. Locul Turismului Sucevean In Cadrul Turimului Romanesc

INTRODUCERE

Fiecare așezare, fie ea rurală sau urbană, își are farmecul propriu, rezultat din istoria sa adevărata, din particularitățile sale distincte sau așezarea sa geografică favorabilă care o individualizează și o ilustrează printr-o anumită unicitate conferindu-i acea fizionomie și personalitate inconfunda

Lucrarea de față încearcă să concretizeze locul pe care îl ocupă turismul sucevean în cadrul turismului românesc,axându+se în principal pe importanța sa economică. Mai mult, reprezintă o prezentare economico geografică a zonei , a locurilor și oamenilor , lucru care aduce dovezi clare că zona are un potential turistic demn de laudat, potential care deși nu e sufiecient de bine exploatat, în ultima perioada pare sa fie luat in considerare de către autoritățti. Dovadă a importanței economice a turismului sunt toate proiectele propuse, unele dintre ele fiind puse deja în aplicare (vezi schimbarea înfățișării orașului Gura Humorului).

Am acordat atenție județului Suceava, sau Bucovinei istorice tocmai pentru că, în primul rând cunosc zona , și am considerat ca nu este sufiecient de bine exploatată având în vedere potențialul sau deosebit. Din discuțiile cu câțiva turiști străini am putut constata că ceea ce apreciază ei acolo este tocmai naturalețea peisajului, culmile nu prea înalte ale Obcinilor Bucovinei și aerul curat al zonei. Bucovina este considerata de unii „ Mica Elvetie”, dar mult mai relaxată , fără acea aglomerare de turiști pe care o putem constata în multe regiuni turistice. Economoc vorbind, ar fi mult mai prfitabil daca numarul de turișto crește, insă pentru moment acei turiști care vizitează zona sunt pe deplin multumiti in acest sens. Desigur că pe parcursul lucrării am realizat si o trecere în revista a problemelor care impiedică zona sa devină pe deplin o destinție turistică, precum și soluțiile de rezolvare a lor.

În elaborarea studiului am întâmpinat și cateva probleme cu privire la consistenta datelor cu caracter turistic. Deși în lucrare nu sunt amintite date cu privire la bazele de alimentație sau baze de agrement și tratament, din studiul datelor bazelor de cazare se poate observa creșterea de la an la an a numarului acestora. Desigur că fără celelalte lucrari, monografii și nu în ultimul rând sprijinul acordat de Domnul conferențiar Doctor Stefan Deszi, lucrarea de față nu ar fi putut fi elaborată. Pe aceasta cale doresc să multumesc tuturor pentru ajutorul acordat.

CAP. 1 FENOMENUL  TURISTIC: ASPECTE ECONOMICE, SOCIALE ȘI ECOLOGICE

Concepte și definiții utilizate în turism.

Conceptul de turism.

În general , când se vorbește despre turism foarte mulți oameni înclina să-i reducă

înțelesul la un singur sens , și anume la acela care se referă la deplasarea pe care o face o persoană sau un grup de persoane de la domiciliu în diverse locuri (din țară sau din străinatate) pentru odihnă , reconfortare, cură balneară sau în scopul de a cunoaște colțuri din natură , monumente culturale și istorice, etc.. Parțial , acest înțeles se explică prin aceea că însuși cuvantul din care derivă (considerat de mulți specialiști a fi verbul englezesc “to tour”) inseamnă a face o calatorie de placere. Este de reținut însă că noțiunea de turism a fost extinsă și asupra deplasărilor care au ca scop principal participarea la diverse reuninuni internaționale , precum și asupra deplasărilor în interes de afaceri. Includerea acestora din urmă în sfera generală a turismului își are justificarea în faptul că persoana care merge intr-o localitate din altă țară (ca și din țara sa) pentru un timp limitat , indiferent de obiectivul principal al călătoriei , utilizează o parte din timpul liber pentru destindere și mai ales pentru propria sa informare și cunoaștere.

Deși turismul presupune , înainte de toate , deplasarea , călătoria constituind o etapă obligatorie în manifestarea acestui fenomen și, în consecință, un indicator principal de evidențiere a proporțiilor sale în fiecare moment , conținutul său nu se rduce la actul călătoriei; din punctul de vedere al „ consumatorului” de turism , partea esențială o constituie satisfacerea motivației( motivațiilor) călătoriei la locul de destinație.

Abordarea turismului în limitele aspectelor menționate mai sus reprezintă o abordare limitată , circumscrierea sa pe terenul folosirii în mod plăcut a unei părti din timpul liber al populației , folosire sintetizată de literatura franceză în expresia „loisir”. Un asemenea mod de a considera turismul ignoră, în fapt, activitațile chemate să asigure benefiarului (turistului) întreaga gamă de servicii și produse de care aceasta are nevoie în timpul călătoriei cu un caracter turistic. Or, este de știut că , în decursul etapelor pe care le parcurge de la o reședința sa până la destinația finală, în timpul sejurului si și înapoi , turistul apelează la un complex de activitați care satisfac direct sau indirect nevoi variate si care se găsesc în strânsă intredependență și corelație , ca urmare a faptului că se înscriu ca momente succesive ale unui „flux tehnologic” unitar.

Reținând toate aspectele semnalate s-ar putea spune că turismul reprezintă , potrivit aprecierilor Asociației Internaționale a Experților în Turism , suma fenomenelor și relațiilor care rezultă din călătoriile și sejururile determinate de preocupări nelegate de realizarea unor venituri ( Gheorge Barbu, 1991).

Produsul turistic inglobează totalitatea bunurilor și serviciilor indispensabile bunei desfășurări a activitătilor de agrement și recuperare fizico-psihică . Există tendința de a include în produsul turistic și elementele fondului turistic , aparținând cadrului natural sau de proveniență antropică , cee ce generează confuzii. Noi consideram că din sfera produsului turistic fac parte doar acele elemente care se „cosumă” și se reciclează prin aportul economiei turismului sau a ramurilor care o servesc. El trebuie să aibă întotdeauna o expresie bănească, finaciară, indiferent dacă îmbracă forma unor mărfuri sau a unor servicii remunerabile. Însușirile atractive ale fondului turisti, natural sau antropic, reprezintă motivația fundamentală a fenomenului turistic și nu un produs al acesteia.

Piața turistica reprezintă aria de interfață a produsului turistic cu consumatorii sai , a unei părți a ofertei turistice cu cererea. Ea se suprapune, în general, zonelor receptoare, dar nu lipsește nici de-alungul drumurilor de acces sau chiar din aria emițătoare (unde îmbracă forma bunurilor și informațiilor indispensabile oricărei acivități recreative sau de refacere).

Piața turistica , la randul ei, cu două concepte de bază și anume oferta turistica (exprimată în acest caz prin produsul turistic) și cererea turistică , ce include turiștii cu întregul lor cumul de opțiuni și necesitați recreative.

Dacă produsul turistic implică oferta în realizarea consumului de profil , infrastructura, ca parte componentă a produsuliu , facilitează creșterea eficienției economice, în vreme ce fondul turistic se instiuie în motivația principală a consumului, prin atragerea și reținerea turistilor în aria receptoare. În consecință, oferta turistică este o noțiune de mare semnificație, incluzând fondul turistic, infrastructura și produsul turistic, adică totalitatea elementelor care motivează și facilitează actul turistic. Cu cât oferta este mai diversificată și consistentă , cu atât va atrage fluxuri mai importante de turiști, de pe o arie mai largă, și invers.

Cererea turistică este elementul cel mai sesibil și mai variabil dintre toate categoriile turismului . Marimea sa este o funcție a unui ansamblu de factori demografici, economici, sociali sau psihologici.( Cocean P, 1991)

Factorii care influențează dezvoltarea turismului.

Analiza fenomenului turistic conduce invariabil la reliefarea unui ansamblu cauzal , caracterizat prin interacțiuni între elemente și componente. Fiecare dintre aceste elemente-factori are, la rândul său o structură internă, un potențial de acțiune ți reacțiune propriu, prin intermediul căruia acționează și un cuantum din potențialul respectiv, este favorabilă activitaților turisice, dar nu trebuie omisă nici prezența laturii restrictive, a „încărcături”de sens contrar, ce tinde să le frâneze, să le împiedice apariția sai sș ridice numeroase obstacole în afirmarea lor. Potențialul turistic este influențat de o serie de factori: factori naturali (care rămân , în general, neschimbați) și factori economici, demografici, politici, psihologici (ce sunt caracterizați printr-o dinamică accentuată dar și cu posibilități de dirijare în sensul dorit). Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului, formele de relief, rețeaua hidrografică, clima, flora, fauna diferențiază turismul în: turism montan, turism de litoral, de schi, de vanătoare etc.(Barbu, 1991)

Factorii economici exercită o puternică influență asupra turismului , el fiind o activitate practicată în primul rând de acei care care și-au asigurat, cel puțin, mijloacele de existență. Aceasta presupune realizarea unui anumit nivel de trai dincolo de satisfacerea căruia individul poate economisi banii necesari celorlalte nevoi firești (dar nu și indipensabile!) : odihna, refacerea, culturalizarea, etc.

Factorii economici pot influența direct și indirect promovarea turismului. Influența directă se manifestă prin creșterea productivității muncii și veniturilor populației, ceea ce duce la creșterea ratei timpului socialmente necesar altor activitați decât cele productive, respectiv a resurselor a resurselor financiare ale oamenilor. Turismul se manifestă ca preocupare în viața individului, grupului social(familiei) sau colectivității numai în clipa în care resursele financiare ale acestora depășesc pragul critic al satisfacerii nevoilor umane imediate (hrana, adăpostul, îmbrăcămintea, școlarizarea, întreținerea sănătații). De altfel, istoria dezvoltării turismului urmează cu fidelitate curba ascendentă a veniturilor și nivelul de trai al oamenilor în diferite locuri și epoci. Influența indirecta , benefică pentru turism, derivă din neajunsurile economiilor dezvoltate. Astfel, industrializarea și urbanizarea au rupt tot mai mult omul de mediul natural originar, poluarea și stresul au amplificat necesitățile de recreere și refacere a organismelor umane supuse, intr+o perioadă evolutivă scurtă, insuficientă adaptării, unor presiuni deosebite ale mediului.

Factorii demografici. Turismul este un proces pentru care omul ca individ sau colectivitate sine qua non a genezei și dezvoltării sale. Nevoia umană de destindere, de recuperare fizico+psihică și de cunoaștere reprezintă, de altfel, principala cauză a apariției turismului. Factorii demografici acționează prin : creșterea numerică a drumețiilor și călătoriilor; sporirea longevității și creșterea ponderii tineretului și a grupelor de vârstă înaintată. Produsul turistic, indiferent d structura și compoziția sa, de concentrarea sau dispersia lui teritorială, este generat și utilizat de factorul uman ; în consecință, cu cât numărul persoanelor , al poulației actuale este mai mare, cu atât probabilitatea existenței unui numar mai ridicat de practicanți ai turismului crește. Această particularitate este exprimată de atlfel, prin conceptul de densitate turistică (ce semnifică numărul de turiști la 1000 de locuitori). Creșterea numerică a populației globului nu este numai un izvor principal de practicanți ai turismului, ci și un factor indirect al accentuării nevoii de a face turism datorită stresului social pe care îl implică, mai ales în contextul unor mari aglomerări urbane sau a regiunilor cu densitați ridicate. Sporirea longevității a condus la creșterea spectaculoasă a ponderii grupei vârsnice în structura populației. Este grupa de varstă aflată la pensie , când, din punct de vedere al implicotdeauna o expresie bănească, finaciară, indiferent dacă îmbracă forma unor mărfuri sau a unor servicii remunerabile. Însușirile atractive ale fondului turisti, natural sau antropic, reprezintă motivația fundamentală a fenomenului turistic și nu un produs al acesteia.

Piața turistica reprezintă aria de interfață a produsului turistic cu consumatorii sai , a unei părți a ofertei turistice cu cererea. Ea se suprapune, în general, zonelor receptoare, dar nu lipsește nici de-alungul drumurilor de acces sau chiar din aria emițătoare (unde îmbracă forma bunurilor și informațiilor indispensabile oricărei acivități recreative sau de refacere).

Piața turistica , la randul ei, cu două concepte de bază și anume oferta turistica (exprimată în acest caz prin produsul turistic) și cererea turistică , ce include turiștii cu întregul lor cumul de opțiuni și necesitați recreative.

Dacă produsul turistic implică oferta în realizarea consumului de profil , infrastructura, ca parte componentă a produsuliu , facilitează creșterea eficienției economice, în vreme ce fondul turistic se instiuie în motivația principală a consumului, prin atragerea și reținerea turistilor în aria receptoare. În consecință, oferta turistică este o noțiune de mare semnificație, incluzând fondul turistic, infrastructura și produsul turistic, adică totalitatea elementelor care motivează și facilitează actul turistic. Cu cât oferta este mai diversificată și consistentă , cu atât va atrage fluxuri mai importante de turiști, de pe o arie mai largă, și invers.

Cererea turistică este elementul cel mai sesibil și mai variabil dintre toate categoriile turismului . Marimea sa este o funcție a unui ansamblu de factori demografici, economici, sociali sau psihologici.( Cocean P, 1991)

Factorii care influențează dezvoltarea turismului.

Analiza fenomenului turistic conduce invariabil la reliefarea unui ansamblu cauzal , caracterizat prin interacțiuni între elemente și componente. Fiecare dintre aceste elemente-factori are, la rândul său o structură internă, un potențial de acțiune ți reacțiune propriu, prin intermediul căruia acționează și un cuantum din potențialul respectiv, este favorabilă activitaților turisice, dar nu trebuie omisă nici prezența laturii restrictive, a „încărcături”de sens contrar, ce tinde să le frâneze, să le împiedice apariția sai sș ridice numeroase obstacole în afirmarea lor. Potențialul turistic este influențat de o serie de factori: factori naturali (care rămân , în general, neschimbați) și factori economici, demografici, politici, psihologici (ce sunt caracterizați printr-o dinamică accentuată dar și cu posibilități de dirijare în sensul dorit). Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului, formele de relief, rețeaua hidrografică, clima, flora, fauna diferențiază turismul în: turism montan, turism de litoral, de schi, de vanătoare etc.(Barbu, 1991)

Factorii economici exercită o puternică influență asupra turismului , el fiind o activitate practicată în primul rând de acei care care și-au asigurat, cel puțin, mijloacele de existență. Aceasta presupune realizarea unui anumit nivel de trai dincolo de satisfacerea căruia individul poate economisi banii necesari celorlalte nevoi firești (dar nu și indipensabile!) : odihna, refacerea, culturalizarea, etc.

Factorii economici pot influența direct și indirect promovarea turismului. Influența directă se manifestă prin creșterea productivității muncii și veniturilor populației, ceea ce duce la creșterea ratei timpului socialmente necesar altor activitați decât cele productive, respectiv a resurselor a resurselor financiare ale oamenilor. Turismul se manifestă ca preocupare în viața individului, grupului social(familiei) sau colectivității numai în clipa în care resursele financiare ale acestora depășesc pragul critic al satisfacerii nevoilor umane imediate (hrana, adăpostul, îmbrăcămintea, școlarizarea, întreținerea sănătații). De altfel, istoria dezvoltării turismului urmează cu fidelitate curba ascendentă a veniturilor și nivelul de trai al oamenilor în diferite locuri și epoci. Influența indirecta , benefică pentru turism, derivă din neajunsurile economiilor dezvoltate. Astfel, industrializarea și urbanizarea au rupt tot mai mult omul de mediul natural originar, poluarea și stresul au amplificat necesitățile de recreere și refacere a organismelor umane supuse, intr+o perioadă evolutivă scurtă, insuficientă adaptării, unor presiuni deosebite ale mediului.

Factorii demografici. Turismul este un proces pentru care omul ca individ sau colectivitate sine qua non a genezei și dezvoltării sale. Nevoia umană de destindere, de recuperare fizico+psihică și de cunoaștere reprezintă, de altfel, principala cauză a apariției turismului. Factorii demografici acționează prin : creșterea numerică a drumețiilor și călătoriilor; sporirea longevității și creșterea ponderii tineretului și a grupelor de vârstă înaintată. Produsul turistic, indiferent d structura și compoziția sa, de concentrarea sau dispersia lui teritorială, este generat și utilizat de factorul uman ; în consecință, cu cât numărul persoanelor , al poulației actuale este mai mare, cu atât probabilitatea existenței unui numar mai ridicat de practicanți ai turismului crește. Această particularitate este exprimată de atlfel, prin conceptul de densitate turistică (ce semnifică numărul de turiști la 1000 de locuitori). Creșterea numerică a populației globului nu este numai un izvor principal de practicanți ai turismului, ci și un factor indirect al accentuării nevoii de a face turism datorită stresului social pe care îl implică, mai ales în contextul unor mari aglomerări urbane sau a regiunilor cu densitați ridicate. Sporirea longevității a condus la creșterea spectaculoasă a ponderii grupei vârsnice în structura populației. Este grupa de varstă aflată la pensie , când, din punct de vedere al implicării sociale și al cuantulului de timp liber, există cele mai optime condiții pentru activități de recreere, precum si nevoia acută de recuperare biologică, de menținere a sănătății realizate prin turismul curativ. Și populatia tânără a înregistrat o sporire spectaculoasă, mai ales datorită ridicării gradului de scolarizare a copiilor lumii, dornici sa cunoască realitațile în care trăiesc, dar și a ricării standardelor de viață actuale.

Factorii politici pot contribui adesea , e drept, pe perioade scurte , la afirmarea sau restrângerea activităților turistice prin regimul impus deplasărilor între state aflate în conflict sau cu orânduiri socila-economice diferite. Este cunoscut în acest sens marele obstacol în libera circulație a persoanelor condtiuit de „razboiul rece”, promovat de cele două idiologii diametrat opuse (comunistă si democratică), ce au coexistat aproape o lumatate de veac în Europa. După înlăturarea regimurilor totalitare din Europa de Est, turismul organizat a beneficiat de o serie de facilități privind regimul vizelor și colaborarea cu operatorii din țări de pe întreaga planetă. Anul 2001 a adus pentru majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est eliminarea vizelor de intrare în țările semnatare ale Acordului Schengen, pas important care creează premiseleunei libere circulații a persoanelor în viitor.

Circulația spre Vestul Europei rămane încă îngreunată din motive finaciare, dar și de măsurile restictive luate de guvernele unor țări pentru stăvilire imigrației.

Turismul este un produs al atmosferei de înțelegere internațională, el contribuind, prin propria desfășurare la adâncirea și extinderea conlucrării între popoare, indiferent de particularitățile sociale și politice existente. Conflictele din anumite zone ale globului și expansiunea terorismului, prin insecuritatea produsă, dar și cosecințele dezastruoase asupra infrastructurii turistice, dereglează profund circulația turistică în perimetrele în cauză, scoțându-le adesea din catalogul ofertei propriu-zise. Între disputele ultimului deceniu se numără conflictele din lumea arabă, care au generat Războiul din Golf, cele din India și Pakistan, confrutările armate din Iugoslavia au redus drastic numarul de turiști și implicit, valoarea veniturilr aferente. Ca să nu mai vorbim de războiul din Liban, care a transformat una dintre cele mai vizitate țări ale Orientului Apropiat într-o ruină.

