Locul Si Semnificatia Abilitatilor Practice In Procesul Pregatirii Pentru Munca Si Viata a Prescolarilor

CUPRINS

Introducere

Cap.1 LOCUL ȘI SEMNIFICAȚIA ABILITĂȚILOR PRACTICE ÎN PROCESUL PREGĂTIRII PENTRU MUNCĂ ȘI VIAȚĂ A PREȘCOLARILOR

Importanța activităților practice în grădiniță

1.2.Importanța activităților practice pentru dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară

1.2.1. Rolul activităților practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului

1.2.2. Rolul activităților practice în dezvoltarea intelectuală a copilului

1.2.3. Importanța activităților practice în dezvoltarea morală a copilului

1.2.4. Importanța activităților practice în formarea și dezvoltarea deprinderii de a sesiza și îndrăgi frumosul

1.3. Scopul, sarcinile și conținutul activităților practice în grădinițele de copii

1.3.1. Formarea unor priceperi și deprinderi de muncă practică

1.3.2. Educarea dragostei față de muncă

1.4. Tipuri de mijloace de învățare specifice grădiniței

1.4.1. Metode și tehnici de lucru

1.4.2.Materiale folosite la activitățile practice specifice grădiniței.

1.5. Metodologia activităților practice specifice grădiniței

1.5.1. Activități cu materiale naturale și/sau prelucrate.

1.5.2. Activități cu materiale sintetice

1.5.3. Activități cu materiale diverse și tehnici combinate.

Cap. 2 CREATIVITATEA – DIMENSIUNE COMPLEXĂ A PERSONALITĂȚII

2.1. Conceptul de creativitate

2.2. Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor prin activitățile practice folosind elemente din natură

2.3. Înainte de a cere – Dă tu însuți

2.4. Copilul – “un creator”

Cap. 3 COORDONATELE CERCETĂRII

3.1. Motivația cercetării

3.2. Obiectivele cercetării

3.3. Ipoteza cercetării

3.4. Variabilele cercetării

3.5. Coordonatele majore ale cercetării

3.6. Sistemul metodologic al cercetării

Cap. 4 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR PRACTICE

4.1. Cercetarea în etapa constatativă

4.1.1. Obiectivele cercetării în etapa constatativă

4.1.2. Aplicarea interviului și a evaluării inițiale

4.1.3. Analizarea interviului și a rezultatelor obținute la evaluarea inițială

4.2. Experimentul didactic formativ

4.2.1. Obiectivele cercetării în etapa experimentului didactic formativ

4.2.2. Descrierea activităților practice

4.2.3. Analizarea și interpretarea rezultatelor obținute

4.3. Evaluare finală

4.3.1. Obiectivele evaluării finale

4.3.2. Aplicarea interviului și a evaluării finale

4.3.3. Analizarea interviului și a rezultatelor obținute la evaluarea finală

CONCLUZII

Bibliografie

Introducere

Grădinița, cetatea fermecată, plină de multă viață dar și de basm și feerie este lăcașul unde se pun bazele clădirii fizice și spirituale ale „puilor de oameni“ (viitorul nostru de mâine); iar educatoarea de suflete și minți căreia i-au fost incredințate aceste mlădițe gingașe și firave spre modelare, ea, știe cu mult tact și răbdare să-i treacă pragul acestui lăcaș fermecat, ajutându-i să îmbrace această haină plină de vrajă și mister a jocului, cântecului, basmului și poeziei .

Copilul, această entitate vitală, acest „unicat” cu particularitățile originale, riguros individualizate, trebuie să beneficieze de atenție, în jurul lui să graviteze toate intervențiile formative ale educatoarei, să se dezvolte frumos sub scutul răbdării și cugetării iubitoare. Cadrul în care se desfășoară activitatea trebuie să aibă o înzestrare aparte; aici este lăcașul în care dragostea se revarsă din plin de către fiecare în parte, iar educatoarea, doar ea știe să sădească în sufletul copilului dulci emoții. El trebuie alimentat și lăsat să lucreze în liniște și libertate, în gândire și mișcare, dar să fie tot timpul observat și îndrumat. Educatoarea are sfânta datorie de a coborî la nivelul copilului de a-l înțelege, a-l iubi și ajuta nesilit în dezvoltarea lui, atunci când cu sufletul cald și inteligența lui flamândă întreabă, curios să știe cât mai multe despre lumea necunoscută încă, ea să fie gata să-l asculte, să-i răspundă curiozităților firești pe care le manifestă de altfel orice copil la această vârstă.

Munca instructiv-educativă în grădiniță trebuie să se desfășoare la un nivel corespunzător cerințelor actuale. Nimic din ceea ce făurește omul în efemera sa existență nu se ridică atât de sublim la creație, dăruire de sine, jertfă și împlinire, pe cât este creșterea, dezvoltarea și educarea copiilor, cea mai deplină și sensibilă bucurie de a fi nu numai ca indivizi ci și ca popoare .

Educatoarea, prima pe scara ierarhică între cadrele didactice face educație cunoscând faptul că aceasta presupune deopotrivă, dragoste și competență iar în tot ceea ce face trebuie să se întâlnească cu dorința copilului încununată de cântec și joc, fără a uita nici o clipă să dea copilului „COPILĂRIA, SURSA VITALITĂȚII UMANE ”.

Capitolul 1

LOCUL ȘI SEMNIFICAȚIA ABILITĂȚILOR PRACTICE ÎN PROCESUL PREGĂTIRII PENTRU MUNCĂ ȘI VIAȚĂ A PREȘCOLARILOR

1.1. Importanța activităților practice în grădiniță

Activitatea practică este o formă incipientă a muncii. Pe fețele copiilor se citește bucuria de a face o activitate plăcută, utilă cu obțierea unor rezultate care-i umple sufletește. Aceste activități solicită copiii la depunerea unui efort. Ele asigură aplicarea metodelor de muncă în grup, având ca obiective: folosirea în comun a cunoștințelor și a priceperilor pentru a duce la bun sfârșit o sarcină de care răspunde echipa.

Munca pe grupe capătă o semnificație nouă pentru că răspunde deopotrivă imperativelor vieții sociale și trebuințelor vieții afective: a lucra împreună, aducându-și fiecare contribuția la un efort comun, completându-se reciproc, ajutându-se chiar unii pe alții.

Activitatea practică este, în primul rând, o formă a muncii plăcute, copilul, prin aceste activități este pătruns de frumos, depunând efortul, conform propriilor posibilități, cu scopul de a crea esteticul, de a-l reda în propriile lucrări.

Conform propriilor sale nevoi, activitățile practice îl apropie mai mult de natură (culesul semințelor, a conurilor de brad, castane, crenguțe, etc), înțelegând că natura este cea care prin dărnicia ei ne dă totul necerând nimic în schimb, dar în același timp copilul va fi educat să o respecte, să o îngrijească, să folosească ceea ce ea ne oferă, în mod rațional, construind obiecte, jucării și podoabe din ceea ce natura ne pune la dispoziție (semințe fructe, fructe, flori, petale, bețișoare, pietricele, scoici etc).

Lucrându-se cu materiale variate, diverse, copilul este stimulat în cunoaștere și creație. Produsele create independent sau sub indrumarea educatoarei, oferă nenumărate satisfacții, bucuria muncii împlinite.

Munca este cea care l-a format pe om, l-a înalțat pe o treaptă superioară, ajutându-l să evolueze, să gândească mai mult.

Obiectivele operaționale ajută la îndrumarea educatoarei spre formarea priceperior și deprinderilor facilitând îndemânarea, finețea în mișcare, rapiditatea în acțiuni, pregătind copilul pentru scriere și alte acțiuni practico-aplicative necesare vieții: să îndoaie hârtia sau alte materiale, să sorteze, să așeze, să delimiteze, să decupeze, să taie după contur dat, să lipească să îmbine, să surfileze după un spațiu dat, să bobineze, să răsucească, să observe un model, să-l analizeze, să asambleze părțile componente ale obiectului cerut și dat ca model, într-un tot unitar, realizând întregul.

Activitățile practice ajută la formarea unor calități și dexterități: să-și compare propria lucrare cu modelul dat sau cu ceea ce educatoarea i-a arătat dezvoltându-și în felul acesta spiritul de observație, se formează în direcția sesizării amănuntelor. Aceste activități îi familiarizează pe copii cu forme simple de muncă, ceea ce duce la aprecierea pozitivă a acestei activități, la importanța muncii în viața oamenilor și la realizările prin muncă.

Importanța studierii activităților practice constă în necesitatea însușirii cunoștintelor legate de executarea unor acțiuni simple de reproducere concretă a obiectelor din mediul înconjurător. Nu putem vorbi de reproducerea obiectelor în înțelesul unei stricte unități a muncii propriu-zise, ci numai de elemente simple prin care copiii fac primii pași în pregătirea pentru munca productivă de mai târziu.

Mâna este unealta prin excelență, fără de care am fi infirmi, mâna permite realizarea cerințelor legate de toate împrejurările vieții. Exersarea mâinii prin activități practice dă siguranță, precizie, îndemânare, suplețe, abilitate, în felul acesta pe lângă pregătirea necesară pentru școală și viața se realizează o eliberare de piedicile datorate lipsei lor de experiență. Copiii devin mai independenți, le crește încrederea în ei, toate acestea fiind achiziții care le îmbunătățesc atitudinea față de învățătură.

Executând diferite operațiuni, copilul se obișnuiește cu un anumit efort. I se dezvoltă îndemânarea, dragostea pentru muncă, a sentimentelor pozitive față de muncă, respectul față de produsele muncii. Activitățile practice îi ajută pe copii ca din cea mai fragedă vârsta să cunoască și să înțeleagă necesitatea muncii, importanța ei în viața omului, diferite materiale (pe care le mânuiește, simțindu-le asperitățile sau caracteristicile generale), uneltele de lucru, foloasele și întrebuințarea acestora.

Activitățile practice aduc un aport complex la pregătirea psihică și fizică a copiilor în vederea participării la munca de mai târziu. (Goia, R., 2006, pag. 12)

1.2. Importanța activităților practice pentru dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară

Activitățile practice se situează, din punct de vedere educativ, pe același plan cu celelalte activități instructiv-educative desfășurate în grădiniță și contribuie alături de acestea la dezvoltarea copiilor preșcolari.

Locul central pe care îl ocupă activitățile practice în educația copiilor reiese din sarcinile referitoare la pregătirea tinerilor din toate gradele de învățământ. Pentru cei aflați în grădinițe, prin activitățile practice se urmărește, în special, cultivarea interesului și dragostei copiilor pentru munca fizică, educarea atitudinii pozitive față de muncă.

Activitățile practice pun în acțiune toate sistemele, toate organele și toate funcțiile corpului, ele contribuind la dezvoltarea armonioasă a organismului. Activitatea practică face trecerea de la joc la muncă și constituie primul pas al copilului în direcția pregătirii lui pentru participarea la munca de mai târziu.

Consecințele pedagogice ce se desprind din cele arătate ar putea fi concentrate în două direcții principale, crearea condițiilor pentru trecerea treptată de la activitatea de joc la cea de învățare și îmbinarea lor potrivit principiului copilul să se joace, muncind și să muncească, jucându-se.

În etapa actuală, orice muncă trebuie să aibă un caracter creator. Grădinița, prin activitățile practice pe care le propune, trebuie să stimuleze dezvoltarea potențialului creativ al copilului preșcolar, să creeze posibilități de soluționare a unor modele într-o manieră originală, contribuind astfel la educarea gândirii independente și creatoare.

Caracterul practic al acestor activități permite îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală, ceea ce determină dezvoltarea atât a capacităților fizice ale copiilor, cât și a celor intelectuale. Importanța activităților practice în grădiniță rezidă în contribuția lor la dezvoltarea psiho-fizică, intelectuală, morală și estetică a copiilor.

1.2.1. Rolul activităților practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului

În timp ce copilul reproduce anumite obiecte concrete din mediul înconjurător, el este pus în situația de a executa mai multe mișcări precise, coordonate și sistematizate. Aceste mișcări le execută cu ajutorul mâinii care, la intrarea în grădiniță, este stângace.

Copilul nu-și coordonează și nu știe să-și proporționalizeze efortul în funcție de greutatea actului pe care oia, R., 2006, pag. 12)

1.2. Importanța activităților practice pentru dezvoltarea copiilor de vârstă preșcolară

Activitățile practice se situează, din punct de vedere educativ, pe același plan cu celelalte activități instructiv-educative desfășurate în grădiniță și contribuie alături de acestea la dezvoltarea copiilor preșcolari.

Locul central pe care îl ocupă activitățile practice în educația copiilor reiese din sarcinile referitoare la pregătirea tinerilor din toate gradele de învățământ. Pentru cei aflați în grădinițe, prin activitățile practice se urmărește, în special, cultivarea interesului și dragostei copiilor pentru munca fizică, educarea atitudinii pozitive față de muncă.

Activitățile practice pun în acțiune toate sistemele, toate organele și toate funcțiile corpului, ele contribuind la dezvoltarea armonioasă a organismului. Activitatea practică face trecerea de la joc la muncă și constituie primul pas al copilului în direcția pregătirii lui pentru participarea la munca de mai târziu.

Consecințele pedagogice ce se desprind din cele arătate ar putea fi concentrate în două direcții principale, crearea condițiilor pentru trecerea treptată de la activitatea de joc la cea de învățare și îmbinarea lor potrivit principiului copilul să se joace, muncind și să muncească, jucându-se.

În etapa actuală, orice muncă trebuie să aibă un caracter creator. Grădinița, prin activitățile practice pe care le propune, trebuie să stimuleze dezvoltarea potențialului creativ al copilului preșcolar, să creeze posibilități de soluționare a unor modele într-o manieră originală, contribuind astfel la educarea gândirii independente și creatoare.

Caracterul practic al acestor activități permite îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală, ceea ce determină dezvoltarea atât a capacităților fizice ale copiilor, cât și a celor intelectuale. Importanța activităților practice în grădiniță rezidă în contribuția lor la dezvoltarea psiho-fizică, intelectuală, morală și estetică a copiilor.

1.2.1. Rolul activităților practice în dezvoltarea psiho-motorie a copilului

În timp ce copilul reproduce anumite obiecte concrete din mediul înconjurător, el este pus în situația de a executa mai multe mișcări precise, coordonate și sistematizate. Aceste mișcări le execută cu ajutorul mâinii care, la intrarea în grădiniță, este stângace.

Copilul nu-și coordonează și nu știe să-și proporționalizeze efortul în funcție de greutatea actului pe care îl are de executat. Exersând, treptat, copilul dobândește acea suplețe a mâinii, dibăcia și îndemânarea necesară efectuării unei lucrări.

Acționând asupra unor diverse materiale cu care operează, copilul își exersează permanent analizatorii, vizuali și cutanat, precum și sistemul muscular al mâinii. Fie spontan, fie dirijat, aceste activități rezolvă cel mai complet sarcina dezvoltării organelor senzoriale deoarece copilul este pus în contact cu însușirile materialelor cu care lucrează. Pentru a reuși să diferențieze materialele după însușirile lor, copilul are nevoie de o foarte mare acuitate a organelor senzoriale.

Concomitent cu mâna sunt antrenați și analizatorii vizuali și scoarța cerebrală sub controlul căreia copilul aranjează, selecționează materialele după diferite criterii. Prin exersările pe care copilul le efectuează în activitățile comune sau la liberă alegere, este stimulată activitatea analitico-sintetică a scoarței cerebrale, mărindu-se funcția ei de reglare a centrilor subcorticali în zona motorie.Astfel, copilul reușește să facă o mai mare diferențiere a mișcărilor, eliminând mișcările involuntare și inutile. Mișcările devin mai sigure, mai corecte și mai fine. Toate acestea sunt condiționate și de dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii. Mâna este un important analizator tactilo-motric și are o importanță deosebită pentru întreaga dezvoltare a copilului pentru că, dintre toți analizatorii, mâna are cea mai întinsă arie corticală de proiecție. (Mircia, S.)

