Locul, Rolul Si Metodologia Jocului Didactic Matematic In Invatamantul Primar

Locul, rolul și metodologia jocului didactic matematic în învățământul primar

Cuprins

Motivația alegerii temei

Capitolul I

Influențele jocului didactic matematic în procesul instructiv-educativ

Capitolul II

Socializarea copiilor prin joc

II.1. Considerații generale

II.2. Testul sociometric și jocul

II. 3. Matricea sociometrica și jocul

Capitolul III

Strategia didactica și jocul didactic matematic

III.1. Metodele de predare-învățare

III.2. Conceptul de joc didactic matematic

Capitolul IV

Valoarea formativă și informativă a jocului didactic matematic

IV.1. Tipuri de jocuri didactice matematice

IV.2. Exemple de jocuri didactice matematice specifice unui grup de lecții sau copitol

IV.2.1. Jocuri logico-matematice

IV.2.2. Jocuri numerice

Capitolul V

Formularea ipotezei de lucru și a obiectivelor cercetării

V.1. Ipotezele cercetării

V.2. Obiectivele cercetării

V.3. Metode de cercetare

V.4. Rezultatele cercetării

Capitolul VI

Concluzii. Propuneri metodice

Bibliografie

Motivatia alegerii temei b#%l!^+a? b#%l!^+a?

De-a lungul timpului, personalitatea umană a urmărit să se integreze într-un mod activ și creativ în societatea în care trăiește și își desfășoară activitatea de zi cu zi. În acest fel, toată atenția indivizilor s-a îndreptat asupra activităților creative care trebuie desfășurate, pentru ca societatea existentă să nu rămână într-o stare latentă, de monotonie, ci să ajute la dezvoltarea și progresul multilateral al societății umane.

Jocul este activitatea fundamentală a copilului; jucându-se, el realizează deprinderea de a munci cu plăcere, de a nu privi munca drept o povară, impusă din afară.

Prin joc, copilul acționează cu obiecte reale sau cu imaginile acestora, transpunând în joc anumite roluri și situații întâlnite în mediul familial, precum și cel înconjurător. Astfel, el se apropie de realitatea socială, pentru că orice activitate, pentru copil este joc, iar orice joc este o metodă educativă.

Angajarea elevilor în învățarea prin intermediul jocului și a divertismentului, constituie nu numai o formă atractivă de stimulare, ci și introducerea unui agreabil spațiu școlar în care seriozitatea cea mai gravă poate fi luată drept divertisment, iar cea mai facilă „joacă”, poate avea efecte formative.

Cunoscând rolul pe care îl ocupă jocul în viața copilului, este de înțeles eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Este impetuos necesar să-i antrenăm în joc pe toți copiii, având în vedere atenția, mai ales pe aceia ce se lasă greu antrenați în activități, b#%l!^+a?întrucât jocul activează, deopotrivă, atât funcțiile psihice, cât și pe cele biologice. Deși aceasta se poate realiza prin diverse căi, jocul didactic este calea cea mai accesibilă și plăcută de copil.

Așadar, trebuința de a se juca este tocmai ceea ce ne permite nouă, cadrelor didactice sa oferim copilului școlar, acele mobiluri de acțiune pe care nu le obține în mod pragmatic în sala de clasă.

Omul este ființa care simte cel mai imperios nevoia jocului, a distracției și, de fapt, se joacă toată viața. La copii însă, jocurile au o importanță cu mult mai mare decât b#%l!^+a?aceea a petrecerii în mod plăcut și atractiv a timpului liber, ele având în principal o funcție formativ-educativă.

De aceea problemele alegerii și organizării jocurilor pentru elevii de toate vârstele și de către elevi, sunt în atenția tuturor educatorilor. Se consideră că jocurile constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei și imaginației.

In viața de fiecare zi a copilului jocul ocupă un loc important deoarece, jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiectele reale sau imaginare, de b#%l!^+a?a se transpune în diferite roluri și situații, care îl apropie de realitatea înconjurătoare.

Prin joc copilul învață cu plăcere, devine mai interesat față de activitatea ce se desfășoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoși și capătă mai multă încredere în capacitățile lor, mai multă siguranță și rapiditate în răspunsuri.

Pentru o cât mai mare eficiență și cât mai mare aplicabilitate a jocului didactic, acesta poate fi folosit fie ca activitate organizată, fie ca moment al unei lecții. Astfel s-a folosit jocul didactic în consolidarea cunoștințelor de matematică. S-au respectat pentru reușita jocului, anumite cerințe metodice specifice jocului didactic.

Succesul obținut în folosirea jocurilor didactice în cadrul procesului instructiv-educativ m-a determinat să-mi folosesc experiența și măiestria didactică în activitatea de cercetare pentru elaborarea lucrării care are această temă.

CAPITOLUL I b#%l!^+a? b#%l!^+a?

INFLUENȚELE JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Pentru copil, aproape orice activitate este joc: „jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze. Tocmai prin joc el ghicește și anticipează conduitele superioare. " (9, pag. 25)

A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Despre un copil nu se poate spune că „el crește" și atât; trebuie să spunem că el „se dezvoltă" prin joc.

Astfel el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa particulară, traduce în fapte potente virtuale, care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează, le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare.

Așadar, jocul dezvoltă funcțiile latente, ființa cea mai bine înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult. În copilărie jocul duce la antrenarea funcțiilor fiziologice, cât și a celor psihice.

Jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adult. Așa cum adultul se simte tare prin lucrările sale, tot așa și copilul se simte tare prin succesele sale ludice. Un adult caută să-și dovedească sieși și să dovedească altora propria sa valoare printr-un rezultat real: operă artistică, construirea unei case etc. b#%l!^+a?

Copilul aflat în afara lucrărilor reale și sociale, găsește acest substitut în joc. De aici importanța primordială a copiilor noștri. Un copil care nu vrea să se joace este un copil a cărui personalitate nu se afirmă, care se mulțumește să fie mic și slab, o ființă fără mândrie, o ființă fără viitor. (23, pag.17)

Istoria jocului infantil este, deci, istoria personalității care se dezvoltă și a voinței care se formează treptat.

După împlinirea vârstei de 6 ani, în viața copilului începe procesul de integrare în b#%l!^+a?viața școlară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă o bună parte din timp este rezervată școlii, a activității de învățare care devine o preocupare majoră. In programul zilnic intervin schimbări b#%l!^+a?impuse de+ pondere pe care o are acum școala, schimbări ce nu diminuează dorința de joc a copilului, deoarece (așa cum remarca A. Gessel în "L'enfant de 5 a 10 ans") „…jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii copilării…” (7, pag.19)

Cunoscând locul pe care-1 ocupă jocul în viața copilului, este ușor de înțeles eficiența folosirii lui în procesul instructiv – educativ.

În sistemul influențelor ce se exercită pe diferite direcții pentru creșterea acțiunii formative a școlii, jocul didactic ocupă un loc important. Elementele de joc încorporate în procesele instructive pot motiva și stimula puternic procesul instructiv, mai ales în prima fază a învățării în care interesul obiectiv este minim.

Și în activitatea școlară se pleacă de la principiul just, potrivit căruia copilul nu face bine decât ceea ce îi place să facă (ca și adultul, de altfel). Pentru o percepție justă în memorie și rațiune, cel ce învață are nevoie de un puternic obiectiv involuntar, adică trebuie să fie motivat intrinsec dacă lipsește această motivație, va lipsi și o bună parte din atenția necesară învățării. Învățarea și interesul obiectiv (motivația) sunt, deci, reciproc coordonate. Mult timp atenția involuntară a fost înlocuită, în procesul instructiv – educativ, în exclusivitate, doar prin interesul obținut prin constrângere (motivația extrinsecă). Dar s-a putut demonstra cât de împovărătoare, din punct de vedere subiectiv și cât de nesatisfăcătoare, din punct de vedere obiectiv, sunt rezultatele unui proces instructiv desfășurat sub semnul constrângerii. (18, pag.79)

Atenția obținută prin constrângere poate avea efecte secundare îngrijorătoare; învățătorul nu trebuie să fie un șef ci un animator. 0 mărturie în acest sens este cazul lui b#%l!^+a?Pestalozzi, a cărui activitate a fost atât de vastă și de profundă mai mult prin entuziasmul inimii sale și a dragostei sale pentru copii decât prin metodele care ni se par astăzi nedidactice. "Gândește-te, spunea el, că dacă constrângerea îți răpește încrederea copilului, toate eforturile tale sunt zadarnice. De aceea asigură-ți bine inima lui, fă-te necesar copilului… Cunoștințele tale nu trebuie să-l apese pe copil, trebuie să lași adevărul să vină la el''. (25, pag.89)

În școală motivația intrinsecă pentru învățătură nu apare la comandă. Din această cauză, în cazul proceselor instructive, trebuie să se revină la alte premise până se formează b#%l!^+a?potențialul necesar și între acestea jocul constituie un ajutor neprețuit pentru a învăța fără constrângeri. Atracția jocului este o atracție specifică și superioară.

Folosirea jocului printre elementele de sprijin ale învățării este importantă nu numai prin prisma lipsei intereselor obiective, ci și datorită altor motive. Astfel, după un anumit timp, în cadrul activităților didactice îndeosebi la clasele I-IV, traiectoria concentrării coboară la toți elevii: aptitudinea de a se concentra devine tot mai redusă odată cu creșterea curbei oboselii. Monotonia produsă de formele stereotipice ale exercițiilor, de exemplu, produce plictiseală care influențează, la rândul său, dorința de a învăța, interesul b#%l!^+a?și atenția elevilor.

Dacă devine o stare permanentă această împovărare, îndeosebi la clasele mici, se poate transforma într-un invincibil refuz de a învăța. Pe drept cuvânt Herbar a apostrofat plictiseala calificând-o „păcatul de moarte al predării".

Jocul didactic poate fi folosit cu succesul scontat în captarea atenției elevilor pe tot parcursul activității didactice și înlăturarea plictiselii, dezinteresului.

Plăcerea funcțională (cea mai evidentă particularitate a jocului) ce acționează în timpul jocului, va crea o nouă formă de interes, de participare din partea elevilor, mult superioară atenției realizată prin constrângere; aceasta și datorită faptului că elevul, solicitat la joc, va avea o comportare activă.

Dacă subliniez și unele din efectele funcțional secundare ale jocului în general și, implicit, ale jocului didactic – tendința de repetare, destinderea și odihna – înțelegem rolul jocului în înlăturarea plictiselii ce amenință în cadrul exercițiului. (12, pag.47) b#%l!^+a?

Toate cele arătate despre joc întăresc importanța folosirii jocului didactic ca mijloc instructiv. Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevului cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorizarea lor creatoare.

Jocul este un mijloc de educație indirect, cu ajutorul lui copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. Astfel, se știe că fiecare joc are un obiect al său, o b#%l!^+a?structură și reguli, sub forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de a păstra structura și desfășurarea jocului.

Jucătorul se află în fața acestor raporturi complexe și reciproce, între obiectul, structura și regulile jocului. El trebuie să accepte și să realizeze ordinea structurală a jocului. Ch. Buhler scria: „copilul care construiește ceva cu un material învață să accepte și să îndeplinească o datorie”. (4, pag.1ijloc instructiv. Un joc bine pregătit și organizat constituie un mijloc de cunoaștere și familiarizare a elevului cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorizarea lor creatoare.

Jocul este un mijloc de educație indirect, cu ajutorul lui copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. Astfel, se știe că fiecare joc are un obiect al său, o b#%l!^+a?structură și reguli, sub forma unor succesiuni ordonate. Rolul regulii este acela de a păstra structura și desfășurarea jocului.

Jucătorul se află în fața acestor raporturi complexe și reciproce, între obiectul, structura și regulile jocului. El trebuie să accepte și să realizeze ordinea structurală a jocului. Ch. Buhler scria: „copilul care construiește ceva cu un material învață să accepte și să îndeplinească o datorie”. (4, pag.17)

Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului, mai trebuie să existe și voința de a le realiza. Jocul este adesea obositor, câteodată chiar istovitor. Astfel, de departe de a se naște din lene, jocul se naște din voință. Există deci, un raport mutual între joc și muncă. Jocul este vestibulul natural care conduce spre muncă. Este clar însă că jocul exersează nu numai mușchii, ci în mai mare măsură inteligența; el aduce acea stăpânire de sine fără de care nu poți fi o ființă umană, fără a fi cu adevărat om. b#%l!^+a?

Disciplinarea cerută de structura și regulile jocului nu este considerată supărătoare de cel care se joacă. Jocul disciplinează fără constrângere pe jucător atât sub aspectul desfășurării acțiunilor obiective (coordonarea mișcărilor, concentrarea, etc.), cât și sub b#%l!^+a?aspectul comportamentului social.

Pe baza celor spuse despre raportul dintre joc și libertate rezultă că structura caracteristică a jocului respectiv se poate realiza numai pe baza unui echilibru deplin între cerințele disciplinatoare ale regulilor și subordonarea acceptată și realizată de bunăvoie. În acest mod, jocul constituie o paradigmă a modului de reglementare a comportamentului către care ar trebui să tindă educația generală a copilului. (22, pag.109)

Prin intermediul jocului, copilul ia contact cu alții, se obișnuiește să țină seama de punctul de vedere al altora, să iasă din egocentrismul său original, jocul fiind și o activitate de grup. În cazul jocului de grup, a jocului colectiv, fiecare ține seama de celălalt. Acest lucru reclamă de la fiecare elev o continuă trecere de la coordonare la subordonare, un spirit de echipă cum se spune în limbajul sportiv. Important în jocul colectiv este, de asemenea, faptul că această atitudine de coordonare și subordonare nu poate fi realizată prin constrângere, ci numai în mod activ de către elevi în desfășurarea jocului. În acest fel se realizează în joc o interiorizare a normelor pe care o întâlnim, de regulă, doar fragmentar în alte situații pedagogice. (13, pag.49)

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că învățătorul se poate folosi de joc pentru a cunoaște mai bine elevul. Știm că orice copil se angajează total în jocul său, fiindcă jocul îi servește pentru a-și afirma întreaga sa personalitate. Fiecare copil are un stil propriu de joc, așa cum fiecare artist are stilul său creator caracteristic. Copilul își arată în joc inteligența, voința, caracterul dominant, într-un cuvânt personalitatea. b#%l!^+a?

Pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime în toate situațiile, una din condițiile esențiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc (ca activitate organizată sau ca moment al unei lecții) acesta impune învățătorului respectarea unor cerințe metodice specifice jocului: pregătirea și organizarea clasei pentru joc, explicarea și fixarea b#%l!^+a?regulilor, urmărirea executării lui de către elevi, aprecierea rezultatelor.

Eficiența jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul în care învățătorul știe să asigure o concordanță între tema jocului și materialul didactic existent, de felul în care știe să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, răspunsuri, indicații, explicații, aprecieri.

CAPITOLUL II

SOCIALIZAREA COPIILOR PRIN JOC b#%l!^+a?

II.1 Considerații generale

Socializarea copiilor, integrarea socială a acestora, pregătirea pentru o activitate eficientă și cât mai favorabilă individului și colectivității reprezintă un proces complex, dinamic care nu cunoaște pauze și la a cărui realizare sunt angajați o multitudine de factori și condiții.

Parcurgând diferite trepte ierarhice, într-o continuă spirală ascendentă, socializarea nu se sfârșește decât o dată cu existența umană, experiența dobândită în anii copilăriei fiind esențială pentru formarea personalității. Copilul, așa cum arată J. Piaget, „pornește de la o stare pur individuală, aceea a primelor luni de existență, în timpul cărora nu este posibil b#%l!^+a?nici un schimb cu alții, pentru a ajunge la o socializare progresivă și care nu se termină niciodată. La punctul de plecare, el nu cunoaște nici reguli, nici semne și trebuie să cucerească, printr-o adaptare treptată, formată din asimilarea altora la sine și acomodarea lui la alții, aceste două proprietăți esențiale ale societății exterioare: înțelegerea reciprocă bazată pe cuvânt și disciplina comună bazată pe norme de reciprocitate”.

În literatura de specialitate se folosesc o diversitate de concepte: socializare, învățare socială, transformare culturală, etc., care acoperă o tematică de cercetare comună: analiza procesului prin care devenim oameni. Între dezvoltarea personalității și structurile b#%l!^+a?de socializare specifice, există raporturi specifice, există raporturi reciproce, dialectice. Dependența individului față de contactele sociale, trebuința interacțiunii, precum și capacitatea de a învăța, caracteristică speciei umane se constituie ca premise ale procesului de socializare. (1, pag.55)

Problema socializării tinerei generații preocupă astăzi întreaga societate contemporană, al cărei viitor depinde în mare măsură de natura pregătirii și angajării tineretului, de condițiile pe care progresele științei și tehnicii le oferă pentru dezvoltarea personalității individului și a colectivității.

Din acest motiv, problema socializării constituie obiectul multor dezbateri în literatura de specialitate. S-au scris lucrări și studii în care se încearcă fie o abordare teoretică a problemei, fie o tratare a ei din punct de vedere metodic. Opiniile exprimate cu privire la conceptul de socializare, condițiile învățării sociale, orientările de apreciere a b#%l!^+a?eficacității procesului de socializare, relațiile existente în societate sunt diverse. (36, pag.95)

Fenomenul de socializare este datorat unei multitudini de factori, cum ar fi b#%l!^+a?aglomerările umane, experiențele tehnicii și raționalizării vieții, preluarea de către serviciile publice a nevoilor colective în creștere. După unii autori socializarea se referă la „procesul în cadrul căruia ființa biologică se transformă într-o ființă specific culturală. Rezultă din aceasta că procesul de socializare este un proces complex de control prin care copilul devine conștient de valorile morale, cognitive, afective într-o formă și cu un conținut specific” spunea Emil Bernstein.

Un rol deosebit de important în socializarea copiilor, în procesul de integrare progresivă a acestora în viața socială, în dezvoltarea sentimentelor sociale îl are jocul, ca formă specifică de activitate a copiilor, care predomină în viața preșcolarului. Treptat, o parte din timp este cedată învățăturii, ajungând ca în clasele gimnaziale aceasta să dețină locul central, însă jocul nu părăsește nici un moment preocupările copiilor. El însoțește într-o formă sau alta, toată perioada copilăriei și preadolescenței. Jocul aduce nu numai bucurii, dar constituie prima școală a vieții sociale. (2, pag.51)

Formele elementare ale sociabilității – adică ale integrării sociale și educației necesare în acest sens – apar la copii în manifestările ludice, în jocuri. De la „jocul paralel”, în care copiii își joacă fiecare jocul, bucuroși numai că se simt unul lângă altul, până la jocurile sociale propriu-zise, este un progres care se petrece cu fiecare generație aproximativ la fel. El marchează de fapt apariția și dezvoltarea conștiinței, în general, ca fapt psihic și a conștiinței sociale, în special.

Jocurile cu caracter colectiv stimulează viața în grup, elementele de cooperare, de b#%l!^+a?organizare, fiecare copil având posibilitatea să îndeplinească un rol, să învețe să respecte anumite reguli, să facă ucenicia prieteniei și solidarității. Gama jocurilor ce pot și trebuie să fie organizate cu copiii este variată, începând de la cele de creație cu subiecte din viața cotidiană, jocurile constructive didactice până la cele de mișcare, recreativ-distractive, muzicale. b#%l!^+a?

Astfel, jocurile cu subiect și roluri care se prevalează în activitatea preșcolarilor continuă să persiste și la copiii din clasele primare cărora le place să se joace „De-a școala”, „De-a familia”, să dramatizeze în joc subiecte din povești și povestiri. La școlarii mici se accentuează preocuparea pentru jocurile de construcție care au vădit caracter creativ și pentru cele de mișcare strâns legate de dinamismul specific. Se dezvoltă, de asemenea, preocuparea pentru jocurile didactice: „De-a țările”, „Nu te supăra frate”, „Țări continente”, „Dacii și romanii”, „Călătorie pe hartă”, „Jocul numerelor”, „Câți șoareci a prins pisica?”

Preadolescenții preferă în marea lor majoritate jocurile cu caracter sportiv: fotbal, volei, tenis, badminton, precum și jocurile de societate care le oferă posibilitatea de a se juca în grup, în echipe cu parteneri: table, cărți, șah, remy. (33, pag.78-89) b#%l!^+a?

Am constatat de-a lungul anilor petrecuți în mijlocul elevilor, că cei mai mulți elevi preferă jocurile colective sau pe echipe, care cer respectarea unor reguli și contribuie la cultivarea anumitor trăsături morale cum ar fi: spiritul de colaborare, corectitudinea, cinstea, stăpânirea de sine, dorința de a învinge, prietenia, disciplina, ordinea. Se formează și unele calități fizice: viteza, forța, îndemânarea, echilibrul, agilitatea.

