Locuirea independent ă energetic [621599]

Locuirea independent ă energetic

Student: [anonimizat]:Șef.lucr.dr.arh. Rubnicu Alin

Cuprins : INTRODUCERE
Capitolul 1. CADRUL CONCEPTUAL
1.1. Definirea termenilor utiliza ți
1.2. Perspectivă istorică
Capitolul 2. CASA PASIV Ă
2.1. Concept ul de arhitectur ă bioclimatic ă
2.2. Materiale eco. și materiale locale
2.3. Punți termice și etan șeitate
2.4. Ferestre
2.5. Ventila ție cu recuperator de că ldură
2.6. Pompă de caldură
Capitolul 3. SURSE DE ENERGIE NECONVENTIONALE (pentru asigurarea
independen ței energetice unei locuin țe)
3.1. Energia solară
3.2. Energia eoliană
3.3. Energia geotermală
3.4 Biomasa
Capitolul 4. TENDINTE ACTUALE
4.1. T esla energy
4.2. Smart house
CONCLUZII
BIBIOGRAFI E

BIBLIOGRAFIE
a) Ce vinde arhitectura? –Jurov Cosma, Bucure ști 2008
b) Istoria generală a arhitecturii –Melicson Marcel, Bucuresti 1961
c) Concepte integrative –Botez Anghela, Bucuresti 1943
d) Materiale performante pentru finisaje la pereti și pardoseli, materiale ecologice, materiale
performante pentru izola ții și învelitori –Rujanu Mircea, Ia și 2010
e) Materiale performante pentru constru cții –Rujanu Mircea, Ia și 2010
f) Materiale de construc ții locale –Hartstein Emil
g) SR EN 12207. Ferestre și uși. Etan șeitate la aer. Clasificare –Asociatia de standardizare
din România, Bucuresti 2002
h) Lolalizarea defectului de etan șeitate a înveli șului cablului cu ajutorul gazului Freon. Pentru
documentare –Sagalovic L.I.
i) Pompa de căldură “o solutie de conservarea a energiei” –Manea Dumitru, Bucuresti 1981*
j) Casa Pasiva –Graf Anton, Oradea 2013
k) Energetica mondiala “prezentare geografică” –Rabo ca Nicolae 1995
l) Dezvoltarea durabila –Soporan Vasile Filip, Cluj -Napoca 2011
m) Energia solară și viața –Sălăgeanu Nicolae, Bucure ști 1960
n) Materiale de construc ții sustenabile –Aciu Claudiu, Cluj -Napoca 2011
o) Cum sa intelegem arhitectura – Zebi Bruno, Bucure ști 1969
p) Arhitectura solară –Lebedev Iuri S., Bucure ști 1985
q) Sisteme fotovoltaice în arhitectură – Dabja Ana -Maria, Bucure ști 2010
r) Probleme ale arhitecturii contemporane –Enescu Ion Mircea, Bucure ști 1982
s) Locuirea –Dragomir Caius Traian, 1939

Introducere
"Arhitectra este prima manifestare a omului creân du-și universul său propriu, creân du-l după
chipul naturii, înscriin du-se în legile naturii, legile care determină natura noastră, univers ul nostru " – Le
Corbusier
Această lucrare reprezintă un interes propriu asupra arhitecturii viitorului și sustenabilită ții, cultivat
pe parcursul a șase ani de studiu, am ajuns la concluzia că trebuie să fie un „bun simt” în arhitectură.
Orientarea fa ță de soare, utilizarea luminii naturale, ventila ția naturală, aten ția față de mediu, considerentele
economice, sociale și culturale sunt responsabilită ți ale arhitecturii, care asigură calitatea vie ții
beneficiarilor .
Consider că arhitectura ar trebui să re prezinte întregul proces de concepere, execu ție și utilizare a
construc țiilor, asta înseamnă o viziune p e termen lung în care clădirile de astăzi sunt proiectate să reziste
zeci de ani.
Trăim într -o perioadă de tranzi ție de la un model bazat pe poluare și consum uria ș de resurse
naturale, la un nou mod de via ță, orientat către protejarea mediului natural, reducerea consumului și
utilizarea surselor de energie regenerabilă, încurajarea proceselor de reciclare etc. De aceste politici și
strategii depinde viit orul nostru și al genera țiilor următoare, din această cauză contribu ția arhitecturii este
esențială în acest sens.
O clădire independetă energetic este o cladire proiectată să func ționeze fără a fi racordată la
serviciile de infrastructură, cum ar fi re țeaua electrică, re țeaua de gaze, sistemele municipale de apă,
sistemele de tratare a apelor reziduale și în unele cazuri canale de scurgere.

1 Cadrul conceptual
Din cele mei vechi timpuri, omul s -a protejat de frig și căldură, sub diferite forme, pr ioritatea pentru
confortul termic nu este un moft ci o necesitate de care depinde supravie țuirea. Mai întâi și-a găsit adăpostul
în edificii din piatră (pe ștera), apoi pe măsura evolu ției și a descoperirilor a început să -și realizeze singur
adăpostul cu ma teriale găsite la îndemână. De la sisteme constructive perisabile realizate din nuiele și
pământ, până la mastodon ții de metal și sticlă ai prezentelui, omul a reu șit să se apere împotriva for țelor

climatice constante potrivnice, care creează disconfortul , prin diferite moduri de adaptare sau apelând la
tehnologie.

De circa un secol și jumătate au intervenit câteva transformări în evoluția socio -demografică a
popu lației Terei. Revoluția industrială din sec. al XIX -lea a atras după sine o substanțială cre ștere a popu –
lației urbane, fapt relevat de câte va date statistice: dacă în anul 1800 doar 3% din populația lumii locuia în
orașe, în 1900 ponderea ei a crescut de cinci ori, pentru ca în 1950 să fie de 28%, urmând ca în anul 2000
aceasta să depă șească 5 0%; în condițiile în care populația lumii a crescut considerabil, în momentul de față
dublându -se la câteva dece nii.
La începutul sec. al XIX -lea s-a înregistrat primul miliard de oa meni, pentru ca în primul sfert al sec.
al XX -lea populația să crească la două miliarde; după 30 de ani au fost deja trei miliarde, iar pen tru al
patrulea au fost necesari doar 1 4 ani. În anul 20 11 populația planetei a depășit șa pte miliarde de oameni.
Dar, o dată cu creșterea popula ției și implicit a locuin țelor, rezervele de combustibili fo sili, atât de
necesari co nfortului ter mic, au început să scadă, astfel că după 1973 s -a declanșat criza energetică.
Am reamintit această evoluție a populației și involuție a combustibililor fosili de oarece ele au
produ s și mai produc efecte importante asupra evoluției arhitecturii locuințelor în special.
Confortul termic al locuințelor europene a fost determinat, în ulti mele două secole și jumătate, de
modul de încălzire și de combusti bilii utilizați, iar trec erea de la un combustibil la altul a reprezentat un
important punct de referință în evoluția civilizației: mai întâi a fost trecerea de la încălzirea generali zată cu
lemne la cea cu cărbune, apoi de la cărbune la petrol și produse petroliere, iar acum sun tem în faza de trecere
de la folosirea subproduselor petroliere pentru în călzire la alte surse energetice.
 Aproximativ 50% din resursele extrase de pe suprafața Pământului sunt folosite în construcții;
 Clădirile și lucrările de inginerie civilă prod uc 60% din cantitatea de deșeuri;
 Aproximativ 47% din gazele ce provoacă efectul de seră provin din construcții;
 Omenirea folose ște 40% din resursele energetice pentru a se încălzi sau răcori;
 Peste 70% din cheltuielile de func ționare ale unei case obi șnuite reprezintă încălzirea sau răcirea ;
 În UE, 50% din energia primară este importată; în ultimii 10 ani, costul cu încălzirea a crescut cu
90%;
 Aproximativ 70% din populația Europei trăiește în mediul urban și își petrec majoritatea timpulu i în
interiorul clădirilor;

 „Sindromul clădirii bolnave (sick building syndrome – o combinație de efecte negative pentru
sănătatea ocupanților clădirilor, cauzate de rezolvarea defectuoasă a ventilării, încălzirii sau a aerului
condiționat) este întâlni t la peste o treime din clădirile noi.”1
 Locuințele urbane multietajate care aveau menirea să satisfacă necesarul de apartamente, pentru
popula ția oră șenească tot mai numeroasă, puteau fi realizate nu mai în condițiile încălzirii centrale,
alături de existența celorlalte insta lații fără care nu se poate realiza confortul interior: iluminatul elec tric,
alimentarea cu apă, canaliza rea etc. Cu ajutorul unor aseme nea tipuri de locuințe s -a reușit în tr-o
oarecare măsură rezolvarea problemei locuirii colective urbane, dar cu consecin țe grave asupra
mediului natural și a resurselor energetice conven ționale.
Modul în care locurile și clădirile sunt concepute și întreținute contează pentru noi în nenumărate
feluri. Mediul construit poate fi zi de zi o sursă de fericire sau de mizerie. Este un factor ce influențează
direct crima, sănătatea, educația, coeziu nea comunității și calitatea vieții.
Avantajele unei clădiri independente energetic sunt pe langă impac tul redus asupra mediului și
costurile mici de exploatare , cladirile din afara re țelei se bazează adesea foarte pu țin pe serviciile publice, se
autosus țin și nu ar pierde energie sau apă dacă proviziile publice ar fi compromise din anumite motive.