Cunoscând ce importanță are mâna, educatoarea trebuie, încă de timpuriu, să contribuie la educația ei, prin jocuri de mâini – gimnastică zilnică. Se pot efectua exerciții exerciții speciale de: mlădiere, extensie, contracție, apucare, echilibru, transport, presiune, apăsare și rezistență a mâinilor. Prin mânuirea diferitelor materiale și obiecte se contribuie la exactitatea și profunzimea percepțiilor și reprezentărilor copiilor la o cunoaștere mai temeinică.

1.2.2. Rolul activităților practice în dezvoltarea intelectuală a copilului

În grădiniță, copiii desfășoară activități diverse, activități prin care percep cu deosebită curiozitate obiectele și fenomenele realității; își lărgesc cercul de reprezentări și participă în mod activ la viața care-i înconjoară. Cunoștințele despre obiectele și fenomenele din mediul înconjurător, despre muncă, despre schimbările și transformările diferitelor materiale în procesul muncii sunt însușite în mare parte de copii în activitățile de observare, lecturi după imagini, convorbiri.

Prin activitățile practice toate aceste cunoștințe se completează și se adâncesc, copilul având posibilitatea de a aplica și de a verifica direct cunoștințele însușite. Activitățile practice aduc însă și servicii educației intelectuale, prin funcția informatică pe care o au.

Copilul primește informații despre ordinele lucrurilor (sticla se sparge dacă se apasă pe ea), de ordinul forțelor naturale și utilizarea lor (căldura radiatoarelor topește cleiul). Copilul își îmbogățește astfel, cunoștințele cu idei despre forță, rezistență, elasticitate, greutate, mulțime, număr în mod concret. Își îmbogățește cunoștințele privind proprietățile materialelor folosite: hârtie, pene de păsări, ghindă, scoici, conuri de brad, precum și cu noi procedee tehnice de lucru.

Copilul ia contact direct cu produsele industriei umane: carton, plăci de material plastic, de aluminiu, sârmă; folosindu-le pune întrebări despre proveniența lor și întrebuințări. Se contribuie astfel, la trezirea curiozității copilului, mijloc pentru dezvoltarea gândirii acestuia. În timp ce lucrează, copilul denumește materialul, îi precizează însușirile esențiale, verbalizează despre intențiile sale. Iată deci că limbajul este strâns legat de activitățile practice.

În activitățile practice, copilul separă, compară și unifică părțile componente ale unui întreg, proces prin care copilului i se dezvoltă atenția și imaginația reproductivă. Acționând asupra materialelor și obiectelor este pus în situația de a efectua operațiuni de comparație, analiză, sinteză și generalizări concrete. Se antrenează de altfel, gândirea și operațiile ei. Pus în situația de a găsi diferite soluții pentru realizarea temei sugerate se stimulează gândirea divergentă și componentele ei: fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea.

Intervine apoi imaginația care combină, inventează, construiește, creează lucruri noi, ceea ce presupune meditație, organizare, căutarea mijloacelor necesare de realizare. Concluzionând, putem spune că activitatea practică la această vârstă creează multiple posibilități pentru fixarea, sistematizarea și verificarea directă, în practică, a cunoștințelor însușite.

1.2.3. Importanța activităților practice în dezvoltarea morală a copilului

Bucuria copilului de a fi realizat ceva, o jucărie, un lucru util, oferă un sentiment tonic care educă voința și cultivă încrederea în forțele proprii.

Motivația oferită de educatoare îi determină pe copil să înțeleagă necesitatea efortului în executarea acțiunilor sale. Cunoscând destinația obiectului care urmează să-l realizeze, copilul este interesat și stimulat să-l termine. El își concentrează atenția, devine perseverent și încearcă să învingă greutățile ivite în timpul efectuării operațiilor necesare. Învață să se stăpânească treptat, de unde rezultă că trăsăturile pozitive de voință și caracter se formează în mare parte în procesul activității lui.

Însușirea deprinderilor și priceperilor de muncă practică îl obișnuiesc pe copil cu activitatea utilă, ceea ce contribuie la pregătirea lui pentru munca viitoare. Executând prin propriile lui forțe un obiect oarecare, copilul capătă încredere în forțele sale proprii și se formează în spiritul dragostei pentru muncă, al respectului pentru bunurile create de el și de ceilalți. Chiar dacă obiectul realizat de copil nu are o valoare deosebită, este important că a fost realizat personal, ceea ce oferă un aport substanțial la formarea independenței în gândire și acțiune.

Activitățile practice contribuie și la educarea simțului ordinii și al curățeniei. Totul este prezentat și aranjat într-o anumită ordine (materialul, operațiile ce trebuie executate se succed într-o ordine dinainte fixată, materialul rămas se strânge în coșulețe, copii trebuie să păstreze acuratețea lucrării, iar când termină să-și spele mâinile). Toate aceste cerințe contribuie la educarea simțului ordinii și al curățeniei.

Bucuria și satisfacția pe care o simt copiii la terminarea lucrului lor contribuie în mod deosebit la educarea dragostei față de muncă, a optimismului și încrederii în forțele proprii, la îmbogățirea vieții afective a copiilor.

Lucrând împreună, ajutându-se, jucându-se apoi cu jucăriile confecționate se înfiripă între copii sentimente de încredere și prietenie reciprocă. Efectuând diferite teme colective, copiii au posibilitatea să se convingă de necesitatea și valoarea muncii în grup, să-și subordoneze interesele personale celor colective, înving greutățile mai ușor, își dau seama ce știu și ce nu știu, devin mai activi și învață să devină mai ambițioși, mai perseverenți.

1.2.4. Importanța activităților practice în formarea și dezvoltarea deprinderii de a sesiza și îndrăgi frumosul

Activitățile practice oferă șansa copiilor de a veni în contact cu bogăția de forme și culori ale obiectelor ce trebuie executate. După posibilitățile pe care le au și cu ajutorul educatoarelor, ei analizează frumosul și, în același timp, își formează anumite priceperi și deprinderi artistice. Prin prezentarea modelului pe care îl au de realizat, copiii învață să aprecieze calitățile artistice ale acestuia, analizează coloritul, forma, mărimea, proporția și simetria. În lucrările proprii sunt conduși să respecte calitățile artistice constatate. Treptat li se dezvoltă spiritul critic în evaluarea justă a lucrărilor, reușind să selecționeze pe cele care au evidente calități artistice.

Prezentarea materialului necesar activității într-o formă cât mai atrăgătoare contribuie de asemenea, la formarea gustului estetic, le incită dorința de a crea frumosul. Prin realizarea diferitelor obiecte, tablouri, machete care sunt utilizate în aranjarea vitrinelor, în înfrumusețarea sălilor de grupă, a coridoarelor, în expoziții pentru părinți, copiii constată cu satisfacție că munca lor este utilă. Această utilitate a muncii lor le sporește considerabil interesul pentru activitățile practice, îi face mai fericiți, cu comportare mai personală.

Într-o atmosferă degajată, liberă, sub îndrumarea caldă și iubitoare, copiii reușesc prin exerciții continue, prin repetiții dese, treptat, să se conducă singuri în toate activitățile practice necesare vieții. Deși lucrează încet, încetineala de care dau dovadă, uneori, este condiția progresului lor.

1.3. Scopul, sarcinile și conținutul activităților practice în grădinițele de copii

Scopul activităților practice este subordonat scopului general al educației, dezvoltării personalității copiilor cât și a unor sarcini specifice grădiniței:

formarea unor deprinderi practice elementare, utile în viață și necesare pentru dezvoltarea motricității copilului la această vârstă;

pregătirea pentru școală;

educarea dragostei și a interesului pentru muncă.

1.3.1. Formarea unor priceperi și deprinderi de muncă practică

Fără îndemânare normală, copilul nu se poate elibera de neîncrederea în sine, de acel complex care îl urmărește tot timpul. Procesul de formare a unor priceperi și deprinderi de muncă practică este de lungă durată și se realizează treptat sub îndrumarea directă a educatoarei în urma unei munci organizate sistematic.

Deprinderile sunt componente automatizate ale activității conștiente și sunt însușite prin învățare și numeroase exerciții. În procesul de formare a oricărei deprinderi distingem câteva etape importante:

etapa familiarizării subiectului cu acțiunea, a organizării și sistematizării;

etapa automatizărilor;

etapa superioară a perfectării și desăvârșirii lor în practică.

Prin explicațiile verbale ale educatoarei și prin demonstrarea mișcărilor și acțiunilor care constituie componentele deprinderii respective, copiii încep să execute separat fiecare acțiune indicată. Aceste acțiuni necesită mult efort din partea copiilor, dar prin exerciții repetate, prin încurajări din partea educatoarei, prin înțelegere și răbdare mișcările copiilor capătă mai multă siguranță. Treptat, toate componentele unei deprinderi nu mai reprezintă un scop în sine, ci se transformă într-un mijloc de realizare a activității învățate.

Educatoarea trebuie să precizeze copiilor, de fiecare dată, scopul clar al activităților și să motiveze necesitatea însușirii diferitelor deprinderi. Acest lucru va duce la creșterea interesului copiilor pentru deprinderea nouă, ușurând procesul formării ei. Pentru însușirea corectă a oricărei deprinderi, educatoarea trebuie să explice sensul fiecărei mișcări, concomitent cu demonstrarea clară și succesivă a operațiilor care intră în componenta deprinderii respective.

Exercițiile repetate, cunoașterea rezultatelor lor și analiza conștientă a greșelilor săvârșite oferă copiilor șansa de a-și perfecționa orice deprindere, să cunoască procedee noi de lucru. Folosind diferite unelte simple, vor ajunge să cunoască și să înțeleagă rolul pe care îl au acestea în procesul muncii.

1.3.2. Educarea dragostei față de muncă

Pentru realizarea unui obiect, copilul depune de un efort intelectual și fizic, este nevoit să învingă unele greutăți pentru a-l realiza. Acest efort este susținut de perspectiva atingerii scopului propus. Copilul trăiește un complex de stări emotiv-pozitive generate de rezultatele pe care le obține după posibilitățile sale. Educatoarea trebuie să organizeze activitatea copilului în așa fel încât acesta să devină activ în direcția realizării, prin eforturi, a rezultatelor solicitate.

Copiii iubesc mult munca practică și o realizează cu multă bucurie, satisfacție tocmai datorită înclinației lor spre acțiune. Ei sunt obișnuiți, treptat, să lucreze nu numai în interesul lor personal, dar și pentru folosul altora. Sub influența unei educații juste, motivele sociale ale muncii, în forme simple, devin tot mai puternice. Stările emotiv-pozitive și emoțiile de bucurie și satisfacție care îi încearcă prin efectuarea unor lucrări folositoare lor și celor din jur condiționează formarea sentimentelor de dragoste față de muncă. Sub îndrumarea și controlul educatoarei se creează premisele formării obișnuinței de a munci și cele ale necesității muncii. Prin activitățile desfășurate, prin munca efectivă, forțele latente se trezesc la viață.

Pentru dezvoltarea sentimentelor de dragoste pentru muncă și pentru crearea premiselor necesității muncii, educatoarea trebuie să urmărească:

scopurile propuse să fie realizabile, fixate în funcție de particularitățile de vârstă;

să sprijine copiii pentru realizarea scopului fără însă a înlătura efortul pe care aceștia trebuie să-l depună în rezolvarea greutăților ivite.

Copilul are nevoie de libertate și îndrumare, dar nu de excesul lor. În acest sens, este necesară adoptarea acelor tehnici educative care să stimuleze caracterul spontan al creativității infantile, dar toate acestea trebuie să se facă în prezența unor norme estetice înțelese de copilul însuși.

În cazul stimulării activității copiilor este mai mult decât necesară o îmbinare armonioasă între dirijismul excesiv și non-dirijismul. Dirijismul obișnuiește copilul cu elementele semnificative pentru el însuși, iar non-dirijismul oferă copilului posibilitatea de a descoperi și inventa soluții noi, originale. Aceasta presupune utilizarea în educația copiilor de la această vârstă a unor metode și tehnici care să-i ofere posibilitatea concentrării integrale a potențialului intelectual, afectiv, imaginativ pentru crearea cât mai multor lucrări originale. La acest capitol e nevoie însă de cunoașterea copilului, a particularităților sale de vârstă și individuale, a întregului spectru pe care îl oferă posibilitățile sale reale.

Pentru a stimula, în permanență, interesul copiilor, activitățile practice trebuie să fie cât mai interesante și variate, iar obiectele realizate de ei să aibă o utilitate. Formele de muncă să fie introduse în mod gradat, cu o motivația din ce în ce mai mare. Formarea sentimentului de dragoste față de muncă constituie un factor important în pregătirea copilului pentru activitatea de tip școlar. Preocuparea pentru constituirea treptată a unui câmp motivațional adecvat oricărei forme de muncă pe care o desfășoară copilul preșcolar constituie o cerință a organizării activităților practice în grădiniță. Tendința spontană, primară spre activitate, proprie copilului, trebuie întregită treptat cu motive secundare, de natură socială, bazate pe înțelegerea valorii muncii ca factor decisiv al modelării personalității viitorilor școlari.

1.4. Tipuri de mijloace de învățare specifice grădiniței

1.4.1. Metode și tehnici de lucru

Pentru realizarea scopului și sarcinilor activităților manuale, la grupa mare se folosesc diferite procedee tehnice, eșalonate în timp, în funcție de gradul de dificultate pe care îl prezintă: înșirare, înnodare, bobinare, îndoire, tăiere, tratarea suprafețelor, îmbinare, festonare, împletire, țesutul și cusutul. În activitățile comune am urmărit inițierea copiilor cu atributele diferitelor materialelor precum și însușirea tehnicilor de lucru necesare temelor propuse.

Înșirarea – în această operațiune am familiarizat copiii cu modul de folosire a materialului – înșirarea mărgelelor pe unul sau două fire, alternînd în primul caz mărimea (mare, mic) iar în al doilea caz culoarea.

În activitățile la liberă alegere am pus la dispoziția lor materiale diferite stimulând în felul acesta componentele gândirii divergente: fluența (prin redarea aceleiași teme cu materiale diferite), flexibilitatea (manifestarea prin adaptarea la situații noi a tehnicii însușite anterior), originalitatea (prin varietatea dispunerii materialelor).

Astfel au fost realizate șiraguri interesante din: bucăți de scoici, melcișori, ghindă, paste făinoase colorate și necolorate, tuburi din plastic, boabe crude de mazăre și fasole vopsite cu vopsea de ulei, miez de pâine bine frământat, modelat în diferite forme, fâșii de hârtie decupate din reviste colorate, rulate strâns pe un fir de ață, lăcuite, floricele din porumb intercalate din loc în loc cu câte o minge de ping-pong, apoi șprițuite cu acuarela tempera. Cu aceste șiraguri copiii și-au împodobit păpușile, folosindu-le și la jocurile de creație.

Bobinarea – după ce copiii au realizat bobinarea firului de ață pe diferite suporturi, în diferite direcții, la activitățile alese am folosit papiotele cele mai reușite pentru redarea unui tablou – Hărnicuța. Numindu-le tabloul ce urmau să-l realizeze am determinat pe baza imaginației și gândirii lor să efectueze diferite operații: de combinare, selecție, creație, efectuând un adevărat antrenament creativ.