Dintre jocurile cu reguli mai frecvent jucate de copii sunt: leapșa, șotron, baba-oarba, jocul florilor, batistuța, uliul și porumbeii etc. Din categoria jocurilor sportive de performanță, cei mai mulți preferă: fotbalul, volei, șah, table, tenis, handbal. Dintre jocurile didactice care completează și fixează cunoștințele dobândite în procesul b#%l!^+a?instructiv-educativ elevii practică: „Loto cu animale”, „Nu te supăra frate”, „Baricade”, „2050 întrebări și răspunsuri”, „Ai greșit litera”. Am observat, de asemenea, că jocurile care dezvăluie semnificația socială a activității oamenilor, relațiile interumane în toată varietatea și complexitatea lor, sunt puțin reprezentate în preferințele elevilor. Persistă, în schimb unele jocuri tradiționale: „Prinselea”, „V-ați ascunselea” , „Ești o floare, ești un crin”, „Șotron”, „Țăranul e pe câmp”. De aceea, este necesar să promovăm în rândul elevilor jocuri muzicale, dinamice, noi, cu un conținut care să reflecte actualitatea, nivelul de dezvoltare și aspirație al omului modern. (32, pag.103-109)

Sondarea opiniei copilului în legătură cu activitățile dorite de ei în timpul liber relevă faptul că în ansamblul activității preferate, pe primele locuri se situează excursiile, b#%l!^+a?drumețiile, plimbările, diversele jocuri. În rândul copiilor se bucură de adeziune activități b#%l!^+a?care conțin elemente de joc și contribuie la destinderea lor. Cunoașterea preferințelor copiilor pentru diferite genuri de activități, și în mod deosebit pentru joc, poate servi la o mai judicioasă organizare și desfășurare a activității extrașcolare, precum și la o mai bună îndrumare a celor care se ocupă de instruirea și educarea copiilor. (20, pag.107)

Jocurile sportive de recreare și mișcare trebuie să ocupe un loc mai mare în activitatea desfășurată cu copiii. În afara faptului că ele contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, exersează mult mișcările, în special precizia, coordonarea acestora, stimulează spiritul de observație, prezența de spirit, inițiativa, disciplinează comportarea partenerilor, oferă prilejuri de tensiuni emoționale. (30, pag. 134) b#%l!^+a?

Totodată ele sudează prietenia între copii, coeziunea colectivului, conducând spre accentuarea percepției sociale și lărgirea câmpului acestei percepții.

De asemenea jocul cu roluri sau cu subiect este necesar să dețină o pondere însemnată în munca educativă, întrucât acest tip de joc exercită o mare influență asupra dezvoltării personalității copilului, inițiindu-1 în viața obștească, educând virtuțile moral-cetățenești. (3, pag.32) b#%l!^+a?

Jocul reprezintă unul din mijloacele importante de socializare, de descoperire de către copil a unor forme incipiente ale colaborării sociale. „Lumea jocului este lumea basmului vieții, lumea subliniată în visul și aspirațiile copilăriei și prin aceasta cu virtuți educative – adică integratoare deosebite. Este mai mult decât anticamera lumii reale, este parte integrantă din ea. Ea se dizolvă pentru fiecare individ în parte, odată cu înaintarea în vârstă, dar rămâne mai departe pentru copilăria veșnică”. (28, pag.38) El este un mijloc deosebit pentru a se obține dezvoltarea spiritului de solidaritate, de disciplină, de inițiativă activă, de dezvoltare a personalității sociale.

II. 2. Testul sociometric și jocul

Punctul de plecare al oricărei cercetări sociometrice îl constituie administrarea unui test prin care se solicită tuturor indivizilor din acel grup să-și exprime afinitățile lor față de ceilalți parteneri. Datele obținute cu ajutorul lui sunt ulterior prelucrate pentru a se obține informații privitoare la poziția fiecărui membru în interiorul grupului, la structura sa, cât și la trăsăturile de caracter ale acelui grup. (19, pag.92)

Definițiile date unui test sociometric diferă după accentul care se pune pe un aspect sau altul, în esență fiind vorba de surprinderea reacțiilor ce se stabilesc între membrii unui grup. Astfel, după Moreno, cel care a inițiat folosirea lui, testul sociometric „constă în a b#%l!^+a?cere subiectului să aleagă din grupul al cărui membru este sau ar putea să fie indivizii pe care ar vrea să-i aibă de parteneri… este un instrument care studiază structurile sociale în b#%l!^+a?lumina atracțiilor și respingerilor ce se manifestă în sânul grupului”, (17, pag.42) în timp ce M. Northwai arată că: „un test sociometric este un mijloc care oferă posibilitatea de a determina nivelul la care indivizii sunt acceptați într-un grup, de a descoperi relațiile dintre acești indivizi și de a indica structura grupului însuși”.(21, pag. 1)

Din aceste definiții reiese în mod clar că testul sociometric în accepțiunea sa cea mai largă este un instrument cu ajutorul căruia obținem date referitoare la raporturile dintre indivizi în cadrul unui grup social. Testul oferă doar material brut în legătură cu aceste relații, fără a pretinde că reușește să pătrundă în mod exhaustiv în conținutul și formele lor de manifestare. Cercetările întreprinse tind spre lărgirea registrului de note aparținând fenomenului preferențial și interrelațional posibil a fi investigate cu ajutorul testului sociometric.

Pornind de la faptul că în clasa I copiii se cunosc foarte puțin între ei sau aproape de loc, întrucât provin din diferite grădinițe, am adresat după un timp de acomodare, în semestrul al II-lea, o serie de întrebări cu două variante: o variantă se referă la alegerile b#%l!^+a?pozitive (simpatii)- A și o altă variantă care solicită răspunsuri de respingere (antipatii)- B. Testul l-am aplicat întregii clase, cuprinzând pe cei 20 de elevi.

Întrebările au fost următoarele:

A

1. Cu cine din clasă dorești să stai în bancă?

2. Cu cine dorești să te joci în recreație?

3. Cu cine ai dori să fii în grupă la un concurs sportiv? b#%l!^+a?

4. Cu cine ai dori să muncești împreună la matematică?

5. Cu cine ai dori să mergi într-o excursie?

6. Pe care dintre colegi îl dorești să-ți fie prieten?

7. Scrie numele unui coleg după care ai regreta dacă în cazul plecării familiei lui în altă localitate ar trebui să te desparți de el și nu va mai fi în aceeași clasă cu tine!

8. Pe care coleg din clasă îl preferi ca partener în cadrul unui joc matematic?

B

1. Care este colegul de clasă pe care nu-1 dorești ca și coleg de bancă?

2. Cu cine din clasă nu dorești să te joci în recreație?

3. Cu cine nu ai dori să fi în grupă la un concurs sportiv?

4. Cu cine nu ai dori să muncești împreună la matematică?

5. Cu cine nu dorești să mergi împreună într-o excursie? b#%l!^+a?

6. Pe care dintre colegi nu-l dorești să-ți fie prieten?

7. Scrie numele unui coleg după care nu ai regreta dacă în cazul plecării familiei lui în altă localitate ar trebui să te desparți de el și nu va mai fi în aceeași clasă cu tine!

8. Care este acel coleg pe care nu-1 preferi ca partener în cadrul unui joc matematic?

Înaintea aplicării testului, am făcut instructajul verbal, cerându-li-se să fie cât mai sinceri, să exprime ceea ce simt și gândesc ei despre alții. b#%l!^+a?

II.3. Matricea sociometrică și jocul

Instrumentul folosit pentru determinarea poziției preferențiale individului în grup este matricea sociometrică sau sociomatricea. Matricea sociometrică cuprinde toți elevii clasei notați în ordinea alfabetică cu numere de la 1 la 20. Fiecărui număr de pe verticală îi corespund 20 de numere pe orizontală. Cum interpretăm sau citim această matrice? b#%l!^+a?

De exemplu în figura 2.3.1. citim numărul voturilor de aprobare și de respingere pentru elevul cu numărul 15 astfel: pe elevul cu numărul 15 îl aprobă (îl aleg) elevii cărora le corespund numerele 11, 12, 13, (o dată), 3 (de 7 ori). În total are 10 voturi de simpatie și nu este respins de nici un coleg. Aceste voturi primite se citesc pe verticală. Pe orizontală vom citi voturile de aprobare și de respingere pe care elevul cu numărul 15 le dă colegilor astfel: pentru 9, 20 manifestă simpatie, iar pentru 6, 10, 13 manifestă antipatie, îi respinge. Pe elevul cu numărul 11 îl aprobă într-o situație, dar îl respinge în altă situație.

Un alt exemplu pentru elevul cu numărul 7 – citim pe orizontală: elevul 7 alege pe 2, 12 și 17 (o dată) pe 4, 10 (de două ori), și respinge pe 13, 16, 19. Citind pe verticală aflăm că elevul 7 este ales sau primește voturi de aprobare de la 1, 5 (o dată), 14 (de 2 ori) și este respins de 9.

Am observat că există simpatii reciproce: 5 îl alege pe 16, dar și 16 îl alege pe 5, 5 îl alege pe 12 și 12 îl preferă pe 16. La fel și în cazul voturilor de dezaprobare: 16 îl respinge pe 2 și este respins de 2; îl respinge pe 18 și este respins de 18.

Elevul cu numărul 1 a obținut 7 de voturi de aprobare și nici un vot de respingere (matricea sociometrică nr. 1). Se observă o tendință a colectivului de elevi, de a respinge elevii cu numerele 8 și 9. Citind pe verticală aflăm că elevul 8 a obținut 5 voturi de respingere și numai 2 voturi de aprobare, iar elevul cu numărul 9 are 7 voturi de aprobare și 4 voturi de respingere. Această situație m-a determinat să aleg jocuri în care să participe b#%l!^+a?activ, să învingă timiditatea, să-și afirme personalitatea. b#%l!^+a?

Matricea sociometrică nr. 1

Legendă: b#%l!^+a?

a – voturi de aprobare

r – voturi de respingere

Orizontal: numărul de voturi

Vertical: numărul de voturi primite b#%l!^+a?

După o perioadă de timp, mai precis la sfârșitul anului școlar, am repetat testul sociometric. Ce am constatat? Elevul cu numărul 8 obține de data aceasta 2 de voturi de respingere, față de 5 câte a primit la primul test, iar elevul cu numărul 1 și-a câștigat cele mai multe voturi de simpatie – 12, față de 7 câte a primit la primul test (matricea sociometrică nr. 2)

Matricea sociometrică nr. 2 b#%l!^+a?

Legendă: b#%l!^+a? b#%l!^+a?

a – voturi de aprobare

r – voturi de respingere

Orizontal: numărul de voturi

Vertical: numărul de voturi primite

Această situație arată că procesele afective ale școlarul mic nu sunt stabile. Elevii nu au încă puterea de decizie, sunt influențabili în alegerea colegilor de joc. Desfășurarea proceselor afective este orientată după raporturile dintre elevi în cadrul colectivității, cât și după condițiile activității.

Am constatat o reactivitate afectivă foarte vie și intensă, dar care este și extrem de variabilă și inconsistentă. Copilul acum plânge, acum râde. „Cu timpul viața psihică a copilului și a adolescentului se va organiza sistematic, de la emoții fluctuante se trece le sentimente.” (27, pag. 85) b#%l!^+a?

Pentru o mai clară înțelegere a fenomenului de atracție și respingere din cadrul colectivității, am alcătuit „dinamica atracțiilor și respingerilor elevului cu numărul . Din matricea sociometrică numărul 1, am extras date referitoare la respingerile și alegerile pa care le are elevul 10 (14, pag.194-196)

Am notat toți elevii clasei pe un cerc, iar subiectul ales 10, l-am plasat în mijloc b#%l!^+a? (fig. 2.3.1) b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

CAPITOLUL III

STRATEGIA DIDACTICĂ ȘI JOCUL DIDACTIC MATEMATIC

III. 1. Metodele de predare-învățare

Acțiunile de predare-învățare în cadrul disciplinei matematice la clasele I-IV au determinări concrete, în sensul că se desfășoară într-un câmp pedagogic definit de o multitudine de variabile a căror interdependență este logică.

Didactica modernă a matematicii acordă un loc prioritar parametrilor metodologici ai acțiunii educaționale, în speță complexului de metode, tehnici și procedee didactice. Deși, noi, învățătorii, proiectăm complexul de metode în strânsă legătură cu celelalte componente structurale, metodele dispun de o oarecare autonomie, în sensul că utilizarea unei metode ne permite să utilizăm un spectru mai larg de obiective. Din acest punct de b#%l!^+a?vedere, metoda didactică are statutul unui instrument operațional al acțiunii care orientează comportamentul elevilor spre ceea ce trebuie făcut și cum trebuie făcut.

Nu se poate vorbi de metode universale, eficiente sau neeficiente, bune sau rele, active sau pasive. De asemenea, fiecare situație de predare-învățare acceptă una sau mai multe variante metodice. Opțiunea pentru o variantă sau alta este condiționată de b#%l!^+a?nenumărați factori.

De exemplu: o deprindere nu se putea forma și dezvolta fără a utiliza exercițiul în variantele lui cele mai cunoscute, inclusiv antrenamentul mintal, ca bază pentru formarea unei deprinderi psihomotrice. De aceea, învățătorul cunoscând varietatea metodelor disponibile în câmpul didacticii moderne, cunoscând particularitățile elevilor cu care lucrează, valențele conținutului pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare, trebuie b#%l!^+a?să acționeze pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea, el însuși devenind un autentic subiect creator în materie de articulare a strategiilor, metodelor și procedeelor didactice.

Specifice predării-învățării matematicii la clasele I-IV sunt strategia inductivă și strategia analogică. Ca tip special de abordare a realității matematice în manieră inductivă,b#%l!^ b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

învățătorul și elevii întreprind experimente asupra situației date, în cadrul ei efectuând b#%l!^+a?acțiuni reale cu obiecte fizice sau cu obiecte create de gândire. Pe baza observațiilor făcute, provocate de concretizările întreprinse, elevii sunt conduși progresiv la conceptualizări.

De exemplu: în rezolvările de probleme, care folosesc abordările inductive, elevul gândește analitic prin probe și treptat ajunge la o concluzie; acest tip de activitate b#%l!^+a?reprezintă însă o premisă a constituirii raționamentului deductiv.

Strategia analogică are ca bază o caracteristică esențială a gândirii matematice, anume relevanța ei logic-analogică. Se fac analogii între noțiuni, între idei, între teoreme, între demonstrații, deoarece analogia reprezintă forma principală sub care se manifestă procesele de abstracție.

Ideea pedagogului canadian Z. P. Dienes care a propus trusa lui, devenită celebră în învățământul matematic, reprezintă modele de gândire analogică aritmetico-combinatorie. Cele 48 piese, variabile ca mărime (mari și mici), ca formă (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi), ca dimensiune (groase sau subțiri) și culoare (roșu, galben, albastru) formează jocul logico-matematic, punerea laolaltă a obiectelor după anumite proprietăți.

În cadrul procesului de învățământ există o legătură logică între componentele sale: obiective, conținut, metode, mijloace, forme de organizare a activității, relații educator-educat toate în lumina conexiunilor necesare, proiectate și evaluate la parametrii de eficiență ridicată. Orice modificări produse într-una din aceste componente afectează, în mod firesc, direct sau indirect funcționalitatea însăși a celorlalte componente. b#%l!^+a?

Modernizarea pedagogiei învățământului matematic, în special din perspectiva apropierii formării gândirii logice a elevilor încă din primele clase de logica științei propriu-zise, impune organizarea și desfășurarea acesteia într-o manieră nouă: conștientizarea complexității actului de predare-învățare, metode active și participative, diferențierea învățământului, cultivarea interesului pentru studiu, prin toate acestea urmărindu-se sporirea eficienței formative a învățământului.

Conținutul științific al conceptelor matematice moderne nu exclude ci, dimpotrivă, presupune utilizarea unor metode și procese bazate pe intuiție. Copilul de vârstă școlară mică are o gândire care operează la nivelul operațiilor concrete. Numai în măsura în care solicităm elevul să gândească operând cu mulțimi concrete de obiecte, va putea pătrunde în înțelesul real al conceptelor matematice și își va însuși logica acestora.

Învățătorul va veghea însă, la asigurarea unui echilibru între metodele de tip intuitiv-observativ, cele acționale și problematizatoare pentru a nu ajunge nici la abuz b#%l!^+a?de intuiție, dar nici la un învățământ formal, fără un suport modelator și în care multe noțiuni matematice rămân fără o suficientă acoperire intuitivă. b#%l!^+a?

Pentru a oferi elevilor posibilitatea de a învăța matematica gândind mai întâi la nivelul concret și pentru a se ridica treptat la înțelegerea și operarea cu abstracțiunile matematice, învățătorul manifestă inițiativă în crearea și folosirea unor metode și materiale didactice care să sprijine înțelegerea noțiunilor matematice… nu în ultimul rând pe joc…

III. 2. Conceptul de joc didactic matematic

„Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria urmărește obiective de pregătire intelectuală tehnică, morală, fizică a copilului” (9, pag. 272)

Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acestuia un caracter mai nou și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie și de bucurie, de divertisment și de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii. Restabilind un echilibru, jocul fructifică energiile (intelectuale și fizice ale acestora generând o motivație secundară, foarte stimulatorie, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare.

Jocul didactic este un tip special de activitate prin care învățătorul consolidează, precizează și chiar verifică cunoștințele elevilor, le îmbogățește sfera lor de cunoștințe, le b#%l!^+a?pune în valoare le antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățământ, el dobândește funcții psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecții, sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor.

O dată cu împlinirea vârstei de 6 -7 ani, în viața copilului începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate efectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

La această vârstă, o bună parte din timp este rezervată școlii, activității de învățare care devine o preocupare majoră. În programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ideea pe care o are acum școala, schimbări care nu diminuează însă dorința lui de joc, jocul rămânând o problemă majoră în timpul întregii copilării.

În aceste condiții, se impune o exigență sporită în ceea ce privește dozarea ritmică a volumului de cunoștințe matematice ce trebuiesc asimilate de elevi și, în mod deosebit, necesitatea ca lecția de matematică să fie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conținut matematic (uneori chiar concepute sub formă de joc).

Un exercițiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic b#%l!^+a?dacă: realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic; folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse; folosește un conținut sistematic accesibil și atractiv; utilizează reguli de joc cunoscute anticipat și respectate de elevi.

Scopul didactic se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă, convertite în finalități funcționale de joc. Formularea trebuie să fie clară și să oglindească problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv. O formulare corespunzătoare a scopului determină o bună orientare, organizare și desfășurare a activității respective.

Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie să facă |nod concret elevii în cursul jocului, pentru a se realiza scopul. Sarcina didactică reprezintă esența activității respective, acționând intens operațiile gândirii, analiza, sinteza, comparația, dar și ale imaginației. Jocul didactic b#%l!^+a?matematic cuprinde cu succes și rezolvă, de regulă, o singură sarcină didactică. Deci, sarcina didactică constituie elementul de bază prin care se transpune la nivelul elevilor scopul urmărit în activitatea respectivă. Spre exemplu în jocul didactic "Cine urcă scara mai repede?" scopul didactic este: „consolidarea deprinderilor de calcul cu cele 4 operații și dezvoltarea atenției, a perseverenței și a spiritului de muncă în colectiv”, iar sarcina didactică: „efectuarea unor exerciții de adunare, scădere, înmulțire și împărțire”. În jocul didactic „Ce pereche e mai mare?”, scopul didactic este „consolidarea deprinderilor de calcul rapid și de comparare a sumelor” iar sarcina didactică: „exerciții de adunare cu b#%l!^+a?numere în limitele 1 – 100 și căutarea celei mai mari perechi de numere dintr-un șir de perechi”.

Jocul didactic are și elemente de joc numite și fenomene psihosociale. În jocurile didactice matematice se pot alege cele mai variate elemente de joc: întrecerea (emulația, competiția) individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanți, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greșelilor omise de către cei antrenați în jocurile de rezolvare a exercițiilor sau a problemelor, bazate pe surpriză, așteptare, laude, cuvântul stimulator. O parte din aceste elemente de bază se utilizează în majoritatea jocurilor didactice (întrecerea, concursul), altele în funcție de conținutul jocului. Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică, să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții.

Conținutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate, prin b#%l!^+a?volumul de cunoștințe la care se apelează. Reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic folosit, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia. b#%l!^+a?

Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului, să slujească cât mai bine scopului urmărit. Astfel, se pot folosi: planșe, cartonașe, jetoane, truse cu figuri geometrice.

Pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea etapelor întrecerii se folosesc reguli de joc propuse de învățător sau cunoscute, în general, de elevi. Aceste reguli caracterizează sarcina didactică și realizează în același timp sudura între aceasta și acțiunea jocului. Regulile de joc transformă de fapt exercițiul sau problema în joc, activizând întregul colectiv de elevi în rezolvarea sarcinilor primite. Există jocuri în care elevii sunt antrenați pe rând la rezolvarea sarcinilor primite. În aceste jocuri este recomandabil ca punătorul să introducă o completare la regulă în sensul de a cere grupei să-1 urmărească pe cel întrebat și, dacă este cazul, să răspundă în locul lui.