1.1 Definirea termenilor utilizati

1.2 Perspectivă istorică

Pentru a înțelege premisele dezvoltă rii arhitecturii, ar trebui să începem cu originile civilizației
umane. Problema interacțiunii între om și natură a fost relevantă de -a lungul istoriei. Omenirea întotdeauna
a trebuit să se adapteze la condițiile climatice, alegând pentru viețuire zonele c ele mai favorabile.
Așezările primitive au fost situate pe un teritoriu îngust, care tindea spre zona cu clima subtropicală,
cu veri calde și ierni blânde. În lupta pentru posesia teritoriilor cele mai profitabile, omul primitiv a învățat
să se adapteze la condițiile climatice și topografice ale locului. Odată cu inventarea uneltelor de metal, omul
numai este dependent de adăposturile oferite de natură, reu șind să -și construiască singur "pe ștera
artificială", acest lucru permi țându -i să-și extindă teritoriu l pe întreaga planetă.

1 Manfred Hegger, Matthias Fuchs, Thomas Stark, Martin Zeumer, The Energz Manual , Editura Birkhauser, Basel,
2008

Cercetând definițiile date arhi tecturii de -a lungul timpului, dis persate sau sintetizate în studii
complexe, se constată că ele nu întotdeauna reflectă un punct de vedere obiectiv și unitar. De cele mai multe
ori definițiile redau concepția unei perioade istorice, refe ritoare la artă în general, la arhi tectură în particular,
exprimând anu mite tendințe artistice, sociale, func ționale, teoretice etc., cu alte cu vinte sunt subiective.
Termenul de „arhitectură energetică ” este unu l de actualitate, însă principiile care stau la baza acestui tip de
arhitectură, reprezintă o preocupare a umanității încă din cele mai vechi timpuri, chiar dacă nu într -o formă
declarată, ci ca o necesitate pentru supraviețuire, o adaptare la mediul încon jurător, sau o metodă de
dezvoltare.
În Antichitate, mai exact în secolul al 5 -lea i.H., grecii au adoptat un concept urban prin care fiecare
casă avea orientare sudică pentru a beneficia de încălzire solară pe timp de iarnă. Aristotel a făcut observația
că fațadele nordice sunt opace, pentru a proteja împotriva vântului pe timp de iarnă. Se cunoaște că Socrate
a locuit într -o „casă solară”. El afirma că „o casă bună trebuie să fie răcoroasă pe timp de vară și caldă iarna
[…] să se deschidă către sud, îns ă pentru protecție pe timp de vară ar trebui să fie bine umbrită, iar încăperile
de pe partea nordică ar trebui să fie mai mici”.2
Romanii au continuat principiile grecilor, inventâ nd „Heliocaminusul” (în traducere: „furnalul
solar”, dar de fapt avea sensul de „încăpere orientată spre soare”) – încălzea în mod natural apa pentru băile
romane.3
Arhitectura vernaculară este poate cel mai bun exemplu de preocupare pentru utilizarea principiilor
care stau la baza arhitecturii bioclimatice. Me șterii populari se foloseau de experien ța acumulată în mii de
ani și transmisă din genera ție în genera ție. Preocuparea pentru protejarea clădirilor împotriva intem periilor
și a temperaturilor extreme a fost permanentă și de un carac ter universal.
Vitruviu, în “Cele zece căr ți de arhitectură” recomandă ca proiectarea clădirilor să se facă ținând
cont de diferen țele climatice, în func ție de cursa soarelui și intensitatea radia ției într -un anumit loc. Ca
urmare, orientarea principalelor încăperi va putea fi aleasa nu numai spre Sud ci și spre Nor d sau Nord -Est,
adaptând marimea golurilor în func ție de orientarea spre soare.
Oamenii de știință ai secolului 19 au fost cei care au contribuit semnificativ la dezvoltarea funcțiilor
anvelopei. În jurul anului 1820, fizicianul Jean Fourier a enunțat o te orie despre conducția căldurii în
corpurile solide și a introdus termenii ca „flux de caldură”, „gradientul termic” sau „conductivitate termică”,

2 William Stearns Davis, A Day in Old At hens, Bastian Books, USA, 2008,

3 Dabija, Ana -Maria, Proiectare arhitecturală sustenabilă și tehnologiile necesare , Bucureșt i, 2009 (training
organizat de Romania Green Building Council)

termeni ce domină limbajul și în zilele noastre. În 1828, un alt fizician francez, Jean Claude Eugene Peclet,
introduce termenul de „coeficient de transfer termic”, măsurat în W/m2K, ca un coeficient ce măsoară
capacitatea materialului de transmitere a căldurii.
În termeni de energie, anvelopa clădirii are mai multe suprafețe. Acestea trebuie luate în considerare
separat în funcție de cerințele lor interne și externe. Dacă acoperișul și placa de peste sol au fost aproape
întotdeauna gândite doar din punct de vedere funcțional, fațada, ca și „sistem de comunicare”, a fost
întotdeauna concepută în funcție de aspecte arhitecturale.
Exemplele pot continua prin nenumaratele moduri în care omul a înțeles forțele naturii și s -a adaptat
astfel încât să le folosească în avantajul propriu. Aceste obiceiuri țineau de felul „normal” de a construi.
Totuși, dorința de a folosi suprafețe vitrate tot mai mari pentru a mări cantitatea de lumină naturală
pentru interior a dus la scăderea confortului termic datorită cunoștințelor prea puține la acea vreme a
proprietăților fizice ale acestor vitraje. Pierderi de căldură excesiv e în timpul iernii și supraîncălzire vara, au
dus la consumuri de energie ridicate. Elementele exterioare opace inadecvat izolate contribuie și ele la
consumul de energie. În Germania, consecința la aceste aspecte a fost adoptarea Directivei de Conservare a
Energiei (EnEG) în anii 1970, care a fost baza primului Act de Izolare Termica (1977). Pentru prima dată,
legislația a impus valori maxime de transfer termic pentru elementele exterioare a clădirilor ce necesită
încălzire. Tot atunci, oamenii au început să acorde tot mai multă atenție posibilității de a folosi soarele ca
sursă de încălzire pentru clădiri.
În anii 1980 s -au experimentat primele case pasive, cu orientare sudică, vitraje mari și masă termică
considerabilă. Aceste reguli de bază au format „a rhitectura solară”. S -a constatat că adevăratul câștig se
poate realiza nu prin captare cât mai mare de energie solară, ci prin micșorarea pierderilor de energie prin
anvelopa clădirilor. Arhitectul Malcolm Wells este primul care pune în practică aceste re guli și construie ște
prima casă pilot autosustenabilă. Studiile și măsurătorile făcute pe această casă timp de câ țiva ani au arătat
că o astfel de construc ție poate men ține un mediu interior confortabil termic fără a fi nevoie de un consum
suplimentar de e nergie pentru încălzire sau răcire.

2. Casa pasivă

O locuin ță nu reprezintă doar un spa țiu în care te adăposte ști sau o construc ție oarecare, ci un
ansamblu mult mai complex al ideii de „acoperi ș” care trebuie să -ți ofere atât confort fizic cât și emo țional.

"Un standard european poartă denumirea engleză de passive house (casă pasivă), deoarece energia
pasivă a radia țiilor solare captată din exterior și furnizată apoi ca energie termică de unele dispozitive este
suficientă pentru a păstra casa la o temperatură de interior confortabilă în anotimpul rece. O componentă
esențială a conceptului de casă pasivă, o reprezintă sistemele tehnologice care produc apă caldă și energie
electrică, ultilizând surse de energie neconven țională. Obiectivul este de a pă stra un consum total, necesar
pentru încălzire, răcire și apă caldă sub 42 kWh / m² pe an."4
Speciali știi sus țin că în cazul unui astfel de imobil, consumul de energie este mai mic cu 80 -90%
decît î n cazul unei locuin țe conven ționale. Casa pasivă este definită prin două elemente de bază: – o
anvelopă a cladirii foarte bine termoizolată ;
– lipsa sistemului de încălzire;
Ideea de a construi o casa fără costuri de încalzire sună pentru mulți ca și cum ar trebui să locuiască
pe o statie orbitală supertehnologizată, lipsi ți de orice confort. Dimpotrivă, casele pasive nu doar că arată ca
și o casă obi șnuită, dar sunt și locuite într -un mod cât se poate de obi șnuit. În plus, acestea oferă ma i mult
confort și o calitate mai bună a condi țiilor de locuit. Tehnologiile lor este una simpla, iar modul de operare
este la fel de simplu ca reglarea unor supape de termostat la caloriferele conventionale. În plus,sunt și
accesibile ca pre ț. Costurile de construc ție pentru o casa pasivă sunt doar cu pu țin peste cele ale unei case
familial tradi ționale; luând însă în considerare cre șterea a șteptată a costurilor energiei, devine o casă
economică în adevaratul sens al cuvântului.
Ideea de a locui fără consumuri de energie din re țeaua locală în zona noastră climatică este
încântătoare și, tocmai datorită aspectelor men ționate mai sus, reprezintă o contribu ție reală la o evolu ție
care asigură viitorul și protejează mediul înconjurator. Deosebit de intere santă este recunoa șterea faptului că
înnoirile inovatoare sunt posibile chiar și fără vreo “descoperire revolu ționară”. Pentru dezvoltarea unei
case passive, la sfâr șitul anilor ’80, cuno ștințele fizice accumulate au fost combinate cu stadiul actual al
tehnicii și cu materiale disponibile, verificate prin metode științifice, devedindu -se astfel succesul.
O casă pasivă consuma pu țină energie deoarece elementele individuale de construc ție în a șa fel
alcătuite încât reduc la minim cantitatea de caldură transferată spre exterior unde se pierde, folosind în
acela și timp la maxim radia ția căldurii soarelui și căldura care oricum se produce în interiorul unei case:
utilizatori și echipamente electronice/ electrocasnice.
În România, în ultimii ani s -au construit cladiri cu performante energetice ridicate cu diverse
tehnologii, în func ție de sistemul constructiv al clădirii (clădiri pe structură din cadre si plan șee de beton, cu