Capul a fost redat printr-o minge ping-pong pe care copiii au lipit ochi din nasturi; nasul și gura desenate cu carioca; părul – un sul de lâniță împletită cu două fundițe; rochița – pânză colorată lipită pe un carton, decorată cu diferite motive realizate cu ajutorul unor panglicuțe îngust și cu șnur; mâinile și picioarele – papiote înșirate pe sârmă, degetele și laba piciorului – ace de siguranță. Din mănunchi de fire de lâniță înnodată a fost prinsă sârmuliță de culoare verde, au fost realizate flori care, parcă, au dat viață tabloului. Cu ajutorul unor gheme rotunde sau ovale, deșeuri de piele, s-a redat și imaginea unor animale, păsări.

Îndoirea sârmei – pe lângă îndoirea sârmei, prevăzută în programă pentru redarea schematică a imaginii unor obiecte sau ființe, am urmărit să introduc și elemente noi, pentru a oferi copiilor posibilitatea cunoașterii și a altor forme de îndoire a sârmei: rularea sârmei pe creioane, îndoirea în zig zag. Cu această sârmă, copiii au realizat diferite figuri umane, de animale, păsări, pomi, etc.

Rupere liberă și mototolire a hârtiei – am realizat ”Copacul toamna”. Pe pânză sau carton îmbrăcat în hârtie creponată am lipit forma copacului din hârtie glasată. Am realizat apoi din hârtie colorată frunzele copacilor. Hârtia a fost ruptă liber și mototolită.

Tangram – este o activitate de explorare a formelor, mărimii și relațiilor spațiale. Copiii vor trebui să taie cele 7 piese de tangram (2 triunghiri mari, 1 triunghi de mărime medie, 2 triunghiuri mici, 1 pătrat și un romb). Din aceste forme copiii vor realza mai multe modele: cățel, căsuță, vapor, avion, floare, etc.

Îndoirea hârtiei – după ce copiii și-au însușit corect această deprindere prin exerciții repetate, au fost învățați să îndoiască hârtia în zig zag după contur și fără contur. Copiii au realizat astfel, la început cu ajutorul meu, apoi treptat singuri, diferite figuri interesante: fluturi, păsări care zboară, pomi, ornamente pentru pomul de iarnă. Din fâșii de hârtie colorată, rulate pe creion am redat: pasăre fazan, pădure cu brazi, câmp cu flori și păsări.

Tăierea hârtiei – concomitent cu preocuparea însușirii corecte a acestei deprinderi, am urmărit și realizarea unei compoziții din materialele tăiate de copii, fiind obținute asociații combinatorii creative.

De exemplu, după ce copiii au tăiat panglicuțe de diferite lățimi, le-am sugerat ideea realizării unei lucrări care să redea valurile mării. Prin mai multe tatonări s-a ajuns la concluzia că fâșiile trebuie lipite pe muchie și aranjate pe coala de hârtie sub forma unei linii curbe pentru a reda valurile. Vaporul decupat din hârtie glasată, soarele și pescărușii au întregit tabloul, dîndu-se o notă de veridicitate. Pentru realizarea unei armonii coloristice, am propus copiilor lipirea diferitelor panglicuțe de lățimi și mante diferite pe coli de hârtie.

Aceste lucrări – exerciții au constituit fondul pentru alte lucrări ulterioare: mingea, floarea, băiatul și fetița. Pentru a păstra acuratețea lucrărilor, am obișnuit copiii să însemneze poziția imaginii ce urmează să o lipească, iar presarea ei să o efectueze cu ajutorul unei foi de hârtie.

O preocupare deosebită pe parcursul tuturor activităților manuale, de-a lungul anilor, am avut-o spre îndrumarea copiilor pentru alternanța culorilor și formelor. O selecție și o combinație de culoare bine gândită sporește efectul plastic. Pentru a obișnui copilul cu această selecție am pus la îndemâna lui hârtie care să se asorteze, pentru ca treptat să învețe și singuri să redea armonia coloristică a unui tablou. Culoarea fondului are o deosebită importanță în scoaterea în evidență a diferitelor motive plastice izolate, urmărindu-se prin aceasta realizarea unei armonii coloristice de ansamblu.

Pentru a ne înfrumuseța sala de grupă cu ornamente de flori, am propus copiilor modelul următor: am folosit două bucăți de hârtie glasată tăiate în formă de floare. Pentru a obține opt petale am îndoit hârtia pe diagonală de trei ori, obținând opt triunghiuri. Florile decupate prin suprapunere au fost lipite pe carton apoi, câte două, introducând și un bețișor la mijloc drept codiță. Le-am fixat apoi într-un vas cu plastilină, având efect vizual deosebit de atractiv.

Aceste flori au fost folosite de copii și cu ocazia diferitelor sărbători, 1 Iunie, precum și ca material didactic pentru activitatea grădina cu flori sau pentru jocul de creație de-a grădinăritul.

Diferitele siluete decupate de copii după contur prin suprapunere și prin decuparea acelorași imagini (din cartoane) le-am fixat de un șnur, realizând diferite lanțuri ornament. Prin alternanța formelor mici și mari, a modelelor simple cu cele complicate (figuri geometrice, animale, păsări, flori) aceste lanțuri au un efect vizual deosebit de la distanță. Pentru a le mări rezistența au fost date cu lac incolor. Cu aceste lanțuri, am încadrat diferite panouri, uși, sala pentru sărbători sau alte evenimente.

Folosind tot tăierea hârtiei prin suprapunere, am realizat împreună cu copiii benzi decorative care au fost folosite pentru decorarea diferitelor cutii, șervețele, fețe de masă confecționate de ei.

Fâșia de hârtie a fost tăiată după dimensiunea obiectului pe care urma să-l lipească, s-a îndoit pe mijloc până s-au obținut toate părțile de care era nevoie. La sfârșit s-a pliat banda de hârtie în zig-zag. Pe verso am desenat modelul (hora copiilor, flori, animale, păsări, etc.) având grijă să-l potrivesc față de marginea de îndoire. La început a fost desenat conturul, apoi după mai multe încercări, surprinși de înlănțuirea imaginilor și copiii au realizat diverse teme.

Pentru a le da o utilitate plăcută și, totodată, pentru a stimula interesul copiilor, imaginile decupate, fie la activitățile comune, fie la activitățile alese, după contur sau fără contur, în urma sugestiilor făcute, au fost lipite pe diferite capace de cutii, unde se păstrează materialul didactic sau cel din natură. Capacul a fost așezat pe o coală de hârtie și i s-a desenat conturul. Pe hârtia glasată au fost lipite siluetele decupate, apoi au fost date cu lac incolor. Pe partea de jos a cutiei s-a lipit hârtie glasată care a repetat una din culorile ce apar pe capac.

Astfel, am încercat să insuflu copiilor gustul pentru frumos, dorința de refolosire a unor materiale prin recondiționarea lor, realizarea prin efort propriu a unor modele inspirate din frumusețile create de natură. Siluetele decupate și lipite pe diferite fonduri au fost folosite sub formă de medalioane, pentru jocurile didactice, de creație.

Tăierea hârtiei în spirală – după mai multe încercări de contur și fără contur, pe diferite deșeuri de hârtie copiii au realizat imaginea unui șarpe dintr-un disc tăiat în spirală până la centru; așezată deasupra unei surse de căldură, spirala se învîrtește continuu. Deșeurile de hârtie rămase de la activitatea de tăiere au fost folosite pentru redarea unor teme: floarea (prin rupere-lipire), în pădure (tot prin rupere-lipire), măști (decupare-rupere-lipire).

Reprezentările plastice realizate cu hârtia colorată prin folosirea ambelor procedee – decupare și rupere, am urmărit gradul de sugestie și de diversificare a unor tablouri. Exercițiile inițiale le-am realizat pe reviste ilustrate, șervețele, hârtie colorată. Tot la activitatea de tăiere, copiii au mai decupat și figuri geometrice pe care le-au lipit pe dopuri de plută.

Toate aceste exerciții au fost de un real folos pentru a analiza din perspectiva principiilor educaționale producția creativă a copiilor. Folosindu-mă de figuri geometrice, de dimensiuni mai mari am putu urmări și stimularea fluidității asociaționale, antrenând-o prin așa zisele probe ale utilizărilor multiple. O asemenea probă presupune indicarea cât mai multor utilizări posibile ale unui cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi. De exemplu, la întrebarea „Ce poți face cu ajutorul unui cerc?” am primit răspunsuri diverse: un cerc, soare, cap de pisică, de ursuleț, floare, perniță, un pește, ceașcă, etc.

„Ce poți face cu ajutorul unui pătrat?” este o întrebare în care am obținut răspunsuri de genul: corpul unei case, geam, o masă, o față de masă, o ramă, o gentuță, pânză de barcă, un pahar, un aragaz, etc.

O altă întrebare „Ce poți face cu ajutorul unui dreptunghi?” a stârnit răspunsuri cum ar fi: o , un bloc, corpul la o fetiță sau băiat, un pat pentru bebeluș, un zmeu, etc. În fine, „Ce poți face cu ajutorul unui triunghi?” – un vârf de săgeată, acoperiș de casă, semne de circulație, hârleț, pânză de vapor. Toate aceste probe, prin repetarea lor în timp, constituie un bun antrenament al potențialului creativ al copiilor.

În ideea stimulării fluidității și a flexibilității, componente de bază ale gândirii divergente, am folosit probe cu privire la utilizarea comună/neuzuală a obiectelor. În acest sens, am pus accentul pe două tipuri de determinări, unul care indică utilizarea comună, iar celălalt utilizarea neuzuală a obiectelor respective.

De exemplu, „La ce pot fi folosite cărămizile?” – pentru construirea blocurilor, caselor, zidurilor, gardurilor, pentru aprinde pânza de cort, suport pentru foc, pentru a pune piedica la mașini, pentru a face praf roșu.

„La ce se folosește un pahar?” – pentru a bea apă, lapte, ceai, cacao, pentru a ține scobitori, pentru a păstra florile.

Asemenea răspunsuri au fost obținute doar de la o parte dintre copiii, ceea ce înseamnă că nu toți au dezvoltată în aceeași măsură această componentă a gândirii divergente. Oricum, prin asigurarea copiilor cu un bogat repertoriu de cunoștințe, precum și prin repetiția acestor probe cu materiale diferite, cresc șansele eficienței unui asemenea antrenament al fluidității și flexibilității gândirii.

Tratarea suprafețelor – este o tehnică de lucru deosebit de plăcută pentru copiii. O asemenea tehnică îi încântă prin apropierea de activitatea adultului, oferind câmpul cel mai larg de manifestare a imaginației creatoare. Pentru reușită a fost însă necesar să acord o deosebită atenție pregătirii imaginației copiilor în vederea executării, sub forme cât mai variate, a lucrărilor. Dacă la început, copiii au fost învățați cu tehnici noi de lucru, treptat, prin diverse întrebări (de genul „Ce poți face cu aceste materiale?”, „Din ce putem să realizăm un tablou?”, etc.), dând frâu liber imaginației, am reușit să stabilim teme noi care i-au angajat la lucru cu mai multă plăcere. Au fost realizate teme ca: vaze cu flori, pom cu și fructe, păsări, flori. Tablouri extrem de sensibile au fost redate pe șervețele de etamină cusute, în mijlocul lor fiind fixate discuri de lemn pe care au fost lipite, concentric, boabe de fasole și porumb sau semințe de mac.

Alte tablouri au fost confecționate pe etamină lipită pe carton, ca de exemplu vaza cu flori (vaza – din fire de paie, florile – din deșeuri textile date cu aracet, călcate, apoi decupate și lipite). Ca și în alte cazuri, pentru a rezista la umezeală totul a fost dat apoi cu lac incolor. Pe discuri de lemn au fost redate imaginile unor animale, păsări, insecte, cu ajutorul semințelor de mei, griș, boabe de orez, care au fost apoi vopsite și lăcuite.

Cu ajutorul altor materiale puse la dispoziția lor, copiii au realizat din șnur de ață volga împletită, aplicate pe diferite coli de hârtie colorată, teme ca blocuri pe strada mea, peisaje, etc. Tot în scopul antrenamentului creativ, am lipit pe plăci de faianță diferite imagini cu ajutorul frunzelor și petalelor de flori, elemente care au completat într-un mod armonios tabloul.

Pe bucăți de sticlă de diferite mărimi sau pe plăcuțe de lemn, copiii au lipit deșeuri textile de diferite combinații pentru a duce la îndeplinire teme ca: toamna, copac cu , porumbelul păcii. Lingurile de lemn, cu ajutorul firelor de lînă, a deșeurilor textile și carioca au devenit personaje din poveste, fiind folosite ca marionete pentru teatru de păpuși.

Lucrările de aplicații și confecții de material din natură, ca de altfel și celelalte lucrări, au fost organizate pe criteriul muncii individuale și în grup, ultimul fiind predominant deoarece o asemenea formă de organizare oferă condiții favorabile de socializare a preșcolarilor. Activitățile colective îi ajută pe copiii să-și armonizeze acțiunile individuale cu cele ale grupului, să înțeleagă semnificația și valoarea ajutorului reciproc, cointeresându-i în realizarea scopului comun.

Lucrarea colectivă Curtea cu animale, a fost suficientă pentru a demonstra că în grup, copiii au realizat obiectele cu mai multă finețe decât prin munca individuală.

În urma unor numeroase întrebări referitoare la materialul folosit sau la imaginile ce urmau a fi redate, toate având ca scop stimularea creativității, am reușit să realizăm o lucrare deosebit de ingenioasă. Imaginile diferitelor obiecte au fost redate după cum urmează:

casa – din carton acoperit cu pânză de diferite culori: roz – peretele, roșu – acoperișul, albastru – geamul, maro – ;

cușca câinelui – tot din cutie de carton acoperită cu pânză roșie;

băncuțele – din scândură asamblată;

copacii – din crengi de copaci;

gardul – din părți de scândură asamblate și date cu lac;

animalele – mulaje;

hrana animalelor – paie, fân, porumb;

Într-un alt exemplu de lucrare colectivă, intitulată Tabăra Voinicelul copii înzestrați cu aptitudini practice au realizat obiectele care necesitau mai multă finețe: cabana cu accesoriile ei (redată din carton pe care au lipit fire de paie), pridvorul, gardul care împrejmuiește cabana, precum și macheta – din furnir.

Pentru a stimula creativitatea copiilor, prin diferite întrebări referitoare la materialul folosit sau la imaginile ce urmau a fi redate, am reușit să realizăm o machetă deosebit de ingenioasă. Imaginile diferitelor obiecte au fost redate din:

fântâna – căpăcel de ghindă;

cumpăna – din furnir;

stiva de lemne – bețișoare rotunjite la capete;

securea pe trunchi de copac – din furnir;

florile din grădină – bucle de lână colorate prinse cu sârmuliță izolată;

corturile – material textil lipit pe un dreptunghi de carton îndoit;

pârâul – fire sintetice albastru deschis;

podul – folie furnir;

copiii – dopuri prinse cu sârmă izolată, capul din mingi de șervețele îmbibate cu aracet, fizionomia desenată cu carioca, părul din lână colorată, îmbrăcămintea din deșeuri textile;

pomii – crenguțe îmbibate în aracet apoi în granule de polistiren șprițuite cu tempera roșie;

frunzele – material textil scrobit;

spațiile verzi – fire de lâniță, mușchi de pădure;

potecile – aranjament neordonat din pietricele de diferite mărimi și forme;

catargul, indicatoarele – folie de furnir;

brazii – conuri de brad vopsiți și lăcuiți.

Datorită complexității, realizarea diferitelor machete constituie un real exercițiu de stimulare a potențialului creativ al copiilor, de participare entuziastă efectivă, după posibilitățile lor, la redarea în miniatură a diferitelor aspecte din natura înconjurătoare.