Spre exemplu în jocul „rezolvă exercițiul meu”, regula precizează astfel sarcina elevilor: cel care primește hârtia cu exercițiul scris de la adversarul lui, citește cu voce tare exercițiul și îl rezolvă, rezultatul trebuind să fie dat în 30 secunde. În jocul „micul cosmonaut” destinat elevilor din clasa a III-a și a IV-a, regula cere elevilor să efectueze pe biletele lor exercițiile necesare pentru aflarea cantității de combustibil necesar rachetei, pentru prima grupă, iar grupei a doua să afle la ce distanță, în kilometri, se va ridica racheta.

Se face precizarea că pentru aflarea rezultatului au la dispoziție 15 minute și că în b#%l!^+a?timpul jocului, consultarea între elevi este interzisă, orice abatere atrăgând după sine eliminarea grupei din concurs. Se recomandă, de asemenea, că în momentul în care se află rezultatul să se întoarcă foaia, iar membrii grupei să așeze mâinile la spate. Câștigă cei care au rezolvat corect.

Așadar, jocurile didactice matematice cuprind unele reguli care precizează cine poate deveni câștigătorul jocului. În același timp ele cuprind și unele restricții: elevii care b#%l!^+a?greșesc vor fi scoși din joc sau penalizați, depunctați.

Structura unitară, închegată a jocului didactic matematic depinde așa cum am observat, de felul în care este concretizată sarcina didactică, de felul în care regulile asigură echilibrul între sarcina didactică și elementele de joc.

Acceptarea și respectarea regulilor de joc îi determină pe toți să participe la efortul comun al grupului din care fac parte în abordarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru învingerea dificultăților, respectarea exemplară a regulilor de joc și, în final, succesul, îl vor pregăti treptat pe omul de mâine să se integreze în procesul de producție.

Cum se poate transforma o problemă într-un joc didactic? Iată o problemă b#%l!^+a?transformată în joc didactic matematic la clasa I: am baloane roșii și albastre câte minimum cinci de fiecare. Se sparg 5 baloane. Câte baloane roșii și câte albastre vor fi printre cele cinci sparte?

Scopul: aprofundarea cunoștințelor despre adunarea numerelor naturale, dezvoltarea spiritului creativ în gândirea matematică și a puterii de concentrare în găsirea soluțiilor problemei.

Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre compunerea unui număr într-o sumă de doi termeni.

Elementele de joc: întrecerea și recompensa individuală și rânduri de bănci.

Material didactic: o planșă cu 5 baloane roșii și 5 baloane albastre.

Regula jocului: elevii scriu soluțiile posibile ale problemei o foaie de hârtie, iar b#%l!^+a?învățătorul strânge foile după un timp știut dinainte (5-10 minute). Soluțiile problemei pot fi cele din tabelul următor:

Pentru fiecare soluție bună se acordă câte un punct. Se verifică elevii:

• pe locul 1 cei cu 6 soluții;

• pe locul al II-lea cei cu 5 soluții;

• pe locul al III-lea cei cu 4 soluții;

• pe locul al IV-lea cei cu 3 soluții;

• pe locul al V-lea cei cu 2 soluții;

• pe locul al VI-lea cei cu 1 soluții;

• Elevii care nu au dat nici o soluție bună pot fi virtual "penalizați" prin a scrie adunările; b#%l!^+a?

0+5=?

1+4=? b#%l!^+a?

2+3=?

3+2=?

4+1=?

5+0=?

Se poate stabili și o clasificare a rândurilor de bănci din clasă, adunându-se punctele obținute de fiecare elev al rândului respectiv. (10, pag. 28).

O altă problemă transformată în joc didactic asemănătoare cea precedentă este: „Într-o cutie sunt bile albe și negre, minimum 6 din fiecare. Se iau la întâmplare 6 bile din cutie. Câte bile albe și câte bile negre pot fi printre cele luate?”

Scopul: consolidarea cunoștințelor privind adunarea numerelor de la 0 la 10; dezvoltarea gândirii probabilistice, creatoare a elevilor.

Sarcina didactică: verificarea cunoștințelor despre compunerea unui număr într-o sumă de doi termeni.

Elementele de joc: întrecerea individuală pe echipe sau rânduri de bănci.

Regula jocului: elevii scriu soluțiile posibile ale problemei foaie de hârtie, iar propunătorul strânge foile după un timp dinainte stabilit.

Pot apărea următoarele situații:

III. 3. Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic

Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care propunătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele ce-1 definesc. Pentru aceasta, învățătorul va avea în vedere următoarele b#%l!^+a?cunoștințe de bază:

• Pregătirea jocului didactic, organizarea judicioasă a acestuia;

• Respectarea momentelor (evenimentelor) jocului didactic;

• Ritmul și strategia conducerii lui;

• Stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

• Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;

• Asigurarea unei varietăți de elemente de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante). b#%l!^+a?

Pregătirea jocului didactic presupune în general următoarele:

– studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale;

– pregătirea materialului (confecționarea sau procurarea lui);

– elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.

Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de reguli. Astfel, trebuie să se asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și, uneori chiar o organizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui în sensul rezolvării pozitive a sarcinii date.

O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfășurării jocului. În general, materialul se distribuie la începutul activității de joc deoarece elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele didactice necesare lui respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația învățătorului referitoare la desfășurarea jocului. b#%l!^+a?

Acest procedeu, însă, nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice matematice în care materialul poate fi împărțit după explicarea regulilor jocului. De exemplu în jocul „Câte sunt?” cartonașele se împart după explicarea jocului. Organizarea judicioasă a jocului didactic are o influență favorabilă asupra ritmului de desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde, de regulă, următoarele momente b#%l!^+a? (faze):

I- introducerea în joc sau discuții pregătitoare;

II- anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;

III- prezentarea materialului;

IV- explicarea și demonstrarea regulilor jocului;

V- fixarea regulilor jocului;

VI- executarea jocului didactic de către elevi;

VII- complicarea jocului;

VIII- introducerea unor noi variante;

IX- încheierea jocului (evaluarea conduitei în grup sau individuale).

Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în funcție de tema jocului didactic. Uneori, atunci când este necesar familiarizăm elevii cu conținutul jocului, activitatea poate să înceapă printr-o scurtă discuție cu efect motivator. Alteori, introducerea în joc se poate face printr-o scurtă expunere care să trezească interesul și b#%l!^+a?atenția elevilor. În alte jocurile didactice matematice, introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este dată întreaga b#%l!^+a?acțiune a elevilor. Introducerea în jocul matematic nu este întotdeauna un moment obligatoriu. Propunătorul poate începe jocul anunțând direct titlul acestuia.

Anunțarea jocului didactic trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul acestei activități.

De exemplu:

• „Astăzi vrem să vedem care dintre voi știe să calculeze fără să greșească; de aceea vom organiza împreună jocul….” ; sau formula clasică:

• „Copii, astăzi vom organiza un joc nou. Jocul se numește…. El constă în…..”.

Alteori se poate începe anunțarea printr-o frază interogativă:

• „Știți ce o să ne jucăm astăzi? Vreți să vă spun?”

Învățătorul poate găsi formulele cele mai variate de anunțare a jocului, astfel ca de la o lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia. Un moment hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și explicarea acestuia. Învățătorului îi revin următoarele sarcini:

1. să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin;

2. să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea lor rapidă și corectă de către elevi;

3. să prezinte conținutul jocului și principalele lui etape, în funcție de regulile jocului;

4. să dea indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic; b#%l!^+a?

5. să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele necesare pentru a deveni câștigători.

Uneori, în timpul explicației sau după explicație, se obișnuiește să se fixeze regulile transmise. Acest lucru se întâmplă, de regulă, atunci când jocul are o acțiune mai complicată, impunându-se, astfel, o subliniere specială a acestor sarcini. De multe ori fixarea regulilor nu se justifică deoarece se îndeplinește formal, elevii reproducându-le în b#%l!^+a?mod mecanic.

Executarea jocului didactic începe la semnalul conducătorului jocului. La început acesta intervine mai des în joc, reamintind regulile, dând unele indicații organizatorice.

Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experiența jocurilor didactice matematice, propunătorul acordă independență elevilor, îi lasă să acționeze liberi. Se desprind, în două moduri de a conduce jocul elevilor:

I. conducerea directă (conducătorul jocului fiind învățătorul)

II. conducerea indirectă (conducătorul ia parte activă la joc, fără să interpreteze rolul de conducător). b#%l!^+a?

Pe parcursul desfășurării unui joc didactic matematic, propunătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna. Totuși, chiar dacă învățătorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt deosebite. Astfel, în unele situații, învățătorul trebuie:

• să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);

• să mențină atmosfera de joc;

• să urmărească evoluția jocului evitând momentele de monotonie, de stagnare;

• să controleze dacă elevii rezolvă sarcina didactică independent sau în cooperare;

• să urmărească comportamentul elevilor, relațiile dintre ei;

• să activizeze toți elevii la joc, găsind mijloacele potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi;

• să urmărească dacă regulile jocului sunt respectate cu strictețe. b#%l!^+a?

Sunt situații când pe parcursul jocului didactic pot interveni elemente noi:

– auto conducerea jocului, deoarece elevii devin conducătorii, îl organizează în mod independent;

– schimbarea materialului între elevi pentru a le da posibilitatea să rezolve probleme cât mai diferite în cadrul unui joc;

– complicarea sarcinilor jocului;

– introducerea unui element nou; b#%l!^+a?

– introducerea unui material nou;

În încheierea jocului didactic, învățătorul formulează concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au dat sarcinile primite, asupra comportării elevilor, făcând recomandări și evaluări cu caracter individual și general.

Voi exemplifica desfășurarea jocului didactic prin următoarele jocuri:

a) „Cine urcă scara mai repede?” (fig. 3.3.1.)

Introducerea în joc se poate face prin prezentarea scopului acestui joc și a sarcinii didactice: consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operații și dezvoltarea atenției, a perseverenței, iar sarcina didactică este efectuarea unor exerciții adunare, scădere, înmulțire și de împărțire. Anunțarea jocului didactic se poate face astfel:

„Astăzi vom organiza un joc nou, care se numește «Cine urcă scara mai repede?»”.

Urmează explicarea jocului didactic în așa fel încât să-i facă pe elevi să înțeleagă b#%l!^+a?sarcinile ce le revin. Materialul didactic fiind pregătit din timp, se dau indicații de folosire a acestuia. După ce au fost stabilite grupele și ordinea în care elevii vor veni la b#%l!^+a?tablă, se dă semnalul de începere a jocului. Prima pereche, formată din câte un elev din fiecare grupă, vine la tablă, rezolvă mintal exercițiul aflat pe prima treaptă și scrie rezultatul calcului său. În cazul în care răspunsul este bun, acesta se încercuiește cu creta, iar jucătorul care urmează nu va avea dreptul să rezolve exercițiul aflat pe treapta următoare.

Dacă răspunsul este greșit, următorul concurent din aceeași echipă va trebui să rămână la aceeași treaptă pentru a rezolva corect exercițiul. Echipa care va reuși să rezolve corect și mai rapid exercițiile va ajunge în vârf mai repede și astfel va avea dreptul să ia premiul aflat pe ultima treaptă.

Acest joc didactic se poate aplica la toate clasele, schimbându-se doar natura operațiilor. Numărul de trepte al scării este în funcție de numărul elevilor din grupă. (11, pag. 28)

b) „Câți ani are bărbatul?” (fig. 3.3.2) Acest joc didactic este un mijloc eficient de dezvoltare a atenției. Jocul cere elevilor să observe cu atenție desenul, după care, prin adunarea numerelor, respectiv cifrelor, să afle câți ani bărbatul.

Înainte de începerea jocului învățătorul dă unele indicații elevilor privitoare la ceea ce vor trebui să observe, fără însă să dea și soluția, aceasta fiind aportul lor la joc.

Răspunsurile vor fi notate de elevi pe foi de hârtie primite pe bănci, iar aprecierea se va face în funcție de corectitudinea răspunsurilor și rapiditatea lor.

„Câte sunt?” (fig. 3.3.3.) b#%l!^+a?

Acest joc didactic contribuie la dezvoltarea proceselor de gândire, a deprinderilor de a opera cu simboluri.

Sarcina didactică: efectuarea unor operații de adunare cu termeni convenționali.

Material didactic: cartonașe pe care vor fi scrise diferite litere.

Acest joc cere o pregătire prealabilă. În vederea desfășurării optime a jocului, învățătorul prezintă elevilor diferite grupe de obiecte, litere, simboluri, cerându-le să spună b#%l!^+a?numărul lor. Jocul se poate desfășura individual sau pe echipe. Când se desfășoară pe echipe, câte un reprezentant al fiecărei echipe este chemat la tablă. Conducătorul prezintă un cartonaș și spune elevilor că fiecare literă are valoarea 1. Elevii îl vor privi cu atenție 8-10 secunde, după care vor scrie pe tablă rezultatul. exemplu: = 4A; 5X; 9M etc. Se apreciază în puncte și se înregistrează rezultatele obținute, după care urmează la joc alți doi elevi. Câștigă echipa care a totalizat cele mai multe răspunsuri bune.

Variantă: se folosește același material, dar de data aceasta primei litere 1 se va atribui o anumită valoare, de exemplu:

X = 10; A = 2; L = 5 etc. b#%l!^+a?

Elevii vor trebui să calculeze valoarea tuturor semnelor înscrise pe cartonaș și să dea rezultatul numeric. Pentru a mări gradul de dificultate al jocului se poate limita timpul de observare la minim.

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Fig.3.3.1. Jocul „Cine urcă scara mai repede?” (clasa a II-a) b#%l!^+a?

Fig. 3.3.2. Jocul „Câți ani are bărbatul?”

b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Fig. 3.3.3. Jocul „Câte sunt?”

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

CAPITOLUL IV b#%l!^+a?

VALOAREA FORMATIVA ȘI INFORMATIVĂ A JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

IV. 1. Tipuri de jocuri didactice matematice

Clasificare:

Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele mici se realizează și alte sarcini formative ale procesului de învățământ. îl, jocurile didactice matematice antrenează operațiile folosirii ca: b#%l!^+a?

– analiza

– sinteza

– comparația

– clasificarea

– ordonarea

– abstractizarea

– generalizarea

– comparația

– clasificarea

– concretizarea b#%l!^+a?

– dezvoltarea spiritului de inițiativă

– independența în muncă

– spiritul de echipă

– dezvoltă spiritul imaginativ – creator și de observație – dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități

– formează deprinderi de lucru corecte și rapide

– asigură însușirea mai rapidă, mai temeinică mai accesibilă și mai plăcută a unor b#%l!^+a?cunoștințe relativ aride pentru această vârstă, cum ar fi numerația, operațiile aritmetice.

Deși este dificil să se facă o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuși în funcție de scopul și de sarcina didactică propusă, acestea se pot împărți astfel:

1. După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului de învățământ:

a) jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare completă;

b) jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecției;

c) jocuri didactice matematice în completarea lecției, intercalate pe parcursul lecției sau în final.

2. După conținutul capitolului de însușit în cadrul obiectului de învățământ (matematica) sau în cadrul anilor de studiu:

jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui grup de lecții sau capitol;

jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase;

b#%l!^+a?

IV.2. Exemple de jocuri didactice matematice specifice unui grup de lecții sau capitol

IV. 2. 1. Jocuri logico-matematice

Pregătirea elevilor pentru a înțelege însușirea unor noțiuni de matematică b#%l!^+a?modernă, cum sunt cele despre mulțimi, relații, elemente de logică matematică se face prin jocurile logico-matematice.

Materialul didactic necesar organizării jocurilor logico – matematice este trusa lui Z. Dienes cu 48 de figuri geometrice. Pot fi din carton, lemn sau material plastic. Este formată din 12 triunghiuri, pătrate, cercuri și dreptunghiuri, construite din culori: albastru, galben și roșu; pe două mărimi, mari și mici; pe două dimensiuni: groase și subțiri. În organizarea jocurilor se poate folosi trusa completă sau numai o parte din ea.

Exemplu: piese mici sau mai mari; piese groase sau subțiri; piese roșii, galbene sau albastre; cercurile sau triunghiurile. Trusa completă este considerată ca o mulțime totală, piesele fiind elementele ei; iar piesele grupate după anumite criterii formează mulțimi ale ei.

După cunoștințele matematice folosite și operațiile logice late de către elevi, jocurile logico-matematice se clasifică în:

• Jocuri pentru construcții de mulțimi; b#%l!^+a?

• Jocuri de aranjare a pieselor într-un tablou;

• Jocuri de diferențe;

• Jocuri pentru aranjarea pieselor în două cercuri;

• Jocuri de perechi.

Voi exemplifica, în continuare, cu jocuri logico-matematice din fiecare tip:

a) Jocuri pentru construcții de mulțimi:

1. Cum este și cum nu este o piesă aleasă din trusă: b#%l!^+a?

Sarcina didactică: să observe și să exprime atributele ce le posedă piesa, figura geometrică aleasă de învățător, să observe și să exprime atributele pe care nu le posedă piesa aleasă. Spre exemplu: elevul reprezentant al primului rând de bănci observă piesa aleasă de învățător și îi exprimă atributele: cerc mare roșu, deci nu este pătrat, dreptunghi sau triunghi; nu este mic; nu este gros, nu este albastru sau galben. Se acordă puncte pentru răspunsurile bune, iar rândul cu cele mai multe puncte este fruntaș. Se pot clasifica și elevii.

2) Așezarea pieselor în submulțimi după un atribut (proprietate) sau după mai b#%l!^+a?multe atribute corelate:

La acest joc elevii au ca sarcină să selecteze din trusă, la cerința învățătorului: triunghiurile mari (de orice culoare și de grosime); figurile roșii și mici; figurile albastre sau mari. Se pot întrece în rezultate cât mai bune colegii de bancă.

3) Deducții asupra culorii unei piese:

Dintr-un săculeț cu 3 piese de culori diferite, elevul extrage o anumită culoare. Pentru următoarea piesă extrasă el face deducții asupra culorii posibile a piesei ce va fi ea, iar pentru a treia piesă ce se va extrage se va putea face deducție sigură asupra culorii.

Se pot întrece rândurile de bănci prin reprezentanți.

4) Ghicirea dintr-un număr de întrebări a unei piese ascunse:

Jocul se desfășoară pe echipe. Fiecare echipă își alege un reprezentant. Acesta este pus să ghicească și întreabă pe coordonator dacă piesa este de o anumită culoare sau de o anumită formă. Răspunsul la întrebarea elevului poate fi afirmativ sau negativ și astfel face deducții tot mai apropiate de adevăr. Se evidențiază câștigătorul concursului, cel care a făcut deducțiile cele mai apropiate de adevăr.

b)Jocuri pentru aranjarea pieselor într-un tablou:

La aceste jocuri elevii sunt puși să selecteze și să aranjeze formele în tablouri, astfel încât pe aceeași linie sau coloană, să aibă cel puțin o însușire comună. b#%l!^+a?

1. Piesele mici și subțiri (sau mici și groase sau mari și groase) pot fi aranjate b#%l!^+a?într-un tablou de 3 x 4 = 12 piese (fig. 4.1):

2. Tabloul cercurilor (sau pătratelor, sau triunghiurilor, sau dreptunghiurilor)

b#%l!^+a?

3. Tabloul pieselor roșii (sau galbene sau albastre) are 4 x 4 = 16 piese (fig. 4.3)

4. Tabloul pieselor subțiri (sau groase sau mari sau mici) are 8 x 3 = 24 (fig. 4.4.)

c) Jocuri de diferențe pentru așezarea pieselor într-o anumită ordine (în linie sau în cerc

1. „Trenul cu o singură diferență”

Se așeză piesele în linie sau în cerc astfel ca fiecare să difere cele între care este așezată printr-un singur atribut, de exemplu: cerc (mare, galben, subțire); cerc (mare, albastru, subțire); cerc (mic, albastru, subțire); triunghi (mic, subțire, albastru); dreptunghi (mic, subțire, albastru); dreptunghi (mic, galben); dreptunghi (mare, gros, galben)

2. „Jocul negației”

Specificul acestui joc este că el se poate desfășura între doi elevi, care stau în aceeași bancă, elevi care pot forma o echipă. Tot atâtea perechi (echipe) câte bănci sunt în b#%l!^+a?clasă. De asemenea, o echipă (pereche) de elevi lucrează la tablă. Scopul acestui joc este de a face să se nască la copii ideea negației logice.

Un elev iese la tablă, alege o anumită piesă și cere tuturor celorlalți copii să b#%l!^+a?numească toate atributele pe care nu le are. De exemplu elevul alege un pătrat mic, roșu, subțire. Un alt elev numește atributele pe care piesa nu le are: nu este mare, nu este dreptunghi, nu este galben, nu este gros.

d)Jocuri pentru aranjarea pieselor în două cercuri

Prin aceste jocuri elevii intuiesc operațiile cu două mulțimi: reuniunea, intersecția, diferența, complementara reuniunii.

