Locul Si Rolul Societătilor Transna Ionale ÎN Economia Mondială. Studiu de Caz Samsung

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR “

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNATIONALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCATOR ȘTIINTIFIC

Prof.univ. dr. CHIȚIBA CONSTANȚA AURELIA

ABSOLVENT

DELCEA G. MĂDĂLIN ANDREI

Bucuresti

2016

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR“

FACULTATEA DE RELAȚII ECONOMICE INTERNATIONALE

LOCUL ȘI ROLUL SOCIETĂȚILOR TRANSNAȚIONALE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

STUDIU DE CAZ:SAMSUNG ELECTRONICS COMPANY

CONDUCATOR ȘTIINTIFIC

Prof.univ. dr. CHIȚIBA CONSTANȚA AURELIA

ABSOLVENT

DELCEA G. MĂDĂLIN ANDREI

Bucuresti

2016

INTRODUCERE

În economia mondială contemporană, societățile transnaționale au devenit principalii (cei mai puternici și mai dinamici) agenți economici, forța acestora fiind determinată de volumul uriaș de bunuri și servicii derulat de companiile grupate sub această denumire generică. Astăzi, societățile transnaționale influențează direct evoluția economiei mondiale. Societăți transnaționale există în toate sectoarele economice – industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate, turism etc. Ele s-au afirmat, în primul rând, în țările dezvoltate cu economie de piață, multe ajungând să aibă o forță economică mai mare decât a unui stat-națiune.

Societățile transnaționale pot contribui la creșterea competitivității exporturilor țărilor în dezvoltare. De aceea, atragerea acestor firme orientate spre export este ea însăși o activitate competitivă.

Adevărata dimensiune a complexității universului economic în care trăim astăzi o putem mai bine percepe în măsura în care înțelegem că societatea transnațională este un adevărat agent al globalizării. Globalizarea este, în primul rând o consecință a transnaționalizării activității economice.

Realitățile actuale pun în evidență existența unor fenomene economice și sociale care determină interactiunea economiilor și acțiunea statelor la nivel internațional, printre care avem în vedere: internationalizarea productiei, cresterea substanțială a comerțului international, formarea piețelor financiare globale, menținerea subdezvoltării și sărăciei, polarizarea bogăției și a sărăciei, ratele înalte ale somajului, traficul de droguri, crima transfrontalieră, epuizarea resurselor și degradarea mediului natural s.a. Toate acestea au precedat și însotesc globalizarea.

În acest context, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, a avut loc o creștere spectaculoasă a volumului tranzacșiilor financiare și integrarea piețelor financiare într-un sistem global. Institutiile financiare internaționale create dupa cel de-al doilea razboi mondial și-au afirmat tot mai mult vocatia mondiala, iar corporatiile transnationale si marile banci si-au extins activitatea la scară globala. Aceste procese au fost favorizate de perfectionarile aduse mijloacelor de transport, de realizarile revolutionare din domeniul comunicatiilor, transmiterii si prelucrarii informatiilor. Volume imense de date privind economia, stiința, cultura, viața socială și politica sunt culese, prelucrate și difuzate în timp foarte scurt în toate colturile lumii. Practic are loc o tranziție de la economia mondială la o economie globală integrală.

Actorii principali ai procesului de globalizare sunt firmele private, dar și cele publice cu activități transnaționale (numite și corporații transnaționale), preocupate permanent de maximizarea profiturilor, indiferent de locul unde actionează

Societatea transnațională este un fenomen economic în plină dinamică: uriașe imperii care se întind pe tot globul, cu cifre de afaceri anuale echivalente cu PNB-ul multor națiuni. Teoriile privind societatea transnațională nu sunt nici pe departe unitare și urmează caracterul dinamic al obiectului lor de studiu. În fapt, pe plan internațional, nu s-a conturat un consens nici măcar cu privire la însăși denumirea fenomenului analizat.

CAPITOLUL 1:SOCIETĂȚILE TRANSNAȚIONALE

Literatura de specialitate cunoaște mai multe denumiri care definesc acest tip de societate; analiștii de origine anglo-saxonă preferă termenul de “întreprindere multințională”(multinațional enterprise); în cadrul negocierilor UNCTAD a fost consacrat termenul de “corporație transnațională”(CTN) dar și cel de “societate transnațională”, denumire utilizată frecvent în literatura noastră de specialitate.

Definiția acceptată de UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development) include anumite cerințe privind partea de active controlate de societatea-mamă. Astfel, societățile transnaționale sunt societăți corporative sau necorporative cuprinzând societăți – mamă și filialele lor din străinătate. O societate – mamă este definita, în accepțiunea UNCTAD, ca o societate care controlează activele entităților din alte țări decât în cea de origine, de obicei deținând o anumită parte din capitalul social. O parte din capitalul social de 10% sau mai mult din valoarea activelor sau a puterii de vot pentru o societate corporativă sau echivalarea cu o societate necorporativă este considerată ,în mod normal ,un prag pentru controlul activelor.

Cea mai cunoscută definiție dată societații transnaționale este cea dată de John Dunning, considerat de către mulți specialiști drept "părintele transnaționalelor" și care consideră transnationala "o firmă care se angajează în investiții străine directe și care deține și controlează activități creatoare de valoare în mai mult de o tară". Națiunile Unite consideră societatea transnaționala drept acea întreprindere ce detine și controlează producția în afara țării în care opereaza, într-o manieră care îi permite să valorifice oportunitățile globale pe care le oferă piața mondiala.

Societățile transnaționale reprezintă, de fapt, extinderea unei firme în afara granițelor propriei tări. Ea alcătuiește un ansamblu vast la scara mondo-economică format dintr-o societate principală, numită societate mamă și un număr de filiale implantate in diverse țări. Sunt, deci, entități economice, formate din unități legate între ele prin relații de proprietate sau de altă natură și care operează în mai multe tări.

Scopurile urmărite de societatea transnațională sunt, de fapt identice cu cele ale tuturor firmelor private și anume: profitul și expansiunea.

Societățile transnaționale reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai progresului economic contemporan, ele reprezentând latura „cea mai vizibilă a globalizării” . Dezvoltarea acestor companii a fost favorizată de liberalizarea permanentă a comerțului internațional și a

fluxurilor de investiții. Aceste companii îsi desfăsoară activitatea atăt în tările dezvoltate, cât și în tările în curs de dezvoltare.

În literatura economică internatională, companiile (societătile) transnaționale sau multinaționale sunt definite având ca punct de plecare fie statutul juridic al acestora, fie comportamentul lor economic, financiar și managerial în relațiile internatională.

De-a lungul timpului au fost utilizate mai multe definiții privind aceste companii.

Raymond Vernon definește ca transnaționale acele societăți care pot să îndeplinească cumulativ condițiile:

• să acționeze în cel puțin 6 țări, nu numai ca simple exportări, ci având unități de producție și comercializare proprii pe piețele respective (în cadrul cărora se realizează o parte importantă din cifra de afaceri, în general peste o cincime);

• cifra de afaceri să fie peste 100 milioane de dolari;

• să aibă un număr important de filiale în străinătate, care sunt controlate de sediul central sau de un cartier general;

• indiferent de gradul relativei independențe de gestiune lăsată uneia sau alteia din unitățile companiei, politica urmată de acestea este, în esență, stabilită centralizat, strategia fiind comună, profitul fiind urmărit pe ansamblul companiei, iar patrimoniul financiar fiind considerat unic .

Producția internațională reprezintă o activitate creatoare de valoare adăugată care se află sub proprietatea, controlul și organizarea unei firme sau unui grup de firme dincolo de hotarele naționale .

N. Rainelli consideră că „o societate transnațională este o întreprindere care controlează unități de producție localizate în mai multe țări, indiferent de talia acestora”.

În opinia economiștilor, o companie multinațională este o firmă care și-a extins producția și marketing-ul dincolo de hotarele unei singure țări.

Alți teoreticienii au concluzionat că „orice mare societate care are filiale în mai multe țări este o societate multinațională” .

Producția internațională se află în centrul procesului de globalizare. Globalizarea oferă atât avantaje, cât și dezavantaje. Lărgirea piețelor și dezvoltarea tehnicii poate să determine creșterea productivității și îmbunătățirea nivelului de trai, dar poate să conducă la instabilitate și schimbări nedorite, cum ar fi: teama de reducere a numărului locurilor de muncă prin pătrunderea importurilor din străinătate, instabilitate financiară – provocată de fluxurile inconstante ale capitalului străin și amenințările la adresa mediului la nivel global. În secolul al XXI-lea o țară va avea succes dacă va reuși să gestioneze cele două forțe: globalizarea și localizarea.

Apariția și evolutia societăților transnaționale

Inceputul afacerilor internaționale se pierde in negura timpului. Mărturii evidente ale unui comerț internațional intense există incă de acum 5 000 de ani. Vechii egipteni, grecii, fenicienii făceau afaceri cu străinii. Ei intalneau multe obstacole, pe care le mai intalnim și astăzi (diferențe de limbă, cultură, obiceiuri, dificultăți de transport, diverse reglementări), dar, cu toate acestea, dorința de a prospera și de a se dezvolta a surmontat toate dificultățile.

Originile societăților transnaționale sunt strans legate de marile descoperiri geografice și de colonizarea lumii de către Anglia și Olanda, urmate mai apoi de Spania, Franța sau Portugalia.

Incepand cu secolul XVI și continuand pană in secolul XIX, firme cum ar fi Compania Indiilor de Est au desfășurat activități comerciale in Africa, America sau Asia.

De la jumătatea secolului al XIX lea distingem mai multe etape în apariția și dezvoltarea societăților transnaționale:

Perioada de până la al doilea război mondial se caracterizează prin dezvoltarea companiilor moderne,integrate în țările puternic industrializate precum SUA,Marea Britanie sau Germania.

Marile companii americane (Standard Oil Trust,Ford)s-au transnaționalizat datorită multiplicării piețelor de desfacere interne si international impuse de primul razboi mondial.

Companiile Europene (Nestle,Philips,British Petroleum)s-au extins pe pițe apropiate din punct de vedere geographic prin înființarea de filiale cu autonomie considerabilă,bazate pe asociați de incredere.Firma mama împreuna cu filialele sale constituiau un grup în cadrul caruia prima exercita controlul strategic.

Perioada cuprinsă între anii 1945-1959 se caracterizează prin pătrunderea masiva a firmelor americane în Europa ca urmare a procesului de reconstrucție europeană.

Domeniile de interes al companiilor care își înființau filiale în străinătate sunt industria petrolieră,chimică,alimentară,construcțiile de masini si echipamente electrice .

Dupa cel de-al doilea război mondial s-a stabilit o noua ordine economică international,penetrarea granițelor statului de către fluxurile comerciale international a crescut.în timp ce tarifele si barierele vamale au inceput să fie considerate obstacole la libertatea mondială a comerțului din perspectiva statelor dar si a activităților societăților transnaționale.

Reducând barierele schimburilor comerciale prin acorduri bilaterale sau multilaterale s-au creat pentru societățile transnaționale piețe largi de desfacere.

Perioada cuprinsă între anii 1960-1974

În aceasta perioadă s-au dezvoltat societățile transnașionale europene.În 1974 in clasamentul celor mai importante 50 de societăți transnaționale din lume,20 dintre firmele aflate în clasament erau din Europa.

In răndul primelor 50 de societăți transnaționale își fac simțită prezența si câteva firme japoneze(Hitachi,Toyota,Mitsubishi,Heavy Industry)

Perioada cuprinsă între anii 1975-1989

În această perioadă companiile europene și-a diversificat activitatea transformându-se in socetăți transnaționale organizate pe produs,în timp ce companiile americane au trecut printr-un process de restructurare a producției și a marketingului prin intermediul diviziunilor international.

Perioada cuprinsă intre anii 1990 până în prezent s-a caracterizat prin creșterea numarului de fuziuni și achiziții.Achizițiile si fuziunile internationale ,ca forma particulara a investițiilor international,par a fi simptomul cel mai evident al globalizării.

Majoritatea acestor operațiuni a avut loc în sectorul bancar,cel de asigurări în industria chimică,farmaceutică,de automobile,de telecomunicații și a avut ca obiect restructurarea globala sau poziționarea strategică a firmelor implicate pe piață.

Operațiuniile de fuziune și achiziție între societățile transnaționale se dezvoltă cu o viteză și cu o intensitate fără precedent.Alianțele strategice în industria de mașini între Renaul și Nissan,fuziunea ăntre Amoco(Marea Britanie) și Atlantic Richfield-Arco(SUA) în industria de petrol,crearea unei a treia mari bănci in SUA,Fleet Bosto ,cu active de 18 bilioane ,printr-o operație de fuziune de 16 bilioane între Financial Group și Bank Boston,sunt doar câteva expemle reflectînd tendința concentrărilor de capital,ca o materializare a rolului crescut al acestora pe plan international.

În procesul evoluției societăților transnaționale au fost utilizate diverse forme și structuri organizatorice,fiecare dintre ele având un caracter specific al relațiilor reciproce în procesul de finanțare și o strategie determinantă de atingere a scopurilor.

Societățile transnaționale actuale sunt companiile care se ocupă cu producția internațională și care plasează numai puțin de zece procente din activele sale în filialele straine.

Analiza relațiilor economice internaționale la nivel mondial arată că procesele globalizârii si regionalizării influențeaza diferit între ele .Pe de-o parte globalizarea favorizează regionalizarea deoarece societățile transnaționale folosesc intens prioritățile liberalizarii în limitele grupurilor intergraționiste.Pe de alta parte,globalizarea împiedica regionalizarea deoarece participă șa dezvoltarea relațiilor internaționale depășind hotarele unei țări.

1.2.Factorii care au favorizat dezvoltarea societăților transnaționale

Societățile transnaționale au aparut și s-au dezvoltat pe fondul a mai multor factori :

Liberalizarea politicilor economice

Deschiderea granițelor naționale

Liberalizarea fluxurilor de investiții directe

concentrarea la nivel inalt a productiei si capitalului;

Revoluția tehnico-științifico,lumea fiind angrenată într-o teribila cursă a inovarilor

Structura oligopolista international – o mare parte a STN-urilor aflându-se în situația de oligopol pe piața internă.

Dezvoltarea societăților transnaționale a determinat apariția unei piețe special,rezultat al operațiunilor de vânzare-cumpărare de bunuri și servicii dintre societatea mama și filialele sale.

Societățile transnationale au devenit cei mai importanți agenși economici în economia mondialăcontemporană și o influențează în mod direct.

Pentru început ele s-au afirmat în țările în dezvoltare cu economie de piață,multe dintre ele au dobândit de-a lungul timpului o forță economică mai mare decat a unui stat națiune.

Actualmente societăților transnaționale le revine mai mult de 20 % din PIB-ul mondial.Activele societăților transnaționale depășesc dupa ritrmurile creșterii PIB-ului mondial,a comerțului international și investițiile brute interne de capital.

Cele mai mari societăți transnaționale ale lumii desfășoară o influență substantial asupra economiilor țărilor de origine și a țărilor receptoare favorizând dezvoltarea producerii,activizarea fluxurilor de capital,marirea ocupării si calificării forței de muncă,de asemenea și schimbării condițiilor de concurență în ramuri diferite.

Apariția și dezvoltarea socităților transnaționale au impus noi reguli referitoare la concurență. Ele trebuie să facă față acum unei competiții care se desfășoară în condițiile în care putem vorbi despre existența unei "industrii globale". Avantajele competitive de care se pot bucura firmele depind acum în mod nemijlocit de specificul țării în care operează.

Tabelul nr 1.primele 10 corporații transnaționale ne financiare după volumul activelor în strainătate

Sursă:World Investment Report 2015

Principalul factor care a stimulat dezvoltarea companiilor transnaționale este revoluția tehnico-științifică actuală. Inovarea, cercetarea – dezvoltarea au o importantă contribuție privind angajarea în producția internațională. Societățile transnaționale americane și japoneze au evidențiat faptul că cea mai mare parte a cheltuielilor de cercetare – dezvoltare sunt efectuate de firmele mamă în cadrul țărilor de origine, iar filialele au tendința de a investi mai puțin în acest domeniu de cercetare – dezvoltare.

În această perioadă importanța inovației crește, aceasta având un rol principal în existența corporațiilor. Pentru a nu fi marginalizate, societățile transnaționale trebuie să-și înlocuiască o mare parte din producțiile actuale. Costurile pentru cercetare și dezvoltare sunt cu atât mai ridicate cu cât efortul pentru inovare este mai rapid. Inovarea se finanțează doar prin internaționalizarea activității.

Creșterea numărului de societăți transnaționale a fost determinată de impactul tehnologiilor informaționale și de transport (acestea au avut un important rol în reducerea costurilor și riscurilor în ceea e privește procesul de conducere de la distanță), crearea de noi tehnologii (care au schimbat dimensiunile unei producții eficiente) și disponibilitatea unei varietăți crescânde de instrumente financiare (fiind utile pentru susținerea unei creșteri complexe a tranzacțiilor internaționale) . Procesul de uniformizare a cererii pe întregul continent ajutat de marketingul internațional prin noile tehnici moderne ale mass-mediei a creat mediul propice pentru procesul de internaționalizare .

Alți factori care au facilitat dezvoltarea rapidă a companiilor transnaționale pot fi sintetizați astfel:

Restricțiile de aprovizionare. O parte dintre țările industrializate au în posesie un anumit spațiu în care se află resurse naturale destul de limitate și în care specializarea industrială necesită asigurarea aprovizionării din exterior (de exemplu Japonia). Diverse țări au limitat exploatarea propriilor resurse cu scopul de a-și asigura resurse strategice (de exemplu SUA, pentru petrol).

