Locul Marfurilor de Lux In Comertul Modern

CAP 1 Economia de piață și diversitatea mărfurilor

1.1 Economia de piață

Economia de piață este sistemul expansiv al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează în vederea propriului interes. Statul nu intervine în acțiunile ce fac obiectul pieței. În viziunea lui Ludwing von Mises, virtuțile economiei de piață sunt:

Se sprijină pe proprietatea privată;

Suveranitatea consumatorului (esența capitalismului este dată de punerea producției economice la dispizoția consumatorului);

Capitalismul, prin sistemul concurenței sociale își asigură proprii stimuli (concurență catalactică);

Așează libertatea la baza edificiului economic și social (individul este în măsură să aleagă felul în care dorește să se integreze în ansamblul societății, libertatea economică include și libertatea de a greși);

Face profit și urmărirea acestuia de către întreprinzător;

Își asigură dinamica și vitalitatea printr-un permanent proces de selecție.

Piața nu înseamnă un loc, ci „un proces, modul în care, prin vânzare și cumpărare, prin producție și consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societății” (Ludwing von Mises, „Capitalsmul și dușmanii săi”)

O viziune opusă lui Mises este cea a lui Karl Marx.

1.2 Marfă definiție și semnificație

Conceptul de marfă derivă din „marhă” și „marvă” de origine slavă și are semnificația de bun (material) destinat schimbului pe piață (cu excepția imobilelor).

Termenul de marfă se raportă la orice produs apt să satisfacă o necesitate și care este disponibil pentru vânzare pe piață. În Dicționarul de Merceologie (1991) marfa este definită ca fiind un „produs al muncii omenești care satisface o nevoie socială și care este destinat schimbului prin procesul de vânzare-cumpărare fiind rezultatul unei activități economice, destinată satisfacerii trebuințelor altor persoane decât celor care le produc”.

Trăsăturile esențiale ale mărfii sunt următoarele:

Reprezintă rezultatul activității omenești;

Satisface o anumită nevoie;

Este realizat pentru consumul individual și colectiv;

Este destinată vânzării-cumpărării pe piață.

1.3 Clasificarea mărfurilor

În economia modernă mărfurile se clasifică în 3 mari grupe.

Mărfuri alimentare

Mărfuri ingustriale

Mărfuri de lux

1. Mărfurile alimintare sunt în prezent tot mai complex studiate, datorită schimbărilor constante din compoziția lor și din modul în care sunt modificate. Fiind o trebuință care trebuie acoperită, comerțul cu produse alimentare este socotit baza comerțului internațional, în prezent există griji pentru asigurarea factorilor optimi de desfășurare a acestor activități.

Substanțele din care sunt alcătuite produsele alimentare sunt de 3 feluri:

Native

Încorporate

Accidentale

Substanțele native – se întâlnesc în mod obișnuit în materiile prime folosite; compoziția chimică naturală care este fundamentul alimentației umane.

Substanțele încorporate – cele mai răspândite substanțe încorporate sunt conservanții, aditivii alimentari, aromatizanții, îndulcitorii, gelifianții.

Substanțele accidentale – sunt particule străine la care toxicitatea diferă, care afectează inocuitatea alimentelor.

Principalele elemente care intră în compoziția alimentelor sunt:

Apa – este consumată zilnic, există în alimente pe cale naturală, intră în componența unor rețele ale produselor alimentare sau folosită ca agent tehnologic. Ea trebuie să urmărească criteriul purității.

Substanțele minerale – se află în toate produsele alimentare cu excepția celor rafinate. Se găsesc în cantități foarte mici. Se găsesc pe cale minerală în materiile prime vegetale și animală. Ele se clasifică în:

Macroelemente ( K, P, Ca, Na, Mg); (%)

Microelemente ( Fe, F, Mn, I, Zn); (mg%)

Ultramicroelemente ( U, Ra); (ppm)

Acestea sunt prielnice pentru organismele vii în cantități corect administrate. Sunt toxice în doze mari.

Glucidile – sunt substanțe organice, cu un rol mixt ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice cât și grupări hidroxilice. Glucidile constituie un grup de substanțe foarte importante atât pentru organismele animale cât și pentru cele vegetale. Glucidile constituie o materie primă pentru sinteza celorlalte substanțe: proteine, lipide, acizi organici.

Lipidile – sunt substanțe organice grase, insolubile în apă, dar solubile în majoritatea substanțelor organice ce conțin grupa hidrocarbon. Reprezintă cea mai concentrată sursă de energie. Lipidile sunt substanțe organice grase. Lipidile sunt constituite din acizi grași și glicerol. Unul dintre motivile pentru care lipidile le adorăm atât de mult este acela că mențin aromele în mâncare.

Proteinele – sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi, ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporție de peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvența acestora este codificată de către o genă. Fiecare proteină are secvența ei unică de aminoacizi, determinată de secvența nucliotidică a genei.

Acizii – sunt clasificați în organici și anorganici. Gust acru, influențează proprietățile organoleptice, dar este utilizată și pentu proprități care reflectă stabilitate. Coloranții pot fi antivi, și adăugați sau încorporați. Există datoria să se anunțe pe etichete sau ambalaje coloranții folosiți.

Aditivii – (cunoscuți în limbajul obișnuit și ca E-uri) este orice componentă naturală sau chimică care nu este întrebuințată ca aliment în sine sau nu este folosită ca ingredient component al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă și care se adaugă intenționat, cu un rol tehnologic în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, transportării, stocării, sau în timpul unei alte metamorfoze aplicate unui element, devenind un component sau afectând într-un fel sau altul caracteristicile alimentelor.

Vitaminile – substanțe cu rol catalitic, care supraveghează numeroase procese metabolice și fiziologice. Din punct de vedere chimic sunt de 2 feluri: solubile în grasimi (liposolubile) și solubile în apă (hidrosolubile).

În tabel sunt prezentate produse alimentare și sunt exprimate cantitățile calorice pentru 100 de unități (100 g sau 100 ml pentru lichide). Pentru proteine, lipide și glucide cantitățile sunt reprezentate în grame.

Comerțul cu mărfuri alimentare necesită eforturi susținute în următoarele sensuri:

Existența unor structuri sortimentale conform cererii – reprezintă o puternică activitate de marketing pentru a pricepe modalități concrete prin care să se ofere produse originale, normale și sigure, oferind mulțumire consumatorilor.

Adoptarea culturii calității pentru producția bunurilor alimentare – consumatorul este văzut ca principalul element al activităților economice analizând producția alimentară. Aceste activități au ca scop satisfacerea tot mai deplină a nevoilor, dorințelor, preferințelor, exigenților consumatorilor.

Piața mărfurilor alimentare corelată permanent cu piața metabolică – mărfurile alimentare sunt produse ingerabile și au menirea de-a participa la procesele din corpul uman, fiind o condiție de bază a existenței umane. Cerințele nutritive sunt active, diferențiate pe categorii de vârstă, tip de activitate, zone geografice.

Însușirea tehnologiilor folosite pentru producerea produselor alimentare la cele mai moderne previziuni privind îmbunătățirea calității resurselor agroalimentare – tehnologia modernă pleacă în abordările sale de la nevoile obiective și subiective de consum alimentar, selectează materiile prime ce urmează a fi încorporate, celelalte materiale (conservanți, aditivi, etc.) alege procesul tehnologic cel mai eficient urmărind crearea unui produs cât mai apropiat de cel proiectat. În prezent, producătorii, comercianții, cercetătorii, reprezentanții administrațiilor naționale, a instituțiilor guvernamentale sunt interesați în caracterizarea și aplicarea diverselor modalități și tehnici de asigurare a însușirilor mărfurilor alimentare.

2. Mărfurile industriale sunt categoria care astupă nevoile de protecție biologică, adică: îmbracăminte, încălțăminte, sportive, nevoi culturale, locuință, nevoi sociale, comfort, igienă.

Caracteristicile mărfurilor industriale:

Mărfurile industriale astupă o paletă foarte vastă și variată de nevoi;

Trebuie să-și păstreze proprietățile un timp cât mai mare;

Diversificarea mărfurilor industriale, materiile prime și materialele folosite, tehnologiile de fabricație pot influența mediul înconjurător, protecția consumatorilor, sănătatea lor;

Datorită folosirii mărfurilor industriale la perioade de timp relativ lungi, au fost descoperite modalități de a asigura calitatea acestora într-o perioadă de timp considerată optimă pentru exploatarea acestora (termenul de garanție);

Produsele electronice, electrice, electrotehnice, auto și altele, care reprezintă un grad ridicat de tehnicitate, sunt însoțite obligatoriu de schemele de funcționare sau cărțile tehnice;

Produsele industriale din punct de vedere estetic sunt foarte apreciate;

Au valoare enormă și de aceea se conferă o atenție deosebită manipulării, stocării și transportării acestor mărfuri (produse);

Oferta de mărfuri industriale este practic nelimitată.

Piața produselor industriale este extrem de ramificată și energică. Din punct de vedere sortimental, în secolul XX a avut loc o mărire fară precedent, competentă să satisfacă cele mai exigente și mai rafinate gusturi. Supraproducția dovedită în ultimii 10 ani a impus firmele să pună atenția pe conceptul de calitate, de aceea standardizarea a avut un rol extrem de însemnat. Producția a fost îndreptată spre înnoire, flexibilitate, pentru a face față concurenței agresive din orice domeniu economic. De aceea, se publică noțiuni noi care încă dau naștere unor variate înterpretări.