I. Cazul a două mulțimi care au elemente comune:

1) Se așează toate triunghiurile subțiri în cercul roșu și piesele subțiri mici în cercul verde

2) Toate piesele roșii în cercul roșu și toate piesele mari în cercu1 verde.

3) Toate piesele galbene în cercul roșu și toate piesele mari în cercul verde.

În cazurile celor trei jocuri, elementele din cele 4 spații numerotate (1), (2), (3), (4) reprezintă:

– elementele notate (1) reprezintă intersecția celor două mulțimi de piese (exemplu și triunghiuri subțiri și triunghiuri mici)

– toate elementele notate (1) și (2) și (3) reprezintă reuniunea celor două mulțimi de piese; b#%l!^+a?

– toate elementele notate (2) reprezintă diferența dintre mulțimea pieselor subțiri mici și mulțimea triunghiurilor subțiri obținând mulțimea pieselor care nu sunt triunghiuri;

– toate elementele notate (3) reprezintă diferența dintre mulțimea triunghiurilor b#%l!^+a?subțiri și mulțimea pieselor subțiri, obținând mulțimea triunghiurilor mari;

– toate elementele notate (4) reprezintă complementara reuniunii celor două mulțimi, adică restul pieselor din trusă.

II. Cazul a două mulțimi disjuncte (care nu au elemente comune)

1. Se așează toate piesele roșii în cercul roșu și toate piesele galbene în cercul verde

Cele patru spații reprezintă:

(1) reprezintă intersecția celor două mulțimi de piese, care , este mulțimea vidă;

(2) și (3) reprezintă reuniunea celor două mulțimi de piese care este egală cu piesele roșii și galbene;

(4) este complementara reuniunii celor două mulțimi de elemente care este formată din piesele albastre; b#%l!^+a?

(2) reprezintă diferența dintre mulțimea pieselor galbene și a celor roșii = mulțimea pieselor galbene;

(3) reprezintă diferența dintre mulțimea pieselor roșii și a galbene = mulțimea pieselor roșii;

(2) se așează toate piesele mici în cercul verde și toate mari în cercul roșu.

În cest caz se observă ușor că avem:

– intersecția celor două mulțimi de piese == mulțime vidă;(nu există piese mici și mari în același timp);

– reuniunea celor două mulțimi de piese = piesele mici sau mari, deci toată trusa;

– complementara reuniunii = mulțimea vidă;

La jocurile de acest tip se pot întrece colegii de bancă sau rândurile de bănci.

e) jocurile perechi

Perechi de piese care să aibă 3 atribute (caracteristici) deosebindu-se între ele prin unul și același atribut.

Exemple:

• Mare – mic. Un elev (sau un rând de elevi își alege din trusă piesele mari, iar b#%l!^+a?partenerul de joc pe cele mici. Dacă primul alege o piesă, spre exemplu un triunghi mare albastru subțire, în acest caz al doilea este obligat să-i alăture acestei piese un triunghi mic albastru subțire; dacă primul alege un pătrat mare, roșu, gros, al doilea alege b#%l!^+a?obligatoriu un pătrat mare, roșu, gros. Deci piesele unei perechi se deosebesc între ele prin mărime, dar au aceeași formă, culoare și grosime.

• Gros – subțire. Piesele unei perechi au aceeași mărime și culoare, dar se deosebesc prin grosime.

• Roșu – albastru. În acest caz piesele galbene ies din joc. Piesele unei perechi au aceeași mărime, formă și grosime, dar se deosebesc prin culoare.

• Triunghi – pătrat. Acum ies din joc dreptunghiurile cercurile. Componentele fiecărei perechi de piese au mărimea, grosimea și culoarea identice, dar se deosebesc prin formă.

Acest joc se practică cu succes la începutul primelor lecții privesc construcția mulțimilor echivalente cu o mulțime folosind denumirile de „tot atât”, „mai mult” sau „mai puțin”. Acest joc se desfășoară la tablă sau se poate desfășura individual, după modelul echipei care lucrează la tablă.

Scopul acestui joc este de a consolida deprinderile elevilor recunoaște ușor diferențele dintre piese și denumirea lor.

1.„Învățăm să numărăm” (fig. 4.5.) b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Fig. 4.5.

Scopul acestui joc este să fixeze și să-i deprindă pe elevi ordinea numerelor în șirul numerelor, în ordine crescătoare și descrescătoare.

Sarcina didactică:- Se desenează în spațiul liber din fața băncilor, pe podea, un dreptunghi cu dimensiunile de 2 / , fiind împărțit pe lungime în 10 dreptunghiuri.

Jocul se va desfășura individual și se cere elevilor ca atent din căsuță în căsuță să numere: 1 pentru prima, 2 a doua, etc. La ultima căsuță vor spune 10 după care se vor b#%l!^+a?întoarce și vor număra de data aceasta în ordine descrescătoare. Elevii care nu vor face nici o greșeală, vor trece la loc și vor primi două puncte, (sau o bulină) iar ceilalți vor porni încă o dată sau de două ori (după caz), dar nu vor fi recompensați dacă nu se vor corecta.

Variantă: după același procedeu se exersează și număratul din 2 în 2, din 3 în 3 etc.

2. "Cine știe să numere mai departe?" b#%l!^+a?

Jocul se folosește la verificarea cunoștințelor despre numărat și consolidarea deprinderii de formare corectă a zecilor. (5, pag.121)

Sarcina didactică:- exerciții de numărare cu respectarea ordinii numerelor. La acest joc pot participa toți elevii clasei. Înainte de joc învățătorul recomandă elevilor să fie foarte atenți și se face precizarea că elevii care vor greși vor trebui să stea în picioare până ce, dacă vor fi atenți, vor reuși să corecteze greșeala altor colegi.

Se stabilește până la ce număr se va număra. La semnalul învățătorului jocul poate începe. Primul elev din șirul de bănci de la fereastră începe numărătoarea și continuă până b#%l!^+a?ce este oprit printr-o bătaie din palme de către învățător. Elevul se oprește, se așază, iar numărătoarea este preluată de al doilea elev din șir. În cazul în care unul dintre elevi greșește la preluare sau numărat, el va rămâne în picioare. Se reia în continuare de două trei ori până la numărul stabilit anterior. Se numără elevii în picioare în fiecare șir de bănci și se declară câștigătoare acele șiruri care au mai puțini copii rămași în picioare.

Variantă: pentru complicare se poate număra din doi în doi, din trei în trei, stabilindu-se inițial numărul de la care (începe și la care se va opri).

3. „Caută vecinul”

Jocul consolidează deprinderile de comparare a unor numere ce reprezintă valori de diferite mărimi.

Sarcina didactică:- recunoașterea unor numere mai mari cu l sau mai mici cu 1 – 3 unități decât un număr dat.

Material didactic: – jetoane de forme diferite cu figuri geometrice de la 1 la 9, formate din buline, triunghiuri, pătrate, pentru conducătorul jocului.

Ca activitate pregătitoare se recomandă să se facă unele exerciții de recunoaștere b#%l!^+a?a diferitelor figuri numerice asemănătoare cu cele ce vor fi folosite în joc.

Jocul se poate desfășura individual sau pe echipe și poate începe prin ridicarea unui jeton de către învățător. Copiii vor recunoaște jetonul, vor număra în gând bulinele, după care vor să spună care sunt numerele mai mari cu o unitate decât cel reprezentat pe jeton. b#%l!^+a?

Exemplu: se ridică jetonul pe care sunt 5 buline. Copilul se va ridica și va spune: vecinul mai mare este 6, iar cel mai mic este 4. Aprecierea se va face cu participarea colectivului și se va acorda câte un punct pentru fiecare "vecin" aflat corect.

4. "Poc"

Jocul are ca scop formarea deprinderii de a număra corect, tarea atenției voluntare, a vitezei gândirii și a vitezei de reacție.

Sarcina didactică: – recunoașterea ordinii numerelor în șirul numerelor naturale.

Pentru acest joc numărul participanților nu este limitat. Elevii pot lua parte la joc fie din bănci, fie în spațiul liber din afara clasei. Pentru buna desfășurare a jocului se va preciza că în timpul desfășurării este interzis să se pronunțe numerele 5; 10; 15; 20; 25; 30; etc. și că în loc de aceste numere se va spune „poc”. După ce elevii se așează în linie, primul va începe numărătoarea spunând 1, al doilea 2, al treilea 3, al patrulea 4, având în vedere că numărul 5 nu trebuie rostit, va rosti "poc" în loc de 5. Se continuă 6, 7, 8, 9, apoi "poc" pentru după ce ultimul elev și-a spus numărul, se reia în continuare numărătoarea b#%l!^+a?pornind de la alt copil.

Cei care nu vor fi atenți și vor greși numărătoarea, vor fi eliminați din joc. Vor fi declarați câștigători elevii care vor reuși răspunsuri corecte până la sfârșitul jocului.

6. „Ce numere lipsesc?”

Acest joc se poate folosi la toate clasele, în raport cu cerințele programei. Elevii, sub conducerea învățătorului, se C în completarea de rânduri, coloane sau căsuțe cu numere ce lipsesc:

a) 2, 4, , , , … , 30;

b) 1, 3, , , , … , 21;

c) 48, , , , , … , 59;

d) 397, 398, , , … , 405;

IV. 2. 2. Jocuri numerice

Aceste jocuri se organizează pe echipe. O echipă poate fi alcătuită din elevii așezați într-un rând de bănci. Prin aceste jocuri se urmărește în special dezvoltarea independenței gândirii elevilor, a spiritului lor de imaginație și consolidare a tehnicilor de calcul. Esența desfășurării jocurilor numerice în perioada predării operațiilor cu numere constă în enunțarea unei sarcini didactice care trebuie să fie realizată de elevi în timpul jocului. Forma de activitate a jocului p constituie completarea simbolurilor matematice b#%l!^+a?într-o anumită propoziție matematică (egalitate, inegalitate) numită deschisă, adică o propoziție a cărei valoare logică nu este cunoscută decât ce se cunoaște simbolul care lipsește sau simbolurile care lipsesc.

Este indicat ca înainte de începerea jocului să se dea câteva exemple de propoziții matematice care sunt adevărate sau false și să se treacă la câteva exemple simple, propoziții despre care se va putea decide dacă sunt adevărate sau false.

Exemple de propoziții:

"București este capitala României."

"Numărul trei este mai mic decât patru"

– Sunt propoziții adevărate.

Învățătorul scrie pe tablă enunțul:

3 +  = 5

…și cere elevilor să spună dacă aste adevărat sau fals.

Întreabă apoi clasa:

„Ce număr trebuie scris în pătrățel încât enunțul să fie adevărat?”

După ce elevii vor pune cifra corectă, enunțul devine adevărat. Elevii sunt stimulați să găsească numărul corespunzător, iar toate enunțurile care trebuiesc rezolvate sunt date în coloane și scrise de învățător înainte de începerea lui. Activitățile de completare se desfășoară de cele două echipe, concomitent, fiecare elev vine la tablă și completează câte un rând la fiecare coloană. b#%l!^+a?

Jocurile se desfășoară de către elevi, utilizând principiul competiției (cine rezolvă mai repede și mai bine).

Jocurile numerice, predate în cadrul operațiilor cu numere, prezintă marele avantaj că pot fi dezvoltate în exerciții variate,ținând seama de gradul de dificultate. Ele cer fanteziei capacitatea de a coordona și de a realiza diferite sinteze ale operațiilor cu numere.

Iată câteva exemple de jocuri numerice:

1. Jocuri pentru recunoașterea semnelor relației <; >; =: (24, pag.89)

Aceste jocuri se pot desfășura pe rânduri de bănci. Învățătorul scrie pe tablă pentru fiecare rând, exerciții prin care se cere recunoașterea semnului relației, și, la semnal, b#%l!^+a?elevii calculează. Se declară învingători elevii din rândul care a calculat cel mai repede și mai bine.

Exemplu:

Scrie în pătrățel unul din semnele <; >; =, astfel încât relația să fie adevărată:

a) 2 + 6 __ 5 + 1 b) 8 – 3 __ 9 – 2 c) 7 + 3 __ 4 + 5

d) 2 + 5 – 3 __ 9 – 4 – 2 c) 10 – 6 + 2 __ 8 + 2 – 7

2. Jocuri pentru recunoașterea semnului operației:

Exemplu: Scrie în pătrățel unul din semnele operațiilor de adunare sau de scădere astfel încât să fie adevărate relațiile:

a) 2 __ 3 = 4 __ 1 2 + 3 = 4 + 1

b) 2 __ 3 __ 5 = 5 __ 5 2 + 3 + 5 = 5 + 5

c) 2 __ 4 __ 5 __ 3 = 4 2 + 4 – 5 + 3 = 4

3. Jocuri pentru aflarea termenului necunoscut într-un exercițiu astfel încât să fie satisfăcute relațiile: b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Aceste tipuri de jocuri pot fi enumerate sub forma unor exerciții. Convenția este ca în aceste jocuri printr-un același semn grafic (Δ, O, ) să fie notat peste tot același termen necunoscut. Aceste jocuri dau copiilor o experiență activă și le oferă posibilitatea să facă descoperiri matematice destul de timpuriu.

Exemple de jocuri sub forma unor exerciții de completare:

a) Stabilește relația:

b) Ce semn este necesar să se pună?

c) Completează:

d) Privește și continuă drumul:

Pentru efectuarea acestor jocuri se folosesc fișe sau modele de exerciții scrise la tablă de către învățător. Se poate anunța jocul astfel: „Cine calculează mai repede?”

Activitățile se pot desfășura pe grupe de bănci sau individual.

4. Completarea șirurilor

Uneori un simplu exercițiu poate fi transformat într-un joc dacă este subordonat unui scop didactic și este îmbinat cu elemente distractive. Unele jocuri folosesc procedee de calcul mintal, pornind de anumit suport scris în care se prevăd și anumite etape intermediare de calcul. Unul din jocurile care pot fi efectuate în mod progresiv la toate nivelurile de învățământ este jocul de completare a șirurilor. Două echipe primesc pe cele două părți ale tablei șiruri de numere, care nu cuprind decât anumiți termeni de la început. Fiecare elev trebuie să deducă regula după care se obține un termen al șirului folosind termenul precedent, când termenii șirului scriși pe tablă. (29, pag.46)

Practic, jocul începe cu șirul numerelor scrise pe tablă. Elevul din echipă care știe cum se află numărul următor, iese la și îl scrie fără ca să explice cum a găsit rezultatul. După aprobarea învățătorului (că numărul scris este corect), un alt elev va veni la tablă și va scrie numărul următor. Completarea șirului continuă până când toată echipa a reușit să completeze corect întregul șir. După terminarea jocului, urmează enunțarea de către elevi a regulii de concurență.

a) „Observați regula și continuați scrierea șirului de numere”

12 ____ , 16 ____, ____, ____, ____, ____, ____, ____, 32.

5 ____, 15, ____, ____, ____, ____, ____, 50.

0, ____, 20, ____, ____, ____, ____, ____, ____, ____, 100.

5, 10, 15, 20, 25, 35, ____, ____, ____, ____, ____, ____, 70.

b) „Priviți și continuați”

1, 6, 11, 16, 21, …………………

1, 2, 4, 8, 16, 32, ……………….

1, 3, 9, 27, 81, ………………….

1, 4, 9, 16, 25, ………………….

Aceste jocuri constituie un mijloc de a stimula creativitatea și independența gândirii elevilor. Ei trebuie să descopere cum se obține un termen al șirului folosind termenii anteriori, activitate care constituie de fapt mecanismul jocului. Aceste jocuri pot fi date și sub forma unor tabele de valori în care pe prima linie se trec valorile variabile "a" și pe linia a doua valorile unei expresii. Învățătorul se adresează echipelor:

c) „Priviți și completați tabelul”

Completarea șirurilor poate cuprinde reguli din ce în ce mai complicate, care pot fi rezolvate numai de către elevii buni ai echipelor. Punctajul echipei se stabilește în acest caz, după numele elevilor care au dat răspunsuri corecte. Jocul începe printr-o analiză sumară a jocurilor precedente, după care învățătorul se adresează echipelor:

d) „Priviți cu multă atenție și continuați singuri!”

5. Scrierea numerelor ce se pot forma cu un număr de cifre date:

Sarcina didactică: să se scrie toate numerele de trei cifre ce se pot forma cu 1, 4, 3 și apoi cu 2, 0, 8, fără a se repeta Acest joc se poate desfășura pe echipe sau individual, având o foaie de hârtie pe care își notează soluția jocului.

Soluția: 134, 143, 314, 341, 413, 431, 208, 280, 802, 820.

Explicația: Am permutat (schimbat) între ele pozițiile cifrelor, în toate modurile posibile. În rândul al doilea au apărut patru posibilități pentru că zero este pe primul loc (de la stânga spre dreapta) ar conduce de fapt, la un număr de două cifre. Câștigă cei care au găsit toate posibilitățile.

6. Jocul pentru formarea unui număr:

Pentru dezvoltarea gândirii creatoare și a tehnicilor de calcul, de un interes special sunt jocurile de formare (sau de obținere) a unui număr utilizând o serie de numere date și efectuând cu aceste numere, într-o anumită ordine operații, astfel să se obțină ca rezultat final numărul cerut sau afișat. Pentru practicarea mai operativă a acestui joc, este necesar ca numărul să fie scris pe tablă, iar numerele date trebuie să se scrie pe anumite plăcuțe din carton. (16, pag.95)

Exemplu: Jocul se desfășoară astfel: elevul care conduce jocul afișază șase numere din seria pe care o are la dispoziție.

De exemplu numerele 4, 7, 10, 1, 3, 100, iar numărul care se cere format este 596.

Regulile jocului:

– fiecare dintre numerele afișate nu poate fi utilizat decât cel mult o singură dată;

– cu ajutorul numerelor afișate se pot face cele patru operații matematice într-o anumită ordine, astfel încât rezultatul final al acestor operații să fie numărul corect;

– în cazul în care nu se poate obține numărul cerut, se poate accepta un rezultat apropiat;

– jocul se desfășoară individual sau pe echipe. Fiecare elev scrie șirul său de operații pe caiet și în momentul corectării vine să scrie rezultatul la tablă.

Pentru a obține rezultatul, un elev scrie următoarele operații:

7 – 1 = 6; 6 x 100 = 600; 600 – 4 = 596;

Celelalte numere nu mai sunt folosite. Se încearcă o altă soluție:

4 + 1 = 5; 5 x 100 = 500; 7 x 10 = 70; 3 + 3 = 6; 500 + 70 + 6 = 576, ceea ce nu convine;

Se consideră că aceleași numere (4, 7, 10, 1, 3, 100) și se cere să se obțină numărul 579.

Soluția jocului este:

4 x 7 = 28; 28 x 10 = 280; 3 x 100 = 300; 280 + 300 = 580; 580 – 1 = 579

Combinațiile posibile dinte numere și operații pot antrena elevii în diferite alte forme de jocuri care să stimuleze competitivitatea echipelor pentru a ajunge la rezultatul corect.

Unul dintre aceste exemple îl constituie jocurile de completare, al căror scop este acela de a antrena elevii pentru a găsi prin procedee subtile de raționament, semnele operațiilor care trebuie efectuate cu același număr pentru număr pentru a se obține rezultatul dorit.

7. Jocul numărului „2”

Cum se pot realiza egalitățile scrise mai jos prin completarea între cifrele „2” cu semnele operațiilor matematice (+, -, x, 🙂

8. Jocul numărului „3”

Cum se pot organiza următoarele egalități inserând între ele semnele operațiilor aritmetice?

9. Jocul numărului „4”

Cum se pot organiza următoarele egalități inserând între ele semnele operațiilor aritmetice?

10. „Melcul”

Scopul acestui joc este verificarea și consolidarea tablei înmulțirii, dezvoltarea atenției și a capacității de orientare.

Sarcina didactică: – rezolvarea unor exerciții de înmulțire la limita 0—100.

Material didactic: – se împarte tabla în două părți egale și se desenează în fiecare parte câte o cochilie de melc împărțită în căsuțe, ca în (figura 4. 11.).

Numărul de căsuțe nu va fi același pentru ambele cochilii. După ce se explică elevilor cum se va desfășura jocul, se anunță răspunsul trebuie dat în patru secunde, iar primii reprezentanți oricărei echipe sunt chemați la tablă.

Jocul este început de echipa "A". Învățătorul scrie în căsuța centru un exercițiu de înmulțire pe care concurentul va trebui să-l rezolve în timpul dat. Clasa apreciază răspunsul și dacă acesta este corect, se taie exercițiul cu o linie, semn care indică celuilalt concurent că are să rezolve exercițiul următor. Urmează la joc echipa "B", procedura fiind la fel dar lucrează la cochilia rezervată acestei echipe. Dacă răspunsul nu este corect sau nu s-a încadrat în timpul stabilit, se pune în căsuța respectivă un punct, se șterge exercițiul, iar concurentul care va urma va trebui să rezolve alt exercițiu scris în aceeași căsuță. Echipa care va da cele mai multe răspunsuri bune și va fi prima la ieșire, va fi declarată câștigătoare.

