Locuinta Sociala In Bucurestiul Actual Etica Si Arhitectura

Locuința socială in Bucureștiul actual:

etică si arhitectură

CUPRINS

0. Rezumat

1. Introducere

1.1 Scopul și structura lucrării

1.2 Rolul și etica arhitectului în context actual. Locuințele sociale

1.2.1 Definirea locuințelor sociale. Proprietar. Furnizor de servicii. Beneficiar. Finanator.

1.2.2 Locuința socială în legislație românească

2. Privire spre trecut

2.1 Primele locuințe sociale (1910-1945)

2.2 Locuința socialistă (1945-1989)

2.3 Schimbările democrației

3. Privire în oglindă

3.1 Locuința socială în contextul Bucureștiului. Beneficiari

3.1.1 Persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari

3.1.1.1 Naționalizarea. Efecte

3.1.1.2 Portrete de evacuați

3.1.2 Tinerii care au vârstă de până la 35 de ani

3.1.2.1 Oportunități/ impedimente pentru tineri în economia prezenta

3.1.2.1 Efecte ale economiei în calitatea vieții

3.1.3 Tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani

3.2 Primăria generală a Bucureștiului. Rapoarte

4. Privire spre viitor

4.1 Modele și politici europene

4.2 Sărăcia și impactul sau în personalitatea romanului

4.3 Soluții abordabile în context bucureștean

5. Concluzii pentru proiectul de diploma

6. Bibliografie

7. Anexe

0. REZUMAT

Lucrarea a pornit de la încercarea de a defini care este rolul arhitectului în prezent, și modul cum acesta, prin spațiile generate, poate schimbă atitudini, poate facilita recuperări emoționale și creea comunități. Într-un București cu 18000 de cereri de locuințe sociale, cu 4000 de persoane evacuate, cu 41000 de dosare de retrocedări în curs, cu un nivel al salariul mediu echivalent cu chiriile minimale, cu un procent de 46% de persoane tinere afectate de sărăcie, mii de persoane se îngrămădesc în gospodării multi generaționale, amână intemeiera unei familii, sau, în cele mai nefericite cazuri, rămân pe străzi. Și toate acestea, în condiitiile în care autoritățile ridică din umeri atât de copleșite încât nici măcar nu dispun de o evidență a lor.

Mi-am propus înțelegerea fenomenului prin care România a ajuns țara cu cel mai înalt nivel de degradare și privare al locuinței din Uniunea Europeană urmărind cazul particular al capitalei. Lucrarea, structurată în patru capitole pornește de la încercarea definirii conceptului de locuire socială și ce înseamnă această în legislația din România și Uniune, prin identificarea a patru caracteristici specifice acetui tip de locuire, și anume: proprietar, beneficiar, furnizori de servicii și finanțare .

În capitolele următoare sunt, pe rând, surprinse retrospectivă, conștientizarea situației actuale, și direcțiile viitoare. „Privire spre trecut” oferă o trecere în revista a evoluției a programului de la apariția lui la începutul secolului XX până în democrația prezența, marcând rolul arhitectului, tipul de beneficiar și scară programului, conștientizând faptul că arhitecții români s-au implicat în acest program de-abia în epoca modernă. „Privire în oglindă” propune analiză prin cifre a unei realități la care s-a ajuns prin neimplicarea suficientă a autoritilor, punând accent pe trei categorii numeroase- (1) persoanele evacuate din casele retrocedate, (2) tinerii cu vârste de până la 35 de ani, (3) tinerii proveniți din instituțiile de ocrotie socială- categorii care, fără un ajutor real din partea statului, au riscul cel mai ridicat de a fi expuși excluziunii și inechității sociale. „Privire spre viitor” prezintă câteva modele europene ingenioase din puncte de vedere al inovației sustenabile și al intervenției sociale, propunând în același timp câteva direcții ce ar putea fi abordate în context bucureștean, raportate la personalitatea romanului.

Locuința socială și implicarea arhitectului în acest tip de program prin încercarea de a găsi soluții sustenabile de realizare și întreținere a imobilelor, și generearea unor spații care să “vindece” trauma privării de un “acasă”, reprezintă o atitudine etică în sine, prin care arhitectul modelează nu doar societatea prezenta ci și modul cum viitoare generații se vor dezvolta.

INTRODUCERE

1.1 SCOPUL SI STRUCTURA LUCRARII

Întotdeauna am acordat o atenție deosebită actului de “a locui” urmărind cum “casa”, “căminul” poate influență dezvoltarea unui individ. Insa ce se întâmplă cu acesta când este privat de locuința? În București m-am izbit de un eveniment prin care persoane, forțate să elibereze apartamentele în care locuiau, își impovizasera adăposturi, împreună cu vecinii lor (de asemenea, evacuați) chiar pe stradă respectivă, neștiind însă care este adevărată scară a acestei probleme, și faptul că ele nu reprezentau cazuri izolate ci fenomene în masă. Proiectul de diplomă și-a propus încercarea găsirii unor direcții a ceea ce locuința socială (locuința ajutor) presupune, marcând rolul etic al arhitecturii..

Lucrarea are că punct de plecare o întrebare simplă: Care este rolul arhitectului contemporan în economia prezența? Bucureștiul este amenințat de evenimente precum: nivel de șomaj ridicat, vizând în cea mai mare parte generația tânăra, 46% dintre români se află expuși fenomenului de sărăcie, există 18.000 de cereri de locuințe sociale, media chiriei reprezintă salariul mediu pe economie, fiind țară cea mai expusă riscului de ecluziune și inechități sociale, cu un procent de privare al locuinței de 28%. Astfel, se concretizează obligația societății de a asigura ajutoare sociale și locuințe accesibile, într-un context în care bugetul acordat acestor tipuri de intervenții, a fost restrâns o lungă perioada de timp, datorită impactului negativ al crizei economice.

Locuința reprezintă un drept fundamental, “a protected space where human beings (re)construct themselves and from which they are able to redeploy themselves in the world” [B. Longneau] “,o identificare a sinelui în societate, apartenența individului într-o comunitate, fiind, “a possession that allows human beings to exist”. Lipsa acesteia duce inevitabil la excluziune și inegalitate, efectul la scară mare fiind scăderea calității vieții pentru toți cetățenii. Rolul arhitecturii constă așadar în medierea unor nevoi socio-economice, care, prin soluții inteligente, susținute de un program social adecvat fiecărui tip de categorie defavorizată, poate modela percepția mentală a spațiului fizic, având capacitatea de a conduce de la izolare la interacțiune, de la dezechilibru în raport cu natură la reconcilierea cu aceasta, de la violență la înțelegere.

Pentru a-mi lămuri atât cauzele fenomenului prezent, cât și direcțiile abordării unui răspuns pentru diplomă, lucrarea a fost structurată în patru capitole care au urmărit definirea cadrului existent, o privire retrospectivă asupra programului, analiză situației actuale prin întrebări puse autorităților responsabile și observarea directiilor în Uniunea Europeană.

În prima parte a fost urmărită găsirea unor elemente comune care determina politica locuințelor sociale pe teritoriul României și în Uniunea Europeană, și anume: proprietar, finanțatori, beneficiari și frunizori de servicii. Prin intermediul acestora am stabilit anumite modele aplicabile în Europa (universal și țintă), cât și identificarea legislației României și încadrarea acesteia în modelul țintă rezidual, prin care Legea Locuinței și Legea Ajutorului Social au urmărit protejarea grupurilor celor mai vulnerabile identificate în societatea civică.

Lucrarea continuă cu studiul problematicii accesului la locuințe sociale în România, particularizat prin cazul Bucureștiului. Capitolul “Privire spre trecut” își propune o trecere în revistă a evoluției programului de locuințe sociale și a rolul arhitectului de la apariția acestuia în 1910 cu intenția pentru un oraș grădina a Societății Comunale pentru Locuințe Eftine, până în democrația prezenta. De reținut este faptul că locuințele ieftine au intrat în preocupările arhitectului târziu, în epoca modernă. Acesta pleacă de la intenția găsirii unor soluții raționale și economice de construcții, la simplu executant al “directivelor tovarășului” , urmând că în cele din urmă să conștientizeze nevoia unei atitudini etice în practicarea meseriei.

Următorul capitol, “Privire în oglindă”, pune în lumina situația actuală și anume, nevoia de locuințe sociale în București și motivele pentru care, în prezent, sunt mii de cazuri nerezolvate și care nu dispun de planuri pentru soluționare în viitorul apropiat, numărul acesta crescând în fiecare an. Accentul cade asupra a trei categorii cu un total de cereri impresionant: persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari (aproximativ 36 % din numărul total de solicitări), tinerii care au vârstă de până la 35 de ani și tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială care au împlinit 18 ani. Tot aici sunt prezentate probleme ale economiei actuale, impactul pe care această îl are asupra modului de viață și impactul asupra categoriilor sociale cu veniturii medii și mici..

“Privire spre viitor” sintetizează acordul comun între statele europene ce urmăresc locuirea și ajutorul social. Fiecare dispune de legislație proprie conform cerințelor și fenomenelor sociale, însă toate au cinci direcții comune universal valabile, pentru care statele membre au semnat un acord că rezoluție și angajament față de societate:

-sustenabilitate locală socială, ce include corectitudinea chiriei, accesibilitate și calitate ridicată, servicii acordate locatarilor că răspuns la nevoi particulare, regenerare urbană și proiecte de inlcuziune comunitară;

-sustenabilitatea environmentului care urmărește managementul de environment, economii energetice, practici sustenabile, “awareness-raising”;

-responsabilitate economică, prin susținerea unui parteneriat responsabil cu furnizorii, reinvestitia profiturilor în activitățile și îmbunătățirea proprietăților;

-bună guvernare și relații echitabile pentru părțile interesate, ce include etică modului de a face business, dialog deshis și implicarea continuă a părților interesate, transparență;

-management-ul responsabil al resurselor umane implicând diversitatea, prevenirea discriminării, condiții de muncă sigure din puncte de vedere al sănătății și al siguranței, dezvoltarea staff-ului.

Ce soluții sunt disponibile, rezultatul economiei asupra personalității romanului și care sunt soluțiile în context Bucureștean constituie semne de întrebare la care cercetarea a încercat să găsească răspuns. Lipsa unei locuințe are un rezultat devastator asupra indivizilor, determinând instabilitate și insecuritate. În general, pierderea locuinței este urmată de pierderea bunurilor și a locurilor de muncă, afectând relațiile în familie, având un impact grav asupra sănătății, educației și bunăstării. Efectele constau în traume, stări de anxietate, probleme emoționale și de comportament, boli mintale, nutriție inadecvată, izolare și dificultăți de relaționare. Cu cât perioada este extinsă, cu atât este mai greu că aceste persoane să se reintegreze în societate. A avea o locuința e mai mult decât a avea un acoperiș, nu e doar un spațiu fizic, ci devine unul spiritual, personal, care asigura rădăcini, identitate, apartenența. Este responsabilitatea arhitectului că soluțiile pe care le adopta să faciliteze reabilitarea persoanelor aflate în aceste situații, iar răspunsul oferit să asigure un mediu sănătos și sustenabil în dezvoltarea personală a indivizilor, indiferent de nevoile acestora.

Acest studiu mi-a permis fundamentarea proiectului de diplomă, stabilirea unor soluții abordabile pentru un context unic în Europa, cât și înțelegerea faptului că a proiecta responsabil acest tip de arhitectura, este în sine un act moral.

1.2 ROLUL ȘI ETICA ARHITECTULUI ÎN CONTEXT ACTUAL. LOCUINȚELE SOCIALE

Arhitectul are menirea de a consolida lumea existentă cu noi forme, entități generatoare de spațiu, de a susține, face, reface prin intermnurilor și a locurilor de muncă, afectând relațiile în familie, având un impact grav asupra sănătății, educației și bunăstării. Efectele constau în traume, stări de anxietate, probleme emoționale și de comportament, boli mintale, nutriție inadecvată, izolare și dificultăți de relaționare. Cu cât perioada este extinsă, cu atât este mai greu că aceste persoane să se reintegreze în societate. A avea o locuința e mai mult decât a avea un acoperiș, nu e doar un spațiu fizic, ci devine unul spiritual, personal, care asigura rădăcini, identitate, apartenența. Este responsabilitatea arhitectului că soluțiile pe care le adopta să faciliteze reabilitarea persoanelor aflate în aceste situații, iar răspunsul oferit să asigure un mediu sănătos și sustenabil în dezvoltarea personală a indivizilor, indiferent de nevoile acestora.

Acest studiu mi-a permis fundamentarea proiectului de diplomă, stabilirea unor soluții abordabile pentru un context unic în Europa, cât și înțelegerea faptului că a proiecta responsabil acest tip de arhitectura, este în sine un act moral.

1.2 ROLUL ȘI ETICA ARHITECTULUI ÎN CONTEXT ACTUAL. LOCUINȚELE SOCIALE

Arhitectul are menirea de a consolida lumea existentă cu noi forme, entități generatoare de spațiu, de a susține, face, reface prin intermediul creației, de a „umple golurile” care amenință rupturi, discrepanțe în țesutul existent. Aceste spații în concepția lui Bogdan Ghiu reprezintă „anti-golul, anti-ruptură prin excelență tocmai pentru că se constituie din relații și constituie relații”. Așadar arhitectul trebuie să depășească condiția de „executant de lux”, de simplu contractant creativ. Acesta are rolul de a media ființă cu neființă , de a negocia între construit și uman, de a umple golurile și implicit de a repara rupturile cu spațiile „orice intervenție arhitecturală este totală, vizează întregul: refacerea reunificarea Cosmosului”.

Rolul etic al arhitectului este de a decide cât și cum se contruiește, întrucât arhitectură reprezintă în fond societatea, în întregul ei, pentru a evita abandonarea individului și izolarea lui într-un „beton armat” (Roberto Saviano). A fi etic prespune o atitudine social responsabilă prin care masa de oameni e influențată pozitiv în urma „umplerii golurilor”, arhitectul având puterea, prin „meseria” sa, de a modela spații, medii, atitudini, relații.