Unul din acești termeni este cel de ”generație de produse”. Termenul de generație este folosit la produsele noi, care tinde să se diferențieze de cele clasice, prin performanțe tehnico-economice sporite, fiind mai bine adaptate nevoilor populației. Generațiile de produse industriale s-au diferențiat în:

Generații de produse complexe – generațiile de calculatoare, generațiile de roboți industriali, generațiile de echipamente pentru explorarea surselor de energie neconvențională, generațiile de produse în telematică.

Generații de bunuri de consum de folosință îndelungată – cuprind telefoane, mașini de spălat, televizoare, congelatoare, frigidere. Din gama produselor industriei constructoare de mașini, au înregistrat progrese mari ceasurile, avioanele, autoturismele. Caracteristicile principale ale acestor produse sunt: însoțirea de servicii tehnice, sunt consumatoare de timp liber însă ușurează muncile casnice, măresc confortul și devin tot mai accesibile sub ipostaza financiară.

3. Mărfurile de lux

Sa constatat că primele obiecte de lux au apărut încă în perioada timpurie, asociată de unii autori ca primele forme de organizare a societății (Kapferer și Bastien, 2009b; Castarede, 2007). Pornind de la istoric s-a executat o sinteză a evoluției pieței, putându-se observa că perioada de apariție a celor mai mulți vânzători de lux este în perioada 1950-1999.

Începutul secolului al XXI-lea găsește tiparele ofertei de lux modificate considerabil. Astfel, s-a abătut de la elitistul ”haute couture” mai accesibil și unde producătorii de lux reprezentați de mici afaceri deseori de familie au fost schimați de mari conglomerate multinaționale (Roux și Floch, 1996; Stegemann, 2006, Csaba, 2008). Mai mult, grupurile devin treptat conglomerate mixte prin întegrarea mărcilor din diferite ramuri producatoare sau servicii. Realizând referire la stadiul de viață în care se găsește acest domeniu, Uche Okonkwo (2009) susține că ar fi „stadiul de maturitate” dacă se ia în considerare lunga sa istorie, sau „stadiul de adolescență târzie” dacă se are în vedere faptul că nu până nu demult acesta nu era un sector economic cu un management bine stabilit, ci mai degrabă un domeniu de activități. Apariția marilor grupuri LVMH, Richemont și Gucci Group deține ca efect principal schimbarea dirijării afacerii de pe direcția strict artistică pe cea managerială. Evoluția tehnologică a permis dezvoltarea de noi categorii de bunuri și servicii de lux, însă nu s-a întâlnit o clasificare universal acceptată a sectoarelor prezente în piața luxului. Din acestă cauză, plecând de la recenzia literaturii, s-a propus o ierarhizare mult mai complexă a bunurilor și serviciilor de lux.

Deși istoria luxului ne adeverește că la început luxul era focalizat către elita societății, o dată cu Revoluția Industrială a avut loc o îmbogățire a populației, a apărut clasa de mijloc și o nouă categorie de înavuțiți – ”noii bani” (Kellogg et al., 2002; Okonkwo, 2007) . În ultimii zece ani, consumatorii de lux au trecut prin modificări semnificative în mai multe moduri: nu mai provin doar din vechi familii bogate de antreprenori, sunt mai tineri, mai numeroși, veniturile le cresc repede și sunt dispuși să-i cheltuiască mai ușor decât clienții vechiului lux (Twitchell, 2002) . Cu toate că în prezent merge vorba de existența unui număr ridicat de consumatori de lux, marea majoritate din aceștia sunt comerciați în țările dezvoltate. În țările emergente precum China, India, Brazilia, Rusia, Statele din Golf și Mexic, cererea de lux se află într-o fază de început, însă înaintează odată cu dezvoltarea economică. Se previzionează că în următorul deceniu, numărul consumatorilor de lux din aceste țări va depăși numărul actual al consumatorilor de lux existenți la nivel global. În urma recenziei literaturii se observă că principalul segment de consumatori de lux amintit este HNWI (High Net Worth Individuals – cu o avere de peste 1 mil. $) și care se poate asocia consumului de lux inacesibil și mediator. Alte segmente care ar trebui legate de consumul de lux accesibil și mediator, fiind reprezentate de gospodării din clasa de mijloc cu venituri mai mari, ”excursioniștii” – care achiziționează ocazional produse sau servicii de lux, consumatorii care merg la sacrificii financiare teribile sau morale pentru lux (Chadha și Husband, 2006).

Deși pare greu de crezut, produsele de lux nu sunt visul suprem al civilizației moderne. Din perioada timpurie, produsele cum sunt cosmeticile, mătăsurile, parfumurile, porțelanurile au fost destinate unei pături subțiri a populației, competente să le achiziționeze și să le evalueze corespunzător. În prezent, produsele de lux sunt vândute cu ajutorul unor mărci celebre, mărci de lux. Acestea sunt definite de umătoarele caracteristici:

Se bucură de o mare autoritate; faima este unanimă pentru acest tip de poduse;

Au o calitate impecabilă; nici un efort financiar nu este abandonat în asigurarea calității totale;

Au un preț foarte ridicat; prețul este de multe ori explicat prin multitudinea de cheltuieli care au în vedere elemente adiționale, cum ar fi ambianța, detaliile, ambalajele etc;

Urmăresc cu grijă realizarea unei clientele alese, competente să evalueze acest produs, să le dorească șă-și permită achiziționarea lor fără dificultăți speciale.

Mărcile care comercializează mărfurile în domeniul luxului se bucură de o faimă care depășește granițile țării de origine Chanel, Dior, Versace, Hugo Boss sunt doar căteva mărci cunoscute în orice loc al globului și apreciate ca fiind excepționale (Bretcu Angela, 2010) . Reputația lor s-a transformat în renume, iar calitatea și individualitatea produselor lor subjugă. Calitatea acestor produse se apropie de perfecțiune, nici o cheltuială pentru că orice detaliu să corespundă cerințelor. Se are în vedere estetica produsului, ambalajul trebuie să fie perfect. De multe ori aceste detalii sunt la fel de scumpe ca și produsul în sine. Aceasta, pentru că ambalajul cu produsul propriu-zis fac parte dintr-un tot întreg. Magazinele în care se comercializează produsele de lux sunt situate în zone centrale și sunt la fel de atent amenajate.

În cazul produselor de lux, există un paradox: deși există doar un segment redus de public consumator, popularitatea produselor de lux este de necontestat. Deși ele nu sunt menite unui public larg, ci unui public restrâns, care are mijloace finaciare adecvate acestei cumpărături, deci fără a le consuma, publicul le cunoaște într-o proporție enorm de mare. Acest renume se bazează pe eforturile publicitare uriașe care sunt realizate pentru lansarea și păstrarea lor în centrul atenției. Sunt utilizate toate mijloacele mediatice știute care permit redirecționarea informațiilor. De asemenea, sunt construite spații comerciale de lux în regiuni foarte bune, dar nu exclusive, sunt utilzate și spațiile publicitare TV în emisiuni destinate publicului larg, cu mare audiență. Aceste măsuri cer o psihologie foarte perspicace care are în vedere vanitatea umană. Pentru că oferă publicului plăcerea de a cumpăra un produs foarte cunoscut pe care însă puțini își îngăduie să îl obțină.

În lumea mărfurilor de lux există o regulă: mărfurile nu sunt puse la vânzare cu reducere. Niciodată. Pentru că clienții, nu vor achiziționa astfel de produse. Pare ceva absurd să știi că un produs de lux, îți este oferit la reducere. Financiar, aceste lucru este foarte posibil. De exemplu, un ruj și ambalajul său poate costa câțiva dolari. Restul este marketing, distribuție și foarte mult profit. Însă clientul nu știe asta și reacționează cu reticență când observă așa ceva. De aceea, producătorii optează pentru o modalitate foarte elegantă de a-și încuraja vânzările: propun așa numitul „cadou de cumpărare”. Adică, la cumpărarea unui produs de lux, se obține un pachet gratuit care psihologic dă senzația unei reduceri de preț indirecte. Pe de altă parte cadoul include în sine de obicei un produs nou, de fapt este și o reclamă indirectă.

CAP II

2.1 Marca

Unii analiști cred că mărcile constituie cel mai rezistent activ de valoare a unei întreprinderi, putând să supravețuiescă produselor și tehnologiilor firmei. John Stewart, cofondator al companiei Quaker Oats, zicea odată: „Dacă această firmă ar fi să se divizeze, eu v-aș da terenul și tot ce-i din cărămidă, păstrândumi mărcile de piață și mărcile înregistrate de comerț, și aș mai câștiga decât dumneavoastră.” Așadar mărcile sunt o putere de patrimoniu economic care trebuie dezvoltate și gestionate atent.

Mărcile pe piață sunt mai mult decât simple denumiri și simboluri. Mărcile reprezintă percepțiile și sentimentele consumatorilor în interdependență cu un produs și cu performanța lui – tot ceea ce înseamnă produsul sau serviciul pentru consumatori. Dacă analizăm, mărcile sunt prima ce apare în mintea consumatorilor. Prin urmare, adevărata valoare a unei mărci puternice este capacitatea ei de a atrage atenția, preferința și fidelitatea consumatorilor.