11) "Robotul socotește"

Jocul poate fi folosit începând din clasa I și extins treptat la celelalte clase, potrivit cerințelor programelor școlare. Variante:

12. „Hai să socotim”

Scopul: – consolidarea deprinderilor de calcul oral.

Sarcina didactică: – să rezolve exerciții de adunare și scădere încadrate în limitele 0 – 100.

Material didactic:

– 2 săculețe de pânză, unul galben, altul negru și al treilea alb;

– cartoane pe care vor fi scrise exerciții de adunare sau scădere în limitele 0 – 100 și apoi introduse în galben;

– buline albe și negre din carton, ce vor fi introduse în săculeții corespunzători;

Se stabilesc două echipe. Prima pereche, formată din câte un reprezentant al fiecărei echipe, vine în fața clasei și fiecare elev scoate câte un cartonaș din săculețul galben. Se rezolvă exercițiile, clasa apreciind dacă răspunsurile sunt corecte sau nu. Elevul care a răspuns bine scoate o bulină din săculețul alb, iar cel care a dat răspuns greșit scoate o bulină din săculețul negru. La fel se procedează și cu celelalte perechi. În final, fiecare elev ridică bulina obținută, iar conducătorul jocului totalizează, pe echipe numărul și culoarea bulinelor obținute. Echipa care a obținut cele mai multe buline albe va fi câștigătoare.

13) „Rezolvă exercițiul meu”

Scopul: – consolidarea deprinderilor de calcul mintal rapid.

Sarcina didactică: – efectuarea unor exerciții de adunare și scădere încadrate în limitele 0-20.

Material didactic: – foi de hârtie și creion (pentru fiecare)

Se împarte clasa în două echipe. Înainte de începerea exercițiului propriu-zis, fiecare elev va scrie pe foaia lui de hârtie un exercițiu de adunare sau scădere în limitele 0 – 20, după care va împături hârtia și o va păstra în mână.

La semnalul conducătorului de joc, câte un reprezentant din fiecare grupă vine în fața clasei și face schimb de bilețele. După aceasta, reprezentantul unei echipe desface hârtia primită de la adversarul lui, citește cu voce tare exercițiul scris și îl rezolvă. Răspunsul se dă în timp limitat. Aprecierea se face cu participarea echipei adverse, acordându-se pentru răspunsurile corecte un plus, iar pentru cele incorecte un minus. În cazul în care se constată că rezultatul exercițiului depășește 20, cel care 1-a scris va fi penalizat cu un minus. Va câștiga echipa care va totaliza cele mai multe semne de plus.

14) „Găsește-l pe al treilea”

Scop: – verificarea deprinderilor de calcul în efectuarea operațiilor de adunare și scădere.

Sarcina didactică: – efectuarea de exerciții de adunare și scădere cu numere, în limitele de la 0 – 1000; găsirea celui de-al treilea termen.

Material didactic: – fișe pentru fiecare elev (fiecare elev își scrie numele).

Jocul se desfășoară cu participarea întregii clase, pe două șiruri, care vor forma și cele două echipe. Elevii vor primi exerciții de adunare sau scădere din care lipsește câte un termen. Elevii vor trebui ca, în funcție de cele două numere date și de operația respectivă, să găsească pe al treilea și apoi să formuleze în scris exercițiul corect.

De exemplu:

137 + ? = 500

Termenul necunoscut este aflat astfel:

500- 137 = 363

După un număr de exerciții date, se adună fișele și se face aprecierea. Pentru fiecare exercițiu rezolvat corect se acordă câte 1 punct și se scade câte unul pentru fiecare exercițiu rezolvat greșit, stabilindu-se astfel, prin cumularea punctelor obținute, echipa câștigătoare. Pentru complicare se vor putea da exerciții de adunare sau scădere formate din mai mulți termeni, din care va putea lipsi unul din ei (oricare).

15) „Cum se poate obține?”

Scopul: – consolidarea deprinderilor de calcul oral și scris.

Sarcina didactică: – compunerea de exerciții având un termen dat, folosind numere în limitele 20 – 100 și operațiile date.

Învățătorul va pregăti din timp câteva exemple de numere vor putea fi obținute folosind toate operațiile învățate. Jocul recomandă să se desfășoare după ce elevii au învățat înmulțirea și împărțirea, organizându-se pe echipe.

Conducătorul de joc cheamă la tablă câte un reprezentant din fiecare echipă, dându-le câte un număr (diferit). Fiecare concurent va pune cât mai multe exerciții ale căror rezultate vor fi numărul precizat. Aprecierea se va face cu participarea clasei.

Pentru fiecare exercițiu corect se va acorda un punct și un plus de două puncte fiecărui concurent care a folosit în exemplele date toate operațiile. Întrecerea va fi câștigată de echipa care a obținut cel mai mare punctaj.

Exemplu: – Conducătorul de joc a indicat numărul 36. La tablă se scriu exerciții de tipul:

18 + 18 = 36 6 x 6 = 36

30 + 6 = 36 9 x 4 = 36

40 – 4 = 36 6 x 5 + 6 = 36

20 + 30 – 14 = 36 20 : 2 + 26 = 36 etc.

16) „Pătratul magic”

De un interes special în ciclul primar se bucură jocul cu pătrate magice. Un pătrat magic este alcătuit dintr-un tablou de elemente, astfel încât suma numerelor pe liniile orizontale, pe al celor verticale și pe diagonale să fie aceeași.

Exemplu:

Pătratul magic a):

Pentru alcătuirea pătratelor magice trebuie cunoscute câteva proprietăți ale elementelor lor. Dacă schimbăm între ele două linii sau două coloane, obținem, de asemenea, un pătrat magic. În pătratul magic de mai sus, dacă schimbăm între ele coloanele întâi și a treia obținem pătratul magic b)

Dacă schimbăm între ele liniile întâi și a treia, obținem pătratul magic 3.

O altă proprietate a pătratelor magice este obținerea unui pătrat magic prin rotirea liniilor sau a coloanelor astfel:

Pentru alcătuirea pătratelor magice de către elevi, se dă un pătrat și se cere să se completeze căsuțele goale cu numerele care lipsesc astfel încât el să îndeplinească proprietățile de a fi magic.

Jocul 1:

Să se completeze pătratul de mai jos astfel încât suma numerelor de pe linii, din fiecare coloană și de pe diagonala principală să fie egală cu 15:

Soluția jocului este:

Mai întâi se completează coloana întâi și diagonala principală cu numerele care lipsesc, astfel încât suma numerelor pe diagonală și coloana întâi să fie 15.

Etapele următoare (2, 3, 4) se obțin consecutiv, completând coloana a doua, linia întâi și linia a treia cu numerele care lipsesc, astfel încât, pătratul să devină magic.

Jocul 2:

Să se completeze pătratul de mai jos cu numerele de la 5 la 16, astfel încât suma elementelor de pe linii, din fiecare coloană și pe diagonală să fie egală cu 34:

Soluția jocului este:

Fiecare etapă produce informații pentru completarea cu numere necunoscute a liniilor și coloanelor următoare.

Regulile după care se desfășoară acest joc sunt următoarele:

a) Se începe cu linia sau coloana care are cele mai puține elemente. Dacă se cunoaște un element dintr-o linie, el devine element cunoscut în coloana din care face parte.

b) Dacă pătratul este de forma "n x n", adică are "n" linii și "n" coloane și dacă o linie (respectiv coloană) are n – 1 elemente cunoscute, atunci cel de-al "n"-lea element necunoscut din aceste linii (coloane) se află efectuând diferența dintre valoarea jocului și suma numerelor cunoscute.

c) Dacă pătratul "n x n" are pe linie, respectiv o coloană numai n-2 elemente cunoscute, atunci celelalte două necunoscute se află efectuând diferența dintre valoarea jocului și suma elementelor cunoscute și scriind această diferență ca o sumă în mai multe moduri posibile.

O mare parte din exercițiile de calcul mintal se fac sub forma jocului mut. Limbajul matematic folosit în astfel de jocuri, este denumit limbajul matematic nonverbal.

17) Jocul „Completarea careurilor”

Activitățile pentru acest joc trebuie bine organizate încă de la începutul orei. Învățătorul scrie pe tablă înaintea orei un tabel cu numere pe linii și coloane.

Exercițiile sunt propuse elevilor sub forma următoare:

O echipă este chemată să adune numerele care sunt scrise pe fiecare linie și să treacă rezultatele în dreptul liniei respective, iar cealaltă echipă este invitată să adune numerele de coloane înscriind rezultatul în respectiva coloană.

De asemenea elevii din cele două echipe adună rezultatele de pe ultima linie și de pe ultima coloană și rezultă:

Controlul efectuării corecte a calculului se face constatând egalitatea rezultatelor ce se obțin adunând numerele de pe ultima coloană și ultima linie.

Învățătorul va sublinia faptul că aceeași sumă s-a obținut pe două căi diferite, adunând numerele pe linie de către o echipă și pe o coloană de către altă echipă. În cea de a doua etapă a jocului, se pot alege la întâmplare 9 numere lăsând elevilor libertatea de a le scrie într-o ordine arbitrară în căsuțe. 0 echipă va aduna numerele pe coloană, cealaltă echipă va aduna numerele pe linii și, deși rezultatele parțiale vor fi diferite, rezultatul final va fi același.

Elevii sunt solicitați să descopere dependențele între suma liniilor și a coloanelor prin efort propriu.

18) Jocul verificării

S-a efectuat produsul a două numere:

a=98 564

b=54 972

a x b = 98 564 x 54 972 = 5 41* 260 208

Una din cifrele produsului celor două numere a fost ștearsă. Cum putem afla această cifră fără să mai efectuăm înmulțirea?

Soluție:

Suma cifrelor primului număr ne dă 5;

9+8+5+6+4= 32 3+2 = 5

Suma cifrelor celui de-al doilea număr ne dă 9;

5+4+9+7+2= 27 2+7-9

Deci, produsul 5×9= 45 4+5=9

Suma cifrelor produsului trebuie să ne dea tot 9.

Prin urmare avem:

5+4+l+*+2+6+0+2+0 +8 =28+ * 2+8+*=10** = l +* = 9 * = 8

Așadar cifra ștearsă este 8.

19) „Jocul cifrelor lipsă”

Să se afle cifrele care trebuiesc scrise în locul steluțelor astfel încât să fie adevărată egalitatea:

***4** x 7 = 6743*56

Soluție:

Ultima cifră înmulțită cu 7 trebuie să dea un număr care se termină cu 6. Această cifră trebuie să fie 8. Prin urmare avem:

***4*8 x 7 = 6743*56

Deoarece 7 x 8 = 56 rezultă că ultima cifră a deînmulțitului este 0 și avem:

***408 x 7 = 6743*56

Deoarece 4 x 7 = 28 rezultă că în locul steluței de la produs trebuie să scriem cifra 8 și produsul este 6743856. În continuare obținem numărul 7 x * + 2 care are ultima sa cifră 3 și avem 7 x 3 +2 = 23. Prin urmare cea de-a treia steluță de la deînmulțit ascunde cifra 3 și avem:

**3408 x 7 = 6743856.

7 x 6 + 2 = 44 și obținem:

*63408 x 7 = 6743856.

Numărul 7 x * + 4 are ultima cifră 7 și deci

7 x * +4 = 67; 7 x * = 63; 7 x 9 = 63; * = 9

Deînmulțitul este 963408 iar înmulțirea:

963408 x 7 = 6743856.

20) „Vă ghicesc numărul la care v-ați gândit”

Scopul: – aprofundarea cunoștințelor despre operații cu numere naturale și inversele lor.

Jocul se poate realiza cu toată clasa.

Sarcina didactică:

– gândiți-vă la un număr. (x)

– înmulțiți acel număr cu 3. (x • 3)

– adunați la produsul obținut pe 12 (x • 3 + 12)

– comunicați-mi rezultatul, iar eu vă ghicesc numărul la care v-ați gândit.

Elevii se întrec în a solicita învățătorului să le ghicească numărul; cei care vor primi răspunsul așteptat vor fi satisfăcuți și curioși cum procedează el de află numerele diferite la care s-au gândit mai mulți elevi în același timp. Cei ce au greșit la calcule nu vor primi răspunsul așteptat și atunci le vor reface.

Justificarea de către învățător a modului de "ghicire" al numărului ales de către fiecare elev va fi urmărită cu mult interes și însușită mai temeinic.

lată justificarea în cazul acestui joc:

– numărul la care v-ați gândit îl notăm cu litera "X" și atunci calculele indicate de mine vă dau x • 3 + 12 = y, număr pe care mi 1-ați comunicat la sfârșit.

Efectuez operațiile inverse:

(y – 12): 3 (împărțirea este operația inversă înmulțirii), deci numărul la care v-ați gândit este:

X = (y – 12) : 3

Calculele le-am făcut mintal pentru fiecare caz în parte.

Exemplu: X = 5

5×3+12=27=y (calculul elevului)

(27 – 12) : 3 = 15 : 3 = 5 = X (calculul conducătorului de joc).

21) „Câți pași măsoară clasa noastră?”

Ținând seama de dezvoltarea psihică a școlarului mic și de dificultățile înțelegerii noțiunilor de lungime și măsură a lungimii, se impune ca situațiile de învățare să aibă un pronunțat caracter intuitiv și practic-aplicativ. Este necesar ca aceste activități să fie corelate cu experiența empirică a copiilor, cu preocupările lor, jocul didactic fiind o metodă eficientă de realizare în cadrul unor acțiuni directe de măsurare, de comparare.

La clasa I, pentru introducerea unității fundamentale de măsură a lungimii, -metrul- este necesar să se efectueze un număr relativ mare de măsurători cu unități nestandard pentru a-i conduce pe elevi la constatarea că rezultatul comparației (numărul care exprimă măsura), depinde de mărimea aleasă ca etalon.

Astfel, s-a desfășurat jocul "Câți pași măsoară clasa noastră?".

Scopul jocului: – efectuarea unor măsurători cu unități nonstandard.

Sarcina didactică: – măsurarea lungimii sălii de clasă folosind ca etalon pasul.

Jocul se desfășoară pe echipe (3-6 elevi). Fiecare echipă desemnează un număr egal de reprezentanți pentru măsurare, ceilalți consemnând rezultatele obținute într-un tabel existent pe tabla.

Învățătorul poate interveni în alegerea reprezentanților punând condiții ca ei să aibă înălțimi diferite. Reprezentanții vor efectua măsurătorile folosind pasul, iar numărul de pași găsiți va fi trecut în tabel. În încheierea jocului, învățătorul cu ajutorul clasei, desprind concluziile: „Ce lungime are clasa?”

„De ce nu apare același număr în tabel, deși clasa are aceeași lungime?”

Prin comparare, elevii constată că reprezentanții care sunt mai înalți au găsit un număr mai mic de pași decât cei de statură mică și mijlocie datorită deschiderii mai mari a pasului.

CAPITOLUL V

FORMULAREA IPOTEZEI DE LUCRU ȘI A OBIECTIVELOR CERCETĂRII

Activitățile din scoala sunt un antrenament al capacității de învățare în măsura în care sunt adaptate particularităților și capacităților de învățare specifice vârstei. Invatatorul poate să organizeze copilului experiența de învățare în așa manieră încât să-i faciliteze accesul în cunoaștere și să-i amplifice capacitățile de asimilare de noi cunoștințe,de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală esențiale la adaptarea la activitatea școlară. Obiectul acestei cercetări pedagogice este ,,Utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare-învatare evaluare a conceptului de număr natural în învățământul primar"

V.1. Ipotezele cercetării

Ipoteza generală: Dacă la elevii din învățământul preșcolar utilizăm jocul didactic, asigurăm optimizarea performanțelor școlare.

Ipotezele cercetării

Ip.1 Cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic, atunci acestea pot valorifica eficient activitatea matematică.

Ip.2 Dacă se dorește implicarea școlarilor și realizarea de performanță cognitivă la școlari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate..

Ip.3 Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a jocului didactic se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul primar.

Ip.4 Prin utilizarea jocului didactic în orele de matematică, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului.

V.2. Obiectivele cercetării

Obiectivul general este realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea jocului didactic la activitățile matematice în cadrul procesului instructiv-educativ la nivel de învățământ școlar precum și rolul jocului didactic în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.

Obiectivele specifice ale cercetării

O1- identificarea necesității utilizării jocului didactic în activitățile matematice

O2- analizarea modalităților de realizare a jocului didactic în activitățile matematice

O3- evidențierea legăturii între utilizarea jocului didactic matematic, performanțele cognitive ale copiilor și dobândirea unor însușiri sociale

O4- cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupa jocul didactic ca formă de activitate în grădiniță și ca metoda de predare- învățare.

V.3. Metode de cercetare

În vederea demonstrării ipotezelor mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice în care am folosit o serie de metode de cercetare: experimentul, observarea, testarea cunoștințelor. Având la îndemână asemenea instrumente putem ca practicieni în domeniul educației copiilor să obținem date pe care simpla observație nu ni le-ar putea oferi. Ele au importanța lor în cunoașterea detaliilor. Metodele, procedeele și tehnicile de cercetare trebuie adaptate continuu, în funcție de caracteristicile, de evoluția și modificările ce intervin în cadrul fenomenului real. Cadrul cel mai direct al experienței pedagogice este activitatea zilnică la clasă, contactul cu școlarii, dându-ne posibilitatea să-i verificăm tehnicile de lucru, să alegem soluțiile eficiente. Concomitent cu activitatea de instruire și educare, cadrul didactic- cercetător inițiază și un demers de cunoaștere a personalității copilului, cele două acțiuni – educația și cunoașterea celui educat – aflându-se într-o strânsă legătură. Această legătură se datorează faptului că solicitările externe (sarcinile de învățare, măsurile și cerințele educaționale), înainte de a duce la anumite rezultate și de a se concretiza în anumite performanțe, se răsfrâng prin prisma condițiilor interne ale personalității copilului. Variabilele psihologice care mediază performanțele și manifestările preșcolarului sunt numeroase: trebuințele și interesele, disponibilitățile și înzestrările generale, aptitudinile specifice, structurile tipologiei comportamentale, fondul emoțional, atitudinile caracteriale, însușirile intelectuale, achizițiile anterioare.

“Realizând o îmbinare a cunoașterii și recunoașterii trăsăturilor psihice individuale prezente ale copilului, educatorul va putea să întrevadă cum va evolua ulterior un copil sau altul, să emită predicții cu privire la probabilitatea șanselor și reușitelor sale.”

“Orice activitate educațională se întemeiază pe cunoașterea psihologică a subiectelor care fac obiectul unui astfel de intervenții. Mai mult decât atât, calitatea procesului educațional depinde esențial de abilitățile psihologice, ale celor ce-l întreprind. Emil Planchard a sintetizat această idee în sintagma Nemo psychologus, nisi paedagogus (Nu poți să fii pedagog fără a fi psiholog), tocmai pentru a sublinia forța acestei interdependențe.”

În scoala, dar și în afara ei, invatatoarea are la îndemână numereoase ocazii de a-și cunoaște copiii din grupă, prin modalități simple, accesibile dar și prin experimentare, cercetare psihologică și pedagogică. Mi-am propus să folosesc rezultatele obținute în cadrul activităților desfășurate cu școlarii la Activitățile Matematice. Cercetarea se va focaliza cu precădere pe dinamica schimbării în acest sens observând comportamentele manifestate la nivelul grupei mari/mare/pregătitoare. Scolarii care participă la această cercetare sunt neselecționați, fac parte din învățământul școlar de masă, deci este o cercetare reprezentativă pentru învățământul românesc, rezultatele putând folosi atât practicienilor, cât și cercetătorilor din domeniul învățământului.

Pentru a verifica validitatea ipotezei, folosesc următoarele metode de cercetare:

Metode de colectare a datelor cercetării (constatative), drumuri ce au trebuit parcurse spre a strânge date / fapte care au putut sprijini structurarea unui răspuns la problema în studiu:

3.3.1. Observația.

3.3.2.Experimentul pedagogic.

3.3.3.Metoda testelor.

3.3.4.Analiza produselor activității.

3.3.5.Convorbirea.

3.3.6.Metoda biografică

Metode de măsurare a datelor / faptelor procurate:

metoda ordonării;

metoda comparării perechilor;

Metode de evaluare:

numărarea (raportul procentul);

scările de evaluare (notele școlare, teste docimologice);

clasificare (așezare în serie, comparația binară și baremul);

Metode de prezentare și prelucrare statistico – matematică:

tabelul de rezultate;

reprezentările grafice.

Valorificarea rezultatelor acestei cercetări se concretizează în lucrarea ,, Utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare-învatare evaluare a conceptului de număr natural în învățământul preprimar". De asemenea, rezultatele ei le voi folosi în îmbunătățirea activității didactice personale. Concluziile le voi prezenta și în cadrul comisiei metodice a invatatoarelor din scoala noastra, precum și la cercul pedagogic al invatatoarelor.

