. Locul Si Rolul Bancii Comerciale In Structura Sistemului Bancar din Romania
CAPITOLUL 1
LOCUL ȘI ROLUL BĂNCII COMERCIALE ÎN STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA
Prezentarea generalǎ a bǎncii
Sistemul bancar în România
Sistemul bancar constituie liantul elemenetelor componente ale ansmblului economic, reprezentând, la rândul sǎu, un element primordial al acestuia fǎrǎ de care existența sa ar fi de neconceput.
Sistemul bancar este format din totalitatea bǎncilor care ființeazǎ în aria de referințǎ precum și în relațiile de conlucrare între ele pe de o parte, iar pe de altǎ parte și din relatiile acestora cu celelalte elemenete ale ansamblului economic care reprezintǎ clientele bancarǎ.
Componentele de bazǎ ale sistemului nostru bancar sunt formate din:
– Banca Naționalǎ a României, reprezentǎnd banca centralǎ, sau banca băncilor, cum este denumitǎ uneori, având rezervatǎ ca principalǎ funcție aceea de emisiune monetarǎ și de control al circulației bănești, de control al celorlalte bǎnci;
– bǎncile specializate pin care se realizeazǎ celelalte funcții ale sistemului bancar(de mobilizare și plasare a resurselor bǎnești proprii și a celor temporar disponibile, de încasǎri și plǎți, etc ), la care se adugǎ desigur CEC-ul devenit și el bancǎ și alte instituții financiare specializate.
Bǎncile comerciale sunt relativ numeroase, fiind în plinǎ dezvoltare atât numeric cât și organizatoric, iar printre acestea amintim bǎncile mai vechi, cu capital de stat în curs de privatizare, ca Banca Agricolǎ, Banca Românǎ pentru Dezvoltare, Banca Comercialǎ Românǎ, Banca pentru Comerț Exterior, “Bancorex”. “Bancpost”, la care se adugǎ bǎncile cu capital privat: Banca “Transilvania”, Banca “București”, Banca Româneascǎ.
Deși bǎncile comerciale au denumiri variate, datoritǎ cǎrora s-ar putea crea impresia cǎ desfǎșoarǎ activitǎți bancare specializate pe ramuri, ele însǎ sunt universale, adicǎ pot sǎ desfǎșoare toate activitǎțile bancare legale.
Bǎncile comerciale pot sǎ efectueze operații de încasǎri și plǎți și de creditare prin propria clientelǎ , însǎ nu pot sǎ efectueze astfel de operațiuni cu alte bǎnci comercile sau cu clienții acestora decât prin intermediul Bǎncii Naționale a României, prin conturi de disponibil deschise la banca bǎncilor.
O poziție centralǎ în cadrul sistemului bancar este ocupatǎ de Banca Naționalǎ a României, care este principala instituție prin intermediul cǎruia guvernul realizeazǎ politica monetarǎ, valutarǎ, de plǎți și de credit, în contextul și subordonatǎ politicii generale economice a țǎrii. Rolul multifuncțional al bǎncii centrale rezultǎ din funcțiile pe care le îndeplinește: – funcția de emisiune a monedei naționale, funcție în care banca centrlǎ are un rol primordial și preponderent în creația monetarǎ; – reglarea circulației monetare interne; – emisiunea instrumentelor de credit, aplicând în acest domeniu, politica monetarǎ și de credit a guvernului; – acordǎ credite statului și bǎncilor comerciale sub forma rescontului de cambii, împrumuturilor pe gaj, efectelor comerciale, lombardarea de efcte publice; -efectueazǎ operații de decontare între bǎncile comerciale și pǎstreazǎ depozitele acestora; – primește și pǎstreazǎ rezerve de aur ale statului; – realizeazǎ politica valutarǎ a țǎrii; – administreazǎ rezervele bugetare și valutare ale țǎrii; – reprezintǎ statul în relațiile valutare și de credit internațional.
O altǎ clasificare împarte sistemul bancar în bǎnci centrale, bǎnci specializate și instituții speciale de credit.
Bǎncile specializate, ca termen generic utilizat pentru a desemna ori ce altǎ bancǎ decât banca centralǎ, cuprind instituțiile care deruleazǎ operații specifice activitǎții bancare.În cadrul structurilor bancare cu economie de piațǎ dezvoltatǎ, bǎncile specializate sunt foarte diversificate, ele putând fi diferențiate dupǎ tipul operațiunilor sau dupǎ sfera teritorialǎ de cuprindere. Cele mai frecvent întǎlnite sunt:
Bǎncile de depozit care realizezǎ cea mai mare parte a activitǎțiilor lor pe plan intern, prin atragerea de depozite și acordarea de credite, pe termen scurt și mijlociu, firmelor și persoanelor fizice.
Bǎncile comerciale își desfǎșoare activitatea atât pe plan intern cât și internațional. Activitatea lor este foarte diversǎ și, prin aceasta, ocupǎ un loc deosebit de important în cadrul sistemului bancar:acordarea de credite firmelor; acceptarea de depuneri de la alte bǎnci și firme; administrarea averilor; plasamentul împrumuturilor; finanțarea schimburilor comerciale ale țǎrii unde sunt amplasate; acordarea de credite pe termen mijlociu și lung pentru export; acordǎ credite filialelor bancare sau comerciale aflate în strǎinǎtate; realizeazǎ operații de schimb valutar, atât pe plan intern cât și la cererea unor bǎnci, firme sau țǎri strǎine; mobilizeazǎ împrumuturi pentru diferiți solicitanți strǎini; efecteazǎ operații de comision, care constau în îndeplinirea dispozițiilor primite din partea clienților.
Bǎnci specializte în finanțarea comerțului exterior, au ca obiectiv de activitate atât operațiuni de casǎ, cât și operațiuni de credit privind derularea raporturilor economice internaționale.
Bǎnci ipotecare, acordǎ împrumuturi în numerar sau înscrisuri funciare, de regulǎ pe termen lung, garantate cu ipotecǎ asupra terenurilor sau clǎdirilor debitorului.
Bǎnci locale, care opereazǎ pe plan intern, au ca principalǎ activitate servirea clientelei locale, formatǎ din firme mici și mijlocii, precum și persoane particulare. Activitatea lor cuprinde atragerea de depozite, acordarea de credite, administrarea averilor.
Casele de economii sunt instituții bancare, cu o rețea vastǎ de mobilizare a disponibilitǎților bǎnești ale populației, prin diferite instrumente de economisire.Resursele pe care le dețin sunt plasate în hârtii de valoare, în împrumuturi acordate bǎncilor comerciale, altor agenți economici, statului și propriei clientele.
Instituțiile speciale de credit cuprind bǎncile cooperatiste, societǎțile de asigurare, societǎțile de finanțare a trusturilor de construcții etc. Își deruleazǎ atribuțiile statutare într-o anumitǎ ramurǎ a economiei sau într-o anumitǎ sferǎ a creditului, specializarea bǎncilor poate fi: de ordin economic limitate la un anumit sector de activitate(industrie, agricultutǎ, servicii, comerț); de ordin geografic, adicǎ localizate la un anumit spațiu regional sau internațional; de ordin tehnic vizeazǎ acordarea de credit pe termen scurt, mijlociu și lung.
În prezent sistemul bancar din Românie este format în exclusivitate din bǎnci comerciale cu vocație de bǎnci universale chiar dacǎ, în titulatura lor, unele din aceste bǎnci își limiteazǎ activitatea la anumite domenii economice sau la o anumitǎ specializare bancarǎ. Ca excepție de la regulǎ se poate da de exemplu Casei de Economii Si Consemnațiuni care are statut de bancǎ specializatǎ în atragerea de economii de la populație și care în general nu are tendințe de diversificare a obiectului de activitate.Acestǎ lipsǎ a specializǎrii bǎncilor pe domenii stricte de activitate este un fenomen normal în condițiile progresului tehnic în informaticǎ, precum și dezvoltǎrii unor instrumente și produse financiare bancare moderne, în cazul României este o consecințǎ a nivelului extren de redus al concurenței pe piața bancarǎ comparativ cu alte state cu tradiție în economia concurențialǎ
Prezentarea generalǎ a Bǎncii Comerciale Române SA
Dupǎ 1990, sistemul bancar din țara noastrǎ a cunoscut un proces de restructurare, s-a revenit la sistemul ce separǎ bǎncile dupǎ funcțiile de bazǎ și anume, Banca Naționalǎ a României ca bancǎ centralǎ și bǎncile comerciale ca societǎți comerciale.Banca Comercialǎ a preluat, începând cu 1 decembrie 1990 activitǎțile comerciale ale Bǎncii Naționale a României .
Banca Comercială Română este organizată ca societate pe acțiuni, are personalitate juridică și funcționează în baza Hotărârii Guvernului României nr.1101/1990 privind înființarea Băncii Comerciale Române S.A., a Hotărârii Guvernului României nr. 1195/1990 privind Organizarea Băncii Comerciale Române S.A. și a Statutului acesteia , cu respectarea Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale și a Legii nr.58 /1998 privind activitatea bancară .
Capitatul inițial de 7 miliarde lei a fost asigurat de către Banca Națională a României, din fondurile existente în bilanțul ei, la poziția “ Fondul de reevaluare a stocului de metale prețioase ” .
Pentru desfașurarea operațiunilor în valutã, s-a pus la dispoziția Băncii Comerciale Române S.A., din rezerva valutară, un fond de 40.000.000 dolari U.S.A.
Banca Comercialǎ Românǎ și-a dezvoltat de la început o largã rețea de unitǎți în întreaga țarǎ și întreține relații de corespondențǎ cu peste 400 de bǎnci strǎine. Banca dispune de un bun management, completat cu un sistem informatic ce asigurǎ un grad ridicat de operativitate și confidențialitate a operațiunilor.
Banca Comercialǎ participã cu capital la 14 societǎți cu caracter bancar, financiar și comercial din țarǎ și strǎinǎtate.
Din anul 1991 pâna în anul 2001, Banca Comercialǎ Românǎ a evoluat pozitiv, indicatorii principali ai bǎncii demonstrând o stabilitate și o prestație care au avut menirea de a confirma îndeplinirea obiectivului sǎu strategic general de pǎstrare a locului principal pe care banca îl ocupǎ în prezent în cadrul sistemului bǎncilor comerciale românești și consolidarea acestui loc. Elementele reprezentative și caracteristice pe care le voi prezenta în continuare sunt în mǎsurǎ sǎ întǎreascǎ cele exprimate mai sus.
Evoluția activelor bilanțiere și a structurii acestora.
Bilanțul bǎncii la 31.XII.2001 prezintǎ o creștere în termeni nominali fațǎ de 31.XII.2000 de 53,1% și în termeni reali de 8,9% ( tabelul nr. 1)
Tabelul nr.1
– % –
În anul 2001 se asigurǎ un bun echilibru între principalele plasamente, ca urmare a politicilor adoptate de bancǎ de dispersie și diminuare a riscului fațǎ de o concentrare prea mare a plasamentelor sub forma creditului bancar.
b. Structura resurselor bǎncii
Structura resurselor bǎncii este prezentatǎ în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
– % –
Principala resursǎ a bǎncii – depozitele de la clienți – prezintǎ urmǎtoarea structurǎ și evoluție în ultimii 3 ani (tabelul nr. 3)
Tabelul nr. 3
– % –
Indicatorii de performanțǎ pentru 2001 se mențin la un nivel bine cotat pe plan internațional: rentabilitatea capitalurilor proprii este de 31,52%, rentabilitatea activelor de 3,5% , iar indicele de adecvare a capitalului de 18,91% (fața de minimul recomandat de 8%).
Un element semnificativ privind dinamica activitǎții Bǎncii Comerciale Române pe parcursul anului 2001 îl reprezintǎ creșterea cu 23,2% a numǎrului clienților, ajuns la peste 1.575.000, în timp ce numǎrul conturilor deschise depașește 3.100.00, mai mare cu 27,8% fațǎ de 31 decembrie 2000.
Structura organizatoricǎ și operaționalǎ
Banca Comercială Română S.A. – Sucursala Vaslui și-a început activitatea la 1 decembrie 1990. Activul și pasivul pentru Banca Comercială Română S.A. – Sucursala Vaslui s-au preluat de la Banca Națională a României Vaslui și s-au stabilit prin protocol pe baza bilanțului contabil de la 30 noiembrie 1990. Cheltuielile ce s-au efectuat pâna la 30 noiembrie 1990, necesare organizării și funcționării Băncii Comerciale Române S.A.-Sucursala Vaslui au fost suportate de către Banca Națională a României.
Sediul central al Băncii Comerciale Romane S.A. se afla la București, Bulevardul Republicii nr.14, Sector 3 , România.
Banca Comercială Română S.A. – Vaslui, își desfãșoară activitatea prin sucursala din strada Ștefan cel Mare din Vaslui, prin Sucursalele din Bârlad, Huși si Agenția Negrești, pe baza aprobării Consiliului de Administrație al băncii.
Durata de activitate a băncii este de 99 de ani de la data emiterii a autorizației de funcționare de către Banca Naționala a României, cu posibilitatea extinderii acestei perioade.
Banca își înceteazã activitatea conform reglementărilor în vigoare pentru societățindicatorii principali ai bǎncii demonstrând o stabilitate și o prestație care au avut menirea de a confirma îndeplinirea obiectivului sǎu strategic general de pǎstrare a locului principal pe care banca îl ocupǎ în prezent în cadrul sistemului bǎncilor comerciale românești și consolidarea acestui loc. Elementele reprezentative și caracteristice pe care le voi prezenta în continuare sunt în mǎsurǎ sǎ întǎreascǎ cele exprimate mai sus.
Evoluția activelor bilanțiere și a structurii acestora.
Bilanțul bǎncii la 31.XII.2001 prezintǎ o creștere în termeni nominali fațǎ de 31.XII.2000 de 53,1% și în termeni reali de 8,9% ( tabelul nr. 1)
Tabelul nr.1
– % –
În anul 2001 se asigurǎ un bun echilibru între principalele plasamente, ca urmare a politicilor adoptate de bancǎ de dispersie și diminuare a riscului fațǎ de o concentrare prea mare a plasamentelor sub forma creditului bancar.
b. Structura resurselor bǎncii
Structura resurselor bǎncii este prezentatǎ în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
– % –
Principala resursǎ a bǎncii – depozitele de la clienți – prezintǎ urmǎtoarea structurǎ și evoluție în ultimii 3 ani (tabelul nr. 3)
Tabelul nr. 3
– % –
Indicatorii de performanțǎ pentru 2001 se mențin la un nivel bine cotat pe plan internațional: rentabilitatea capitalurilor proprii este de 31,52%, rentabilitatea activelor de 3,5% , iar indicele de adecvare a capitalului de 18,91% (fața de minimul recomandat de 8%).
Un element semnificativ privind dinamica activitǎții Bǎncii Comerciale Române pe parcursul anului 2001 îl reprezintǎ creșterea cu 23,2% a numǎrului clienților, ajuns la peste 1.575.000, în timp ce numǎrul conturilor deschise depașește 3.100.00, mai mare cu 27,8% fațǎ de 31 decembrie 2000.
Structura organizatoricǎ și operaționalǎ
Banca Comercială Română S.A. – Sucursala Vaslui și-a început activitatea la 1 decembrie 1990. Activul și pasivul pentru Banca Comercială Română S.A. – Sucursala Vaslui s-au preluat de la Banca Națională a României Vaslui și s-au stabilit prin protocol pe baza bilanțului contabil de la 30 noiembrie 1990. Cheltuielile ce s-au efectuat pâna la 30 noiembrie 1990, necesare organizării și funcționării Băncii Comerciale Române S.A.-Sucursala Vaslui au fost suportate de către Banca Națională a României.
Sediul central al Băncii Comerciale Romane S.A. se afla la București, Bulevardul Republicii nr.14, Sector 3 , România.
Banca Comercială Română S.A. – Vaslui, își desfãșoară activitatea prin sucursala din strada Ștefan cel Mare din Vaslui, prin Sucursalele din Bârlad, Huși si Agenția Negrești, pe baza aprobării Consiliului de Administrație al băncii.
Durata de activitate a băncii este de 99 de ani de la data emiterii a autorizației de funcționare de către Banca Naționala a României, cu posibilitatea extinderii acestei perioade.
Banca își înceteazã activitatea conform reglementărilor în vigoare pentru societățile comerciale la propunerea Consiliului de Administrație al băncii cu aprobarea Adunării Generale a Acționarilor.
Capitalul social subscris de stat a fost la înființare de 12 milioane lei, reprezentat prin 21.600.000 de acțiuni a 10.000 lei /acțiune putându-se emite și titluri cumulative.
Banca Comercială Română – S.A. are organizatii în teritoriu, o rețea de unitãți compusã din: sucursale și agenții – unitãți fără personalitate juridică, care funcționează în baza aprobării Consiliului de Administrație.
Structura organizatorică, numărul și structura de personal, statul de funcții, criteriile de studii și stagii pentru funcțiile specifice băncii, atât pentru administrația centrală, cât și pentru unitãțile subordonate, se stabilesc de Consiliul de Administrație al Băncii Comerciale Romane S.A.
Personalul care a trecut de la Banca Națională a României la Banca Comercială Română S.A. – Sucursala Vaslui se consideră transferat în interesul serviciului.
În scopul îndeplinirii atribuțiilor ce-i revin, Banca Comercială Română S.A. colaborează cu celelalte societăți bancare, ministerele, organele centrale și cu organele locale.
Sucursala Județeană Vaslui are în structura organizatoricã, în funcție de volumul, densitatea și complexitatea activității, urmatoarele compartimente de lucru (vezi fig.nr.2):
a. Serviciul coordonare și trezorerie;
b. Serviciul creditării scontului de stat;
c. Serviciul creditării scontului privat;
d. Serviciul operațiuni valutare;
e. Serviciul conturi și viramente I;
f. Serviciul de informatică și decontări interbancare;
g. Serviciul de contabilitate, secretariat – administrativ;
h. Serviciul de casierie și operațiuni cu numerar;
i. Juridic și contencios;
În exercitarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu ce le revin, între compartimentele de mai sus se stabilesc relații funcționale și de cooperare.
În cadrul sucursalei funcționează :
Comitetul director;
Comisia tehnico-economică;
Comisia pentru probleme sociale;
Comisia de examinare pentru încadrarea și promovarea personalului unității bancare.
Sucursala este o unitate cu sarcini operative și are relații cu agenții economici din sfera de activitate; are totodata atribuții de coordonare, îndrumare și control privind activitatea filialelor și agențiilor din subordine.
Fig. nr. 1. Organigrama Băncii Comerciale Române – S.A. Sucursala județeană Vaslui
Banca efectuează operațiuni bancare și financiare în țară și străinatate, atât în interes propriu, cât și pentru clienți, persoane fizice sau juridice, în numele unor instituții sau în colaborare cu acestea, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare, astfel:
1. Serviciul de conturi si viramente Acest serviciu asigură și răspunde, potrivit normelor de lucru ale băncii, de controlul bancar de ghișeu asupra operațiunilor dispuse de titularii de cont din sectorul privat și de stat, cooperațiile meșteșugărești și persoane fizice. De asemenea, se ocupă și de conducerea evidenței tehnico – operative.
În cadrul serviciului de conturi și viramente se deschid conturi agenților economici și se păstreaza disponibilitățile acestora, se asigură înregistrarea corectă și la timp, a tuturor operațiunilor executate, se executã controlul curent asupra actelor de casă și documentelor de decontare depuse de agenții economici, se preiau zilnic, prin șeful de serviciu sau referentul coordonator de grupă, pâna la ora 7:30, de la informaticianul desemnat în cadrul Serviciului de Informatică, extrasele de cont editate pentru ziua precedentă și mapele cu documente. De asemenea, se verifică extrasele de cont ale titularilor cu documentele, a 2-a zi de la data editării acestora; se urmărește ca explicațiile de pe documentele ce se opereazã în conturile clienților sã fie în concordanță cu normele de lucru ale băncii și se ține evidența notelor de ștornare, în conformitate cu precizările Băncii Comerciale Române, nr. XI/ 2961/5.11.1993, iar în situația corectării unor înregistrări contabile prin ștornare, se va urmării și influența acestora asupra dobânzilor.
2. Serviciul de informatică și decontări interbancare Asigură și răspunde de activitatea de informatică și decontări interbancare. În acest sens, analizează sistemul informațional decizional în strânsă corelație cu structurile organizatorice existente, în vederea stabilirii activităților, lucrărilor și operațiilor care pot fi perfecționate și automatizate, elaborează studii de fezabilitate privind informatizarea unor activități la nivel central, elaborează specificații de definire și de realizare pentru aplicații noi sau reproiectate, elaborează programe și realizează integrarea și testarea acestora în vederea implementării, elaborează strategii de testare și implementare a aplicațiilor realizate, asigură instruirea personalului care urmează să exploateze aplicațiile informatice, participă la elaborarea de norme si metodologii în vederea compatibilizării cu sistemele de prelucrare automată a datelor, asigură în colaborare cu utilizatorul final trecerea în exploatare a aplicațiilor informatice, preia zilnic, printr-un salariat desemnat cu atribuții în acest sens, corecții din conturile clienților numai de la șefii de servicii ( conturi și viramente, contabilitate proprie, operațiuni valutare ), verifică existența perechilor și apoi procedeazã la introducerea corecțiilor în calculator. După efectuarea corecțiilor, actualizează situația conturilor și respectiv balanța de verificare a zilei respective.
3. Serviciul de creditare și scont Acest serviciu asigură și răspunde de creditarea pe termen scurt, mediu și lung, în lei, a societăților cu capital privat și de stat, precum și a persoanelor fizice, în conformitate cu dispozițiile legale.
Serviciul de creditare și scont urmărește și analizează modul de realizare a programului de credite și întocmește lunar note cuprinzând aspecte privind acordarea și rambursarea creditelor, cauzele care au determinat credite restante și incapacitate de platã a agenților economici.