Mărcile diferă din punctul de vedere al puterii lor de infuență și al nivelului pe care o au pe piață. Unele mărci – cum ar fi Pepsi, adidas, Harley-Davidson, Disney, Armani și altele – sunt adevărate icoane de cult, simboluri imposibil de ignorat, care-și mențin puterea de autoritate pe piață timp de ani și chiar zeci de ani. „Aceste mărci câștigă în lupta cu mărci concurente nu doar fiindcă furnizează avantaje distinctive, un serviciu de încredere sau tehnologii inovatoare”, scrie un expert în utilizarea mărcilor de piață. „Mai degrabă, succesul lor se datorează legăturii profunde pe care și-o creează cu specificul cultural societății.” Conform unui studiu, 72% din clienți ar achita cu 20% mai mult pentru marca lor preferată. Comparativ cu prețul mărcii concurente celei mai apropiate; 40% au zis că ar achita chiar și cu 50% mai mult. Iubitorii mărcii Tide și cei ai mărcii Heinz sunt dispuși șă achite o diferență de sută la sută. Consumatorii fideli mărcii Coke ar plăti cu 50% mai mult, iar utilizatorii mărcii Volvo, un plus de 40%.

O marcă poate fi bine poziționată prin compararea numelui ei cu un avantaj dorit. Câteva mărci poziționate cu succes pe baza avantajelor ar fi Volvo (siguranță), Hallmark (grijă față de semeni), Harley-Davidson (aventură), FedEx (livrare în 24 de ore garantată), Nike (performanță) și Lexus (calitate).

Mărcile foarte puternice se poziționează pe certitudine și valori puternice. Aceste mărci dețin o puternică încărcătură emoțională. Expertul Marc Gobe susține că mărcile de succes trebuie să-i atragă pe clienți la un nivel mai profund, atingând o temă sensibilă universală. Agenția lui Marc Gobe, specializată în conceperea mărcilor, care s-a ocupat de mărci cum ar fi Starbucks, Victoria’s Secret, Godiva, Versace și Lancome, se bazează mai puțin pe însușirile tangibile ale unui produs și mai mult pe inventarea unei „aure a mărcii” care să-i descopere, să-i pasioneze și să-i incite pe utilizatori (Ph. Kotler și Gary Armstrong, Ediția a IV-a).

Literatura managerială pune accentul nu pe creator, ci pe marcă (care poartă numele său). Marca este prezentată ca îndrumător de valori, generatoare de emoții și mulțumind nevoile simbolice ale clienților săi. Marca, este o întruchipare a „viziunii asupra lumii” a creatorului (purtând numele său este reprezentată ochilor – dar și spiritelor – lumii. Este deci o formă materială și simbolică, esențială în conexiunea între clienți și creator); mass-media, care devine oarecum „mesager al eroului”, al creatorului, glorificându-l, construindu-i legenda sau anunțându-i evaporarea: veritabil „cor antic” prezentând mitul. În lansarea parfumului „Organza”, Givenchy nu a fost pus accentul pe produs, nici pe marcă, ci pe John Galliano, creator recrutat cu câteva luni înainte pentru ai lua locul pe Hubert de Givenchy.

Majoritatea mărcilor de lux, cosmetice (Chanel, Dior, Versace, Jill Sander, Ralph Lauren…). de marochinărie (Louis Vitton, Gucci, Ferragamo…), bijuterii (Cartier, Tiffany…) în comun au faptul că poartă numele creatorului lor. Clienții unei mărci de lux, pentru care numele creatorului are o importanță considerabilă, formează o colectivitate, după cum lasă să se înțeleagă Serge Moscovici: „numele îndeplinește o funcție de reprezentare, pe de o parte: impunerea unui nume echivalează în mod automatic impunerii unei reprezentări acceptate de o comunitate. Și pe de altă parte, are puterea de a ne face să ne gândim la el, în ansamblu, de a evoca tot ceea ce vedem prin el”. Aceste persoane și-au înființat propriile firme care, după spusele lor, n-ar fi decât mijloace în sprijinirea unei idei: certitudinea că ceea ce fac este, în mod esențial pentru contemporanii lor (Ph. Kotler și Gary Armstrong, Ediția a IV-a).

Astfel, Coco Chanel afirma: „Moda este în același timp fluture și omidă. Fii o omidă supusă în lumina zilei și un fluture bezmetic în întuneric. Nimic nu poate fi mai monoton decât un miriapod și nimic mai adorabil decât un fluture. Există rochii care flutură. Fluturele nu va zbura la cumpărături, așa cum nici miriapodul nu se va târă la bal”.

„Moda nu este ceva ce există doar în rochii. Moda este pe cer, pe strada, moda are de-a face cu ideile, felul în care trăim, ceea ce se întâmplă”.

Ralph Lauren: „Moda nu are neapărat legptură cu brand-urile fashion. Moda este ceva diferit, ce vine din interiorul tău”.

Giorgio Armani: „Îmi plac lucururile care îmbătrânesc frumos, lucrurile care nu pot fi datate, care rezistă testului timpului și devin exemple vii ale calității absolute”.

Corpul masculin, până nu demult eclipsat de omologul său feminin, este din ce în ce mai mult demonstrat în mass-media, publicitate sau cinema. Bărbații sunt, în zilele noastre, mai lucid de propriul corp și de nevoia de a se potrivi rigorilor de formă, tinerețe, finețe, care îi determină să treacă „de la igienă la estetică corporală”, după Lipovetski. Aparența și frumusețea abandonează sfera exclusiv feminină, prin tradiție, pentru a se impune în mod egal masculinului. Estetizarea și erotizarea vieței cotidiene se susține pe punerea în valoare a corpului, care devine cauza atenției și investițiilor.

2.2 Lux

Produsele și serviciile de lux sunt bazate pe principii universal valabile, având la bază caracterisitici de bază la fel ca orice alt produs (Pop, 2002, p. 95), caracteristici obiective fizice și funcționale, servicii oferite de produs și servicii atașate produsului, conținutului simbolic. Însă se diferențiază de nonlux printr-o serie de însușiri: calitate ridicată, preț înalt, raritate sau unicitate, o anumită istorie, moștenire, beneficii funcționale excelente, caracter clar ridicat, conferă statut și autoritate ridicată și pot însemna investiții. Studii făcute în rândul consumatorilor de lux atestă că „excelența produselor” este principala premisă a luxului (Kapfer și Bastien, 2009b).

Produsele de lux nu au mereu cea mai ridicată calitate de pe piață, totuși așa – numitele „imperfecțiuni” (exclusiv defectele de execuție) fac parte din vraja lor reprezentând totodată o garanție a autenticității. Caracteristicile producției care stau la baza calității sunt date de expertiza producătorului și plurivalența procesului de producție. Producătorii de lux, apreciați de consumatori drept cei mai buni experți din domeniul lor de activitate, dispun de calități tehnice ca urmare a istoriei lungi și a importanței acordate inovării/dezvoltării, cât și de competențe stilistice prin asocierea cu designeri și artiști talentați. Procesele de producție sunt multilaterale, necesită de cele mai multe ori proceduri executate de mână și durează mai mult timp.

Autorii Kapfer și Bastien susțin că este chiar recomandat ca orice produs de lux să aibă chiar și o mică parte făcută manual, deoarece insuflă atenția la detaliu, raritate și prețiozitate. O componentă a produselor sunt serviciile încorporate. În opinia acestor autori în domeniul luxului , un serviciu trebuie să fie mereu acompaniat de un obiect fizic, iar un produs trebuie să fie însoțit de un serviciu (Kapfer și Bastien, 2009b); în acest mod, produsele de lux transformă o experiență holistică multi-senzorială.

Industria luxului se deosebește prin nivelul consultanței oferite în momentul cumpărării unui produs, însă în unele cazuri și printr-un nivel de importanță scăzută acordată serviciilor post-vânzare. În cazul produselor de lux pot fi divizate în mărci „cunoscător” care au o notorietate redusă datorită specializării pe un segment de nișă, sunt adesea recomandate consumatorilor și nu urmăresc să crească notoritatea dincolo de grupul lor țintă.

Mărcile „stea” doresc să obțină o faimă cât mai ridicată, dincolo de grupul lor țintă, deoarece unul din motivele pentru care sunt achiziționate este afișarea averii. La baza menținerii în timp a unei mărci stă coerența, fie că se vorbește despre o coerență internă mărcii sau una externă; aceasta este mai ușor de asigurat atât timp cât fondatorul mărcii ia parte la procesul de creație, însă după moartea sa păstrarea coerenței este realizabilă printr-o codificare a identității mărcii. În plus, industria luxului se confruntă cu o dilemă deoarece trebuie să asigure coerența unei mărci și în același timp să inoveze și să surprindă.

Managerii din industria luxului afirmă că extensiile de marcă permit: aducerea consumatorilor noi, majorarea vânzărilor în rândul celor extinși, mărirea caitalului mărcii, revitalizarea și apărarea mărcii (Dall’Olmo Riley et al., 2004). Prin extinderea în anumite categorii, mărcile de lux își consolidează imaginea produselor de bază. Pe aceste avantaje, se mai pot adăuga: diminuarea efortului de promovare a unui nou produs ca urmare a transferului de reputație, creșterea dispoziției consumatorilor de a încerca produsul emis și mărirea șanselor de succes pentru expansiunile viitoare (Moisescu, 2012). Deși extensiile de marcă în industria luxului s-au dovedit în general o strategie de creștere cu capacitate de succes și profitabilă, aceasta prezintă și o serie de riscuri: diluarea imaginii mărcii, răspunsuri negative din partea consumatorilor produselor principale. La acestea, managerii din industria luxului adaugă potrivirea redusă dintre extensie și marcă, beneficiile supraapreciate ale extensiei, ineficiența logistică și de producție. În general diluarea imaginii mărcii are loc atunci când consumatorii simt o discrepanță între calitatea mărcii părinte și cea a extensiei (Kim et al., 2001).

