Locul Şi Rolul Organizaţiilor Neguvernamentale Pe Piaţa De Servicii Sociale Din România [615356]
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Profesor coordonator:
Lect. Univ. Dr. Corina -Georgiana Antonovici
Masterand: [anonimizat]
2018
ȘCOALA NAȚ IONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
MANAGEMENTUL SECTORULUI PUBLIC IFR
LUCRARE DE DISERTAȚIE
LOCUL ȘI ROLUL ORGANIZAȚIILOR
NEGUVERNAMENTALE PE PIAȚA DE SERVICII
SOCIALE DIN ROMÂNIA
Profesor co ordonator:
Lect.Univ.Dr. Corina -Georgiana Antonovici
Masterand: [anonimizat]
2018
LISTĂ DE ABREVIERI
art. – articol
alin. – alineat
Ed. – editura
FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile
ibidem – în același loc /în aceeași lu crare
idem – trimitere la autorul/titlul deja citat mai sus (același)
lit. – litera
nr. – numărul
op. cit. – opera citată
O.G. – ordonanța Guvernului
ONG – Organizație neguvernamentală
p. – pagina
pct. – punct(ul)
INTRODUCERE 1
CAPITO LUL 1. Considerații generale privind organizațiile neguvernamentale 3
1.1. Definirea organizațiilor neguvernamentale
1.1.1. Principiile organizațiilor neguvernamentale
1.1.2. Tipuri de organizații neguvernamentale
1.2. Statutul juridic al organizații lor neguvernamentale
1.2.1. Înființarea organizațiilor neguvernamentale
1.2.2. Organizarea și funcționarea asociațiilor și a fundațiilor
1.2.3. Modificarea actului constitutiv și a statutului organizației
1.2.4. Recunoașterea organizației ca fiind de u tilitate publică
1.3. Mecanisme de finanțare a organizațiilor neguvernamentale 5
6
8
13
14
20
24
25
28
CAPITOLUL 2. Serviciile sociale în România 32
2.1. Definirea serviciilor sociale
2.2. Clasificarea serviciilor sociale
2.3. Furnizori de servici i sociale
2.4. Reglementarea serviciilor sociale
2.5. Rolul organizațiilor neguvernamentale pe piața de servicii sociale românești 32
34
39
42
44
CAPITOLUL 3. Contractarea serviciilor sociale de către organizațiile
nonguvernamentale. Studiu de caz
46
CONCLUZII 57
1
INTRODUCERE
Modificările permanente ce apar în mediu, generând în consecință noi nevoi
sociale sau agravarea celor existente deja, impun o continuă evaluare și reorientare a
activităților principalilor actori ai comunității către pr ioritățile momentului.
Organizațiile neguvernamentale sunt caracterizate printr -o mare mobilitate în
ceea ce privește modul și direcțiile lor de acțiune. Această mobilitate reprezintă
condiția lor de supraviețuire, atâta vreme cât funcționarea lor este dep endentă de o
corectă identificare a nevoilor în comunitate și de atragerea resurselor necesare pentru
abordarea acestor nevoi.
Dinamicitatea lor este relevantă în ceea ce privește capacitatea comunității de a
reacționa rapid la propriile sale nevoi, catali zând resurse de care administrația publică
nu dispune. În același timp, analiza direcțiilor de acțiune ale organizațiilor ar putea da
administrației publice semnale relevante privitoare la problemele pe care în viitorul
apropiat va trebui să le abordeze. O rganizațiile neguvernamentale pot juca un rol
fundamental în identificarea unor probleme ce ar putea fi trecute cu vederea de către
autoritățile publice, iar prin utilizarea resurselor umane proprii, a datelor locale și a
capacității lor organizatorice, el e pot monitoriza activitatea agențiilor publice și le pot
sprijini în realizarea obiectivelor lor.
Adeseori, ONG -urile pot acoperi anumite nevoi ale comunității, mai bine și
mai ieftin decât o poate face sectorul public (exemple frecvente sunt oferite în
domeniile asistenței grupurilor vulnerabile sau al managementului unor instituții de
asistență medicală).
În cadrul Capitolului 1, Considerații generale privind organizațiile
neguvernamentale, din lucrarea de față, se realizează o prezentare a trăsăturilor
sectorului neguvernamental, informații privind cadrul legal de funcționare a
organizațiilor neguvernamentale, finanțarea activităților asociațiilor și fundațiilor,
elemente ce țin de guvernanța internă și de organizare, relația cu statul și alte entități
din sfera publică.
Sectorul neguvernamental reunește caritatea, organizații filantropice și de
voluntariat dezvoltate pentru a asista membrii comunității sale. Acesta, își
concentrează atenția spre acordarea serviciilor care nu sunt furnizate corespunzător
sau nu sunt oferite deloc de sectorul public.
2
În Capitolul 2, Serviciile sociale în România se expune fenomenul serviciilor
sociale. Principalele domenii în care se dezvolt ă servicii sociale sunt: ocrotirea
sănătății, învățământul, activităț ile cultural -artistice, educația fizică și sportul,
transportul î n comun , etc. Gradul de dezvoltare a l serviciilor sociale este direct
proporțional cu nivelul economic de dezvoltare a l societății și cu importanța acordată
în politica de stat p roblemelor de asigurare a c ondițiilor de viață a populației și
reducerii inegalităț ilor sociale.
Capitolul 3, denumit Contractarea serviciilor sociale de către organizațiile
nonguvernamentale. Studiu de caz , prezintă Asociația Euro -Dezvoltare din Galați și
impactul pe care îl are ac easta asociație prin dezvoltarea serviciilor sociale și
acordarea de sprijin pentru persoanele cu dificultăți.
Un ONG este creat ori de câte ori este recunoscută nevoia de a rezolva o
anumită problemă sau situație și există un grup de oameni care doresc să acționeze
împreună pentru binele tuturor. Indiferent de numărul de membri și statutul juridic,
aceleași principii ghidează activitatea unei organizații non -guvernamentale: valorile și
credințele împărtășite în cadrul grupului, beneficiile rezultate din ac tivitate și
serviciile furnizate.
3
CAPITOLUL 1. Considerații generale privind organizațiile neguvernamentale
Apartenența noastră la o organizație sau alta de -a lungul vieții este inevitabilă,
practic, fiecare din noi fiind integrat, într -un fel sau altul, în diferite tipuri de
organizații. Integrarea într -o organizație provine chiar de la naștere, când omul devine
membru al unei familii, care, în esență reprezintă o organizație primară, urmând ca, în
cursul vieții, să intrăm în relații cu noi tipuri de organizații.
Dezvoltarea unei comunități este asigurată atunci când oamenii, membrii
comunității se preocupă de propria lor creștere și dezvoltare, sunt activi și dinamici și
își asumă responsabilități pentru îmbunătățirea vieții personale și comunitare1.
Avantajele care determină oamenii să se organizeze sunt că aceștia își pot
dezvolta și potența propriile capacități, devenind, astfel, mult mai eficie nți decât dacă
ar lucra singuri, apartenența individului la o organizație și, implicit, a cțiunea
concentrată a mai multor indivizi pentru realizarea unui scop comun creează
posibilitatea diviziunii muncii, se pot bucura de avantajele cunoașterii, astfel,
eforturile organizate fiind singura posibilitate de realizare a majorității lucrurilor de
către om.
Multiplicarea organizațiilor este una dintre caracteristicile domi nante ale vieții
sociale contemporane, omul contemporan fiind considerat un „om organizațional”.
Clasificarea organizațiilor începe cu separarea celor private (pentru profit sau al e
pieței) de cele publice, instituite de stat sau de gu vern, pentru elaborarea, promova rea
sau aplicarea propriilor politici . Așadar, putem distinge ca sec toare ale vieții sociale:
sectorul public și sectorul privat, care de cele mai multe ori, se interfer ează,
păstrându -și, îns ă, distincția sau specificul2.
La începutul secolului nostru, cele două sectoare, neguvernamental (voluntar)
și de stat, au devenit suficient de dezvoltate pentru a fi formulat un set de principii
referitoare la o divizare funcțional ă a responsabilității între stat și voluntariat.
A fost respinsă teoria sectoarelor care se exclud reciproc, conform căreia,
caritatea privată are valoare mai mare și se concentre ază asupra sprijinirii celor
merituoși, în timp ce ajutorul celor lip siți de merite l e revenea autorităților locale.
1 Asociația Română De Dezvoltare Comunitară, Management și planificare strategică pentru ONG,
2004, p. 19.
2 Jura Cristian, Rolul organizațiilor nonguvernamentale pe plan internațional , Ed. All beck, București,
2003, p. 10.
4
În locul acestei teorii, s -a propus aceea a completării serv iciilor de b ază ale
statului, care asigură un standard minim de viață pentru toți, cu aportul organizațiil or
voluntare. Aceasta a deveni una dintre bazele c onceptului, l arg acceptat astăzi, al
parteneriatului dintre stat și sectorul nonguvern amental.
Această diferențiere clasică este reflectată în sistemul juridic continental prin
existența a două ramuri de drept: drept privat si drept public dar, cu trecerea timpului
această diferențiere s -a dovedit a fi perimată.
În societățile moderne , în a doua jumătate a secolului a l XX -lea, s -a produs
fenomenul denumit „revoluția globală a asociativității”, care a generat dezvoltarea
unui al treilea sector , sectorul non profit, un sector care nu urmărește obținerea
profitului, având implicații p rofunde în domeniul organizării sociale și în proiectarea
și funcționarea unor noi strategii de guvernare.
În fapt, sectorul nonprofit nu re prezintă o noutate absolută în sistemul de
organizare a vieții sociale, existența sa fiind cunoscută, de cel puțin patru secole, sub
forma activităților desfășurate de biserică, instituțiile filantropice sau de ca ritate,
asociațiile de ajutor r eciproc, școlile priv ate, etc. Noutatea se referă la afirmarea din
ce în ce mai puternică și chiar la impunerea acestui sector, nu numai ca o entitate
distinctă a vieții organizaționale, dar chiar și ca o alternativă de schimbare și
perfecționare a vieții sociale .
Evoluția sectorului nonprofit din România s e concentrează pe o structură
ambivalentă care surprinde relația dintre dezvoltarea statului și sectorul voluntar. În
vreme ce statul român se caracteriză printr -o slabă dezvoltare în perioada modernă
timpurie același lucru se putea afirma și despre instit uțiile filantropice, dar după 1864,
când instituțiile și implicarea statului au crescut sectorul al treilea a rămas în
continuare insuficient dezvoltat. În perioada interbelică protecția socială și
organizațiile nonguvernamentale au cunoscut o dezvoltare a ccentuată, aceasta fiind
stopată în perioada comunistă de implicarea instituțiilor statului în asigurarea unor
servicii care erau până în acel moment furnizate de ONG -uri. După 1989 statul a
renunțat la pretențiile sale autoritariste iar dezvoltarea sector ului neguvernamental a
fost reluată.
5
1.1. Definirea organizațiilor neguvernamentale
Termenul ONG – organizație neguvernamentală (care presupune o mobilizare
cu caracter privat a cetățenilor, pentru diverse cauze sociale) – a fost utilizat pentru
prima dat ă în art. 71 din Carta Națiunilor Unite (1945)3, care vizează recunoașterea
„statutului consultativ” pentru organizațiile neguvernamentale naționale și
internaționale . În 1948, s -a acceptat participarea ONG -urilor la programele ONU .
Astăzi, ONG ‐urile promo vează idei noi, energizează comunitatea internațională cu
privire la problem ele de zi cu zi, au abilitățile și cunoștințele de care Națiunile Unite,
statele membre și comunitățile locale au nevoie pentru a‐și continu a activitatea, la
nivel politic și opera țional.
Deși sunt multe definiții pentru organizațiile neguvernamentale, majoritatea
oamenilor este de acord că un ONG poate fi descris ca orice organizație al cărei
control este extern și își dezvoltă propriile mecanisme de funcționare. Gerald Clark
definește ONG‐ul ca fiind o organizație nonprofit cu inițiative private care au un
caracter legal distinct și care vizează interesul public4.
Denumirea de „organizație neguvernamentală – ONG” nu se regăsește ca atare
în reglementările oficiale din România. Re cunoașterea și identificarea unei organizații
ca aparținând sectorului neguvernamental se realizează prin recursul la analiza
principalelor note caracteristice, specifice ONG ‐urilor.
În spațiul românesc, organizație neguvernamentală sau organizație nonprof it,
organizație a societății civile, fără scop patrimonial sau fără scop lucrativ sunt
sintagme care, de cele mai multe ori, desemnează același univers de entități legale, dar
a căror circumstanțiere precisă variază în funcție de particularitățile contextu lui în
care sunt folosite. Astfel, din perspectiva Codului Fiscal5, Art. 7, punctul 24
organizația nonprofit este „ orice asociație, fundație, casă de ajutor reciproc sau
federație înființată în România” , pe când reglementarea generală a finanțărilor
neramb ursabile din fonduri publice alocate pentru activităț i nonprofit de interes
general este aplicabilă numai asociațiilor sau fundațiilor constituite conform legii.
3 ART. 71 Consiliul Economic și Social va putea lua orice măsuri potrivite pentru consultarea
organizațiilor neguvernamentale care se ocupă cu probleme de competența sa. Aceste măsuri se pot
aplica unor organizații internaționale și, daca este cazul unor organizați i naționale, după consultare cu
Membrul Națiunilor Unite interesat în aceasta.
4 Asociația pentru Dezvoltare și Promovare socio ‐economică , Organizațiile Neguvernamentale și
Economia Socială Manual de Intervenție, Ed. Expert, București, 2011, p. 25.
5 Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial 688 din 10.09.2015.
6
Un ONG este creat ori de câte ori este recunoscută nevoia de a rezolva o
anumită problemă sau situație și există un grup de oameni dispuși să acționeze
împreună pentru binele general . Indiferent de numărul de membri și de statutul
juridic, aceleași principii ghidează activitatea unei organizații neguvernamentale:
valorile și convingerile comune în cadrul grupului, beneficiile rezultate din activitatea
și serviciile furnizate.
Așadar, ONG înseamnă orice organizație independentă, nonpartizană, o
trăsătură specifică fiind participarea voluntară, compus în întregime din oameni cu
opinii variate care ofe ră, într‐un cadru caritabil, servicii de informare și conștientizare,
precum și de suport și sprijin social , propulsând societatea civilă . Sensurile multiple
ale ONG‐urilor constituie forța lor proprie: domeniile de acțiune nu sunt deconectate
între ele, d impotrivă, se întrepătrund, fiind complementare și capabile să creeze un
cadru solid în societate în ansamblu.
1.1.1. Principiile organizațiilor neguvernamentale
Organizațiile neguvernamentale sunt structuri instituționalizate de natură
privată ce pot activa f ie ca grupuri informale, fie ca persoane juridice, și care sunt
independente în raport cu orice autoritate publică. Ele nu urmăresc nici accesul la
puterea politică și nici obținerea de profit6.
Caracteristicile comune cele mai reprezentative după care o entitate a
economiei sociale poate fi identificată ca fiind o organizați e neguvernamentală sunt
următoarele criterii :
1. să fie organizată, în sensul în care funcționarea sa nu se bazează pe o
manifestare spontană, necoordonată și se concretizează într -o stru ctură formală,
trebuie să aibă scopuri explicite și o structură care să permită dezvoltarea internă și
dialogul cu alte instituți i, să fie înregistrată juridic și să aibă statut juridic separat,
respectiv este persoană juridică;
2. să fie privată, în sensul î n care este separată de Stat, nu este parte din sistemul
de autorități și instituții publice, este o persoană juridică de drept privat , fiind
constituită pe baza exercitării dreptului la libera inițiativă și libera asociere ;
6 Agenția pentru Informarea și Dezvoltarea Organizațiilor Neguvernamentale, Organizații
neguvernamentale Ghid practic, Ed. Brumar, Timișoara, 2002, P. 9.