Factorii psihologici au un rol din ce în ce mai important în promovarea activităților de recreere. Dacă elementele de ordin economic sunt indispensabile pentru asigurarea condițiilor de materiale ale oricărei călătorii, cele politice pentru realizarea cadrului de desfășurare, elemntele psihologice determină nevoia, necesitatea călătoriei. Avem în vedere presiunea exercitată asupra psihicului uman de catre ansamblul factorilor de stres cotidian, de îndepărtarea treptată a omului de natură, adică de mediul în care a apărut și s-a afirmat ca specie cu caractere superioare, de imperativele cunoașterii altor lucruri și realități. Tot pe filera psihologică se manifestă adesea nevoia bilogică de refacere și menținere a sănătății sau cea de evadare din obișnuitul cotidian, care se particularizează în persoana fiecăruia prin nivelul de instruire, interesul pentru cultură, dorința de cunoștere, caracterul ș itemperamentul individual.

Pe langa motivele mai sus menționate, a nevoii de călătorie, factorii psihologici se manifestă activ și in timpul desfășurării acesteia (de exemplu pelerinajul). Ei impun individului, intr-o pondere importantă, dar greu de estimat, tipul de turism și particularitățile acestuia. Prin sensibilitatea deosebită la calitatea infrastructurii, la propaganda turistică, la tot ceea ce poate sa-i ofere individului satisfacerea cât mai rapidă și deplină a nevoilor sale de recreere și refacere fizico-psihică, factorii menționți dirijează , „din umbră”, adică din interiorul fiecărei conștiințe, parametrii viitoarei activități. Decizia luată se bazează pe considerarea tuturor aspectelor celorlalți factori menționați (economici, politici, sociali) implicași în actul turistic, elemntul psihologic erijându-se astfel într-o condiționare de primă importanță a fenomenului turistic în general.( Cocean, P, 1991)

1.3 Clasificarea formelor de turism

Turismul, sub diferitele sale forme, a cunoscut o dezvoltare și o diversificare accentuată în ultimele decenii astfel încât, la începutul secolului XXI este considerat ca unul dintre cele mai dinamice domenii ale civilizației actuale. Argumentul principal îl reprezintă permanenta transformare, ca urmare a adaptării fenomenului turistic la cerințele economice mondiale de globalizare și dezvoltare durabilă a sectorului serviciilor.

Schimbările din domeniul turismului sunt rezultatul derulării unui proces continuu de înnoire cantitativă și calitativă în principal a ofertei turistice și a motivațiilor care au determinat alegerea practicării activităților și a destinațiilor turistice.

Multiplicarea formelor de turism, derularea mai profundă și accelerată a activităților

turistice au avut ca efect valorificarea și promovarea zonelor turistice în condițiile protecției, conservării și ameliorării mediului, adică a respectării unor principii de dezvoltare durabilă.

Relatia dintre tipurile de turism si spatiul geographic este cat se poate de flexibila :pe acelasi teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism , selectivitatea apartinand resurselor atractive existente in perimetrul dat.

Apreciind că orice structurare în domeniul turistic trebuie să se sprijine pe elementele declanșatoare ale fenomenului respectiv, pe nevoia umană de recreere, refacere și culturalizare, actul poate imbrăca una dintre urmatoarele expresii tipologice:

turism de recreere și de agreement;

turism de îngrijire a sănătății (curative)

turism cultural;

turism polivalent (de recreere și de refacere a sănătății; de recreere și informare);(Cocean, 1991)

Principalele categorii de turism , cu referiță la țara noastră , sunt :

Turismul balneoclimateric care se practică în stațiunile profilate pe utilizarea în scopuri balneare a unor resurse, în special resurse hidrominerale și termale, emanațiilor mofetice, a nămolrilor terapeutice, pe un fond climatic și balneoclimatic (montan, de litoral mairn sau de saline) cu efecte benefice. Se adaugă acestora, proceduri terapeutice și tehnici moderne ce completează efectul factorilor naturali.Turismul balneoclimateric este practicat intr-un număr de câteva zeci de stațiuni care au alcatuit și alcătuiesc osatura sistemului balneoclimateric românesc, cu trimitere în timp până la antichitatea romană. Acestea sunt prezente în toate regiunile naturale ale țării, în Carpați, mai ales în depresiunile intramontane și legate cu deosebire de aureola mofetică ( Vatra Dornei, Sângiorz Bai, Baile Tușnad, Moneasa, Vața de Jos, etc); în regiunea subcarpatică (Bălțătești, Oglinzi, Târgu Ocna, Pucioasa, Călimanești, Căciulata, etc); în lacurile sărate (Sovata, Ocna Sibiului, Bazna, Cojocna); în partea de vest a țării, unde sunt valorificate în special apele termale (Felix, 1Mai). Capacitatea de primire a acestora este de aproape 20% din totalul existent. Turismul în stațiunile balneoclimaterice, deși în prezent marginalizat și aparent desuet, rămâne o categorie reprezentativă pentru turismul românesc, față de care se manifestă în continuare un grad de fidelitate accentuat din partea unor categorii sociale și de vârstă

Turismul climateric montan pentru odihnă, agrement este o formă de turism de stațiune ( sejur), practicat în cadrul stațiunilor climaterice montane dispersate în cadrul Carpaților cu o mai mare concentrare în arealul Prahovei – Bucegi, Brașov. Amenajările turistice sub forma stațiunilor de dimensiuni diferite ( de la aproximativ 5000 de locuri până la câteva sute de locuri) și cu dotări aferente de o complexitate diferită , aparțin în exclusivitate spațiului montan și sunt legate de componența peisajisticămulată pe factorul relief, precum și pe condițiile climatice și bioclimatice stimulative pentru odihnă și agrement. Concentrarea tradițională și cea mai importantă de stațiuni din cadrul Carpaților este cea care se leagă de arealul amintit (Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal, Pârâul Rece, Timiș și mai ales Poiana Brașov), la cere se adaugă stațiuni disparate în teritoriu , dar a caror apariție și dezvoltare se leagă cu deosebire de condițiile morfopeisajistice de excepție (Durău, Cheia, Borșa, Muntele Mic, Băișoara) și de tradiție (Păltiniș). Spre deosebire de turismul practicat în stațiunile balneoclimaterice, în situația de față durata sejurului este mult mai redusă comparativ cu paleta diversă de activități desfășurate fie în cadrul stațiunii, fie în regiunea apropiată acesteia, fie la distanțe mari, în plină regiune montană.

Turismul montan este o componentă importantă, care leagă, prin profilul activității, cele două categorii de stațiuni incluzându-se în tendința de diversificare a activităților în stațiune și conferire a polifuncționalității, dar și de includere a muntelui prin caracteristicil sale morfopeisagistice în circuitul turistic. În cadrul acestui tip de turism se remarcă turismul pentru sporturi de iarnă, formă de turism sportiv, care se intercondiționează cu celelalte activități din stațiunile climaterice montane, fiind practic legat de aceste stațiuni. Practicarea turismului pentru sporturi de iarnă este stimulată și de crearea unei infrastructuri tehnice, formate din mijloace de transport pe cablu și pârtii amenajate.

Un alt tip de turism , incadrat turismului montan este turismul itinerant montan care se leagă de zona montană la peste 1500 m, fiind dependent de cai de acces de o factură aparte (poteci turistice, drumuri forestire) precum și de factori naturali morfopeisajistici ce atrag o categorie restânsă de iubitori ai muntelui. Turismul de drumeție montană este foarte răspândit și stimulat de valoarea peisajistică de o mare diversitate a regiunilor montane înalte, dependentă de substratul litologic și de învelișul vegetalce înregistrează etajarea altitudinală. Turismul – alpinism este o formă exclusiv sportivă a turismului montan, practicat de o categorie restrânsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate special pentru aceasta. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite: versanți cu pante abrupte, ridicați până la verticală și energie de relief mare de sute de metri.

Turismul de litoral marin se leagă de jumătatea sudică a litoralului românesc al Mării Negre, cu cea mai importantă concentrare în 15 amenajări complexe de tip stațiune, a căror mărime oscilează de la 1000 de locuri la peste 20.000 locuri (Mamaia). Factorii de atractie principali sunt reprezentați de complexul elemente al zonei litorale (faleză, plajă, fund puțin adânc și nisipos), la care se adaugă complexul de factori climatici. Specificul valorificării acestora reduce oferta turistică pe perioada sezonului estival din iunie până în septembrie. Deși în acest interval cererea turistică este deosebit de intensă mai ales cea autohtonă și în creștere cea provenită din alte țări, sezonalitatea reduce volumul de turiști, comparativ cu alte forme de turism, având contnuitate (cu fluctuații în timpul anului).

Turismul cultural este o formă reprezentativă a turismului de mare mobilitate, desfășurat mai ales cu mijloace automobilistice și având ca motivație existența unui valoros patrimoniu cultural istoric și etno-folcloric cu caracter original și uneori cu valoare de unicat.. Aceasta se remarcă prin ample concentrări de obiective, în arii de civilizație și cultură. Se constată că valoarea acestui patrimoniu este accentuată și de diversitatea sa, astfel daca în Oaș, Maramureș, Bucovina, Neamț, Hațeg, Munții Apuseni, se distinge patrimoniul de origine pur românească , în Podișul Transilvaiei, în ăartea sa sudică, se conservă încă componente ale civilizației și ulturii de origine germană ( săsească); în Harghita și partea de nord a județului Covasna sunt prezentate cu precădere componente de civilizație și cultură maghiară (secuiască), iar în cea mai mare parte a Depresiunii Brașov, originalitatea rezidă din interferența (până la scara localităților) a civilizației și culturii celor trei comunitați. Turismul cultural utilizează o bază de cazare importantă, concentrată mai ales în orașe, dar este utilizată și baza de cazare a stațiunilor, precum și obiectivelor turistice ce se înșiră de-alungul căilor de comunicație ( moteluri, campinguri, popasuri turistice). Caracterul itinerant de mare mobilitate este reflectat din numărul mare de persoane implicate, comparativ cu numărul restrâns de nopți de cazare înregistrate de aceștia.

Turismul de sfâșit de săptămână – de week-end s-a impus odată cu dezvoltarea urbanizării începând din perioada interbelică, determinată de industrializare, tendință ce a continuat și s-a intensificat mai ales în perioada 1960 – 1980. În paralel a crescut masa populației concentrată în orașe și ocupată în activitățile acesteia. Se detașează, prin implicare, orașele mari și mijlocii, cu mediu puternic modificat, determinat de poluare fizico-chimică, sonoră, condițiile agresiv-stresante de desfășurare a activităților cotidiene, coabitarea în spații aparținând blocurilor de locuințe. Acestă situație a impus cu necesitate, ieșirile la sfârșit de săptămână în afara orașelor, determinate de nevoia de odihnă și recreere.Practic, în jurul fiecărui oraș există un areal mai mult mai puțin extins, care intră sub incidența turismului de week-end.

Turismul rural este o categorie aparte de turism cu un caracter complex, având anumite caracteristici, incluzând compenente specifice, luând anumite forme de manifestare cu efecte și impact în mediul rural. Cuprinde în primul rând activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulație turistică, derulare de programe), activități economice agricole sau cu caracter tradițional; precum și moduri de petrecere a segmentului de timp liber pentru cei care solicită acest tip de turis. Presupune dezvoltarea turismului în mediul rural, in strânsă corelație cu economia locală, ceea ce conduce la interdependența dintre cele doua laturi. Ca urmare a marii dispersii a ofertei turistice, principale și secundare, turismul rural se remarcă prin mai multe trăsături : echipamentele sale sunt difuze în teritoriu, clientela este dispersată, acoperirea ansamblului teritorial și a structurilor pe fluxurise face fără a se ține seama de limitele administrative. Pe de altă parte, toate aceste caracteristici determină și un șir de ambiguități: turismul rural nu este neapărat și nu trebuie sa fie un turism socila pentru o clientelă modestă; nu se poate constitui ca o salvare a unei agriculturi în dificultate; rentabilitatea turismului rural, în termeni strict economici, este aleatorie, dar oferă pe de altă parte posibilitatea de dechidere a ruralului, de integrare al unui segment al societății în contextul social-economic național, regional și in funcție de cererea turistică internțională.

S-au conturat deja zone cu așezări rurale implicate în turismul montan, unde au fost testate și clasificate un număr variabil de gospodării, o parte dintre acestea dovedindu-se apte pentru practicarea și promovarea turismului rural, sub forma turismului familial, a turismului în gospodării-pensiune sau a turismului spontan, toate putând deveni părți comonente ale ambianței rurale.(Cianga, 2000)

1.4 Importanța turismului în economie

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod placut si instructiv a timpului liber, cât și ca activități prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei călătorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizației actuale, cu largi perspective de evoluție, fiind concomitent consecința și cauza unor mutații economice, sociale, culturale și de mediu. De aceea, pentru a releva situația actuală a turismului românesc, importanța acestei activități în cadrul societății românești contemporane, vom aborda turismul pe plan economic, social-cultural și ecologic, încercând să prezentăm valențele multiple ale acestuia și locul ocupat de el in viața economico-socială a României.

Caracterul de ramură de interferență și sinteză al turismului face ca acesta să fie impulsionat și stimulat în dezvoltarea sa de situația diverselor ramuri economice ale economiei naționale, și în acelasi timp, face ca turismul sa exercite la rândul său, numeroase influențe pozitive, atât pe plan național cât si internațional. Pentru a reliefa importanța economică a turismului românesc, ca ramură distinctă a economiei naționale, încadrată în sectorul terțiar, vom folosi criteriile precizate de literatura de specialitate :

– ponderea populației ocupate în unitațile și instituțiile cu profil turistic în totalul populației ocupate a țării;

– contribuția turismului la crearea produsului intern brut;

– investițiile în turism;

Tabelul 1. Populația ocupată în servicii și populțtia ocupată în

hoteluri și restaurante în perioada 1998-2002

Sursa: Anuarul Statistic al României , București, 2003

Vom reprezenta grafic datele din tabel pentru a realiza comparație între evoluția populației ocupate și aceea a populației ocupate în hoteluri si restaurante.

Fig 1. Populatia ocupata in hoteluri si restaurante in Romania intre anii 1998 – 2002

Fig 2. Populatia ocupata in servicii in Romania intre anii 1998 -2002

Pentru a evidenția locul pe care îl ocupa turismul în cadrul economiei naționale românesti, vom realiza o analiză a P.I.B. în turism în perioada 1998-2002.

Evolutia P.I.B -ului este prezentată în tabelul urmator:

Tabelul nr.2 Nivelul P.I.B. in Romania in perioada 1998 – 2002 Miliarde lei noi (RON)

Sursa: Anuarul Statistic al României, București, 2003

Tabelul nr.3 P.I.B total și P.I.B. din turism. in Romania in perioada 1998 – 2002

Miliarde lei noi(RON)

Sursa: Anuarul Statistic al României, București, 2003

Atât P.I.B.-ul total, cât si P.I.B.-ul din turism au avut în perioada 1998-2002 o evolutie ascendenta, astfel ca în anul 2002 nivelul P.I.B.-ului realizat în economia româneasca a fost cu 218,3% superior celui din 1998, iar valoarea P.I.B.-ului realizat în turism a fost în același an cu 218,25% mai mare decât în 1998.

Aceasta creștere substanțială a P.I.B. la nivelul întregii economii naționale și a celui realizat din turism poate fi pusă pe seama inflației.

Calitatea prestației turistice si amploarea activițatii turistice, depind si de gradul de echipare cu mijloacele specifice necesare. Nu trebuie omis faptul ca baza tehnico materiala este supusă unui proces de uzură fizică si morală, impunându-se înlocuirea periodică a componentelor sale și că dotările materiale ale turismului românesc nu asigură o valorificare corespunzatoare a potenșialului turistic al țării noastre. De aceea se impune realizarea unor eforturi investiționale sustinute pentru creșterea și modernizarea dotării turistice. În continuare vom analiza situația investițiilor în hoteluri si restaurante în perioada 1998-2002.

Tabelul nr. 4 Investitiile totale si investitiile în hoteluri si restaurante în perioada 1998-2002

Miliarde lei noi (RON)

Sursa: Anuar statistic , I.N.S., 2003, p. 307

Se observă că ponderea investițiilor în hoteluri și restaurante în total investitiții servicii în perioada analizată, este foarte mică (ponderea medie este de doar 2,8%), ceea ce ne îndreptatește sa afirmăm că, în continuare, turismului nu i se acordă importanța binemeritată, tinând seama că este o ramură economică generatoare de beneficii și locuri de muncă. Din datele prezentate putem trage urmatoarele concluzii:

În România ponderea populatiei ocupate si a P.I.B. în hoteluri si restaurante situeaza tara noastra mult în urma tarilor europene dezvoltate, mai ales daca ne gândim la faptul ca ponderea P.I.B. în turism în tarile dezvoltate depaseste 10-12%. Situatia din tara noastra nu corespunde deci evolutiei înregistrate în tarile dezvoltate, iar pentru îmbunatatirea ei este necesar ca reforma economica sa conduca la cresterea P.I.B., la reducerea inflatiei si a somajului. În acest sens se impune sporirea dimensiunilor si importanței acordate sectorului terțiar în general și turismului în special.

Tinând seama de faptul ca România beneficiaza de un grad de valorificare modest al potentialului turistic, de 20-30%, și de faptul că baza turistică are o vechime mare și un grad avansat de uzură fizică si morală eforturile investiționale trebuiesc intensificate și orientate spre modernizarea și dezvoltarea acesteia.

Sectorul turistic este unul din cele mai importante segmente ale economiilor naționale și ale piețelor din toată lumea. În conformitate cu datele publicate de Organizația Mondială a Turismului, sectorul turistic este cel care furnizează cele mai multe locuri de munca din lume. Datorită efectelor sale pozitive asupra produsului intern brut (PIB – ului), a creării de joburi și veniturilor din schimburi valutare și din taxe, sectorul turistic joacă un rol important în economia fiecărei țări.

Fig 3 Importanța sectorului turistic

Unul din motivele pentru care sectorul turistic este atât de important este faptul că acesta are o influiență secundară pozitiva asupra unui număr de alte sectoare: construcțiilor, sectorului bancar, telecomunicațiilor, asupra culturii și sporturilor. Câteva studii internaționale au demonstrat că sectorul turistic are un efect pozitiv asupra a mai mult de 20 de sectoare ale economiei, asa-numiții sateliți sau beneficiari sectoriali ai turismului

Tipice pentru sectorul turistic sunt întreprinderile de afaceri mici și mijlocii, agenții de turism, hoteluri, restaurante cu un număr de angajați de la 10 la 25 de persoane. Cele mai multe din aceste întreprinderi afișează un grad ridicat de flexibilitate care le permite sa se adapteze fără dificultate schimbărilor pieței. Un alt avantaj este faptul că ele crează numeroase oportunități de angajare.

Impactul regional

Sectorul turistic joacă un rol pozitiv în economie prin faptul că stimulează creșterea în regiunile sărace sau afectate din punct de vedere structural. Efectul multiplicator al activităților care au a legatură cu turismul, face posibilă pastrarea sau crearea de locuri de muncă și asigură resurse financiare sigure pentru dezvoltarea regională. În plus, sectorul turistic contribuie la stabilizarea din punct de vedere social și cultural a regiunii, întărește identitatea culturală și tradițiile locale.