Organizarea cercetării

Lot de subiecți

Cercetarea vizează școlarii de la Scoala……………, clasele I A si I B…………., precum și cadrele didactice și aflarea părerii acestora în ceea ce privește utilizarea jocului didactic matematic.

Lotul este reprezentat de un număr de 25 de școlari din clasa I și de un număr de 10 cadre didactice de la Scoala…………………… Cei mai mulți dintre copii au împlinit 7 ani în timpul anului 2014, iar anul acesta prezența a fost între 85% – 95% zilnic, absențele fiind doar din motive obiective (condiții climatice, probleme de sănătate). 62% dintre părinții copiilor au studii medii și 18% superioare, constatându-se la aceștia o mare deschidere spre cunoaștere, dorind să asigure copiilor o cât mai bună educație. Doi copii au o situație mai specială, fiind diagnosticați de specialiști unul cu ADHD și unul cu retard intelectual ușor. Amândoi urmează tratamente recomandate de psiholog și logoped. Cei 25 de preșcolari sunt neselecționați, deci fac parte din învățământul de masă, prin urmare rezultatele cercetării vor putea fi folosite de către celelalte educatoare în activitatea la clasă, ca punct de plecare pentru alte cercetări, atât ale noastre, ale practicienilor, cât și ale specialiștilor-cercetători în domeniu.

Stabilirea variabilelor

Din ipotezele formulate se desprind 2 feluri de variabile ale cercetării:

Variabilă independentă-utilizarea jocului didactic în cadrul activităților de matematică;

Variabilele dependente

– creșterea eficienței însușirii operațiilor aritmetice și implicit a progresului preșcolarilor.

– toate modificările produse la nivelul proceselor psihice(gândire, limbaj, memorie, imaginație, creativitate), în atitudinea elevilor, comportamentul lor

– rezultatele obținute în urma organizării activităților didactice sub formă de joc.

Etapele cercetării

►Etapa constatativă : 20 septembrie-16 octombrie 2014

►Etapa formativă : 16 octombrie 2014 -01 mai 2015

Introducerea „factorului de progres” – jocul didactic

►Etapa evaluativă : 01mai-10mai 2015 concluzii, recomandări

Experiment privind utilizarea jocului didactic matematic în procesul de predare învățare evaluare a conceptului de număr natural în ciclul preprimar

Etapa constatativă : 20 septembrie-16 octombrie 2014

În vederea demonstrării acestei ipoteze mi-am propus declanșarea unei cercetări psihopedagogice care are ca obiectiv dovedirea eficientei jocului didactic în activitățile matematice

Pentru culegerea datelor, tehnica utilizată a fost aceea a administrării directe, folosind ca instrument de cercetare chestionarul aplicat celor 10 cadre didactice de la Scoala………….

Proiectul se aplică pe un lot de subiecți aleși și clasificați după următoarele criterii:

a)      vârsta :

Grafic 1

b)      sex:

Grafic 2

c)      mediu rezidențial:

Grafic 3

d)      performante școlare:

Grafic 4

Grafic 5

Grafic 6

Grafic 7

Grafic 8

Acesta este unul dintre cele mai des utilizate instrumente de cercetare. Avantajul chestionarului îl reprezintă anonimatul care determină manifestarea naturală, liberă a subiectului.

Am elaborat un chestionar care cuprinde un număr de 11 întrebări de tipuri diferite, care să acopere realitatea vizată de obiectivele și ipotezele cercetării.

În realizarea chestionarului am folosit diferite tipuri de întrebări cum ar fi:

Întrebări deschise – întrebările numărul 2,5,6,11.

Întrebări de tip „evantai” – întrebările numărul 1,3,4,7,9.

Întrebări închise – întrbările numărul 5,8,10.

Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma aplicării chestionarului cadrelor didactice

La prima întrebare a chestionarului aplicat: ,,Care este cea mai eficientă formă de realizare a activităților matematice în opinia dumneavoastră:” datele obținute relevă care este cea mai eficientă forma de realizare a activităților matematice- jocul didactic – confirmând și prima ipoteză de la care am plecat în realizarea cercetării.

Grafic 9

Dintre cadrele intervievate 40% consideră jocul ca formă eficientă în realizarea activităților matematice ,dar și combinat cu alte forme de realizare, 20% dintre cadrele didactice consideră că trebuie combinate toate metodele, 10% împreună cu fișa matematică, 10% cu exercițiul cu material individual sau cu jocul logic.

Întrebarea nr.10

„Facilitează jocul formarea deprinderilor de muncă intelectuală specifice vârstei școlare ?”

Grafic 10

100% dintre cadrele chestionate consideră jocul ca fiind primul pas în formarea deprinderilor de muncă intelectuală la școlar.

Întrebarea nr.11

“Precizați 3 puncte tari și 3 puncte slabe ale utilizării jocului didactic matematic”

Grafic 11

40% din cadrele chestionate consideră că jocul didactic nu prezintă puncte slabe în utilizarea la activitățile instructiv-educative.

10% consideră că slaba concentrare a copiilor în timpul activității se datorează jocului,să fie așa într-adevăr…….?

10% consideră că exercițiul individual se desfășoară mai greu în timpul jocului didactic.

În graficul de mai jos se pot observa cu ușurință multitudinea de avantaje pe care le are utilizarea jocului didactic în cadrul activităților matematice în special ,dar și în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță, în general.

Grafic 12

20 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive, dar în același timp le dezvoltă și creativitatea.

20 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive

10% din cadre consideră că jocul didactic dezvoltă și creativitatea.

10% consideră jocul ca fiind cea indicată modalitate de realizare a evaluării.

10 % au observat că prin utilizarea jocului didactic preșcolarii se obișnuiesc cu respectarea regulilor impuse

10 % cred că prin joc se pot fixa cunoștințele pe care preșcolarii le dobândesc în cadrul activităților instructiv-educative.

Această etapă s-a desfășurat în luna septembrie, 2013, după ce m-am documentat asupra temei alese, studiind lucrări de referință din literatura de specialitate românești și traduceri din literatura de specialiatate străină. Ea a constat în teste psihologice de cunoaștere a copiilor, chestionare aplicate părinților, teste sociometrice, convorbiri cu copiii, cu părinții și bunicii copiilor, studierea unor documente. Aceste chestionare au vizat cunoașterea unor date despre copii.

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

Încercuiți sau completați răspunsul potrivit:

NUME________________________________________________________________________

PRENUME____________________________________________________________________

DATA NAȘTERII_________________________________________________________________

LOCUL NAȘTERII________________________________________________________________

CNP

ADRESA________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Email________________________________________________________________

TELEFON_____________________________________________________________________

PĂRINȚII:

MAMA

NUME________________________________________________________________________

PRENUME____________________________________________________________________

CNP

B.I./C.I-SERIA_______NR_______________ PROFESIE____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

LOC DE MUNCĂ______________________________________________________________

PROGRAM DE MUNCĂ________________________________________________________

TELEFON MOBIL______________________________________________________________

TELEFON LOC DE MUNCĂ____________________________________________________

TATA

NUME________________________________________________________________________

PRENUME____________________________________________________________________

CNP

B.I./C.I-SERIA_______NR_______________ PROFESIE____________________________________________________________________

LOC DE MUNCĂ______________________________________________________________

PROGRAM DE MUNCĂ________________________________________________________

TELEFON MOBIL_____________________________________________________________

TELEFON LOC DE MUNCĂ____________________________________________________

Câți copii aveți?

– un copil

– doi

– trei

– patru sau mai mulți

Aveți serviciu?

DA NU

Dacă răspunsul este DA răspundeți la întrebarea următoare:

Cu cine rămâne copilul când sunteți plecat?

…………………………………………………………………………………………….

Vă cunoasteți bine copilul?

DA NU

Sunteți mulțumit de comportamentul copilului dumneavoastră?

DA NU

Cine considerați că trebuie să se ocupe de educația copilului dumneavoastră?

…………………………………………………………………………………………..

Obișnuiți să-i stabiliți copilului anumite reguli?

DA NU

Copilul respectă regulile?

DA NU

Considerați că “bataia este ruptă din rai”?

DA NU

Există păreri diferite între membrii familiei privind educația copilului?

DA NU

Cu cine vă sfatuiți privind educația copilului?

– cu familia

– cu apropiații

– cu invatatoarea

– cu psihologul

– cu nimeni

Ce așteptări aveți de la scoala?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Rezultatele obținute au fost următoarele

Grafic 13.Situația preocupărilor familiilor pentru educația copilului

Se observă că familiile din care provin copiii au preocupări pentru cunoașterea și educația copiilor lor, mai sunt însă și familii care cred că bătaia este o măsură educativă pentru copii. Este de observat că aceia care au neînțelegeri cu copilul folosesc această măsură de disciplinare.

Al doilea chestionar a fost destinat cunoașterii preocupărilor familiei pentru limbajul copiilor.

1. Cât de mult vă preocupă limbajul copilului?

a) Foarte mult.

b) Suficient.

c) Puțin.

d) Alte opinii:

2. Vă implicați în jocurile copilului?

a) Frecvent.

b) Foarte puțin.

c) Niciodată.

d) Alte opinii:

3. Cât timp acordați pentru discuții, explicații cu copilul?

a) Suficient.

b) Foarte puțin.

c) Deloc.

d) Alte opinii:

4. Cum participați la îmbogățirea vocabularului copilului?

a) Oferind explicații cerute de copil în legătură cu un cuvânt nou.

b) Folosind dicționarul pentru explicația cuvântului nou.

c) Folosind, personal în vorbire, cuvinte noi și explicându-le.

d) Alte opinii:

5. Sunteți interesați de discuții cu copilul?

a) Discutăm foarte mult, în timpul liber.

b) Discutăm foarte puțin.

c) Nu discutăm.

d) Alte opinii:

6. Solicitați copilul să povestească întâmplări, vise,imagini, programe vizionate?

a) Da.

b) Uneori.

c) Nu.

d) Alte opinii:

O altă metodă de cercetare folosită în etapa constatativă a fost testul psihologic pentru a cunoaște nivelul de inteligență al acestora.

Testul “ Omulețul ” este foarte complex ca interpretare, obținându-se indicii ai dezvoltării mentale. La copiii preșcolari desenul persoanei este mai superficial la vârste mici și devine din ce în ce mai complet la vârste mai mari. Ceea ce este vizibil și ușor de observat în desenul unei persoane este maniera de execuție, caracteristicile desenului. Un omuleț foarte mic poatre fi un simbol al unei timidități, al îngrădirii, al frustrării, descurajării. Relațiile din cadrul familiei pot fi observate cu ușurință în desen. Copilul poate să-și deseneze membrii familiei, sau poate să-i omită, fiindcă așa simte în acel moment sau așa dorește el. Distanța dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere, restricții sau chiar interdicții. Copiii abuzați de tată îl vor omite din desene de cele mai multe ori, sau, îl vor desena mai departe de ceilalți membrii.

Testul a fost aplicat colectiv. Fiecare subiect a avut o cutie cu șapte creioane colorate: albastru, verde, roșu, galben, violet, cafeniu, negru, precum și un creion negru, o gumă și o coală de hârtie A4, așezată vertical. Le-am spus să deseneze un omuleț cât pot ei de frumos, dacă doresc pot să-l și coloreze.

Copiii au fost lăsați să deseneze cum au dorit, fără să li se acorde ajutor și fără să fie formulate critici, aprecieri sau sugestii. Am stimulat copiii nehotărâți, fiind încurajați cu formule de tipul: “Foarte bine, continuă.” Dacă au pus întrebări în ceea ce privește maniera în care trebuie executat desenul li s-a răspuns să procedeze cum doresc ei, cum cred ei că e mai frumos.

Pentru cotarea și analiza desenului omulețului am utilizat foaia de cotare. Am însemnat pe foaia de cotarea itemii prezenți în desenul considerat. Am atribuit un punct pentru fiecare item prezent. Am obținut astfel cinci note brute:

1. Nota C , reprezintă numărul de itemi reușiți din scala “cap”;

2. Nota S, reprezintă numărul de itemi reușiti din scala “schema corporală”;

3. Nota V, reprezintă numărul de itemi reușiți din scala “îmbrăcăminte”;

4. Nota T (totală), reprezintă nota C + nota S + nota V;

5. Nota L (culoare), se numără itemii reușiți, din întreaga listă de itemi.

Notele brute obținute au fost raportate la etalon.

Am calculat Coeficientul de Inteligență folosind formula clasică:

Vârsta de maturitate x 100 = coeficient de maturitate

Vârsta reală

Prezentarea coeficientului de inteligență

Grafic 14. Coeficientul de inteligență la grupa experimentală

După cum se observă , dintr-un număr de 25 de copii , majoritatea, ( 20 copii/19 copii ) prezintă ” inteligență normală ” doar 5/6 copii prezentând ” încetineală intelectuală ” , un singur copil/doi copii ( A.S.) având un intelect la ” zona marginală a normalului”. Cele două grupe sunt echilibrate și din punctul de vedere al inteligenței.

Evaluarea inițială docimologică:

TEST DE EVALUAREA INIȚIALǍ- clasa 0 –DOMENIUL ȘTIINȚĂ

1. Colorează:

a.copacul mai înalt;

b.floarea mai mică;

c.norul de deasupra copacului;

2. Formează perechi între elementele celor două mulțimi:

3. Grupează elementele care au aceeași formă, indiferent de culoare:

4. Desenează:

a.tot atâtea cercuri câte flori sunt sunt;

b.mai puține pătrate decât flori;

c.mai multe liniuțe decât flori;

5. Desenează în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra:

6. Colorează cu un element mai puțin decât arată cifra:

7. Desenează din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge

II. OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-să compare obiectele conform criteriilor:înalt/scund;mare/mic și să recunoască poziția obiectelor în spațiu;

O2-să formeze perechi realizând corespondența element cu element;

O3-să grupeze elementele care au aceeași formă;

O4-să compare numărul de elemente a două mulțimi:tot atâtea elemente,mai puține elemente, mai multe elemente;

O5-să deseneze în căsuțele goale tot atâtea cerculețe cât arată cifra, demonstrând recunoașterea cifrelor și număratul în limitele 1-5;

O6-să coloreze cu un element mai puțin decât arată cifra;

O7-să deseneze din primul cerc un soare, din al treilea o floare, din al patrulea un cap de copil și din ultimul o minge, demonstrând înțelegerea numeralului ordinal în limitele 1-5;

III. DESCRIPTORI DE PERFORMANȚǍ:

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea inițială

Grafic 15

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 școlari de la grupa experimentală

2 școlari au avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

3 școlari au avut comportamente în dezvoltare

10 școlari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 școlari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 școlari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 școlari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 școlari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 10 școlari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

S-au impus următoarele măsuri de recuperare pentru preșcolarii care au greșit:

-antrenarea permanentă în activități a școlarilor respectivi;

-rezolvarea unor exerciții de formare de mulțimi după diferite criterii;

-punerea în corespondență și comparare a unor mulțimi cu număr diferit de elemente;

-organizarea sub formă de concurs a unor jocuri, având drept scop gruparea unor obiecte de același fel, precum și mărirea sau micșorarea numărului de elemente din fiecare grupă realizată conform indicațiilor;

-organizarea de jocuri având ca scop principal recunoașterea cifrelor și raportare lor la cantitatea corespunzătoare;

-organizarea de jocuri didactice în vederea însușirii corecte a numeralului ordinal;

Măsuri de performanță:

-exerciții de sortare, clasificare, grupare și formare de mulțimi după formă și culoare;

-exerciții pentru realizarea corespondenței element cu element;

-jocuri având ca obiective principale: recunoașterea cifrelor, raportarea lor la cantitate, utilizarea corectă a numeralului ordinal;

În acest moment am introdus variabilă independentă pentru îmbunătățirea performanțelor„factorul de progres” – jocul didactic, deci am trecut la faza următoare a experimentului

►Etapa formativă : 16 octombrie 2014 -01 mai 2015

După probele inițiale, prin care educatoarea a stabilit nivelul la care se afla grupa de

preșcolari la începutul anului școlar, a urmat perioada de formare, care a constat în jocuri

didactice cu caracter matematic.

Observând nivelul cunoștințelor matematice la care se situează preșcolarii la începutul

anului școlar, mi-am propus ameliorarea rezultatelor prin desfășurarea unor activități antrenante, care să stimuleze interesul acestora față de matematică.

Activizarea copiilor s-a realizat printr-o serie de activități și fișe didactice (anexa 10), în cadrul cărora am utilizat metode activ-participative precum: cubul, brainstormingul, metoda cadranelor, metoda bulgărelui de zăpadă, învățarea în echipă, învățarea prin descoperire, ghicitorile, precum și metode specifice altor categorii de activități: memorizarea, cântecul, jocul muzical, colajul, pictura, desenul, povestirea.

Aceste activități au urmărit ca școlarii să atingă, în mod conștient și activ, câteva dintre

obiectivele activităților matematice propuse de programa pentru grupa clasa I

Astfel s-a urmărit consolidarea și evaluarea:

– conceptelor prematematice (culori, mărimi, lungimi, grosimi, poziții spațiale) și a

operațiilor cu aceste concepte (comparații între obiecte prin raportarea la aceste noțiuni

prematematice, clasificări – de la cel mai mic la cel mai mare, etc., formări de mulțimi;

– numerelor în limitele 1-10 (recunoașterea și scrierea cifrelor în limitele 1-10);

– operațiilor cu numere ( adunări, scăderi în limitele 1-10 cu o unitate și cu 2 unități,

descompuneri, compuneri);

– formelor geometrice (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), recunoașterea, descrierea

lor: culoare, formă, mărime, grosime; compararea lor: identificarea asemănărilor și deosebirilor;

– capacității de rezolvare și compunere de probleme (ghicitori, povestiri) matematice;

Dintre activitățile matematice având ca mijloc de realizare jocul didactic, aplicate la grupa mare/pregătitoare în anul școlar 2013-2014 amintim:

1. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema: „Surprizele toamnei”;

Mijloc de realizare: joc didactic;

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual;

Scop:

– consolidarea și evaluarea operațiilor prematematice, consolidarea limbajului

matematic specific acestui nivel de vârstă, dezvoltarea atitudinilor pozitive față de matematică,

implicarea activă a școlarilor în activitate;

Obiective operaționale:

O1 să enunțe ghicitori, cântece și poezii despre un fruct sau o legumă, din punct de

vedere al formei, culorii, mărimii, gustului sau mirosului, fructe și legume de toamnă;

O2 să ghicească fructul sau leguma descrisă de un coleg ;

O3 să compare două fructe, două legume sau un fruct și o legumă, raportându-se la cele 5

caracteristici ( culoare, formă, mărime, gust, miros) ;

O4 să formeze, prin desen, pictură și colaj, mulțimi de obiecte după mărime, culoare,

formă, gust, miros;

O5 să efectueze exerciții fizice repetitive;

O6 să respecte regulile jocului și partenerii de joc;

Strategii didactice:

– metode și procedee: metoda cubului, ghicitoarea, conversația, explicația, jocul

didactic, exercițiul, demonstrația,munca independentă, munca în echipă, turul galeriei,

problematizarea, aplicația, tăiere după contur, lipire.

– material didactic: jetoane cu fructe și legume, fructe, legume, cartoane mari ,

foarfeci, imagini cu fructe si legume pentru decupat mari și mici, lipici;

Desfășurarea activității:

Invatatoarea intuiește împreună cu copiii cubul, explicând ce semnificație are fiecare față a

acestuia:

– I față: o pară desenată doar pe jumătate-ghicește ce fruct sau legumă este;

– a II-a față: un măr spune ce știi despre fructul sau leguma aleasă-descrie;

– a III-a față: un ursuleț cu un măr-gustă și spune ce ai gustat;

– a IV-a față: un ursuleț cu o carte-spune o poezie sau un cântec despre fructe și legume de

toamnă;

– a V-a față: un ursuleț cu un borcan: pregătește un preparat din fructe și legume;

– a VI-a față: gutuia și roșia-compară două fructe sau legume;

Copilul ales de invatatoare aruncă cubul și rezolvă sarcina de pe latura cubului care i-a nimerit. Dacă ghicește va primi jun fruct sau o legumă și și-l v-a prinde în piept.

Pe parcursul jocului educatoarea va solicita copiii să se grupeze în diferite mulțimi dupa culoare,

formă, mărime, fel și să efectueze diferite exerciții fizice repetititve: sărituri, rotiri, bătăi din palme, răsuciri, alergări.

Ex: “Toate fructele mici să sară de 10 ori întrun picior”;

Sau “Legumele mari să sară ca mingea”

Obținerea performanței:

Invatatoarea le spune că zâna le mulțumește pentru ajutor și că îi roagă acum să o ajute să prepare salată de fructe, salată de legume, murături și compot.