7
3. să fie capabilă să ia decizii î n mod autonom (self -governing), în sensul în care
are propriile organe de conducere și administrare , obiectivele proprii ale organizației
sunt stabilite de membrii acesteia și nu depinde de interesele unei alte entități legale,
cu alte cuvinte organizația are capacitatea de a -și asuma decizii privind funcționarea
internă sau relațiile cu alte instituții ;
4. să nu distribuie eventualul profit care rezultă din activitatea sa către membri,
fie ei asociați sau fondatori; această constrângere nu înlătură posibilita tea unei
organizații neguvernamentale de a desfășura activități economice, dar o obligă ca
eventualul surplus obținut să îl folosească pentru realizarea scopului și obiectivelor
pentru care s -a constituit;
5. să aibă caracter voluntar, respectiv să fie rezult atul unei inițiative de asociere
pornită din voința membrilor fondatori, iar calitatea de membru asociat să nu își aibă
izvorul într -o obligație legală, ci în voința proprie. În egală măsură, această
caracteristică este completă atunci când organizația reu șește să atragă contribuții
voluntare în bani sau în natură.
Se consideră că principiul fundamental al unei organizații neguvernamentale
se referă la scopul definitoriu al serviciului oferit societății în ansamblu. Astfel,
fiecare organizație neguvernament ală din societatea civilă are misiunea de a mobiliza
sprijin adecvat, de a influența guvernele, organizațiile și corporațiile internaționale, de
a colecta fonduri, de a educa publicul, de a repartiza resursele și de a reprezenta
membrii, beneficiarii, dona torii și actorii cei mai importanți din comunitate. Prin
realizarea acestui rol extins, o organizație neguvernamentală va atinge obiective
publice sau va contribui la capitalul social al comunității, promovând în același timp o
cauză ce îi asigură continui tatea în acțiunile sale. Responsabilitatea fundamentală a
unei organizații neguvernamentale este de a ‐și coordona acțiunile într ‐un mod
neconflictual pentru a nu afecta oamenii, comunitățile și resursele naturale utilizate7.
În același timp, pentru ca o or ganizație neguvernamentală să rămână atașată
misiunilor și serviciilor oferite, ar trebui să fie deschisă și transparentă față de:
misiune și obiective; valori și principii; administrare proprie; activități proprii;
mijloacele necesare atingerii obiectivel or.
Aceste caracteristici trebuie să fie prezente de ‐a lungul întregii existențe a
entității care dorește să fie clasificată drept organizație neguvernamentală. O
7 Asociația pentru Dezvoltare și Promovare socio ‐economică , op. cit., p. 82.
8
organizație neguvernamentală prezintă în mod transparent toate legăturile juridice,
organizaț ionale și financiare cu corporații, guverne și alte structuri ce pot afecta
intențiile, activitățile și impactul său.
1.1.2. Tipuri de organizații neguvernamentale
Prima legiferare a asociațiilor și fundațiilor a avut loc în România în anul 1924
prin Legea nr. 21/1924, cunoscută și sub denumirea de Legea Mârzescu, considerată
la timpul său una dintre cele mai moderne legi din Europa. Neabrogată expres în
timpul regimului comunist, ea a fost reactivată după 1990 fiind singura referință
legislativă care permitea înființarea legală a organizațiilor neguvernamentale. Lipsa de
aplicabilitate de facto a sa în perioada comunistă a determinat practic o suprimare a
inițiativei de asociere, dar și o eliminare totală din materia dreptului pentru studenți și
practicieni, ge nerând astfel în primii ani după 1990 o multitudine de confuzii în
aplicarea sa8.
La 10 ani după 1990, timp în care s -a reușit formarea unei practic i
judecătorești în materia înfi ințării ONG -urilor , a fost adoptat prin ordonanță de g uvern
un nou act normat iv O.G. 26/20009. Ordonanța consacră capitole distincte asociațiilor
și fundațiilor, pornind de la definițiile și rațiunea lor pentru înființare, cu o trecere prin
toate etapele existenței unei organizații, respectiv înființare, organizare și funcționare,
precum și dizolvarea și lichidarea.
În România, formele juridice sub care se pot constitui organizații tipice
neguvernamentale sunt: asociații, fundații și uniunile acestora, a căror denumire legală
este de federații.
Acestor structuri li se alătură asoci ațiile de pensionari10, casele de ajutor
reciproc ale salariaților11, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor12, obștile și
composesoratele13, aceste organizații fiind numite atipice . Toate împărtășesc aceeași
8 Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, România 2010. Sectorul neguvernamental ‐ profil,
tendințe, provocări, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, București, 2010, p. 13 -14.
9 Ordonanța Guvernului 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial 39
din 31 ianuarie 2000 .
10 Legea nr. 502 din 17 noiembrie 2004 privind asociațiile pensionarilor.
11 Legea nr. 122 din 16 octombrie 1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale
salariaților și al uniunilor acestora.
12 Legea nr. 540 din 27 septembrie 2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor.
13 Sediul materiei în ceea ce privește regimul juridic al acestor forme de asociere se află în Legea
nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de propriet ate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,
9
lege cadru, la care se adaugă norme speciale, care definesc particularitățile fiecărui tip
de structură în parte.
Din perspectiva unei înțelegeri extinse a sectorului neguvernamental, prin
includerea și a acelor forme care derivă din incidența termenilor de economie socială
sau întreprinderi sociale, se cuvine să menționăm aici și:
asociațiile de proprietari – structuri asociative constituite pentru administrarea
și gestionarea proprietății comune, prezente în majoritate covârșitoare în imobilele
constituite din mai multe proprietăți individuale,
asoci erile în agricultură – pentru care legea menționează expres că “nu au
caracter comercial” , sunt conduse după principiul “un asociat, un vot”, dar distribuie
profit ,
și asociațiile salariaților înființate în baza Programului acționarilor salariați,
care s -au constituit în procesul de vânzare a întreprinderilor de stat către salariații
organizați în asociații, în contextul privatizării de tip MEBO (Management Employees
Buyout – vânzarea salariați și management) din perioada 1993 – 2000.
Începând cu anul 2015, România are o lege14 a economiei sociale care are
menirea de a contura mai precis cadrul conceptual aplicabil acelui segment de entități
care s -a afirmat în ultimele decade fie alăturându -se celui de -al treilea sector (cum ar
fi cooperativele și întreprind erile sociale, casele de ajutor reciproc ale salariaților sau
pensionarilor), fie reafirmându -și rolul de contributor semnificativ la rezolvarea unor
probleme sociale (asociațiile și fundațiile cu activitate economică). Acestora din urmă
le-a fost de altfe l recunoscut statutul de întreprindere și la nivel normativ în anul 2014,
când legiuitorul român le -a introdus în sfera de aplicare a legii privind stimularea
înființării și dezvoltării înt reprinderilor mici și mijlocii15.
Asociația este constituită de 3 sa u mai multe persoane care, pe baza unei
înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele
sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor
colectivități sau, după caz, în interesu l lor personal nepatrimonial. Asociația este
expresia libertății de asociere, dar și un mijloc eficace de exercitare a libertății de
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cât și în
Ordonanța Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații.
14 Legea nr. 219 din 23 iulie 20 15 privind economia socială.
15 Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, România 2017. Sectorul neguvernamental – profil,
tendințe, provocări, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, București, 2017, p. 13.
10
exprimare, ea permițând membrilor să ia atitudine în chestiuni de interes public sau de
interes pentru comunitatea/ grupul membrilor săi.
Fundația este, din punct de vedere legal, subiectul de drept înființat de 1 sau
mai multe persoane care constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și
irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectiv ități.
Activul patrimonial inițial al fundației trebuie să includă bunuri în natură sau în
numerar, a căror valoare totală să fie de cel puțin 100 de ori salariul minim brut pe
economie16, la data constituirii fundației.
Diferența fundamentală dintre cele d ouă tipuri de entități rezidă în faptul că, în
timp ce asociația este o sumă de voințe afectată realizării unui scop, fundația
reprezintă un patrimoniu afectat realizării unui scop, cu toate consecințele ce decurg
din aceasta, respectiv existența membrilor (în cazul asociației) și a unor cerințe
diferite pentru înființarea persoanei juridice, a unei structuri diferite a organelor de
conducere și administrare, precum și a unora dintre condițiile de dizolvare și
lichidare17.
Tabelul de mai jos face o trecere î n revistă a principalelor caracteristici ale
asociațiilor și fundațiilor, reliefând în egală măsură și principalele asemănări și
deosebiri18:
Asociație Fundație
1. Dobândirea
personalității juridice se
face printr -o procedură
judiciară. Da Da
2. Est e persoană juridică
de drept privat. Da Da
3. Există un număr minim
de membri fondatori. Da (3 membri fondatori) Nu
4. Există un nivel minim al
patrimoniului inițial. Da (minim 200 lei) Da (100 de salarii minime
brute pe economie)
5. Există mem bri/ Adunare
generală Da Nu
6. Conducerea este
asigurată de un organ
deliberativ. Da (Adunarea generală) Da (Consiliul Director)
16 Începând cu 1 februarie 2017, salar iul minim brut este de 1450 lei.
17 FDSC, 2017 , p. 14.
18 Ibidem, p. 15.
11
Asociație Fundație
7. Conducerea și
administrarea este
asigurată de același organ
deliberativ. Nu (Consiliul Director
asigură punerea în execuție
a hotărârilor Adunării
Generale) Da (cu precizarea că
Consiliul Director poate
delega punerea în execuție
a hotărârilor sale către un
nivel executiv, instituit
însă nu în baza legii, ci la
inițiativa sa).
8. Sursele de venituri
identificate de lege sunt
aceleași. Da Da (cu excepția cotizațiilor
care există numai în cazul
asociațiilor)
9. Există posibilitatea
legală de a desfășura
activități economice. Da Da
10. Există obligativitatea
controlului financiar
intern, prin prezența
instituției cenzorului. Da (pentru asociații cu un
număr de membri mai
mare de 15 este obligatorie
constituirea unei Comisii
de Cenzori, formată
dintr -un număr impar de
membri) Da
Asocierea dintre două sau mai multe asociații sau fundații întâlnite sub diverse
denumiri – uniuni, federații, coaliții – este totuși reținută de lege19 sub denumirea de
federație . Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în
aceleași condiții precum cele prevăzute pentru asociațiile fără scop patrimonial.
Asociațiile sau fundațiile care constituie o federație își păstrează propria personalitate
juridică, inclusiv propriul patrimoniu. Uniunile sunt persoane juridice înregistrate
conform Legii 21/1924, vechea lege a asociațiilor și fundațiilor (abrogată odată cu
adoptarea O.G. 26/2000 ) care precizează că „două sau mai multe persoane juridice se
vor putea constitui în uniuni sau federații“.
Toate organizațiile neguvernamentale cu personalitate juridică de tipul celor
de mai sus, înregistrate în România, se reg ăsesc în Registrul Național ONG la
Ministerul Justiției.
19 O.G. 26/2000 Art. 35 alineatul (1) „ Două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui în
federație.”
12
Numărul de organ izații din Registrul Național ONG
Tip de organizație Data ultimei actualizări 3 mai 2017
Asociații 82 571
Fundații 18 761
Federații 1 347
Uniuni 732
Persoane juridice străine/ Neprecizate 98
Total 103 509
Sursa: http://www.just.ro/registrul -national -ong/
Dimensiunea sectorului neguvernamental din România și dinamica acestuia
sunt evidențiate utilizând singura sursă oficială de date la nivel național – Registrul
Național ONG admi nistrat de Ministerul Justiției, în care regăsim totalitatea
organizațiilor neguvernamentale înregistrate, precum și modificări apărute în existența
acestora .
Sursa: http://www.just.ro/registrul -national -ong/
Cele mai multe organizații constituite în R omânia sunt asociații. În timp ce
numărul asociațiilor este un indicator al asociativității, solidarității, spiritului de
întrajutorare, numărul fundațiilor este un indicator al filantropiei, a dorinței de a face
bine, de a -i ajuta pe ceilalți, dar și a ex istenței resurselor financiare necesare, căci
80% 18% 1% 1% 0% Ponderea pe tipuri a ONG -urilor din România
Asociații Fundații Federații Uniuni Persoane juridice străine/Neprecizate
13
fundațiile înseamnă, în principal, afectarea unui patrimoniu în mod permanent și
irevocabil realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar20.
1.2. Statutul juridic al organizațiilor neguvernamental e
Statutului juridic al ONG -urilor poate fi înțeles, în linii generale, ca totalitatea
normelor juridice care reglementează organizarea și funcționarea acestora, condițiile
pe care trebuie să le întrunească, drepturile, obligațiile de care dispun în proce sul de
realizare a misiunii lor, garanțiile juridice de realizare a acestora, precum și formele
de răspundere ce pot surveni în caz de încălcare a legii. Statutul juridic al ONG -urilor
determină, în esență, locul și rolul acestor organizații ca subiecți de drept în sistemul
relațiilor sociale, precum și caracterul relațiilor lor cu cetățenii, cu statul și autoritățile
acestuia.
Cel mai adesea, organizațiile funcționează ca persoane juridice distincte, dar,
în raport cu cadrul juridic și practica din România , ca și din majoritatea țărilor lumii,
funcționarea lor este posibilă și fără ca ele să aibă personalitate juridică, caz în care
responsabilitatea juridică a acțiunilor realizate se răsfrânge în mod personal asupra
membrilor. În acest sens, art. 5 alin. (2 ) din Ordo nanța Guvernului nr. 26/2000 cu
privir e la asociații și fundații dispune: „În temeiul dreptului constituțional la asociere,
persoanele fizice se pot asocia fără a constitui o persoană juridică atunci când
realizarea scopului propus permite aceast a.”
Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 tratează în art. 4721 și art. 4822 explicit
posibilitatea desfășurării de activități economice de către asociații și fundații, fiind o
prevedere îndelung așteptată de către acestea, în condițiile în care, pe de o parte,
majoritatea donatorilor sunt deosebit de interesați de durabilitatea oricărui demers pe
care îl finanțează, iar posibilitatea de a desfășura activități economice reprezintă o
premisă general acceptată și deja o tendință de dezvoltare a sectorului
neguvernam ental, iar, pe de altă parte, autoritățile publice cu rol de control financiar –
fiscal aveau interpretări diferite față de tipul acesta de activități.
20 FDSC, 2010 , p. 21.
21 „Asociațiile și fundațiile pot înființa societăți comerciale. Dividendele ob ținute de asociații și
fundații din activitățile acestor societăți comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleași societăți
comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului asociației sau fundației.”
22 „Asociațiile și fundațiile pot desfășura orice alte activități economice directe, dacă acestea au
caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice.”
14
1.2.1. Înființarea organizațiilor neguvernamentale
Atât asociația23, cât și fundația24 se înființează printr -o pro cedură judiciară
care este precedată de o etapă pregătitoare, pre -judiciară, în cadrul căreia:
1. Se identifică denumirea asociației sau fundației prin verificarea disponibilității
sale în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor din cadrul Ministerului Justiție i și se
obține înscrisul doveditor; O serie de interdicții cu privire la denumirea pe care
fondatorii pot să o aleagă au fost introduse în 2014; astfel, pe lângă interdicțiile uzuale
care țin de alegerea unei denumiri identice sau asemănătoare cu a altei p ersoane
juridice fără scop patrimonial, este interzisă utilizarea în denumire a unor sintagme
sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor auto rități sau instituții
publice.
Acesta este primul pas de făcut, întrucât în actul constitutiv și în statut trebuie
menționată denumirea organizației. Or, în situația în care ar putea exista probleme
legate de denumire (de exemplu, denumirea să aparțină unei alte organizații deja
înființate sau să fie apropiată până la confuzie cu o altă denumire) est e de preferat ca
acestea să fie rezolvate înainte de adoptarea și autentificarea/atestarea actului
constitutiv și a statutului.
