Locuinta Contemporana

PROIECTUL DE LICENȚĂ

INFLUENȚA STILULUI "FUNKY" ÎN LOCUINȚA CONTEMPORANĂ

INTRODUCERE

Clipe și sentimente care îmbătrînesc frumos, lucruri care nu pot fi datate, exemple vii ce rezistă testului timpului datorită calității absolute, iată ce întruchipează în sine o locuință, un apartament, o casă.

Locuința reprezintă o construcție destinată să adăpostească una sau mai multe persoane, care deși a fost supusă mai multor modificări în timp mereu și-a păstrat rolul de bază de a oferi protecție în fața vremii și a pericolelor din exterior.

Tema proiectului „Influența stilului funky în locuința contemporană” a fost selectată din dorința cercetării și realizării unei soluții optimale a design-ului interior preconizat pentru o familie tînără în scopul obținerei unui interior inovator cu un design inedit, avind o funcționalitate bine determinată.

Obiectivele principale care au pus baza proiectului dat, a fost dorința de a crea un spațiu care ar include toate cele necesare pentru odihnă și reabilitarea persoanelor de diferite vîrste cît și a unei zone în care e posibil traiul de zi cu zi într-o locuință confortabilă.

Actualitatea temei. Locuința joacă un rol deosebit pentru fiecare persoană în parte, dar și pentru societatea pe care o completează. Ea reprezintă un templu cultural și spiritual, locul de unde fiecare om pleacă, dar unde mereu se întoarce. Astăzi utilizînd cele mai performante tehnologii în diferite domenii cred că ar trebui să nu uităm și de casa în care locuim. Noile concepte ne permit studierea mai detailată a interiorului și oformarea acestuia conform celor mai înalte cerințe estetice, ergonomice și funcționale care au menirea să perfectioneze climatul unui interior ținînd cont de doleanțele locatarilor care doresc o imagine nouă, dar repezentativă.

În mijlocul schimbărilor vaste din prezent și nevoia de regenerare a modului de trai, din cauza lipsei timpului cu care se confruntă toți, este important să avem oportunități și lucruri noi iar pentru nevoile personale, dorința de interacțiune socială, apelăm imediat la creativitate și inspirație. Domeniul de design oferă facilități de obținere a unui refugiu bun venit pentru toți. La crearea proiectului de diplomă, pentru o informare mai amplă s-a studiat istoria și evoluția stilului în design interior.

Decorul va fi executat în stil contemporan cu elemente funky punînd accent mai mult pe materiale și culoare pentru a concepe un punct de interes spațios și vizionar.

Stilul funky-contemporan creează o atmosferă relaxantă prin utilizarea liniilor clare și fine. Locuința nu prezintă doar un spațiu de adăpost, dar mai întîi de toate un loc de regăsire, perfecționare, un spațiu în care începem să ne formăm înșine, de aceea autorul și-a propus să proiecteze un interior modern, funcțional și estetic deosebit unde va prevala un aer de confort și liniște.

Suportul metodologic care se află la baza studierei acestei teme a fost investigația, analiza calitativă și dinamică, sinteza, inducția, principiul istoric prin reflectarea, descrierea faptelor, evenimentelor, folosirea materialelor tehnice.

Scopul principal al acestui proiect de licență este de a crea prin metoda designului condiții necesare pentru o temă concretă, bazîndu-se pe diferite aspecte supuse cercetării.

Proiectul de licență constă dintr-o notă explicativă, plansa de concept și machetul proiectului. Nota explicativă este alcătuită din trei capitole în care este prezentată toată partea teoretică ce ține de funcționalitatea, ergonomie și designul interior al locuinței.

1. LOCUINȚA. ISTORIA ȘI DEZVOLTAREA ACESTEIA

Noțiuni generale despre locuințe

Locuința reprezintă o construcție destinată să adăpostească una sau mai multe persoane, care deși a fost supusă mai multor modificări în timp, mereu și-a păstrat rolul de bază de a oferi protecție în fața vremei și a pericolelor din exterior [47].

Proprietățile fizice ale unei case depind și de mediul în care aceasta este construită, de tehnologia și materialele folosite, dar și de resursele financiare ale proprietarului.

Casele preistorice, în atmosfera tribală a comunei primitive casa era modestă inprovizată în peșteri sau construită din lemn și frunze. Întreaga comunitate împărțea aceiași grotă, utilizată în comun pentru orice tip de activitate, luptînd cu triburi învecinate rivale ca scop fiind dobîndirea unor spații suplimentare [25].

Primele case erau lipsite de utilitate constituind aspect religios, fiind consacrate adăpostirii preotului, dar și a divinității. Casele acestei perioade erau simple, cu forme geometrice distincte și repetate, formele mai frecvent întîlnite erau cele paralelipidice și circulare, avînd forma acoperișului ascuțit. Așezarea se construia în formă neregulată iar locuințele mai inedite aparțineau șefului comunității.

Renunțarea la comoditatea peșterilor și construirea unor locuințe improvizate a marcat și o dezvoltare expresivă a obiceiurilor, apare noțiunea de proprietate și de diferențiere socială (boieri, aristocrați, medici, preoți etc.). Conform afirmărilor lui Constantin Paul, arhitectura a fost rezultatul unor îndelungate procese de încercări și erori, în urma adoptării și consecința unui ritual religios specific aceastea erau utilizate în construcții, ca exepție: șeful comunității și vraciul, ale caror case aveau elemente specifice pentru diferențiere. Materiale de construcție la construcția locuințelor constituiau cele oferite de mediul înconjurător: piatra, lemnul, pamîntul dar și frunzișul faunei. Ulterior apar și cărămizile executate din argilă [9].

Casele antichității, antichitatea pe lîngă faptul că a adus o dezvoltare uimitoare societății omenești, dar și construcția caselor au început să posede norme și reguli clare, în această perioadă a fost pus fundamentul arhitecturii. Construcțiile voluminoase care fascinează prin tehnică și detaliile sale erau consacrate menirei religioase și monarhilor, inutile păturii sociale inferioare.

În Egiptul Antic oamenii de rînd locuiau în case mici, construite din cărămidă arsă, avînd formă cubică cu 2–4 odai. Oamenii înstăriți aveau încăperi mai spațioase, rolul și materialele de construcție utilizate erau identice. Edificiile misterioase aparțineau faronilor și sacerdoților, ce au ajuns și pîna în prezent faimoase statui și piramide.

În Orientul Mijlociu executarea construcțiilor erau în strînsă legătură cu materia primă disponibilă. În această parte a continentului asiatic majoritatea caselor erau efectuate din cărămidă, ele aveau formă de stup de albine cu acoperișul ascuțit dar unele dintre acestea din piatră inclusiv acoperișurile, iar lemnul era greu de găsit [25].

Casa în Orientul Îndepărtat, genurile de case din India respectau nemijlocit climatul, regiunea și tradițiile locale. În zonele rurale existau locuințe mari, cu spațioase curți interioare, cît și locuințe sobre cu puține odăi sau chiar cu una singură. În orașe din cauza numarului mereu în creștere de locuitori casele erau aglomerate în pofida faptului că erau de dimensiuni mari.

În China casele tradiționale, construite din lemn au durat milenii întregi, case cu o curte interioară și ziduri exterioare care exercitau funcție de apărare, unde se întilneau și serii de case mici care erau hărazite celor saraci.

Casele grecilor erau modeste, o trecere din stradă ducea într-o ogradă nespațioasă, de formă patrată, mărginită de trei sau patru camere.

Locuințele romanilor erau amplasate în preajma străzii, trecînd de antreu se afla atriumul de unde se putea ajunge în dormitoare. În spatele caselor se afla o grădină, excepție făceau casele oamenilor înstăriți, ornamentate neobișnuit.

Relatări despre casele Europei Medievale se pot găsi la Constantin Paul în lucrarea sa "Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate modern" el susține că, existau castele și vile dar acestea nemijlocit aparțineau păturei sociale de sus, majoritatea locuitorilor erau obligați să se limiteze la niște condiții lipsite de igienă și confort. Situația a început să se îmbunătățească succesiv dupa anul 1000, fiind totuși departe de vremea de aur a antichității. Aceste tranformări au început să fie vizibile inițial în jurul bisericilor și mănăstirilor, ulterior în marile orașe. În orașe apar locuințe impunătoare predestinate celor bogați, pătura de jos fiind treptat forțați să se mute în zonele sărace ale localității. În pofida faptului că se construiau vile de mari dimensiuni condițiile de viață au rămas la același nivel. Spre sfîrșitul Evului Mediu au apărut palatalele care proveneau de la casele nobililor, se resimțea o tendință de construire a încăperilor spațioase, în care proprietarul putea să își pună în valoare bunurile materiale pe care le deținea, astfel acesta își exprimă statutul social pe care îl ocupă în sociatate.

Casele Renașterei se pot descrie în urma cercetării lui Comșa Emil: palatul a continuat să ocupe un loc de bază și în perioada Renașterei, care a ramas pîna în prezent unul dintre realizările marețe arhitecturale dar și prezent în orice oraș imortant al Europei. Primele palate în adevărat sens al cuvîntului au fost construite în Florența, apoi în toată partea vestică a Europei, după care și în cea estică. În Franța conceptul de palat a fost contopit cu cel de castel medieval pentru a realiza o creație specifică în spațiul Hexagonului – celebrul chateau, care a fost mediul vieței aristocratice, al culturii și rafinamentului începind cu secolul XVI [7] .

În Anglia vila a fost încorporată ca centrul al întregii proprietăți, care includea adesea sate întregi, cu străzi noroioase și case sărăcăcioase.

Casele secolului XIX, revoluția industrială a întruchipat un moment important de dezvoltare în viața socială, conștientizînd faptul că a avut o însemnătate mai redusă pentru cetățenii simpli. În Anglia un pas spre dezvoltare a fost apariția unor cartiere muncitorești, care ofereau case la prețuri acceptabile, de calitate bună. Apariția locuințelor mari și confortabile a fost determinată de nașterea clasei mijlocii în societate, care își permiteau din punct de vedere financiar procurarea unui lot de teren și efectuarea construcției pe acest lot, stilul fiind dictat de bunul gust, tradiție și obiceiuri.

Evoluția tuturor sistemelor inclusiv celui de transport a determinat apariția dorinței tuturor claselor de mijloc să își permită luxul de a locui în suburbii, în case măiestoase, deținatoare de grădini, ceia ce la etapa actuală au dimensiunile unor palate. Prin orașe mai existau acele combinații speciale, casele celor înstăriți înconjurate de locuințe sărace, derăpănate.

Revoluția Industrială a fost începutul visului de a avea o casă, indiferent de statutul social sau financiar. Pînă spre sfîrșitul secolului al XIX se țineau cont de reguli fixe, invențiile arhitecturale, casele fiind adesea diferențiate dupa design și funcționalitate, au început să li se dea o amprentă personală, fiind scos în evidență statutul social [27].

Cifra celor care cîndva se construiau pe o parcelă redusă de pamînt a crescut considerabil, înfiripîndu-se noi și noi stiluri arhitecturale, casele decorate complicat au devenit o prezență ordinară. Concomitent au evoluat accelerat instalațiile – încălzire, canalizare, curent electric etc.

După războiul civil din SUA, inaugurarea blocurilor și clădirilor de locuit cu două nivele au dus la apariția unor cartiere, firmele de construcție au început să obțină venituri considerabile. Pe lîngă toate acestea a progresat o puternică piață imobiliară, iar casele au început să fie cumpărate, vîndute, închiriate.

Casa secolului XX, în 1889 arhitectul American Frank Lloyd Wright a fost unul dintre cei care a încercat să propună altceva celor adepți de nou, acesta a creat arhitectura ecologică și a promovat planurile deschise în arhitectură. Acesta a fost însoțit și de alți arhitecți din Europa și SUA, care au oferit un stil arhitectural de forme și suprafețe simplificate, practic fiind absente decorațiunile. Oțelul, betonul și sticla sunt cele mai actuale materiale care ofera noi opțiuni de design (vezi fig.1).

În Japonia casa tradițională, înălțată din lemn și acoperită cu țiglă, are o arhitectură difinitorie, din care nu lipsește și o grădină mică de proporții.

În prezent, casele se construiesc deasupra solului, excepțiile fiind foarte rare și considerate simple excentricități ale unor proprietari cu idei ciudate sau cu finanțare bună. De obicei, în cazul caselor tradiționale aflate în zonele cu climate temperate și reci, sub una din încăperi exista o pivniță utilizată pentru depozitare dar și pentru a despărți pardoseaua camerei de pamînt, în special cînd fundația nu este de cea mai bună calitate.

Locuința a evoluat semnificativ în timp. Comparativ cu locuințele din secelolele precedente în prezent o casă modernă constituie o suprafață cu perimetru mult mai mare unde sunt prezente încăperi auxiliare pentru activități specifice păstrîndu-și funcția de bază de adăpost.

1.2. Clasificarea caselor de locuit

În prezent o persoană înstărită se definește prin posesia diverselor articole unicat, locuri de odihnă exotice cît și locuința personală (amplasarea, perimetrul, materialele utilizate).

În urma stabilirii diverselor recorduri, există și o clasificare cum ar fi cea a celor mai scumpe locuințe din lume care variază între 135 milioane $ ajungînd pînă la 1 miliard $ ("Antilla").

"Antilla", Mumbai, India – turn înalt de 27 de etaje și cu o suprafață locuibilă de peste 37.000m²- în cadrul căruia două etaje consecutive nu au în componență un singur material similar, pentru a da impresia de consistență dar nu și de repetitivitate – este creația unică și extravagantă a proprietarilor Mukesh și Nita Ambani, unii dintre cei mai importanți magnați ai Indiei. Costînd mai mult decît un hotel sau un bloc turn, datorită cotelor și îmbinărilor sale individualizate. "Antilla" cuprinde o parcare auto de șase nivele, nouă ascensoare. Camera de bal afișează un candelabru de cristal coborînd din tavan și este prevăzută cu vitrine retractabile pentru activități artistice și stagii educative – antrenante, bar interior și exterior, camere ecologice și o "cameră de anturaj", destinată relaxării gărzilor de corp și a asistenților. Fiecare etaj are dublul înalțimii normale. Forma "Antillei" respectă principiile "Vaastu", o tradiție indiană asemănătoare cu Feng Shui, despre care se spune ca ar influența un flux benefic de energie datorită plasării strategice a materialelor, camerelor și obiectelor (vezi fig.2).

Vila Leopolda, Riviera Franceza, Franța – a fost construită în 1902 de către Regele Leopold al II-lea al Belgiei. Cu o suprafață de aproape 7.500 m², casa abundentă de antichități deosebite reprezintă una dintre cele mai sepectaculoase case din lume. Constituie 19 dormitoare, terenuri de sport, pistă de bowling, mai multe bucătării și sufragerii, cinematograf ( vezi fig.3).

"Penthouse"-ul, Londra, Marea Britanie – amplasată pe acoperișul unui bloc cu 82 de apartamente din faimosul cartier rezidențial londonez Number One Hyde Park prețul il constituie de 23.500 de euro pe metru patrat. Cel mai înalt nivel de siguranță li se asigură rezidenților acestui apartament, păzit de Special Air Service (SAS), casa oferă caracteristici speciale precum camere de siguranță, geamuri antiglonț, aparate de scanare a retinei, un tunel către Hotel

Mandarin. Apartamentul adăpostește centre spa, terenuri de squash, camere pentru degustarea de vinuri. Somptuosul apartament beneficiază de room-service 24 de ore din 24 (vezi fig.4).

Fairfield Pond, The Hamptons, SUA – întinsă pe 25 de hectare, casa lui Ira Rennert considerată drept cel mai mare complex rezidențial din America. Miliardarul este mîndrul proprietar al celei mai valoroase locuințe din Hamptons: cu 29 de dormitoare, 39 de băi, precum și o sufragerie uriașă – lungă de aproape 28 de metri – cinci terenuri de sport, pistă de bowling și o cadă în valoare de 150.000 de dolari (vezi fig.5).

Palatul Hearst, Beverly Hills, SUA – această casă, cuprinde 29 de dormitoare, trei piscine. Are chiar propriul club și propria sală de spectacole. A constituit decor de filmare pentru numeroase filme, utilizată de președintele JFK, care a locuit în incinta acestui conac pe perioada lunii de miere (vezi fig. 6).

Vila Franchuk, Kensington, Marea Britanie – vila în stil victorian în trecut a fost o școală pregătitoare pentru fete pîna în 1997. Procurată și îmbunătățită de agenți imobiliari în 2006 cu investiții de peste 10 milioane de lire sterline. Neobișnuit pentru Londra, căminul de cinci etaje este nealipit vreunei alte clădiri, are zece dormitoare, o piscină interioară la subsol, cinematograf, saune, sală de gimnastică și cameră de siguranță, pentru eventualitatea unui jaf, a unei invazii sau a altor amenințări (vezi fig.7).

"Piscul", Montana, SUA – un centru luxos de ski reprezintă cea mai mare proprietate din exclusivista comunitate privată de ski și golf a miliardarilor, "Clubul Yellowstone". Natural, clădirea servește drept reședință pentru proprietarii acestui grup elitist, Tim și Edra Blixseth. "Piscul" nu este considerat foarte mare, comparativ cu alte reședințe, avînd numai zece dormitoare, dar se bucură de o podea încălzită de-a lungul întregii suprafețe locuibile a casei, care se prelungește cu o alee controlată termic, precum și de șeminee în toate băile, o cramă uriașă de vinuri, piscina interioară și exterioară, sală de gimnastică și camera de masaj (vezi fig. 8).

"Conacul", Los Angeles, SUA – reședință cu o suprafață de peste 5.200m² a producătorului american de film și televiziune Aaron Spelling, construită în 1991 pentru familia Spelling, casa are 123 de odăi. Clădirea dispunînd de patinoar acoperit, mai multe piscine, trei bucătării, terenuri pentru diverse sporturi, livadă de pomi fructiferi și alee de bowling. Există, citeva elemente complet unice și exotice precum un muzeu de păpuși, o cameră destinată exclusiv împachetării de cadouri și un întreg etaj utilizat pe post de dressing (vezi fig.9).

Updown Court, Windlesham, Surrey, Marea Britanie – reședință privată cu o suprafață de peste 3.700m², casa are 103 camere, recunoscută drept cea mai luxoasă din lume și poartă cu sine eticheta "celei mai importante locuințe private construită în Anglia, după secolul al XIX-lea".

Are o pistă de bowling, teren de squash, cinematograf, cinci piscine, o alee de marmură încălzită și o scară modelată, aparent, după cea a conacului din Miami al lui Gianni Versace. Elementul ce face Updown Court unic în lume este pardoseaua din mozaic, alcătuită din piese de aur de 24 de carate și întinsă pe lungimea a 22 de dormitoare și 27 de băi (vezi fig.10).

Castelul Bran, Romînia – ridicat spre finele secolului al XIV-lea este un faimos monument muzeu național și în prezent, vizitat grație popularității lui Vlad Țepeș. Această potențială locuință este mai tentantă grație istoriei și renumelui său, decît pentru caracteristicile imobiliare în sine. Dispunînd de 57 de camere în total, dintre care 17 dormitoare aglomerate cu obiecte antice și artefacte istorice. Ar fi însă cateva neajunsuri de natură să împiedice transformarea castelului Bran într-un camin, și anume cei aproximativ 450.000 de turiști care îl vizitează anual, precum și lipsa totală de rețea termică (vezi fig.11).

Arhitectura neconvențională a atras întodeauna o atenție sporită. Artiștii cu o imaginație bogată se bucură de o atenție asupra creațiilor sale drept dovadă servesc creațiile inedite a le lui Freidensreich Hundertwasser și Antonio Gaudi.

În ultimii ani, mulți artiști – pentru că au depășit de mult rolul de arhitecți – au creat nenumărate construcții, inspirați de tot ceea ce îi înconjoară. La prima vedere, multe dintre aceste structuri par ieșite din comun, însă, dacă stai să te gîndești, ele sunt inspirate de natură – scoici, ciuperci, animale – tocmai pentru a se încadra mai bine în mediul înconjurător.

