Locul Si Rolul Istoriei In Procesul de Invatamant

INTRODUCERE

În condițiile actuale, societatea românească trece prin frământări și convulsii economice,sociale, politice și spirituale. Dintre toate acestea se evidențiază, parcă, problema moralității,acreditându-se ideea unei crize morale.

Acestea nu înseamnă că nu mai este nevoie de educație morală sau de educație patriotică, bamai mult, se poate spune că acum este mai mare nevoie, ca oricând, de educație morală și deeducație patriotică.

S-ar parea că toate lucrurile negative ce au loc acum în societatea noastră se întâmplă din lipsăde educație, lipsă de educație morală și de educație patriotică.

Pentru a reîmbunatăți societatea din punct de vedere moral și patriotic trebuie să se porneascăîn educarea copiilor de la vârsta cea mai fragedă. Vârsta școlară mică este favorabilă pentruformarea noțiunilor de morală, a deprinderilor de comportare civilizată, este perioada când apar șise dezvoltă trăsăturile de voință și caracter, în care se conturează personalitatea omului.

Alături de aceste coordonate morale se formează și noțiunea de patrie, țară, dragostea față defamilie, de cei dragi, de locul natal, față de strămoșii noștri, eroii țării, sentimentul patriotic.

La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, ușor imprensionat de ceea ce-l înconjoară.

Educarea sentimentului patriotic la elevi este o preocupare permanentă a școlii.Sentimentul patriotic nu este un sentiment înnăscut, ci se dezvolta în procesul educării elevilor, este rezultatulunei îndelungate și atente munci educative.

Pe lângă noțiunile și reprezentările istorice, se formează, la elevi, conștiința și conduita patriotică.

Conținuturile curriculare ale obiectului istoria au ca obiective educarea patriotică, formareasentimentului patriotic, a conștiinței și conduitei patriotice la elevi.

În acest sens este hotărâtor rolul învățătorului, exemplul său personal, personalitatea lui, careconstituie un model pentru micii școlari. Dascălul trebuie sa fie un bun patriot, să pună suflet în pregătirea și formarea tinerei generații, cetățenii de mâine ai societății românești.

CAPITOLUL I.Delimitări conceptuale

Locul si rolul istoriei in procesul de invatamant

‘’Fără dragoste de patrie nu există nicio

Virtute autentică,niciun talent adevărat’’

(Chateaubriand)

,, Istoria este cea dintâi carte a unei nații” spunea marele istoric Bălcescu. La începutul cărții salededicate epocii glorioase a lui Mihai Viteazul, Bălcescu arăta că rolul istoriei este de ,,a deștepta înnoi simțământul datoriei ce avem d-a păstra și d-a mări viitorimei această moștenire.”( Bălcescu, N.,1975, pag.23)

Școala românească are misiunea de a instrui și educa la tânăra generație sentimentl atașamentului față de țară și popor, al respectului pentru istoria zbuciumată, eroică a poporuluiromân. În acțiunea de conștientizare a îndatoririlor față de prezentul și viitorul țării, un rol deosebitrevine cunoașterii istoriei poporului român, aprofundării legăturii strânse dintre trecutul, prezentulși viitorul țării.

Sentimentul patriotic la elevi se realizează începînd în familie și continuînd în școală și însocietate. În cadrul obiectelor de învățământ prin care se realizează educația patriotică, istoriaocupă un loc important. A vorbi de educația patriotică prin obiectul

istoria patriei este important pentru că istoria cuprinde chiar viața poporului nostru din cele mai vechi timpuri până astăzi,cuprinde faptele mărețe ale poporului, necurmatele lupte pentru dreptate, libertate, independență,lupta și munca pentru o viață mai bună.

Istoria, ca obiect de de învățământ, dispune de valențe deosebite, care contribuie la dezvoltarea capacității intelectuale, a atitudinii, a comportamentului, la formarea valorilor morale.Istoria dă posibilitatea elevului să se înzestreze cu concepții, atitudini, sentimente care să-l ajute săacționeze cu discernământ, cu maturitate în vederea integrării lui în societate. Lecția de istorie, pe lângă conținutul ei științific, are o mare încărcătură emoțională, contribuind atât la stimulareainteresului pentru știință, cât și la formarea gândirii logice, a spiritului critic, a capacității de asintetiza, de a argumenta, a motiva, și a interpreta un anumit lucru.

Istoria este știința, dar și disciplina școlară al cărei studiu are un rol integrator:

– prezintă date esențiale despre trecut, care ne ajută să înțelegem prezentul și să prospectăm viitorul.

– îmbogățește viața spirituală cu experiența umanității, componetă a culturii generale cedezvăluie sensurile devenirii sociale

.- operează cu reprezentări, noțiuni, concepte dobândite de elevi de la alte obiecte, ajutându-i săle aprofundeze, să le dezvolte pentru a putea opera cu ele în situații diferite.

-cunoștințele dobândite de elevi la istorie,

devin operaționale și în cadrul altor discipline deînvățămât: limba română, geografie, educație civică.

Trecutul istoric, cu faptele strămoșilor, cu exemple de demnitate, mândrie, cu sacrificii, jertfe,cu pierdierile materiale și umane, are un puternic efect emoțional asupra elevilor, îi impresionează,îi însuflețește, le stârnește curiozitatea și tendința de a-i imita

.A.D.Xenopol spunea în Cartea neamului românesc

 – că ,, această carte ( istoria ) ar trebui săfie îmbrățișată cu aceeași căldură cu care a fost produsă”. (Xenopol, A. D,1985, pag.62). Având învedere acest lucru, învățătorul e conștient că adevărurile istoriei nu se adresează numai minții, ci șiinimii, solicitând atât rațiunea cât și simțirea, materia ei nu este abstractă, e însăși viața oamenilor,faptele și acțiunile înaintașilor, patrimoniul lăsat din generație în generație.

Din asocierea acestor două componente reiese motivația devotamentului și atașamentuluistatornic față de patrie, popor, față de înaintașii noștri. Admirația față de trecutul demn al neamului românesc, sentimentul de mândrie că apartin acestui popor capătă treptat dimensiunea sentimentuluide dragoste față de țară, de respect și admirație, influențând conduita lor de mai târziu.

Școala cultivă patriotismul ca unul dintre cele mai durabile și profunde sentimente, cu rolhotărâtor în lupta pentru afirmarea ființei naționale și conturarea personalității tânărului. Ea aredatoria de a asigura însușirea temeinică de către copii a valorilor culturii și istoriei naționale.Totodată școala, toți factorii educativi, au datoria să cultive, la tineri, sentimentul responsabilitățiifață de prezentul și viitorul țării.

Trecutul glorios al poporului nostru, luptele sale eroice pentru păstrarea ființei naționale, pentru apărarea gliei în care s-a zămislit cu milenii în urmă, actelor de vitejie ale unor mari bărbațide stat si comandanți de oaste care au mers până la sacrificiul suprem în apărarea drepturilor strămoșești, inestimabile valori ale culturii materiale și spirituale pe care ni le-au lăsat înaintașii, produc in conștiința elevilor sentimentul de profundă recunoștință si mândrie națională.

Cunoașterea istoriei poporului român, a adevărurilor istorice fundamentale ale formării șidezvoltării poporului nostru, luptele milenare si jertfele aduse pentru apărarea gliei strămoșești,constituie un element esențial al conținutului educării patriotice a elevilor.

Pentru îndeplinirea misiunii nobile de formare a tinerei generații în spiritul devotamentului șidragostei față de patrie si popor, școala trebuie să urmărească asigurarea cunoasterii de către elevi a  

istoriei multi-milenare a poporului nostru, și pe această bază, să le formeze și să le dezvoltesimțământul recunoașterii si prețuirii față de eroismul strămoșillor noștri, care au apărat ființanațională a poporului român, înscriind pe steagul luptei de eliberare națională, idealurile libertății sidreptății, ale neatârnării și suveranității patriei.

De asemenea, școala trebuie să asigure cunoașterea și prețuirea de către elevi a frumuseții si bogățiilor patriei, a tezaurului moștenit de la strămoși, să le formeze și să le dezvolte hotărârea de acontribui la ridicarea țării noastre, răspunderea de a-și însuși temeinic cunosțințele prevăzute în programă, pentru a deveni buni cetățeni ai României.

Având rolul de a pregăti specialiști pentru toate sectoarele de activitate, școala are datoria deonoare de a cultiva în rândul tineretului puternice sentimente patriotice, hotărârea de a face totul pentru progresul și înflorirea țării.

Dezvoltarea unei țări depinde, în mare măsură, de nivelul educației membrilor societății, decunoștințele, priceperile, deprinderile și tehnicile lor de muncă, de concepția lor despre muncă șiviață, de atitudinea față de muncă, față de societate, față de țară.

 Nu se poate dura nimic temeinic dacă omul nu investește în munca lui dăruire, dacă numanifestă dragoste pentru oameni, pentru locul de muncă, pentru locurile natale, pentru țară, îngeneral dacă nu are un ideal.

Alexandru Vlahuță spunea: ,,Într-o țară asa de frumoasă, c-un trecut așa de glorios, înmijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevarată religie iubirea de țară și cum să nu-țiridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune.,, Sunt Român!” (Vlahuță, A.,1972, pag.157).

Aspecte de conținut noțional și curricular

1.2.1Aspecte de conținut noțional.

În activitatea de educare patriotică, prin conținutul lecțiilor de istorie și educație civică dinciclul primar, se întâlnesc următoarele noțiuni care vor fi valorificate în acest cadru

:- Patrie –țară, teritoriu locuit de români în interiorul granițelor

 – România – numele țării noastre

– România este stat național.

– Voievodate, Principatele Române – provinciile istorice românești –Țara Românească,Moldova, Transilvania.

-Totalitatea locuitorilor unei țări.

– Totalitatea oamenilor care trăiesc într-o țară și vorbesc aceeași limbă, au aceleași obiceiuri,aceleași tradiții.