4 https:/ /ro.wikipedia.org/wiki/Casă_pasivă

zidărie și termoizola ție performante; clădiri realizate din beton în sistem cofraj pierdut din material
termoizolante, precum spuma poliuretanică, neopor; clădiri din lemn cu termoizola ție, dar și case din
materiale ecologice care creează o arhitectură specifică clădirilor din lut, baloturi de paie, piatră și lemn sau
materiale re ciclate.
Principiul de func ționare al unei case pasive este relative simplu, vă imagina ți o ma șina parcată la
soare se încălzeste, chiar și iarna, până la o temperatură pl ăcută. Acesta este principiul pe care îl foloseste și
casa pasivă. Dezavantajul mașinii este că pe cat de repede se incalze ște, pea tat de repede se și raceste din
lipsa radia ției solare, în schimb, în cazul cas ei pasive procesul de răcire este minimalizată printr -o
termoizolare puternică, căldura acumulată în mod gratuit în casă est e păstrata ca în cazul unui termos.
Pe langă energie locuin țele pasive au nevoie și de aer proaspăt de aceea sunt dotate cu instala ții de
ventila ție complexe (echipate mai bine), astfel aerul evacuat cedează căldură aerului proaspăt care este
introdu s în interior prin intermediului schimbătorului/recuperatorului de caldură.
Acest concept de casă pasivă, datorită aportului tehnologic, are o gamă extinsă de aplica ții, de la
case unifamiliale până la ansambluri reziden țiale sau chiar institu ții publice, clădiri de birouri, spa ții
comerciale etc.

Avantajele casei pasive
– reducerea majoră a cheltuielilor de între ținere, consumul de energie este cu 80 -90% mai mic decât
în cazul unei case obi șnuite ;
– amortizarea rapida a investi ției, prin reducerea cu 85% a costurilor de încălzire pe timp de iarnă și
de răcire pe timp de vară;
– reducerea substan țială a emisiilor de carbon;
– păstrează un confort termic ridicat atât vara cât și iarna;
– asigură o ventila ție foarte eficientă;
– oferă un iluminat natural corespunzător;
– lipsa prafului generator de alergii;
– lipsa egrasiei și a mucegaiului;
– foarte bun izolator acustic;
– acceptă orice tip de finisaje interioare și exterioare;
– casele pasive protejează mediul î nconjurator, conservă energia;

Dezavantajele casei pasive
– costuri mai ridicate de construc ție;
– procesul de construc ție necesită personal specializat;
– nu se poate construi oriunde, amplasamentul trebuie să îndeplinească anumite condi ții de orientare,
însorire;
De aici și până la o casă independent ă energetic nu a fost decât un pas, în prezent astfel de case se
construiesc peste tot în lume gra ție tehnologiei și echipamentelor tehnologice indispensabile unui astfel
de concept.

2.1. Conceptul de arhitectură bioclimatică

Unele interpretări teore tice date arhitecturii se referă și la indisolubila ei legătură cu natu ra, dintre
care cea dată de Leger este următoarea: "Arhitectura nu este o artă ci o funcție naturală. Ea crește p e sol
asemenea plante Ior si animalelor".
Le Corbusier cla rifică și mai mult ca oricare altul această relație: "Arhitectra este prima manifestare a
omului creân du-și universul său propriu, creân du-l după chipul naturii, înscriin du-se în legile n aturii, legile
care determină natura noastră, universul nostru ". Să nu uităm că omul este el însuși o creație și un
component al naturii și, precum moluștele, păsările și animalele, își realizează propriul adăpost pen tru
supraviețuire, cu materialele pe care le procură din natură.
Arhitectura bioclimatică s -ar pu tea încadra, după Bruno Zevi, în interpre tarea materialistă, potrivit
căreia "morfologia arhitectonică poate fi explicată prin condițiile geografice și geologice ale locurilor unde
s-au iv it monumentele".5
Arhitectura bioclimatică reprezintă acel "model și proces arhitectural, orientat pe valorizarea mediului
geografic și climatic pentru a crea și păstra starea de confort și sănătate a utilizatorilor. Totodată are ca
obiectiv minimizarea necesarul de energie din întreg ciclul de via ță al unei clădiri"6
Arhitectura bioclimatică include experiența de veacuri a imaginației și intuiției populare, rezolvând

5 Bruno Zevi – Cum să în țelegem arhitectura, Ed. Tehnică Bucure ști 1969.
6 Jones D.L., Hudson J., Architecture and the Environment: Bioclimatic Building Design . L. King, 19 98.

cu mult bun simț atât necesitățile func ționale cât și cele de protecție, de construcție și estetice la nivelul epo –
cii respective.
Un bun exemplu de arhitectură bioclimatică îl reprezintă locuin țele tradi ționale, construite din
materiale naturale.
Primul pas pe care trebuie să îl facem când vrem să construim o clădire bioclimatică, este acela de a
cunoa ște foate bine amplasamentul p e care vom construi. Acest lucru presupune o analiză detaliată a tuturor
factorilor care ac ționează sau au influien ță asupra amplasamentului (orientare, direc ția vântului, surse de
poluare, vecinătă țile, vegeta ția existentă etc.). Ulterior, în timpul proie ctării, trebuie să ținem cont și de toate
aspectele care contribuie la calitatea locuirii ; acestea sunt: ventilarea naturală, iluminatul natural, orientarea
cardinală favorabilă, materialele de construc ție, forma și dimeniunea clădirii, reciclarea, utiliza rea energiilor
regenerabile etc.

2.2. Materiale eco. și materiale locale

Elementele de anvelopare a clădirii sunt considerate toate elemente de construc ție care despart
partea interioară al locuin ței de medul exterior, pentru a conferi un confort termic sporit. Acestea sunt
alcătuite din pere ți exterior, acoperi ș. Plan șeul din partea inferioară , ferestre și ușile exterioare.
În cazul locuin țelor energetice este important faptul că aceste elemente a le anvelopei să aibă toate
calita ți termoizolante.
Sistemele constructive folosite pot constitui un criteriu important al factorului de alegere al
materialelor de construc ții, de cele mai multe ori în mod decisive de factorul pre ț. Materialele de construc ție
cele mai des întâlnite sunt: zidaria cu termosistem (cunoscut sub numele de ETIC S), elementele
prefabricate din polistiren pentru cofraj, elementele sandwich prefabricate din material poros (BCA),
betonul armat, sistemele constructive din metal și altele.
Cel mai răspândit și mai utilizat a fost și va rămâne lemnul, fiind singurul material pentru construc ții
care se regenerează și nu poluează . Un copac când se dezvoltă absoarbe dioxid de carbon și eliberează
oxigen până la o anumită vârstă (50 -60 de an i). Prin ardere sau descompunere (putrezire), lemnul eliberează
toată cantitatea de dioxid de carbon înmagazinată, însă dacă iei lemnul și construie ști o clădire sau o piesă de
mobilier, vei stoca și sechestra carbonul pentru totdeauna. Un metru cub de lem n poate stoca o tonă de
dioxid de carbon, fiind singurul material capabil să absoarbă dioxidul de carbon și să-l stocheze în mod
natural.

Când ne referim la construc țiile din lemn, putem spune că multă lume se gânde ște la acele
construc ții de doi pe patru , care iau foc repede, putrezesc, scâr țâie, fac carii etc…..asta -i concluzia pripită pe
care oamenii o trag, pentru ca a șa arată exemplele din jurul nostru, cel pu țin până acum.
Poate lemnul să sus țină costruc ții mai înalte de 2 -3 etaje? Primul implus es te să răspundem NU,
numai că, în prezent s -au dezvoltat noi produse din lemn foarte eficiente din toate punctele de vedere,
inclusiv din punct de vedere mecanic, în plus sunt rezistente la foc, la umezeală, la dăunători și oferă multe
avantaje comparativ c u betonul sau o țelul.
CLT(cross laminated timber), este un produs stratificat, realizat din bucă ți de lemn a șezate
perpen dicular unele fa ță de celălalte și lipite între ele, rezultând ni ște panouri de dimensiuni variabile foarte
rezistente.
Lemnul folosit pentru construc țiile moderne nu mai este bu șteanul luat din pădure și prelucrat
grosier, ci profilul din lemn stratificat. De la bu șteanul din pădure pana la profilul stratificat folosit în
construc ții, lemnul parcurge câteva etape esen țiale prin care îi sunt îndepărtate defectele naturale, este uscat
și îmbinat cu adezivi speciali, rezultând un material stabil și omogen, fără tensiuni interne și foarte rezistent.
Lemnul este natural, rezistent și îmbătrâne ște frumos, cu pu țiă îngrijire, poat e dura secole. Reglează
umiditatea, absorbind apa când este prea multă și eliberand -o când este prea pu țină, este u șor de folosit,
menținut și reparat, iar când nu se mai poate repara se poate refolosi sub alta formă sau arde, și atunci ne
oferă căldură, n u moloz. Cimentul și fierul vor fi tot aici și peste un mileniu, dar nu sunt regenerabile, iar
producerea, prelucrarea și punerea lor în operă produce foarte mult de dioxid de carbon, zgomot, mizerie și
praf, fără să mai vorbim de eficienta termică foarte scăzută. Ca și mediu în care să trăie ști, o cladire de lemn
este mult mai plăcută, mai confortabilă, mai sănătoasă, este prietenoasă cu mediul natural, costurile de
întreținere sunt mici, oferind un confort termic ridicat, iar timpul de execu ție este foarte redus.
Pământul este un material de construc ție traditional. Construc țiite din cărămizi de pământ sau “chirpic ”
sunt larg răspândite în toată lumea, în special în zonele cu climă caldă și uscată și sunt cunoscute înca din
cele mai vechi timp uri. Pentru ob ținerea cărămizilor din pământ se foloseste un amenstec din pământ, nisip,
paie și apă în anumite propor ții care difera în func ție de compozi ția pămantului. Pentru producerea
cărămizilor se folosesc diferite tipuri de matri țe, confec ționate î n general din lemn și uneori din metal. Pasta
obținută din acest amestec de material e naturale este turnată în matri țe, iar suprafa ța este netezi tă fie manual,
fie cu o mistrie și sunt lăsate să se usuce controlat la soare.
Avantajele acestei caramizi , pe lângă proprietă țile sale naturale, pot constitui ca fiind un material local
ecologic la un cost foarte scazut de ob ținere, dar și proprietă ți bune izolatoare.