În timpul excursiilor organizate în pădurea din apropiere, am colecționat diverse materiale: ghindă, conuri de brad, frunze, fructe de pădure, semințe, crengi, mușchi.Pentru a evalua nivelul la care se ridică fantezia lor, am cerut copiilor să spună ce pot să facă cu aceste materiale. Răspunsurile, notate apoi în caietul de observații, au fost de un real folos în activitățile următoare pe care le-am pus în practică în procesele educative desfășurate în grădiniță.

Frunzele și florile au fost presate. La activitățile alese le-am trasat ca sarcină continuarea unei povești cu început dat, folosind aceste materiale, pentru exersarea flexibilității, a activismului mental-constructiv intercombinator. Analizând lucrările lor am putut constata că foarte mulți dintre copii dau dovadă de multă fantezie și imaginație.

Printr-un asemenea procedeu am acordat posibilitatea copiilor, nu numai de a-și imagina continuarea firului povestirii începute, dar și de a o finaliza prin alegerea materialului folositor. Este un efort intelectual dublu, dar prin dese repetiții are un efect deosebit asupra antrenării creativității lor. Observând diferite materiale din natură, copiii au descoperit multe asemănări cu obiecte cunoscute de ei, apoi, prin îmbinări diverse, și-au imaginat altele noi, ceea ce m-a determinat să le propun teme corespunzătoare asemănărilor descoperite de ei. Un asemenea procedeu, a asigurat un climat afectiv important pentru dezvoltarea încrederii în forțele proprii, a dragostei față de muncă, a potențelor motrice în vederea formării abilităților manuale, fiind totodată un stimulent pentru dezvoltarea gândirii divergente și a componentelor sale. Pe aceeași coordonată a stimulării creativității am propus copiilor și realizarea unor tablouri după conținutul unor poezii sau cântece.

Plecând de la unele constatări, am căutat să-i antrenez pe copii într-o formă nouă de muncă atât în activitățile alese, cât și în cele comune. În acest scop am pus la dispoziția lor, coji de ouă, uscate, vopsite și mărunțite de ei în alte activități. Dacă la început erau surprinși de materialul pus la dispoziție, treptat, prin sugestiile oferite, au reușit să redea tablouri interesante: vaza cu flori, peisaj de toamnă, fluturele, tava . Lucrări frumoase au fost realizate și din flori de pai, colorate multicolor, îmbinând metaloplastia cu aplicații de stofe, piele, granule de plastic, semințe de fructe sau legume; cu astfel de materiale, copiii au realizat și covorașe, măiestrit ornate sau scene din povești. Din pene și puf de la diferite păsări colorate, s-a redat imaginea unor flori, coronițe, palmieri sau penajul unor păsări, iar lucrarea colectivă Harta României a fost realizată cu lâniță de diferite culori (imitînd formele de relief).

Cusutul – această tehnică se poate realiza fie pe carton, fie pe pânză. Se pot coase pe carton nasturi realizând o floare. Tot prin această tehnică am realizat ” Papucelul” pe care am cusut paiete în formă de fluture.

Festonarea suprafețelor – pe lângă temele prevăzute în programă, am introdus și altele noi: ulcioare, farfurii, cănițe, cămăși, ie, cizmulițe. Pentru a da impresia unor obiecte cât mai naturale, aceste siluete au fost decupate în dublu exemplar din carton sau din hârtie tapet, iar interiorul a fost umplut cu vată.

Țesutul – cu ajutorul gherghefului, copiii au țesut fire de lână colorată, pănuși de porumb colorate și umezite, fire de sârmă izolate de diferite culori din care au confecționat abajururi, coșulețe, fructiere, pătuțuri pliante, etc. Pentru realizarea unor covorașe mochetă, ne-am folosit de tuburi de ebonită prin care am introdus mănunchiuri de fire sintetice colorate, lumânare și plasă de material plastic.

Lucrând zi de zi cu copiii am putut constata că sunt foarte receptivi și prezintă mult interes pentru tot ceea ce face educatoarea, căutând să o imite. Chemările copiilor, dincolo de programă, înclinațiile și atracțiile lor pentru activități, doar schițate, ne-au determinat spre eforturi și acțiuni suplimentare, cum ar fi activitățile opționale.

Datorită importanței lor, în continuare ne vom referi la modul în care au fost proiectate și desfășurate activitățile opționale. Pentru reușita lor, am conceput aceste activități ca o călătorie deosebit de atractivă în lumea jocului activ, instructiv și util, sugerând o tematică care să le permită parcurgerea alfabetului, activități aplicative și de petrecere plăcută și instructivă a timpului liber.

În cadrul acestor activități am încercat să realizăm diferite figurine cu ajutorul cărora a fost amenajată sala de grupă.

Am planificat asemenea teme ținând cont de specificul vârstei folosind jocul ca modalitate de antrenare a copiilor, de exersare a îndemânării lor, respectînd principiul accesibilității. Temele au fost grupate de la simplu la complex, de la teme ușoare care au solicitat numai 1-2 operații, la teme complexe, mai dificile care necesitau un efort mai mare, capacitate de concentrare a atenției, îndemânare, oferind posibilitatea copiilor să-și manifeste, creator, fantezia și ingeniozitatea. Această planificare am expus-o în sala de grupă.

Copiii au venit cu propuneri și teme noi pe care le-am inclus în planificare menținând astfel, interesul ridicat pentru activitățile opționale pe tot parcursul anului. Am început cu lucrări ușoare din hârtie și carton, menite să-i convingă de rezultatele muncii și cunoștințele lor, chiar și pe începători în domeniul activităților practice. Pe parcurs, am dat o altă dimensiune spiritului lor, determinându-i să ceară tot mai mult de la mintea și mâinile lor, să dovedească îndemînare, abilitate, perseverență, creativitate în lucrări. Am ținut evidența muncii fiecărui copil în parte și am apreciat pozitiv de fiecare dată reușitele lor pentru a-i motiva în ceea ce fac. Mijloacele folosite au fost diverse – înmînarea unor diplome, jucării, etc.

De asemenea, copiii au fost participanți activi la sărbătorirea diverselor evenimente naționale și internaționale. Astfel, pentru 8 Martie, 1 Iunie, 1 Decembrie au fost confecționate albume, daruri, costume, măști pentru diferite serbări făcându-se simțită prezența unor copii harnici, iubitori și creatori de frumos.

Și activitățile în care au confecționat jucării au fost savurate de copii, dovadă că jocul și jucăria sunt prietenii de nedespărțit ai copiilor. Astfel, am realizat cu copiii jucării din cartofi: moară, tractor, broască, puișori; din mere roșii și verzi: figuri umane, animale; din boabe de mazăre verde și fasole: diferite figuri, flori.

Cu ajutorul deșeurilor textile, de hârtie, carioca, i-am învățat să decoreze ouă pentru a reda diferite imagini (iepuraș, pisică, bucătar). Tot din ouă, fără conținutul lor, am redat imaginea unor păpuși amuzante, păsări, clovni, etc. Din conuri de brad, ghindă, castane, coji de nucă, crenguțe, s-au realizat păsări, insecte, corabie, suport de ace, veselă, etc.

Pentru a educa copiii în spiritul prieteniei, al respectului față de cei de naționalități diferite – sarcini cuprinse în educația moral-civică – am confecționat hora păpușilor. Imaginea acestora a fost redată cu ajutorul sugativei înmuiată în albuș de ou, mulată perfect pe fizionomia unor păpuși din material plastic. Cu ajutorul acuarelei s-a pictat culoarea feței, ochii, nasul și gura; părul a fost obținut cu ajutorul firelor de lână, corpul din sârmă, iar îmbrăcămintea din material textil. Globul pământesc a fost obținut dintr-o minge de plajă îmbrăcată în material textil albastru, meridianele din șnur, florile din material textil scrobit, iar porumbeii din hârtie albă.

Cu ajutorul hârtiei colorate rulate, copiii au realizat imagini de animale și mijloace de locomoție. Diferite fâșii de hârtie se rulează strâns pe un creion sau un alt suport, se lipesc capetele, apoi se dă forma dorită prin deformarea sulului de hârtie obținut. Apoi, se poate adânci sau lărgi, folosind aproape aceleași tehnici de lucru ca și în activitatea de modelaj. Suporturile pentru creioane au fost confecționate din cutii de tablă îmbrăcate în ciorapi de flotir uzat. Cu ajutorul unor diverse deșeuri din piele, cutiile au luat înfățișarea unui cap de pisică, iepuraș, etc. Mănuși amuzante, figuri de animale, au fost obținute din deșeuri de piele, nasturi, pernițe-animale din material textil scrobit și croit după un tipar din carton, cusut apoi umplut cu diferite deșeuri. Din deșeuri textile scrobite, pene colorate și sârmă, copiii și-au adus o contribuție deosebită la realizarea unor coronițe folosite cu ocazia diferitelor serbări, precum și daruri pentru ziua mamei.

Jucării pentru pomul de iarnă au fost confecționate din carton și hârtie glasată, din dopuri de plută, hârtie colorată, sârmă, pene, obținându-se bărcuțe, peștișori, păsări. Din făină albă (1kg.), sare (250 g.) și apă au fost modelate diferite legume, fructe, tăvi, etc., iar după ce au fost uscate, s-a trecut la vopsirea și lăcuirea lor pentru a se păstra mai bine în timp. În centrul preocupărilor mele a stat și ideea de a schimba poziția copiilor în procesul asimilării, transformându-i dintr-un factor pasiv-receptiv într-unul conștient și activ, capabil să rezolve independent sarcinile instruirii, să găsească satisfacții, răspunsuri la frământările intelectuale și estetice. Finalizarea muncii desfășurate în aceste activități opționale a fost realizată prin diverse expoziții cu cele mai reușite lucrări.

Printr-o participare activă la aceste activități, copiii au învățat să fie harnici, să coopereze între ei și să se ajute reciproc. Pe lângă asemenea valori formative, am avut și posibilitatea de a cunoaște mai bine personalitatea copiilor pentru a-i ajuta să-și dezvolte creativitatea, ca aspect de energizare a dorinței de exprimare a personalității.

Dacă în primele activități, operațiile executate de copiii erau lente, consumul de energie mare, treptat ei au căpătat mai multă siguranță, puterea de concentrare a atenției fiind în continuă creștere.

Dacă la început, copilul imită acțiunile efectuate de educatoare, cu timpul se detașează de model, completându-l, înfrumusețându-l într-o manieră personală. În aceasta constă de fapt, contribuția creatoare a copilului prin activitățile manuale. E deosebit de important ca educatoarea să sesizeze aceste încercări ale copilului, să le stimuleze pentru a le transforma în obișnuințe, în dorințe permanente de a crea tot timpul ceva nou, frumos și original.

Prin muncă am stimulat copiii spre rezolvarea cu forțe proprii a unor sarcini, să înlăture greutățile ivite sau să le corecteze. Toate acestea au constituit un bun prilej de manifestare a independenței în gândire și acțiune, de stimulare a creativității și inventivității. Încurajându-i și stimulându-le imaginația, sădindu-le încrederea în forțele proprii, i-am condus în finalizarea lucrărilor, spre satisfacții atât fizice, cât și intelectuale. Activitățile manuale desfășurate atât în cadrul activităților comune, cât și în cele alese, constituie un foarte bun prilej pentru a cunoaște cu adevărat ceea ce înseamnă universul copilului, înclinațiile lui și, totodată, de a acționa în raport cu interesele și aptitudinile fiecăruia.

Una din îndatoririle educatoarelor, a celor care veghează asupra creșterii și dezvoltării copiilor, este aceea de a-i sensibiliza din timpuriu spre o varietate largă de ocupații pentru a face din ei oameni activi, cultivându-le pasiunea în jurul unor interese puternice și preocupări creative. Reușita tuturor acestor activități depinde și de priceperea educatoarei de a organiza, de a folosi metode și procedee mai eficiente pentru a le trezi interesul față de muncă. Îndrumarea activității copilului printr-o gradare progresivă a sarcinilor și tehnicilor de lucru contribuie la dezvoltarea inteligenței mâinii și a sentimentului de dragoste pentru muncă.

Să nu uităm că pentru a fi în pas cu cerințele învățământului modern, educatoarea trebuie să joace roluri diferite: mediator de valori, făuritor de valori materiale și culturale, și de partenere al copilului pe parcursul propriei sale deveniri.

1.4.2.Materiale folosite la activitățile practice specifice grădiniței.

Materialele cuprind totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care pot fi executate diverse bunuri.

După originea lor există:

– materiale naturale;

– materiale artificiale sau fabricate (semifabricate).

Materialele naturale cuprind:

– roci și minerale: cretă, argilă, nisip;

– materiale vegetale: fibre (bumbac, in, cînepă, rafie), lemn, semințe, frunze, flori;

– materiale animale: oase, cochilii (de melci, scoici).

Materialele artificiale cuprind:

– materiale metalice feroase și neferoase;

– materiale ceramice: ceramică oxidică, ceramică nonoxidică, ceramică refractară și ceramică avansată, lianți, pigmenți, abrazivi;

– materiale polimerice: polimeri clasici, tehnopolimeri, superpolimeri;

– materiale compozite: cu armătură granulară, cu armătură fibroasă, cu armătură laminară;

– materiale inteligente;

– nanomateriale;

– materiale din deșeuri;

– materiale lemnoase: PAL, PFL;

– materiale textile: din lână, din mătase, din bumbac, din cânepă, din iută.

La activitățile de Abilități practice se folosesc următoarele materiale.

1) Materiale naturale:

– roci și minerale: cretă, argilă, roci rotunjite, nisip;

– materiale vegetale: fibre (bumbac, in, cînepă, rafie), lemn, semințe (dovleac, floarea soarelui, fasole, porumb, in, mac, orez, grâu, ardei, pătlăgele, lubeniță), frunze presate, flori presate, petale de flori, pănuși, ghindă;

– materiale animale: oase, cochilii (de melci, scoici), coji de ouă, pene.

2) Materialele artificiale:

– materiale metalice feroase: cuie;

– materiale metalice neferoase: sârmă de cupru, sârmă de aluminiu;

– materiale ceramice: gisp, barbotină, mărgele, plastilină, nasturi;

– materiale polimerice: mărgele, polistiren, folie izolatoare, pahare, nasturi;

– materiale lemnoase: PAL, PFL, bețișoare de frigărui, bețișoare la la înghețată, bețe de chibrituri, dop de plută;

– materiale de hârtie și carton: hârtie velină, hârtie lucioasă, hârtie mată, hârtie metalică, hârtie creponată, hîrtie de împachetat, farfurii de unică folosință.

– materiale textile: țesături, ață, sfoară;

– deșeuri: flacoane, dopuri, hîrtie de împachetat cadouri sau flori, șnururi de la pachetele de cadouri, ambalaje diverse, capace de plastic etc.

La orele de Abilități practice, în grădiniță, referitor la mijloace, copiii învață:

– să recunoască diverse materiale;

– să denumească materialele;

– să observe materialele;

– să analizeze materialele;

– să compare materialele după diferite criterii: densitate, formă, culoare, dimensiune, duritate, grosime, elasticitate, duritate, permeabilitate, conductibilitate electrică, magnetism etc.;

– să identifice caracteristicile materialelor;

– să caracterizeze materialele;

– să utilizeze materiale în diverse situații, la realizarea unor produse.

Despre materiale, copiii dobândesc cunoștințe declarative referitoare la proprietățile acestora:

● Argila este o rocă sedimentară alcătuită dintr-un amestec de silicați de aluminiu și din fragmente de cuarț, mică etc., fină și unsuroasă, care în contact cu apa devine plastică întrebuințată în olărie, la lucrări de construcție, în sculptură etc.; lut.

● Plastilina este un material plastic ușor maleabil, constituit dintr-un amestec de caolin, substanțe grase, rășini naturale sau sintetice, colorat cu diferiți pigmenți și folosit la mici lucrări de modelare.

