exemplu chiriile”, drepturilor de autor, și de asemenea veniturilor din dobânzi.
În România cota standard de taxa pe valoarea adăugată este de 24 % urcând astfel în topul țărilor cu cea mai ridicată cotă pe valoarea adăugată. O cotă redusă de 9 % se aplică asupra bunurilor cum sunt produsele farmaceutice, cărți, ziare, echipamente medicale pentru persoanele cu handicap, accesul de cazare la un hotel și la servicii culturale și una de 5 % la vânzarea locuințelor noi cu o valoare mai mică de 380.000 lei și cu o suprafață până în 100 mp.
Scutirile de taxă pe valoare adăugată fără drept de duducere se aplică tratamentelor medicale, unor activități educaționale, culturale și serviciilor publice poștale, anumitor tranzacții de asigurare și reasigurare, de tranzacții bancare și finnaciare. Începând cu anul 2009 s-a aplicat o cotă redusă de 5% pentru livrarea de locuințe sociale, inclusiv a terenurilor pe care sunt construite.
Înainte de 2005 cota de impozitare pentru „ impozitul pe profit ” era de 25 %. Începând cu anul 2005 în cazul impozitului pe profit s-a aplicat cota unică de 16 % acesta aplicându-se asupra profitului impozabil. Persoana juridică care plătește divedente către o altă persoană juridică română are obligația să rețină, să plătească și să declare impozitul pe dividende stabilit prin aplicarea unei cote de impozit de 16 % asupra dividendului brut distribuit.
Din 1 mai 2009 până în octombrie 2010 a existat o variantă de calcul pentru plata impozitului pe profit, fiind reprezentată de impozitul minim anual stabilit în funcție de veniturile totale anuale.
În Uniune Europeană, de exemplu în Ungaria cota standard taxa pe valoarea adaugată a crescut de la 20 % la 25 % în iulie 2009 și la 27 % în anul 2012, în moment ce o cotă redusă de
18 % se aplică pentru produsele lactate, pâine, produse de panificație și servicii de cazare. În anul 2009 cota taxa pe valoarea adăugată a fost de 18 % pentru serviciile de încălzire. În anul 2010 aceasta se situa la un nivel de 5 %, cotă care se mai aplică și la medicamente, ziare, cărți. O creștere a accizelor a avut loc în anul 2011 pentru produsele din tutun, această creștere suplimentară este în conformitate cu Directiva 2008/118/CE. Accizele la tutun, combustibl și alcool au crescut de asemenea și în anul 2012. Ca și concluzie, Ungaria va deveni țara cu cel mai ridicat nivel al taxei pe valoarea adăugată din Uniunea Europeană, după ce parlamentu ungar a aprobat o lege referitoare la fiscalitate care include și majorarea cotei de la 25 % la 27 %. Legea aprobată include și creșterea impozitelor aplicate microintreprinderilor.
În Germania, cota standard de taxă pe valoarea adăugată a crescut de la 16 % la 19 % începând cu 1 ianuarie 2007, aplicându-se doar o cotă redusă de 7 % la anumite produse alimentare, cărți, hoteluri, pensiuni și transport public. Scutiri de TVA sunt acordate serviciilor de închirieri și servicii medicale.
În Franța, cota standard TVA este de 19,6 % și va crește până la 21,2 %. Două cote reduse se aplică de 5, 5 % mărfurilor de bază și 7 % asupra serviciilor de cazare, restaurantelor și sectorului imobiliar. O cotă de 2,1 % se aplică la spectacole de teatru, medicamente și ziare.
În țările din Uniunea Europeană, taxa pe valoarea adaugată este stabilită de către stat. Regulamentul aplicabil în Uniunea Europeană în materie de TVA, prevede ca statele membre pot aplica o taxă normală, minimul acesteia neputănd să fie inferior cotei de 15 % și două taxe reduse, minimul neputând fi inferior cotei de 5 %.
Acesta este punctul în care intervin diferențe în privința TVA, atât la nivel european cât și între Franța și România.
În Spania, taxa pe valoarea adăugată este de 18 %, dar are și o cotă redusă de 8 % și o cotă suoper redusă de 4 % la medicamente, cărți, construcția de clădiri noi și alimente.
De asemenea, Malta are cota standard de taxă pe valoarea adăugată de 18 % și două cote reduse de 5%, respectiv 7 %.
În Bulgaria, Cehia, Estonia, Italia, Austria, Slovenia, Slovacia , cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 20% Cota de 20 % este cea mai frecventă în Uniunea Europeană, ea fiind aplicată pe lângă Bulgaria și în Cehia, Italia, Austria, Estonia, Slovacia și Slovenia. O cotă a taxei pe valoarea adăugată mai mică se aplică pentru agențiile de turism, iar pentru serviciile de cazare într-un hotel și transportul turiștilor se plătește o cotă redusă de 9 %. În Bulgaria nu există nu cotă redusă pentru alimente, materiale, medicamente și rechizite școlare.
În Letonia, statutul baltic aplică o taxă pe valoarea adăugată de 22 % și una redusă de 12 % la echipament medical, transport de pasageri, cărți, precum și la medicamente.
În Danemarca și Suedia dețineau până de curând prima poziție în clasamentul țărilor cu cea mai mare taxă pe valoarea adăugată, cota standard la taxa pe valoarea adăgată este de 25 %, o excepție făcând-o ziarele care sunt impozitate cu cota zero. Ca parte a finanțării reformei fiscale din 2009, taxele pe energie, făcând excepție motorina și benzina, sunt crescute cu 15 %, iar industria și afacerile vor plăti taxa pe energie în viitor la o cotă de 15 DKK/ GJ ( 2 euro/GJ ). Taxa pe energie a fost indexată cu inflația din 2008 și reforma fiscală prevede continuarea indexării începând cu 2016. Dintre cele două state nordice doar Suedia are cotă redusă de taxă pe valoarea adăugată de 12 %, respectiv 6 %.