Dovada disponibilității de denumire se eliberează de Ministerul Justiției dacă
din verificările pe care le efectuează rezultă că denumirea nu aparține unei alte
organizații și nu produce confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice
de interes național ori local, precum și, în anumite cazuri, dacă există acordul
prealabil al Secretariatului General al Guvernului.
În cazul în care condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite, Ministerul
Justiției va emite un refuz motivat al eliberării disponibilității de denumire. În funcție
de motivul invocat în refuz, va trebui formulată o nouă cerere, cu o denumire care să
nu mai ridice probleme.
23 Art. 4 din O .G. nr. 26/2000 prevede: „Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai
multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția
materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al
unor colectivități sau, după caz, în interesul lor person al nepatrimonial.”
24 Art. 15 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000 prevede: „Fundația este subiectul de drept înființat de una sau
mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un
patrimoniu afectat, în mod per manent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după
caz, al unor colectivități.”
15
2. Se identifică sediul organizației și se întocmește înscrisul doveditor p entru
viitorul sediu.
Sediul organizației poate fi stabilit ori la domiciliul unuia dintre asociați, ori la
o altă adresă, dovada acestuia putându -se face prin act ul de vânzare -cumpărare a
imobilului cu destinație de sediu (caz rar, în practică) sau prin contractul de închiriere
a spațiului respectiv ori prin contractul de comodat privind acel spațiu.
Contractul de comodat presupune dreptul de a folosi spațiul fără plata unei
chirii (folosința gratuită) și prezintă avantajul că este suficient să fie semnat de ambele
parți, nefiind necesară autentificarea sa.
3. Se constituie patrimoniul inițial și se obține dovada valorii acestuia.
Patrimoniul inițial al asociației nu poate fi mai mic de 200 lei și este alcătuit
din aportul în natură și/sau în bani al asociaților. În cazul aportului în natură, constând
în bunuri imobile, forma autentică a actului constitutiv și a statutului este
obligatorie25.
Patrimoniul inițial al funda ției trebuie să includă bunuri în natură sau în
numerar, a căror valoare totală să fie de cel puțin 100 de ori salariul minim brut pe
economie, la data constituirii fundației26.
4. Se redactează actul constitutiv și statutul .
Actul constitutiv al asociației trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub
sancțiunea nulității absolute27:
a) datele de identificare a membrilor asociați: numele sau denumirea și, după
caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului propus;
c) denumirea asociației;
d) sediul asociației;
e) durata de funcționare a asociației – pe termen determinat, cu indicarea
expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al asociației; activul patrimonial nu poate fi mai m ic de
200 lei și este alcătuit din aportul în natură și/sau în bani al asociaților. În cazul
aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a actului constitutiv și
a statutului este obligatorie;
25 Art. 6 alin. (2) lit. f) din O .G. nr. 26/2000.
26 Art. 15 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
27 Art. 6 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
16
g) componența nominală a celor dintâi orga ne de conducere, administrare și
control ale asociației;
h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfășoare procedura de
dobândire a personalității juridice;
i) semnăturile membrilor asociați.
Statutul asociației trebuie să cuprindă în mod o bligatoriu, sub sancțiunea
nulității absolute28:
a) datele de identificare a membrilor asociați: numele sau denumirea și, după
caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea voinței de asociere și precizarea scopului propus;
c) denumirea asociației;
d) sediul asociației;
e) durata de funcționare a asociației – pe termen determinat, cu indicarea
expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al asociației; activul patrimonial nu poate fi mai mic de
200 lei și este alcă tuit din aportul în natură și/sau în bani al asociaților. În cazul
aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a actului constitutiv și
a statutului este obligatorie;
g) destinația bunurilor, în cazul dizolvării asociației, cu respecta rea
dispozițiilor art. 60. În caz de dizolvare, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot
transmite către persoane fizice, ci doar către persoane juridice de drept privat sau de
drept public cu scop identic sau asemănător, conform procedurii prevăzute î n statut.
Dacă în statut nu se prevăd destinatarii bunurilor în caz de dizolvare și procedura de
transmitere, se intră într -o procedură de atribuire a acestor bunuri, prin intermediul
instanței;
h) precizarea scopului și a obiectivelor asociației;
i) modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat;
j) drepturile și obligațiile asociaților;
k) categoriile de resurse patrimoniale ale asociației;
l) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale asociației;
m) semnăturile membrilor as ociați.
28 Art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000.
17
Membrii asociați încheie actul constitutiv și statutul asociației, în formă
autentică sau atestată de avocat.
Actul constitutiv al fundației cuprinde în mod obligatoriu, sub sancțiunea
nulității absolute29:
a) datele de identificare a fondatorului s au, după caz, a fondatorilor: numele
sau denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundației;
c) denumirea fundației;
d) sediul fundației;
e) durata de funcționare a fundației – pe termen determinat, cu indicarea
expresă a termenulu i sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al fundației;
g) componenta nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și
control ale fundației ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoane le împuternicite să desfășoare procedura de dobândire
a personalității juridice;
i) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
Statutul fundației trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea
nulității absolute30:
a) datele de identi ficare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele
sau denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundației;
c) denumirea fundației;
d) sediul fundației;
e) durata de funcționare a fundației – pe termen determinat, cu indica rea
expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul inițial al fundației;
g) destinația bunurilor, în cazul dizolvării fundației, cu respectarea
dispozițiilor art. 60;
h) explicitarea scopului și a obiectivelor fundației;
i) cat egoriile de resurse patrimoniale ale fundației;
j) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale fundației;
29 Art. 16 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
30 Art. 16 alin. (3) din O .G. nr. 26/2000.
18
k) procedura de desemnare și de modificare a componentei organelor de
conducere, administrare și control, pe parcursul existenței fundației;
l) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.
Fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv și statutul
fundației, în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute31.
5. Se obține cazierul fiscal pentru fiecare d in membrii fondatori.
Prezentarea cazierului fiscal al fiecărui asociat sau membru fondatori este
obligatorie la solicitarea înscrierii noilor asociații și fundații în Registrul asociațiilor și
fundațiilor.
6. Se plătesc taxele de timbru și timbrul judiciar.
Numărul minim de membri pentru înființarea unei asociații este de trei
(persoane fizice sau juridice, române sau străine). În cazul fundației, numărul minim
se reduce la o persoană.
Pentru a dobândi personalitate juridică, organizația trebuie înscrisă în R egistrul
asociațiilor și fundațiilor de la judecătoria în a cărei rază teritorială urmează să -și aibă
sediul .
În acest scop, la judecătorie trebuie depusă o cerere tip, la care se anexează
toată formularistica obținută până în acel moment, și anume: a ctul constitutiv ;
statutul; d ovada sediului (contractul de închiriere/comodat pentru noul sediu și actul
de proprietate al imobilului închiriat/folosit gratuit) ; dovada patrimoniului (extrasul de
cont, pentru aportul în numerar); c ertificatul de cazier fiscal p entru fiecare
asociat/fondator ; dovada disponibilității de denumire; d ovada achitării taxei de timbru
și a timbrului judiciar.
La instanță, procedura este necontencioasă (neconflictuală, în sensul că nu se
rezolvă un conflict de interese/drepturi, ci se v erifică doar îndeplinirea unor condiții
legale ).
În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere și a documentelor
judecătorul desemnat de președintele instanței verifica legalitatea acestora și dispune,
prin încheiere, înscrierea asociației în R egistrul asociațiilor și fundațiilor32.
În cazul în care cerințele legale pentru constituirea asociației nu sunt
îndeplinite, judecătorul, la expirarea termenului de 3 zile de la depunerea cererii, îl va
31 Art. 16 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000.
32 Art. 8 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
19
cita, în camera de consiliu, pe reprezentantul asocia ției, punându -i în vedere, în scris,
să remedieze neregularitățile constatate.
Dacă neregularitățile constatate privesc dispozițiile art. 40 alin. (2) din
Constituție33, pentru termenul fixat va fi citat și parchetul de pe lângă instanța
sesizată, căruia i se vor comunica, în copie, cererea de înscriere, împreună cu actul
constitutiv și statutul organizației. În acest caz punerea concluziilor de către procuror
este obligatorie.
În situația în care, la termenul fixat, neregularitățile sunt înlăturate,
judecăt orul, ascultând și concluziile procurorului, dacă este cazul, va lua act despre
aceasta prin încheiere, dispunând înscrierea organizației în Registrul asociațiilor și
fundațiilor.
În cazul în care neregularitățile nu au fost înlăturate sau, deși legal cita t,
reprezentantul asociației lipsește în mod nejustificat, judecătorul va respinge cererea
de înscriere prin încheiere motivată.
Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse
numai apelului.
În cazul în care procurorul nu a p articipat la soluționarea cererii, parchetului
pe de lângă instanța sesizată i se vor comunica și copii de pe actul constitutiv și de pe
statutul asociației, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de
înscriere, după caz.
Termenul de apel este de 5 zile și curge de la data pronunțării, pentru cei care
au fost prezenți, și de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.
Apelul se soluționează cu citarea părților, în camera de consiliu, de urgență și
cu precădere.
Înscrierea în Regis trul asociațiilor și fundațiilor, se efectuează în ziua
rămânerii definitive a încheierii de admitere, eliberându -se, la cerere, reprezentantului
asociației sau mandatarului acesteia un certificat de înscriere care va cuprinde:
denumirea asociației, sediul acesteia, durata de funcționare, numărul și data înscrierii
în Registrul asociațiilor și fundațiilor34.
33 Art. 40 alin. 2 din Constituție prevede: „Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a
suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.”
34 Art. 12 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000.
20
1.2.2. Organizarea și funcționarea asociațiilor și a fundațiilor
Organizația își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele
sale. Act ele juridice făcute de organele asociației/fundației, în limitele puterilor ce le –
au fost conferite prin statut, sunt actele persoane i juridice însăși .
Raporturile dintre asociație/fundație și cei care alcătuiesc organele sale sunt
supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s -a prevăzut altfel prin statut.
Organele asociației sunt: adunarea generală; consiliul director; cenzorul sau,
după caz, comisia de cenzori35.
Organele fundației sunt: consiliul director; cenzorul sau, după caz, comisia de
cenzori.
Se observă că, în cazul fundației, nu există adunarea generală (ca în cazul
asociației). Aceasta deoarece fondatorul (după caz, fondatorii) nu devine și membru al
fundației; de la data constituirii acesteia, fondatorul devine străin de fundație: n u mai
poate revoca actul constitutiv, nu poate modifica durata de funcționare, nu poate
hotărî absorbția sau fuzionarea fundației cu alte entități, nu poate hotărî
dizolvarea/lichidarea fundației.
Adunarea generală a asociației este organul de conducere, a lcătuit din
totalitatea asociaților36 și are următoarele competențe37:
a) stabilirea strategiei și a obiectivelor generale ale asociației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului contabil;
c) alegerea și revocarea membrilor consiliul ui director;
d) alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de
cenzori;
e) înființarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv și a statutului;
g) dizolvarea și lichidarea asociației, precum și stabilirea destinației bunuril or
rămase după lichidare;
h) orice alte atribuții prevăzute în lege sau în statut, inclusiv schimbarea
sediului (dacă în statut nu s -a prevăzut expres că schimbarea sediului se decide de
consiliul director) .
35 Art. 20. din O .G. nr. 26/2000.
36 Art. 21 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000.
37 Art. 21 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
21
Adunarea generală se întrunește cel puțin o dată pe an și are drept de control
permanent asupra executării bugetului și asupra membrilor consiliului director38.
Regulile privind organizarea și funcționarea adunării generale trebuie stabilite,
cât mai exact și mai detaliat, prin statut39.
Asociatul care, î ntr-o anumită problema supusă hotărârii adunării generale,
este interesat personal sau prin soțul sau, ascendenții sau descendenții săi, rudele în
linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la
deliberare și ni ci la vot40.
Hotărârile luate de adunarea generala în limitele legii, ale actului constitutiv și
ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la
adunarea generală sau au votat împotrivă.
Hotărârile adunării general e, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor
cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care
au lipsit de la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze
aceasta în proces ul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat
cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.
În acest sens, membrul asociat va formula o cerere de anulare a hotărârii
adunării generale, pe care o va adres a judecătoriei în circumscripția căreia asociația își
are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai apelului .
Consiliul director al asociației asigură punerea în executare a hotărârilor
adunării generale. El poate fi alcătuit și din persoane din afara asociației, dar numărul
lor nu poate depăși 25% din componența sa41. Competențele consiliului director
sunt42:
a) prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară,
executarea bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil, pro iectul bugetului de
venituri și cheltuieli și proiectul programelor asociației;
b) încheie acte juridice în numele și pe seama asociației;
c) aprobă organigrama și politica de personal ale asociației, dacă prin statut nu
se prevede altfel;
38 Art. 21 alin. (4) din O .G. nr. 26/2000.
39 Art. 21 alin. (5) din O .G. nr. 26/2000.
40 Art. 22 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000.
41 Art. 24 ali n. (1) din O .G. nr. 26/2000.
42 Art. 24 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
22
d) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de adunarea
generală (de exemplu, decide schimbarea sediului, dacă s -a prevăzut expres în statut
că are această atribuție).
Ca și în cazul adunării generale, regulile generale privind organizarea și
funcționarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director își poate
elabora un regulament intern de funcționare.
Consiliul director al asociației poate împuternici una sau mai multe persoane
cu funcții executive, inclusiv persoane care n u au calitatea de asociat ori sunt străine
de asociație, pentru a încheia acte juridice în numele și pe seama asociației sau pentru
a îndeplini orice alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală43.
Deciziile consiliului director, co ntrare legii, actului constitutiv sau statutului
asociației pot fi atacate în justiție, în aceleași condiții în care pot fi atacate hotărârile
adunării generale. Desigur, pentru persoanele care nu fac parte din consiliul director,
termenul de 15 zile pentr u formularea cererii de anulare a deciziei curge de la data
când au luat cunoștință despre hotărâre.
Numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori se hotărăște cu ocazia
întocmirii actului constitutiv al asociației.
Dacă numărul asociaților este mai mi c sau egal cu 15, numirea unui cenzor nu
este obligatorie. În acest caz, fiecare dintre asociați care nu este membru al consiliului
director poate exercita dreptul de control financiar intern.
Dacă numărul asociaților este mai mare de 15, numirea unui cenz or este
obligatorie. Acesta poate fi o persoană din afara asociației.
Dacă numărul asociaților este mai mare de 100 de membri înscriși până la data
întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercita de către o
comisie de cenzori. C omisia de cenzori este alcătuită dintr -un număr impar de
membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori. Cel puțin unul dintre cenzorii
din comisia de cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în
condițiile legii .
Numărul de a sociați în raport de care se apreciază obligativitatea cenzorului
sau a comisiei de cenzori nu este cel de la data înființării asociației, ci trebuie avut în
vedere numărul de membri înscriși până la data întrunirii ultimei adunări generale.
Atribuțiile ce nzorului sau, după caz, ale comisiei de cenzori constau în:
43 Art. 26 din O .G. nr. 26/2000.
23
a) verificarea modului în care este administrat patrimoniul asociației;
b) întocmirea rapoartelor și prezentarea lor adunării generale;
c) participarea la ședințele consiliului director, fără drep t de vot;
d)îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de
adunarea generală.
Regulile generale de organizare și funcționare a comisiei de cenzori se aprobă
de adunarea generală. Comisia de cenzori își poate elabora un regulament intern de
funcționare.