● Materiale plastice (mase plastice) – nume generic al unui grup de materiale de sinteză care prezintă anumite particularități de structură, de compoziție și fizico-mecanice, având ca proprietate caracteristică generală calitatea de a putea fi prelucrate cu ușurință (sub acțiunea presiunii și a temperaturii.

● Hârtia este un produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și de colorare, în formă de foi subțiri și întinse. Există mai multe tipuri de hârtie:

● Cartonul este o hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă. Există mai multe tipuri de carton: demicarton, ondulat,

● Ața este un fir textil subțire (de bumbac, de in, de cânepă etc.) folosit la cusut, la fabricat țesături.

● Sfoara este un fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile vegetale sau sintetice (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat, împletit.

1.5. Metodologia activităților practice specifice grădiniței

1.5.1. Activități cu materiale naturale și/sau prelucrate. Copiii își dezvoltă creativitatea când modelează diverse figurine din argilă, măști din argilă, când fac aranjamente florale (ikebana), aranjamente din plante uscate.

Tabelul 1.1.Tehnici de utilizare a materialelor naturale și produse din materiale naturale

1.5.2. Activități cu materiale sintetice

1) Activități cu hârtia. Copiii își dezvoltă creativitatea prin tehnica Tangram, când realizează: dantelării prin decuparea hârtiei, podoabe de brad, podoabe pentru fereastră, felicitări, suporturi de creioane, cutii de cadouri, medalioane, rame de tablouri, coșulețe, coronițe pentru prințese, flori în vază, măști de carton, pălării etc.

Tabelul 1.2. Tehnici de utilizare a hârtiei și produse din hârtie

Tangram. Tehnica își are originea în China antică. Tehnica Tangram constă în decuparea și asamblarea a șapte figuri geometrice: cinci triunghiuri isoscele – două mari, două mici, unul mijlociu; un pătrat și un paralelogram. Aceste figuri geometrice se obțin prin împărțirea unui pătrat, conform modelului de mai jos. Aceste șapte figuri geometrice sunt toate combinate între ele pe o suprafață plană, fără a fi suprapuse, obținându-se diferite imagini. Figurile pot fi colorate diferit pe cele două fețe sau pot fi de culori diferite.

2) Activități cu materiale plastice. Copiii își dezvoltă creativitatea când modelează diverse figurine din plastilină, măști. Eficiență mare în dezvoltarea creativității și în educația tehnologică au jocurile de construcții, în special LEGO.

Tabelul 1.3. Tehnici de utilizare a materialor plastice și produse din materiale plastice

3) Activități cu fire și materiale textile. Copiii își dezvoltă creativitatea când realizează: mărțișoare, cordoane, rochița păpușii, ornamente pentru haine.

Tabelul 1.4. Tehnici de utilizare a firelor și materialelor textile și produse din fire și materiale textile

1.5.3. Activități cu materiale diverse și tehnici combinate. Copiii își dezvoltă creativitatea când realizează: colaje, mărțișoare, podoabe pentru brad, felicitări, tablouri etc.

Tabelul 1.4. Tehnici de utilizare a materialelor diverse și și tehnicilor combinate în realizarea unor produse

Capitolul 2

CREATIVITATEA-DIMENSIUNE COMPLEXĂ A PERSONALITĂȚII

2.1. Conceptul de creativitate

Termenul de creativitate are la origine latinescul creare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a naște. În prezent există sute de definiți ale creativității dar, datorită complexități fenomenului creației și deoarece fiecare autor pune accent pe o anumită dimensiune a acesteia, este dificil să se ajungă la o definiție unanim acceptată.

Psihologii sustin că, în general, a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realități (Mihaela Roco, 2004)

H. Jaoui (1975) ) NU se afla în lista BBL. Dacă este ref. secundară, indicați adecvat, după…XY…/ consideră creativitatea ca „un proces de asociere și de combinare, în ansambluri noi, a unor elemente preexistente”. Pentru Al. Roșca (1981, p.16) creativitatea este „aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare”, iar pentru alți ea este un proces prin care se realizează un produs. După P. Popescu-Neveanu (1987, p.52) NU se afla în lista BBL. Dacă este ref. secundară, indicați adecvat, după…XY…/ „creativitatea presupune o dispozitie generală a pesonalități spre nou, o anumită organizare (stilistică) a proceselor psihice în sistem de personalitate”. Margaret A.Boden (1992) consideră că, în general, creativitatea constă în „realizarea de combinați noi, originale, de idei vechi” și că aceste combinați ar trebui să aibă o anumită valoare. Michel și Bernardette Fustier (1998) menționează că, de obicei, creativitatea este asociată expresiilor și creațiilor artistice, invențiilor tehnologie sau descoperirilor ștințifice, comunicări interumane, educației comportamentelor personale și mișcărilor sociale. Ea implică: adaptare, libertate interioară, evoluție, construcție, imaginație, originalitate, talent, distanțare față de lucrurile existente. Alți autori includ în creativitate capacitatea de a imagina răspunsuri și probleme, de a elabora soluți imediate și originale (E.Limbos, 1988). A fi creativ înseamnă a vedea același lucru ca toată lumea dar a te gândi la ceva diferit (M.Roco, 2004). În concluzie, creativitatea este un ansamblu de capacități cu ajutorul cărora o persoană produce produse noi și originale.

J.P. Guilford (după, ….?? ) a susținut că toți oameni au această trăsătură general umană de creativitate și că ei pot fi distribuiți, la diferite niveluri, pe o scală continuă a creativității.

Creativitatea, arată Al. Roșca (1981) este un fenomen foarte complex, cu multiple aspecte, fațete, laturi sau dimensiuni. Autorul definește creativitatea atât în sens restrâns,cât și în sens larg. În sens restrâns, creativitatea este activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin originalitate sau noutate și valoare pentru societate. În sens larg, creativitatea se referă la găsirea de soluții, idei, probleme, metode și procedee care nu sunt noi pentru societate,dar la care s-a ajuns pe o cale independentă.

Creativitatea, iată o problemă mult dezbătută, căreia i s-au dat multe definiții, discuțiile rămânând în continuare deschise.

Pentru orice educatoare e important să știe ce este creativitatea, care este originea ei, cum se manifestă, care sunt factorii care o stimulează, cum se valorifică și dacă în codițiile de grup, creativitatea poate sau nu să se manifeste.

Se poate considera că procesul de creație este un act de inteligentă concepțională dar el nu se poate realiza numai pe aceste coordoate minimalizându-se participarea substratului intuitiv, senzorial, reducându-se astfel diferitele etape ale creativității la faza de produs finit, de clarificare logică sau de expresie verbală. Activitatea de cunoaștere este o primă etapă indispensabilă în apariția creativității. Acceptăm lucrările copiilor, jucăriile create de aceștia ca acte de creație deoarece în ele copiii încorporează, combină și trasformă cunoștiințele asimilate până atunci în noi forme materiale. Creativitatea își are punctul de pornire în cultivarea curiozității copilului, a conduitei permanent interogative (de ce ?, din ce cauză?, cum?).

Creativitatea și dragostea de muncă nu apar spontan și nici în afara colectivului. În activitatea de cooperare lasă amprente adânci asupra personalității fiecărui copil.

Întrecerea tăcită între copii, colaborarea, întrajutorarea reciprocă, respectarea disciplinei muncii stimulează atitudinea față de efort, de soluții ingenioase, dorința de a lucra și a ști cât mai mult.

Copiii devin conștienți de valoarea obiectelor realizate, de originalitatea lor, de dispoibilitățile creatoare pe care le au, ceea ce-i mobilizează și-i stimulează la noi eforturi de autodepășire.

Procesul creativ la copii este un aspect ireductibil la aptitudini și presupune o dispoziție generală a personalității spre nou. Punând în discuție relația dintre aptitudini si creativitate trebuie să avem în vedere interacțiunea dintre atitudine și aptitudine, aptitudinile devin creative numai în măsura în care sunt activate și valorificate prin motive și atitudini creative.

Iată deci importanța pe care trebuie să o acorde educatoarea acelor copii care manifestă aptitudini ca și atenția pe care trebuie să o acorde pentru creațiile copiilor. Am observat în cadrul activităților alese și a activităților practice că preșcolarul are o permanentă și susținută stare de neliniște spirituală , de efervescență, îndoieli și mari satisfacții prin care viața lui se îmbogățește, devine mai bun, mai prietenos, mai generos.

Explicația constă în parcurgerea mai multor etape în procesul creativ. După Sălăvăstru, D. (2003), copiii parcurg mai întâi o etapă a pregătirii în care se realizează o acumulare de informații, asimilarea și relaționarea lor, integrarea lor într-un anume sistem de gândire (primele cunoștințe, contactul cu materialele și instrumentele necesare, cu sarcinile directe, imediate, ce derivă din participarea aceste activități). În a doua etapă, numită de incubare o seamă de reprezentări vizuale, estetice și artistice mintale încep să se combine diferit, de la individ la individ. Este oare cum vorba despre o prelucrare a datelor obținute pe cale perceptuală în cadrul excursiilor, după vederea altor lucrări realizate de educatoare sau de alți copii în anii anteriori. În etapa următoare, numită iluminare, în procesul de căutări se poate produce brusc și de cele mai multe ori spontan o nouă combinare de calitate superioară numită inspirație, gând fulger, eveniment etc. Iluminarea se poate realiza și treptat,copilului venindu-i câte o idee care îl ajută să progreseze câte puțin. Într-o ultimă etapă în procesul creativ, aceea de verificare se reia pe plan mintal ultima combinare și ultima soluție, punct de plecare într-o nouă creație estetică. Deși creativitatea este un punct mult mai complex, ne-am oprit aici asupra câtorva noțiuni pentru a stabili o punte între noțiunile de aptitudine, deprinderii și cea de creativitate.

În cadrul activităților practice copilul va acumula noi cunoștințe despre instrumente, materialul cu care va lucra, va dispune de un vocabular plastic mai bogat.

Odată dobândit curajul de a supune voinței lor materiale, realizăm un câștig imens. Copiii pot să-și aleagă singuri tehnica de lucru, să propună subiectul temei pe care o doresc, materialul folosit. Educatoarea va crea climatul potrivit pentru stimularea creativității (neautoritar) climat în care autorul în caz de eșec sau greșeli poate să treacă neobservat preîntâmpinâdu-se astfel pierderea curajului și încrederii în forțele proprii, cunoscut fiind efectul paralizant al eșecurilor (închiderea în sine), efect ce poate marca întreaga evoluție ulterioară a copilului. Trebuie să manifești mult tact pentru repararea a ceea ce s-a stricat (chiar dacă copii atrag atenția).

2.2. Modalități de stimulare a creativității preșcolarilor prin activitățile practice folosind elemente din natură

Pentru a se adapta noilor condiții de viață, copiii de azi trebuie să fie creativi, iar creativitatea la copiii preșcolari se poate stimula prin multiple căi și mijloace variate.

Grădinița devine primul mediu organizat de maximă valorificare a resurselor multiple ale copiilor, de stimulare a acestora. Copilul este prin natura sa un spirit creativ, datorită imensei sale curiozități, a freamătului permanent pentru a cunoaște ceea ce se petrece în jurul său.

Preșcolaritatea este apreciată tot mai mult, ca vârsta care cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane, pe parcursul ei înregistrându-se ritmurile celei mai pregnante în dezvoltarea personalității umane și una din cele mai semnificative achiziții cu ecou evident pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea, nu putem face abstracție de una din dimensiunile esențiale pentru întreaga dezvoltare și afirmare a personalității- creativitatea. Educatoarei îi revine misiunea de a depista de timpuriu posibilitățile creative ale copiilor și de a crea condiții optime de dezvoltare.

Activitățile practice desfășurate cu copiii, au constituit una dintre modalitățile de cunoaștere a copilului, a individualității fiecăruia și prin aceasta s-a reușit să se promoveze independența în gândire, în creație și acțiune, în raport cu interesele și aptitudinile fiecăruia. Stimularea potențialului creative prin activitățile practice se bazează pe următoarele principii:

asigurarea conexiunii între diferitele categorii de activități în cursul zilei;

stimularea potențialului creativ al copiilor în realizarea unor lucrări, utilizând cu precădere materialele din natură;

interdisciplinalitatea în cadrul activităților practice.

Activitățile practice trebuie corelate cu celelalte activități din grădiniță pentru a

contribui la stimularea potențialului creativ, iar natura și materialul bogat de care dispunem constituie un punct de plecare în activitatea de creație.

În cadrul activităților practice, materia primă de bază o constituie materialul din natură. Natura oferă copiilor materiale interesante și variate, a căror observare, colecționare, sortare, conservare și prelucrare, contribuie la lărgirea orizontului de cunoștințe, la perfecționarea priceperilor și deprinderilor, la stimularea creativității. Pentru a stimula potențialul creativ al copiilor prin activitățile practice utilizând materiale din natură, se parcurg mai multe etape:

1. Pregătirea activităților practice- copiii participă direct la strângerea materialelor din natură, în cadrul unor activități și plimbări. Profunda lor concentrare în activitatea de a aduna cele mai reușite materiale din natură a însemnat o intensă activitate de observare, de analiză și de selecție a materialelor. Copiii au adunat frunze de diferite forme, culori și mărimi, castane, conuri de brad, ghinde, crenguțe uscate, pietre etc. Analizând frunzele castanului și-au imaginat că ar semăna cu palma unei mâini cu degetele răsfirate, cu creasta unui cocoș, cu rochița păpușii. Castanele, în invelișul lor țepos, ar putea fi buzdugane pentru zmei sau arici. În natură copiii se manifestă liber, sunt mai activi, cu o permanentă bună dispoziție și cu imens neastâmpăr specific vârstei.

2. Intuirea materialului din natură- prin jocurile sezoriale, copiii manipulează materialele din natură, antrenându-și toate simțurile pentru a descoperii caracteristicile acestora. Primul mijloc prin care copilul descoperă lumea, îl constituie organele de simț. El vede, apucă, miroase, gustă. Astfel acumulează experiență, iar cunoașterea reală a materialelor din natură e condiționată de claritatea și precizia senzațiilor și percepțiilor. De aici reiese necesitatea organizării unor jocuri senzoriale specifice vârstei: “Săculețul fermecat”, “Ce știi despre mine?”, “Să facem ordine” etc. Aceste jocuri senzoriale, pot fi utilizate cu succes pentru trezirea, stimularea și dezvoltarea interesului de a cunoaște, interes ce devine o “pârghie” psihologică pentru stimularea creativității.

3. Formarea și dezvoltarea deprinderilor practice și stimularea potențialului creativ al copiilor- experiența a dovedit că, lucrănd prea des după șablon, copiilor li se limitează posibilitatea dezvoltării imaginației și gândirii. Prin diversitatea formelor, a coloritului și a posibilităților de îmbinare a materialelor din natură se deschide câmp larg manifestării imaginației. Punând în valoare multitudinea de materiale din natură, copiii pot confecționa multe obiecte originale în maniera propriei imaginații.

4. Lucrări colective- activitățile pe bază de cooperare constituie un mod de învățare cu deosebite valențe educative în ceea ce privește creativitatea. Copiii descoperă o nouă experiență, relaționând în grupuri de învățare activă, aceea de a studia, investiga și căpăta încredere în capacitățile individuale și ale grupului. Superioritatea grupului se vădește atât prin soluții originale și lucrările realizate, cât și pe plan educativ. În această etapă, se pune accent pe realizarea creativă a temelor date, copiii având libertatea alegerii materialelor și a tehnicilor de realizare. Copiii redau în mod original diverse teme în funcție de anotimpuri, sărbători religioase sau alte evenimente importante.

Activitățile practice desfășurate cu copiii, având ca material de lucru elemente din natură, oferă reale posibilități de stimulare a creativității în funcție de cunoștințe, de înclinații, de interese și aptitudini. (Nica, E.N., 2012)

2.3. Înainte de a cere – dă tu însuți!