Legat de prețul și politicile de preț din sfera luxului, putem zice că procesul de stabilire a prețului este unul complex, ca consecință a valorii simbolice cruciale luxului. Companiile trebuie să-și fixeze un obiectiv de preț care să susțină atitudinea în rândul produselor de lux și care să permită obținerea și păstrarea unei poziții anume în sânul industriei de lux (Okonkwo, 2007). Se afirmă că pentru industria luxului principalele obiective sunt profitabilitatea și performanța financiară, se poate considera că aceste sunt predominante pentru firmele care comercializează doar produse de lux inaccesibil și intermediar. Se poate aminti aici faptul că multe întreprinderi și-au extins portofoliile cu produse situate pe diferite nivele ale luxului, și implicit optează pentru strategii de diferențiere. De asemenea, întreprinderile care propun pe piață produse de lux accesibile pot hotărî să-și stabilească strategii de recuperare accelerată a banilor, smântânirea pieței sau de urmare a concurenței. În industria luxului, odată cu reducerea prețului mărcile își reduc și autoritatea deoarece consumatorii cred că acestea au probleme să se vândă pe piață, atunci reducerea prețului nu va tenta o clientelă mai mare, pentru că se distruge politica de preț a companiei și încrederea în produse. Dacă reducerea prețurilor nu este potrivită pentru industria luxului, creșterea continuă a prețului mediu este indicată pentru o afacere cu viitor, aceasta prilejuind creșterea volumului de vânzări în timp și recrearea distanței față de celelalte produse (Kapfer și Bastien, 2009b). Însă creșterea sistematică a prețului reprezintă o adevărată provocare deoarece, consumatorii sunt dispuși să achite mai mult atăt timp cât primesc o cantitate mai mare însemnătate, iar la rândul ei, crearea de însemnătate nu se poate baza doar pe aptitudinile unor creatori sau artiști, ci pe fiecare angajat din companie.

În domeniul luxului distribuția are un rol specific de menținere a rarității și exclusivității mărcii (Okonkwo, 2007). Luxul a fost încă de la început consacrat elitei și caracterizat prin raritate, ceea ce face ca o reducere semnificativă a acestor atribute să ducă la însăși pierderea esenței sale și să-l transforme în comun (Kapfer și Bastien, 2009b). Prin urmarea gestiunii rarității și exclusivității trebuie să fie o parte înglobată în strategia de lux și evidentă la toate nivelele. La început, industria luxului era definită de distribuția directă prin magazine proprii ale producătorilor, însă difuziunea industrializării și afirmarea progresivă a clasei de mijloc din variate țări a plecat la democtratizarea și internaționalizarea luxului, schimbări care s-au refrâns asupra circuitelor de distribuție folosite (Godey și Pederzoli, 2004). În prezent, atunci când este posibil, întreprinderile producătoare de lux preferă vânzarea directă a produselor pentru o verificare mai ridicată asupra acțiunilor comerciale, însă în sector se întâlnește aproape tot ansamblul al formelor de distribuție înregistrate în literatura de marketing.

În industria luxului intermediarii simbolizează adesea un ecran de distorsiune între consumator și marcă, cere marjele ridicate, distrug și execută stocuri care nu sunt adaptate. Totuși, ca un rezultat a extinderii la un grad internațional, unii dintre producătorii de lux au ajuns să implice intermediarii în procesul de distribuție, dar pe rațiuni ce țin de verificare și cost, urmăresc aplicarea canalelor indirecte scurte, iar pe variantele de canale indirecte lungi sunt considerate realizabile în fazele inițiale ale expansiunii pe piețe noi asupra cărora producătorul nu deține multe informații (Corbellini și Saviolo, 2009).

Dacă timp îndelungat, distribuția produselor de lux a fost una exclusivă, renașterea industrializării și a democratizării luxului au stabilit orientarea multor mărci de lux spre o distribuție selectivă (Godey și Pederzoli, 2004). În prezent ținându-se cont de necesitatea de control al lanțului valorii, se urmărește din nou o restrângere a distribuției exclusivă a mărcilor de lux presupune desfacerea produselor prin intermediul buticilor, a magazinelor-în-magazine (Romain, 2008). Cea mai exclusivă formă de distribuție include numai producătorul și un număr mic de locații, fiind distinct mărcilor ”connoisseur” (cunoscător), (Heine, 2012). Conform lui Kapfer și Bastien (2009), această formă de distribuție aduce economii de scală în ceea ce privește aspectele materiale (locație, merchandising) însă strategie de distribuție prin unități proprii este rentabilă doar pentru cele mai de succes mărci pe piața luxului. Distribuția exclusivă prin intermediari este mai elastică decât cea prin magazine proprii și este mai convenabilă atunci când consumatorii sunt dispersați și produsul are constrângeri post-vânzare. În ceea ce privește distribuția selectivă, în domeniul luxului acesteia i se impune să mențină un anumit nivel de exclusivitate (Heine, 2012), fiind specifică produselor de lux cu achiziții dese și număr ridicat de consumatori, precum parfumurile.

În industria luxului majoritatea producătorilor funcționează pe mai multe piețe la nivel internațional. Magnus (2011) susține că nici o altă latură de comerț cu amănuntul nu este așa de integral internaționalizat. Apariția internetului a dus la schimbări cruciale în modul de conducere al afacerilor, inclusiv în domeniul luxului (Okonwo, 2007). Astfel un aspect tratat în literatură este comercializarea mărfurilor de lux prin intermediul magazinelor on-line (Okonkwo, 2007). Diferiți autori susțin că o astfel de formă de comerț este în incongruență cu dinamica luxului, deoarece dispare relația personală vănzători-client, lipsesc componentele multi-senzoriale și are impact negativ asupra exclusivității (Kapfer și Bastien,2009; Okonkwo, 2007). Însă practica arată că produsele precum cele de modă de lux pot fi văndute în mod rentabil și on-line. Opiniile privind comunicațiile de marketing în lux sunt divizate. Pe de o parte se întâlnesc autori care afirmă că produsele de lux nu ar trebui să comunice, doarece sunt creative și au un nume de marcă prestigiosă (Tartaglia și Marinozzi, 2007). Pe de altă parte, se găsesc autori care declară că luxul și comunicarea sunt consubstanțiale, deoarece fără comunicare, luxul nu își poate îndeplini menirea de stratificare socială (Kapferer și Bastien, 2009). Bugetul anual pentru o marcă de lux medie ajunge cam la 25% din valoarea vânzărilor. Cei mai mulți bani sunt folosiți pentru comunicarea cu clienții existenți, pentru păstrarea unei anumite relații cu aceștia. În ceea ce privește comunicarea online se poate zice că în cazul mărcilor de lux, modul de tratare a web-ului social reprezintă o provocare deoarece trebuie să fie compatibil cu imaginea prestigioasă. În ultimii ani tot mai multe mărci de lux au sesizat rolul pe care îl joacă în promovarea on-line platformele sociale.

Cap 3.

Parfumul se adresează drept unuia dintre simțuri, mirosuri, dar implicațiile acțiunii sale pleacă dincolo de simplul act al detectării unui anumit miros, schimbând stări de spirit, transformând comportamente, motivând, relaxând, dând încredere ori oferind plăcere.

Orice convingeri am avea despre viață și oricare ar fi principiile, un prafum rafinat nu ne va dezorienta niciodată și nu vom găsi motive pentru a-l respinge.

Numărul parfumurilor existente pe piață nu este cunoscut, probabil, de nimeni. În această junglă aparentă. Probabil că mulți se întreabă: cum ne alegem parfumul care ne reprezintă când sunt atât de multe variante? Lumea parfumurilor este una fluidă, schimbătoare de la un an la altul, deoarece preferințele cumpăratorilor și campaniile publicitare agresive își lasă semnul asupra destinului parfumurilor. Astfel, parfumurile clasice, veșnice, dispar ori se ascund, în puține exemplare, prin magazinele cu rarități, pe când celelalte, abia apărute pe piață, îi alintă pe creatori cu profituri uriașe.

Cum alegem un prafum?

Întâi de toate trebuie să ne calmăm un alt simț, văzul! Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de frumusețea ambalajului și culorile splendide al flaconului. Procurăm parfumul pentru mirosul său! Cel mai cunoscut parfum, renumitul „№. 5” de la Chanel, se vinde în același flacon pătrat și în ambalaj simplu, fără zorzoane, din 1921, fără a-i fi pierdută aura de rege al parfumurilor.

Sursă:(http://www.vulkanmagazine.com/wp-content/uploads/2014/10/HBZ-Extra-Chanel-4353-lgn.jpg)

Pentru a lua legătura cu parfumul, folosim cartonașele ce se găsesc lângă flaconul-tester sau cel mai bine să-l aplicăm în cantitate mică, nemijlocit pe piele. Unde pe piele? Acolo unde pulsează sângele mai energic, la încheitura mâinii. Nu ne grăbim să-i inspirăm farmecul imediat, ci așteptăm vreo 10-15 secunde, timp în care dispare aroma de alcool care ne poate minți în privința autenticității mirosului parfumului. Contactul cu pielea va arăta adevărata față a parfumului, explicându-ne asupra relației dintre persoană și parfum. Nu testăm mai mult de trei parfumuri unul după altul! Nasul nostru nu poate suporta mai mult, fără a ne juca feste în privința adevăratului miros.