Diversificarea geografică. Statele gazdă au diverse avantaje financiare sau fiscale, prezentând importanță pentru corporații, acestea căutând noi locuri unde să se instaleze. În ultimii ani s-au produs mari schimbări privind locațiile optime ale activităților companiilor transnaționale în distribuția geografică a tehnologiei, producției și a activităților de marketing în cadrul sistemelor de producției internațională. Producția a fost dispersată mai multe decenii din punct de vedere internațional, dar tendința de integrare la o scară geografică din ce în ce mai mare este relativ nouă. Ansamblul ofertelor au fost extinse la noi teritorii ale globului și au integrat activități de producție regională distincte. Deși distanța nu mai are importanță foarte mare pentru numeroase tranzacții (pentru că a fost îmbunătățită tehnologia informațiilor și comunicațiilor), apropierea de principalele piețe a rămas importantă pentru anumite produse . Corporațiile multinaționale sunt interesate de țările bogate în resurse naturale, cu cadru economic favorabil, cu forță de muncă calificată și relativ ieftină, cu piețe interne mari.

Structura oligopolistă internațională. Majoritatea companiilor transnaționale se află în situația de oligopol pe piața internă, aceasta constând în dificultăți de a mări segmentul de piață din economia națională. Blocarea expansiunii pe piața națională duce inițial la export și mai târziu la globalizare .

Costurile de producție. Scăderea costurilor salariale constituie un factor determinant deoarece investitorii străini preferă țările cu salarii mici .

1.3. Cadrul legal și administrativ al companiilor transnaționale

Companiile (financiare, industriale, comerciale) se supun legilor țărilor în care își au sediul, cu atât mai mult cu cât economia internațională reprezintă un ansamblu de relații între centre de interese economice, politice și militare. Relațiile economice ale acestor centre (state și companii) definesc structura și regulile piețelor naționale și internaționale.

Orice societate transnațională se manifestă concomitent în trei spații economice: cel național, autohton, în cazul societății-mamă, cel străin-în cazul filialelor, cel internațional-când se discută despre schimburile dintre unitățile care o compun sau dintre acestea și restul lumii .

Atât societățile transnaționale, cât cele locale beneficiază, în mod egal, de o serie de avantaje oferite de țara gazdă. Unul dintre aceste avantaje se referă în mod specific la anumite sectoare industriale ce dispun, fie de caracteristici comune mai multor țări, fie de elemente specifice țării respective, ca de exemplu, un număr mare de investitori, forță de muncă corespunzător calificată, acces ușor la capital .

Societățile transnaționale se dezvoltă în țările a căror guvernare le apără interesele; ele nu au o personalitate juridică internațională, deși ordinea juridică internațională le atribuie un statut internațional privilegiat.

Pe plan mondial nu există o reglementare generală privind domeniul investițiilor internaționale directe, un sistem general de control prin intermediul dreptului internațional public. Astfel, în literatura de specialitate se dorește crearea unui cod de conduită al companiilor transnaționale, care, ar putea fi obligatoriu, cu caracter de constrângere, sau un cod voluntar, cu aplicare facultativă, dar cu posibilitatea autocontrolului .

Pentru a determina caracteristicile companiilor mondiale, trebuie să fie luate în considerare două elemente: coalițiile dintre companii la nivel mondial, care urmează strategii de cooperare și competiție, și transformarea activelor productive în active pur financiare. Societățile transnaționale sunt caracterizate prin faptul că posedă numeroase active financiare și productive în diferite țări și prin faptul că utilizează cu ușurință aceste active în lumea întreagă, instalându-se acolo unde este cel mai bine pentru obiectivele lor, ținând cont de nivelul fiscalității, de costurile salariale, de capacitatea științifică și tehnică etc. Pentru acest lucru, ele au nevoie de complicitatea statului.

La sfârșitul anilor 1960, exista o mare inflație și dezordine monetară. De asemenea, la sfârșitul anilor 1970, măsurile de liberalizare au fost luate pentru a se evita crizele financiare, în primul rând în Statele Unite și Marea Britanie, măsuri puse în practică prin FMI, GATT și, mai târziu, OMC. Pentru a evita stoparea plăților, dar și pentru a crește profiturile companiilor, s-a recurs la măsuri reglementare (garanția datoriilor, planuri de ajustare, diminuarea sau suprimarea obstacolelor vamale, tratamentul egal al companiilor străine și naționale etc.) și la măsuri monetare (privatizarea finanțelor, suprimarea obstacolelor circulației capitalului, plasarea creditelor pe piață, oficializarea operațiilor „off shore” etc.). Facilitarea schimburilor comerciale și accesul la sursele de finanțare (bănci, subvenții, burse) este în beneficiul marilor companii, care se dezvoltă și se transformă în companii mondiale.

Dar organizarea unui sistem în care funcționarea economiilor și a piețelor financiare necesită un ansamblu de reguli care se stabilesc în cadrul organizațiilor mai sus menționate, ceea ce antrenează crearea unui cadru legal mondial al acumulării, care nu are nimic în comun cu dreptul internațional public. Dar economiile naționale nu au o dezvoltare egală și, de asemenea, nu este egală puterea marilor companii, nici cea a statelor, astfel că regulile sunt impuse de către țările cele mai bogate, în funcție de interesele lor.

Pentru a răspunde de actele lor, societăților transnaționale nu este necesar să li se acorde o personalitate internațională, deoarece legislațiile naționale dispun de reguli aplicabile tuturor societăților și există un acord între state pentru a face față la conflicte , existând, în general, mai multe companii și un sediu central.

Țările sunt obligate să-și modifice legislațiile pentru a le adapta la normele supra-naționale, ceea ce creează o problemă pentru țările cu economie fragilă, ale căror guverne, alese în mod democratic pentru a veghea la binele public, pierd progresiv controlul asupra propriilor lor economii. Companiile mondiale tind să cucerească piețele naționale, lăsând companiilor locale alegerea între a supraviețui în spații puțin rentabil sau a se alia cu transnaționalele aducând capital, în timp ce statele sunt incapabile să orienteze investițiile străine și bugetul național către sectoare care asigură coeziunea spațiului economic mondial, ceea ce conduce la creșterea dezechilibrului și a inegalității economice între țări și în interiorul fiecăreia dintre ele.

Trebuie să se facă diferența între personalitatea juridică publică și cea privată. Personalitatea publică este aceea a statelor, a provinciilor, a departamentelor, a municipalităților sau a altor organisme și instituții de stat. Deci, instituțiile statului național precum și subdiviziunile sale politice si administrative, sunt persoane morale publice. În ordinea internațională, persoanele morale publice sunt statele și organizațiile inter-statale. Personalitatea privată aparține tuturor indivizilor și anumitor grupuri sau asociații de indivizi pe care statul îi favorizează. Dar statele pot în egală măsură să retragă, în cazurile prevăzute de către lege, personalitatea juridică atribuită. În ordine internațională, nu există instituție care să poată să favorizeze sau să retragă personalitatea juridică. Cu atât mai mult, nu există norme care să prevadă cazurile în care este convenabilă favorizarea, sau refuzarea, sau retragerea personalității juridice.

Societățile transnaționale posedă o personalitate juridică privată care le este atribuită de către statele în care își au sediul. Pentru moment, nu există personalitate juridică internațională. Fiind vorba de personalitatea juridică publică internațională, nu o putem concepe pentru companiile transnaționale, în pofida puterii lor economice actuale, pentru că acest lucru ar însemna să le punem pe picior de egalitate cu statele.

Un rol important îl are de asemenea pierderea controlului statelor asupra monedelor; astfel, politica monetară constituie promovarea activității monetare de către stat și se realizează prin intermediul emiterii de monedă și al nivelului dobânzilor. Piețele devizelor sunt legate de voința statului (variabilitatea dolarului, crearea monedei euro, creșterea sau scăderea nivelului dobânzilor etc). Vechea ecuație aur-monedă nu mai este în vigoare, politica monetară este determinată de către factori economici, politici, de relațiile între state.

Problema importantă nu este de a defini societățile transnaționale, și nici de a determina țara în care își au sediul. De exemplu, o societate al cărei sediu este în Africa de Sud din motive de oportunități (impozite) este înscrisă la Londra pentru operațiile sale bursiere și, începând cu acest moment, acțiunile sale scad la Johannebourg. De fapt, beneficiile sunt transferate și țara unde își are sediul nu mai dispune decât de tranzacții în lire, și nu în capital. Nu este posibil să atribuim o naționalitate capitalului, nici să determinăm pe baza criteriilor geografice. Uneori, o societate-mamă este supervizată de o societate „holding”, care se ocupă de investițiile sale financiare, administrația sa, cumpărările, subvențiile etc, dar fără putere de decizie. Totuși, această societate „holding” poate să devină importantă în interiorul statului în care ea acționează și să obțină sprijin important în țara unde își are sediul, sprijin de care profită societatea-mamă mai mult decât ar primi de la statul unde își are sediul. În cazuri ca acesta, este dificil de determinat naționalitatea societății, căci ea ar putea să aibă legături mai puternice cu țara unde își are sediul societatea holding decât cu țara unde se găsește sediul său propriu.

Pentru a exista un statut al societăților transnaționale este necesar atât un cod obligatoriu, cât și o organizație internațională însărcinată cu supravegherea aplicării și respectării acestui cod .

Jurisdicțiile internaționale existente nu sunt aplicabile decât la statele care s-au supus în mod voluntar la ele (Curtea Internațională de Justiție) și la anumiți indivizi care au comis crime grave, ca urmare a deciziilor luate de către Consiliul de securitate (tribunalele din Iugoslavia, Ruanda etc.) Societățile transnaționale sunt agenți economici de drept privat și sunt supuse, în principiu, la dreptul unui stat și la jurisdicția tribunalelor sale. Grupul transnațional nu are o personalitate distinctă a fiecăreia dintre entitățile care o compun, astfel încât acestea nu pot fi ținute să răspundă de actele lor într-o manieră dispersată, beneficiind astfel de interesele opuse ale statelor în care operează. Tendința recentă de a considera persoanele morale responsabile penal nu și-a demonstrat încă eficacitatea.

Societățile transnaționale în anumite cazuri săvârșesc abuzuri, ca de exemplu, deplasarea industriilor spre țări în care mâna de lucru este ieftină, iar protecția socială este mică în vederea scăderii costurilor de producție.

Prin politicile aplicate de către societăților transnaționale prin intermediul unor instituții ca FMI și BM, care au determinat, într-o anumită perioadă, îndatorirea țărilor sărace și, mai târziu, impunerea măsurilor de ajustare structurală care au dus la sărăcirea și mai mare a țărilor și a populațiilor lor, au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la sănătate sau dreptul la viață.

Societățile transnaționale în anumite cazuri săvârșesc abuzuri, ca de exemplu, deplasarea industriilor spre țări în care mâna de lucru este ieftină, iar protecția socială este mică în vederea scăderii costurilor de producție.

Statele cele mai puternice sunt afectate în proporție mai mică și au mai multe instrumente, astfel încât pretind și protejează foarte bine companiile lor. În aceste țări, dreptul cel mai bine protejat este proprietatea. În fiecare stat, există deja dispoziții legale pentru a incrimina companiile transnaționale pentru daunele cauzate mediului înconjurător, pentru nerespectarea normelor în vigoare în materie de drept al muncii sau pentru orice altă crimă sau delict comis de către companii, dar foarte puține lucruri sunt făcute pentru a aplica aceste dispoziții. Normele internaționale nu se aplică în cazurile în care sunt judecați aceia care au servit interesele protejate de către stat.

1.4. Importanța alianțelor strategice în dezvoltarea firmei transnaționale

Alianțele strategice sunt, din multe motive, utile ca metodã sau instrument pentru creșterea transnaționalã. În primul rând, concurența mondialã a crescut. Satisfacerea cererilor mondiale din ce în ce mai mari necesitã capacități noi, resurse, legãturi multinaþionale, acces la furnizori și piețe, cunoștințe. În al doilea rând, companiile sunt adesea înfrânate de resursele limitate. În al treilea rând, magnitudinea și viteza de schimbare a lumii este în creștere,mai ales pe mãsurã ce se schimbã gusturile clienților și tehnologia avanseazã. În al patrulea rând, în acest context global, factorii multinaþionali diverși trebuie integrați și controlați. În al cincilea rând, alianțele strategice sunt obligatorii prin lege și prin urmare sunt o metodã obligatorie de a intra și de a face afaceri în mai multe țãri.

Aceste aspecte și tendințe forțeazã companiile să învețe și sã se adapteze rapid, să dezvolte abordări antreprenoriale în managementul strategic. Alianțele strategice sunt un mod-cheie de a satisface cerințele mondiale ale unei piețe concurențiale în continuã schimbare. Ele pot ajuta o companie sã dezvolte legãturi multiple pe teritoriul multor țãri, repede și simultan.De exemplu, Rupert Murdoch, președinte și deținãtor a 30% din acțiunile News Corporation din Australia, descrie obiectivul companiei sale ca „o cãsãtorie a programelor News Corporation cu mijloacele de a le distribui” în lumea întreagã: „sã deții toate formele principale de program – știri, sport, filme și spectacole pentru copii – și sã le aduci via satelit sau cu stații TV în casele din SUA, Europa, Asia și America de Sud”.

Pentru a îndeplini acest obiectiv rapid, din 1995 pânã în 1997 R. Murdoch a intrat în parteneriate în Statele Unite, Europa, America Latinã și Asia. În niciun caz particular, compania sa nu a lucrat singurã.

Alianțele strategice între companiile aeriene permit liniilor partenere sã funcționeze ca transportator fãrã sã investeascã unul în celălalt. Firmele rãmân separate și își păstrează capitalul. Astfel de alianțe nu sunt însă întotdeauna de condus, dupã cum se poate observa din disputele dintre KLM și Northwest și dintre KLM și Continental Airlines, și întâmpină adesea greutăți ce provin din regulamentele guvernamentale și din schimbarea necesitãþilor companiilor, ducând la schimbarea frecventã a partenerului. Uneori, alianþele majore pot fi adesea primul pas într-o fuzionare, cum ar fi KLM și Alitalia în 1999 .

Firmele de automobile au format alianțe cu concurenți, neconcurenți, concurenți potențiali și furnizori. Consorțiul Airbus s-a format astfel încât țãrile europene sã poatã sã câștige masa de resurse vitale necesare pentru a putea concura cu Boeing/McDonnell-Douglas. Coca-Cola a folosit societăți mixte pentru a-și stabili poziția rapid în Rusia și Europa Centralã.

În 1999, Deutsch Bank a folosit alianțe strategice cu parteneri locali în loc de fuzionãri majore, pentru a se extinde în Europa, cu scopul de a evita manevrele politice generate de o expansiune prea agresivã.

Citigroup a cumpãrat pachetul majoritar al celei mai bune bãnci corporale din Polonia, Bank Handlowy, pentru suma de un miliard de dolari, la începutul anului 2000 .

A fost o activitate freneticã de a forma alianțe externe în Europa în 1999, pe mãsurã ce firmele mici de comunicații și telecomunicații și-au unit forțele pentru a acoperi costurile trecerii la sistemul digital „și pentru a face marketingul pachetelor de programe TV, telefoane și servicii de Internet . De asemenea, la mijlocul anului 1999, compania francezã Hachette a intrat într-o alianțã cu Pacific Publications din Australia pentru a publica revistele Elle și Elle Cuisine (Hachette) în Australia și Noua Zeelandã . Guvernele din lumea întreagã au folosit alianțele strategice cu afaceri multinaționale în mai multe feluri: pentru a privatiza firme de stat în timp ce continuau sã obținã profit și, într-un anumit grad, sã pãstreze controlul; pentru a atrage capital în timp ce încercau sã dezvolte companiile locale; sã aducã tehnologie nouã în țarã și mai ales în țãrile în curs de dezvoltare, sã îmbunãtãțeascã performanța economicã generalã, fãrã a pierde controlul asupra afacerilor locale în favoarea investitorilor strãini.

Alianțele strategice între un partener puternic și unul slab sunt doar în cazuri izolate eficiente. De obicei partenerul slab reprezintã o povarã pentru menținerea competitivitãții parteneriatului. În linii generale, experiența sugereazã cã fuziunile și achizițiile nu trebuie demarate, dacã scopul principal este creșterea productivității. Eșecurile înregistrate de multe achiziții și fuziuni de a crește productivitatea pot fi atribuite dificultăților de a combina diferite stiluri manageriale și culturi organizaționale.

Un parteneriat de succes trebuie sã prezinte autonomie și flexibilitate. Autonomia presupune cã alianța strategicã deține o echipã managerială proprie, deci un corp de directori propriu alianței, mãsurã care contribuie la eficientizarea procesului decizional, permițând soluționarea rapidã a eventualelor conflicte care pot apãrea. Flexibilitatea apare necesarã în condițiile unui mediu dinamic, când este necesarã adaptarea rapidã la modificãrile mediului.

Egalitatea referitoare la raportul de putere de exemplu 50%-50% în cazul unei alianțe strategice la care participă doi parteneri motiveazã și impulsioneazã egal partenerii, constituind de cele mai multe ori cea mai eficienta formã de participare. Astfel, strategia de cooperare nu reprezintã o alternativã la strategia concurențialã, ci doar un mijloc de a obține un avantaj concurențial durabil în relația cu rivalii din afara alianței.

Strategiile globale sunt foarte bine prefigurate de președintele corporației japoneze Sony, care a afirmat cã „cea mai bunã cale de a deveni global ar fi aceea de a deveni local peste tot în același timp”, iar acest lucru, în condițiile dezvoltãrii actuale, nu poate fi realizat decât prin cooperarea între organizații.

Fiecare firmã are nevoi specifice, care dicteazã dacã sau cum pot fi utile alianțele strategice în implementarea schemei sale strategice.În contextul globalizãrii, întreprinderile au început sã se îndepãrteze tot mai mult de la o structurã simplã aflatã în proprietatea integralã a unui grup restrâns de persoane și sã accepte forme federative de organizare, fenomen care a cãpãtat o amploare deosebitã odatã cu proliferarea sistemului de alianțe și de rețele strategice.