De-a lungul timpului a crescut interesul pentru acest sector devenind din ce în ce

mai clar că acesta necesită o planificare riguroasă la nivel național, regional și local. (Postelnicu , 2007)

În speranța că odată integrați in Uniunea Europeană lucruririle se vor schimba, amintim un articol relevant din Revista Capital:

“De câțiva ani, numărul turiștilor din România este constant scazut. Lipsa calității serviciilor și prețurile mari fac oamenii sa se orienteze spre alte direcții în vacanță. Angajații din turism sunt însă multumiti. La fel ca și patronii lor. Daca nu curge, măcar pică. Cel puțin așa reiese din studiul efectuat în cadrul unui proiect Phare, având ca scop oferirea de suport Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei în elaborarea unei strategii de formare profesională continuă. Datele statistice reunite în studiul Institutului Național de Cercetare Stiintifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale arată clar faptul că întreprinzătorii sunt puțin interesați de resursa umana. Teoretic, toți constientizează importanța perfecționării profesionale (85,5%). Practic, cei mai multi indică faptul că fondurile alocate pentru instruire nu vor depăși 1-3% din cifra lor de afaceri în viitorul apropiat. Pregatirea personalului nu poate fi orientată, de altfel, spre dezvoltarea calitativă a serviciilor de turism din România, pentru că nici nu există un sistem de evaluare corespunzatoare a personalului. De bază ramâne autoinstruirea, potrivit raspunsurilor date (44%), chiar și în cazul în care apar schimbări tehnologice în firmă. Pentru că nu sunt dispuși să facă investiții în resursa umană, patronii pun preț pe recrutarea personalului care are deja competențe profesionale (65%) sau care are experiență în muncă (89%). În momentul în care sunt însă întrebați daca apreciază că angajații lor au deprinderile și abilitățile necesare pentru a-și îndeplini cu success sarcinile profesionale, procentul de 81,1 non-răspunsuri nu mai lasă loc la nici un comentariu. Tăcerea, în acest caz, este un raspuns fara echivoc. Cum-necum, treaba merge. Cât o să mai țină ? Probabil pâna în momentul integrării în Uniunea Europeană.” (Sursa: Capital, nr. 30, 22 iulie 2005,p. 37)

Cap 2 . STUDIUL GEOGRAFICO-ECONOMIC AL JUDETULUI SUCEAVA

2.1 Scurt istoric

Suceava de azi și împrejurimile sale au fost locuite din cele mai vechi timpuri, începând cu cea mai veche perioadă a societății omenești, paleoliticul, afirmație atestată de descoperirile arheologice în acest areal. Săpăturile din preajma Cetății de Scaun au surprins o veche așezare din perioada neoliticului timpuriu, de acum 7000 de ani, de tipul culturii Cris.

Geneza orașului Suceava se poate data la mijlocul sec. al XIV-lea, clima, relieful, poziția geografică (aproximativ în centrul Podișului Sucevei și pe cursul unui râu) reprezentând condițiile principale care au concurat la transformarea așezării rurale în așezare urbană. 

Fig 4 Castelul Regal Valea Putnei

Statul feudal Moldova cu siguranță cel mai semnificativ stat medieval din spațiul
românesc până la mijlocul secolului XVI-lea, își are inceputurile pe aceste meleaguri. Avem în vedere tradiționala "descalecare" a lui Dragoș, voievod din Maramureș, care, în 1342, înființează o marcă de apărare împotriva deselor incursiuni tătărești. În 1359, Bogdan, tot din Maramureș, cunoscut ca "nesupus" față de regele Ungariei, trece munții și îl alungă pe Balc, unul dintre urmașii lui Dragoș. Domnia lui Alexandru cel Bun a însemnat pentru Modova o perioadă de consolidare și dezvoltare sub toate aspectele. Se continuă extinderea Cetații de Scaun, contruirea mai multor biserici din Piatra (Baia, Moldovița, Humor) și, faptul cel mai important, prin "gramma" patriarhală constantinopolitană de la 26 Iulie 1401, voievodul obține recunoasterea Mitropoliei Moldovei. În 1415 aduce la Cetatea Albă moaștele Sfântului Ioan cel Nou, pe care le așează la Biserica "Sf. Gheorghe" (Mirăuți) din Suceava.

Ștefan cel Mare reface, întărește și consolidează toate cetațile existente. În privința Cetății de Scaun a Sucevei, într-o primă etapă (ante 1476) ridică ziduri cu grosimi cuprinse între 1,5 și 2 m, care legau turnuri de formă pătrată. În următoarea etapă, după 1476, Ștefan construiește a doua pânză de ziduri, mult mai groase, lipite de cele ridicate anterior, modificând în același timp și planul turnurilor pătrate, transformându-le în bastioane semicirculare. De asemenea, în aceași perioadă, reface șanțul de apărare al cetății, construindu-i contraescarpa, consolidată cu contraforți. O altă categorie de construcții cunoaște o mare înflorire în perioada celebrului voievod, cum ar fi bisericile Baia, Sf. Ilie, Volovăț, Mănăstirea Putna. Este epoca ăn care se dezvoltă și ajunge la maximă strălucire stilul arhitectonic moldovenesc. În prima jumătate a secolului al XI-lea este continuată tradiția marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Remarcabil pentru lupta de apărare a independenței țării este Petru Rareș, care, trădat de boieri în 1538 pe câmpul de luptă, a fost nevoit să părăsească țara. Ultimul moment important îl constituie anul 1774, când armatele Imperiului habsburgic ocupă nordul Moldovei. Noua provincie, cunoscută sub numele de Bucovina, cunoaște trei etape administrative: militară (1774 – 1786), civilă-galițiană (1786-1848) și a ducatului autonom (1848-1918).

În noua sa postură, Bucovina cunoaște o perioadă deosebit de înfloritoare economică și culturală. Astfel, sub raport economic, se dezvoltă industria, creșterea animalelor și agricultura. Administrația austriacă va proceda la colonizări masive de populației, fapt de altfel necesar, avându-se în vedere forța de muncă rămasă după emigrarea unei parți importante a românilor din Moldova. Aceste colonizări s-au produs și datorita facilitatilor fiscale acordate in Bucovina tuturor celor care se stabileau în zonă (inclusiv românilor). Sunt deasemenea dezvoltate drumurile și căile ferate, activitățile meșteșugărești, mica industrie și comerțul. Sub aspect cultural, Bucovina a cunoscut înflorire fără precedent, prin dezvoltarea înățământului fără factură germană pentru toate nivelurile.

După 1920, Bucovina cunoaște o perioadă de decădere, resimțită în toate domeniile. Din 1940 partea nordică a Bucovinei intră în componența Ucrainei, unde
este și astăzi. După al doilea război mondial, politica de uniformizare a Moldovei
duce la ștergerea indentității Bucovinei, prin aporturile de populație, demolarea clădirilor vechi. Așa se face ca vizitatorul neavizat vede în Suceava doar monumentele medievale, ici-colo catre o clădire din perioada modernă și construcțiile postbelice. (Ursu, Ignat si Olenici, 2004)

Istoria zonei studiate este un aspect foarte important în ce privește activitatea turistică. Turismul cultural reprezintă principala activitate turistică în zonă, manastirile fiind un punct de maxim interes pentru majoritatea turstilor care vizitează zona.

2.2 Așezarea geografică

Fiind foarte bine amplasat în Nord – Estul României, între 24°57'-26°40'longitudine estică și 47°57'31" latitudine nordică, zona în care iși dau întâlnire elemente biomorfologice specifice centrului, estului și nordului continentului european, cu o suprafață de 8553,5 kmp, județul Suceava se suprapune parțial Carpatilor Orientali și Podișului Sucevei. Așezarea geografică este una benefică zonei și devoltării ei. Imbinarea de podis și munte este baza atăt a unei agriculturi bogate cât și a unui peisaj de neuitat pentru turiștii care au vizitat sau vor vizita zona.

Fig 5. Harta fizico-geografica ajudetului Suceava și împrejurimi

Amplasarea județului este benefică dezvoltării, relieful montan și de podiș fiind un cadru al dezvoltării atât pe plan economic cât și în alte domenii.

Fig 6 Harta Județului Suceava

Populația și orașele

Populația județului Suceava reprezenta la 1.07.2005, 3,3% din populația României, ocupând locul șapte pe țară. Valorile pozitive ale sporului natural, conjugate cu valorile negative ale sporului migratoriu au făcut ca populația județului să crească, în perioada 1 iulie 2003 – 1 iulie 2005 cu 205 persoane.

În anul 2005, pe medii de rezidență, populația din mediu urban a fost de 305.855 locuitori, reprezentând 43,3% din numărul total al populației, iar cea din rural de 399.897 locuitori (56,7%). Pe cele două medii de rezidență, în anul 2005 față de anul 2004, populația din rural a crescut cu 0,3%, iar cea din urban a scăzut cu 0,2%. Repartiția populației în cadrul teritoriului județului prezintă mari diferențieri: în unele comune din partea vestică-montană a județului, datorită condițiilor naturale și tipului tradițional de economie, densitatea populației este frecvent sub 40 locuitori/kmp, în timp ce în Podișul Sucevei, densitatea depașește 100 și chiar 150 locuitori/kmp.

Din punct de vedere administrativ, județul Suceava are în componență 4 municipii (Suceava, Rădăuți, Fălticeni și Câmpulung Moldovenesc), 4 orașe (Vatra Dornei, Gura Humorului, Siret si Solca) și 396 sate grupate în 90 comune.

Tabelul nr. 5 Populația județului Suceava

Date demografice la 1 Ianuarie 2004 furnizate de Institutul National de Statistica – Directia Judeteana de Statistica.

Beneficiind de suportul industriei, orașele județului, atât cele vechi din secolul al XIV-lea, cât și cele mai noi, secolele XVIII-XX, au avut o evoluție continuă, dinamică. Așezările rurale se disting după răspândirea lor în cele două regiuni naturale-de munte și de podiș, care le-a imprimat diferențieri în evoluție, formă si structură, funcție, marime și densitate.

Pe ansamblul județului, populația ocupată reprezintă 284.400 persoane, ponderea acesteia pe ramuri de activitate fiind urmatoarea:

Tabelul nr 6 Ponderea populatiei pe ramuri de activitate

Fig. 7 Structura populatiei civile ocupate în judetul Suceava

Din punctul de vedere al domeniului turistic, populatia ocupată in sectorul hoteluri si restaurante, conform datelor Institutului de statistica, numărul angajatilor în acest domeniu a cerscut în anul 2005 cu aprox 500 de persoane.

Șomajul, ca si fenoomen social a inregistrat in anul 2005 cote minime. Potrivit datelor furnizate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Suceava, numărul șomerilor înregistrați la sfârșitul anului 2005 era de 15583 persoane, în scădere cu 4835 persoane față de anul precedent (23,7%).

În perioada 2003-2005, șomajul înregistrat a avut o tendință descrescătoare, nivelul minim atins fiind în anul 2005. Structura pe sexe a șomajului înregistrat evidențiază faptul că în numărul total al șomerilor, preponderente au fost persoanele de sex masculin 58,1%, șomerii de sex feminin au reprezentat 41,9%.

 Împreună cu populația româneasca majoritară, pe teritoriul județului Suceava conviețuiesc în deplină întelegere si alte naționalitati. Ponderea acestora în totalul locuitorilor este de 3,4%, reprezentativi fiind ucrainenii, germanii, polonezii, rusii, lipovenii, evreii ți alte nationalitați.

Căi de acces

Căi de acces in județ:

aeriene: Aeroportul Internațional "Stefan cel Mare" situat la 14 km de orașul
Suceava, cu posibilități pentru traficul internațional ți asigurare, la cerere, a
serviciilor de vama-granița. Aeroportul Floreni situat la 10 km de orașul Vatra
Dornei, 4 helioporturi în localitățile Putna, Voroneț, Vatra Moldoviței și Sucevița.

rutiere: drumul european E 85 București – Suceava – Cernăuți și drumul
European E58 Halmeu-Suceava-Sculeni.

feroviare: magistrala București – Suceava – Vicșani – Kiev – Varșovia – Moscova.
Calea ferată Cluj – Suceava – Iași.

Lungimea totală a drumurilor publice este de peste 2.330 km, acestea asigurând legatura īntre toate localitătțile județului, precum și cu județele vecine. Se evidențiază în mod deosebit drumul european E85- București – Bacău – Suceava – Cernăuți (Ucraina), ce traversează județul pe direcția N-S

Rețeaua feroviară are o lungime de 450 km, din care 203 km este electrificată.

Teritoriul județului este străbătut de magistrala europeană Bucuresti – Bacău – Suceava – Vicșani – Moscova. Județul Suceava dispune, de asemenea, după cum am arătat mai sus, de un aeroport și cinci heliporturi prin care se asigură legatura permanentă cu capitala țării și cu litoralul Mării Negre-în sezonul estival, precum și servicii privind aterizarea altor aeronave din țara și străinătate.

Fig 8 Harta cailor de acces in judetul Sucevava

Evoluția macroeconomică a județului Suceava

2.5.1. Produsul intern brut

În județul Suceava, nivelul produsului intern brut, în anul 2003 a fost de 46.228,7 miliarde lei ROL revenind 65.521,8 mii lei pe locuitor. Județul Suceava a contribuit cu 2,3% la realizarea produsului intern brut la nivel național și cu 18,8% la realizarea produsului intern brut în cadrul regiunii, Nord-Est, fiind devansat de județul Iași cu 24,9% și Bacău cu 23,5%. Cea mai redusă contribuție a fost înregistrată de județul Botoșani (9,6%) și Vaslui (9,6%).

Tabel nr. 7 Valoarea adăugată brută, produsul intern brut și produsul intern brut pe locuitor

Sursa: Starea social economica ajudețului Suceava

Valoarea adăugată brută înregistrată în anul 2003 a fost de 41.282, 3 miliarde lei ROL și a reprezentat 89,3% din PIB. Analizând repartiția sectorială a valorii adăugate brute se constată că în anul 2003, 46,9% din aceasta a fost realizată în sectorul terțiar, 28,0% în cel secundar și 25,1% în sectorul primar.

În sectorul primar au fost incluse ramurile: agricultură, vânătoare, silvicultură, pescuitul și piscicultura și industria extractivă. Sectorul secundar include următoarele activități: industria prelucrătoare, energia electrică, termică, gaze, apă și construcții.

Ramurile incluse în sectorul terțiar, sunt: comerțul, hoteluri și restaurante, transporturi, depozitare și comunicații, intermedieri financiare, tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal întreprinderilor, administrația

publică și apărare, asigurări sociale din sectorul public, învățământ, sănătate și asistență socială, alte activități de servicii colective, sociale și personale. Impozitele nete pe produs reprezintă diferența dintre impozitele pe produs datorate la bugetul de stat (T.V.A.,accize, alte impozite) și subvențiile pe produs plătite de la bugetul stat.

Fig. nr. 9 Structura valorii adăugate brute pe sectoare de activitate în anul 2003

Structura valorii adăugate brute pe ramuri de activitate, în anul 2003 comparativ cu anul 2002, a avut următoarea evoluție: reduceri în ramurile agricultură, vânătoare, silvicultură, pescuit și piscicultură (-1,8 puncte procentuale), industria prelucrătoare (-1,8 puncte procentuale), alte activități de servicii colective, sociale și personale (-1,6 puncte procentuale), intermedieri financiare (-1,5 puncte procentuale), hoteluri și restaurante (-1,4 puncte procentuale) și construcții (-0,8 puncte procentuale și creșteri în activitățile de administrație publică și apărare (+73,2 puncte procentuale), tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal întreprinderilor (+0,8 puncte procentuale), industria extractivă (+0,5 puncte procentuale, transport, depozitare și comunicații (+0,4 puncte procentuale), învățământ (+0,4 puncte procentuale), sănătate și asistență socială (+0,4 puncte procentuale).

Analizând indicele de disparitate a produsului intern brut pe locuitor pentru anii 2002 și 2003 se constată că județul Suceava a înregistrat în anul 2002 un indice de disparitate de 72,6% și de 72,1% în anul 2003, indici inferiori mediei naționale (indice național=100%). Indicii de disparitate au fost calculați ca raport între produsul intern brut pe locuitor la nivel de județ și produsul intern brut pe locuitor la nivel național.

2.5.2 Evolutia principalilor indicatori bugetari în județul Suceava

Bugetul local

La nivelul anului 2005 veniturile bugetului local au fost de 545.666,6 mii lei RON. În termeni nominali în anul 2005 față de anul 2004, veniturile totale ale bugetului local s-au majorat cu 83.626,7 mii lei RON, respectiv cu 18,1%. Analiza structurii componentelor nominalizate în veniturile totale ale bugetului local din perioada 2004-2005, evidențiază următoarele modificări:

• s-a majorat ponderea în totalul veniturilor bugetului local, al subvențiilor primite din bugetul de stat (cu 1,3 puncte procentuale în anul 2005 față de anul 2004);

• s-a redus ponderea în totalul veniturilor bugetului local a impozitelor și a taxelor de la populație (cu 0,2 puncte procentuale în anul 2005 față de anul 2004).

În anul 2005 față de anul 2004, cheltuielile bugetului local s-au majorat cu 18,7%. Majorarea volumului cheltuielilor s-a făcut pe fondul creșterii cheltuielilor socialculturale cu 19,3%, din care cel mai mult s-au majorat cheltuielile pentru sănătate (cu 47,1%) și învățământ (20,8%). Totodată, menționăm că în anul 2005 față de anul 2004 în structura componentelor nenominalizate ale cheltuielilor bugetului local au apărut următoarele modificări:

– s-a majorat ponderea în totalul cheltuielilor bugetului local a cheltuielilor pentru acțiuni economice (cu 4,0 puncte procentuale), a cheltuielilor pentru sănătate (cu 0,8 puncte procentuale), a cheltuielilor pentru învățământ (cu 0,7 puncte procentuale), a cheltuielilor pentru autoritatea executivă (cu 0,3 puncte procentuale);

– s-a redus ponderea în totalul cheltuielilor bugetului local a cheltuielilor pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și apă (cu 3,6 puncte procentuale), a cheltuielilor pentru asistență socială, alocații (cu 0,6 puncte procentuale), a cheltuielilor pentru cultură, religie și activitate sportivă pentru tineret (cu 0,2 puncte procentuale).

În perioada 2004-2005 în structura cheltuielilor bugetului local s-a înregistrat

creșterea ponderii cheltuielilor pentru alte acțiuni economice cu 3,3 puncte procentuale și pentru acțiunile de transport și comunicații, creșterea a fost de 0,8 puncte procentuale. În

anul 2005, bugetul local a înregistrat un excedent de 4.435,9 mii lei RON. În termeni nominali, în anul 2005 comparativ cu anul 2004, excedentul bugetului local a scăzut cu 1.779,2 mii lei RON (28,6%).

2.5.3 Principalele ramuri industriale și evoluția indicilor industriali 2004-2005

În anul 2005 comparativ cu anul 2004 indicii producției industriale grupați pe cele cinci categorii după destinația bunurilor produse au înregistrat scăderi cu 25,3 puncte procentuale în industria bunurilor intermediare, cu 18,8 puncte procentuale în industrii legate de energie, cu 14,4 puncte procentuale în industria bunurilor de uz curent cu 10,6 puncte procentuale în industria bunurilor de capital și cu 9,0 puncte procentuale în industria bunurilor de folosință îndelungată.