De asemenea, analizează, împreună cu agenții economici, posibilitățile de soluționare a problemelor economico – financiare deosebite ivite în activitatea lor, pentru a lua măsuri de prevenire a eventualelor riscuri determinate de imposibilitatea acestora de a restitui creditele acordate.
Analizează documentația tehnico – economică și situația economică-financiară a solicitanților de credite și, pe baza concluziilor desprinse și a referatului întocmit, propune Comitetului director aprobarea creditelor conform competențelor stabilite de norme.
Serviciul de creditere și scont urmărește, pe parcursul derulării activitătii, modul în care se respectă destinația creditelor acordate și utilizarea lor în conformitate cu contractul de credite încheiat, analizează cererile și face propuneri privind acordarea de credite în valută clienților, în colaborare cu serviciul de operațiuni valutare, analizează cererile și face propuneri pentru acordarea de garanții bancare, analizează bonitatea agenților economici, efectuează verificarea faptică și scriptică a garanției creditelor acordate.
4. Serviciu de operațiuni valutare Asigură și răspunde de atragerea depozitelor bănești la vedere și la termen de la persoane juridice și fizice, române și străine, în valută, în vederea păstrării și fructificării lor, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți în valută, în numerar și virament pentru clienții care deschid conturi valutare la bancă efectuarea operațiunilor de schimb valutar, transmiterea la centrală la Serviciul licitații a ordinelor de vânzare și cumpărare ale clienților băncii, cumpărarea și vânzarea de valute străine prin casele de schimb valutar, de la și către populație.
De asemenea, analizează cererile, colaborează cu serviciile de credite și scont pentru întocmirea dosarelor de credit și face propuneri centralei privind acordarea de credite în valută clienților sucursalei, acordă asistență tehnicã bancară de specialitate pe probleme legate de încheierea contractelor comerciale, inițiază propuneri pentru stabilirea de relații de corespondent bancar cu băncile străine, în vederea oferirii de servicii prompte și de calitate clienților bancari și partenerilor din străinatate. Deschide acreditive și verifică documentele primite de la beneficiarii acestora și decontează contravaloarea în lei sau valută, asigură urmărirea încasării exporturilor clienților băncii prin intermediul” Declarațiilor de încasare” valutară conform normelor Băncii Naționale a Romãniei, realizează operațiuni de deschidere sau închidere a conturilor personale și calculează dobânzile.
5.Serviciul de caserie si operații cu numerar Asigură și răspunde de coordonarea și urmărirea efectuării operațiilor cu numerar și alte valori în strânsă legatură cu interesele agenților economici și în conformitate cu dispozițiile legale.
Organizează și efectuează prestări de servicii cu privire la operațiile de caserie privind unitățile bancare sau pentru clienții săi care au cont deschis la unitățile B.C.R.
Pot îndeplini următoarele atribuții: colaborează cu serviciul de coordonare și trezorerie , în vederea urmăririi și analizării fenomenelor și tendințelor conjucturale din sfera circulației numerarului; colaborează cu Banca Națională a României, participând la elaborarea prognozelor privind operțiunilor de încasări și plăți, a fluxului de numerar din trezorerie; asigură organizarea și efectuarea tuturor operațiunilor de caserie , prin intermediul unităților operative din subordine; țin evidența numerarului și asigură păstrarea acestuia.
6.Serviciul coordonare și trezorerie Este compartimentul de lucru al B.C.R.-ului care asigură organizarea, coordonarea și desfãșurarea într-o concepție unitară a activității de trezorerie a băncii în lei sau în valutã.
Serviciul de coordonare asigură: întocmirea periodică a planurilor de credit care sunt supuse aprobării; în funcție de nivelul resurselor de refinanțare , repartizează pe sucursale, nivelurile de credite, stabilesc și repartizează plafoanele; formulează , pe baza analizelor efectuate, propunerile privind politica dobânzilor.
Serviciul de trezorerie are următoarele atribuții: analizează și prospectează posibilitățile și condițiile de asigurare a resurselor de creditare ale băncilor; stabilesc prognozele de trezorerie , pe diferite perioade; realizează proiectele de emisiuni de hârtii de valoare și coordonează evidența și plasarea acestora; urmăresc și informează conducerea asupra situației și nivelului activelor și pasivelor băncii.
7.Serviciul de contabilitate Activitatea de contabilitate,datorită operațiunilor în lei și valută, este structurată pe servicii diferite.
Serviciile contabilității , în lei , a băncii asigură și răspunde de: organizarea și conducerea activității contabile; execuția de casă a bugetului public național; exercitarea controlului bancar asupra operațiilor contabile privind creditarea; finanțarea și plățile efectuate de unitãțile operative ale băncii pentru clienții lor.
În acest scop: organizează și răspunde de exercitarea controlului financiar asupra operațiunilor din care derivă drepturi și obligații patrimoniale pentru bancă ; asigură întocmirea bilanțurilor, a siuațiilor lunare și a bilanțului contabil anual al băncii; organizează și exercită controlul asupra decontărilor reciproce între unitățile teritoriale ale băncilor; întocmește proiectele bugetelor de venituri și cheltuieli și urmărește, ulterior aprobării lor , execuția acestora; organizează efectuarea și controlul decontărilor atât între unitățile băncii , prin sistemul decontărilor intrabancare , cât și între bancă și alte societăți bancare.
Serviciile de contabilitate externă răspund de evidența patrimoniului băncii privind operațiunile cu străinãtate , veniturile și cheltuielile în valută realizate de bancă prin centralele sale.
8.Serviciul juridic Activitatea acestuia se referă , în principal , la asigurarea legalității în desfășurarea activității băncii și la apărarea intereselor patrimoniale și nepatrimoniale proprii activității bancare.
1.3.Principale produse și servicii bancare oferite de Banca Comercilă Română S.A. – Sucursala Vaslui
Banca Comercialã Romãna –Sucursala Vaslui oferă o gamă variată de produse și servicii bancare atât pentru persoanele fizice cât și pentru persoanele juridice.
Produse si servicii bancare oferite clientelei persoanele fizice
Banca Comercială Română oferă clienților persoane fizice următoarele produse de economisire: – depozite la termen; certificate de depozit; certificate de depozit cu discont; depozite pentru minori.
Depozite la termen – in lei Prezintă următoarele avantaje:posibilitatea de a opta pentru o gamă largă a termenelor – 1, 3, 6, 9, 12,18 luni ; în caz de neprezentare a clientului la scadență, banca prelungește automat depozitul pentru același termen și suma pentru care a fost constituit inițial; banca permite ridicarea sumelor în lei și de la altă unitate BCR decât cea la care clientul are deschis contul ; pentru depozitele pe termen mai mare de 1 lună, banca depune într-un cont curent dobânda aferentă, oferind posibilitatea efectuării de operațiuni de restituire a acestor sume, în limita soldului curent; titularul contului poate solicita, după scadentă, constituirea unui cont de depozit cu altă sumă și alt termen de constituire.
Depozite la termen – în valută Au următoarele avantaje: nu se percepe comision la deschidere de cont și la alimentare, pentru depozitul la termen de un an, nu se percepe comision în cazul retragerii sumelor la scadența și se poate solicita, după scadenta depozitului, constituirea unui alt depozit la termen, cu altă sumă sau alt termen.
Certificat de depozit Titlu de credit pe termen, emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani pe baza căruia, la scadență, se poate încasa atât suma depusa cât și dobânda aferentă.
Certificatul de depozit cu discont Instrument de economisire care oferă posibilitatea de a beneficia, pe o anumită perioadă de timp, de avantajele unor dobânzi atractive primite în avans.
Prezintă o serie de caracteristici: certificatul este nominal ; valoarea nominală: 10.000.000 LEI , 1.000 USD, 1.000 EURO; dobandă fixă pe toată perioada cuprinsă între data achiziționării și data scadenței.
BCR oferă minorilor cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani posibilitatea de economisire prin "Depozitul pentru minori" (la termen de 1, 3, 6, 9, 12 luni sau la vedere), în lei sau în valută. Datorită cadrului legal al operațiunilor ce pot fi efectuate de către minori aceste depozite au următoarele condiții de funcționare: sumele minime de deschidere: la vedere: 100.000 lei, respectiv 100USD/100EUR iar la termen: 500.000 lei, respectiv 500USD/500EUR; minorul are drept de a depune sume fără acordul părinților dacă aceste sume nu depășesc nivelul sumei garantate de către Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (pentru semestrul I 2002, este de 100.453.000 lei) și cu acordul părinților dacă aceste sume depășesc nivelul sumei garantate; retragerea de sume se poate face numai cu acordul părinților și constă în: încasarea dobânzii; lichidarea depozitului (la scadență sau înainte), eliberări de sume din contul curent.
Banca Comercială Română emite pentru persoanele fizice carduri de debit (tranzacțiile se efectuează în limita soldului disponibil în contul de card), în LEI și VALUTǍ (USD) și de credit în lei (tranzacțiile se efectuează în limita plafonului de creditare acordat de bancă).
Carduri de debit emise în lei:
– BCR Maestro
BCR VISA Electron (lei și USD)
-BCR VISA CLASIC.
Carduri de debit emise în valută:
BCR VISA International
Card de credit emis în lei:
– BCR Eurocard Mastercard
Mobile Banking BCR Permite deținătorilor de carduri BCR, clienți ai rețelelor CONNEX, ORANGE, ZAPP și COSMOROM să beneficieze, prin intermediul telefonului mobil, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, de informații online despre contul de card și despre tranzacțiile efectuate.
În viitorul foarte apropiat BCR va lansa produsul “reâncărcarea cartelelor telefonice Connex” prin intermediul ATM-ului și va realiza conversia cardului BCR Maestro la utilizare internă și internațională
Totodată, BCR va emite, în curând, 3 noi carduri sub sigla VISA:
un card de debit emis în EURO pentru persoanele fizice;
un card de credit emis în lei, dar cu utilizare în țară și în străinatate, pentru IMM.
Banca Comercială Română oferă clienților persoane fizice o gamă largă de servicii dintre care menționăm: schimbul valutar; păstrarea valorilor în casete; transferul sumelor în valută prin Merchants Bank of California; transferul sumelor în valută prin MoneyGram; evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor.
Tranzacții pe piața valutară Reprezintă operațiuni de vânzare-cumparare de valută cu următoarele avantaje: conferă siguranță și profesionalism ,asigură cumpărarea/vânzarea de valută la cursuri de schimb convenabile,asigură confidențialitatea operațiunilor.
Păstrarea valorilor în casete de valori Se adresează clienților persoane fizice pentru păstrarea tezaurul cu casete ale băncii a titlurilor, hârtiilor de valoare precum și a altor valori posibil de tezaurizat.
Transferul sumelor în valută prin Merchants Bank of California Serviciu oferit persoanelor fizice prin care se asigură primirea sumelor în valută din SUA și Canada.
Serviciul MoneyGram Reprezintă cea mai rapidă, sigură și comodă cale de a trimite și primi bani de pe tot globul în doar câteva minute.Când trimiteți bani prin MoneyGram, aceștia ajung la destinație în cel mult 10 minute.
Rețeaua mondialã a MoneyGram, cuprinde peste 22.000 de puncte de expediere – primire în 100 de țãri în toate cele 5 continente.
În străinătate serviciul MoneyGram, este disponibil la bănci importante, case de schimb valutar, agenții de turism, oficii poștale, agențiile Thomas Cook și American Express. În America de Nord, MoneyGram vă stă la dispoziție și la unele supermarket-uri, aeroporturi și autogări.
Evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor Se adresează clienților persoane fizice și constă în determinarea valorii bunurilor destinate garantării creditelor solicitate.
B. Produse și servicii oferite clientelei persoane juridice
Produsele și serviciile oferite clienților persoane juridice sunt : credite în lei și în valută; carduri de debit emise sub sigla VISA și Europay; acreditive în lei și în valută; depozite la termen în lei și în valută; scrisori de garanție bancară; operațiuni online prin Multicash – BCR;
transmiterea prin SWIFT a operațiunilor bancare externe;efectuarea de tranzacții cu hârtii și titluri de valoare; acordarea de consultanță economico-financiară la solicitările de credite.
Acreditivul Reprezintă o formă de decontare prin care plățile între agenții economici se efectuează pe măsura executării lucrărilor și prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată de plătitor și păstrată la dispoziția furnizorului.
Constă în angajamentul ferm asumat de bancă (banca emitentă) în numele cumpărătorului (ordonatorul), de a plăti furnizorului contravaloarea mărfurilor, cu condiția prezentării documentelor de expediere a mărfii, în strictă conformitate cu termenele și condițiile prevăzute în acreditiv.
Scrisoarea de garanție Se adresează clienților persoane juridice, fiind o modalitate de garantare de către bancă a efectuării unei plăți / prestații,
Obiectul scrisorii îl constituie garantarea respectării obligațiilor contractuale rezultate din: operațiuni de comerț exterior; acordarea de credite externe; participarea la licitații interne sau internaționale în vederea achizițiilor de bunuri și servicii; restituire avans; buna execuție a contractelor; operațiuni de leasing ; taxe vamale, etc.
În cazul în care debitorul principal nu respectă angajamentul asumat, banca se obligă să plătească ea însăși suma garantată; se acordă pe termen scurt (maxim 12 luni) sau pe termen mediu (maxim 5 ani).
MULTICASH-BCR Este un produs bancar prin care clienții, persoane juridice, pot dispune de la sediul acestora, pe cale electronicã realizarea de plăți în lei și valută, vânzarea/cumpărarea de valută la licitație, consituirea de depozite la termen din contul curent.
Clienții pot obține extrase pentru conturi și subconturi în lei și valută și de asemenea buletinul informativ al Direcției de Trezorerie.Clientul trebuie să fie persoană juridică, semnează un act adițional la convenția cu banca, trebuie sã dispună de o dotare minimă constând în: calculator compatibil IBM și modem.
Depozite la termen – în lei Reprezintă depuneri de sume în lei pe termen de 1,3,6,9 și 12 luni, din care se pot efectua doar operațiuni de constituire și de lichidare a depozitului.
Depozit la termen – în valută Sunt depozite pe un anumit termen ale persoanelor juridice, din care se pot efectua doar operațiuni de constituire și de lichidare a depozitului.
Certificat de depozit Reprezintă un titlu de credit pe termen, emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani pe baza căruia, la scadentă, se poate încasa atât suma depusă cât și dobânda aferentă.
Banca Comercială Romãnă oferã clientelei persone juridice următoarele servicii bancare:colectarea și /sau tranportul numerarului; păstrarea valorilor în casete; evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor; cecuri la ordin.
Colectarea și/sau transportul numerarului Se adresează clienților persoane juridice cu un volum mare de încasări.Clientul va încheia o convenție cu unitatea bancară cu valabilitate de un an, cu posibilitatea prelungirii acesteia.
Păstrarea valorilor în casete Se adresează clienților persoane juridice pentru păstrarea în tezaurul cu casete ale bãncii a titlurilor, hârtiilor de valoare și a altor valori posibil de tezaurizat.
Evaluarea bunurilor admise în garantarea creditelor Constă în determinarea valorii bunurilor destinate garantării creditelor solicitate.
Cecul la ordin Este un instrument de plată adresat persoanelor juridice. Banca achită cecurile prezentate de client după expirarea perioadei uzuale (21 zile – persoane juridice), destinate verificării cecului și încasării contravalorii sale de la băncile externe .
Organizarea compartimentului financiar – contabil
Aspecte juridice privind contabilizarea agenților bancari
Realizarea unei imagini fidele este condiționată de respectarea cu bună credință a principiilor sau convențiilor contabile.Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de reguli sau norme contabile. Principiile sunt aceleași cu cele ale contabilitǎții agenților economici iar legea 82/1991 le consacrǎ și le impune Ministerului Finanțelor și BNR care trebuie sǎ elaboreze nome metodologice privind contabilitatea societǎților bancare. Astfel, Ministerul Finanțelor și Guvernatorul Bǎncii Naționale a României, au emis Ordinul 1418 pe 344/1997 privind aprobarea planului de conturi pentru societǎțile bancare și normele medologice de aplicare a acestuia și Ordinul nr 1524 pe 362/1998 prin care sunt aprobate modelele situațiilor financiar-contabile și normele metodologice de întocmire și utilizare a cestora.
Consolidarea pieței bancare implicǎ și existența unui sistem relevant de informare și decizie în domeniu. Acest proces a fost avut în vedere la emiterea de cǎtre Ministerul Finanțelor Publice și BNR a Ordinului 1982 pe 5/2001 pentru aprobarea reglementǎrilor contabile armonizate cu directiva Comunitǎții Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.. Acest ordin se aplicǎ împreunǎ cu legea contabilitǎții, cu cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate.. Din anul 2002 , reglementǎrile s-au aplicat tuturor bǎncilor din țara noastrǎ, iar din anul 2003 aplicatibilitatea acestor norme se extinde la toate instituțiile financiare și de credit.
Documentul al gestionǎrii bancii este bilanțul contabil care, în condițiile procesului de armonizare contabilǎ europeanǎ și influenței nomalizǎrii internaționale, trebuie sǎ respecte reguli privind evaluarea patrimoniului și celelalte nome și principii contabile.
Pentru evaluarea elementelor patrimoniale se stabilesc urmǎtoarele reguli:
Reguli generale :
la data intrării în patrimoniu, bunurile se evalueazǎ și se înregistreazǎ în contabilitate la valoarea de utilitate , numitǎ și valoare contabilă care se stabilește astfel:
bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumite cost de achiziție;
bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit , la valoarea de utilitate , în funcție de prețul pieții, utilitatea, starea și amplasarea acestora;
bunurile produse de bancǎ la costul de producție;
evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecǎrui element, denumitǎ valoare de inventar, stabilitǎ în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieții;
la încheierea exercițiului elementele patrimoniale se reflectǎ în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilǎ pusǎ de acord cu rezultatele inventarierii.
la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum bunurile se evalueazǎ și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
Reguli specifice:
La fiecare închidere contabilǎ, operațiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite.Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, în funcție de natura operațiunilor acoperite.
Operațiunile în devize se înregistreazǎ în conturi deschise pentru fiecare devizǎ în parte , în soldul acestora se evalueazǎ la valoarea lor de piațǎ.
Cesiunile temporare de active sunt considerate operațiuni de trezorerie cu menținerea în activ a elementelor cedate, elementele cedate cu posibilitate de rǎscumparare se înregistreaza în conturile în afara bilanțului, respective.
Activele gajate sau date în garantie , cu excepția numerarului, sunt menținute, în toate cazurile în bilanțul bǎncii, iar activele primete în gaj sau garanție cu excepția numerarului, nu figureazǎ în bilanțul bǎncii, chiar dacǎ se refera la angajamentele proprii sau în contul terților.
Pentru tingerea obiectivului sǎu contabilitatea bancarǎ trebuie să respecte o serie de principii:
1. Principiul continuității exercițiului Acesta presupune ca persoana juridică îiși continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fară a fi în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.
2. Principiul permanenței metodei Acesta presupune continuarea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ și de pasiv și a rezultatelor , asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.
3. Principiul prudenței Valoarea oricărui element trebiue determinată pe baza principiului prudenței, în mod special , avânduse în vedere următoarele aspecte:
se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar;
se va ține seama de toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior, chiar dacă, asemenea obligații sau piederi apar între data încheierii exercițiului și data întocmirii bilanțului;
se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere;
luarea în considerare a rezultatelor încǎ nerealizate aferente titlurilor de tranzacții;
înregistrarea la prețul pieței a operațiilor în devize;
luarea în cosiderare a rezultatelor potențiale pentru titlurilor de valoare la termen.
Principiul independenței exercițiului Se vor lua în considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea fără a se ține seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăților.
5. Principiul intangibilității Bilațtul de deschidere al unui exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului anterior.
6. Principiul necompensării Valorile elementelor ce prezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepția compensărilor între active și pasive, permise de reglementările legale.
7. Principiul costului istoric Conform acestuia activele și pasivele din contabilitate își pǎstreazǎ valoare de înregistrare pe toatǎ perioada lor.Excepție de la el fac operațiile în devize și cele cu titluri de tranzacție ori titlurile de valoare la termen care se supun unor reevaluǎri periodice la prețul pieței
8. Principiul pragului de importanțǎ semnificativǎ impune ca documentele de sintezǎ și rapoartele care conțin informații ce ar putea influența deciziile utilizatorilor sǎ fie acccesibile acestora
9. Principiul regularitǎții, sinceritǎții și imaginii fidele, care are drept scop furnizarea de informații clare, precise și complete asupra patrimoniului și rezultatelor financiare.
Principiul supremație realitǎții asupra aparenței conform cǎruia aspectul economic și financiar este privilegiat fațǎ de aspectul juridic.
Bãncile trebuie sã ținã permanent evidența contabilã, în concordanțã cu prevederile legii contabilitãții și ale reglementãrilor specifice date în aplicarea acesteia, și sǎ întocmeascǎ situații financiare adecvate, pentru a reflecta în mod corespunzǎtor operațiunile și condiția lor financiarǎ.
Contabilitatea bancarǎ, deși este reglementatǎ de o lege care se adreseazǎ tuturor societǎților comerciale, prezintǎ unele particularitǎți determinate de specificitatea activitǎții bancare. Astfel
descentralizarea funcției contabile – se datoreazǎ faptului cǎ în activitatea bancarǎ fiecare operațiune bancarǎ se traduce printr-o operațiune contabilǎ ce se realizeazǎ la locul producerii ei. Asta nu însemnǎ cǎ nu existǎ un compartiment de contabilitate care sǎ centralizeze și sǎ prelucreze informația contabilǎ;
gradul înalt de informatizare în contabilitate – ca o consecințǎ directǎ a descentralizǎrii și a numǎrului mare de înregistrǎri contabile;
finalitatea activitǎții contabile – cuprinde în plus o serie de informații despre bancǎ sau clienții băncii, care sunt utilizate de cǎtre organele de supraveghere bancarǎ sau de organele fiscale.