Casa Nautilus, aceasta are ca sursă de inspirație arhitectura lui Antonio Gaudi și cea a lui Frank Lloyd Wright. Casa Nautilus amplasată în Mexic, creată de Javier Senosiain pentru a semăna cu o scoică (vezi fig.12).

Casa Ciupercă, în mijlocul naturii, "ciupercile" conectate ies în evidență, construite pentru încadrare în mediu. Spațiile interioare sunt mari și bine definite (vezi fig.13).

Casele în pămînt, aceste case, nouă la număr, sunt printre cele mai cunoscute așezări bizare din întreaga lume. Ele sunt construite modern, însă scopul arhitectului a fost să nu strice formele de relief, ci să se modeleze după ele și chiar să se folosească cît mai puține resurse (vezi fig.14).

Casa subterană situată în Alpi constituie efectiv o gaură profitată la maxim cu imaginație. Folosindu-se de arhitectura contemporană, aceasta a fost încadrată complex în peisajul local, iar priveliștea este absolut uimitoare (vezi fig.15).

Casa din metal, aceasta se află în Texas, ideea îi aparține arhitectului Robert Bruno. În 1974, cînd s-a început construcția, artistul își dorea ca opera sa să aducă a ceva între un animal și un robot avînd greutatea de peste 100 de tone (vezi fig.16).

Casa inspirată de familia Flintstones, această casă din Malibu a fost inspirată de desenele animate binecunoscute ale anilor '60. Înăuntru arată ca orice casă modernă (vezi fig.17).

Casa piatră, amplasată în Portugalia și, cu toate că arată exact ca un bolovan, privind atent vei găsi o ușă, dovada existenței unui șemineu și chiar mai multe geamuri (vezi fig.18).

Casa din ceramică, casele din ceramică au fost gîndite de Nader Khalili. El își dorea să profite de tehnologie pentru a le crea pe lună. Cu toate că NASA nu i-a luat în calcul propunerea, el le-a construit în sudul Iranului (vezi fig.19).

Casa muzicală, felul în care a fost construită te face să te gîndești la muzica clasică, totul datorită formei: pian și vioară. Casa muzicală se găsește în China (vezi fig.20).

Casa Beetle, Arhitectul Markus Voglreiter a gîndit această casă – mașină, care se află în Salzburg. Casa inspirată de mașina Volkswagen Beetle iese în evidență prin arhitectura modernă și prin faptul că folosește tehnici pentru a folosi cît mai puțină energie (vezi fig.21).

Una dintre cele mai frumoase case de vacanță din lemn din Portaland, Oregon construită în 2004 după designul arhitectului renumit Robert Harvey Oshatz. Artistul și-a dorit să creeze impresia că locuința este construită în copac utilizînd panta dealului pe care a fost ridicată clădirea (vezi fig.22).

"Casa-frunză" construită sub forma unei rulote de un tînăr canadian, Laird Herbert. Dincolo de aspectul de cabană minimalistă, aceasta este dotată cu tot ceea ce este necesar pentru a asigura confortul locatarilor temporary (vezi fig. 23).

Escape este mobilă, seamănă bine cu o cabană, inspirată din creațiile cunoscutului arhitect Frank Lloyd Wright. Escape este utilată și mobilată complet (vezi fig.24).

O casă de vacanță din lemn, construită de galezul Simon Dale din Regatul Unit al Marii Britanii, prețul fiind de 3 000 de lire. Autorul fiind un ecologist a ales să utilizeze metoda clasică de construire a locuinței, ≈30 de copaci tineri, evitînd să distrugă ecosistemul prin tăierea arborilor maturi (vezi fig.25).

Cînd estetica, ergonomia și confortul se îmbină, rezultă casele cu menire diversă indiferent de materialele, formele, prețul dar și poziția geografică a acestora care înbunătățesc viața oamenilor în diverse etape a acesteia: trai, concediu, excursii.

1.3. Evoluția istorică și materia primă în producerea mobilei

Mobilierul constituie o componentă esențială a interiorului și este în același timp un domeniu caracteristic al stilului abordat. Chiar dacă reconstrucția unei locuințe preistorice este practic imposibilă se pare că acestea aveau totuși piese de mobilier, majoritatea fiind improvizate din piatră sau bucăți de lemn, mese sau scaune grosolane. O istorie documentată a mobilei și a evoluției acesteia ar putea începe cu Egiptul antic.

Clima uscată din regiune se face responsabilă de păstrarea în condiții avantajoase a numeroaselor piese de mobilier: mese, scaune, bănci. Un set de mobilier – scaun, masă, pat și baldachin – descoperit la Giza, în mormîntul reginei Hetepheres a fost reconstruit și recondiționat, oferind cercetătorilor informații prețioase. Piesele au suporturi în formă de picioare de animal, o structură rigidă, suporturi pentru brațe în formă de papirus. Patul, mai ridicat în regiunea capului, are o tăblie de mari dimensiuni, decorată în relief cu simboluri ale zeilor și scene religioase. Exemplele oferite de picturile murale sugerează că mobilierul destinat celor bogați era amplu ornamentat cu diverse decorațiuni. Picioarele meselor și scaunelor erau acoperite cu foițe de aur, alte suprafețe, mai ales cele ale lăzilor fiind acoperite cu straturi de fildeș sau din alte materiale [6].

Tehnica de fabricare întrebuințată de vechii egipteni, care acordau o deosebită atenție construcției, este aproape identică celei utilizate în prezent. Pentru piesele cu dimensiuni mari, în special pentru scaune și mese se utilizau cepurile, o tehnică actuală zilelor noastre, chiar dacă de multe ori cepul este înlocuit de un pivot pentru a ușura fabricarea. Laturile pieselor mai dificile (cutiile sau lăzile) erau îmbinate cu grijă cu scopul măririi rezistența acestora. Un vechi scaun egiptean care încă se păstrează la Muzeul din Cairo are suporturi în forma picioarelor de animale (vezi fig. 26).

Mobilierul din Mesopotamia, basoreliefurile și imaginile oferă informații despre mobila acestei civilizații unde mesele, scaunele și tronurile erau amplu decorate cu încrustații din scoici, păstrînd totuși o linie generală simplă și sobră. Printre puținele obiecte care au supraviețuit trecerii timpului se numără și o harpă sumeriană cu încrustații bogate și colorate, avînd în partea de sus un cap de bivol sculptat în relief și acoperit inițial cu foiță de aur. Pe o placă de piatră este sculptat un tron foarte simplu și înalt, fără spătar, care pare să aibă o tapițerie foarte elegantă. Mesele și tronul avînd baza în formă de trompete și de labe de animale, fiind împodobite cu decorațiuni în relief.

Mobilierul european al secolului XX. Reforma și revoluția în artă, inclusiv în domeniul mobilierului, au marcat noul secol. Printre principalii promotori ai schimbării s-au numărat arhitectul și designerul austriac Josef Hoffmann, care, alături de alți colegi de generație, au fondat Viena Sezession în 1903. Aceasta a produs, printre alte tipuri de arte decorative, mobilier de forme cubice, care contrastau radical cu stilul impus de art nouveau, amintind mai curînd de modelele lui Mackintosh, foarte admirate de grupul vienez. Sa utilizat unghiul drept, iar detaliile erau deosebit de austere. Sezession stil a fost precursorul a două curente majore ale secolului XX: Bauhaus și art deco [12].

Mobilierul Art Deco, curentul Art deco își are începuturile în prima decadă a secolului XX, în special în formele geometrice Sezessionstil, stil răspîndit pînă în 1939, revenind în atenția publicului în perioada 1970 – 1980. Cei mai importanți designeri art deco au fost francezi: Andre Groult, Pierre Chareau, Louis Majorelle și Jacques Emile Ruhlmann. Piesele realizate erau din lemn de specii rare, cu finisaje luxoase și încrustații din materiale exotice precum fildeșul, alcătuind design-uri abstracte, angulare – și formele geometrice îndrăznețe. Stilul a căzut repede din cauza producției în masă de proastă calitate [18].

Mobilier Bauhaus, are începuturi ≈1919 la Weimar de către arhitectul german Walter Gropius, fiind o importantă școală de artă și arhitectură care s-a dovedit una dintre marile influențe care au decis dezvoltarea artei în secolul XX. Mobilierul clasic contemporan, încă în producție, era realizat de unii dintre cei mai faimoși arhitecți, Marcel Breuer și Ludwig Mies van der Rohe. Breuer a creat faimosul fotoliu “Wassily”, din tuburi de oțel placat cu crom și textile, în 1928 a lansat seria de scaune din tuburi de oțel într-un cadru de lemn. Mies a creat celebrul scaun Barcelona, o adevărată capodopera din doua cadre în forma de X din benzi de oțel cromat și perne pătrate din piele în 1929. Scopul ambilor arhitecți era de a oferi mobilier de bună calitate pentru producția de serie, dar și plăcut din punct de vedere estetic.

Mobilierul american în secolul XX. Pîna în 1946 designerii din SUA erau depășiți de rivalii europeni și foarte influențați de aceștia. Pîna în 1939 mișcarea americană arts-and-crafts a dus la înființarea a numeroase ateliere și mici fabrici, precum cea condusă de Gustav Stickley. Acesta a lansat stilul mission, bazat pe vechiul mobilier spaniol. În fabrica sa a fost construit mobilier din piese de stejar, cu linii drepte, simple și gîndite strict pentru utilitarism, decorațiunile fiind limitate. Fabricile americane au preluat ideea și au început producția de masă pieselor care imitau stilul lui Stickley. Art deco s-a bucurat de un mai mare succes în America, un exemplu au fost lucrările realizate în atelierul lui Donald Deskey, care în 1932 a creat interioare art deco și mobilier pentru Radio City Music Hall în New York City [14].

Mobilierul scandinav, unele dintre cele mai admirate piese de mobilier au fost cele realizate în Scandinavia, mai ales după cel de al doilea război mondial. Unii dintre cei mai reprezentativi designeri în domeniu au fost arhitectul finlandez Alvar Aalto și designerul danez Arno Jacob, care au realizat mobilier din lemn laminat cu proporții impresionante și foarte potrivite pentru producția de masă.

Mobilierul american (contemporan). În primul deceniu după cel de al doilea război mondial, mulți designeri americani au început să se impună pe piața de mobilier. Printre cei mai cunoscuți se numărau arhitecții Charles Eames și Eero Saarinen. În 1956 Saarinen a creat o serie de mobilier cu piedestal, realizată din plastic și metal: scaune albe a căror siluetă amintea de cea a paharelor, cu perne mici în culori vii, mese, de la cele de două persoane la cele pentru sălile de conferință, cu tăblii din lemn sau marmură [18].

Pînă la începutul anilor 90 numărul stilurilor de mobilier a crescut atît de mult încît se poate deja vorbi de sute de exemple. Principalul aspect pozitiv este numărul mare de opțiuni și multitudinea alegerilor, de la piese clasice la cele high-tech, ce amintesc mai curînd de mobilierul medical sau industrial, de la antichități din orice perioadă și reproduceri scumpe după acestea pîna la mobilier ieftin și simplu, care poate fi montat acasă de cumpărător, în funcție de ce își dorește acesta.

Materiale utilizate în producerea mobilei

Industria mobilei este în continuă dezvoltare. Din an în an se observă o diversificare a sortimentului care se datorează implementării noilor tehnologii, creșterea producției autohtone precum și a cererii consumatorilor. Un factor determinativ în dezvoltarea producției de mobilă este designul, care are un caracter original, corespunde cerințelor consumatorilor de diferite clase sociale, combină diferite stiluri și tehnologii obtinînd produse de diferite tipuri și configurații.
Dacă în trecut în majoritatea perioadelor predomina un singur stil, astăzi designul mobilierului este influențat de numeroși factori, stiluri și direcții. Din punct de vedere istoric materialul cel mai folosit în producția de mobilier este lemnul. În evoluția sa istorică, constructivă și decorativă, mobila ca obiect cu destinație strict legată de necesitățile utilitare și estetice ale vieții omului, a avut o dezvoltare artistică și funcțională, influențată direct de principalele stiluri ale arhitecturii artelor plastice, de perfecționarea uneltelor de lucru, a materialelor și condițiilor sociale în care au apărut și s-au dezvoltat principalele stiluri de mobilă.

Drumul parcurs de evoluția mobilei în decursul timpurilor este paralel cu cel al arhitecturii fiind legate de apariția de noi materiale, de progresul tehnic și de nevoile oamenilor care mereu sunt în schimbare.

Obiectele de mobilier vor fi prezente mereu în viața omului deoarece ele scot în evidență relațiile sociale și economice, obiceiurile și modul de viață al societaății omenești dintr-o anumită perioadă.

Luînd în considerație repartizarea necesităților după A. Maslow atunci mobila face parte din categoria necesităților secundare, care sunt determinate de natura socială a consumatorului de rînd și este plasată în categoria produselor durabile așa ca echipamentul electric.

Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști, copaci, etc., fiind compus în majoritate din celuloză, lignină, gume, rășini, materii tanante, materii colorante. Mobilierul executat din lemn masiv este de calitate superioară, ca design poate fi modern sau clasic, extrem de practic, iar durata de utilizare foarte mare, astfel îmbunătățind calitatea vieții proprietarilor. În majoritatea cazurilor această mobilă este fabricată din lemn masiv natural, copacii preferați și cu cele mai bune calități fiind stejarul, arțarul, fagul sau arinul, specii din lemn tare sau mediu din punct de vedere al durității sale sunt indicate la fabricarea acestui tip de mobilă.

Toate produsele industrializării au nevoie la rîndul lor de mașini și unelte în prelucrarea lor, factorul uman intervenind tot mai puțin în contribuția modelării obiectului de lemn, calificarea scade, iar fabricarea de mobilă devine aproape un procedeu de ansamblare. Simțul estetic e regăsit în formă, sau în proprietățile materiei prime utilizate, imprimate de producător, ca formă sau culoare.

Pentru fabricarea acestui tip de mobilă se folosesc numai părți din lemn masiv, fără suplimente de furnir ceea ce o face să fie foarte rezistentă și cu o durată lungă de viață. Mobila din lemn este prelucrată cu un adeziv special, care nu conține formaldehyde, spre deosebire de alți adezivi sintetici, acesta nu emană gaze toxice, iar climatul din încăperi nu este influențat în mod negative [43].

Gama cromatică diferă în funcție de specia lemnului folosit pentru fabricarea mobilierului. Astfel mobila din lemn de arțar este foarte deschisă, aproape albă, iar cea din fag poate să aibă nuanțe de la maro deschis pînă la maro auriu. Odată cu trecerea anilor lemnul se mai închide la culoare. Fiecare piesă de mobilier din lemn masiv este unică datorită structurii naturale pe care o deține și care s-a creat datorită fibrelor din lemn, suprafața mobilierului fiind placută la atingere și stabile. De asemenea, mobila masivă raspîndește un miros plăcut, astfel contribuind la o ambianță placută în încăperi.

Interioarele decorate cu mobilier din lemn masiv crează o atmosferă placută, primitoare, datorită tonurilor calde.

Bambusul face parte din familia ierburilor înalte reprezintă plantă decorativă, crește repede, ușor de întreținut. În condiții optime, aceasta poate să crească și cîte 100 cm pe zi. Această plantă stîrnește interesul multor producători de mobilier. Mobila din bambus conferă oricărei încăperi un flair Asiatic și poate fi combinat cu aproape orice alt material, astfel mulțumind cerințele și pretențiile oricărui beneficiar. În magazinele de specialitate mobila din lemn de bambus se regăsește pentru orice încăpere: living, terasă, grădină de iarnă, bucătărie, dormitory etc. [52].

PAL (plăci aglomerate din lemn) repezintă panouri obținute din coajă și resturi de lemn, provenite de la procesatorii de lemn, care sunt utilizate în industria mobilei, dar în procent extrem de mic se pot găsi și în formă brută în magazinele de bricolaj (vezi fig.27). Sunt realizate ca tehnologie din lemn tocat marunt, amestecat cu un clei special și apoi presate și uscate la cald. Acest proces tehnologic este respectat de toți furnizorii, diferența de la un producător la altul provenind din esență de lemn din compoziția plăcii, adezivul folosit și temperatura de uscare. După ce placa este realizată, urmează procesul de acoperire a fețelor cu un material de finisaj.

Suprafața de finisaj poate fi melamină sau furnir. Suprafața melaminată – peste placa de fibre, se pun straturi succesive de melamină și hîrtie impregnată astfel încît în final vom avea o suprafață netedă. Hîrtia impregnată se folosește pentru a da modelul sau culoarea finisajului. Putem avea de la culori simple ca roșu, galben, alb, maro pînă la modele care imită aproape perfect esența de lemn a stejarului, cireșului, bradului.

MDF (medium – density fibreboard) este un material folosit în industria mobilei, însă de o calitate mai ridicată față de PAL. MDF-ul se obține din bușteni, dar și din resturi decojite.

OSB (oriented strand board) – reprezintă plăcile folosite în special în industria construcțiilor pentru pereți, podele, acoperișuri, dar pot fi folosite și pentru cutii de transport sau paleți.

Principalele caracteristici de care trebuie să ținem cont la alegerea materialului lemnos:

Culoarea naturală. Aceasta variază de la o specie de lemn la alta și chiar la aceeași specie, în jurul unei culori specifice drept culoare de bază. Culorile galben, brun, roșu, cenușiu, negru sunt culori de bază ale lemnului. Speciile din zona temperată au o gamă restrînsă de culori, de nuanțe mai șterse pe bază de alb, galben, brun, roșu și cenușiu. Prin culoarea lemnului se înțelege, de fapt, culoarea zonei de duramen. Această zonă constituie zona lemnului matur.

Clasificare în funcție de culoarea duramenului se poate găsi la Coфиeва H. conform descrierii sale:
–    lemn alb: brad, molid, paltin, plop etc.;
–    lemn alb – cenușiu: carpen etc.;
–    lemn alb – gălbui – roșiatic: stejar, tei, pin etc.;
–    lemn alb – gălbui – roz: lariat etc.;
–    lemn alb – roșiatic: fag, mesteacăn etc.;
–    lemn brun, brun deschis – roz – roșiatic: nuc, păr etc.;
–    lemn brun – roșiatic: tisa, castanul, mahonul etc.;
–    lemn negru: abanosul etc.

Culoarea naturală a lemnului se modifică în timp, devenind brun – cenușiu, fenomen cunoscut sub denumirea de îmbătrînire naturală.

Textura reprezintă aspectul macroscopic al orientării în spațiu a elementelor componente din secțiunea transversală a lemnului. Ea poate sa fie fină, mijlocie sau grosieră. Textura este foarte expresivă la speciile lemnoase cu diferențe de culoare în cadrul inelului anual. Ea contribuie la ridicarea valorii de întrebuințare a unor specii, în special cînd obiectele ce vor fi executate urmează să aibă culoarea naturală a lemnului.

Desenul este definit prin caracterul liniilor, figurilor și formelor din cadrul suprafețelor de lemn secționat. Desenul imprimă lemnului caracter ornamental sau estetic.

Mirosul natural are importanță practică numai la alegerea lemnului pentru mobilier sau ambalaje în care se vor păstra produse alimentare. Mirosul lemnului în stare verde este în funcție de natura substanțelor – rașini, uleiuri eterice, substanțe naturale etc. – pe care le conține. Mirosul dispare prin uscare, dar se reactivează după umezire, chiar cînd are intensitate redusă.

Conform descrierii lui Xилл П. "Hаyка и иcкyccтвo пpoeктиpoвания": Luciul este determinat de proprietatea lemnului de a reflecta lumina. Gradul de luciu depinde de stuctura lemnului, de felul secțiunii și de modul cum cade lumina pe suprafața secționată. Dintre speciile autohtone, paltinul trece drept lemnul cu luciul cel mai pronunțat. Duritatea este proprietatea prin care se exprimă rezistența la zgîrîiere, străpungere sau deformare a lemnului. Noțiunea de duritate a lemnului servește pentru clasificarea ca lemn de esență tare sau moale. Duritatea lemnului are valori diferite pe cele trei secțiuni – transversal, radial, tangențial – cele mai ridicate valori înregistrîndu-se pe secțiunea transversală.