Pentru identificarea principalelor tendințe ale evoluției producției fizice realizate la principalele produse industriale acestea au fost grupate în produse din industria alimentară, băuturilor și tutunului, industria încălțămintei, industria de prelucrare a lemnului (exclusiv producția de mobilă), industria altor produse din minerale nemetalice, producția de mobilier și mașini unelte pentru prelucrat metale prin așchiere

Menționăm că județul Suceava a deținut în anul 2005, 20,1% din producția de lapte de consum, la nivel național ocupând locul unu pe țară, la producția de brânzeturi deținem 8,4% din producția la nivel național, ocupând locul trei pe țară, iar la unt deținem 10,3% din producția la nivel național ocupând locul patru pe țară. În industria de prelucrare a lemnului, producția de cherestea deși a înregistrat o scădere în anul 2005 comparativ cu anul 2004, cu 76257 mc, respectiv cu 19,5%, pe tipuri de cherestea s-a înregistrat creșterea producției de cherestea de fag cu 6695 mc, respectiv cu 16,4%, a cherestelei din diverse specii de material lemnos cu 781 mc, respectiv 66,4%, a cherestelei din stejar cu 18 mc, respectiv 2,4% și diminuarea producției de cherestea din rășinoase cu 83751 mc respectiv cu -19,5%.

Producția de placaje din lemn în anul 2005 a crescut cu 435 mc comparativ cu anul 2004 (10,8%). Precizăm faptul că județul Suceava a deținut în anul 2005, 10,5% din producția totală de cherestea la nivel național ocupând locul doi pe țară și 4,6% din producția de placaje din lemn, deținând locul zece pe țară. În anul 2005, comparativ cu anul 2004, producția de încălțăminte a fost de 1473 mii perechi, în scădere cu 337 mii buc, respectiv 18,6% județul Suceava deținând 2,0% din producția de încălțăminte la nivel național ocupând locul 13 pe țară. Producția de mobilier obținută în anul 2005 a fost de 181176,8 lei RON, în scădere comparativ cu anul 2004 cu 17,3%. Producția de sticlărie în anul 2005, comparativ cu anul 2004, s-a majorat cu 231 tone, respectiv cu 13,5%, iar la mașini unelte pentru prelucrat metale prin așchiere volumul producției a scăzut cu 48,0%.

2.5.4 Agricultura și silvicultura

Suprafața agricolă a județului Suceava cuprinde 349.131 ha, din care suprafața
arabilă 179.859 ha, pășuni și fânețe, 165.927 ha și livezi 3.345 ha. În județ se cultivă în principal cartofi, porumb, grâu – secară, sfeclă furajeră, sfeclă de zahăr. Răspandirea largă a pașunilor și fânețelor a dus la dezvoltarea sectorului zootehnic, mai ales în zona montană. Produsele obținute în sectorul zootehnic se valorifică atât pe piața internă, cât și la export.

În anul 2005, producția agricolă de bunuri și servicii agricole a fost de 1.759.519 mii lei RON, în scădere cu 6,7% față de anul 2004. Structura producției agricole de bunuri și servicii agricole din anul 2005 a fost următoarea: 56,0% din total a rezultat din producția vegetală, 43,8% din producția animală și 0,2% din servicii agricole. Comparativ cu anul anterior s-au înregistrat următoarele modificări în structura producției agricole de bunuri și servicii agricole: s-a diminuat ponderea în total a producției vegetale (-7,4 puncte procentuale) și s-a majorat ponderea în total a producției animale (+7,4 puncte procentuale), ponderea serviciilor agricole rămânând aceeași. Județul Suceava a deținut în anul 2005 3,8% din valoarea producției agricole, de bunuri și servicii la nivel național ocupând locul întâi pe țară.

Silvicultura

În anul 2005 fondul forestier a fost de 435,0 mii ha și a avut următoarea structură 96,7% păduri și 3,3% alte terenuri. Din suprafața fondului forestier, pădurile de rășinoase au reprezentat 77,3%, în timp ce pădurile de foioase au reprezentat 22,7%. Comparativ cu anul precedent suprafața fondului forestier a scăzut cu 0,1 mii hectare (-0,1%). Comparativ cu anul precedent se înregistrează tendința de creștere a suprafețelor pădurilor de foioase și rășinoase cu 0,4% respectiv 0,2%. Suprafața împădurită în anul 2005 a fost de 1039 ha, cu 121 ha mai mare față de anul 2004 (+13,2%).

Volumul de masă lemnoasă pusă în circuitul economic a fost în anul 2005 de 1711,0 mii mc, cu 466,5 mii mc mai puțin decât în 2004 (-21,4%). Aceasta a avut următoarea structură: 79,9% rășinoase (-7,5 puncte procentuale față de 2004), 15,6% fag (+6,5 puncte procentuale față de 2004), 3,1 diverse specii tari (+0,7 puncte procentuale față de 2004), 1,1% diverse specii moi (cu 0,1 puncte procentuale) și 0,3% stejar (același procent înregistrând și în anul 2004). Pe ansamblu se observă o tendință de exploatare mai cu chibzuință a masei lemnoase în 2005 față de 2004, la speciile rășinoase înregistrându-se cea mai mare scădere, cu 28,2% în 2005 față de 2004.

2.5.5 Învățământul, arta și cultura suceveană

 Rețeaua școlară este formată din aproape 1.000 unitați destinate învătamântului preșcolar, primar, gimnazial și liceal, ce se desfășoară în toate comunele și orașele județului. De asemenea, în municipiul Suceava funcționează o unitate de învatamânt superior – Universitatea "Ștefan cel Mare"- care are în componență patru facultăti si un colegiu de administrație în domeniile: administrație publică, istorie-geografie, filologie-limbi străine, silvicultură, energetică, inginerie economică, mecanică, mecatronică, știinta sistemelor și calculatoarelor, comerț, marketing, precum și colegiile din cadrul invatamantului superior de scurta durată – de birotică, muzeologie, tehnologia produselor alimentare, comerț-marketing.

Baza materială a învatamântului s-a dezvoltat în permanență, astfel în prezent aceasta cuprinde 2.400 săli de clasă, 1.897 cabinete școlare, 427 laboratoare, 359 ateliere pentru activități practice și 162 săli de gimnastică. Școala de toate gradele numara peste 1000 de unități cu mai bine de 175 000 elevi și studenți, încât, fiecare al patrulea locuitor al județului este un ținut aflat într-o forma de învătământ. Liceele cu profile foarte variate – de matematică-fizică, istorie-filologie, chimie-biologie, economie și drept, de construcții, textile, miniere, alimentare, sanitare, etc.

Pe plan spiritual, județul dispune de o variata rețea de institutii de știinta, cultură si religioase. Județul Suceava se constituie într-o străveche și densă vatră de civilizație și cultură românească. Meleagurile sucevene s-au înscris pregnant în istoria românilor prin rolul decisiv pe care l-au avut înaintașii de aici la începuturile evului mediu în înființarea și afirmarea primelor târguri și formațiuni politice prestatale, în organizarea și finalizarea luptei împotriva stapânirii tătarilor și ungurilor, dar mai ales în închegarea, dezvoltarea și consolidarea statului feudal românesc de la răsărit de Carpați.

Fig 10 Clădirea Primăriei municipiului Suceava

Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret și Suceava, cetățile Șcheia și Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă și impresionant de bogată salbă de ctitorii și necropole voievodale și boierești: Putna, Voroneș, Moldovișa, Sucevișa, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente și centre de arta și cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului național și universal, comparabile cu creațiile renascentiste italiene sau din Europa Occidentală.

În domeniul sănătății, județul Suceava dispune de o rețea diversă de unitați, dotate corespunzator, prin care se asigură o asistență medicală competentă. În prezent, dispune de 9 spitale cu 4.267 paturi, 120 dispensare medicale, din care 90 se află în localitați rurale, 60 cabinete medicale, 62 cabinete stomatologice, 18 laboratoare dentare, 94 farmacii, 9 depozite farmaceutice.

Cap 3 ANALIZA – DIAGNOSTIC A POTENTIALULUI TURISTIC A JUDETULUI  SUCEAVA

3.1 Resurse turistice naturale

3.1.1. Relieful

Relieful cuprinde două mari unitați: regiunea muntoasă și regiunea de podiș. Munții Obcinele Bucovinei sunt un spectaculos sistem de culmi muntoase, Rarau-Giumalau (1.857 m), Stanișoarei, Bistriței, Călimani (munți vulcanici). Între munți se află Depresiunea Vatra Dornei. Regiunea de podiș este reprezentată de Dealul Marginea-Ciungi, Podișul Dragomirna, Podișul Suceava-Fălticeni. De la Vest catre Est, relieful înregistrează o scădere treptată în altitudine, tipurile de forme orientandu-se în fâșii directionate nord-sud și în general, paralele între ele. În ansamblu, teritoriul județului cuprinde două importante unitați de relief – regiunea muntoasă și regiunea de podiș..

Regiunea muntoasă este alcatuită din masive, grupe de masive și complexe de culmi, separate între ele prin culoare adânci astfel: Masivele Suhard și Călimani; Munții Pietrosu Bistriței, Grintieșu Broștenilor, Stânișoarei; Masivele Giumalău – Rarău; Obcinile Feredeului și Mestecaniș. Între acestea, culoarul depresionar Dorna-Câmpulung Moldovenesc-Gura-Humorului.

Regiunea de podiș este mai coborâtă cu 200 m față de cele mai joase culmi muntoase. Cele mai importante subunitați de relief din această regiune sunt: Dealurile piemontane Marginea – Ciungi, Depresiunea Rădăuți, Podișul Suceava-Fălticeni, Podișul Dragomirna, Depresiunea Liteni, Câmpia premontană Baia, Culoarul Văii Siretului. În alcătuirea geologică, arhitectura teritoriului județului Suceava are drept caracteristică de bază succesiunea de la vest la est a patru zone structurale: Zona vulcanică, Zona cristalino-mezozoică, Zona flișului și Zona de platformă. Aceste zone reprezintă un adevarat mozaic geologic cuprinzând o mare parte din tipurile de roci vulcanice, metamorfice și sedimentare care alcatuiesc pamântul țării noastre.

Fig 11 Peisaj din Obcinile Bucovinei

3.1.2 Condițiile climă

Clima este continental-excesivă cu variații mari în funcție de relief. Ninsori
abundente iarna și ploi reci primavara și toamna. Temperatura maximă înregistrată a fost de 39,8 grade C (iulie 2000), minima absolută -37,2 grade C (1957 Carlibaba). Venind dinspre vest, masele de aer iși pierd treptat din umezeală în timpul traversării Carpaților Orientali, încât în partea estică a județului ajung mai uscate, clima suferind un proces de continentalizare. Aerul de origine nordică aduce ninsori iarna și ploi reci primavara și toamna.

Precipitațiile căzute sub formă de ploaie reprezintă 70-80% din totalul acestora. Cele mai mici cantități de precipitații se înregistrează în luna februarie, iar cantitațile cele mai abundente sunt de obicei în lunile mai și iunie. Regimul vânturilor este determinat de sistemul terasat al reliefului. În partea superioară a culmilor muntoase domină vântul de vest, iar in regiunea de podiș direcția vântului este influențată de orientarea curenților de vale. Zilele cu cer acoperit sunt mai numeroase iarna și primavara.

3.1.3 Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică este reprezentată de râul Siretul cu afluenții săi (Bistrița,
Suceava, Moldova), numeroase izvoare și lacurile Dragomirna, La Ochiuri, Iezer,
Nada Florilor. Hidrografia este formată deasemenea din importante rezerve de ape subterane. Toate apele care drenează teritoriul județului sunt tributare râului Siret. Devin astfel, principali afluenți râurile Suceava, Moldova, Bistrița, Dorna care iși au zonele de obârâie în coroana de munți înalți de la Vest și Nord – Vest, în timp ce afluenții mai mici iși au izvoarele în regiunea deluroasă. Rețeaua hidrografică are o densitate care depașește frecvent 1 km/kmp în zona de munte, scăzând sub 0,5 km/kmp în zona de podiș.

Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care dreneaza împreuna cu afluenții săi 35% din suprafața județului. Urmează ca marime Bistrița (30%), Suceava (30%), Siretul (10%). Apele stătătoare sunt sub formă de lacuri antropice, iazuri pentru piscicultură, acumulari industriale, mlaștini. Cele mai importante acumulări antropice sunt cele 6 lacuri din lungul Somuzului Mare, între care și vestitul lac "Nada Florilor". Teritoriul județului înglobează cantități inepuizabile de ape minerale și mineralizate, carbogazoase, sulfatate, sulfuroase și clorurate. Numai în Depresiunea Dornelor există peste 40 izvoare minerale, renumite fiind deja, cele din Vatra Dornei, Șaru Dornei, Poiana Negri, Coșna s.a. Nepuse în valoare sunt numeroasele izvoare din zonele Broșteni, Gura Humorului, Solca.

Fig 12 Valea Moldovei

Întregul bazin hidrografic se regăsește intr-un peisaj plăcut, Valea Moldovei sau Valea Bistriței precum si Valea Siretului fiind adevărate atracții ale zonei. Pe lânga funcția peisagistică, vaile menționate sunt deasemenea importante surse de materii prime.

3.1.4 Rezervații naturale

Judetul Suceava are rezervații naturale de floră si faună (cerbi, ursi, porci mistreți,
cocosi de munte).

Rezervatii naturale floristice:

Rezervția Fânețele seculare de la Frumoasa se află pe teritoriul comunei Moara, la 4 km spre vest de bifurcația șoselei Suceava – Fălticeni din comuna Scheia, sat Sfântul Ilie. Din punct de vedere al florei, Aurel Procopianu Procopovici descrie în anul 1892 un număr de 26 de specii de angiosperme (plante cu semințe închise în fruct). Ulterior, alți cercetători descriu flora acestei rezervații, printre care D. Mititelu și V. Cojocaru care citează 483 de plante vasculare, numeroase ciuperci și muschi. Multitudinea speciilor este evidențiată de plante specifice zonelor de vegetație și anume cele circumpolare.

Rezervația Fânelele seculare de la Calafindesti se găsește la 6 km de orașul Siret, spre Suceava, în apropierea drumului național DN2. Interesul pentru această rezervație se leagă de un relict glaciar deosebit de rar în flora țării noastre și anume varza iepurelui (Ligularia glauca). Altitudinea rezervatiei este cuprinsă între 350-430 m, iar expoziția predominantă este cea estică.

Rezervția Fânetele Seculare de la Ponoare este situată la 9 km sud de municipiul Suceava, în dreptul satului Cumpărătura (comuna Bosanci), la 1 km de șoseaua europeana E85 care duce spre Fălticeni, ocupând un fânat pe dealul Strâmbu.

Rezervația Fânețele montane de pe plaiul Todirescu. Accesul în rezervație se face prin potecă de legatură care pornește din satul Slătioara spre cabana Rarău, sau prin drumul Padinei, în partea sudică a codrului de la Slatioara, ușor accesibil, sau dinspre cabana Rarău, pe un drum de creasta ce duce la Slatioara.

Rezervații naturale forestiere

Rezervatia Quercetumul de la Crujana se găsește pe teritoriul comunei Pătrăuți, fiind constituită dintr-un arboret de specii de foioase, cu participarea majoritară a stejarului. Constituția arboretului este plină, inaltimea medie fiind de 30 m iar diametrul cuprins între 45-50 cm. Altitudinea rezervației este de 370 m.

Rezervatia Fagetul Dragomirna se află pe teritoriul comunei Mitocul Dragomirnei și face parte din trupul de padure Chilia, fiind situată la o altitudine care variază între 380-450 m. Fauna este tipica pentru zona împadurită colinară.

Rezervatia Tinovul Sarul Dornei se găsește în apropierea șoselei ce duce la Gura Haitii, înainte de a intra în comuna Șarul Dornei – în drum spre masivul Călimani.Turbaria, elementul ocrotit al rezervației, este de o formație mai recentă (cca. 3.000 ani), este așezată pe terasa pârâului Neagra Șarului, la o altitudine de 800 m. Vegetația este alcătuită în marea majoritate de mușchiul de tip arctic (Sphagnum), peste care, in condiții vitrege de vegetație s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru (Pinus silvestris, var. turfosa) pe un strat de turbă a carui grosime variază între 1,10m si 3,20m. Demn de remarcat este că, spre deosebire de celelalte tinoave, acesta nu are zonă de protecție.

Rezervatia Tinovul Mare Poiana Stampe se află pe teritoriul comunei Poiana Stampei, străjuită de dealurile Smida, Casoi, Ciungii Chiperenilor, în standa șosele naționaleVatra Dornei – Bistrița și reprezintă cea mai întinsa rezervație de turbă naturală din țara noastră. Așadar, tinoavele oligotrofe conservă atât speciile relicte cât și pe cele actuale arătând succesiunea speciilor de-a lungul anilor. Ele sunt o mărturie a trecerii timpului, existența lor fiind extrem de valoroasă pentru studiul evoluției speciilor cât și pentru exploatarea rațională a turbei pentru calitățile sale deosebite (curative, izolator, turba medicinală, îngrășământ pentru flori ).

Rezervția Tinovul Gaina Lucin se află pe raza comunei Moldova-Sulița, în cătunul Lucina, la stânga pârâiașului Bilcani, ce se unește cu valea pârâului Gaina în tinovul cu același nume, la o altitudine de 1.200 m. Perimetrul rezervației se prezintă ca un podiș adâncit la mijloc și lărgit spre margini.

Rezervația Codrul Secular Slătioara situată pe versantul estic al masivului Rarău, la o altitudine cuprinsă între 790 m si 1.353 m, în satul Slatioara, la 12 km de comuna Stulpicani de care aparține, codrul secular Slătioara se întinde pe 3 creste mari: Batca neagră, Batca cu Plai, Batca Lesei, separate între ele prin văi adânci, unde iși strâng apele pârâile Variuga, Valea lui Ion, dănd naștere părâului Slătioara, care se varsă în Suha și apoi în Moldova. Accesul în rezervație se face de pe șoseaua Suceava – Cluj-Napoca, de la Frasin spre Stulpicani.

Rezervțtia Zamostea Lunca a fost declarată rezervație naturală in 29 Octombrie 1973,
se află situată pe malul drept al râului Siret, la 12 km nord de drumul național Suceava-Dorohoi, drum ce trece prin comuna Zvorâștea. Situată la contactul tectonic dintre orogenul carpatic și platforma cratogena moldo-podolică, lunca Zamostei se prelungește de la altitudinea de 290 m a terasei inundabile a Siretului spre piemontul colinar.

Rezervația de Jnepenis si Pinus cembra Calimani se află în partea de sud-vest a județului Suceava se întind munții Călimani cu ramificații spre nord, pâna în albia râului Dorna. În ansamblu aceștia urcă de la sud spre nord până la altitudini de peste 2.100 m.

Rezervații naturale geologice

Rezervția geologică Piatra Tibăului este localizată confluența pârâului Tibău cu Bistrița Aurie, pe teritoriul comunei Cârlibaba și reprezintă un interesant masiv de calcare
eocene fosilifere, înalt de 70 m inaltime. Aceasta impresionantă stânca atrage prin masivitatea sa și reprezintâ terminația estică a flișului carpatic.