În Belgia, taxa pe valoarea adăugată este de 21 % și se mai găsește atât în Irlanda, cât și în Lituania. Belgia mai are și două cote reduse de taxă pe valoarea adăugată, una de 6 % și, respectiv de 12 %.
În Grecia, Polonia, Portugalia, Finlanda, statutul aflat în pragul falimentului are una dintre cele mai mari cote standard din Uniunea Europeană de 23 % și două cote reduse de 13 % și 6,5 %.
În Luxemburg cota standard de taxă pe valoarea adăugată este de 15 % și două cote reduse de 6 % și 12 %. De asemenea, ducatul de Luxemburg mai are o cotă super redusă de TVA DE 3 %, fiind aplicată la mai multe produse și servicii precum alimente, transport de persoane și cărți.
În Cipru, cota standard de taxa pe valoarea adăugată este de 15 %, care are două cote reduse de 5 % respectiv 8 %.
În Marea Britanie cota standard a taxei pe valoarea adaugată a crescut de la 17,5 % la 20 % din anul 2011. Cota redusă de 5 % se aplică pentru combustibili și energie. Cota zero este folosită pe scară largă și se aplică pentru cărți, construcții noi, unele produse alimentare, transport de pasageri, îmbrăcăminte de copii, încălțăminte și unele acțiuni de caritate.
Electricitatea și gazul sunt considerate bunuri în scopuri TVA, iar în cazul acestora este foarte dificil determinarea locului livrării.
Taxa pe valoarea adăugată facturată ca impozit pe prestări servicii și bunuri este una dintre principalele surse de venituri fiscale pentru guvernele din Uniunea Europeană, ridicăndu-se anual la peste 700 de miliarde de euro.
Dar în Uniunea Europeană încasările din taxa pe valoarea adăugată sunt în fiecare an, cu aproape 20 % mai mici decât ar trebui să fie în mod normal. Conform calculelor din anul 2011 nu s-a mai plătit taxa pe valoarea adăugată în valoare de circa 193 de miliarde de euro, reprezentând aproximativ 1,5 % din PIB.
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată în țările din Uniunea Europeană variază considerabil pentru aceleași produse.
Sistemul comun privind TVA este necesar să conducă, chiar și în cazul în care cotele și scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate în domeniul concurenței, astfel încât pe teriotoriul fiecărui stat membru bunurile și serviciile similare să suporte aceeași sarcină fiscală, indiferent de lungimea lanțului de producție și de distribuție.
Taxa pe valoarea adăugată numită și taxă pe cifra de afaceri se aplică în statele membre din anul 1970. Directiva 2006/112/CE urmărește o armonizare a regulamentelor privind taxa pe valoarea adăugată în jurul a două intervale de rate de impozitare.
Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată sistematizează dispozițiile de punere în aplicare a sistemului comun privind TVA, aceasta aplicându-se producției și distribuirii de bunuri și servicii achiziționate și comercializate în vederea consumului în interiorul Uniunii Europene. TVA este suportată în final de consumator sub forma unui procent adăugat la prețul final al bunurilor sau serviciilor.
Persoanele impozabile în scopuri de TVA își pot deduce din contul de TVA valoarea taxei pe care au plătit-o altor persoane impozabile indiferent de numărul operațiunilor, aceasta asigurându-i taxei pe valoarea adăgată neutralitatea.
Capitolul 2. Rolul taxei pe valoarea adăugată în sistemul resurselor financiare publice
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată reprezintă un element esențial pentru prevenirea evaziunii fiscale, exprimă o condiție obligatorie în desfășurarea reformei și este un impozit indirect care elimină orice formă de discriminare între operatorii economici.Taxa pe valoarea adăugată a jucat rolul de „ instrument în mâna statului” de influențare a modificărilor structurale din economie.
„Reformarea sistemului de TVA poate juca un rol esențial în realizarea Strategiei Europa 20203 și în întoarcerea la creștere economică prin potențialul său de redinamizare a pieței unice și de sprijinire a unei consolidări bugetare inteligente în statele membre.”
Rolul taxei pe valoarea agăugată se concretizează în faptul că prin intermediul ei, statul redistribuie o parte importantă din PIB, între persoane fizice și persoane juridice.
Un rol important al taxei pe valoarea adăugată l-a avut situația economică actuală în asigurarea stabilității și creșterii economice, aceasta fiind sursa principală de venit pentru statele membre reprezebtând 20 % din veniturile fiscale totale. Taxa pe valoarea adăugată poate deveni și mai importantă pe măsură ce îmbătrânirea și recesiunea populației afectează alte surse de venituri. Este foarte important ca sistemul taxei pe valoarea adăugată să fie pe deplin funcțional și să ofere beneficii potențiale.
2.1 Plătitorii TVA și persoanele obligate la plata taxei pe valoarea adăugată
Este considerat contribuabil orice persoană care desfășoară, indiferent de loc și independent activități economice de natura, oricare ar fi rezultatul sau scopul acestei activității. Activitatea economică cuprinde: activitatea comercianților, prestatorilor de servicii, producătorilor, inclusiv activități agricole, activitățiile profesiilor libere, exploatarea bunurilor necorporale și corporale cu scopul de a obține venit cu caracter de continuitate.