Câte parfumuri folosim?

Parfumul nu este unul pentru toată viața. Acesta trebuie adaptat în funcție de momentul zilei în care ne aflăm, de anotimp sau de evenimentul la care suntem prezenți. Dincolo de aceste aspecte, nu avem nici un argument să devenim prizonieri a unui singur parfum. Putem avea parfumuri preferate, dar să întebuințăm în fiecare zi același parfum este contraindicat. Un parfum poate fi folosit timp de 2-3 ani fără probleme, fără a-și pierde din însușirile originale, dacă este păstrat în condițiile favorabile. Nu este foarte exigent: să nu păstrat în lumină (razele solare alterează rapid parfumul), să fie bine închis flaconul și să fie păstrat într-un loc răcoros ori lângă care să nu fie surse de căldură.

Sursă: (http://aromio.com.ua/guerlain/images/guerlain_mitsouko_big.jpg)

Versiunile parfumurilor, în funcție de concentrație

Versiunea cea mai concentrată, care nu se găsește prin magazinele din România, este extrait, care constituie circa 20-30% parfum, iar restul lichidului constituie suspensie alcoolică (această suspensie are rolul de a fixa parfumul).

Urmează eau de parfum, care conține un procent de 10-20% parfum; este mai scump și este posibil cea mai bună alegere, dacă râvnim ca parfumul să fie cât mai aproape de original, iar durata mirosului său să fie maximă.

Vine apoi eau de toilette, ce conține 4-8% parfum, iar ultima versiune este eau fraiche, cu doar 2-5% parfum. Desigur, în procent nedeterminat, urmează parfumurile contrafăcute. Mai există cazul excentric, dar de găsit prin magazinele de parfumuri, numit eau de cologne. Dacă găsim eau de cologne pentru un brand mare de parfumuri, 90 la sută că avem de a face cu un produs contrafăcut, căci apa de colonie este un produs diferit de parfum, este în o apă înmiresmantă cu efect rapid trecător, pe care nu are sens să cheltuim prea mult.

Unde se aplică parfumul pe corp?

Prima ce trebuie afirmat clar și ferm că parfumul nu se aplică pe haine, ci pe piele. Desigur, mulți au tentația să pulverizee un pic de parfum și pe hiane, gândindu-se că mirosul va rămâne veșnic pe respectiva bucată de stofă. Numai că parfumul aplicat pe haine, în special pe hainele care se curăță mai rar (cum ar fi sacoul), va avea un miros închis și chiar îi posibil să se păteze.

Deci unde se aplică parfumul? Parfumul se aplică pe punctele de puls: pe încheituri, în spatele genunchilor și între sâni, pe ceafă și pe gât. Presară câteva picături în păr, pentru a-i intensifica aroma, cu orice mișcare. Un îndrăgostit știe sentimentele unice pe care i le stârnește părul bogat și frumos mirositor al unei tinere femei.

Familiile de parfumuri

Toate parfumurile se fac parte dintr-o anumită familie, chiar dacă nu există limite ferme între acestea. Iată care este ierarhizarea modernă a parfumurilor, urmând să o detaliez mai jos: parfumuri florale, orientale, fructate, verzi, ambrante/pădurețe și parfumuri oceanice.

Parfumurile florale, după cum zice și numele, au un miros care ne aduce aminte de flori, chiar dacă rezultatul obținut de maeștrii parfumeri nu își are semeni în natură, neexistând nici o floare care să miroasă la fel cu vreun parfum. Trandafirul și iasomnia prevalează în lumea parfumurilor florale, atât pentru mirosul minunat, cât și pentru că o combinație a lor dă consecințe foarte bune.

Parfumurile orientale, sunt exotice și enigmatice. Deși au bază florală, mirosurile orientale sunt mai grele și mai bogate. Aceste parfumuri se folosesc mai des toamna și iarna.

Parfumurile fructate, folosesc abundență de arome a fructelor, de la stafide, smochine, struguri și coacăze negre, la ananas, papaia, guava ori lychee. Nu există niciun parfum obținut doar din esență de fructe, dar există parfumuri care tind spre acest ideal, cum este Ô de la Lacome, cu miros de lămâie ori Baby Doll, produs de Yves Saint Laurent.

Parfumurile verzi, cuvântul-cheie este prospețime, amintind de flori de câmp, văi răcoraose, pajiște înverzite ori izvoare susurând. Această familie de parfumuri a fost creată și inventată de Francois Coty în 1917, care a creat parfumul Chypre.

Parfumurile ambrante/pădurețe, se transformă pe zi ce trece într-o specie pe cale de dispariție. Maeștrii francezi întrebuințau termenul ambră pentru parfumurile pe care le numim astăzi orientale și termenul lemnos pentru a defini parfumurile pădurețe, conținând radăcini, rășini și scoarță de arbori mirositori. În 1907 Francois Coty unește cele două familii și inventează parfumul L’Origan, care a ajuns foarte popular, stârnind o nouă modă. Unele parfumuri din această familie au făcut un pas mai departe , adăugând ingrediente cu nuanțe de piele, care provine fie din rășină de mesteacăn, sau dintr-un extras de piei tratate, emanând sexualitate.

Parfumurile oceanice, s-au născut odată cu creația celebrului Dune al lui Christian Dior, care a cutezat să creeze un nou miros, cel al oceanului combinat cu al nisipului țărmului ars de soare. Într-atât de deosebit de cele existente a fost noul parfum, încât a inventat practic o nouă familie de parfumuri.

Cum știm dacă un parfum este original sau contrafăcut?

Cred ca prima este prețul. Dacă în comparație cu ce se găsește într-o parfumerie consacrată prețul este mult mai mic, atunci cel mai probabil parfumul este contrafăcut. Pentru magazinele online de parfumuri este firesc să găsim prețuri un pic mai mici, pentru că aceștia nu achită chiria magazinului ori angajații pentru pază și vânzare.

Ambalajul zice multe despre parfum. Celofanul ambalajului unui parfum original este subțire, fin, fără riduri, fără urme de lipici și se aranjează perfect pe cutia din carton, dacă este un ambalaj primitiv, cel mai probabil produsul este contrafăcut.

Flaconul în care se află parfumul original este confecționat din sticlă de calitate, cu trăsături fine, mici protuberanțe, înscrisuri încrustate pe sticlă etc. Flaconul unui parfum contrafăcut este de multe ori unul primitiv, ieftin, creat pentru a fi, nu pentru a încânta.

Există un cod al produsului înscris atât pe cutie, cât și pe flacon. Dacă cele două coduri ăs la fel probabil că produsul este original, dar totuși asta nu garantează autenticitatea parfumului. Acest element de veritabilitate trebuie controlat cu celelate măsuri descrise mai sus și cele de mai jos.

Un parfum original are o durabilitate net superioară celui contrafăcut. Durând pâna la 24 de ore. Parfumul contrafăcut se „stinge” dupa câteva ore.

O altă dovadă care ne poate ajuta să găsim un parfum original și contrafăcut este limpizimea lichidului. Dacă în flacon sunt prezente impurități, în categoric avem de a face cu un produs contrafăcut.

O selecție de parfumuri celebre

Cacharel – Anais Anais: un parfum floral ușor. Pe o temă de crini.

Rochas – Femme: un parfum floral, inventat în Parisul anilor 40.

Guerlain – Jardins de Babagatelle: un parfum multifloral, pe bază de magnolii, gardienii, narcise lăcrimioare și alte flori minunate.

Jean Patou – Joy: un parfum floral ultraintens, cu o poveste fascinantă. În anii 1929, după prăbușirea bursei de pe Wall Street și declanșarea Marei Crize, în Franța Jean Patou s-a gândit să creeze cel mai scump parfum din lume, dând libertate parfumerului său, spaniolul Henri Almeras, să folosească orice ingredient, în orice cantitate. De ce a acționat astfel? Pentru a crea un antidot la spaimele financiare ale clienților săi. Are ca ingrediente trandafiri bulgărești și iasomnie de Grasse și este apreciat ca unul dintre cele mai ingenioase parfumuri create vreodată.

Guerlain – L’Heure Bleue: un parfum floral, lansat în 1912. A devenit o raritate în zilele noastre, dar este considerat de specialiști unul dintre marile realizări din domeniul parfumeriei.

Christian Dior – Miss Dior: un parfum floral verde, condimentat. Conține un buchet bogat de trandafiri romantici, iasomnie, lăcrimioare, gardenii, garoafe, violete și altele.

Guerlain – Mitsouko: un parfum floral verde, orientalizat. A fost lansat în 1919, cu doi ani înaintea legendarului no.5 de la Chanel.

Jean Patou – Sublime: un parfum floral fructat. Este un parfum rafinat, care conține esențe de fructe, flori și esențe de lemn.

Jean Desprez – Bal a Versailles: un parfum floral pădureț, orientalizat. Este un parfum clasic nobil, cu esențe de trandafiri bulgărești și iasomnie de Grasse.

Versace – Crystal Noir: un parfum floral ambrat. Este un parfum extraordinar, executat în urma combinației a doar două ingrediente: gardenie și ambră.

Hermes – Hiris: un parfum floral pudrat. Este un parfum problematic, bazat aproape exclusiv pe irisul florentin. Nu le place tuturor, dar nu poate lipsi din galeria marilor parfumuri realizate vreodată.