Rezervatia Cheia Lucavei impresionează prin frumusețea stâncilor calcaroase ce adăpostesc cele două monumente ale naturii: strugurele ursului și floarea de colț. Tot aici este de menționat prezența izvorului cu apă sulfuroasă – potabilă – izvor aflat în apropierea drumului.

Rezervatia clipa de calcare triasice Pârâul Cailor se găsește pe raza
comunei Fundu Moldovei, pârâul Cailor, afluent de stânga al Moldovei, pe un drum de exploatare, după care, pe o cărare traversând fanețe, se ajunge la un bloc de calcare roșii. Clipele triasice sunt formațiuni geologice foarte vechi și importante prin diferitele specii de pești, scoici și amoniți de origine marină, încrustați în stâncile rămase ca martori ai unor mișări tectonice și ai vieții din oceanele calde de altădata.

Rezervatia Cheia Moara Dracului este situată pe cursul superior al pârâului Valea Caselor, afluent de drepta al râului Moldova, rezervația se află la 7 km de gara Câmpulung Moldovenesc-Est, pe versantul de nord al masivului Rarău. Formațiunile geologice nu au un caracter unitar, pe margine apărând formațiuni carbonatice, în timp ce în partea centrală sunt depozite noi argilo-marnoase de vârsta cretacică, cu klippe calcaroase și blocuri dispuse pe mai multe niveluri.

Fig 11 Harta Județului Suceava

Rezervații naturale mixte

Rezervatia 12 Apostoli este compusă din creasta ce formează cumpăna apelor dintre bazinele pâraielor Neagra Șarului și Poiana Negri și coboară dinspre Căimani peste culmile Tămău și pietrele Roșii spre vârfurile Lucaciu și orașul Vatra Dornei adăpostește multe figuri zoomorfe și antropomorfe, "sculptate" de intemperii în decursul vremurilor, constituite din fragmete de lavă cimentată.

Rezervțtia Cheile Zugrenilor este situată la 20 km în aval de orașul Vatra Dornei, pe râul Bistrița, la o altitudine de 740 m de la suprafața apei, întinzându-se pe verticală pâna pe vârful Pietrosul Bistriței. Zona este deosebit de pitorească prin sălbăticia stâncilor. Flora rezervației este specifică stâncăriilor, aici gasindu-se floarea de colț (Leontopodium alporum) în cea mai joasă stațiune naturală din Moldova. De remarcat ar fi prezența endemismului Andrzalla levitomentosa aflat pe stâncile inaccesibile din masiv.

3.1.6 Masivul Rarău și importanța lui ca obiectiv turistic

Suprafața:circa 253,0 hectare.

Localizare: Masivul Rarău adaposteste in partea nordică una din cele mai interesante forme geologice din lanțul Carpaților Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul în zonă se poate face fie din orașul Câmpulung Moldovenesc, fie prin localitățile Pojorâta, Mestecaniș, Slătioara sau Chiril.

Asupra originii toponimului Rarău sunt încă discuții: localnicii îl explică prin terenul frământat, cu grehotișuri, greu de străbătut, – din construcția "la râu" a luat naștere "Rarău", iar academicianul Iorgu Iordan reluându-l pe Tikton, atribuie numele unei păsări, șoimului, explicație plauzibilă, ținând cont ca în zonă este o stâncă calcaroasă care se numește Piatra Șoimului. Alte ipoteze sunt mai puțin vehiculate.

Denumirea stâncilor Pietrele Doamnei provine, se pare, de la faptul că, pe vremea lui Petru Rareș – care a găsit aici adapost sigur pentru familia sa – doamna, soția sa, se urca deseori pe stânci și scruta zorile în așteptarea soțului.

Fig 12 Pietrele Doamnei

Din punct de vedere peisagistic, această rezervație se prezintă ca o piesă unică în Carpați. Spre sud se învecinează cu Pietrosul Bistriței, spre vest cu Giumalăul, spre nord cu muntele Tomnatec, iar spre est se întind pajistile Todirescu din preajma codrului secular Slătioara. Ca un fapt inedit, semnalăm o ninsoare cazută pe timp de vară, în zilele de 21-22 Iunie 1910. Întreaga zonă reprezintă calcare cu încrustatii de corali, amoniti, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani, în perioada cretacică, cand acest teritoriu a fost acoperit de mările calde ale oceanului. În perimetrul rezervației, pe povârnișul sudic, se află  Peștera Liliecilor, peșteră care din cauza turismului haotic și destructiv necesită protecție maximă.

Vegetația lemnoasă este reprezentată în principal de molid, alături de care se găsesc diseminate: plopul tremurător, salcia căpreasca, scorușul, mesteacănul. Dintre endemismele (specii unicat), aici întâlnim : micsandra sălbatică (Erysimum wittmanii subsp. wittmanii), gușa porumbelului (Silene mutans, subsp.), clopoțelul (Campanula carpatica), margareta (Chrysantheumum rotundifolium), Ranunculus carpaticus, Melamporum saxsum, cimbrisor (Thynus comosus), paius (Festuca carpatica), Dentarea glandulosa.

Pe stânci se întâlnesc floarea de colț (Leontopodium alpinum), jnepănul (Pinus mugo) și relictul argentica (Dryas octopetala).

Ion Nemeș descoperă două specii noi pentru fauna țării dintre microlepidoptere :
Cnephasia articolana și Chlorochysta cotrata (forma strigulata), fluturi mici de un
deosebit interes știintific. Fauna este bine reprezentată (urs, lup, cocoș de munte, cerb nobil, căprior) fiind o caracteristică a zonei montane. Deoarece statutul de rezervație al acestei zone este adesea încălcat prin acțiuni umane distructive care duc la degradări ireversibile ale peisajului, este absolut necesar și civilizat ca turiștii să respecte zonele de campat, amenajate lângă motelul Rarău, sâ parcheze mașinile până la cabană și sâ facă focul pe vechile vetre și în locuri special amenajate. (Rusu,

3.2 Resurse turistice antropice

3.2.1 Mănăstirile bucovinene

Mănăstirile din Bucovina fac parte din patrimoniul UNESCO, fiind încrise în catalogul „marile monumente ale lumii" din anul 1993. Ele sunt unice în lume prin arhitectura lor ce caracterizează epoca de glorie a Moldovei și prin pictura lor exterioară.

Datorită picturilor murale care împodobesc atât pereții interiori cât și cei exteriori ai bisericilor, Bucovina este deținătoarea unor locașuri de cult unice în intreaga
Europă. Mănăstirile se armonizează cu natura înconjuratoare și amintesc de
timpurile marelui domnitor Ștefan cel Mare și cele a urmașului său Petru Rareț.
Razboaiele purtate în această perioadă pentru păstrarea independenței culturale și politice în fața expansiunii otomane sunt imortalizate prin scenele pictate pe pereții bisericilor.

Conform legendelor monahale, fiecare dintre victoriile lui Ștefan cel Mare era sărbătorită prin construirea unei biserici sau a unei mănăstiri. Poluarea mediului, furtunile din Bucovina și gradul ridicat de umiditate a aerului, din unele perioade ale anului au alterat în decursul timpului picturile fațadelor.

Arhitectura acestei perioade se caracterizează prin contopirea elementelor gotice,
bizantine și regionale specifice, formând un stil tipic bucovinean. Comparate cu catedralele vest-europene, bisericile acoperite cu șindrila din Bucovina, cu lungimea de 30 metri și rar 15 metri lățime, par modeste. Această comparație este deplasată deoarece, conform tradiției artei bizantine, monumentalitatea poate fi înlocuită cu o viziune mai picturală, în care accentul este pus pe narativ, pe detaliu, pe cromatică.

Conform ritualului bizantin fiecare lăcaș de cult este o reprezentare a Împărăției
lui Dumnezeu, în care comunitatea credincioșilor, adică Biserica Pamântească este nedesparțită de Biserica Cerească, numită și comuniunea sfinților, și formează o realitate unică, un organism "teandric", însă cu dublă dimensiune, divino-umana, deopotrivă văzută și nevăzută .

În timp ce pictorii bizantini practicau un stil aulic, artiștii bucovineni realizau o
pictură cu vădit conținut narativ și pitoresc. Cele mai izbutite opere ale lor se caracterizau prin maturitate tehnică, o anumită prospețime a formelor și blândețea coloritului. Din multitudinea de fresce ale mănăstirilor din Bucovina se disting în special cele două de la Pătrăuti și Voroneț. Superioritatea acestora este dată de faptul că se limitau la prezentarea unui număr mic de scene, fiecare scenă incluzând însa mai multe idei clar ilustrate.

Expresiile figurilor variază de la surprindere și agitație interioară, la grupuri de evrei, turci, tătari, armeni, pâna la resemnare calmă și umilință de pe chipurile creștinilor zugrăviți în partea opusă. În focurile iadului pictorii au trimis pe arhiereul Caifa alături de trădătorul Iuda și câțiva purtători de turbane cu priviri întunecate.

Din cele 12 biserici inițiale din Bucovina cu picturi interioare și exterioare au fost
preluate în patrimoniul cultural universal cele din Pătrăuți, Humor, Moldovița, Arbore, Voroneț și Suceava. Arhitectura bisericilor bucovinene se încadrează armonic și pitoresc în peisajul dimprejur. (Patrimoniul universal – Natura si cultura protejate din Europa centrala si sud-est UNESCO – Editura Schei Brasov, 1998)

Informatii generale despre Manastirile din Bucovina

Pe teritoriul Bucovinei sunt edificate mai multe manastiri cum ar fi Manastirea Bogdana, Manastirea Dragomirna, Manastirea Probota, Manastirea Rasca, Manastirea Sfantul Ioan Cel Nou, :Manastirea Slatina, Manastirea Zamca , insa cele mai faimoase mănăstiri sunt cum urmeaza :

Mănăstirea Arbore

În 1523 "în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefan Vodă (Ștefăniță Vodă) au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie" (Grigore Ureche).

Fig 13 Mănăstirea Arbore

Concepută și construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de
tip longitudinal, te uimește prin marea sa stilizare. Prelungirile zidurilor laterale
legate printr-un lat arc semicircular, delimitează în exterior, pe fațada apuseană, o
mare nișă, destinată, se pare, lacașului clopotelor. Nu putem să nu remarcăm tema din interiorul bisericii Cavalcada împăratului Constantin zugrăvită la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, și Marea rugaciune de la abside. Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adăugat pe fațada de sud o nouă Rugaciune. A plasat această rugaciune în dreapta ușii spre a face, ăn mod simbolic – pandant scenei Asediului pictată în stânga ușii. Printre sfinții zugrăviți figurează Ioan cel Nou, iar în fruntea lor, caz unic în iconografia
bizantină, împaratii Constantin și Elena, considerați, după cum se știe, încă din
veacul al XV-lea, printre marii protectori ai Moldovei.

Mănăstirea Humor

La o distanță de 5-6 km de orășelul Gura Humorului, în pitorescul sat Mănăstirea
Humorului, Județul Suceava, pe coama unei coline, înconjurată de arbori și pajiști,
este așezată biserica mănăstirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului
mediu românesc. Biserica a fost zidită ăn anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofăt și membru al divanului Moldovei și, soția sa, Anastasia. Sfântul locaș se înalță la o distanță de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici mănăstirești a cărei construcție
a fost realizată încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Din punct de vedere al arhitecturii, biserica mănăstirii Humorului se înscrie fără ezitare în seria monumentelor specifice lui Petru Rareș, adică adună acele noutăți proprii acestei vremi integrate tipului deja definit în vremea excepționalei dezvoltări de sub domnia Sfântului Ștefan cel Mare.

Mănăstirea Moldovița

Moldovița se individualizează prin câteva elemente de ordonanță iconografică, prin stilul picturii și prin tonalitatea cromatică dominantă roșu-brun, față de albastrul
Voronețului și verdele Arborei sau de roșul-ocru al Humorului. De asemenea stilul pictorului Moldoviței poate fi mai degrabă comparat cu modul de înțelegere plastică al unui grafician, al unui miniaturist, în timp ce la Probota se surprinde expresia unui mântuitor al luminii și umbrei, la Arbore un colorist, iar la Humor un pictor complex – desenator, colorist și luminist în egală măsură. În sfârșit în ceea ce privește ordonanța iconografică, se surprind câteva particularități, mai ales în pictura exterioară: “Facerea” pe peretele de vest – stâlpi și timpane – al pridvorului, extinderea unor motive ale Judecății de apoi pe glafurile interioare ale arcadelorpridvorului, lipsa Vieții Sf. Nicolae pe peretele de sud, în sfarșit, Fecioara rugătoare personificare a bisericii, și în același timp, imaginea unei doamne înconjurate de curtea ei, este încadrată de registre de îngeri – nu de serafimi – marcând preferința pentru concretul personajelor, și mai puțin pentru valoarea simbolică a imaginilor.

Fig. 13 Mănăstirea Moldovița

Mănăstirea Putna

Despre Mănăstirea Putna se știe că este prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Mai
mult, domnitorul a vrut ca ea să fie locul de veșnică odihnă. Astfel, la fel ca
Bogdan I și Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare a dat ctitoriei sale menirea de
necropolă domnescă. Prin numeroasele danii făcute, Domnitorul Ștefan cel Mare
și-a arătat prețuirea față de biserică. Zidurile sale adăpostesc mormântul Domnitorului Ștefan cel Mare. Frunze de stejar, tulpine îndoite ce alcătuiesc patru medalioane în formă de inimă și capul de bour decorează lespedea funerară depusă într-o nișă din încăperea mormintelor. La Putna au mai fost înmormântate ultima soție a domitorului – Maria Voichița -, cea de-a doua soție – Maria de Mangop – având o lespede funerară de influență
orientală, precum și cei doi fii ai lui Ștefan cel Mare – Petru și Bogdan. Actuala clădire se datorează veacului al XVII-lea fiind modificată ulterior țn 1757 și la începutul veacului nostru. Cu toate transformările aduse, mănăstirea iși păstrează neschimbat aspectul de cetate, atât de caracteristic marilor așezăminte mănăstirești moldovenești.

Fig. 14 Mănăstirea Putna

Mănăstirea Sucevița

Construită cu patru secole în urmă, din porunca domnească, ca o cetățuie în care
să nu poată patrunde picior de păgân, Mănăstirea Sucevița, cu zidurile și turnurile
sale, cu biserica și sutele de picturi care-i acoperă pereții exteriori, este una dintre
bijuteriile Bucovinei și culme a artei feudale moldovenești. Legenda locului spune,
pentru a motiva misterul unei porțiuni de zid lăsată nepictată, ca ea a ramas așa
din timpul ctitoririi lăcașului, când schela s-a prabușit, iar zugravul a murit îngropat
sub resturile acesteia. Ansamblul Sucevița prin frumusețea arhitecturii și calitatea artistică a decorației picturale, constituie unul dintre cele mai valoroase monumente de artă moldovenescă.

Fig. 15 Mănăstirea Sucevița

Mănăstirea Voroneț

Nu departe de orașul Gura Humorului, pe valea unui afluent al Moldovei a fost
ridicată acum mai bine de cinci veacuri una dintre cele mai frumoase mănăstiri. Frescele care decorează exteriorul și interiorul, originalitatea picturilor și nu în ultimul rând culoarea albastră – atât de albastră – denotă genialitatea artiștilor moldoveni care cu un acut simț artistic au făcut din Voroneț simbolul Moldovei. Devenită atât de cunoscută datorită coloristicii sale, în special a nuanței de albastru, este principalul punct de atracție. Armoniile tonale, nuanțele și culorile sunt în realitate cele care cu sensibilitate artistică, artiști zugravi le-au filtrat din mediul natural. Așa cum este de albastru cerul la Voroneț, așa au incercat să-l reproducă pe pereții sfintei biserici. În acest mod ei au reușit să creeze o unitate indistructivă între peisaj și pictura exterioară a bisericii. În plus, în funcție de accentele de culoare și de conturul pe care le-au folosit au reușit să demonstreze că și atunci când privești de la distanță poți percepe cu claritate siluetele desenate. (Vlasie, 1992)

Fig. 16 Mănăstirea Voroneț

Biserici

Printre cele mai cunoscute biserici, care fac parte din patrimoniul județean și național, amintim :Biserica de lemn a Mănăstirii Putna Porivit unei tradiții locale mai recente, consemnata în 1853 de către ieromonarhul Putnei Sevastian Georgiescul, Dragoș ar fi construit biserica de lemn la Volovăț în anul 1353, iar "pe la anii 1468, Ștefan-voievod cel Mare… au adus-o de la Volovăț și au clădit-o aice în Putna, unde și până în ziua de astăzi sta…". Reținem de la același ieromonah că biserica de lemn se mai numea pe vremuri și "Mănăstirea veche a Putnei", ceea ce ar putea conduce la ideea autohtoniei a acestui locaș aici, cu mult înainte de fundarea ctitoriei ștefaniene. La toate relatările de pâna acum, o altă tradiție locală spune amănuntul enigmatic care pretinde că oastea lui Ștefan cel Mare a transportat pe cai această biserică de la Volovăț și a reconstruit-o la Putna într-o singura noapte, voievodul cercetând-o si închinandu-se la altarul ei chiar în zorii zilei urmatoare

Fig 18 Biserica Mănăstirii Putna

Biserica Sfânta Treime Siret În acest context trebuie înțeleasă ctitoria "Sfânta Treime" de către urmașul imediat a lui Latcu, Petru I Mușat, drept o revanșă a ortodoxiei, stavilă în fața influienței catolice, purtând desigur cu ea pretențiile de suzeranitate poloneze. Dar acest lucru demonstrează totodata ca erau în orașul Siret și destui drept credincioși ortodocși, adică drepți moldoveni băștinași ai locului.

Biserica Sfantul Nicolaie Balinești este unul din monumentele istorice reprezentative pentru arta Moldovei din cea de a doua jumătate a secoluluial XV-lea. Arhitectura acestei biserici este singulară în epocă și exprimă convingator gustul ales și sigur al ctitorului Ioan Tăutu.

Biserica din Solca este situată în orașul Solca la poalele Obcinei Mari, biserica este ctitorie a domnitorului Ștefan Tomșa în 1602. Biserica are puternice fortificații, cu contraforturi masive, ziduri groase de aproape doi metri. Aici a funcționat o mănăstire până în 1785 când a fost desființată și lăsatî în paragină de invadatorii austro-ungari. Forma inițială a suferit modificari după restaurarea arhitectului austriac K. Romstofer în 1902.  

Biserica Sfanta Cruce Pătrăuți reprezintă cea mai veche ctitorie a lui Ștefan cel Mare (1487) păstrată în forma inițială. Apropiată ca plan de biserica Sf. Treime din Siret, este lipsită de contraforți, iar turla se sprijină pe o singură bază de plan pătrat. Clopotnița din lemn este unică în Bucovina și în interiorul clopotniței se pastrează o colecție de
pietre funerare și de cruci de lemn foarte vechi, cu simboluri cunoscute în istorie ca fiind celtice. Complexul religios cultural de la Pătrăuți cuprinde și un muzeu intitulat Muzeul etnografico-religios "Casa Parohială". Muzeul iși propune si reușește să refacă atmosfera dintr-o casă parohială dinaintea revoluției industriale.