Consiliul director al fundației este organul de conducere și de administrare al
acesteia44. El asigură realizarea scopului și obiectivelor fundației, exercitând
următoarele atribuții45:
a) stabilirea strategiei generale și a programe lor fundației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului contabil;
c) alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de
cenzori;
d) înființarea de filiale;
e) încheierea de acte juridice, în numele și pe sea ma fundației;
f) executarea bugetului de venituri și cheltuieli;
g) aprobarea organigramei și a strategiei de personal ale fundației;
h) modificarea statutului fundației;
i) îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute în lege sau în statut.
Se obser vă că, întrucât în cazul fundației nu există o adunare generală,
consiliul director al fundației are competențe mai largi decât ale consiliului director al
unei asociați, printre acestea numărându -se și atribuții specifice adunării generale ale
asociației.
Desigur, regulile generale privind organizarea și funcționarea consiliului
director trebuie stabilite, exact și detaliat, prin statut. Consiliul director își poate
elabora un regulament intern de funcționare46.
Consiliul director se compune din cel puțin 3 membri. Aceștia sunt desemnați
de fondator/fondatori la data constituirii fundației47.
44 Art. 29 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000.
45 Art. 29 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
46 Art. 29 alin. (3) din O .G. nr. 26/2000.
47 Art. 30 alin. (1) din O .G. nr. 26/2000.
24
În cazul în care, pe parcursul funcționării fundației, componența consiliului
director nu se poate modifica în condițiile stabilite de statut, instanța în a cărei
circum scripție teritorială își are sediul fundația va desemna, pe cale de ordonanță
președințială (deci, printr -o procedură de urgență), la cererea oricărei persoane
interesate, persoanele care vor intra în componența consiliului director48.
Deciziile contrare le gii, actului constitutiv sau statutului fundației pot fi atacate
în justiție, în condițiile prevăzute și pentru asociații, de fondator sau de oricare dintre
membrii consiliului director care a lipsit sau a votat împotrivă și a cerut să se insereze
aceasta în procesul -verbal de ședință49.
Consiliul director al fundației poate împuternici una sau mai multe persoane cu
funcții executive, inclusiv persoane care sunt străine de fundație, pentru a încheia acte
juridice în numele și pe seama fundației sau pentru a îndeplini orice alte atribuții
prevăzute în lege sau în statut.
Cu privire la cenzori , în cazul fundației, controlul financiar intern trebuie
efectuat de către o comisie de cenzori, iar nu de către un singur cenzor, atribuțiile
fiind similare celor prevăz ute în cazul asociației, și anume:
a) verificarea modului în care este administrat patrimoniul fundației;
b) întocmirea rapoartelor și prezentarea lor consiliului director;
c) participarea la ședințele consiliului director, fără drept de vot;
d) îndepl inirea oricăror alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de
consiliul director .
1.2.3. Modificarea actului constitutiv și a statutului organizației
În practică, pot apărea numeroase astfel de modificări. Spre exemplu,
schimbarea sediului, schimbarea com ponenței nominale a organelor asociației sau a
fundației, schimbarea regulilor de organizare/funcționare ori a procedurilor prevăzute
în statut.
Pentru ca astfel de modificări să fie luate în seamă de către terți, este nevoie de
informarea acestora în leg ătură cu existența lor. Această informare se face prin
îndeplinirea unei proceduri de publicitate a modificărilor, care constă în înscrierea
48 Art. 30 alin. (2) din O .G. nr. 26/2000.
49 Art. 29 alin. (4) din O .G. nr. 26/2000.
25
respectivelor modificări în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa
judecătoriei în a cărei circumscri pție teritorială își are sediul asociația.
Despre schimbarea sediului se va face mențiune, dacă este cazul, atât în
Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei vechiului sediu, cât și în
cel aflat la grefa judecătoriei noului sediu. Î n acest scop, o copie a încheierii prin care
s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicată din oficiu judecătoriei în
circumscripția căreia asociația urmează să -și aibă noul sediu.
Procedura de înscriere a modificărilor în registrul special este similară celei de
la înființarea organizatei, deci presupune sesizarea judecătoriei de la sediul
organizației cu o cerere pentru înscrierea modificărilor actului constitutiv și/sau
statutului.
La sesizarea instanței, cererea de înscriere a modificării va fi însoț ită de:
Încheierea instanței prin care s -a dispus înscrierea organizației în registrul
special;
Hotărârea adunării generale prin care a fost modificat actul constitutiv sau
statutul ;
Noul statut modificat (în caz de modificări) ;
Contractul de închiriere/co modat pentru noul sediu (în cazul schimbării
sediului) și actul de proprietate al imobilului în care a fost închiriat spațiul
pentru noul sediu;
Cazierul fiscal pentru noi membri ;
Dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța, după ce va verifica îndeplinirea cerințelor legale și va dispune
remedierea eventualelor neregularități, va pronunța o hotărâre prin care va admite
cererea de înscriere a modificărilor în registrul special.
1.2.4. Recunoașterea organizației ca fiind de utilitate publică
Un pas înainte pentru România în anul 2000, a fost introducerea conceptului
de utilitate publică cu condiții de transparență și responsabilizare față de public
suplimentare pentru aceste organizații, care a creat, în același timp, așteptarea că acest
concept va fi operaționalizat ulterior prin legislație secundară, eventual cu instituirea
unui set de măsuri fiscale și asociate mai favorabil.
26
Cu precădere în primii ani după apariția acestor prevederi, societatea civilă a
ridicat de multe ori problema crite riilor folosite pentru acordarea statutului de utilitate
publică, deoarece au primit acest statut și organizații a căror utilitate publică este
discutabilă, cum ar fi asociații de agrement sau profesionale care au mai degrabă rolul
de a servi interesele pr oprii ale unui segment restrâns al populației. În statele Uniunii
Europene care reglementează mai strict beneficiile fiscale și financiare acordate
organizațiilor nonprofit, organizațiile care deservesc exclusiv membrii și se ocupă de
activități de tip hob by sau petrecere a timpului liber nu primesc un statut preferențial
din partea statului. Se face astfel o distincție foarte clară între public benefit (utilitate
publică) și mutual benefit (beneficiul strict al membrilor)50.
Prin utilitate publică se înțele ge orice activitate care se desfășoară în domenii
de interes public general sau al unor colectivități51.
Recunoașterea unei asociații sau fundații ca fiind de utilitate publică se face
prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu Art. 38 din O .G. nr. 26/2 000 pentru recunoașterea utilității
publice a unei asociații, fundații sau federații, trebuie întrunite cumulativ următoarele
condiții:
a) activitatea acesteia se desfășoară în interes general sau al unor colectivități,
după caz;
b) funcționează de cel puț in 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite,
făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni semnificative;
c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei
activități anterioare semnificative, prin derularea u nor programe ori proiecte specifice
scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și
cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoașterea
statutului de utilitate publică;
d) deține un patrim oniu, logistică, membri și personal angajat, corespunzător
îndeplinirii scopului propus;
e) face dovada existenței unor contracte de colaborare și parteneriate cu
instituții publice sau asociații ori fundații din țară și din străinătate;
50 FDSC , 2017 , p. 16.
51 Art. 38^1 din O .G. nr. 26/2000, introdus de pct. 25 al art. I din Legea 246 din 18 iulie 2005, publicată
în Monitorul Oficial nr. 656 din 25 iulie 2005.
27
f) face dovada obț inerii unor rezultate semnificative în ceea ce privește scopul
propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorități competente din
țară sau din străinătate, care recomandă continuarea activității.
Recunoașterea utilității publice conferă organizației următoarele drepturi și
obligații52:
a) dreptul de a i se atribui în folosință gratuită bunurile proprietate publică;
b) dreptul de a menționa în toate documentele pe care le întocmește ca
asociația sau fundația este recunoscută ca fiind de uti litate publică;
c) obligația de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au
determinat recunoașterea;
d) obligația de a comunica autorității administrative competente orice
modificări ale actului constitutiv și ale statutului, precum ș i rapoartele de activitate și
situațiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligația să asigure
consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
e) obligația de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anu lui
calendaristic, rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV -a, precum și în Registrul național al persoanelor
juridice fără scop patrimonial. Modelul extrasului situațiilor financiare se aprobă prin
ordin al ministrului finanțelor publice.
Recunoașterea utilității publice incumbă asociației sau fundației următoarele
obligații53:
a) obligația de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au
determinat recunoașterea;
b) obligația de a comunica autorității administrative competente orice
modificări ale actului constitutiv și ale statutului, precum și rapoartele de activitate și
situațiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligația să asigure
consultarea acestor docu mente de către orice persoană interesată;
c) obligația de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului
calendaristic, rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV -a, precum și î n Registrul național al persoanelor
juridice fără scop patrimonial. Modelul extrasului situațiilor financiare se aprobă prin
ordin al ministrului finanțelor publice.
52 Art. 41 (1) din O .G. nr. 26/2000.
53 Art. 41 (2) din O .G. nr. 26/2000.
28
Recunoașterea utilității publice se face pe durata nedeterminată. În cazul în
care asociaț ia sau fundația nu mai îndeplinește una ori mai multe dintre condițiile care
au stat la baza recunoașterii utilității publice, Guvernul va retrage, prin hotărâre,
statutul de recunoaștere a utilității publice, la propunerea autorității administrative
compe tente sau a Ministerului Justiției54.
1.3. Mecanisme de finanțare a organizațiilor neguvernamentale
Realizările unei organizații depind într -o oarecare măsură de resursele
disponibile și de modul în care sunt administrate și folosite. O organizație
neguve rnamentală viabilă va avea sisteme și proceduri bine stabilite pentru
planificarea bugetului astfel încât să îndeplinească cerințele financiare, să se asigure
că are la dispoziție fondurile necesare pentru achiziționarea de bunuri și obținerea de
servicii utile desfășurării activității organizației
În România sectorul neguvernamental este preponderent susținut din fondurile
guvernamentale ale guvernelor altor țări sau, la o scală mult mai mică, de filantropi
români și străini care au decis ca o parte din pr opriile câștiguri să o întoarcă spre
rezolvarea nevoilor comunității apreciind că ONG fac o treabă de calitate cu dedicație
și răbdare. Și în România există programe de finanțare din Bugetul de stat pentru
sectorul neguvernamental dar amploarea acesto ra (ș i ca atare și eficiența) a scăzut
mult în ultimii ani, pe măsură ce erau alocate României fondurile structurale
accesibile și ONG de un anumit profil și capacitate financiară ca și firmelor sau
autorităților și instituțiilor publice, fără deosebire în ceea ce privește nivelul
condițiilor de accesare. Este un moment zero în care avem nevoie de o evaluare a
impactului de până în prezent al acestor alocări (mai ales asupra alocărilor din fonduri
naționale), de o analiză a cadrului instituțional și a capacități i existente atât în sistemul
public cât și în rândul beneficiarilor pentru redefinirea, pe fondul dinamicii vizibile
din sectorul neguvernamental, a unor noi obiective aferente priorităților actuale și
specificului instrumentelor de punere în practică a po liticilor publice, acestea având
nevoie să fie re definite și ele față de momentul anilor 1996 când se acorda prima
finanțare pentru asociații și fundații în România55.
54 Art. 42 din O .G. nr. 26/2000.
55 Ministerul pentr u Consultare Publică și Dialog Civic , Finanțarea organizațiilor neguvernamentale
de către statul roman, București, 2016, p. 4.
29
În prezent sunt aplicate mai multe măsuri de politică publică (legi, mecanisme
de finanța re, etc .) pe care Statul român și le -a asumat, la momente de timp diferite, în
ceea ce privește finanțarea din fonduri publice a activităților organizațiilor societății
civile. Nu s -au făcut însă evaluări pentru a se optimiza, de la o etapă la alta, aceast ă
politică de finanțare, ținându -se cont de schimbările instituționale survenite, de
modificarea obiectivelor de politică publică, dar și de dinamica vieții asociative56.
Articolul 46 din O .G. nr. 26/2000 menționează că veniturile asociațiilor sau
federații lor provin din:
a) cotizațiile membrilor;
b) dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în
condiții legale;
c) dividendele societăților comerciale înființate de asociații sau de federații;
d) venituri realizate din activități econ omice directe;
e) donații, sponsorizări sau legate;
f) resurse obținute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;
g) alte venituri prevăzute de lege.
Veniturile fundațiilor sunt cele prevăzute anterior, cu excepția veniturilor
provenite din cotizați ile membrilor.
Asociațiile, fundațiile și federațiile pot înființa societăți comerciale.
Dividendele obținute de asociații, fundații și federații din activitățile acestor societăți
comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleași societăți comerciale, se fol osesc în mod
obligatoriu pentru realizarea scopului asociației, fundației sau federației57.
Asociațiile, fundațiile și federațiile pot desfășura orice alte activități
economice directe dacă acestea au caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu
scopul principal al persoanei juridice58.
Finanțarea guvernamentală a ONG ‐urilor – reprezintă sumele alocate direct
sau indirect de la bugetul de stat ONG ‐urilor pentru prestarea unor servicii și
dezvoltarea de proiecte și programe.
Mecanismul de finanțare direct ă este un set de proceduri aplicat de către o
autoritate publică central ă în baza unui act normativ ș i care cuprinde normele,
56 Ibidem, p. 13.
57 Art. 47 din O .G. nr. 26/2000.
58 Art. 48 din O .G. nr. 26/2000.
30
principiile și criteriile prin care se acordă finanțare organizaț iilor neguvernamentale și
instituț iilor publice.
Principalele act e legislative care reglementează finanțarea guvernamentală
directă pentru organizaț iile neguvernamentale din România sunt:
– O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale vorbește despre contracte de
servicii ș i contracte de parteneriat.
– Legea 34/1998 priv ind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor
române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistentă
socială instituie finanțarea serviciului social pe baza unui cost mediu lunar al
beneficiarului ;
– Legea 350/2 00559 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri
publice alocate pentru activităț i nonprofit de interes general este o lege cadru ce
promovează o procedură aplicabilă tuturor formelor de finanțare a entităților nonprofit
din bani publici;
– O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică , a
contractelor de concesiune de lucrări publice ș i a contractelor de concesiune de
servicii.
Sub aspectul mecanismelor de finanțare a ONG din fonduri publice, prin
contribuție directă, Rom ânia, a optat la nivel național, în principal, pentru acordarea
de tip:
1. Granturi din fonduri publice, fie ca finanțări nerambursabile din bugetul
național (temei legal: Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile
din fonduri publice a locate pentru activități nonprofit de interes general și alte acte
normative specifice) sau ca finanțări nera mbursabile din fonduri europene ;
2. Subvenții de la Bugetul de Stat – la nivel central (temei legal: legea nr.
34/1998 privind serviciile sociale);
3. Alocare a 2% din impozit de către persoane fizice;
4. Sponsorizare.
De departe, cel mai important susținător și finanțator al organizațiilor
neguvernamentale din România, în special în procesul extins al construcției
democratice de după 1990, a fost Un iunea Europeană. Prin programe de finanțare
multianuale (în cadrul Memorandumurilor de Finanțare Phare), Uniunea Europeană a
59 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1128 din 1 4 decembrie 2005.
31
susținut constant ONG -urile din România, pornind de la activități de dezvoltare
organizațională și construcție de structuri de supo rt și continuând cu susținerea
activităților de promovare a parteneriatelor, creării și dezvoltării de servicii specifice,
influențarea proceselor și monitorizarea activității și deciziilor publice, identificarea și
promovarea de acțiuni menite a susține c onsolidarea sectorului neguvernamental.