În angajarea persoanelor impozabile nu se face distincția între persoane juridice și persoane fizice, ci se pleacă de la activitățile pe care acestea le desfășoară. Distincția trebuie făcută între persoană impozabilă și persoană înregistrată în scop de TVA sau plătitor de TVA, astfel avem următoarea situație: „persoane impozabile care au obligația să se înregistreze în scop de TVA conform prevederilor art.153 Codul. Fiscal, ele sunt plătitorii de TVA; persoane impozabile care fac doar operațiuni scutite fără drept de deducere și persoane impozabile care beneficiază de regimul de scutire pentru întreprinderi ( art.152 Codul Fiscal ), acestea nu sunt obligate să se înregistreze în scop de TVA conform prevederilor art.153 Codului Fiscal și nu colectează TVA la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, fiind neplătitori de TVA.”
Nu sunt persoane impozabile:
instituțiile publice pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de
autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activității economice se percep redevențe, cotizații, taxe, onorarii sau alte plăți, excepție făcând acele activități care ar produce abateri concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile sau pentru activitățile desfășurate în calitate de autoritate publică dar care sunt scutite de taxă, sau pentru activității de transport de bunuri și de persoane, telecomunicații, furnizare de apă, energie electră, gaz, energie termică, servicii prestate în porturi și aeroporturi, depozitare, activitățile agențiilor de călătorie, activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;
angajatul sau oricare altă persoană legată de angajator printr-un contract
individual de muncă sau prin orișice intrument juridic care creează un raport angajator/angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, obligațiile angajatorului sau remunerarea. De asemenea, nici direcția generalaă a fiannțelor publice nu este considerată a fi persoană impozabilă pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietate privatăa statului conform prevederilor legale.
Orice contribuabil care efectuează ocazional achiziții intracomunitare de mijloace de transport noi va fi considerat persoană impozabilă pentru orice astfel de achiziție.
Plătitorii taxi pe valoarea adăugată sunt atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice care efectuează în mod ocazional sau obișnuit una sau mai multe operațiuni care intră sub incidența taxei pe valoarea adăugată. Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, exceptând cazul pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei.
Plătitorii taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile din România sunt:
contribuabilii înregistrați ca plătitorii de taxă pe valoarea adăugată pentru
operațiuni taxabile. În cazul acesta taxa este datorată de orice persoană impozabilă, respectiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA, fiind în același timp beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România și care sunt furnizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României. Taxa pe valoarea adăugată este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situațiile referitoare la scutiri.
Persoanele înregistrate ca plătitorii de taxă pe valoarea adăugată evidențiază taxa care se cuvine acestor operațiuni în decontul de taxă pe valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă. Taxa pe valoarea adăugată se achită pe baza decontului special de taxă pe valoarea adăugată de către persoanele care nu sunt înregistrate ca fiind plătitori de taxă.
Plătitorii înregistrați plătitori de taxă pe valoarea adăugată pentru achiziții
intracomunitare. În cazul acesta persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri care este taxabilă este obligată la plata taxei. Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării este obligația importatorului.
Obligațiile plătitorilor de taxă pe valorea adăugată se referă la înregistrarea fiscală, evidența operațiunilor impozabile și depunerea decontului, emiterea facturilor fiscale. Orice contribuabil trebuie să facă solicitare privind înregistrarea ca plătitor de TVA în următoarele situații: la înființare dacă declară că realizează o cifră de afaceri peste plafonul de scutire; după înregistrarea fiscală contribuabili care nu sunt înregistrați ca plătitori de TVA, dacă efectuează operațiuni sub plafonul de scutire prevăzut de lege trebuie sa solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată; la înființare dacă declară că realizează o cifră de afaceri sub plafonul de scutire și după înregistrarea fiscală dacă depășește plafonul de scutire în termen de 15 zile. Orice persoană impozabilă care este înregistrată ca plătitoare de TVA are obligația de a emite factură pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii către fiecare beneficiar.
2.2 Scutiri de la plata taxei pe valoarea adăugată și
regimul deducerilor
Operațiunile scutite de taxă pe valoarea adăugată sunt reglementate prin legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare Titlul VI „Taxa pe valoarea adăugată”, nefiind admisă extinderea lor prin analogie. Atât cu privire la sfera de aplicare, precum și în ceea ce privește plătitorii legea specială privind taxa pe valoarea adăugată reflectă o serie de operațiuni scutite, cât și exonerări de la plată.
Toate celelalte operațiuni scutite scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată prin alte acte normative se consideră operațiuni scutite fără drept de deducere în situația în care actele normative respective nu prevăd în mod expres posibilitatea furnizorilor/prestatorilor de a exercita dreptul de deducere.
Printre operațiunile scutite de taxă pe valoarea adăugată se numără:
Scutirile pentru livrările de bunuri și prestările de servicii de interes
general realizate în interiorul țării sunt: prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari, cât și livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de tehnicieni dentari; spitalizarea, operațiunile strâns legate de acestea și îngrijirile medicale indiferent de forma de organizare desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități cum sunt de exemplu spitalele, sanatorii, dispensare, centre de îngrijire medicală, baze de tratament și recuperare, stații de salvare; prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical; livrările de organe, lapte și sânge de proveniență umană; furnizarea de personal de către instituțiile filozofice sau religioase; activitățile specifice posturilor de radio și televiziune altele decât activitățile de natură comercială; activitatea de învățământ desfășurată de unitățile autorizate, inclusiv activitatea căminelor și cantinelor organizate pe lângă aceste unități, formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de către instituțiile publice sau de către alte entități recunoscute care au aceste obiective; transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate în vehicule special amenajate în acest sens de către entități autorizate; prestările de servicii și/sau livrările de bunuri ce au legătură cu protecția copiilor și a tinerolor efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social; meditațiile acordate în particular de către acdre didactice din domeniul învățământului școlar, universitar și preuniversitar; serviciile publice poștale, cât și livrarea de bunuri aferentă acestora.