 Istoria este știința care studiază viața oamenilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, cuocupațiile lor, cu organizarea societății, cum au luptat, ce conducători au avut.

 Istoria locală  cuprinde evenimente prin care a trecut comunitatea locală din veacuri până astăzi. Istoria locală face parte din istoria țării.

Cunoscând istoria locală, copiii înțeleg că și noi, pe plan local, cu evenimentele noastre, facem parte integrantă din istoria țării, cu trecutul, prezentul și viitorul nostru.

România este un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil (articolul 1 din Constituție).

-Patriotism – sentimentul de dragoste față de patrie si popor, față de eroii țării

-Patriotic – pătruns de patriotism, plin de dragoste față de patrie, față de țară

.-Educație patriotică – a fi educat patriotic-Erou – cel care s-a jertfit pentru țară

-Eroism – care dă dovadă că este erou

-Jertfă – sacrificiu

-Drapel, steag- stindard- în culorile albastru,galben, roșu – însemn al țării.

-Stema țării – semn național – compus din vulturul cu crucea în cioc și în ,,mâini,, cuspada și sceptrul.

-În interior –Vulturul – libertate – Stema Țării Românești

-Capul de zimbru – Stema Moldovei

-Leul si cetatea – Stema Transilvaniei

-Șoimul, semiluna si construcțiile romane – Stema Dobrogei-Delfinii – Dunarea și Marea Neagră

-Imnul țării – cântec de referință al României ,,Deșteaptă-te, române”!

-Imnul eroilor, cântecul închinat celor care s-au jertfit pentru țară

-Monumentele eroilor, onoare, cinste, respect, atașament, toate acestea contribuie lafundamentarea noțiunii de sentiment patriotic.

1.2.2 Aspecte de conținut curricular privind obiectivul Istoria

Disciplinele din Planul Cadru care sunt implicate în realizarea educației patriotice la elevi sunt:

•Limba română – prin lecțiile cu conținut istoric

– prin cunoașterea oamenilor de cultură, de știință

•Educația civică în general- prin capitolul ,,Comunitatea” în special

•Geografia României – cunoașterea și admirarea frumuseților și bogățiilor patriei, arealizărilor înaintașilor 

•Muzica – prin cântece patriotice

•Istoria – prin conținutul lecțiilor în mod prioritar 

•Și celelalte descrieri contribuie la educarea patriotică

Disciplina ,,istorie” face parte din aria curriculară ,,Om si societate” și are prevăzută o oră pesăptămână. Potrivit noului curriculum adoptat în 2005, istoria nu se mai predă ca o prezentarecronologică a evenimentelor istorice ale poporului român, ci sunt prevăzute teme de studiu integrateîn istoria europeană .

Obiectivele cadru ale disciplinei istoriei sunt următoarele:

1.Reprezentarea timpului și spațiului în istorie

2.Cunoașterea și utilizarea surselor istorice

3.Cunoașterea și utilizarea termenilor istorici

4.Cunoașterea și receptarea faptelor istorice

5.Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți

Obiectivele de referință sunt:

La sfârșitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:

1.1.- să ordoneze obiecte după criteriul ,,mai vechi – mai nou”

1.2 – să ordoneze evenimentele personale, evenimentele istorice

1.3 – să povestească aspecte ale legăturilor dintre mediul geografic și viața oamenilor

.2.1.- să recunoască și să utilizeze informațiile dintr-o sursă istorică

2.2 – să selecteze surse necesare pentru prezentarea unor evenimente, personalități.

3.1.- să folosească termeni istorici în situați diverse

4.1.- să aprecieze rolul oamenilor în desfășurarea evenimentelor .

4.2.- să formuleze puncte de vedere cu privire la evenimente, fapte, personalități.

4.3.- să compare fapte istorice, punînd în evidență schimbările survenite.

5.1.- să exprime opinii personale în aprecierea faptelor din trecut și present

Conținuturile învățării sunt grupate în jurul unor teme precum:

– Istoria locală

– Popoare de ieri și de azi

– Momente ale istoriei

– Europa Unită

Această viziune de predare a istoriei asigură o continuitate în cunoaștere, istoria de clasa a IV-a este integrată în cadrul istoriei universale.

Fiecare temă cuprinde unitățile de învățare, care, la rândul lor, cuprind lecțiile respective.Manualul corespune cu temele, unitățile de învățare și lecțiile prevăzute de programă.

ELEMENTE DE ISTORIE NAȚIONALĂ

În zorii evului mediu , izvoarele scrise îi atestă pe teritoriul vechii Dacii pe români. Aceasta demonstrează că poporul român s-a format într-o perioadă anterioară redactării izvoarelor respective. Etnogeneza românească, adică formarea poporului român, reprezintă problema fundamentală a istoriei noastrei vechi. Numeroase dovezi demonstrează, așa cum s-au văzut, că abandonarea oficială a provinciei Dacia n-a însemnat părăsirea totală a ei de către populația daco-romană și că aceasta a continuat să trăiască pe vechile ei vetre, alături de grupurile migratoare stabilite vremelnic aici.

În anul 271dHr ,anul in care a avut loc retragerea romană dar marea majoritate a localnicilor a rămas în Dacia.În secolele IV-VI romanizarea a continuat prin legăturile dintre daco-romani și dacii liberi.Din secolul III s-a răspandit creștinismul în rândul populației daco-romane și se revine la vechea formă de organizare:obștea,condusă de jude.Daco-romanii au conviețuit cu popoarele migratoare[goții,hunii,avarii,slavii]pe care le-au asimilat.

Poporul român s-a format in urma conviețuirii îndelungate a dacilor cu romanii,precum și asimilarea unor elemente din populațiile migratoare in spațiul dintre:Munții Carpați,Munții Balcani și Marea Neagră spre sfarșitul secolului al IX-lea.

Limba română este o limbă romanică deoarece sunetele gramatice,vocabularul sunt de origine latină.

Formarea poporului român și a limbii române marcheaza începutul unei noi epoci în istoria românilor:EPOCA MEDIE.In această epocă se produce întemeierea statelor medievale românești Transilvania,Țara Românească și Moldova.

Afirmarea naționalismuluI românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea Unire din decembrie 1918 și adoptarea unei noi constituții în 1923. Deci în decursul a mai puțin de un secol (1848-1947) de la Revoluția de la 1848, teritoriile locuite de români au trecut de sub suzeranitatea imperiilor înconjurătoare sub jurisdicția unui stat național românesc, care la rândul său a fost condus de mai multe regimuri politice. Statul român a avut, în consecință, mai multe denumiri.

1859 – 1862 (Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei)

Prima denumire a noului stat ce urma să se formeze prin unirea celor două principate românești, a fost stabilită prin „Convenția încheiată între Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia pentru organizarea Principatelor”, la Paris în 7/19 august 1858. Denumirea țării era Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei.

1862 – 1866 (Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei)

În 1862, Alexandru Ioan Cuza reușește să unească administrativ cele două principate, fiind stabilit un singur guvern și capitala la București. Denumirea se schimbă – relativ – prin inversarea în titulatură a ordinii denumirii principatelor și – pentru prima dată – prin menționarea caracterului românesc al teritoriului valah. Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei.

1866 – 1947 (România)

În această perioadă, denumirea oficială a statului român este România.

Constituția din 1866 statutează prin Articolul 1 – până în 1947, ca denumire a statului România. Modificările care au vizat Articolul I înlocuiesc termenul de Principatele Unite Române cu România și certifică schimbarea formei de guvernământ, titulatura de Domn fiind înlocuită cu cea de Rege. România devine astfel din Principat, Regat.

Dictatura regală a lui Carol al II-lea înlătură constituția democrată, înlocuind-o cu un fundament juridic pentru un stat autoritar (a se vedea Constituția din1938), însă nu schimbă denumirea formală a statului. Nici regimul autoritar al lui Antonescu, ce preia Regatul României ciopârțit de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria nu produce o schimbare, deși mărginește instituția monarhică la un rol marginal. Odată cu 23 august 1944, Regele Mihai înlătură regimul Antonescu și restaurează parțial pe 30 septembrie 1944 Constituția din 1923.

1947 – 1953 (Republica Populară Română)

Guvernul Petru Groza îl silește pe Rege să abdice, proclamând la 30 decembrie 1947Republica Populară Română (prescurtat RPR).

1953 – 1964 (Republica Populară Romînă)

În urma Reformei ortografice din septembrie 1953, grafia cu „â” devine „î”, chiar și în cazul cuvintelor român și România. Astfel, numele statului se schimbă în Republica Populară Romînă. În 1964, se revine la grafia cu „â”, în cuvintele român, românește, România și celelalte din aceeași familie lexicală.

1965 – 1989 (Republica Socialistă România)

La 21 august 1965 este schimbat numele republicii în Republica Socialistă România (prescurtat RSR).

Din 1989 România

CONDUCĂTORII ROMÂNIEI ȘI PRINCIPALELE EVENIMENTE ÎNCEPUTE ÎNCĂ DIN EPOCA VECHE

1.3.2Cerințe ale materialului de istorie

•Înaite de a prezenta materialul istoric elevilor, trebuie bine studiat și verificat pentrucă trebuie să fie veridic și clar, să se oglindească corect realitatea istorică și să poatăfi corect interpretat din punct de vedere științific. Se impune respecarea curigurozitate a adevărului istoric și diferențierea acestuia de informația care provinedin produse ale creației populare ( balade, legende, doine), care împletesc adevărulistoric cu elementul fantastic în scopul sporirii forței emoționale.

•Materialul de istorie locală trebuie selecționat și prezentat ca parte integrantă alecției de istorie, să fie reprezentativ pentru momentul istoric evocat.

•Pentru a potența aspectele educative pe care le are, trebuie să fie ales momentuloptim de prezentare în cadrul lecției.