Din cele expuse anterior putem face concluzia că evoluția istorică a mobilierului simplifică decorarea interioară a încăperilor proiectate. Cunoașterea materialelor pentru mobilier ușurează utilizarea acestora în dependență de zona și menirea acestora din punct de vedere a proprietăților fizice și chimice ușurînd munca designerilor în selectarea după stil și preferințe estetice.

1.4. Studiul și analiza tendințelor contemporane în design interior și proiectarea casei de locuit

Stilurile în design, sunt concepte pe larg, destul de dificil de definit. Există mai multe tipuri de “stiluri”, iar ele au fost definite uneori ca tendință de largă raspîndire cum au fost umanismul, neoclasicismul.

Preocuparea pentru un stil anume în design interior a aparut începînd cu 1830 cînd arhitectura a intrat sub sfera politicului, iar alegerea stilului a devenit o opțiune ideologică.

În prezent designul încearcă să se elibereze de sub influența unui stil și a unei categorizări exacte, prezentul crează condiții noi pentru un studiu mai aprofundat despre tendințele în design, ce pot coexista în ciuda faptului că la prima vedere pot părea contradictorii drept exemplu ne poate servi neobarocul și minimalismul.

La etapa actuală se înțelege mai ușor faptul că o încăpere nu reprezintă exponentul unui singur stil sau a unei tendințe dar reprezintă o combinare armonioasă de tendințe și stiluri pornind de la arhitectură și ajungînd pînă la designul de interior, care trebuie realizat într-o manieră cît mai profesionistă [51].

Lumea este într-o continuă transformare unde designul interior nu face excepție. Noile tendințe oferă mai mult optimism, satisfacție și speranță. Noile tendințe în design interior combină motive și elemente (florale, dungi, fîșii, graficele colorate) variate prin aspectul său.

Prin gama cromatică utilizată se caracterizează spiritul emoțional al încăperii, cele vii îmbie la activitate, culorile pale îndeamnă la relaxare, combinarea lor se efectuează. Culorile în materie de design interior utilizate pe larg sunt roșiaticul și verdele – gălbui, galbenul și diferite nuanțe de portocaliu, maro și cenușiu, verdele smarald , albastrul, turcoazul și nuanțele de mov sunt de asemenea în vogă [14].

Una din cele mai puternice tendințe este combinarea și jocul texturilor, astfel încît rezultatul să aducă puțin cu stilul cottage încadrat în linii moderne, efectul se poate obține prin intermediul exemplului: blatul de la bucătărie poate fi de piatră, scaunele de lemn, canapeaua va fi de piele sau cu înveliș textil, etc.

Stilul natural este nou “trend puternic” elementele arhitecturale expuse vederii, suprafețele din piatră, caramidă sau lemn, care arată texturi interesante, aduc aspectul rustic și natural în interiorul locuinței, utilizarea lemnului pe larg raspîndit constituie unul din cele mai populare materiale. Tot mai frecvent apar piesele de mobilier în design interior din materie primă brută în prelucrare minimală, pe larg se utilizează sub aspectul diverselor accente decorative: rame de fotografii, tablouri, scupturi.

Eco-friendly, dacă pe timpuri obiectele de lumină aveau doar un scop practic, acum sunt adevărate compoziții creative minuțios gîndite. Una dintre tendințele natorii este folosirea noilor materiale eco-friendly din carbon și polimeri, la fel și implementarea unui control al intensității luminii [26].

Sunt răspîndite și motive sau obiecte (perna, covor, oala etc.) cu influentă tradițională, etnică, populară.

Pictura pe perete continuie să rămînă atrăgătoare pentru publicul larg, realizarea acesteia pe pereți este o alternativă benefică la tapetul clasic, care poate fi realizată pe o suprafață mare de finisaj, inspirată din orice perioadă, floră, faună, fenomene ale naturii etc. Picturile se amplasează oriunde (la baza pereților, pe centru liniar, dispersate, se continua pe tavan, ori pardoseală). Impactul vizual este puternic, orice culori se potrivesc pentru picturile de perete, întrucît materialul la realizarea acestora se gaseste în gamă largă.

Tendințe contemporane, proiectarea caselor de locuit

Un lucru cert în tendințele de design interior constituie schimbarea lentă în comparație cu alte industrii.

Amenajările haotice pentru persoana contemporană constituie ziua trecută. În prezent se pune baza pe stil și un gust rafinat, de aici apare necesitatea clasificării:

1. Design ecologic – o tendință importantă și interesantă în design-ul caselor este atenția sporită acordată mediului. Arhitecții și inginerii se “apleacă” iar asupra vechilor tehnici de construcție care utilizau materiale simple, bio-degradabile. Departe de a fi primitive, casele "ecologice" din prezent se dovedesc a fi economice, confortabile și frumoase, prin aspectul său rustic.

2. Materiale prefabricate. Casele construite din materiale prefabricate au evoluat rapid, arhitecții și specialiștii din domeniul construcțiilor utilizează materiale modulare avînd ca scop crearea formelor îndrăznețe unde pot fi găsite din abundență sticla, oțelul etc.

3. Nou peste vechi. Dorința de a proteja mediul și de a păstra arhitectura istorică îi inspiră pe arhitecți să apeleze la reutilarea, schimbarea utilitară a unei clădiri sau a unei structuri învechite. Casele care afișează această tendință se proiectează pe scheletul unei fabrici vechi sau al unui depozit abandonat.

4. Design sănătos. Arhitecții și proiectanții bat alarma asupra modului în care materialele sintetice și aditivii chimici utilizați la finisaje afectează sănătatea beneficiarilor. Cele mai inovative case nu sunt neaparat și cele mai neobișnuite din ele lipsesc materiale pe bază de masă plastică, laminate sau aditivi care emana vapori nocivi.

5. Rezistența. Orice adăpost trebuie construit în mod cît mai rezistent în fața climei, iar proiectanții și constructorii fac progrese constante în acest domeniu.

6. Flexibilitate. Ritmul de viață schimbător cere spații de locuit flexibile. Casele viitorului au uși culisante și tot felul de elemente mutabile. Camerele de zi sau cele în care se i-a masa sunt înlocuite cu zone multifuncționale mari în care familia poate desfășura mai multe activități.

7. Accesibilitate. Arhitecții utilizează expresia "design universal" pentru a denumi acele case care se potrivesc oamenilor de diferite necesități și vîrste.

8. Camere exterioare. Interesul crescut pentru arhitectura naturală încurajează constructorii să includă și spațiile din jurul casei în designul acesteia. Curtea și grădina devin astfel o parte din schița casei iar trecerea se face prin uși culisante din sticlă și terase.

9. Capacitate de stocare. Dulapurile erau insuficiente în perioada vectoriană, dar în timpul secolului trecut oamenii au cerut din ce în ce mai mult spațiu de depozitare. Casele din prezent au camere speciale amenajate ca dulapuri.

10. Influența orientală. Feng Shui, Vastu Shastra și alte filosofii orientale au fost puncte de temelie dupa care constructorii s-au ghidat încă din vremuri antice. Astăzi aceste principii cîstigă teren și în celelalte părți ale lumii [48].

Toate tendințele contemporane enumerate anterior sunt în concordanță cu piața produselor importate și exportate din întreaga lume care prezintă o intercalare de soluții funcționale, practice și contemporane, care oferă posibilități variate în designul interior.

Concluzie la capitolul 1

Conform definiției după DEX locuința este locul, construcția în care locuiește sau poate locui cineva – domiciliu. Complexul concept de locuire poate fi cu greu surprins în totalitatea sa. Definirea locuinței presupune analiza legăturii indivizibile dintre încăpere, dotări și amenajări socio – culturale, incluzînd toate aspectele funcționale, economice, estetice cît și cele social – reprezentative ale fenomenului. În contextul acestui aspect, se evidențiază raportul dintre funcție (conținut) și cadru (formă) specific așezării umane aflate în continuă dezvoltare.

Una din necesitățile primordiale pentru un om este adăpostul, de care are nevoie omul indiferent de vîrstă, rasă, religie, clasă socială. Sigur că timpul nu uită de amprentă, dar oricum păstrează și dăruiește diferite modificări. Astfel că astăzi ne putem mîndri de monumentele de arhitectură celebră iar datorită noilor tehnologii nu uităm să construim altele.

O locuință reprezintă un atelier de creație bazat pe proiectare și identificarea unui character aparte, unul specific persoanei date care locuiește în acest interior.

Proiectarea joacă un rol deosebit în viața fiecăruia dintre noi cît și a întregii societăți, care ne permite să modifcăm, să îmbunătățim sau să reînnoim imaginea din jurul nostru.

Pentru a-și forma armonia în propria locuință oamenii, reeșind din nevoile personale renovează și decorează încăperea după bunul lor plac. Î-și poate planifica zonele din locuință și să-și amenajeze locuința apelîd la tehnologii funcționale, creativitate, stil.

În designul interior variațiile de stiluri îndrumă persoanele să-și formeze spațiul de locuit conform caracteristicelor acestora. Singuri sau cu ajutorul specialistului casa poate fi transformată în locul cel mai relaxant și plăcut, pentru asta este necesar definirea unui anumit stil și punerea în practică a ideilor ajungînd la rezultatul dorit. Tipuri de stil clasic, modern, tradițional sau un amestec de stiluri, sunt sugestii de formare a designului interior.

2. ANALIZA CERINȚELOR FUNCȚIONALE ȘI ERGONOMICE A CASELOR DE LOCUIT

2.1.Noțiuni generale despre arhitectura locuințelor

Arhitectura – știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii. Arhitectura delimitează zone exterioare și interioare, ea putînd fi privită ambivalent: ca gest care conturează plinul într-un spațiu vid sau din conta, ca gest care creează goluri într-o uriașă sculptură.

Domeniul arhitectural ca stiință, artă și estetică a spațiului destinat, în cazul locuirii satisface necesitățile și aspirațiile materiale și spirituale ale colectivității și individului în parte. Proiectele arhitecturale se "luptă" cu intersecția a două influențe: stilul tradițional și modern, de la locuințele tradițioale la comunitățile moderne. O arhitectură clasică nu e o arhitectură veche, ci este o arhitectură facută cu multă îndeletnicire și întelegere de strămoșii noștri arhitecți pentru a învăța generațiile viitoare să înteleagă punctul de plecare, ce stă în spatele proiectului de arhitectură. Marii arhitecți din trecut spuneau, conform celebrei triade a lui Vitruviu, că arhitectura cu adevarat artistică trebuie să fie solidă, utilă și frumoasă. Principiile arhitecturii contemporane pot fi definite pe scurt: confort, soliditate, frumusețe. Fără o cunoaștere bună a trecutului nu e posibilă o adevarată inovație [10].

Arhitectul are posibilități diverse în selectarea soluțiilor de realizare a ideilor în proiecte. Suprafețele și texturile utilizate oferă experiențe tactile inedite în spații interactive (pentru o arhitectură sustenabilă). Un proiect se realizează în urma cercetării și cunoașterei de doctrină urbană combinată cu logica arhitecturală avînd la bază acest prinicpiu arhitecural.

2.2. Lucrări de finisaj în locuință

Elementele de finisaj creează aspectul final al elementelor de construcție și a întregii locuințe, avînd un rol foarte important la realizarea esteticii, interiorului locuinței.

Finisajele unei locuințe cuprind urmatoarele lucrări: tencuieli, pardoseli, finisarea tavanelor, placaje, tapete, tîmplării, zugrăveli și vopsitorii, avînd un rol funcțional, decorativ dar și igienico-sanitar.

Tencuielele se aplică pe suprafața brută a pereților, tavanelor, sau a altor elemente de construcție, avînd rol estetic, igienic și de protecție împotriva agenților exteriori sau interiori (apa și vaporii de apă) a gazelor, focului. Tencuirea poate fi de 3 tipuri: 1. simplă (utilizată pentru nivelarea pereților); 2. brută (executată la divers tip de mortar ciment – var – nisip, amestecuri uscate var – gips – ciment); 3. ameliorată (calitativă, colțuri drepte, ultimul nivel de tencuială).

Pardoselile sunt componente ale construcției plasate la fața superioară a planșeelor sau direct pe pămînt, care creează suprafața plană, netedă și rezistentă la uzură și care au rol de a prelua și transmite încărcările date de circulație și depozitare, precum și un rol estetic, de izolare termică, fonică etc. Uneori pardoseaua trebuie să dețină proprietăți și de hidroprotecție în baie, bucătărie, aici este riscul de a curge apa. Hidroprotecția este o peliculă care nu permite scurgerea apei. Lucrările de pardoseli se realizează după ce au fost savîrșite tencuielile, montate tîmplăriei și probate instalațiile amplasate sub pardoseală. Alegerea tipului de pardosea se face în funcție de destinația clădirii. Pardoselile se clasifică în funcție de materialul din care se execută stratul de uzură, ele pot fi din pamînt, din piatră naturală, din piatră artificială nearsă, din piatră artificială arsă, lemn, produse pe bază de polimeri sintetici, sticlă, materiale speciale.

Tipuri de pardoseli: pardoseli din piatră artificială arsă sau nearsă sunt rezistente la uzură și umiditate, durabile și ușor de întreținut, utilizîndu-se în încăperi cu circulație intense (holuri, coridoare), încăperi cu umiditate ridicată (băi, bucătării). În funcție de natura materialului folosit, pardoselile din piatră artificială se împart în pardoseli din piatră artificială arsă: plăci ceramice din argilă arsă, plăci de gresie ceramică, și pardoseli din piatră artificială nearsă: mortar de ciment selivisit, mozaic turnat, plăci de beton mozaicate.

Pardoselile din lemn, au calități ca: termo și fonoizolatoare, antiderapante, elasticitate mare, estetice. Pardoselile cu finisare superioară pot fi din materiale naturale: lemn, lambriuri din lemn, parchet, dușumele, din pavale de lemn, din plăci fibrolemnoase și din materiale sintetice: plăci, laminat, rulouri (linolium). Pardoseli din alte elemente: sticlă călită, metal sau plăci de metal [22].

Parchet, sunt plăci din lemn de specie tare (stejar, salcîm, vișin, prun), 30 cm lungime și lățime, ele se încleie cu clei direct pe pardosea de ciment sau scînduri (vezi fig. 28). Parchet compozițional, compus din mai multe straturi, se mai utilizează parchet din mai multe specii de lemn pentru că sunt de culori diferite (vezi fig. 29).

Tavanele – suprafața superioară orizontală a încăperei. Tipuri de tavane: clasice, decorative. Tavanul clasic văruit și glețuit, aplicat pe plasă pentru evitarea crăpăturilor, finisat cu gleț.

Tavane decorative: tavanul extensibil, realizat din materie artificială care la încălzire devine flexibil care permite obținerea suprafețelor drepte cît și construcția în mai multe nivele. Pentru montare este suficientă o distanță minimă de la tavanul de bază de 3cm. În spațiul dintre tavanul de bază și tavanul extensibil se pot ascunde detaliile inestetice din construcție sau pot fi montate sisteme de izolare fonică și termică. Materialul tavanului extensibil este Policlorura de vinil; tavanul suspendat, este plasat mai jos de tavanul negru, coborîrea lui se execută cu ajutorul carcaselor care pot fi din lemn sau metal. Acestea pot fi: tavane casetate, se execută cu scopul de a reduce din înălțimea încăperei, pentru a ascunde instalațiile electrice, sanitare, de ventilație și permite accesul ușor la aceste instalații tehnice, panourile metalice au dimensiunea de 590/590 cm; tavanul din rigips, acest tip de tavan se poate executa într-un nivel sau mai multe nivele, se efectuează construcția carcasului din aluminiu sau lemn și se prinde gipsul de carcasă [31].

Placajele reprezintă lucrări de finisaj prin care se aplică pe suprafața pereților interiori sau exteriori, plăci sau panouri din diferite materiale. După natura materialelor utilizate, placajele pot fi: din plăci de faianță; din plăcuțe de sticle colorată; plăci ceramice; placaje de tip marmoroc; plăci de PVC; piatră naturală.

Tapetele reprezintă lucrări de finisaj ce constau în aplicarea pe pereții interiorului a unor fîșii decorative din: hîrtie, carton, stofă, matase, PVC, etc.

Zugrăvelile se clasifică în: văruite și decorative.

Dintre tipurile de vopsituri cele mai importante sunt: vopsiturile în ulei pe tencuială (pentru ca peretele sa nu absoarbă multă vopsea se acoperă inițial cu ulei fiert); vopsiturile pe lemnărie; vopsiturile în imitație de marmură [13].

Lucrările de tîmplărie reprezintă elementele de construcție ce se montează în golurile lăsate special la execuția pereților interior și exteriori ai clădirii pentru iluminare și ventilație naturală, intrare – ieșire, comunicare între diferite încăperi. Ferestrele au rolul de a permite intrarea aerului și a luminii solare în încaperile clădirii, dar și posibilitatea ocupanților clădirii să privească mediul extern.

Ferestrele se pot clasifica în funcție de diferite criterii: metoda de deschidere (în interior, în exterior, în interior – exterior, prin glisare, prin pliere; materialul din care sunt executate (lemn, oțel, aluminiu, PVC etc); dimensiuni [21].

În construcțiile locuințelor se folosesc numeroase tipuri de sticlă: sticlă translucidă, transmite lumina cu grade diferite; sticlă opacă, este colorată; sticla armată cu rețea de sîrmă, la spargere nu se raspîndesc cioburi; sticlă pigmentată sau sticlă cu depuneri la suprafață, pentru diminuarea transmiterii radiațiilor solare; sticlă care absoarbe căldura; sticlă care rezistă la șocuri mecanice.

Ușile se execută pentru lumină și acces avînd și rol decorativ. Forma și dimensiunile ușilor sunt în funcție de rolul și poziția pe care o au în locuință. După materialele folosite: din lemn masiv, cu rame și tăblii din lemn masiv, lemn placate cu placaj, plăci din așchii de lemn aglomerat, folii de materiale plastice, cu miez celular de hîrtie, plăci din fibre de lemn, metalice, din materiale plastice. În lucrările de tîmplărie, pe lîngă ferestre și uși, mai pot intra și obloanele și rulourile. Aceste elemente folosesc contra intrării luminii sau soarelui în încapere sau ca motiv de siguranță la fața exterioară a ușilor și ferestrelor [45].

Vitraliile sunt compoziții decorative formate din bucățele de sticlă colorată, dispuse simetric sau asimetric.

Sticla este element principal al ferestrei material solid, transparent cu structură amorfă, obținută prin suprarăcirea topiturilor. Materiile prime folosite la producerea sticlei de construcție este nisipul curators curat cu rol de formare, soda sau potasă.

Cea mai simplă este sticla transparentă, prima data a fost obținută în Italia, Veneția. Sticla compusă este sticla colorată se obține prin vopsirea acesteia cînd se află în stare lichidă sau vopsirea se efectuează cînd produsul este finit.

Utilizarea sticlei: diverse tipuri de geamuri, uși cu grosimi diferite, vitraliu, mobilier (mese, dulapuri, fronturi de lucru la bucătărie); acoperișuri, scări de interior din sticlă călită, care este un material foarte dur; acvarii, profilit pentru pereți.

Finisarea interiorului cu elemente decorative. Elemente decorative funcționale sunt elemente de interior importante pentru a crea un aspect interesant și deosebit. Se împart în: elemente cu folosirea apei (acvarii de diferite mărimi, începind cu cele de masă și finisînd cu cele care se folosesc în locul pereților); elemente cu folosirea focului (șeminee); elemente cu folosire luminii (șuvoaiele, poate fi apă curată sau colorată); sculpture [29].

Materiale termoizolante, izolațiile termice reprezintă elemete care protejează clădirea contra schimbului de căldură cu exteriorul, pentru asigurarea confortului termic. Izolațiile termice se aplică la pereți și planșee. Se clasifică materialele termoizolante după materie primă, structură, duritate. Ca materiale se folosesc sticla, vata minerală, diverse tipuri de polisteren.