“Eu sunt copilul.

Tu ții în mâinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuși sau voi eșua în viață.

Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.

Educă-mă te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.”

(din CHILD’S APPEAL, Mamie Gene Cole)

Acest apel este de fapt îndemul oricărui copil adresat fiecărei educatoare care-l va educa în grădiniță.

Cum vom proceda însă? Ce mijloace vom folosi? Ce strategii didactice ? Ce modele comportamentale vom utiliza drept etalon? Preșcolarul nu poate agrea numai aceea educatoare care-i stârnește admirația prin inițiativă, inginiozitate, iventivitate, de natură să-i ofere satisfacții cât va sta în grădiniță.

Un adevăr validat de o lungă experientă atestă influența benefică a tonusului psihic pozitiv în reușita oricărei activități umane. Educatoarele afectuoase, calde și binevoitoare în relația pe care o stabilesc cu preșcolarii, obțin rezultate formative superioare fără să le afecteze plăcerea de a munci, inventivitatea și creativitatea, capacitatea de a surmonta dificultățile și optimismul.

O privire deschisă, un zâmbet binevoitor, modalitatea de adresare copilului cu care se lucrează, sunt tot atâtea modalități de stabilire a unui climat educativ pozitiv, eficient, cu condiția majoră ca educatoarea să fie bine pregatită.

Pasiunea cu care transmite cunoștințele îi favorizează succesul muncii în condițiile unui colectiv de preșcolari disciplinați care-și iubesc și-și respectă educatoarea. Din momentul sosirii copiilor la grădiniță și pe tot parcursul perioadei preșcolare, noi educatoarele desfășurăm o intensă activitate de educație.

Trebuie să înțelegem că jocul este pentru copil un mod de viață, nu o simplă distracție. Jucăriile sunt vechi de când lumea, iar noi educatoarele suntem acelea care le confecționăm cu plăcere și pentru plăcerea copiilor. Dincolo de inteția de a-i amuza pe copii, noi am folosit jucăriile și pentru a-i educa. Ele sunt considerate un intermediar între adult și copil.

Grădinița trebuie să fie un loc în care copiii să se simtă ca acasă. Aici, de pretutindeni ne studiază ochii atenți și luminoși ai copiilor, zâmbetele lor vesele, chipurile lor senine. Lumea copilăriei aparține celor mici care-și pun toată speranța în noi.

Copiii știu să viseze, iar visele lor se nasc din dorința de a fi folositori. Dincolo de jocul lor se ascunde o lume, este lumea lor de copii entuziaști și voioși pe care, ca să-i înțelegem cu adevărat, trebuie să ne jucăm cu ei, să-i iubim.

Într-adevăr fiecare realizare de-a lor contribuie la realizarea unor noi deprinderi, la dezvoltarea respectului față de muncă și nimic nu poate fi mai minunat decât să-i învățăm tot ce știm fără să ne plictisim vreodată.

Din mica copilărie trebuie să stimulăm capacitatea copilului de a se exprima original. Creativitatea copiilor depinde, în mare măsură, de nivelul creativ al educatoarei, de măsura în care aceasta este în stare să sugereze soluții și modalități noi de lucru.

Priceperea mâinilor noastre este chiar expresia cea mai curată a inteligenței noastre practice, adică a gândirii care acționează, creează și transformă. Copiii ne încântă, ne fascinează prin farmecul lor și surpriza permanentă pe care ne-o pot oferi, ne captivează prin spiritualul lor instigativ-inovator, prin dorința de a explora și de a crea, prin tendința lor firească spre originalitate și expresivitate în rodul munci lor.

Nepotolita sete de cunoaștere a copiilor trebuie mereu întreținută, satisfăcută și stimulată prin pasiune, pregătire, prin dorință și strădanie de permanentă autoperfecționare pentru stăpânirea celor mai moderne forme și metode creative de educație, educatorul va constitui pentru copii un model demn de urmat. Totodată, ea trebuie să constituie un exemplu de muncă și pasiune, să aibă încredere în sine și în posibilitățile copiilor.

O educatoare dă forță de pătrundere în sufletul copilului, cuvântului și îndemnurilor sale prin modelele propriei vieți. A lumina cărările vieții copilului prin modelul propriului comportament este una din aspirațiile legitime ale oricărei educatoare. În raport cu copilul, educatoarea este o personalitate angajată pentru devenirea plenară a ființei umane ce i-a fost încredințată.

Înainte de a cere, dă tu însuți!. Iată condiția educatorului. Muncind și copil și educator, dar neuitând niciun moment că înainte de a cere copilului, trebuie să-i oferim noi mai întâi. Iată de ce educatoarea trebuie să rămână modelul, sfătuitorul, prietenul mai vârstnic prin care copilul își găsește calea.

O educatoare care conduce o grupă de copii nu este cu nimic mai prejos decât un muncitor care schimbă inerta materie primă în produsul finit de calitate, deopotrivă, cred că ea este unul din muncitorii de cea mai înaltă specializare pentru că lucrează cu cea mai de preț materie primă a unui popor, cu speranța, conștiința și viitorul ei, tânara generație.( RegieLive.ro)

2.4. Copilul- “Un creator”

Copiii nu sunt niște oameni mai mici, sunt pur și simplu niște copii. Trebuie să-i luăm drept ceea ce sunt: izvoare, păsări, flori și stele. Ei nu vor putea deveni niciodată oameni adevărați dacă nu-i lăsăm să fie copii adevărați.

Trebuie să facem tot ce putem pentru a spori libertatea copiilor nu să le-o îngrădim. Cea mai necesară libertate a copiilor este creația. Deci să-i lăsăm să creeze! Pasărea e pasăre prin zborul ei, floarea prin culoare și miros, copilul e copil prin starea continuă de creație. Într-un copil lumea începe de la început. Trebuie să-i lăsăm să se joace. Creația este jocul suprem, expresia cea mai înaltă a vieții. Cine nu se joacă e mort. Nu cunosc nimic mai viu decât un copil. Trebuie să slujim viața din toate puterile noastre; lucrurile moarte ne înconjoară peste tot; viața are o singură șansă, creația.

Dacă am creat copii, e necesar să-i lăsăm și pe ei să creeze. Copii sunt inspirația omenirii, clipa de inspirație a pământului. Ei sunt primăvara lumii; o primăvară perpetuă, o veșnică înflorire. Ne înspăimântă un măr înflorit sau ne bucură ? în lume nu s-a inventat o bucurie mai mare decât înflorirea unui copil.

Bucuria de a avea copii să o legăm de datoria de ai forma ca oameni de valoare. Copilul observă că multe din frumusețile create de natură pot constitui modele pentru viitoarele lor lucrări. Dând frâu liber fanteziei și imaginației el are șansa de a realiza o creație originală atunci când simte că-l mânâncă degetele de patima meșteritului. În acele momente el lasă orice activitate și pornește să-și caute materialele necesare creației pe care a așteptat-o atâta, creație care ia venit în minte dintr-o dată. Realizarea unor aplicații a unei jucării noi și folositoare lor îi creează o emoție, o stare de bucurie, de satisfacție deoarece obiectul realizat este făcut de el, e rezultatul muncii lui.

Pe temeiul acestor stări afective se formează interesul față de muncă. Jucându-se cu diverse materiale, copilul învață să cunoască lumea reală; în joc el acționează asupra unor obiecte din mediul înconjurător și, treptat, începe să cunoască această lume dobândind încredere în forțele proprii.

Copiii cei mai înzestrați sunt aceia care se joacă cel mai mult cu cele mai diverse materiale pe care natura le pune la dispoziție cu atâta dărnicie. Jucându-se copilul revelează în întreaga sa prospețime, în întreaga sa spontaneitate. Jucându-se el nu este în stare să ascundă nimic din sentimentele care-l animă.

Jocul exersează nu numai mușchii dar și inteligența pentru că atunci când copilul construiește ceva cu un material, învață să acepte și să indeplinească o datorie, învață ce este o sarcină. Multe din jocurile naive ale copiilor sfârșesc cu munci reale pentru că jocul nu este altceva decât vestibulul natural care conduce spre muncă. Deși va depăși jocul, munca în grădiniță rămâne la jumătate de drum. Jocul nu este decât o pregătire pentru muncă, substitul al muncii. Lumea este a copiilor! Și timpul… Este lumea acestor gânditori cu pantaloni scurți, cu care- ca să le poți întelege profunzimea- trebuie să ne jucăm, așa cum, plini de dezinvoltură o facem adesea în contactul zilnic cu ei.

Pretutindeni, în orice colț al lumii, copiii creează. Este felul lor de a descoperi, de a cunoaște viața, de a înțelege cât este de minunată.

Bineînțeles că toate aceste frumuseți s-ar face la un semn cu bagheta fermecată, poate copiii s-ar juca cu jucăriile o singură dată și pe urmă s-ar plictisi atât de tare că s-ar duce la plimbare. Însă mai drag le este să și le facă singuri, cu ajutorul prietenei lor fantezia, pentru care, deși au visuri mari, puterile sunt ceva mai mici.

Fantezia locuiește în fiecare grădiniță, este prietena de nedespărțit a copiilor. Dar câteodată, ea este neastâmpărată, se ridică în picioare și le arată că ghinda nu este ghindă , chiar dacă se uită în oglindă, iar castanele și capsula de mac, puțin ajutate se pot transforma într-un gândac, iar ghindele însirate pe sfoară așa într-o doară, pot deveni un șarpe cu limba scoasă de doi coți afară. Dar fantezia e pusă de multe ori pe șotii. Ea le dă copiilor ideea să-și facă jucării din semințe, fructe, cutii: mori de vânt, arici țepoși, broaște țestoase precum și albine strângătoare de nectar și alte jucării frumoase.

Jucăriile create în impresionanta lor nevoie de joc, copiii le-au strecurat câte ceva din sufletul lor de copii, suflet care le-a realizat cu atâta muncă și dragoste.

Ei, copiii, vor fi aceea care vor construi lumea de mâine pe care azi o visează jucându-se. (Opriș, T., 1985)

Capitolul 3

COORDONATELE CERCETĂRII

3.1. Motivația cercetării

De-a lungul carierei mele am fost preocupată în permanență pentru găsirea celor mai eficiente soluții și modalități de lucru care să-i determine pe copii să participe activ la întreg procesul instructiv-educativ din grădiniță. Urmărind dezvoltarea fizică și psihică armonioasă a copiilor, stimularea gândirii și inteligenței, stimularea interesului pentru activități, formarea unor trăsături pozitive de voință și caracter și nu în ultimul rând făcându-i să înțeleagă că tot ce este frumos în jurul lor a fost creat prin muncă, am dorit a le trezi dorința de a deveni ei înșiși creatori de frumuseți. Am oferit copiilor acea libertate în mișcare, în acțiune de care ei au atâta nevoie la această vârstă, evitând constrângerea și rigiditatea, am îmbinat armoios blâdețea cu exigenta pentru a modela cel mai fin și mai sensibil material – sufletul uman, gingaș și nevinovat al copilului introducându-l treptat în lumea basmului, a cărților și științei. Având în vedere că dezvoltare aptitudinilor creatoare și stimularea lor este una din cele mai importante sarcini ale educației estetice, aceasta a constituit încă de la începutul carierei mele obiectul unei preocupări deosebite.

Copiilor preșcolari le place să deseneze, să decupeze, să modeleze diferite siluete, însă în jurul nostru sunt o mulțime de materiale pe care le putem folosi pentru a crea imagini artistice interesante. Aceste materiale le găsim în natură : frunze, petale de flori, coji, semințe de legume, fructe, flori, resturi de blană, materiale textile, fire de ață, surcele, sârmă, paste fainoase de diferite forme etc.

Lumea din jur este atât de bogată și de variată, încât multe obiecte, fenomene, ființe nu numai că ne atrag să le admirăm, dar ne trezesc dorința de a le imita, de a le înmulți, atingând perfecțiunea naturii. Câtă satisfacție avem atunci când, din câteva frunze, semințe sau alte materiale realizăm figuri cunoscute. Lucrând cu materiale variate, copiii învață să cunoască mai bine structura și calitațile acestor materiale. Din materiale cunoscute, din îmbinările simple de linii și culori, copiii reușesc să facă jucării, suvenire, lucrări interesante.

Cu cât folosim mai mult materiale din natură, cu atât li se dezvoltă mai mult îndemânarea, atenția, răbdarea spiritul de observație, gustul estetic, fantezia și alte calități ce deschid calea spre creație. De mult s-a dovedit ca omul cu simt artistic dezvoltat și spirit viu de observație nu rămâne în anonimat, se evidențiază în munca sa prin calități superioare, e mereu în căutarea noului.

Dacă privim atent natura din jurul nostru, vom observa nu numai frumusețea ei, ci și varietatea plantelor, florilor, forma și culorile lor. Frunzele și florile colectate vor fi presate și uscate între foi de hârtie, eventual calcate cu fierul încălzit timp de 2-3 minute, după care se pot păstra între filele cărților sau în cutii. Colectarea plantelor se poate face în orice anotimp dar cea mai bună perioadă e totuși toamna, deoarece atunci este o explozie de frunze de diferite culori.

În aplicație se pot folosi alături de frunze și flori, semințe mărunte cum sunt cele de bostan, pepeni, castraveți, ardei, roșii, mere, mesteacăn, arțari, muguri uscați, solzi de con de brazi, etc.

Pentru realizarea unei compoziții, este indicată o îmbinare a acestor materiale mărunte din natură, apelându-se la ingieniozitate, creativitate, fantezie. Frunzele pot fi decupate sau îmbinate astfel încât să se ajungă la formele dorite pentru realizarea lucrărilor.

Mânuind un material ca formă, culoare, mărime, așezându-l în diferite poziții spațiale, tratându-l prin tehnici simple specifice activităților practice, copiii vor gândi independent și vor folosi tehnici și procedee variate de lucru. În final, toate duc la crearea unor lucrări originale, care înlătură monotonia și tipizarea în lucru și conduc la dezvoltarea spiritului estetic și creativității copiilor.

3.2.Obiectivele cercetării. Obiectivul general al cercetării îl constituie proiectarea, organizarea și desfășurarea unor activități practice prin realizarea unor lucrări cu elemente din natură, urmată de analizarea și interpretarea acestor procese și a produselor realizate.

Obiectivele specifice ale cercetării sunt următoarele:

– realizarea corelației între observație, percepție, trăire afectivă și expresie plastică;

– folosirea expresiei spontane ca instrumente de cunoaștere și investigare individuală și colectivă a naturii înconjurătoare;

– educarea deprinderilor motrice generale și a abilităților manuale;

– transformarea de către copii în lucruri folositoare și jucării distractive, a unor deșeuri, elemente din jucării stricate, materiale din natură, alte diverse materiale fără utilitate din gospodărie;

3.3. Ipoteza cercetării. Dacă se utilizează elemente din natură în cadrul activităților de învățare desfășurate în grădiniță, se dezvoltă abilitățile practice ale copiilor.

3.4.Variabilele cercetării

Variabila independentă: situațiile de învățare în care sunt implicați copiii preșcolari;

Variabila subiect:

– particularitățile de vârstă și individuale ale copilului preșcolar;

– inteligențele multiple ale fiecărui copil preșcolar;

– cunoștințele și experiențele anterioare ale copiilor în funcție de mediul din care provin și de educația anterioară.

Variabila dependentă: produsele realizate de către copii

3.5. Coordonatele majore ale cercetării

Locul de desfășurare a cercetării. Cercetarea a fost realizată la Grădinița cu Program Normal Răzoare, Mureș. În cercetare a fost implicată educatoarea Bozac Livia.