Întrucât noi nu ne putem poseda corpul, și nu dispunem de el că de o proprietate, necesitatea spațiului construit devine indispensabilă „nu ne simțim împliniți, oameni, dacă nu avem, dacă nu posedăm (visual, adică estetic, pentru a ne încânta de noi înșine, a ne desfată cu noi înșine, momentele de sine) ceea ce suntem (orbește, tactil, animalic”,. Relația corp-construcție ridică problematica situării și integrariii individului în masă socială. „Omul este un animal social” care se distinge și simte nevoia să se distingă, tocmai prin intermediul construcției, „un om sigur în deșert nu se gândește câtuși de puțin să-și înfrumusețeze și nici să-și împodobească coliba”. Casele sunt construite de oameni, pentru a-și construi „corpurile”- pentru că aceștia se află în imposibilitatea de a avea, a locui, a transforma în mediu, în climat interior ceea ce sunt ei de fapt.

Prin casă, omul se auto-posedeaza. Paradoxul existenței nostre e dat tocmai de actul locuirii, care stă în acțiunea de a bântui spațiul, a fi prezent în spațiu, înafara sinelui și a te îngloba în exterior : „a există înseamnă a te ține în ”afară”, în deschis, și a te integra în acest afară” (Henry Maldiney). Locuința devine în acest mod condiția necesară de a „exista în lume”.

Arhitectura, datorită faptului că oferă spre vedere omul însuși, are responsabilitatea de a genera medii terapeutice, care să vindece omul de trauma propriului corp. Privarea individului de locuința are că urmări sfărâmarea imaginii acestuia, anularea ființării lui în ambientul social. A fi etic în arhitectură înseamnă însușirea nevoilor umane și tratarea acestora prin intermediul formelor generate.

În momentul când individul este privat sau nu se mai găsește în posibilitatea de a avea acces la un „acasă”, locuința socială devine primul pas în redobândirea unui statut și apartenenta la o comunitate. ”‘Apartenența’ este o nevoie emoțională de baza, asocierile ei sunt primare. Derivând din ‘apartenența’, ‘identitatea’ vine să îmbogățească vecinătățile.”

1.2.1 DEFINIREA LOCUINȚELOR SOCIALE. PROPRIETAR. FURNIZOR DE SERVICII. BENEFICIAR. FINANȚATOR.

Încă de la începutul secolului XX a fost conștientizată necesitatea abordării unui program care să asigure locuințe pentru persoanele cu venituri reduse. La nivel european locuințele sociale urmăresc politici prin care, ca răspuns la o cerere ridicată în raport cu oferta de piață, asigură locuințe decente celor aflați în imposibilitatea de a avea acces la una, prin subvenții de stat, pe o perioadă cel puțin limitată de timp, până la depășirea unui prag de venituri “the access to good quality and affordable housing is a fundamental need and right”.

În ediția din 2012 „Encyclopedia of Housing” există două posibile conotații ale locuințelor sociale. Prima definiție face referire la toate tipurile de locuințe care primesc o formă de subvenție publică sau asistență socială, în mod direct sau indirect, ce poate include reduceri sau scutirea impozitelor, subvenții pentru constructori, indemnizații pentru amortizarea investițiilor în construcții rezidențiale, sau furnizarea sub prețul pieței a unor servicii publice de interes comun ( străzi, electricitate, canalizare sau asigurarea cu apă) pentru locuințe. A două definiție se referă în mare parte la locuințele sociale tradiționale care sunt finanțate de stat și închiriate în regim social, dar care includ de asemenea noi forme de locuințe susținute public, cum ar fi cooperativele, firmele non-profit și alte tipuri de organizații care nu aparțin guvernului. Aceste două definiții au în comun faptul că locuințele sociale nu urmăresc obținerea unui profit și că stabilesc chiriile (cel puțin parțial) în funcție de abilitatea de a plăti.

Conform tratatului Uniunii Europene cu privire la locuirea socială există patru dimensiuni caracteristice prin care se diferențiază modele și politicile aplicate: proprietarul, furnizoul serviciului, beneficiarii și procedurile de finanțare.

În ceea ce privește titlul de proprietate, în majoritatea statelor locuințele sociale aparțin statului și sunt oferite spre închiriere, însă în anumite țări precum UK, există posibilitatea unui proprietar intermediar, soluție prin care chiriașii achita o parte din valoarea imobilului și restul este plătit sub formă de locuințe sociale. În țări precum Cipru, Grecia, și Spania cât și în cazul ANL-urilor în România există posibilitatea achiziționării locuințelor la un preț scăzut (anexă 1).

Frunizorii de servicii includ: autoritățile locale, companiile publice, sociatiile și companiile non-profit (Polonia și Slovenia), cooperativele (în cazul Austriei, Belgiei, Estoniei, Germaniei, Ungariei, Italiei, Poloniei, Portugaliei, Spaniei și Suediei) și în anumite cazuri invesititorii privați. Dacă inițial locuințele sociale au fost realizate de sectorul privat în urmă industrializării și urbanizării orașelor, ulterior, în urmă celui de-al doilea război mondial, interesul devine al statului oferind soluții la o scară mult mai largă. În ultimii 10 ani însă, datorită beneficiilor și subvențiilor oferite, investitori privați devin responsabili pentru dezvoltarea unor noi modele de locuințe sociale.

Conform Uniunii Europene există două tipuri de beneficiari: cel universal care se adresează tuturor cetățenilor (sectorul public având rolul de a reglementa prețul pieței și a încuraja mixitatea socială) și cel țintă („targeted”) adresat persoanelor care nu își pot asigura o locuința la prețul pieței.

Modelul universal consideră locuința ca fiind o responsabilitate publică, și în acest fel, întreagă populație trebuie să dispună de unități locative la un preț decent, accesibil. Imobilele sunt atribuite fie de companiile municipalității (Suedia), fie de organizații non-profit (Olanda sau Danemarca). În acest mod toată populația are acces la o locuința, atribuirea făcându-se prin intermediul unei liste de așteptare. Pot exista, de asemenea, locuri vacante pentru situații speciale sau pentru urgențe. Chiriile sunt contracost însă există anumite subvenții și garanții pentru persoanele dezavantajate.

Modelul țintă (targeted), adresându-se în special segmentului sărac, se împarte la rândul lui în două categorii. Prima categorie, modelul generalist constă în alocarea unor imobile unor persoane cu salarii mai mici decât o suma predefinită. Condițiile de locuire oferite în acest caz sunt în funcție de venit. În cazul celei de-a doua categorii, cea reziduală, sunt vizate cele mai dezavantaje grupuri dintr-o societate, cărora le sunt asigurate nevoi primare.

În unele țări precum Austria, Franța și Germania limita de venit este foarte ridicată, în timp ce în Italia sau România sunt vizate persoanele cu veniturile cele mai scăzute.Solicitanților li se atribuie locuințe sociale în funcție de condițiile de locuire în care se află la momentul aplicării (dacă au sau nu o locuința, dacă locuiesc în imobile insalubre, dacă există aglomerare sau coabitare forțată într-o unitate locativă) având prioritate anumite grupuri dezavantajate precum tinerii, bătrânii, pesoanele cu dizabilități, familile cu mulți copii, minoritățile etnice sau refugiații.

Modurile de finanțare au de asemenea forme diferite. Acestea se realizează fie exclusiv din bani publici, fie prin credite, sub formă de împrumuturi bancare, ipoteci, granturi publice, împrumuturi publice, sau fonduri ale unor organizații. O altă formă de finanțare este reprezentată de acțiunea municipalităților de a oferi gratis sau cu un preț redus tereuri de construcție. În anumite țări, locuințele sociale sunt finanțate direct de autoritățile locale, iar sumele necesare sunt asigurate parțial sau integral din bugetul municipal sau prin transfer de la bugetul de stat.

În România, în prezent, modelul de locuințe sociale aplicate sunt cele de tip țintă reziduale, întrucât ele vizează categoriile sociale cele mai defavorizate iar unitățile locative sunt închiriate în funcție de venitul fiecărui solicitant, asigurând nevoi minimale.

1.2.2 LOCUINȚA SOCIALĂ ÎN LEGISLAȚIE ROMÂNEASCĂ

În România , recunoscându-se impactul psihologic și social, cât și gravitatea situației cu care se confruntă un individ sau o familie în momentul când nu își pot asigura din venituri proprii o locuință, a fost adoptată în 1966 o lege conform căreia locuința socială este definită astfel : „Locuința socială – Locuința care se atribuie cu chirie subvenționată unor persoane sau familii, a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.” (Legea 114/1996, Art. 2, litera c).

Conform acesteia responsabilitatea colectării cererilor și atribuirii de locuințe este atribuită consiliilor locale care „controlează și răspund de fondul de locuințe sociale situate pe teritoriul unităților administrativ teritoriale respective.” (L 144/1996, art. 38, alin. 2).

Consiliile locale și consiliul General al Municipiului București solicită ulterior în scris necesarul de fonduri pentru asigurarea stocului de locuințe sociale necesar de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor.

Există, conform legii, două variante de pentru a constitui un stoc de locuințe sociale și anume: constuirea unor imobile noi pe domeniu public, sau reabilitarea unor construcții existente. Construcțiilor noi le sunt prevăzute în lege dimensiuni și dotări minimale iar pentru cele reamenajate sunt stabilite dotări minimale (anexă 2).

Acestea sunt realizate prin finanțare cu resursele locale sau fonduri cu destinație specială de la bugetul central sub formă de alocații bugetare pe care Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, după analiză și aprobare, le solicită de la Ministerul Economiei și Finanțelor prin Trezoreria Statului: „Finanțarea programelor de investiții în construcția de locuințe sociale se efectuează prin conturile deschise la Trezoreria Statului, cu respectarea normelor metodologice privind aplicarea de către Trezoreria Statului a mecanismului de finanțare a investițiilor publice.” (L 144/1996, art. 8, alin. 1)

Pentru a beneficia de locuința socială persoanele sau familiile trebuie să aibă: „un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința.” (OUG nr. 57/2008 – modificarea Legii locuinței nr. 114/1996 și a OUG nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuințe sociale) și care, în același timp nu: dețin în proprietate o locuința, au înstrăinat o locuința după dată de 1 ianuarie 1990, au beneficiat de sprijinul statului în credite și execuție pentru realizarea unei locuințe, dețin, în calitate de chiriaș, o altă locuința (L114/1996, art. 48).

Categoriile de beneficiari, ordinea de prioritate sunt de asemenea stabilite de consiliile locale în funcție de problemele locative specifice. În anul 2000 au fost aduse specificări legate de criteriile de eligibilitate conform căreia: „…La stabilirea criteriilor se va ține seama de prevederile art. 42 și 43 din lege.

În cadrul fiecărui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea în vedere:

a) condițiile de locuit ale solicitanților;

b) numărul copiilor și al celorlalte persoane care gospodăresc împreună cu

solicitanții;

c) starea sănătății solicitanților sau a unor membri ai familiilor acestora;

d) vechimea cererilor.” (H 1275/2000).

Locuințele sociale sunt repartizate spre închiriere persoanelor care îndeplinesc criteriile stabilite, pe o durata de cinci ani (acest lucru însă a început să difere în ultimii ani, existând posibilitatea închirierii doar pe o durata de 2 ani), cu o rată a chiriei stabilită în funcție de venitul beneficiarului, „…Nivelul chiriei nu va depăși 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie. Diferența până la valoarea nominală a chiriei, calculată potrivit art. 31, va fi subvenționată de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde este situată locuința socială.” (L 144/1996, art. 44, alin. 1).

Chiriașul are datoria de a semnala modificări asupra câștigului obținut lunar în termen de 30 de zile pentru a fi recalculată chiria percepută. Locuința nu poate fi subînchiriată, iar dreptul obținut nu se poate transmite, existând sancțiuni în cazul abaterilor.

2. PRIVIRE SPRE TRECUT

Pentru a înțelege situația actuală din București, imaginea fizică pe care acesta și-a însușit-o și pe care o experimentăm în prezent, am propus o trecere în revista a modului cum locuințele sociale au evoluat în ceea ce privește tipul de beneficiari, finanțarea, titlul de proprietate. În București, că și în restul țării, fondul de locuințe total este format în cea mai mare parte de imobile care au avut că destinație inițială locuirea socială, atât statul în sine cât și instituții manifestând un interes ridicat că fiecare funcționar/ muncitor să beneficieze de o locuința.

2.1 PRIMELE LOCUINTE SOCIALE

Timp de patru decenii, locuințele sociale au avut că obiectiv asigurarea de locuințe pentru segmentul de populație care necesitau locuințe de calitate (igienice) la un preț mic.

Reforma locuințelor s-a dezvoltat inițial în două etape. Prima etapă (1910-1916) reprezentată de Societatea Comunală Pentru Locuințe Eftine a urmărit realizarea de locuințe igienice pentru a preveni bolile în rândul populației sărace, după principiul „fiecare familie cu casă și grădina să”. Inițiative au venit din partea autorităților sanitare și autorităților administrative (Primarii, Parlament), primul proiect de locuințe sociale, cel de pe stradă Lânăriei, aparținând Consiliul Comunal. Oricine avea salariul mai mare de 250 de lei pe luna, și îndeplinea anumite cerințe de vârstă și sănătate putea să își achiziționeze o casă în rate. Documente arată că primii beneficiari au fost negustori, meseriași și meșteșugari, muncitori. După 1912 Societatea Comunală începe să colaboreze cu diferite instituții, construind case pentru funcționarii și muncitorii acestora : de stat, C.R.R, R.M.S. și private Așezămintele Brâncovenești, Fabricile de Tăbăcărie.

De reținut este faptul că aceste locuințe au fost inițial realizate de către ingineri precum Cincinat Sfințescu și Andrei G. Ioachimescu,și arhitectul Ernest Doneaud întrucât Societatea Arhitecților Români refuză să participe la concursul pentru proiectarea locuințelor ieftine, considerând faptul că „acestea reprezintă un pas înapoi în carieră unui arhitect”. Aceștia nu conștientizează încă rolul social al arhitecților și responsabilitatea pe care, realizarea acestui tip de program, îl are asupra statutului economic si social al societății.

Pentru a se reduce din costuri Societatea decide realizarea inițială a patru locuințe tip (două cu parter, două cu parter și etaj). Plecând de la modele neo-românești simplificate propuse de arhitectul Ioan D. Traianescu, arhitectul D. Mohor generat noi variante influențate de același stil neo-românesc la recomandarea Consiliului Tehnic Superior de a diversifica tipurile construite, pentru a se evita monotonia parcelărilor.

A două etapă a reformei locuinței se defășoară după Primul Război Mondial până la instalarea regimului comunist între 1916-1946. În prima faza activitatea Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine de a construi case tip cu grădina la periferie este menținută. Apar modificări ale organizării interne și noi nume de arhitecți precum Fr. Reiner sau Dan Ionescu, și au atras noi grupuri de beneficiari, cum ar fi cooperativele funcționarilor.