Mai sunt scutite de taxă și următoarele operațiuni ce nu au interes general: prestarea serviciilor de natură financiar-bancară, pariuri, loterii și alte jocuri de noroc realizate de persoane autorizate conform legii să desfășoare alte activităț, operațiunile de asigurare și de reasigurare, cât și prestările de servicii care sunt legate cu operațiunile de asigurare și/sau reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni; arendarea, concensionarea acordarea unor drepturi reale asupra unu bun imobil, închirierea și leasingul de bunuri imobile; livrarea la valoarea nominală de timbre poștale utilizabile pentru serviciile poștale de timbre fiscale și alte timbre asemănătoare. De asemenea sunt scutite și de la plata TVA și unitățile sanitare din stațiunile balneoclimatrice.
Nu se aplică scutire pentru furnizarea de meducamente, proteze medicale, bandaje, produse otopedice, efectuată de persoane care nu oferă tratament medical, tratament veterinar, spitalizare cât și farmaciile. Nu se aplică scutire nici pentru închirierea seifurilor, închirierea utilajelor și mașinilor și închirierea de spații sau locații pentru parcarea autovehiculelor.
Scutirile pentru operațiunile de import și pentru achizițiile
intracomunitare sunt: importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este scutită de TVA în interiorul țării; importul de bunuri în regim diplomatic și consular, cât și de către cetățenii cu statut dimplomatic sau consular în România în condiții de reciprocitate; importul de bunuri de către forțele armate ale statelor străine membre NATO pentru uzul acestora sau al persinalului civil însoțitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forțe iau parte la efortul comun de apărare; importul de bunuri efectuat în România de reprezentanțele organismelor internaționale recunoscute ca autorități publice din România, precum și de către membrii acestor organizații în limitele și convențiile internaționale de instruire conform procedurii stabilite prin norme; importul de aur realizat de către Banca Națională a României; importul realizat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim produse piscicole pescuite neprelucrate sau după ce au fost păstrate în vederea comercializării înainte de livrare.
Exporturile sau alte operațiuni similare pentru livrările
intracomunitare și pentru transportul internațional sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere. Astfel că, următoarele operațiuni sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată: livrările de bunuri transportate sau expediate în afara țării de către furnizor sau de către oricare altă persoană în contul său; livrările de aur de către BNR; prestările de servicii inclusiv transportul și accesoriile transportului legate direct de exportul de bunuri; transportul internațional de persoane; prestările de servicii realizate în interiorul țării asupra bunurilor mobile achiziționate sau importate în vederea prelucrării în România și care după aceea sunt transportate în afara Comunității de către prestatorul serviciilor dacă acesta nu are domiciuliul în România; transportul intrcomunitar de bunuri realizat în insulele care formează regiunile autonome Azore și Madeira; livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi transmite un cod valabil de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, fiind atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru; livrările intracomunitare de mijloace de transport către un cumpărător care nu îi transmite furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată.
Scutirile speciale legate de traficul internațional de bunuri sunt:
Livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal; livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de tranzit vamal extern; prestarea de servicii legate direct de operațiunile dinainte; livrarea de bunuri destinate plasării în magazinele duty-free și în alte magazine situate în aeroporturile internaționale; anumite operațiuni desfășurate într-o zonă liberă sau într-un port liber prevăzute în normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Activitățile contribuabililor a căror cifră de afaceri anuală declarată sau realizată până la un anumit plafon prevăzut de lege, beneficiază de regimul special de scutire de TVA. Regimul special de scutire operează asupra întregii activități a contribuabililor, indiferent dacă operațiunile desfășurate sunt taxabile, scutite fără drept de deducere, scutite cu drept de deducere sau operațiuni care nu se găsesc în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se determină, în principiu, ca diferență între valoarea taxei facturate pentru bunurile livrate și serviciile prestate( taxa pe valoarea adăugată colectată) și a taxei aferente intrărilor
( taxa pe valoarea adăugată de dedus ).
Are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, orice persoană impozabilă dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: opearțiuni taxabile, operațiuni rezultate din activități econocmice pentru care locul prestării/livrării se consideră a fi în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă în care în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România. Au dreptul la deducere numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale teritoriale ca plătitori de TVA.
Nu sunt deductibile taxa datorată sau achitată pentru produse din tutun și achiziițiile de băuturi alcolice, făcând excepție bunurile destinate revânzării sau care sunt utilizate pentru prestării servicii; taxa aferentă sumelor achitate în numele și în contul altei persoane și care apoi se decontează, cât și taxa aferentă sumelor încasate în numele și în contul altei persoane care nu sunt incluse în baza de impozitare. Dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, importului, achiziției intracomunitare, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile atucni cănd vehiculele nu sunt utilizate în scopul activității economice se limitează la 50 % .
Pentru exercitarea dreptului de deducere se impun persoanei impozabile să îndeplinească o serie de condiții: pentru taxa aferentă ueni achiziții intracomunitare să dețină o factură; pentru txa aferentă unei operațiuni similare cu o achiziție intracomunitară de bunuri să dețină o aotofactură emis de statul membru din care bunurile au fost transportate sau expediate; pentru taxa datorată sau pentru importul de bunuri să dețină declarația vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale.
Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente achizițiilor efectuate de către o persoană impozabilă cu regim mixt se determină conform prezentului articol, astfel persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze operațiuni care dau drept de deducere, precum și operațiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană impozabilă cu regim mixt.
În cazul achizițiilor pentru care nu se cunoaște destinația, respectiv daca acestea au fost utilizate pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere sau nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate detrimina proporția în care sunt sau vor fi utilizate se evidențiază într-o coloană diferită din jurnalul de cumpărări, iar taxa deductibilă acestor achiziții se deduce pe bază de pro-rata.