Materiale fonoizolante, izolarea fonică sau acustică are rolul de a înpiedica emiterea zgomotelor prin elementele de construcții. Zgomotele pot proveni din activitățile desfășurate în spațiile exterioare și interioare sau din impact aupra materialelor de construcții. Materialele fonoizolante se divizează în: materiale fonoreflectante, materiale fonoabsorbante și materiale vibrante. Măsurile pentru izolarea fonică împotriva zgomoteor se aplică atît la pereți, cît și la planșee, dar cele pentru împiedicarea zgomotelor produse de lovituri se efectuează în special la planșee și pardosea. Materialele folosite pentru protecția fonică sunt de natură organică sau anorganică, cu densitate aparentă mică, poroase, cu pori deschiși, cu bune proprietăți de absorbție fonică, folosite sub formă de plăci, panouri realizate din vată minerală, lemn, precum și tencuieli acustice din ciment și agregate ușoare poroase.

Materiale de hidroprotecție, acțiunea apei asupra elementelor de constucție conduce la efecte nedorite: igrasie (umezeală persistentă a pereților de zidărie a unei construcții, datorită apei reținute în porii materialelor din care sunt construiți); mucegai (nume dat ciupericelor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre);

Izolațiile hidrofuge sunt lucrări care au scopul de a apăra clădirea împotriva acțiunii distrugătoare a umezelei din pamînt sau din exterior. Se execută din unul sau mai multe straturi impermiabile (bitum, membrane bitumoase, rașini), așezate orizontal pe fundațiile zidurilor, între beton și zidărie la anumite niveluri ridicate în proiect. De asemenea, la terase și balcoane se pot executa izolații hidrofuge pe planșeu, peste care se montează pardoseaua.

Din cele expuse mai sus putem deduce că rolul primordial la integrarea unui interior îi revine lucrărilor de finisaj deoarece prin intermediul acestora se face posibilă activizarea accentelor și zonelor necesare dar și înlăturarea defectelor vizuale necesare apărute în urma construirei sau reconstruirei interiorului.

2.3. Ergonomia interiorului caselor de locuit

Termenul de “Ergonomie” provine din greacă ceea ce înseamnă (ergo – lucru; nomos – lege). Ergonomie este o ramură a științei ce studiază specificul și posibilitatea funcționării omului în funcție om – obiect – mediu. Ea este știința despre sisteme, ce cuprind noțiuni ca antropometria, biomecanica, igiena muncii, fiziologia muncii, estetica tehnică, psihologia muncii, psihologia enginerică. Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său Perspectivele ergonomiei ca știință a muncii, dar în limbajul comun de specialitate va fi lansat mult mai tîrziu, în anul 1949 de psihologul englez K.F.H. Marrell. Dacă la început a circulat sub diferite denumiri (știința muncii, psihologia muncii, chiar și psihologie inginerească), astăzi denumirea ergonomie este acceptată de majoritatea specialistilor. Desi sensul etimologic este mai larg, el s-a circumscris la început tot mai mult la o sferă care cuprindea numai lumea muncii mecanice, efectuată cu ajutorul mașinilor. În acest sens Maurice de Montmoulin definește ergonomia ca fiind: "tehnologia comunicațiilor în sistemele om – mașină". Ergonomia îsi găsește, prin însăși țelurile și materia cu care lucrează, un orizont foarte larg și deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai de relațiile dintre om și mașină ci și de perfecționarea acestor relații. În acest din urmă înteles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării sale. Pe acest drum de adaptare reciprocă a omului și a tehnicii merge în special ergonomia anglo – americană, în timp ce scoala franco – belgiană pune accent pe fiziologie și pe psihotehnică. Domeniul de întrebuințare a ergonomiei e destul de vast, ea cuprinde organizarea locurilor de muncă, atît celor locative cît și celor sociale. Ergonomia este o disciplină științifico – aplicată care se ocupă de studierea și crearea unor sisteme efective dirijate de om, ea studiază mișcarea omului în procesul activității în incinta locuinței, consumul de energie, productivitatea și intensitatea unor munci concrete [23].

Locuința și omul – unul din cele mai contemporane și interesante subiecte în societate. Aaceastă problemă este un scop important pentru designerii pe plan profesional – profesioniști care creează interioare și case de locuit, în care oamenii ar trebui să se simtă în siguranță și confortabil, recreeindu–se și restabilindu-și forțele fizice, intelectuale și spirituale. Deci, designer-ul este cel care creează un mediu favorabil încaperei, un mediu confortabil în locul de trai și de muncă.

La etapa actuală este tot mai mult susținut conceptul de organizare ergonomică a muncii pe fiecare loc, urmînd în acelaș timp eforturile fizice și psihice, în al doilea rind este necesar asigurarea unor condiții, în care activitățile să se desfășoare fără pericol de accidente sau îmbolnăvire. Folosirea concomitentă și permanentă a acestor reguli este o condiție esențială a organizării esențiale în domeniul locuinței.

În proiectarea casei de locuit cu două nivele trebuie atinse și garantate urmatoarele criterii: locuință modernă, funcțională și confortabilă cu înalte calități estetice, artistice și cu caracter individual care reflectă stilul de viață și nevoile persoanelor într-un mod individual.

Fiecare zonă însăși în mod izolat trebuie proiectată în conformitate cu opțiunile minim necesare și posibile pentru a asigura condiții normale de funcționare a acesteia.

Coridoarele, lățimea coridoarelor se calculează în funcție de destinația clădirii, o lățime liberă a coridorului trebuie să se încadreze în dimeniunile 1-3m. Toate ușile încăperilor trebuie să se deschidă spre interiorul acestora.

Intrarea în locuință determină imaginea casei, aici oaspetele își creează prima impresie despre locuință, trebuie laute în considerație toate detaliile începînd cu plăcuța iluminată cu numărul casei finisînd cu peria de la oglindă. Aici trebuie prevăzute toate detaliile necesare, făra a ieși în evidență.

Camera comună. O organizare rațională a camerei comune este în cazul în care sunt prezente zone separate care corespund diferitor activități, ce redau o atmosferă familiară de petrecere a timpului liber. De exemlu despărțirile dintre aceste zone pot fi condiționate de covorul de pe podea care poate oferi o zonă de agrement, rafturi deschise plasate perpendicular pe perete, emite zona de pregătire a lecțiilor și altele. Alcove, nișe, pardoseli multe – nivelate, pereți despărțitori toate acestea acordă un oarecare spațiu camerei comune.

În camera comună se propune de a fi proiectată un loc pentru vizionarea televizorului sau a altor transmisii video. Distanța pînă la ecranul televizorului trebuie să fie nu mai mică de 2,5 -3m. Suprafața camerei comune variază în funcție de tipul familiei, stilul de viață, astfel încît aceasta poate fi de la 15 la 70m². Forma camerei comune poate fi atît standard – dreptunghiulară precum și de altă configurație – ovală, rotundă, trapezoidală, care îi va reda un design mai original. Procesele care sunt realizabile prin urmare ar trebui să fie suficient de izolată de camerele de dormit și pregătire a lecțiilor. În același timp camera comună trebuie să aibă un acces la zona de intrare în locuință precum și la blocul sanitar.

Mobilierul. Dormitoarele – asigură condiții pentru dormire, este una dintre cele mai eficiente forme de recreere și mijloc de menținere a sănătații – sarcina primordiala a fiecărui locuitor. Zona dată are nevoie de o izolație maximă vizuală, acustică și psihologică. Pe plan igienic spațiul de dormit trebuie să fie bine aerisit. Pentru realizarea unei izolații cît mai bune a zonei de dormit este necesar ca aceasta să fie plasată la o distanță de zona de intrare și de spațiile zgomotoase. Însă legatura acesteia cu blocul sanitar ar trebui sa fie cît mai scurtă.

Myнипoв A. descrie tipurile de dormitoare care pot fi clasificate în felul următor: dormitor conjugal; dormitor pentru o singură persoană; dormitor pentru două persoane (copii de același sex); dormitor pentru părinți și copil (pînă la vîrsta de trei ani);

Într-un dormitor confortul somnului este determinat de particularitățile patului. Dimensiuni obișnuite ale patului pot fi 90/1,90; 100/1,90; 110/200; 1,60/2,00. Dimensiunile individuale se stabilesc după înălțimea fiecarui și se mai adaugă 25 cm de jur împrejur. În jurul patului trebuie să fie o distanță de 60-75 cm, acest lucru este necesar la așternarea patului, sau dacă paralel cu patul este un dulap, cînd ușile acestuia sunt deschise trebuie să mai ramînă suficient spațiu pentru mișcare.

Tipuri de pat: așternuturi la diferite înălțimi: sac de dormit cu fermoar și glugă (asemănător modului în care dorm Japonezii) 60/1,70/1,80; pat de campanie cu pînză întinsă, în formă pliantă ca banca, 70/1,90/5,5; pat de înălțime mică, din țevi de oțel, cu plapuma matisantă sau de lînă, 90/2,00/90; pat cu arcuri „ca al bunicii”, pat înalt de dimensiuni mari, 90/2,00/1,20;

Divane, canapele, sofale: sofa de dormit, pe timpul zilei plapuma și pernele stau rulate în huse cu fermoar, 80/2,00; sofa de dormit cu ladă de desubt, pentru păstrarea pe timpul zilei a lengeriei de pat; sofa cu ladă pentru așternuturi în spatele pernelor de spetează înclinate; sofa de dormit cu saltea extensibilă;

Paturi pentru cazuri speciale, pat înalt pe dulap cu sertare adînci, cu o placă exterioară extensibilă, 90/2,00/1,10; pat pe dulap de haine, de înălțime redusă, pentru încăperile cele mai mici, cabine de vas, ateliere, 80/2,00/1,70; pat cu trei etaje, pentru vagoane de dormit, cabane, camere de copii, necesarul de spațiu pentru fiecare pat 0,338 m²; pat tip „Pullman”, în vagoane și rulote prin rabatarea spătarului se obțin două paturi;

Paturi extensibile, fotoliu extensibil, 70/2,00; sofa de dormit extensibilă; pat tip „Frankfurt”, extensibil lateral; pat tip „Frankfurt”, extensibil pe înălțime;

Paturi rulante și paturi de perete, pat rulant, pentru una sau două persoane, în timpul zilei se depozitează în dulap; paturi rulante, pot sta în fața ușilor de dulap închise;

La poziționarea patului în raport cu peretele și cu spațiul, pentru senzația de siguranță și de liniște a celui care doarme, are o mare importanță dacă patul este situat: depărtat puțin de perete, de-a lungul peretelui longitudinal, cu capul la perete, liber în mijlocul camerei. O persoană sigură pe sine doarme liniștit într-un pat plasat în mijlocul camerei, un om neliniștit doarme bine într-un pat situat la perete.

Senzația de liniște depinde de următoarele criterii: forma patului, finsarea pereților din odaie, poziția față de lumină și de ușă.

La proiectarea dulapurilor se va ține cont de normative care pot fi selectate la Alexander David conform cercetării sale dulapurile proiectate pentru odăile mici sunt mai optime acele zidite în perete, pentru economisirea maximală a spațiului.

Dulapurile de haine și lengerie trebuie să cuprindă: pentru bărbați: 2 costume de vară, 2 costume de iarnă, 1 costum sportiv, 2 pardesie de vară, 1 pardesiu de ploaie, 2 paltoane, 6 pijamale, 6 maieuri, 12 chiloți, 12 cămași, 8 batiste, 24 perechi de ciorapi, 1 costum negru, 1 smoching, 2 pălării de vară, 2 pălării de iarnă, 1 pălărie de paie, 5 perechi de pantofi;

Pentru femei: 1 palton, 2 blănuri și jachetă, 2 mantouri de vară și de ploaie, 4 costume, 5 bluze, 5 rochii de lînă și pentru sezonul de tranziție, 4 rochii de vară, 4 rochii de seară, 6 cămași, 18 chiloți, 6 pijamale și cămași de noapte, 15 perechi de ciorapi, 8 perechi de mănuși, 8 perechi de pantofi, 4 pălării;

Altele: 6 plapume, 6 cearșafuri pentru pat, 12 perne, 24 prosoape de mîini, 6 prosoape de baie;

Luarea mesei – acest proces joacă un rol important în asigurarea sănătății. Aici este necesar un regim stabil, de un anturaj calm și estetic. În cazul familiilor cu mulți membri zona de mîncare trebuie să fie divizată în două părți și anume o parte unde se pregătește mîncarea (bucătăria) și partea unde se ia masa (sufrageria). Aceasta trebuie să asigure o funcție de deplasare cît mai convenabilă a tuturor membrilor familiei [5].

Bucătăria, este spațiu de lucru în cadrul locuinței, orientarea bucătăriei spre NE sau NV. Ea trebuie să se afle în legătură indirectă cu pivnița, grădina de zarzavaturi și legume. De dorit din bucătărie, vedere spre poartă, locul de joacă pentru copii și terasă, ușa de intrare. Pentru ușurarea lucrului în bucătărie este necesară o amenajare funcțională a blaturilor de lucru. De la dreapta la stînga avem: suprafețe de depozitare, aragaz, blat de lucru, chiuvetă, picurător. Este necesară o suprafață de mișcare între fronturi de 1,20 m, adîncimea bucătăriei 60 cm pe ambele părți. Mobila și aparate necesare: aragaz, plita 60 cm, chiuveta, cuptor 60 cm, frigider 60 cm, congelator 60 cm, dulap cu alimente 60 cm, dulap pentru mătura 50 cm, dulapuri inferioare pentru veselă, aparate mici, accesorii. Dulapurile suspendate sau cele laterale sunt apte pentru încorporarea frigiderelor, aragazelor și cuptoarelor cu microunde la o înălțime dorită. Amenajarea corectă are o influență importantă asupra desfășurării lucrului de la dreapta la stînga, pentru stîngaci de la stînga la dreapta.

La proiectarea unei bucătării trebuie de luat în calcul: marimea familiei, numărul persoanelor din casă, dreptaci sau stîngaci, dimensiunile gospodinei/bărbatului. Importantă este înălțimea dorită a blatului de muncă, lucrînd în picioare stînd drept și nu aplecat. La clădirile existente trebuie de avut în vedere instalațiile și racordurile la gaz, apă și curent.

Sufrageria și bucătăria, în organizarea spațială a locuinței o decizie importantă va constitui amenajarea zonei alimentare. Scopul principal este asigurarea procesului de gătit și de mîncare. Pregătirea mîncării este una dintre cele mai intense procese de muncă pentru întreținerea familiei, deoarece pentru aceasta este nevoie de echipament și tehnică.

Sufrageria este o cameră separată care este destinată pentru servirea mesei de zi cu zi, primirea oaspeților sau serbări familiale, fiind combinată cu alte activități culturale ale familiei. Suprafața recomandată a sufrageriei este de 14-24m². În alegerea dimensiunilor optimale a sufrageriei pot influența astfel de factori ca: numărul membrilor de familie, stilul de viață, starea materială, dimensiunile mobilierului (scaun, masă, comoduri, dulapuri) și plasarea acestora în dependență de normele ergonomice [1].

Ce mai optimă variantă este masa pentru sufragerie de formă rotundă, poate avea diametru de la 0,90 cm; 1,10 m; 1,25 m. Pentru a sta comod la masă o persoană are nevoie de o suprafață de 60/40 cm, în acest mod se obține o distanță suficientă pînă la vecin și loc pentru un tacîm complet. În mojlocul mesei trebuie să existe o fîșie liberă de 20 cm pentru oale, boluri și castroane.

Locul de gustare poate consta într-o masă extensibilă cu o lățime de 70 – 75 cm, în stînga și dreapta mesei este necesară o suprafață de mișcare de 80 cm. Lipsa spațiului la proiectarea unei bucătării necesită folosirea mesei de bar, 40 cm adîncime, fiind prevazută cu o poliță superioară de 15 cm, trebuie să fie prevăzute taburete sau scaune speciale. E bine ca locurile de luat micul dejun să fie orientate spre SE, iar spațiile de luat masa să fie orientate spre Sud sau Vest în legatură cu terasa.

Blocuri sanitare – sunt celule independente, care servesc la îngrijirea corpului și a sănătății, de cele mai multe ori măsura de confort a unei locuințe se estimează în funcție de nivelul de restabilire și formele utilajului amplasate în zona de igienă.

Tipuri de instalații sanitare: toaletă separată; cămeri de baie separate; toaleta și baia combinate.

În prezent amplasamentul instalațiilor sanitare pot fi prezentate: în weceu (1,5 – 3m²); weceu cu chiuvetă (2 – 3m²); camera de baie cu cadă și chiuvetă (3,5 – 6m² ); camera de baie cu cadă, bideu și chiuvetă (4,5 – 8m²); camera igienică cu cadă, weceu, bideu, chiuvetă, (6 – 9m²); camera igienică cu cadă, bideu, chiuvetă, un loc pentru proceduri cosmetice (9 – 12m²).

Spațiile igienice pot fi amplasate în apropiere de logie, terasă, bazin, saună, lîngă camera pentru exerciții fizice și sport formînd o atmosferă în locuință numită „grup de sănătate”. În afară de procedurile pentru igiena personală în acest spațiu de asemenea pot fi puse în aplicare și proceduri cosmetice. În afară de tradiționalele grupuri sanitare concepute pentru o folosire în comun este posibilă proiectarea unui grup sanitar pentru oaspeți cu toaletă și chiuvetă care se va situa în apropiere de bucătărie, de intrarea principală. Este interzisă amplasarea spațiilor igienice deasupra odăilor locuibile. Încaperea igienică este locul cel mai vizitat de către toți membrii familiei [41].

În locuințele cu mai mult de 5 persoane se prevăd două încăperi separate pentru baie și WC. Acestea pot fi de asemenea proiectate în dormitor în cazul în care un WC și o altă baie cu closet sunt accesibile și din coridor. Cada de baie sau cabina de duș, lavoarul și mașina de spălat se aplasează în camera de baie, iar bideul și chiuveta de spălat pe mîini în WC. Baia și WC-ul se orientează spre Nord, iluminarea și ventilarea ar fi bine să fie naturale.

Din cauza umidității ridicate a aerului și a formării condensului, suprafețele trebuie să fie ușor de curățat. Pardoseaua se prevede cu o suprafață care previne alunecarea, aceasta trebuie să fie cu 3cm mai joasă decît pardoseaua în restul casei, în caz de inundație. În baie trebuie să predomine o temperatură de + 22, + 24 C. În camera de WC + 20C, pentru alte clădiri + 15 C. Se prevede cel puțin o priză pentru echipamentele electrice la înălțime de 1,30 m lîngă oglindă.

În baie și WC se mai prevăd dulapuri pentru prosoape și substanțe de curațare, oglindă și iluminare, boiler, dulap pentru medicamente și pasamente, suport pentru prosop de baie și de mîini, corp suplimentar de încălzire, suport pentru hîrtie igienică la îndemînă, uscător de prosoape, suprafețe de depozitare, pahare pentru periuțe de dinți, savoniere. Pentru persoane mai tinere se preferă dușuri, cei mai în vîrstă preferă cadă pentru picioare.

Spațtii de depozitare, în afara pivniței și a podului, în casă trebuie să existe și o debara de aproximativ 1m², cu o lățime liberă de 75 cm. Pentru locuințele mai mari debaraoa este prevăzută de aproximativ 2 % din suprafața totală a casei. Spațiile de sub scări, șarpanta, nișe și colțurile oferă loc pentru depozitarea și păstrarea accesoriilor de curățat, detergeniților, mesei de călcat (masa de călcat care se întrebuințează stînd în picioare trebuie să dețină altă înălțime decît cea care se folosește stînd jos, cea mai utilă masă de călcat este aceia a cărei dimensiune este reglabilă), suprafața de așejare a rufelor (1,20 m lățime), coșuri pentru rufe, coșurile de cumpărături și a genților, valizelor, scări duble, decorații pentru pomul de Crăciun. Ușile pentru debara trebuie prevăzute să se deschidă în afară, din cauza lpsei de spațiu. Lîngă ușă trebuie să fie prevăzut un intrerupător, pentru iluminarea interioară.