CAPITOLUL 2:MANAGEMENTUL ȘI PERFORMANTA ECONOMICĂ A SOCIETĂȚILOR TRANSNAȚIONALE

2.1. Managementul societății transnaționale

Din momentul in care o intreprindere depășește granițele naționale, ea se găsește in fața necesității de a se reorganiza. Acest proces trebuie să aibă loc la două niveluri diferite: cel al societății-mamă și cel al filialelor.In ceea ce privește societatea-mamă, nu este vorba despre reforma serviciilor existente, ci, inainte de toate, despre crearea unei structuri noi. La inceput, cand intreprinderea a decis să treacă la investiții in străinătate, nu exista decat un serviciu de export, adesea integrat serviciului de vanzări.

In aceste condiții, activitatea internațională a firmei ocupa o poziție secundară, subordonată, mijloacelor financiare – insuficiente. Etapa următoare de reorganizare a fost aceea a integrării activităților internaționale in celelalte activități ale intreprinderii.

O societate cum este Derre and Co (SUA), aflată in topul mondial al producătorilor de mașini agricole și care posedă filiale in diverse țări, a integrat operațiunile sale interne și externe, dand responsabilități pe scară mondială vicepreședinților insărcinați cu producția, cu marketingul, cu cercetarea, cu finanțarea etc. O altă societate americană – Procter and Gamble a desființat vechiul său departament internațional pentru a-i substitui „divizii internaționale” pe zone geografice, conduse de manageri specializați pe operațiuni de import-export.

Tehnostructura a devenit și mai complexă in momentul in care au fost angajați specialiști in probleme economice, fiscale, juridice, de legislație socială etc., specifice țărilor in care societatea in cauză are filiale.

Aceiași specialiști analizează cu atenție posibilitățile de implantare a filialelor. Se cercetează in permanență statisticile financiare internaționale pentru a se depista țările unde rata inflației este mai ridicată; situația din țările candidate la devalorizare impune măsuri de prevenire a consecințelor. La Du Pont du Nemours, deciziile de instalare a filialelor externe se fondează pe un model care-și propune să țină cont de incertitudinile caracteristice anumitor piețe străine. Societățile transnaționale tind să-și fondeze deciziile cat mai puțin pe impresii și cat mai mult pe realități, pe informații „formalizate” de specialiști care se bazează pe datele cele mai recente ale sociologiei, economiei și științelor politice.

In dorința de a beneficia de condiții de exploatare cat mai favorabile in diverse țări, se urmărește stabilirea unor relații cat mai amicale cu guvernele respective. Nu de puține ori, in posturi de conducere sunt promovați specialiști locali. Se merge chiar spre o modelare a produsului in raport cu specificul național: un Ford-Anglia va fi altfel conceput decat un Ford-Germania.

Centralizarea este unul din principiile de organizare adoptat de Societățile transnaționale STN.

Relațiile dintre societatea-mamă și filialele sale sunt, de multe ori, relații de inegalitate. Opțiunile cele mai importante, rezultand din confruntarea capacităților firmei cu mediul inconjurător internațional, acelea care angajează viitorul și echilibrul de ansamblu, sunt făcute de responsabilii “sediului social” al firmei și impuse filialelor – tipul etnocentric de organizare.

Caracterul centralizat al organizării puterii este rezultatul dificultăților pe care le ridică extrateritorialitatea operațiunilor. Filialele societăților transnaționale sunt situate in țări care au caracteristici economice și social-politice diferite. Funcționarea unei societăți transnaționale are loc, așadar, intr-un cadru internațional extrem de variat. Ca urmare, desfășurarea operațiunilor cere existența unui centru de decizie dotat cu o autoritate mult mai accentuată decat este necesar in cazul intreprinderilor care activează intr-un mediu omogen. Incercand să atenueze gradul ridicat de incertitudine, societatea-mamă recurge la tehnica planului imperativ, prin care distribuie unităților componente obiectivele ce trebuie atinse.

In cadrul unei intreprinderi de acest tip, funcția unităților transnaționale este de a contribui la maximizarea rezultatelor economice ale ansamblului transnațional. Fiecare filială beneficiază de avantaje prin intrarea sa intr-o organizație plurinațională care-i furnizează capital, personal calificat, o informație foarte detaliată asupra piețelor, procedee tehnice moderne și maniere de a le utiliza (know-how), un management modern. Dar această serie de avantaje nu este utilizată intr-o perspectivă ingustă, centrată pe gestiunea filialei, ci pe aceea a planului firmei.

Centrul coordonator rămane stalpul deciziilor. O filială cronic deficitară poate fi exclusă din grup sau, dimpotrivă, menținută, dacă locul pe care-l ocupă pe piață, dacă natura producției ei, sau dacă interesul firmei transnaționale, le cer. Excedentele realizate de alte filiale vor fi utilizate pentru acoperirea deficitului acesteia. Filialele nu au, deci, libertatea utilizării veniturilor lor. Acestea “hrănesc” masa de capitaluri pe care societetea-mamă o alocă filialelor sale in funcție de strategia sa.

In ce privește managementul descentralizat , el atribuie o largă independență filialelor – tipul policentric de organizare. Royal-Dutch Shell, cea mai puternică societate europeană, reprezintă un exemplu in acest sens. Ea a adoptat, incă de la inceput, o structură “bicefală” de organizare, avand in frunte nu una, ci două societăți-mamă, de naționaliăți diferite.

Grupul Royal-Dutch Shell este condus de două firme total distincte: una olandeză (N.V. Koninklije Nederlandsche Petroleum Maatschappij sau „Royal-Dutch Company”) și alta engleză („Shell Transport and Trading Company”). Aceasta controlează indirect societățile care compun grupul (societăți operaționale specializate și societăți de servicii) prin intermediul a două societăți holding: Shell Petroleum N.V., cu sediul la Haga, și The Shell Petroleum Company Limited, cu sediul la Londra. Rolul holdingurilor constă in mobilizarea capitalului și in analiza rezultatelor financiare obținute de către „operating companies”. Rolul acestora din urmă este de exploatare, de producție, de transport și de vanzare. Companiile operaționale sunt autonome, intr-o măsură mai mare sau mai mică, in raport direct cu talia lor. Oricum insă, fiecare companie este responsabilă de elaborarea unui plan care să se refere la toate activitățile pe care le desfășoară intr-o anumită țară; in legătură cu acest aspect, in fața grupului se pune o problemă esențială: aceea a corelării strategiei și politicii societăților operaționale cu cele globale ale grupului.

O variantă mai evoluată a tipului policentric de organizare și conducere a societăților transnaționale este cea geocentrică, in care descentralizarea este impinsă la maximum. Societatea elvețiană „Nestle”, de exemplu, acordă filialelor din străinătate dreptul de a acționa ca unități pur naționale, de a adopta hotărari majore in mod independent („stand-alone strategies”). Principala legătură este controlul prin proprietate.

Multe intreprinderi pornite pe calea descentralizării au săvarșit excese. Ca urmare, de la un anumit moment, are loc un recul față de această formă de organizare. După un studiu al lui American Management Association, două cincimi din marile intreprinderi din SUA au revenit la o conducere centralizată. Acest fenomen este valabil și pentru Europa occidentală. Un exemplu il poate constitui societatea anglo-olandeză Unilever. Cu toate că pană la un moment dat principiul după care se ghida era „a descentraliza sau a exploda”, a inceput să facă „marche-arriere”, reconcentrandu-și, intr-o anumită măsură, structurile. Intreaga activitate a fost pusă sub indrumarea directă a membrilor comitelului de conducere, fiecăruia revenindu-i un anumit sector; in domeniul alimentar, de pildă, au fost create trei compartimente: Food I (margarină, uleiuri, produse grase), Food II (produse congelate, băuturi, răcoritoare, supe concentrate), Food III (carne și produse din carne). Prerogativele directorilor regionali au fost limitate la problemele financiare, relațiile publice, angajarea personalului.

Printre principalele critici adresate „descentralizării”, cele mai frecvente sunt următoarele:

proliferarea serviciilor generale; constituirea diviziilor operaționale in unități autonome determină necesitatea intăririi mijloacelor de control și indrumare, ceea ce conduce la extinderea rapidă a serviciilor generale și la o creștere considerabilă a cheltuielilor generale;

dublarea funcțiilor; logica descentralizării integrale conduce la crearea unui lanț de specialiști, la fiecare nivel de decizie, ceea ce determină paralelismul intre servicii generale și responsabilii diviziilor operaționale.

Aceste metode de organizare nu asigură, prin simpla lor aplicare, succesul in afaceri. Există nenumărate exemple de decizii insuficient fundamentale, de lipsă de prevedere, de adaptare lentă la cerințele pieței. In industria de automobile este bine cunoscut faptul că toate eforturile lui General Motors și Ford de a introduce, inainte de criza petrolului, pe piața americană modelele „compacte” mai mici decat obișnuitele limuzine americane s-au soldat cu eșecuri răsunătoare. In schimb, rivali vest-europeni și mai ales japonezii au reușit foarte bine acest lucru. In industria aeronautică, societatea Douglas domina piața americană pană la sfarșitul celui de-al doilea război mondial. Subapreciind insă importanța deosebită a tehnologiei motoarelor cu reacție, locul ei a fost luat rapid de firma Boeing, mult mai tanără, dar care a prevăzut din timp evoluția cerințelor pieței, adaptandu-se la timpul oportun.

Cele două principii de organizare amintite nu sunt aplicate in practică in forma lor pură. Sunt cazuri in care pe un fond de descentralizare se grefează elemente ale centralismului și invers.

Pionierii managementului modern, autorii fundamentelor sale teoretice, sunt managerii de succes ai marilor companii din anii '50: Alfred Sloan jr. – General Motors, Ralph Cordiner – General Electric, Thomas J. Watson – I.B.M. Primului i se atribuie meritul de a fi formulat principiile managementului descentralizat, printre care cel al organizării diviziilor operaționale ca entități autonome, model ce a creat senzație la vremea respectivă. Studiul asupra „organizării” constituie și astăzi un manual pentru intreprinzători.

2.2.Investițiile straine directe

Investițiile străine directe se referă la fluxul internațional de capital care îi permite unei firme dintr-o țară să creeze sau să extindă o filială în altă țară. În contrast cu alte forme ale transferului de resurse, precum împrumutul sau împrumutarea diverselor forme ale investițiilor de portofoliu, investițiile directe externe presupun achiziția directă a controlului. Filiala nu are doar o simplă obligație financiară către societatea-mamă, ci este o parte a propriei ei structuri organizatorice .

UNCTAD definește străine directe ca o investiție ce presupune o relație pe termen lung și reflectă un interes durabil și un control al unei entități rezidente într-o economie(investitor extern direct sau societate-mamă) într-o întreprindere rezidentă într-o economie alta decât cea a investitorului străin direct.

STN-urile totalizează acum majoritatea exporturilor mondiale, în timp ce vânzările filialelor din străinătate depășesc totalul exporturilor globale. Mai mult, pe măsură ce STN-urile s-au dezvoltat, s-a înregistrat o transnaționalizare semnificativă a producției, exprimată în formarea rețelelor globale de producție și distribuție.

În orice economie, investițiile constituie un fenomen aparte, cu trăsături proprii, distincte în raport cu alte activități. El nu are însă o manifestare automată, fiind întotdeauna dependent și subordonat strategiilor și politicilor de dezvoltare ale firmelor, sectoarelor de activitate, comunităților etc. La investiții se apelează numai în măsura în care obiectivele urmărite, referitoare la dezvoltarea producției și serviciilor în concordanță cu nevoile identificate, cu cererea previzionată, nu pot fi realizate în condiții avantajoase.

În ceea ce privește investițiile străine directe, acestea au o istorie de decenii.Noțiunile juridice, principiile, normele și cutumele au evoluat constant, au generat controverse politice și excese la nivelul economiilor naționale ale unor state, indiferent de regimul politic, au cunoscut reglementări diverse în cadrul organizațiilor internaționale și regionale, iar în prezent, se află în fața unei provocări majore, căreia trebuie să-i facă față, generată de impetuoasa și implacabila tendință de globalizare a economiei mondiale. În ultimele două decenii ale secolului XX-lea, trăsătura dominantă a fluxurilor de investiții externe a fost intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor de investiții externe directe.

La începutul secolului XXI, societățile transnaționale reprezintă una din marile forțe ce acționează în domeniul economic, financiar, științific și tehnologic, având un cuvânt greu și în politica mondială. Companiile de acest tip au ajuns să aibă o asemenea extindere, încât, și-au pierdut într-un anumit sens, caracterul național. Pentru aceste firme concurența nu se mai duce în plan național, ci în plan internațional, cu companii străine de același profil, pentru ocuparea unor segmente cât mai mari din piața globală..

Societățile transnaționale organizează producția internațională, efectuează procesul de expansiune a capitalului peste hotare. Urmărind scopul maximizării profitului prin creșterea volumului vânzărilor,societatea transnațională caută în permanență să-și extindă piața de desfacere atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Manevrând aparatul productiv amplasat în diferite țări, aceste societăți găsesc cea mai eficientă utilizare a capitalului.

Investițiile străine directe sunt considerate un factor activ al dezvoltării și adaptării economiei la cerințele pieței,ale competitivității,reprezintă pentru țările aflate în tranziție un element care condiționează realizarea programului de restructurarea propusă de reforma economică.

Prin intermediul investițiilor străine directe globalizarea a devenit o componentă cotidiană a vieții fiecăruia dintre noi, fie prin produsele sau serviciile achiziționate, fie prin chiar locul de muncă sau prin modul de comunicare sau de petrecere a timpului liber.

Anul 2009 a reprezentat un an de reducere considerabilă a fluxurilor ISD, trendul acestora continuând să fie la fel ca în anul 2008, conform UNCTAD, „World Investment Prospects Survey 2009-2011, June 2009”. În anul 2009 au fost analizate datele provenite de la 26 de state și s-a putut oberva că 21 de țări au înregistrat scăderi ale investițiilor printre care chiar și investitori de calibru, precum Franța, Germania și Japonia. În anul 2009, fluxurile ISD au scăzut cu 46% față de aceeași perioadă a anului 2008 în țările emergente și cu 57% în țările dezvoltate. Rezultatele anului 2009 arată efecte negative ale fluxurilor ISD, reducerea acestora fiind drastică.Anul 2010 marchează o reluare a creșterii și prognozele indică o revenire.

În această perioadă vânzările globale ale filialelor societăților transnaționale au fost permanent de aproape două ori mai mari decât exporturile mondiale de bunuri și servicii, făcând ca investițiile străine directe să fie mai importante decât comerțul din punctul de vedere al furnizării de bunuri și servicii către piețele străine.

Evolutiile economice din ultimi ani au adus schimbari semnificative in pozitiile si tranzactiile financiare inregistrate ca investitii straine directe .Cresterea gradului de globalizare a economiilor a condus la cresterea semnificativa a volumului de investitii straine directe.

Societatile Transnationale au devenit tot mai complexe,iar tranzactiile intra-grup au devenit o parte importanta a investitiilor straine directe.

Investițiile straine directe globale au scăzut in 2014 cu 16% de la 1,47 trilioane cat era in 2013 la 1,23 trilioane .Declinul Investițiilor straine directe a fost influențat de fragilitatea economiei globale,politica incertă pentru investitori si riscurile geopolitice crescute.

Fluxurile de investiții straine directe au crescut cu 25 % în 2015 față de 2014 atingând cel mai înalt nivel,de la criza financiară incoace.Creșterea investițiilor străine directe în 2015 a fost atribuita în mare parte colaborării internaționale și a achizițiilor . Dacă momentul depășirii crizei de către țările occidentale nu este încă prea clar, ceea ce se știe însă este că el se va produce, fiind însoțit însă de o modificare a ordinii economice mondiale. Până în 2020 este aproape cert că primele puteri economice ale lumii se vor afla în alte zone ale globului decât Europa. Acest fapt nu va putea însă să influențeze tendința de creștere pe termen lung a investițiilor străine directe, precum și contribuția lor la activitățile economice desfășurate la scară globală.

2.3. Societatile transnationale si performanta economica

Revista Britanică The Economist ajunge la concluzia că societățile transnaționale reprezintă unul dintre cei mai esențiali factori ai progresului contemporan.Ele”răspândesc bogăția,munca,tehnologiile avansate și contribuie la ridicarea standardului de trai și îmbunatațirea mediului de afaceri.În acelaș timp societățile transnaționale constituie latura cea mai vizibilă a globalizării.

Performanta economica a firmelor si natiunilor este determinata in buna masura de abilitatea de a genera ele insele sau de a obtine din surse externe resursele productive esentiale: capital, tehnologie si forta de munca. Societatile transnationale, mai exact sistemul de productie internationala pe care ele se dezvolta se constituie in spatii –retele de creare si miscare a resurselor, transnationalitatea reprezentand o sursa de competivitate atat pentru complexele transnationale, cat si potential pentru economia gazda.

La nivelul stn-urilor, sporul de profit generat de dezvoltarea de active productive in strainatate are o serie de resorturi:

reducerea costurilor de tranzactie prin internalizarea unor activitati, printr-o alocare mai eficienta a resurselor, prin realizarea unei diviziuni a muncii intrafirma, precum si prin realizarea unor economii de scara si de diversificare.

accesul avantajos la o concentrare de resurse si competente la scara regionala sau chiar globala.

.existenta unei baze mai largi de resurse financiare, de posibilitati de finantare, in general.

.rezistenta sporita la socuri, diminuarea riscurilor, in virtutea unei diversificari transfrontiera a activelor productive, precum si a practicarii unor modalitati diferite de implicare economica internationala.

La acestea se adauga avantajele concurentiale care decurg din privarea adversarilor de accesul la anumite resurse, fie incorporate in active aflate in proprietatea societatii, fie apartinand mediului de implantare. Acestea sunt:

a)avantaje de proprietate ale societatii –de regula, de ordin tehnologic, informational, managerial.

b)avantaje de internalizare – de creare a unei piete interne a firmei care sa se substituie pietelor care prezinta imperfectiuni structurale sau o incidenta crescuta a costurilor de tranzactie.

c)avantaje de localizare – specifice tarilor gazda, caracteristici de natura diversa, tinand de mediul sistemului economic, de cadrul legislativ si institutional, de politica si obiectivele guvernului, de stadiul de dezvoltare, etc.