Alexander McQueen – Kingdom: un parfum oriental pădureț. Din nou un parfum contraversat și în acelși timp celebru, foarte faimos printre specialiști. Are ca ingrediente lemn de santal indian, citrice, trandafiri, iasomnie și altele.

Chanel – №. 5: un parfum floral aldehidic. No.5 nu seamănă cu nimic altceva, fiind ușor de recunoscut. Acesta cred că este echivalent cu însuși conceptul de parfum. Este creat în 1921 și are încă aceași formulă și este reprezentat în același ambalaj original și un pic sever. Celebritatea acestui parfum aduce și prețuri mari pe rafturile magazinelor de profil.

Guerlain – Samsara: un parfum oriental. Are ca ingrediente lemn de santal și iasomnie, pe lângă trandafiri, narcise și alte flori.

Guerlain – Shalimar: un parfum oriental voluptos. Este considerat întruchiparea absolută a parfumului oriantal.

Giorgio Armani – acqua de Gio: un parfum floral oceanic. Este un parfum revigorant, dar rafinat, care vine ambalat într-un flacon superb de sticlă givrată cu contururi vag curbate.

Christian Dior – Dune: un parfum floral oceanic. Este un parfum revoluționar, deschizător de drumuri.

Guerlain – Jicky: un parfum floral cu ierburi. Și-a facut debutul la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este considerat un parfum avangardist, iar impactul său asupra simțurilor este cutremurător, având o prospețime care asigură buna dispoziție.

Guerlain – Vetiver: un parfum verde pădureț. Este un parfum unisex care se bazează pe rădăcinele ierburilor khuskhus, fiind sec, de o tărie incredibilă.

Nu am menționat parfumurile cotidiene, cele despre care toți vorbesc, despre care vedem publicități la telivizor. Majoriatea celor de mai sus nu sunt nici măcar la Sephora. Asta nu înseamnă că parfumrile Gucci, Armani, Givenchy etc. nu sunt spectaculoase. Lista de mai sus este doar o versiune a celor mai de rafinate dintre parfumuri și care au rezistat timpului ori, chiar dacă sunt pe cale să dispară din parfumerii, sunt văzute ca niște capodopere nemuritoare ale marilor parfumeri. Cele mai multe le putem comanda prin intermediul Internetului.

Cap IV

Sursă:(http://genychina.com/wp-content/uploads/2009/11/christian_dior_logo.png)

Sursă: (http://in-image.ru/images/stories/23.jpg)

Christian Dior, unul dintre cei mai cunoscuți designeri ai secolului XX, s-a născut în 1905 în Genville, un mic oraș francez, din regiunea de coastă. A locuit aici până la vârsta de 5 ani, când întreaga familie s-a mutat la Paris. Deși totul părea să fie perfect, viitorul creator de modă a trecut prin clipe foarte grele, după ce și-a pierdut mama și fratele. Cum situația sa financiară erra practic disperată, s-a mutat în final în Uniunea Sovietică, unde și-a câștigat existența din slujbe mărunte, continuând în paralel să deseneze și să-și imagineze modele și accesorii. Șansa sa a fost sprijinul unui prieten, care i-a oferit nu doar o locunță modestă, dar și șansa de a face primii pași într-o carieră impresionantă. La început a desenat modele de rochii și pălării, iar unele dintre modele au fost cumpărate de actrițe faimoase ale vremii, Dior a știut că era pe drumul cel bun. După stagiul militar și după ce s-a simțit sificient de bine pregătit, Dior a sfidat pericolul războiului și s-a întors la Paris, unde a lucrat un timp împreună cu alt designer, anume Lucien Lelong. Dior va lucra și locui cu acesta până în 1946. Atunci își deschide propria casă de creație, iar prima sa prezentare va oferi publicului 90 de ținute, purtate de doar șase modele. După succesul primei sale colecții, Christian Dior a înțeles că reușita în domeniu este posibilă doar dacă va anticipa ce își doresc femeile din Paris (și nu numai) să poarte în viitor. În locul hainelor inspirate de moda masculină, mult prea dure și ascunzând silueta femenină, Dior s-a gândit la noi linii și modele, noi creații, care să fie în egală măsură femenine, seducătoare și senzuale. Inspirat de stilul anilor ’30, și-a numit noua colecție Corolle, încercând să le trasforme pe femeile pariziene în flori ale vremii. Modelele numeroase admiratoare și cumpărătoare, dar și un număr aproape egal de contestatări, ce au încercat să interzică noile creații sau le-au distrus odată intrate în circuitul vânzării. S-a cerut chiar arestarea lui Dior, în unele țări colecția a fost interzisă, fiind considerată obscentă, dar toate controversele nu au făcut decât să îi aducă o nesperată reclamă. Alături de talentul designerului, scandalul a asigurat succesul colecției. Și l-a inspirat pe Dior să lanseze câte o nouă colecție la fiecare șase luni, ajungând ca până în 1957 să lanseze peste 20 de colecții, toate foarte apreciate.

Sursă: (http://www.whatthewindows.com/sites/default/files/styles/article_banner_image/public/Dior_1.jpg)

Lansearea de Parfumuri

1947 Miss Dior

1949 Diorama

1953 Eau Fraiche

1956 Diorissimo

1966 Eau Sauvage

1970 Diorella

1976 Dior Dior

1979 Dioressence

1980 Poison, Jules

1991 Dune

1994 Dolce Vita Stida (fiind creată de marele „glassmaker” Serge Massau)

1995 J’Adore (sticla fiind din cristal Baccart creată manual)

1998 Hypnotic Poison; Lily

2001 Higher

2002 Addict și gama Bikini (un produs revoluționar în contrabaterea celulitei)

2003 Higher Energy

2004 Pure Poison

2005 Dior Homme (pentru prima dată, cu autentică pricepere tehnică, un tub de oțel este introdus în parfum)

2006 Capture Totale (gama care a „șters” ridurile de pe fața femeilor Dior câștingând premiul de excelență pentru complexul Alpha – Longoza și Cetulin)

2007 Fahrenheit 32; Midnight Poison

2008 Dior Home Intense Parfum (fiind a treia casă din lume dupa Boucheron și YSL care realizează o fragranță prezentată în apă de parfum pentru bărbați); Escale a Portofino; Dior Addict 2 Summer Lichi; Miss Dior Cherie Blooming Bouquet; Dior Homme Sport

2009 Cruise Collection Escale a Pondichery; Dior Homme Voyage; Farenheit Absolute; J’Adore Collector Anniversary Edition; J’Adore L’eau Cologne Florale; Amber Nuit

2010 The Collection Couturier Parfumeur Cologne Royale; J’Adore L’Or

2011 La Collection Couturier Parfumeur Patchouli Imperial

2012 Les Creations de Monsieur Dior Diorling

2013 Hypnotic Poison Eau Secrete; Gris Montaigne

2014 Diorissimo Extrait de Parfum; Cuir Cannage; Amber Elixir Precieux

2015 Eau Sauvage Cologne; Feve Delicieuse; Miss Dior Ediotion d’Exception; Miss Dior Parfum pour Cheveux

Cea mai timpurie aromă a mărcii Dior se datează cu anul 1947 și ultima în 2015. Aromele Christian Dior au fost create în parteneriate cu parfumierii: Edmond Roudnitska, Beatrice Piquet, Guy Robert, Paul Vacher, Pierre Bourdon, Maurice Roger, Max Gavarry, Domitilee Michalon, Olivier Gillotin, Olivier Pescheux, Nathalie Gracia-Cetto, Carlos Vinals, Jean Martel, Florence Idier, Nathalie Lorson, Francois Demachy, Thierry Wasser, Olivier Polge, Francis Kurkdjian, Jean-Louis Sieuzac, Nejla Barbir, Olivier Cresp, Bertrand Duchaufour, Louise Turner, Calice Becker, Annick Menardo, Francois Demachy, Jean Carles, Christine Nagel, Jacques Cavallier, Edouard Flechier, Carlosr Benaim și Dominique Ropion.

În 1953, Dior îl angajează pe Yves Saint-Laurent ca asistent personal. În același an se lansează „Eau Fraiche”, iar în 1956, „Diorissime”.

Linia „H” („Sack Look” pentru americani) din 1954, se va diferenția prin hainele scurte și fără corset. În micul dicționar de modă scris de Dior în 1954, acesta vorbește despre farmecul culorilor: „Culorile sunt fabuloase, însă trebuie folosite cu grijă” Dior a condus practic destinele modei în anii ’50, iar în 12 și-a extins afacerea în 15 țări, având peste 2000 de angajați.

În anul morții sale, Dior a deschis magazine în 24 de țări. Tradiția modei Dior a fost continuată de mari designeri, printre care Yves Saint Laurent, Marc Bohan, Gianfranco Ferre, John Galliano și Hedi Slimane. Jacques Rouete, partener al croitorului, va contribui la succesul mondial al mărcii Dior, care se va amplifica prin apariția pret-a-porter, accesoriilor și parfumurilor.