Încăperi pentru provizii, la proiectarea caselor sau a locuințelor, trebuie să fie prevăzute depozitele, cămările, celulele reci. Cel mai practic este cămara, ea trebuie să fie proiectată lîngă sau în bucătărie, aceasta obligatoriu să fie dotată cu aerisire și răcoroasă, ferită de lumina solară. Rafturile se dispun pînă la tavan. Ea poate avea o suprafață de la 1,20 pînă la 3m².

Crama, încăperea destinată cramei trebuie să se afle de jur în prejur în pămînt. Dacă se preconizează amplasarea lîngă casă atunci trebuie să se afle în partea nordică. Aerisirea încăperei trebuie să fie reglabilă, în funcție de clima și anotimp. Iluminarea să fie de o intensitate slabă și lumina să se aprindă numai la necesitate. În interiorul cramei umiditatea aerului nu trebuie să depășească 70 % și 10-12 C, cu fiecare grad peste 12 vinul îmbătrînește mai repede. Temperatura care corespunde poate fi atinsă prin instalație de climatizare, celula climaterică sau ușa climaterică. Planșeul și pereții trebuie să fie prevăzuți cu termoizolație. Se preconizează o ușă cu dimensiunile 2,01/0,63 m, efectuată din tablă de oțel, cu încuietoare magnetică. Pardoseaua se efectuează din nisip sau caramidă neglazurată. Pereții efectuați din caramidă asigură condiții de umiditate naturală. Rafturile din beton, piatră naturală spartă, piatră ponce, materiale poroase ce respiră. Din cauza temperaturii care diferă pe înălțime, vinul roșu se depozitează cît mai sus, vinul alb la înălțime medie, iar cel spumos în apropiere de pardosea. Sticlele de vin trebuie depozitate în pozitie orizontală.

2.4. Iluminarea spațiului interior a caselor de locuit

Lumina are o importanță majoră în lucrările de amenajare în interior. Primul pas care trebuie făcut este stabilirea dacă este suficientă lumină naturală în încapere, raportată distanței aceasta se poate efectua în urma studierii normativului CHиП 23-05-95 "Ecтecтвeннoe и иcкyccтвeннoe ocвeщeниe".

Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informație pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esențial. Dar modul de iluminare nu afectează numai confortul vizual ci și pe cel fizic.

În funcție de lumina pe care o încapere o primește de-a lungul anului, se poate determina destinația acesteia. Atmosfera obținută în spațiile interioare este consecința creației complete a artistului .

În interior efectele provocate de forme sînt în primul rînd de ordin estetic, impresia produsă asupra spectatorului este capitală, dat fiind faptul că, în afară de senzațiile plastice pe care le percepe, intervin reflexiile, care nu mai acționează într-o manieră mecanică, ci după reguli rezultate dintr-o concepție legată de o idee fundamentală despre parcurgerea și trăirea spațiului. În compoziția luminii unui spațiu interior pot fi calitatea luminii introduse, intensitatea și transparența , aportul materialului și al culorii [3].

Obiectele dintr-o cameră orientată spre sud, devin mai luminoase, iar culorile foarte tari, intensificate de lumina naturală, riscă să obosească ochii, dimpotrivă în spațiile orientate spre nord, lumina naturală este mult estompată și este nevoie încălzirea spațiul evitînd folosirea culorilor reci, închise. Trebuie de ținut cont de felul în care lumina cade pe anumite suprafețe ale încaperii,colțurile întunecate au nevoie sa fie susținute subtil de lumina artificială.

Tipuri de lumina: lumina naturală este un dar al naturii, ea prezintă o serie de efecte pozitive asupra psihicului și fizicului uman. Lumina oferă omului posibilitatea de a vedea, iar vederea depinde de lumina. In lucrarea "Energosovet" Selianin N. se demonstrează necesitatea utilizării luminii naturale în iluminatul interior prin efectele pozitive psihologice și fiziologice asupra organismului uman, precum și particularitățile mediului luminos interior astfel obținut, indicîndu-se și posibilități de menținere a confortului visual.

De-a lungul timpului, și în special începînd cu secolul al XIX-lea, omul a început să î-și petreacă din ce în ce mai mult timp în interior, ceea ce a condus la diminuarea expunerii organismului la lumina naturală directă. S-a ajuns astfel la situația actuală, cînd omul practic poate să î-și desfășoare toate activitățile într-un spațiu interior: odihna, munca, transport, divertisment. Modul de viață actual nu mai permite de regulă petrecerea unui timp suficient sub lumina directă solară care are o serie largă de efecte negative asupra organismului uman cu implicații fiziologice și psihice importante [15].

Confortul vizual presupune realizarea unui mediu luminos care să asigure parametrii corecți din punct de vedere luminotehnic, cum ar fi redarea corectă a contrastelor, distribuția uniformă a luminanțelor, evitarea orbirii sau echilibrul cromatic. Prin implementarea tehnicilor și sistemelor de iluminat avansate, se poate reduce considerabil consumul de energie electrică, concomitent cu o creștere semnificativă a calității mediului luminos interior. Concepția iluminatului este obligatoriu să se realizeze prin integrarea cu concepția arhitecturală a clădirilor, pentru o îmbinare armonioasă cu forma și structura interioară, capabilă să concureze la obținerea mediului luminos interior care să asigure confortul vizual, precum și funcționalitatea și estetica spațiului interior.

Dacă lumina naturală nu este suficientă, sunt două variante pentru a obține efectul dorit, de fapt încăperea luminoasă și confortabilă la care se visează: studierea mijloacelor prin care se poate aduce în interior mai multă lumină decuparea în perete a înca unei ferestre, înlocuirea ușii de lemn cu una de sticlă sau susținerea luminii naturală prin cea artificială.

Trebuie conștientizat faptul că o lumină bună – naturală dar și artificială- este unul dintre cele mai bune mijloace de a face ca un spațiu să pară mai mare decât este în realitate.

Lumina artificială studiul luminii în arhitectură ar fi incomplete dacă nu s-ar considera chiar succint, lumina artificială, în compoziția globală a formelor în anumite împrejurări. Lumina artificială provoacă un nou tip de atmosferă și transformă ordinea valorilor clasice. Iluminatul electric a avut un rol important în nașterea acestui concept.

Cîteva programe bine definite în exigențele lor impun acest element și îl admit ca singurul capabil să aducă viață și animație unei compoziții formale și unui spațiu interior. Se descoperă astăzi în iluminarea artificială, atît la exterior cît și la interior, un element animator al formelor extrem de suplu în varietatea aplicațiilor sale. El deține un avantaj important în raport cu lumina naturală, chiar și în cazul utilizării ei la interior, comportînd pentru artist o mare libertate a opțiunilor, întrucît lumina artificială are o intensitate și o poziție fixă și este utilizabilă atît ziua cît și noaptea.

Libertate importantă, care permite, în special la interior, cea mai completă fantezie. Cu lumina artificiala, trebuie sa se fereasca de exces, de orice. Aici, ca și în cazul luminii naturale, trebuie să existe accord și conjugare a mijloacelor dacă se dorește o unitate globală satisfăcătoare.

Totuși gama de posibilitate este atît de extinsă și transformarea unei atmosfere formale adesea atît de profundă, încît o predominanță importantă a compoziției plastice a efectelor luminii în raport cu compoziția formelor este inevitabilă. Este suficient să se imagineze aspectul unei concavități atunci cînd e iluminată de lumina naturală și calitatatea pe care i-o dă iluminatul artificial, pentru a sesiza importanța și valoarea transformărilor care apar la trecerea de la un sistem la altul. Atunci cînd e iluminată normal, ea se modelează ca orice altă formă, în lumina artificială ea nu se mai definește la fel de iluminare [4].

Trebuie de luat în considerație că o lumină bună naturală dar și artificială este unul dintre cele mai bune mijloace de a face ca un spațiu să pară mai mare decît este în realitate.

Dacă pe timpuri obiectele de lumină aveau doar un scop practic, acum sunt adevărate compoziții creative minuțios gîndite. Una dintre tendințele notorii este folosirea noilor materiale eco-friendly din carbon și polimeri, la fel și implementarea unui control al intensității luminii.

Adaptarea iluminării în locuință

Primul lucru care trebuie gîndit cînd începe amenajarea unei locuințe, este spațiul. Asta nu înseamnă ca trebuie ținută seama doar de dimensiunile îcaperii, ci și de destinația acelei încăperi, de felul în care se folosește. De exemplu, un dormitor poate fi mai mult decît un loc destinat somnului, poate fi locul în care se scrie sau se citește. La fel, bucătăria nu reprezintă doar locul unde se prepară hrana zilnică, ci și spațiul intim în care familia servește masa și î-și primește prietenii apropiați [4].

Experiența legată de spații nu este una statică, de-a lungul zilei, circularea persoanelor dintr-un loc în altul, parcurge spațiul casei în funcție de necesitate.

Avînd un rol extrem de important în ambianța generală a unei locuințe, iluminatul a devenit instrumentul principal în decorarea interioarelor. Amenajările moderne utilizează sursele de lumină dupa principiul iluminatului diferențiat.

Astfel după Xилл П. în lcurarea sa "Hаyка и иcкyccтвo пpoeктиpoвания", se optează pentru plasarea unui număr suficient de corpuri de iluminat, adecvate fiecărui spațiu. În timp ce iluminatul general presupune ca lumina să fie dispersată în mod egal și se realizează de regulă cu o lampă de tavan, iluminatul localizat sau direcționat asigură o mare intensitate luminoasă asupra unei anumite activități.

În funcție de direcția iluminării există un iluminat direct și unul indirect. Iluminatul direct, suprafața vizată este iluminată în mod intensiv și direct. Iluminatul indirect, lumina este reflectată de o suprafață în mod uniform în spațiul încăperii, cu ajutorul acestui tip de iluminat obținandu-se efectul optic de lărgire a spațiului, lumina indirectă poate atenua efectul de contrast. Un mod spectaculos de iluminat indirect îl constituie cel realizat prin scafe dispuse la întîlnirea pereților perimetrali cu tavanul mai ales cînd acesta este colorat, în acest caz, sursa de lumină este ascunsă și luminează tavanul astfel încat lumina se va colora dupa acesta din urmă [3].

Intensitățile de lumină se recomandă conform normativului CHиП 23-05-95 "Ecтecтвeннoe и иcкyccтвeннoe ocвeщeниe" o iluminare a încaperilor unei locuințe de 15-20 W/mp în cazul luminii incandescente și de 10 W/mp, în cazul celei fluorescente.

Un bec mai puternic furnizează mai multa lumină decît mai multe becuri slabe, grupate. Într-o încapere se pot folosi corpuri de iluminat fixate în tavan sau pe pereți (plafoniere, aplice, spoturi) pentru iluminatul general, dar și corpuri de iluminat punctuale, pentru iluminatul local sau cel ambiental, cum sunt lampadarele, lămplile cu abajur pentru masuțele joase.

Corpuri de iluminat sunt clasificate în anumite tipuri. Fiecare corp de iluminat este potrivit pentru un anumit tip de iluminare:

– corpurile de iluminat care reflectă lumina în jos asigură un iluminat general. Se pot folosi lampadare care dirijează lumina spre plafon, deoarece acestea reflectă în cameră o lumină difuză, estompată, atenuînd relieful obiectelor;  

– corpurile suspendate de plafon asigură un iluminat general. Cînd lumina este revarsată spre tavan, acesta devine o adevarată suprafață reflectorizantă. La montarea unui corp de iluminat, respectarea unei distanțe de cel putin 55 – deasupra mesei este absolut necesară, pentru a nu deranja ochiul;

– lampadarele asigură, de asemenea, un iluminat de ambianță și, se recomandă plasate lîngă un fotoliu, pentru lectură;

– veiozele oferă un iluminat de ambianță. Ele pot fi prevăzute cu orice tip de abajur și pot servi chiar și pentru lectură dacă abajurul este larg;

– lămpile de birou oferă un iluminat direcțional și e bine să fie orientabile și reglabile ca înaltime. Ele se plasează în stînga pentru a evita umbra maînii care scrie (în cazul dreptacilor).

– lămpile încastrate în mobilă se utilizează pentru un iluminat funcțional, dispersînd o lumină largă, ele sunt ideale pentru montajul deasupra patului de lucru:

– aplicele sunt folosite pentru obținerea unui iluminat general sau de ambianță și pot avea fascicol orientat sau difuz. Pentru cameră, se optează pentru abajururi opace [27].

Holul – pentru a crea o senzație confortabilă, holul trebuie iluminat în funcție de dimensiunile sale. Într-un culoar lung și îngust, spoturile cu halogen pe șină conferă o notă originală amenajării. Într-un spațiu mai mic, aplicele cu abajur din material textil oferă o lumină placută, dulce.

Antreu castigă din punct de vedere funcțional și estetic dacă este iluminat indirect, fascicolul de lumină fiind îndreptat spre plafon. Lumina difuză estompează contururile precise ale încaperii creînd impresia de spațiu.

Bucătăria necesită un iluminat adecvat, care să faciliteze realizarea activităților specifice acestui spațiu și să evite accidentele domestice. Corpuri de iluminat suspendate, tuburi fluorescente montate pe elementele murale situate deasupra planului de lucru, cîteva spoturi cu halogen – toate acestea vor asigura iluminatul necesar în bucătărie. Lămpile fluorescente sunt, de asemenea, ideale pentru montarea în bucătărie, căci ele furnizează o lumină uniform repartizată, sunt economice și au o durată de viață lungă [47].

Sufrageria poate fi iluminată separat, cu ajutorul unei lămpi suspendate de tavan, cu înăltime reglabilă. De asemenea, plasarea unui punct luminos de putere mică în spatele televizorului pentru a reduce contrastul, deoarece acesta deranjează puternic ochii.

Camera de zi este o încapere în care e necesară multiplicarea punctelor luminoase și a intensității utilizînd spoturi, lămpi, aplice și lampadare. Se poate de combinat becurile incandescente cu cele fluorescente sau cu halogen, care redau o ambianță diferită. Anumite spații din încapere pot fi puse în valoare cu ajutorul unui iluminat local. Corpurile de iluminat trebuie orientate astfel încît lumina să nu deranjeze ochiul.

Biroul trebuie luminat de o lampă cu brat mobil, bine fixat de blatul mesei. În general, aceste surse de lumină trebuie bine fixate, pentru ca copii să nu le răstoarne, producînd accidente. In acest spațiu se recomandă o lampiță de semnalizare pe timpul noptii.

În dormitor este recomandat utilizarea unei lămpi cu halogen de tensiune joasă. Lampadarele sau aplicele murale contribuie la obținerea unei atmosfere relaxante, extrem de necesară în spațiul de odihnă. Zona de la capătul patului poate fi iluminată cu ajutorul unei lămpi cu abajur opac, montată pe perete. Referitor la fascicolul de lumină, ele nu trebuie să deranjeze partenerul de odihnă. Tot în acest scop, se mai pot utiliza si aplice cu braț articulat sau spoturi de tensiune joasă.

În camera pentru copii iluminatul general va fi asigurat de aplicele de perete montate pe tavan sau pe pereții laterali. Bineînțeles, acest iluminat trebuie completat de un iluminat dirijat.

În blocul sanitar, e potrivit un iluminat de ambianță, realizat cu ajutorul unei plafoniere echipate cu becuri incandescente clasice sau cu becuri cu halogen. Acest tip de iluminat poate fi completat de surse luminoase localizate sau plasate în zona lavoarului, care trebuie însa să ofere o buna reproducere a culorilor. Corpurile de iluminat localizat se vor așeza deasupra oglinzii sau pe cele două laturi ale sale. Sursele de lumină, ca și aparatele electrice prezente aici să fie protejate contra umidității. Se recomandă numai utilizarea corpurilor de iluminat închise, în care condensul și apa să nu patrundă. Întrerupatoarele se vor monta pe peretele exterior al încăperii.

Important este utilizarea dozată a iluminatului artificial, pentru crearea unei atmosfere relaxante pot folosi mai multe tipuri de iluminat pentru aceeași încapere, în dependență de funcția de activitatea desfașurată în acel spațiu în diverse momente ale zilei.

2.4.1. Tenhologii contemporane în domeniul iluminării interiorului

Un element nou cu un design special relaxează la sfașitul unei zile obositoare și crează o stare de confort și buna dispoziție. Unele corpuri de iluminat reprezintă elemente de decor inedite și pot fi realizate din diverse materiale într-o paletă bogată de culori. Se remarcă panourile luminoase, în culori și dimensiuni variate, cu un efect estetic deosebit. Pentru a se alege corpurile de iluminat potrivite se ia în calcul stilul architectural și de decor folosit dar și cum ar trebui să arate încaperea în care urmează să se amplaseze. Se stabilește un plan pentru sistemul electric înainte de a începe prelucrarea finală a pereților.

Potrivit inovațiilor noi eliminarea contradicțiilor existente în organizarea iluminatului natural devine posibilă prin utilizarea tehnologiilor inovatoare de lumină naturală Solatube Daylighting System. Datorită proprietăților tehnice, sistemele de iluminat fluorescente creează în încăperi o atmosferă de confort și reduc semnificativ costurile pentru energie, iluminat, încălzire și aer condiționat ale încaperilor în care acestea sunt instalate.

Tehnologia Solatube Daylighting System a fost dezvoltată în în anul 1993. Inițial, în scopul utilizării luminii în fibre. S-a dovedit că cu ajutorul acestei idei se poate organiza un spațiu ecologic ideal. Principalele componente ale acestui sistem de iluminare naturală sunt un element receptiv de lumină, un dispozitiv pentru transportarea luminii la o distanță cerută și un mod de dispersare a luminii. Elementul pentru primirea luminii are o formă de cupolă transparentă, situată în afara clădirii: pe acoperiș sau fațadă. Acesta concentrează chiar și cele mai mici fluxuri de lumina soarelui (directe sau reflectate) și servește ca un fel de “pîlnie optică”, care umple tubul cu lumină natural [8].

Randamentul de lumină în camera luminată se efectuează printr-un dispozitiv de împrăștiere a luminii – un difuzor, realizat din materialul polimer și are o formă rotundă sau pătrată, diverse structuri și mărimi, dar proprietatea sa principală – o abilitate de dispersare a luminii la 100% și o luminozitate perfectă.

În Europa, sunt implimentate 100 de mii de sisteme cu utilizarea tuburilor sau fibrelor găurite iar solicitarea acestora este în constantă creștere, deoarece crearea unui mediu de viață mai confortabil pentru oameni și economisirea energiei electrice în timpul zilei sunt evidente. Soluții arhitecturale tipice nu permit să ilumineze cu lumina naturală prin geamuri zonele inaccesibile. Prin intermediul sistemului de economisire a energiei electrice a devenit posibilă reducerea consumului și sarcina termică a clădirii. Intensitatea luminii este continuie pe tot parcursul zilei și nu depinde de pozitionarea clădirilor spre fiecare parte a luminii.

Sistemul de iluminat solar constituie o soluție în practica arhitecturală globală, spre exemplu proprietățile tehnice ale sistemului de iluminat solar creează în cameră o atmosferă de confort și reduc semnificativ costurile de energie pentru iluminat, încălzire și aer condiționat a clădirilor în care acestea sunt instalate.

Perioada de răscumpărare a sistemelor de iluminat solar durează de la 3 până la 5 ani. Sistemul de iluminat solar, cu o garanție de 10 ani și durata de exploatare nelimitată, se referă la elemente capitale ale structurilor și poate fi montat la orice etapă de construcție sau reconstrucție.

2.5. Cromatica în interiorul locuinței

Cromatica (coloritul) constituie un factor de ambianță fizică ce influențează productivitatea muncii și care are un rol important asupra capacității vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient și a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice și psihologice ale culorilor asupra omului [19].

Verdele este calmant și dă senzatia de odihnă. Este culoarea naturii și a speranței, dilată vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favorizează sugestia și autosugestia, dar oboseste dacă nuanțele sunt prea întunecate.

Roșul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulația sîngelui și pofta de mîncare, vasele limfatice și metabolismul. Roșul accelerează ritmul cardiac și respirația, combate frigul, dă impresia de mărire a spațiului, dă rezistență la efort psihic și fizic, creează o ambianță veselă și optimistă. Dar privitul intens și timp îndelungat a acestei culori determină oboseala care se va resimți.

Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează respirația și reduce frecvența pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare și liniștitoare care îndeamnă la calm și la reverie, la predispozitie spre concentrare și spre liniște interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate, tendința spre evocare, spațialitate, îngăduință, pace interioară, nostalgie.

Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenția, fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat și pentru funcțiile de nutriție. Oranjul este indicat în bronșite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm bronșic, rinite cronice, litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicații.

Violetul este culoarea regală prin excelentă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează producerea globulelor albe, creste tensiunea arterială și frecvența ritmului cardiac. Culorile birourilor ergonomice se aleg și în functie de coeficientul de reflexie. Astfel se recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă culori deschise, avînd un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru mașini de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej) [44].

Gama cromatică are rolul de integritate vizuală a interiorului în etapa finală a decorării sau a reînnoirii acestuia punînnd în valoare punctele forte și mascînd defectele apărute în procesul proiectării locuinței.

Concluzii la capitolul 2

Domeniul arhitectural ca știință, artă și ergonomie a spațiului, în cazul locuinței este destinat pentru satisfacerea nevoilor și aspirațiilor materiale și personale ale individului dar și colectivității umane. Peisajul și armonia este puncul de plecare în constituirea unui proiect, de a întelege modul de interacționare cu stilul și implicit relația obiect architectural – om.

O locuință trebuie să cuprindă lucrări de finisaj pentru întregul spațiu destinat, să prelucreaze suprafețele de pardosea, pereți, tavan, iar materialele necesare sunt vopselile, tapete, parchet, plăci de teracotă, etc, avînd un rol fucțional, decorativ și igienico-sanitar.

Ergonomia interiorului asigură funcționalitatea necesară oamenilor și imaginei armonioase a încăperei. Pentru ca procesele funcționale care au loc în locuință să nu fie deranjante, depind de normative precise pentru proiectarea interiorului în domiciliul și limitele de expresie artistică. Trebuie acordată o atenție sporită în asigurarea ergonomiei în noile tendințe actuale și a evoluțiilor inovatoare în domeniul de mobilier, utilaj, decorare și decorațiuni interioare.

Iluminarea atît naturală cît și cea artificială deține factorul primordial în interior, daca nu ar fi lumina nu ar fi viața, în cazul încaperilor, electricitatea este cea mai convenabilă și poate oferi vizualizări și efecte deosebite. Datorită corpurilor de iluminare inovatoare stilurile în designul interior sunt mult mai dens definite. Încorporarea obiectelor de iluminat reprezintă elemente necesare în primul rînd omului pentru a putea vizualiza spațiul, fiecare zonă a încăperii are recomandări concrete de tipuri de corpuri de iluminat.

3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI EXAMINAREA PROBLEMELOR ESTETICE A INTERIORULUI LOCUINȚEI

3.1. Definirea stilului de design în locuința proiectată

Design – cuvînt de origine engleză care înseamnă proiect, desen, schiță (de concepție).

Termenul de “design” a apărut în 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției industriale este o concepție, metodă de creație ce urmărește să asigure fiecărui produs un înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile a existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar, tehnologul șiartistul se confundau la început într-o singură persoană.

Arta, tehnica și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci doar specifice și solidare și se implică condiționat induse reciproc. Designerul știe căfuncționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență [11].

Stilul în designul intrior este un concept vast, destul de dificil și de definit. Exista mai multe tipuri de stiluri, iar ele au fost definite uneori ca tendință de largă raspîndire, cum au fost umanismul, neoclasicismul, structuralismul. Alte ori, stilurile din designul interior sunt propuse de istorie (retro, country, classic, modern, contemporan etc.), de regiune asta însemnînd unele particularităti pentru anumite țări, conform cărora putem vorbi de un stil oriental, spaniol, italian, chinezesc etc. [2].

Designul interior a apărut neoficial odată cu frescele din piramidele egiptene, cu frescele Romei și Greciei antice, continuînd pîna în secolul XIX cînd evoluția sa explozivat a determinat înlocuirea termenului clasic de decorator cu cel de designer de interior. Stilurile pot coexista, iar preocuparea instituționalizată sa întîmplat cînd arhitectura a intrat sub sfera politicului, iar alegerea stilului a devenit o optiune ideologică.

Istoria stilurilor care au stat la baza este Egiptul și Grecia antică se poate studia din lucrările lui Cornea S. "Design interior" evoluția habitatului uman este o istorie în formă concretă a design-ului cu 4.000 de ani î.e.n. Palatele erau decorate cu picturi și țesături policrome, mobilier din lemn (cedru) vopsit preferențial în culoarea albă, incrustații de pietre semiprețioase și ceramică, regăsindu-se frecvent prin imaginea-emblemă (labelor de leu, precum și silueta unor animale, unele fantastice) ce amintesc de zeitățile egiptene. În această perioadă locuințele erau decorate cu mozaicuri, lipsiți de covoare, draperii unde mobilierul a evoluat de la forme arhaice rigide la forme modelate mai suplu ce aminteau corpul uman, regăsindu-se peste ani în stilul de mobilier Empire. Tapiseriile acestui tip de mobilier erau formate din pânză, piele și blănuri.

Sec. XIII-XV după Кoвeшникoва H. tapiseriile au un aspect auster, specific al stilului gotic. În secolul XVII, perioada renascentistă interioarele sunt dotate în această perioadă cu noi forme de mobilier: dulapuri cu oglindă, biblioteci, șifoniere, fotolii, șezlonguri, măsuțe cu sertare, alături de care se află cabinetul, se completează cu obiecte de cristal și portelan, iar pereții sunt îmbrăcați în tapiserii din mătase și brocart, susținînd numeroase oglinzi, cu rol estetic dar și funcțional. În secolul XVIII iau amploare construcțiile cu mai multe niveluri, dar cu camere mai mici nu foarte înalte dar comode. Barocul triumfă în sec. XVII și continuă în sec.XVIII, mai ales în Franța, cu formele efeminate și pline de fantezie ale rococo-ului, ce se vor stinge treptat. Perioada cuprinsă între 1852 și 1870 se caracterizează printr-o împletire eclectică a stilurilor precedente, avînd ca dominanță rococo-ul. Sfîrșitul sec. XIX, începutul sec. XX se caracterizează printr-o reacție împotriva eclectismului. Pe urmele curentelor de stînga promovate în epocă, se profilează din ce în ce mai accentuat ideea unei “arte pentru toți” care să contribuie la reînoirea societății. Stilul 1900 pune accent pe valoarea ornamentală a liniei curbe și în general asimetrice, inspirată de motive florale, geometrice, dominate de linia sinuasă.

În secolul XXI conform lui Hиoла M. "Cтили интepьepа oт клаccики дo авангаpда" designul încearcă sa se elibereze de sub încorsetarea unui stil și a unei categorizări exacte, acum se poate vorbi mai mult despre tendințe în design, ce pot coexista în ciuda faptului ca la prima vedere pot parea contradictorii, ca, de exemplu, neobarocul și minimalismul. Această distincție fiind facută, se întelege mai usor faptul că o încapere nu reprezintă exponentul unui singur stil sau a unei tendințe, ci o combinație armonioasă pornind de la arhitectură și ajungînd pîna la designul interior, ce trebuie să fie cît mai profesionist realizat pentru ca rezultatul să fie impresionant, dar și unitar.

Societatea de consum impune ritmul cererii și ofertei de produse pe piață. În prezent design-ul de interior se află sub semnul globalizării. Circulația informației, varietatea materialelor de construcții și finisări, oferă nenumărate variante de decorare a interioarelor, subiectivismul gustului fiind cel care determină modul în care va fi finisat imobilul, repartiția camerelor, modul de abordare al spațiului, al alternanței plin-gol. Astăzi nu se mai spune că este un interior tipic francez, olandez sau new-york-ez, putînd regăsi interioare ce amintesc de zonele mediteraniene într-un oraș aglomerat. Astăzi se gasesc interioare în stil modern, clasic dar și minimalist cu elemente romantice sau de feng-shui etc., se creează decoruri tradiționaliste și rustice. Se pun accente pe accesorii luxoase cum ar fi: fotografii cu rame încrustate cu cristale, lustre cu iluminări diferite, suvenire din aur, dar nu lipsesc florile vii [22].

Stilul ales în interiorul proiectat este un stil deosebit în design – stilul funky. Trăsăturile distinctive ale stilului fanky – contemporan preluat din artă avînd o estetică boiem. Designul fanky este în vogă ce include arta și o mulțime de culori și textile unde accentul este pus pe o ornamentație bine definită dar spre deosebire de designul „șic ponosit”, are o imagine relativ curată cu un design clasic, modular.

„Fanky”– interior creativ predomină linii în culori luminoase, modele îndrăznete și out-of-mobilier neordinar totul crează o atmosferă personalizată ce constituie aspectele primordiale ale perimetrului proiectat. Accentele sunt binevenite (perne în culori vii, accesorii de dimensiuni mici etc.). In locuința în stil fanky este necesar: alegerea tematicii a spațiului dat, culoarea pereților va ieși în evidență (unul sau mai mulți pereți activizați) avînd repere la arta modernă, pardoseaua executată din lemn în culoari netradiționale (albastru, verde, violet), tapiserii cu formă neregulată (giometrice, stilizate etc.) cu o textură distinctivă bine pronunțată (fire pufoase, extra groase etc.) plasate în zona necesară pentru delimitarea spațiului evitînd centrarea sa, accesoriile plasate în interior au rolul de exteriorizare a gusturilor locatarilor (obiecte decorative unice etc.). Utilizarea culorilor diametral opuse a cercului spectral, texturi diverse, mobilierul eclectic, nepotrivirea se facilitează.

Caracteristicile generale ale locuinței în stilul fanky – contemporan este reprezentat din amestecul diverselor stiluri de exemplu produselor de marcă de la mijlocul secolului, elemente de bucătărie modernă pînă la pereții colorați în culori aprinse unde decorul modern evită interioarele coordonate utilizate în trecut. Diversitatea textilelor și accesoriilor cît și obiectelor de interior formează integritatea interiorului unic reflectînd personalizarea.

Funcția de bază este funcționalitatea. Tipurile acestui stil le constituie arta pereților pictați decorați cu postere avînd tematică diversă sau o alternativă ex: tonarea unui perete într-o culoare aprinsă reprezintă unele dintre tipurile ce definesc acest stil din care face parte și includerea stilului retro sau vintage, lămpile și covoarele „ Shaggy” etc.

Efectele sunt obținute în urma colectării și căutărilor privind formele ce vor fi regăsite în accesorii (perne, covorașe etc.) iar detaliile conferă interiorului „o viață nouă” și exprimă stilul sau unic. Pardoseaua este executată în culori luminoase sau închise (saturate), realizată din pal melaminat sau lemn, se preferă covorașele și carpetele înflorate sau cu dungi, realizate din materiale de calitate, eventual din lînă avînd la bază forme netradiționale. Eventualele covorașe sunt utilizate în special ca accent.

Camerele sunt decorate prin aranjamente florale așezate în vase decorative simple cu forme ciudate, ghivece cu arbuști, bambus, palmieri și flori de apartament cu aspect mai deosebit. Tablourile sunt așezate asimetric, și în grup astfel încît să pară că realizează împreună un tot întreg.

Țesăturile. Se utilizează într-o varietate largă de țesături pentru draperii (catifea) perne și lengerie de pat unde sunt răspîndite dungile amestecate, bulinele, forme geometrice [43].

3.2. Componentele de bază a locuinței cu două nivele

Autorul lucrării de față a avut tendința de a proiecta designul interior al unei locuințe în doua nivele (familie tinără fără copii) amplasată în mediul rural. Locuința proiectată are 300m² suprafață care cuprinde primul nivel: antreul, bucătărie, sufragerie, blocul sanitar, camera comuna, camera pentru flori; nivelul doi: două dormitoare, sala de sport, camera pentru birou, blocul sanitar, depozit.

Luînd în considerație suprafețele de lucru cît și vîrsta locuitorilor, autorul s-a axat pe sursele, normativele și standardele în vigoare: CHиП 2.08.01-89 "Жилыe здания", ГOCT 30494-96 "Здания жилыe и oбщecтвeнныe" realizarea a câtorva etape importante în amenajarea locuinței cum ar fi: culori și materiale utilizate în interior, localizarea eficientă a mobilierului și surselor de iluminat, zonarea adecvată a spațiului, soluționarea problemelor legate de stil, alegerea obiectelor de decor și utilizarea acestora în interior, dar și influența acestora asupra imaginii vizuale și psihologice.

În cadrul proiectului dat autorul și-a propus o serie de probleme care vor fi soluționate și asupra cărora se va lucra intens pentru a obține un interior inedit care va satisfice mai multe cerințe de genul: zonarea interiorului conform celor mai moderne tendințe în design interior; decorarea amănunțită a fiecarei zone; executarea a mai multor modele decorative, suplimentare; metode de rezolvare a stilisticii; combinarea în interior a detaliilor decorative cu gama coloristică corespunzătoare stilului ales; utilizarea unei game de culori corespunzătoare celor mai înalte cerințe; alegerea selectivă a mai multor materiale de finisare utilizate în interior pentru finisarea diverselor suprafețe; selectarea elementelor cu caracter decorativ; utilizarea celor mai noi tehnologii de amenajare interioară; amenajarea spațiului conform cerințelor ergonomice; utilizarea diverselor instalații sanitare.

Componentele casei se clasifică conform NCM F.03.02-99 în încăperi și funcției pe care o deține:

Primul nivel începe din antreul – reprezintă spațiul în care de obicei sunt amenajate garderoba care nu reprezintă altceva decât o zonă de acomodare și relaxare, aceasta constituie un spațiu deschis cu camera de zi, bucătăria și sufrageria avînd o suprafață de 123m².

Camera de zi reprezintă un spațiu central al primului nivel, aceasta este un spațiu comun cu antreul, bucătăria și sufrageria. În acestă cameră este folosită mobila execuatata la comandă, masuța de cafea completează setul de canapea. Este instalată un stelaj pe care este preconizată o plasmă, obiect nelipsit în această încăpere. Pe perete este instalată o colecție formată din trei chitare. Nu lipsesc plantele vii de interior care de altfel sunt prezente în întrega locuință, în camera de zi sunt preconizate două stilaje gaurite în care se încorporează vasele cu flori. Draperiile înfrumusețează dar nu încarcă interiorul, sunt din stofe naturală și au culori calme și luminoase.

Bucătăria la rîndul său reprezintă o zonă importantă dintr-o locuinta, în care este preparată mâncarea, și care este încorporată cu alimente, diferite tacîmuri și farfurii. Acest spațiu dispune de diferite instalații sanitare și de diverse aparate electrocasnice la fel face parte din spațiul zona open-space asigură comoditate și funcționalitate. Mobilierul din bucatărie este obținut la comandă, conform stilului funky.

Sufrageria reprezintă o încăpere special mobilată și amenajată în care se servește masa. Masa și scaunele din sufragerie au forme neobișnuite, culori calde. Este instalată pe tavan lustră suspendată în forma de cercuri rotunde care redă iluminare calmă necesara acestei zone.

Blocul sanitar reprezintă o încăpere care este destinată igienei personale zilnice. Camera de baie de la nivelul întîi a locuinței are 8m² ea este amenajată în mod funcțional și estetic, în acest spațiu sa amplasat cada de baie și nu lipsește veceul, ca materiale de finisaj sa folosit teracotă pe pardosea și pereți. Obiectele sanitare sunt din porțelan de culoare albă, nu lipsește oglinda amplasată din punctul de vedere estetic.

Camera pentru flori este dotată cu rafturi și dulapuri pentru păstrarea uneltelor de îngrijire a florilor.

Scările ce duc spre al doilea nivel au 3,20 metri înălțime, sunt confecționate la comandă, sunt din lemn natural și sunt de nuanță de bej. Balustrada are înaltime de , iar înălțimea unei trepte are 15 cm. Scările au un aspect deosebit și sunt folosite elemente metalice (nichel), asigurînd urcatul pe trepte cît mai accesibil.

Încăperile amplasate la nivelul doi al casei de locuit sunt: biroul, două dormitoare, bloc sanitar, sală de sport.

Biroul reprezintă spațiul dintr-o locuință utilizat pentru exercitarea unei profesiuni, cabinetul personal al unei persoane ce îndeplinește o munca de răspundere. Biroul cu o suprafață de 23m² este un spațiu puțin retras, asigurat cu mobilierul necesar, acesta constă în mobilier solid, cu multe rafturi cu cărți, accesorizată cu lampă de birou avînd rolul de iluminare, este prezent pe perete un element artistic. Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar uzuale sunt: lemnul, plasticul și metalul. În opinia multor specialiști, cea mai importantă piesă de mobilier în birouri este scaunul.

Deși pentru mulți poate să pară o problemă lipsită de importantă, chiar hilară, alegerea scaunului pentru locul de muncă a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat și studiat de specialiștii în ergonomie.

Dormitorul reprezintă o încăpere amenajată cu mobilă adecvată cerințelor ergonomice și funcționale, utilizată pentru odihnă și relaxare atât în timpul zilei, dar și în special în timpul nopții. Un dormitor are 27m², prevazut cu un dulap pentru zona tv, o masă pentru machiaj. Un alt dormitor are o suprafață de 20m², dotat cu mobilier stilat executat la comandă, este caracterizat prin linii drepte, rafturi pentru depozitarea diferitor lucruri personale și un dulap pentru zona tv. Pentru o proiectare mai eficientă se va consulta Зeлник M. "Ocнoвы эpгoнoмики. Чeлoвeк, пpocтpанcтвo, интepьep. Cпpавoчник пo пpoeктным нopмам".

Blocul sanitar la al doilea nivel constituie 6m², această incăpere este a doua zonă sanitară din locuință conform cerințelor unei locuințe cu suprafață mai mare de 100m². Această zonă reprezintă o cabină de duș și veceu, combinînd funcționalitatea și esteticul, aici sunt utilizate aceleași materiale ca și la primul nivel: teracotă decorativă aplicată pe pereți și pardosea. La proiectarea acestuia se va consulta CHиП II-69-78 „Cтpoитeльныe нopмы и пpавила. Hopмы пpoeктиpoвания”, CHиП -12-77 „Protecția împotriva zgomotului”.

Sala de sport are o suprafață de 20m². Ea este dotată cu o bandă de alergat de tip magnetic Trends TS1701F cu un design ergonomic modern, deține un display care scanează automat timpul total, viteza, distanța, calorii, puls, a fost achiziționată la un preț de 8.000 de lei; bicicleta magnetică care are un design elegant, ideal pentru tonifierea mușchilor, bicicleta dispune de un display care scanează timpul, distanța parcursă, caloriile consumate, scaun reglabil, mînere ajustabile, pedale echilibrate pentru un start mai ușor; bancă multifuncțională pentru uz casnic, pentru toate regimurile de exerciții fizice, combinate orizontal pentru studiul calitativ al mușchilor pectorali, dotată cu dispozitiv pentru antrenarea mușchilor de la picioare (flexie-extensie), în poziția așezat și culcat, a fost procurat la prețul de 4000 lei.

Cele două balcoane (la dormitor 20m² și sala de sport 2,5m²) sunt lipsite de mobilier, au pereții vopsiți și pardosea de teracotă.

Enumerarea componentelor de bază a locuintei sunt strict necesare la proiectarea unei case de locuit ele corespund necesităților și nu în ultimul rînd bugetului beneficiarului la cerințele sale.

3.3. Percepția și soluționarea gamei cromatice în interior

Culoarea este totalitatea de lumină de diferite frecvențe, pe care le reflectă corpurile și care creează asupra retinei o impresie specifică. Termenul culoare are două sensuri: culoare-lumină (efectul înregistrat pe retină ca rezultat de dispersare a luminii) și culoare-substanță (materia, care are calitatea de a fi pigmentară) [17].

Caracteristica psiho-fiziologică și semnificația culorilor, orice culoare are potențial emoțional, care poate trezi anumite sentimente, gînduri, reacții (poate bucura, întrista, calma, relaxa, îmbărbăta).