32
CAPITOLUL 2. Serviciile sociale în România
2.1. Definirea serviciilor sociale
Multitudinea de probleme sociale actuale nu mai pot fi rezolvate numai de
către stat și din acest motiv, î n paralel sau în cooperare, serviciile nonguvernamentale
acționează în cadrul pieței serviciilor sociale în vederea rezolvării sau, cel puțin, a
contracarării efectelor lor într -o anumită măsură. În sprijinul acestora trebuie să vină
înclinația societății de a fi o societate activă, coezivă social și creatoare de oportunități
pentru toți, sprijinită de legislația din domeniu, viziunea guvernului, promptitudinea
cetățenilor de a activa în cadrul organizațiilor de voluntari sau în cadrul organizațiilor
neguve rnamentale, existența sau nu a mijloacelor financiare, experiența în domeniu,
dispoziția de a coopera printr -un parteneriat public -privat.
În contextul problemelor sociale generate de tranziție, organizațiile
nonguvernamentale au jucat un rol deosebit în f ormarea și dezvoltarea de servicii
sociale, altele decât cele oferite de către stat. În cadrul organizațiilor
nonguvernamentale s -a format personal calificat, cu specializări care nu existaseră
până atunci60.
Organizațiile nonguvernamentale furnizoare de se rvicii soci ale au însă un
trecut istoric. Î n ciuda unor factori care au întârziat apariția sau au încetinit formarea
organizațiilor nonprofit, astfel de instituții au existat în România. Stabilimentele
sociale și de caritate au fost unele dintre primele fo rme de asistență și servicii sociale.
Stabilimentele religioase sunt, ele însele, forme primare de asociere cu scopul de a
susține și promova unele idei și credințe. Acțiunile de caritate ale clerului ortodox
aveau o natură discontinuă, fără să fie organiz ate pe baze permanente, așa cum se
întâmpla în unele societăți care avuseseră experiența influentelor catoli cismului sau
protestantismului61.
Sărăcia a fost „oficial” declarată ca fiind o problemă socială destul de devreme
de către nobilime. În secolul al X V-lea au fost fondate grupuri sindicale ale săracilor
după modelul grupurilor profesionale. Un document din 1686, înregistrat la Casa
60 Țigănescu Oana, Organizațiile nonguvernamentale – furnizori de servicii sociale: sursă inițială sau
soluție? , „Revista de asistență socială” , nr. 1, București, 2004, p. 41.
61 Ibidem.
33
Tezaurului, conține o listă a persoanelor sărace din București care au primit bani,
îmbrăcăminte și încălțăminte de la Bis erică62.
În anul 1751 a fost înființată prima instituție de asistență socială cu caracter
public, azilul de femei „Domnița Bălașa”. În aceeași perioadă, Spitalul Colțea oferea
tratament gratuit celor săraci. În 1782, în Moldova s -au înființat așezămintele C asa
Milei, cu venituri provenite din o serie de taxe. Cu această ocazie, a fost interzis în
mod public cerșitul și s -a procedat la o înregistrare a săracilor. În anul 1876 a fost
înființată prin decret regal Societatea Română de Cruce Roșie. O amplificare a
activității de asistență socială în România a avut loc în contextul primului război
mondial, și imediat după terminarea sa. Perioadei de avânt economic dintre 1920 –
1929 îi corespunde și cel mai mare număr de instituții de asistare socială înființate din
inițiativă privată, din întreaga perioadă modernă a României de până atunci63.
Acest fapt atestă legătura directă stabilită între prosperitatea economică și
preocupările pentru atenuarea problemelor sociale. La rândul său, noul cadru legal a
favorizat dina mica fenomenului de multiplicare organizațională din sectorul care
grupa activitățile cu caracter nonprofit.
Conform Dicționarului de sociologie serviciile sociale reprezintă totalitatea
serviciilor oferite de către stat populației în mod gratuit sau la un tarif redus. În sens
larg, serviciile sociale desemnează totalitatea serviciilor pe care o comunitate
(localitate, asociație etc.) le asigură total sau parțial , pentru toți membrii ei sau pentru
segmente particulare care manifesta o nevoie sporită de astf el de servicii64.
Serviciile sociale, conform O .G. 68/200365, reprezintă ansamblul complex de
măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau
de grup, în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate, vulnerabilitate
sau dependență pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru
prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale
și în scopul creșterii calității vieții.
Articolul 27 din Legea 292/201166 definește serviciile sociale ca reprezentând
activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a răspunde nevoilor sociale,
62 Țigănescu Oana, Op. cit., p. 41.
63 Străinescu Ioan, Ardelean Ben -Oni, Managementul ONG, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2007, p. 3.
64 Zamfir Cătălin, Viăsceanu Lazăr, Dicționar de sociologie, Editura Babei, București, 1998, p. 531 –
532.
65 Ordonanța 68/2003 privind serviciile sociale, publicată î n Monitorul Oficial 619 din 30 august 2003.
66 Legea 292/2011 Legea asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial 905 din 20 decembrie 2011.
34
precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii
situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.
Serviciile sociale sunt servicii de interes general și se organizează în
forme/structuri diverse, în funcție de specificul activității/activităților derulate și de
nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari.
Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, în funcție de nevoile
identificate, de numărul potențialilor beneficiari, de complexitatea situațiilor de
dificultate și de grad ul de risc social.
Scopul serviciilor sociale, tradițional recunoscut, este de a permite
persoanelor, grupurilor și colectivităților să -și rezolve problemele care apar în cadrul
procesului de adaptare la o societate în permanenta evoluție, să identifice ca uzele care
pot conduce la compromiterea echilibrului de funcționare socială și să acționeze în
vederea ameliorării condițiilor economice și sociale ale categoriilor țintă.
2.2. Clasificarea serviciilor sociale
Legea asistenței sociale în cuprinsul arti colelor 29 – 34 oferă o clasificare a
serviciilor sociale. Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii67:
a) scopul serviciului;
b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c) regimul de asistare, respectiv regimul rezi dențial sau nerezidențial;
d) locul de acordare;
e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f) regimul de acordare.
După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de asistență și
suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală,
de recuperare/reabilitare, de inserție/reinserție socială etc68.
După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în servicii
sociale destinate copilului și/sau familiei, persoanelor cu dizabilități, persoanelor
vârstnice, victimelor violenței în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu
diferite adicții, respectiv consum de alcool, droguri, alte substanțe toxice, internet,
67 Art. 29 din Legea 292/2011.
68 Art. 30 (1) din Legea 292/2011.
35
jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoa ne, persoanelor private de libertate,
persoanelor sancționate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate
aflate în supravegherea serviciilor de probațiune, persoanelor cu afecțiuni psihice,
persoanelor din comunități izolate, șomerilor de lungă durată, precum și servicii
sociale de suport pentru aparținătorii beneficiarilor69.
După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în70:
a) servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre
rezidențiale, locuințe protejate, adăposturi de noapte etc.;
b) servicii fără cazare: centre de zi, centre și/sau unități de îngrijire la
domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanța socială etc.
După locul de acordare, serviciile sociale se asigură71:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) în centre de zi;
c) în centre rezidențiale;
d) la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
e) în comunitate.
După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca
structuri publice sau privat e72.
După regimul de acordare serviciile se acordă în regim normal și regim
special73:
a) servicii acordate în regim de accesare, contractare și documentare uzuale;
b) servicii acordate în regim special cu eligibilitate și accesibilitate extinsă,
care vi zează măsurile preventive care se oferă în regim de birocrație redusă și un set
de servicii sociale, care vor fi accesate de beneficiari doar în condițiile păstrării
anonimatului, respectiv de persoane dependente de droguri, alcool, prostituate,
victimele violenței în familie etc. Serviciile acordate în regim special pot fi furnizate
fără a încheia contract cu beneficiarii;
c) categoria serviciilor acordate în regim special este reglementată prin lege
specială.
69 Art. 30 (2) din Legea 292/2011.
70 Art. 30 (3) din Legea 292/2011.
71 Art. 30 (4) din Legea 292/2011.
72 Art. 30 (5) din Legea 292/2011.
73 Art. 30 (6) din Legea 292/2011.
36
Serviciile de îngrijire personală se adresea ză persoanelor dependente care, ca
urmare a pierderii autonomiei funcționale din cauze fizice, psihice sau mintale,
necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi .
Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei și dizabilității și poate fi
exacerbată de absența relațiilor sociale și a resurselor economice adecvate74.
Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale ale vieții zilnice
privește două categorii de activități75:
a) activități de bază ale vieții zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale,
îmbrăcare și dezbrăcare, hrănire și hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer și
mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
b) activități instrumentale ale vieții zilnice, în principal: prepararea hranei,
efectuarea de cumpărături, activități de menaj și spălătorie, facilitarea deplasării în
exterior și însoțire, activități de administrare și gestionare a bunurilor, acompaniere și
socializare.
Îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de 60 de zile ajutor
pentru îndeplinirea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice este definită
ca îngrijire de lungă durată.
Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre rezidențiale, în
centre de zi, la domiciliul persoanei care acordă serviciul și în comunitate.
Serviciile de îngrijire personală se pot organiza și acorda integrat cu alte
servicii, cum ar fi76:
a) servicii de îngrijire medicală;
b) servicii de reabilitare și adaptare a ambientu lui: mici amenajări, reparații și
altele asemenea;
c) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică
medicală, terapie ocupațională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie și
altele asemenea.
Serviciile de îng rijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere
socială, juridică și de informare.
Categoriile și tipurile de servicii sociale, activitățile și funcțiile aferente
fiecărui tip de serviciu, precum și regulamentele -cadru de organizare și funcți onare se
74 Art. 31 din Legea 292/2011.
75 Art. 32 din Legea 292/2011.
76 Art. 33 din Legea 292/2011.
37
stabilesc prin Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale77.
Legea 17/200078 precizează că asistența socială pentru persoanele vârstnice se
realizează prin servicii și prestații sociale.
Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică79, care se găsește
în una dintre următoarele situații80:
a) nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate
la aceasta, potrivit dispo zițiilor legale în vigoare;
b) nu are locuință și nici posibilitatea de a -și asigura condițiile de locuit pe
baza resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru
asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a -și asigura nevoile sociomedicale, datorită
bolii ori stării fizice sau psihice.
În țara noastră, se estimează că în anul 2025, din totalul populației prezumate,
aproximativ 21% vor fi bătrâni, cu alte cuvinte unul din mai puțin 5 locuitori va fi
trecut de 60 de ani81.
O.G. 68/2003 prin Articolul 3^182 clasif ică serviciile sociale în servicii sociale
primare ș i servicii sociale specializate , ambele categorii având caract er proactiv.
Serviciile sociale primare au un caracter general ș i urmăresc prevenirea sau
limitarea unor situații de dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la margin alizare
sau excluziune socială83. Principalele activităț i desfășurate î n cadrul servi ciilor sociale
primare84 sunt:
a) activităț i de identificare a nevoii sociale individuale, familiale ș i de grup;
b) activități de informare despre drepturi și obligaț ii;
77 Art. 34 din Legea 292/2011.
78 Legea 17/20 00 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată în Monitorul Oficial 157
din 06 martie 2007.
79 Art. 1 alin. (4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au
împlinit vârsta de pensionare stabilită de l ege.
80 Art. 3 din Legea 17/2000.
81 Alexandru Țiclea, Dreptul securității sociale – curs universitar, Ediția a II, Editura Universul Juridic,
București, 2009, p. 410.
82 Art. 3^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din Ordonanța nr. 86 din 19 august 2004, pu blicată în
Monitorul Oficial nr. 799 din 30 august 2004.
83 Art. 3^2 alin. (1) din O .G. 68/2003.
84 Art. 3^2 alin. (2) din O .G. 68/2003.
38
c) măsuri și acțiuni de conștientizare și sensibilizare socială ;
d) m ăsuri și acțiuni d e urgență î n ve derea reducerii efectelor situațiilor de
criză ;
e) măsuri și acțiuni de sprijin în vederea menținerii în comunitate a
persoanelor î n dificultate;
f) activități ș i servicii de consiliere;
g) mă suri și activități de organizare și dezvoltare co munitară î n plan social
pentru încurajarea participării ș i solidarității sociale;
h) orice alte măsuri ș i acțiuni care au drept scop prev enirea sau limitarea unor
situaț ii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marg inalizare sau excluziune
socială.
Serviciile sociale specializate au ca scop menținerea , refacerea sau dezvoltarea
capacitații de funcționare socială a indivizilor pentru depășirea unei situații de nevoie
socială85. Activitățile specifice sunt86 cele de:
a) recuperare și reabilitare;
b) suport și asistență pentru familiile și copiii aflați î n dificultate;
c) educație informală extracurriculară pentru copii ș i adulți, î n funcție de
nevoia fiecărei categorii;
d) asistență și suport pentru persoanele vâ rstnice, inclusi v pentru persoanele
vârstnice dependente;
e) asistență ș i suport pentru toate categoriile definite la art. 2587;
f) sprijin ș i orientare pentru integrarea, readaptarea și reeducarea profesională ;
g) îngrijire social -medicală pentru persoanele aflate î n dificultate, inclusiv
paleative pentru persoanele aflate in fazele terminale ale unor boli;
h) mediere socială ;
i) consiliere î n cadru instituționalizat, în centre de informare ș i consiliere;
j) orice alte măsuri și acțiuni care au drept scop menț inerea, reface rea sau
dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială .
85 Articolul 3^4 alin. (1) din O .G. 68/2003.
86 Articolul 3^4 alin. (2) din O .G. 68/2003.
87 Art. 25 Beneficiarii de servici i sociale pot fi: copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap,
persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanțe toxice, persoane care au părăsit
penitenciarele, familii monoparentale, persoane afectate de violenta în familie, victi me ale traficului de
ființe umane, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, imigranți,
persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane care suferă de boli incurabile, precum și alte persoane
aflate în situații de nevoie socială.
39
Tot î n categoria servic iilor sociale specializate intră ș i serviciile socio –
medicale care sunt definite ca fiind un complex de activități care se acordă î n cad rul
unui sistem soci al și medical integrat și au drept scop principal menț inere a autonomiei
persoanei, precum și prevenirea agravării situației de dependență88.
Serviciile de îngrijire social -medicală sunt acordate persoanelor care se găsesc
în situația de dependență parțială sau totală de a realiza singure activitățile curente de
viață, celor izolate, precum și celor care suferă de afecț iuni fizice, psihice, mentale sau
senzoriale89.
Serviciile de îngrijire social -medicală de natură socială pot fi urmă toarele90:
a) servicii de b ază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare,
igiena eliminărilor, hrănire și hidratare, transfer și mobilizare, deplasare î n interior,
comunicare;
b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea aceste ia,
efectuarea de cumpărături, activități de menaj, însoțirea î n mijloacele d e transport,
facilitarea deplasării în exterior, companie, activități de administrare și gestionare,
activităț i de petrecere a timpului liber;
c) servicii de reabilitare ș i adapta re a ambientului: mici amenajări, reparații ș i
altele asemenea.
Serviciile de îngrijire social -medicală de natură medicală pot fi reprezentate de
activităț i comp lexe de diagnostic, tratament, îngrijiri și altele asemenea, recomandate
și realizate î n confo rmitate cu tipurile de afecțiuni pe care le prezintă beneficiarii de
servicii sociale91.
Serviciile de îngrijire social -medicală de natura serviciilor conexe,
interdisciplinare pot fi servicii de recuperare ș i reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie,
terapi e ocupațională , psihotera pie, psihopedagogie, logopedie ș i altele asemenea92.
2.3. Furnizori de servicii sociale
Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice. La rândul lor,
furnizorii persoane juridice pot fi :
88 Articolul 3^4 alin. (3) din O .G. 68/2003.
89 Articolul 3^4 alin. (4) din O .G. 68/2003.
90 Articolul 3^5 alin. (2) din O .G. 68/2003.
91 Articolul 3^5 alin. (3) din O .G. 68/2003.
92 Articolul 3^5 alin. (4) din O .G. 68/2003.
40
– publici: direcția generală de asistență socială și protecția copilului la
nivel județean și local, alte servicii sociale publice specializate. Direcțiile generale de
asistență socială și protecția copilului de la nivel județean și local pot externaliza
activitățile altor furnizori, prin subcont ractare (nu oferă direct servicii, ci plătesc alți
furnizori pentru a oferi aceste servicii);
– privați : asociații , fundații , culte religioase, persoane fizice autorizate ,
filialele și sucursalele asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în
conformitate cu legislația în vigoare, operatorii economici, în condiții speciale,
prevăzute de lege .