•Prezentarea materialui să se facă într-o formă accesibilă și atrăgătoare. Documenteleistorice vechi conțin mulți termeni arhaici, de accea se impune o selectare atentă alor, o

Limpezire a materialului istoric.Textele de literatură veche, a căror frumusețe șioriginalitate vor fi subliniate, împiedică, uneori, înțelegerea conținutului de către elevii mici. Pentru a ușura întelegerea ideii, se poate apela la înlăturarea amănuntelor nesemnificative și a elementelor care îngreunează accesibilitatea, dar numai încondițiile în care adevărul celor relatate nu este compromis.

• Nu trebuie pierdută din vedere nici nevoia de senzațional a acestei vârste, precum și principalul criteriu de selecție care funcționează acum: rețin ușor ceea ce îi atrage șiîi impresionează. Prezentarea poate îmbrăca forma unei povestiri în care eroii sunt personalități ale istoriei locale. Faptele lor trebuie prezentate într-o manieră care săemoționeze și să trezească admirația și respectul elevilor.

•O altă cerință importantă a utilizării elementelor de istorie locală este de a-i aduce peelevi, ori de câte ori este posibil, în contact direct cu materialul istoric. Elementulconcret cu care poate veni în contact nemijlocit, îi impresionează pe elevi, le provoacă vii emoții, mărind șansa învățării conștiente, a reținerii pe termen lung aunor date importante din istoria localității și a patriei.

•Evenimentele istorice locale trebuie explicate, incluse în contextul larg al istorieinaționale, ușurându-se astfel înțelegerea cauzelor, urmările unor fapte istorice.Bogatul potențial istoric al localității se impune a fi valorificat ca parte esențială aceea ce înseamnă izvoare istorice.

CAPITOLUL II

METODOLOGIA FORMĂRII SENTIMENTULUI PATRIOTIC LA ELEVI

Organizarea în bune condiții a activității de educație patriotică a elevilor presupune fixareaunor sarcini concrete, a căror realizare trebuie urmărită de educatori. Aceste sarcini sunt:

– formarea reprezentărilor și noțiunilor despre patrie, popor, națiune, trecutul de luptă al poporului.

– dezvoltarea sentimentelor patriotice, dragostea față de patrie, admirația față de trecutul deluptă al poporului român, mândria pentru realizările obținute de către popor.

Reprezentările, noțiunile, sentimentele și convingerile patriotice sunt elemente ale conștiinței patriotice a elevilor. O altă sarcină constă în formarea unor deprinderi și obișnuințe de conduită  patriotic.

2.1 Formarea conștiinței patriotice

Formarea conștiinței patriotice are ca punct de plecare cunoștințele despre patrie pe care letransmite elevilor. La venirea în școală elevii își însușesc în mod organizat cunoștințele despremediu înconjurător, la geografie se lărgește orizontul geografic al elevilor, iar istoria le deschide o perspectivă istorică asupra trecutului poporului nostru, încadrat în istoria europeană.

În clasele I-IV li se formează elevilor unele componente intelectuale ale sentimentului patriotic, reprezentări și noțiuni despre patrie, li se trezesc stări emoționale, semtimente de dragoste față de patrie, față de trecutul de luptă al poporului, admirația față de realizările obținute de poporulromân.

2.2 Formarea sentimentului de dragoste de patrie la elevi

Sentimentul patriotic la elevi nu se formează în mod spontan, el este rezultatul unei îndelungat proces educativ, în a cărui desfășurare trebuie să respectăm particularitățile lor devârstă, sentimentul de dragoste de patrie, prezentând particularitățile specifice perioadei de vârstă.

Cunoașterea acestora este necesară pentru faptul că înlesnește educatorului folosirea în moddiferențiat a celor mai indicate motode educative. La vârsta antepreșcolară, trăirile emoționale alecopiilor sunt determinate de persoane care le sunt mai apropiate: mama, tata, frații.

La vârsta preșcolară, experiența de viață a copilului se lărgește treptat. Asupra lui acționeazăun cerc mai larg de ființe și obiecte. Înafară de membri familiei, cunoaște vecini, persoane de pestradă. La grădiniță întâlnește alți copii de aceași vârstă. Trăirile lui emoționale sunt determinate demediul apropiat în care trăiește.

Acest mediu este locul natal, de care va fi atașat toată viața. Acest atașament constituieelementul pe baza căruia se pot trezi trăiri emoționale statornice și durabile față de patrie, popor,trecutul său istoric.

În școală, desfășurarea organizată a procesului de învățământ lărgește în mod metodic cerculde reprezentări și noțiuni despre patrie. Acestă noțiune dobândește un conținut din ce în ce mai bogat. Cunoștințele care li se transmit elevilor în procesul de învățământ au ca urmare dezvoltareacomponentelor intelectuale ale sentimentului de dragoste față de patrie, reprezentări și noțiunidespre patrie, despre popor.

În clasele I-IV li se prezintă elevilor date despre bogățiile și frumusețile patriei, precum șidespre munca pe care o desfășoară masele populare pentru înflorirea ei materială și spirituală.Aceste cunoștințe lărgesc imaginea pe care copiii de vârstă școlară mică o au despre patrie.Cunoașterea de către elevi a unor aspecte cât mai variate din viața și lupta poporului și îmbogățireareprezentării pe care o au despre patrie generează în conștiința lor și trăiri emoționale specifice:dragostea față de patrie, admirația față de realizările oamenilor, mândria națională. Sub influența procesului educativ sentimentul de dragoste față de patrie se diferențiază și dobândește statornicie.

Studiul organizat al istoriei patriei contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unor trăiriemoționale. În lecțiile de istorie se prezintă elevilor date despre trecutul de luptă al poporului șidespre realizările obținute de oamenii muncii. În cursul acestor lecții, elevii trăiesc sentimentediferite:

admirație față de figurile mărețe ale istoriei noastre, bucurie și entuziasm pentru victoriile dobândite.Se diferențiază și atitudinea subiectivă a elevilor față de evenimentele istorice.

În educația patriotică a elevilor este necesar să cunoaștem particularitățile formării reprezentărilor și noțiunilor de patrie și patriot , la elevii de vârsta școlară mică. Înaite de intrarea înșcoală, aceste noțiuni ale copiilor sînt neprecise și sărace în conținut. Unii preșcolari nu le cunosc,alții le acordă un sens concret, limitat, legat de experiența lor de viață. Astfel, prin patrie ei înțeleglocul natal, satul sau orașul în care trăiesc, iar prin patriot înțeleg copilul care ascultă de părinți șide educatoare. În primele două clase ale școlii generale, conținutul acestor noțiuni continuă să fiesărac. Notele care alcătuiesc conținutul noțiunii de patrie, patriot etc., au un caracter concret,determinat de specificul gândirii elevilor.

Ei nu reușesc să sesizeze notele esențiale care alcătuiesc conținutul noțiunilor cu care vor trebui să opereze. Ca rezultat al activității instructiv-educative desfășurate în clasele următoare se poate remarca o îmbogățire a conținutului acestor noțiuni. Elevii întâlnesc la lecțiile de istorienumeroase exemple de luptă pentru apărarea patriei care îmbogățesc datele pe care ei le au dinexperiența lor de viață. Noțiunea de patrie se îmbogățește cu elemente noi de conținut și ca urmare a îmbogățirii, acest conținut va dobândi noi semnificații. Patria nu mai este acum limitată la spațiulgeografic cunoscut de către elevi: locul natal. În noțiunea de patrie sunt incluse acum elemente cucaracter social-politic: lupta din trecut a maselor populare pentru libertate și dreptate socială,organizarea politică a statului. Studiul geografiei în clasa a IV-a deschide elevilor o perspectivă mailargă. Patria se indentifică în conștiința elevilor din clasa a IV-a cu teritoriul geografic locuit decătre poporul român, cu bogățiile și frumusețile pe care le cuprinde, cu realizările obținute de către popor.

Prin studiul organizat al istoriei, elevii dobândesc o perspectivă istorică asupra luptei poporului nostru pentru dreptate socială și independență națională.

În conținutul noțiunii de  patrie apar note esențiale privind mediul geografic, trecutul istoric șimediul social.. Tot ca urmare a activității educative desfășurate de către cadrele didactice în cadrul procesului de învățământ, în clasele III-IV se îmbogățește și conținutul noțiunii de patriot . El dobândește o conturare mai clară în privința sferei, în cursul lecțiilor de istorie, elevii au întâlni numeroase exemple de apărare a patriei. Atunci când a fost în joc existența pământului strămoșesc,ostașii lui Mircea cel Bătrân, arcașii lui Ștefan cel Mare și dorobanții de la 1877 n-au șovăit nici oclipă să-și sacrifice viața pentru apărarea patriei. Analiza acestor exemple determină o înțelegerenouă a noțiunii de patriot  de către elevi. Ei înțeleg prin patriot pe acela care apără patria dedușmani, pe acela care acționează cu responsabilitate.

2.3 Formarea deprinderilor și obișnuințelor de conduită patriotică

Formarea deprinderilor și obișnuințelor de conduită patriotică nu poate fi concepută în modizolat dezvoltarea conștiinței morale a elevilor. Unitatea între conștiința și conduita patrioticăconstituie un indiciu al unei acțiuni educative eficiente. Încă de la primirea în școală a nouluicontingent de elevi, cadrele didactice vor urmări să le dezvolte o atitudine pozitivă față deînvățătură, pe care ele trebuie sa le–o prezinte ca pe o îndatorire patriotică a lor. Conținutul unor lecții de limba română, în clasa I, poate fi orientat în această direcție. În felul acesta, procesuluiînvățării i se oferă o motivație socială . Activitatea de învățare este proiectată într-o largă perspectivă: învățând temienic astăzi, elevii vor deveni în viitor folositori patriei.

Conduita patriotică a elevilor din clasele I-IV se concretizează și în alte acțiuni: păstrarea bunurilor obștești, organizarea unor manifestări cultural – artistice cu prilejul sărbătoririi unor evenimente însemnate din trecutul patriei, participarea la activități practice cum sunt: îngrijirea șiînfrumusețarea școlii și a împrejurimilor ei, amenajarea și îngrijirea unor spații verzi, grădinițe, parcuri, îngrijirea monumentelor, strângerea plantelor medicinale, plantarea pomilor etc..