Galben – semnifică lumină, măreția, inteligența, invidia, gelozia. Stimulează gîndirea creativă, ridică tonusul vital, stimulează organul vizual, ajută sistemul nervos, stimulează metabolismul, predispune spre comunicabilitate.

Oranj – simbolizează căldura, energia, bucuria, întețește pulsul și accelerează circulația sîngelui, favorizează metabolismul și digestia, creează sentimentul de îndestulare.

Roșul – simbolul pericolului și interdicției, dragostei, focului, luptei, puterii, pasiunii. Este cea mai activă culoare, caldă și enervantă, sporește încordarea mușchilor, mărește tensiunea arterială, creste intensitatea respirației. Micșorează iluzoric suprafața, colorată cu această culoare, în suprafețe mari fără zone neutre influențează negativ.

Verde – simbolizează lumea vegetală, liniștea, odihna, tinerețea, speranța. Este liniștit și blînd, scade tensiunea arterială, scoate durerea, relaxează, influențează ca calmant.

Albastru – semnifică puritatea spirituală, delicatețe, se asociază cu cerul, apa, aerul. Este cea mai liniștită culoare. Creează stări de liniște și relaxare.

Violet – semnifică tristețe, durere, sinceritate. Este culoarea concentrării interioare. În tonuri deschise produce impresii plăcute, influențează pozitiv asupra sistemului cardiovascular și a plămânilor. În tonuri închise produce impresii neplăcute.

Alb – simbolul purității, cea mai ușoară culoare, culoarea deschiderei totale, acceptarea lumii reale. În combinații cu alte culori dă tonuri de culori distincte.

Negrul – semnifică eleganța, se folosește pentru crearea contrastelor. În proporții mari poate crea stări apăsătoare, sumbre. Pe un fondal negru culorile spectrului par mai intense și mai deschise [16].

Culorile și rolul lor în amenajarea interioară. Cu ajutorul culorilor se poate marca un centru de interes, se poate exprima masivitatea sau ușurința unor elemente, intimitatea. Este important alegerea nuanței potrivite pentru a obține efectul dorit. Reguli în alegerea culorilor: respectarea dorinței persoanei, reeșind din caracteristicile stilului; să nu se exagereze cu culorile ce e mult nu e bun, limitarea la combinații simple, aerisite, de bun gust; armonia nuanțelor în întreg spațiu și potrivirea tuturor obiectelor între ele (mobilier, decorațiuni electrocasnice); influența culorilor asupra psihicului uman.

Gama de culori în interior. O camera poate fi descrisă în funcție de culoarea dominantă, de obicei, culoarea de baza este aplicată pe suprafețele mari: pereți, pardoseală sau mobilă, iar nuanțele corespunzatoare sunt regăsite în tapițeria canapelelor, perdele, obiecte decorative, covoare [30].

Tonurile se referă la mai luminoase sau mai întunecate ale aceleiași culori. Dacă se folosesc doua culori diferite, e indicat ca nuanțele lor să aiba aceeași valoare, același ton, pentru obținerea echilibrului cromatic. Nuanțele contrastante, puternice, sunt de regulă folosite pe suprafețe mici. Culoarea poate avea un efect vizual asupra dimensiunilor unei încăperi: o culoare închisă și rece poate da senzația de micșorare a spațiului, în timp ce o culoare deschisă și caldă marește spatial.

Nu se poate vorbi despre culoare fără lumină. Isaac Newton, om de știință englez (sec. XVII), a demonstrat, că lumina soarelui se descompune în șapte culori principale. Dacă raza solară, care pătrunde prin orificiul unui ecran, întâlnește în cale o prismă de cristal, imaginea ei se va refracta, descompunînd această rază în cele șapte culori ale spectrului solar. Cele șapte culori ale spectrului sunt următoarele: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Ele (culorile) nu sunt delimitate precis, alcătuind banda spectrului solar, prin care se poate observa cum culorile difuză din una în cealaltă. Curcubeul este un fenomen natural, în care se poate observa descompunerea luminii solare, confirmînd experiența lui I. Newton [17].

Tavanul colorat într-o nuanță mai deschisă decît cea a pereților pare mai înalt, dar poate avea chiar nuanța pereților, caz în care tavanul este întunecat încăperea vizual se micsorează. O suprafață poate fi colorat folosind o nuanță mai puternică pentru a atrage privirea și a pune în evidență diferite obiecte.

Anumite combinații de culori se potrivesc unor oameni iar altele sunt potrivite pentru alții. Un lucru trebuie știut, persoanele percep diferit culorile. În general răspund la culori în același fel, dar efectele nu vor fi la fel la fiecare persoană. Spre exeplu, o culoare iți poate trezi inconstient anumite amintiri sau senzații, acest lucru poate să se întîmple și cu o altă persoană dar senzațiile și amintirile să fie diferite. Un alt exemplu ar fi culoarea neagră, care mulți o asociază cu doliu, sau cu ceva trist, pe cînd poate altora le place și se simt bine înconjurați de ea. Folosirea psihologiei culorilor în amenajările interioare nu garantează că fiecare persoană din casă va vedea și se va simți exact așa cum veți dori.

De exemplu, pentru o persoană liniștită, echilibrată care vrea să aibă o amenajare relaxantă care să mențină eleganța poate alege nuanțe de bej și crem pentru amenajare, acompaniate de un accent puternic. Pentru amenajări glamour argintiul este în vogă, lîngă movuri, vișiniu sau indigo. Combinația alb-negru-roșu este una ce nu se va demoda niciodată. Pentru amenajări tinerești, fresh este placută alegerea de nuanțe de verde smarald, verde crud în contraste putenice, combinate cu movuri sau lila. Combinațiile ce au în centru nuanțe de orange sunt vesele și optimiste. Auriul degajă opulență și lux, merită folosit în cantități controlate în amenajări elegante. Însă exagerarile duc la apariția kitchului.

Pentru realizarea proiectului locuinței cu două nivele, gama colosistică este dictată de stilul funky, paleta coloristică în toată locuința este una variată, dominante sunt nuanțele de roz purpuriu, mov, lavanda, turcuaz.

Mov. Efectele psihologice ale culorii mov crează un ambient luxos și scump casei. Dacă are o nuanță mai albăstruie ea poate fi senină și calmantă și dă un aer misterios. Nuanțele mai roșiatice atrag mai mult atenția și domină camera. Culoarea mov are o lungă reputație de culoare a regalității și a puterii.

Rozul purpuriu. Institutul Culorii Pantone, autoritatea mondială în materie de culoare, a ales, din cele 10 nuanțe principale ale paletei anului 2014, nuanța Orhidee Radiantă, care va dicta tendințele cromatice în materie de design vestimentar, design interior, decorațiuni și accesorii în anul care abia a început.

Rozul purpuriu – o culoare vibrantă, placută și radiantă, asa cum îi spune și numele a fost obținută din combinația nuanțelor de mov, fuchsia și mai multor tonuri de roz și poate fi folosită mai ales în calitate de accent cromatic în designul interior.

Turcoazul este o culoare sofisticată la confluența dintre albastru și verde. În natură ea este specifică pietrei semiprețioase al cărei nume îl poartă dar și peisajelor marine luxuriante. Un albastru regal sau azur transmite bogăție și chiar superioritate de aceea turcoazul este o culoare prețioasă, specială, sofisticată. Nuanțele deschise de albastru precum turcoazul sunt asociate cu sănătatea, vindecarea, liniștea, ințelegerea și finețea.

Turcoazul poate fi folosit pentru țesături, elemente decorative și accente cromatice menite să aducă stil și rafinament unui interior. Poate fi combinat cu tonuri de albastru, poate însoți nuanțe mai deschise de oranj sau galben, și se potrivește de minune cu sidefurile și alburile reci.

Culoarea lavandei este o culoare deosebită, cu rafinament. Aceasta este compusă din culori precum roz somon și galben intens pîna la gri ardezie sau verde vibrant. Această culoare calmează, linișteș-te și redă o comoditate spirituală.

Trebuie efectuată cu grijă selectarea dar și combinarea culorilor în design interior, deoarece nuanțele puternice pot încărca vizual încăperea într-un anumit sector din casa de locuit. Se optează pentru mobilier sau accesorii în culori neutre, în special alb, crem sau ivoire. Alte combinații superbe cu rozul purpuriu pot include, de asemenea, turcoazul, verdele olive, albastrul pal și diverse nuanțe de galben deschis totul depinde de poziționare, iluminare și perimetrul proiectat.

3.4. Mobilierul și caracteristicile acestuia

Mobila a apărut în istorie din multe și diverse motive. Evident cel mai important este funcționalitatea. Scaunele au fost inventate pentru a se așeza pe ele, mesele pentru a putea așeza obiecte, dulapuri și cufere pentru a depozita obiecte. Istoricii consideră că, de asemenea, mobila juca un rol foarte important în indicarea statutului social. De multe ori confortul a fost lăsat la o parte în fața formei și frumuseții. Doar în ultimul secol tehnologia a reușit să aibă un impact major asupra tehnicilor de producere a mobilierului și asupra materialelor întrebuințate. Diversitatea și posibilitățile de creație au crescut enorm. Modern, clasic și rustic sunt termenii favoriți și cel mai adesea întrebuințați. Totuși, exista multe stiluri de mobilier, este greu stabilirea unei cifre exacte, și totul devine mult mai complicat studiind istoricul și evoluția acestuia. Începând cu antichitatea, pîna în zilele noastre, se pot defini peste 30 de stiluri distincte în conceperea mobilierului. Gotic, baroc, colonial, Ludovic al XV-neoclasic, eclectic, art nouveau – sunt doar o însușire arbitrară.

Locuința este de cele mai multe ori o reflexție a felului nostru de a fi, a modului nostru de viață. Ea, ca și îmbrăcămintea, poate transmite emoțiile și starea de spirit a locatarului.

Mobilierul servește drept un accent sau fundal pe care să se remarce accesoriile delicate, poate fi funcțional și estetic, ambele aspecte fiind primordiale. Este bine ca un spațiu să fie frumos, plăcut vizual, să existe o armonie între forme și culori.

Esențial este faptul amenajării funcționale a mobilierului, ergonomia acestuia și amplasarea de așa natură încît să ofere confort și utilitate maximă spațiului proiectat. Altfel, fără fluxuri de circulație aerate, fără compartimentări potrivite, forțînd poziții incomode, stresul utilizatorului va crește, nefuncționalitatea va fi obositoare, evident afectînd bunăstarea locatarului. Pot apărea diferențe majore în conceperea obiectelor de mobilier în funcție de destinația lor. Mobila de casă este axată pe frumusețe, caldură și confort, pe cînd în designul celei de birou accentul cade pe utilitate și ergonomie.

Dezvoltarea tehnologică a permis introducerea în ultimii ani a multor materiale și accesorii originale în producția de mobilier. Se pot monta și folii metalice, se poate prelucra și în forme curbe, chiar și sticlă curbată. Mobilierul se poate crea în întregime la comandă, după dimensiunile casei dar și dupa nevoile utilizatorului. Există culori și accesorii de bună calitate și o execuție impecabilă.

Mobilierul este unul dintre cele mai importante aspecte ale unei amenajări interioare reușite. Alegerea lui va influența întreaga ambianță și, implicit, starea de spirit a utilizatorului. În consecință, alegerea trebuie sa aibă în vedere atât aspectul estetic, cît și pe cel funcțional și să se urmarească îmbinarea utilului cu plăcutul într-un mod optim.

Zona de zi a unei locuințe, un spațiu deschis, nu neaparat de dimensiuni generoase, unde trecerea de la bucătărie, spre zona de dining și zona de relaxare se face în mod natural. Bucătăria open space poate fi obținută în spații mici, cu respectarea necesităților proprietăților. Spatiu alocat pentru bucătărie și loc de luat masa, în materie de mobilier are soluția ca cele două să formeze o unitate.

Criteriul estetic este la fel de important ca și cel funcțional. În general bucătăria open space se regăsește în amenajările contemporane.

Amenajări interioare în vogă țin de construirea unei zone comune, atît pentru luat masa, cît și pentru relaxare, asa numită bucătărie open space. Zona 1 sun proiectate două dulapuri cu menirea de depozitare a lucruilor personale, procurate de la firma de mobilier VOG INTERIORS, care sunt situate în antreu și au dimensiunile cel de la peretele din drepta 2400/1900/600/2000, cel care se afla pe peretele stîng este dotat cu polițe pentru pastrarea lucrurilor și accesoriilor ocupă peretele în intergime în lungime cu dimensiunile 4600/300/200. Zona 2 și 12 mobila destinată acestor zone este procurată de la compania Favorit Decor SRL care are la bază producerea mobilei după standartele europene și legislația RM, materie primă s-a folosit cea importată din Europa (România, Austria, Germania și Ucraina), PAL melaminat mat și MDF vopsit, cabina de duș avînd dimensiunile de 1500/1500/2000, cada de baie este executată la comandă are dimensiunile 2400/2000/600, mobilierul pentru baie are dimensiunile 1600/500/900 și 1700/500/900, wc pentru ambele cazuri 700/400/800. În Zona 5 a locuinței în cadrul bucătăriei este încorporată o masa de bar efectuată la comandă de către firma Ierusalim STONE din marmură de culoare bej, dimeniunile 1500/500. Zona 4 este centrată o masă cu dimensiunile 1600/900/750 realizata de către firma VOG INTERIORS în completație cu 6 scaune, pentru servit masa. Pe peretele din față se află un stilaj încorporat în perete cu vinuri cu parametrii 3600/250/3200, efectuat din lemn natural de culoare cafeniu – închis, pentru a menține temperatura constanta necesară pentru vin. Zona 7 s-a efectuat la comndă un dulap de colț pentru depozitarea lucrurilor personale necesar pentru orice tip de dormitor fiind completat estetic de un dulap pentru zona tv, efectuat de firma TANDEM cu dimeniunile 3000/1400/600/2000, culoarea din colectia 1665. Zona 11 este amenajată cu un dulap executat pentru cărți și tv de către VOG INTERIORS din lemn natural de culoare cafeniu – închis, de dimensiunile 4600/300/200.

Mobilierul funky poate fi descris ca fiind unul calitativ, care face starea de bine, designerul este preocupat de a da mobilierului o suprafață corect finisată și în al doilea rînd de a prelucra produsul în așa fel încat îmbinările să fie perfecte.

Mobila fanky mobilier moștenit contemporan în modele variate și gamă cromatică vie, variată (fuchsia, mov, lavanda, turcuaza s.a) sunt raspîndite dungile, motivele florale, flower-power.

3.5. Decorarea locuinței cu elemente, accente

Pentru o atmosferă reușită se impune amenajări interioare prin abordarea de soluții moderne și calitative, elementele de finisaj sunt importante. La ora actuală există pe piață numeroase idei de pus în practică, iar printre recomandări se numără vopselele decorative, materialele textile, tapetul lavabil, fototapetul și stickerele, dar și finisajele naturale.

Vopselele decorative (descrie in ce zona si de care… culoarea, producatorul ) pentru efecte spectaculoase trebuie să fie de calitate foarte înaltă iar, față de o lavabilă simplă, se recomandă ca aplicarea să se facă de către o persoană cu training, totul contînd în rezultatul final, de la suport pînă la tehnica de aplicare. Există numeroase propuneri, de la cele simple până la modele extrem complicate. Ca mod de aplicare se pot folosi atît la interior, cît și la exterior, se pot da în mai multe tonuri de culoare. Pentru interior sunt mai multe variante de produse colorate în masă, putându-se da doar tonurile de culoare. Toate vopselele decorative de interior pot fi lăcuite, se pot aplica inclusiv în băi și bucătării, de asemenea pot fi patinate. Vopseaua decoratvă este ideală pentru crearea unui aspect uniform, spre deosebire de tapet, care are îmbinările vizibile si poate fi aplicată atât în spațiile rezidențiale, cât și în cele comerciale [31].

Materiale naturale de finisare eco sunt la îndemina oricui, principalul lucru este să se renunțe la materiale sintetice, se folosesc plăci sau parchet din lemn, piatră etc. Pe lângă aceasta, se optează pentru mochetă de iarba proaspătă în salon sau covorul-rogojină (chiar dacă artificial, însă foarte similar cu cel natural). În bucătărie, foaierul și baia se aplica placile de ceramică sau marmură. Pentru stilul funky se potrivește perfect parchetul compozițional de culori diferite combinate cu gust. Zona 1 în completație cu zona 5, s-a folosit pentru parodosea mramură din colectia 05689 a firmei Jerusalim Stone, dimensiunie 400/400 pe o suprafață de 35 m², la prețul de 100 euro m². Zona 2 s-a utilizat faianță din Colecția Cezar, firma Bauconstruct, decor 4589 combinat cu 4596, 8 m². Zona 3 s-a utilizat parchet din Colecția Retro (Krono Original), firma Bauconstruct, decor 709 pe o suprafață de 32m². Zona 4 s-a utilizat parchet din Colecția Vallentino (Krono Original), firma Bauconstruct, decor 8258 pe o suprafață de 27 m². Zona 8 parchet Sublime (Krono Original), firma Bauconstruct, decor 8521, 20 m².

Ușile din lemn, furnirul este același lemn, se pot vopsi cu lac. Grilajele sunt folosite din oțel inoxidabil (care este, de asemenea, un material ecologic) sau lemn. Același lucru este valabil și pentru balustrade. În zona 2, 12 ușile este confecționate din lemn, au dimensiunile 700/2100. Zonele 7, 8, 10, 11 ușile sunt confecționate din lemn cu dimeniunile 800/1200. Toate ușile de interior a locuinței sunt executate la comandă de firma SRL Tesand, din colecția TS-01Stejar auriu.

Elemente textile, draperiile viu colorate sunt din țesatură naturală de bumbac și in, cornișele sunt din metal, la fel din metal sunt bateriile, robinetul de la chiuvetă, perne de bumbac, abajur țesut din fire natural etc. Sunt folosite lămpi de diferite dimensiuni, în forme rotunde cu picior subțire mai mic și mai înalt. Toate acestea subliniază stilul și contribuie la crearea anturajului dorit [49]. Zona 3 și 4 draperiile sunt comandate la firma INTERIA din colecția LINO SHEERS, decor 05689. Zona 5 colecția AMARA, firma INTERIA, decor 05688. Zona 10 colecția ISIS, firma INTERIA, decor 05687.

Elemente de decor în interiorul proiectat. Pe lîngă competenta utilă, pentru a obține efecte surprinzătoare ale design-ului interior, trebuie folosite materiale de calitate durabile în timp, ergonomice și estetice. În interiorul locuinței proiectate s-au folosit în cea mai mare parte materiale naturale cît la amenajarea camerelor atît și la decorare.

În zona 3 pe pertele stîng sa folosit ca element de decor 3 ghitare ce ocupa perimetrul de 2 m² din suprafața interiorului, scara interioara servind drept suport de sprigin dar si element de decorare.

Fiindcă camera de zi este locul unde familia petrece timpul liber, sa acordat o atenție sporită la amenajare, plantele vii în locuință pe lîngă faptul ca sunt caracteristice stilului funky sunt elemente de decor încîntătoare care oferă camerei o imagine “verde”, florile abundă în vazoane decorative ce crează mereu un spațiu proaspăt.

În camera de zi predomină “cyclamenul” ca plantă decorativă deoarece aceste specii de plante cresc bine în zonele luminoase ale locuinței. Cele mai multe specii nu au mai mult de 10-15cm ceia ce le face bune candidate pentru ghiveciuri și recipiente. Se înfățișează ca o tufă cu frunze verzi-albicioase, cu tuberculi de nuanțe albe și roșie. Pe dulapul zonei tv se agață o specie de plantă care redă o atmosferă exotică încăperei “liana cu flori de flacără” este o plantă perenă cu creștere verticală și port de liană, se cațără pe suporși și tutori, ajutîndu-se de cărceii cu care se termină frunzele verzi strălucitoare, de cca 7-8cm lungime și formă lanceolată. Foarte cautată pentru aspectul exotic și extrem de decorativ al florilor sale mari, petale întoarse către exterior, adesea răsucite, de culoare roșu intens și marginile puternic ondulate de culoare galbenă. Are o creștere de success în zonele luminoase ale încăperei.