Christian Dior a părăsit această lume pe 24 octombrie 1957, la funerariile sale participând circa 3000 de persoane. Moartea designerului a fost la fel de spectaculoasă ca și viața sa. Deși sfârșitul a avut forma unui banal atac de cord, teoriile privind circumstanțele decesului sunt multiple. Una din variante ar fi că sa înnecat cu un os de pește. Necrologul din Times precizează că Dior a decedat în timpul unui joc de cărți. Alexis von rosenberg, Baron de Rede, un cunoscut al creatorului, are cea mai picantă versiune: în memoriile sale a scris că Dior a sucombat din pricina unei partide amoroase neortodoxe. Chiar și așa, Christian Dior rămâne un maestru în arta de a face femeile să se simtă frumoase, și ceea ce i-a supravețuit a fost faima, prestigiul și un imperiu care se întinde azi pe toate continentele. Yves Saint-Laurent, asistentul lui Christian Dior, va prelua făclia afacerilor, după decesul creatorului în Italia. Marc Bohan îl va succede timp de mai multe decenii, înainte de Gianfranco-Ferre, urmat de stralucitorul John Galliano în 1996.

Numele Dior s-a asociat cu numeroase alte produse, precum parfumurile (printre cele mai cunoscute arome Dior se numără: Dune, Dolce Vita, Diorella, Dioressence, Diorissimo, Eau Fraiche, Forever and Ever, Hypnotic Poison, J’Adore, Miss Dior, Tendre Poison), farduri și cosmetice diverse, bijuterii, încălțări și accesorii din piele, haine pentru bărbați și accesorii pentru casă. În prezent există peste 160 de Boutique-uri Dior în întreaga lume, care comercializează atât haute-courte, cât și ready-to-wear și cosmetice sau bijuterii.

Un vânt de libertate adia în anii ’70, blue-jeanșii au revoluționat moda feminină, iar „Diorella”, creat în 1972, a fost martorul acestei schimbări și parfumul care a însoțit femeile pe această nouă cale. Șapte ani mai târziu, „Dioressence”, un parfum senzual, seducător, cu un ușor iz de scorțișoară, avea să devină exprimarea vădită a tuturor misterelor Orientului. Pentru „Poison”, parfum creat în 1985, după trei ani de eforturi enorme, s-au experimentat 800 de posibilități olfactive și s-au fabricat 50 de variante de sticlute-mostre, până a se decide varianta finală. Unul dintre cele mai amețitoare succese din istoria internațională a parfumurilor, „Poison” este astăzi o mireasmă foarte căutată. Începând din 1991, au fost lansate și alte parfumuri de damă: „Dune”, „Tendre Poison”, „Dolce Vita”, „Eau Sauvage Extreme”, „Fahrenheit” și „Dune pour Homme”.

Personaje faimoase au rămas fidele brandului Dior, iar starurile de la Hollywood au apelat la creațiile casei pentru cele mai speciale ocazii. Doar în 2006 profitul net al companiei fondate de creator a depășit 2 miliarde de euro. Pe 11 iunie 2007, Palatul Versailles s-a transformat într-un uriaș podium de modă. Cuvântul cheie fiind „extravaganță”, pentru a ilustra acest tablou a fost nevoie de două branduri: Christian Dior – care a sărbătorit 60 de ani de istorie în lumea modei și John Galliano – care a marcat 10 ani de carieră în slujba acestui brand, printr-un show haute couture inspirat de pictorii impresioniști și moderni. La evenimentul desfășurat în castelul care i-a aparținut regelui Louis al XIV au participat foarte multe vedete, precum: Charlize Theron, Kate Hudson, Eva Green, Pedro Almodovar, Sophia Coppola sau Jessica Alba. Pe scenă, John Galliano a pregătit o trecere în revistă a istoriei brandului Dior, de la colecția „New Look” din 1947 și până la cele mai noi creații ale sale. De-a lungul celor 30 de minute de show, pe podium au defilat super-modele precum: Gisele Bundchen, Naomi Campbell, Amber Valetta sau Linda Evanghelista, care au purtat rochii inspirate de picturile unor artiști precum Picasso, Renoir, Degas sau Goya.

„Talentul creativ al lui John se apropie foarte mulr de cel al domnului Dior. Acesta a fost motivul pentru care ș-am ales acum 10 ani. Eli împart aceeași femenitate în creații și același gen de Romantism, combinat în același timp cu modernitate și extravaganță. Christian Dior nu a fost un clasic în anii ’50. El a fost revoluționar. Abia azi este un clasic, ceva asemănător lui Picasso” a declarat Bernard Arnault, președintele companiei care deține și brandul Dior.

4.2.1. DIOR HOMME

Sursă: (http://fimgs.net/images/secundar/o.28733.jpg)

Chrisitian Dior Dior Homme Intense este un parfum floral-lemnos pentru bărbați. Este un parum de seară cu o aromă deosebită. Parfum foarte intens și rafinat, trezește senzualitatea și arta de a seduce. Nici o femeie nu poate rezista. Compoziția îmbină note de miere, flori, lemn rar, ascunsă într-un design de lux al prestigiosului Christian Dior.

În deschidere ești învăluit de note de lavanda, a cărui putere se evaporă treptat, lansând doar o atingere mininată, elegantă, urmată de note de iris și hibiscus. Compoziția simplă, din cedru, mosc și vetviver. Va emana sex-appeal pentru un timp îndelungat.

Parfumul Christian Dior este clasic și atemporal, care le place atât bărbaților cât și femeilor de toate vârstele. Purtând marca de lux și glorie, marca Christian Dior! Parfumul Dior Homme Intense ramâne impregnant adânc în mintea celor din jur. Parfumul Christian Dior Dior Homme Intense se dedică practicilor cele mai secrete, seducției și farmecului senzual, atragând întreaga atenție! Prin acest parfum se arată tot ce este ascuns în persoana care îl folosește.

Parfumurile Christian Dior: Un real compromis între artă și tehnologie, sticla lui Dior Homme se joacă cu paradoxul. Creată ca un bloc masiv în linii pure este inovativă și unică. Pentru prima dată, cu autentică pricepere tehnică, un tub de oțel este introdus în parfum. Atenuat și timpuriu, ambalajul caracterizează trăsăturile originale ale casei Dior și promovează statutul brand-ului – orientarea vertcila, plierea, gri-ul – intr-un stil contemporan elegant.

4.2.2. DIOR ADDICT

Sursă: (http://www.bellachique.be/wp-content/uploads/2014/06/dior-addict-eau-de-toilette-3.jpg)

„The House of Dior has always fired dreams. Dreams of women and their beauty, their pleasure and their freedom. Dior Addict is steeped in this legacy of desire for joy, youth and boldness. A line of muminous, sensational fragrances revealing a subtle blend of freshness and sensuality. Exploring the territory of a new kind of addiction, positive and vital.”

Dior Addict creat în 2002 face parte din categoria esențelor oriental florale, fiind perfect pentru o femeie îndrăzneață, care nu se teme să fie în centrul atenției. Cucerește prin accente de vanilie și flori albe, note aromatice și lemnoase și câteva acorduri dulci, gurmande.

Dior Addict este unul dintre cele mai senzuale și mai calde parfumuri Dior, o aromă care provoacă dependență, Addict prezintă drept elemente centrale vanilia și lemnul de santal. Parfumul se deschide cu note proaspete de mure și frunză de mandarin, continuă cu o inimă florală luxoasă, de iasomnie, floare de portocal și trandafir, devenind amețitor prin baza de vanilie și lemn santal.

Principalul avantaj al Dior Addict este dat de profunzimea și intesitatea parfumului, care îl transformă într-una din cele mai potrivite arome semnătura, care atrage garantat atenția. Cald și senzual, accentuează sexualitatea și crește încrederea în sine. Rezistența și persistența parfumului sunt demne de remarcat, aroma meninându-se puternică pe parcursul întregii zile. Dulce, dar nu grețos, este o adevărată tentație, de care poți deveni dependent, dacă ești adept aromelor gurmande, delicioase. Echilibrul este vârful zemos, inima intensă, luxoasă și baza caldă îl transformă într-o esență care va întoarce capete, fără îndoială. Bogat și greu, parfumul este perfect pentru a fi purtat seara.

Pe cealaltă parte, cel mai important dezavantaj al apei de parfum Dior Addict este reprezentat de prețul ridicat, care poate descuraja achiziția. Dacă îți dorești o aromă fresh, reconfortantă și liniștitoare, îți va părea prea intens și complicat.

În schimb, dacă de afli în căutarea unui parfum semnătura, complex, de neuitat, Dior Addict merită încercat.

4.2.3. RUJ DIOR ADDICT

Sursă: (http://static1.puretrend.com/articles/9/49/65/9/@/456041-rouge-a-levres-dior-addict-nbsp-les-637×0-2.jpg)

Disponibil în peste 20 de nuanțe, rujul Dior Addict are la bază ingrediente care asigură buzelor o senzație de confort, o hidratare de efect și o lejeritate cuceritoate. Nuanțele luminoase, vibrante și bogate oferă un look radios, iar parfumul delicat de trandafir transformă aplicarea într-o experiență extrem de plăcută.

Rujul Dior Addict cucerește prin nuanțele vibrate și bogate, prin aspectul frumos, pe care le lasă moi șă hidratate, și prin senzația de lejeritate. Are la bază o nouă genereație de pigmenți, Multi Reflex, care îmbogățesc reflexia luminii de până la trei ori, oferind nuanțe complexe, luminoase, care pun în valoare trăsăturile. Parfumul de trandafir lasă un miros plăcut, transformând la rândul sau experiența aplicării.

Textura cremoasă, fondată a rujului se topește pe buze la aplicarea, creând o compatibilitate totală. Ambalajul în nuanțe glam, de argintiu și auriu, pune frumos în evidență culorile atrăgătoare ale rujului și cucerește cu aspectul rafinat, sofisticat și elegant, care caracterizează brandul de lux francez.