Pentru a înțelege semnificația patriotică a acestor acțiuni este necesar ca învățătorul să aratescopul lor. Dar înțelegerea de către elevi a semnificației lor sociale este un proces îndelungat.Atunci când sunt angajați într-o activitate patriotică, li se va prezenta, în termeni accesibili, scopulurmărit. Astfel, dacă în comună elevii sunt antrenați în activitatea de îngrijire a parcului, li se vaarăta că parcul este un loc de recreere pentru oameni după muncă și un parc frumos, bine îngrijitconstituie o mândrie pentru comună. Grija lor pentru acest parc dovedește dragostea față de comunalor si față de locuitorii ei. Semnificația socială a acțiunii va fi lărgită treptat în clasele următoare până la cadrul național.

2.4 Educația patriotică a elevilor prin lecțiile de istorie

Prin procesul de învățământ se realizează instruirea și educarea elevilor. În sens larg, prinnoțiunea de educație se înțelege formarea personalității umane, pregătirea omului pentru viațasocială din toate punctele de vedere: intelectual, moral, estetic…

În sens mai restrâns, prin educație se înțelege formarea omului din punct de vedere moral,civic, patriotic și estetic, educația morală – comportarea morală.

Morala este o formă a conștiinței sociale și cuprinde normele care reglementează conduitaoamenilor în societate. Normele morale exprimă obligațiile omului față de semenii lui, față desocietate, față de țară, față de familie. Una dintre trăsăturile importante ale moralei este patriotismul.

Morala consideră ca o datorie de onoare a fiecărui cetățean slujirea devotată a țării, a poporului, apărarea drepturilor și libertăților sale chiar cu prețul vieții.

Patriotismul reprezintă un puternic stimulent moral în activitatea omului și de aceea estenecesară cultivarea lui în rândul tineretului, din fragedă copilărie. Esența patriotismului constă îndragostea față de patrie, de țară, de familie, față de trecutul glorios de luptă al poporului nostru pentru dreptate, libertate și independența pământului strămoșesc de-a lungul veacurilor. Dupălecțiile de limba română cu conținut istoric, lecțiile de istorie, prin conținutul lor, constituie cadrulcel mai potrivit pentru formarea sentimentului patriotic la elevi, pentru formarea conștiinței și conduitei patriotice .

Prin lecțiile de istorie elevii află în mod sistematic, despre viața poporului nostru, modul deorganizare, ocupațiile, relațiile cu vecinii, de la daci, până în zilele noastre. Poporul român, condusde domnitori vrednici, devotați cauzei poporului, a putut să facă față pericolelor în care era pus demarile puteri străine din vecinătate.

Înaitașii noștri au trăit pe aceste meleaguri, la intersecția marilor drumuri europene, larăscrucea celor trei mari imperii: Otoman, Austriac și Rusesc, și nu a vrut să accepte dependența   față de acestea. Chiar dacă nu a putut pe moment, a luptat pentru cauza neatârnării. Dacă noi trăim și suntem aici, este dovada că poporul român a răzbit.

Un istoric american spunea la un congres de istorie la București că nu există popor în lumecare să fi purtat atâtea războaie pentru libertate, independență și păstrarea ființei naționale, cumeste poporul român.

Este o minune cum a rezistat poporul român în decursul timpului, pe aceste meleaguri,înconjurat de dușmani mai puternici, care vroiau să ne desființeze ca popor.

Explicația continuității și existenței pe aceste meleaguri a poporului nostru, până în zilelenoastre, a fost dorința de libertate și dragoste pentru glia străbună, glie pentru care s-au datnenumărate jertfe supreme.

Peste ani, pe altarul de jertfe, urmașii lor au ridicat monumente dedicate celor care și-au datviața pentru libertatea noastră. Aflând toate acestea la lecțiile de istorie, copiii trăiesc sentimentul de profund respect pentru eroii țării, pentru că, așa cum spunea poetul:

“Ei au căzut cu fața la dușmani

Dar nu sunt morți, căci inima lor bate

De dincolo de moarte și de ani

De-a pururi pentru noi și libertate”.

Voi arăta cum am prezentat elevilor Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Captarea atenției se face prin prezentarea portretelor lui Mihai Viteazul și Alexandru IoanCuza. Elevii privesc portretele, recunosc domnitorii și răspund la întrebarea: „Ce vis măreț al poporului nostru îi leagă pe cei doi domnitori pe firul istoriei”? Elevii răspund: „Unirea (tuturor)românilor într-o singură țară”

.Urmează: „Enunțarea obiectivelor”. În acest moment al lecției., anunț elevii ce trebuie să știela sfârșitul lecției, și anume:

-să înțeleagă că înfăptuirea Unirii din 1918 este opera poporului român;

-să explice importanța Unirii în viața economică și socială a țării;

-să-și manifeste sentimente de admirație și respect față de cei ce au făcut Unirea;

-să elogieze actul Unirii prin învățarea de poezii patriotice, prin aniversarea, lamonumentul eroilor din sat, la data de 1 Decembrie sau de Ziua Eroilor.

Urmează „Prezentarea conținutului noii învățări”.Elevii vor arăta pe hartă România, Transilvania, vor reaminti treptele Unirii până la1918.

Ecoul Unirii lui Mihai Viteazul(1600), Unirea din 1859. Importanța cuceririi IndependențeiRomâniei din 1877 și a victoriilor de la Mărășești, Mărăști și Oituz.

În timp ce expun lecția, scriu și schema pe tablă. Elevii clasei a IV-a copiază schema de petablă:

1.Lupta pentru Unire: 1600 – Unirea făcută de Mihai Viteazul -1859;- Unirea Modovei cu Țara Românească.

2.Făurirea statului național România-1 Decembrie 1918, la Alba Iulia peste 100.000 de delegați au votat Unirea Transilvanieicu România.-Aderarea la Unire a maghiarilor și germanilor care trăiau în Transilvania

3 Însemnătatea Unirii din 1918:

– dezvoltarea puternică a economiei;

– întărirea clasei muncitoare ;

– înflorirea culturii.

După scrierea schemei, elevii vor citi din manual lectura „Tricolorul Unirii”.

Prezint planșa cu Treptele Unirii,apoi imagini de laUnirea de la Alba-Iulia din 1918. Prin analiza ilustrațiilor se va evidenția rolul poporului în înfăptuirea Unirii. Imagini din Povestirii istorice.

În încheiere se cântă cântecul Pe-al nostru steag  și Hai să- ntindem hora mare.

Am făcut legătura de citireVisul împlinit din clasa a III-a, în care se vede și bucuria copiilor  pentru împlinirea visului de veacuri al poporului nostru – Unirea tuturor românilor într-o singurățară. Am prezentat cunoștințele cu căldură, i-am determinat pe elevi să participe sufletește la acestmăreț eveniment din istoria poporului român.

Elevii au aflat că laMarea Adunare populară de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918a participat și un delegat din satul nostru și anume preotul Nicolae Poravu care este înmormântat încimitirul din satul Moișa. Prin acest lucru elevii și-au dat seama de rolul avut de masele populare,de întreg poporul în înfăptuirea Unirii, dacă și din satul nostru a participat un delegat la mareleeveniment istoric.

Elevii au încercat trăiri emoționale în legătură cu evenimentul Unirii, bucuria și mândriasufletească patriotică în legătură cu acest eveniment. Întrebîndu-i pe elevi ce datorie avem noi fațăde cei care au luptat pentru realizarea acestui mare eveniment al poporului nostru, elevii au răspuns:

-Să-i cinstim pe înaintașii noștri;

-Să aniversăm în fiecare an evenimentul Unirii la monumentul eroilor din sat cu cânteceși poezii patriotice;

-Să învețe bine;

-Să se comporte frumos.

Pentru a demonstra continuitatea dacilor în Provincia romană  Dacia,după anul 106 amfolosit cuvintele de originedacă rămase în limbă, lucru ce nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi rămas populațiedacă pe acest teritoriu.

Astfel de cuvinte sunt: strună, mânz, mistreț, viezure, varză. La fel denumirile de ape păstratede la daci: de exemplu: Donaris – Dunăre, Maris – Mureș, Samus – Someș etc..

Dovezi ale continuității populației dacice pe acest teritoriu sunt și descoperirile arheologice.De exemplu: obiecte de ceramică, obiecte de podoabă, unelte (fiare de plug), obiceiuri deînmormântare.

Descoperiri mai aproape de localitatea noastră au fost la Cristești, Sîngeorgiu de Mureș,Voievodeni. Pentru a demonstra acest lucru am folosit harta cu localitățile din Provincia Romană  Dacia și imagini din Istoria ilustrată a poporului român.

Pentru a demonstra continuitatea populației daco- romane pe acest teritoriu am folosit harta culocalitățile unde s-au descoperit urme de viață a populației daco – romane din secolele III-IV, înTransilvania, 60 de localități identificate. Monede din secolele III-V în 160 de localități. Dinsecolele VI-IX sunt multe astfel de localități în Banat și Transilvania. De exemplu: Din secoleleVI- VII: 43 de localități, din secolele VIII-IX sunt 69 de localități, descoperiri monetare, dinsecolele VI-XI: în 34 de locuri – după harta de la pagina 73 din Istoria ilustrată a poporului român.

Localitatea cea mai apropiată de noi unde s-au găsit urme de viață din secolele VIII-IX esteMorești.

Am folosit și harta de la pagina 80 din Istoria ilustrată a poporului roman în care sunt prezentate principalele formațiuni politice – îndeosebi voievodate și cnezate – atestate în scris, demărturii arheologice, de toponime în secolele III-XIII. În Transilvania existau ducatele lui Glad,Menumorut, Gelu – Românul, altul în centru Transilvaniei. Acestea sunt pomenite și de notarulAnonymus al regelui Ungariei în cronica sa Faptele ungurilor . Începând din secolele IX și X,izvoarele bizantine, armene, germane, ruse și maghiare, îi atestă în scris pe românii așezați în ariaCarpaților și dunăreană. Aici se poate intercala documentul cu atestare documentară a satuluinostru -1256, dovada că am existat pe aceste meleaguri.