Pro-rata se determină ca raport între veniturile obținute din operațiuni cu drept de deducere, inclusiv subvenții legate direct de prețul acestora la numărător, iar la numitor se trece veniturile de la numărător plus veniturile obținute din operațiuni care nu dau drept de deducere. La numitor se adaugă alocațiile, subvențiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale care nu intră în sfera de aplicare a TVA. Pro-rata se determină anual în cazul în care elementele prevăzute la numitor și numărător sunt cumulate pentru întreg anul fiscal. Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie în funcție de realizările obținute în cursul anului.
Dreptul de deducere poate fi ajustat în situații cum sunt: în cazul unor modificări legislative, modificări ale obiectului de activitate, alocarea de bunuri/servicii pentru operațiuni care dau drept de deducere, iar la sfârșit alocarea acestora pentru realizarea de operațiuni care nu dau drept de deducere bunuri lipsă din gestiune; în cazul în care există modificări ale elementelor luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile intervenite după depunerea decontului de taxă.
Contribuabilul trebuie să păstreze o situație a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei deductibile și al ajustărilor realizate.
2.3 Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. Exigibilitatea taxei arată data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită în baza legii să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, tocmai dacă plata acestei taxe poate fi amânată. Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată intervine și devine exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii.
Pentru bunurile livrate ce are la bază un contract de consignație, se urmărește că livrarea bunurilor are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienților săi. În cazul operațiunilor de concensionare, leasing, închiriere, arendare de bunuri serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea plății. Pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor care sunt prestate pe o perioada mai mare de un an și care nu determină decontări sau plăți în cursul acestei perioade, se consideră realizate la expirarea fiecărui an calendaristic atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.
Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine atunci când are loc faptul generator la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu unele excepții, ce intervine în momente cum sunt: la data la care este emisă factura fiscală, înainte de data la care intervine faptul generator; la data extragerii numerarului pentru prestările de servicii sau livrările de bunuri realizate prin mașini automate de jocuri, de vânzare sau alte mașini asemănătoare; la data la care se încasează avansul, în cazul în care se încasează avansuri înaintea prestării de servicii sau livrării de bunuri. Avansurile presupun plata parțială sau integrală a contravalrii bunurilor sau serviciilor, înaintea prestării, cât și a livrării. Excepții fac și avansurile pentru operațiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată sau care nu se regăsesc în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, avansurile înacasate pentru plata importurilor vamale.
Nu sunt exigibile pentru aplicarea sistemului TVA la încasare următoarele persoane impozabile: persoane care fac nu sunt stabilite în România, persoane care fac parte dintr-un grup fiscal unic, persoane care în anul anterior au depășit plafonul de 2.250.000 lei și persoane care se înregistrează în scopuri de taxă pe valoarea adăugată în cursul anului și care au depășit plafonul de 2.250.000 lei în anul anterior sau în anul în curs, calculat în funcție de operațiunile realizate în perioada în care persoana respectivă a avut un cod valabil de TVA.
În cazul unei livrări intracomunitare de bunuri scutite de TVA, exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii sau după caz, la emiterea autofacturii, ori în a cea de-a 15-a zi a lunii ce urmează celei în care a intervenit faptul generator dacă nu a fost emisă nici o factură.
Capitolul 3. Studiu de caz la
SOCIETATEA MURARIU SIMONA S.R.L
Prezentarea generală a societății S.C MURARIU SIMONA S.R.L.
Societatea comercială MURARIU SIMONA SRL a fost înființată în data de 23.04.2009. La 23 aprilie 2009 după parcurgerea etapelor și obținerea tuturor documentelor necesare privind societățile comerciale, s-a organizat și își începe activitatea societatea comercială " MURARIU SIMONA S.R.L.
SOCIETATEA MURARIU SIMONA SRL este persoană juridică română având forma juridică de societate cu raspundere limitată cu capital privat, având sediul în România. Societatea își desfasoară activitatea în conformitate cu legile romane și cu prevederile din contractul și statutul societății. Funcționarea societății este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul Comerțului. Societatea comercială ca și toate celelalte instituții ale dreptului, își datorează apariția unor cauze economice și sociale.
Societatea funcționează conform statutului său autentificat la data de 24.04.2009. Firma are ca unic asociat și administrator pe Murariu Simona, cetățean român, domiciliat în Reșița, sediul firmei fiind în Reșița, Strada Traian Lalescu nr .24 unde sunt deschise două magazine. De asemenea, societatea deține un depozit situat pe platforma Câlnicel în Reșița. Scopul societății este comerțul cu produse de papetarie și materiale de construcții, prestări servicii, etc.
Obiectul de activitate al societății
Obiectul de activitate al societății va putea fi modificat prin hotărârea AGA. Capitalul social al societății este de 200 lei și este în întregime privat. El este format din 20 acțiuni cu o valoare nominală de 10lei/acțiune. Capitalul este în întregime subscris și vărsat.
Obiectul de activitate al societății este:
4673 -comerț cu ridicată al materialelor de construcții și echipamentelor sanitare
4676 -comerț cu ridicată al altor produse intermediare
4762 –comerț cu amanuntul al ziarelor și articolelor de papetărie, în magazine specializate
5590 -alte servicii de cazare
5610 -restaurante
6831 -agenții imobiliare
1812 -alte activități de tipărire
2363 -fabricarea betonului
2364 -fabricarea mortarului
4213 -construcția de poduri și tuneluri
4321 -lucrări de instalații electrice
4399 -alte lucrări de construcții
SOCIETATEA MURARIU SIMONA S.R.L. comercializează o gamă variată de materiale de construcții utile pentru amenajarea de apartamente sau case, sau pentru construcția de case sau alte imobile. Mare parte din materialele de construcții comercializate de firmă provin de pe piața internă, dar o parte a lor provine și din import.