Cel mai important avantaj al rujului Dior Addict este reprezentat de nuanțele frumoase, plăcute, de la cele delicate la cele vibrante, care permit o alegere diversificată. Luminozitatea rujului este un atu pentru toți, pe care nu îl vei putea trece cu vederea, reflexia trifatetată punând în valoare foarte bine trăsăturile. Rujul are la bază pigmenți hidratanți, care lasă buzele moi și suple. Textura cremoasă, fondată se topește pe buze, aplicându-se fără probleme. Senzația de confort luxuriant pe care o vei resimți la aplicarea se numără printre cele mai importante puncte pozitive ale produsului. Mirosul de trandafir transformă aplicarea într-un răsfaț, iar ambalajul elegant, rafinat, este un element specific brandului.

Principalul dezavantaj al rujului Dior Addict este reprezentat de rpețul peste medie, specific produselor Dior. Rezistență scăzută este un alt punct negativ, mai ales raportat la preț.

Dacă îți dorești un ruj cu nuanțe frumoase, care pun foarte bine în evidență trăsăturile și lasă o senzație de lejeritate și confort luxuriante, Dior Addict meriță fără îndoială achiziționat.

Mod de folosire:

Se aplică în strat subțire, repetând pentru o pigmentare mai intensă. Folosește în tandem cu un creion de buze, pentru un efect ireproșabil sau cu un gloss, pentru un plus de strălucire. Specialiștii recomandă să îndepărtezi excesul de produs cu un șervețel cosmetic și să reaplici, pentru a-i potenta rezistența.

4.2.4. DIOR J’ADORE

Sursă: (http://fimgs.net/images/secundar/o.2772.jpg )

“ Playing homage to Christian Dior’s passion for flowers, J’adore is a fragrance that symbolizes ultimate femininity, sophistication and glamour. J’adore unites the noblest of flowers from a precious garden of ingredients and is created around a unique, generous and harmonius floral bouquet.”

Descris drept o aroma luminoasă și strălucitoare, Dior j’adore face parte din categoria parfumurilor floral fructate, cu accente de flori albe și acorduri dulci, alături de nuanțe acvatice.

Una din cele mai populare esențe Dior, devenotă rapid un best-seller, Dior J’adore prezintă drept elemente vedeta acordurilor de iasomnie, para și chiparoasa. Parfumul se deschide cu un vârf zemos, fructat de pepene, piersică, pară, bergamotă și citrice, alături de magnolie, care face trecerea spre inima florală dominantă de flori albe, iasomnie, chiparoasă și lăcrimioară, împreună cu accente de prună, violetă, orhidee, trandafir și frezie, pierzându-se apoi în baza clasică, de vanilie, cedru, mosc și surpinzătoarea zmeură.

Una dintre cele mai ușor de cunoscut sticluțe de parfum, grație creativotății și mediatizării intense, recipientul Dior J’adore, inspirat de mitologia greacă, pune în evidență luxul și strălucirea aromei.

Cel mai important avantaj al apei de parfum Dior J’adore este reprenzentat de purabilitatea sa plăcută, feminină și delicată, nu este ostentativă sau zgomotoasă și își menține bine rezistența. Parfumul echilibrează în mod armonios vârful zemos, dulce și fructat, cu inima florală puternică, dar nu sufocantă și baza caldă, liniștită/ Lejeră să ușoară, este ideală pentru a fi purtată ziua, deoarece nu deranjează și oferă o senzație de confort, sporindu-ți încrederea în tine. La fel ca majoritatea parfumurilor casei de modă Dior, se caracterizează prin maturitate și eleganță, fiind parfumul unei femei rafinate și sofisticate. Popularitatea crescută a transformat-o într-un clasic al parfumeriei. Sticluța de parfum este o ediție de colecție, numărându-se printre topul gamei.

Cel mai important dezavantaj al Dior J’adore se leagă de aroma liniștită cuminte, care nu debordează de personalitate, aspect care îți va displăcea, dacă te afli în căutarea unui parfum semnătură, de neuitat. Accentele mature le vor nemulțumi pe adeptele parfumurilor proaspete, tinerești, iar popularitatea în creștere te va supune riscului de a te pierde în mulțimea de ate pierde în mulțimea de purtătoare.

În schimb, dacă îți dorești o alegere sigură, plăcută, elegantă, Dior J’adore merită fără îndoială incercat.

4.2.5. DIOR HYPNOTIC POISON

Sursă: (http://fimgs.net/images/secundar/o.4843.jpg)

„A true magical formula, Poison is an irresistibly seductive fragrance, Characterized by spectacular appeal. Each Poison fragrance is part of the Dior legend of seduction, embodying magig and audacity, fascination and enchantment”.

Apa de parfum Dior Hypnotic Poison este una dintre cele mau celebre esențe Dior, fiind lansată la sfârșitul anilor 90. Parfumul face parte din categoria aromelor orientale vanilate, cu accente dulci și pudrate, alături de acorduri de acorduri fructate și lemnoase.

Caracterizată de intensitatea parfumurilor specifice anilor 90, apa de oarfum Dior Hypnotic Poison prezintă drept elemente principale vanilia, migdalele și nucă de cocos. Parfumul se deschide cu note fructate dulci de caisă, prună și nucă de cocos, continup cu inimă florală persistentă, de chiparoasă, iasomnie, lacrimioare, trandafir și chimen, devenind cald prin baza cu lemn de santal, migdale, vanilie și mosc.

Sticluța de parfum este un adevărat item de colecție, înfățișând un fruct interzis, în nuanțe pasionale de roșu și negru. Se adresează unei femei senzuale, conștiente de sexualitate și frumusețea ei, care nu se teme să poarte o esență cu personalitate.

Principalul avantaj al apei de parfum Dior Hypnotic Poison este conferit de feminitatea și seducția sa. Este o esență caldă, condimentată și dulce, cu un echilibru bine realizat între vârful zemos, inima florală albă, grea, și bază caldă. Oferă o senzație de lux și rafinament și îți va accentua sexualitatea, într-un sens sofisticat, nu vulgar. Voluptoasă și senzuală, asociază inimii florale puternice vanilia și migdalele, într-un mix dulce, dar nu grețos. La fel ca toate esenșele casei de modă, este un parfum matur, cu acorduri pudrate și cremoase, în ciuda dulceții accentelor sale. Rezistența este peste medie, pâstrându-se ore bune.

Cel mai important dezavantaj al apei de parfum Dior Hypnotic Poison este redat de greutatea aromei, inima puternic florală și notele dulci putându-ți cauza dureri de cap. Purtat vara, va fi intoxicant. Nuanțele pudrate îți pot displacea, dacă ești adeptă parfumurilor tinerești, proaspete. Prețul destul de ridicat descurajează achiziția, iar popularitatea aromei te supune riscului de a-l purta al unison cu alte femei.

Dacă îți dorești un parfum puternic, cu personalitate, dulce și matur, Dior Hypnotic Poison merită încercat.

4.2.6. MISS DIOR BLOOMING BOUQUET

Sursă: (http://cdn1.feelunique.com/img/products/48079/MISS_DIOR_Blooming_Bouquet_Eau_de_Toilette_1391760589.png)

Apa de toaletă Miss Dior Blooming Bouquet a fost lansată în ianuarie, anunțând venirea primăverii prin asocierea dintre notele flrorale delicate și subtile și prospețimea mândriei. Parfumul face parte din categoria esențelor florale, cu câteva note fresh și acorduri de citrice și fructe.

Cea mai recentă ediție din gama Miss Dior, Miss Dior Blooming Bouquet o are drept imagine pe Nathalie Portman, fiind descrisă de către creatorul său drept esență mătăsoasă, în care elementele prinicpale sunt trandafirul și bujorul. Parfumul începe cu un vârf proaspăt de mandarină siciliană, devine mai cald și mai catifelat prin acordurile de bujor, trandafir, împrospătate de piersică și caisă, pierzându-se apoi in baza senzuală de mosc.

Sticluța de parfum este o mică bijuterie, subliniind grația și feminitatea prin linile armonioase, fundița argintie li lichidul de culoare roz. Purtându-l, te vei simți feminină și elegantă, așa cum numai Dior o poate face, dar și plină de voie bună/

Principalul avantaj al parfumul Miss Dior Blooming Bouquet este reprezentat de prospețimea sa. Daca temperaturile scăzute de afară te-au facut să îți dorești un parfum care să anunțe primăvara, Miss Dior Blooming Bouquet este una din cele mai potrivite alegeri. Vei fi încântată de mixul plin de vibrație între esențele florale, aduse însă pe un plan jucăuș de noele de manfarină, piersică și caisă. Care subliniază frumusețea și catifelarea bujorului și a trandafirului. Este un parfum pe care îl poți purta fără grijă la birou, grație caracterului său lejer, aerat, ușor. Te va umple de bună dispoziție, accentundu-ți starea de voioșie, lipsită de griji, iar nuanțele sale roz, feminie și jucăușe îți vor aminti de primăvară. Reputația pozitivă a producătorului Dior este un alt motiv care poate decide achiziția.

Cel mai important dezavantaj al apei de toaletă Miss Dior Blooming Bouquet este dat de prețul extrem de ridicat. Moderația și persistența scăzută a notelor parfumui îl vor face să se estompeze extrem de repede, fiind mai degrabă un spray de corp decât un parfum în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă îți dorești o esență ușoară, lejeră, aerată, care să îți amintească de primpvară și sa te umple de bună dispoziție, îți recomandăm să testezi Miss Dior Blooming Bouquet.