Educația patriotică presupune sentimente și atitudini patriotice. În procesul însușiriicunoștințelor de istorie, prin studiul lecturilor istorice elevii iau atitudine față de faptele șievenimentele istorice.

Astfel, elevii aprobă iscusința și vitejia lui Mircea cel Bătrân, curajul lui de a înfrunta cea maimare putere a timpului și condamnă faptele turcilor, care au venit să calce Țara Românească.

În lecția „Lupta comună a românilor sub conducerea lui Iancu de Hunedoara împotrivaturcilor” elevii au nutrit sentimente de dragoste și admirație pentru marele strateg Iancu deHunedoara, pentru priceperea lui în tactica militară a timpului.

În legătură cu Ștefan cel Mare, mare personalitate istorică, elevii au nutrit calde sentimente deadmirație și prețuire asemuindu-l cu un erou din basme, pentru faptele lui mărețe, pentru pricepereași iscusința cu care a apărat Moldova de năvălirile tătare și turcești.

Față de marele domnitor și erou național Mihai Viteazu, elevii au dezvoltat sentimente deadmirație și recunoștință pentru modul cum marea personalitate istorică a cucerit independența fațăde turci, pentru faptul că el a înfăptuit prima Unire a tuturor românilor, trezind, astfel, conștiințaunității poporului român, făclie nestinsă până la împlinirea marelui deziderat al poporuluiromân – Unirea într-o singură țară.

Astfel de sentimente au trăit elevii și pentru ceilalți domnitori sau eroi naționali, care aucondus cu pricepere țara sau au luptat pentru dreptatea și libertetea poporului român. De exemplu:Horea, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza ș.a.- chipul lor fiind îndrăgit prin prezentarea imaginilor din Povestiri istorice.

Elevii au apreciat pozitiv faptul că statul nostru cinstește eroii poporului român, ridicândmonumente închinate domnitorilor, personalităților istorice, poporului însuși – făptuitor de istorie.

Elevii au înțeles că avem un trecut cu care ne mândrim, am moștenit multe lucruri de preț,obiectivele istorice, monumente de artă, patria însăși, cu frumusețile și bogățiile ei, care îmbogățitecu realizările de azi ale poporului nostru, constituie o neprețuită comoară, pentru care strămoșiinoștri n-au precupețit să-și dea viața să o apere și care, la nevoie, și noi vom ști să o apărăm.

Fiind conștienți de aceasta, elevii îndrăgesc mai mult locurile natale, casa părintească, școala,satul cu locuitorii lui, apreciază munca oamenilor, își manifestă dorința de a munci, de a învăța mai bine, de a-și ajuta părinții, de a se comporta frumos, de a înfrumuseța școala și împrejurimile, îșimanifestă dorința ca ei să participe în viitor la înfăptuirea realizărilor poporului nostru ca tineri bine pregătiți profesional, mai buni patrioți, adevărați fii ai României.

Prin lecțiile de istorie nu am urmărit numai cunoașterea evenimentelor, datelor istorice, ci șirealizarea educației afective a elevilor. Am urmărit, prin sensibilizarea elevilor, trezirea unor trăiriemoționale, prin participarea afectivă la evenimentele istorice de care au luat cunoștință, formareasentimentelor de prețuire și profund respect pentru faptele înaitașilor noștri, pentru cei ce și-au jertfit viața ca noi să ducem o viață liberă și fericită, formarea sentimentelor de dragoste față defrumusețile și bogățiile patriei noastre, față de realizările mărețe ale poporului nostru.

Cunoscând setea de libertate a poporului nostru, moștenită de la strămoșii noștri – dacii-libertate pentru care poporul nostru a dat nenumărate pilde de eroism și jertfe supreme, dorința delibertate moștenită și transmisă din generație în generație până în ziua de azi și contopită cu dorințade pace în întreaga lume, elevii au înțeles că au datoria să ducă mai departe această ștafetă, să fie laînălțimea trecutului și prezentului poporului nostru. Cum spune și cântecul ce urmează:

,, Cea mai mare iubire

E iubirea de țară

De această iubire 

Nimeni nu te desparte,

O primești moștenire

Și-o transmiți mai departe.,,

Prin alte activități educative:

Educația patriotică nu se realizeză numai prin forma de bază a activității instructiv – educative- lecția, ci se extinde și se completează și prin alte modalități de lucru, înafară de clasă și școală, cumare valoare educativă, formativă și de cunoaștere.

Excursiile, vizitele, drumețiile, cu formele lor specifice contribuie la educarea patriotică acopiilor. Vizitele și excursiile cu caracter instructiv sunt forme de activitate didactică în afara claseiși a școlii, prin care elevii dobândesc cunoștințe, adâncindu-le, consolidându-le și sistematizându-le pe cele dobândite anterior, pe baza perceperii directe a obiectelor și fenomenelor studiate încondițiile lor naturale sau a unor urme sau imagini ale acestora, păstrate în muzee.

În vederea completării și consolidării cunoștințelor elevilor despre istoria poporului român șivalorificarea acestora în vederea educării patriotice a copiilor, am organizat mai multe excursii. Încadrul acestora, la Târgu-Mureș, am vizitat Muzeul de istorie

situat în Palatul Culturii. În acestmuzeu au văzut colecțiile de obiecte, unelte, arme, podoabe , din piatră, metale sau ceramică, princare au luat contact nemijlocit cu izvoare despre diferite epoci istorice, care i-au ajutat să înțeleagămai profund cele învățate la lecțiile de istorie cu privire la vechimea poporului român și ladezvoltarea societății românești de-a lungul veacurilor.

Au văzut elevii în muzeu tot firul istoriei poporului român până în ziua de azi, oarecum autrecut și ei prin timp, au trăit istoria de la începuturi și până astăzi. Elevii au părăsit muzeul profundimpresionați de bogăția și măreția faptelor glorioase ale strămoșilor noștri.Vizitând apoi centruorașului, ne-am oprit la statuia revoluționarilor Bălcescu, Avram Iancu, unde am intonat cântece patriotice.

Apoi am poposit la statuia Ostașului roman și la Cimitirul eroilor unde am evocat, în câtevacuvinte, jertfele aduse de armata română în al doilea război mondial pentru eliberarea orașului și aîmprejurimilor. Am intonat cîntecul Imnul eroilor și am făcut poze cu elevii. La Deva, am admirat statuile lui Decebal, unde Decebal este reprezentat în picioare sprijinitde scutul său, la poalele înălțimii ce are pe culme o cetate. Elevii au admirat statuia marelui regedac, constituția fizică, bărbăția ce reiese din chipul lui.În parcul din centrul orașului am admirat cealaltă statuie a regelui dac, care-l reprezintă pe Decebal călare, ținând în mână steagul dacic, format din capul de lup și trupul de șarpe, care prinșuierul produs de luptă îi înspăimânta pe romani.

2.5 Specificul metodelor utilizate în predarea elementelor de istorie locală

Metodele de învățământ sunt căile de realizare a obiectivelor informative și formative alelecției de istorie și ale activităților extrașcolare cu conținut istoric. Ele pot fi privite din punctul devedere al profesorului, ca metode de predare, iar din punctul de vedere al elevului, ca tehnici deînvățare cât și din ambele sensuri, în adevărata concepere a interacțiunii profesor – elevi și aobiectului educației, ca metode de predare – învățare.

Învățătorul sau profesorul este principalul responsabil al demersului didactic, al direcțiilor pecare le va urma, pentru prefecționarea activității de predare – învățare a istoriei la clasa a IVa.

Metodele de integrare în lecție a elementelor de istorie locală nu se folosesc izolat, ci integrateîntr-un sistem metodologic. Stabilirea acestui sistem pentru fiecare activitate didactică depinde deobiectivele urmărite, de conținutul problemei, de nivelul clasei, de timpul afectat studiului. Esteimportant ca, plecând de la analiza fiecărei activități didactice și ținând seama de criterile ce trebuiesă stea la alegerea metodelor potrivite, învățătorul sau profesorul să selecteze metodele care solicităîntr-un grad mai mare participarea activă a elevilor.

Cerințe pe care învățătorul sau profesorul trebuie să le aibă în vedere, în scopul perfecționăriidemersului didactic în predarea istoriei:

•Să cunoască componentele metodelor de învățământ în corelație cu cercetările de specialitate,de metodică, de psihopedagogie.

•Să utilizeze metode adecvate de predare – învățare a istoriei, în concordanță cu obiectiveleoperaționale.

•Să adapteze conținutul învățării la particularitățile de vârstă, la natura mijloacelor deînvățământ.

•Să dinamizeze formele expunerii – povestirea, explicația, prelegerea – pentru a le sporidimensiunea activă, prin îmbinarea lor cu metode de învățare prin descoperire, modelare, problematizare.

•Să accentueze latura formativă a metodei de învățământ ajutându-i pe elevi să-și ia informațiade care au nevoie la momentul potrivit.

•Să-i învețe pe elevi să utilizeze eficient metodele de învățământ și să-i ajute să deprindă tehnicide învățare; pentru acest lucru, este necesar ca elevul să segmenteze elementele informațiilor,ca apoi să poată defini noțiunile conceptuale.

•Varietatea metodelor, procedeelor didactice să vină în concordanță cu nevoile clasei și care să seadapteze din mers diverselor situații de învățare.

În clasa a IV-a, în predarea istoriei, este necesară îmbinarea povestirii cu explicația, atuncicând utilizăm ca elemente de istorie locală materialul narativ, folcloric sau beletristic. Materialul deistorie locală contribuie la ridicarea eficienței povestirii întrucât oferă posibilitatea selectării unuimaterial autentic și atrăgător, care creează în conștiința elevilor impresii vii, plastice, reale, desprelocurile în care se desfășoară evenimentul istoric.