Ea le explică copiilor că acestea trebuie preparate după anumite reguli. Pentru început așează copiii la măsuțe: I grup: cei cu fructe mici; al II-lea grup: cei cu fructe mari; al III-lea grup: cei cu legume mici și al IV-lea grup: cei cu legume mari.

– Grupul I: va lipi în coșulețul roșu fructele galbene, maro și verzi;

– Grupul II: va lipi pe borcan legume mari;

– Grupul III: va lipi în coșulețul verde fructe roșii, portocalii și mov;

– Grupul IV: va lipi pe coșulețul portocaliu legume mici;

Se va realiza evaluarea lucrărilor prin metoda turului galeriei;

Concluzii:

– atenția voluntară a fost menținută pe tot parcursul activității de majoritatea

școlarilor. Cel cu ADHD a reușit și el să fie atent în jur de 30 de minute;

– la proba de activitate practică copiii au colaborat pentru rezolvarea ei, fapt care a

contribuit la dezvoltarea spiritului de echipă;

2. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema: „Iarna”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: cu toată grupa, individual;

Scop:

– evaluarea capacității de a număra și de a scrie cifrele în limitele 1-6, a capacității de a

forma mulțimi în limitele 1-6 și de a integra elementele mulțimilor întro temă dată;

Regulie jocului:

Un copil solicitat de educatoare aruncă un cub care avea pe fiecare față o cifră (1-6) și

spunea: « Desenați atâtea elemente (căsuțe, copaci) cât arată această cifră ». Ceilalți copii

desene ază atunci pe o foaie de hârtie atâtea elemente câte arăta cifra, apoi notează în dreptul

fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare ;

Elemente de joc: aruncarea cubului, aplauze, participarea păpușii la joc, invitarea la joc

prin bagheta magică;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda cubului, desenul, explicația, demonstrația, jocul didactic;

– material didactic: o păpușă cu baghetă, un cub cu cifre, foi de desen, culori;

Obiective operaționale:

O1 să citească cifrele în limitele 1-6;

O2 să formeze mulțimi de elemente prin asociere la o cifră în limitele 1-6;

O3 să scrie în dreptul fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare;

O4 să deseneze respectând așezarea în pagină, realizând un peisaj de iarnă;

Desfășurarea jocului:

Deoarece știe că școlarii grupei sunt artiști desăvârșiți, Păpușa Ana îi

roagă să o ajute și să deseneze împreună un peisaj de iarnă pentru Zâna Iarnă.

Păpușa explică apoi regulile și modul în care se va desfășura activitatea, apoi se va realiza

inturirea materialului și jocul de probă. După ce copiii au înțeles regulile și sarcinile activității se

va trece la desfășurarea propriu-zisă a activității. Un copil aruncă un cub care are pe fiecare fața o cifră, o citește, iar ceilalți desenează mulțimi cu tot atâtea elemente specifice anotimpului iarna, astfel încât, la sfârșit, să rezulte un tablou de iarnă și asociază fiecărei mulțimi cifra potrivită.

3. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema : “În pădurea cu alune”;

Forma de realizare: fișe individuale ( anexa 10 – fișa 1 individuală);

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scop:

– evaluarea numerației 1-10, evaluarea capacității de a efectua corect operații de adunare

cu o unitate, recunoașterea semnelor +,-, =, dezvoltarea capacității de a stabili relații între numere/mulțimi

Obiective operaționale:

O1 să intuiască materialul cântecului „În pădurea cu alune”;

O2 să interpreteze câte o strofă din cântec pentru a identifica personajele din

fiecare strofă.

O3 să deseneze în fiecare cadran personajele din strofa corespunzătoare;

O4 să afectueze în fiecare cadran operația de adunare cu o unitate;

O5 să identifice în ultimul cadran numărul de personaje, în condițiile în care mai

vine un personaj care nu face parte din cântec;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda cadranelor, cântecul, jocul didactic interdisciplinar,

observația, demonstrația, desenul, explicația, conversația, turul galeriei.

– mijloace didactice: CD cu cântecele pentru copii în format video, coșuleț cu bilețele

pe care sunt scrise cifrele 1-10; coli de hârtie împărțite în 4 cadrane, culori.

Desfășurarea activității:

Educatoarea solicită copiii să interpreteze câte o strofă din cântec, apoi identifică

împreună câte personaje sunt în căsuță la fiecare strofă, câte sosesc și câte sunt la sfârșitul strofei, iar copiii desenează în fiecare cadran atâtea personaje câte sunt în fiecare strofă și efectuează operația de adunare ( de ex. În prima strofă sunt 2 pitici + 1 pupăză = 3 personaje).

În ultimul cadran (al IV-lea) copiii desenează din imaginației un personaj care nu face

parte din cântec și rezolvă operația de adunare, identificând câte personaje ar intra în cazul acesta în căsuță. La sfârșitul activității se interpretează cântecul în cor și se evaluează lucrările prin metoda turul galeriei.

4. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema: „Cifre fermecate”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: cu toată grupa, pe grupe;

Scopul:

– identificarea cifrelor în poveștile cunoscute de preșcolari, recunoașterea cifrelor,

asocierea de mulțimi la cifre și invers, evaluarea numerației 1-7, evaluarea cunoștințelor despre

povești prin joc didactic.

Obiective operaționale:

O1 să enumere povești care conțin în titlu cifre;

O2 să numere personajele după diferite criterii ( personaje bune – personaje

rele, personaje feminine-personaje masculine, personaje animale-personaje păsări,etc);

O3 să asocieze o cifră la o mulțime de personaje dintro poveste;

O4 să numere personajele dintr-o poveste cunoscută;

O5 să compare două mulțimi de personaje prin punere în coresponență,

precizând care are mai multe sau mai puține elemente;

O6 să efectueze operații de adunare și scădere pentru identificarea diferențelor

dintre numărul de personaje din 2 povești;

Reguli de joc: răspunde cel arătat cu bagheta magică, se vor așeza personajele doar la

tabloul potrivit poveștii din care fac parte;

Elemente de joc: bătăi din palme, indicarea cu bagheta;

Strategii didactice:

– metode didactice: jocul didactic, observația, explicația, demonstrația, povestirea,

problematizarea, învățarea în echipă;

– material didactic: scene ilustrate din povești, personaje din povești din carton,

cifre, tablă, cretă;

Desfășurarea activității:

Activitatea debutează cu cântecul caprei din povestea „Capra cu trei iezi”. Apoi copiii și

educatoarea povestesc fragmente din povești care conțin cifre: „Capra cu 3 iezi”, „Albă ca

Zăpada și cei 7 pitici”, „Cei 3 purceluși”, „Iedul cu 3 capre”. La fiecare poveste un copil așază

pe tablă personajele, formând mulțimi, apoi asociază fiecărei mulțimi cifra corespunzătoare și le

compară.

La complicarea jocului copiii vor identifica diferențe între personaje (ca număr) din

povești care au în titlu aceași cifră. De exemplu: „Sunt 3 povești care au cifra 3 în titlu: Capra cu 3 iezi, Iedul cu 3 capre, Cei 3 purceluși, dar fiecare are de fapt un număr diferit de personaje. În povestea Capra cu 3 iezi sunt 4 personaje, în povestea Iedul cu 3 capre sunt 7 personaje, în povestea Cei 3 purceluși sunt 4 personaje”. Copiii vor găsi numărul total de personaje din fiecare poveste și prin operațiile de adunare și scădere, sau prin comparația mulțimilor, vor identifica povestea cu cele mai multe personaje, povestea cu cele mai puține, precum și cu câte personaje sunt mai multe sau mai puține.

5. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema: „Cel mai bun croitor”;

Forma de realizare: joc didactic;

Forma de organizare: pe echipe;

Scop:

– consolidarea și evaluarea operațiilor intelectuale prematematice vizând grosimea,

lungimea, culoarea, textura materialelor.

Obiective operaționale:

O1 să confecționeze din materiale diverse (hârtie, materiale textile, ațe, carton, pungi

de plastic), hăinuțe pentru păpuși respectând diferite criterii: lungime, culoare, grosime;

O2 să măsoare lungimi utilizând unități de măsură standardizate (metrul), dar și

nestandardizate (degetele, brațul, bețișoare);

O3 să confecționeze prin lipire, colaj, tăiere, legare, coasere, haine potrivite pentru

fiecare păpușă, respectând cerințele educatoarei;

O4 să compare materiale și produsele rezultate (culoare, formă, textură, lungime, lățime);

O5 să identifice, prin comparație, diferențe și asemănări între cele 4 rochițe, pentru a le

confecționa în ceea ce privește culoarea, lungimea, lățimea;

O6 să lucreze în echipă, respectând partenerii de activitate și cerințele educatoarei;

Strategii didactice:

– metode didactice: tăiere după contur, aplicația, conversația, explicația, jocul didactic,

învățarea prin descoperire.

– material didactic: păpuși de diferite mărimi; hârtie glasată, creponată, materiale

textile de diferite culori, foarfece, lipici, ace, ață, pungi, metru, bețișoare pentru măsurat.

Desfășurarea activității:

Clasa este organizată sub forma a 3 magazine unde se confecționează haine. O păpușă e

necăjită fiindcă nu reușește să le găsească celor 4 copii ai ei hainele potrivite. Cele 4 păpuși au toate nevoie de haine speciale:

– prima păpușă este foarte înaltă și are nevoie de haine lungi. Culoarea ei preferată este roșu, dar și orice nuanță care este aceași gamă (roz, vișiniu, portocaliu);

– a doua păpușă este mai plinuță și are nevoie de haine mai largi. Culorile ei preferate

sunt culorile cerului și a ierbii (verde și albastru) și îi plac hainele mai groase;

– a treia păpușă este scundă. Culorile ei preferate sunt culorile soarelui și a portocalei

(galben și portocaliu) și îi plac hainele subțiri;

– a patra păpușă este nehotărâtă. Nu vrea haine nici prea lungi, nici prea scurte, nici prea largi, nici prea stramte. Și vrea ca hainele ei să aibă o culoare unică, pe care să n-o poarte altă păpușă. Copiii, așezați la cele 3 croitorii vor începe să lucreze. Pentru început ei vor nota ce dorește fiecare păpușă, ce lungime, ce culoare, ce mărime să aibă hainele. Apoi vor măsura cu ajutorul metrului, a degetelor, a bețișoarelor: lungimea brațelor, a bustului, a picioarelor. Vor trasa pe hârtie schițele hainelor, folosindu-se de lungimile aflate, apoi le vor tăia după contur și le vor îmbrăca pe păpuși utilizând tehnici ca: lipirea, cusutul, legarea cu ață.

Complicarea jocului:

Deoarece a patra păpușă este mai pretențioasă, ea oferă un premiu croitoriei care va reuși

să îi satisfacă cerințele:

– hainele vor fi mai scurte decât ale primei păpuși, dar mai lungi decât ale celei de-a

treia ( pot să aibă aceași lungime ca și celei de-a doua păpuși);

– hainele ei vor fi mai largi decât ale primei sau ale celei de-a treia păpuși, dar mai

strâmte decât alei celei de-a doua;

– culorile nu trebuie să fie la fel cu ale celorlalte păpuși.

Copiii compară lungimile, mărimile și gama de culori ale celor 3 rochii pentru a identifica cu ce materiale mai pot să lucreze pentru a respecta cerințele.

6. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema: „Al câtelea iepuraș a fost prins?”;

Forme de organizare:

– în formații de câte 2, 4 sau 8;

– în șir crescător sau descrescător ( în limitele 1-8);

Scop:

– consolidarea cunoștințelor despre numerație în limitele 1-8 prin efectuarea unor

exerciții fizice, prin exerciții de mers, alergare, săritură, îndoire, răsucire, prin organizarea în formații specifice activităților de educație fizică.

Obiective operaționale:

O1 să formeze corect șirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-8;

O2 să efectueze corect diferitele tipuri de mers și de alergare, respectând formațiile: câte

1, câte 2;

O3 să se așeze în formație câte 4, respectând ordinea cifrelor de pe tricouri;

O5 să efectueze exercițiile pentru influnțarea selectivă a aparatului locomotor;

O6 să păstreze ritmul din timpul exercițiilor prin efectuarea numerației 1-8.

Strategii didactice:

– metode didactice: jocul (fizic și muzical), exercițiul fizic, explicația, demonstrația.

– materiale didactice: jetoane cu cifre de la 1 la 8;

Desfășurarea activității:

Copiii iși aleg câte o cifră de la 1 la 8 și se așează într-un șir crescător, apoi descrescător până au format șirul pentru începerea activității de educație fizică. Exercițiile de mers în coloană, de alergare, săriturile și alte exerciții de încălzire se vor efectua prin enumerarea ritmică 1-2-3-4.

Așezați câte 4, copiii vor efectua apoi exerciții în formații, pastrându-se di nou ritmul prin

numerație. La sfârșitul activității se va desfășura jocul: „Al câtelea iepuraș a fost prins?” Copiii

vor fi așezați pe două șiruri de câte 8. Copiii din primul șir sunt lupii, iar cei dintr-al-doilea sunt iepurașii. Unul dintre „lupi”, la semnalul educatoarei, va alerga spre grupul advers și „va fura” un iepuraș. Ceilalți vor striga: „Repede, repede să alergăm, pe-al 6-lea coleg să îl recuperăm”.

Ei îl aduc înapoi pe iepuraș și îl așează în „adăpost”, la locul său. Jocul se va termina când toți iepurașii vor fi așezați în șir numeric de la 1 la 8.

7. Categoria de activitate: activitate matematică

Clasa 0;

Tema: „Flori-fructe-legume!”;

Forma de realizare: metoda diamantului (fișa 2 individuală);

Forma de organizare: frontal pe grupe și individual;

Scop:

– evaluarea cunoștințelor despre flori, legume și fructe de toamnă și de primăvară,

a operațiilor prematematice, a capacității de a forma mulțimi și de a asocia cifre la mulțimile

formate, a numerelor ordinale;

Obiective operaționale:

O1 să deseneze în căsuța de sus a diamantului un fruct cu coaja tare;

O2 să deseneze pe rândul al doilea de sus al diamantului 1 fruct și o legumă de culoare

mov;

O3 să deseneze pe rândul al treilea 3 legume rotunde;

O4 să deseneze pe rândul al patrulea 2 flori de toamnă;

O5 să deseneze pe rândul al cincilea o floare de primăvară;

O6 să asocieze cifra la mulțimea legumelor, fructelor și florilor desenate.

O7 să compare elementele a două mulțimi, precizând care din ele are mai multe – mai

puține elemente;

Strategii didactice:

– metode didactice: metoda diamantului, conversația, explicația, jocul didactic;

– material didactic: foi de hârtie pe care e desenat diamantul, culori;

Desfășurarea activității:

Educatoarea aduce un coș în care sunt jetoane cu fructe, legume și flori. Se intuiește

materialul. Fiecare copil are în față o foaie pe care e desenat diamantul. Pe baza acestei metode

active, copiii formează mulțimea fructelor cu coajă tare, fructe și legume de culoare mov, legume rotunde, flori de toamnă, prima floare de primăvară. Apoi copiii formează prin adunare mulțimea fructelor, mulțimea legumelor și mulțimea florilor, asociază cifrele și le compară.

Evaluarea formativă

La mijlocul perioadei de formare, care a constat în activități matematice cu caracter interdisciplinar, s-a desfășurat o probă de evaluare sumativă, care a constat într-o fișă individuală, pentru a se stabili progresul preșcolarilor și eficiența activităților interdisciplinare desfășurate până acum, precum și pentru a identifica eventualele obstacole pe care preșcolarii le-ar putea întâmpina referitor la obiectivele matematice propuse.

 Probă de evaluare formativă la clasa 0:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Clasa 0;

Tema: „Căsuța din pădure!”

Forma de realizare: fișă individuală

Forma de organizare: individuală;

Scop:

– evaluarea formelor geometrice, a numerației în limitele 1-10, a capacității de a

efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea

termenilor +, -, <,>;

PROBA DE EVALUARE FORMATIVĂ

Unitatea de învățare: Numere naturale de la 5 la 10

Descriptori de performanță

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea formativă

Grafic 16. Rezultate la testarea formativă

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 școlari de la grupa experimentală

1 școlar a mai avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

2 școlari au avut comportamente în dezvoltare

10 școlari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 școlari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 școlari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 colari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 preșcolari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 12 colari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

După înregistrarea datelor în tabelul centralizator 2 și întocmirea histogramei nr. 2, a

poligonului de frecvență nr. 2 și a diagramei radiale nr. 2 s-a constatat că:

– 12 copii au obținut calificativul FB

– 10 copii au obținut calificativul B

– 3 copii au obținut calificativul S și I

În urma evaluării sumative s-a constatat că:

– au progresat față de evaluarea inițială de la calificativul Suficient la calificativul Bine

un număr de 2 copii. Au mai rămas 2 copii cu calificativul Suficient, care au înregistrat

progrese mai reduse, unul I. Dintre aceștia unul dintre ei este cel cu retard mental ușor, iar ceilalți 2 au avut probleme de sănătate, având multe absențe.

– au trecut de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine 5 copii;

– toți copiii au înregistrat progrese, chiar dacă unii dintre ei au stagnat ca și calificativ,

mai precis 10 copii au obținut tot calificativul Bine, ca și la evaluarea inițială, iar 3 dintre ei

calificativul Suficient și insuficient.

– s-au constatat dificultăți în ceea ce privește reprezentarea grafică și recunoașterea

cifrelor 2,5,3, 6 și 9, și denumirea corectă a formei geometrice dreptunghi.

În vederea ameliorării rezultatelor copiilor, se vor desfășura activități recuperatorii, care

vor consta în activități matematice monodisciplinare și în activități matematice cu caracter

interdisciplinar, cum ar fi:

– povestiri, poezii, cântece, ghicitori, despre cifre și forme geometrice (în vederea consolidării numerației și a capacității de a recunoaște și denumi cifrele și formele geometrice;

– jocuri didactice matematice simple și cu caracter interdisciplinar;

Fișă matematică de recuperare

Numele copilului: Data:

-Deseneză atâtea buline câți struguri sunt.Colorează-i diferit

-Desenează atâtea triunghiuri câte veverițe sunt.Coloreaz-o pe a doua și pe a șaptea.

-Desenează și tu, în caseta de jos, atâtea mere, câte sunt în copac.Colorează ultimul desen(mărul).

–

–-

-n–n- -Fișă FF

Fișă de dezvoltare

Continuă șirul:

__________ __________ __________

2. Încercuiește cifra corespunzǎtoare numǎrului de steluțe:

5 3 7

6 4 8

7 9 4

3. Completeazǎ șirul numeric crescǎtor cu numerele care lipsesc

4. Scrie care sunt vecinii numerelor

5. Numără și scrie cifra corespunzătoare:

____________

____________

____________

6. Completează piesele de domino, așa cum îți arată cifra!

Evaluarea finală

La sfârșitul perioadei de formare (și în urma activităților ameliorative) s-a realizat

evaluarea finală. În acest sens, în vederea stabilirii nivelului de pregătire pe care școlarii l-au atins la matematică, s-a aplicat un test individual, care au constat într-un număr de 11 sarcini

didactice, corespunzătoare obiectivelor matematice stabilite pentru grupa mare/pregătitoare.

 Probă de evaluare finală la clasa 0:

Categoria de activitate: activitate matematică;

Clasa 0;

Tema: „La bloc cu Matematica!”

Forma de realizare: fișă individuală

Forma de organizare: individuală;

Scop:

– evaluarea operațiilor prematematice, a formelor geometrice, a numerației în limitele 1-

10, a capacității de a efectua adunări și scăderi în limitele 1-10, a capacității de a compara 2 mulțimi, evaluarea termenilor +, -, <,>, a capacității de compunere și rezolvare de probleme;

PROBA DE EVALUARE

Unitatea de învățare: Numere și Cifre

ObieCtive operaționale:

O1 – să încercuiască și să coloreze mulțimile de elemente indicate;

O2 – să completeze / elimine elementele mulțimii pentru a fi tot atâtea cât indică cifra;

O3 – să stabilească mulțimea cu mai multe (puține) elemente prin punerea în corespondență

O4 – să identifice locul unui număr in șirul numerelor naturale (1-7)

O5 – să completeze tabelul cu numărul de figuri geometrice corespunzător;

O6 – să coloreze figuri care prin alăturare pot forma figura geometrică dată;

O7– să creeze șiruri pe baza unor reguli date;

Conținutul itemilor:

I1 – Încercuiește mulțimea formată din 4 și 7 elemente și colorează mulțimea formată din 10 elemente.

I2 – Să fie tot atâtea!

I3 – Încercuiește mulțimile și colorează-le!

În care mulțime sunt mai multe elemente? Cum afli?

Taie bulina din dreptul mulțimii cu mai multe elemente.

I4 – a) Desenează cu roșu căciula celui de-al treilea pitic și cu albastru cingătoarea ultimului pitic

b) Taie cu o linie vecinii celui de-al cincilea pitic.