Activități similare sunt realizate de Case ale Functionalor din instituțiile statului, care spre deosebire de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine construiesc blocuri și pavilioane care sunt date spre vânzare sau spre închiriere, apropiate de centrul orașului, fiecare minister având arhitect-șef propriu: pentru Ministerul Agriculturii era Florea Stănculescu, pentru Banca Națională era Radu Dudescu, pentru C.F.R. era M. Irimia și pentru Ministerul de Finanțe era Stație Ciortan.

Un alt aspect important în această perioada îl constituie fennomenul de împroprietărire de după război, în urmă căruia funcționari ai statului primesc loturi de pământ în comunele suburbane (Plumbuita și Chiajna- Ministerul Cultelor, Dudești- Ministerul Industriilor, Chiajna- Ministerul de Finanțe), în Militari și Șerban-Vodă, și în centrul orașului (b-ul Ioan Cuza- Ministerul Cultelor) unde să-și construiască ulterior locuințele. Aceștia, spre deosebire de Societatea de Locuințe Ieftine trebuie să își construiască casele angajând arhitecți, și rămân neechipate edilitar deoarece societățile de funcționari nu își permit să facă acest lucru, datorită divergențelor între membrii. Aceste aspecte au dus la o uniformitate și calitate scăzută a cartierelor și la o ocupare a acestora deabea după cel de-al doilea război mondial.

În 1930 este înființată Casă Autonomă a Construcțiilor a cărui scop era acordarea de împrumuturi și construirea de locuințe pentru funcționarii statului. În timp ce Societatea continuă să proiecteze cu un stil neo-românesc, arhitecții Casei Autonome, Horia Creangă (imobile de pe stradă Victor Manu), Aprihaneanu și Nenciu (cartierul Vatra Luminoasă) adopta un stil modern.

Așadar putem vorbi de un început care a urmat un model apropiat de cel universalist practicat astăzi, care a urmărit atribuirea de locuințe tuturor persoanelor cu un venit mic, care a evoluat într-un fenomen ce seamănă cu modelul țintă generalist prin care sunt vizați funcționarii și muncitorii anumitor instituții. Diferența majoră e că, în timp ce astăzi beneficiarii locuinței sociale plăteșc chirie, în România până în al Doilea Război Mondial, cei mai mulți beneficiari erau ajutați să devină proprietarii locuințelor.

2.2 LOCUINȚA SOCIALISTĂ

După 1945 în România sunt adoptate măsuri care urmăresc că, până anul 1990, fiecare familie să dispună de o locuința, iar fiecare membru al familiei să beneficieze de o camera. Cifre oficiale arată faptul că între 1951-1960 au fost construite 66000 apartamente, între anii 1961-70: 528.500 de apartamente, între anii 1971-80: 1.320.000 (aproximativ 160.000 locuințe/an, 7 locuințe la 1000 locuitori) fiind cel mai ridicat ritm de construcție înregistrat în România, iar între ani 1981-89: 128.000 locuințe pe an. 90% dintre acestea au fost relizate din fonduri publice și erau oferite spre închiriere tuturor cetățenilor (permițându-ne să numim modelul abordat de tip universal).

Patru perioade au caracterizat modul cum arhitectură s-a dezvoltat după cel de-al doilea război mondial: continuarea discursului orașului grădina între 1945-1952, împrumutul modelului ralismului socialist (cvartalul) între 1952-1960,discursul modernismului tutelat (microraionul) 1960-1970 și ultima etapă caracterizată de „directivele tovarășului” între 1970-1989. Ceea ce a urmărit conducerea a fost dezrădăcinarea locuitorilor și comasarea lor în cartiere de blocuri pentru a omogeniza, nivela și transformă cetățenii în „automate ale modernității”, „oameni noi” de tip socialist.

Primele două etape sunt marcate de dependență totală de U.R.S.S., motiv pentru care atitudinea arhitecților este aceea de a imită modelele Moscovei, în intenția de a reconstrui Bucureștiul într-o formă socialistă. Locuințele sunt realizate la periferie și au rolul de a găzdui numărul mare de muncitori (anii 50 în Titan pentru muncitorii uzinelor 23 August și Republica, cartierul Drumul Taberei pentru muncitorii fabricilor din Militari și Ghencea, iar în anii 60 cartierele Jiului și Berceni).

Între 1960-1970 realismul socialist este înlocuit de o nouă gândire și anume exprimarea arhitecturală a raționalității economice, manifestând deopotrivă conținutul socialist și forma națională. Se urmărește ca pe lângă funcțiunea de locuit să existe dotări secundare precum: școli, grădinițe, centre comerciale, loisir etc, cu o circulație redusă a mașinilor în interiorul microraioanelor. Totdată, accentul cade asupra ritmului crescut de locuințe, a scăderii costului de construcție, a oferirii unui grad de comfort ridicat, modelul blocului sovietic fiind înlocuit cu cel francez.

Ultima etapă a cuprins direcțiile național-comuniste impuse de Nicolae Ceaușescu și încercarea lui de a camufla situația economică precară a țării prin acces la megalomanie de tip naționalist-extremistă. Arhitectul devine executant al directivelor (capriciilor) conducătorului, iar blocurile înalte cu tronson și secțiuni tip s-au comportat în timp mult mai prost decât blocurile anilor 60-70 atât din punct de vedere al fizic cât și social, prin generarea unor incinte interioare dezolante și deprimante.

De remarcat însă faptul că în această perioada a fost construit 70% din fondul total de locuințe existent în România, urmată fiind de perioada anilor 1910-1945 cu 25% în timp ce după căderea comunismului procentul este de 10%.

2.3 SCHIMBĂRILE DEMOCRAȚIEI

După căderea comunismului persoanele care locuiau plătind chirii, au avut posibilitatea de a-și achiziționa propria locuința cu un preț scăzut, și astfel, conform „Housing Europe Review 2012”, România devine una din țările cu cel mai ridicat nivel de proprietate privată. Acest lucru are că urmare o mobilitate redusă pe piață forței de muncă (lipsa locuințelor disponibile și accesibile, cât și a chiriilor mari în anumite zone atractive economic), o migrație atipică, de la urbanul mic către rural, concentrare urbană de tip „dublu-magnet” (orașele mari atrăgând deopotrivă populația cu venituri mari cât și pulatia cu veniturile cele mai reduse) care duce la segregare pe criterii economice, uneori etnice, și odată cu acestea creșterea violenței urbane, a ratei crimilatitatii, probleme de sănătate în mahalale, risc de abandon școlar.

Atât construcția de noi locuințe cât și constucutia de locuințe socială după 1989, devin aproape inexistente. În România în ultimii ani s-au construit în medie anual 1,46 locuințe la 1000 de locuitori, înregistrând cel mai scăzut ritm de construcție din zona fostelor țări socialiste după Bulgaria.

Retragerea statului din funcția de furnizor de locuințe sociale a avut ca urmare ridicarea între anii 1998-2007 a doar 22.500 de locuințe la o cerere estimată de un milion dintre care 2338 pe baza legii 114/1996, și 22.456 în baza legii 152/1998 pentru tineri în regim de închiriere (programul ANL).

Agenția Națională pentru Locuințe (1998) nu a adus o îmbunătățire semnificativă deoarece sumele alocate erau foarte mici în raport cu prețul mare de construcție, iar distribuirea locuințelor s-a realizat pe criterii clientelare iar nu sociale.

România se află, conform statisticilor menționate anterior, într-o criză a locuințelor publice, acest lucru ducând inevitabil la o depreciere semnificativă a calității vieții, având cel mai crescut nivel de privare de locuința din Uniunea Europeană.

Sursa: housing europe Review 2012, CECODHAS Housing Europe

3. PRIVIRE ÎN OGLINDĂ

Pentru o mai bună înțelegere a acestui fenomen, propun să parcurgem contextul actual prin observarea unor evenimente prezente și încercarea de a găsi explicații pentru care Bucureștiul se confruntă cu un număr atât de ridicat de cereri (aproximativ 10000) pentru locuințe sociale.

3.1 LOCUINȚA SOCIALĂ ÎN CONTEXTUL BUCUREȘTIULUI. BENEFICIARI

Conform Ordonanței de Urgență nr 57/2008 cu privire la modificarea legii Locuinței nr 144/1996, există câteva categorii vulnerabile care pot avea acces la o locuința socială însă acestea diferă în funcție de sectorul de proveniență al solicitantului, conform necesităților. Am putut deduce câteva categorii precum:

persoanele și familiile evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietar;

tinerii care au vârstă de până la 35 de ani;

tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârstă de 18 ani;

invalizii de gradul I și ÎI;

persoanele cu handicap;

pensionarii;

veteranii și văduvele de război;

beneficiarii prevederilor Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viață sau au avut de suferit în urmă revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ai prevederilor Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, alte persoane sau familii îndreptățite."

Dintre aceștia un număr semnificativ de cereri provin din partea a trei categorii, care datorită contextului economic și din lipsa ajutorului public, se găsesc în imposibilitatea de depăși situația vulnerabilă. Aceste categorii sunt persoanele evacuate din casele retrocedate, tinerii cu vastă până la 35 de ani și copii proveniți din instituții.

3.1.1 PERSOANELE ȘI FAMILIILE EVACUATE SAU CARE URMEAZĂ A FI EVACUATE DIN LOCUINȚELE RETROCEDATE FOȘTILOR PROPRIETARI

Procentul acestora reprezintă aproximativ 36% din totalul de cereri, numărul acestora urmând să crească treptat datorită celor 42499 de dosare pentru retrocedări încă în lucru .

3.1.1.1 NAȚIONALIZAREA. EFECTE

Legea Naționalizării din 1948 ( cunoscută cu numele „Legea nr. 119 din iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miere și de transporturi”) este legea care a marcat trecerea economiei de tip capitalist la cea de tip centralizat în perioada comunistă. În această perioada 90% din totalul de bunuri private trec în proprietatea statului, de la resursele solul și subsolului, la întreprinderile individuale, a societăților, asociaților până la unități de locuințe private. Acțiunea avea ca scop destabilizarea societății ce ar fi putut să reacționeze la măsurile luate de noii guvernanți. Această a continuat ulterior prin fenomenul de colectivizare, care a vizat domeniile agrare. Vorbim așadar, de o „confiscare” a proprietății private.

Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/nationalizarea-un-bun-al-poporului-ascuns-urechile-acestuia

După căderea comunismului, în România au fost făcute presiuni de către foștii proprietari pentru a-și revendică propritatile, în urmă cărora statul a adoptat o serie de legi „reparatorii”.

Primul demers, Legea 112/1995 prevedea restituirea clădirilor naționalizate în cazul în care foștii proprietari locuiau în postura de chiriași ai statului. Chiriașii celorlalte imobile aveau posibilitatea de a le cumpără, fără a achiziționa însă și terenul aferent. Pentru restul proprietarilor însă (85%) există posibilitatea unei despăgubiri în bani de 40% din valoarea locuinței și a terenului. Această lege a declanșat un adevărat conflict între foștii proprietari și chiriașii deveniți proprietari, urmând că în anul 2001 să fie adoptată o nouă lege ( Legea 10/2001) care da „foștilor proprietari dreptul să primească în natură locuințele și terenurile în condițiile în care preluarea a fost abuzivă, sau numai a terenurilor respective, în cazul în care locuința nu mai putea fi restituită în natură.”

Tot aici sunt stabilite anumite prevederi pentru protecția chiriașilor existenți conform cărora: „Art. 15. – (1) Contractele de închiriere prevăzute la art. 6 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioada de 5 ani. În cazul în care chiriașului i se pune la dispoziție o altă locuința corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuința ocupată.

(2) Neîncheierea noului contract de închiriere în cazul prevăzut la art. 9 și 10 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 40/1999, cauzată de neînțelegerea asupra cuantumului chiriei cerute de proprietar sau de pretenția acestuia de restrângere a suprafeței locative pentru persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din aceeași ordonanță, atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea noului contract.”(legea 10/2001)

Aceste aspecte însă nu au fost respectate și astfel, împreună cu lipsa unui fond sufiecient de locuințe sociale, în București există mii de evacuați ce ajung să trăiască pe stradă după ce foștii prorietari își intră în drepturi.

Conștientizând situația critică autoritățile mai fac un demers conform căruia în urmă Legii 84/2008 , în Municipiul București este acordată prioritate persoanelor evacuate. Însă aceasta nu ajută soluționarea problemei, întrucât în prezent există în derulare aproximativ 42.499 de dosare pentru retrocedări iar în București nu există nici un proiect în derulare pentru construcția de locuințe sociale.

3.1.1.2 PORTRETE DE EVACUAȚI

Fenomenul evacuărilor în masă este un fenomen unic în România. În fostele țări socialiste legislația este aplicată fie din 1991 (Bulgaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Ungaria și Slovenia) fie nu există o legislație completă (Polonia și Ucraina), însă în toate aceste cazuri retrocedările realizate au urmărit în primul rând protejarea actualilor chiriași. În Cehia, au existat legi restrictive care nu au ermis retrocedări către moștenitori veniți din străinătate, în timp ce în Bulgaria cei care primeau înapoi imobile sau proprietăți erau obligați să le vândă imediat, dacă nu aveau cetatienie bulgară . Tot in Bulgaria in cazul in care apartamente castigate de proprietari, fusesera deja cumparate de fostii chiriasi (cum e si cazul Romaniei), acestia au primit beneficii in achizitionarea unor noi imobile.

In Cehia, Polonia sau Slovacia, legile stricte sunt pentru protectia chiriasilor, acestia neputand, sa fie dati dati afara din casele unde locuiesc. Noii proprietari nu au dreptul nici sa ridice chiria, acestea ramanand de cele mai multe ori de pana la 10 ori mai mica decat pretul pietei.

Evacuati str. Vulturilor, Sursa: http://jurnaldinvulturilor50.org/2014/12/03/

În România există în prezent o platforma care militează pentru drepturile lor și acordă sprijin persoanelor evacuate. Frontul Comun Pentru Dreptul La Locuire urmărește poveștile, le expune, organizează întâlniri și ridică semne de întrebare și exclamare autorităților, depunând presiuni asupra soluționării problemelor.