În locuința predomină plante din specia bonsai este un arbore modificat genetic astfel încat sa rămînă pitic, nu este hrănit cu porțiuni magice ce îi limitează cresterea, nu este supus la nici un tratament crud. Este doar un copăcel normal ce este îngrijit și tuns în mod regulat. Dacă are suficientă apă, lumină și aer, un bonsai poate supraviețui cel puțin la fel de mult ca unul din natură din aceeași specie. În traducerea sa literală, termenul japonez bonsai semnifică arbore într-un vas. Însă de-a lungul secolelor, a căpătat un conținut mult mai bogat.

Bonsaii au nevoie de multă lumină naturală deaceia în locuință sunt poziționați în încăperile cele mai luminoase, aproape de fereastră, pentru a lasa razele soarelui să ajungă pînă la el. Este important ca aceștia să stea în bătaia luminii soarelui circa 5 ore pe zi deoarece bonsaii vor creste mai frumos și vor fi mai sănătoși. Ei iși iau o parte din hrană din razele soarelui. Lipsa soarelui poate duce la dezvoltarea unor probleme de slabiciune a frunzelor și chiar la pierderea plantei.

Pentru locuință au fost alese specii de flori adaptate să crească la lumină, pentru ca însăși locuința este dotată cu geamuri multe de diferite dimeniuni. O altă specie predominantă în locuință este “ficusul benjamina” acesta este un arbust sau chiar arbore mic și stufos, cu creștere rapidă, extrem de decorativ și elegant datorită frunzișului său. Formează ramuri dese, elasice, cu creștere arcuită sau chiar pendentă. Frunzele sunt mici (6-8cm), ușor ondulate și ascuțite la vîrf, cu aspect pielos și pot avea diferite nuanțe de verde, pornind de la verde-gălbui (foarte deschis) pînă la verde intens și chiar verde închis, sau pot fi panasate cu alb, crem sau auriu.

Feriga, planta prezentă în dormitor, aceasta în mod natural se întilnește în pădurile tropicale și subtropicale. Feriga este o plantă puțin pretențioasă, adaptabilă și rezistentă, reprezintă frunze lungi și translucide acestea cresc pînă la 60cm și mai mult, colorate verde deschis, arcuite, cu margini puțin dințate.

Descrie tablourile, oglinda…… din fiecare zona culoarea parametrii……….

Concluzii la capitolul 3

Lucrul asupra proiectului dat, amenajarea interioară a unei locuințe preconizată pentru o familie tînără, prevede crearea unui ambiant nou cu viziuni moderne capabil s-ă satisfacă toate cerințele locuitorilor oferindu-le în același timp un aspect vizual deosebit creat pe baza a mai multor principii ergonomice și estetice.

Rolul de bază pe care îl are acest proiect de design este de a atrage și capta atenția, de a oferi o stare de confort și liniște sufletească optînd pentru menținerea unui climat psihologic favorabil al utilizatorilor. Amenajarea corespunzătoare a spațiului deține un rol major atît la crearea unei impresii generale pozitive cît și a unei imagini de bun augur.

Varietatea stilurilor de design interior permite îndeplinirea oricărei viziune a locuințelor, alegerea stilului potrivit conteză iar de aici pornește punerea în practică a tuturor elementelor: gama cromatică, mobilierul, iluminarea, accesoriile dar și decorul pereților, pardoselei, tavanului, obiectele sanitare etc.

De asemenea o ergonomie corectă readuce o notă de profesionalism, calitate, rafinament și frumusețe pentru locuitori.

Pentru decorarea încăperilor, se alege stilul reeșind din dorințele beneficiarilor, mobilierul corespunzător, dar realizat din materiale calitative și neaparat să fie comod și funcțional, sau efectuat la comandă cu indicații prealabile. Interiorul trebuie să formeze o contopire armonioasă între mobilier, decor și obiectele de uz casnic. Recomandat este ca elemente de decor să imite forme personalizate. Locuința trebuie amenajată astfel încît fiecare membru indiferent de vîrstă să se simtă confortabil.

CONCLUZII FINALE

Conceptele prezentate, bazate pe o amplă documentare privind istoria și dezvoltarea locuinței urbane, stilurilor abordate în design interior, atît și stilurilor de mobilier, vin pentru a răspunde cerințelor  oamenilor  privind gradul de confort, aspectul estetic, funcționalitatea.

Locuința reprezintă mai întîi de toate icoana sufletui pe care fiecare din noi o poartă mereu unde nu ar pleca, de aceea e foarte important ca de fiecare dată cînd ne aducem aminte de ea să ne reapară zîmbetul pe buze și dorința în suflet de a ne întoarce înnapoi acolo unde ne așteaptă cuminți amintirile și oamenii dragi și apropiați sufletului.

Pentru proiectarea casei de locuit autorul a utilizat diverse suporturi metodologice determinate de cercetările deja existente, drept bază servind metoda sistematico-structurală unde au fost relevate particularități pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp.

Pentru finalizarea cu succes a acestei lucrări au fost parcurse toate punctele stabilite, consultînd diferite cărți, reviste, documente și normative, și multă altă lectură de specialitate necesară.

Autorul și-a propus spre soluționare o serie de probleme care vizează obținerea unui interior complex: studiu și tendințele moderne în design interior; crearea de modele suplimentare, decorative; rezolvarea pardoselei și tavanului; selectarea materialelor de finisare pentru pereți, pardoseli, tavane; selectarea paletei de culori; soluționare stilistică; crearea spațiului funcțional și ergonomic; decorarea ferestrelor; selectarea de textile; combinație de textile și culoare; selectarea de instalații sanitare; dezvoltare de design interior; tehnologii noi în interior.

Drept rezultat, a unei analize îndelungate, de cercetare și căutare, autorul a încercat să propună interiorul unei locuințe care exprimă funcționalitate, confort, modernizare și ergonomie.

Avînd la dispoziție numeroase materialele necesare și multă perseverență autorul a decurs la aplicarea cunoștințelor sale în lucrarea practică.

Pentru realizarea lucrării date sa ținut cont de planul arhitectural propus, de trăsăturile și caracteristicile specifice stilului propus, de tendințele din domeniu, tehnologiile moderne etc.

Astfel, după o lungă analiză, de cercetare și căutare, autorul a încercat să propună interiorul unei locuințe care denotă funcționalitate, contemporaneitate, confort și ergonomie.

BIBLIOGARFIE

1. Alexander, David C.; Rabourn Randall A., Applied Ergonomics. London: Taylor & Francis, 2001, 390p.

2. Andries A. M. Desen și arhitectură. București: Vellant, 2009. 96p.

3. Bianchi C. Calitatea sistemelor de iluminat interior, Revista Electricianul nr.5, 2001, 48p.

4. Bianchi C. Concepția modernă a sistemelor de iluminat interior, București: Aquila, 2001, 52p.

5. BNRM. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. accesibil pe: http://www.bnrm.md (acesat 12.02-28.05.2014).

6. Cismaru I. Cismaru M. Fabricarea mobilei de artă. Brașov: Universitatea Transilvania, 1991. 76p.

7. Comșa Emil. Contrucții Civile. Institutul Politehnic Cluj Napoca: Facultatea de construcții, 2003. 160p.

8. Cornea S. Design interior. Bacău, 2008. 46p.

9. Constantin Paul, Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate modern, ed. Științifică și Enciclopedică, 1977, 89p.

10. Dan Margareta, Salvanu Virgil. Istoria Arhitecturii. Bucuresti: Tehnica, 2002.143p.

11. Florea.E. Teoria artei plastic. Chișinău: Epigraf, 2011. 53p.

12. Horsia H. Spații, forme, culori în arta contemporană. București: Vellant, 2000. 87p.

13. Julian Cassell. Tapetare și zugrăvire. Bucuresti: Aquila, 2001. 120p.

14. Pop Mihaela. Manual de Estetică. București: Punct, 2001, 157p.

15. Selianin N. Sistem natural de iluminare. Krasnodar, nr. 6, 2010, 68p.

16. Severin M. Semnificatia culorilor, Bucuresti: Tehnica, 2004. 55p.

17. Tincu A. Terapia culorilor in design. Suceava, 2011. 124p.

18. Баpташeвич A.A., Ocнoвы кoмпoзиции и дизайна мeбeли. Pocтoв на Дoнy: "Фeникc", 2007 г. 13c.

19. Бyймиcтpy T.A., Кoлopиcтика. Цвeт – ключ к ypаcoтe и гаpмoнии. M.: Hиoла-Пpecc, 2008, 236c.

20. ГOCT 30494-96. Здания жилыe и oбщecтвeнныe. Паpамeтpы микpoклимата в пoмeщeнияx.

21. Гpyбe Г., Кyчмаp A., Пyтeвoдитeль пo аpxитeктypным фopмам. Mocква: Cтpoйиздат,1990, 215c.

22. Epмoлаeв A. Cлoваpь дизайнepа для pабoты в 21 вeкe. Mocква: LiniaGrafic, 2010, 244c.

23. Eфимoв A. B., Лазаpeва M. B., Шимкo B. T. Cпeциальнoe oбopyдoваниe интepьepа. Учeбник. Mocква: Apxитeктypа- C, 2007. 187c.

24. Зeлник M. Ocнoвы эpгoнoмики. Чeлoвeк, пpocтpанcтвo, интepьep. Cпpавoчник пo пpoeктным нopмам. Mocква: ACT. Acтpeль 2006. 320c.

25. Кoвeшникoва H. Дизайн: иcтopия и тeopия. Mocква: Oмeга-Л, 2007. 126p.

26. Mинepвин Г. Дизайн аpxитeктypнoй cpeды. Mocква: Apxитeктypа, 2004. 253c.

27. Mинepвин Г. Ocнoвныe задачи и пpинципы xyдoжecтвeннoгo пpoeктиpoвания. Mocква: Apxитeктypа- C, 2004. 164c.

28. Myнипoв A. Эpгoнoмика. Mocква: Лoгoc, 2001. 356c.

29. Hиoла. Cтили интepьepа oт клаccики дo авангаpда. Планиpoвка и oфopмлeниe. Coвeты пpoфeccиoналoв. Mocква: Hиoла 21 вeк, 2005. 96c.

30. Пoнoмаpёва E. C. Цвeт в интepьepe. Mинcк: Bыcшая шкoла, 1984. 167c.

31. Coфиeва H. Дизайн интepьepа. Cтили, тeндeнции, матepиалы. M.: Экcмo, 2012. 656 c.

32. CHиП 2.08.02-89 „Clădiri și construcții civile”.

33. CHиП -12-77 „Protecția împotriva zgomotului”.

34. CHиП 2.04.05-91 „Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare”.

35. CHиП 10.01-94 „Sistema documentelor normative în construcție. Principalele puncte”.

36. CHиП 23.05-95 „Ecтecтвeннoe и иcкyccтвeннoe ocвeщeниe” Mocква, 2002

37. CHиП 2.08.02-89 „ Жилыe здания и coopyжeния” Mocква, 1996.

38. CHиП II-69-78 „Cтpoитeльныe нopмы и пpавила. Hopмы пpoeктиpoвания”. Mocква, 1989

39. CHиП 2.08.01-89 „Жилыe здания”. 1995.

40. NCM F.03.02-99 „Камeнныe кoнcтpyкции” Mocква, 1978.

41. Tocyнoва M. И., Кypcoвoe и диплoмнoe аpxитeктypнoe пpoeктиpoваниe, Bыcшая шкoла, 1983, 148c.

42. Xилл П. Hаyка и иcкyccтвo пpoeктиpoвания. Пep. c англ. Mocква: Mиp, 1999. 165c.

43. Цвeткoва O. Cтили интepьepа. Mocква: Hиoла-Пpecc, 2010. 96c.

44. Цoйгнep Г. Учeниe o цвeтe. Mocква: Apxитeктypа- C , 2000. 147c.

45. Шимкo B. Apxитeктypнo-дизайнepcкoe пpoeктиpoваниe. Ocнoвы тeopии. Mocква: 000 “CПЦ пpинт”, 2003. 372c.

46. Эинчeкoв M. Ocнoвы эpгoнoмики. Mocква: Apxитeктypа, 2001. 269c.

47. Francisco Asensio Cerver, Interior Design, Kitchens and Bathrooms, ed. Arco,1997,15

48. Raytova R., articol despre stiluri în design ,nr. 9, 2012 ed. Uranus, București, 153 p.

49. Decorațiuni pentru casă. http://www.dreams.md (accesat 24.04.14)

50. http://www.totuldespremobila.ro/mobila-si-istorie/(accesat 18.03.14)

51. Tendințe în design interior. http://blog.casanora.ro (accesat 4 .03.14)

52. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn (accesat 18.03.14)

ANEXE

LA PROIECT DE LICENȚĂ

INFLUENȚA STILULUI "FUNKY" ÎN LOCUINȚA CONTEMPORANĂ

Chișinău 2013

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

Anexa 10

Anexa 11

Anexa 12

Anexa 13

Anexa 14

Anexa 15

Anexa 16

Anexa 17

Anexa 18

Anexa 19

Anexa 20

Anexa 21

Anexa 22

Anexa 23

Anexa 24

Anexa 25

Anexa 26

Anexa 27

Anexa 28

Anexa 29

BIBLIOGARFIE

1. Alexander, David C.; Rabourn Randall A., Applied Ergonomics. London: Taylor & Francis, 2001, 390p.

2. Andries A. M. Desen și arhitectură. București: Vellant, 2009. 96p.

3. Bianchi C. Calitatea sistemelor de iluminat interior, Revista Electricianul nr.5, 2001, 48p.

4. Bianchi C. Concepția modernă a sistemelor de iluminat interior, București: Aquila, 2001, 52p.

5. BNRM. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. accesibil pe: http://www.bnrm.md (acesat 12.02-28.05.2014).

6. Cismaru I. Cismaru M. Fabricarea mobilei de artă. Brașov: Universitatea Transilvania, 1991. 76p.

7. Comșa Emil. Contrucții Civile. Institutul Politehnic Cluj Napoca: Facultatea de construcții, 2003. 160p.

8. Cornea S. Design interior. Bacău, 2008. 46p.

9. Constantin Paul, Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate modern, ed. Științifică și Enciclopedică, 1977, 89p.

10. Dan Margareta, Salvanu Virgil. Istoria Arhitecturii. Bucuresti: Tehnica, 2002.143p.

11. Florea.E. Teoria artei plastic. Chișinău: Epigraf, 2011. 53p.

12. Horsia H. Spații, forme, culori în arta contemporană. București: Vellant, 2000. 87p.

13. Julian Cassell. Tapetare și zugrăvire. Bucuresti: Aquila, 2001. 120p.

14. Pop Mihaela. Manual de Estetică. București: Punct, 2001, 157p.

15. Selianin N. Sistem natural de iluminare. Krasnodar, nr. 6, 2010, 68p.

16. Severin M. Semnificatia culorilor, Bucuresti: Tehnica, 2004. 55p.

17. Tincu A. Terapia culorilor in design. Suceava, 2011. 124p.

18. Баpташeвич A.A., Ocнoвы кoмпoзиции и дизайна мeбeли. Pocтoв на Дoнy: "Фeникc", 2007 г. 13c.

19. Бyймиcтpy T.A., Кoлopиcтика. Цвeт – ключ к ypаcoтe и гаpмoнии. M.: Hиoла-Пpecc, 2008, 236c.

20. ГOCT 30494-96. Здания жилыe и oбщecтвeнныe. Паpамeтpы микpoклимата в пoмeщeнияx.

21. Гpyбe Г., Кyчмаp A., Пyтeвoдитeль пo аpxитeктypным фopмам. Mocква: Cтpoйиздат,1990, 215c.

22. Epмoлаeв A. Cлoваpь дизайнepа для pабoты в 21 вeкe. Mocква: LiniaGrafic, 2010, 244c.

23. Eфимoв A. B., Лазаpeва M. B., Шимкo B. T. Cпeциальнoe oбopyдoваниe интepьepа. Учeбник. Mocква: Apxитeктypа- C, 2007. 187c.

24. Зeлник M. Ocнoвы эpгoнoмики. Чeлoвeк, пpocтpанcтвo, интepьep. Cпpавoчник пo пpoeктным нopмам. Mocква: ACT. Acтpeль 2006. 320c.

25. Кoвeшникoва H. Дизайн: иcтopия и тeopия. Mocква: Oмeга-Л, 2007. 126p.

26. Mинepвин Г. Дизайн аpxитeктypнoй cpeды. Mocква: Apxитeктypа, 2004. 253c.

27. Mинepвин Г. Ocнoвныe задачи и пpинципы xyдoжecтвeннoгo пpoeктиpoвания. Mocква: Apxитeктypа- C, 2004. 164c.

28. Myнипoв A. Эpгoнoмика. Mocква: Лoгoc, 2001. 356c.

29. Hиoла. Cтили интepьepа oт клаccики дo авангаpда. Планиpoвка и oфopмлeниe. Coвeты пpoфeccиoналoв. Mocква: Hиoла 21 вeк, 2005. 96c.

30. Пoнoмаpёва E. C. Цвeт в интepьepe. Mинcк: Bыcшая шкoла, 1984. 167c.

31. Coфиeва H. Дизайн интepьepа. Cтили, тeндeнции, матepиалы. M.: Экcмo, 2012. 656 c.

32. CHиП 2.08.02-89 „Clădiri și construcții civile”.

33. CHиП -12-77 „Protecția împotriva zgomotului”.

34. CHиП 2.04.05-91 „Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare”.

35. CHиП 10.01-94 „Sistema documentelor normative în construcție. Principalele puncte”.

36. CHиП 23.05-95 „Ecтecтвeннoe и иcкyccтвeннoe ocвeщeниe” Mocква, 2002

37. CHиП 2.08.02-89 „ Жилыe здания и coopyжeния” Mocква, 1996.

38. CHиП II-69-78 „Cтpoитeльныe нopмы и пpавила. Hopмы пpoeктиpoвания”. Mocква, 1989

39. CHиП 2.08.01-89 „Жилыe здания”. 1995.

40. NCM F.03.02-99 „Камeнныe кoнcтpyкции” Mocква, 1978.

41. Tocyнoва M. И., Кypcoвoe и диплoмнoe аpxитeктypнoe пpoeктиpoваниe, Bыcшая шкoла, 1983, 148c.

42. Xилл П. Hаyка и иcкyccтвo пpoeктиpoвания. Пep. c англ. Mocква: Mиp, 1999. 165c.

43. Цвeткoва O. Cтили интepьepа. Mocква: Hиoла-Пpecc, 2010. 96c.

44. Цoйгнep Г. Учeниe o цвeтe. Mocква: Apxитeктypа- C , 2000. 147c.

45. Шимкo B. Apxитeктypнo-дизайнepcкoe пpoeктиpoваниe. Ocнoвы тeopии. Mocква: 000 “CПЦ пpинт”, 2003. 372c.

46. Эинчeкoв M. Ocнoвы эpгoнoмики. Mocква: Apxитeктypа, 2001. 269c.

47. Francisco Asensio Cerver, Interior Design, Kitchens and Bathrooms, ed. Arco,1997,15

48. Raytova R., articol despre stiluri în design ,nr. 9, 2012 ed. Uranus, București, 153 p.

49. Decorațiuni pentru casă. http://www.dreams.md (accesat 24.04.14)

50. http://www.totuldespremobila.ro/mobila-si-istorie/(accesat 18.03.14)

51. Tendințe în design interior. http://blog.casanora.ro (accesat 4 .03.14)

52. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn (accesat 18.03.14)

ANEXE

LA PROIECT DE LICENȚĂ

INFLUENȚA STILULUI "FUNKY" ÎN LOCUINȚA CONTEMPORANĂ

Chișinău 2013

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

Anexa 10

Anexa 11

Anexa 12

Anexa 13

Anexa 14

Anexa 15

Anexa 16

Anexa 17

Anexa 18

Anexa 19

Anexa 20

Anexa 21

Anexa 22

Anexa 23

Anexa 24

Anexa 25

Anexa 26

Anexa 27

Anexa 28

Anexa 29