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este responsabil de
organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calității în
dome niul serviciilor sociale, precum și de realizarea controlului în domeniu.
Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii
sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditați în condițiile legii, iar
serviciile soci ale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă sunt acreditate în
condițiile legii.
Conform prevederilor Legii 197/201293 privind asigurarea calității în domeniul
serviciilor sociale cu modificările și completările ulterioare, respectarea de către
furnizorii de servicii sociale a criteriilor de acreditare – care privesc în principal
datele de identificare ale acestuia, informații privind cunoștințele de managementul
serviciilor sociale și condițiile prevăzute de Legea 292/2011 privind înființarea,
administrarea, funcționarea și finanțarea serviciilor sociale, este atestată prin
certificatul de acreditare care se acordă pe o perioadă nedeterminată. Îndeplinirea de
către serviciile sociale a standardelor minime de calitate se atestă prin licență de
funcț ionare, care se acordă pentru o perioadă de 5 ani, din care, în primul an, sub
formă de licență de funcționare provizorie.
În ultimii ani organizațiile neguvernamentale au continuat să îș i consolideze
rolul de furnizori de servicii și ș i-au extins activită țile înspre comunitățile rurale mai
mici. Domeniile de activitate ale organizațiilor neguvernamentale din România , sunt:
serviciile sociale, sănătatea , cultura, sport, mediu, afaceri, drepturile omului, educație ,
filantropie, cooperare internațională ș i religie.
93 Legea 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, publicată în Monitorul
Oficial nr. 754 din 9 noiembrie 2012.
41
Furnizorii ONG sunt prezenți pe întreaga paletă de servicii supuse licențierii și
în toate formele de organizare ale acestora; cele mai frecvente servicii licențiate de
către furnizorii ONG sunt prezentate în tabelul de mai jos94:
Tip serviciu Nr. s ervicii licențiate
ONG % din totalul serviciilor
licențiate de către
furnizori ONG % din totalul serviciilor
licențiate (furnizori
publici și ONG)
Centre rezidențiale
pentru copii în
sistemul de protecție
special 225 19% 27%
Centre de zi pentru
copii: co pii în familie,
copii separați sau în
risc de separare de
părinți 196 17% 49%
Centre rezidențiale de
îngrijire și asistență
pentru persoane
vârstnice 191 16% 48%
Servicii de îngrijire la
domiciliu 150 15% 64%
Centre de zi pentru
persoane adulte cu
dizab ilități 66 6% 69%
Centre rezidențiale
pentru persoane
adulte cu dizabilități 62 6% 21%
Cantine sociale 42 4% 46%
Centre de zi pentru
persoane vârstnice 38 3% 41%
Centre rezidențiale de
îngrijire și asistență
pentru mamă și copil 5
4% 16%
Centre de zi pentru
familie cu copii 39 57%
Sursa: FDSC, 2017 , p. 124.
Din tabelul de mai sus, putem observa că aproximativ 40% din serviciile
licențiat e și furnizate de către ONG au drept beneficiari copiii sau copiii și familiile
acestora; astfel, primele două cele mai frecvente servicii, cu o capacitate de
aproximativ 11500 locuri, sunt oferite în special în centre de îngrijire de zi sau în
centre rezi dențiale de dimensiuni mai mici (case/apartamente de tip familial)95.
În mare parte organizațiile non -profit din România care asigură servicii sociale
au fost sprijinite financiar de că tre organizații din străinătate .
94 FDSC , 2017 , p. 123.
95 Ibidem, p. 124.
42
Serviciile sociale oferite de către organizațiile neguvernamentale prezintă
anumite caracteristici96:
• calitatea înalta a serviciilor: datorită caracterului lor nonprofit, ONG -urile pot
aloca mai mult timp ș i mai mult personal pentru rezolvarea problemelor care ap ar;
flexibilitatea le permite să reacționeze mai repede și diferenț iat în funcție de nevoi; de
asemenea, se pot oferi servicii complementare și de susținere pentru beneficiari (de
exemplu, servicii socio -medicale);
• echitatea: suportul voluntar, filantropic și lipsa de birocrație , fac ca
organizațiile neguvernamentale s ă îi ajute pe cei to ți cei aflați în nevoie;
• costuri reduse: fiind instituții bazate pe voluntariat și filantropie organizațiile
pot s ă ofere servicii cu un cost mai redus dec ât alți furnizori;
• inovație : fiind flexi bile și receptive, ONG -urile sunt deschizători de drumuri
în anumite domenii, identific ând noi nevoi, formul ând abord ări noi, complexe și
soluții alternative.
După cum se poate observa, suportul voluntar, filantropic, flexibilitatea,
caracterul non -profit, calitatea serviciilor, existen ța personalului specializat fac ca
serviciile sociale furnizate de c ătre organiza țiile societ ății civile s ă fie extrem de
atractive pentru beneficiari.
2.4. Reglementarea serviciilor sociale
Sistemul de asistență socială e ste reglementat prin legea asistenței sociale nr.
292/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 905 din 20 decembrie 2011. Conform
prevederilor acestei legi, „Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul
de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile
administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale
situațiilor care pot genera marginalizarea sau excl uziunea socială a persoanei,
familiei, grupurilor ori comunităților.” (art. 2, alin 1).
Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz,
complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii
de asiste nță socială și sistemul de servicii sociale.
96 Țigănescu Oana, Op. cit., p. 45 – 46.
43
Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacități de integrare socială
și implicarea activă în soluționarea situațiilor de dificultate revine fiecărei persoane,
precum și familiei acesteia, autoritățil e statului intervenind prin crearea de oportunități
egale și, în subsidiar, prin acordarea de beneficii de asistență socială și servicii sociale
adecvate.
Statul, prin autoritățile administrației publice centrale și locale, își asumă
responsabilitatea de r ealizare a măsurilor și acțiunilor prevăzute în actele normative
privind beneficiile de asistență socială și serviciile sociale.
Statul, prin politicile publice din domeniul serviciilor sociale, contribuie la
promovarea, respectarea și garantarea drepturil or beneficiarilor la o viață
independentă, împlinită și demnă, precum și la facilitarea participării acestora la viața
socială, economică, politică și culturală.
Autoritățile administrației publice centrale asigură elaborarea cadrului
legislativ în domeniu l asistenței sociale, pentru susținerea categoriilor defavorizate,
combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de
susținere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viață a membrilor acesteia, precum
și transferul că tre autoritățile administrației publice locale și societatea civilă, inclusiv
către instituțiile de cult recunoscute de lege, a atribuțiilor și mijloacelor financiare
necesare acțiunilor de asistență socială, prevăzute prin legile speciale97.
Conform Legii nr. 215/200198 art. 91 al. 1 lit. d, Consiliul Județean are
„atribuții privind gestionarea serviciilor publice din subordine” asigurând „cadrul
necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind: serviciile
sociale pentru protecția co pilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor
vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială” (art. 91
al. 5 lit. a).
Acolo unde funcțiile ș i responsabilitățile enumerate mai sus nu se pot realiza
prin resurse instituțio nale proprii, Consiliul Județean poate colabora cu alți parteneri
instituționali, inclusiv cu organizații neguvernamentale.
Astfel, Consiliul Județean are, conform Legii nr.215/2001 art. 91 al. 1 lit. e,
„atribuții privind cooperarea interinstituțională” pe care pe care le poate realiza prin
„cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu
97 Art. 3 din legea nr. 292/2011.
98 Legea administrației publice locale 215/2001, publicată în Monitorul Oficial 204 din 23.04.2001.
44
parteneri din societatea civilă, în vederea finanțării și realizării în comun a unor
acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes publ ic județean” (art.91 al.6 lit. a).
Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop
dezvoltarea capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor
sociale, creșterea calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune
socială.
2.5. Rolul organizațiilor neguvernamentale pe piața de servicii sociale românești
Practica ultimilor ani arată că în România, în domeniul politicilor care privesc
sectorul serviciilor sociale, cetățenii, societatea ci vilă în general, participă doar rareori
la elaborarea unor proiecte locale de amploare în domeniul serviciilor sociale, la
elaborarea unei strategii locale sau la întocmirea bugetelor estimative pentru sectorul
serviciilor. În comune sau orașe mici, majori tatea covârșitoare a cetățenilor nu
cunoaște modalitățile de dialog elementar cu autoritățile publice și cu atât mai puțin
specificul implicării cetățenilor în elaborarea unor planuri de acțiune în domeniul
social. În aceste localități, numărul organizații lor neguvernamentale care activează în
domeniul social este scăzut, ele fiind concentrate în special în orașe și municipii.
Serviciile sociale se pretează foarte bine la contractare datorită faptului că
există deja alternative pe piață, adică organizații p rivate, în special non -profit, care
oferă diverse servicii. Î n cazu l serviciilor sociale, organizaț iile neguvernamentale sunt
parteneri ideali pent ru stat deoarece prin misiunea și forma lor de organizare ră spund
cel mai bine nevoilor agențiilor neguvernam entale ș i beneficiarilor de servicii sociale.
Fiind organizații non-profit, ONG -urile nu sunt orientate în principal că tre realizarea
de profit pentru acționari/membrii ș i sunt guvernate d e structuri de conducere pe bază
de voluntariat.
Reforma guvernării și cea a administrației publice se caracterizează prin
adoptarea în managementul instituțiilor publice a unor tehnici și metode inspirate din
managementul organizațiilor private cu scopul câștigării unui plus de eficientă,
transparență și responsabilitate. Una dintre metodele de adoptare a acestor tehnici din
managementul organizațiilor private o reprezintă dezvoltarea parteneriatului public –
privat și a formulelor de management public ce fac posibilă aplicarea lui cu succes.
La nivelul anului 2015 se observ ă că cel mai important domeniu de activitate
în care activează organizațiile neguvernamentale din România este cel social/
45
caritabil. Astfel, 21% dintre organizațiile active în anul 2015 derulează activități din
sfera socială sau caritabile, cumulând 23% d in veniturile totale ale sectorului, 30%
dintre angajați și 24% din totalul activelor imobilizate. Organizațiile profesionale, deși
în număr relativ mai mic, au cumulat în același an 17% din veniturile totale ale
sectorului și 18% din numărul total de anga jați, precum și 19% din totalul activelor
imobilizate. Tabelul de mai jos însumează distribuția pe domenii de activitate a
numărului de organizații active și a principalilor indicatori economici ai acestora,
aferentă anului 201599.
Distribuția numărului de organizații și a principalilor
indicatori economici pe domenii de activitate în 2015
Nr.
organizații Venituri
totale Active
imobilizate Angajați
Agricol 10% 14% 15% 10%
Civice 4% 4% 3% 3%
Culturale 12% 7% 5% 7%
Dezvoltare/Turism 6% 11% 9% 9%
Educați e 13% 12% 11% 16%
Mediu/Ecologie 3% 3% 2% 3%
Obști/Silvice 4% 4% 9% 3%
Profesionale 12% 17% 19% 13%
Religioase 5% 5% 9% 8%
Sănătate 6% 5% 3% 6%
Social/Caritabil 21% 23% 24% 30%
Sportive/Hobby 19% 11% 7% 12%
Sursa: FDSC , 2017 , p. 27.
În societatea românească aflată în plin proces de tranziție și confruntată cu o
serie de probleme sociale, organizațiile neguvernamentale au îndeplinit rolu l de
formare și dezvoltare de servicii sociale, altele decât cele oferite de stat. Astfel au fost
dezvoltate servicii sociale care să răspundă unor standarde de calitate ridicate și a fost
instruit personal care să poată realiza aceste servicii.
99 FDSC , 2017 , p. 27.
46
CAPITOLU L 3. Contractarea serviciilor sociale de către organizațiile
nonguvernamentale. Studiu de caz
Într-o societate în permanentă transformare, în care problemele sociale se
modifică cu rapiditate, politica publică privind furnizarea de servicii sociale trebui e să
se adapteze la noile cerințe și să răspundă nevoilor persoanelor aflate în dificultate.
Creșterea calității serviciilor sociale și diversificarea acestora astfel încât să răspundă
noilor nevoi, trebuie să fie un obiectiv central al politicii guvernulu i în domeniul
protecției sociale. Dacă statul îndeplinește funcția de reglementare, stabilind prin
politicile pe care le adoptă cadrul de producere și furnizare a serviciilor sociale,
organizațiile societății civile și cele private au la îndemână o serie d e instrumente prin
care pot crește calitatea acestor servicii.
Statul deține responsabilitatea pentru cetățenii săi, pentru respectarea
drepturilor fundamentale ale acestora și pentru garantarea accesului lor la serviciile
sociale prevăzute prin legislația națională.
Sectorul public poate fi un furnizor direct de servicii sociale sau servicii
integrate (medico -sociale, socio -educaționale, servicii complexe/ multidisciplinare de
recuperare, de abilitare profesională etc.), dar el acoperă rareori toate nevoil e sociale
ale cetățenilor, mai ales în statele aflate în tranziție. De aceea, vorbim de parteneriatul
cu sectorul privat de servicii sociale (neguvernamental) ca o modalitate de delegare a
furnizării serviciilor către prestatorii neguvernamentali, în scopu l unei acoperiri mai
eficiente și mai echilibrate a nevoilor de servicii sociale la nivel local100.
Contractarea socială este procesul de externalizare a serviciilor sociale către
contractori privați. În legislația româneasca se întâlnesc mai multe forme de
contractare socială respectiv: contratul de servicii, subvențiile, granturile.
Contractul / achiziția de servicii reprezintă o formă de finanțare prin care
organizațiile neguvernamentale furnizează pentru autoritățile publice servicii la un
preț și în cond ițiile prevăzute în cadrul unui contract. De cele mai multe ori condițiile
de furnizare a serviciilor sunt stabilite de autoritatea public ă într-un caiet de sarcini iar
organizația va oferi metodologia de furnizare și prețul. Contractarea organizațiilor se
face î n baza unei proceduri de licitație , care de cele mai multe ori este deschisa tuturor
100 Diana Chiriacescu, Andrei Dobre, Diana Berceanu, Dialogul public privat în vederea finanțării
serviciilor sociale în România, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, București, 201 3, p. 11.
47
furnizorilor privați de servicii sociale acreditați, î n care orice organizație are
posibilitatea de a participa.
Subvențiile reprezintă o form ă de suport financiar din partea bugetului de stat
sau local pentru acoperirea unor costuri directe ocazionate de furnizarea unor servicii.
Finanțările nerambursabile reprezintă transferuri financiare către o organizație
neguvernamental ă pentru a desfășura o activitate de int eres public fără a urmări
generarea unui profit ș i este strâns legată de scopul organizației . Organizația
beneficiară va contribui la desfăș urarea s erviciului (proiectului) asigurând o
cofinanț are din surse externe grantului. Granturile sun t acordate pe ba za unei
competiții și î n urma unui proces de evaluare a propunerii.
Parteneriatul reprezintă o relație contractual ă între o autoritate publică ș i un
furnizor privat de servicii care își pun în comun resursele de care aceș tia dispun
pentru furnizarea unui s erviciu de interes public.
Alte forme de finanțare : Restituirea unor costuri operaționale de către
autoritățile public e (utilități, energie, comunicaț ii, etc.), tichete pentru anumite tipuri
de servicii suportate de la buge tul de stat sau bugetele locale.