Două dintre miile de cazuri sunt: cazul Corneliei și a lui Marian Gheorge de pe stradă Cuțitul de Argint nr 13-17 (unde au fost evacuate 17 familii în septembrie 2014) și cazul a 5 familii evacuate de pe stradă Șerban Vodă nr 113.

Cornelia si Marian Gheorghe, strada Cutitul De Argint

Evacuarea familiei Gheorge, Sursa: Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire

Este cazul unei familii cu 4 copii dintre care 2 sunt minori, evacuate dintr-un imobil de pe stradă Cuțitul de Argint 13-17, împreună cu încă 12 familii.

Până în anul 2012 au avut contract cu Administrația Fondului Imobiliar (AFI), însă noul proprietar, Octavian Petrescu, în urmă preluării imobilului, a ridicat chiria de 200 la 800 de ron astfel încât aceștia să nu mai poată plăti și implicit să fie evacuați. Au fost dați afară din casă fără a fi anunțați, pe dată de 6 iulie, iar din acel moment ei locuiesc pe stradă. Deși au depus plângere penală pentru cum s-a desfășurat evacuarea, nu au primit nici un fel de despăgubire.

„și au spart usa (era 6 iulie), mi-a zis : <<Vă luați 2-3 lucruri pe dumneavoastră, vă luați actele necesare, buletinul, medicamente, ceva de mâncare pentru copii (pentru ca nu m-a executat atunci când scrie în procesul verbal de executare – 11 iulie – ci cu 5 zile înainte, pe 6 iulie, fără să mă anunțe), în momentul ăsta ieșiți afară din casă. Dar acum acum, repede, că mai avem treabă astăzi.”Cornelia Gheorghe

Marian împreună cu cei doi băieți mai mari lucrează la negru iar soția acestuia are grijă de copii mici. Familia așteaptă de 14 ani repartizarea într-o altă locuința socială, știind că cea în care se aflau era în litigiu, însă autoritățile nu au găsit o soluție alternativă. În aceste condiții, această familie împreună cu celelalte 12 continuă să locuiască pe stradă.

Evacuarea a 5 familii din sectorul 4 al Capitalei

Pe dată de 13 noiembrie 2014, cinci familii de chiriași au fost evacuate pe stradă Șerban vodă nr 113, întrucât casele în care locuiesc au fost retrocedate soției fostului proprietar Nicolau Maria în vârstă de 93 de ani, pe care chiriașii nu au intalit-o niciodată.

Sursa: Frontul Comun Pentru Dreptul la Locuire, Articol

Aceștia au locuit în casele respective între 20 și 60 de ani. Doamna Popa Rodica, în vârstă de 69 de ani, locuiește în apartament din 1953, familia Nicolae locuiese din 1979 iar familia Mierloiu din 1989, în urmă repartizării de la întreprinderile la care lucrau.

Evacuarea a lăsat aceste familii într-o situație critică întrucât Direcția Spațiului Locativ al Primăriei Sectorului 4 nu a oferit un răspuns favorabil cererilor.

3.1.2 TINERII CARE AU VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 35 DE ANI

O altă problemă vizează generația tânăra care, conform veniturilor posibile, nu doar că nu își pot achiziționa locuințe, aceștia se pot găsi în imposibilitatea de a închiria una la prețul pieței. Deși există intenții ale statului pentru a acordă sprijin tinerilor: Strategia Națională în Domeniul Tinerilor 2014-2020 ( Ministerul Sportului și Tineretului), Agenția Națională pentru Locuințe, Programul Prima Casă, Programul Smartdiaspora (Liga Studenților Români din Străinătate, București), rezultatele sunt nesemnificative, întrucât tinerii reprezintă în continuare cel mai ridicat procent de risc de sărăcie dintre toate categoriile sociale.

Tabel rată sărăciei absolute 2009- Strategia Nationala in Domeniul Tineretului 2014-2020

3.1.2.1 OPORTUNITĂȚI/ IMPEDIMENTE PENTRU TINERI ÎN ECONOMIA PREZENTA

În București salariul mediu pe economie este de 2.350 ron pe luna, în timp ce salariul minim este de 975 ron pe luna. Chiria unei garsoniere în centrul orașului variază între 1.100 și 1.559 ron pe luna, a unei garsoniere înafara centrului între 800 și 1.100, în timp ce chiria unui apartament cu 3 camere este de 2.000-2.700 în centrul orașului, și între 1.400-1.782 înafara centrului. De aici putem deduce că aproximativ 60% dintr-un salariu mediu este destinat exclusiv chiriei, fără însă a adaugă utilitățile. Pentru o un apartament cu două camere acestea sunt cuprinse între 350 și 600 ron pe luna, unui salariat practic neramanandu-i o suma de bani suficientă că acesta să trăiască, iar un salariu minim e insuficient pentru acoperirea chiriei la prețul pieței.

Cât despre prețul pe metru pătrat al unui apartament, acesta variază între 4.500 și 6.683 în centrul orașului și între 3.200 și 4.000 înafara centrului, echivalentul așadar pentru un apartament de două camere cu o suprafara de 52 de metrii pătrați, a 73-90 salarii medii pentru unul situat înafara centrului și 102-151 salarii medii pentru un apartament în centrul orașului. Se constată astfel imposibilitatea practic de achiziționare a unei locuințe la salariile pe care piață de muncă le oferă

Înafara de acest aspect, în 2014 rată șomajului în București era în medie de 2,6 % dintre care 43% erau persoane cu vârstă mai mică de 40 de ani , dintre care 39% cu studii primare, gimnaziale și profesionale, 35% studii liceale și post-liceale și 26% cu studii universitare.

Sursa: AMOFM statistica 2014

Studiul Strategiei naționale în domeniul tineretului 2014-2020 arată faptul că o mare parte din rândul tinerilor șomajul este cronicizat, această perioada, în 43% din cazuri, prelungindu-se cu mai mult de un an. Acest lucru lucru a determinat ca în rândul tinerilor cu vârste sub 35 de ani au renunțat să mai caute un loc de muncă. Aceștia cred faptul că nu există locuri libere, nu știu unde să mai caute, consideră că datorită faptului că nu au experiență necesară nu vor fi acceptați la un loc de muncă, și sunt descurajați de experiențele anterioare.

Mai mult de 85 % din tineri lucrează pe perioade temporare deoarece nu au găsit un loc de muncă stabil, doar 3% dintre numărul total de tineri având un loc de muncă temporar în timp ce în UE procentul este de 42%.

Prognoza făcută de ziarul Gândul cu privire la evoluția salariului mediu pentru anul 2016, cât și a ratei de șomaj nu arată o îmbunătățire semnificativă, salariul mediu ajungând la doar 2.696 ron pe luna.

Un procent de 37 % dintre aceștia consideră că resursele ce ar putea fi câștigate în țară ajung pentru un trăi decent, dar nu permit achiziționarea unor bunuri mai scumpe, în timp ce 26% din ei care apreciază faptul că resursele ajung pentru strictul necesar. În acest context, situația tinerilor și fondul pe care noile familii s-ar putea cosntrui devin o adevărată provocare, motiv pentru care, fără un sprijin real al statului, aceștia sunt forțații să migreze către alte țări..

3.1.2.1 EFECTE ALE ECONOMIEI ÎN CALITATEA VIEȚII

În București au fost realizate până în 2007 aproximativ 2809 de locuințe ANL destinate tinerilor, în timp ce există o cerere de până la 10 ori mai mare. Acestea au oferit locuințe tinerilor, având chirii subvenționate de stat, existând posibilitatea achiziționării acestora după o perioada de 5 ani de stat în chirie.

Această lipsa de locuințe și de ajutoare sociale are că urmare aglomerarea tinerilor în gospodării multigenerationale, locuirea împreună cu părinții și alte rude fiind practic singură opțiune posibilă. Țară noastră are cel mai ridicat număr de membrii pe gospodărie (medie de 2,9 membrii), fiind la egalitate cu Bulgaria, Croația și Malta. În România 44,9% dintre persoanele angajate full-time locuiesc cu părinții în comparație cu 38% în Europa.

Aceste aranjamente în gospodării extinse, alături de greutatea găsirii și nesiguranță păstrării unui locul de muncă, afectează comportamentul tinerilor în ceea ce priveste întemeierea unei familii și decizia de a avea copii, rată natalității scăzând considerabil.

Sursa INS

3.1.3 TINERII PROVENIȚI DIN INSTITUȚII DE OCROTIRE SOCIALĂ ȘI CARE AU ÎMPLINIT VÂRSTA DE 18 ANI

Anual în în România aproximativ 5000 de copii părăsesc sistemul de ocrotire, fiind nevoiți să se integreze în viață socială și profesională. În capitală părăsesc în medie 150 de tineri anual sistemul centrele de ocrotire.

Sursa: Studiu privind situația tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului- Institutul national de cercetare stiintifica a muncii si protectieisociale

Aceștia sunt o categorie de persoane care au nevoie de o atenție specială din partea statului întrucât afecțiunea și sprijinul unui mediu familial natural au lipsit cu desăvârșire. Datorită faptului că în ultimul deceniu, ca urmare a restrângerii numărului de centre de plasament de mari dimensiuni și apariția serviciilor de tip familial, condițiile acestora s-au îmbunătățit. Însă, serviciile de integrare-socioprofesională și a deprinderilor de viață independența rămân în continuare subdezvoltate, studiul arătând că între 10% și 30% dintre cei care părăsesc instituțiile ajung să se adapteze în mod real la viață socială după ce părăsesc unitățile . Acest lucru nu face altceva decât să contibuie la fenomenul persoanelor fără adăpost, estimându-se că în București există aproximativ 1.150 de tineri care trăiesc pe străzi cu vârste cuprinse între 18-35 de ani.

Sistemul public de asistență socială, cât și organizațiile nonguvernamentale, au o capacitate redusă de intreventie asupra problemei, de cele mai multe ori existând doar ajutor minimal de urgență pentru perioade scurte. Acestea sunt oferite în special de casele de adăpost precum: Casa Ioana, Samu-social România, și adăposturile direcțiilor generale de asistență socială ale sectoarelor 1, 2, 3 cât și de programele de asistență socială ale sectoarelor, Fundația Sf. Dimitrie, Asociația St. Stelian, Fundația St. Macrina, Fundația Paradă, Socio-Medical România și birourile de consiliere ale cetățenilor.

În aceste condiții efrotul de a le oferi o condiții bună de creștere devine inutil întrucât după împlinirea a 18 ani aceștia ajung să fie expuși excluziunii sociale și a izolării fără posibilități reale de a depăși situația vulnerabilă în care se găsesc.

3.2 PRIMĂRIA GENERALĂ A BUCUREȘTIULUI. RAPOARTE

De menționat este faptul că Primăria Generală a Bucureștiului a manifestat în prima faza un dezinteres profund pentru oferirea informațiilor, întrucât datorită lipsei unor proiecte în derulare sau a unor proiecte viitoare, solicitantarile devin doar „dosare adăugate la arhivă”. După aproximativ trei luni de așteptare primăriile sectoarelor 1, 3, 4, 5, 6, au răspuns oferind câteva rapoarte care oglindesc criză locuințelor sociale.

Primăria Sectorului 1

-oferă locuințe sociale conform Legii 114/1996 și a completărilor ulterioare, prioritate având persoanele evacuate;

-6225 dosare dintre care: 2143 depuse de familiie evacuate din imobilele retrocedate, 4082 cazuri sociale (anexă 3);

-în prezent e în derulare programul „Deceniul Locuințelor”, program destinat persoanelor evacuate și cu venituri reduse, care din totalul de 414 apartamente planificate au fost realizate 138 de apartamente.

Primăria Sectorului 2

Această nu a binevoit să ofere informațiile cerută însă dintr-un comunicat de presă din anul 2010 acestea aveau:

-beneficiari sunt stabiliți prin Legea 114/1996, prioritate având persoanele evacuate;

-7536 solicitări de locuințe sociale, dintre care 323 dosare depuse de evacuați din casele naționalizate, 1500 pentru tineri;

– la momentul respectiv erau două proiecte în derulare: complex în stradă Fabrică de Glucoză 2-4, și Cazarmă nr 961 din Pantelimon.

Primăria Sectorului 3

-beneficiarii sunt stabiliți în baza legii

-3500 de dosare dintre care 18-29 ani 700 de dosare, 30-35 de ani 700 de dosare, persoane care depășesc 35 de ani 2100;

-media numărului membrilor familiei este de 3, iar media venitului pe membru de familie este de 600 ron;

-în perioada 2000-2014 Primăria a primit un număr de 45 de locuințe sociale iar în prezent nu există proiecte în derulare (anexă 4).

Primaria Sectorului 4

-categoriile care pot beneficia de locuințe sociale sunt:

-persoane rămase fără adăpost în urmă avarierii grave sau distrugerii locuințelor proprii că urmare a unor calamnitati;

-chiriași sau persoane evacuate din casele restituite foștilor proprietari;

-persoane care locuisc în cosntructii expuse unui risc major (alunecări teren, seisme, etc)

-persoane cu handicap;

-alte persoane a căror situație locativă este, sau poate deveni, gravă.

-există un număr de 396 de cereri de locuințe sociale dintre care 246 sunt dosare de evacuați;

-numărul membrilor familiei în medie este de 3 persoane, majoritatea având salariul minim pe economie;

-primăria a reabilitat blocuri care au fost repartizate persoanelor evacuate, iar în prezent nu există proiecte în derulare (anexă 5)

Primaria Sectorului 5

Primaria Sectorului 6

-beneficiarii sunt conform Legii 144/1996 cu adăugările ulterioare;

-Primăria Sectorului 6 are evidență dosarelor de locuința ținută inj format clasic, pe hârtie

(registru), și în acest fel nu a putut oferi informații cu privire la numărul de solicitări.

-ultimul comunicat de presă realizat în anul 2011 specifică un total de cereri astfel: 168 de cereri pentru garsoniere, 165 de ceceri pentru apartamente cu 2 camere, 137 de cereri pentru apartamente cu 3 camere, cu cea mai veche cerere din anul 1998;

-Primăria nu deține proiecte în derulare (anexă 6).

Cu un total la nivelul capitalei de 18.123 de cereri dintre care aproximativ 7000 reprezintă dosare de evacuați, și fără proiecte în derulare, situația se va înrăutăți progresiv. Fără un interes acordat din partea autorităților această situație nu se va schimbă în viitorul apropiat iar calitatea vieții va fi profund afectată nu doar pentru persoanele rămase fără adăpost ci și pentru restul bucureștenilor.