Nici în cazul materialelor termoizolante nu există restric ții. Fie că este vorba de pol istiren, vată
minerală sau bazaltică, sticla celulară sau material natural cum sunt pluta, inul, cânepa,lâna de oaie, fibrele
lemnoase sau fulgii de celuloza. De cele mai multe ori aceste materiale de izolare termică sunt decisive
pentru o casă cu poten țial de certificare energetică.
Pluta este un material rezistent la foc, rozătoare, gândaci, având proprietă ți termice și acustice de
excep ție. De asemenea pluta este antialergenă, netoxică și contribuie la reglarea umidită ții, nefiind
periculoasă pentru mediul înconjurător. “Cercetările pentru o utilizare diferită a plutei, în parallel cu cea
tradițională a granulelor de plută, au început în 1998. Ideea era aceea de a elabora un compus care să poată fi
utilizat în industrie și care să permit transferul t uturor proprietă ților și caracteristicilor plutei naturale în
sectorul industrial și, in mod particular, în sectorul construc ților.”7
Termoizolatiile din lână de oaie au o caracteristică specială , este un material c u trăsături atat
termoizolante cât și fonoizolante, poate fi considerat un material local și non poluant /regenerabil . În natură,
lâna nu numai că protejează oile de sute de ani, dar și omul și-a dat seama de proprietă țile naturale și
sănătoase ale lânei, recunoscând avantajee acesteia. Este un material cu tradi ție ce se ob ține prin tunderea
oilor, prelucrat și în ind ustria textilă, ce î și păstrează forma. Proprietă țile excelente de izolare termică a lânei
se păstrează chiar și în stare u meda, prin absor ția și cedarea rapida a umidită ții atenuieză excel ent varia țiior
extreme de căldură.
Principalele avantaje ale acestui material, pe lângă cele men ționate mai sus , sunt rezistenta împotriva
daunatorilor de origine animal ă și la mucegai, de asemenea, o calitate important a lânii se referă la
înmagazinarea căldurii latente. Vara, în timpul zilei, pere ții se racesc prin evaporare, iar noaptea degajă
căldură prin condensare. Izola ția de lană se poate monta fără echipament de protec ție, nu produce irita ții la
piele sau ochi. Nu con ține substan țe periculoase sau praf, fiind fabricată din fibre naturae, energia necesară
fabricării izola ției din lână de oaie reprezintă doar o frac țiune din energia necesară producerii aceleia și
cantită ți de vată din fibre sintetice.

2.3. Punți termice și etan șeitate

Punțile termice sunt locurile prin care energia se transmite “mai repede” decât prin elementele
adiacente, astfel când există o diferen ță mai mare de temperatură între interiorul și exte riorul clădirii, are loc
fenomenul de pierdere a temperaturii. Pentru o locuintă energetică este absolut necesar evitarea acestor

7 http://signumgrup.net/ce -este-pluta -stropita.html

diferen țe, iar suprafa ța termoizolatoare trebuie să fie neintreruptă. Această continuitate a stratului izolator
trebuie respec tată în orice loc din casă, deci și la trecerea de la perete la plan șeu, de la perete la acoperi ș sau
elemente de construc ții care ies în consolă (terase și balcoane) .
Evitarea pun ților termice este necesară nu doar din cauza cosumului suplimentar de energie, ci și
apari ția condensului și al mucegaiului. Deși este greu de crezut că se pot realiza case fară pun ți termice, în
prezent numeroase case cu certificate energetice de “casă pasivă” au fost consturite, datorită unei gândiri
impetuoase a proiectan ților.
Punțile termice sunt de mai multe tipuri:
a) Punți termice vertical – colț ieșind
– colt intrând
– curentă
b) Punți termice orizontale – strea șină
– soclu
– planșeu inferior
– planșeu superior
c) Pun ți pe conturul tamplariei
Energia se poat e pierde nu doar prin transfer , ci și prin infiltra ții de aer. Acest lucru nu se întamplă doar
prin deschiderea unei ferestre, ci si prin lipsa etan șeității anveopei clădirii. O locuintă eficientă energetic are
nevoie de un mediu controlat, fără curen ți de aer. Neetan șeitatea infruen țează comfortul interior ,
durabilitatea construc ției și eficien ța energetic.
“Un studio făcut de Institutul Fizicii Construc țiilor din Stuttgard arată că un element cu o crăpătură de
1mm x 1m pierde de 4.8 mai multă căldură decât un element etan ș. Izola ția lucrează doar atunci când este
perfect perfect protejată de mi șcările aerului. Astfel, trebuie luat în calcul faptul că nu este suficientă doar
izola ția pentru a garanta performan ța energetică.”8
Etanșeitatea poate fi realizată prin tencuieli continuie, racordate la toate elementele de construc ție,
aplicarea de folii sau membrane, ale caror îmbinări sunt lipite cu benzi adezive pentru a formarea planului de
etanșeitate. Pentru a evita străpungeri ale etanșeității, instala țiile sunt montate în interior spre un spa țiu
suplimentar comun, astfel sunt reduse si pun țile termice.

8http://zecaph.com/proiectare -case-pasive/etanseitatea -unei-case-pasive-proiectare -consultanta -si-constructie -a-casel
or-pasive/

Într-o casă obi șnuită, 15% din pierderile de căldură se datore ază etanșării necorespunzătoare, cu toate că în
mare parte din energiile pierdute se datorează termoizolării.

“Testul de etan șeitate se realizează cu a jutorul unui sistem numit blower -door. Adică se consturie ște o
ușă dintr -un cadru meta lic și pânză , care are la bază un ventilator și niste perechi de senzori, pentru interior
și exterior. În cazul caselor pasive trebuie sa se ob țină o valoare până la 0.6, care înseamna schimburi de aer
pe ora la o diferen ță de 50 de Pascali între interior și exterior. ”9

2.4. Ferestre

O locuin ță pierde de obicei pană la 30% din energia ob ținută, prin intermediul ferestrelor, această
valoare indică importan ța etansării termice a acestora. Ferestrele au un rol important p entru casele
energetice. Gradul de izolare al unei ferestre depinde de încastrarea in perete, de materialul tocului, de
modul de articulare a ferestrei, gradul de etan șeitate și calitatea acesteia. La îmbinarea ferestrei cu peretele
este importantă evitare a pun ții termice, aceasta se realizeaza prin continuitatea izola ției cu tocul ferestrei.
Ferestrele au mai multe caracterisrici .
– adancimea profilului
– tipul de material
– numărul camerelor din profil
– numărul trofilelor de etan șeitate
– rigiditate
O importan ță deosebită a ferestrei este reprezentată și de vitraj, atât din punct de vedere a etan șeității
cât și din punct de vedere a izola ției termice, aceasta trebuind să îndeplinească mai multi factori. Soarele
pătrunde în locuin ță prin ferestre, astfel se compensează consumul de energie iarna, de aici rezultă
importan ța vitrajului unei ferestre pe lângă lumina naturală la o locuin ță energetică. Această capacitate a
ferestrei este reprezentată de prin a șa numita „valoare g” care indică, cât % din energia solara este permisă la
interior. Pe lângă câ știgul de energie fereastrele au și un punt slab, acela că pierd energia la fel de usor , astfel
ele sunt supuse unui tratament pentru a izola cat mai bine energia câ știgată. Pentru o bună izolare a vitraj ului
sunt folosite două, 3 sau mai multe straturi de sticlă, distan ța dintre ele joacă un rol important (cu cat e
spațiul mai lat cu atat izolarea termică este mai eficienta) și umplerea cu gaz care joacă un rol extrem de

9 https://en.wikipedia.org/wiki/Blower_door

important,aceasta trebuie sa fie c u o concentra ție de pestre 95% (kripton sau kenon). In cazul ferestrelor
Low E pentru a permite cat mai pu țin pierderea de energie solare este folosit o peliculă invizibilă de dioxid
de metal sau argint, iar distan țierele sticlei sunt nemetalice pentru a n u forma o punte termică.
Ramele joacă un rol important în alcatuirea ferestrei care reprezintă c am 30% din suprafa ța ferestrei,
care trebuie să fie etan șe între cant și ramă si să fie tratate termic pentru o bună izola ție.