AUSTROTHERM “Marca europeana. Calitate austriaca.”
Produce polistiren expandat, polistiren extrudat și profile pentru fațade. Polistirenul expandat, material termoizolant foarte apreciat, este utilizat pentru realizarea anvelopelor termorezistente care îmbracă o clădire de locuit, de birouri, școala, spital sau cameră frigorifică de la subsol până la acoperiș. Polistirenul extrudat, ROZ prin calitățile sale termoizolante excelente, rezistentă mare la compresiune, absorbția minimă de apă, proprietăți mecanice excelente, este recomandat pentru rezolvarea celor mai dificile probleme de construcții.
Avantajele polistirenului Austritherm: economisirea căldurii, evitarea punților termice, evitarea condensului, plăci de calitate superioară și cu dimensiuni standard (20 mm până la 300 mm) mai mult spațiu de locuit decât în cazul pèreților groși din caramidă construcții mai ușoare, sarcini seismice mai mici.
HENCO „Tub multistrat pentru orice utilizare”
Cu o gamă completă de tub multistrat cu inserție de aluminiu, Henco propune tuturor profesioniștilor un sistem de tub care poate fi folosit în toate instalațiile termice, sanitare și de încalzire prin pardoseală. Tubul de tip sandwich Henco se poate monta simplu și rapid, menținandu-și forma chiar și după îndoire, fiind rezistent la coroziune, la influența factorilor chimici și electro-mecanici.
Tubul Henco are următoarele proprietăți care certifică calitatea mărcii: 100% etanș la difuzia de oxygen și a vaporilor de apă; coeficient de dilatare liniară inferior metalului; izolant fonic; rezistent la temperaturi și presiuni înalte; sensibilitate redusă la depuneri sau coroziune; învelisul interior și exterior reticulat prin fascicol de electroni.
AQUAMAT
Mortar hidroizolant aplicabil cu bidineaua. Este un mortar hidroizolant pe baza de ciment care conferă: hidroizolație perfectă la presiuni hidrostatice de până la 7 atm conform DIN 1048; permeabilitate la vapori; aderență perfectă la suportori minerali, precum beton, zidarie, tencuială și poate prelua presiuni negative; aplicare ușoara și economică. Oferă posibilitatea hidroizolării ulterioare a unor spații din subsoluri prin interior pentru că poate prelua presiuni negative ale apei, fără a fi nevoie de contrasuport, dată fiind aderența sa perfectă la suport.
Recunoașterea pe care și-a câstigat-o firma nu ar fi fost posibilă fără încheierea unor contracte avantajoase cu diverși furnizori din țară,cum ar fi: PREMIANT SERVICII S.R.L; CROSI GRUP S.R.L; LIMPEZA S.R.L,
JUST 4 CLEAN DISTRIBUTION S.R.L; POLICOLOR S.A; SEDA INVEST S.R.L; KOBER S.R.L; AUTO ALEX S.R.L; AGRESSIONE GROUP S.R.L.
Unii dintre cei mai fideli clienți sunt: Hidroconstrucția SA, Serviciul Public-Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat al Municipiul Reșița, Uzina Constructoare de Mașini Reșița, Stelux Electriz Com SRL, Taliana Sim Construct SRL, Serviciul Public- Direcția pentru Întreținere și Repararea Patrimoniului.
Structura organizatorică a societății
În cadrul societății MURARIU SIMONA S.R.L activitățile ce țin de domeniile financiar, contabilitate, salarii, prețuri se desfașoară în cadrul unui singur compartiment condus de contabilul șef.
Compartimentul financiar-contabil are atribuțiuni multiple și relații cu toate celelalte compartimente din cadrul societății, dar totodată este subordonat administratorului. Relațiile cu celelalte compartimente sunt atât de intrare cât și de ieșire.
Organizarea activității Societății MURARIU SIMONA S.R.L este ilustrată prin următoarea organigramă.
În cadrul compartimentului Aprovizionare desfacere se întocmesc comenzile către furnizori în vederea aprovizionării unității cu mărfurile necesare activității de comercializare pe care o desfășoară.
Organizarea și ținerea contabilității Societății
MURARIU SIMONA S.R.L.
La nivelul societății MURARIU SIMONA S.R.L jurnalele, registrele, evidențele și alte documente asemănătoare se întocmesc în cadrul compartimentului financiar-contabil, astfel încât să cuprindă cel puțin elemente prevăzute pentru fiecare dintre acestea. Documentele nu sunt formulare tipizate stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor. Fiecare persoană impozabilă poate să își stabilească modelul documentelor pe baza cărora determină taxa colectată și taxa deductibilă, conform specificului propriu de activitate.
Pentru ținerea contabilității se folosește un program computerizat autorizat. Evidența TVA deductibilă și colectată se conduce cu ajutorului Jurnalului pentru cumpărări și a Jurnalului pentru vânzări. S-au verificat documente justificative care au stat la baza înregistrării TVA deductibilă și TVA colectată în perioada Ianuarie-Decembrie 2014, documente care corespund pozițiilor din aceste jurnale.
Jurnalul pentru vânzări servește ca registru auxiliar pentru înregistrarea vâzărilor de bunuri și servicii, document de control al unor operații înregistrate în contabilitate și document de stabilire lunară a TVA colectată. Acesta se completează într-un singur exemplar în care se înregistrează zilnic baza documentelor tipizate cu regim special, elemente necesare determinării corecte a taxei pe valoarea adăugată colectată.