Biserica "Sf. Gheorghe" (Biserica Alba) din Baia. După tradiție, este ctitoria lui Ștefan cel Mare, din 1467, după bătălia victorioasă împotriva oțtilor invadatoare ungare conduse de regele Matei Corvin. Este clădită în plan dreptunghiular din piatra brută și cioplită. Bolțile și turla sunt refacute din caramidă. Sistemul de boltire al naosului este cel obișnuit în arhitectura bisericească moldovenească. I se spune Biserica Alba pentru că nu a fost pictată.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia Este ctitoria lui Petru Rareț din 1532. Este construită din piatră și cărămidă, în plan rectangular, fără turlă. Este pictata atât în interior cât și în exterior. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareș împreuna cu doamna Elena și un fiu, probabil Ilias.

3.2.2 Muzee

Bucovina înseamnă istorie eroică, tradiții și obiceiuri de certă originalitate, monumente și meștesuguri de o rară ingeniozitate, ctitorii voievodale renascentiste ce atestă, de peste cinci veacuri, vocația noastră europeană.Vrednicia și veriticalitatea oamenilor, noblețea vestimentației populare, arhitectura tradițională a caselor și agrementarea specifică a interioarelor, sunt preocupări care nu numai ca s-au transmis din generație ăn generație, dar care au dat și dau masura unică județului Suceava.

Galeria oameeilor de seamă Fălticeni Convingatoare frescă a vieții și creației unor personalitați ale culturii, artei și știintei românești, "Galeria oamenilor de seamă" și-a deschis porțile la 16 Iunie 1972, în casa donată de scriitorii Horia și Vasile Lovinescu, sub directa îndrumare a cronicarului Eugen Dimitriu. Remarcând vocația creatoare a oamenilor acestor locuri și numărul mare al personalităților născute aici, George Călinescu situa în 1939, orașul Fălticeni imediat dupa București și Iași.    

Muzeul apelor “Mihai Băcescu” Fălticeni prezintă lumea cercetătorilor Emil Racoviță, Grigore Antipa, Paul Bujor și Ion Boreca, exponatele de aici reliefând contribuțiile științei românești în domeniul hidrobiologiei. Participând la numeroase expoziții oceanice, descoperind numeroase specii de pești și crustacei, academicianul Mihai Băcescu a dăruit muzeului peste 700 de exponate. Toate acestea sunt expuse în două săli, ca un omagiu adus savantului Mihai Băcescu, muncii sale de cercetare și autor a peste 475 de lucrări știintifice originale publicate singur sau cu colaboratori din țară și străinatate.

Muzeul de artă “Ion Irimescu” Fălticeni inaugurat la 10 Februarie 1975 conține 313 lucrari de sculptură, peste 1.000 de lucrări de grafică, la care se adaugă și biblioteca personală (peste 1.500 de volume) și o colecție de pictură și grafică în dezvoltare. Muzeul este o instituție unică în România, prin faptul că e cea mai bogată colecție de autor din țară. Colecția s-a îmbogățit an de an. Astăzi clădirea adăpostește cea mai mare colecție de autor din țară și ascunde "marele clocot al vieții" (Irimescu), retras în adâncimile imperceptibile ale formelor și care izbucnește indirect, întruchipat într-o imensă lume de semnificații. Maestru Irimescu a încetat din viață acum 2 ani , la o vârstă înantată, dar în urma sa au ramas dovadă lucrările care sunt unicat poate chiar și în lume.

Muzeul de științe ale naturii și cinegetică Vatra Dornei. Muzeul orașului, înființat în 1954, în prezent deține trei secții: artă plastică contemporană, știintele naturii și cinegetică. Secșia de artă este amenajată în impunatoarea cladire a primăriei, construită în 1896-1897 pentru a comemora succesul obținut de dorneni în procesul purtat timp de un secol cu autoritățile austriece, secția de științele naturii este axată pe prezentarea faunei și florei dornene: pești și batracieni din bazinul Bistriței, păsări, mamifere. Se remarcă doua diorame, care reprezintă un cerb atacat de lupi și o familie de căpriori, iar secția de cinegetică se referă la fondul de vânătoare al zonei, fiind organizată tematic: istoric, resturi ale unor animale disparute, unelte de vânatoare, îngrijirea vânatului ți trofee.

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina Gura Humorului a fost înființat în 1959 și deține peste 2.000 de piese. Oferă publicului vizitator, pe lângă expozitia permanentă, diverse expoziții temporare cu tematică variată, iar câteva săli prezintă opere ale pictorului francez de origine româna, George Cotoș.

Alte muzee cu importanță culturală sunt : Muzeul "Arta lemnului" Câmpulung Moldovenesc, Muzeul etnografic "Tehnici populare bucovinene" Râdăuți, Muzeul Orășenesc Fălticeni.

3.2.3 Sărbători, obiceiuri și date specifice zonei

De secole, în prag de an nou, bucovinenii transfigurează prin măsști și jocuri
îndeletnicirile zilnice, momentele cele mai importante din viața omului (nasterea,
căsătoria, moartea), ironizează prostia și urâtul, critică asupritorii și laudă
gospodarii de seamă ai comunitatii. Odată cu trecerea anilor, masca tradițională bucovineană a devenit obiect de artă și, deși unele semnificații străvechi au început să dispară din conștiința creatorilor contemporani, s-au păstrat, în mod aproape miraculos, structurile plastice ale fiecarui tip de însemne ceremoniale.

Ceata mascaților, prezentaă, în seara de ajun a Anului Nou, a maștilor pe ulițele satelor bucovinene nu este determinată doar de sensul carnavalesc al petrecerii, ci are o motivație mult mai profundă, convingerea că respectând și ducând mai departe obiceiurile străbunilor, oamenii vor avea parte, în anul care vine, de holde îmbelșugate și livezi rodnice, de sănătate și putere. În satele bucovinene se obișnuiește ca în ziua de ajun a Anului Nou pe ulițe să umble mascații, într-o singură ceată, denumită diferit de la o așezare la alta: pârtie, bandă, malancă, hurtă etc. Ceata reunește  toate personajele
mascate: ursul, capra, căiuții, cerbii, urâții, frumoșii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Dupa lasarea serii, ceata cea mare se fărâmițează, iar bandele rezultate încep sa meargă din casă în casă, pâna la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou iși intră în drepturi.

Momentul acesta de trecere dintre ani este marcat și de confruntarea spiritelor rele
cu cele bune. Și atunci este nevoie ca spiritele rele să fie înlăturate fie prin
prezența unor personaje, a unor animale care au această putere apotrofaică, fie
prin zgomote care se fac cu “biciul de la plugușor, cu talângile, cu buhaiul". Dansul
căluților este foarte energic, foarte exuberant, cu mișcări foarte rapide.

Un element specific Bucovinei, în cadrul obiceiurilor de iarnă, este bunghierul, "frumosul" Anului Nou. Bunghierii sunt întâlniți sub formă de jandarmi în cetele de la Udești, de împărați la Bosanci, unde există un joc, împarații de Bosanci. "Ei sunt om parodiere a elementului austriac. La cumpăna anilor, oamenilor le era permis să se revolte și să critice sub aceasta mască. De fapt, bunghierii nu sunt niciodată mascați, ei sint "frumoșii cetelor de la Anul Nou" (Vera Romaniuc).

În recuzita de Anul Nou se întâlnește și "plugușorul", mai la îndemâna copiilor. La sate, "plugușorul" este însă extrem de complex, și alaiurile care merg din casă în
casă duc cu ele chiar un plug.

Darurile care se oferă de Crăciun se fac din covrigi, colaci, colacii rotunzi ca soarele și luna. Colacii rotunzi ca soarele si luna sunt o reminiscență a vechiului cult păgân al lui Mitras. Zeul Mitras, al Soarelui, era sarbatorit pe 25 Decembrie. Inițial,
Crăciunul nu era pe 25 Decembrie. A pendulat între aceasta data și 6 Ianuarie, a
șasea zi din an, ziua când și în Biblie se spune Facerea Lumii.

Bineînțeles, datinele și obiceiurile care fac din Bucovina, la fiecare sfârsit de an, o scenă pe care se desfășoară un spectacol unic, în care elementele mitice și cele
cotidiene sunt prezentate într-un recital de culori și de imaginație.

Încondeiatul oălelor este o “artă” pur bucovineană.

Oul este minunea de început a lumii. Brancuși spune despre ou ca e "maica
tuturor formelor". Oul este începutul și sfârsitul. Originea ouălor colorate și mai
apoi ornate ori decorate se pierde în timp și-o găsim atât în Europa cât și în Asia.
La români, arta colorării și decorării ouălor se practica în toată țara, în special în
zonele etnografice de pe versanții Carpaților, dar nicăieri ca în Bucovina, unde
decorarea lui a ajuns o adevarată arta. Se lucrează cu "chișița" o unealtă specială, facută dintr-o țeava subțire din metal în interiorul căreia se trece un fir de păr de porc care folosește la "scrierea" motivului.

Fig 19 Ouă incodeiate în Bucovina

Sunt două posibilități de pregătire a oului pentru "împistrire": fierberea lui înainte sau golirea. Ouăle golite sunt pastrate ca ornament. Pentru ornamentare se
folosește ceara caldă de albine, cu care se trasează desenul pe coaja albî, după
care se cufundă în culoarea pregatită înainte. Când oul trebuie să conțină mai
multe culori, se cufundă succesiv în culorile din ce în ce mai închise, pâna la brun
sau negru. Pentru a îndeparta ceara, se pune oul aproape de o sursă de caldură și
se șterge cu o pânză; modelul apare curat așa cum l-a imaginat artistul popular.
Ouăle sunt "scrise" cu motive geometrice, vegetale, cu soarele, cu steaua, cu crucea, cu calea rătăcită roata acrului, câligul și multe altele. În Bucovina ouale se vopsesc tradițional în Joia Mare. Există și o regulă a ciocnitului. În prima zi de Paște se ciocnește numai "cap" cu "cap". Cel mai mic ca vârstaă sau importanță ține oul și cel mare îl ciocnește. Replicile sunt: "Hristos a Inviat!", "Adevarat a-nviat!".

Drumul ouălor încondeiate traverseazî obcinele Bucovinei (Mestecăniș, Feredeul Mare), fie transversal, trecând pe lângă păduri de brad, pe lânga ape (Bistrița, Cârlibaba, Moldova, Suceava, Moldovița), urcând obcine înalte de aproape1.200 m de unde poți admira dulceața culmilor din Bucovina și apoi coborând în depresiunile intramontane: Câmpulung Moldovenesc, Vatra Moldoviței, Țara Dornelor.

Baza tehnico-materială

Prin poziția sa geografică județul Suceava dispune de o varietate de resurse naturale care dau posibilitatea practicării unei largi game de activități turistice. În anul 2005, numărul total al structurilor de primire turistică a fost de 179 unități, înregistrându-se comparativ cu anul 2004, o creștere cu 36 unități (25,2%). În județul Suceava existau la 31.01.2005, 4,2% din unitățile de cazare turistică la nivel național, județul Suceava deținând locul 6 pe țară din punct de vedere al numărului de unități de cazare.

În județul Suceava tabelul următor va reda numărul structurilor de cazare începând cou anul 2000 până în 2004

Tabelul nr 7 Structurile de primire turstica cu functiuni de cazare turistica si capacitatea de cazare turistica pe tipuri de structuri in anii 2000 – 2005

Sursa : Breviarul turistic al Judetului Suceava, ed 2005

În ceea ce privește numărul de unități de cazare turistică existente la 31 iulie 2005, se constată că 39,1% au fost pensiuni turistice rurale, 24,6% pensiuni turistice urbane, 13,4% hoteluri, 12,3% vile turistice și 10,6% au reprezentat alte tipuri de structuri de cazare turistică (hoteluri pentru tineret, moteluri, campinguri, cabane turistice, hosteluri, taberele de elevi și preșcolari).

Fig Structurile de primire turistică pe tipuri de structuri in anul 2006

Tabelul nr 8 Structurile de primire turistica si capacitatea de cazare turistica in perioada 2000 – 2004

Sursa : Breviarul tursitic al județului Suceava, 2005

Fig 20 Structura bazei de cazare din județul Suceava pe tipuri de unități

În anul 2005, structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică s-au structurat pe următoarele destinații turistice: 37,4% în alte localități, 31,3% la munte, 20,7% în stațiunea balneară Vatra Dornei și 10,6% în orașul reședință de județ, Suceava. În directă corelație cu această structură s-au aflat și ceilalți indicatori și anume:

– capacitatea de cazare existentă a înregistrat următoarea repartizare: 29,5% în stațiunile balneare, 28,2% în structurile din zona montană, 22,9% în structurile din alte localități și 19,4% în structurile de primire din municipiul Suceava;

– capacitatea de cazare în funcțiune, exprimată prin numărul de locuri-zile pe destinații a fost de: 31,8% în structurile din stațiunea balneară Vatra Dornei, 23,6% în structurile din municipiul Suceava, 23,3%, în structurile din alte localităti și 21,3% în structurile din zona montană;

– cele mai multe sosiri au fost în municipiul Suceava (36,4% din totalul sosirilor), în alte localități (23,5%), în zona stațiunii balneare Vatra Dornei (23,4%) și în structurile din zona montană (16,7%);

– înnoptările au înregistrat următoarea structură: 46,6% în structurile din zona stațiunii balneare Vatra Dornei, 23,3% în orașele reședință de județ (Suceava), 16,3% în alte localități și 13,7% în structurile din zona montană

– indicele mediu de utilizare netă a locurilor de cazare a fost de 22,5%, pe destinații turistice, indicele de utilizare netă a capacității în funcțiune s-a situat peste nivelul mediu în structurile din zona stațiunii balneare Vatra Dornei (33,0%), fiind cu 2,4 puncte procentuale sub nivelul indicelui din anul 2004. Sub nivelul mediu s-au aflat structurile din municipiul Suceava (cu -0,2 puncte procentuale), structurile din zona montană (cu -8,0 puncte procentuale) și structurile din alte localități (cu -6,7 puncte procentuale). În anul 2005 durata medie a șederii turiștilor a fost de 2,2 zile, înregistrându-se față de anul 2004 o reducere 0,1 puncte procentuale. Cea mai mare durată a șederii s-a înregistrat la structurile de primire turistică din zona stațiunii balneare Vatra Dornei

Fig 21 Structura bazei hoteliere din Suceava pe categorii de confort

Fig 22 Structura bazei de cazare a pensiunilor pe categorii de confort

Fig 23 Structura bazei de cazare a vilelor pe categorii de confort

Numărul total de locuri existente la 31 iulie 2005 a fost de 6526, cu 771 locuri mai multe decât în anul anterior, respectiv cu 13,4%. Cele mai multe locuri (2808 locuri) sunt în hoteluri, urmează pensiunile turistice rurale cu 947 locuri, pensiunile turistice urbane cu 849 locuri, vilele turistice cu 585 locuri, taberele de elevi și preșcolari 487 locuri și alte tipuri de structuri de cazare turistică cu 850 locuri.

3.4 Analiza SWOT a produsului turistic Bucovina

Punctele tari ale produsului turistic Bucovina ar fi:

Potențialul turistic alternativ , casele tradițonale , artizanatul , posibilitățile de turism sportiv (vară-iarnă), potențialul natural ridicat (de exemplu existența unor izvoare minerale, formele de turism deosebite , mediul natural bine conservat, diversitatea deosebită , peisaje naturale atractive (cu păduri , râuri, lacuri, munți), specialitațile gastronomice locale, bucătăria tradițională, obiceiurile de Anul Nou, măștile, muzica, dansurile tradițonale, sporturile de iarna, agroturismul, ecoturismul(turismul verde);

Stațiunile turistice: Vatra Dornei (balneoclimaterică), Câmpulung Moldovenesc; izvoarele minerale, folclorul și festivalurile (Festivalul de Folclor Rădaăuți, Festivalul Internațional “Întâlniri Bucovinene”de la Câmpulung Moldovenesc, muzee istorice și etnografice, de la Suceava, Rădăuți, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc etc., aerul curat, casele memoriale, cadrul natural propice relaxării, ospitalitatea agroturistică, cetățile medievale, expozițiile de ceramică, și pictură tradițonală, monumente unice pe plan mondial, rezervații naturale numeroase, posibilitatea de organizare a unui circuit turistic (turul mănăstirilor fiind cel mai solicitat, meșteșugăritul, șantierele arheologice, ceramica neagră de la Marginea;

Populația locală este primitoare și deschisă turismului; în plus autoritățile locale (responsabilii politici și administrativi ai județului) au identificat turismul ca o activitate care ar putea conduce la o dezvoltare economică generală a regiunii; firmele private manifestă , de asemenea, un interes sporit pentru turism;

Infrastructura turistică de bază din anumite locuri poate fi dezvoltată de la zero;

Multitudinea formelor de turism practicate în zona Bucovinei : turismul itinerant cu valențe culturale , turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânatoare și pescuit, turismul pentru echitație, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul de congrese și reuninuni, turismul de odihnă, recreere și agrement;

Turismul cultural prezintă mari posibilități de atracție pentru turiștii străini prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural național în cel european și mondial (mănăstirile clasificate de UNESCO și având semnificații internaționale – atribuirea premiului “Pomme d’or” de către Federația Internațională a Ziariștilor și a Scriitorilor de Turism). Revelator în privința potențialului cultural al zonei este faptul că în presa germană se vehiculează sloganul “Bucovina – țara celor 1000 de biserici” atrăgând atenția asupra dezvoltării deosebite a turismului ecumenic și de pelerinaj. În plus , o atracție deosebită a zonei o constituie numeroasele activități artizanale ce au loc aici : pictarea icoanelor ( cca 15 artizani plus maicile de la mănăstiri), încondeierea ouleleor (60 de ateliere de artizanat), meșteșugul lemnului (10 artizani care fabrică butoaie , 52 sculptori în lemn, un fabricant de instrumente muzicale tradiționale ), olărit ( în special olăritul cu argilă neagră cunoscut în întreaga lume), sculpura în piatră, țesutul și lucrăturile din piele, blănărie, măști populare. Ca urmare, consideram că este indispensabilă crearea unor rețele de expoziții cu vânzare a artizanatului bucovinean, care sa aibă și activitate de centre de informare și promovare turistică.

Turismul balnear este relativ dezvoltat, dar necesită multe îmbunătățiri pe linia modernizării bazei materiale.

Turismul rural, formă particulară de turism, mai complexă, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă ( cazare, pensiune, circulație turistică, prestare de servicii suplimentare) cât și cea economică (de regulă agricolă) găsește în satele bucovinene premise favorabile de dezvoltare.

Turismul de tranzit necesită îmbunătățiri multiple legate de modernizarea și extinderea căilor rutire și feroviare, cât și a serviciilor aferente.

Turismul pentru vânătoare și pescuit, ca si cel pentru practicarea sporturilor nautice necesită a fi promovat având în vedere potențialul existent – cinegetic, piscicol și hidrografic.

Turismul pentru echitație beneficiazăde existența a două herghelii: la Rădăuți și la Lucina. Transferate recent ăn răspunderea Regiei naționale a Pădurilor, acestea s+ar putea revigora economic, permițându-și și activități în folosul turiștilor.

Turismul pentru sporturi de iarnă este practicat în zona orașelor Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, dar aceasta poate cunoaște o extindere mult mai mare.