2.5. Ventila ție cu recuperator de căldură

Toți ocupan ții locuin țelor trebuie să scape de monoxidul de carbon din încăperi și are nevoie de oxigen,
fiind necesar un aport de 25 -30 metricubi/ persoană/ oră. Acest lucru se întămplă în mod tradi țional prin
deschiderea fere strelor și este nevoie de circa 15 minute la fiecare tr ei ore. În cazul persoanelor active
profesional, acest raport de aerisire nu poate fi respectat, iar prezenta unui sistem de ventilare controlat este
necasar. Unul din marile dezavanta je ale aerisirilo r traditionale de deschidere al ferestrelor, ar fi ca pe langă
schimbul de aer se efectuează si un schimb important de căldură care nu mai poate fi recuperat, esen țial
pentru o locuin ță energetică. În chimb, în cazul ventila ției controlate căldura din aeru l evacuat din locuin ță
poate să îi transmită aerului proaspăt admis prin intermediul unui recuperator de că ldură , fără a se pierde.
În interiorul unui schimbător de căldură se afla un sistem aparent simplu de transfer al căldurii, aerul
cald plin de d ioxid de carbon care este extras din locuintă transferă printr -un sistem de tubulaturi energie
aerul ui bogat î n oxigen și rece preluat din exterior, astfel aerul proaspăt să intre cu o temperatură mult mai
apropiată de cea din interiorul locuin ței. Spre ex emplu, d acă temperatura exterioară este de 0 grade Celsius,
iar temperatura la interior este de 22 grade Celsius, un recuperator de căldură eficient va încălzi aerul
proaspăt de la 0 grade Celsius la 18 grade Celsius, astfel făcându -se o economie substan țială de energie.
„La nivel european sistemele de ventila ție cu recuperare de căldură sunt implementate pe scară largă.
Spre exemplu, în Danemarca 96% ddin clădiri au astfel de sisteme. ” 10În țară noastră, aceste sisteme încep
să capete din ce in ce mai multă popularitate.
Instala ția de ventila ție poate fi reglată automat de locatari cu ajutorul unor temporizatoare, ca ntitatea de
aer care este introdusă în locuin țu survine după nevoiele fiecaruia și depinde de activitate, numarul de
persoane din încăpere și perioada de timp. De exemplu în dormitoare, cantitatea de aer admisă în încăpere
este crescută pe timpul nop ții față de restul zilei și astfel se evită senza ția de sufocare și umezeală de
dminea ță. Un alt avantaj al sistemului de ventila ție, pe lângă calitatea aerului și economia de energie, este și

10 https://casoteca.ro/sistemele -de-ventilatie -cu-recuperare -de-caldura/

eliminarea de noxe, praf și alergeni prin instalare de filtre în aeru l admis. Astfel între ținerea locuinței este cu
mult mai u șoară și constituie un avantaj.

2.6. Pomp ă de caldură

Întreaga omenire a făcut risipă de energie și nu s -au gândit la efectele adverse ale ei. O dată cu cresterea
popula ției, încălzirea glob ală și scumpirea energiei, oamenii au cautat căi de a ob ține energie la un pre ț cât
mai scă zut și care să protejeze mediul înconjurator, propor țional cu nevoile fiecaruia. „Procesele de
încălzire sunt cele mai dezavantajoase, este cunoscut că 50% din consumul de energie este datorat
proceselor de încalzire, care au un ramdament foarte scăzut. Energia consumată pentru încălzirea unei
locuin țe poate fi redusă oricât de mult prin izolare termică și recuperare de căldură, practic acest lucru nu
este posibil în totalitate.” 11Într-o locuin ță confortul termic reprezintă un element important, astfel
organismul omenesc care este cel mai sensibil la varia țiile de temperatură trebuie să pă șească intr -un mediu
optim cu un consum cât mai mic de energie. Temperatura optimă pentru care un organism simte un confort
termic deosebit în spa țiul locuit, iar pierderile de energie sunt minime, trebuie sa fie cuprinsă intre 18 și 20
de grade celsius.
Temperatura interioară a unui spa țiu de locuit trebuie să fie constantă indiferent de temperatura
exterioară, iar pompa de căldură ajută în cel mai eficient mod la acest echilibru. „O pompă de caldură este o
instala ție care, consumând lucru mecanic, transfe ră căldură de la un mediu de temperatură mai joasă (mai
rece) la altul de temperatură mai înaltă (mai cald).Cantitatea de căldură transmisă mediului cld este mai
mare decat lucrul mecanic consumat.” 12
Pe timpul iernii pompa de căldură extrage căldură din pământ, apa, sau mediu și cu ajutorul unui
compresor încălzeste agentul frigorific la o temperatură mai ridicată pe care o cedează în interiorul locuin ței.
Vara acest proces se efectuiază invers, agendul frigorific preia temperatura din locuin ță pe care o race ște.
Utilizarea unei pompe de căldură contrubuie la reducerea emisiilor de CO2 prin independen ța folosirii
combustibililor fosili, asftel ajută la protec ția mediului. „In Elve ția, 75% din casele nou construite sunt
prevăzute cu pompe de caldură . În Austria, Germania, Finlanda și Norvegia se instalează pompe de caldură
în fiecare a treia casă construită.13.”

11 Manea Dumitru, Pompă de căldură ,Ed. Tehnică Bucure ști 1981
12 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pomp%C4%83_de_c%C4%83ldu r%C4%83
13 http://www.hoval.ro/blog/ro/cum -se-poate -alege -cea-mai-bun-pompa -de-caldura

Pompele de căldură sunt de mai multe tipuri:
– aer- apă/ aer – aer (în care sursa este aerul, au avantajul ca pot fi instalate în orice loca ție, dar necesită
un sistem de degivrare iarna unde temperaturile exterioare scad sub 0 grade Celsius)
Pompa de căldură aer -apă este un sistem simplu și nu necesită lucrări speciale de amenajare a terenului
și sunt extrem de utilizate atât la încălzirea apei clade menajere cât si la încălzire, putând fi cuplate și la
panouri solare. Acest sistem se pretează la casele eficiente energetice, având capacitatea de a împorspăta și
răci aerul din încăperi și în paralel încălzeste apa menajeră.

– de adâncim e/geotermal (sursa principală este apa și performan ța sistemului nu este influen țată de
condi țiile meteo extre me, colectarea făcându -se din sol )
Colectorii sunt orizontali și verticali. În cazul celor orizontale, colectarea se realizează la o adâncime
de ~1,5 -3,0m se introduc serpentine de țevi, cu o distan ță de minim 50cm între ele, prin care circulă agend
de lucru preluând căldura din sol și o transferă, cu ajutorul pompei de căldură, locuin ței. Colectorii verticali
se realizeză prin spaturi de pu țuri paralele la o adancime de ~100m, în care se introduc sonde prin care
circulă agend de lucru (amestec de apa cu antigel) . Avantajul cestui tip de colector, pe lângă utilizarea unui
spațiu restrâns, func ționarea lui se bazează pe faptul că temperatura geotermală de adancime este constantă
pe tot timpul anului, fiind un sistem stabil și economic. E nergia colectată din acest sistem este suficientă
încât că încălzească o locuin ță și să îi asigure apă caldă necesară.
– apă- apă ( utilizează energia acumulată î n pânza freatică , râuri sau lacuri, la încălzirea locuin ței și
apei calde menajere.)
– hybri d ( acesta îmbină cele două variante reu șind o eficien ță economică crescută. La temperature
crescute lucrează ca o pompă aer – apă, iar la temperature scăzute lucrează ca o pompă apă – apă)

3. Surse de energie neconven ționale

O locuin ță este socotită ca fiind independentă energetic dacă nu foloseste sistemele clasice
(conven ționale) pentru încălzire, iar minimul necesar va fi suportat de echipamentele sistemului de
ventila ție și recuperare a căldurii. O locuin ță care se încadreză în standarde trebuie s ă nu consume mai mult
de 15kWh/mp cumulat pe întregul an, asta însemnând de aproximativ 20 de ori mai pu țin decât la o casă
obijnuită. Trebuie avut in vedere toti factorii enumera ți anterior, pozi ția soarelui, termoizola ția, vitrajele,
ferestrele, evitarea punților termice și etan șeitatea, dar și folosirea echipamentelor ecologice cum ar fi:

panouri solare, pompe de caldură, turbine eoliene care oferă locuin ței energie gratuită. O casă cu adevărat
independentă energetic este atunci când se autosus ține pe în treg anul, zi/noapte, și este necesar echipamente
de stocare a energiei neutilizate, ca să poată fi utilizată în perioada în care sistemele de producere a energiei
nu sunt eficiente. Calculul unei locuine independente energetic se face anual și nu lunar, i ar autonomia se
referă doar la sistemele vitale clădirii (iluminat, încălzire, racire), și nu la cele auxiliare (electrocasnice,
muldimedia)
Avantajele unei locuiri independente energetic, pe langă facturi ce tind spre costuri zero, într-o manieră
foarte importană constă prin faptul că se apropie de natură, produce mai pu țină poluare, fiind ecologică și
confortul termic este mai plăcut atât iarna cât și vara.