4. PRIVIRE SPRE VIITOR

În anul 2013 primarii capitalelor țărilor membre ale Uniunii Europene au semnat un acord (Resolution for social housing în Europe) conform căruia admit faptul că locuințele sociale reprezintă o cerință primară pentru dezvoltatea oportunităților și a talentelor, responsabilitatea autorităților constând în actul de a găsi politici sociale care să asigure calitate ridicată și accesibilitate pentru toată lumea.

4.1 MODELE SI POLITICI EUROPENE

Conform acordului dintre state există cinci direcții comune pe care acestea le urmăresc pentru a genera locuințe sociale. Prima direcție constă în sustenabilitate locală socială, ce include corectitudinea chiriei, accesibilitate și calitate ridicată, servicii acordate locatarilor că răspuns la nevoi particulare, regenerare urbană și proiecte de inlcuziune comunitară. Următoarea țintă constă în sustenabilitatea environmentului care urmărește managementul de environment, economii energetice, practici sustenabile, “awareness-raising”. Al treilea punct vizează responsabilitatea economică, susținând un parteneriat responsabil cu furnizorii, reinvestitia profiturilor în activitățile și îmbunătățirea proprietăților. O bună guvernare și relații echitabile pentru părțile interesate reprezintă a patrulea pas incluzând etică modului de a face business, dialog deshis și implicarea continuă a părților interesate, transparență. Ultima directiva constituie management-ul responsabil al resurselor umane implicând diversitatea, prevenirea discriminării, condiții de muncă sigure din puncte de vedere al sănătății și al siguranței, dezvoltarea staff-ului.

Pentru a înțelege acest fenomen am urmărit două proiecte cu atitudini inovatoare, Social Housing Reconstruction Câmp (Nagykanizsa, Ungaria) și locuințe pentru tinere mame și seniori, Beekmos, Houten, Olanda.

Campus pentru reconstrucție a locuințelor sociale, Nagykanizsa, Ungaria

Promotori: Foundation for the College for Advanced Studies in Social Theory, Municipality of Nagykanizsa

Beneficiari: Programul este destinat persoanelor care beneficiază de ajutor social și care au acumulat datorii

Cadru: Două campusuri au fost realizate în 2010, unul în 2012, și sunt în derulare programe pentru alte orașe din Ungaria în prezent

Acest proiect a urmărit două aspecte: pe de o parte restaurarea bunurilor imobiliare ale municipalităților care au suferit degradări datorită lipsei de fonduri și pe altă parte, oferirea unui ajutor persoanelor care au acumulat datorii mari în achitatea chiriilor, prin oferirea unui loc de muncă.

Aceste persoane au lucrat, împreună cu voluntari tineri, pe perioade de câteva zile sau pe tot parcursul proiectelor, contribuind la termoizolarea pereților, a tavanurilor, și ferestrelor pentru a spori eficientă energetică și reducerea cosumului de resurse.

Prin interacțiunea persoanelor cu situații sociale diferite, cât și interacțiunea cu voluntarii (majoritatea din aceștia fiind studenți din Budapesta) se urmărește schimbul intercultural, generând legături sociale, integrarea într-o comunitate, și înlăturarea prejucatilor legate de chiriașii sociali.

Proiectul a câștigat premiul întâi al competiției SozialMarie al Fundației Unruhe din Austria, pentru inovație socială.

Inovații:

Proiectul urmărește reducerea datoriilor și renovarea clădirilor într-un mod original.

Orașul beneficiază de creșterea valorii proprietăților, fără a cheltui bani.

Chiriașii evita riscul evacuărilor și la finalul programului beneficiază de unități de locuire mai eficiente energetic.

Programul generează dezvoltarea legăturilor sociale între diferite grupuri sociale

Locuinte pentru tinere mame si seniori, Beekmos, Houten, Olanda

Promotori: Stichting Timon (organizație nonguvernamentală care asigura asistență și îndrumare persoanelor tinere), Habion (o fundație specializată pe locuința pentru persoanele în vârstă)

Beneficiari: Tinere mame și adolescente care au nevoie de suport temporar pentru a-și dobândi dependență în ceea ce privește locuința, și bătrâni cu rol de „antrenori” pentru tinerii rezidenți

Cadru: 2011-2012

Proiectul urmărește asistarea oferită tinerelor mame și adolescentelor de catre persoanele în vârstă. Ansamblul cuprinde 17 unități dintre care 13 sunt destinate mamelor care nu mai pot locui cu familiile lor și au nevoie de suport pentru a deveni independente.

Ajutorul acordat de persoanele în vârstă constă în asigurarea unor mici nevoi zilnice (babysitting), și suport social și relațional. Prin urmare, proiectul se focusează pe dezvoltarea anumitor activități precum: cine luate împreună săptămânal, excursii, mediere, pentru ca, tinerele să își îmbunătățească abilitățile sociale.

Clădirile sunt situate într-un context urban avantajat de situarea în apropiere a școlilor, a centrelor de zi, a serviciilor de sănătate și serviciilor sociale. Apartamentele seniorilor sunt situate la parter și beneficiază de grădina, în timp ce apartamentele mamelor sunt la nivelele superioare. Ansamblul cuprinde spații comunitare, birouri de asistență și terasă verde pe acoperiș.

Persoanele în vârstă sunt considerate potrivite pentru acest rol de „antrenori” datorită experienței de viață, aceștia beneficind la rândul lor de locuințe sustenabile și adecvate vârstei.

Inovații:

Proiectul se desfășoară între generații, asigurând nevoi complementare pentru două categorii de peroane situate la poluri opuse.

Nu răspunde doar nevoilor de locuire, ci și nevoilor sociale.

Proiectul țintește pentru crearea „mediului de locuire asistat”, asigurând servicii adiționale pe lângă cea de locuire.

Proiectul a fost realizat prin investiții ale organizațiilor non-profit.

4.2 SĂRĂCIA ÎN RAPORT CU PERSONALITATEA ROMANULUI

Un studiu realizat de EU-SICL 2011 arată că aproximativ 42% din din populație se găsește într-un grad crescut de sărăcie și excluziune socială, fiind depășiți doar de Bulgaria cu 49% în timp ce media din UE este în jur de 25%.

Cauzele sunt muliple, un rol important fiind reprezentat de deprecierea valorii muncii, românii fiind exploatați prin salarii mici, salariul mediu crescând din anul 1989 cu doar 124% , venitul minim fiind 62% din valoarea celui de pornire din anul 1989 (80 % din salarii sunt mai mici decât salariul mediu pe economie). Deși dispun de un loc de muncă aceștia, aceștia nu se află înafara expunerii sărăciei

În anul 1989 o familie cu doi copii, care avea două salarii minime pe economie, puteau duce un stil de viață decent. În prezent aceeași familie ar putea acoperi doar 48% din necesarul de cheltuieli pentru a trăi modest.

Autoritățile publice ignoră de cele mai multe ori probleme sociale grave cum ar fi abandonul școlar, persoanele fără acte de identitate, motiv pentru care în urmă unei estimări făcute de ICCV persoanele respective au șanse foarte mici de a-și îmbunătăți viață. Orașele mari au generat în felul asta grupuri pe peroane care trăiesc în sărăcie extremă (comunități care au că sursă de venit gropile de gunoi). Lipsa locuințelor a dus la supraaglomerare , România fiind pe locul II din UE cu un procent de 57.7 % în 2009.

În aceste condiții plecând de la un studiu realizat de Constantin Rădulescu Motru în anul 1937 „Psihologia poporului român”, conform căruia individul român era caracterizat de individualism, neperseverenta, indisciplina, naționalism, Daniel David, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în urmă unui studiu realizat pe 2200 de participanți cu vârste între 14-62 de ani, ajunge la concluzia că aceste trăsături au continuat până în prezent. Astfel, trăsăturile caracteristice personalității românilor s-au menținut constante, în prezent acestora atribuindu-se următoarele particularități: flexibilitate și dinamism afectiv, spirit gregar, căldură în relații interpersonale, respect pentru autoritate, ambiție și creativitate, instabilitate afectivă, autonomie redusă, rezistență la schimbare, suspiciune și invidie, lipsa a disciplinei. Acest profil justifică situația în care se află românii în prezent, și cum același profil a reușit să îi ajute dealungul timpului să reziste factorilor socio-economici dificili.

Într-o descriere din 1907 Dumitru Drăghicescu afirmă „românii sunt pasivi și individualiști față de legi mimează respectul doar spre a le ocoli cu abilitate. Sunt duplicitari și nu duc la capăt lucrurile începute. Sunt indisciplinați în muncă și se tem mai puțin de sărăcie decât de efort. Dar dacă, prin caracterul lor, românii sunt inferiori altor neamuri, prin inteligență, în schimb, ei sunt superiori."

Aceste caracteristici pot fi folosite de autorități în găsirea unor soluții și politici publice care să funcționeze pentru soluționarea problemelor în țară. Un lucru este însă cert, pentru a depăși situațiile dificile au nevoie nu doar de ajutor financiar, și mai ales de ajutor social, psihologic, care să le ofere apartenența și intergrare grup, întrucât aceștia funcționează „în masă”.

SOLUȚII ABORDABILE ÎN CONTEXT BUCUREȘTEAN

Întrucât situația în București este unică în Europa în ceea ce privește tipul de beneficiari, datorită numărului mare de retrocedări și a prețului chiriilor în raport cu salariile, sunt necesare două direcții de acțiune:

-o intervenție venită din partea autorităților pentru dezvoltarea unor programe care să urmărească subvenții nu doar pentru persoanele aflate în situații dezavantajate cât și pentru angajatori, motivându-i pe aceștia să colaboreze cu aceste persoane fără a le discrimina, cât și intersectarea cu organizații care activează în prezent în Uniunea Europeană (în urmă discuțiilor avute la Primăria Bucureștiului am observant o totală lipsa de interes din partea personelor angajate la Spațiul Locativ pentru a cunoaște situația și a acționa);

– o atitudine responsabilă din partea arhitecților pentru reducerea costurilor de construcție cât și a consumului ulterior. Dacă în Europa locuințele sociale sunt recunoscute pentru inovațiile în materie de sustanebilitate, în România, acest fenomen este încă la început.

Pentru construcția ANL-urilor un metru pătrat construit costă în jur de 800, 900 de euro, de cel puțin două ori mai mare decât salariul mediu în timp ce în alte țări este relative egal cu venitul mediu în condițiile în care costul de întreținere este identic cu cel al locuințelor existente.

Abordarea unor tehnologii și sisteme inteligente devine imperativă, cât și o revizuire a fondului existent și a reabilitării și utilizării unor construcții nefolosite.

5. CONCLUZII PENTRU PROIECTUL DE DIPLOMĂ

Pentru generarea discursului arhitectural, proiectul de diplomă va urmări două direcții: o intervenție sustenabilă din punct de vedere al costurilor de construcție, cât și al întreținerii ulterioare și o intervenție socială, prin propunerea unui program de consiliere, susținut de spații comunitare, care să faciliteze reintegrarea acestora în comunitate.

Acest proiect va fi destinat celor trei categorii de persoane menționate în capitolele anterioare (persoanele evacuate din casele retrocedate, tinerii cu varte de până la 35 de ani și tinerii din institutiile de ocrotire), pentru a spori mixitatea și a evita segregarea socială.

Datorită numărului impresionant de cereri depuse la Primăria Bucureștiului, programul se va focaliza pe oferirea unui sprijin în depășirea situației dificile, urmărind ridicarea nivelul de trăi al acestora și posibilitatea de a avea acces la locuințe la prețul pieței. Spatile multifuncționale urmaresc:

-mediere socială în vederea depășirii situației vulnerabile în care se află;

-program pentru jocuri și întâlniri interactive care contribuie la scăderea inegalității sociale, integrare și apartenența la o comunitate;

-generarea unor servicii de day care de rezidenți pentru rezidenți prin care printr-un program stabilit aceștia să supravegheze copii în cazul în care situația familială necesită acest lucru;

-accesul la un program de pregătire profesională;

-posibilitatea că atât în spațiile comerciale noi create cât și la realizarea ansamblului, viitori locatari să lucreze.

În același timp, datorită costurilor mari de întreținere și a utilităților nivelul capitalei, proiectul trebuie să urmărească reducerea considerabilă a acestora, prin folosirea la capacitate maximă a orientării sitului cât și ultilizarea unor sisteme precum: utilizarea panorilor solare pentru reducerea consumului de energie electrică, sisteme de reținere a apei pluviale și ultilizarea ei că apă menajeră, reutilizarea apei gri din locuințe,integrarea unor logii pe partea sudică care prin efect de seră, pot aduce un aport de căldură în anotimpul rece, deschideri mari pe latura sudică, deschideri mici pe partea nordică, utilizarea materialelor reciclate și reciclabile, izolație termică corespunzătoare climatului, dublă orientare, reducerea producerii de gunoi și reciclarea acestuia etc.

O atitudine responsabilă din partea arhitectului constă în exprimarea acestei situații, ridicarea unor semne de exclamare autorităților și mai ales abordarea unor soluții care să videce amprentele pe care, lipsa unei locuințe, o lasă asupra individului. Generarea unor spații cu funcție catarctică, care să faciliteze procesul de adaptare socială, sunt esențiale în procesul generării de spații și forme și astfel, atitudinea etică constă în însăși responsabilitatea cu care acesta comunica în limbaj arhitectural, tectonic cu nevoile societății.

6. BIBLIOGRAFIE

ARHITECTURA, nr 1, 1954, p 3-15

ARHITECTURA, nr 7, 1954, p 30-34

ARHITECTURA nr. 4-5, 1956, p 10

ARHITECTURA nr 2, 1957, p 3

ARHITECTURA nr 4, 1970, p 23

ARHIVELE NAȚIONALE, Direcția Municipiului București, Primăria Orașului București, Serviciul Tehnic, 405/1909, 406/1909, 407/1909.