Turismul de congrese și reuniuni se propune a se intensifica utilizând infrastructura turistică îmbunătățită a unor orașe ca Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, zona având atuuri mari pentru a fi inclusă în oferta turistică națională și internațională pentru acest tip nou de turism.

Turismul de recreere, odihnă și agrement trebuie extins prin amenajări mai ales în zona periurbană.

Puncte slabe produsului turistic Bucovina ( cu precizarea că acestea, în majoritate, se regăsesc și la nivelul întregii Românii).

Lipsa de comunicare și de coeziune între comunitățile umane pentru realizarea unor obiective de interes comun ; mentalitatea unor oameni de a face rapid bani, mai degrabă decât să ofere servicii de calitate, indiferența oamenilor față de mediu; numărul mare de cerșetori;

Insuficienta pregătire de specialitate a unor lucrători din industria ospitalității, lipsa de motivare a personalului;

Interes scăzut pentru investiții;

Calitatea relativ slabă a serviciilor turistice oferite în regiune;

Indicele redus de ocupare a capacității de cazare (cca 30%);

Perturbarea transportului datorată stării căilor de acces ( infrastructură precară, indicatoare lipsă, gropi), lipsa telefonului în anumite zone;

Deficiențe ale infrastructurii turistice: lipsa magazinelor de specialitate (articole sportive, surveniruri, hărți, ghiduri, pliante etc.), starea de conservare și de curățenie a unor monumente; lipsa unor marcaje turistice;

Existența în unele cazuri a unor condiții precare de cazare, lipsa curățeniei;

Insuficenta ofertă de agrement; teritoriul nu dispune decât de echipamente foarte sporadice de recreere și sport accesibile turiștilor;

Insuficienta dezvoltare a potențialului turistic existent;

Insufienta promovare a unor obiective turistice (lipsa unor indicatoare rutiere și a unei semnalizări eficiente, a unor informașii turistice), numărul redus de centre de informare; lipsa materialelor promoționale de tipul broșurilor oferite gratuit în cadrul unităților de cazare, lipsa unor ghiduri culturale din care turistul să poată afla activitățile și evenimentele culturale ce se desfășoară pe parcursul sejurului său; lipsa organizării evenimentelor care pun în evidență tradițiile și obiceiurile din regiune;

Aparenta sărăcie vazută din exterior și impreisa neglijării multor monumente hiar din zonele istorice.

Oportunități:

Dezvoltarea unor stațiuni turistice: Câmpulung, Cacica, Botuș ( stațiune etnografică);

Refacerea rețelei județene de drumuri, prioritate având cele care asigură accesul spre punctele de interes turistic, de regulă frecven căutate;

Consituirea Parcului Natural Regional al Manăstirilor din Bucovina;

Dezvoltarea activității Asociației pentru Turism Bucovina și consolidarea relațiilor de parteneriat între toți operatorii turistici din zonă; în acest sens trebuie concepute și promovate programe turistice care să combine vizitarea obiectivelor turistice din Bucovina cu cele din Maramureș, Neamț sau realizarea unui circuit Dracula care să includă Bucovina și Bistrița ( Castelul Dracula din Pasul Tihuța);

Crearea unei Burse de turism la Suceava;

Comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare;

Deschiderea Cazinoului de la Vatra Dornei ( aflat în restaurare prelungită);

Organizarea de închirieri de case tradiționale pentru perioada de vacanță. Aceste case ar putea fi integrate în una sau mai multe rețele europene profesionale de locație și distribuite de rețeua de agenții de turism din România;

Dotarea structurilor de primire cu săli de conferințe, seminarii precum și infrastructura aferentă, deoarece afacerile se numără printre motivațiile principale ale turiștilor de a reveni în Bucovina și de a cunoaște zona;

Încurajarea dezvoltării unor forme noi de turism (de exemplu, de aventură, științific, treking etc.);

Crearea de noi locuri de muncă și apariția oportunităților de a face carieră în domeniul industriei ospitalității;

Îmbunătățirea infrastructurii;

Constituirea unei rețele de centre de informare turistică în apropierea principalelor obiective turistice;

Crearea unui centru internațional de afaceri în apropierea aeroportului din Suceava;

Crearea unor parteneriate cu organisme sau investitori străini în sectorul turistic; integrarea în prograne finanțate de Uniunea Europeană;

Interesul crescut al turiștilor din Republica Moldova și Ucraina pentru zona de munte;

Proiectul realizării legăturii rutiere Polonia-Turcia care va traversa Bucovina.

Amenințări:

Eventuala degradare a monumentelor de artă și arhitectură;

Creșterea competivității între regiuni și lipsa de colaborare între acestea;

Dezvoltarea produsului turistic Maramureș (singurul loc din Europa considerat ca s-a păstrat nealterat de viața industrializată, la fel ca acum 300 de ani). Considerăm insă că , în cazul unei colaborări între operatorii din turism din cele două zone, această amenințare poate deveni o oportunitate prin conceperea și promovarea unor circuite complexe în care turiștii să parurgă un traseu care să includă atât Maramureșul cât și Bucovina. Dacă avem în vedere faptul că oferta turistică a ambelor regiuni(care, de altfel se învecinează) se adresează aceluiași segment țintă, și anume consumatorii interesați de turismul cultural, atunci este justificată recomandarea cu privire la realizarea unor produse turistice care să valorifice valențele și atracțiile celor două zone;

Scăderea veniturilor reale ale populației, inflația;

Diminuarea disponibilităților de timp liber;

Schimbarea preferințelor consumatorilor de turism cultural, respectiv migrarea turistică către alte țări și/sau regiuni;

Concurența acerbă manifestată pe plan intern și internațional în turism, turismul ilicit;

Instabilitatea politicilor guvernamentale privind turismul și fiscalitatea;

Condiții meteo nefavorabile, combinate cu eventuale dezastre naturale;

Proasta percepție a României în exterior.

Destinația turistică Bucovina este inclusă în 80-90% din circuitele turistice din România, însă, în general, este considerată o zonă de tranzit, durata medie a șederii turistilor aici fiind de 1-5 nopți.

În concluzie, crearea unei mărci turistice Bucovina, trebuie să aibă în vedere faptul că este necesar ca acest produs să fie unul complet, care să includă: vizitarea unor atracții culturale; tratament balnear; turism sportiv; turism de odihnă și recreere; turismul rural inclus în mai multe programe opționale.Pentru a putea reuți a reține turiștii în zonă mai mult de 2 zile, trebuie concepute atracții suplimentare în afara mănăstirilor, ca de exemplu, amenajarea unor pârtii de schi la Gura Humorului (Ariniș), Câmpulung, Vama, Botuș; trebuie promovat turismul de aventură ( de exemplu plimbările cu barca pneumatică pe Bistrița, alpinismul, parapanta, mountain-biking), turismul ecvestru ( Lucina, Rădăuți), circuitele cu trenul de epocă ( Suceava-Vama-Moldovița), plimbări cu trăsuri cu cai în Suceava și Vatra Dornei (similar ca în Viena).

În ceea ce privește construirea de structuri de primire(activitatea ce a luat un avânt deosebit în ultimul timp), considerăm că trebuie avută în vedere realizarea unei arhitecturi tradiționale atât exterioare cît și interoare care sa creeze o atmosferă specifică zonei. Este evident că turiștii străini în special nu sunt atrași de unitățile de cazare standard, care nu corespund dorinței lor de a vedea ceva special, deosebit care sa-i determine să revină în aceste locuri și să povestească experiențele avute în Bucovina cunoscuților. În acest sens, este recomandabilă construirea sau reamenajarea unor structuri de primire rustice, care să utilizeze, ca material de costrucție, în cea mai mare măsură, lemnul. În plus, în cadrul produselor turistice în zonă trebuie valorificată gastronomia specifică, tradițională și integrate manifestările culturale (de exemplu, organizarea de programe folclorice cu ocazia cinelor).

Pentru a susține importanța dezvoltării unor oferte ce țin de turismul sportiv, remarcăm faptul că turiștii care provin din Cehia sau Slovacia, de exemplu, preferă în România turismul de aventură, cum ar fi cățăratul pe munți, drumețiile în zone greu accesibile, mersul pe bicicletă, călătoriile pe râurile montane și practicarea de sporturi extreme. (Alexandru Nedelea, 2006)

CAP 4.   EVOLUȚIA CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN JUDEȚUL SUCEAVA ÎN PERIOADA  2001-2005

4.1 Considerații generale ale circulației turistice

Elementul uman prin intermediul căruia se realizează valorificarea însușirilor recreative ale resurselor turistice prin achiziționarea produselor și serviciilor turistice, constituie esența fenomenului turistic, fără prezența turistului – ca element dinamic – turismul ca activitate, ar fi de neconceput. În acest context, circulația turistică are o importanță majoră, deoarece intensitatea, ritmurile și orientarea acesteia condiționează parametri de desfășurare a procesului în sine, și totodată, finalitatea social – economică.

În același timp, circulația turistică este și un fenomen geo-demografic complex, de mare amploare, constând în deplasări temporare de populație aparținând la diferite grupe de vârstă, categorii sociale și care, cantitativ, este comparabil cu cel al deplasărilor pentru muncă.

Cu cât numărul populației actuale este mai mare, cu atât probabilitatea existenței unui număr mai ridicat de practicanți ai turismului crește. Creșterea numerică a populației nu este numai un izvor principal de practicanți ai turismului, ci și un factor indirect al accentuării nevoii de a face turism datorită stresului social pe care îl implică, mai ales în contextul unor mari aglomerări urbane.

Gradul de ocupare a capacităților de cazare variază în funcție de sezonalitatea specifică activității de turism în general și stațiunii montane în particular, sezonalitate manifestată prin tipurile de turism practicate. Astfel, cea mai mare solicitare se înregistrează în sezonul de vară, între 10 iulie și 1 septembrie (perioada în care, în general, coincid vacanțele pentru toți membrii unei familii) și în sezonul de iarnă, în perioada specifică sărbătorilor de iarnă și practicării sporturilor de iarnă, în general între 20 decembrie și 31 ianuarie. (Ciangă, 1988)

4.2 Numarul de turiști sosiți

Sosirea unui turist se înregistrează când o persoană este înscrisă în registrul structurilor de primire turistice pentru a fi găzduită una sau mai multe nopți.

În anul 2005 s-au înregistrat 192120 sosiri, din care 43273 (22,5% din total) au fost sosiri turiști străini.Analiza repartizării sosirilor, pe categorii de unități reflectă preferința turiștilor pentru hoteluri (70,2% din total); pe locurile următoare, dar la diferențe semnificative s-au situat sosirile la pensiunile turistice urbane (10,2%), vilele turistice (7,3%), pensiunile turistice rurale (6,3%). În anul 2005, față de anul 2004, numărul turiștilor sosiți a crescut cu 2,5% (4708 turiști). Cele mai semnificative creșteri ale numărului de turiști sosiți s-au înregistrat în pensiunile turistice rurale (cu 3350 turiști, respectiv cu 37,7% din sporul total al turiștilor sosiți), vilele turistice (cu 2836 turiști, respectiv cu 31,9% din sporul total al turiștilor sosiți). S-au înregistrat reduceri ale numărului de sosiri în tabere de elevi și preșcolari cu 77,0% (3998 turiști) în anul 2005 față de anul 2004. Cele mai semnificative sosiri ale turiștilor străini s-au înregistrat în hoteluri (cu 38218 turiști, respectiv cu 28,3% din numărul total al turiștilor sosiți în aceste unități).

Figura Evolutia numarului de sosiri ale turistilo pe categoriir in perioada 2000 – 2004

4.3 Numarul de innoptari

Numărul de înnoptări ale turiștilor în structurile de primire turistică integral private a fost de 415357 (95,4% din totalul înnoptărilor), din care 347219 înnoptări turiști români (95,2% din totalul înnoptărilor turiști români) și 68138 înnoptări turiști străini (96,8% din total înnoptări turiști străini). Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune a structurilor de cazare turistică cu formă de proprietate integral privată a fost de 22,7% la total, cel mai înalt indice fiind înregistrat la hoteluri (29,4%) și vilele turistice (27,2%), la celelalte tipuri …………………

Figura Evolutia innoptarilor în structurile de primire turistica in perioada 2000-2004

4.4 Sejurul mediu

În anul 2005 durata medie a șederii turiștilor a fost de 2,2 zile, înregistrându-se față de anul 2004 o reducere 0,1 puncte procentuale. Cea mai mare durată a șederii s-a înregistrat la structurile de primire turistică din zona stațiunii balneare Vatra Dornei.

Figura durata sejurului mediu pe destinatii turistice in anii 2003 – 2004

Figura Durata sejurului mdiu pe destinatii turistice si tipuri de turisti din anii 2003 si 2004

4.6 Coeficientul de utilizare a capacitatii de cazare

Indicii de utilizare a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportul numărului de înnoptări realizate, la capaciltatea de cazare turistică în funcțiune în perioada respectivă

Fig Indici de utilizare a capacitîții de cazare turistică pe tipuri de structuri in anul 2004

Indicele de utilizare netă a capacităților de cazare turistică în funcțiune a fost în anul 2005 de 22,5%, cu 2,1 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în anul anterior (24,6%). În anul 2005 peste indicele mediu de utilizare netă a capacităților de cazare turistice s-au situat hotelurile (cu un indice de utilizare netă de 29,1% cu 0,6 puncte procentuale mai mic) precum și vilele turistice (cu 27,2% respectiv cu 0,2 puncte procentuale mai mic).

Celelalte capacități de cazare turistică în funcțiune s-au aflat sub nivelul indicelui mediu de utilizare netă, cele mai mari discrepanțe înregistrându-se la popasurile turistice (cu -22,0 puncte procentuale), la cabanele turistice (cu -14,6 puncte procentuale), la campinguri (cu -14,3 puncte procentuale), la moteluri (cu -13,5 puncte procentuale), la hotelurile pentru tineret (cu -11,6 puncte procentuale).

Procesul de privatizare a turismului s-a demarat într-un ritm mai accentuat începând cu anul 2000 astfel în anul 2005 ponderea proprietății majoritar private a ajuns la 98,3% la structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică. La agenții economici cu forma de proprietate integral privată în anul 2005, s-a înregistrat o capacitate de cazare turistică în funcțiune de 1833265 locuri-zile, reprezentând 94,9% din totalul capacității de cazare în funcțiune. Numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de cazare turistică integral privată a fost de 184343, reprezentând 96,0% din total sosiri.

Tabel nr Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare

turistică, în anii 2003, 2004 și 2005

Sursa……

În anul 2005 s-au înregistrat 192120 sosiri, din care 43273 (22,5% din total) au fost sosiri turiști străini. Analiza repartizării sosirilor, pe categorii de unități reflectă preferința turiștilor pentru hoteluri (70,2% din total); pe locurile următoare, dar la diferențe semnificative s-au situat sosirile la pensiunile turistice urbane (10,2%), vilele turistice (7,3%), pensiunile turistice rurale (6,3%). În anul 2005, față de anul 2004, numărul turiștilor sosiți a crescut cu 2,5% (4708 turiști). Cele mai semnificative creșteri ale numărului de turiști sosiți s-au înregistrat în pensiunile turistice rurale (cu 3350 turiști, respectiv cu 37,7% din sporul total al turiștilor sosiți), vilele turistice (cu 2836 turiști, respectiv cu 31,9% din sporul total al turiștilor sosiți). S-au înregistrat reduceri ale numărului de sosiri în tabere de elevi și preșcolari cu 77,0% (3998 turiști) în anul 2005 față de anul 2004. Cele mai semnificative sosiri ale turiștilor străini s-au înregistrat în hoteluri (cu 38218 turiști, respectiv cu 28,3% din numărul total al turiștilor sosiți în aceste unități).

CAPITOLUL 5.   PROMOVAREA JUDETULUI SUCEAVA ÎN CONTEXTUL ACTUAL AL TURISMULUI ROMÂNESC

5.1 .Evaluarea eforturilor investiționale

Județul Suceava deține un patrimoniu turistic antropic si natural demn de apreciat, așa cum s-a incercat să se demonstreze în capitolele anterioare. În România, turismul ca ramură economică începe să aibă o deosebită importanță având în vedere că în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a aportului turismului în acest sector. Desigur că încă există probleme nerezolvate , unele chiar foarte importante, care daca nu vor fi soluționate, turismul sucevean și implicit cel românesc va avea mult de suferit.

Cu referinta la judetul Suceava vom face o trecere in revista a investitiilor realizare in ultima perioada, investitii ce merita mentionate pentru ca au avut un aport are la dezvoltarea acestei ramuri economice.

S-a investit in infrastructura zonei, lucru deossebit de important nu numai la nivel regional cât și național. Calitatea mai mult decât proastă a drumurilor din județ dar și din țară este un impediment clar în calea dezvoltării turismului. Consiliul Județean a transmis Ministerului Integrării Europene cinci proiecte privind reabilitarea infrastructurii rutiere județene, pentru includerea lor în Strategia naționala de dezvoltare și în PNDR pentru perioada 2007-2013. Astfel, pentru modernizarea drumului spre rezervația naturală Codrii seculari de la Slătioara pe o lungime de 16 km vor trebui investiti 6 mil. Acest proiect este în decurs de finalizare.

Proiectele SAPARD au adus județul la finele anului 2005 sa fie considerat “pe primul loc la nivel național după numarul și diversitatea proiectelor SAPARD” (sursa Ziarul Finaciar, 27 Decembrie , 2005). Deși majoritatea acestestor proiecte nu țin de domeniul turismului merită menționate mai mult pentru aportul lor în dezvoltarea economică a zonei.

În anul 2005, în județul Suceava au fost finalizate 16 proiecte SAPARD, dintre care jumătate la masura 2.1. Dintre cele 23 de proiecte de dezvoltare a infrastructurii rurale monitorizate în cursul acestui an, numai opt au fost finalizate, respectiv șapte la submasura drumuri și unul la alimentare cu apă. Pentru masura 1.1, în acest an au fost depuse un număr de trei proiecte pentru submasura lapte, în valoare de 2.267.000 euro, iar alte cinci proiecte au fost finalizate, în valoare de 4.416.000 euro. Cu aceste fonduri s-au realizat o fabrică pentru producerea brânzei de vaci de tip Cottage în satul Ortoaia, comuna Dorna Arini, o fabrică pentru producerea brânzei de vaci de tip Philadelphia în satul Podul Coșnei, comuna Dorna Candreni, o unitate de procesare a laptelui de 5.000 litri/zi in comuna Frumosu, o linie tehnologică pentru procesarea laptelui și modernizarea spațiului tehnologic la o unitate de profil din Bosanci și s-au realizat lucrări de modernizare a fabricii de preparate din carne din satul Măzănaiești, comuna Dragoiești.

. În cursul anului 2005 a fost terminat un singur proiect la subramura turism rural, in valoare de 200.00 de euro, respectiv pensiunea turistica Lidana din satul Molid, comuna Vama. În anul 2005, activitatea Serviciului Dezvoltare Rurala (SDR) din cadrul DGADR Suceava a fost axata pe implementarea masurilor necesare pentru integrarea in Uniunea Europeana.