Perioada de cercetare. Cercetarea a fost realizată în perioada anului școlar 2013-2014, la grupa combinată.

Eșantionul de subiecți. Eșantionul a fost compus din 13 copii de grupă combinată (fete și băieți) din Grădinița cu Program Normal Răzoare, Mureș. Acești copii îndeplinesc criteriile stabilite la începutul experimentului (vârstă, frecventarea grădiniței). Nivelul de pregătire al copiilor este eterogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale.

Eșantionul de conținut. Pe parcursul activităților de ,,Abilități practice” desfășurate, copiii au fost confruntați cu diferite teme: „Băiatul și fetița”, „Compoturi și murături asortate”, „Crizantema”, „Ornamente pentru brad”, „Mărțișoare”, „Coșuleț pentru mama”, „Puișori și iepurași”,” Fluturele”, care au constituit conținutul utilizat în elaborarea produselor. În realizarea produselor, ei au folosit ca sursă de inspirație obiectele din jurul lor (din sala de clasă și de acasă), din mediul înconjurăror (curte, vecinătate), diverse produse din comerț, care au fost analizate împreună cu educatoarea, reprezentări existente în baza lor de cunoștințe. Pentru rezolvarea fiecărei sarcini de lucru, copiii au avut nevoie de anumite cunoștințe anterioare sau pe care le-au obținut înainte de implicarea în activitatea practică.

Spre deosebire de alte discipline la care elementele de conținut reprezintă subiectul abordat, la ,,Abilități practice”, acestea cuprind și descrierea materialelor și instrumentelor folosite, a tehnicilor și procedurilor folosite deoarece se urmărește ca preșcolarii să le analizeze și să le compare caracteristicile, nu numai să le folosească.

3.6. Sistemul metodologic al cercetării. Cercetarea întreprinsă a avut caracterul unui experiment de instruire în cadrul căruia s-au desfășurat activități formative cu preșcolarii, cu valoare aplicativă imediată și caracter ameliorativ. Sistemul metodologic utilizat în cadrul acestei cercetări a inclus: experimentul pedagogic – ca principala metodă de investigare, observația, studiul documentelor școlare, analiza de conținut a produselor activității, metoda convorbirilor individuale și colective, metode logice de prelucrare și interpretare a datelor, metode matematice (statistice) de prelucrare și de interpretare a datelor, metode de prezentare a rezultatelor. Pentru colectarea datelor cercetării am utilizat metoda autoobservației, metoda observației sistematice, metoda observației ca participant, metoda analizei produselor activității, metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare, metoda studiului de caz.

Experimentul pedagogic a constituit principala metodă utilizată în cercetarea întreprinsă deoarece ne-am propus ameliorarea unei situații actuale, am formulat o ipoteză de lucru și am organizat un experiment pentru confirmarea sau infirmarea acesteia. În cadrul experimentului am parcurs mai multe etape.

În etapa cu caracter constatativ am stabilit nivelul general și structura valorică pentru grupă și am selectat elemente de conținut care constituie obiectul cercetării.

În etapa desfășurării experimentului propriu-zis, am introdus modelele de învățare (probele) proiectate. Pe parcursul experimentului, am aplicat permanent probe formative pentru a verifica realizarea obiectivelor stabilite, pentru a proiecta și angaja copiii în situații de învățare cu scop de îmbogățire sau de fixare a cunoștințelor.

În etapa de control am aplicat un interviu și evaluarea finală.

Metoda autoobservației a fost utilizată pentru analizarea produselor realizate de către educatoare, a gradului ei de cretivitate, a progresului realizat pe parcursul carierei ca urmarea proiectării și realizării diverselor situații de învățare în care este stimulat potențialul creativ al copiilor.

Metoda observației a fost utilizată pentru cunoașterea directă și sistematică a diferitelor aspecte ale activității copiilor și a produselor realizate. În etapa constatativă observațiile s-au centrat asupra următoarelor probleme: tipurile de situații de învățare familiare copiilor: stilul cognitiv al copiilor; strategiile didactice și mijloacele de învățământ utilizate de educatori, capacitatea preșcolarilor cu privire la învățarea aceastei discipline; comportamentul copiilor în situațiile de evaluare la Abilități practice; calitatea comunicării didactice: pe verticală (educator– copil) și pe orizontală (copil – copil). În etapa experimentului formativ observațiile au vizat identificarea nevoilor, scopurilor, atitudinilor și motivației copiilor; perceperea reacției acestora în situațiile de predare – învățare – evaluare și a transformărilor survenite în stilul cognitiv al copiilor; eficiența strategiilor didactice și a mijloacelor de învățământ; identificarea greșelilor tipice și a dificultăților întâmpinate de copii în dobândirea cunoștințelor, în scopul găsirii unor soluții practice de înlăturare a lor.

Studiul documentelor preșcolare. Documentele preșcolare studiate au fost: planificările pe unități de învățare și anuale, programele, ,,Legea învățământului”, notițele întocmite de autoarea acestei lucrări în timpul asistențelor la activitățile susținute de colege.

Studiul produselor copiilor. În timpul experimentului formativ am studiat o varietate și un număr mare de produse ale activității copiilor. Din analiza detaliată a acestora am obținut informații valoroase despre calitatea și cantitatea rezultatelor, nivelul competenței dobândite și a performanțelor copiilor. Studiul acestor produse a favorizat alegerea strategiilor didactice și a mijloacelor de învățământ eficiente, care determină o învățare rapidă, ușoară și corectă. Am obținut informații importante care au permis individualizarea instruirii și a învățării, în scopul adaptării ei fiecărui copil.

Metoda convorbirii (individuale sau colective). Convorbirile purtate cu copii, atât cele la nivelul colectivelor cât și cele individuale, s-au centrat asupra experienței lor cognitive și afective, asupra gradului de dificultate al unor conținuturi abordate în învățare, asupra identificării și satisfacerii nevoilor, scopurilor și obiectivelor acestora. Am insistat permanent pe cunoașterea părerii copiilor despre eficiența strategiilor didactice și mijloacelor de învățământ utilizate în procesul de predare și învățare, pe identificarea părerii lor despre instrumentele de evaluare și autoevaluare folosite, comparativ cu cele tradiționale sau cele specifice altor discipline de învățământ

Pentru măsurarea datelor cercetării am utilizat metode de analiză și interpretare cantitativă și calitativă a datelor obținute și Fișe individuale de înregistrare a datelor.

Pentru realizarea tabelelor am utilizat Programul Excel al Calculatorului. Ca și metode de prelucrare și interpretare a datelor am folosit: analiza, deducția, sinteza, analogia, clasificarea etc. Metodele de prelucrare și interpretare a datelor au fost utilizate ca metode de investigare, de prelucrare și interpretare a datelor culese sau produse. Metodele de prezentare a rezultatelor cuprind metode de prezentare a rezultatelor către copii și metode de prezentare a rezultatelor cercetării.

Capitolul 4

DESFĂȘURAREA CERCETĂRII DIDACTICE

4.1. Cercetarea în etapa constatativă

4.1.1. Obiectivele cercetării în etapa constatativă.Obiectivele specifice ale cercetării în etapa constatativă sunt următoarele:

– alcătuirea eșantionului de conținut, respectiv selectarea elementelor de conținut care constituie obiectul cercetării;

-alcătuirea interviului aplicat copiilor;

-aplicarea și prelucrarea interviului;

-alcătuirea probelor de evaluare inițială a abilităților practice ale copiilor;

-administrarea probelor de evaluare inițială a abilităților practice ale copiilor, în scopul determinării nivelului general și a structurii valorice a grupei testate;

-prezentarea rezultatelor obținute la interviu, la testul inițial și interpretarea lor.

4.1.2. Aplicarea interviului și a evaluării inițiale

Pentru cunoașterea opiniei copiilor despre contribuția elementelor din natură la dezvoltarea abilităților practice, am aplicat următorul interviu.

Interviu adresat copiilor

Spune-mi cum te numești și câți ani ai!

–––––––––––––––––––––––––––––––

1.Care este activitatea ta preferată?                                                                        

2.De ce preferi activitatea practică?                                                                        

3.Ce fel de materiale se folosesc pentru realizarea unei teme?                              

4.De unde putem procura aceste materiale?                                                          

5.Ce crezi că ai putea realiza cu aceste materiale?

6.Îți place să colectezi materiale din natură?

7.Din care loc anume?

8.Cum lucrezi mai bine, singur, cu colegii, cu educatoarea?         

În învățământul preșcolar, educatoarea consemnează evaluările inițiale și semestriale în fișa de evaluare a copilului preșcolar. Educatoarea completează pentru fiecare copil fișa de evaluare, astfel ea putând sesiza progresul sau regresul copiilor la diverse domenii. Din lista de comportamente ( Culea, L., 2009), am extras 13 comportamente specificate la domeniul Om și Societate. Abrevierile semnifică: I – Comportament însușit; D – Comportament în dezvoltare; A – Comportament absent.

Grila de evaluare a comportamentelor copiilor la evaluarea initială ( Culea, L., 2009)

4.1.3. Analizarea interviului și a rezultatelor obținute la evaluarea inițială

Analizarea interviului aplicat copiilor

Tabelul 4.1. Rezultatele copiilor la interviul initial

Va rog, doar inițialele numelor copiilor, în toate cazurile

Tabelul 4.2. Rezultatele interviului inițial

În urma aplicării interviului am putut constata următorele:

majoritatea copiilor nu preferă activitățile practice;

copiii cunosc în mare parte materialele folosite dar nu știu în ce scop sunt utilizate;

copiii nu preferă să colecționeze materiale din natură și de aceea nu cunosc locul de unde se pot procura;

majoritatea copiilor socializează, cu excepția a doi copii: Lari și Laura.

Analizarea comportamentelor copiilor pe baza Grilei de evaluare a comportamentelor copiilor preșcolari.

Pe baza acestei grile am observat 13 comportamente ale copiilor la domeniul Om și Societate. Am stabilit pentru fiecare copil nivelul de dezvoltare a fiecărui comportament: I – Comportament însușit; D – Comportament în dezvoltare; A – Comportament absent. Am consemnat aceste rezultate în tabelul centralizator.Rezultatele centralizate pentru fiecare copil la evaluarea inițială sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 4.3. Rezultatele centralizate la evaluarea inițială (numărul de comportamente pe nivele de dezvoltare)

Initialele numelor

Analizând rezultatele la evaluarea inițială la fiecare item din grilă am putut formula următoarele concluzii:

-toți copiii au comportamente în curs de dezvoltare la domeniul Om și Societate, dar numărul acestora este mai mare la copiii cu vârsta de 5 ani;

-toți copiii au comportamente absente la domeniul Om și Societate, dar numărul acestora este mai mare la copiii cu vîrsta de 4 ani și 3 ani;

-nu am identificat comportamente însușite la domeniul Om și Societate la nici un copil, la nivelul dorit, fapt ce ne stimulează în organizarea activităților practice cu caracter experimental.

4.2. Experimentul didactic formativ

4.2.1. Obiectivele cercetării în etapa experimentului didactic formativ

În etapa experimentului formativ mi-am propus realizarea următoarelor obiective:

-proiectarea unor activități în care copiii realizează lucrări cu material din natură și a unor situații de învățare în care copiii le utilizează;

-identificarea unor materiale și a unor tehnici de realizare a lucrărilor de către copii;

-alcătuirea eșantionului de conținut, respectiv selectarea elementelor din natură care au constituit obiectul cercetării;

-implicarea copiilor în realizarea probelor și a unor situații de învățare în care copii le utilizează;

-înregistrarea și compararea rezultatelor obținute de copiii în toate probele

-monitorizarea procesului de învățare realizat de către copii;

-asigurarea evaluării formative a copiilor.

4.2.2. Descrierea activităților practice

Experimentul cuprinde 8 activități în care copiii au lucrat individual. Printr-o analiză fină putem deduce capacitatea motorie a copilului și desprindem unele trăsături de personalitate ca: perseverență, siguranță, vigoare, expansivitate, elan, expresivitate, timiditate etc. Prin aplicarea acestor situații de învățare cu rol formativ, în care copiii au exersat și și-au format unele capacități, am urmărit coeficientul de progres, indicatorul cu o încărcare valorică nu numai de diagnostic, ci și de prognostic.

La aceste activități s-a urmărit realizarea obiectivele cadru menționate în programa școlară:

formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

îmbogățirea cunoștințelor despre material și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

formarea deprinderilor practice-gospodărești și utilizarea vocabularului specific.

În cadrul activităților am întreprins exerciții de antrenament pentru a privi, a vedea, a căuta și a extrage informații despre culoare, formă, textură, structură, aspect, mărime etc. Ceea ce îl îndeamnă pe copil să participe cu sinceritate și bucurie, este atmosfera de exaltare a intelectului și a sensibilității în care se desfășoare aceste activități, bogăția de impresii și emoții cu care se încarcă. Pe tot parcursul activităților de observare, de analiză a elementelor componente din mediu și pe parcursul activităților, copiii au primit feed-back pozitiv din partea învățătoarei pentru a întări comportamentele lor pozitive.

Deoarece observarea naturii este primul pas către cristalizarea unui sentiment estetic, format în urma unei experiențe de sesizare a ordinii, armoniei și echilibrului, copiii au fost obișnuiți să aducă obiecte naturale: roci, scoici, pene, semințe, sâmburi plante presate, rădăcini, crengi etc. Antrenarea copiilor în căutarea acestor obiecte naturale și aducerea lor în grădiniță pentru a fi studiate a constituit un prim pas de selectare a formelor expresive din natură, dar și crearea unui cadru ambiental estetic și funcțional.

Pentru detectarea și sesizarea unor aspecte ale obiectelor, copiii au analizat obiecte naturale (roci, semințe, scoarță de copac, frunze și flori) și obiecte artificiale (mătase, catifea, pânză de sac, sticlă, ceramică, polistiren, mase plastice) folosindu-se atât de văz (simț estetic fundamental), cât și de simțurile tactil și olfactiv (simțuri auxiliare). Pipăind obiectul, frecându-l ușor de obraz, mirosindu-l, observându-l într-un joc nou „De-a cercetarea”, copiii au simțit senzațiile declanșate în funcție de densitate, asperitate, alunecare. De asemenea, s-a identificat alcătuirea diferitelor obiecte prin secționarea și desfacerea diferitelor fructe, legume, flori, pătrunzându-se în structura lor. Prin această identificare copiii au observat că, în ordinea și dezordinea aparentă a obiectului natural, el este călăuzit de niște principii de organizare, care îl ajută să „funcționeze”, că nimic nu este la întâmplare și că fiecare parte componentă are un rost al ei, dând ansamblului unitate și echilibru. Pentru dezvoltarea fanteziei și gândirii creatoare și folosind ca metode brainstorming-ul și învățarea prin cooperare, am organizat jocurile diverse.

Copiii au fost implicați în mai multe situații de învățare în care era stimulată dezvoltarea creativității tehnice și artistice și s-a realizat educația tehnologică. Aceste situații de învățare au câteva caracteristici comune:

(1) produsul care va fi realizat de către copii are o anumită utilitate în casă sau în grupă, nu numai funcție estetică (tablou, ramă de tablou, suport de pahare, suport de creioane, flori pentru vază, pungi de cadouri etc.);

(2) copiii lucrează în mod individual la realizarea produselor, în bănci situate la distanță mare unele de altele, pentru a se evita copierea, influențarea reciprocă.

(3) sarcina de lucru necesită și permite o rezolvare în diverse moduri deoarece copiii:

– primesc materiale variate din care pot alege;

-aplică anumite tehnici de lucru, care nu au fost demonstrate de educatoare, ci le descoperă singuri (de exemplu, suprapunerea elementelor decorative);

(4) copiii au la dispoziție un anumit interval de timp în care elaborează lucrarea, deci, ei nu au posibilitatea de a fi ajutați de alte persoane (părinți, frați, bunici);

(5) copiii folosesc multe materiale care există în casă și care sunt considerate frecvent deșeuri (ambalaje de flori, ambalaje de plastic, CD-uri, cutii de bomboane, coji de ouă etc.).