I5 – Observă, numără și completează tabelul:

I6 Numerotează la fel celelalte figuri geometrice. Formează mulțimi după criteriul:

I7 – Desenați un cerc, un pătrat, un triunghi și continuați șirul în același mod, cât vă permite spațiul

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………………………

Colorează figurile care prin alăturare pot forma figura din față

Descriptori de performanță

V.REZULTATE:

Rezultate obținute la evaluarea finală

Grafic 17. Rezultatele testării finale

CONSTATǍRI:

Dintr-un efectiv de 25 școlari de la grupa experimentală

1 scolar a avut nevoie de sprijin permanent pentru rezolvarea cerințelor;

3 școlari au avut comportamente în dezvoltare

10 școlari nu au realizat punctaj maxim la O2, asociind 2 elemente din prima mulțime unui singur element din cea de-a doua mulțime;

la O3, 8 școlari au obținut calificativul B, iar 7calificativul S;

la O4, 9 preșcolari au obținut calificativul B, iar 8 calificativul S;

la O5, 10 școlari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O6, 11 școlari au obținut calificativul B, 8 au obținut calificativul S;

la O7, 10 școlari au obținut calificativul B, 7 au obținut calificativul S;

În urma evaluării finale s-a constatat că:

– 56%, adică 14 dintre copii au reușit să rezolve singuri itemii, obținând calificativul

FB (Foarte Bine);

– 40%, adică 10 copii au obținut calificativul B (Bine).

– s-a înregistrat un calificativ de S (Suficient);

– au înregistrat progrese chiar și cei care au avut calificativul Suficient, precum și cei

doi copii cu probleme de atenție și cu retard mental ușor. La cel cu ADHD s-a constatat o creștere semnificativă a interesului față de activitățile matematice, atenția voluntară s-a îmbunătățit și, de asemenea s-a constatat o ameliorare semnificativă a rezultatelor la activitățile matematice;

– comparativ cu evaluarea inițială s-a constat că preșcolarii au progresat; astfel de

la calificativul Suficient au trecut toți cei 2 copii la calificativul Bine, iar de la calificativul Bine la calificativul Foarte Bine au trecut 4 copii;

– un preșcolar a stagnat ca și progres, iar ca și calificativ au rămas la calificativul suficient,

adică au înregistrat un progres mai mic (comparativ cu evaluarea formativă), un număr de 8 copii;

V.4. Rezultatele cercetării

În urma desfășurării la grupa pregătitoare de la Grădinița…………………….., alături de jocurile didactice matematice obișnuite, ale unor activități matematice interdisciplinare, s-au constatat următoarele:

– jocurile didactice matematice au oferit educatoarei posibilități mai diversificate de

organizare a activităților în vederea atingerii obiectivelor propuse;

– prin diversitatea formelor de organizare, activitățile matematice au răspuns

problemelor actuale ale copiilor (nevoia de mișcare, de acțiune, de manipulare, deficit de atenție,

ADHD).

Pentru stabilirea gradului de evoluție a preșcolarilor la activitățile matematice s-au

întocmit: tabel privind rezultatele testelor inițiale, sumative și finale, grafice simple și comparative care demonstrează evoluția preșcolarilor de la evaluarea inițială la cea sumativă – prin care se poate observa progresul de la începutul aplicării cercetării până la evaluarea finală, folosind jocul didactic matematic.

REZULTATE COMPARATIVE:

Rezultate obținute la cele trei evaluări:

Grafic 18 Rezultatelecomparative ale testării inițiale, testării formative și testării finale

Atfel, comparând rezultatele obținute la cele 3 evaluări (inițială, sumativă și finală) se

constată că:

Numărul copiilor care au obținut rezultate foarte bune a crescut de la testare la testare, iar numărul copiilor cu rezultate de insuficient și suficient a scăzut de la o testare la alta.

S-ar putea crede că preșcolarii care au obținut rezultate bune(calificativul bine) au stagnat, ceea ce nu este adevărat. Preșcolarii de la insuficient au urcat la suficient, cei de la suficient au urcat la bine, iar cei de la bine la foarte bine. Au înregistrat progrese chiar și copiii cu probleme (ADHD și retard mental ușor).

Cap. VI. CONCLUZII. PROPUNERI METODICE

Mi-am propus o cercetare constatativ-formativă care a avut următoarele obiective:

Obiectivul general este realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea jocului didactic la activitățile matematice în cadrul procesului instructiv-educativ la nivel de învățământ școlar precum și rolul jocului didactic în optimizarea performantelor școlare la matematică, activizarea și optimizarea potențialului intelectual și fizic, dobândirea unor însușiri sociale.

Obiectivele specifice ale cercetării

O1- identificarea necesității utilizării jocului didactic în activitățile matematice

O2- analizarea modalităților de realizare a jocului didactic în activitățile matematice

O3- evidențierea legăturii între utilizarea jocului didactic matematic, performanțele cognitive ale copiilor și dobândirea unor însușiri sociale

O4- cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupa jocul didactic ca formă de activitate în grădiniță și ca metoda de predare- învățare. Ipoteza generală: Presupunem că utilizarea jocului didactic asigură optimizarea performanțelor școlare ale preșcolarilor

Ipotezele cercetării

Ip.1 Cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic, atunci acestea pot valorifica eficient activitatea matematică.

Ip.2 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la preșcolari, atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate..

Ip.3 Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a jocului didactic se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul preprimar.

Ip.4 Prin utilizarea jocului didactic în orele de matematică, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului.

Desfășurând experimentul cele patru ipoteze au fost validate. Deci:

Atunci când cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic pot valorifica eficient activitatea matematică.-validare 100%

Este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților utilizând metode și mijloace adecvate dacă se dorește implicarea preșcolarilor și realizarea de performanță cognitivă la școlari.-validare 100%

Prin utilizarea și integrarea adecvată în activitățile de matematică a jocului didactic se poate ajunge la creșterea eficienței învățării noțiunilor matematice și prin aceasta la creșterea randamentului școlar al copiilor din învățământul primar. –validare 100%

Prin utilizarea jocului didactic în orele de matematică, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al elevilor, pot fi influentate rolurile în cadrul grupului. –validare 100%

Consider că ipotezele cercetării au fost confirmate, dovedind încă o dată că utilizarea jocului didactic în activitățile matematice, ca metodă activă de lucru, în concordanță cu obiectivele și conținuturile instruirii și cu profilul psihologic de vârstă al copiilor, contribuie la dezvoltarea intelectuală a acestora, la integrarea socială și implicit la creșterea randamentului școlar . Strădania mea de a prezenta modul în care jocul didactic își evidențiază valoarea formativ-educativă constituie o încercare de de a aplica în practică cunoștințele teoretice din lucrările de specialitate, îmbinate cu propria experiență acumulată la catedră.

Jocurile didactice constituie o excelentă școală a educației, a conduitei, a fanteziei și imaginației, a energiei, fiind un instrument indispensabil pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor .  

„Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator“ (C.G. Salzmann)

Activitățile matematice în grădiniță au reprezentat, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit dezvoltarea intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul didactic, pe stimularea implicării lor directe și antrenante în activitate.

Operând cu concepte care determină copiii să facă primul pas în procesul de trecere de la concret la abstract, activitățile matematice au fost nevoite să se adapteze capacităților și caracteristicilor preșcolarității (concretism, animism, înclinația spre joc, curiozitate, nevoie de socializare, de însușirile psiho-comportamentale). Ele au adoptat acele forme de organizare, metode și mijloace care au exploatat aceste trăsături, și care reușesc să conducă preșcolarul spre atingerea obiectivelor matematice propuse, dar mai ales spre formarea și dezvoltarea intelectuală și comportamentală a celor mici.

Axându-se pe dezvoltarea globală, holistică a personalității, pe crearea unor punți de legătură între domenii și indivizi interdisciplinaritatea depășește limitele jocurile didactice matematice care conduc subiectul învățării (în acest caz școlarul) spre o nouă etapă a vieții, școlaritatea. Jocurile didactice matematice ajută școlarii să se formeze ca și persoane active, deschise spre nou, capabile să stabilească corelații, să sesizeze legături, puncte comune între discipline și mai târziu între subiecte de viață diferite.

Jocurle didactice matematice ajută cadrul didactic să obțină o serie de avantaje:

– ajută școlarii să sesizeze relația matematicii cu alte discipline;

– ajută copiii să vadă că matematica face parte din viața de zi cu zi;

– ajută copiii să stabilească legături între conținuturi;

– se pot desfășura în orice moment al zilei atât la activitățile pe domenii experențiale,

cât și la activitățile alese și de dezvoltare personală;

– se concentrează pe implicarea directă în activitate pe stimularea atenției, memoriei,

gândirii critice și divergente, imaginației și limbajului copiilor, pe dezvoltarea colaborării, a

spiritului critic;

– încurajează școlarii să caute și să descopere soluții diverse la probleme;

– prin metodele utilizate, activitățile matematice interdisciplinare îndrumă preșcolarii

spre sesizarea multitudinii de forme prin care se pot însuși conceptele prematematice și spre

observarea punctelor comune între matematică și alte discipline;

– activitățile matematice oferă educatoarei o paletă largă de abordare a obiectivelor, ceea ce înseamnă că ea are la înemână un arsenal mult mai bogat de stimulare, de activizare a școlarilor. Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniță, în scopul dezvoltării intelectuale a copiilor preșcolari.

Urmărirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activități permite observații prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuală și afectivă.

Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților matematice în care se utilizează jocul didactic matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, îndeosebi în sfera operațiilor de analiză, sinteză, a progreselor în comportament, în activitatea de observare, în formularea unor aprecieri asupra evoluției probabile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.

Observarea sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităților de joc didactic matematic permite aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa micii școlarități.

Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în acest fel un continuum între activitatea de învățare și cea de joc. Datorită faptului că preșcolarul își structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învățarea prin intermediul jocului se realizează economicos și eficient. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exersează vorbirea, își însușesc o terminologie adecvată, își dezvoltă vocabularul matematic. Ei se obișnuiesc să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic, să stabilească o legătură firească între cuvânt și semnificația să. Copilul își exprimă gândurile și sentimentele cu ajutorul cuvintelor, deci el trebuie antrenat să le folosească pentru a-i forma deprinderi corecte de gândire și de limbaj.

Jocul „Te rog să-mi dai”, îi obișnuiește pe copii cu o exprimare clară, coerentă și o atitudine politicoasă față de partenerii de întrecere.

Jocurile logico-matematice, și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării gândirii corecte, evoluate a imaginației. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acționale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative și verbale. Dezvoltându-le copiilor gândirea logică, ei fiind puși în  situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite, ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activităților matematice.

Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional-creator al preșcolarilor, spiritul de observație, unele calități ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteză, comparația, abstractizarea și generalizarea. Prin joc copiii învață cu plăcere elementele de logică matematică.

„Jocul celor două cercuri”, în care copiii trebuie să plaseze în interiorul a două cercuri secante mulțimea de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată, astfel că în intersecție să apară toate elementele comune celor două mulțimi, pune în fața copiilor probleme de analiză, comparație, abstractizare.

Jocurile în care copilul este pus să grupeze obiectele după trăsăturile caracteristice dezvoltă operația de comparare. Pentru a le grupa, copilul le compară, desprinde notele lor comune și diferite, după care le clasifică în diferite categorii. Această clasificare nu este posibilă fără generalizare, astfel încât atunci când așează obiecte diferite în grupe, copilul trebuie să generalizeze notele comune și esențiale ale acestora și să le integreze într-o noțiune generalizatoare ( „piese mari”, „dreptunghiuri”, „piese roșii” ).

Jocul "Te rog să-mi dai" urmărește nu numai sesizarea complementarei unei mulțimi, determinarea atributelor unor piese folosind deducția logică, negația și conjuncția ci și obișnuirea copiilor de a folosi principii ale judecății logice: „O piesă nu poate fi simultan în ambele echipe” (contradicția); „Ea se află la noi sau la echipa adversă, o altă posibilitate nu există” (terțul exclus).

Inițiativa și inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conținutul și modul lor de organizare. Fiind pus în fața unei situații, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă  ci reflectează asupra ei, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează, rectifică eventuale erori. Îi învață pe copii nu numai să rezolve probleme, ci și să le compună și să verifice singuri soluțiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparație cu celelalte. Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenției voluntare, la coordonarea mișcărilor mâinilor de către analizatorul vizual și auditiv, a interesului pentru activitate.

Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulțimile de obiecte și fișele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod independent, activitate de mare importanță în pregătirea pentru școală, unde începe munca intelectuală independentă.

Un mijloc eficient pentru realizarea educației morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de inițiativă, a disciplinei conștiente, perseverenței și sociabilității trăsături de caracter și voinței îl reprezintă aceste jocuri logice.

Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a munci în colectiv, de a cultiva relații interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experiență ; în cadrul echipelor trebuie antrenați și cei mai  timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparțial.

În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând la copii, simțul de răspundere și onestitate. Copiii devin conștienți că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecințe grave: trenul poate deraia, construcțiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecință sistarea jocului. Astfel, bibliotecara nu împrumută decât cărțile care sunt denumite corect și complet, constructorii refuză să ridice case care nu respectă regulile date.

Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului și socotitului. El conține o problemă, o sarcină didactică pa care copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acțiunea jocului. Experiența probează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în situația sistematizării, consolidării și verificării cunoștințelor.

Consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o îmbracă acțiunea jocului și de materialul folosit de educatoare. Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine știe să numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câți porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în șirul numeric (,,A câta jucărie lipsește?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare și invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantitățile (,,Cine are același număr”) sau să efectueze operații de adunare și scădere (,,Să adăugăm – Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca element al unei activități comune, cât și ca activitate independentă.

Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini didactice recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate (,,Cine are același număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare și descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine știe să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferență de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în șirul numeric (,,A câta minge lipsește?”), sesizarea locului numerelor în șirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale și ordinale (,,Al câtelea brad și a câta ciupercă lipsește?”).

Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice și anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare aceștia în cursul jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului și socotitului, exersează operațiile gândirii – comparația, analiza, sinteza -, verifică divers cunoștințele și deprinderile copiilor. Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acțiunea dirijată a copiilor, împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică și acțiunea jocului o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conțină cel puțin două reguli: una de transpunere a sarcinii didactice în acțiune concretă, atractivă, iar alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea și respectarea regulilor, după cum observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului din care face parte.

Prezenta lucrare nu a vrut decât să aducă, alături de alte cercetări axate pe problema jocurilor didactice în general și a celor matematice, în special, un argument în favoarea deschiderii cadrelor didactice spre această formă de organizare a activității matematice. Jocul didactic matematic, fie că se desfășoară sub formă de jocuri didactice, în care se folosesc metode moderne active, fie sub formă de experimente, memorizări, cântece, ghicitori, fie că se desfășoară cu întreaga grupă, pe grupe sau individual, și indiferent de momentul zilei, contribuie cu certitudine la implicarea activă a preșcolarilor în procesul însușirii noțiunilor prematematice, dar și la dezvoltarea globală a personalității lor pentru integrarea în etapa următoare de viață: școlaritatea.

Bibliografie

Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34

Alecu, Simona – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005

Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006

Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 2002

Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993

Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32

Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,.

Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992

Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991

Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75

Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998

Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002

Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998

Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32

Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35

G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008

Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78

Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34

Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004

Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998

Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000

M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979

Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009

Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.

Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007

P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24

Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005

Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53

Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999

Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996

Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103

Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008

Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Revista Invatamantul Scolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice pag.88

Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21

Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65

S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005

Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99

Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.

Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152

Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978

Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976

Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei scolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67

Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41

Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37

Wallon H., (1964), De la act la gândire, Editura Științifică, p. 84

Bibliografie

Aebli, H., (1973), Didactica psihologică – Aplicații în didactică a psihologiei lui Piaget, Jean, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.34

Alecu, Simona – „Metodologia cercetării educaționale”, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2005

Antohe, Georgeta; Barna, Iuliana – „Psihopedagogia joculu”, Ediția a doua completată. Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați 2006

Antohe, Valerian; Gherghinoiu, Constantin; Obeadă, Monica – „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Editura ExLibris, Brăila 2002

Barbu H., Popescu E., Șerban F., – „Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, Edit. Didactică și Pedagogică, București 1993

Bonchiș, E. ,Psihologia copilului, Editura Universității din Oradea, 2004, p.32

Claparede Ed.,(1975) Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București, Editura Didactică și Pedagogică,.

Colecția „Cathedra”- „Cunoașterea copilului preșcolar”- Revista de pedagogie, București, 1992

Cristea, Sorin – „Dicționar de termeni pedagogici”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activitățile formative, Revista Învățământul preșcolar nr. 2-3/1991

Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.75

Dima Silvia, Pâclea D., Țarcă E., Jocuri logico – matematice pentru preșcolari și școlari mici, Editată de Revista Învățământul preșcolar, București, 1998

Dumitrana, Magdalena – „Activități matematice în grădiniță – ghid practic”, Editura Campania, București 2002

Enache, Melania; Munteanu, Maria – „Jocuri didactice”, Editura Porto-Franco, Galați 1998

Epuran, M., (2002), Dezvoltarea psihică – Aspecte al dezvoltării psihice în ontogeneză, curs masterat, Bacău., p.32

Ezechil, Liliana Mihaela Lăzărescu-Păiși, (2006) Laborator preșcolar metodologic, ed. a III-a , Ed. V&I Integral, Buc, p.35

G. Ghetu., Diagnosticarea capacităților matematice la preșcolari, Editura Rovimed Publishers,Bacău, 2008

Golu, Florinda (2004), Dinamica dezvoltării personale la vârsta preșcolară, Editura Miron, Bucuresti, p. 78

Golu, Pantelimon, Mielu Zlate, Emil Verza, (1994), Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, Școli normale, p. 34

Laborator preșcolar- Lileana Ezechil, Mihaela Păiși Lăzărescu, ed. V&I Integral, 2004

Liboteau, Ileana; Cicioc, Elena; Seling Mariana – „Jocuri didactice matematice pentru grădiniță”, Eidtura Integral, București 1998

Lupu, Costică; Săvulescu, Dumitru – „Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice”, Editura Paralela 45, Pitești 2000

M.,Constandache, curs de “Pedagogia jocului,”Facultatea de Psihologie si Stiintele educatiei, Universitatea Ovidius, 2007

Manolache, A. și colaboratorii – „Dicționar de pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1979

Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie, vol.VI, Editura Medicală, București. p. 269

Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gh. Cârtu, Craiova 2009

Oprescu, Nicolae, (1993), Bazele logicii, psihologice și metodologice ale formării conceptului de număr natural, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag.29.

Oprescu, Nicolae; Dănilă, Ioan; Novac, Cornel; Cămărașu, Gina; Păunescu, Anca – „Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar”, Editura Didactică Nova, Craiova 2007

P.Osterrieth, Introducerea în psihologia copilului, EDP., 1976, p.24

Pavelea, Cristina, Pavelea, D.T., Gh. Alexandru-“Psihopedagogie aplicată în activități de practică pedagogică”- Ed. „Gheorghe Alexandru” Craiova, 2005

Pavelescu, V. ,(1962), Psihologia pedagogică – E.S.D.P. Bucuresti, p.53

Păduraru, Veronica (coordonator) – „Activități matematice în învățământul preșcolar”, Editura Polirom, Iași 1999

Păiși, M- „Ghid pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a copilului preșcolar” în Revista „Învățământ preșcolar”. Nr. 3-4, 1996

Piaget, J. (1976), Construirea realului la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 103

Pistol, Mãdãlina Carte educativã pentru preșcolari- Activitãți matematice, Editura Erc Press, 2008

Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii- coord. Preda Viorica și Magdalena Dumitrana; ed. V&I Integral, 2005

Revista „Învățământul Preșcolar” nr.3-4 – „Implicațiile jocului în formarea intelectuală a copiilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1998

Revista Invatamantul Scolar-NR.4/2007 MECT –Activitati matematice pag.88

Roman, Magdalena, (1993), Pregătirea preșcolarului pentru însușirea unor elemente de matematică necesare în clasa I, din „Revista învățământului preșcolar”, Nr. 3 – 4 / 1993, pag. 21

Roșca, A., Chircev, A. (1975), Psihologie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 65

S. Antonovici, C. Jalba, G. Nicu, Jocuri didactice pentru activitațile matematice din gradiniță, Editura Aramis, București, 2005

Sălăvastru, D., (2004), Psihologia Educatiei, Ed.Polirom, “Dimensiunile creativitatii, pag.99

Suchodolski, Bogdan.,(1970) Pedagogia și marile curente filozofice. București: Editura Didactică și Pedagogică, p.16.

Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 152

Șuteu Titus – „Cunoașterea și autocunoașterea elevilor”, Editura Politică, București, 1978

Tiberiu Kulcsar- „Factori psihologici ai reușitei școlare” EDP București, 1976

Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae.(2007). Bazele teoretice ale psihopedagogiei scolare, Bucuresti,V& I Integral, p.67

Voiculescu, E., 2005, Pedagogie școlară, Editura Aramis, București , p. 41

Voiculescu, Elisabeta, 2005, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, p. 37

Wallon H., (1964), De la act la gândire, Edituras