3.1. Energia solară

„Oamenii au folosit razele s olare pentru diferite intrebui nțări de secole dar conceptul pr oriu-zis
de energie termo -solară a apărut în anul 1767 când omul de știința elve țian Horace de Saussure a inventat
primul colector solar, sau "cutia fierbinte". Renumitul astro log Sir John Hershel a folosit î n anul 1830 aces te
"cutii fierbin ți" pentru a gătii în timpul expedi ției sale î n sudul Africii. Energia solara a devenit foarte
importantă în unele păr ți ale Africii pentru gătit și pentru distilarea apei. încălzirea solară a început să ia
amploare câ nd Clarence Kemp a pa tentat primul sistem comercial de î ncalzire a apei in anul 1 891. Ideea a
prins repede î n regiunile unde trebu ia importat combustibil pentru î ncalzirea apei. În anul 1987, aproape
30% din casele din Pasadena, California (S.U .A.) aveau un sistem de energie solară pentru incălzire.
Încălzirea cu ajutorul soarelui a apei a înflorit (în S.U.A.) în timpul aniilor î n care pretul energ ie era mare
(anii ‘70). Datorită faptului că încălzirea apei într -o reședință poate însemna pana la 40% din consuma ția
totala de energie, îincă lzirea solara joaca un rol important în multe țări.
De exe mplu, aproximativ 1.5 mil de clădiri din Tokyo, Japonia și peste 30% dintre cele din Israel
au sisteme de î ncălzire solara a apei .”14
O cantitate imensă de energie solară ajunge pe suprafa ța pământului gratuit în fiecare zi, energii ce
pot fi la îndemâ na oricărei persoane, și nelimitată pe parcursul zilei. Ea poate fi folosită atât pentru

14
http://www.referate le.com/referate/fizica/online9/Energia -solara –Cum -produce -soarele -energie -Cum -este-transport
ata-energia -pe-Pamant -Catitatea -de-ra.php

încălzirea directă a apei prin panouri solare termice cât și pentru producerea de energie electrică cu ajutorul
celulelor fotovoltaice .
Principiul de func ționare al panourilor solare termice este relativ simplu: orientate spre soare prin
panouri trece un agent termic aflat într -un circuit închis tip serpentină, preia căldura de la soare și prin
trecera lui printr.un boiler cedează caldura apei. Panourile solare su nt eficiente și pe timp innorat, fiind
capabile sa capteze razele difuze și inflaro șii ce trec prin nori. „În func ție de temperatura apei ob ținută cu
ajutorul panourilor solare, apa poate fi folosită și iarna, pentru încălzire, dar trebuie tinut cont că î n czul
radiatoarelor apa trebuie să aibe în jur de 60 -90 grade (tur), sau 30 -40 de grade (tur) în cazul încălzirii in
pardoseală. Dacă instala ția solară este suficient dimensionată, ea poate asigura integral sau în cea mai mare
parte necesarul de căldură a l unei locuin țe.”15
Instala țiile fotovoltaice produc energie electrică gratis, iar cele termice ajută la la economii în propor ție
de 75% pe an. O locuin ță care are ambele instala ții (termice și cu pan ouri fotovoltaice) poate fi considerată
a fi fără facturi, energia acumulată ziua în baterii este transmisă în re țea.
Înregistrările metereologice în România eviden țiază poten țialul solar, producerea de energie electrică pe
baza radia ției luminii soare lui pentru producerea apei calde menajere. Produc ția de energie fotoelectrică
depinde de poziția expunerii la soare, a loca ției, anotimp, ora zilei și de temperatură. Produc ția maximă este
înregistrată în după amiaza zilei cu cer senin, și are o valoare de aproximativ 1000W/mp, asta înseamnă că
pentru o instala ție de 10mp se poate ob ține o produc ție zilnică de aproximativ 1,4 kWv.

3.2. Energia eoliană

„Desi inca o sursa relativ minora de energie electrica pentru majoritatea tarilor, productia energiei eo liene a
crescut practic de cinci ori între 1999 si 2006, ajungandu -se ca, în unele tari, ponderea energiei eoliene în
consumul total de energie sa fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%).”16
Energia produsă de turbinele eoliene diferă de la o regiune la alta, în func ție de intensitatea vanturilor.
Ele sunt folosite în general la scara industrală prin generatoare de mare putere, dar au un randament bun și în
gosodarie. Energia eoliană are numeroase avantaje, fiind o sursă ecologică , inepuizabilă și gratuită.
Turbinele eoliene sunt silen țioase și ocupă pu țin spa țiu comparativ cu panourile solare, dar împreună pot
garanta independen ța energetică. Principalele dezavantaje ale turbinelor eoliene sunt : puterea slabă a

15 http://www.arhitecturaecologica.ro/pag/solara.htm
16 http://www.arhitecturaecologica.ro/pag/eoli ana.htm

vântului pentru a învârte turbina și uzura permanentă a componentelor mecanice în mi șcare, necesitând o
întreținere permanentă și costisitoare .
Utilizarea concomitent a unui sistem de energie fo fovoltaică și energie eoliană permite o alimentare
echilibrată pe timp de zi/noa pte și la schimbarile sezoniere, în majoritatea regiunilor, atunci când puterea
vântului este scăzută, soarele atunge valori mai mari, astfel vara au un randament mai bun energ ia solara și
iarna energia eoliană atinge valorile maxime. Puterea generată de soare si vânt prin panouri și turbină, sunt
stocate în acumulatori și folosită în caz de nevoie, astfel este asigurată independen ța locuirii.
Un alt incovenient acestor sis teme de captare a energiei gratuite, sunt investi țiile ini țiale ridicate, dar
costul lor se poate amortiza în scurt timp, iar apoi poate fi profitabilă prin autosus ținere.

3.3. Energia geotermală

Criza energetică modială a determinat cautarea unor n oi surse de energie, gratuită și inepuizabilă.
Energia geotermală este un poten țial energetic a carei valoare atrage aten ția, astfel se poate utiliza în
locuin țele independente energetic prin încălzirea încăperilor și a apei menajere .
„Politica UE in acest domeniu, exprimata prin Carta Alba si Directiva Europeana 2001/77/CE privind
producerea de energie din surse regenerabile, prevede ca, pana in anul 2010, Uniunea Europeana largita va
trebui sa isi asigure necesarul de energie in proportie de circ a 12% prin valorificarea surselor regenerabile.
In acest context, in multe tari europene dezvoltate (Franta, Italia, Germania, Austria), posesoare de resurse
geotermale similare cu cele ale Romaniei, preocuparile s -au concretizat prin valorificarea pe plan local /
regional, prin conceperea si realizarea unor tehnologii eficiente si durabile, care au condus la o exploatare
profitabila, atat in partea de exploatare a resurselor (tehnologii de foraj si de extractie din sondele
geotermale), cat si in instalatii le utilizatoare de la suprafata.”17
Așa cum am scris și în utilizarea pompei de căldură, este folosit un sistem de încălzire și climatizare
care foloseste căldura din interiorul scoartei terestre. Pompele de căldur ă geotermale se bazează pe faptul că
temperatura din sol de la adancimi mai mari, temperatura este una constantă pe întreaga perioada a anului,
atat iarna cât și vara. Aceste sisteme transferă iarna căldura din pamânt în locun ța, iar vara căldura este
transferată în pământ.
Sursa cea mai eficientă pentru încălzirea ecologică este temperatura pei din pânza freatică.
Temperatura constantă a apei este în jurul valorii de 10 grade celsius la adancimi mai mari de 10 metri , ceea

17 http://ames.ro/energia -geotermala/

ce face ca apa subterană să fie un bun purtator de energie termică, fără a suferi de influen ța schimbărilor
meteo. Este cel mai eficient sistem de energie neconven țională comparativ cu solul. Este necesară utilizarea
a două pu țuri de mari adâcime, din unul se extrage materialul termi c, iar în al doi lea se va reversa apa racită.
Pânza freatică se gaseste la adâncimi relativ reduse, care să permită ob ținerea autoriza ției de foraj, între
50-70m. Trebuie men ționat că adâncimea în cazul unei locuin țe trebuie sa nu depa șească 15 metri, pent ru că
la adâncimi mai mari cresc costurile de forare, precum si costurile de pompare. Dezavantajele utilizării apei
freatice ca sursă de caldură pentru locuin țe, constă prin faptul că necesită un debit suficient de mare al apei,
iar compozi ția chimică treb uie să se incadreze în limitele bine precizate de o bună func ționare.
Apa din lacuri sau râuri poate fi utiilizată ca sursa de caldură, dar este necesară utilizarea unui agent
termic care sa nu înghe țe. În cladirile noi, sistemul de încălzire va fi s pecial proiectat și adaptat la tiparul
zonei, înlocuindu -se combustibilii clasici. Temperatura maximă pe care o pot realiza aceste sisteme pe tur
sunt în jurul valorii de 55 de grade celsius, iar necesarul peste această valoare se va putea face cu un cupla j la
alte surse de încălzire. Pentru o locuire independentă energetică echipamentele sunt caractrizate prin nivelul
redus de temperatură al agentului de încălzire, adaptându -se astfel încalzirea prin pardoseală sau/ și pereti
laterali, temperatura agentului de încălzire putând fi de 35 grade pe tur.

3.4. Biomasa

„Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, de șeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv
substan țele vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a
deșeurilor industriale și urbane. (Defini ție cuprinsă în Hotărârea nr. 1844 din 2005 privind promovarea
utilizării biocarburan ților și a altor carburan ți regenerabili pentru transport). Biomasa reprezintă resursa
regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin
procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu
descoperirea focului .”18
Biomasa este caracterizată ca și o sursă de energie regenerabilă, constituind o componentă importantă
în ciclul carbonului. Carbonul din atmosferă este transformat în materie biologică prin poroce sul de
fotosinteză, iar prin ardere este eliberat sub forma de dioxid de carbon în natură . Acest proces se întinde pe
o perioada relativ scurtă, iar biomasa este utilizată ca și o sursă de energie inepuizabilă, fiind recultivată.