Conform art. 8 din lege, bǎncile au obligația sǎ efectueze inventarierea generalǎ a patrimoniului: la începutul activitǎții, cel puțin o datǎ pe parcursul funcționǎrii sale, în cazul fuzionǎrii sau încetǎrii activitǎții, precum și în alte situații prevǎzute de lege. Inventarierea patrimoniului se poate efectua de salariații proprii cât și de persoane fizice sau juridice, pe bazǎ de contracte de prestǎri servicii încheiate.Evaluarea elementelor de activ sau de pasiv constatate și descrise în listele de inventariere se face atât la valoarea de intrare cât și la valoarea de inventar.
Principiul prudenței în jurul cǎruia graviteazǎ întreaga filosofie a abordǎrii contabile, obligǎ, potrivit Standerdelor Internaționale de Contabilitate și normalizatorilor români, la o soluționare diferențiatǎ a eventualelor “ecarturi” care apar între cele douǎ valori. Tratamentul reglementat al diferențelor este:
În cazul elementelor de activ:
– diferențele constatate în plus nu se înregistreazǎ, iar activele se mențin în contabilitatea curentǎ la valoarea lor de intrare;
– diferențele constatate în minus între valoarea de intrare și valoarea de inventar reprezintǎ o depreciere care poate fi: reversibilǎ –opereazǎ în cazul activelor sub formǎ de stocuri și creanțe, apariția acestora având un caracter probabil; ireversibilǎ- opereazǎ în cazul imobilizǎrilor datoritǎ în principal uzurii fizice;
În cazul elementelor de pasiv:
– diferențele constate în plus se înregistreazǎ prin constituirea unui provizion, iar pasivele respective se mențin în contabilitatea curentǎ la valoarea de intrare;
– diferențele constatate în minus nu se înregistreazǎ
1.4.2. Sarcinele compartimentului de contabilitate
Conform prevederilor art.11. alin.(1) din Legea contabilitǎții nr. 82/ 1991, republicatǎ, modifictǎ și completatǎ prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2001, rǎspunderea pentru organizarea și conducerea contabilitǎții revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionǎrii unitǎții respective.
Persoanele juridice organizeazǎ și conduc contabilitatea, de regulǎ, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul șef sau altǎ persoanǎ împuternicitǎ sǎ îndeplineascǎ acestǎ funcție.
Rǎspunderea pentru întreaga activitate privind organizarea și îndrumarea muncii de evidențǎ operativǎ și contabilǎ, tehnici de lucru, circuitul documentelor, controlul bancar, revine direcției. În acest scop administratorul trebuie sǎ asigure potrivit legii, condițiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operațiunile patrimoniale; organizarea și ținerea corectǎ și la zi a contabilitǎții; organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, precum și valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a bilanțului contabil, publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României și depunerea la termen la organele în drept; pǎstrarea documentelor justificative, a registrelor și bilanțurilor contabile și sǎ asigure organizarea contabilitǎții de gestiune adaptǎ la activitǎțile și specificul bǎncii.
Funcțional aceste obiective se realizeazǎ prin aparatul propriu din centralǎ care are și sarcini de coordonare și control în întreaga rețea prin compartimentele, serviciile sau birourilor de contabilitate și informaticǎ ale sucursalelor agenților economici. La nivelul centralelor societǎților bancare sunt organizate direcții ale contabilitǎții generale care funcționeazǎ prin servicii specializate : planificare și profitabilitate, bilanțuri, decontǎri intra și interbancare, contabilitate proprie, metodologie contabilǎ. La nivelul unitǎților bancare teritoriale în cadrul serviciului de contabilitate se înființezǎ grupe operative care în funcție de natura operațiilor reflectate pot fi de credite și virǎri de sume prin conturi.
Organizarea raționalǎ a societǎților bancare operative, inclusiv a serviciilor sau birourilor de contabilitate și informaticǎ face necesarǎ încadrarea de personal specializat reprezentat de administratori de contabilitate, economiști, operatori de calculator, informaticieni, toți subordonați șefului serviciului.
Administratorii de contabilitate au o dublǎ calitate, pe de o parte de operatori executanți, iar pe de altǎ parte ca organe de control financiar, șeful de serviciu rǎspunde de efectuarea în timp util și de calitate a tuturor lucrǎrilor și sitațiilor cu caracter contabil și statistic, ce intrǎ în atribuțiile sale.
Contabilitatea se ține în limba românǎ și în monedǎ naționalǎ.Contbilitatea operațiunilor efectuate în valutǎ se ține atât în monedǎ naționalǎ cât și în valutǎ. Pentru necesitǎțile proprii de informare, persoanele juridice pot opta pentru întocmirea sitațiilor financiare anuale simplificate și într-o monedǎ stabilǎ.(Euro, USD).
Dualismul contabil ca modalitate de structurare a contabilitǎții consocrat odatǎ cu implementarea legii contabilitǎții a impus organizarea acesteia pe douǎ paliere intercondiționate astfel: – contabilitatea financiarǎ care are la bazǎ norme unitare obligatorii, având ca obiective furnizarea infomațiilor necesare bǎncii atât pentru necesitǎțile proprii cât și în relațiile acesteia cu acționarii, clienții, furnizorii, organele fiscale, organele financiar-bancare;
– contabilitatea de gestiune (managerialǎ) se organizeazǎ în funcție de specificul activitǎții și necesitǎțile proprii oferind informații relevante conducerii, din interiorul unitǎții bancare. Aceste date confidențiale se referǎ la stabilirea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor pe fiecare subunitate; deteminarea rentabilitǎții produselor și serviciilor bancare; întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli; controlul, execuția acestuia; furnizarea datelor necesare fundamentǎrii deciziilor privind gestiunea bǎncii.
Activitatea de contabilitate datoritǎ operațiunilor în lei și valutǎ, poate fi structuratǎ pe departamente diferite.
Serviciile contabilitǎții , în lei , ale societǎților bancare asigurǎ și rǎspund de:
organizarea și conducerea activitǎții contabile;
execuția de casǎ a bugetului public național;
exercitarea controlului bancar asupra operațiilor contabile privind creditarea;
finanțarea și plǎțile efectuate de unitǎțile operative ale bǎncilor pentru clienții lor;
În acest scop:
organizeazǎ și rǎspund de exercitarea controlului financiar asupra operațiunilor din care derivǎ drepturi și obligații patrimoniale pentru bancǎ ;
asigurǎ întocmirea bilanțurilor, a siuațiilor lunare și a bilanțului contabil anual al bãncii;
organizeazǎ și exercitǎ controlul asupra decontǎrilor rcciproce între unitǎțile teritoriale ale bǎncilor;
întocmește proiectele bugetelor de venituri și cheltuieli și urmǎrește, ulterior aprobǎrii lor , execuția acestora;
organizeazã efectuarea și controlul decontǎrilor atât între unitǎțile bãncii , prin sistemul decontǎrilor intrabancare , cǎt și între banca respectivǎ și alte societǎți bancare.
Serviciile de contabilitate externǎ rǎspund de evidența patrimoniului bǎncii privind operațiunile cu strǎinǎtate , veniturile și cheltuielile în valutǎ realizate de bǎnci prin centralele lor.
CAPITOLUL 2
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE
2.1. Sfera și conținutul noțiunii de imobilizări
Capitalul pus la dispoziția agenților economici, și care, privit din punct de vedere al provenienței lui, constituie pasivul patrimonial, este investit sub diverse forme concret- funcționale ce alcătuiesc activul patrimonial.
Activele patrimoniale sunt structurate în funcție de durata de mobilizare sau viteza de rotație în:
Active imobilizate;
Active mobilizate;
Activele imobilizate sau fixe – denumite și active pe termen lung, imobilizări, – cuprind toate acele bunuri economice de investiții a căror perioadă de utilitate și lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza și mijloacele de acțiune ale agenților economici. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează prin durabilitatea lor mai îndelungată,cât și prin repetata lor participare la circitul economic.
Anumite bunuri de mică valoare sau scurtã durată (obietele de inventar, și baracamentele) al căror consum este relativ scurt, nu sunt considerate imobilizări, fiind incluse într-o categorie distinctă în cadrul stocurilor.
Imobilizările reprezintă suportul tehnico-material și financiar al activității agenților economici cu profil de producție, dar se găsesc într-o proporție mai mare sau mai mică și la unitățile care nu au ca obiect de activitate producția.
Studiul activelor imobilizate trebuie să aibă în vedere disticția dintre:
imobilizări profesionale (cele care participă la realizarea obiectului de activitate);
imobilizări neprofesionale (cele care asigură realizarea unor funcții ale unității care nu țin de obiectul principal de activitate cum sunt: construcțiile de locuit, terenuri și săli de sport, cluburi, destinate realizării funcției sociale ale unității).
Distincția imobilizărilor, după destinație, în imobilizări profesionale și neprofesionale este utilă pentru fundamentarea fondului de rulment aferent activității de exploatare și în afara exploatării
Clasificarea imobilizărilor mai poate fi făcută și după natura lor, în funcție de care avem:
imobilizări financiare (cazul imobilizãrilor financiare);
imobilizări nefinanciare (cazul imobilizărilor corporale și necorporale).
După criteriul apartenenței, avem:
imobilizări proprii;
imobilizări închiriate.
Imobilizările prevăzute în activul bilanțului sunt numai bunuri ori drepturi reale ce constituie proprietatea agentului economic. Bunurile pe care le utilizează, dar care nu îi aparțin, nu figureazã în bilanț.
După modul de participare la exploatare, structura tehnică și comportamentul lor economic (fig. nr. 2) activele imobilizate se împart în următoarele structuri:
1.Active imobilizate necorporale, denumite și imobilizări necorporale, active intangibile, imobilizări nemateriale, reprezentate de acele valori ce se utilizează pe o perioadã mai mare de un an, contribuind direct sau indirect la profitul unității.Caracteristica de bază a lor este dată de faptul că nu îmbracă o formă concret materială.
2.Active imobilizate corporale (imobilizări materiale, active fixe tangibile), sunt reprezentate de acele bunuri materiale deținute de un agent economic pentru a fi utilizate o perioada îndelungată în producția de bunuri ori prestarea de servicii. De asemeni, imobilizările corporale pot avea ca destinație și închirierea la terți sau susținerea activității proprii. Ele dețin ponderea cea mai mare în totalul activelor imobilizate la nivelul unității productive.
3.Active imobilizate în curs (neterminate) îmbracă forma lucrărilor de investiții neterminate la sfârșitul exercițiului și care, după finalizare, se regăsesc în marea lor majoritate în categoria imobilizărilor corporale și mai rar, în cea a imobilizărilor necorporale.
4.Active imobilizate financiare (active fixe financiare, investiții financiare sau de protofoliu) cuprind valori financiare investite de o unitate în capitalul altor societăți, pe o perioadă mai mare de un an, și care aduc investitorului profituri sub forma de dividende sau dobândǎ.
Fond comercial
Cheltuieli de constituire
Cheltuieli de cercetare
dezvoltare;
Concesiuni, brevete, licențe și valori asimilare;
Alte imobilizări necorporale;
Terenuri;
Mijloace fixe;
Imobilizãri necorporale în curs
Imobilizări corporale în curs;
Titluri de participare;
Titluri imobilizate ale activitãții de portofoliu;
Alte titluri imobilizate;
Creanțe imobilizate;
Fig. nr. 2. Structura activelor imobilizate
2.2.Structura imobilizărilor bancare
Valorile imobilizate reprezintǎ bunuri și alte active destinate sǎ servescǎ o perioadǎ indelungatǎ activitǎții bǎncii, îmbrǎcând forma:
imobilizǎrilor financiare (credite subordonate, pǎrți în societǎțile comrciale legate, titluri de participare, titluri ale activitǎții de portofoliu);
imobilizǎri necorporale;
imobilizǎri corporale;
imobilizǎri în curs;
imobilizǎri date în leasing sau locație simplǎ.
Creditele subordonate sunt creanțe pe termen lung nereprezentate de titluri de valoare pentru care împrumutǎtorul acceptǎ ca drepturile sale sǎ fie onorate numai dupǎ satisfacerea tuturor celorlalți creanțieri creditori.
Creditele subordonate pot fi la termen și pe duratǎ nedeterminatǎ.În categoria celor la termen se include creditele participative și alte credite subordonate la termen.
Titlurile de participare sunt investiții financiare concretizate în acțiuni și alte titluri cu venit variabil la alte societǎți comerciale, a cǎror deținere durabilǎ este consideratǎ utilǎ bǎncii.aceste titluri trebuie sǎ îndeplineascǎ una din cele douǎ condiții: sǎ reprezinte cel putin 10% din capitalul societǎții comerciale dar fǎrǎ sǎ fie controlatǎ de o manierǎ exclusivǎ, sǎ reprezinte mai putin de 10% din capitalul societǎții emitente, dar administratorii sau conducǎtorii sunt comuni celor douǎ societǎți sau agentul economic deține la rândul sǎu acțiuni emise de bancǎ.
Titlurile activitǎții de portofoliu sunt acțiuni sau alte titluri cu venit variabil, deținute de o bancǎ o perioada îndelungatǎ în vederea realizǎrii unor venituri, dar valoarea acestora nu permite intervenția în gestiunea societǎții emitente.
Pǎrțile în cadrul societǎților comerciale legate reprezintǎ imobilizǎri financiare materealizate în acțiuni și alte titluri cu venit variabil, aducǎtoare de dividende, deținute de bancǎ în capitalul altor societǎți, mǎrimea acestora conferindu-I bǎncii o poziție majoritarǎ în capitalul și activitatea debitorului.
Datoriile pentru unitǎțile proprii din strǎinǎtate reflectǎ fondurile în devize imobilizate prin transferul lor de cǎtre bancǎ cu titlul permanent la dispoziția sucursalelor proprii din alte țǎri.
Imobilizǎrile în curs reprezintǎ costul bunurilor procurate sau create de bancǎ care la sfârșitul unei perioade de gestiune sunt în curs de execuție și care la finalizare se regǎsesc de regulǎ sub forma imobilizǎrilor corporale și mai rar necorporale.
Imobilizǎrile necorporale nu imbracǎ forma de bunuri materiale concrete dar contribuie direct sau indirect la derularea activitǎții bǎncii.Sunt reprezentate de: fond comercial. Cheltuieli de constituire și alte imobilizǎri necorporale.
Imobilizǎrile corporale cuprind bunuri materiale de folosințǎ îndelungatǎ, utilizate pentru desfǎșurarea activitǎții propriu-zise sau pentru susținerea activitǎții administrative.Asupra lor banca exercitǎ un drept real de proprietate și se regǎsesc sub formǎ de terenuri și mijloace fixe.
În contabilitatea bancarǎ imobilizǎrile necorporale și corporale pentru activitatea de exploatare se evidențiazǎ distinct de cele pentru alte activități.
Asupra imobilizǎrilor corporale, necorporale și în curs se pot efectua operațini de leasing și locație simplǎ.
Leasingul reprezintǎ o convenție prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedeazǎ locatarului, pe perioadǎ determinatǎ, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar , imobiliar sau a unui activ necorporal, destinate desfǎșurǎrii activitǎtii de exploatare a locatarului, contra unei chirii cu opțiunea de cumpǎrare la scadențǎ, la un preț convenit prin contractul încheiat inițial între pǎrți.
Locația simplǎ reprezintǎ o convenție prin care locatorul cedeazǎ locatarului, pentru o perioadǎ determinatǎ, dreptul de utilizare a unui bun, contra unei chirii, fǎrǎ opțiune de cumparare.
2.3.Aspecte normative privind gestiunea imobilizărilor
2.3.1.Baza legală a gestiunii și evidenței imobilizărilor
Pentru reflectarea corectǎ în contabilitate a imobilizǎrilor, trebuie respectate o serie de reguli prevǎzute de actele normative.
Pentru evaluarea elementelor patrimoniale se stabilesc urmǎtoarele reguli:
Reguli generale :
la data intrarii în patrimoniu, bunurile se evalueazǎ și se înregistreazǎ în contabilitate la valoarea de utilitate , numitǎ și valoare contabila care se stabilește astfel:
bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumite cost de achiziție;
bunirile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit , la valoarea de utilitate , în funcție de prețul pieții, utilitatea, starea și amplasarea acestora;
bunurile produse de bancǎ la costul de producție;
evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecǎrui element, denumitǎ valoare de inventar, stabilitǎ în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieții;
la încheierea exercițiului elementele patrimoniale se reflectǎ în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilǎ pusǎ de acord cu rezultatele inventarierii.
la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum bunurile se evalueazǎ și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
Reguli specifice:
Activele gajate sau date în garantie , cu excepția numerarului, sunt menținute, în toate cazurile în bilanțul bǎncii, iar activele primite în gaj sau garanție cu excepția numerarului, nu figureazǎ în bilanțul bǎncii, chiar dacǎ se refera la angajamentele proprii sau în contul terților.
Imobilizǎrile corporale sunt supuse procesului de amortizare.Unitatǎțile patrimoniale indiferent de forma de proprietate, pentru a indeplini obiectivul fundamental al contabilitații, sunt obligata sǎ inregistreze și sǎ calculeze amortizarea imobilizǎrilor utilizâd unul din urmǎtoarele regimuri de amortizare impuse de lege:
A. Amortizarea liniară – se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
B. Amortizarea degresivă – constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 și 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 și 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
Acești coeficienți pot fi modificați numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor.
C. Amortizarea accelerată – constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.
În cazul în care inflația pe ultimii trei ani consecutivi depǎșește 100%, societǎțile bancare pentru a reflecta corect valoare imobilizǎrilor corporale în contabilitate, le supun reevaluǎrii.Valoare reevalutǎ a imobilizǎrilor corporale, se coreleazǎ cu utilitatea și valoare de piațǎ a bunurilor respective.Astfel, în bilanțul contabil de la 31.decembrie a anului în care s-a fǎcut reevaluarea, sumele reprezentând diferențele din reevaluare imobilizǎrilor corporale se vor reflecta astfel:
– în modelele situațiilor financiar-contabile pentru bănci – activ – soldurile conturilor de diferențe din reevaluare vor fi înscrise în cadrul clasei 4 „Valori imobilizante“, împreună cu soldurile conturilor de imobilizări respective;
– în modelele situațiilor financiar-contabile pentru bănci – pasiv – soldurile conturilor de diferențe din reevaluare (5164, 51641, 51642, 51643, 51644, 51645, 5165, 51651, 51652, 51653, 51654, 51655, 51656 ?și 51657) vor fi înscrise în cadrul clasei 5 „Capitaluri proprii, asimilate și provizioane“.
Diferențele favorabile din reevaluarea imobilizărilor corporale, stabilite în baza Hotărârii Guvernului nr. 403/2000, pot fi incluse în rezerve și utilizate de către bănci, persoane juridice române, pentru majorarea capitalului social, în conformitate cu prevederile art. 41 lit. e) din Legea bancară nr. 58/1998, cu modificările ulterioare.
În temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contabilității, unitățile patrimoniale au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului la începutul activității, cel puțin o dată pe an, de regulă la sfârșitul anului, pe parcursul funcționării sale, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității, precum și în următoarele situații: în cazul modificării prețurilor; la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege; ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune; cu prilejul reorganizării gestiunilor; ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră sau în alte cazuri prevăzute de lege.
La inventariere activele imobilizate se evalueazǎ la valoarea de inventar, estimatǎ în funcție de utilitatea bunului pentru bancǎ și de prețurile pieței. Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri, se înscriu în listele de inventariere, care se semneazǎ de de cǎtre persoanele împuternicite. Evaluarea elemetelor de activ și de pasiv constatate și descrise în listele de inventariere se face atât la valoare se intrare cât și la valoarea de inventar La închiderea exercițiului evaluarea activelor imobilizate se face la valoarea de bilanț de la închidere .Dacǎ existǎ diferențe între valoarea contabilǎ și cea de inventar atunci se procedeazǎ astfel:
dacǎ valoarea contabilǎ este mai mare decât valoarea de inventar, difereanța nu se înregistreazǎ conform principiului prudenței;
dacǎ valoarea contabilǎ este mai micǎ decât valoarea de inventar, difereanta se înregistreazǎ sub forma amortizǎrii dacǎ deprecirea este ireversibilǎ sau sub forma unui provizion dacǎ deprecierea este reversibilǎ.
2.3.2. Evaluarea imobilizărilor corporale
Evalurea reprezintă operațiunea de stabilire a valorii activelor fixe. Supraevaluarea sau subevalurea au efecte negative asupra nivelului amortizării, costurilor și a profitului, denaturând mărimea lor realã.
Evaluarea terenurilor
Evaluarea terenurilor în contabilitate se face:
a. La valorea stabilită potrivit legii, în funcție de clasele de fertilitate, suprafață, amplasare și alte criterii. Acestă valoare s-a folosit la evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul regiilor autonome și societăților comerciale înfiițate în baza Legii 15/1990. Valoarea intrării terenurilor în patrimoniu s-a determinat pe baza relațiilor:
Vt = Vb(1+N)
în care:
Vt – valoarea terenului;
Vb – valoarea de bază a terenului, determinată ca limită minimă la un nivel 495 lei/mp.
(1+N) – coeficietul de corelație al valorii de bază ”N” reflectă suma notelor acordate pe bază de criterii(N≤9).
Criterii pe baza cărora se acordă notele sunt:
categoria localității;
amplasarea terenului (terenul în afara localității 0,8; în zona centrală 1,0);
funcțiile economice și caracteristicile sociale ale localității (localitate cu activitate preponderent agricolă 0,5; localitate cu funcții economice complexe 1,0);
poziția terenurilor față de accesul la rețele de transport(transport rutier 0,2; transport maritim, fluvial sau aerian 0,5);
poluarea cu reziduri (gazoase –0,3; lichide – 0,7);
caracteristicile geotehnice ale terenurilor (terenuri normale 1,0; terenuri situate în zone instabile – 0,7).
b.La costul de achiziție. Evaluarea terenurilor în cazul cumpărării de la persoane fizice sau juridice se face la costul de achiziție înscris în documentele justificative care stau la baza înregistrării lor în contabilitate.
c.La valoarea justă. Acestã valoare se stabilește prin expertiză tehnicã de către specialiști în domeniul evaluării proprietăților imobiliare.