2.4. Influența societăților transnaționale asupra relațiilor internaționale

Societățile transnaționale sunt un element definitoriu al noii economii mondiale. Procesul de globalizare are atât avantaje, cât și dezavantaje. Prin lărgirea piețelor și dezvoltarea tehnicii se observă o creștere a productivității și îmbunătățirii nivelului de trai. Dar ele pot să determine instabilitate și schimbări nedorite: teama de reducere a numărului locurilor de muncă prin pătrunderea importurilor din străinătate, instabilitate financiară, provocată de fluxurile inconstante ale capitalului străin și amenințările la adresa mediului la nivel global.

Rolul societăților transnaționale în economia mondială rămâne în continuare controversat. Criticii susțin ca investițiile directe străine și internaționalizarea producției transformă natura economiei mondiale și a afacerilor politice în modele care subminează națiunile și integrează economiile naționale. Se presupune că forțele de piață impersonale și strategiile corporaționale domină natura și dinamica economiei mondiale și a sistemului politic. În vreme ce Kenichi Ohmae și mulți alții consideră că o astfel de dezvoltare este benefică pentru omenire, alții privesc societăților transnaționale ca pe un imperiu exploatator care ține în loc progresul mondial. Acești critici consideră ca firmele gigant sunt societăți integrate cu o dimensiune enormă, în care indivizii și grupurile pierd controlul asupra propriilor vieți și sunt subjugați activităților exploatatoare ale firmei. Lumea, susțin acești critici, se află sub aripa unui imperialism capitalist nemilos în cadrul căruia singura preocupare o reprezintă linia de jos.

Pe de altă parte, mulți și poate cei mai profesioniști economiști (cu excepția importantă a economiștilor de afaceri), dezaprobă semnificația companiilor transnaționale în funcționarea economiei mondiale. Interpretarea neoclasică recunoaște că firmele oligopolistice mari pot fi importante din punct de vedere politic și pot afecta de asemenea distribuția venitului în cadrul economiei naționale. Totuși, acești economiști neagă faptul că investițiile, marketingul și alte activități economice ale acestor firme împrăștiate pe mapamond ar avea vreun impact însemnat asupra economiei “reale” a comerțului internațional, a locației activităților economice sau asupra rațelor naționale de creștere economică sau de creștere a productivității. În economia neoclasică, locația globală a activităților economice și tipurile de comerț internațional sunt determinate conform teoriei locației și conform principiului avantajului comparativ.

Societățile transnaționale au o densitate mai mare în țările care au cele mai bune perspective de creștere și cu multe resurse naturale, forță de muncă calificată și destul de ieftină, piețe interne mari, iar economia să fie propice dezvoltării lor.

În ceea ce privește comerțul mondial, societățile transnaționale au un rol hotărâtor deoarece dețin ponderi importante atât în cadrul exportului, cât și în cadrul importului.

Prin natura lor, societatile transnationale integrează producția la nivel internațional și, în acest mod, joacă un rol central în creșterea economică. Aceste firme sunt principalii factori în dezvoltarea și răspândirea tehnologiei care se consideră a fi de o mai mare importanță ca determinant al competitivității internaționale și progresului națiunilor.

Societatile transnationale contribuie și la formarea de capital, furnizează pregătirea profesională și joaca un rol important în comerț, joacând un rol pivot în organizarea activităților economice internaționale și susține considerabil bunăstarea economică și socială a țărilor gazdă și de origine în sens pozitiv.

Țările gazdă privesc societatile transnationale ca o sursă suplimentară de investiții, tehnologie, inovație, angajare, modernizare a managementului, calificare a forței de muncă, creștere a puterii concurențiale naționale, o mai mare integrare în economia mondială și oportunitatea unor noi piețe de export, precum și venituri din încasări și taxe.

Prin contribuția la aceste obiective societatile transnationale pot aduce un aport important la dezvoltarea țării gazdă, dar pe de altă parte ele pot înăbuși dezvoltarea indigenă printr-o varietate de practici de afaceri care pot afecta în sens opus întreprinderile autohtone. Majoritatea guvernelor au redus sau au eliminat restricțiile asupra investițiilor directe spre interior și au introdus noi stimulente fiscale sau de altă natură pentru a le atrage.

Societatile transnationale au propriile lor obiective pe termen lung, când întreprind operații peste frontiere; înainte de a investi intr-o anume țară, ele iau în considerare mărimea și creșterea pieței locale sau regionale, alte localizări alternative, costurile de producție și climatul general de investire. În practică, 80% din investițiile străine directe sunt îndreptate spre țările dezvoltate. Țările în curs de dezvoltare – gazdă se confruntă cu o provocare politică privind creșterea atractivității lor ca localizare pentru investițiile străine directe, precum și în ceea ce privește asigurarea ca astfel de investiții contribuie la îndeplinirea obiectivelor lor naționale de dezvoltare.

Societățile transnaționale se afirmă ca principala forță a globalizării economice deoarece ele joacă un rol important în crearea de noi locuri de muncă, în transferul de capital și tehnologie, în promovarea exportului, în infuzia de elemente manageriale de înaltă calificare.

CAPITOLUL 3:IMPCTUL STN-URILOR ASUPRA MEDIULUI ECONOMIC ȘI SOCIAL AL STATULUI-GAZDĂ

3.1 Modalități de expansiune – strategii specifice.

Dacă inițial, investițiile în străinătate au fost făcute în vederea exploatării unor resurse de materii prime, care să fie apoi livrate în țara de origine a investițiilor, ulterior investirea de capital în străinătate s-a deplasat tot mai mult spre sectoarele de vârf ale industriei, având drept obiectiv producerea de mărfuri care să fie desfăcute în primul rând chiar pe piețele respective dar și pe alte piețe.

Dezvoltarea societăților transnaționale nu este o caracteristică exclusivă a industriei. Asemenea societăți s-au extins și în alte sectoare – bănci, asigurări, turism etc. Deosebit de intensă a devenit activitatea internațională a mărilor firme comerciale care tind să-și creeze filiale în tot mai multe țări: Sears Roebuck – cea mai mare societate de vânzări prin corespondența și Safeway – leader de supermarket- uri, ambele din SUA, s-au instalat ferm pe piețele vest-europene. În domeniul publicității, cele mai puternice agenții transnaționale sunt cele din SUA (J. Walter, Thompson, Mc. Cann-Erickson etc) și Japonia (Dentsu). Extinderea publicității peste granițele naționale a fost legată de transnationalizarea activității din celelalte domenii.

Creșterea taliei unei societăți transnaționale se produce pe următoarele căi: integrarea internațională pe orizontală, integrarea internațională pe verticală și conglomerare internațională. În general, strategia de creștere este determinată de societatea-mamă.

Integrarea internațională pe orizontală, semnifică creșterea taliei întreprinderii prin fuzionarea sau absorbția pe plan național sau internațional a unor firme precum și prin crearea pe loc gol de firme și ca urmare creșterea numărului de filiale în aceeași ramură de activitate cu societatea-mamă. Acest gen de integrare, nu antrenează părăsirea ramurii de bază. Societăți transnaționale mai cunoscute care au adoptat integrarea internațională pe orizontală sunt: General Electric, Ford, Chrysler, General Motors, toate cu cartierul general în Statele Unite.

General Motors s-a dezvoltat că societate transnațională prin achiziționarea firmelor Adam Opel (Germania) și Vauxhall (Marea Britanie), ca și construirea de întreprinderi de montaj în diferite țări. General Motors, "suveranul automobilului", a promovat, însă, și un proces de diversificare intrasectoriala, fiind în prezent implicat și în producția de motoare pentru nave, de material rulant feroviar, de aparate electrice etc. În schimb, General Electric s-a extins peste graniță pe calea sporirii participării la societăți că Bull (Franța), AEG (Germania) și Olivetti (Italia), toate din electronică.

Integrarea internațională pe verticală – înseamnă creșterea taliei firmei, prin achiziționarea sau construirea de întreprinderi în alte țări situate în "aval" sau în "amonte", în raport cu activitatea societății mamă. Aceste gen de integrare este caracteristică de obicei, societăților transnaționale care operează în domeniul produselor primare. În acest fel, societățile achiziționează surse de aprovizionare cu materii prime, crează societăți de exploatare și dezvoltă și rețele de distribuție / comercializare pe întreg globul.

Ambele forme de integrare sunt considerate forme "clasice" de centralizare și urmăresc diversificarea producției. Sunt vizate în special, firme cu forță de concurență relativ mică, aflate în declin. Activând în industria alimentară, societatea elvețiană Nestlé a practicat diversificarea intersectorială, având un nomenclator de produse foarte variat: de la concentrate (lapte, ciocolată, cafea solubilă) până la produse alimentare congelate.

Societatea transnațională Singer a recurs la diversificarea intersectorială, plecând de la tradiționalele mașini de cusut până la cel mai complex utilaj textil, dar și la diversificarea intrasectorială, fabricând mașini de calcul, mobilă, climatizoare, echipament de simulare la sol etc .

Conglomerarea este considerată o formă mai nouă de centralizare a capitalului, apărută ca urmare a influenței revoluției tehnico-științifice, a accentuării fără precedent a luptei de concurență. Caracteristic pentru această formă de integrare, este faptul că firmele absorbite fac parte din ramurile cele mai diverse. Ea înseamnă "uniunea" unor firme din diferite țări, ale căror activități sunt, de cele mai multe ori, fără nici o complementaritate, nici chiar pe linie tehnologică. Acest aspect este determinat de însuși scopul operațiunii de absorbție, nu se urmărește sporirea capacității de producție, ci mărirea profitului, așadar absorbțiile sunt determinate de motive pur financiare, din motive de rentabilitate.

Prin conglomerare sunt absorbite firme în plină expansiune, de talie mare, care dețin o poziție puternică pe o anumită piață. În numeroase cazuri, candidații la absorbție sunt aleși printre cei care au un raport profit/valoare bursieră, inferior celui realizat de conglomerat. Această diferență constitue punctul de plecare în declanșarea operațiunii. Sunt situații când conducătorii firmelor vizate a fi absorbite nu acceptă tranzacția propusă. În aceste situații, conglomeratul recurge la surse externe pentru finanțarea operațiunii, face apel la acționari printr-o "ofertă publică de cumpărare", adică emit un număr suplimentar de acțiuni în scopul procurării capitalului necesar achiziționării forțate a unei anumite societăți.

Politică de conglomerare internațională este caracteristică mai ales firmelor americane. În Europa occidentală, această politică se întâlnește mai puțin.

Specialiștii apreciază ca piețele financiare europene au mijloace mai reduse pentru finanțarea unor astfel de operațiuni și de aceea, conglomeratele mai importante din Europa aparțin statului.

Avantajele implantării de filiale peste graniță sunt diverse. Între acestea pot fi amintite următoarele:

în condițiile unor politici comerciale care au devenit tot mai protecționiste, este dificil să

se păstreze o piață numai pe calea exporturilor clasice, de aceea a devenit tot mai necesar să se producă direct în străinătate și, astfel, apare posibilitatea ocolirii barierelor vamale; societate transnațională poate profită cel mai bine de pe urmă diferențelor dintre ratele naționale ale dobânzii; folosind rețeaua de comunicații dintre filialele externe, această va împrumuta acolo unde condițiile sunt cele mai favorabile și va acorda fondurile obținute unei alte filiale, care ar fi fost obligată, ca și firmele concurente, să suporte efectele "banilor scumpi";

societățile transnaționale au posibilitatea să profite din plin de pe urma fluctuatilor monetare, operând concomitent multe . Astfel, ele masiv unde se o revalorizare, pe care o schimbe apoi pe monedele ale căror cursuri au constante realizând câștiguri apreciabile;

conglomeratele o stabilitate profitului pe ansamblul firmei, pentru , un sector un declin afacerilor, el poate fi compensat prin rezultatele altor firme care operează dinamice;

conglomeratul permite ocolirea efectelor antitrust, prin care s-a urmărit limitarea monopolizării producției prin integrarea pe orizontală și pe verticală;

în conformitate cu dispozițiile fiscale din țările dezvoltate, în cazul în care o absorbție este plătită prin acțiuni ale societății absorbante, tranzacția nu este impozabilă.

Cel mai mare dezavantaj al conglomeratelor este acela că, prin politica lor financiară sunt silite să apeleze excesiv la surse externe de finanțare ajungând astfel să aibă datorii extrem de mari.

Implantarea externă a societăților transnaționale se produce în diverse modalități concrete, care merg de la o participare minoritară până la deținerea integrală a capitalului unei filiale și anume: de cele mai multe ori, se preferă o participație minoritară la o firmă străină existentă.

Acest tip de asociere permite societății mamă să pătrundă pe multe piețe cu un capital inițial mai mic. Se pare că alt motiv ar fi acela că se reduce riscul naționalizării. De asemenea, poate fi evitat riscul pierderii exclusivității unui procedeu tehnic, a unui brevet, prin analiză atentă a partenerilor, iar în contractul de asociere se pot include prevederi prohibitive.

În mod curent, capitalul american și cel japonez, pătrund pentru început, într-o anumită societate străină cu scopul de a studia și a cunoaște piața locală, de a începe relații de afaceri, de a evalua posibilitățile de extindere a cererii, a ofertei etc. După această fază de informare, dacă perspectivele sunt atrăgătoare, se solicită o creștere masivă a capitalului, și cum capitalurile locale sunt insuficiente, de obicei, societatea transnațională preia controlul asupra societății și într-un interval de timp mai scurt sau mai lung, prin cumpărarea de titluri de valoare, partea intereselor autohtone este redusă la o mărime neînsemnată.

Cumpărarea unor societăți deja în funcțiune este strategia cea mai convenabilă de implantare externă a firmelor americane și japoneze.

Cumpărarea este decisă în ultimă instanță, de raportul preț plătit / profit previzibil. Această cale permite economie de timp și bani, asigurarea cu salariați care-și cunosc bine munca lor, avantajele unei conduceri care cunoaște caracteristicile pieței locale etc.

formă specială de implantare a societăților transnaționale o constitue, întreprinderile comune cu reprezentanții statului (mixed joint ventures), care constă într-o asociere între una sau mai multe firme străine cu o firmă de stat autohtonă, în condiții aproximativ egale. Această formă de asociere este întâlnită mai mult în Japonia. Legislația nipona impune o participație a capitalurilor autohtone proporții egale cu cele ale capitalului ; întreprinderile conjugate (joint business ventures), de obicei alte , general curs de dezvoltare, un rezultat unui contract, care obține recunoașterea valorii aportului propriu (resurse naturale, capital, forță de muncă ) de către firma străină care aparține în general, unei țări dezvoltate.

crearea unor filiale pe loc gol, este cazul cel mai puțin întâlnit.

Principalul element de atracție pentru societatea transnațională este pe care o o , prin avantajele pe care le : de aprobare a investițiilor străine, participarea admisă pentru capitalul, repatrierea capitalurilor, transferul de profit, de dividente, de impozite, alte de ordin economic – financiar etc.

3.2.Efectele pe plan economic ale expansiunii societăților transnaționale

Activitățile desfășurate pe plan internațional de către firmele transnaționale a consacrat o serie de practici specifice, explicate de concurența ascuțită dintre "noii veniți", filialele firmelor străine care încearcă să ocupe o poziție și marile firme autohtone, care vor să-și apere poziția pe care o au deja.

Aceste practici derivă din structurile economico-organizatorice ale acestor companii, din faptul că activitatea lor se desfășoară în cadrul unei rețele integrate de unități situate pe piețele mai multor țări. Așa cum s-a arătat, în bază unei strategii globale, profitul este urmărit pe ansamblul acestei rețele, rolul fiecăreia din unitățile componente fiind de a contribui pe o cale sau altă, la maximizarea acestuia. Scopului respectiv îi sunt subsumate toate funcțiile fiecăreia din unitățile componente precum și organizarea legăturilor dintre ele.

Companiile transnaționale sunt importante deoarece reprezintă un element cheie al globalizării economiei mondiale. Totuși, opiniile privind importanța globalizării activităților transnaționale pentru afacerile economice internaționale sunt diferite. O parte dintre analiștii economici consideră că aceste companii transnaționale s-au eliberat de economia națională și au devenit o forță puternică și independentă, determinantă atât pentru afacerile internaționale economice, cât și pentru cele politice; cealaltă parte resping această afirmație și consideră că, aceste companii rămân un element al economiei naționale.

Rolul companiilor transnaționale în economia mondială rămâne în continuare controversat. Criticii susțin ca investițiile directe străine și internaționalizarea producției transformă natura economiei mondiale și a afacerilor politice în modele care subminează națiunile și integrează economiile naționale. Se presupune că forțele de piață impersonale și strategiile corporaționale domină natura și dinamica economiei mondiale și a sistemului politic. În vreme ce Kenichi Ohmae și mulți alții consideră că o astfel de dezvoltare este benefică pentru omenire, alții privesc companiile transnaționale ca pe un imperiu exploatator care ține în loc progresul mondial. Acești critici consideră ca firmele gigant sunt societăți integrate cu o dimensiune enormă, în care indivizii și grupurile pierd controlul asupra propriilor vieți și sunt subjugați activităților exploatatoare ale firmei. Lumea, susțin acești critici, se află sub aripa unui imperialism capitalist nemilos în cadrul căruia singura preocupare o reprezintă linia de jos.

Pe de altă parte, mulți și poate cei mai profesioniști economiști (cu excepția importantă a economiștilor de afaceri), dezaprobă semnificația companiilor transnaționale în funcționarea economiei mondiale. Interpretarea neoclasică recunoaște că firmele oligopolistice mari pot fi importante din punct de vedere politic și pot afecta de asemenea distribuția venitului în cadrul economiei naționale. Totuși, acești economiști neagă faptul că investițiile, marketingul și alte activități economice ale acestor firme împrăștiate pe mapamond ar avea vreun impact însemnat asupra economiei “reale” a comerțului internațional, a locației activităților economice sau asupra rațelor naționale de creștere economică sau de creștere a productivității. În economia neoclasică, locația globală a activităților economice și tipurile de comerț internațional sunt determinate conform teoriei locației și conform principiului avantajului comparativ.