Expunerea narativă, descriptivă, a unui material din istoria locală, servește ca punct de plecare pentru concluzii și generalizări. Povestirii îi urmează explicația, expunerea, întemeindu-se pe argumente naționale, pe baza materialului intuitiv și demonstrativ.

Prin conversație elevii sunt solicitați în formularea concluziilor și stimulați în activitateaindependentă de studiere a elementelor de istorie locală. În cadrul lecției, după expunereaconținutului ei științific, creându-se un cadrul afectiv favorabil, se poate introduce prezentarea unor documente, fragmente ale acestora, material beletristic, folcloric, care să completeze conținutul deidei cu elemente concrete ale istoriei locale. Desigur, prezentarea acestora trebuie să fie însoțită permanent de explicații care să argumenteze științific faptele relatate.

Expunerea conținutului științific al lecției este însoțită de prezentarea, descrierea, explicareaunui material intuitiv, demonstrativ.

Demonstrația este o metodă prin care profesorul are posibilitatea prezentării directe sauindirecte, prin imagini ale obiectivelor arheologice în scopul asigurării activității de învățare, o bazăde documentare bogată și sugestivă. Prin demonstrație, profesorul depășește simpla ilustrare a faptelor istorice și îi conduce pe elevi de la perceperea acestora, la efectuarea unor operații deanaliză, sinteză și comparare.

Demonstrația îmbracă forme variate, în funcție de mijloacele de învățământ specifice istoriei:

•Demonstrația cu ajutorul unor obiecte și urme istorice reale contribuie laformarea reprezentărilor și noțiunilor de istorie și le conferă trăinicie. O bunăsoluție, atunci când nu este posibilă aducerea unor obiecte în școală, este vizita lamuzee, pe șantiere arheologice, la diferite monumente istorice. Vizitele,excursiile prin localitățile din împrejurimi, care dețin o încărcătură istorică vastă,au un rol educativ foarte ridicat. Treptat, trebuie făcut cunoscut elevilor faptul că pe aceste locuri s-au petrecut fapte istorice, că locuitorii acestei zone și-au aduscontribuția lor la prima carte a neamului, istoria. Localitățile din împrejurimi:Reghin, Târgu-Mureș, Sighișoara, Alba-Iulia, marile lor complexe muzeistice,trebuie să fie, de asemenea, locuri de atracție pentru elevii noștri pentru că acolo,în muzeu, elevul vede altfel istoria.

• Necesitatea demonstrării cu ajutorul izvoarelor de istorie locală este dovedită în practica școlară. „Profesorul poate folosi izvoare de istorie locală, arheologie,documente, fragmente din cronici, din arhivele instituțiilor, inclusiv ale școlilor locale. Practica școlară atestă faptul că izvorul istoric local poate fi folosit întoate momentele lecției, acolo unde profesorul consideră că are cel mai mareefect și poate fi integrat în istoria patriei. Arhivele școlilor constituie o sursăimportantă de documentare atât pentru școala respectivă, cât și pentrureconstituirea activității unor personalități, cândva elevi ai școlii respective”.(Felezeu, C. 1998, pag.73).

•În predarea – învățarea istoriei, demonstrația cu ajutorul beletristicii dă posibilitatea prezentării faptelor istorice în forme accesibile, plastice. Existăopere literare care reflectă în mod autentic realitatea istorică și au valoareartistică deosebită.

•Demonstrația prin reprezentări grafice: tablouri, fotografii, hărți, planuri, au oimportanță deosebită deoarece prezintă în fața elevilor imagini pe care ei nu le pot percepe în mod direct, obiecte vechi, imagini ale unor personalități istorice,scene ale unor evenimente istorice.

•Demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale imprimă lecției dinamism șidă posibilitatea elevilor de a observa fenomene petrecute în istorie, care altfelsunt inaccesibile.Eficiența metodelor și mijloacelor de învățare a istoriei în clasa a IV –a crește în măsura încare profesorul sau învățătorul reușește să trezească curiozitatea și interesul elevilor. Utilizareaorcărei metode trebuie să asigure o îmbinare firească a activității independente a elevului, cu cea îngrup. Activitatea independentă, individualizată, diferențiată, creează condiții optime pentruactivitatea fiecărui elev, iar o bună coordonare a activității în grupe mai mari sau mai mici îi pregătește pentru integrarea socială, le dezvoltă abilitățile de comunicare.

CAPITOLUL III

TEMA:Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul orelor de istorie la clasa a IV-a

Scopul cercetării:

,,Cercetarea pedagogică are ca scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea,reformarea și prospectarea activității de însușire și educare în viziunea sistemică, bazându-se peinvestigarea teoretică și/sau practic – aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre componetelefenomenului educațional”. (Bocoș, M., 2007, pag. 9).

Cercetarea pedagogică efectuată de cadrele didactice, este cercetare – acțiune, cercetare practic – aplicativă, experimentală și prin aceasta se valorifică experiența, dar experiența seîmbogățește prin experimentare.

Printre caracteristicile cercetării pedagogice amintesc: 

 – „caracterul inductiv -presupune acumularea de date care duc la îmbogățirea teoriei și practiciiexperimentale.

-caracterul ameliorativ- conduce la optimizări, perfecționări, inovări și reformări ale proceselor educaționale.

-caracterul prospectiv- vizează realizarea educației și modelarea personalității în perspectivacerințelor dezvoltării sociale, a exigențelor societății.” (Bocoș, M., 2007, pag.10).

Formarea personalității umane în cadrul restrâns, este rezultatul educației morale, civice și patriotice. Educația patriotică înseamnă formarea de reprezentări, noțiuni care să ducă la formarea conștiinței patriotice și atitudini, convingeri, care duc la formarea conduitei patriotice.

Educația patriotică se realizează prin mai multe discipline, dintre care cea mai importantăeste disciplina istorie.

Prin cercetarea – acțiune în cadrul disciplinei istorie,am dorit să testez cunoștințele elevilor la disciplina istorie, să ameliorez procesul de predare – învățare prin metodele folosite și prinintroducera elementelor de istorie locală care să ducă la formarea sentimentului de dragoste față de patrie, față de trecutul glorios al poporului nostru în luptele pentru dreptate, libertate șiindependență, dragoste față de locurile natale, de familie, de cei apropiați, a sentimentului patrioticla elevi.

Toate acestea depind de pregătirea și experiența cadrului didactic, de căldura cu care el letransmite elevilor evenimentele istorice, de exemplul său personal. Pentru a reuși acest lucru,dascălul trebuie să fie, în primul rând, el un bun patriot.

3.1 Obiectivele si tipul cercetării

Obiectivul general

Formarea sentimentului patriotic la elevi prin cunoașterea și valorificarea elementelor deistorie în general și de istorie locală în special.

Obiectivele cercetăii

– utilizarea de metode adecvate pentru determinarea obiectivă a nivelului de pregătire a copiilor;

– înregistrarea, valorificarea și compararea rezultatelor obținute cu elevii clasei a IV-a în etapa preexperimentală, experimentală, postexperimentală;

– analiza rezultatelor obținute în activitatea didactică, în urma utilizării metodelor specifice în predarea – învățarea istoriei;

– măsurarea gradului de implicare a elevilor, învățătorului si părinților în derularea activitățiididactice.

Tipul cercetării: cercetare-acțiune

3.2 Ipotezele și variabilele cercetării

Ipoteză general

Dacă valorificăm elementele de istorie locală, în cadrul lecțiilor de istorie, atunci seformează sentimentele patriotice la elevi.

Ipoteza specifică

Valorificarea elementelor de istorie locală prin utilizarea de modalități specifice în predareaistoriei: vizitele la muzee, acțiuni culturale la monumentele istorice, excursii pe teme istorice, duc laformarea sentimentelor patriotice la elevi.

Variabilele cercetării

a)Variabila independent

-elementele de istorie locală-metodele folosite: excursii, vizite, acțiuni cultural

– patriotice la Monumentul Eroilor din localitate

-modalitățile și instrumentele folosite în cercetarea pedagogic

b)Variabila dependentă

1.accesibilizarea și eficientizarea predării lecțiilor de istorie cu conținut local și național

2.îmbunătățirea performanțelor școlare

3.formarea și dezvoltarea comportamentelor și conduitei elevilor

 4.formarea și dezvoltarea sentimentului patriotic local și național

3.3 Coordonatele generale ale cercetării

Locul de desfășurare a cercetării

Școala general numărul7 Hunedoara,județul Hunedoara

Perioada de desfășurare a cercetării

Anul școlar 2015,semestrul I

Eșantionul de participanți

În cadrul cercetării am investigat două grupe de elevi de clasa a IV-a.Numărul de elevi este de 15.Nivelul de pregătire al elevilor este asemănător.

Pentru grupa de controls-a parcurs material în mod obișnuit,iar pentru cea experimental am folosit metode interactive ca:jurnalul dublu,harta conceptual,metoda portofoliilor.

Eșantionul de conținut

– conținut curricular de istorie la clasa a IV-a

– conținutul manualului, a didacticii disciplinei, a ghidului metodologic

– conținutul elementelor de istorie locală

– conținuturile dobândite prin vizite și excursii pe teme istorice

– conținuturile dobândite în cadrul manifestărilor patriotice organizate la monumentul eroilor cuocazia evenimentelor istorice.

3.4 Coordonatele metodice ale cercetării

3.4.1 Metodele de cercetare utilizate

Pentru testarea ipotezei s-au utilizat următoarele metode de cercetare: observația sistematică,metoda studierii documentelor școlare, metoda studierii documentelor istorice, metoda testelor,metoda analizei produselor activității elevilor, experimentul didactic.

Observația sistematică presupune urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unuieveniment, realizîndu-se prin prisma scopului cercetării și a ipotezei cercetării.În cazul de față, observația a fost valorificată la clasa supusă cercetării, stabilindu-se în prealabil aspectele ce trebuie observate: implicarea copiilor în activități și rezolvarea sarcinilor,comportamentul copiilor în relațiile cu colegii, cu învățătorul și cu alte persoane, reacțiile copiilor,alte evenimente ivite pe parcurs, cu relevanță în cercetare.