Jurnalul pentru cumpărări servește ca document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată deductibilă, document de control al unor operații înregistrate în contabilitate și registru fiscal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii. În acesta se înscriu toate documentele aferente intrărilor de bunuri și servicii pentru nevoile firmei, indiferent de destinația acestora pentru realizarea de operațiuni impozabile. Întreaga activitate desfășurată de societatea MURARIU SIMONA S.R.L este supusă plății taxei pe valoarea adăugată.
Pe baza datelor centralizate lunar în aceste jurnale, operatorii economici au obligația completării și depunerii la unitatea fiscală teritorială a decontului TVA în care se evidențiază TVA colectată și suma impozabilă, TVA deductibilă și suma impozabilă, TVA de plată sau de recuperat, dacă este cazul. Taxa pe valoarea adăugată se regularizează prin diferența dintre TVA deductibilă și înregistrată în jurnalul de cumpărări și TVA colectată înregistrată în jurnalul de vânzări.
După înregistrarea operațiilor contabile, la finalul exercițiului se înregistrează în contabilitate regularizarea de TVA. Această operație se realizează în momentul în care s-a întocmit jurnalul de cumpărări, cât și jurnalul de vânzări. În urma regularizări, se întocmește lunar pe baza jurnalelor de vânzări și de cumpărări decontul de TVA, care se depune la DGFP până la data de 25 a lunii următoare.
Decontul de taxă în cadrul Societății MURARIU SIMONA S.R.L cuprinde: suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naștere în perioada fiscală de raportare, și după caz suma taxei colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei; suma taxei deductibile pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare; decontul de taxă se depune la organele fiscale competente pentru fiecare perioadă fiscală până la data de 25 a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă; datele care se înscriu incorect într-un decont se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale anterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizării.
Conturile utilizate la înregistrarea taxei pe valoarea adăugată în evidențele contabile ale Societății MURARIU SIMONA SRL.
Contul 4423 „TVA de plată” este un cont operațional, are funcție de pasiv, în a cărui conținut economic se regăsește obligația de plată a societății rezultată din operațiunile de acest gen. Se creditează cu valoarea taxei pe valoarea adăugată de plătit bugetului de stat, dacă TVA-ul colectat are un rulaj creditor mai mare decât contul de TVA deductibilă. Se debitează cu sumele plătite la bugetul de stat, reprezentând taxa pe valoarea adăugată și cu taxa pe valoarea adăugată de recuperat, compensată în perioadele următoare cu TVA de plată, datorii prescrise anulate. Soldul creditor reprezintă taxa pe valoarea adăugată constituită ca obligație exigibilă la plată, dar neplătită.
Contul 4426 TVA deductibilă este un cont de activ, în a cărui conținut se regăsește taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor de bunuri și servicii, deductibilă din punct de vedere fiscal. Se debitează cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpărătorilor. Se creditează cu sumele deductibile din taxa pe valoarea adăugată înregistrate deductibile compensate din TVA colectată cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă ce depășesc valoarea taxei pe valoarea adăugată colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului rezultate la sfârșitul perioadei între TVA duductibilă și TVA colectată.
Contul 4427 „TVA colectată” este un cont de pasiv, în a cărui conținut economic asigură reflectarea în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor de vânzare din societate a bunurilor și serviciilor. Se creditează cu taxa pe valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie. Se debitează cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată plătibilă bugetului de stat. La sfârșitul fiecărei luni se soldează în corespondență cu TVA deductibilă și TVA de plată.
Contul 4428 TVA neexigibilă este un cont bifuncțional în care se înregistrează valoarea taxei pe valoarea adăugată neexigibilă provenită din operațiunile de vânzare și cumpărare pentru care nu s-au întocmit actele legale. În contul debitului se înregistrează TVA aferentă cumpărărilor efectuate cu plata în rate conform legii, vânzărilor de mărfuri din unitățile comerciale cu amănuntul, devenită exigibilă în cursul exercițiului și taxa pe valoarea adăugată amânată la plată. În creditul contului se înregistreză taxa pe valoarea adăugată aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii și executărilor de lucrări cu plata în rate conform legii. Soldul contului este taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.
Contul 4424 „TVA de recuperat” este un cont de activ în debitul căruia se înregistrează la sfârșitul fiecărei luni, când din închiderea contului privind taxa pe valoarea adăugată a rezultat TVA de recuperat de la bugetul statului, respectiv atunci când valoarea TVA-ului deductibilă este mai mare decât valoarea TVA-ului colectată. Se creditează cu sumele recuperate de la buget sau ca urmare a operațiunilor de compensare, prin diminuarea în lunile următoare a TVA-ului de plată. Soldul contului exprimă valoarea TVA-ului de încasat de la bugetul statului sau de recuperat în perioada ce urmează.
Contul 442„ Taxa pe valoarea adăugată” este un cont sintetic de gradul I neoperațional care prin conturile sintetice de gradul II nominalizate mai sus asigură evidența și reflectarea în contabilitate a impozitului indirect general de consum pe transportul bunurilor și serviciilor.
Operațiuni înregistrate în anul 2014
Martie
Societatea a efectuat cumpărări de servicii și produse după cum urmează:
Pe baza acestor facturi societatea a întocmit Registrul Jurnal de Cumpărări. Pe baza sumelor din facturi s-au făcut înregistrările contabile.
Societatea a efectuat vânzări de produse după cum urmează:
Pe baza acestor facturi societataea a întocmit Registrul Jurnal de Vânzări. Pe baza sumelor din facturi s-au făcut înregistrările contabile.
Total jurnal de cumpărări pe luna Martie a fost de 1.499,89 ron, iar totalul jurnalului de vânzări pe luna Martie a fost de 334,84 ron.