ARHIVELE NAȚIONALE, filiala București, PMB, Serviciul Tehnic 490/1910

AARONSON, Deborah, coordonator pentru Architecture for Humaniity- Design Like You Give A Damn 2, Abrams, New York, 2012

ABRAMS, Charles – Man’s Struggle for Shelter in an Urbanizing World, MIT Press, Cambridge, 1964

ALEXANDER, Christopher – The Timeless Way of Building, Oxford University Press, New York 1979

BATLEY, Timothy; Manning, Kristy – The Ecology of Place; Planning for Environment, Economiy and Community, Island Press, Washington, 1997

BERESCU, Catalin – „Locuire și sărăcie – o privire interdisciplinară asupra spațiului locuirii sărace”

BOTONOGU Florin, coordonator Comunitati ascunse_Ferentari, Expert, Bucuresti, 2011

BONTE, Perre, IZARD, Michael . Dictionar de etnologie si antropologie. Polirom, Iasi, 1999

BRAUN, Joachim von; VARGAS HILL, Ruth; PANDYA-LORCH, Rajul. The Poorest and Hungry. Assesments, Analysys and Actions. International Food Poverty Research Institute, Washington, 2009

CIOCAN STANCIOIU, Anca – Probleme ale arhitecturii locuintelor sociale. Ed. Universitara Ion Mincu, Bucuresti, 2008

CIOCAN STANCIOIU, Anca – Tendinte ale locuintelor sociale din perspectiva dezvoltarii durabile. Ed. Universitara Ion Mincu, bucuresti, 2010

CINCINAT Sfințescu, "Societatea comunală de Locuințe Ieftine și realizările ei" ("Urbanismul", nr. 5-6/1933).

CLINARD, Marshall B. – Slums and Community Development. Experiments in Self-Help. The Free Press, New York, 1970

CHELCEA, Liviu – "Bucureștiul postindustrial", Iași, Polirom, 2008.

DAVIS, Michael – Planet of Slums. Verso, New York, 2007

FEWINGS, Peter. Ethics for the Built Environment. Taylor & Francise, London,2009

FITOUSSI, Jean-Paul; ROSANVALLON, Pierre. Noua problema sociala. Institutul European, Iasi, 1999

GANS, Herbert J. – The War Against the Poor, Basic books, New York, 1995

GHIU,Bogdan- Inconstrucția. Pentru o arhitectură etică, Editura Fundației Arhitext, 2011.

GRAHAM, Stephen (editor)- Disrupted Cities. When Infrastucture Fails. Routledge, New York, 2010

HATCH, C. Richard. 1984. The Scope of Social Architecture. New York: Van Nostrand Reinhold.

HACKNEY, Rod – The Good, the Bad & the Ugly. Cities in Crisis. Friedrick Muller, London, 1990

HAMDI, Nabeel & MAJALE, Michael – Partnerships in Urban Planninf. A guide for Municipalities. Intermediate Technology Publications, London, 2005

HAMDI, Nabeel – Housing without houses. Intermediate Technology Publications, London, 1991

HATCH, C. Richard (editor) – The scope of Social Architecture. Van Nostrand, New york, 1984

ILIN, Corina – Orasul: studii de psihologie environmentala. Institutul european, Iasi, 2009

KLEIN, Stephan – What is Socially Responsible Design? Pratt Institute, 1993

LIVADA-CADESCHI, Ligia – Saracie si asistenta sociala in spatiul romanesc (sec XVII-XX), Colegiul Noua Europa, 2002

LLOD, Peter – Slums of Hope, Shanty towns of the third world. Penguin Books, 1979

MICHAEL BRAUNGART, William McDonough – Cradle to cradle, 1992

MCNEIL, Donald – “Globalization and the Ethics of Architectural Design,”, 2006

MASLOW, Abraham – Motivatie si personalitate. Ed. Trei, Bucuresti, 2009

NOICA, St Noica, Între istorie și actualitate. Politici de locuire în România, București,Editura Mașina de scris, 2003,

OFRIM, Alexandru – "Străzi vechi din Bucureștiul de azi", București: Editura Humanitas,

PAYNE, Geoffrey & MAJALE, Michael. The Urban Housing Manual. Making Regulatory Frameworks Work for the Poor, Earthscan, London, 2004

PHILLIPS, David – Quality of Life. Concept, Policy and Practice, Routledge, 2006

PREDA, Marian (coordonator) – Riscuri si inechitati sociale in Romania, Ed. Polirom, Iasi, 2009

ROSANVALLON, Pierre – Noua problema sociala, Institutul European, Iasi, 1998

RUGHINIS, Cosmina – Cunoastere incomoda- interventii sociale in comunitati defavorizate in Romania anilor 2000. Printech, Bucuresti, 2004

SACHS, Jefferey – The End of Poverty. How We can make it Happen in Our Lifetime, Penguin Books, London, 2005

SARBU, Saskia – Territory,Autorithy, Rights, From Medieval To Global Assemblages. Princeton University Press, 2006

SERAGELDIN, Ismail – The Architecture of Empowerment. People, Shelter and Livable Cities, Academy Editions, London

STERESCU, Oana Mihaela- Locuintele sociale ca produs, Universitatea Ion Mincu, Master 1997

SPECTOR, T. (2001). The ethical architect: he dilemma of contemporary practice. New York: Princton Architectural Press.

TALEN, Emily – Designfor Diversity. Exploring Socially Mixed Neighborghoods, Architectural Press, 2008

TOP, Dan – Dictionar de dreptul securitatii sociale. Editura Rossetti, Bucuresti, 2006

VITAN, Ion – "Primarii Bucureștilor", București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009.

WACQUANT, Loic – Punishing the poor. The Neoliberal Gouvernment of Social Insecurity. Duke University Press, 2009

ZAMFIR, Catalin, VLASCEANU, Lazar – Dictionar de sociologie. Ed Babel, Bucuresti, 1993

Studii, documente, rapoarte de cercetare:

Architects/Designers/Planners for Social Responsibility http://www.adpsr.org/

Architecture for Humanity http://architectureforhumanity.org/

Association for Community Design http://www.communitydesign.org/

Banca Mondiala, Romania: Evaluarea saraciei, Bucuresti, 2003

CASPIS. Planul National Anti Saracie si de Promovare a Incuziunii Sociale

Design Corps / SEED Network http://www.designcorps.org/  / http://www.seednetwork.org/

Economic/ pensii Romania http://www.lapensie.com/forum/salariul-mediu-pe-tara.php

Frontul comun pentru dreptul la locuire http://fcdl.ro/

Index Design http://designtoimprovelife.dk/

Legea Nationalizarii http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Legea_Na%C5%A3ionaliz%C4%83rii_din_1948

National Endowment for the Arts, Field of Design http://arts.gov/artistic-fields/design

Practical Action http://practicalaction.org/

Project for Public Spaces http://www.pps.org/

Public Architecture / The 1% Program http://www.publicarchitecture.org/ /http://www.theonepercent.org/

Public Interest Design Blog http://www.publicinterestdesign.org/

Resources from the Public Interest Design Summer Program at University of Texas at Austinhttp://www.soa.utexas.edu/csd/PID/network.html

Salariu minim/ mediu raport Romania http://www.calculatorsalariu.ro/ http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-14552258-ins-salariul mediu-net-februarie-1553-lei-cel-mai-mult-castigat-fabricantii-tutun-4731-lei-iar-cel-mai-putin-cei-din-hoteluri-restaurante.htm

http://businessday.ro/12/2010/in-ce-tara-din-lume-se-plateste-cel-mai-mare-salariu-minim-pe-economie-dar-cel-mai-mic-salariu-minim/

Spatial Agency http://www.spatialagency.net/

7. ANEXE

Tabel Model of Social Housing EU

Conditii minimale locuire, Fragment Legea 114/1996

A. Cerințe minimale:

– acces liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau familie;

– spațiu pentru odihnă; – spațiu pentru prepararea hranei;

– grup sanitar;

– acces la energia electrică și apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și a reziduurilor menajere.

B. Încăperi sanitare::

Persoane/familie / Camere/locuința / Camera de zi / Dormitoare / Loc de luat masă / Bucătărie / Încăperi Sanitare / Spații de Depozitare / Suprafață utilă / Suprafață construită

nr. / nr. / m2 / m2 / m2 / m2 / m2 / m2 / m2 / m2

1 / 1 / 18,00 / – / 2,50 / 5,00 / 4,50 / 2,00 / 37,00 / 58,00

2 / 2 / 18,00 / 12,00 / 3,00 / 5,00 / 4,50 / 2,00 / 52,00 / 81,00

3 / 3 / 18,00 / 22,00 / 3,00 / 5,50 / 6,50 / 2,50 / 66,00 / 102,00

4 / 3 / 19,00 / 24,00 / 3,50 / 5,50 / 6,50 / 3,50 / 74,00 / 115,00

5 / 4 / 20,00 / 34,00 / 3,50 / 6,00 / 7,50 / 4,00 / 87,00 / 135,00

6 / 4 / 21,00 / 36,00 / 4,50 / 6,00 / 7,50 / 4,50 / 93,00 / 144,00

7 / 5 / 22,00 / 46,00 / 5,00 / 6,50 / 9,00 / 5,00 / 107,00 / 166,00

8 / 5 / 22,00 / 48,00 / 6,00 / 6,50 / 9,00 / 5,50 / 110,00 / 171,00

NOTA: – Suprafață camerei de zi de la locuința cu o camera include spațiul pentru dormit.

– Locul de luat masă poate fi înglobat în bucătărie sau în camera de zi.

– Înălțimea liberă minimă a camerelor de locuit va fi de 2,55 m, cu excepția mansardelor, supantelor și nișelor, la care se va asigura un volum minim de 15 m3 de persoană.

– Suprafață locuibilă este suprafață desfășurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafață dormitoarelor și a camerei de zi.

– Suprafață utilă este suprafață desfășurată, mai puțin suprafață aferentă pereților.

– Suprafață utilă a locuinței este suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde: camera de zi, dormitoare, băi, WC, dus, bucătărie, spații de depozitare și de circulație din interiorul locuinței. Nu se cuprind: suprafață logiilor și a balcoanelor, pragurile, golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nișele de radiatoare, precum și suprafatele ocupate de sobe și cazane de baie (câte 0,50 m2 pentru fiecare sobă și cazan de baie), în cazul în care încălzirea se face cu sobe. În cazul locuințelor duplex, rampă, mai puțin palierele, nu se cuprinde în suprafață utilă a locuinței.

– Suprafață construită pe locuința, prevăzută în tabelul B, este suma suprafețelor utile ale încăperilor, logiilor, balcoanelor, precum și a cotei-părți din suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casă scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casă liftului etc.), la care se adaugă suprafață aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței; în cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafață aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafețele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor care pot fi prevăzute distinct.

– Suprafață încăperii sanitare principale din locuința va permite accesul la cadă de baie al persoanelor imobilizate în scaun cu roțile. – Încăperea sanitară se include în locuința, în cazul în care pot fi asigurate alimentarea cu apă și canalizarea.

– Lățimea minimă de circulație a coridoarelor și a vestibulului din interiorul locuinței va fi de 120 cm.

– În funcție de amplasamentul construcției, suprafețele construite pot avea abateri în limitele de ±10%

– Numărul de persoane pe locuințe se utilizează la repartizarea locuințelor sociale, de intervenție, de serviciu și de necesitate.

C. Încăperi sanitare:

Număr de camere/locuința / 1 / 2 / 3 / 4 / 5

Baie / 1 / 1 / 1 / 1 / 2

Dus / – / – / – / 1 / –

W.C./ – / – / 1 / – / – /

D. Dotarea minimă a încăperilor sanitare:

/ Baie / Dus / WC

Cada de baie / / 1 / – / –

Vas WC / / 1 / 1 / 1

Lavoar mare / 1 / – / – mic / – / 1 / 1

Cuva pentru dus / – / 1 / –

Etajera / mare / 1 / – / – mica / – / 1 / 1

Oglinda /mare / 1 / – / – mica – / 1 / 1

Portprosop / / 1 / 1 / 1

Portsapun / / 1 / 1 / 1

Porthartie / / 1 / 1 / 1

Cuier / / 1 / 1 / –

Sifon pardoseala / / 1 / 1 / –

NOTA: – ln baie se va prevedea spatiul pentru masina de spalat rufe. – Incaperile sanitare vor fi ventilate direct sau prin cos de ventilatie.

E. Dotarea minimă a bucătăriei

Nr. De camere/locuinta / 1-2 / 3 / 4 / 5

Spalator cu cuva si picurator / 1 / 1 / 1 / 1

NOTA: – In bucatarie se vor prevedea: cos de ventilatie, spatiu pentru frigider si pentru masa de lucru.

F. Dotarea minimă cu instalații electrice

/ Dormitor / Camera de zi / Bucatarie / Baie / Dus / WC

Loc delampa / 1 / 1 / – / – / – / –

Aplica / – / – / 1 / 1 / 1 / 1

Comutator / 1 / 1 / – / – / – / –

Intrerupator / – / – / 1 / 1 / 1 / 1

Priza / 2 / 3 / 1 / – / –

Priza cu contact de protectie / – / – / 1 / 1 / – / –

NOTA: – Se vor prevedea întrerupătoare și aplice pentru fiecare spațiu de depozitare și spațiu de circulație.

– Priză cu contact de protecție, instalată pentru baie, se montează în exteriorul încăperii.

– Fiecare locuința va fi prevăzută cu instalație de sonerie.

– în clădiri cu mai multe locuințe se vor prevedea instalații și prize pentru antena colectivă și telefon.

– Pentru locuințele situate în mediul rural, dotările minime privind încăperile sanitare și bucătăria se vor putea realiza pe parcursul existenței construcției, în corelare cu racordarea locuinței la rețelele de utilitate publică sau la sistemul propriu de alimentare cu apă și evacuare controlată a apelor uzate. G. Spații și instalații de folosință comună pentru clădiri cu mai multe locuințe

– Instalații de prevenire și stingere a incendiilor, precum și ascensor conform normelor în vigoare.

– Spații pentru biciclete, cărucioare și pentru uscarea rufelor.

-Spații destinate colectării, depozitării și evacuării deșeurilor menajere.

– Spații pentru depozitarea combustibililor solizi sau lichizi, în situațiile în care nu se pot asigura încălzirea centrală și/sau gaze la bucătărie.

– Rampă de acces pentru persoanele imobilizate în scaun cu roțile.

Raspuns Cerere din partea Primariei Sectorului 1

Raspuns cerere din Partea Sectorului 3 primit prin E-mail

PRIMARIA SECTORULUI 3

DIRECTIA COMUNICARE

Serviciul Consiliere si Indrumare

Stimată doamna Grigoraș Diana,

Urmarea adresei dumneavoastră, înregistrată la Primăria Sectorului 3 cu numărul 1625 în dată de 12.01.2015, respectiv, urmarea redirecționării adresei dumneavoastră de către Direcția Asistență Tehnică și Juridică din cadrul Primăriei Municipiului București către Primăria Sectorului 3, unde a fost înregistrată cu numărul 5038 în dată 26.01.2015, va comunicăm următoarele:

Locuințele sociale se repartizează în baza Legii 114/1996.