18 https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_de_biomas%C4%83

Cea mai mare problem ă o reprezintă însă costurile mari de investi ție necesare pentru montarea și
punerea în func țiune a unui sistem de producere a biomasei, dar și suprafa ța mare de teren util acesteia.
O altă sursă importantă de biomasă o perpezintă deseurile lemnoase, fiind o sursă de energie alternativă.
Rezervele de biomasă sunt în special de șeurile de lemn, de șeuri agricole, gunoi menajer și culturi
energetice. În ultimii ani au luat amploare cultivările de plante „ Paulownia” modificat genetic să reziste
climei din R omânia , care în tr.un ciclu relativ scurt de 4/5 ani produc material lemnos pentru autosus ținere.
Arborele este o plantă energetică și are un punct de aprind ere și o putere calorică de pat ru ori mai mare decât
copacii tradi ționali. Avantajul acestui arbore, că odată tăiat nu necesită replantare și crește rapid până la
15/20 metri înal țime și grosimi de până la 30/50 de cm în diametru.
Materia provenită din recoltarea de salcie energetică face parte din biomasă și reprezintă o sursă bună
de energie regene rabilă. Salcia energetică este o plantă cu o crestere rapidă de aproape 5cm/zi, aducând în
primul an lăstari de aproape 2/3metri înăl țime. Planta dispune de o putere calorică de cca. 4000kcal/kg și
este valorificată foarte bine pe terenurile impropii cultu rii. Răspândirea culturii de salcie energetică
garantează o sursa sigură și nepoluantă, protejând pădurile de tăierile masive de lemn. Perioada de via ță a
unei planta ții este de 25/30 de ani și recoltarea are loc anual.
Reciclarea de șeurilor lemnoase rezultate în urma prelucrarilor primare și secundare, asigură protec ții
ecologice eficiente asupra mediului. Paletizarea materiei prime reciclate este realizată prin presare mecanică
a materialului la dimensiuni mult mai mici si densitate mult mai mare. Pa leții sunt combustibili solizi, cu
umiditate scăzută, ob ținut din rumegus, aschii de lemn și scoar ță de copac. Paleții sunt o modalitate locala
de a utiliza masa lemnsoasă și ajută la păstrarea mediului înconjurător. În România este încurajată
investi țiile în sursele de energie alternative, de și biomasa este una dintre principalele resurse de energie
regenerabilă.

4. Tendin țe actuale

Fie că vorbim de arhitectura energetică, arhitectură verde, design ecologic, arhitectură sustenabilă,
în final toa te au acela și menire de a crea medii confortabile de locuire, într -o manieră durabilă și într -o
relație de reciprocitate cu natura. În mod ideal construc țiile nu ar trebui să utilizeze, pentru satisfacerea
nevoilor ocupan ților, mai multă energie decât se p oate colecta din surse regenerabile disponibile în
microclimatul propriu. În viitorul apropiat, atât construc țiile individuale cât și orasele, trebuie să atingă

echilibrul energetic ecologic pe toată durata ciclului de via ță.
În ceea ce privește evoluția tipologiei clădirilor prin componenta energetică putem distinge:
1) Clădirea cu consum redus de energie – locuin ța cu performanțe energetice mult mai bune decât
cele uzuale(cu un necesar de energie mai mic cu 50% față de o locuin ță obișnuită);
2) Clădirea pasivă – locuin ța cu un necesar de energie pentru încălzire și răcire <15 kWh/m2 utili pe
an, condi țe ce corespunde unui consum de zece ori mai mic fa ță de o locuin ță obișnuită;
3) Clădirea de „energie zero” – locuin ța independentă energetic în care consum ul total de energie
primară este egal sau inferior cantității de energie produsă la fața locului (prin sisteme active care utilizează
surse de energie neconven ționale);
4) Clădirea care produce mai multă energie decât consumă – primul edificiu de acest fel a fost creat
în 1994 la Freiburg, arh. Rolf Disch – Casa Heliotrope;
5) Clădirea complet autonomă – model utopic;

În prezent una dintre preocupările majore ale Uniunii Europene privind problemele ecologice
globale este realiz area angajamentelor asumate prin semnarea Protocolului de la Kyoto și reafirmate la
Summitul de la Copenhaga. Țintele ambițioase pe care și le -a propus UE prin documentul din 2007 intitulat
„Planul de acțiune pentru eficiența energetică – realizarea potenț ialului” sunt:
1) reducerea consumului de energie cu 20% până în 2020;
2) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (valori stabilite pentru fiecare stat al UE);
3) utilizarea surselor de energie regenerabilă în proporție de 20% din total până în 2020 ;
Pentru a urmări obligațiile Protocolului de la Kyoto, statele membre UE au dezvoltat măsuri
suplimentare pentru a controla consumul de energie. Împreună cu obligațiile pe care legea le impune,
populația este răsplătită sau ajutată să își eficientizeze ener getic clădirile prin subvenții sau programe
extinse de parteneriat public -privat (de exemplu programul de izolare termică a locuințelor colective),
respectiv sancționarea consumului excesiv. Un bun exemplu este taxa pe emisii de CO2. Astfel, legislația
funcționează împreună cu subvenții și sancțiuni care să încurajeze bunele practici și să le descurajeze pe
celelalte.
Noua versiune a EPBD( Energy Performance Building Directive) – directiva 2010/31/EU prevede
introducerea obligativității ca toate clădirile no i să fie clădiri cu consum de energie conven țională apropiat
de zero din decembrie 2020, respectiv 2018 pentru clădiri ale administrației publice și desființarea pragului
de 1000 mp (toate clădirile care sunt renovate vor trebui să respecte directiva).

Tendin țele în lume se schimbă continu, având o legătură stransă de valorile originale, la fel și în cazul
arhitecturii. Timp de secole oamenii au construit case din pământ, paie și lemn până la apari ția noilor
tehnologii și a metodelor de constru ție care au un impact negativ asupra mediului. De și au fost folosite toate
aceste materiale în industria construc țiilor de sute de ani, legisla ția modernă nu le recunoa ște deloc,
locuin țele ecologice pot fi făcute în multe feluri si au utilită ți multiple și sun t confortabile.
Ne întoarcem la materialele naturale care, pe lângă energia și beneficiile ecologice, sunt regenerabile și
locuin țele sunt trainice și capabilă să reziste zeci de ani. În prezent cu ajutorul cuno ștințelor și cercetărilor,
se construies c locuin țe care nu au nevoie de cărbune, produse petroliere sau lemn pentru a se încălzi pe timp
de iarnă. Singura sursă de energie este soarele, iar pozi ționarea caselor ecologice care se autosus țin
energetic folosesc energia solară. Aceste case au multe avantaje, în primul rând costurile de încălzire
reprezintă pană la 85% din cheltuielile totale ale locuin țe. Deși costurile locuin ței sunt mai mari ini țial decât
celei obijnuite, acestea se amortizează în aproximativ 20 de ani.
O locuin ță independentă energetic este o casă în care arhitectul, materialele și tehnologia de construc ție
iși unesc for țele pentru a reduce la minim necesarul de energie, indiferent de sursă, totul începând în Europa
în preajma anilor 80’ prin apari ția caselor solare , locuin țe echipate cu panouri solare termice și fotovoltaice.
Cu timpul tehnologiile au evoluat, iar mijloacele de economisire a energiei s -au diversificat, aproape fiecare
locuin ță din prezent beneficiază de materiale și tehnologii sustenabile. Mai jos vă ofer cate va detalii despre
case cu „facturi zero”.
„Echipa VVKH Architecten a proiectat Vila Meijendel din Doornweg, Olanda, pentru un beneficiar
care a dorit in mod special sa aiba o casa cu zero consum de energie. Pe langa strategiile si echipamentele pe
care arhitectii le -au folosit, relieful terenului pe care l -au avut la dispozitie le -a adus un plus de eficienta,
prin protectia naturala oferita de pamant. Vila Meijendel este compusa din trei niveluri, doua dintre ele fiind
partial ingropate in versantul du nei.
https://storage.spatiulconstruit.ro/storproc/gallery/85/77/27758/gallery_ite m/165596/vvkh_architecte
n_villa_meijendel_1020x530_165596.jpg
Forma neobisnuita a volumetriei a fost generata de reglementarile de urbanism care permiteau
construirea unui volum mic, compact, mai ales ca terenul este relativ ingust si se afla la marginea rezervatiei
naturale Meijendel. Ni velul parterului contine un garaj si un spatiu tehnic. Primul nivel al casei contine doua
dormitoare, un dormitor matrimonial, un salon de relaxare, zona de intrare si un birou in vreme ce ultimul
nivel, aflat in zona cea mai inalta, contine zona de zi cu livingul, locul de luat masa si bucataria.
https://storage.spatiulconstruit.ro/storpro c/gallery/