B. Evaluarea mijloacelor fixe
Mijloacele fixe fiecărei unități patrimoniale și implicit de momentul în care se efectuează acestă operație, se evaluează la următoarele categorii de valori: de intrare în patrimoniu, de inventar, bilanțieră sau de închidere a exercițiului, de ieșire din patrimoniu.
1.Valoarea de intrare denumită și valoare contabilă se stabilește în momentul achiziționării, producerii sau intrării mijloacelor fixe în patrimoniu prin alte modalități. Acestã valoare se determină avânde-se în vedere proveniența mijloacelor fixe și este reprezentată de :
Costul de achiziție, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros, puse în funcțiune ca atare; acesta cuprinde costul de cumpărare, taxele nerecuperabile (taxele vamale), cheltuielile de transport, aprovizionare, instalare și probele tehnologice pâna la punerea în funcțiune.
Costul de producție, pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitățile patrimoniale, include valoare materiilor prime și materialelor consumabile, celelalte cheltuieli directe și o cotă rațională a cheltuielilor indirecte legate de fabricația acestora.
Valorea de piață sau actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit sau prin donație, estimată la înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialiști și cu aprobarea consiliului de administrație al agentului economic, a responsabilui cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul instituțiilor publice, ținând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate și grad de uzură fizică a mijloacelor fixe primite
Valoarea de aport sau de utilitate acceptată de părți, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii conform prevederilor din statute sau contracte, determinată prin expertiză.
Valoarea rămasă actualizată sau valoarea rezultată ca urmare a reevaluarii mijloacelor fixe existente în patrimoniul unității în baza unor dispoziții legale exprese.
Reevaluarea mijloacelor fixe constă în operația de stabilire a valorii actuale a fiecărui mijloc fix în funcție de utilitatea, prețul și gradul de uzură al acestuia În acest caz, valoarea de intrare se modifică, fiind înlocuită cu valoarea lor actuală.
Dacă pentru anumite mijloace fixe nu există prețuri de piață, acestea se stabilesc ținând cont de data fabricației, parametrii tehnico-funcționali de bază.
2.Valoarea de inventar Evaluarea mijloacelor fixe cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită valoare de inventar. Acestă valoare se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate și prețul pieței la data efectuării inventarierii, operațiune care este obligatorie cel puțin o dată pe an, de regulă, înaintea închiderii exercițiului financiar.
Valorile de inventar pentru mijloacele fixe trebuie să țină seama de amortizarea lor, în sensul deducerii acesteia din valoarea de intrare. Deci, ea reprezintă valoarea netă contabilă rezultată din planul de amortizare, cu excepția cazurilor când valoarea actuală este inferioară valorii nete contabile.
3. Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului se determină în vederea înscrierii mijloacelor fixe în bilanțul contabil anual.
În vederea stabilirii valorii bilanțiere se compară valoarea de intrare sau contabilă cu valoarea de inventar sau de utilitate, operațiune în urma căruia se pot constata două situații :
existența unor plusuri de valoare, atunci când valoare de inventar este superoiară celei de intrare, plusuri care, potrivit principiului prudenței , nu se înregistrează în contabilitate, mijloacele fixe respective rămân reflectate în contabilitatea curentă la valoarea de intrare;
existența unor minusuri de valoare și aceasta în cazul în care valoarea de inventar este inferioară celei de intrare datorită unor deprecieri care au avut loc.Aceste minusuri se oglindesc în contabilitate sub formă amortizărilor sau provizioanelor, după cum deprecierea este ireversibilă și respectiv reversibilă. În contabilitatea curentă se menține valoarea netã contabilă în sensul că valoarea de intrare se diminuează cu amortizările și sau provizioanele înregistrate în contabilitate sau astfel spus la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatul inventarierii.
4. Valoarea de ieșire din patrimoniu se folosește pentru înregistrarea în contabilitate a diminuărilor care se produc în masa mijloacelor fixe a unității patrimoniale ca urmare a vânzării, scoaterii propriu-zise din funcțiune, distrugerii, lipsei din gestiune ș.a.
Acestă valoare este cea de intrare în patrimoniu sau cea stabilită ulterior cu prilejul unor reevaluări efectuate prin dispozițiile legale exprese, denumită, în ambele cazuri, și valoare contabilă, existentă în evidență la data ieșirii din patrimoniu (din inventar).
2.3.3. Deprecierea imobilizărilor corporale
2.3.3.1. Amortizarea imobilizărilor corporale
Amortizarea este anuitatea (cota anuală) din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii ireversibile și care se recuperează prin includerea, sau trecerea pe cheltuielile fiecărui exercițiu și apoi deducerea acestor cheltuieli din veniturile obținute.
Privită în timp, amortizarea constituie procesul de repartiție a prețului de achiziție a imobilizărilor pe mai multe exerciții, în funcție de durata de utilizare se referă la:
reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzurii lor;
trecerea eșalonată pe cheltuieli a imobilizărilor corporale.
Acestă repartizare în timp a amortizării ia forma unui plan de amortizare. Rezultă că amortizarea presupune două aspecte: economic și financiar.
Aspectul economic se referă la includerea în cheltuielile fiecărui exercițiu a sumei reprezentând deprecierile suferite de imobilizările corporale. Amortizarea reflectã procesul de eșlonare a valorii de intrare a imobilizărilor pe parcursul întregii sale durate de utilizare.
Din punct de vedere financiar, prin recuperarea amortizării la încasarea prețului produselor vândute se constituie fonduri pentru a înlocui imobilizările depreciate fie pentru a realiza investiții. Amortizarea fiind o cheltuială fără plată efectivă, sumele recuperate prin preț sunt resurse financiare pentru investiții în noi imobilizări.
Reîntregirea valorii mijlocului fix are loc prin includerea în costul prodeselor fabricate cu acestea a unor cote-pǎrți din valoarea fondurilor fixe, numite amortismente.
Amortismentul are un statut juridic, fiscal. Amortizarea este o obligație ce decurge din principiul prudenței, întrucât unitatea care nu amortizează imobilizările își supraestimează activul și rezultatul. La închiderea exercițiului în bilanț, imobilizările apar la valoarea netă rezultată prin scăderea din valoarea de intrare a amortizării și provizioanelor. Obligația de a amortiza este relevată de dreptul financiar care consideră lipsa amortismentului ca un delict; dreptul fiscal impune, sub pedepsă sau amendă, un amortisment minim.
Unitățile patrimoniale , care desfășoară activități economice și care mobilizează capital în active corporale și necorporale supuse deprecierii, în urma utilizării lor în procesul de producție sau pur și simplu ca urmare a trecerii timpului, calculează, înregistrează în contabilitate și recuperează uzura fizică și morală a acestora, pentru refacerea capitalului angajat. Aceste operațiuni sunt denumite generic amortizarea capitalului angajat.
Calcularea amortizării imobilizărilor se face la data punerii acestora în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare și condițiilor de utilizare ale acestor active corporale.
Eșalonarea valorii contabile a imobilizărilor corporale amortizabile pe durata lor de utilizare se face prin întocmirea unui tablou previzional numit plan de amortizare. El se întocmește pentru fiecare obiect de evidență supus amortizării, la data punerii în funcțiune sau achiziționării imobilizărilor corporale.
Planul de amortizare, regăsit în practică prin “fișa mijlocului fix”, evidențiază pentru fiecare mijloc fix valoarea de intrare, suma reprezentând amortizarea afereantă deprecierilor anuale și valoarea netă contabilă la finele fiecărui exercițiu.
Amortizare imobilizărilor se stabilește prin aplicarea cotei da amotizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor și se include în cheltuielile de expoatere.
Cota de amortizarese calculează astfel:
CA=
În cazul reevaluǎrii imobilizǎrilor în baza unor acte normative, cota de amortizare se calculeazǎ astfel:
CA=
Durata de funcționare a imobilizǎrilor se determinǎ în anii de funcționare și variazǎ în funcție de natura bunurilor și poate fi : durata normala, durata consumatǎ și durata rǎmasǎ.
Duratele normale de funcționare(Dn) precun și clasificația mijloacelor fixe se aprobǎ prin hotǎrâre a Guvernului, pe baza consultǎrii reprezentanților asociațiilor patronale constituite pe nivel național, conform legii. La determinarea lor, se ține seama de duratele tehnico-economice stabilite de proiectanți și producǎtori prin cǎrțile sau documentațiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum și de efectele uzurii morale. Potrivit prevederilor legale, aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.
Durata consumatǎ(Dc) reprezintǎ perioada în ani de la punerea în funcțiune pânǎ la un moment dat.
Durata de serviciu consumatǎ (Dr) exprimǎ perioda în ani cât mijlocul fix mai poate funcționa pânǎ la scoaterea din funcțiune, tinând seamǎ de uzura lui.
Prin însumarea duratei de serviciu consumatǎ cu cea rǎmasǎ rezultǎ durata de serviciu estimatǎ(De) în funcție de care se determinǎ gradul de uzurǎ fizicǎ estimatǎ (Uz%) prin relația
DR = 1- DN
unde:
DR- durata normalǎ de funcționare rǎmasǎ, în ani;
DC- durata de funcționare consumatǎ pânǎ la data de 31.12.1998;
DV- durata normalǎ de funcționare dupǎ vechiul catalog, aprobat prin HG nr. 266/1994;
DN- durata normala de funcționare dupǎ noul catalog, în ani.
Pentru mijloacele fixe puse în funcțiune înainte de data de 01.01.1994, se determinǎ cu ajutorul relației:
DR = 1 –
unde:
DC’= durata de funcționare consumatǎ pânǎ la data de 31.12.1998, pentru activele puse în funcțiune înainte de data de 01.01.1994, în ani;
DC’= DV – ( DUR – 5),
în care:
DUR = durata de utilizare rǎmasǎ la data de 31.12.1993, determinatǎ conform catalogului aprobat prin HG nr. 206/1994 și corectatǎ cu ani conform Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 106/1995 privind modificarea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Regimuri de amortizare
Așa cum am arǎtat, amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrarea a mijloacelor fixe. Ea se include în cheltuielile de exploatare ale agenților economici, în directǎ corelație cu gradul de utilizare a mijloacelor fixe aflate în patrimoniu.
În prezent funcționeazǎ sistemul de amortizare instituit prin Legea nr. 15/1994, modificatǎ ulterior prin OG nr. 54/1997. În aplicarea legii din 1994 a fost datǎ HG nr. 266/1994 pentru aprobarea clasificației și, duratelor normale de funcționare a mijloacelor fixe in HG nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, așa cum a fost modificatǎ și completatǎ prin OG. nr. 54/1994.
În condițiile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale , agenții economici sunt obligați sǎ amortizeze mijloacele fixe, utilizând unul din urmǎtoarele regimuri de amortizare:
regimul liniar;
regimul degresiv;
regimul accelerat.
Amortizarea liniar Se realizezǎ prin includerea uniformǎ în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numǎrul de ani ai duratei normale de funcționare a mijlocului fix. Amortizarea liniarǎ se calculeazǎ prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea intrare a mijlocelor fixe.
Relațiile ce calcul a amortizǎrii liniare sunt :
Na(%))=
Unde:
Na- norma de amortizare liniarǎ (%);
Dn- durata normalǎ de folosințǎ;
A=
Unde:
amortizarea anulǎ;
Vi- valoarea contabilǎ de intrare;
O probemǎ a calcului amortizǎrii este aceea în care în cursul anului se produc intrări și ieșiri de active imobilizate. Deci rata anualǎ a amortizǎrii trebuie recalculatǎ în funcție de durata efectivǎ de folosire care este mai micǎ de 12 luni sau 360 zile. Este problema denumitǎ în literatura de specialitate prorata temporis a amortizării.
Prorata se poate calcula în funcție de zile, luni și semestru folosire.
Amortizarea liniarǎ prezintǎ, însǎ și dezavantajul înregistrarii unor pierderi mari provocatǎ de uzura moralǎ în cazul în care durata de serviciu a mijlocului fix nu este bine dimensionatǎ. Ea poate fi folositǎ pentru acele elemente ale activului imobilizat care nu sunt influențate major de progresul tehnic.
Amortizarea liniarǎ prezintǎ avantajul cǎ: este ușor aplicabilǎ, înlǎturǎ posibilitatea evaziunii fiscale prin amortizare; este foarte aproape de depreciarea realǎ a imobilizǎrilor; asigurǎ o anumitǎ constantǎ a costurilor de producție, datoritǎ inflenței anuale cu aceași sumǎ; permite centralizarea pe ramuri și chiar la nevoie de economie a valorii de intrare, amortismentelor cumulate și, valorii contabile nete, ceea ce oferǎ posibilitatea deprecierii gradului de uzurǎ al mijloacelor fixe din economie.
Amortizarea degresivǎ Aceasta constǎ în recuperarea unei pǎrți mai mari din valoarea imobilizǎrilor amortizabile la începutul perioadei de utilizare și scǎderea amortizǎrii pe mǎsura creșterii duratei lor de folosințǎ.
Amortizarea degresivǎ presupune multilicarea cotelor de amortizare liniarǎ cu unul din coeficienții urmǎtori, prevăzuți de lege:
1,5 – dacǎ durata normalǎ de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 și 5 ani;
2,0 – dacǎ durata normalǎ de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 și 10 ani;
2,5 – dacǎ durata normalǎ de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
Acești coeficienți pot fi modificați numai prin Hotǎrâre a Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor. Competențele de aprobare a utilizǎrii regimului de amortizare liniarǎ sau degresivǎ revin adunǎrii generale a asociaților la societǎțile comerciale, respectiv consiliului de administrație la regiile autonome.
Regimul de amortizare degresivǎ se aplicǎ în douǎ variante determinate de data de intrare a mijlocului fix. Astfel, pentru mijloacele fixe intrate în funcțiune inante de 31.12.1993 se va utiliza regimul de amortizare degresivǎ fǎrǎ înfluența uzurii morale (AD1), iar pentru mijloacele fixe intrate în funcțiune dupǎ 31.12.1993 regimul de amortizare cu influența uzurii morale(AD2).
Principiul de calcul al amortizǎrii degresive în varianta AD1 constǎ în modul diferit de calculare a amortizǎrii anuale fațǎ de regimul de amortizare liniarǎ astfel: amortizarea degresivǎ pentru primul an de funcționare se calculeazǎ aplicând asupra valorii de intrare sau a valorii rǎmase actualizate a mijlocului fix cota de amortizare degresivǎ corespunzǎtoare. Pentru urmǎtorii ani, amortizarea se va calcula aplicând aceeași cotǎ de amortizare degresivǎ asupra valorii rǎmase de recuperat pânǎ în anul de funcționare în care amortizarea anualǎ rezultatǎ este egalǎ sau mai micǎ cu sau decât amortizarea anualǎ determinatǎ prin raportul dintre valoarea rǎmasǎ de recuperat la numǎrul de ani rǎmași de funcționare.. Din acel an de funcționare se trece la amortizarea liniarǎ calculatǎ prin raportarea valorii rǎmase de recuperat la numǎrul de ani rǎmași.
Varianta AD2 conține și influența uzurii morale care acționeazǎ asupra mijloacelor fixe și refectǎ uzura în calculul amortizǎrii anuale.Acestǎ variantǎ spre deosebire de AD1, permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadǎ de timp mai micǎ decât perioada duratei normale de utilizare, diferența în ani reprezentând influența uzurii morale.
Pentru mijloacele fixe care au o duratǎ normalǎ de utilizare pânǎ la cinci ani, inclusiv, nu se calculeazǎ influența uzurii morale, amortizarea medie anualǎ stabilindu-se în funcție de numǎrul de ani de utilizare în regim degresiv și numǎrul de ani de utilizare în regim liniar.
Introdurea uzurii morale în calculul amortizǎrii medii anuale în regim degersiv conduce la unele modificǎri în sistemul de degersivitate la AD1. Pentru determinarea duratei de utilizare aferente uzurii morale trebuie mai întâi stabilitǎ durata de utilizare în cadru cǎruia se realizeazǎ amortizarea integralǎ, atât cea dgersivǎ cât și cea liniarǎ. Efectul uzurii morale are infulențǎ asupra mǎrimii duratelor de utilizare cu regim de amortizare degresivǎ și regim de amortizare liniarǎ în sensul reducerii primei durate și majorǎrii celei de a- II-a ca numǎr de ani.
Metoda degresivǎ de calcul a amortizǎrii unui activ imobilizat prezintǎ avantajul ca permite recuperarea unei valori mari a imobilizǎrilor de la punerea în funcțiune protejându-le astfel împotriva uzutii morale. Ea însǎ poate fi îngrǎditǎ prin legislația fiscalǎ naționalǎ, fiind o cale lesnicioasǎ de evaziune fiscalǎ pentru agenții economici care o practicǎ.
Amortizarea acceleratǎ În conformitate cu legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, precum și cu normele metodologice de aplicarea a acestei legi, aprobate prin HG nr 909/1997, precum și HG nr. 568/2000 pentru modificarea și completarea acestora, utilizarea regimului de amortizare acceleratǎ se aprobǎ de Direcția Generalǎ a Finanțelor Publice și Control Financiar de Stat, la propunerea scrisǎ a consiliului de administrație al agentului economic sau responsabiluilui cu gestiunea patrimoniului.
Ea constǎ în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizǎri de pânǎ la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizǎrile anuale pentru exercițiile urmǎtoare sunt calculate la valoarea rǎmasǎ de amortizat, dupǎ regimul liniar, prin raportare la numǎrul de ani de utilizare rǎmași .Amortizarea acceleratǎ este un regim de recuperare, în ritm rapid, a valorii mijloacelor fixe, pentru evitarea uzurii morale.
Acest regim de amortizare afecteazǎ, în primul an, profitul agenților economici și, pe acestǎ bazǎ, se micșoreazǎ și suma impozitului datorat bugetului de stat.
2.3.3.2.Provizioane aferente imobilizărilor corporale
A. Delimitǎri privind provizioanele pentru deprecierea imobizǎrilor corporale
În plan contabil, riscurile și incertitudinile sunt evaluate și recunoscute prin structura de provizioane. Acestea reprezintǎ cote pǎrți prelevate din rezultate pentru a finanța ulterior deprecierea reversibilǎ sau a unui element de activ.
Constituirea provizioanelor se înscrie în principiul prudenței, prin intermediul lor se atenueazǎ influentǎ nefavorabilǎ a costului istoric asupra capacitǎții de finanțare a capitalurilor proprii.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizǎrilor au ca scop compensarea pierderilor de valoare, previzibile a afecta un element al activului net, iar ca mǎrime reprezintǎ diferența între valoarea de utilitate (mai micǎ) și valoarea contabilă (mai mare) a activului fix inventariat.
B. Constituirea, suplimentarea, diminuarea și anularea provizioanelor pentru deprecierea imobilizǎrilor corporale
A proviziona însemnǎ, în general, a constata “în scriptele contabile o micșorare de valoare cu caracter temporar, reversibil, a patrimoniului unei unitǎți patrimoniale. Mai exact, un provizion poate corespunde fie unei diminuǎri reversibile de valoare a unui element de activ sau a unei creșteri a pasivului exigibil”.
Imobilizǎrile corporale pot suferi în anumite perioade deprecieri ale valorii contabile atunci când valoarea de inventar stabilitǎ cu ocazia inventarierii este inferioarǎ valorii furnizate de contabilitate. Când deprecierea imobilizǎrilor este temporarǎ, deci reversibilǎ, se constituie provizioane de depreciere. Ele sunt destinate sǎ acopere un risc posibil sǎ se producǎ într-un exercițiu financiar viitor.
Sunt supuse deprecierii reversibile, pentru care se constituie, .în general, provizioane, imobilizǎrile neamortizabile. Pentru imobilizǎrile corporale care sunt amortizabile, se constituie provizioane numai în situația în care existe diferențe în minus între valoarea actualǎ sau de utilitate stabilitǎ cu ocazia inventarerii patrimoniului și valoarea actualǎ.
Provizionul pentru deprecierea imobilizǎrilor corporale se constitue pe baza cheltuielilor înainte de închiderea exercițiului financiar. Formarea lui nu depinde, deci, de rezultatul exercitiului financiar. Principiul prudenței solicitǎ înregistrarea cheltuielilor cu provizioanele chiar și în cazul absenței sau insuficienței profitului. El este destinat sǎ acopere o pierdere viitoare care la data închiderii exercițiului financiar este probabilǎ sau sigurǎ, dar care comportǎ o anumita cotǎ de incertitudine, privind mǎrimea și momentul realizǎrii ei.
La sfǎrșitul exercițiilor următoare, cu ocazia unei noi inventarieri sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizarilor corporale, în urma analizǎrii provizioanelor constituite pentru deprecierea imobilizǎrilor corporale, se procedeazǎ astfel:
dacǎ deprecierea imobilizǎrilor corporale este mai mare decât provizionul constituit, se constituie un provizion suplimentar, pentru diferențǎ;
dacǎ deprecierea imobilizǎrilor corporale este mai micǎ decât provizionul constituit , diferența diminueazǎ provizionul și se înregistreazǎ la venituri;
dacǎ proviziunul constituit devine fǎrǎ obiect, ca urmare a ieșirii din patrimoniu a imobilizǎrilor pentru care a fost constituit, sau dacǎ deprecierea este egalǎ cu zero, adicǎ se revine la valoarea de intrare la care imobilizǎrile sunt înregistrate în patrimoniu, atunci provizionul se anuleazǎ și se înregistreazǎ la venituri.
Constituirea și suplimentarea provizioanelor pentru deprecieria imobilizǎrilor corporale genereazǎ cheltuieli de exploatare , în timp ce diminuarea și anularea acestora dau naștere la venuituri.
2.4. Organizarea gestiunilor de imobilizǎri corporale la B.C.R.
Ținerea evidenței imobilizǎrilor corporale la Banca Comercialǎ Româna –Sucursala Vaslui se realizeazǎ în cadrul serviciului de secretariat administrativ.