Contractarea socială este prevăzuta sub diferite forme într -o serie de acte
normative și anume:
– O.G. nr.68/2003 privind serviciile sociale101 vorbește despre contracte
de servicii ș i contracte de parteneriat;
– Legea 98/2016 privind achizițiile publice102 reglementează modul de
realizare a achizițiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de achiziție
publică și de organizare a concursurilor ;
– Legea 34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și
fundațiilor române cu personalitate juri dică, care înființează și administrează unități
de asistență socială103 instituie finanțarea serviciului social pe baza unui cost mediu
lunar al beneficiarului ;
– Legea 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din
fonduri publice alocate pentru a ctivități nonprofit de interes general104 este o lege care
are ca scop stabilirea principiilor, cadrului general și a procedurii pentru atribuirea
contractelor de finanțare nerambursabilă din fonduri publice ;
101 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 619 din 30.08.2003.
102 Publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 23.05.2016.
103 Publicat în Monitorul Oficial nr. 29 din 27.1.1998.
104 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1128 din 14.12.2005.
48
– O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelo r de achiziție publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de
servicii105.
Responsabilitatea pentru accesul cetățenilor la servicii sociale nu se deleagă
niciodată, ea rămâne a Statului, chiar și atunci când furni zarea acestor servicii este
realizată de către (sau, preferabil, delegată către) parteneri neguvernamentali.
Studiul de caz se concentrează pe analiza Asociației Euro -Dezvoltare, o
organizați e neguvernamentală, nonprofit, apolitică, înființată în anul 2 003, care și -a
propus furnizarea de servicii sociale, sprijinirea grupurilor vulnerabile, formarea unei
comunităț i echilibrate, prin implicarea membrilor săi la prevenirea situațiilor de risc
social.
Credința ei este că problem ele sociale nu sunt individu ale, ci reprezintă o
problemă pentru întreaga comunitate, deoarece bunăstarea oricărei colectivități
depinde de viitorul membrilor săi.
Grupurile sale țintă sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Grupuri țintă
Familii cu dificultăți Tineri
Familiile cu venituri mici, care
prezintă riscul de sărăcie;
Familii fără un loc de muncă și/sau
un salariu minim care să le poate
asigura un trai decent;
Familiile cu mulți copii care trăiesc
în condiții improprii (în termeni de
spațiu și utilități);
Familii care s -au confruntat cu
violenț a în familie. Orfani sau tineri abandonați;
Tinerii cu dizabilități sau probleme
medicale care le afectează
activitățile de zi cu zi;
Tinerii care au părăsit sau sunt pe
cale să părăsească sistemul de
protecție socială;
Tinerii care p rovin din familii cu
probleme sociale;
Tinerii din familii dezbinate care se
confruntă cu alcoolism ul, abuzul de
droguri sau nu manifestă nici un
interes față de educația lor ;
Tinerii cu șanse reduse de integrar e
sau reintegrare profesională.
Obiectivele majore strategice ale Asociației Euro -Dezvoltare sunt dezvoltarea
unei rețele de servicii sociale integrate care să răspundă nevoilor unor categorii
dezavantajate din comunitate, promovarea de măsuri și servicii comunitare menite să
ducă la dezvoltarea co munitară, dezvoltarea unei rețele de servicii socio -medicale
adaptate și calitative și dezvoltarea unei rețele de voluntariat.
105 Publicat în Monitorul Oficial nr. 418 din 15.5.2006.
49
Viziunea acestui ONG este alăturarea eforturilor factorilor locali prin
responsabilizare și implicare, pentru a contribui împreu nă la bunăstarea comunitarii și
a contura un grad de dezvoltare comunitară, în care să fie prevenite, diminuate sau
limitate situațiile de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau
excluziune socială.
La 30 septembrie 2017 numărul total de persoane cu dizabilități comunicat
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități din cadrul Ministerului Muncii
și Justiției Sociale106, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale ale s ectoarelor municipiului București, a fost de 791.761
persoane. Dintre acestea, 97,73 % (773.773 persoane) se află în îngrijirea familiilor
și/sau trăiesc independent (neinstituționalizate) și 2,27 % (17.988 persoane) se află în
instituțiile publice reziden țiale de asistență socială pentru persoanele adulte cu
dizabilități (instituționalizate) coordonate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități.
La data de 30 septembrie 2017 la nivelul județului Galați sunt înregistrate
14.352 de persoane cu handicap, din care 6.807 femei și 7.545 bărbați, dintre aceștia
1.299 sunt copii și 13.053 adulți. Dintre acestea, 14.249 persoane se află în îngrijirea
familiilor și/sau trăiesc independent (neinstituționaliz ate) și 103 persoane se află în
instituțiile publice rezidențiale de asistență socială pentru persoanele adulte cu
dizabilități.
În municipiul Galați își desfășoară activitatea 42 de unități autorizate, care
oferă servicii sociale pentru diferite categorii de beneficiari (copii, tineri, vârstnici,
persoane cu handicap, persoane expuse violenței domestice, etc.): servicii rezidențiale,
de informare, consiliere, de recuperare și reabilitare, de orientare, de mediere, de
îngrijiri paleative, etc.
Asociația Eu ro-Dezvoltare a desfășurat de -a lungul timpului mai multe
proiecte în care se poate vedea impactul pozitiv pe care îl are această organizație
neguvernamentală în plaja de prestare a serviciilor sociale.
106 http://anpd.gov.ro/web/wp -content/uploads/2017/12/ANPD -Buletin -statistic -trim-III-2017 –
MMJS.docx citat la data de 18.01.2018
50
1. CASA MARIA
Primul proiect al Asociației a fo st organizarea și funcționarea unui centru
rezidențial pentru fete pentru a acoperi nevoia lor de studiu, având în vedere că
familia în mediul urban sau rural nu ar putea asigura nevoile lor financiare și
materiale. În 2003, a fost dezvoltat un parteneriat internațional în urma căruia a fost
stabilit acest centru de sprijin și asistență pentru adolescenți cu risc ridicat de abandon
școlar . Astfel, beneficiarii au primit servicii rezidențiale, sprijin material și
educațional pentru continuarea studii lor, pre cum și pentru reintegrarea socială și
profesională.
Beneficiari ai p roiectul ui au fost un total de 100 de fete, selectate din județul
Galați care au primit locuințe temporare, produse alimentare și sprijin educațional.
Profesorii s-au oferit voluntar pent ru a preda și instrui gratuit, oferind sprijin moral și
emoțional. Beneficiarii au fost implicați în diverse activități care au inclus atât
responsabilitatea și solidaritatea pentru alte grupuri vulnerabile cât și conștientizarea
ecologică și de protecție a mediului. Acest proiect a realizat dezvoltarea serviciilor de
sprijin pentru tinerii aflați în dificultate și prevenire a abandonului școlar.
2. SANA’VITA
Centrul de Informare, Educare, Consiliere și Asistență Medicală SANA’VITA,
asigură servicii de informare, educare, consiliere și asistență medicală î n special
pentru tineri i cu vârsta î ntre 14 – 29 de ani, care au acces restrâns la servicii de natură
medicală .
Centrul a fost creat ca urmare a unui proiect cu finanțare nerambursabil ă –
finanțat î n cadru l Programului de Vecinătate Romania – Republica Moldova 2004 –
2006, Phare CBC 2005, destinat dezvoltării serviciilor socio -medicale ș i de prevenție ,
asigurând consultații ș i servicii medicale pentru anumite grupuri defavoriza te,
activități de informare, e ducare și consiliere psiho -socială privind sănătatea și
prevenția în sănă tate.
Serviciile proiectului au fost continuate ș i completate pr in proiectul
Dezvoltarea cooperării î n domeniul serviciilor socio -medicale pentru tinerii din
regiune a transfrontalieră Galați – Cahul EURO HEALTH, finanțat î n cadrul
Programul ui de Cooperare Transfrontalieră Româ nia – Ucraina – Republica Moldova.
51
Acesta a avut 800 de beneficiari atât din Cahul – Republica Moldova cât și
Galați – România , studenți cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani, participanți ai
instituțiilor de învățământ superior, pentru care SANA’VITA a furnizat servicii
sociale medicale gratuite care au contribuit la îmbunătățirea calității vieții lor.
Centrul de Informare, Educare, Consiliere și Asistență Med icală SANA’VITA
asigură î n prezent atâ t servicii medicale – consultații de specialitate ș i analize
medicale pentru grupuri defavorizate cât și servicii de consiliere socială, informare
socio -medicală pentru sănătate ș i prevenție și după caz, consiliere psi hologică .
Urmare a Centrului de Informare, Educare, Consiliere și Asistență Medicală
SANA’VITA, a fost fondată în 2008 cu resurse proprii Clinica Medicală
SANA’VITA, devenind un centru socio -medical complex care continuă să opereze pe
piața medicală. Acea stă clinică rămâne pilonul central de autofinanțare al acestei
organizații.
3. C.E.T.A.T.E.
Centrul Turistic ș i de Agremen t pentru Tineri î n Euroregiunea „ Dunărea de
Jos” C.E.T.A.T.E. Acesta este un proiect realizat ca urmare a unei finanțări î n cadrul
Programului de Vecinătate Rom ânia – Republica Moldova 2004 – 2006, Phare CBC
2005, proiectul avâ nd ca scop dezvoltarea de ser vicii turistice pentru tineret ș i
dezvoltarea de servicii de recreere, informare, activităț i sportive, de socializare și
agrement, stimulâ nd mobilitatea, asociativitatea și punerea î n valoare a talentului
tinerilor.
Centrul C.E.T.A.T.E . asigură sejururi turistice gratuite pentru tineri i din Cahul,
pe perioada verii ș i schimburi interculturale între tineri, beneficiari tineri și studen ți
din Județul Galați – și din Raionul Cahul cu vârsta cuprins ă între 14 și 29 de ani, ca
prilej de cunoaștere reciprocă a patrimoniului cultural, turistic, natural sau antropic,
promovarea turismului durabil și implicarea tinerilor în promovarea resurselo r
naturale, istorice și a patrimoniului cultural în regiunea transfrontalieră dar și servicii
de tip centru de zi pentru tineret – activităț i de socializare, recreere, protecț ia
mediului, voluntariat, sport ș i agrement, de practicare a turismului dar ș i prilej de
întâlnire ș i socializare î ntre tineri, organizarea de evenimente socio -culturale sau
educative, competiții sportive periodice, organizarea activităților de voluntariat și
instruire/formare/dezvoltare personală a voluntarilor asociației .
52
Serviciile de primire și găzduire temporară se organizează în cadrul
Programului de tabără turistică de vară, ce are caracter periodic, și se derulează
conform proiectului inițial, în perioada vacanțelor școlare pentru tinerii și studenții cu
rezultate bune la învăță tură. Sunt organizate sejururi turistice cu drumeții, la care se
adaugă seminariile tematice de interes turistic sau cu alte tematici legate de
dezvoltarea personală și acumularea de noi informații/cunoștințe.
Pentru serviciile de primire și găzduire tempo rară, Centrul C.E.T.A.T.E.
dispune de următoarele dotări: 10 camere a c âte 2 locuri, respectiv o capacitate de 20
de locuri, fiec are dormitor cu baie proprie ș i balcon, sală de mese , spălătorie , acces la
servicii de agrement și recreere – bazin , terenuri de sport în aer liber.
Centrul de Voluntariat Cetate activează î n trei departamente: Servicii Sociale,
Cultură -Artă-Sport Educație și Mediu, î n funcție de aptitudinile și abilitățile
personale.
Voluntarii învață direct prin sesiunile de instruire, și indir ect, prin experiența
lor concret ă, datorită interac țiunilor pe care le -au avut sau prin observarea altor
persoane sau situații .
Principalele rezultate au constat în înființarea și funcționarea Centrului de
Agrement Turistic pentru Tineret C .E.T.A.T.E. ca o tabără de vară pentru 216 tineri,
24 de profesori și 28 de voluntari de la Cahul și ca un furnizor de activități recreative
și sportive pentru peste 400 de beneficiari.
4. DELFINUL
Centrul Multifuncțional pentru tineri DELFINUL a fost creat ca urmare a unei
finanțări în cadrul Programului Operațional Regional Axa 3 Îmbunătățirea
infrastructurii sociale, Domeniul Major de intervenție 3.2 Reabilitarea/ Modernizarea/
Dezvoltarea ș i echiparea Infrastructurii serviciilor sociale.
Centrul Delfinul, este un concept nou pentru sănătatea locuitorilor orașului,
dar și a turiștilor care -l tranzitea ză, având o suprafață de 1.070 metri pătrați și fiind
structurat pe 3 niveluri.
Primul nivel – AQUA, este ocupat de piscina, dotat ă cu un sistem modern de
recirculare și filtrare a apei, cascadă cervicală , jacuzzi. Tot aici se regăsește un
vitamin bar, cabinete de psihoterapie, vestiare, dușuri și grupuri sanitare.
53
Nivelul median – THERAPY, este destinat serviciilor de recuperare medicală ,
sălilor de tratament, zonei de r elaxare, cabinetelor de masaj.
Cel de -al treilea n ivel – ENERGY, este destinat mișcă rii. Centru l dispune de
terenuri de sport în aer liber prevăzute cu nocturnă ș i loc de j oacă pentru copii.
Beneficiarii proiectului sunt tinerii cu vârsta cuprinsă între 14 -29 ani cu
probleme datorate afecțiunilor sau traumelor aparatului locomotor, afecțiunilor sau
traumelor sistemului osos sau musculo -articular, deficiențelor neuro -motorii,
disfuncțiilor respiratorii de tip restrictiv sau constrictiv, tulburărilor de compo rtament
alimentar, tulburărilor psihice primare și secundare.
Serviciile sociale integrate acordate sunt servicii de recuperare și reabilitare,
consiliere psiho -socială, informare, educare, prevenție pentru sănătate, socializare,
comunicare și recreere.
Serviciile de recuperare -reabilitare sunt serv icii cu caracter socio -medical și se
acordă beneficiarilor care suferă de anumite afecțiuni medicale, care, datorită acestor
afecțiuni au avut sau pot avea repaus ș i au/pot avea probleme de r eintegrare în
activit ățile sociale uzuale. De asemenea, se acordă acelor beneficiari care prezintă risc
de agr avare a unei probleme medicale în absența mă surilor de r efacere/reabilitare a
unor funcționalităț i afectate mai mult sau mai puțin .
Ședințele de kinetoterapie sunt ad aptate fiecărei afecțiuni atât pentru tineri
(picior plat, picior tal -valg, torticolis, scolioza) cât și pentru adulț i (spondiloz ă
cervicală, lombalgii și alte afecț iuni ale coloanei vertebrale, afecț iuni reumatice,
reeducare neuromotor ie și proprioceptivă ).
Pentru afecțiuni neurologice sau neurochirurgicale se pot efectua tratamentele
de fizioterapie, electrostimulare musculară , biostimulare laser, care, alături de
kinet oterapie sunt foarte eficiente î n recuperarea acestor afecțiuni.
Consi lierea socială ur măreș te identificarea nevoilor sociale și stabilirea
priorităților de intervenț ie prin serviciile promovate de centru, rezolvarea cazurilor ce
pot fi acoperite prin serviciile centrului, integrarea beneficiarilor în diverse activităț i
sociale pentru preven irea marginalizării sociale a acestora, ținând cont de
personalitatea ș i particularitățile fiecăruia î n parte. Activitatea de consiliere se
desfășoară individual și / sau î n grup.
Consilierea psihologic ă facilitează auto-cunoașterea , maturi zarea afectivă,
dezvoltarea optimă a resurselor personale și o schimbare evolutivă a asistatului.
Consilierea psiho -social ă se constituie ca suport imedia t acordat tinerilor care se află
54
într-o situație de criză sau î ntr-un moment de schimbare care necesită o adaptare a
individului la condiții de viață noi, cu care nu este familiarizat.