Companiile transnaționale au o densitate mai mare în țările care au cele mai bune perspective de creștere și cu multe resurse naturale, forță de muncă calificată și destul de ieftină, piețe interne mari, iar economia să fie propice dezvoltării lor.

În ceea ce privește comerțul mondial, companiile transnaționale au un rol hotărâtor deoarece dețin ponderi importante atât în cadrul exportului, cât și în cadrul importului.

În țările cu venituri mici, prin creșterea rapidă a economiei se produc anumite facilități (de exemplu, autostrăzi, magazine cu aer condiționat), dar, doar pentru anumite persoane privilegiate; foarte rar se întâmplă să acopere nevoile de trai ale majorității populației. Prin acest gen de creștere economică se dorește ca economia să fie orientată spre exporturi, în scopul câștigării valutei străine, necesară cumpărării lucrurilor pe care le doresc oamenii bogați. Astfel, săracii sunt expropriați de pe pământurile lor pentru a se crea loc recoltelor destinate exportului. Foștii agricultori, deținători ai acestor terenuri, în schimbul unor salarii foarte mici, vor lucra la întreprinderi care produc mărfuri pentru export, având un program epuizant .

3.2.1.Prețurile de transfer

O practică larg utilizată de societățile transnaționale în vederea transferului de fonduri între unitățile componente productive, comerciale sau financiare, o constituie manevrarea prețurilor la produsele și serviciile ce fac obiectul schimburilor dintre unitățile respective.

Cunoscută sub denumirea de practica "prețurilor de transfer", aceasta a devenit o componentă esențiala a strategiei de maximizare a profitului pe o scara globală. Problema prețurilor privește societatea transnaționala din două puncte de vedere: marimea prețurilor la intrări redă puterea ei de a cumpara la prețuri mici, iar marimea prețurilor la iesiri reflectă puterea ei de a vinde la prețuri mari. Se cunosc puține aspecte despre avantajele globale obținute astfel, informații complete ar putea fi obținute numai printr-o mai mare accesibilitate la evidentele contabile ale firmelor transnaționale.

Prețurile folosite în transferul de bunuri pot fi "lucrate" usor de societăti și modificarile acestor prețuri implica modificări ale profiturilor în fiecare din țările implicate.

Un determinant important al prețurilor de transfer este impozitul pe profit care trebuie plătit în diferite țări Astfel dacă țara gazda introduce impozite mari pe profituri, întreprinderile transnaționale, pentru a reduce profiturile înregistrate, vor tinde să aplice prețuri scazute de transfer pentru bunurile exportate din acea țară și prețuri ridicate pentru serviciile, componentele și tehnologia importate din țara de origine.

Dacă totuși țara gazdă aplică impozite scăzute sau acționează ca un refugiu vamal, va domina tendința opusă. Ideea practică pe care se bazează micșorarea impozitelor pe profit prin practica prețurilor de transfer este interpunerea în tranzacții a filialei / filialelor din tări cu un nivel de impozitare scăzut. Sunt posibile anumite verificari (daca produsul transferat are un preț de piață), dar un numar important de materii prime (de ex. bauxita) și cateva produse semifabricate și industriale nu au o piață perfecta și nu pot fi controlate nici chiar de catre firmele transnaționale.

Un alt determinant al prețurilor de transfer este nivelul dobânzii variabil de la o țară la alta. Mecanismul este același. Implicațiile și consecințele unor asemenea practici se conturează prin privarea autorităților statale de importante incasări bugetare, afectarea și compromiterea controlului guvernamental asupra schimburilor și miscărilor externe de capital; afectarea unor obiective ale politicii economice a țării gazdă, cum ar fi combaterea inflației sau promovarea investițiilor, restrângerea sau lărgirea masei monetare etc.

3.2.2. Speculații monetare.

Practicile folosite de catre companiile transnaționale în domeniul financiar-valutar au, dupa cum am aratat, o pondere deosebit de importantă în maximizarea profiturilor lor. Efectele sunt pe masură acestei ponderi. Se apreciază că marile perturbații din sistemul valutar occidental nu pot fi explicate fără a avea în vedere practicile financiare ale întreprinderilor transnaționale.

Aceste practici se referă la: transferarea dintr-o moneda în alta a lichidităților obținute în funcție de evoluția cursurilor valutare, de perspectivă acestei evoluții, de masurile luate ori previzibil de a fi luate de către autoritățile monetare din diverse state, contractarea împrumuturilor, în țările unde nivelul dobânzilor este redus și folosirea fondurilor în țările unde dobânzile sunt ridicate, efectuarea pe scara largă a operațiunilor de tipul "leads and lags" (amanarea plății în valute cu cursuri în scadere și devănsarea plății în valute cu cursuri în crestere ), contractarea de împrumuturi în monede slabe pentru creșterea poziției debitoare în astfel de monede și rambursarea urgentă în monede forte, plasarea de capitaluri pe piețele țărilor ale caror monede prezintă perspective spre sporirea poziției creditoare a companiei în astfel de monede etc.

Rapiditatea reacției la schimbarea situației monetare de pe diverse piețe,implicit a cursurilor valutare, este esentială .

În condițiile actuale ale fluctuației cvasigeneralizate ale principalelor monede internaționale, autoritățile monetare nu mai intervin pe piață pentru sustinerea monedelor și de aceea posibilitatile de câștig din asemenea transferuri speculative s-au redus și transferul de fonduri dintr-o moneda în alta nu mai reprezintă mare importanța practică.

De aceea, societățile transnaționale au procedat la o diversificare cât mai largă a monedelor în care sunt deținute lichiditățile și în care sunt concentrate împrumuturi – pentru că în special prin practica "leads and lags" – să poată fi folosite în beneficiul propriu, cele mai mici fluctuații zilnice ale unui numar cât mai mare de monede.

Ceea ce este important de relevat este faptul că toate practicile monetare menționate nu ar putea fi promovate dacă gestiunea financiară nu ar fi centralizată la nivelul întregii rețele internaționale. Gestiunea financiară centralizată, funcționarea ca un tot a resurselor financiare – ținând cont de dimensiunile resurselor atinse de unele corporații – sunt considerente care arată forța lor la scară internațională, la nivelul unei zone vaste sau chiar pe ansamblul pieței mondiale.

În acest sens, trebuie evidențiată forța economico-financiară a societăților transnaționale datorată cuantumului lichidităților (resurse lichide și resurse mobilizate pe termen scurt, cu alte cuvinte, fonduri ce pot fi puse oricând în mișcare pe piețele internaționale), care uneori pot fi atât de mari încat pot echivala cu valoarea maselor monetare ale mai multor țări, chiar dezvoltate, sau cu rezervele valutare mondiale ale unor țări.

Deplasarea a numai 1% din aceste fonduri, ca reacție la slabirea sau întărirea unei valute, este suficientă pentru a provoca o criză profunda.

Manipularea capitalurilor în funcție de situația diferitelor piețe monetare a devenit o adevarată artă în cadrul a numeroase companii transnaționale. Situația aceasta corespunde amploarei acestui nou sistem monetar cu caracter privat, independent de instituțiile naționale si internaționale din domeniu.

3.3.Câștiguri și costuri pentru țara gazdă.

3.3.1 Costuri pentru țara gazdă .

Societatea transnașionala tinde să-și adune toate beneficiile rezultate din exploatarea propriilor factori de producție printr-un comportament centralizator. Această acțiune, poate accelera unele dezechilibre din economia țării gazdă dacă aceasta intervine pentru a susține cererea unui factor real, provocând astfel, creșterea anormala a costului său relativ.

Un cost de altă natură decurge din utilizarea echipamentelor și infrastructurii țării gazdă (comunicații, telecomunicații etc), utilități de care beneficiază și societățile transnaționale, pe când taxele pentru întretinerea lor sunt suportate de utilizatorii locali.

La o privire generala, societatea transnațională tinde să-și exercite puterea de monopol pe principalele piețe unde activează. Această activitate presupune un cost suplimentar ori de câte ori o situație de concurență este înlocuită cu o situație restrânsă sau nulă.

Supracosturile ce grevează contextul economic al țării-gazda sunt mai ușor de pus în evidență. Un supracost suportat de țara-gazdă este acela că uneori este mai scumpă implantarea directă a societății transnaționale decât formarea internă de capital sau de tehnică. Intr-o formulare mai largă, se poate spune ca pentru țara gazdă este mai costisitor să apeleze la o societate transnațională pentru a-și procura factorii de producție lipsa fața de combinarea factorilor existenți pe plan național.

Un alt supracost reiese din orientarea producției societăților transnaționale într-un sens nedorit, anume catre produse considerate "socialmente indezirabile".

Putem oferi ca demonstrație urmatoarea situație: stimulând consumul și deci, indirect, producția de automobile într-o țară, societatea transnațională deturnează factorii de producție (capital, forță de muncă) de la o producție socialmente mai utilă și mai puțin costisitoare (producția de mijloace de transport în comun).

Costul cel mai des citat impotriva societăților transnaționale se situează la granița politicului cu economicul, afectarea independenței economice a statului gazdă. În esență, este vorba despre controlul pe care îl pot exercita societățile transnaționale asupra unei fracțiuni mai mici sau mai mari din economia națională – îndeosebi sectorul industriei prelucratoare și al resurselor naturale (de ex. companiile transnaționale cu sediul în alte țări controlează în Canada 60% din producția de energie electrică, 70% din producția de combustibili minerali, 80% din producția de otel etc ).

Alte costuri sunt de natura sociopolitică. Un prim aspect ține de lipsa controlului asupra managementului societății transnaționale. Decizia de transferare, de stramutare a unei activități industriale dintr-o țară în alta este puternic resimțită de țara gazdă deși pare că nu este diferită de cea pe care o întreprindere națională o ia în interiorul țării.

Un dezavantaj major este dat de degradarea sistemului socio-cultural, a caracteristicilor unei civilizații și înlocuirea lor cu noi valori, impuse din exterior, din partea societăților transnaționale. Aceasta a fost deseori resimțită ca o pierdere a valorilor fundamentale în țara-gazdă, putând provoca înstrainarea individului în propria patrie.

3.3.2 .Câștigurile țării gazde .

Avantajele pentru țara-gazdă cunosc mai multe forme:

creșterea directă de activitate ce rezultă din crearea de noi unități de producție de catre societatea transnațională în țara-gazdă sau prin transformarea unităților deja existente;

creșterea indirectă de activitate care decurge din transferul de factori – capital, tehnic și organizatoric – în ansamblul economiei;

contribuțiile fiscale ale societăților transnaționale înregistrate ca venit la bugetul de stat al țării-gazda

sporirea rezervelor valutare datorita aportului străin în devize.

Ultimile două avantaje arată că din punctul de vedere al statului, caștigul poate fi apreciat sub dublu aspect: cantitativ – pentru contribuțiile fiscale, cantitativ și calitativ – pentru aportul în devize.

Acestor câștiguri cuantificabile li se adaugă altele, mai dificil de măsurat, cum ar fi: consolidarea poziției concurențiale a tării-gazdă față de alte țări, întarirea relațiilor externe ale țării-gazda etc. De fapt, un castig durabil pentru țara-gazdă este aportul tehnic receptat de catre aceasta, care are un dublu efect: fie lansarea de noi produse, fie suplimentarea producției care daca nu s-ar fi realizat ar fi trebuit suplinită prin importuri.

Dacă unele efecte care se așteaptă de la aportul străin sunt incerte sau în parte nedorite, valoarea altor avantaje nu poate fi evaluată cu precizie. Pătrunderea pe piață a unei societăți transnaționale străine provoaca o crestere a productivității, prin prisma restructurărilor declanșate de ea în economie. Dar acest fenomen cere timp sau poate fi însotit de efecte negative, falimentarea unor întreprinderi naționale secundare, intensificarea concurentei între investitorii naționali și străini.

Unele aporturi transnaționale nu sunt însa decat temporare și nu au valoare decat la un moment dat pentru că intrările de factori de producție se transformă la sfarșit într-o iesire netă (intrări < ieșiri). Câștigul nu este dobândit decât pe termen scurt și are un caracter parțial și conjunctural. Pe termen lung, câștigul poate fi nul sau chiar se pot înregistra pierderi.

Cu alte cuvinte, valoarea reală a câștigului cunoaște diferențieri în funcție de condțtiile țării-gazdă și de natura aportului societății transnaționale.

3.3.3 Câștigul efectiv obținut de țara-gazdă.

Câștigul efectiv înseamna o creștere cantitativă a producției sau scăderea prețurilor la bunurile și serviciile puse la dispoziția consumatorului. Producția nu este un element de câștig cert pentru țara-gazdă. La rândul ei, producția poate fi perturbată dacă rezultatele ei sunt "confiscate" de societatea transnațională, în favoarea țării de origine. Aceasta insușire a rezultatului producției poate lua forma unei repatrieri de profit provenit din diferența de productivitate sau a unei rente obținute de societatea transnațională în raport cu întreprinderile locale.

Agenția Română de Dezvoltare sintetiză unele aspecte pozitive mai semnificative pe care le antrenează investițiile străine de capital atunci când are loc o integrare armonică in economia țării-gazda și anume:

dezvoltarea unei rețele de subfurnizori locali;

crearea de noi locuri de muncă, direct în unitatile de producție sau indirect,

prin creșterea cererii pentru produse intermediare;

ridicarea nivelului de calificare a forței de munca locale;

soluții organizatorice moderne;

penetrarea pe piețe externe.

La acestea se mai pot adauga și alte obiective specifice domeniului în care există interesul atragerii de investiții externe:

descoperirea și valorificarea de noi zăcăminte minerale, petroliere, ș.a.

Tehnologia de investigare și resursele financiare mari pe care le implică aceste procese sunt cauzele care au determinat țării în curs de dezvoltare să recurgă la cooptarea de societăți transnaționale;

atragerea în circuitul economic a unor zone insuficient de bine puse în valoare din punct de vedere al potențialului lor economic.

CAPITOLUL 4:STUDIU DE CAZ:SAMSUNG ELECTRONICS COMPANY

Samsung Group este o companie din Coreea de Sud, înființată în 1938, având ca obiect principal de activitate producția de produse electronice și IT. Compania este numărul 1 mondial în producția de memorii, monitoare TFT și telefoane CDMA. Samsung are aproximativ 188.000 de angajaiți în 185 de birouri din 65 de țări, fiind alcătuită din opt divizii principale de afaceri. Veniturile Samsung reprezintă aproximativ 20% din PIB-ul Coreei de Sud, estimat la 1.200 miliarde de woni.

4.1. Istoricul firmei Samnsung Electronics Company

Samsung Electronics Company este principalul subsidiar al gigantului Korean Samsung Grup și este unul dintre cei mai mari producători de electronice din Asia și mondiali.Produsele construite de Samsung Electronics include echipamente audio-video, echipament de telecomunicații și computere. Cel mai important produs al său este reprezentat de circuitele integrate.Managementul strict și investiții masive în cercetare în anii 1980 și inceputurile anilor 1990 au transformat compania într-unul dintre liderii mondiali pe piața electronicelor.

Samsung Electronics a fost creat în 1969 ca o divizie a mamutului Korean așa zisul “chaebol” Samsung Group. Divizia a fost înființată pentru a introduce Samsung în industria cu creștere puternică a televizoarelor și a electronicelor de consum.Primul produs al companiei a fost un televizor cu diagonala mica,simplu,alb-negru ,cu care a început vânzarea la începutul anilor 1970. De la acest produs, Samsung Electronics a dezvoltat gradual linii de produse diverse care au fost întâi vandute pe piața internă și ulterior și la export. Specialitatea companiei pentru început au fost televizoarele color. În anii 1980, Samsung manufactura și exporta în întreaga lume o gamă diversificată de electronice de consum.

Deși creșterea Samsung Electronics a fost explozivă în anii 1970 și anii 1980, acest lucru nu a luat prin surprindere pe cei familiarizați cu grupul Samsung,acesta cunoscând în toate domeniile de activitate aceeași dezvoltare.

Grupul Samsung a fost înființat în 1938 de Byung-Chull Lee, un om de afaceri devenit legendă în Coreea. Lee a înființat o companie de comerț cu o investiție de 2000 USD si cu 40 angajați.Bineînțeles 2000 USD însemnau altceva în anii 30.A numit această companie „Samsung” care înseamnă “trei stele” în limba coreeana. Compania a înregistrat o creștere moderată până la invazia comunistă din 1950 care l-a forțat pe Lee să abandoneze operațiunile din Seul. Soldații și politicienii de ambele părți ale conflictului au jefuit compania de activele sale lăsându-le aproape zero.Cu economiile aduse de unul dintre managerii companiei, Lee a reluat activitatea companiei în 1951 și într-un an activele companiei au crescut de 20 ori.

Lee a înființat o rafinărie de zahăr în 1953, o mișcare care a fost criticată la timpul respectiv deoarece zahărul putea fi foarte ușor obținut de la ajutorul american de după război. Totuși pentru Lee această acțiune a fost foarte importantă deoarece a fost prima facilitate industrială deschisă în Coreea de Sud după război. De la zahăr,lâna și alte articole ale industriei ușoare, Lee a trecut la industrie grea,siderurgică și contrucții de mașini și nave.Compania a prosperat sub filozofia lui Lee care a insistat ca Samsung să devină lider în orice ramură industrială în care se implica.

De la producția de bunuri alimentare și de larg consum, Samsung și-a diversificat activitatea economică în diferite domenii , incluzând asigurări, stații radio și de televiziune, companii de securitate și chiar un magazin universal. Lee a avut de facut față la câteva eșecuri în această perioadă. De exemplu,la sfârșitul anilor 1960, la scurt timp după ce Samsung Electronics a fost creată, Lee a fost acuzat de vânzări ilegale de bunuri și evaziune în valoare de 50 000 USD.Acuzațiile s-au dovedit a fi fabricate de un oficial guvernamental căruia Lee a refuzat sa îi dea mită.