Banca Comercialǎ Românǎ – Sucursala Vaslui deține în patrimoniul sǎu imobilizǎri corporale structurate astfel:
terenuri – în cadrul acestei grupe este inclus terenul pe care este amplasatǎ banca;
amenajǎri de terenuri – din acestǎ grupǎ fac parte :
– parcarea;
– terenul din fața bǎncii;
construcții – cuprinde clǎdirile;
instalații tehnice și mijloace de transport – în acestǎ grupa sunt incluse :
– echipamentele tehnologice;
– mobilierul;
– instații de lucru;
– toate mijloace de transport,
– aparaturǎ biroticǎ;
– echipamente de protecție a valorilor umane și materile.
Aceste imobilizǎri sunt gestionate de responsabili pe locuri de folosințǎ desemnați de serviciul de secretariat administrativ. La începutul fiecǎrui an aceștia completeazǎ “Lista de inventariere și de evidențǎ a mijloacelor fixe” în care vor înscrie toate modificǎrile (intrǎrile, ieșirile) privind mijloacele fixe.
Pentru toate imolizǎrile, care se supun amortizǎrii conform legii, aflate în dotare, banca înregistreazǎ amortizarea lor, reflectatǎ în conturi distincte în funcție de categoria de imobilizǎri din care fac parte. Amortizarea aferentǎ fiecǎrei luni se înregistreazǎ în fișa de evidențǎ a mijloacelor fixe de cǎtre responsabilii desemnați de serviciul de secretariat-administrativ pentru evidența mijloacelor fixe.
Imobilizǎrile vor figura la aceeași valoare pe toatǎ durata existenței lor în bancǎ, chiar dacǎ sunt parțial amortizate.
La inventariere activele imobilizate se evalueazǎ la valoarea de inventar, estimatǎ în funcție de utilitatea bunului pentru bancǎ și de prețurile pieței. Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri, se înscriu în listele de inventariere, care se semneazǎ de de cǎtre persoanele împuternicite. La închiderea exercițiului evaluarea activelor imobilizate se face la valoarea de bilanț de la închidere. Dacǎ existǎ diferențe între valoarea contabilǎ și cea de inventar atunci se procedeazǎ astfel:
dacǎ valoarea contabilǎ este mai mare decât valoarea de inventar, difereanța nu se inregistreazǎ conform principiului prudenței;
dacǎ valoarea contabilǎ este mai micǎ decât valoarea de inventar, difereanta se inregistreazǎ sub forma amortizǎrii dacǎ deprecirea este ireversibilǎ sau sub forma unui provizion dacǎ deprecierea este reversibilǎ.
Capitolul 3.
Organizarea contabilitǎții imobilizǎrilor corporale la societǎțile bancare
3.1. Documente primare privind gestiunea imobilizǎrilor corporale
Datele și informațiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate în cadrul documentelor contabile.Prin și pe baza acestor documente, se formalizezǎ în scris și organizeazǎ material procesele de culegere, prelucrare, stocare și transmiterea datelor.
Operațiile economice și financiare se consemneazǎ în momentul efectuǎrii lor în documente justificative.Așa cum prevede art. 6 alin. 2 din “Legea contabilitǎții”, “orice operație patrimonialǎ se consemneazǎ în momentul efectuǎrii ei într-un înscris care stǎ la baza înregistrǎrilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”. În continuare, în art. 6 alin. 3 se precizeazǎ cǎ “ documentele justificative care stau la baza înregistrǎrilor în contabilitate, angajeazǎ rǎspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, ori înregistrat în contabilitate”.
Conținutul documentelor justificative este format din urmǎtoarele elemente principale: denumirea; numǎrul și data documentului; denumirea și sediul unitǎții patrimoniale, care a întomit documentul; conținutul operației economice și financiare, iar atunci când este cazul și temeiul legal al efectǎrii ei; datele cantitative și/sau valorice aferente operației economice și financiare efectuate; semnǎturile persoanelor care rǎspund de efectuarea operțiilor și a celor care avizezǎ și a celor în drept sǎ aprobe operații respective; alte elemente menite sǎ asigure consemnarea completǎ a operațiiunilor în documentele justificative.
În principiu, documentele justificative sunt întocmite la locul de muncǎ unde se produce operația sau participǎ la înfǎptuirea ei. Întocmirea se face pe formunare tipizate sau netipizate, dupǎ caz, iar completarea se face manual sau cu tehnica de calcul.
În funcție de operațiunile care intervin în evidențierea existenței, mișcǎrii și deprecierii mijloacelor fixe, de cǎile de intrare și ieșire din patrimoniu, se întocmesc documente specifice ( prezentate în fig. 3), care se pot grupa pe trei categorii:
documente privind intrarea în patrimoniu a mijloacelor fixe;
documente ce consemneazǎ deprecierea mijloacelor fixe;
documente privind ieșirea din gestiune.
Fig. nr. 3. Documente primare privind mijloacele fixe
În continuare sunt prezentate cele mai reprezentative documente primare privind existența și mișcarea mijloacelor fixe, folosite la Banca Comercialǎ Românǎ – Sucursala Vaslui.
Proces verbal de recepție , Proces verbal de recepție provizorie , Proces verbal de punere în funcțiune , Proces verbal de recepție finală servește ca document de înregistrare în evidența operativǎ și în contabilitate, de consemnare a stadiului în care se aflǎ obiectivul de investiții, de apreciere a calitǎții lucrǎrilor privind obiectivul de investiții, documentul de aporbare a recepției , documentul de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizirie a obictivului de investiții , de aprobare a recepției provizorii a obiectivului de investiții , și de recepție finalǎ a obiectivului de investiții .
Documentul se întocmește în trei exemplare, la data punerii în funcțiune a mijlocului fix. Procesul verbal de recepție se întocmește pentru mijloacele fixe independente care nu necesitǎ montaj și nici probe tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data achiziționǎrii lor Procesul verbal de recepție provizorie se întocmește pentru mijloacele fixe care necesitǎ montaj, dar care nu necesitǎ probe tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data terminǎrii montajului. Procesul verbal de punere în funcțiune se întocmește pentru mijloacele fixe care necesitǎ atât montaj cât și probe tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice. Procesul verbal de recepție finalǎ se întocmește pentru mijloacele fixe din producție proprie, acestea considerându-se puse în funcțiune la darea lor în producție.
Documentul se întocmește de secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de investiții, în prezența membrilor comisiei care este formatǎ din: președinte, specialiști, consultanți, asistenți la recepție.
Acest document circulǎ atât la persoanele care fac parte din comisie (exemplarele 1, 2, și 3), la compartimentul care efectueazǎ operațiunea de control financiar preventiv (exemplarul 2), cât și la compartimentul financiar- contabil pentru verificarea și înregistrarea procesului verbal de recepție (exemplarele 2 și 3);
Procesul verbal de recepție se arhiveazǎ la furnizor la compartimentul financiar-contabil exemplarele 2 și 3 și la beneficiar la compartimentul financiar-contabil exemplarul 1.
Bon de mișcare a mijloacelor fixe servește ca document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosințǎ ale unitǎții, ca document de însoțire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la subunitatea predatoare la cea primitoare, ca document justificativ de înregistrare în evidența ținutǎ de responsabilul cu mijloacele fixe la locurile de folosințǎ și în contabilitate.
Bonul de mișcare se întocmește în doua exemplare de către persoana desemnatǎ de compartimentul care dispune mișcarea mijloacelor fixe.
Acest document circulǎ la persoana care aprobǎ mișcarea mijlocului fix în cadru unitǎții(ambele exemplare); la subunitatea predatoare pentru semnarea de predare de cǎtre responsabilul cu mijloacele fixe și pentru semnare de primire de către delegatul subunitǎții primitoare (ambele exemplare); la subunitatea primitoare pentru înregistrarea în evidențǎ la locul de folosințǎ (exemplarul1); la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrarea mișcǎrii mijlocului fix (exemplarul1).
Documentul se arhiveazǎ atât la compartimentul financiar-contabil,exemplarul1, cât și la subunitatea predatoare, exemplarul 2.
Procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale servește ca document de constatare a îndeplinirii condițiilor de scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe, de scoatere din uz a obiectelor de inventar în folosințǎ și de declasare a unor bunuri materiale altele decât mijloacele fixe, potrivit dispozițiilor legale, ca document de consemnare a scoaterii din funcțiune a mijloacelor fixe sau de declasare a bunurilor materiale, ca document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și a materialelor rezultate din scoaterea efectivǎ din funcțiune a mijloacelor fixe, precum și din scoatrea di uz a bunurilor materiale propuse pentru declasare, ca document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor(depozitelor) și în contabilitate.
Procesul verbal de scoatere din folosințǎ se întocmește în douǎ exemplare, separat pentru mijloacele fixe afate în gestiunea unui singur gestionar, pe baza documentației prevǎzute în normele legale(notǎ privind starea mijlocului fix propus a fi scos din fincțiune, deviz estimativ al reparației capitale, act constatator al avariei.).
Formularul se completeazǎ astfel:
capitolele I și II, de cǎtre comisia constituitǎ în acest scop, cu constatǎrile și concluziile rezultate din analiza documentației primite și din verificǎrile stǎrii mijloacelor fixe propuse a fi scoase din functiune, se semneazǎ de membrii comisiei;
capitolul III, dupǎ aprobarea și efectuarea scoaterii din funcțiune, de cǎtre comisia de analizǎ și avizare a propunerilor de declasare a bunurilor materiale , delegți numiți de conducerea unitǎtii efetueazǎ operațiunea, pentru care semneazǎ realizarea acesteia.
Documentul circulǎ la persoana autorizatǎ sǎ aprobe scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe(ambele exemplare); la serviciul pentru înregistrarea în evidența la locul de folosințǎ a mijloacelor fixe scoase din funcțiune (ambele exemplare); la magazia primitoare, pentru semnare de cǎtre gestionar a primirii în gestiune a subansamblelor, ansamblelor și a materialelor rezultate din scoaterea efectivǎ a mijloacelor fixe(ambele exemplare); la compartimentul financiar contabil pentru verificarea și înregistrarea operațiunilor privind scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe(exemplarul 1); la compartimentul care a fǎcut propunerile de scoatere din funcțiune pentru înregistrare în evidențǎ(exemplarul2).
Exemplarul 1 se arhiveazǎ la compartimentul financiar-contabil iar exemplarul 2 la compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe
Lista de inventriere și de evidențǎ a mijloacelor fixe se utilizeazǎ pentru a se stabili existența efectivǎ a mijloacelor fixe pe locuri de folosințǎ si pe responsabili, folosirea judicioasǎ și integritatea acestora. Ea servește la inventarirea mijloacelor fixe și a consemnǎrii rezultatelor ei, fǎrǎ a fi necesarǎ întocmirea altor documente.
Formularul se completeazǎ, la începutul anului, de cǎtre compartimentul de contabilitate, pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analiticǎ a mijloacelor fixe și se predǎ responsabililor pe bunuri de folosințǎ. Aceștia vor opera în listǎ, în cursul anului, toate mișcǎrtile intervenite (intrǎri, ieșiri), pe baza documentelor primare: bon de mișcare, proces verbal de recepție, de casare, etc.
La sfârșitul anului “Lista de inventariere și de evidențǎ a mijloacelor fixe”este predatǎ comisiei de inventariere, care va înscrie datele privind inventarierea și rezultatele ei. Dupǎ inventariere , formularul se ține la contabilitate, pe baza lui întocmindu-se un nou formular pe anul urmǎtor.
Registrul numerelor de inventar se întocmește de persoana care conduce evidența contabilǎ, pe grupe de mijloace fixe, prin înregistrarea cronologicǎ a mijloacelor fixe intrate în unitate. Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face de regulǎ în ordinea succesivǎ a numerelor și grupelor de mijloace fixe..În acest scop, fiecǎrei grupe de mijloce fixe stabilite de unitate I se rezervǎ o anumitǎ serie de numere de ordine, astfel încât prima cifrǎ sǎ reprezinte o anumitǎ grupǎ de mijloace fixe din care face parte obiectul respectiv.
Numǎrul de inventar atribuit unui mijloc fix urmeazǎ sǎ fie trecut în toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv, precum și faptul cǎ el se imprimǎ direct pe obiect sau se greveazǎ pe o plǎcuțǎ ce se fixeazǎ pe mijlocul fix sau prin alte mijloace care sǎ asigure identificarea mijlocului fix respectiv.
Fișa mijlocului fix se completeazǎ într-un singur exemplar dupǎ înscrierea mijlocului fix intrat în “Registrul numerelor de inventar”, pentru fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de același fel și de aceeași valoare care, în cadrul unitǎților, au aceleași cote de amortizare sau puse în funcțiune în aceeași lunǎ.
Fișa mijlocului fix cuprinde datele privind denumirea, numǎrul de inventar, codul de clasificare, valoarea de intrare, durata de serviciu normalǎ, norma de amortizare, data punerii în funcțiune, amortizarea calculatǎ.
Se completeazǎ pe baza documentelor justificative privind mișcare mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completǎrii, îmbunǎtǎțirii, modernizǎrii sau reevaluǎrii lor. Fișele mijloacelor fixe se pǎstreazǎ în cartoteci pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor de clasificarea a fondurilor fixe iar în cadrul acestora, fișele mijloacelor fixe se grupeazǎ pe locuri de folosințǎ.
3.2. Contabilitatea imobilizǎrilor corporale ale activitǎții de exploatare
3.2.1. Contabilitatea terenurilor
Terenurile sunt aceea parte a imobizǎrilor corporale care este legatǎ de sol prin natura lor, sunt în totalitate imobile.
Terenurile sunt reflectate în contabilitatea bancarǎ numai dacǎ aparțin acestora. Se împart, dupǎ regimul financiar al acestora, cu implicații asupra contabilizǎrii lor în:
terenuri propri-zise;
amenajǎri de terenuri.
Contabilitatea sinteticǎ a terenurilor pentru exploatarea bǎncii se ține cu ajutorul contului 4421 “Terenuri și amenajǎri de terenuri ” cu douǎ subconturi: 44211 “Terenuri” și 44212 “Amenajǎri de terenuri”.
Contabilitatea terenurilor propriu-zise
Terenurile sunt întinderi de pǎmânt bine delimitate care pot avea diverse destinații. Fiindcǎ nu suferǎ , de regulǎ, deprecieri ireversibile nu se amortizeazǎ.
Contabilitatea terenurilor pentru exploatarea bǎncii se ține cu ajutorul contului 44211 “Terenuri” care dupǎ funcția contabilǎ este un cont de activ .
Se debiteazǎ cu: valoarea terenurilor achizitionate de la terți, valoarea terenurilor aportate de acționari și cu valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit.
Se crediteazǎ cu valoarea terenurilor cedate.
Soldul final debitor reflectǎ valoarea de intrare a terenurilor în patrimoniul bǎncii.
Contabilitatea amenajǎrilor de terenuri
Amenajǎrile de terenuri sunt investiții efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor . Tot ca amenajǎri de terenuri sunt considerate sistemele de irigații, de desecare, racordǎri la sistemele de alimentare cu energie, împrejmuiri, drumuri de acces, etc.
Amenajǎrile pot fi efectuate cu forțe proprii ale unitǎții fie de cǎtre terți. Se amortizeazǎ într-o perioadǎ de cel mult zece ani.
Contabilitatea amenajǎrilor de terenuri se ține cu ajutorul contului 44212 “Amenajǎri de terenuri’ care dupǎ funcția contabilǎ este un cont de activ.
Se debiteazǎ cu : valoarea amenajǎrilor de terenuri recepționate de la terți și cu valoarea amenajǎrilor de terenuri realizate cu forțe proprii,
Se crediteazǎ cu valoarea amenajǎrilor de terenuri amortizate integral și scoase din activ.
Soldul final debitor reflectǎ valoarea de intrare a amenaarilor de terenuri in patrimoniul bǎncii
3.2.2. Contabilitatea mijloacelor fixe
Sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau complexul de obiecte, ce se utilizeazǎ ca atare, formând o unitate de înregistrare și inventar și îndeplinește cumulativ condițiile: are o valoare mai mare decât limita stabilitǎ de lege și o duratǎ de folosința mai mare de un an.
Reflectarea în contabilitate a mijloacelor fixe pentru activitatea de exploatare se realizeazǎ cu ajutorul conturilor de gradul II și III astfel:
4422 “Construcții”;
4423 “Instalații tehnice și mijloace de transport”;
44231 “Echipamente tehnologice”;
44232 “Aparate și instalații de mǎsurare, control și reglare”;
44233 “Mijloace de transport”;
4424 “Mobilier, aparaturǎ biroticǎ, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”.
Sunt conturi de activ și se de debiteazǎ cu : valoarea mijloacelor fixe achiziționate de la terți, valoarea mijloacelor fixe aportate la capital, valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, valoarea mijloacelor fixe constate plus la inventar, valoarea mijloacelor fixe recepționate în urma lucrǎrilor de investiții, valoarea mijloacelor fixe realizate în regie proprie.
Se crediteazǎ cu: valoarea mijloacelor fixe vândute, valoarea mijloacelor fixe donate, valoarea mijloacelor fixe scoase din patrimoniu la amortizarea integralǎ.
Soldul debitor reprezintǎ valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente.
În cursul unei luni Banca Comercialǎ realizeazǎ urmatoarele operațiuni:
Se receptioneazǎ o amenajare de terenuri realizatǎ cu forțe proprii, conform procesului verbal de recepție , în valoare de 150.000.000.lei;
Se cumparǎ un mijloc de transport care are o valoare conform facturii de 238.000.000.lei;
Se constatǎ plus la inventar, conform procesului verbal de inventariere, un aparat de masurǎ în valare de 15.000.000.lei;
Se scoate din gestiune un echipament tehnologic amortizat integral, conform fișei de amortizare, cu o valoare de intrare de 25.000.000lei.
Se scoate din folosințǎ un aparat de reglare cu valoare de inventar de 150.000.000.lei, amortizatǎ 50%, conform fișei de amortizare.
Se recepționeazǎ un echipament tehnologic realizat de un terț, conform procesului verbal de recepție, în valoare de 150.000.000.lei, caruia I s–a acordat un avans de 55.000.000.lei.
Se vinde un mobilier cu prețul de vânzare de 100.000.000.lei , cu o valoare de intrare de 60.000.000.
Aceste operațiuni sunt reflectate în registru jurnal nr. 1
Registru jurnal nr. 1
3.3. Reflectarea în contabilitate a imobilizǎrilor corporale în afara exploatǎrii
Reflectarea în contabilitatea bancarǎ a imobilizǎrilor în afara activitǎții de exploatare se relizeazǎ cu ajutorul contului 452 “Imobilizǎri corporale în afara activitǎții de exploatare”care are mai multe conturi de gradul II și III.
3.3.1. Contabilitatea terenurilor
Contabilitatea sinteticǎ a terenurilor pentru exploatarea bǎncii se ține cu ajutorul contului 4521 “Terenuri și amenajǎri de terenuri ” cu douǎ subconturi: 45211 “Terenuri” și 45212 “Amenajǎri de terenuri”.
A. Contabilitatea terenurilor propriu-zise
Contabilitatea terenurilor în afara activitǎții de exploatare se ține cu ajutorul contului 45211 “Terenuri ”și funcționeazǎ conform figurii nr 4.
Debit 452111 Credit
D 3566 C D 355 C
1 4
D 5411 C
2
D 508 C
3
Fig. nr. 4. Reflecterea în contabilitate a funcțiunii contului 45211 “Terenuri”
valoarea terenurilor cumpărate de la terți;
valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit;
valoarea terenurilor aportate de acționari;
valoarea terenurilor cedate.
Contabilitatea amenajǎrilor de terenuri
Contabilitatea amenajǎrilor de terenuri în afara activitǎții de exploatare se realizeazǎ cu ajutorul contului 45212 “Amenajǎri de terenuri”și funcționeazǎ conform figurii nr. 5
Debit 45212 Credit
D 3566 C D 46221 C
1 3
D 7494 C
2
Fig nr.5. Reflectarea în contabilitate a funcțiunii contului 45212 “Amenajǎri de terenuri”
valoarea amenajarilor de terenuri recepționate de la terți;
valoarea amenajǎrilor de terenuri realizate cu forțe proprii;
valoarea amenajǎrilor de terenuri amortizate integral și scoase din activ.
3.3.2. Contabilitatea mijloacelor fixe
Contabilitatea mijloacelor fixe în afara exploatǎrii se ține cu ajutorul conturilor de gradul II și III astfel: 4522 “Construcții”; 4523 “Instalații tehnice și mijloace de transport”; 45231 “Echipamente tehnologice”; 45232 “Aparate și instalații de mǎsurare, control și reglare”; 45233 “Mijloace de transport”; 45234 “Animale și plantații”; 45224 “Mobilier, aparaturǎ biroticǎ, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”.
Sunt conturi de activ și se de debiteazǎ cu : valoarea mijloacelor fixe achiziționate de la terți, valoarea mijloacelor fixe aportate la capital, valoarea mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, valoarea mijloacelor fixe constate plus la inventar, valoarea mijloacelor fixe recepționate în urma lucrǎrilor de investiții, valoarea mijloacelor fixe realizate în regie proprie.
Se crediteazǎ cu: valoarea mijloacelor fixe vândute, valoarea mijloacelor fixe donate, valoarea mijloacelor fixe scoase din patrimoniu la amortizarea integralǎ.
Soldul debitor reprezintǎ valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente.
Banca Comercialǎ realizeazǎ urmǎtoarele operațiuni:
se cumpǎrǎ un teren în valoare de 119.000.000. lei, conform facturii nr 152635;
se doneazǎ un aparat de reglare conform procesului verbal de predare-primire nr.523 în valoare de 23.000.000, amortizat 10%.
se vinde un mijloc de transport cu prețul de vânzare de 200.000.000.lei , cu o valoare de intrare de 160.000.000..Se scoate din gestiune mijlocul de transport și se constituie resursǎ din finanțare a imobilizǎrilor corporale.
se scoate din folosințǎ o aparaturǎ biroticǎ cu valoare de inventar de 150.000.000.lei, amortizatǎ 75%, conform fișei de amortizare.
se recepționeazǎ un mobilier realizat de un terț, conform procesului verbal de recepție, în valoare de 50.000.000.lei, căruia I s –a acordat un avans de 15.000.000.lei.