În timpul experimentului didactic preșcolarii au fost implicați în situațiile de învățare pe care le descriem în continuare.?? Trebuie descrise sub forma proiectelor de activitate in extenso!

Proba nr. 1

Tema: Băiatul și fetița

Obiectiv operațional: să realizeze cap de fetiță sau băiat folosind materialele puse la dispoziție.

Resurse materiale: paste făinoase, nasturi, semințe de dovleac, ață, material textil, lipici, carton colorat.

Timpul de lucru: 30 minute

Proba nr.2

Tema: Compoturi și murături asortate

Obiectiv operațional: să aranjeze fructele/ legumele în borcane pentru a obține compoturi/ murături.

Resurse materiale: fructe, legume, borcane, apă, zahăr, sare, oțet, condiment.

Timp de lucru: 30 minute

Proba nr. 3

Tema: Crizantema

Obiectiv operațional: să realizeze crizantema din materiale din natură.

Resurse materiale: paste făinoase, Frunze presate, paie, lipici, carton colorat.

Timp de lucru: 30 minute

Proba nr. 4

Tema: Ornamente pentru brad

Obiectiv operațional: să confecționeze globuri și bomboane pentru brad

Resurse materiale: nuci, aracet, griș, mălai, celofa colorat, ață.

Timp de lucru: 30 minute

Proba nr. 5

Tema: Mărțișoare

Obiectiv operațional: să realizeze la alegere mățișoare folosind tehnicile învățate.

Resurse materiale: boabe de fasole, porumb, nasturi, ață, lipici, carton.

Timp de lucru: 30 minute

Proba nr. 6

Tema: Coșuleț pentru mama

Obiectiv operațional: să orneze coșulețul prin aplicarea unor elemente din natură.

Resurse materiale: paste făinoase, seminte de lobodă, bostan, hârtie glasată, lipici, carton, hârtie creponată.

Timp de lucru: 30 minute

Proba nr. 7

Tema: Puișori și iepurași

Obiectiv operațional: să realizeze din ouă golite puișori și iepurași

Resurse materiale: coji de ouă, boabe de piper, aracet, carton, acuarele.

Timp de lucru: 30 minute

Proba nr.8

Tema: Fluturele

Obiectiv operațional: să utilizeze florile pentru realizarea unui future.

Resurse materiale: flori de frasin,aracet, carton.

Timp de lucru: 30 minute

4.2.3. Analizarea și interpretarea rezultatelor obținute.

Ținând cont de propriile opinii, în evaluarea produselor realizate de către copii pe parcursul celor 8 activități am ales și experimentat evaluarea după cele 13 comportamente specificate la domeniul Om și Societate.

Grila de evaluare a comportamentelor copiilor (Culea, L., 2009 )

Tabelul 4.4. Rezultatele copiilor la activitățile practice (numărul de comportamente pe nivele de dezvoltare)

Concluzii:

1) Analizând rezultatele obținute de copii, remarcăm faptul că toți copiii au obținut rezultate din ce în ce mai bune pe parcursul desfășurării celor 8 activități, deci au progresat.

2) Rezultate bune ale grupei sunt explicate prin asigurarea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea abilităților practice:

– preșcolarii au fost implicați în mai multe situații de învățare în care au avut posibilitatea să realizeze produse noi;

– la grupă s-au utilizat anumite metode și tehnici de lucru considerate eficiente înutilizarea materialelor din natură;

– educatoarea a asigurat permanent un climat optim pentru creație tehnică, oferindu-le copiilor feed-back pozitiv, atât pe parcursul elaborării produselor, cât și după realizarea lor;

– preșcolarii au învățat și exersat modalități concrete, tehnici de lucru diferite prin care pot elaborae produse din diverse materiale;

– preșcolarii au fost implicați în mai multe situații de învățare în care au avut posibilitatea să își dezvolte abilitățile practice și capacitățile specifice creativității (a observa, a analiza, a reprezenta, a compara, a deduce, a combina etc.;

– educatoarea a ținut cont de: particularitățile de vârstă și individuale ale copilului; specificul potențialului creativ la vârsta preșcolară și al fiecărui copil; inteligențele multiple ale fiecărui copil; cunoștințele și experiențele anterioare ale preșcolarilor în funcție de mediul din care provin și de educația anterioară.

– fiecare copil are produse mai reușite, dar și mai puțin reușite, prin urmare nu se poate stabili un progres constant la nivel individual;

– performanțele grupei pot fi corelate cu mulțimea și calitatea reprezentărilor, cu capacitățile și abilitățile formate pe parcursul activităților în orele de ,,Abilități practice” și în afara ei.

– unii copii manifestă un grad mai mare de rigiditate în elaborarea produselor, în timp ce alții sunt mai flexibili, încercând să creeze modele noi, diferite de cele anterioare.

4.3. Evaluarea finală

4.3.1. Obiectivele evaluării finale. Obiectivele evaluării finale sunt următoarele:

– evaluarea creșterii interesului pentru activitățile practice;

– evaluarea progresului în dezvoltarea abilităților practice și în formarea comportamentelor vizate la toți copiii.

– sintetizarea rezultatelor cercetării, elaborarea concluziilor.

4.3.2 Aplicarea interviului și a evaluării finale. Acestea au fost realizate în perioada iunie 2014, prin aplicarea interviului și în urma evaluării finale la domeniul Om și Societate.

Interviu adresat copiilor

Spune-mi cum te numești și câți ani ai!

–––––––––––––––––––––––––––––––

1.Care este activitatea ta preferată?                                                                        

2.De ce preferi activitatea practică?                                                                        

3.Ce fel de materiale se folosesc pentru realizarea unei teme?                              

4.De unde putem procura aceste materiale?                                                          

5.Ce crezi că ai putea realiza cu aceste materiale?

6.Îți place să colectezi materiale din natură?

7.Din care loc anume?

8.Cum lucrezi mai bine, singur, cu colegii, cu educatoarea?         

Grila de evaluare a comportamentelor copiilor la evaluarea finală (Culea, L., 2009 )

4.3.3. Analizarea interviului și a rezultatelor obținute la evaluarea finală

Analizarea interviului aplicat copiilor

Tabelul 4.5. Rezultatele copiilor la interviul final

Tabelul 4.6. Rezultatele interviului final

Tabelul 4.7. Rezultatele interviului inițial și a interviului final

În urma aplicării interviului final se observă că:

nu mai sunt copii cu comportamente absente;

datorită activității desfășurate, copiii cunosc materialele folosite în cadrul activităților

practice și utilitatea lor:

copiilor le plac plimbările în natură pentru a colecționa materiale;

se observă o creștere a ineresului față de activitățile practice.

Analizarea comportamentelor copiilor pe baza Fișei de evaluare a copilului preșcolar

Pe baza acestei fișe am observat 13 comportamente ale copiilor la domeniul Om și Societate. Am stabilit pentru fiecare copil nivelul de dezvoltare a fiecărui comportament: I – Comportament însușit; D – Comportament în dezvoltare; A – Comportament absent. Am consemnat aceste rezultate în tabelul centralizator.Rezultatele centralizate pentru fiecare copil la evaluarea finală sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 4.8. Rezultatele centralizate la evaluarea finală (numărul de comportamente pe nivele de dezvoltare)

Tabelul 4.9. Rezultatele centralizate la evaluarea inițială și la cea finală (numărul de comportamente pe nivele de dezvoltare)

Analizând rezultatele la evaluarea finală la fiecare item din grilă am putut formula următoarele concluzii:

-nu mai există copii cu comportamente absente dintre cele 13 vizate la domeniul Om și Societate -toți copiii mai au comportamente în curs de dezvoltare, dar numărul acestora este mai mare la copiii cu vârsta de 3 ani și 4 ani și mai mic la cei cu vârsta de 6 ani;

-toți copiii au comportamente însușite la domeniul Om și Societate, dar numărul acestora este mai mare la copiii cu vârsta de 5 ani și mai mic la copiii cu vârsta de 4 ani și 3 ani;

-se observă progres în dezvoltarea abilităților practice și în formarea comportamentelor vizate la toți copiii.

În concluzie, la finalul cercetării se confirmă ipoteza că, dacă copiii de vârstă preșcolară utilizează elemente din natură în cadrul activităților de învățare desfășurate în grădiniță, atunci se dezvoltă abilitățile practice ale copiilor.

CONCLUZII

Prin imaginație, copilul își formează diferite scheme mintale, învață să ordoneze fapte și atitudini. Aceste scheme mintale se îmbogățesc cu realitatea existentă, slujind în viitor treptatei integrări sociale a copilului. Bazîndu-mă pe această prospețime a imaginației, obiectivul pe care mi l-am propus pentru viitor este să depun un efort susținut pentru a concepe și desfășura activități în forme cât mai variate, interesante chiar inedite, pentru a atrage copiii, pentru a le menține interesul față de lucrările practice.

De asemenea, voi urmări o cunoaștere mai aprofundată a particularităților individuale, voi efectua evaluarea periodică a progresului fiecărui copil pentru a putea stimula în mod diferențiat potențialul de care dispun, în vederea asigurării unui randament sporit față de activitățile comune.

Rezultatele obținute până acum, mă încurajează, în continuare ca în efectuarea lucrărilor practice să pun un accent mai mare asupra elementelor de creativitate și originalitate, rezultate prin efortul propriu al copiilor. De asemenea, voi continua să studiez aspectele de creativitate la vârsta preșcolară, să utilizez probe și tehnici de creativitate care le voi transforma și adapta în mijloace și procedee de antrenament al potențialului creativ.

Voi pune accent pe formarea îndemânării mâinii, pe formarea sentimentelor și convingerilor morale, deoarece fără a avea o bază afectivă, copiii nu se pot încadra în suficientă măsură, normelor de muncă stabilite.

Desigur, copilul nu are cunoștințe și deprinderi care să-i permită să producă bunuri materiale, să muncească la fel ca și adulții, dar, sub influența formelor de muncă accesibile vârstei preșcolare, voi urmări să realizez, treptat, elementele pregătirii psihologice pentru activitatea de mai târziu.

Pentru optimizarea organizării și desfășurării acestor activități manuale, propun:

stabilirea tematicii în corelație cu planificarea activităților comune și cu opțiunile copiilor, cel puțin pentru un an școlar;

proiectarea obiectivelor instructiv-educative să fie făcută cu minuțiozitate;

ilustrarea temelor propuse la începutul anului (seturi, planșe ilustrative) și luarea în considerare a opțiunilor copiilor;

crearea unui mediu instructiv-educativ stimulativ prin locul de desfășurare cât și prin modalitățile de tratare diferențiată și apreciere a efortului depus de copii;

păstrarea elementelor și atmosferei de joc pentru realizarea unui climat permisiv actului de creație;

îmbunătățirea necontenită a stilului de lucru; aceasta trebuie să fie un izvor nesecat de idei noi pentru a-l determina pe micul ucenic să o urmeze în lumea realizării frumosului;

Ca un deziderat fundamental este de reținut că educatoarele nu pregătesc copiii pentru o lume gata făcută, ci pentru a face lumea în care vor trăi, pe măsura forței, capacităților și libertăților lor. Datoria noastră este de a pune primele baze ale amplului proces de eliberare a potențelor creatoare ale copilului și dezvoltarea ascendentă a acestora.

Procedându-se astfel, se va putea realiza un randament sporit maturizării pentru școală, crearea și dezvoltarea trebuințelor, potențarea aptitudinilor, eliberarea energiilor creatoare în următoarele etape ale pregătirii școlare.

BIBLIOGRAFIE

Culea, Laurenția, (2009), Aplicarea noului curriculum, Editura Diana, Pitești

Goia, Rodica,(2006), Formarea deprinderilor manuale prin activități practic-aplicative la copiii preșcolari, Editura Infomarchet, Brașov

Nica, E.N.,(2012), Stimularea creativității preșcolarilor prin activitățile practice, Revista învățământului preșcolar și primar nr. 3-4, Editura Arlequin, București

Nicola I.,(1992), Pedagogie, E.D.P., București

Opriș, T., (1984), Copilul, un ,creator, E.D.P., București

Roșca Adriana, Marcu Vasilica, (2003), Aplicații cu material din natură, Editura Aramis, București Autorii nu sunt indicate in text

Roșca, Al.,(1981), Creativitate generală și specifică, Editura Academiei, București

Sălăvăstru, Constantin, (2003), Teoria și practica argumentării, Editura Polirom, Iași

Stoica, Daniela, (2006), Abilități practice: clasa a III-a, Editura Carminis, Pitești

Stoica, Daniela, (2007), Abilități practice: clasa a II-a, Editura Carminis, Pitești

Stoica, Daniela, (2008), Abilități practice: clasa I, Editura Carminis, Pitești

Stoica, Daniela, (2008), Educație tehnologică: clasa a IV-a, Editura Carminis, Pitești

Sándor Rósza, Andron Elena, Feurdean Loredana, Vîntu Gabriela, Lăpușan Cristian, (2003), 101 idei pentru orele de Abilități practice, Editura Etnograph, Cluj-Napoca lucrare neindicata in text

Site-uri:

1.Dulamă M.E., Bodiș M.,(2010), Dezvoltarea potențialului creativ al copiilor la disciplina Ab. practice, http://dppd.ubbcluj.ro/rojed/articol_1_2_7.pdf

2.Mircia,Sorina, Necesitatea disciplinei Ab. Practice în curriculum școlar, http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/pmircia.pdf

3.RegieLive.ro ce anume ati consultat din acest site ? autor, titlu = ?

BIBLIOGRAFIE

Culea, Laurenția, (2009), Aplicarea noului curriculum, Editura Diana, Pitești

Goia, Rodica,(2006), Formarea deprinderilor manuale prin activități practic-aplicative la copiii preșcolari, Editura Infomarchet, Brașov

Nica, E.N.,(2012), Stimularea creativității preșcolarilor prin activitățile practice, Revista învățământului preșcolar și primar nr. 3-4, Editura Arlequin, București

Nicola I.,(1992), Pedagogie, E.D.P., București

Opriș, T., (1984), Copilul, un ,creator, E.D.P., București

Roșca Adriana, Marcu Vasilica, (2003), Aplicații cu material din natură, Editura Aramis, București Autorii nu sunt indicate in text

Roșca, Al.,(1981), Creativitate generală și specifică, Editura Academiei, București

Sălăvăstru, Constantin, (2003), Teoria și practica argumentării, Editura Polirom, Iași

Stoica, Daniela, (2006), Abilități practice: clasa a III-a, Editura Carminis, Pitești

Stoica, Daniela, (2007), Abilități practice: clasa a II-a, Editura Carminis, Pitești

Stoica, Daniela, (2008), Abilități practice: clasa I, Editura Carminis, Pitești

Stoica, Daniela, (2008), Educație tehnologică: clasa a IV-a, Editura Carminis, Pitești

Sándor Rósza, Andron Elena, Feurdean Loredana, Vîntu Gabriela, Lăpușan Cristian, (2003), 101 idei pentru orele de Abilități practice, Editura Etnograph, Cluj-Napoca lucrare neindicata in text

Site-uri:

1.Dulamă M.E., Bodiș M.,(2010), Dezvoltarea potențialului creativ al copiilor la disciplina Ab. practice, http://dppd.ubbcluj.ro/rojed/articol_1_2_7.pdf

2.Mircia,Sorina, Necesitatea disciplinei Ab. Practice în curriculum școlar, http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/pmircia.pdf

3.RegieLive.ro ce anume ati consultat din acest site ? autor, titlu = ?