1. Tipurile de categorii cărora sunt adresate aceste locuințe sociale:

În baza legii 114/1996, art.42 și a art.43, categoriile cărora se adresează aceste locuințe sociale sunt persoanele și familiile care au un venit mediu lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința; Solicitantul trebuie să fie major;

2. Actele necesare obținerii unei locuințe sociale:

– Cerere tip

– B.I/C.I pentru solicitant soț, soție și copii care au împlinit vârstă de 14 ani – copie ;

– certificat de căsătorie, hotărâre de divorț sau partaj bunuri, certificat de deces al soțului, soției (după caz) copie .

– certificate de naștere pentru copiii care au vârstă de până la 14 ani – copie;

– diplomă de studii –soț și soție – copie;

– dovadă venitului net pe ultimele 12 luni (adeverință de la locul de muncă, talon de pensie sau declarație notarială din care să rezulte că ați /nu ați realizat venituri – pentru solicitant /soț, soție și copii majori);

– declarație notarială precum că nu ați deținut, nu dețineți și nu ați înstrăinat o locuința proprietate personală pe teritoriu României, după dată de 01.01.1990 – pentru solicitant /soț, soție, și copii majori;

– acte medicale (certificat de handicap în termen valabil sau certificat medical conform O.G. 40/1999) sau decizia de pensionare (dacă este cazul) pentru solicitant /soț, soție și copii – copie;

– documente din care să rezulte că sunteți beneficiar al Legii nr.341/2004 sau al Legii nr. 118/1990 – copie;

– actele casei

– documente din care să rezulte că imobilul este restituit proprietarului (hotărâre judecătorească, dispoziția Primarului General al Municiului București, proces verbal de punere în posesie sau adresa de la Administrația Fondului Imobiliar, de punere în posesie – copie;

– contractul de închiriere valabil încheiat cu proprietarul imobilului retrocedat – copie;

3. Care sunt beneficiile obținerii unor astfel de locuințe:

Beneficiile obținerii unei locuințe sociale sunt majore pentru o largă categorie de persoane și familii, al căror venituri nu le permit achiziționarea unei locuințe proprietate personală și nici închirierea unei locuințe în condițiile pieței ..

Care e procedura de oferire? Cine are prioritate? Cum se stabilește cine are prioritate?

Conform art.21 din normă metodologică pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr.114/1996, procedura și ordinea priorității se stabilește după cum urmează:

În vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale vor stabili măsuri necesare pentru luarea în evidență și pentru analiză solicitărilor primite. De asemenea, în acest scop prin hotărâri ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiză a solicitărilor de locuințe sociale și se vor da publicității prin afișarea la sediile primăriilor. La stabilirea criiteriilor se va ține seama de prevederile art. 42 și a art. 43 din L.114/1996 .

Procedura de oferire a unei locuințe sociale la nivelul Primăriei Sector 3, constă în întocmirea unui dosar depus pe rază acesteia, unde petentul trebuie să aibă domiciliu stabil. Acest dosar va cuprinde toate actele menționate la punctul 2, din lista cerințelor petentului. Dosarele vor fi analizate conform metodologiei de punere în aplicare a Legii /114/1996 și a reglementărilor în vigoare emise de către Consiliul Local și va primi un punctaj în baza căruia se vor întocmi liste de prioritate .

Care e numărul solicitanților în funcție de fiecare categorie:

Numărul solicitanților de locuințe sociale, din cadrul Primăriei Sectorului 3 este de 3500 de dosare.

6. Informații legate de ocupația aplicanților în funcție de fiecare categorie:

Ocupația aplicanților cuprinde toată aria profesională, dar au o pondere mai mare categoriile de persoane și familii cu studii profesionale și medii. Avem de asemenea, petenți cu studii superioare dar numărul acestora este cu mult mai mic.

7. Media de varstă pentru ficare categorie:

– 18 – 29 ani: aproximativ 700 de dosare,

– 30 – 35 ani: aproximativ 700 de dosare,

– petenți ce depășesc această varstă: aproximativ 2100 de dosare

8. Medie a numărului membrilor familiilor care aplică:

Media numărului membrilor familiilor care aplică pentru obținerea unei locuințe sociale este de 3(trei)

9. Medie a venitului pe membru de familie:

Media venitului pe membru de familie este sub venitul mediu net lunar pe persoană, comunicat de Institutul Național de Statistică, în ultimul Buletin statistic, anterior înregistrării cererii. În speța de față, media venitului pe membru de familie este de 600 lei .

10. Procente etnice în funcție de fiecare categorie:

La nivelul Serviciului Fond Imobiliar din Primăria sectorului 3, nu avem o evidență a persoanelor pe criterii etnice, toți sunt cetățeni romani iar Legea 114/1996 se adresează tuturor cetățenilor romani.

11. Ce proiecte de locuințe a dezvoltat Primăria Bucureștiului după 1990?

Nu deținem informații referitoare la proiectele implementate de către Primăria Municiului București în perioada 1990 – 2014. Primăria Sectorului 3 nu detine în administrare locuințe sociale vacante. Locuințele sociale repartizate de către Primăria Sectorului 3 în perioda 2000- 2014 sunt în număr de 45, primite spre repartizare de la Primăria Municipiului București.

12. Ce soluții sunt oferite în prezent pentru persoanele care necesită locuințe sociale?

Soluții oferite în prezent pentru persoanele care necesită locuințe sociale, sunt acele măsuri imediate prin care Primăria Sectorului 3, oferă protecție socială, cazurile sociale sunt îndreptate către Directia de Asistență Socială a Sectorului 3.

13. Cine finalizează în prezent aceste construcții?

Nu avem niciun proiect în derulare .

14.Sunt suficiente locuințe sociale oferite? Ce se întamplă cu persoanele rămase pe dinafară ?

În cadrul Primăriei Sectorului 3, sunt insuficiente locuintele sociale, persoanele ale căror dosare au rămas nesoluționate sunt în prezent pe liste de așteptare.

15.Există planuri viitoare ale Primăriei pentru viitoarele politici sau construcții?

Planuri pentru viitor la nivelul Primăriei Sectorului 3, în cadrul Serviciului Fond Imobiliar, sunt în funcție de posibilitățile reale ale bugetului Primăriei. Concret, nu avem nici o înștiințare oficiala cu privire la proiecte viitoare .

Cu solicitudine,

Primaria Sectorului 3

Serviciul Consiliere si Indrumare

Telefon: 021.318.03.32

5. Răspuns cerere din partea Primăriei Sectorului 4

6. Răspuns cerere din partea Primăriei Sectorului 6

6. BIBLIOGRAFIE

ARHITECTURA, nr 1, 1954, p 3-15

ARHITECTURA, nr 7, 1954, p 30-34

ARHITECTURA nr. 4-5, 1956, p 10

ARHITECTURA nr 2, 1957, p 3

ARHITECTURA nr 4, 1970, p 23

ARHIVELE NAȚIONALE, Direcția Municipiului București, Primăria Orașului București, Serviciul Tehnic, 405/1909, 406/1909, 407/1909.

ARHIVELE NAȚIONALE, filiala București, PMB, Serviciul Tehnic 490/1910

AARONSON, Deborah, coordonator pentru Architecture for Humaniity- Design Like You Give A Damn 2, Abrams, New York, 2012

ABRAMS, Charles – Man’s Struggle for Shelter in an Urbanizing World, MIT Press, Cambridge, 1964

ALEXANDER, Christopher – The Timeless Way of Building, Oxford University Press, New York 1979

BATLEY, Timothy; Manning, Kristy – The Ecology of Place; Planning for Environment, Economiy and Community, Island Press, Washington, 1997

BERESCU, Catalin – „Locuire și sărăcie – o privire interdisciplinară asupra spațiului locuirii sărace”

BOTONOGU Florin, coordonator Comunitati ascunse_Ferentari, Expert, Bucuresti, 2011

BONTE, Perre, IZARD, Michael . Dictionar de etnologie si antropologie. Polirom, Iasi, 1999

BRAUN, Joachim von; VARGAS HILL, Ruth; PANDYA-LORCH, Rajul. The Poorest and Hungry. Assesments, Analysys and Actions. International Food Poverty Research Institute, Washington, 2009

CIOCAN STANCIOIU, Anca – Probleme ale arhitecturii locuintelor sociale. Ed. Universitara Ion Mincu, Bucuresti, 2008

CIOCAN STANCIOIU, Anca – Tendinte ale locuintelor sociale din perspectiva dezvoltarii durabile. Ed. Universitara Ion Mincu, bucuresti, 2010

CINCINAT Sfințescu, "Societatea comunală de Locuințe Ieftine și realizările ei" ("Urbanismul", nr. 5-6/1933).

CLINARD, Marshall B. – Slums and Community Development. Experiments in Self-Help. The Free Press, New York, 1970

CHELCEA, Liviu – "Bucureștiul postindustrial", Iași, Polirom, 2008.

DAVIS, Michael – Planet of Slums. Verso, New York, 2007

FEWINGS, Peter. Ethics for the Built Environment. Taylor & Francise, London,2009

FITOUSSI, Jean-Paul; ROSANVALLON, Pierre. Noua problema sociala. Institutul European, Iasi, 1999

GANS, Herbert J. – The War Against the Poor, Basic books, New York, 1995

GHIU,Bogdan- Inconstrucția. Pentru o arhitectură etică, Editura Fundației Arhitext, 2011.

GRAHAM, Stephen (editor)- Disrupted Cities. When Infrastucture Fails. Routledge, New York, 2010

HATCH, C. Richard. 1984. The Scope of Social Architecture. New York: Van Nostrand Reinhold.

HACKNEY, Rod – The Good, the Bad & the Ugly. Cities in Crisis. Friedrick Muller, London, 1990

HAMDI, Nabeel & MAJALE, Michael – Partnerships in Urban Planninf. A guide for Municipalities. Intermediate Technology Publications, London, 2005

HAMDI, Nabeel – Housing without houses. Intermediate Technology Publications, London, 1991

HATCH, C. Richard (editor) – The scope of Social Architecture. Van Nostrand, New york, 1984

ILIN, Corina – Orasul: studii de psihologie environmentala. Institutul european, Iasi, 2009

KLEIN, Stephan – What is Socially Responsible Design? Pratt Institute, 1993

LIVADA-CADESCHI, Ligia – Saracie si asistenta sociala in spatiul romanesc (sec XVII-XX), Colegiul Noua Europa, 2002

LLOD, Peter – Slums of Hope, Shanty towns of the third world. Penguin Books, 1979

MICHAEL BRAUNGART, William McDonough – Cradle to cradle, 1992

MCNEIL, Donald – “Globalization and the Ethics of Architectural Design,”, 2006

MASLOW, Abraham – Motivatie si personalitate. Ed. Trei, Bucuresti, 2009

NOICA, St Noica, Între istorie și actualitate. Politici de locuire în România, București,Editura Mașina de scris, 2003,

OFRIM, Alexandru – "Străzi vechi din Bucureștiul de azi", București: Editura Humanitas,

PAYNE, Geoffrey & MAJALE, Michael. The Urban Housing Manual. Making Regulatory Frameworks Work for the Poor, Earthscan, London, 2004

PHILLIPS, David – Quality of Life. Concept, Policy and Practice, Routledge, 2006

PREDA, Marian (coordonator) – Riscuri si inechitati sociale in Romania, Ed. Polirom, Iasi, 2009

ROSANVALLON, Pierre – Noua problema sociala, Institutul European, Iasi, 1998

RUGHINIS, Cosmina – Cunoastere incomoda- interventii sociale in comunitati defavorizate in Romania anilor 2000. Printech, Bucuresti, 2004

SACHS, Jefferey – The End of Poverty. How We can make it Happen in Our Lifetime, Penguin Books, London, 2005

SARBU, Saskia – Territory,Autorithy, Rights, From Medieval To Global Assemblages. Princeton University Press, 2006

SERAGELDIN, Ismail – The Architecture of Empowerment. People, Shelter and Livable Cities, Academy Editions, London

STERESCU, Oana Mihaela- Locuintele sociale ca produs, Universitatea Ion Mincu, Master 1997

SPECTOR, T. (2001). The ethical architect: he dilemma of contemporary practice. New York: Princton Architectural Press.

TALEN, Emily – Designfor Diversity. Exploring Socially Mixed Neighborghoods, Architectural Press, 2008

TOP, Dan – Dictionar de dreptul securitatii sociale. Editura Rossetti, Bucuresti, 2006

VITAN, Ion – "Primarii Bucureștilor", București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009.

WACQUANT, Loic – Punishing the poor. The Neoliberal Gouvernment of Social Insecurity. Duke University Press, 2009

ZAMFIR, Catalin, VLASCEANU, Lazar – Dictionar de sociologie. Ed Babel, Bucuresti, 1993

Studii, documente, rapoarte de cercetare:

Architects/Designers/Planners for Social Responsibility http://www.adpsr.org/

Architecture for Humanity http://architectureforhumanity.org/

Association for Community Design http://www.communitydesign.org/

Banca Mondiala, Romania: Evaluarea saraciei, Bucuresti, 2003

CASPIS. Planul National Anti Saracie si de Promovare a Incuziunii Sociale

Design Corps / SEED Network http://www.designcorps.org/  / http://www.seednetwork.org/

Economic/ pensii Romania http://www.lapensie.com/forum/salariul-mediu-pe-tara.php

Frontul comun pentru dreptul la locuire http://fcdl.ro/

Index Design http://designtoimprovelife.dk/

Legea Nationalizarii http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Legea_Na%C5%A3ionaliz%C4%83rii_din_1948

National Endowment for the Arts, Field of Design http://arts.gov/artistic-fields/design

Practical Action http://practicalaction.org/

Project for Public Spaces http://www.pps.org/

Public Architecture / The 1% Program http://www.publicarchitecture.org/ /http://www.theonepercent.org/

Public Interest Design Blog http://www.publicinterestdesign.org/

Resources from the Public Interest Design Summer Program at University of Texas at Austinhttp://www.soa.utexas.edu/csd/PID/network.html

Salariu minim/ mediu raport Romania http://www.calculatorsalariu.ro/ http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-14552258-ins-salariul mediu-net-februarie-1553-lei-cel-mai-mult-castigat-fabricantii-tutun-4731-lei-iar-cel-mai-putin-cei-din-hoteluri-restaurante.htm

http://businessday.ro/12/2010/in-ce-tara-din-lume-se-plateste-cel-mai-mare-salariu-minim-pe-economie-dar-cel-mai-mic-salariu-minim/

Spatial Agency http://www.spatialagency.net/

7. ANEXE

Tabel Model of Social Housing EU

Conditii minimale locuire, Fragment Legea 114/1996

A. Cerințe minimale:

– acces liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau familie;

– spațiu pentru odihnă; – spațiu pentru prepararea hranei;

– grup sanitar;

– acces la energia electrică și apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și a reziduurilor menajere.