Metoda studierii documentelor școlare

În etapa de documentare am studiat documentele școlare: curriculum-ul cu obiectivele șitemele prevăzute la disciplina istorie, manualul de istorie de clasa aIV-a -Editura Aramis, ghidulmetodologic de aplicare a programei de istorie în ciclul primar, metodica predării istoriei în ciclul primar.Folosind această metodă am putut face corelarea între obiectivele, curriculumul și conținutullecțiilor din manual, din care unele sunt la alegere, potrivit programei școlare.

Metoda studierii documentelor istorice:

Tot în etapa de documentare am folosit metoda studierii documentelor istorice. Pe lângă altedocumente studiate am cercetat documentele referitoare la trecutul localității noastre. Am consultat următoarelor documente:

-Regiunea Hunedoara ghid touristic-Octavian Floca

-Prima epistolă către hunedoreni-Romulus Vasile Ioan

-A doua epistolă către hunedoreni-Romulus Vasile Ioan

Datele istorice locale culese din aceste documente au fost intercalate în cronologia evenimentelor deistorie locală la clasa a IV-a, fiecare la tema corespunzătoare .

Metoda analizei produselor activității

Această metodă presupune analiza, potrivit scopului și obiectivelor cercetării, a datelor oferite de componetele portofolului celor care învață. „Componetele portofolului elevilor, respectiv produselor activității lor, reprezintă obiectivări și condensări ale demersurilor și rezultatelor lor,corelate cu acțiunile desfășurate de ei în cadre formale, nonformale și informale”. (Bocoș, M.,2007, pag. 108).

Analiza portofoliilor elevilor mi-a oferit date în legătură cu anumite trăsături, aspecte șiatribute distinctive ale personalității lor (preocupări, înclinații, interese, nevoi educaționale), a creat posibilitatea de a anticipa modalități concrete de formare și modelare a personalității subiecților, precum și modalităților de intervenție în manifestările lor comportamentale.

Dintre componetele portofoliilor efectuate cu elevii amintesc: proiecte, referate, compuneri,teste de cunoștințe, fișe de lucru, desene, caiete de notițe.

Metoda testelor

Această metodă s-a folosit pentru obținerea de informații în legătură cu personalitateasubiecților investigați, cu nivelul de competențe și cunoștințe al acestora, cu comportamentele lor.

Testul reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr-o serie de itemi, care vizeazăcunoașterea nivelului de cunoștințe, capacități, competențe, comportamente, etc.

Itemul este o întrebare, o temă, o probă, o problemă teoretică sau practică ori o unitate deconținut care reprezintă o parte independentă a testului.

Am folosit teste pedagogice de cunoștințe și de tip individual destinate studierii nivelului decunoștințe și al fondului educațional al subiecților în vederea ameliorării practicilor educative.

Am folosit teste inițiale pentru a stabili nivelul cunoștințelor elevilor la început.

Teste formative în scopul verificării gradului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor șiachizițiilor, stabilirii valorilor variabilelor dependente și adoptării de măsuri ameliorative.

Testele finale pentru a stabili evoluția eșantioanelor experimental și de control în diferitele faze ale experimentului:

-Compararea datelor finale cu cele inițiale la ambele eșantioane,

-Stabilirea diferitelor rezultate obținute între cele două eșantioane,

-Stabilirea eficienței noii modalități de lucru

3.4.2 Resurse material utilizate

Resursele materiale utilizate în cadrul cercetării:

 Documentele curricular

-Programa de istorie la clasa a IV-a

-Manualul de istorie – clasa a IV-a

-Ghidul metodologic de aplicare a programei de istorie în ciclul primar

 -metodica predării istoriei în ciclul primar

Documente istorice

-Istoria ilustrată a poporului român – C. Giurescu

-Regiunea Hunedoara,ghid turistic

-Prima si a doua epistolă către hunedoreni

-Istoria poporului roman

-Colecția magazine istoric

Alte materiale

:-Planșe istorice

-Atlase istorice

-Tablouri, portrete istorice

-Filme istorice

-Monumentele istorice vizitate

-Muzeele istorice vizitate

-Monumentul eroilor din oraș

-Plăcile memoriale din localitate

-Cărțile de literatură istorică

-Cărți istorice

-Cântecele patriotice

-Drapelul României, Stema României

-Vizită la Castelul Corvinilor

3.4.3 Instrumente de cercetare

-teste pedogogice de cunoștiință

3.5 Descrierea experimentului didactic

„Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării ( în ambelevariante înregistrându-se un spor de cunoaștere) și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.”(Bocoș, M., 2007, pag.84).

Prin experimentul pedagogic se provocă anumite fapte pedagogice în scopul studierii lor. Pe baza rezultatelor colectate obținem confirmarea sau infirmarea ipotezei.

Experimentul s-a desfășurat în trei etape.

3.5.1 Etapa preexperimentală

În etapa preexperimentală( pretestul)se stabilește nivelul existent de cunoștințe în momentulinițierii experimentului didactic și se stabilește atât grupa experimentală cât și cea de control.

Modalitatea de lucru cea mai frecvent utilizată în această etapă este testul inițial sau pretestul care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane. La începutul semestrului I, li s-aaplicat copiilor din cele două grupe un test de evaluare a cunoștințelor care a cuprins itemiireferitori la cunoștințele istorice însușite de elevi în cadrul lecțiilor de citire cu conținut istoric saudin alte surse.

TEST INIȚIAL

1.Cine sunt strămoșii noștri?

2.Cu ce se ocupau ei?

3.Când este atestat orașul nostru?

4.Care sunt statele feudale românești?

5.Care este domnitorul amintit în lecția Condeiele lui Vodă ?

6.Care este domnitorul pe care l-au ajutat feciorii Vrâncioaiei?

7.Ce fapte de seamă a făcut Mihai Viteazu?

8.Ce știți despre Iancu de Hunedoara?

9.Ce sărbătorim la 1 Decembrie?

10.Ce semnificație istorică are această zi?

Punctajul maxim pentru fiecare item este de 5 puncte.

Între 46-50 puncte – calificativul FB.35-45 „ – „ – B22-34 „ – „ – S

La clasa experimental s-au obținut următoarele rezultate:

Grupe de calificative nr elevi procentaj%

FB 4 26,66%

B 7 46,66%

S 2 13,33%

I 2 13,33%

Punctaj 77,98%

În urma testului aplicat s-a observat că doi elevi nu au găsit răspunsurile la întrebări, înlecturile studiate în anii anteriori. Elevii au dobândit calificativele : B -7 și FB – 4. Acest lucru aratăcă majoritatea elevilor posedă cunoștințe necesare pentru a putea începe studiul istoriei în modorganizat.

La clasa de control s-a aplicat accelași test.S-au obținut urmatoarele rezultate:

Grupa calificativelor numar elevi procentaj

FB 4 26,6%

B 6 40%

S 3 20%

I 2 13,33

Punctaj 74,93%

Comparând rezultatele celor două eșantioane s-au obținut următoarele diferențe:

Efectuând procentajele, față de punctajul maxim posibil, s-au obținut 77,98% la clasaexperimentală și 74,93% la clasa de control. Diferența este de 3,05 %.Având în vedere diferența de procentaj, se poate spune că rezultatele obținute la cele douăeșantioane sunt foarte apropiate.

3.5.2 Etapa experimental

În etapa experimentală,a testului de progres, la clasa experimentală am introdus variabilaindependentă și elementele de istorie locală la unitatea de învățareistoria locală , metodele folosite,instrumentele de cercetare. În acest timp la clasa de control, activitatea s-a desfășurat în modobișnuit .

La clasa experimentală, proiectarea, realizarea și evaluarea au fost efectuate din perspectivavariabilei independente, potrivit ipotezei specifice: valorificarea elementelor de istorie locală prinvizite, excursii, activități cultural – artistice pe teme istorice.

Copii au lucrat la un portofoliu cu tema:Stramoșii noștri.

Elevii și-au distribuit rolurile în cadrul clasei experimentale. Au realizat desene, compuneri,au adunat texte literare, diferite materiale documentare. Portofoliul a cuprins:

-Portretele conducătorilor daci și romani

-Hărți istorice-Imagini cu monumentele istorice:

Columna lui Traian și Monumentul de la Adamclisi

-Imagini cu ruinele de la Sarmisegetuza

-Texte și poezii, legende, despre strămoșii noștri

-Fragmente din scrierile antice despre strămoșii noștri

-Compuneri pe această temă.

Bibliografie:Cântecul Columnei de Al. MitruPoezia:

 Decebal către popor 

de G. Coșbuc

 Povestiri istorice

de Al.Mitru

TESTUL FORMATIV

1.Care sunt cele mai vechi date despre orașul nostru?

………………………………………………………………………..

2.Întinderea Daciei lui Burebista

…………………………………………………………………………

3.Desfășurarea primului război daco- romanAnii……………………………………………..

4.Romanizarea dacilor s-a realizat prin:- colonizarea cu locuitorii din………………

– folosirea limbii………………..ca limbă oficială

– conviențuirea dacilor cu……………………

5.Care domnitor român a luptat mai întâi cu turcii? Anul și locul bătăliei………………..

6.Cine a fost Iancu de Hunedoara?Cu cine a luptat? Bătăliile mai importante……………………………

7. Anii de domnie a lui Mihai Viteazul……………………………………….

Bătăliile cu turcii…………………………………………………..

8.Prima Unire – descriere……………………………….

Bătălia de la Șelimbăr………………………

Intrarea în Alba- Iulia…………………

Cucerirea Moldovei……………………….

Destrămarea Unirii……………….Cauzele………………………..

9.Menționați reprezentații cei mai importanți ai revoluței de la 1848 din:

ȚaraRomănească………………………………

Moldova…………………………………………..

Transilvania……………………………………..

Cum s-a sfârșit revoluția de la 1848 în Țara Românească?