Operațiile sunt reflectate în registrul jurnal nr. 2
Registru jurnal nr. 2
Contabilitatea deprecierii imobilizǎrilor corporale
Imobilizările corporale pot suferi pe parcursul utilizării lor deprecieri care pot fi ireversibile datorate uzurii fizice și reversibile constituindu-se în acest caz provizioane..
Contabilitatea amortizǎrii
Amortizarea imobilizărilor reprezintă pierderi cu caracter ireversibil din valoarea imobilizărilor, ca urmare a participării acestora la circuitul economic.
Agenții economici, indiferent de forma de organizare și tipul de proprietate, au obligația înregistrǎrii în contabilitate, în conturi distincte, a mijloacelor fixe, a amortizǎrii acestora și a sumelor nete rezultate din dezmembrarea și valorificarea mijloacelor fixe scoase din gestiune.
Calculul și includerea amortizǎrii în cheltuielile de exploatare urmǎrește recuperarea pierderilor din valoarea definitivǎ a imobilizǎrilor, și constituirea unor surse care sǎ asigure înlocuirea bunurilor uzate total sau parțial, fizic sau moral.
Amortizarea imobilizǎrilor se stabilește pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora în funcțiune și pânǎ la recuperarea integralǎ a valorii de intrare, conform duratelor normale de utilizare și condițiilor de utilizare din Legea 15/1994.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculeazǎ și se înregistreazǎ în contabilitate de cǎtre banca care le are în proprietate.
Amortizarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe închiriate este în sarcina celui care a efectuat investiția și se înregistreazǎ în contabilitatea acestuia.
Amortizarea mijloacelor fixe se înregistreazǎ distinct în contabilitate, pe categorii și obiecte de evidențǎ astfel:
-amortizarea aferentǎ imobilizǎrilor corporale pentru activitatea de exploatare se ține cu ajutorul contului 4612 “Amortizarea imobilizǎrilor corporale” care are subconturile: 46121 “Amortizarea amenajǎrilor de terenuri”; 46122 “Amortizarea constrcțiilor”; 46123 “Amortizarea instalațiilor tehnice și mijloacelor de transport”; 46124 “Amortizarea altor active corporale”;
-amortizarea aferentǎ imobilizǎrilor corporale în afara activitații de exploatare se ține cu ajutorul contului 4622 “Amortizarea imobilizǎrilor corporale” care are care are subconturile: 46221 “Amortizarea amenajǎrilor de terenuri”; 46222 “Amortizarea constrcțiilor”; 46223 “Amortizarea instalațiilor tehnice și mijloacelor de transport”; 46224 “Amortizarea altor active corporale”.
Sunt conturi de pasiv care se crediteazǎ cu valoarea amorizǎrii inclusǎ pe cheltuielile curente, și se debiteazǎ cu valoarea amortizǎrii amenajǎrilor de terenuri și mijloace fixe vândute sau scoase din activ .Soldul final creditor reprezintǎ nivelul amortizǎrii imobilizǎrilor.
Banca Comercială Română – Sucursala Vaslui folosește pentru amortizarea imobilizărilor corporale din dotare, metoda amortizării liniare.
La Banca Comercialǎ Românǎ au loc următoarele operațiuni:
1. se înregistreazǎ amortizarea pe luna februarie 2003 , a mijloacelor fixe din dotarea unitǎții în valoare de 29.876.662. lei din care aferentǎ:
– Amenajǎrilor de terenuri pentru activitatea exploatare………………4.852.632. lei
– Amenajǎrilor de terenuri în afara activitǎții de exploatare…………..2.523.579. lei
– Construcții pentru activitatea de exploatare ………………………….7.562.324. lei
– Construcții în afara activitǎții de exploatare………………………….5.364.267. lei
-Instalații tehnice și mijloace de transport pentru activitatea de exploatare…………………………………………………………………2.985.461. lei
– Mijloace de transport în afara activitǎții de exploatare…………………6.534.218. lei
– Alte active corporale ale activitații de exploatare………………………3.259.835. lei
– Alte active corporale în afara activitǎții de exploatere…………………2.158.613. lei
2.la sfărsitul lunii se realizează inchiderea conturilor de cheltuieli
3.se vinde un mijloc de transport amortizat 80% , avand o valoare de intrare de 200.000.000.lei și o valoare de vanzare de 70.000.000.lei
4.se scoate din folosință un aparat de control amortizat integral, cu o valoare de 50.000.000.lei
În contabilitate aceste operațiuni sunt reflectate astfel:
Registru jurnal nr.3
3.4.2. Contabilitatea provizioanelor
Pentru deprecierile reversibile ale valorilor imobilizate se pot constitui provizioane, reprezentând o formǎ de aplicare a principiului prudenței și al fidelitǎții bilanțului.
Cauzele deprecierii pentru care se constituie provizioane pentru deprecierea imobilizǎrilor sunt variate, însǎ cele mai frecvente sunt determinate de apariția pe piațǎ a unor bunuri similare mai ieftine sau cu performanțe superioare.
Provizioanele se constituie pentru acoperirea pierderilor potențiale provocate de deprecierea reversibilǎ a imobilizǎrilor.Din punct de vedere contabil, provizioanele reprezintǎ rectificǎri ale valorii contabile pentru fiecare grupǎ a imobilizǎrilor.
Provizioanele pentru deprecirea imobilizǎrilor corporale în curs se ține cu ajutorul contului 49212 “Povizioane pentru deprecierea imobilizǎrilor corporale în curs”
Reflectarea în contabilitate a provizioanelor pentru deprecirea imobilizǎrilor corporale se ține cu ajutorul contului 4923 “ Provizioane pentru deprecierea imobilizǎrilor corporaleale activitǎții de exploatare” care are urmǎtoarele conturi de gradul II : 49231 “Provizioane pentru deprecierea terenurilor și amenajǎrilor de trenuri”; 49232 “Provizioane pentru deprecierea construcțiilor”; 49233 “Provizioane pentru deprecierea instalațiilor tehnice și mijloacelor de transport”; 49234 “Provizioane pentru deprecierea altor active corporale”.
Pentru imobilizǎrile corporale în afara exploatǎrii provizioanele pentru deprecirea acestor imobilizǎri se ține cu ajutorul contului 4925 “Provizioanele pentru deprecirea imobilizǎrilor corporale în afara exploatǎrii”.
Provizione se constituie și pentru bunurile data în leasing și locație simplǎ, reflectate cu ajutorul conturilor 494 “Provizioane pentru operațiuni de leasing” și 495 “Provizioane pentru operațiuni de locație simplǎ”.
Pentru creanțe restante și îndoielnice se constituie provizioane reflectate în contabilitate cu ajutorul contului 499 “Provizioane pentru creanțe restante și îndoielnice”
Toate conturile de provizione sunt conturi de pasiv și se crediteazǎ în corespondențǎ cu conturile de cheltuieli pentru provizioane, diferențiate pe grupe de imobilizǎri, la constituirea și mǎrirea valorii lor, și se debiteazǎ cu anularea sau micșorarea provizioanelor, în corespondențǎ cu conturile de venituri din provizioane, diferențiate pe grupe de imobilizǎri
La sfǎrșitul exercițiilor urmatoare, cu ocazia unei noi inventarieri sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizarilor corporale, în urma analizǎrii provizioanelor constituite pentru deprecierea imobilizǎrilor corporale, se procedeazǎ astfel:
dacǎ deprecierea imobilizǎrilor corporale este mai mare decât provizionul constituit, se constituie un provizion suplimentar, pentru diferențǎ;
dacǎ deprecierea imobilizǎrilor corporale este mai micǎ decât provizionul constituit , diferența diminueazǎ provizionul și se înregistreazǎ la venituri;
dacǎ provizionul constituit devine fǎrǎ obiect, ca urmare a ieșirii din patrimoniu a imobilizǎrilor pentru care a fost constituit, sau dacǎ deprecierea este egalǎ cu zero, adicǎ se revine la valoarea de intrare la care imobilizǎrile sunt înregistrate în patrimoniu, atunci provizionul se anuleazǎ și se înregistreazǎ la venituri.
Banca Comercialǎ Românǎ realizaezǎ urmǎtoarele operațiuni privind provizioanele:
constiturea de provizioane pentru deprecierea mijloacelor de transport din afara activitǎții de exploatare, în valoare de 120.000.000.lei;
diminuarea de provizioane pentru deprecierea bunurilor date în locație simplǎ în valoare de 25.000.000.lei;
suplimentarea de provizioane pentru deprecierea creanțelor restante, în valoare de 35.000.000.lei ;
suplimentarea de provizioane pentru deprecierea bunurilor date în leasing în valoare de 50.000.000.lei;
diminuarea de provizioane pentru deprecierea amenajarilor de terenuri afate în curs de execuție pentru activitatea de exploatare de execuție, în valoare de 15.000.000.lei.
Operațiile sunt reflectate în registrul jurnal nr. 4
Registru jurnal nr. 4
3.5. Contabilitatea imobilizǎrilor corporale în curs
Imobilizǎrile corporale în curs reprezintǎ investiții netreminate efectuate în regie proprie sau în antreprizǎ, care se evalueazǎ la costul de producție, respectiv la costul de achiziție, reprezentând prețul de deviz al investiției. Imobilizǎrile corporale în curs se trec în categoria mijloacelor fixe dupǎ recepția, darea în folosințǎ, sau punerea în acțiune a acestora, dupǎ caz. În vederea obținerii de mijloace fixe se fac cheltuieli de cercetare, proiectare, de execuție propriu-zisǎ a lucrǎrilor de montaj.
Imobilizǎrile corporale în curs ca lucrǎri de investiții, începute și netreminate pânǎ la sfârșitul perioadei de gestiune se evidențiazǎ în contul 432 “imobilizǎri corporale în curs”care are urmǎtoarele conturi de gradul II: 4321 “Amenajǎri de terenuri și construcții”; 4322 “ Instalații tehnice și mașini”; 4323 “ Alte imobilizǎri corporale”.
Este un cont de activ și funcționeazǎ conform figurii nr. 5.
Debit 432 Credit
D 3566 C D 442 C
1 3
D 7494 C
2
Figura nr.5. Reflectarea în contabilitate a funcțiunii contului 432 “Imobilizǎri corporale în curs”
valoarea imobilizǎrilor corporale în curs facturate de terți;
valoarea imobilizǎrilor corporale în curs realizate în regie;
valoarea imobilizǎrilor corporale în curs finalizate și recepționate.
Pe parcursul proceselor de realizare a imobilizărilor, banca poate acorda avansuri furnizorilor sau antreprenorilor conform prevederilor contractuale. Aceste sume se contabilizează distinct cu ajutorul contului 434 “Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”care are următoarele conturi de gradul II : 4341 Avansuri acordate pentru terenuri și construcții; 4342 Avansuri acordate pentru instalații tehnice și mașini; 4343 Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale.
Funcționează ca un cont de activ, se debiteazâ cu avansurile acordate furnizorilor sau antreprenorilor și se creditează cu avansurile decontate la recepția imobilizărilor finalizate. Soldul final debitor arată valoarea avunsurilor acordate și nedecontate.
Banca Comercialǎ Românǎ acodǎ antreprenorilor un avns de 200.000.000.lei pentru relizarea unei amenajări de terenuri.. Dupǎ terminarea lucrǎrii antreprenorul factureazǎ amenajarea de terenuri la valoarea de 400.000.000.lei. Dupǎ receptionarea lucrǎrii, conform procesului verbal de recepție nr.324, se deconteazǎ și avansul acordat antreprenorului.
Înregistrǎrile contabile sunt reflectate în registru jurnal nr.5
Registru jurnal nr. 5
3.6. Operațiuni de leasing cu imobilizǎri corporale și contabilizarea lor
Leasingul reprezintă un sistem de “locație- vânzare” care dă dreptul unei societăți să folosească bunurile închiriate, rezervându-și posibilitatea de a achiziționa în parte sau în totalitate aceste bunuri, cel mai tărziu la expirarea contractului.
Operațiile asimilate leasingului sunt locația însoțitǎ de opțiunea de cumpǎrare, specificǎ bunurilor și echipamentelor neoperaționale (în afara exploatǎrii) și operațiilor de locație vânzare în cadrul cǎreia se obligǎ la achiziția bunului închiriat.
Contabilizarea operațiilor de leasing și asimilate se face în urmǎtoarelor etape:
la locator au loc următoarele operațiuni:
înregistrarea în activ în conturile de leasing a imobilizǎrilor, asupra cǎrora rǎmâne în continuare proprietar;
înregistrarea amortizǎrii în conturile de cheltuieli corespunzǎtoare;
înregistrarea chiriei astfel: – a) chiria calculatǎ nescadentǎ se evidențiazǎ prin conturi de “Creanțe atașate”, la încasare se stinge creanța fața de locatar;
– b) chiriile încasate anticipat se reflectǎ în conturi de “Venituri inregistrate în avans” și se vor eșalona lunar prin contrapartida conturilor de venituri curente.
la expirarea contractului se pot înregistra urmǎtoarele situații:
locatarul își exercitǎ opțiunea de cumparare încât locatorul evidențiazǎ câștigurile/ pierderile din cesiune prin conturile corespondente de venituri și cheltuieli;.
locatarul nu își exercitǎ opțiunea de cumparare iar imobilizarea nu mai poate face obiectul unui nou contract de leasing când imobilizarea este transformatǎ la valoarea netǎ în contul de imobilizǎri în afara exploatǎrii;
locatarul nu cumpǎrǎ bunul dar bunul poate fi redat în leasing când locatorul transferǎ imobilizarea la valoarea netǎ în contul de “Imobilizǎri închiriate din leasing reziliat”. La noua operațiune de leasing bunul este readus la valoarea din contract în conturi de leasing.
la locatar au loc următoarele operațiuni:
înregistreazǎ în conturi din afara bilanțului a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing;
înregistreazǎ obligația de platǎ a chiriei;
înregistreazǎ la expirarea contractului a intrǎrii în patrimoniu a bunurilor dupǎ plata ultimei rate a chiriei la prețul convenit prin contractul inițial în situația exercitǎrii opțiunii de cumparare.În caz contrar imobilizarea se restituie operându-se și în conturi din afara bilianțului.
La locator operațiile de leasing se reflectǎ prin conturi de activ 471 “Operații de leasing și asimilate ”care are urmǎtoarele conturi de gradul II: 4711 “Leasing imobiliar”; 4712 “Leasing imobiliar ”; 4713 “Leasing cu active necorporale”; 4717 “Creanțe atașate”.
Aceste conturi reflectǎ valoarea bunurilor închiriate efectiv cu opțiuni de cumparare
Se debiteazǎ cu: valoarea bunurilor din afara exploatǎrii date în leasing, valoarea bunurilor achiziționate și date în leasing, valoarea imobilizǎrilor în curs date în leasing și recepționate, cu valoarea bunurilor reînchiriate dupǎ rezilierea unui contract precedent de leasing;
Se crediteazǎ cu : valoarea amortizatǎ a bunurilor scoase din activ, valoarea neamortizatǎ a bunurilor în cazul exercitǎrii opțiunii de cumparare și valoarea bunurilor din leasing reziliat când nu mai pot face obiectul altui contract sau pentru care locatarul nu și-a exercitat opțiunea de cumparare.
Sodul debitor reflectǎ valoarea bunurilor date în leasing.
Contul 4717 “Creanțe atașate” reflectǎ chiriile aferente bunurilor date în leasing .
Se debiteazǎ cu chiriile calculate.
Se crediteazǎ cu chiriile încasate și cu chiriile trecute la restante sau îndoielnice
Soldul debitor reprezintǎ chiriile calculate și neajunse la scadențǎ pentru bunurile date în leasing.
Prin intermediul contului 472 “Operații de leasing privind imobilizǎrile în curs” se evidențiazǎ avansurile acordate furnizorului pentru bunurile ce urmeazǎ a fi achiziționate și destinate leasingului și valoarea bunurilor livrate locatorului dar care nu au fost puse în funcțiune..
Acest cont are urmǎtoarele conturi de gradul II: 4721 “Leasing imobiliar”; 4722 “Leasing imobiliar”; 4723 “Leasing cu active necorporale”.
Acest cont se debiteazǎ cu: avansurile acordate pentru achiziționarea sau construirea de bunuri destinate leasingului, cu valoarea obligațiilor pentru astfel de bunuri în curs de execuție, cu valoarea bunurilor livrate dar nepuse în funcțiune la locatar.
Se crediteazǎ cu valoarea imobilizǎrilor în curs destinate operațiilor de leasing și recepționate.
Soldul debitor reflectǎ valoarea imobilizǎrilor în curs destinate operațiilor de leasing.
Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing reziliat se înregistreazǎ in contul de activ 473 “Imobilizǎri neînchiriate din leasing reziliat” pânǎ când pentru aceste bunuri se încheie un al contract de leasing sau vor fi trecute la imobilizǎri în afara exploatǎrii.
Se debiteazǎ cu valoarea neamortizatǎ a bunurilor închiriate inițial cu opțiunea de cumparare dupǎ realizarea contractului.
Se crediteazǎ cu: valoarea bunurilor date în leasing, pierderile înregistrate la bunurile ce fac obiectul unui nou contract de leasing, valoarea bunurilor cedate sau scoase din activ.
Soldul debitor reflectǎ valoarea bunurilor neînchiriate din leasing reziliat.
Bunurile date în leasing precum și bunurile neînchiriate după rezilierea unui contract de leasing sunt supuse amortizării, amortizarea aferentă acestor bunuri se ține cu ajutorul contului 4761 “Amortizări privind operațiile de leasing”. În creditul contului se înregistrează amortizarea inclusă pe cheltuieli curente, iar în debit valoarea amortizată a bunurilor cedate sau scoase din activ. Soldul final creditor reprezintă mărimea amortizării imobilizărilor ce fac obiectul leasingului.
Banca Comrecialǎ Românǎ realizeazǎ urmǎtorele operațiuni de leasing:
1-cumpararea de bunuri mobile pentru a fi date în leasing, în valoare de 200.000.000.lei, conform facturii nr.415367;
2-încasarea chirii anticipat aferentǎ bunurilor date în leasing în valoare de 15.000.000.lei;
3-virarea chiriilor încasate anticipat la venituri curente;
4-se încaseazǎ chiriile devenite scadente pentru bunurile date în leasing în valoare de 25.000.000.lei;
5-intrǎ în patrimoniul bancii un mijloc de transport în valoare de 125.000.000.lei, pentru care nu s-a exercitat dreptul de cumpărare, amortizat 50%. Se reziliazǎ contractul urmând ca mijlocul de transport sǎ fie redat în operațiuni de leasing.
6-darea unui aparat de reglare în leasing, în valoare de 150.000.000.lei pentru care la expirarea contractului locatarul și-a manifestat optiunea de cumparare, amortizarea calculatǎ pânǎ la sfârșitul contractului fiind de 100.000.000.lei..
7- suplimentarea de provizioane pentru deprecierea bunurilor date în leasing în valoare de 10.000.000.lei;
Operațiunile contabile sunt reflectate în registrul jurnal nr.6
Registrul jurnal nr.6
3.7. Reflectarea în contabilitate a imobilizǎrilor corporale date în locație simplǎ
Locația simplǎ este convenția prin care locatorul cedeazǎ locatarului pentru o anumitǎ perioadǎ de timp dreptul de utilizare a unui bun contra unei chirii
Se contabilizeazǎ la locator, societate bancarǎ., cu ajutorul contului de activ 474 “ Bunuri dat în locație simplǎ “ cu două conturi de gradul II:
A) 4741 “Bunuri date în locație simplǎ” pentru bunurile imobiliare sau imobiliare închiriate efectuate dar farǎ optiunea de cumpǎrare.
Se debiteazǎ cu :
valoarea bunurilor din afara exploatǎrii dare în locație simplǎ;
valoarea bunurilor achiziționate de la furnizor și date direct în locație simplǎ.
Se crediteazǎ cu :
valoarea bunurilor cedate scoase din activ;
pierderile constatate cu ocazia reînchirierii dupǎ expirarea precedentului contract.
Soldul debitor reprezintǎ valoarea bunurilor date în locație simplǎ.
4747 “Creanțe atașate” pentru chiriile afereante bunurilor date în locație simplǎ.
Se debiteazǎ cu chiriile calculate.
Se crediteazǎ cu :
chiriile încasate ;
chiriile trecute la îndoielnice sau restante.
Soldul debitor reprezintǎ valoarea chiriilor calculate și neajunse la scadențǎ aferentǎ bunurilor date în locație simplǎ.
Bunurile date în locație simplă sunt supuse amortizării, amortizarea aferentă acestor bunuri se ține cu ajutorul contului 4762 “Amortizări privind operațiile de locație simplă”. În creditul contului se înregistrează amortizarea inclusă pe cheltuieli curente, iar în debit valoarea amortizată a bunurilor cedate sau scoase din activ. Soldul final creditor reprezintă mărimea amortizării imobilizărilor ce fac obiectul locației simple.
Banca realizeazǎ urmǎtorele operațiuni de locație simplǎ:
Se dǎ în locație de gestiune un aparat de control dar care nu a intrat în inventarul bǎncii, în valoare de 100.000.000.lei.
Se înregistrazǎ chirii calculate și neajunse la scadențǎ pentru bunurile date în locație simplǎ în valoare de 28.500.000.lei.
Se primește un teren dat în locație simplǎ în valoare de 165.200.000.lei;
Se cedeazǎ un mijloc de transport dat în locație simplǎ amortizat 20%, cu valoare de intrare de 180.500.000.lei;
diminuarea de provizioane pentru deprecierea bunurilor date în locație simplǎ în valoare de 5.000.000.lei;
Operațiunile contabile sunt redate în registrul jurnal nr.7
Registru jurnal nr.7
3.8. Inventarierea imobilizǎrilor corporale și înregistrarea rezultatelor acesteia
Orice instituție, organizație sau întreprindere este vital interesatǎ sǎ cunoascǎ cu exactitate, mǎcar la anumite perioade de timp, starea realǎ a patrimoniului sǎu, stare care poate fi diferitǎ de situația scripticǎ din documentele contabile. Acest lucru se poate realiza prin cea mai complexǎ acțiune de control gestionar care îmbinǎ controlul faptic cu cel documentar și care este cunoscutǎ sub denumirea genericǎ de inventariere periodicǎ a patrimoniului din unitǎți.