Un efort investițional care trebuie luat în considerare, este cel din orașul municipiu Gura Humorului. Ca dovadă stă aspectul actual al orașului, care pe langă faptul că este mult mai curat, mai aranjat și mai plin de viață, se axează în momentul de față pe niște proiecte de viitor care îl vor face “cel mai frumos oraș din Bucovina”. O investiție de 10 milioane de euro va revitaliza zona stațiunii Gura Humorului. Oficialitățile orașului Gura Humorului au inaugurat, de curand, lucrările de la pârtia de schi, proiect demarat pentru a impulsiona activitatea turistică din zonă. "Încercăm să oferim turiștilor și altceva în afară de locuri de cazare", a declarat Marius Ursaciuc primarul municipiului Gura Humorului. Situată la 2 kilometri de mănăstirea Voroneț, pârtia de schi va avea o lungime de 1.478 de metri, cu o diferență de nivel de 283 de metri. Pârtia, cu două sensuri va fi dotată cu telescaun și opt tunuri de zăpadă. Pentru construirea acesteia au fost defrișate 7,8 hectare de pădure pentru care au fost replantate alte 14 hectare. În cadrul acestui proiect va fi reamenajat și parcul dendrologic Ariniș, din Gura Humorului, care va beneficia de iluminarea aleilor. Parcul are o suprafață de 24 de hectare și este format din aproape 230 de specii de arbori.Totodată, se vor demara lucrările pentru îndiguirea unei porțiuni a râului Moldova și pentru reamenajarea bazinului de înot care va fi adus la standarde olimpice.De asemenea, vor fi construite, la baza pârtiei, opt terenuri de sport și mai multe parcări.

O altă investiție majoră din Gura Humorului va fi construirea unui hotel de cinci stele pe dealul Toaca. Acesta este un proiect privat româno-irlandez, fiecare dintre părți deținând 50%.

Suma totală folosită pentru realizarea proiectului de reabilitarea a zonei turistice depășește 10 milioane de euro și reprezintă o cofinanțare din partea UE și a Guvernului României. Astfel, 60% din sumă provine din fonduri Phare, 25 din bugetul de stat și 15% din bugetul local. .Oferta turistică din zona Gura Humorului este variată, principala atracție fiind constituită de cele două mănăstiri Voroneț și Humor precum și de un muzeu unic în România, Muzeul Obiceiurilor Populare, unde vizitatorii pot vedea, printre altele, o reprezentare a calendarului sărbătorilor bucovinene. Gura Humorului deține 56 de pensiuni, 6 hoteluri, 4 moteluri care împreună oferă, pentru găzduire aproximativ 1.100 de locuri de gazare. Primarul din Gura Humorului Marius Ursaciuc spune că odată cu demararea acestiu proiect vor mai fi necesare alte 1.000 de locuri de cazare."Părerea mea este că Bucovina este singura alternativă reală la Valea Prahovei. La târgul de turism al Bucovinei vom promova toate aceste elemente. În plus, să nu uităm că în Bucovina sunt cele mai bune bucate din România", a spus Marius Ursaciuc.(sursa Ziarul Economic, 28 Mai, 2007).

5.2 Posibilitati de realizare

În subcapitolul anterior am menționat importanța infrastructurii în turism. Din acest motiv o să continuam cu posibilități de realizare în acest domeniu, având în vedere că modalitățile de acces într-o zonă au o importanță deosebita în ce privește dezvoltarea unei zone turistice. Turismul bucovinean pierde din cauza calității drumurilor de acces. Starea drumurilor din județul Suceava constituie principala provocare pentru autoritățile sucevene.

Din cauza drumurilor sectorul turistic din zona a avut mult de suferit. "Suntem conștienți de potențialul turistic pe care îl deținem, de faptul că trebuie să aibă o pondere mai mare în bugetele locale, dar suntem conștienți și de faptul că nu am făcut destul pentru a-l promova", a declarat Gavril Mârza președintele Consiliului Județean Suceava. Pentru a pune în valoare potențialul turistic bucovinean conducerea județeană a demarat ample programe de reabilitare a infrastructurii rutiere, din cauza căreia turismul din zona a pierdut imens. Cheia de boltă salbei de manifestări reunite în cadrul evenimentului ANUL BUCOVINA, Târgul de Turism al Bucovinei se va desfășura în cadrul noului complex expozițional de la Suceava, în perioada 14-16 septembrie 2007. Până acum Consiliul Județean Suceava a desfășurat proiecte de rafacere a infrastructurii de 150 mil euro, fonduri obținute din fonduri structurale.

Județul Suceava deține o rețea de drumuri de peste 1200 km, în condițiile în care județele limitrofe au aproximativ 400 – 500 de km, iar fondurile venite de la Guvern pentru refacerea acestora nu țin cont de lungimea rețelei de drumuri. În privința DN17, acesta intră în administrarea Companiei Naționale de Drumuri și de trei ani se află în lucru.63 de localități din județul Suceava vor beneficia de introducerea gazului metan prin proiectul "Utilități și Mediu la Standarde Europene". De asemenea, se urmărește ecologizarea și modernizarea zonelor protejate din jurul monumentelor aparținând patrimoniului național și UNESCO. Astfel, 13 mănăstiri din Suceava vor beneficia de parcări, toalete ecologice și de toate condițiile pentru practicarea unui turism civilizat.

O alta posibilitate de realizare este considerată reabilitarea aeroportului de langa Suceava, Salcea. Acesta , ca și o cale aeriana de pratundere in județ este supus unui proiect de mare avenrgura. Investițiile necesare pentru ca Aeroportul Suceava să se ridice la standarde internaționale se ridică la 60-70 de milioane de euro, iar o companie străina va realiza studiul de fezabilitate pentru dezvoltarea acestuia. O companie străină s-a oferit să realizeze gratuit studiul de fezabilitate pentru dezvoltarea totala a Aeroportului internațional "Stefan cel Mare” din Suceava, în condițiile în care dotările actuale ale acestui aeroport nu corespund standardelor aviatice internaționale. Pista este considerată nu suficient de lungă pentru ca pe aeroport sa aterizeze avioanele mari, iar infrastructura aeroportuară este sub standarde, fiind nevoie de investiții de 60-70 de milioane de euro. Reprzentanți ai CJ Suceava și ai aeroportului se vor afla în toamna acestui an la targul internațional de aviatie de la Dubrovnik, în Croația, pentru a gasi eventuali investitori.„Aeroportul Suceava face parte din rețeaua de 11 aeroporturi regionale din tara, iar în prezent două companii opereaza curse regulate, iar altele opereaza cu curse charter”, a spus Nechifor, care a apreciat ca acest aeroport este atractiv pentru investitori. (Sursa: Mediafax).

5.3 Propuneri privind parcurgerea unor noi trasee

Anul acesta în luna Septembrie are loc la Suceava Târgul Național de Turism. Ideea organizării “anului Bucovina a pornit de la inițiativa Camerei de Comerț Suceava de a organiza un târg de turism. Discuțiile au demarat la Suceava cu participarea tuturor autorităților locale, primari, prefect, președintele consiliului județean, precum și asociațiile de turism din zonă. Pentru organizarea acestui eveniment se vor pune accent asupra celor trei zone cu potențial turistic ridicat: Gura Humorului, Vatra Dornei, Sucevița, care împreună au peste 4.000 de pensiuni.Bucovina are mai multe oferte de turism pe care le poate promova prin monumentele istorice, mănăstiri, herghelii de cai, stațiuni balneo-climaterice, pârtii de schi.

O altă componentă a turismului bucovinean o reprezintă festivalurile locale: Festivalul Lăptarilor, Festivalul Umorului, Festivalul ouălelor încondeiate sau Festivalul păstrăvilor. Pornind de la toate aceste oferte ne-am propus să organizăm anul Bucovina care înglobează toate acestea. Târgul de turism este doar o părticică din tot acest ansamblu.Târgul de turism de la Suceava va fi găzduit în patru pavilioane ale centrului economic Bucovina, între 14 și 16 septembrie, și reunește pensiunile și asociațiile turistice din zonă care doresc să-și comunice ofertele. Vizitatorii țintă sunt tur-operatorii români și străini (Austria, Germania și Ungaria).. Printre cei care au confirmat se numără Marshall, Happy Tur, Paralela 45 și Eximtur. Participă, de asemenea, și Camera de Comerț Neamț. Romexpo are în proiect pentru iulie 2008 organizarea întâlnirii bucovinenilor de pretutindeni.

5.4 Solutii de promovare a turismului sucevean la nivel national si international.

În vederea promovării și dezvoltării turismului, Primaăria Suceava iși propune derularea, împreună cu toți factorii locali implicați în activitățile care au legatură directă sau conexă cu turismul, unor acțiuni atât la nivel local cât și internațional :

1. Înființarea unui compartiment de turism în cadrul instituției Primăriei, rolul personalului angajat în acest compartiment (personal care trebuie să aiba obligatoriu atât studii cît și experiență în domeniu) va fi acela de coordonare a activităților de promovare turistică a județului Suceava.

2. Parteneriate de tip public – privat în vederea organizării unor evenimente locale care vor fi promovate pe plan național și internațional. O condiție esențială a elaborării și implementării Programului de Marketing și Promovare a Sucevei o reprezintă crearea cadrului organizatoric adecvat – de tip partenerial – între organe ale administrației centrale și locale de stat, agenți economici, asociații și organizații profesionale, cu statut propriu de organizare și funcționare. Este necesar crearea unui organism de promovare zonala care ar da posibilitatea ca orice turist care intenționează să efectueze un voiaj în Bucovina să poată obține informații și sa efectueze rezervări apelând la serviciile acestui centru, cu sediul în Suceava și filiale în principalele destinații turistice ale Bucovinei. În plus, se consideră că este benefică o colaborare cu celelalte centre de informare turistică din România pentru a promova realizarea unor circuite care să lege zonele turistice vecine (de exemplu, un circuit în nord –estul României va include un itinerar Neamțul, Bucovina și Maramureșul).

3. Editarea de materiale informative ( pliante, hărti turistice ) care vor contine detalii despre obiectivele turistice locale precum și afisarea de harti turistice pe panouri luminoase in locuri publice

4. Includerea orașului Suceava în oferta de circuite turistice care cuprinde obiective din nord–estul României precum și colaborarea cu alte instituții ale administrației publice județene pentru definirea unei strategii unitare de promovare a turismului la nivelul județului Suceava .

5. Organizarea anuală de evenimente culturale. Acțiunea aceasta presupune realizarea unui calendar anual al evenimentelor (târguri, expoziții, festivaluri, etc) care urmează a fi promovat în vederea permanetizării derulării cu o anumită periodicitate a acestor manifestări. O oportunitate bună de a atrage turiștii în Suceava ar putea s-o reprezinte organizarea unui festival (de exemplu, un festival de muzică religioasă sau Festivalul pop-rock „Cetatea”), care să aibă ecouri pe plan intern, urmând ca, ulterior, să aibă repercusiuni și pe plan extern. În momentul de față, cel mai mare aflux de turiști în Suceava se înregistrează cu ocazia „Târgului meșterilor olari” din luna august și cu prilejul „Zilelor Sucevei” pe data de 24 iunie, atunci când este „Slujba de Hram” de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Pentru viitor se urmarește organizarea unui număr mai mare de festivaluri locale cu caracter bucovinean, de exemplu: Festivalul sarmalelor, Festivalul cartofului, Festival anual gastronomic, Festivalul portului popular, Festivalul Tradițiilor și Obiceiurilor Bucovinene – organizat de 2 ori pe an cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun.

6. Organizarea unor evenimente, conferințe, seminarii, stagii de pregatire

cu participare internațională. În contextul politico-economic mondial actual, noțiunea de “oraș european” trebuie definită și prin participarea municipiului Suceava la proiecte, programe, acțiuni internaționale care să asigure promovare și mediatizare, concomitent cu politici de dezvoltare locală.

7. Amenajarea unui centru de informare turistică la nivel local ( posibil în sediul Primariei) și a unor centre de informare în unitățile de cazare, spații publice

8. Sprijinirea și stimularea operatorilor de turism în vederea promovării turismului local În momentul de față, în Suceava nu par să existe agenții de voiaj locale care să fie recunoscute ca agenții receptoare („ground operator”) de către societățile de turism naționale și europene. Agențiile de turism locale (ca, de altfel, majoritatea celor din România) preferă să desfășoare o activitate de outgoing (trimiterea turiștilor români în străinătate), prestând o activitate de detailiști pentru tur-operatorii din București sau alte orașe mari din țară. Ca urmare, o oportunitate deosebită a agențiilor de voiaj locale o constituie dezvoltarea activității de incoming, constând în atragerea turiștilor străini în Suceava. În acest sens, este necesară colaborarea cu marii tur–operatori internaționali precum TUI, Thomson, American Expres, Thomas Cook etc. În acest domeniu, operatorii din turism au semnalat problemele care apar uneori în relația dintre agențiile de turism și unitățile de cazare, comunicarea dintre acestea fiind uneori defectuoasă.

Propuneri de valorificare:

În scopul unei valorificări superioare a potențialului turistic al județului Suceava, este necesară luarea unor măsuri cu caracter complex cum ar fi:

crearea și promovarea unor programe turistice cu tema :"Suceava – cetatea de scaun a Moldovei" și "Turism ecvestru și cinegetic în Județul Suceava";

promovarea unui program turistic cu tema "Turism de recreere în Euroregiunea Prutul de Sus" prin lansarea unui site promoțional, editarea de hărți cu traseele și obiectivele importante ale zonei și oportunitățile de ecoturism și recreere;

promovarea stațiunii turistice Vatra Dornei;

Spatiul în care se găsesc mănăstirile din Bucovina este unic în lume și poate deveni un produs turistic atractiv, dar în primul rând trebuie refăcută infrastructura;

facilitățile de cazare în zona mănăstirilor nu sunt atât de dezvoltate, în măsură să acopere nivelul în creștere al cererii, deci trebuie să se dezvolte spațiile de cazare;

promovarea cât mai mare la târgurile de turism intern și internațional a județului Suceava

( broșuri, programe în parteneriat, programe turistice);

elaborarea unor strategii de marketing (harta și atlasul localităților, baze de date, pagini Web, publicitate locală și internațională);

la Rădăuți și Brodina apare necesitatea introducerii în programele turistice a unor vizite la hergheliile de cai dar și înființarea unor școli de echitație, precum și posibilitatea practicării echitației de către cei experimentați;

promovarea turismului în localitatea Cacica, datorită salinei din această zonă;

dezvoltarea de pachete de vacanță, promovarea agroturismului; (Program de valorificare a potențialului județului Suceava. (Strategia de dezvoltare a turismului in judetul Suceava, Centru de marketing on line E-promo)

CONCLUZII

Amplasat într-o zonă favorabilă dezvoltarii, județul Suceava sau Bucovina cum este cunoscută, încă ascunde un important potențial turistic. Geografia si istoria locului spun foarte multe despre județ în ce privește potențialul său turistic. Turismul, ca și ramură economică are o deosebită importanță pentru dezvoltarea zonei de aceea pe parcursul acestei lucrări s-a încercat să se realizeze o prezentare a potențialului turistic cu evidențierea atât a calităților cât și a punctelor slabe ale județului cu implicații în economie. La o privire de ansamblu, toate problemele de care suferă turismul bucovinean pot fi confundate cu problemele turismului românesc în general. Date mai exacte despre cat de important este turismul în economie sunt prezentate la începutul lucrării, într-un capitol separat.

Se continuă apoi cu punerea în evidență a principalelor atracții turistice, antropice si naturale precum și o analiză a principalilor indicatori economici ai zonei. Desigur că capitolul acordat circulației turistice, deși mai sarac în date, are cea mai relevanță pentru ca demonstrează prin creșterea numărului de turiști care vizitează Bucovina , de la an la an. Desigur că parametrii folositi pentru a demonstra acest lucru sunt destul de diverși, importantă fiind concluzia. Despre Bucovina s-a scris destul de mult, și mulți turiști străini au vizitat zona. În ultimii ani datorită atât diferitelor proiecte propuse cât si mentalitatea oamenilor deschiși la schimbări, turismul rural și agroturismul au luat amploare. Pensiuni turistice și vile, precum și hoteluri putem întâlni mai tot pasul. Experiența turistică a unei persoane nu poate fi completă fără a fi vazut mănăstirile Voroneț, Putna sau Dragomirna. Rețeaua turistică a judetului Suceava include și o vastă serie de muzee și case memoriale. De la Casa Memorială a lui Simion Florea Marian și Muzeul de Istorie din inima orașului, la refugiul lui Alexandru Vlahuță de la mănăstirea Sihastrie (la 20 de kilometri de Putna) și Muzeul Lemnului din Cămpulung Moldovenesc, pașii turistului trebuie sa treacă pe la Mina din Cacica, Gradina Zoologica din Rădăuți, Muzeul Tăranului Român din Suceava și Stațiunea Balneo-Climaterica Vatra Dornei.

Toate aceste puncte forte ale zonei sunt uneori puse în umbra de problemele cu care se confruntă turismul bucovinean. Intr-un ultim capitol acestea sunt expuse destul de amănunțit , iar spre final sunt prezentate soluții si posibilităti de promovare a aceste ramuri. Desigur că șansele de reușită sunt foarte mari dar depind foarte mult atât de percepția localnicilor asupra dezvoltării în plan turistic, cât si de organismele care guvernează domeniul turistic la nivel național.

BIBLIOGRAFIE

Barbu, Gh., (1981), Turismul în economia națională,Studii Editura Sport Turism , București;

Brânduș, C-tin, Grasu C., 1991, Valea Moldovei, Editura pentru Turism, București;

Ciangă, N., 2001, România. Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ciangă, N., 1997, Turismul în Carpații Orientali – studiu de geografie umană, Editura Presa Clujeană, Cluj-Napoca;

Cocean, P., Dezsi, Ș., 2001, Prospectare și geoinformare turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;

Cocean P., 1997, Geografia turismului românesc , Editura Focul Viu, Cluj Napoca;

Cocean P., Vlesceanu Ghe., Negoiescu, B., 2002, Geografia generală a turismului, Editura Meteora Press, București;

Nedelea, Al., 2006, Politici de marketing, Editura Didactică și Pedagogică, București

Ostofi, Gh.,Gabor,V., 1980, Suceava -monografie , Editura Sport Turism, București;

Postelnicu, Ghe., 1977, Introducere în teoria și practica turismului, Editura Dacia, Cluj Napoca

Rusu, C., 2002, Masivul Rarău, Studii de geografie fizică, Editura Academiei Române, București

Vlasie, M., 1991, Drumuri spre mănăstiri, Editura Academiei R.S.R., București;

Ursu, E.,Ignat, Corina 2004, Bucovina, Editura Terra Design, Suceava;

xxx 2002, Atlas geografic, Editura Academiei Romane, București;

xxx 1978, Studii de turism, volumul 2 – Turism montan, București;

xxx , 2005, Revista Capital nr 30 , Bucuresti

xxx , 2006, Starea social economica a județului Suceava, Institutul Național de Statistică, București;

xxx , 2005, Breviarul Turistic al Județului Suceava, Institutul Național de Statistică, București;

xxx , 2006, Anuarul statistic al Județului Suceava, Institutul Național de Statistică, București:

22. http://www.consiliu.suceava.ro

23. http://www.monitorulsv.ro

http://www.afacerieuropene.ro

http://www.agenda.ro

http://www.autorizare-turism.ro

http://www.news-bucovina.ro

http://www.tourneo.ro

Acasa

http://www.bucovinaturism.ro

http://www.gurahumor.ro