Unul dintre fii lui Lee a fost arestat și Lee a fost obligat să cedeze guvernului o fabrică de îngrășăminte artificiale pentru a obține eliberarea sa. În ciuda acestor probleme și a altora, Compania Samsung a continuat să se dezvolte.Întradevăr, la sfârșitul anilor 1960, conglomeratul Samsung genera venituri anuale de 100 mil USD.

La puțin timp după ce fiul lui Lee a fost arestat, acesta a decis să intre în industria mass media prin lansarea unui post de televiziune și a unui post de radio, dar și prin fabricarea de televizoare și componente. Această industrie era dominată la acea vreme de firme din Statele Unite și din Europa,dar și câteva companii japoneze începuseră să intre în această industrie.Totuși în aceste condiții, Lee era încrezător că Samsung va avea locul său pe piața internă și eventual va deveni un jucător mondial. La începutul anilor 1970, Samsung Electronics a beneficiat de investiții imense,a împrumutat,a cumparat și a furat tehnologii de la principalii producători de electronică mondiali și a apelat la relațiile sale economice și politice,favoritisme, mită și corupție pentru a obține o nișă pe piața electronicelor..

Samsung Electronics și întregul chebol Samsung au fost beneficiarii politicii lui Rhee. Mai multe țări,incluzând și Japonia aveau interdicție la vânzarea de electronice de larg consum în Coreea, astfel fiind eliminată o competiție extrem de dură pentru Samsung. Mai mult,deși Samsung putea investi în companii multi-naționale, investitorii străini nu aveau voie să investească sau să cumpere părți din Samsung. Ca rezultat,Samsung a putut să dezvolte extrem de rapid marca sa de electronice și să obțină o cotă pe piața națională majoritară și chiar să exporte.

Între anii ’70 și ’80 ,Samsung a creat mai multe grupuri de companii fabricante de electronice care au fost grupate mai tarziu sub o singura entitate cunoscuta sub numele de Samsung Electronics Co. Ltd.

Intrarea Samsung în producția și comercializarea de semiconductori a fost un pas important în istoria companiei.. Lee a fost convins la mijlocul anilor 1970 că industria high-tech a comonentelor semiconductoare (integrate) miniaturizate avea să fie o industrie cu potențial foarte bun de creștere în viitor,și Samsung avea să fie un jucător important pe această piață. El a înființat Samsung Semiconductor and Telecommunications Co. în 1978. Pentru a face față lipsei de expertiză în acest domeniu high –tech de pe piața coreeana, guvernul Sud-Coreean a cerut producătorilor străini de semiconductori și echipamente de telecomunicații să cedeze informații și utilaje pentru producția semiconductorilor High-Tech în schimbul accesului pe piața coreeana. Acest lucru s-a dovedit a fi crucial pentru Samsung care astfel a obținut patențe și licențe originale de la Micron din Statele Unite și de la Sharp din Japonia în 1983. Utilizând informațiile și patențele nou dobândite , Samsung începe primul producția în Coreea, a memoriilor RAM 64kbit.

La scurt timp după lansarea pe piață a cipului 64kbit, Samsung intră în competiție cu alți producători coreeni într-un proiect de cercetare coordonat de guvernul coreean și de Institutul de studii și cercetare în Electronica .Rezultatul a fost cipul de 1-megabit DRAM (și mai târziu cel de 4-megabit DRAM) . La mijlocul anilor 1980, Samsung a prospectat piața mondială,a încheiat alianțe și contracte pentru a deveni principalul furnizor mondial de circuite integrate low-tech cu densitate mică.Între timp, operațiunile sale în domeniul electronic au continuat să crească. Samsung a deschis o fabrică de asamblat televizoare în 1982, în Portugalia, pentru a furniza pe piața europeană 300.000 televizoare anual. În 1984, a construit o fabrică de 25 mil USD, care era capabilă să producă 1 mil televizoare pe an și 400,000 cuptoare cu microunde. Apoi în 1987 a deschis o altă fabrică de 25 mil USD în Anglia,fabrică ce producea 400 000 televizoare color,300 000 video recordere si 300 000 cuptoare cu microunde .

Între 1977 și 1987, veniturile Samsung au crescut de la 1.3 mil USD la peste 22 miliarde USD(cam 20% din produsul intern brut al Coreei la acea vreme).Mare parte din această creștere a fost datorată diviziei Samsug Electronics.

Byung-Chull Lee a murit în 1987 și a fost succedat de fiul său, Kun-Hee Lee. Kun-Hee Lee și-a dat seama de importanța diviziei de electronice și a făcut tot posibilul ca aceasta să fie cea mai mare diviziune a grupului Samsung. Tot el a consolidat unele ramuri ale grupului Samsung și a renunțat la altele. De asemenea, el a introdus numeroase inițiative manageriale pentru motivarea angajaților și pentru creșterea calității produselor.

Vânzările grupului Samsung au crescut de peste 2.5 ori între anii 1987 și 1992. Mai mult, profitul de pe urma investițiilor în cercetare a crescut foarte mult ca parte a pariului lui Kun-Hee Lee de a face din Samsung lider mondial în electronică, semiconductor și telecomunicații. În plus, față de colaborarea cu firme de electronice din Statele Unite și Japonia , Samsung Electronics a achiziționat firme care posedau deja tehnologie , incluzând Harris Microwave Semiconductors and Integrated Telecom Technologies. În 1993, Kun-Hee Lee a vândut 10 dintre subsidiarii Samsung Group, a micșorat compania și a unit diverse ramuri pentru a se concentra numai asupra a 3 mari ramuri: electronica, inginerie și industria chimică.

Sub conducerea executivă a lui Kim Kwang-Ho, Samsung Electronics a produs furtună pe piața mondială a microcipurilor, prin introducerea memoriei 4-megabit DRAM în 1994. Vânzările acestui integrat au ajutat la mărirea vânzărilor Samsung de la 10.77 miliarde USD în 1993, la 14.94 miliarde USD in 1994. Profitul companiei s-a marit de asemenea de la 173,000 USD la aproape 1.3 miliarde USD. În același timp, Samsung și-a mărit cota de piață în Coreea, în 1995, prin scăderea cu aproape 16% a prețurilor la toate echipamentele electronice și a surprins competitorii prin prezentarea unui semiconductor la un târg de electronice din Japonia care va duce la revoluționarea display-urilor de laptop și telefoane mobile și televizoare,TFT-ul (Thin Film Transistor).

Creșterea rapidă a companiei Samsung Electronics în domeniul tehnologiei de vârf a pus această companie în lumina reflectoarelor pe piața mondială.Procesorul său RAM 4-megabit a facut din Samsung Electronics principalul producător mondial de memorii DRAM. Mai mult , Samsung Electronics a mărit investițiile sale în cercetare în acest domeniu, evidențiată de o investiție de 2.5 miliarde USD pentru a dezvolta 64-megabit DRAM cip în 1998.

Drumul de la zero la locul secund nu a fost presărat cu petale de trandafiri. Pe la jumătatea anilor '90, Kun-Hee Lee, președintele Samsung, a făcut cadou, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, prietenilor apropiați și conducerii companiei câte un model din cele mai noi și scumpe terminale produse de companie.

Din gest nobil, inițiativa s-a transformat într-un fiasco, pentru că mai toate aparatele funcționau foarte prost sau chiar deloc. După ce vacanța de sărbători a luat sfârșit, președintele Samsung s-a deplasat în orașul Gumi, unde sunt produse majoritatea telefoanelor mobile. Ajuns aici, Kun-Hee Lee a dat ordin ca toți angajații să-și facă țăndări telefoanele personale, să le așeze într-un morman, în curtea interioară a fabricii, pentru ca mai apoi să le dea foc.

"Incinerarea" de la Guami a fost punctul de cotitură în istoria tulburentă a companiei coreene. Înainte de 1995, Samsung era perceput de cumpărători drept un producător de electronice foarte ieftine și de calitate îndoielnică.

După această dată, concernul coreean a început să-și schimbe imaginea, dramatic, am putea spune, pentru că astăzi Samsung este aproape sinonim cu inovația și calitatea. Totuși, odată cu transformarea, compania coreeană și-a pierdut principalul atu, prețuri imbatabile pe piața de electronice.

Tehnologiile de ultimă oră și mai ales managementul de calitate au căpătat un nou sens în cadrul companiei Samsung.

Muncitorii de pe liniile de asamblare au noi reguli stricte de muncă, precum "line stop", un sistem ce permite muncitorului să oprească linia de producție dacă a descoperit vreun produs defect ce a trecut de controlul tehnic de calitate.

4.2 Serviciile si produsele oferite

Samsung este compusă din companii care stabilesc noi standarde într-o gamă largă de domenii, de la electronice la servicii financiare, de la substanțe chimice și industrie grea la comerț și servicii. Acestea împărtășesc angajamentul de a crea produse și servicii inovatoare, de calitate înaltă, pe care milioane de oameni și afaceri din întreaga lume se bazează în fiecare zi.

Industria electronica

Samsung Electronics este lider pe piața globală în domeniul fabricării dispozitivelor digitale high-tech și a celor multimedia digitale prin produse și servicii inovatoare, fiabile, oameni talentați și o neîncetată căutare a descoperirii.

Samsung SDI preia conducerea în dezvoltarea de noi soluții energetice fabricând cea mai performantă baterie mică Li-ion din lume, baterie auto, ESS (Sisteme de Stocare de Energie) și materiale electronice.

Samsung Electro-Mechanics produce componente integrate de înaltă tehnologie pentru dispozitive electronice și mecanice care utilizează acea energie invizibilă, dar incredibilă, care pune lumea în mișcare.

Samsung SDS este un furnizor de servicii din domeniul informațiilor și al tehnologiilor de comunicație (ICT) care oferă produse inovatoare pentru a face din lume un loc mai inteligent și mai confortabil.

Samsung Display este liderul la nivel global în domeniul afișajelor și realizează tehnologii incredibile utilizând aptitudini tehnice superioare, pentru a pune afișaje LCD și OLED pe produse mici, medii și foarte mari.

Samsung Corning Advanced Glass este lider în domeniul materialelor electronice, producând suporturi de sticlă pentru afișaje OLED și ținte de degajare.

Industria grea

Samsung C&T Engineering & Construction Group oferă clienților săi o valoare excepțională, prin intermediul celor mai avansate cunoștințe tehnologice la nivel mondial, al experienței din domeniul arhitecturii, construcțiilor civile și dezvoltării urbanistice.

Samsung Heavy Industries, liderul la nivel mondial în construcția de nave și dezvoltare offshore, este un pionier în domeniul tehnologiilor noi și a serviciilor de cea mai bună calitate pentru diverse sectoare industriale, inclusiv construirea de nave de calitate înaltă, soluții pentru energie, sisteme de producere a energiei și de comandă.

Samsung Engineering este o companie specializată în domeniul proiectării, procurării, construcției și managementului de proiect pentru piețele globale.

Servicii financiare

Samsung Life Insurance este cea mai mare companie de asigurări din Coreea de Sud, deține primul loc în indexul National Customer Satisfaction Index (NCSI) și se mândrește cu faptul că este orientată către client și reprezintă un partener de viață al numeroaselor persoane asigurate.

Samsung Fire & Marine Insurance, o companie de servicii financiare de prim rang, oferă polițe de asigurare competitive la nivel global și servicii în regiuni care includ S.U.A., Europa, China, Indonezia, Vietnam și Coreea.

Samsung Asset Management, cea mai mare companie de management al investițiilor din Coreea, este specializată în managementul fondurilor mutuale și de tip Trust, consultanță, precum și în furnizarea produselor și serviciilor associate

Samsung Venture Investment, o firmă cu asociere în participațiune, investește activ în afaceri de perspectivă dintr-o varietate de domenii, oferind o soluție completă și cuprinzătoare, care include nu numai fonduri de investiții, ci și consultanță pentru management, asistență tehnică și înregistrare pe piață.

Servicii si altele

Samsung C&T Trading & Investment Group are drept obiectiv dezvoltarea afacerilor sub deviza „selectare și concentrare” pentru asigurarea competitivității atât în domeniul comercial, cât și în cel al dezvoltării.

Samsung C&T Fashion Business este lider în industria modei coreene, acumulând o experiență de succes în domeniul îmbrăcămintei casual și pentru bărbați, prin intermediul unor mărci de top precum Galaxy și BEANPOLE.

Samsung Medical Center este un spital cu activitatea orientată către pacienți, lider al comunității medicale în acordarea de îngrijiri de cea mai bună calitate pentru pacienți, în cercetarea medicală avansată și în instruirea și perfecționarea personalului medical.

Samsung Economic Research Institute, cea mai importantă resursă privată de idei din Coreea, oferă analize referitoare la dezvoltarea macroeconomică, probleme globale, tendințe din industrie și tehnologie, politici publice, resurse umane și probleme de management.

Samsung Biologics dezvoltă și produce produse biofarmaceutice de înaltă calitate în scopul de a oferi medicamente existente accesibile și convenabile și de a furniza medicamente revoluționare pacienților din întreaga lume.

Samsung Bioepis s-a angajat să contribuie la dezvoltarea industriei farmaceutice și sănătății umane prin crearea de produse biofarmaceutice și biosimilare accesibile și convenabile.

Samsung Welstory oferă experiențe care sporesc valoarea unei vieți sănătoase prin servicii inovatoare în alimentație. Prin fidelitatea clienților și calitatea serviciilor noastre, ne îndreptăm către statutul de furnizor de servicii de alimentație la nivel mondial

Portofoliu de produse

Samsung Electronics Company detine o gama vasta de produse,fiind impartite in mai multe categorii dupa cum urmeaza:

Telecomunicatii si telefonie mobile: aparate de telefonie GSM cat si aparate de telefonie fixa atat fara fir cat si digitale.

Divizia de electronice mai desfasoara deasemenea activitati in domeniul comunicatiilor personale ce include telefoane celulare, DECT, si smartphone-uri.

-TV: televizoare cu ecran plat, cu plasma, cu diagonal mare, televizoare LCD,LED si smart tv-uri.

Samsung este unul dintre cei mai mari producatori de televizoare color din lume si este recunoscut pentru tehnologiile inovatoare si experienta sa in fabricarea acestora.

-Audio/Video: MP3 Player, Blu-Ray, sisteme VCR si DVD, Hometheatre, sisteme audio portabile,camere web.

-Camere foto si video

-Produse IT: monitoare, notebook-uri, imprimante si multifunctionale, tablete, video proiectoare, stick-uri, flash-uri, casti etc.

-Electrocasnice: frigidere, cuptoare cu microunde, aparate de aer conditionat, aspiratoare, masini de spalat.

4.4.Concurentii firmei Samsung

Pe plan internațional concurenții firmei Samsung sunt foarte numeroși: Panasonic,Philips, Sony, Rowenta, Siemens, Braun, Babyliss etc.

Aceștia se diferențiză în funcție de tipul pieței:

în telefonia mobila și telecomunicații concurenții sunt: Nokia, Motorola, Siemens, Sony-Ericsson, LG, etc. Samsung este lider în domeniul creării sistemelor de comunicații de afaceri.

pe piața televizoarelor concurenții sunt: Panasonic, Sony, Philips.

pe piața produselor audio/ video: Panasonic, LG, Sony, Philips, etc

camere foto si video: Sony, Cannon, Hp, Benq, etc

produse IT: AOC, LG, Eizo, Benq, etc

imprimante si multifunctionale: Hp, Cannon, Lex Mark;

pe piața produselor electrocasnice: Philips, Panasonic, LG, Zanussi.

Nokia, lider mondial în domeniul industriei de comunicații și internet, produce o gamă largă de dispozitive mobile, oferind oamenilor acces rapid și ușor la vizualizare video, TV, muzică, servicii de navigație, rețele de telecomunicații.

Compania Nokia a fost întemeiată în anul 1868 de către Frederic Idestam. Numele și l-a luat după locul în care a fost întemeiat, azi Nokia fiind un orășel finlandez situat la 15 km de Tampere.

Grupul Nokia a lansat primul smartphone cu Yahoo Mobile – Nokia 6680, care poate sincroniza fotografiile din e-mail-urile de pe Yahoo, numerele de telefon,

publică fotografiile pe internet, creează mesaje vocale pentru messenger și primește notificări legate de e-mail-urile primite, salvează chiar și datele de contact în rețeaua proprie și importă agenda electronică și arhiva de e-mail-uri de pe Yahoo.

În limitele proiectelor similare, compania Nokia oferă o susținere multilaterală tuturor partenerilor care au obținut autorizație. Acest sprijin presupune nu doar produse originale și prezentarea magazinelor în stilul Nokia, ci și training-uri permanente pentru personalul magazinelor.

Un alt competitor este TC-Soft. Programele realizate sunt rezultatul cerințelor de pe piața romanească, firma fiind "client-oriented". Toate produsele informatice sunt realizate de către un personal tânăr și dinamic și deschis schimbării. Toate update-urile pentru produsele achiziționate de la firma TC-SOFT sunt oferite în mod gratuit.

Un alt competitor este Apple. Apple Inc. (până în ianuarie 2007 numită Apple Computer, Inc.), este o companie din Silicon Valley cu sediul în Cupertino, California, cu scop principal de activitate în tehnologia computerelor. Cunoscută mai ales pentru computerele model Macintosh, Apple are o reputație de inovație în industria de înaltă tehnologie.

Interesant este că Samsung vrea să se poziționeze drept competitor al lui Apple, dar este, în același timp, producătorul procesorului pe baza căruia funcționează iPad-ul. Desigur, acest lucru nu împiedică deloc compania coreeană să se lanseze pe piața tablet PC-urilor.

În prezent, între cele două companii există deschise 23 de procese, în țări precum Franța, Japonia, Germania, Coreea de Sud și Statele Unite.Până acum, Apple pare să fi ieșit învingătoare în disputele cu cei de la Samsung. Compania americană a reușit să blocheze vânzările tabletei Galaxy Tab 10.1 în Germania și să provoace retragerea modelului Galaxy Tab 7.7 din târgul IFA Berlin.