Pe baza sumelor din facturile fiscale și din jurnalele de vânzare și cumpărare, au fost întocmite fișele analitice ale conturilor de TVA și s-a completat „Decontul privind taxa pe valoarea adăugată”. Deoarece cifra de afaceri a anului anterior nu a depășit suma de 100.000 euro, societatea va depune Decontul de taxă pe valoarea adăugată trimestrial.
În perioada ianuarie-martie 2014 societatea a livrat bunuri în valoare totală 2.161,80 ron cu TVA, din care TVA deductibilă 518,83 ron și a achiziționat bunuri și servicii în valoare totală de 1.792,06 cu TVA, din care TVA colectată 430,09 ron .Astfel, taxa de plată în perioada de raportare a fost de 88,74 ron.
Iunie
Societatea a efectuat cumpărări de servicii și produse după cum urmează:
Societatea a efectuat vânzări de produse după cum urmează:
Pe baza acestor facturi societatea a întocmit Registrul Jurnal de Vânzări și Registrul Jurnal de Cumpărări. Pe baza sumelor din facturi s-au făcut înregistrări contabile. Total Jurnal de cumpărări a fost 3.298,88 ron, iar totalul jurnalului de vânzări a fost de 5.174,59 ron.
În perioada aprilie-iunie 2014 societatea a livrat bunuri în valoare totală de 50.835,55 ron cu TVA, din care TVA deductibilă 12.200,53 ron și a achiziționat bunuri și servicii în valoare totală de 14.773,63 ron cu TVA, din care TVA colectată 3.545,67 ron. Astfel, taxa de plată în perioada de raportare a fost de 8.654,86 ron.
Septembrie
Societatea a efectuat vânzări de produse după cum urmează:
Total jurnal de cumpărări a fost de 9.165,91 ron, iar totalul jurnalului de vânzări a fost de 13.183,83ron.
În perioada iulie-septembrie 2014 societatea a livrat bunuri în valoare totală de 27.552,85 ron cu TVA , din care TVA deductibilă de 6.612,68 ron și a achiziționat bunuri și servicii în valoare totală de 12.003,24.ron cu TVA, din care TVA colectată de 2.880,77 ron. Astfel, taxa de plată în perioada de raportare a fost de 3.731,91ron.
Decembrie
Societatea a efectuat cumpărări de servicii și produse după cum urmează:
Societatea a efectuat vânzări de produse după cum urmează:
Total jurnal de cumpărări a fost de 20.466,11ron, iar totalul jurnalului de vânzări a fost de 37.799,57 ron, au fost înregistrate și 3 retururi în valoare totală de 1.565,82 ron.
În perioada octombrie-decembrie 2014 societatea a livrat bunuri în valoare totală de 163.368,63 ron cu TVA, din care TVA deductibilă 39.208,47 ron și a achiziționat bunuri și servicii în valoare totală de 154.267,80 ron cu TVA, din care TVA colectată 37.024,27 ron. Astfel, taxa de plată în perioada de raportare a fost de 2.184,20 ron.
După ce cumpărările și vânzările au fost înregistrate în jurnale se face diferența între taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa pe valoarea adăugată deductibilă. Bonurile fiscale de benzină sunt supuse deducerii dar nu și bonurile fiscale care nu sunt însoțite de factură fiscală.
Regularizarea TVA
Dacă TVA colectată ˃ TVA deductibilă TVA de plată
Înregistrarea TVA deductibilă
1.726,69 % =401 „Furnizori”
„Chelt. privind alte materiale consum” 189,99 6028
„Chelt cu prime de asigurare” 249,70 613
„Chelt privind alte materiale consum” 43,97 6028
„Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar ” 1.237,90 603
„ TVA neexigibilă” 5,13 4428
835 % =401.00296„Furnizori”
„Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar” 673,39 603
„ TVA neexigibilă” 161,61 4428
„Furnizori” 401.00296=5311 „Casa în lei” 835
„TVA deductibilă” 161,61 4426=4428„TVA neexigibilă”
Înregistrare TVA colectată
„Clienți” 4111.00002= % 89,00
707.3 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 71,77
4427 „TVA colectată” 17,23
„Casa în lei” 5311=4111.00002 „Clienți” 89,00
Închiderea conturilor de taxă pe valoarea adăugată
„ TVA colectată” 4427=% 24.499,19
4426 „TVA deductibilă” 16.168,84
4423 „ TVA de plată ” 8.330,35
Dacă TVA colectată ˂ TVA deductibilă TVA de recuperat de la buget
În cazul acesta societatea nu are TVA de recuperat de la buget.
Compararea evoluției TVA deductibilă și a TVA colectată
în cursul anului 2014
Tabel nr.3.1 privind evoluția TVA colectată și TVA deductibilă în perioada Ian-Mart, Apr-Iun, Iul-Sept, Oct-Dec
Graficul nr.3.1 privind evoluția TVA colectată și TVA deductibilă
Se observă o fluctuație a TVA colectată și a TVA deductibilă, fapt ce indică că volumul vânzărilor a crescut față de cel cu cel al cumpărărilor de bunuri și servcii. Astfel, volumul vânzărilor a crescut din Ianuarie până în decembrie de la 2.161,8 ron la 163368,63 ron. Aceasta rezultă din faptul că Societatea MURARIU SIMONA a avut o politică de previzionare a vânzărilor pe perioade calendaristice.
CONCLUZII
Într-o economie cât mai normală, unde producția, aprovizionarea și comercializarea produselor finite se desfășoară regulat, TVA ațâță la o activitate competitivă în toate fazele. Pe lângă avantajele pe care le are taxa pe valoarea adăugată, aceasta are și unele neajunsuri proprii impozitelor indirecte.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Locul Tva In Sistemul Resurselor Financiare Publice (ID: 141881)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.