Inventarierea poate fi definită ca ansamblul de operațiuni independente prin care se stabilesc în urma măsurării, cântăririi, sau – atunci când aceste delimitări nu se pot face în mod nemijlocit- se apreciază pe bază de documente, prin punctaje mărimea avută în momentul respectiv pe categoria de mijloace și resurse supusă acestui demers
Inventarirea are ca scop principal stabilirea situației reale a patrimoniului fiecǎrei bǎnci și cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile deținute cu orice titlu aparținând altor persoane fizice și juridice.
Principiul prudenței în jurul cǎruia graviteazǎ întreaga filosofie a abordǎrii contabile, obligǎ, potrivit Standerdelor Internaționale de Contabilitate și normalizatorilor români, la o solutionare diferențiatǎ a eventualelor “ecarturi” care apar între cele douǎ valori. Tratamentul reglementat al diferențelor este:
În cazul elementelor de activ:
– diferențele constatate în plus nu se înregistreazǎ, iar activele se mențin în contabilitatea curentǎla valoarea lor de intrare;
– diferențele constatate în minus între valoarea de intrare și valoarea de inventar reprezintǎ o depreciere care pote fi: reversibilǎ –opereazǎ în cazul activelor sub formǎ de stocuri și creanțe, apariția acestora având un caracter probabil; ireversibilǎ- opereazǎ în cazul imobilizǎrilor datoritǎ în principal uzurii fizice.
În urma inventaririerii Banca Comercială Română a constatat următoarele lucruri:
1 S-a constat plus la inventar un aparat de măsurare în valaore de 15.000.000.lei, conform procesului verbal de inventariere;
2. S-a constat lipsa unui aparat de reglare în valoare de 23.800.000.lei, din vina gestionarului, valoarea aparatului imputăndu-se acestuia;
3. S-a constat la un mijloc de transport valoare de inventar mai mică decât valoare rămasă de amortizat, difereanța fiind de 3.000.000.lei;
4. S-a constat o depreciere reversibilă asupra unei amenajări de terenuri superioară provizionului constituit cu 4.000.000. lei, astfel încât se va suplimenta provizionul.
Operațiile sunt reflectate în Registru jurnal nr.8
Registru jurnal nr.8
Capitolul 4.
ANALIZA ȘI CONTROLUL GESTIUNII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
4.1.Sistemul informațioanal bancar privind gestiunea imobilizărilor corporale
4.1.1. Sisteme informatice specifice Băncii Comerciale Române
Sistemul informațional este un ansamblu de resurse umane și de capital investite într-o unitate economică, în vederea corelării și prelucrării datelor necesare producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii și controlul activităților organizației.
În general sistemul este un ansamblu de elemente materiale sau nemateriale, format în general din echipamente, metode, tehnici, procedee, modele, personal, utilizate în interacțiune prin intermediul unor procese ce asigură transformarea unor elemente de intrare în elemente de ieșire prin intermediul unui mecanism specific și al unui sistem de control. Un sistem poate fi controlat printr-un alt sistem, denumit sistem de conducere/comandă. Acest sistem de conducere intră în legătură cu un sistem operant ce asigură, la rândul său, pentru domeniul financiar-bancar, transformarea unor fluxuri financiare de intrare în fluxuri financiare de ieșire.
În sistemele financiar-bancare evoluate, între sistemul de conducere și cel operant intervine un sistem informațional, definit ca un set finit de concepte, metode, tehnici, procedee, modele, instrumente și procese utilizate pentru prelucrarea informațiilor și a interacțiunilor venite de la sistemul operant, în vederea transformării lor în date ce pot fi furnizate sistemului de conducere, în condiții de eficiență economică acceptabilă, într-un context operațional controlabil, în limitele cadrului legal financiar-bancar, în scopul realizării funcțiilor organismului financiar-bancar și a atributelor conduceriia cestuia. Acest sistem informational lucrează ca un sistem de interfață între sistemul de conducere și cel operant, așa cum este evidențiat în figura 6.
fluxuri fluxuri
financiare de financiare de
intrare ieșire
Fig. nr. 6. Rolul sistemului informațional
Sitemul informatic este format dintr-un set finit de metode, tehnici, procedee, modele, strategii, sisteme de tehnică de calcul, sisteme de comunicații de date, personal specializate în informatică, sisteme organizatorice, restricții și facilități legislative în materie, utilizate pentru generarea, transmiterea, prelucrarea algoritmică, difuzarea și interpretarea rezultatelor în vederea îndeplinirii funcțiilor organismului financiar-bancar și a atributelor sistemului de gestiune. Toate elemente au rolul de de a asigura o funcționare optimă și o reglare de tip coneiune inversă (feed-back) a întregului sistem aferent unui organism financiar-bancar, în condiții de eficiență economică și rentabilitate financiară acceptabile.
În aceste condiții, sistemul informatic primește date de la sistemul operant și, prin intermediul unei baze de proceduri asociate, asigură prelucrarea multiplă a acestora, în conformitate cu un sistem procedural bazat pe algoritmi de prelucrare și de calcul, în vederea obținerii unor date de ieșire sub forma unor rapoarte, indicatori sintetici, grafice, alte ieșiri sub formă mixtă și/sau ieșiri câtre alte sisteme informatice financiar- bancare.
În mod practic, sistemul informatic folosește colecții de date organizate sub formă de baze de date gestionate prin sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD) și baze de tabele gestionate prin sisteme de tip Lotus sau derivate din acesta (EXCEL, QUATTRO).Sistemele informatice folosesc în mod preponderent programarea procedurală, a cărei descriere și utilizare are la bază proprietăți specifice algoritmilor de calcul și prelucrare, reunite practic prin inermediul conceptului de bază de proceduri.
Intrările sistemului informatic asigură generarea datelor de intrare ce vor face obiectul prelucrărilor automate prin intermediul algoritmilor de calcul și de prelucrare. Aceste intrări pot fi de două tipuri: intrări off-line, sunt de tip indirect, fiind asigurate prin intermediul documentelor cu caracter financiar-bancar(cecul, cambia, biletul la ordin) și intrări on-line, sunt de tip direct, asigurăndu-se introducerea datelor prin mijloace multimedia direct în baza de date a sistemului.
Intrările de tip on-line se realizează între rețeaua de calculatoare a unui sistem informațional informatizat și rețeaua de calculatoare a altui sistem informațional informatizat, în situația în care organismul financiar-bancar are relații informaționale cu alte organisme financiar-bancare ce dispun și ele de un sistem informațional informatizat propriu. Practic, intrările de tip on-line presupun existența a două rețele de calculatoare între care se va efectua transferul fizic de date. Aceste rețele de calculatoare pot fi de următoare tipuri: LAN – local area networks: rețea locale de calculatoare; MAN – metropolitan area networks: rețele metropolitane de calculatoare; WAN – wide area networks : rețele extinse de calculatoare; GAN – global area networks : rețele globale de calculatoare.
Din analiza diferitelor sistemelor informaționale informatizate din domeniul financiar-bancar a rezultat concluzia că organismele financiar-bancare din România folosesc cu preponderență rețele de tip LAN. În cadrul acestei arhitecturi, dezvoltarea aplicațiilor distribuite cu specific financiar-bancar s-a efectuat folosindu-se două tipuri de arhitectură: arhitectura client server și arhitectura peer-to-peer(egal-la-egal).
Intrările on-line prin intermediul arhitecturilor de tip CLIENT-SERVER se asigură prin folosirea unor sisteme informationale informatoizate de tip distribuit, în care datele de intrare sunt provenite de la unul sau mai multe servere din LAN. În aceste condiții sistemul de operare permite organismelor financiar-bancare. Serviciilor și ghișeelor să partajeze datele stocate atât pe server, cât și pe echipamente periferice din LAN. În cadrul modelului client-server, schimbul efectiv de date este evidențiat prin prezentarea logică din figura nr 7.
CLIENT (servicii, ghișeile
organismelorfinanciar-bancar) SERVER
Interfață
LAN
Fig. nr.7. Modelul client-server asociat unui organism financiar-bancar
Modelul client server distribuit asigură trei funcții de bază: administrarea datelor, procesarea datelor, prezentarea către utilizator.
Intrările de tip on-line prin intermediul arhitecturii peer-to-peer introduce și folosește principiile de transmitere distribuită a datelor și calculelor pentru a admite comunicațiile directe între utilizatorii din interiorul serviciilor funcționale ale unui organism financiar-bancar fără a se impune existența unui sistem mainframe necesar operațiunilor de dirijare.La nivel hardware, corectitudinea fizică se asigură prin bridge-uri, routere și gateway-uri la nivel de aplicație.
Ieșire sistemului vor reprezenta rezultatul prelucrărilor automate efectuate de către acesta prin intermediul bazei de date asociate.Aceste ieșiri sunt determinate ca urmare a analizei obiectivelor sistemului, fiind rezultatul direct al impactului acestor obiective asupra sensului structurii și formatului datelor de ieșire.
Ieșirele sunt concretizate în următoarele tipuri:
– rapoarte/sitații/liste conțin indicatori sintetici și/ sau analitici financiari-bancari sub formă tabelară, obținute prin diferite procese de prelucrare aplicate asupra bazei de date fiind necesar luarea de decizii cu caracter tactic, strategic și operativ;
indicatori sintetici conțin elemente sintetice/analitice cu un grad maxim de prelucrare și reprezentativitate, afișate pe ecran un videoterminatorului, și sunt folosiți pentru informarea și luarea operativă a deciziilor de către manageri sau personal de specialitate;
– grafice care arată tendința unor fenomene sau procese financiar-bancare pe o perioadă de timp sau ponderea unor elemente într-un asemenea fenomen;
– mixte se prezintă sub forma unor documente elaborate pentru factori de decizie și conțin text explicativ, rapoarte, indicatori sintetici și grafice, inclusiv combinații ale acestor tipuri de ieșiri;
– ieșiri către alte sisteme informatice sunt utilizate pentru transmiterea on-line de date către diverse organisme financiar-bancare, fiind necesare informării reciproce sau raportării cu privire la fenomene și procese financiar-bancare actuale, trecute și/sau viitoare.
Aplicațiile utilizate de Banca Comercială Română folosește atât arhitectura client-server dar și arhitectura peer-to-peer. O aplicație care utilizează asemenea arhitecturi este aplicația Disponibil de explotare a bazei de date conținând extrasele de cont..Acestă aplicație permite exploaterea bazei de extrase de cont și obținerea informațiilor despre un anumit client, precum, date de identificareale a clientului, specimenul de semnătură, operatorii cu care lucrează, soldul conturilor clientului. Deasemenea aplicația permite vizualizarea și listarea extraselor de cont în lei și valută pentru un anumit client.
Aplicație practică privind sprijinirea deciziei de alegere a metodei de amortizare
I.Aspecte generale
Tehnologia sistemelor inteligente de tip sisteme expert este cea mai “veche” și cea mai pusă la punct, în special pentru sistemele expert bazate pa reguli.
Sistemele expert, ca ramură a inteligenței artificiale, sunt utilizate în multe domenii ale gestiunii firmelor. Utilizarea sistemelor expert se bazează pe premisa că orice problemă poate fi rezolvată printr-o succesiune de raționamente care pot fi descompuse în reguli logice. Un aspect important care trebuie luat în calcul, mai ales atunci când este vorba de o unitate patrimonială, este acela că un sistem expert bine realizat poate înlocui cu succes analiza de cele mai multe ori subiectivă realizată de angajatul uman.
II. Identificarea problemei
În activitatea unei unități patrimoniale apar situații în care nu toate mijloacele fixe existente în unitate sunt amortizate prin aceeași metodă. Alegerea unei metode de amortizare pentru un mijloc fix trebuie să se facă ținând cont de mai multe aspecte:
aspecte legate de unitatea patrimonială însăși;
aspecte legate de mediul extern al unități patrimoniale;
aspecte legate de mijlocul fix pentru care se face alegerea metodei.
Acest prototip de sistem expert vine în ajutorul utilizatorului în alegerea metodei de amortizare. O alegere corectă și fundamentată poate aduce unității mari beneficii.
III. Reprezentarea cunoașterii
Baza de cunoștințe aferentă prototipului de sistem expert va fi dezvoltată cu ajutorul generatorului de sisteme Exsys Profesional. Această dezvoltare presupune la rândul său:
stabilirea scopurilor;
stabilirea variabilelor utilizate;
stabilirea calificatorilor;
stabilirea perametrilor de lucru.
Acest prototip de sistem expert ajută utilizatorul să se decidă în privința alegerii unei metode de amortizare, care poate fi (scopurile):
amortizare liniară;
amortizare degresivă;
amortizare accelerată.
În alegerea metodei de amortizare se ține cont de următorii calificatori:
imaginea firmei în exterior;
investițiile planificate;
inflația anuală;
recuperarea valorii mijlocului fix;
uzura mijlocului fix în primii ani de funcționare;
dacă mijlocul fix este nou;
dacă firma îndeplinește criteriile pentru aplicarea metodei de amortizare accelerată.
Variabila utilizată:
– INV – investițiile planificate sunt de …
Este o variabilă numerică dată de utilizator.
Stabilirea parametrilor de lucru constă în precizarea următoarelor aspecte:
modul de atribuire a coeficienților de probabilitate (de la 0 la 10);
modul de afișare și parcurgere a bazei de reguli;
stabilirea de mesaje standard, etc.
Pentru realizarea prototipului și scrierea regulilor de producție au fost întocmite tabele decizionale pentru selectarea modului de recuperare a valorii mijlocului fix, tabelul nr. 4 și pentru stabilirea metodei de amortizare, tabelul nr. 5.
Tabel nr. 4.
Tabelă de decizie pentru selectarea modului de recuperare a valorii mijlocului fix
NOTA:
Recup. rapidă – se referă la recupararea rapidă a valorii mijlocului fix
Recup. moderată – se referă la recuperarea moderată a valorii mijlocului fix
Recup. lentă – se referă la recuperarea lentă a valorii mijlocului fix
Tabel 5
Tabela decizională pentru stabilirea metodei de amortizare
A.A. = amortizare accelerată; A.D. = amortizare degresivă; A.L. = amortizare liniară.
V. PROTOTIP DE SISTEM EXPERT “AMORTIZARE”
Subject: Prototip de sistem expert pentru sprijinirea deciziei de alegere a metodei de amortizare
QUALIFIERS:
/* Qualifier 1
Q> Imaginea firmei în exterior trebuie sa fie:
V> foarte bună
V> bună
V> nu contează
Display at end
/* Qualifier 2
Q> Investitiile planificate sunt:
V> mari
V> medii
V> mici
Display at end
/* Qualifier 3
Q> Inflația anuală este:
V> >= 10%
V> < 10%
Display at end
/* Qualifier 4
Q> Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă:
V> rapid
V> moderat
V> lent
Display at end
/* Qualifier 5
Q> Uzura mijlocului fix este:
V> foarte mare în I an de funțtionare
V> mai mare în primii ani de funcționare
V> constanta pe toată perioada de funcționare
Display at end
/* Qualifier 6
Q> Mijlocul fix este:
V> nou (renovat)
V> de ocazie
Display at end
/* Qualifier 7
Q> Firma îndeplineste condițiile aplicării metodei de amortizare \
accelerata:
V> da
V> nu
Display at end
CHOICES:
/* Choice 1
C> Amortizare liniara
/* Choice 2
C> Amortizare degresiva
/* Choice 3
C> Amortizare accelerata
VARIABLES:
[INV] Investitiile planificate sunt de (mii dolari):
Display at end
Type = N
Upper limit = 2000000.000000
Lower limit = 0.000000
RULES:
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 1
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {foarte bună}
and: Investitiile planificate sunt: {mari}
and: Inflația anuală este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 2
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {foarte bună}
and: Investțtiile planificate sunt: {medii}
and: Inflația anuală este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {moderat}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 3
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {foarte bună}
and: Investițiile planificate sunt: {mici}
and: Inflația anuală este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {lent}
––––––––––––––––––––
/* RULE NUMBER: 4
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {foarte bună}
and: Invesțitiile planificate sunt: {mari}
and: Inflația anuală este: {< 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se faca: {moderat}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 5
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {foarte bună}
and: Investițiile planificate sunt: {medii} OR {mici}
and: Inflația anuală este: {< 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {lent}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 6
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {bună}
and: Investițiile planificate sunt: {mari}
and: Inflația anuala este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 7
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {bună}
and: Investițiile planificate sunt: {medii} OR {mici}
and: Inflația anuală este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {moderat}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 8
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {bună}
and: Investițiile planificate sunt: {mari} OR {medii}
and: Inflația anuală este: {< 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {moderat}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 9
IF:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
and: Firma îndeplineste condițiile aplicării metodei de amortizare
accelerată: {da}
and: Uzura mijlocului fix este: {mai mare în primii ani de funcționare}
and: Mijlocul fix este: {nou (renovat)}
THEN:
> Amortizare accelerată – Confidence=8/10
and: > Amortizare degresivă – Confidence=7/10
and: > Amortizare liniară – Confidence=2/10
––––––––––––––––––––-
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 10
IF:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
and: Firma îndeplinește conditiile aplicării metodei de amortizare
accelerată: {nu}
and: Uzura mijlocului fix este: {mai mare în primii ani de funcționare}
and: Mijlocul fix este: {nou (renovat)}
THEN:
> Amortizare degresivă – Confidence=9/10
and: > Amortizare liniară – Confidence=4/10
/* RULE NUMBER: 11
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {nu contează}
and: Investițiile planificate sunt: {mari} OR {medii}
and: Inflația anuală este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 12
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {nu contează}
and: Investițiile planificate sunt: {mici}
and: Inflația anuală este: {>= 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {moderat}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 13
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {nu contează}
and: Investițiile planificate sunt: {mari}
and: Inflația anuală este: {< 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 14
IF:
Imaginea firmei în exterior trebuie să fie: {nu contează}
and: Investițiile planificate sunt: {medii} OR {mici}
and: Inflația anuală este: {< 10%}
THEN:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {moderat}
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 15
IF:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
and: Firma îndeplinește condițiile aplicării metodei de amortizare
accelerata: {da}
and: Uzura mijlocului fix este: {foarte mare în I an de funcționare}
and: Mijlocul fix este: {nou (renovat)}
THEN:
Amortizare accelerata – Confidence=10/10
and: > Amortizare degresiva – Confidence=6/10
and: > Amortizare liniara – Confidence=1/10
––––––––––––––––––––-
/* RULE NUMBER: 16
IF:
Recuperarea valorii mijlocului fix trebuie să se facă: {rapid}
and: Firma îndeplinește condițiile aplicării metodei de amortizare
accelerată: {nu}
and: Uzura mijlocului fix este: {foarte mare în I an de funcționare}
and: Mijlocul fix este: {nou (renovat)}
THEN:
> Amortizare degresivă – Confidence=10/10
and: > Amortizare liniară – Confidence=2/10
TESTAREA ȘI IMPLEMENTAREA PROTOTIPULUI
Fig. nr. 8. Imaginea firmei
Fig. nr. 9. Investiții planificate
Fig. nr. 10. Inflația anuală
Fig. nr. 11. Uzura mijlocului fix
Fig. nr. 12. Starea mijlocului fix
Fig. nr. 13. Raport decizional
Fig. nr. 14. Rezultatul metodei de amortizare
Indicatori de analiză financiară privind gestiunea imobilizărilor corporale
Activele fixe reprezintă factorul de producție (capitalul fix) care asigură condițiile necesare desfăsurării procesului de producție din punct de vedere al potențialului tehnic(mijloacele de muncă) și al spațiului, de a căror utilizare deplină și eficiență depinde capacitatea de producție a întreprinderii. În acest sens, analiza vizează aspecte referitoare la situația generală a activelor fixe, din punct de vedere al valorii și eficienței utilizării lor, determinarea fondului de rulment , determinarea stării mijloacelor fixe.
A. Analiza situației generale a activelor fixe
Obictivele analizei activelor fixe vizeză dinamica, structura și calitatea activelor fixe, eficiența acestora și corelațiile de eficiență, utilizarea extensivă și intensivă a utilajului și efectele acesteia.
Dinamica activelor fixe trebuie stabilită pe baza valorii de inventar, cât și pe seama valorii medii anualea acestora, fiind direct legate de investițiile din cursul exercițiului.Pe baza datelor din Balanța imobilizărilor corporalese determină modificarea valorii de inventara activelor fixe pe total și pe categorii, precum și situația generală a acestora, prin următorii indicatori de stare:
Coeficientul mișcarii: Cm = [Intări (I) + Ieșiri (E)] / Valoarea inițială (Vii);
Coeficient de reînnoire: Cr = Intrări (Investiții) / Valoarea inițială (Vii);
Coeficientul de uzură : Cuz = Amortizare / Valoare medie..
B. Analiza eficienței utilizării activelor fixe
Utilizarea eficientă a mijloacelor fixe este un factor de ridicare a eficienței economice generale, fiind condiționată de corelațiile favorabile între ritmurile de creștere ale indicatorilor la nivel micro și macroeconomic.
Pentru caracterizarea eficienței activelor fixe se utilizează un sistem de indicatori care pun în evidență efectele utilizării eficiente a activelor imobilizate:
1. Valoarea producției la 1000lei active fixe: I = (Q / Af) · 1000 în care:
Q = producția marfă destinată livrării, cifra de afaceri, valoarea adăugată;
Af = valoarea medie anuală a activelor fixe.
2. Profitul brut la 1000 lei active fixe: I = (B/ Af) · 1000.
Creșterea eficienței activelor fixe este condiționată de de creșterea mai rapidă a productivității anuale a muncii comparativ cu creșterea înzestrării tehnice.