06/77/27760/gallery_item/165601/villa_meijendel_
by_vvkh_architecten_3_1020x610_165601.jpg
https://storage.spatiulconstruit.ro/storproc/gallery/
06/77/27760/gallery_item/165604/villa_meijendel_
by_vvkh_architecten_4_1020x610_165604.jpg
Casa este moderna si minimalista din punct de vedere al esteticii, cu o paleta de materiale care variaza
intre beton, metal, lemn ars sau nefinisat si aluminiu. Planseele partiale permit obtinerea unei conexiuni
vizual e intre diferitele incaperi, dar si perspective directionate spre peisajul inconjurator. „ Fiecare detaliu,
precum manerele usilor sau scarile, a fost atent gandit si desenat ” declarau arhitectii. „ Vila Meijendel este
un artefact fascinant, un fel de cabana in padure, perfect integrata in peisaj si cu o legatura puternica intre
spatiile interioare si imprejurimi. Copacii, lumina si dunele au sculptat aceasta casa remarcabila ”.”19
Arhitec ții de la Christian Muller Architects au proiectat și construit „ Vila Vals ” în localitatea
elvețiană Vals, o casă subterană remarcabilă ce se deosebe ște de tipologia caselor clasice prin amplasament
și acces. Casa a fost construită pe un teren în pantă, fapt care a favorizat orientarea catre mun ții alpi. Datorită
indegrarii locuin ței in versant, arhitec ții au putut elimina nevoia de încălzire și răcorire, astfel au putut
realiz a o casă prietenoasă cu m ediul. Locuin ța folose ște energia hidroelectrică și este încălzită cu ajutorul
izvoarelor termale naturale din zonă, controlată de aparatură și tehnologie de ultimă oră.
Vila Vals este compusă dintr -o curte interioara ce pare săpată in versant , locul perfect pentru a admira
privelistea, iar pe langă accesul format din trepte de piatră, casa mai foloseste un acces subteran sub forma
unui tunel până la un hambar din apropiere . Fațada din piatră naturală este
brodată de ferestre de mari dimensiuni
pentru a capta căldura oferită de soare .
Înteriorul se dezice de aspectul exterior, fiind unul minimalist și modern, dotate cu tehnologii.
Nici România nu stă mai rău la acest capitol, recent o casă 100% independentă energetic și
premiată la Madr id, a fost construită la Luncani, lângă Bacău. Prispa așa cum s -a numit acest proiect, a fost
inițiativa unei echipe române ști formată din studen ți la Politehnică, Arhitectură și Construc ții.

4.1. Tesla Energy

19 https://www.spatiulconstruit.ro/articol/casa -din-lemn -si-metal -cu-zero-consum -de-energie -object_id=20134

Tesla are ca scop î ntegrarea tehnologiilor în locuin ța, astfel ca ele să facă parte din fiecare casă, să ajute
la independe ța energetică, si tot odată să nu afecteze arhitectura.
Tesla a integrat panourile solare în placile acoperi șului, denumite „ Solar Roof ”, au reu șit să l e facă de trei
ori mai eficiente, atât din aspect cât și ca utilitate. Aceste placi sunt făcute din stică de rezisten ță foarte mare,
ușoare și pot avea o gamă cromată largă, având o garan ție de 30 de ani. Acoperi șul solar completează
arhitectura locuin ței, în timp ce transformă lumina soarelui în energie electrică. Cu ajutorul bateriilor, Tesla
își propune să stocheze energia pe care o va putea folosi beneficiarul.
Bateriile Tesla „Powerwall” se leagă la pano urile solare pentru a valorifica puterea en ergiei soarelui
care nu este utilizată, astfel aceasta se stochează și este realizeză independen ța energetică a unei locuin țe și
reducerea folosirii combustibililor fosili. Tesla i și propune ca aceste baterii să fie folosite de către proprietari
pentru a u tliza energia regenerabila și pentru a promova un stil de via ță ecologic și prietenos cu mediul.

4.2. Smart house

Datorită dezvoltarilor tehnologice din ultima perioadă ne permite sa fim conectati tot timpul la
locuin ță, chiar și atunci când nu suntem acasa. Fiecare dintre noi a avut la un moment dat un gand de genul:
„-Am î nchis lumina la baie?!” „ -Am inchis televizorul sau am încuiat u șa?!”, acum aceste î ntrebări sunt de
domeniul trecutului odată cu conectarea la toate utilită țile locuin ței. Cu ajutorul unei tablete sau al unui
smartphone,putem controla echipamentele locuin ței chiar și când nu suntem acasă. Orice dispozitiv al
locuin ței care utilizează energie electrică poate fi integrat in re țeaua inteligenta a casei, fie ca este vorba de
lumina, securitate, electronice sau electrocasnice.
Odată cu dezvoltarea tehnogica, aceste echipamente inteligente devin tot mai accesibile pentru omul
de rând și le poate utiliza cu u șurință. „Un studiu recent efectuat la nivel global, ne arată ca ap roximativ 2.6
miliarde de persoane folosesc telefoanele inteligente, iar din 2008 și până în prezent utilizatorii de
spartphone au crescut de 10 ori.”20 Telefoanele inteligente au o popul aritate din ce in ce mai mare, iar
conexiunile sale cu internetul fac o legatură flexibilă cu locuin ța, toate comenzile se îndeplinesc în timp real.
În cazul unei locuin țe independ ente energetice, care utilizează echipamente „smart” de economisire a
energiei, este necesară conectarea cu utilizatorii, ace știa putând -o controla și monitoriza de la distan ță, ca și
cum ar fi acasa, astfel creste eficienta locuin ței și impactul ecologic asupra mediului. Beneficiul acestor

20 https://www.idevice.ro/2016/06/02/utilizatori -smartphone -zone -glob/

echipamente inteligente, pe lângă confort și siguran ță, ne aduce o utilizare mai usoară a casei din spatele
unui „click”.
Ne putem imagina cum ar fi ca toate u șile să fie incuiate când dormim și când plecăm de acasă, poți
regla temperatura din fiecare încăpere după propriul plac, pot i controla luminile, po ți seta deschiderea și
închiderea jaluzelelor, rolul acestor tehnologii sunt esen țiale in automatizarea locuin ței.
Singurul dezavantaj al acestui sistem de control al locuin țelor inteligente este u șurința cu care acestea
pot fi deturnate de hackeri, pentru a nu fi vulnerabile speciali știi lucrează la sporirea sistemelor de siguran ță
al aparatelor.

Concluzii

– O primă concluzie se referă la situa ția generală actuală din sectorul construc țiilor, și anume la
consumul foarte mare de resurse și energie, în special în marile centre urbane ale lumii , cauza principală a
crizei energetice cu care ne confruntăm. Țările dezvoltate au creat politici speciale care sus țin și încurajează
acest standard.
– Până să se inven teze aparatele de climatizare și încălzire centralizată, mari consumatoare de
resurse și energie electrică, omul s -a folosit de condi țiile climatologice și de mijloace naturale de ventila ție
și încălzire, bazându -se pe principii de tip energetic , atent studiate de mii de ani . Arhitectura ultimului secol
a pus accentul pe componenta estetică, ignorând restul aspectelor, care țin de orientare, direc ția vânturilor,
însorire, ventila ție naturală, consum energetic etc. Această situa ție crează în prezent mari neplăceri, dacă ne
gândim că peste 70% din cheltuielile de func ționare ale unei case obi șnuite reprezintă încălzirea sau răcirea ,
iar în ultimii 10 ani, costul cu încălzirea a crescut cu 90%.
– Grija pentru natură, orientarea favorabilă, utilizarea l uminii și a ventila ției naturale, eficien ța
energetică, considerentele de ordin economic, social și cultural ar trebui să fie un imperativ în arhitectură.
Orice arhitect, care se respectă, trebuie să răspundă mai întâi acestor probleme și apoi celor de ord in estetic.
Conform teoriei ierarhizării nevoilor a lui Abraham Maslow, există cinci categorii de nevoi în funcție de
importanța lor pentru individ. Ordinea acestor nevoi este următoarea: "nevoi fiziologice, nevoi de securitate
și sănătate, nevoi de aparte nență și dragoste, nevoia de stimă și nevoia de afirmare."21 Dacă acestă ierarhie
este respectată, se trece într -un mod firesc la următoarea etapă, în acest fel consid er eu că arhitectul trebuie
să își stabilească o ordine a priorităților, respectând o ierarhizare a nevoilor. O clădire care reușește să

21 Abraham, MASLOW, Motivation and Personality, Harper and Row Publishers , New York, 1954

satisfacă aceste nevoi, în ordinea importan ței lor, este de la sine frumoasă. Componenta estetică este, poate,
nevoia f inală, cea care diferențiază arhitectura de construcții, cea care generează emoția. Însă dacă se
începe de la aceasta, rezultatul riscă să devină o formă fără fond, iar „ forma fără fond nu numai că nu aduce
nici un folos, dar este de -a dreptul stricăcioas ă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură.”22
– Răspunsul arhitecturii la aceste probleme nu a întârziat să apară și vedem astăzi tot felul de
încercări arhitecturale, pe principii energetice, unele aflate la început de drum (cladiri autosustenabile),
altele care și-au dovedit eficien ța în timp (case solare sau case pasive). Pe lângă un design eficient, care
profită de factorii naturali , aritectura contemporană utilizează tehnologii de ultimă oră (panouri fotovoltaice,
panouri solare, sticlă cu tratamente speciale, sisteme de stocare a energiei electrice, de reciclare a apei etc.)
pentru a maximiza eficien ța clădirilor, asigurând un conf ort ridicat cu un consum minim de energie.
– O arhitectură responsabilă, poate avea diverse modalită ți de rezolvare, nu urmează o re țetă tip, ci
reprezintă mai degrabă o atitudine, o con știentizare și o asumare a unui demers care se na ște din imagina ția
arhitectului și are rolul de a răspunde unor nevoi specifice pe termen lung și foarte lung.

Bibiografie

22 Titu, MAIORESCU, În contra direcției de astăzi în cultura română , în Opere , Bucuresti, 1978, pag 153

http://www.creeaza.com/tehnologie/constructii/TIPURI -DE-PUNTI -TERMICE952.php
http://www.trust -expert.ro/principiul -de-functionare -a-pompei -de-caldura -cum-functioneaza -pomp
a-de-caldura/
http://www.ecomagazin.ro/idei -de-case -independente -energetic -cum-sa-ai-o-locuinta -cu-facturi -z
ero-la-energie/