Serviciile de informare, educare, prevenție pentru sănătate vizează creșterea
gradului de cunoștințe ale tinerilor, în ce priveș te sănătatea, protejarea și menț inerea
ei.
Activitățile recre ative și de socializare vin în completarea activităților de
reabilitare ș i au ca scop crearea și menținerea unui echilibru fizic și psihic necesar
dezvoltă rii optime a beneficiarilor proiectului și la o mai bună ancorare a acestora în
comunitatea locală .
Serviciile sociale acordate beneficiarilor contribuie și la reinserția socială și
medicală a tinerilor care au avut un repaus îndelungat din cauza afecțiunilor
ortopedice de care au suferit sau suferă în prezent, sau care au avut perioade
îndelungate de rep aos din cauza intervențiilor chirurgicale suferite.
În anul 2015 au fost acordate servicii de recuperare medical ă unui numă r de
190 tineri. Referitor la problemele de natură medicală ale beneficiarilor tineri circa
85% dintre aceș tia s-au prezentat cu probleme legate de postura greșita a spatelui,
având scolioză/cifoscolioză dorso -lomb ară, lombalgie, sau hiperlordoză . Alte
afecțiuni medicale tratate î n cadrul centrului: redoare genunchi sau gleznă
postoperatorie , cervicalgie, astm bron șic, sechele rahitism, hemiparez ă spastic ă,
lumbago, întinderi ligament si altele.
Recuperarea medical ă const ă în programe de gimnastic ă medical ă,
hidroterapie și masaj terapeutic pentru cele mai frecvente malforma ții ale aparatului
locomotor (scolioz ă, cifoz ă, picior varus equ in, luxații congenitale). Pentru afecțiuni
ortopedice: de la o scolioz ă sau luxație până la status post fracturi sau status post
plastie de ligamente, programele de recuperare sunt adaptate pentru fiecare situație , pe
etape, pentru o recuperare medical ă cat mai rapid ă și mai eficient ă.
Programele de recuperare, prevenție și sănătate prin înot ale centrului Delfinul
sunt completate de programele destinate mișcării prin sport. Centrul dispune de o bază
sportivă și poate pune la dispoziție, terenuri de sport î n aer liber prevăzute cu nocturnă
– baschet, fotbal, pista de role, tenis de câmp și de asemenea de terenuri pentru
gimnastică î n aer liber, unde au acces gratuit tinerii, persoanele cu dizabilități, copii și
tineri din școli, licee – cu care sunt încheiat e parteneriate și organizate programe
specifice.
55
Programele destinate mișcării prin sport sunt organizate împreună cu tinerii de
la Centrul de Voluntariat C .E.T.A.T.E. și instructorii sportivi, având ca scop atât
dezvoltarea comunicării și relaționării, cât și dezvoltarea fizic ă armonioas ă.
Campania umanitară Evelina învinge mucoviscidoza
Asociația Euro -Dezvoltare, a asigurat în perioada 12 – 13 septembrie 2015,
organizarea unei Campanii umanitare împreună cu Asociația Evelina Ștefania î nvinge
Mucoviscid oza, pentru strângerea de fonduri neces are Evelinei, o fetiță de 1 an
diagnosticată cu o boală genetică rară – fibroză chistică (mucoviscidoza).
În cadrul evenimentului, fundraiserul Gabriel Drăghici a înotat 24 de ore, în
bazinul de î not de la Delfinul, acțiunea fiind susținută ș i de un Program artistic,
organizat de Centrul Delfinul împreună cu elevi ș i profesori de la Liceul de Artă,
Palatul Copiilor Galați, artiști ai Centrului Cultural Dunărea de jos ș i Formația
Andantino din Vînă tori. Copii de la Lic eul de Artă, au realizat pe parcursul acțiunii
lucră ri de artă – picturi sau grafică, pe care le -au și vândut, fondurile obț inute, fiind
donate de asemenea acestei cauze.
24 de ore de efort, muzic ă, emoții, dans, încurajă ri, teatru, aplauze ș i
determinare, toate pentru o cauză nobilă , aceea de a conștientiza comunitatea să
susțină șansa la viață a Evelinei. 70 de persoane sau implicat la organizarea și
derul area programului artistic ce a însoț it evenimentul: copii, tineri, artiști,
îndrumă tori, coordonatori , directori de licee, instituții de cultură .
Evenimentul a captat atenț ia mass mediei pe parcursul a două zile, totalizâ nd
circa 500 vizitatori, 70 donatori on line pe pla tforma GALANTOM a evenimentului, ș i
sute de susținători ai acț iunii, pe adresa de faceb ook a centrului Delfinul, au sprijinit
această acțiune cu donații, încurajă ri, like-uri. În total s -au strâns 20. 500 lei pentru a
susține șansa la viață a Evelinei.
56
Analiza SWOT
Puncte forte
Resurse umane calificate ;
Parteneriate durabile și viabile și
sprijin constant din partea autorităților
locale ;
Servicii sociale adaptate nevoilor ;
Experiență în furnizarea de
servicii sociale ;
Imagine locală pozitivă ca
furnizor de servicii sociale și de
promotor al valorilor solide:
responsabilitate, toleranță, implicare ;
Campanie puternică de promovare
a voluntariatului.
Puncte slabe
Insuficientă finanțare: surse de
finanțare locale au buget limitat ;
Nu există parteneriate de durată cu
sectorul privat local;
publicitate insuficientă a
serviciilor socio -medical e la nivel
local;
Nu are mulți voluntari.
Oportunități
O nouă nișă de piață a fost
identificat ă: servicii socio -medicale,
care pot fi în măsură să acționeze ca
centru de auto -finanțare pentru
asociație;
Împrumuturi de la bancă;
Dezvoltarea de noi partene riate;
Accesul la subvenții
nerambursabile ;
Legislație favorabilă: protecție
pentru persoanele cu handicap, suport
pentru servicii de îngrijire la
domiciliu, acreditarea serviciilor
sociale, prevenirea excluziunii sociale,
voluntariat . Amenințări
Infrastru ctură locală insuficientă
pentru persoanele cu handicap și
puține facilități pentru tineri ;
Dezvoltarea insuficientă a
întreprinderilor care duce la puține
locuri de muncă și, astfel, face ca
acordarea sprijinului șomerilor să fie
din ce în ce mai dificilă ;
Condițiile precare ale nivelului de
trai, rata ridicată a șomajului, salarii
mici, tendința de scădere a populației,
tendința de îmbătrânire ;
Număr mare de emigranți;
Diversificarea și creșterea
problemelor sociale .
57
CONCLUZII
Dezvoltarea este identificată de multe ori cu creșterea produsului intern brut
sau cu creșterea veniturilor populației sau cu procesul de modernizare socială, dar ea
înseamnă mult mai mult decât atât. Factori ca educația, facilitățile de asistență socială,
drepturile poli tice și civile (libertatea de a participa la discuții și dezbateri publice,
dreptul de a avea acces la informații etc.), asistența medicală, cultura influențează
semnificativ creșterea calității vieții indivizilor și implicit procesul de dezvoltare
socială .
Societatea civilă este strâns legată de democrație și statul de drept, de care
depinde și pe ca re le influențează. O societate civilă dezvoltată poate fi interpretată ca
o forță cap abilă să se impună statului, să îl influențeze și să î l controle ze și, de ce nu,
să îl susțină în exercitarea funcțiilor sale.
Valoarea societății civile rezidă în faptul că ea întărește legitimitatea
democrației, exercită un control social asupra statului și puterii, multiplică mijloacele
de exprimare a intereselor, întărește conștiința și încrederea cetățenilor în puterea lor,
permite recrutarea și formarea de noi lideri și reprezentanți competenți, care ar putea
activa în parteneriat cu autoritățile statului în soluționarea problemelor și realizarea
intereselor societății. Re spectiv, cu cât este mai dezvoltată societatea civilă, cu atât
mai multe posibilități sunt pentru dezvoltarea și fortificarea statului.
Fiecare organizație neguvernamentală din societatea civilă are misiunea de a
mobiliza sprijin adecvat, de a influența gu vernele, organizațiile și corporațiile
internaționale, de a colecta fonduri, de a educa publicul, de a repartiza resursele și de
a reprezenta membrii, beneficiarii, donatorii și actorii cei mai importanți din
comunitate. Prin realizarea acestui rol extins, o organizație neguvernamentală va
atinge obiective publice sau va contribui la capitalul social al comunității, promovând
în același timp o cauză ce îi asigură continuitatea în acțiunile sale. Responsabilitatea
fundamentală a unei organizații neguvernamen tale este de a ‐și coordona acțiunile
într‐un mod neconflictual pentru a nu afecta oamenii, comunitățile și resursele
naturale utilizate .
O organizație neguvernamentală pentru a rămâne atașată misiunilor și
serviciilor oferite, ar trebui să fie deschisă și transparentă față de: misiune și obiective;
valori și principii; administrare proprie; activități proprii; mijloacele necesare atingerii
obiectivelor.
58
Serviciile sociale sunt servicii de interes general și se organizează în
forme/structuri diverse, în func ție de specificul activității/activităților derulate și de
nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari. Acestea, se organizează la
nivel comunitar, în funcție de nevoile identificate, de numărul potențialilor
beneficiari, de complexitatea sit uațiilor de dificultate și de gradul de risc social.
Oportunitățile sociale (educația, serviciile medicale) și serviciile de asistență
socială facilitează participarea economică și politică a indivizilor și reduc fenomenul
de excluziune socială. Accentul î n cele ce urmează va cădea pe serviciile de asistență
socială, considerate un factor important de reducere a sărăciei și excluziunii sociale.
Responsabilitatea pentru accesul cetățenilor la servicii sociale nu se deleagă
niciodată, ea rămâne a Statului, ch iar și atunci când furnizarea acestor servicii este
realizată de către parteneri neguvernamentali.
Într-o societate în permanentă transformare, în care problemele sociale se
modifică cu rapiditate, politica publică privind furnizarea de servicii sociale tr ebuie să
se adapteze la noile cerințe și să răspundă nevoilor persoanelor aflate în dificultate.
Creșterea calității serviciilor sociale și diversificarea acestora astfel încât să răspundă
noilor nevoi, trebuie să fie un obiectiv central al politicii guver nului în domeniul
protecției sociale. Dacă statul îndeplinește funcția de reglementare, stabilind prin
politicile pe care le adoptă cadrul de producere și furnizare a serviciilor sociale,
organizațiile societății civile și cele private au la îndemână o ser ie de instrumente prin
care pot crește calitatea acestor servicii.
Organizațiile societății civile sunt cele care au adus o contribuție importantă la
creșterea calității serviciilor sociale oferite persoanelor aflate în nevoie. Pe lângă
faptul că ele sunt cele care au introdus numeroase tipuri de servicii sociale pe piața de
servicii din România, ele sunt primele care au stabilit și standarde de calitate pentru
realizarea și furnizarea acestor servicii. Organizațiile neguvernamentale sunt poate,
pentru anum ite tipuri de servicii sociale, cele mai abilitate să ofere consultanță de
specialitate și training -uri pentru pregătirea personalului. Guvernul nu numai că a
preluat aceste servicii, dar cea mai mare parte din standardele de performanță stabilite
de către stat sunt elaborate împreună cu organizațiile neguvernamentale pe baza
experienței acestora.
Bibliografie
I. Tratate, cursuri, monografii
1. Agenția pentru Informarea și Dezvoltarea Organizațiilor
Neguvernamentale, Organizații neguvernamentale Ghid pract ic, Ed.
Brumar, Timișoara, 2002;
2. Alexandru Țiclea, Dreptul securității sociale – curs universitar, Ediția a II,
Ed. Universul Juridic, Bu curești, 2009;
3. Asociația pentru Dezvoltare și Promovare socio ‐economică , Organizațiile
Neguvernamentale și Economia Soc ială Manual de Intervenție, Ed. Expert,
București, 2011;
4. Asociația Română De Dezvoltare Comunitară, Management și planificare
strategică pentru ONG, 2004;
5. Diana Chiriacescu, Andrei Dobre, Diana Berceanu, Dialogul public privat
în vederea finanțării servici ilor sociale în România, Fundația pentru
Dezvoltarea Societății Civile, București, 2013;
6. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, România 2010. Sectorul
neguvernamental ‐ profil, tendințe, provocări, Fundația pentru Dezvoltarea
Societății Ci vile, Buc urești, 2010;
7. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, România 2017. Sectorul
neguvernamental – profil, tendințe, provocări, Fundația pentru Dezvoltarea
Societății Civile, București, 2017;
8. Jura Cristian, Rolul organizațiilor nonguvernamentale pe plan
internațional , Ed. A ll beck, București, 2003;
9. Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic , Finanțarea
organizațiilor neguvernamentale de către statul roman, București, 2016;
10. Străinescu Ioan, Ardelean Ben -Oni, Managementul ONG, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 2007;
11. Țigănescu Oana, Organizațiile nonguvernamentale – furnizori de servicii
sociale: sursă inițială sau soluție? , „Revista de asistență socială” , nr. 1,
București, 2004;
12. Zamfir Cătălin, Viăsceanu Lazăr, Dicționar de sociologie, Editura Bab ei,
București, 1998 .
II. Legislație
1. Constituția României , publicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31
octombrie 2003 ;
2. Legea nr. 122 din 16 octombrie 1996 privind regimul juridic al caselor de
ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acest ora, publicat ă
în Monitorul Oficial nr. 261 din 22 aprilie 2009 ;
3. Legea 34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor
române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de
asistență socială , publicat ă în Moni torul Ofi cial nr. 29 din 27 ianuarie 1998;
4. Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată
în Monitorul Oficial 157 din 06 martie 2007;
5. Legea 215/2001 a administrației publice locale , publicată în Monitorul
Oficial 204 din 23 aprilie 2001;
6. Legea nr. 540 /2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor ,
publicată în Monitorul Oficial 723 din 3 octombrie 2002 ;
7. Legea nr. 502 din 17 noiembrie 2004 pr ivind asociațiile pensionarilor,
publicat ă în Monitorul Oficial 1092 din 24 noiembrie 2004 ;
8. Legea 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri
publice alocate pentru activități nonprofit de interes general , publicată în
Monitorul Oficial nr. 1128 din 14 decembrie 2005;
9. Legea 292/2011 Legea asistenței sociale, publicată în Monitorul Oficial 905
din 20 decembrie 2011;
10. Legea 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale,
publicată în Monitorul Ofici al nr. 754 din 9 noiembrie 2012;
11. Legea nr. 219 din 23 iuli e 2015 privind economia socială, p ublicată în
Monitorul Oficial 561 din 28 iulie 2015 ;
12. Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial 688
din 10 septembrie 2015;
13. Legea 98/2016 privind achizițiile publice , publicată în Monitorul Oficial nr.
390 din 23 mai 2016;
14. Ordonanț a Guvernului 26/2000 cu privire la asociații și fundații , publicată
în Monitorul Oficial 39 din 31 ianuarie 2000;
15. Ordonanța Guvernului 68/2003 privind serviciile sociale, publicată în
Monitorul Oficial 619 din 30 august 2003;
16. Ordonanța Guvernului nr. 34/20 06 privind atribuirea contractelor de
achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a
contractelor de concesiune de servicii , publicat ă în Monitorul Oficial 418
din 15 mai 2006.
III. Surse Internet
Ministerul Justiției http://www.just.ro/registrul -national -ong/ citat la data de
18.05.2017
Autoritatea Na țională pentr u Persoanele cu Dizabilități http://anpd.gov.ro/web/wp –
content/uploads/2017/12/ANPD -Buletin -statistic -trim-III-2017 -MMJS.docx citat la
data de 18.01.2018
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Locul Şi Rolul Organizaţiilor Neguvernamentale Pe Piaţa De Servicii Sociale Din România [615356] (ID: 615356)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.