C. Determinarea fondului de rulment
Fondul de rulment este excedentul capitalurilor permanente asupra imobilizărilor nete..Servește pentru a măsura condițiile echilibrului financiar care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt și exigibilitatea pasivelor pe termen scurt.
Fondul de rulment se determină în două variante: fie ca diferență între capitalul permanent și imobilizări nete, fie ca diferență între activele circulante și resursele de trezorerie.
FR = Capital permanent – Active imobilizate
FR = Active circulante – Resurse de trezorerie
Ambele modalitați de calcul conduc la același rezultat, cu precizarea că prima metodă oferă posibilitatea aprecierii asupra modalităților de finanțare a investițiilor în active circulante, în timp ce a două metodă crează posibilitatea aprecierii echilibrului financiar pe termen scurt privind nevoile și resursele de finanțare a ciclului de exploatare.
Fondul de rulment poate fi: brut, net, propriu, străin.
Fondul de rulment brut (FBR) mai poartă denumirea de fond de rulment total sau economic și desemnează toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an,
Fondul de rulment net (FRN) sau permanent reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, adică excedentul de capital permanent față de activele imobilizate, sau excedentul activelor circulante cu lichidități pe termen mai mic de un an, față de datoriile cu exigibilitate pe termen mai mic de un an.
FRN = Capital permanent – Active imobilizate
FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment propriu (FRP) reprezintă excedentul capitalului propriu față de activele imobilizate și arată autonomia de care dispune o unitate patrimonială în finanțarea investițiilor în active circulante. Se determină conform relațiilor :
FRP = Capital propriu – Imobilizări
FRP = FRN – Datorii la termen
Fondul de rulment străin (FRS) reprezintă datoriile la termen, sau diferența dintre fondul de rulment net și fondul de rulment propriu și se calculează astfel:
FRS = Capital permanent – Capital propriu
FRS = FRN – FRP
D. Starea mijloacelor fixe
Starea mijloacelor fixe se apreciaza cu ajutorul urmatorilor indicatori:
-gradul de uzura,care se stabilește pe total mijloace fixe și pe categorii,la începutul și sfarșitul perioadei,conform relației:
gr uzura=amortizarea mijloacelor fixe/valoarea de inventar
Cu cât valoarea gradului de uzură se reduce (ca efect al reparațiilor capitale efectuate la timp și calitativ),starea mijloacelor fixe se îmbunătățește;
Grad de reinnoire = valoarea mijlocelor fixe noi intrate prin investiții / valoarea medie a mijloacelor fixe
Starea mijloacelor fixe se apreciaza atât printr-o analiză separată a acestor doi coeficienți,cât și printr-o analiză corelată(dinamica dcoeficientului de reînnoire trebuie să fie cât mai apropiată de aceea a coeficientului de uzură).
De regulă,coeficientul de reînnoire evidențiază înlocuirea mijloacelor fixe vechi cu cele noi,care presupun performanțe superioare. Dar acest proces de reînnoire nu pote fi limitat la raportul valoric, ci trebuie întregit cu aspecte legate de performanțe care influentează cantitativ si calitativ întreaga activitate economică a intreprinderii (randament, durata de funcționare, satisfacerea cerințelor economice).
Aplicație Analiza eficienței activelor fixe
Pe baza tabelului nr. 6. să se determine analiza eficientei activelor fixe și sa se comenteze rezultatele obținute.
Tabelul nr. 6
Date de calcul
Realizarea analizei factoriale a indicatorului de eficiență
I = (CA / Af) · 1000
Abaterea = (CA1/ Af1) · 1000 – (CA0 / Af0) · 1000 = 3593 – 3214 = + 379‰;
Factori de influență: = CA + Af , în care :
Af = (CA0 / Af1) · 1000 – (CA0 / Af0) · 1000 = (7750 / 2250) · 1000 – (7750/2110) · 1000 = +230 ‰;
CA = (CA1/Af1) · 1000 – (CA0 / Af1) · 1000 = (8075/2250) · 1000 – (7750 / 2250) · 1000 = + 149 ‰ ;
c. Verificare Af + CA = 230 + 149 = +379 ‰ = .
Concluzii Eficiența activelor fixe este condiționată favorabil de influența cifrei de afaceri și a valorii medii a activelor fixe.În final acești factori au dus la creșterea indicatorului de eficiență cu 379 ‰.
Aspecte privind controlul bancar al imobilizărilor corporale
Realizarea practică a funcțiilor controlului economico-financiar impune exercitarea acestuia în condiții concrete de timp și de loc, precum și diversificarea controlului, în funcție de particularitățile urmărite și de scopul propus.
Controlul bancar poate fi: control bancar preventiv; control bancar operativ curent; control bancar ulterior.
Controlul bancar preventiv vizează operațiunile societăților bancare cât și operațiunile solicitate de titularii de cont. Acestă formă de control are rolul de a preveni efectele negative ale unor operațiuni banacre în care se încalcă legalitatea sau nu se respectă condițiile impuse de de disciplina bancară. Se urmărește în general evitarea blocării sau imobilizării mijloacelor bănești sau păgubirea avutului public și privat. Dată fiind importamța sa controlul bancar preventiv se efectuează de către contabilul șef al băncii, sau prin excepție de alte persoane împuternicite de către acesta. Principalele operațiuni și documente din care derivă drepturi și obligații patrimoniale ce se supun controlului financiar-preventiv se referă la : plăți de orice fel către bugetul statului și diverși furnizori; plata drepturilor salariale; dobânzi și comisioane ce urmează a fi plătite și cele cuvenite băncii; aprovizionări de materiale pentru investiții, obiecte de inventar, mijloace fixe; respectarea legalității privind trecerea pe cheltuieli, rezultatele financiare, a daunelor aduse băncii, credite de risc care nu s-au produs prin vinovăție; eliberarea în consum a materiilor prime, materialelor și altor bunuri.
Controlul bancar operativ curent se exercită de referenții de ghișeu, concomitent cu primirea documentelor de la persoane aparținând grupelor operative. Se urmărește respectarea prevederilor legale cu privire la întocmirea corectă a documentelor cât și asupra conținutului economico-financiar al operațiunilor consemnate. Contabilii șefi și șefii serviciilor de contabilitate au obligația de a exercita zilnic control ierarhic oparetiv curent, asupra modului de îndelplinire a sarcinilor de către personalul de execuție din subordinea lor. Acest control se face prin sondaj, deficiențele fiind remediate operativ, făcându-se cu acestă ocazie și o îndrumare practică a salariaților.
Controlul bancar ulterior se exercită tuturor activităților desfășurate la nivelul societătilor bancare și se realizează de regulă prin sondaj, în funcție de volumul, valoarea și complexitatea operațiunilor verificate.Controlul bancar ulterior se realizează,în centrală și la entitățile băncii: sucursale zonale, sucursale județene, filiale. Contabilii șefi și șefii serviciilor de contabilitate, în calitate de conducători ai compartimentelor financiar-contabile, efectuează trimestrial controlul ulterior în toate compartimentele subordonate, în măsura în care activitatea operativă și de evidență nu a putut fi cuprinsă cu prilejul controlului preventiv și curent. Principalele obiective urmărite cu deosebită atenție sunt : concordanța evidenței contabile sintetice cu cea analitică; lucrările privind decontările reciproce între unitățile băncii; modul de conducere a evidenței tehnico-operative, operații de caserie; modul de executare și verificare a lucrărilor de evidență contabilă efectuate pe calculator; respecterea termenelor de acordare și rambursare a creditelor și de încasare a dobânzilor restante. Controlul va fi astfel executat încât să cuprindă, la intervale cât mai scurte, toate categoriile de documente, de la toți salariații, iar pe parcursul unui trimestru să verifice toate obiectivele prevăzute în Normele de lucru ale băncii.
Asupra imobilizărilor corporale se exercită toate formele de control bancar. Responsabilii cu gestionarea mijloacelor fixe trebuie să răspundă de modul de evidență a mijloacelor fixe în contabilitatea analitică cât și în cea sintetică. Responsabilii cu gestionarea mijloacelor fixe pentru ocuparea acestei funcții trebuie să satisfacă a serie de condiții:să aibă vârsta de 21 de ani împliniți, să fi absolvit școala generală sau o școală echivalentă, să aibă cunoștințe necesare pentru administrarea bunurilor încredințate să prezinte suficiente garanții de moralitate și să nu aibă antecedent penale.
Salariații cu atribuții de control , consemnează constatările pe care le fac la unitățile bancare în următoarele acte: proces verbal, notă de control, raport de control și notă de prezentare.
Procesul verbal se încheie la agenții, filiale, fiind documentul principal care se întocmește în toate cazurile în care revizorii contabili constată existența unor deficiențe, abateri ori fapte ilicite, indiferent de natura verificării și de unitatea, compartimentul sau gestiunea controlată.El se întocmește pe capitole, în ordinea celor 4 obiective sintetice prevăzute de Normele nr. 63943/1991 ale Ministerul Finanțelor. Fiecare capitol va constitui un capitol distinct, iar eventualele aspecte care nu au corespondent direct în obiectivele analitice se vor înscrie într-un capitol separat, intitulat “alte obiective”. Din punct de vedere al formei de prezentare, procesul-verbal de control cuprinde, pe lângă elementele generale de introducere și încheiere, expunerea ordonată și detaliată a tuturor deficiențelor constatate, fiecare deficiență constatată trebuie prezentată în mod complet și concludent, menționându-se obligatoriu principalele elemente de caracterizare.Dacă abaterile savărșite urmează să atragă răspunderea penală, procesul verbal trebuie semnat obligatoriu și de persoanele care au săvârșit faptele incriminate.
Nota de control se întocmește în cazul în care, în urma verificărilor efectuate la unele obiective, nu s-au constatat deficiențe. În nota respectivă se consemnează obiectivele și documentele controlate, operațiunile precum și perioada verificată.
Raportul de control se întocmește la nivelul sucuesalelor verificate și cuprinde sinteza constatărilor din procesele verbale încheiate la agenții, filiale și sucursale, precum și măsurile luate în timpul controlului și cele stabilite a se lua în continuare pentru eliminarea și prevenirea deficiențelor constatate.
Nota de prezentare cuprinde în principal punctul de vedere al conducerii Direcției teritoriale de control privind cauzele care au generat deficiețele constatate și posibilitățile de remediere a acestora, calitatea muncii personalului din unitățile verificate, preocuparea acestora pentru buna desfășurare a activității bancare, competența personalului de conducere în funcțiile pe care le ocupă.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Trecerea la economia de piață în țara noastră, deci și la o nouă ordine contabilă oferă contabilitații rolul de instrument capabil să formeze o nouă concepție managerială, despre o economie în care banii și profitul, inteligența și loialitaea, respecterea fiscalității sunt imperative majore.
Noul sistem contabil adoptat, ca un ansamblu metodologic așezat pe coordonate ale contabilității europene bazate pe directivele europene și internaționale cu numeroase deschideri, concepții noi, soluții practice, pot oferi agenților economici mijloace specifice activitătii lor, perfect agrenate la obiectul expoatării, contabilitatea putându-se conduce operațional cu un număr rezonabil de conturi, cu un volum de muncă redus, dar și cu valențe informaționale valoroase.
Sistemul bancar românesc a avut în cursul timpului o traiectorie sinusioasă, perioadele de evoloție alternând cu cele de involuție. Tendința pozitivă din ultimii ani a Băncii Comerciale Române, constituie premiza evoluției câtre un sistem financiar-bancar modern caracterizat de o mai mare stabilitate dar și controlat de un cadru legislativ îmbunătățit.
Proiectul prezentat este elaborat pe baza prevederilor Legii contabilității nr.82/1991, republicată, completată și modificată, a Regulamentului privind aplicarea acestei legi, a Planului de conturi și normele metodologice de aplicate a acestuia, a unor lucrări de specialitate și a studiului efectuat la Banca Comercială Română –Sucursala Vaslui.
În urma studiului efectuat la Banca Comercială Română –Sucursala Vaslui. O primă observație ar putea fi legată de organizarea documentației primare care trebuie să fie astfel concepută încât să permită consemnarea completă și la timp a tuturor operațiunilor. Rapoartele generate de compartimentul financiar-contabil sunt obținute cu ajutorul instrumentelor informatice(P.C.-uri, imprimante) având formatele și conținutul stabilit în conformitate cu prevederile normative.
În vederea raționalizării circulației documentelor se impun câteva măsuri ce vizează eliminarea reținerilor inutile în cadrul compartimentelor, precum și normarea timpului necesar pentru emiterea, completarea, semnarea, verificarea și înregistrarea fiecărui document prin întocmirea de contabilul șef a graficului de circulație a documentelor.
În privirea sistemului informatic existent, se recomandă o mai bună utilizare a tehnologiei din dotare și a personalului existent cât și a softului din dotare, datorită numărului mare de date vehiculate.
În activitatea de marketing a societății se înregistrează unele neajunsuri. În primul rând apar deficiențe în ceea ce privește comunicația între nivelele ierarhice ale compartimentelor băncii. Astfel prea rar sunt consultate nivelele inferioare ale compartimentului care dețin informații concrete și mai detaliate despre piețele locele.Se observă o slabă manifestare a feedback-ului în domeniul marketing-ului, personalul din cadrul nivelelor inferioare și medii neavănd motivația să semnalizaze neregulile ce apar.
Îmbunătățirea poziției băncii pe piața județului se poate face dacă se au în vedere următoarele aspecte:
diversificarea produselor fabricate și a serviciilor prestate;
reducerea raportului preț\ calitate la produsele sale, printr-o mai bună utilizare a resurselor existente.
Punerea în practică a acestor măsuri presupune o creștere a cheltuielilor, și anume a:
cheltulielilor pentru alcătuirea de cataloage de prezentare;
participarea la târguri și expoziții naționale și internaționale;
cheltuielilor cu reclamă și publicitate.
ANEXE
Unitatea …………….. Obiectul de investiții
………….…………………….
Obiectul supus recepției
.………………………………
Concluzia……………………
Proces verbal de recepție
I. DATE GENERALE
1. Comisia de recepție convocată la data de …………………………………… și-a desfășurat activitatea în intervalul:……………………………..………………………
II. CONSTATĂRI
În urma examinării documentației prezentate și a cercetării pe teren a lucrărilor executate s-au constatat:
1. Documentația tehnico-economică a fost prezentată comisiei de recepție cu următoarele excepții:
Comisia constată că lista documentației prevăzute mai sus nu împedică/ împedică efectuarea recepție.
2. Recepția punerii în funcțiune a fost efectuată la data de ……………….., iar până la recepția obiectivului de la data punerii în funcțiune au trecut……………luni.
3. Valoarea lucrărilor supuse recepției conform documentelor de decontare este de …………………lei.
4. La data recepției, nivelul atins de indicatorii tehnico-economici aprobați se prezintă astfel:……………………………………………………………………………..
5. Următorii factori au influențat nefavorabil realizarea indicatorilor care n-au atins nivelul aprobat:………………………………………………………………………
6. La data recepției se constată următoerele disponibilități de capacități ale utilajelor tehnologice și de spații construite care pot conduce la imbunătățirea indicatorilor tehnici-economici:…………………………………………………………….
7. S-a constatat că sunt/ nu sunt luate măsurile pentru menținerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnici-economici în ceea ce privește:
asigurarea cu materii prime, materiale, conbustibili, energie., apă etc;
lucrări conexe, utilități, deserviri etc;
forță de muncă;
………………………………………………………………………………
III. CONCLUZII
Pe baza constatărilor și concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepție hotărâște în unanimitate/ cu majoritate de păreri:
SE ADMITE RECEPȚIA OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII ȘI SE ACORDĂ CALIFICATIVUL………………………………………………………………………….
2. Comisia de recepție stabilește că, pentru menținerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici aprobați și pentru o mai bună exploatare a capacităților ce se recepționează, mai sunt necesare următoarele măsuri:……………………………….
3. Prezentul proces-verbal, care conține……………file și ……………………anexe numerotate cu un total de …………………file, care parte integrantă din cuprinsul acestuia , a fost incheiat azi…………………………în trei exemplare originale.
Unitatea …………….. Obiectul de investiții
………….…………………….
Obiectul supus recepției
.………………………………
Concluzia……………………
Proces verbal de punere În funcȚiune
I. DATE GENERALE
1. Comisia de recepție convocată la data de …………………………………… și-a desfășurat activitatea în intervalul:……………………………..………………………
II. CONSTATĂRI
În urma examinării documentației prezentate și a cercetării pe teren a lucrărilor executate s-au constatat:
1. Documentația tehnico-economică prevăzută în Regulamentul de efectuare a obiectivelor de investiții a fost /nu a fost prezentată integral comisiei de recepție lipsind:………………………………………………………………………………………
2. În perioada………………… au fost efectuate probe tehnologice ale utilajelor și instalațiilor aferente capacității pentru exploatarea normală a utilajelor și instalațiilor tehnologice și asigurarea calității produselor, conform documentației tehnico-economice și a indicatorilor tehnico-economici aprobați.
3. La data recepției, nivelul atins de indicatorii tehnico-economici aprobați este următorul::……………………………………………………………………………..
4. Costul lucrărilor și a cheltuielilor pentru efectuarea probelor tehnologice, așa cum rezultă din documentele prezentate, este de……………………….lei.
5. Valoarea produselor rezultate în urma probelor tehnologice, care se pot valorifica, este de………………….lei.
6. Valoarea de înregistrare a fondurilor fixe ce se pun în funcțiune este le data recepției de …………………..lei.
Alte constatări
III. CONCLUZII
Pe baza covtatărilor și concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepție hotărâște în unanimitate/ cu majoritate de păreri:
ADMITEREA RECEPȚIE PUNERII ÎN FUNCȚIUNE A CAPACITAȚII ………………….………………………………………………………………………….
2. Comisia de recepție stabilește că, pentru o mai bună exploatare a capacităților puse în funcțiune, mai sunt necesare următoarele măsuri:……………………………….
3. Prezentul proces-verbal, care conține……………file și ……………………anexe numerotate cu un total de …………………file, care parte integrantă din cuprinsul acestuia , a fost incheiat azi…………………………în trei exemplare originale.
(VERSO)
(VERSO)
BIBLIOGRAFIE
Andone I. ȚUGUI AL., Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanțe-bănci și marketing, Editura Economică, București, 1999
Bostan I. Deleanu C., Sistemul financiar public și bancar, Editura A’92, Iași, 2001
Cǎlin O. și alții, Bazele contabilitǎții, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 1995
Chirică L., Curs complet de contabilitate și fiscalitate, vol 1, Editura Economică, București, 1999
Davidescu N.D., Sisteme informatice financiar –bancare, Editura AllBack, București, 1998,
Dedu V., Enciu A. , Contabilitate bancarǎ, Editura Economicǎ, București, 2001
Dumitrean E., Contabilitate financiară II, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001
Dumitrean E.,Scorțescu Ghe.,Toma C.,Berheci I., Mardiros D.N.,Contabilitate financiară Ivol.1, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2002.
Epuran M., Cotleț D., Ineovan F., Pereș I., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol. 2 ,Editura de Vest, Timișoara, 1995
Feleagă N., Ionașcu I., Contabitatea financiară, vol. 2, Editura Economică, București, 1993
Florea I., Florea R., Controlul economico-financiar,Editura CECCAR, București, 2000
Găliceanu I. , Contabilitate bancară Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999
Horomnea E.,Tratat de contabilitate, Editura.Sedcom Libris, Iași, 2001
Ionașcu I., Justificarea provizioanelor în contabilitate, Revista”Expertize contabile”nr.5/1993
Lazǎr C., Teorie, credit, bǎnci, Editura Didacticǎ și Pedagogicǎ, București, 1997
Munteanu V., Contabilitatea financiară a întreprinderii, vol. I, Editura LUCMAN SERV, București, 1998
Mihăescu S., Control financiar bancar, Editura SedcomLibris, Iași, 2003
Neagoe I., Finanțele întreprinderii, Editura Ankarom, Iași, 1997
Oprea D., Analiza și proiectarea sistemelor informaționale economice, Ed. Polirom, Iași, 1999,
Paraschivescu M.D., Pãvãloaia W., Metode de contabilitate și analiză financiară, Editura Vantrop, Focșani, 1997
Petrescu S., Mironiuc M., Analiză economico-financiară, Editura Tiparul, Iași, 2002
Petriș R., Bazele contabilitǎții, Editura Gorum, Iași, 2003
Pintea I.P., Managementul contabilitații românești, Editura Intrlcredo, Deva, 1998
Popa Șt., Amortizarea capitalului, Editor Tribuna Economicǎ, București, 2001
Roatu C., Sistemul bancar românesc și integrarea europeanǎ, Editura Expert, București, 2000
Ristea M., Opțiuni și metode contabile de intreprindere,Editor Tribuna Economicǎ, București, 2000
Stănescu I. , Analiză ecuonomică-financiară, Editura Economică, 1996, p.283;
Temeș I., Mureșan M., Contabilitate bancară, Editura Napocastar, Cluj, 1998
Zaharciuc E., Contabilitatea societǎților bancare, Editura Teora, București,2000
*** OMFP și BNR nr. 1418, pe 344/1997 privind aprobarea planului de conturi pentru societățile bancare și a normelor metodologice de utilizare a cestuia, MO nr. 212 bis/1997
*** Ministerul Finanțelor , Norme metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă si modelele acestora, Ed. Economică,1998
*** Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, MO al României nr. 80/1994
*** Norme ale BNR nr. 11 din 11 octombrie 2000 privind reevaluarea de către bănci a imobilizărilor corporale, publicate în M O nr. 542 din 1 noiembrie 2000
*** HG nr. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, publicată în MO nr. 259/1991
*** Legea socitǎților bancare nr. 58/1998 , MO 121/1998 , comleptatǎ și modificatǎ prin ordonanța de urgențǎ nr.137/1998, MO nr.167/2001
*** H.G. nr. 403 din 19 mai 2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale, publicată în M O nr. 252 din 7 iunie 2000
*** www. bcr.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Locul Si Rolul Bancii Comerciale In Structura Sistemului Bancar din Romania (ID: 132420)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.