10.Când și cum și-a cucerit România Independența de stat?………………………………………………………………………….

Rezultatele obținute la test:

3.5.3 Etapa postexperimentală

În perioada de recapitulare finală, elevii au pregătit și un portofoliu, în paralel, pe aceastătemă. După parcurgerea perioadei de recapitulare finală, am dat elevilor spre rezolvare un test deevaluare. Acest test a fost dat și clasei de control, care a parcurs materia în mod obișuit, între celedouă teste: inițial și final ( de evaluare).

TEST DE EVALUARE FINALĂ

1.Cum s-a format poporul român? Dar limba română? ……………………………………………………..

2.Care au fost primele formațiuni statale în Transilvania? …………………………………………………

3.Cum s-a întemeiat statul medieval Țara Românească? ……………………………………………………

4.Cum s-a întemeiat Moldova? ………………………………… Anul…………………………………

5.Care domnitori au fost cei mai vajnici apărători ai neatârnării țării?Țara DomnitorulAnii de domnieLupta, anul, localitatea

6.Cum s-a realizat prima Unire? …………………………………………………………………………….

Domnitorul……………………………….. Anul……………………………………………………………..

7.Cum s-a înfăptuit Unirea din 1859? ……………………………………………………………………

Reformele lui Cuza…………………………………………………………………………………………….8.Cum s-a obținut Independența de Stat a României? ………………………………………………..

Cine era conducător……………………………………………………………………………………………

Bătăliile mai importante ………………………………………………………………………………………

9.Cum s-a înfăptuit România Mare? ………………………………………………………………………..

10.Ce îndatorire avem noi față de înaitașii noștri? ………………………………………………………..

Fiecare întrebare este notată cu 5 puncte. Se pot obține maxim 50 de puncte :Între 46-50 – FB35.45-B22-34 – S.

Rezultatele obținute la test:

Procentajul este de 88,40%.

Reyultate obținute la clasa de control:

  S-au obținut 6 calificative de foarte bine, 6 calificative de bine,2 de satisfăcător și un insuficient.

Ilustrarea grafică a rezultatelor testului final la clasa de control.

CAPITOLUL IV

Prezentarea,analiza și valorificarea cercetării

După parcurgerea etapelor de cercetare, în urma testării s-au obținut următoarele rezultate:La clasa experimental s-a obținut din punctajul maxim posibil procentajul și diferența de procentaj după cum urmează în tabelul de mai jos.

La clasa experimentală diferența de progres între testul inițial ( 77,98%.) și testul final(88,40%) este de 10,42% .

Numărul calificativelor de FB a fost în continuă creștere. Calificativul Bine a scăzut de laTestul inițial la Testul I de progres, apoi a rămas constant. Calificativul Suficient a urcat de laTestul inițial la Testul 1 de progres, apoi a fost în coborâre.Calificativul insuficient a scăzut de la Testul inițial la Testul1de progres la zero și la celelalte testes-a menținut la această valoare.

Diferența de progres Între eșantionul experimental și cel de contol:

Se observă o diferență de progress între clasa experimentală și cea de control de5,35 %ceea ceînseamnă că rezultatele obținute la clasa experimentală sunt mai bune . Au atitudini mai sănătoasecu mai mare grad de responsabilitate, acest lucru se vede și în reacțiile copiilor. S-a observat că pe parcurs, elevii participau cu mai multă însuflețire la acțiunile patriotice desfășurate. S-a observat oanumită doză de maturitate în comportarea lor.

CAPITOLUL V

Concluzii

Cercetarea – acțiune pe care am desfășurat-o pe parcursul anului școlar s-a înscris încadrul activităților instructiv – educative care, prin rezultatele lor, au dorit să confirme ipoteza de bază de la care am plecat, a obiectivelor cercetării și contribuie la îmbunătățirea metodelor de predare a lecțiilor de istorie, la accesibilizarea acestei discipline de învățământ, la găsirea unor mijloace adecvate de utilizare a cunoștințelor și noțiunilor de istorie în combinații diferite.

Elementele de istorie locală, pe care am urmărit să le includ în temele predate, în diferitemomente ale lecțiilor, au dat o notă de originalitate, mărind interesul elevilor pentru studiul istoriei.Abordarea unei modalități de lucru prin care elevul este pus în fața izvoarelor istorice, urmeistorice, documente, să le observe direct, acestea contribuie la înțelegerea faptelor și evenimentelor istorice, la formarea de reprezentări și noțiuni istorice care, la rândul lor, duc la formarea primelor elemente ale sentimentelor poatriotice la elevi, la formarea primelor trăsături ale personalității copiilor.

Analizând și comparând rezultatele de la pretest cu cele de la testele 1, 2 și 3 de progresși de la cel final de cunoștințe, se observă o creștere a numărului elevilor cu calificativul  FB și  Bșio descreștere a celor cuS și I ( a se vedea graficul cu calificativele).Ca procentaje, la clasa experimentală s-a obținut un progres de 10,42%, iar la clasa de control , un progres de 5,07 %.

Diferența de progres între cele două eșantioane este de 5,35 %,ceea ce demonstrează eficiențametodelor folosite în predare – învățare la clasa experimentală, eficiența variabilei independente.

Din analiza acestor procentaje se poate spune că ipoteza cercetării s-a confirmat -metodele folosite în predare – învățare au dus la formarea de reprezentări și noțiuni istorice la elevi.

•elevii și-au lărgit sfera de noțiuni și reprezentări istorice:

•elevii din clasa experimentală s-au remarcat, dovada fiind diferența de procentaj de 5,35 %(în plus);

•rezultatele experimentului sunt pozitive și reflectă evoluția copiilor;

•în comportarea copiilor se observă o oarecare maturitate, o anumită responsabilitate în participarea la acțiunile patriotice;

•educația patriotică nu este numai necesară, dar este și posibilă la vârsta școlară mică;

• experimentul didactic realizat și-a dovedit eficiența;

Recomandări educaționale

•diversificarea modalităților de realizare a educației patriotice;

•alegerea judicioasă a mijloacelor didactice;

•revizuirea politicilor educaționale privind realizarea educației patriotice în școală;

Modalități de diseminare a rezultatelor

•la lecții deschise, în cadrul comisei metodice și a cercului pedagogic;

•activități în care sunt invitați părinții;

• prezentarea de referate în cadrul sesiunilor de comunicări științifice, al simpozioanelor naționale;

•articole în reviste de specialitate;

Originalitatea cercetării

•folosirea de metode și mijloace didactice corespunzătoare temei de cercetare;

•urmărirea în permaneță a comportamentelor elevilor pe tot parcursul experimentului;

•oferirea de exemple concrete potrivit temelor studiate;

Limite ale cercetării

•nu fiecare lecție se poate studia în muzeu sau la locul evenimentului;

•există „dificultăți în evaluarea asimilării noțiunilor de istorie”; (Ghircu, A., în Bocoș, M., 2007, pag.217-218);

•există „dificultăți în evaluarea comportamentelor, în studierea și analiza cantitativă a modificărilor de comportament, de interese, de atitudini, de sisteme de evaluare, etc. la nivelul subiecților investigați” . (Bocoș, M., 2007, pag. 218).

Deschideri spre alte teme de cercetare

•educație și responsabilitate;

•urmărirea comportamentului elevilor chestionați pe traseul școlar în gimnaziu;

• problema poate fi cercetată și din alte perspective;

BIBLIOGRAFIE

Alecu, E., (2005), Cercetarea pedagogică, suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca,Extensia Târgu-Mureș.

Bocoș, M., (2002), Instruirea interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Ediția a II-a, revăzută,Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.

Bocoș, M., (2003), Cercetare pedagogică. Suporturi teoretice și metodologice, Ediția a II-a, EdituraPresa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bocoș, M., (2007), Teoria și practica Cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca.

Bocoș, M., Catalano, H., (2008), Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Volumul 1,Cercetări-acțiune, Colecția Pedagogia, Presa Universitară Clujeană, Cluj- Napoca.

Cerghit , I., (2006), Metode de învățământ, Ediția a-IV-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom,Iași.

Chiș, V., (2004), Pedagogia contemporană- Pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții deȘtiință, Cluj-Napoca.

Cristea, S., (1998), Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Cucoș, C., (2002), Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași.

Drăgan, I., Nicola, I., (1995), Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipom,Târgu-Mureș.

Dragătoiu, I., (1995), Introducere în metodologia cercetării științifice, Editura „Dimitrie Cantemir”Târgu-Mureș.

Almaș, D., (1985), Itinerare patriotice, Editura Sport – Turism, București.

Bălcescu, N., (1985), Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazu, Editura Minerva, București.

Beniuc, M., (1983), Patria – în Colecția de poezii patriotice „La trecutu-ți mare, mare viitor” ,Editura Albatros, București.

Botez, D., (1971) „Patria mea” în Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică,București

.Coșbuc, G., (1985), Poezii – Editura Biblioteca pentru toți, București.

Kogălniceanu, M., (1976), Opere, Volumul II, Scrieri istorice, Editura Academiei, București.

Lazăr, V., (1995), Repertoriul arheologic al județului Mureș, Casa de Editură ,,Mureș”- TârguMureș.

Mitru, A., (1981), Cântecul Columnei, Editura Ion Creangă, București.

Vlahuță, A., (1972), „Țara. Poporul” în volumul „România Pitorească”, Editura Sport-Turism,București.

Vulpe, R., (1981), Prefață la „Cântecul Columnei” de Alexandru Mitru, Editura Ion Creangă,București.

Xenopol, A. D., (1985), „Cartea neamului românesc”, Editura Dacia București.***

Colecția „Magazin istoric”

***(1998), Dicționar explicativ al Limbii Române, DEX.

***(2005), Curriculum pentru predarea istoriei în ciclul primar.

***(2005), Ghid metodologic pentru predarea istoriei în ciclul primar și gimnazial.

CASTELUL CORVINILOR DIN HUNEDOARA

CETATEA DEVEI

STATUIA LUI DECEBAL DEVA.