Samsung este unul dintre cei mai mari furnizori ai Apple și, probabil, cel mai important. Compania sud-coreeană realizează memoriile DRAM și SSD pentru laptopurile Mac Book Pro, precum și procesoarele de ultimă generație A4 și A5, folosite pentru iPhone, iPod Touch, Apple TV și tabletele iPad. Cu toate acestea, Apple nu a arătat nici un fel de clemență în ceea ce privește procesele intentate Samsung.Gurile rele spun că, pe lângă faptul că Apple încearcă să-și apere cota de piață cel puțin în ceea ce privește piața tabletelor, compania americană încearcă să obțină și reduceri pentru componentele produse de Samsung, precum și o creștere a producției unor componente necesare produselor din gamele iPhone și iPad.

Un alt concurent important al lui Samsung îl reprezintă LG. LG Electronics este cea mai importantă divizie a LG Group și una dintre cele mai mari companii sud-coreene, fiind prezentă în circa 80 de țări. Diviziile LG Electronics sunt: Home Entertainment, Mobile Communications, Home Appliances, Air Conditioning și Business Solutions.

Prezentă pe piață din anul 1990, compania se poziționează ca brand premium, deținând prima cotă de piață pe mai multe categorii de produse printre care televizoare cu plasmă, monitoare LCD, sisteme audio, digital storage și sisteme de climatizare pentru segmentul rezidențial. LG este brandul care a adus pentru prima data în frigiderele Side-by-Side, creând produse premium cum sunt telefoanele Prada by LG, frigiderele cu cristale Swarovski, aparatele de aer condiționat ArtCool sau televizoarele LCD Scarlet.

4.5.Indicatorii economici ai firmei

Samsung are o cifră de afaceri anuala de cca 250 miliarde dolari ,cam cât PIB-ul Portugaliei .Trebuie spus ca Samsung ocupa doar un modest loc 9 în clasamentul mondial al companiilor în funcție de venituri,fiind precedata de alti gigantic ca Chevron,Royal Dutch Shell sau Exxon Mobil.

Suma (miliarde dolari )

Samsung Electronics a anunțat rezultate financiare peste așteptări pentru primele trei luni ale acestui an. Compania a înregistrat venituri de 43,8 miliarde de dolari și un profit de 5,58 miliarde de dolari. Ambii indicatori sunt în creștere, cu 12%, respectiv 6%, comparativ cu perioada similară din 2015. 

Potrivit Samsung, rezultatele bune se datorează succesului de care s-a bucurat încă de la lansare noul său smartphone vârf de gamă Galaxy S7.

Tabelul Nr 2:Declarații de venit la nivel global al firmei Samsung Electronics Company

Tabelul nr 3:Indicatori financiari Samsung Electronic Romania

www.doingbusiness.ro

Tabelul nr 4.Indicatori din Contul de profit și pierdere al firmei Samsung Electronic Romania

www.doingbusiness.ro

4.6.Misiunea și viziunea firmei Samsung Electronics Company

De la fondarea sa în Suwon, Coreea, în 1969, Samsung Electronics a evoluat, devenind un lider global în domeniul tehnologiei informației și gestionând peste 200 de filiale în întreaga lume.

Ofertele companiei includ aparate electrocasnice precum televizoarele, monitoarele, imprimantele, frigiderele și mașinile de spălat, precum și produse esențiale din domeniul telecomunicațiilor mobile, precum smartphone-uri și tablete. Samsung continuă, de asemenea, să fie un furnizor de încredere pentru componente electronice esențiale precum memoriile DRAM și semiconductorii cu memorie volatilă.

Samsung garantează crearea și furnizarea unor produse și servicii de calitate care sporesc comoditatea și favorizează un stil de viață mai inteligent pentru clienții săi din întreaga lume. Samsung s-a dedicat îmbunătățirii comunității globale prin căutarea permanentă a unor inovații revoluționare și prin creare de valoare.

Viziunea Samsung Electronics pentru noul deceniu este „Inspire the World, Create the Future” (Inspiră lumea, creează viitorul). Samsung s-a angajat să dezvolte tehnologii inovatoare și procese eficiente care să creeze piețe noi, să îmbogățească viețile oamenilor, menținându-și în continuare poziția de lider în domeniul digital.

La Samsung, filozofia de afaceri simplă: să puna talentul și tehnologia în slujba creării unor produse și servicii superioare care să contribuie la crearea unei societăți globale mai bune.

Echipa pune în practică această filozofie în activitatea de zi cu zi. Liderii caută cele mai strălucite talente din întreaga lume și le oferă resursele necesare pentru a fi cei mai buni în ceea ce fac. Drept urmare, toate produsele – de la cipurile de memorie care ajută companiile să își stocheze informațiile vitale, până la telefoanele mobile care conectează oamenii de-a lungul continentelor – au puterea de a îmbogăți viețile. Și aceasta înseamnă crearea unei societăți globale mai bune.

4.6.1 Politica de produs

Produsele companiei Samsung vin într-o varietate mare de sortimente pentru a putea satisfice până și cele mai ingenioase idei ale utilizatorilor săi.Astfel, și-a adaptat designul telefoanelor mobile și acesorilor acestora în funcție de preferințele clienților,fără să neglijeze nici unul dintre sexe,oferindu-le acestora produse într-o gamă largă de culori.Calitatea produselor acestei mărci este extrem de ridicată,Samsung utilizând materii prime atent selecționate dar și tehnologii avansate în vederea atingerii scopului final, acela al satisfacerii nevoilor clientului.

De la smartphone-urile de înaltă performanță, la cele pentru toate buzunarele, de la tabletele ușoare și intuitive, la smart device-uri, toate dispozitivele mobile Samsung au în comun experiența unică de utilizare.

Create pentru a veni în întâmpinarea celor mai înalte exigențe, dispozitivele mobile Samsung oferă o varietate de modele echipate cu cele mai importante sisteme de operare mobile: Android, Windows Phone și Bada.

Calitatea recunoscută a produselor Samsung, grija pentru consumator și politica foarte consistentă de oferire a unui portofoliu de produse de ultimă generație au făcut ca Samsung să se claseze printre primele branduri în materie de telefoane mobile.

Succesul companiei este construit pe 5 valori: calitate ,creativitate, competiție, cultură, societate,dar și pe talentul și pasiunea echipei Samsung care își exprimă valorile ,calitățile, performanțele dovedite în fiecare zi.

Marcarea este o componentă foarte importantă a strategiei de produs a firmei, care conferă avantaje atât producătorului, cât și consumatorului. Marca oferă garanția calității și funcționalității produsului, îl personalizează, facilitează recunoașterea rapidă, dezvoltă un sentiment de încredere și securitate favorabil din partea clienților – prin reducerea riscurilor la achiziția și consumul/utilizarea sa.

Pentru consumator, marca:

– economisește timp și efort, întrucât consumatorul știe la ce să aștepte când cumpără produsul;

– conferă siguranță și reduce riscurile achiziției: marca este o garanție a calității;

– poate oferi beneficii psihologice – prin asocierea cu o imagine dorită, care poate schimba statutul cumpărătorului.

Pentru producător, marca:

– permite practicarea unor prețuri de vânzare mai ridicate datorită valorii pe care consumatorii o acordă siguranței conferite de marcă (mărcile având o notorietate ridicată sunt mai scumpe);

– facilitează lansarea de noi produse; chiar dacă un produs este nou și prezintă un grad ridicat de incertitudine, consumatorii se vor simți mai siguri dacă acesta aparține unei mărci cunoscute;

– poate genera economii în domeniul promovării – dacă marca se aplică mai multor game de produse;

– reprezintă un bun al firmei; drepturile asupra mărcii pot fi valorificate (închiriate sau vândute).

4.6.2 Politica de distribuție

Un produs nu-și poate îndeplini rolul, rațiunea sa de a fi, decât în momentul în care intră în consumul final, satisfăcând nevoia consumatorului care l-a cumpărat. Dar, drumul de la producător până la consumator, în condițiile contemporane nu este în general, nici simplu, nici scurt și nici ieftin. Din acest motiv, încă de la apariția economiei marfare, legătura dintre producție și consum s-a înfăptuit prin intermediul circulației mărfurilor.

Aprovizionarea cu marfă a firmei Samsung România se face din fabricile și depozitele companiei existente în alte țări.

Lista distribuitorilor Samsung din intreaga lume

Există produse care pentru România au un rulaj mai mic, acestea sunt achiziționate din depozite. Depozitele pe care firma Samsung le deține, servesc unui număr mare de țări care doresc să comercializeze anumite produse chiar și în cazul în care numărul de unități vândute anual nu este foarte mare. Astfel, depozitul funcționează ca o firmă separată care achiziționează cantitățile necesare tuturor țarilor pe care le deservește și le revinde acestora în cantitățiile dorite. Unul din aspectele negative ale acestui sistem îl reprezintă numărul redus de produse al catalogului în comparație cu fabricile.

Există posibilitatea ca un anumit produs să nu existe în catalogul depozitului. Acest fapt se datorează cererii foarte mici sau lipsei cererii pentru produsul respectiv. Astfel, nicio țăra nu va putea coemercializa acel produs. Soluția, în acest caz, o reprezintă aprovizionarea direct de la uzină (dacă țara respectivă poate atinge un anumit volum anual). Cea de a doua posibilitatea de achiziționare a mărfii o reprezintă uzina. Avantajul major al aprovizionării direct de la uzină este acela de a putea comanda orice produs care există în producție. Și în acest caz avem de a face cu o anumită limită cantitativă impusă de nivelul global al cererii pentru acel produs.

Se știe că în orice uzină exista un volum minim produs dintr-o referință. De exemplu, volumul minim pentru un televizor LCD Flat Tv este de 20.000 de unitati. În cazul în care comenzile globale pentru acest produs ating nivelul de 20.000 de unități, producerea acestui tip de televizor este posibilă. În cazul în care există o singură cerere, sau mai multe, dar care nu ating acest nivel avem de-a face cu urmatoarele situații: ori țara respectivă se suprastochează ori renunță la a comercializa acest produs.

Pentru Samsung România furnizorii sunt atât depozitul cât și uzina.

Furnizorii de servicii pentru departamentul de marketing sunt de obicei agențiile de publicitate.

Samsung România lucrează pe plan international cu mai multe mari agenții printre care cea mai importantă este Carat-Media, iar la noi în țară cu Adviser.Fiecare dintre aceste agenții se ocupă de o parte dintre diviziile firmei. De exemplu, Carat-Media se ocupă de diviziile electronice și electrocasnice, iar Adviser se ocupă îndeosebi de divizia telecomunicatii si telefoane mobile.

Agențiile se ocupă de bugetele media ale mărcilor pe care le reprezintă (cumpărare spațiu TV, presa scrisă, outdoor etc.).Aceleași agenții se pot ocupa și de evenimentele speciale, activități de P.R., lansări, ca și de creația și producția publicității la locurile de vânzare.

Distribuitori

Aparatele electronice și electrocasnice sunt distribuite prin Genco Electric, telefoanele mobile, prin Hat Group Co., iar componentele și ecranele pentru calculator, prin Deck Computers International.

Prin asocierea DECK-SAMSUNG ca branduri de top în România, a fost creat unul dintre cele mai dinamice și eficiente parteneriate. DECK este imaginea SAMSUNG la târguri și expoziții de profil, în presa IT și de business , în proiecte complexe și în parteneriate de durată cu jucătorii majori de pe piață, de mai mult de 10 ani. Numeroasele distincții de prestigiu acordate în fiecare an firmei DECK COMPUTERS și produselor distribuite marchează, o dată în plus ,notorietatea pe care compania o are pe piața IT din România și evoluția permanentă cu performanțe de top în portofoliu.

Unicul distribuitor autorizat al telefoanelor Samsung în România este compania H.A.T. România, Samsung renunțând la serviciile Ana Electronics. H.A.T. România va lucra cu o largă rețea națională de dealeri, dar va desfășura și activități de comercializare directă către operatorii de telefonie mobilă, oferind tuturor partenerilor săi suport de marketing și vânzări, precum și servicii post vânzare.

Constantin Lucescu, Managing Director H.A.T. România, a declarat că obiectivul Samsung și al H.A.T. România este de a impune Samsung ca o marcă de primă mărime pe piața locală, cu o cotă de piață de 8-10% pe termen mediu, în acord cu obiectivul Samsung la nivel global, de a deveni numărul 2 pe piața de telefoane mobile. Obiectivul nostru pe termen lung este ca Samsung să devină al doilea brand ca importanță pe piața românească“. H.A.T. România a fost înființată în 1999 ca subsidiară a H.A.T. International, având o experiență de 4 ani de experiență pe piața de telefoane mobile, timp în care a colaborat cu operatorii locali de telefonie mobilă și cu principalii distribuitori și companii de retail de pe piața de profil din România.

Telefoanele mobile sunt distribuite printr-o rețea vastă de magazine.Alianțele formate între operatorii de telefonie mobila și firmele producătoare au permis elaborararea unei matrici de distribuție cu o acoperire largă.

Magazine precum Germanos și Internity cu sedii în aproape toate orașele din țară aduc consumatorului ultimele modele oferite de producători.

4.6.3 Politica de preț

Produsele Samsung au prețuri competitive deoarece raportul dintre calitate-preț este unul foarte bun,prețurile variand in functie de caracteristicile și specificațiile fiecărui telefon.Produsele si serviciile puse spre vanzare au o gama foarte larga si variata astfel se adreseaza pietei in mod global ,in plus preturile sunt pentru o gama foarte variata de persoane ,produsele putand fi cumparate fara a avea un nivel de trai ridicat.

Revelatia celor de la Samsung in telefoane mobile a fost Samsung Galaxy incepand de la S pana la S7. Aceste telefoane au avut cea mai mare vanzare aproximativ 200 de milioane de bucati pe intreg globul.

Datorita intampinarii exigentelor pietei, respectiv satisfacerea acestora la un nivel foarte inalt, Samsung este o firma de prestigiu, in special axata pe bunurile de folosinta indelugata, care pune accent pe calitate si care, in cazul in care, ulterior vanzarii, apar unele defectiuni de utilizare, inlocuiesc operativ si gratuit accesoriul sau chiar produsul defect, cu unul nou (de exemplu stricarea unui buton de la un telefon mobil, nefunctionarea adecvata a displayului, etc).

Samsung este lider in numeroase sectoare de piata. Publicitatea foarte buna,gama larga de produse si pretul foarte bun in raport cu calitatea au adus un rating foarte ridicat si o notorietate pe masura. Samsung are numeroase avantaje fata de concurenti, de la calitatea mai buna a produselor pana la comunicarea dintre vanzator si client au facut ca firma aibe un grad de agresivitate foart

Până în prezent, Samsung s-a concentrat asupra terminalelor bogate în funcții și scumpe, destinate consumatorilor din Asia și din Occident. Conform unui reprezentant al companiei, Samsung dorește însă acum să se orienteze și spre telefoanele mai ieftine, destinate piețelor în curs de dezvoltaree ridicat, de unde se urmareste cresterea rapida a cotei de piata.

În perioada următoare, cei de la Samsung plănuiesc să lanseze mai multe telefoane foarte subțiri, îmbrăcate în carcasă metalică și dotate cu ecrane de înaltă definiție.

Chiar și modelele mai ieftine vor fi construite cu materiale de înaltă calitate. Samsung încearcă astfel o recucerire a cotei de piață pe care a pierdut-o în fața producătorilor chinezi pe segmentul telefoanelor inteligente cu preț scăzut.

Pe segmentul telefoanelor scumpe, Samsung vrea să lanseze un contraatac împotriva americanilor de la Apple, ale căror vânzări de telefoane au crescut spectaculos după lansarea modelelor iPhone 6.

4.6.4 Politica de promovare

Samsung este compania care cheltuie cel mai mult pe publicitate pentru a-și face cunoscută firma și produsele .

Notorietatea ridicată a brandului Samsung care este cunoscut în intreaga lume,pentru calitatea serviciilor și produselor dar și pentru o publicitate excelentă.

Strategiile de marketing al companiei încorporează o gamă largă de tehnici și metode de la bannere uriașe,brosuri,pliante, spoturi publicitare la campanii promoționale intense.

În principiu strategia de marketing a companiei Samsung este foarte mult orientată spre consumatori, spre noutăti, spre organizarea de evenimente inedite care plasează marca în centrul atenției.

Samsung, fiind un brand pentru care noile tehnologii nu au secrete,a derulat campanii pe bloguri pentru promovarea produselor din gama Galaxy Note și a Galaxy S4, a avut articole pe bloguri pentru susținerea campaniilor online (Galaxy Camera – “O Relație Perfect Conectată”; Galaxy S3 Mini – “Fashion Adviser”; Home Appliances – “Legile confortului Samsung”; Live Smart) și derulează Programul de Testing Samsung care se adresează jurnaliștilor și bloggerilor. Pe langă paginile de Facebook (SamsungRomânia, SamsungMobileRomânia și Samsung Trends of Tomorrow), brandul derulează foarte multe activități pe Facebook, atât pentru promovarea paginilor, cât și a campaniilor online – aplicatii, Facebook Ads, Sponsored Stories, Like Ads, Newsfeed Ads. Din activitatea brandului nu lipsesc contul de Twitter (SamsungMobileRo), conturi YouTube (Samsung România și Manifest pentru creativitate), conturile de Instagram si Pinterest. Samsung realizeaza activitati de customer prin intermediul paginilor de Facebook.

Astfel, promovarea orientată spre consumatori urmărește:

Având în vedere că în ceea ce privește produsele electrice și electrocasnice premium calitatea primează, Samsung are un avantaj calitativ față de concurenții săi. Investițiile făcute de Samsung în media, pentru promovarea produselor electrice și electrocasnice s-au dovedit a fi încununate de succes. Prezența în magazine, printr-un sistem de merchandising de foarte bună calitate, au contribuit la menținerea și promovarea imaginii de produs de lux. Pe lângă acestea, sistemul de distribuție ales special a fi unul selectiv, contribuie la menținerea acestei imagini. Sponsorizările de evenimente pot fi o alternativă pentru creșterea notorietății mărcii, fiind în centrul atenției prin mediatizări ale evenimentelor pe care le poate sponsoriza, Samsung România va fi mereu proaspată în mintea consumatorilor sai. Lansarea de noi produse la intervale foarte mici, ajută marca în mod evident. Pe piața produselor electrice și electrocasnice consumatoarii trebuie să fie în permanență surprinși de ceva nou, astfel încât ei să fie opriți să plece către o altă marcă

4.7.Impactul firmei Samsung asupra economiei mondiale

Prin produsele și serviciile inovatoare, fiabile, prin oamenii talentați, prin abordarea responsabilă a afacerilor și a poziției de cetățean corporativ, prin colaborarea cu partenerii și clienții , Samsung duce lumea în noi direcții, pline de imaginație.