B. Încăperi sanitare::

Persoane/familie / Camere/locuința / Camera de zi / Dormitoare / Loc de luat masă / Bucătărie / Încăperi Sanitare / Spații de Depozitare / Suprafață utilă / Suprafață construită

nr. / nr. / m2 / m2 / m2 / m2 / m2 / m2 / m2 / m2

1 / 1 / 18,00 / – / 2,50 / 5,00 / 4,50 / 2,00 / 37,00 / 58,00

2 / 2 / 18,00 / 12,00 / 3,00 / 5,00 / 4,50 / 2,00 / 52,00 / 81,00

3 / 3 / 18,00 / 22,00 / 3,00 / 5,50 / 6,50 / 2,50 / 66,00 / 102,00

4 / 3 / 19,00 / 24,00 / 3,50 / 5,50 / 6,50 / 3,50 / 74,00 / 115,00

5 / 4 / 20,00 / 34,00 / 3,50 / 6,00 / 7,50 / 4,00 / 87,00 / 135,00

6 / 4 / 21,00 / 36,00 / 4,50 / 6,00 / 7,50 / 4,50 / 93,00 / 144,00

7 / 5 / 22,00 / 46,00 / 5,00 / 6,50 / 9,00 / 5,00 / 107,00 / 166,00

8 / 5 / 22,00 / 48,00 / 6,00 / 6,50 / 9,00 / 5,50 / 110,00 / 171,00

NOTA: – Suprafață camerei de zi de la locuința cu o camera include spațiul pentru dormit.

– Locul de luat masă poate fi înglobat în bucătărie sau în camera de zi.

– Înălțimea liberă minimă a camerelor de locuit va fi de 2,55 m, cu excepția mansardelor, supantelor și nișelor, la care se va asigura un volum minim de 15 m3 de persoană.

– Suprafață locuibilă este suprafață desfășurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafață dormitoarelor și a camerei de zi.

– Suprafață utilă este suprafață desfășurată, mai puțin suprafață aferentă pereților.

– Suprafață utilă a locuinței este suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde: camera de zi, dormitoare, băi, WC, dus, bucătărie, spații de depozitare și de circulație din interiorul locuinței. Nu se cuprind: suprafață logiilor și a balcoanelor, pragurile, golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nișele de radiatoare, precum și suprafatele ocupate de sobe și cazane de baie (câte 0,50 m2 pentru fiecare sobă și cazan de baie), în cazul în care încălzirea se face cu sobe. În cazul locuințelor duplex, rampă, mai puțin palierele, nu se cuprinde în suprafață utilă a locuinței.

– Suprafață construită pe locuința, prevăzută în tabelul B, este suma suprafețelor utile ale încăperilor, logiilor, balcoanelor, precum și a cotei-părți din suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casă scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casă liftului etc.), la care se adaugă suprafață aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței; în cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafață aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafețele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor care pot fi prevăzute distinct.

– Suprafață încăperii sanitare principale din locuința va permite accesul la cadă de baie al persoanelor imobilizate în scaun cu roțile. – Încăperea sanitară se include în locuința, în cazul în care pot fi asigurate alimentarea cu apă și canalizarea.

– Lățimea minimă de circulație a coridoarelor și a vestibulului din interiorul locuinței va fi de 120 cm.

– În funcție de amplasamentul construcției, suprafețele construite pot avea abateri în limitele de ±10%

– Numărul de persoane pe locuințe se utilizează la repartizarea locuințelor sociale, de intervenție, de serviciu și de necesitate.

C. Încăperi sanitare:

Număr de camere/locuința / 1 / 2 / 3 / 4 / 5

Baie / 1 / 1 / 1 / 1 / 2

Dus / – / – / – / 1 / –

W.C./ – / – / 1 / – / – /

D. Dotarea minimă a încăperilor sanitare:

/ Baie / Dus / WC

Cada de baie / / 1 / – / –

Vas WC / / 1 / 1 / 1

Lavoar mare / 1 / – / – mic / – / 1 / 1

Cuva pentru dus / – / 1 / –

Etajera / mare / 1 / – / – mica / – / 1 / 1

Oglinda /mare / 1 / – / – mica – / 1 / 1

Portprosop / / 1 / 1 / 1

Portsapun / / 1 / 1 / 1

Porthartie / / 1 / 1 / 1

Cuier / / 1 / 1 / –

Sifon pardoseala / / 1 / 1 / –

NOTA: – ln baie se va prevedea spatiul pentru masina de spalat rufe. – Incaperile sanitare vor fi ventilate direct sau prin cos de ventilatie.

E. Dotarea minimă a bucătăriei

Nr. De camere/locuinta / 1-2 / 3 / 4 / 5

Spalator cu cuva si picurator / 1 / 1 / 1 / 1

NOTA: – In bucatarie se vor prevedea: cos de ventilatie, spatiu pentru frigider si pentru masa de lucru.

F. Dotarea minimă cu instalații electrice

/ Dormitor / Camera de zi / Bucatarie / Baie / Dus / WC

Loc delampa / 1 / 1 / – / – / – / –

Aplica / – / – / 1 / 1 / 1 / 1

Comutator / 1 / 1 / – / – / – / –

Intrerupator / – / – / 1 / 1 / 1 / 1

Priza / 2 / 3 / 1 / – / –

Priza cu contact de protectie / – / – / 1 / 1 / – / –

NOTA: – Se vor prevedea întrerupătoare și aplice pentru fiecare spațiu de depozitare și spațiu de circulație.

– Priză cu contact de protecție, instalată pentru baie, se montează în exteriorul încăperii.

– Fiecare locuința va fi prevăzută cu instalație de sonerie.

– în clădiri cu mai multe locuințe se vor prevedea instalații și prize pentru antena colectivă și telefon.

– Pentru locuințele situate în mediul rural, dotările minime privind încăperile sanitare și bucătăria se vor putea realiza pe parcursul existenței construcției, în corelare cu racordarea locuinței la rețelele de utilitate publică sau la sistemul propriu de alimentare cu apă și evacuare controlată a apelor uzate. G. Spații și instalații de folosință comună pentru clădiri cu mai multe locuințe

– Instalații de prevenire și stingere a incendiilor, precum și ascensor conform normelor în vigoare.

– Spații pentru biciclete, cărucioare și pentru uscarea rufelor.

-Spații destinate colectării, depozitării și evacuării deșeurilor menajere.

– Spații pentru depozitarea combustibililor solizi sau lichizi, în situațiile în care nu se pot asigura încălzirea centrală și/sau gaze la bucătărie.

– Rampă de acces pentru persoanele imobilizate în scaun cu roțile.

Raspuns Cerere din partea Primariei Sectorului 1

Raspuns cerere din Partea Sectorului 3 primit prin E-mail

PRIMARIA SECTORULUI 3

DIRECTIA COMUNICARE

Serviciul Consiliere si Indrumare

Stimată doamna Grigoraș Diana,

Urmarea adresei dumneavoastră, înregistrată la Primăria Sectorului 3 cu numărul 1625 în dată de 12.01.2015, respectiv, urmarea redirecționării adresei dumneavoastră de către Direcția Asistență Tehnică și Juridică din cadrul Primăriei Municipiului București către Primăria Sectorului 3, unde a fost înregistrată cu numărul 5038 în dată 26.01.2015, va comunicăm următoarele:

Locuințele sociale se repartizează în baza Legii 114/1996.

1. Tipurile de categorii cărora sunt adresate aceste locuințe sociale:

În baza legii 114/1996, art.42 și a art.43, categoriile cărora se adresează aceste locuințe sociale sunt persoanele și familiile care au un venit mediu lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința; Solicitantul trebuie să fie major;

2. Actele necesare obținerii unei locuințe sociale:

– Cerere tip

– B.I/C.I pentru solicitant soț, soție și copii care au împlinit vârstă de 14 ani – copie ;

– certificat de căsătorie, hotărâre de divorț sau partaj bunuri, certificat de deces al soțului, soției (după caz) copie .

– certificate de naștere pentru copiii care au vârstă de până la 14 ani – copie;

– diplomă de studii –soț și soție – copie;

– dovadă venitului net pe ultimele 12 luni (adeverință de la locul de muncă, talon de pensie sau declarație notarială din care să rezulte că ați /nu ați realizat venituri – pentru solicitant /soț, soție și copii majori);

– declarație notarială precum că nu ați deținut, nu dețineți și nu ați înstrăinat o locuința proprietate personală pe teritoriu României, după dată de 01.01.1990 – pentru solicitant /soț, soție, și copii majori;

– acte medicale (certificat de handicap în termen valabil sau certificat medical conform O.G. 40/1999) sau decizia de pensionare (dacă este cazul) pentru solicitant /soț, soție și copii – copie;

– documente din care să rezulte că sunteți beneficiar al Legii nr.341/2004 sau al Legii nr. 118/1990 – copie;

– actele casei

– documente din care să rezulte că imobilul este restituit proprietarului (hotărâre judecătorească, dispoziția Primarului General al Municiului București, proces verbal de punere în posesie sau adresa de la Administrația Fondului Imobiliar, de punere în posesie – copie;

– contractul de închiriere valabil încheiat cu proprietarul imobilului retrocedat – copie;

3. Care sunt beneficiile obținerii unor astfel de locuințe:

Beneficiile obținerii unei locuințe sociale sunt majore pentru o largă categorie de persoane și familii, al căror venituri nu le permit achiziționarea unei locuințe proprietate personală și nici închirierea unei locuințe în condițiile pieței ..

Care e procedura de oferire? Cine are prioritate? Cum se stabilește cine are prioritate?

Conform art.21 din normă metodologică pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinței nr.114/1996, procedura și ordinea priorității se stabilește după cum urmează:

În vederea soluționării cererilor privind repartizarea unei locuințe sociale, autoritățile administrației publice locale vor stabili măsuri necesare pentru luarea în evidență și pentru analiză solicitărilor primite. De asemenea, în acest scop prin hotărâri ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiză a solicitărilor de locuințe sociale și se vor da publicității prin afișarea la sediile primăriilor. La stabilirea criiteriilor se va ține seama de prevederile art. 42 și a art. 43 din L.114/1996 .

Procedura de oferire a unei locuințe sociale la nivelul Primăriei Sector 3, constă în întocmirea unui dosar depus pe rază acesteia, unde petentul trebuie să aibă domiciliu stabil. Acest dosar va cuprinde toate actele menționate la punctul 2, din lista cerințelor petentului. Dosarele vor fi analizate conform metodologiei de punere în aplicare a Legii /114/1996 și a reglementărilor în vigoare emise de către Consiliul Local și va primi un punctaj în baza căruia se vor întocmi liste de prioritate .

Care e numărul solicitanților în funcție de fiecare categorie:

Numărul solicitanților de locuințe sociale, din cadrul Primăriei Sectorului 3 este de 3500 de dosare.

6. Informații legate de ocupația aplicanților în funcție de fiecare categorie:

Ocupația aplicanților cuprinde toată aria profesională, dar au o pondere mai mare categoriile de persoane și familii cu studii profesionale și medii. Avem de asemenea, petenți cu studii superioare dar numărul acestora este cu mult mai mic.

7. Media de varstă pentru ficare categorie:

– 18 – 29 ani: aproximativ 700 de dosare,

– 30 – 35 ani: aproximativ 700 de dosare,

– petenți ce depășesc această varstă: aproximativ 2100 de dosare

8. Medie a numărului membrilor familiilor care aplică:

Media numărului membrilor familiilor care aplică pentru obținerea unei locuințe sociale este de 3(trei)

9. Medie a venitului pe membru de familie:

Media venitului pe membru de familie este sub venitul mediu net lunar pe persoană, comunicat de Institutul Național de Statistică, în ultimul Buletin statistic, anterior înregistrării cererii. În speța de față, media venitului pe membru de familie este de 600 lei .

10. Procente etnice în funcție de fiecare categorie:

La nivelul Serviciului Fond Imobiliar din Primăria sectorului 3, nu avem o evidență a persoanelor pe criterii etnice, toți sunt cetățeni romani iar Legea 114/1996 se adresează tuturor cetățenilor romani.

11. Ce proiecte de locuințe a dezvoltat Primăria Bucureștiului după 1990?

Nu deținem informații referitoare la proiectele implementate de către Primăria Municiului București în perioada 1990 – 2014. Primăria Sectorului 3 nu detine în administrare locuințe sociale vacante. Locuințele sociale repartizate de către Primăria Sectorului 3 în perioda 2000- 2014 sunt în număr de 45, primite spre repartizare de la Primăria Municipiului București.

12. Ce soluții sunt oferite în prezent pentru persoanele care necesită locuințe sociale?

Soluții oferite în prezent pentru persoanele care necesită locuințe sociale, sunt acele măsuri imediate prin care Primăria Sectorului 3, oferă protecție socială, cazurile sociale sunt îndreptate către Directia de Asistență Socială a Sectorului 3.

13. Cine finalizează în prezent aceste construcții?

Nu avem niciun proiect în derulare .

14.Sunt suficiente locuințe sociale oferite? Ce se întamplă cu persoanele rămase pe dinafară ?

În cadrul Primăriei Sectorului 3, sunt insuficiente locuintele sociale, persoanele ale căror dosare au rămas nesoluționate sunt în prezent pe liste de așteptare.

15.Există planuri viitoare ale Primăriei pentru viitoarele politici sau construcții?

Planuri pentru viitor la nivelul Primăriei Sectorului 3, în cadrul Serviciului Fond Imobiliar, sunt în funcție de posibilitățile reale ale bugetului Primăriei. Concret, nu avem nici o înștiințare oficiala cu privire la proiecte viitoare .

Cu solicitudine,

Primaria Sectorului 3

Serviciul Consiliere si Indrumare

Telefon: 021.318.03.32

5. Răspuns cerere din partea Primăriei Sectorului 4

6. Răspuns cerere din partea Primăriei Sectorului 6