De la începuturile sale, ca o companie mică de comerț, Samsung a evoluat la statutul de corporație la nivel mondial cu afaceri care fac să progreseze tehnologia, semiconductorii, zgârie-norii și construcțiile de fabrici, industria petrochimică, cea a modei, medicina, finanțele, hotelurile și multe altele. Descoperirile, invențiile și produsele revoluționare ne-au adus pe primul loc în aceste zone, contribuind neîncetat la progresul acestor domenii.

De la inovațiile din domeniul produselor electronice de consum până la realizările din domeniul biofarmaceutic, Samsung a împărtășit mereu experiențele sale cu impact puternic asupra oamenilor din întreaga lume. Prin angajamentul de a crea produse și servicii superioare în toate domeniile de afaceri, se străduiesc să îmbunătățeasca viețile oamenilor de pretutindeni și să aduca schimbări pozitive în lumea din jurul nostru.

Măsura succesului nu este dată numai de realizările din domeniul afacerilor, ci și de gradul în care servesc comunitatea, în care protejeaza resursele planetei și de modul în care schimbă viețile oamenilor. Isi asuma angajamentul de a contribui ca un bun cetățean, acționând în întreaga lume pentru o societate mai bună, pentru a proteja și îmbunătăți mediul și pentru a consolida comunitățile noastre.

Tehnologia este fără îndoială ultraprezentă în viețile noastre personale și profesionale. Iar atunci când gestionați un business sau lucrați într-un mediu dinamic, aveți nevoie de conectivitate pentru a păstra sub control activitățile de zi cu zi și pentru a fi cât mai eficient în munca voastră.

Pornind de la mobile devices și aplicații de business, până la sisteme de smart printing sau connected display și rețele integrate de comunicații în companie, Samsung oferă o platforma de tehnologie dedicată business-urilor pe care se regăsesc resurse și aplicații pentru o varietate de domenii de activitate:educație, finanțe-bănci, administrație publică, spitale și clinici, hoteluri, retail, transport și logistică, divertisment.

Educatie:

Utilizarea tehnologiei la clasa schimba experienta de invatare si insusire de informatii.Utilizarea de aplicatii destinate educatiei creaza un mediu interconectat de colaborare si invatare care ofera inspiratie atat elevilor cat si profesorilor.Samsung are in vedere urmatorele 3 obiective in ceea ce priveste noua experienta de invatare:

Finante-Banci:

Samsung conecteaza clientii serviciilor financiar-bancare prin intermediul device-urilor mobile .Samsung vine in ajutorul bancilor cu obiectivul de a creste mobilitatea conectivitatii clientilor,pastrarea securizata a datelor si mentinerea loialitatii si implicarii clientilor oriunde ar fi si pe orice device.

Administratie Publica:

Samsung incurajeaza comunicatiile flexibile si eficiente intre agentiile guvernamentale prin stabilirea unui sistem solid de securitate.Samsung ofera o gama vasta de dispozitive si infrastructuri inovatoare,pentru ca mediul de lucru sa devina propice colaborarii.

Spitale-Clinici:

Tehnologiile Samsung din domeniul sanatatii si ingrijirii acopera atat nevoile pacientilor de a fi informati,cat si a personalului medical de a stoca si analiza informatiile legate de sanatate a pacientilor.

Industria Hoteliera:

Principalele aspecte luate in considerare in crearea aplicatiilor sunt construirea loialitatii fata de marca oferind servicii personalizate mai presus de asteptarile oaspetilor,simplificarea prin gestionarea automata si integrata ,amplificarea experientei de lux la hotel printr-o tehnologie digitala de varf.

Transport si Logistica:

Samsung cu ajutorul tehnologiei de ultima ora aduce o noua viziune si un nou mod de lucru in domeniul transportului si logisticii.

Divertisment:

Samsung maximizeaza experienta clientilor oferindu-le un plus de confort creand o atmosfera spectaculoasa cu ajutorul solutiilor de afisaje captivante.

CONCLUZII

În prezent, societățile transnaționale sunt principalii agenți economici, ajugând să aibă o forță economică mai mare decât a multor țări dezvoltate.

Importanța crescândă a societăților transnaționale în cadrul economiei mondiale a devenit un subiect extrem de controversat. De unii apreciate, de alții contestate, cert este că aceste firme gigant reprezintă o realitate a economiei actuale și sunt cei mai importanți agenți economici de pe glob.

Societățile transnaționale, ca agent de internaționalizare crescandă a producției, se înscriu între componentele esențiale ale cadrului mondo-economic actual. Ele există în toate sectoarele economiei : industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate, turism etc. Afirmându-se în primul rând în tările dezvoltate cu economie de piată, multe au ajuns, într-un timp relativ scurt, să aibă o forță economică mai mare decât a unui stat națiune. În ultimul deceniu familia transnaționalelor s-a mărit cuprinzând o serie de noi societăti, originare din țările în dezvoltare relativ avansate. Azi, societățile transnaționale influentează nemijlocit mersul economiei mondiale, având un cuvânt greu de spus în ceea ce privește direcția, amploarea și gradul de complexitate al dezvoltării relațiilor economice internaționale în ansamblul lor. Prin influența pe care o exercită asupra dezvoltării ecomomiei, ele determina atât efecte pozitive, cât și negative.

Susținătorii lor le consideră avantajoase atât pentru economiile dezvoltate, cât și pentru cele în dezvoltare apreciind că ele contribuie la folosirea eficientă și productivă a resurselor mondiale, ceea ce sporește bogăția globală și prosperitatea economică.

Pe de altă parte, criticii societăților transnaționale acuză aceste companii că subminează democrația, afectează societățile naționale și conturează o nouă formă de imperialism. În opinia lor ele reprezintă un agent important în economia mondială, dar statele naționale continuă să fie actorii principali.

Statistici în domeniu aproximează numărul acestor societăți la peste 4.000 pe scară planetară;estimarea s-a făcut luându-se în considerare numai societățile comerciale care își desfășoară activitatea pe teritoriile a cel puțin șase țări,au vânzări anuale de minimum 100 milioane de dolari SUA și realizează cel puțin 20% din cifra de afaceri in alte țări decât aceea unde și-au stabilit sediul central.

Strategia lor a fost ,în ultimele decenii,foarte bună,în ceea ce le privește :valorificarea superioară a oportunităților oferite de spațiul economic global.Practic ,acestea au trecut înca din ani ’60-70’ ai secolului trecut la strategia de raționalizare a producției,vizând in principal exploatarea diferențialului de costuri(manoperă,resurse primare etc )in zonele de implementare :localizarea producției în țăr în curs de dezvoltare cu disponibilități de materii prime și forță de muncă ieftină sau în zone care oferă o piața sigură de desfacere a produselor.În plus, incepând cu anii ’80,strategiile s-au diversificat,au apărut strategii globale de afaceri(marile firme-practic societățile transnaționale-se pun de acord si fac alianțe strategice si cooperări internaționale).

În ultima vreme asistăm la supremația societăților transnaționale.Este semnificativ,în acest sens,faptul că mai puțin de 50 de societăți transnaționale controlează peste 40% din comerțul mondial.Astfel de companii controlează în fapt toate aspectele legate de finanțare,cercetare-dezvoltare,producție,marketing,management etc..,toate acestea fiind coordonate global ,ăeste puterile și,uneori ,peste interesele statului național.

Principala modalitate de expansiune a corporațiilor transnaționale, în varii domenii de activitate, a fost și a rămas investiția externă de capital. De aceea, uneori, însuși conceptul de flux investițional este asociat automat prezenței și activității acestor firme.

Pe parcursul ultimilor ani investițiile externe directe au fost unele dintre cele mai importante trăsături ale economiei mondiale și ale globalizării. Acestea implică crearea noilor întreprinderi peste hotare sau achiziționarea de acțiuni semnificative în firmele străine. Investițiile externe directe au înregistrat de la un an la altul noi recorduri, fie pozitive, fie negative, ele fiind o urmare firească a intensificării activității societăților transnaționale și a eforturilor de liberalizare a piețelor și comerțului.

Promotorii principali ai investițiilor externe directe sunt statele dezvoltate și societățile transnaționale care își au originea acolo. Țările dezvoltate au constituit motorul creșterii economice mondiale și forța propulsatoare a globalizări. Ele au avut un rol deosebit de activ în creșterea volumului investițiilor externe directe și alcătuirea arhitecturii economiei globale de astăzi.

Această creștere a investițiilor directe în zona economiilor dezvoltate se explică prin mai mulți factori. În primul rând, ea este rezultatul direct al procesului de formare a capitalului intern, absorbit în bună măsură de piețele autohtone, dar, pe de altă parte, aflat în căutare de noi piețe. În al doilea rând, aceste țări s-au remarcat prin stabilitate politică și socială, legi clare și simple, care au oferit siguranță și garanție investitorilor. Totodată, aceste state au înlăturat obstacolele din calea investițiilor externe directe, asigurând liberalizarea acestora. Desigur, liberalizarea nu s-a înfăptuit dintr-o dată, unele țări fiind nevoite să atragă atenția altor state asupra înlăturării unor restricții care mai persistau și necesității promovării unor politici mai liberale în ceea ce privește regimul investițiilor externe.

Fără îndoială, principalul motiv care îndeamnă o firmă să-și globalizeze activitatea rămâne maximizarea profitului. Mai exact, la baza deciziei unei corporații de a opera peste graniță stau trei factori, și anume: necesitatea procurării de resurse naturale și umane mai ieftine, posibilitatea pătrunderii pe anumite piețe, unde exportul ar putea oferi marje mai mari de rentabilitate, iar cel de al treilea factor este condiționat de creșterea eficienței tuturor operațiunilor desfășurate de o firmă cu vocație mondială.

În ultimii ani deschiderea economică a multor state în dezvoltare, le-a inclus ca o puternică piață potențială în rândul locațiilor investiționale avute în vedere de comunitatea internațională de afaceri, de corporațiile transnaționale. Interesul pe care îl prezintă aceste țări pentru investitori ține în primul rând de masele de consumatori cărora li se pot adresa, dar și de costurile reduse ale unor factori de producție, în primul rând al forței de muncă, putând asigura o competitivitate prin preț a produselor sau serviciilor.

În contextul actual, în care economia mondială se află în plin proces de globalizare, investițiile externe de capital tind să devină, alături de resursele proprii fiecărei țări, o principală sursă de finanțare și antrenare a dezvoltării economice. Finanțarea creșterii economice și restructurarea nu se pot face doar din surse interne. De aceea, investițiile externe de capital sunt indispensabile.

Importanța transnaționalelor în sporirea volumului exporturilor țărilor gazdă derivă din capitalul și tehnologia adițională, din know-how-ul managerial implementat, dar și din accesul la piețele regionale sau globale. Totodată, resursele locale pot fi completate cu alte resurse ce vor permite diversificarea tipurilor de produse consumate pe piața internă sau destinate exportului, ceea ce va conduce la creșterea competitivității și a avantajelor economiei gazdă. În cazul țărilor confruntate cu investiții interne reduse, datorită constrângerilor financiare, corporațiile transnaționale pot conduce la sporirea exporturilor prin simplul aport de capital pentru exploatarea resurselor naturale și a forței de muncă ieftine.

Astfel, societățile transnaționale preiau riscul lansării unor noi produse la export. Acesta a constituit, de fapt, rolul societăților transnaționale în sporirea exporturilor țărilor în dezvoltare. În ultimul timp, acest rol s-a axat în special pe exporturile de produse care încorporează un grad înalt de tehnologizare, spre produse a căror cerere este în continuă creștere la nivel mondial: produsele electrice și electronice, aparatură, mașini etc.

Dezvoltarea sistemelor internaționale de producție ce au un rol cheie în creșterea competitivității exporturilor agențiilor economici din țările gazdă, reflectă răspunsul corporațiilor transnaționale la schimbările dramatice din mediul economic global: accentuarea progresului tehnologic, liberalizarea politicilor economice, creșterea concurenței. Societățile transnaționale sunt într-o continuă căutare a avantajelor: costuri scăzute, piețe de desfacere, resurse din abundență etc.

Schimbarea strategiilor și a sistemelor de producție specifice transnaționalelor, deschide noi oportunități pentru economiile țărilor gazdă deoarece acestea au posibilitatea să intre în activități intensive tehnologic și orientate către export, pe care altfel nu le-ar putea aborda, și nu ar putea deveni parte a sistemelor internaționale de producție. În plus, cererea în creștere ridică o serie de bariere pentru furnizorii mai mici și mai noi din țările în dezvoltare, care nu au atuul experienței și al competitivității pe care sistemul modern de producție îl solicită.

Societățile transnaționale s-au dezvoltat în ultimele decenii, deoarece și-au exploatat pe plan internațional avantajele competitive. Aceste avantaje decurg din economii de scară, din tehnici superioare de management și/sau rețele mondiale de vânzări.

Consider că, din momentul în care au devenit cei mai importanți agenți economici de pe glob, având o forță economico-financiară mai mare decât a unor state mici dezvoltate, în sfera preocupărilor lor trebuie să intre și sporirea responsabilității pe plan social și cultural, fapt benefic nu numai pentru cetățenii statelor gazdă, dar și pentru țările de origine și pentru imaginea societăților transnaționale înseși.

„Transnaționalitatea” constituie un atribut nu al firmelor slabe, ci al celor moderne, dinamice, rentabile, deci purtătoare de progres economic.

„Avantajele globalizării sunt vizibile”, afirma secretarul general al ONU, Kofi Annan: o dezvoltare economică mai rapidă, condiții de trai mai bune, inovație accelerată și răspândirea tehnologiei, capacități de administrare, noi posibilități economice pentru indivizi, firme și țări. Insa pentru mulți oameni globalizarea înseamnă un grad mai mare de vulnerabilitate față de forțele necunoscute și imprevizibile, care pot genera instabilitate economică și probleme sociale. Și de aceea pentru a supraviețui și progresa, o economie mondială trebuie să dispună de o bază mai solidă în valori și practici instituționale – ea trebuie să promoveze mai insistent scopurile sociale.

Concluzionând, societățile transnaționale sunt o certitudine a economiei mondiale și trebuie să încercăm să le acceptăm cu avantajele și carențele lor, deoarece influența pe care o exercită la nivel mondial acești „gladiatori globali” bulversează ordinea existentă și modifică regulile jocului.

ANEXE

ANEXA NR 1 :RETEAUA GLOBALA SAMSUNG ELECTRONICS COMPANY

BIBLIOGRAFIE

1.Bal Ana,”Economie mondiala”,Ed ASE,2006

2..Bolintineanu Alexandru, Năstase Adrian, Drept internațional contemporan, Institutul Român de Studii Internaționale, București, 1995, p. 175.

3.Badrus Gheoghe, Radaceanu Eduard, Globalitate si management, Bucuresti, Editura All Beck, 1999, p.81.

4.Bari Ioan, Globalizare si probleme globale, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p. 19

5.Bonciu Florin,Investițiile străine directe și noua ordine economică mondială,Editura Universitară,București 2009

6.Bonciu Florin ,Investitiile străine directe înainte și după criza economică mondială,Editura Universitară,București 2012

7.Constantin Moisuc, Luminita Pistol, Elena Gurgu, op. cit., pag. 211.

8.Chitiba Constanta „Economia Mondiala in viziunea globala „ ,Editura Prouniversitara,Bucuresti,2014.

9.Chitiba Constanta ,Mionel Oana,”Repere actuale la nivel economic mondial”,Editura Universitara,Bucuresti,2012

10.Dunning Sohn, op. cit., pag. 102.

11.Dumitru Camelia „Management International si relatii economicce Mondiale”,Editura Polirom,Bucuresti,2000

12.Popa Ion,Filip Radu ”Management International”,Editura Economica,Bucuresti,2001.

13.Fota Constantin, Comerț internațional și politici comerciale internaționale, Editura Universitaria, Craiova, 2002, p. 226-227

14. Ilie Georgeta,investiții international,Editura Dimitrie Cantemir,Bucuresti, 2002

15. Dunning John H,Volume I, Theories And Paradigms Of International Business Activity The Selected Essays ,2002

16.Wiley John in “Forbes Magazine”, Sons Inc., New York, 1997, pag. 12.

17.Moise Elena, Investiții străine directe (București: Ed. Victor, 2005), 31

18. Marinescu Nicolae “Evolutia companiilor transnationale”,Revista Convorbiri Economice ,nr 2,2002,pag 17-18

19.Postelnicu Gheorghe, Postelnicu Catalin, Globalizarea economiei, Ed. Economică

20.Rusu Mirela, Investițiile străine directe, Editura Secolul XXI, Craiova, 2000, p. 135

21.Restructurarea ordinii internationale", Timbergen Jan, Ed. Politica, Bucuresti, 1978,

22. Serbanescu Ilie "Corporatiile transnationale", , Ed. Politica, Bucuresti, 1987, pag. 174

23.Tanasoiu Constantin,"Intreprinderile multinationale", TE 25/96 pag. 65

24.Voinea, Liviu, “Corporațiile transnaționale și capitalismul global”, Editura Polirom, București, 2007

25.Voinea Liviu,Corporațiile transnaționale și economiile naționale,Editura I.R.L.I. ,Bucuresti 2001

26..UNCTAD “World Investment Report”1989-2015

27.www.samsung.com

28.www.doingbussines.ro

29.www.BNR.ro

30.The Economist, 29 January 2000, p. 21.

31.http://www.revistabiz.ro/top-social-brands/